Itor !W..] Oman 1 Lo R

Home , Apuli, Capidava, Carpi (people), Carsidava, Cotiso, Dava (Dacian)

ITOR !W..]OMAN 1 LO R

Impäratul Traian. Bazo-relief de pe Columna lui Traian.

. ' oo r .. .. 1.i.....6

' c '''' r , °-.4' ' e, . ; , A 4 ,.,., .., .:o

V X, 4t f, ii;Ske o") 'e - ,.,-

=Fr

Decebal se sinucide pe mormantul lard sale. Bazo-rellef de pe Columna ILA Traian.

TONIA thUIIL'I EuH h

A. b. XENOFOL PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN IAI, MEMBRU AOADEMIEI ROMANE. MEMBRU TITULAR AL INSTITUTULUI DIN FRANTIA

EDITIA III-a, ingrijità de I. VLADESCU DOCTOR IN LITERE ASISTENT LA UNIVERSiTATEA DIN DUCUREVI IYu surd vremile sub càrma omulul, ci bietul om sub vreml". ti/RON COSTIN. VOLUMUL I DACIA ANTE-ROMANA SI DACIA ROMANA 513 innainte de Hr. 270 durdi Hr.

BI TCUREz;l'I

EL) [TURA ((CARTEA ROMÄNEA SC Ä»

II STOW PIP

Lttilb:10e ,_ _

XENOPOL VOL.I PREFATA LA EDITIA III-a

Poate pärea indreizneald incercarea de aliza asupra-mi ingrijirea unei noui editii a Istoriei Romdpilor din Dacia Tra- iancl" a lui Xenopol. Este o muncei de ditiva ani, de multä reibdare idein- delungatä familiaritate cu materialul. Ceiteva cuvinte despre aceea ce am socolit cei trebuie fäcut. Autorul 112C6 din 1913 reveizuse toate volumele, in numeir de 14, cari duc povestirea trecutului nostru Oa la 1866, utili- zeind toate scrierile qi documentele publicate dela 1893 incoace"1. Revederea aceasta a tost socotitei ca o initiare fulgerätoare care inspirti respectur (N. Iorga) 2. Prime le 5 volume, peintila 1600, au apärut ubingrijirea sa Mai din 1913-1914 in -editura C. Sfetea". Restul n'a mai putut fi continual, din cauza boalei autorului qi apoi a evenimentelor, aduse de marele rtisboiu. Nu va trebui deci sti se aqtepte dela mine aceastei revedere, adeiugire qi indreplare a operei lui Xenopol, fiindcel aceasta a lost fäculei chiar de ctitre autor. Pentru timpul insti dela 1914 incoace, voi incerca eu a face aceasta puneind-o la curent cu toate scrierile aptirute in domeniul istoriei noastre, in ultimii 10 ani. Ar fi mai multe feluri de a indeplini aceasta. Gel mai recomandat ar fi acela ca in josul paginilor sei adaug, la fiecare chestiunetratatti de Xenopol, peirerilenoui aduse de cercetätorii din urmä.

PrefatA la ed. II-a, p. 13. Analele Academiei RomAne. Seria II, tom. XL (1919-1920), partea administrativAi desbaterile. p. 47.

Z ISTORIA ROMINILOR

M'am geindit mull la aceasta, am slat de vorbei cu multi cunosceitori. Am luatholärcireadefinitivä numai dupeice m'am con- vins, cá n'cqi depelqi intru nimic din ceeace autorul ar fi admis sei se ¡acá. Timpul de 10 ani, destul de scurf §i evenimentele tulburi caril'au caracterizat n'au dat putinfa sá aparei multe studii serioase mcdi sä se poatet admite schimbeiri insemnate in istoria noastrei. De obiceiu fiecare lucrare nouei aduce §i un nou punct de vedere, sau deio noud solufiune chestiunei pe care o trateaza. Nu urmeazti insei neapärat, cá ceeace autorul lucreirii aduce ca nou set'fie ap §idebine doveditinceitseise inlocuiascti dinteodatä, färä discufie, lucrurile pe carile §tiam dinnainte. A ma fi apucat, la fiecare fapt tratat de Xenopol, sä discut noua peirere, de obiceiu, propusei, sá väd dacti aceasta se poate sau nu admite, sä propun schimbärile pe cari le-a crede necesare, aceasta ar fi fost o in afara intenfiilor editurei qi in afarei qteptäriicititorilor. Dacel afi procedat in felul acesta volumele s'ar fi inmullit considerabili timpul de aparifie al operei intregi s'ar fi pre- lungit cu Inca multi ani. Se mai ivea, cu felul acesta, Mai o greutate foarte serioasti. Discuteind in josul paginei parerea cea nouä propusä, neapeirat trebuia sä discut §i pe a lui Xenoppl qi eu eram liber, in felul acesta, sä le socotesc pe amändouti ca nefundate, dupti peirerea mea, bozal pe cuno§tiinfele§ifelul de interpretare a faptelor, pe care eu îl socotesc ca mai bun. Chiar dacä felul acesta ar fi fost cel mai bun, n'ar fi fo- losil deceit laceifivaspecialiqti, nu tuturor cititorilor ctirora se adreseazti opera lui Xenopol. Ace§tia vor set cunoascel pe Xenopol, nu peirerile mete sau ale al/ora. .A§a a infe les qi editura. S'ar putea totu§i spune cä de vreme ce este o carie de §tz- acesta era cel mai bun mifloc, cautändu-se in primul ränd, stabilirea adevärului, cu oricdte greuttlfi. Cine i§i del seama inset cät suntde infime posibiliteifile de a afla atleveirul precis in domeniul istoriei, va trece repede peste aceastel intdmpinare.

PRECUVANTARE

Lin lucru holärtitor in aceasiti disculieli aduce insa,cu- noaVerea alitudinei pe carear luat-ochiar Xenopol, fafa de nouile cercelari. In cei 20 de ani ccit au trecut dela aparifia primei sale edifiipaella a II-a studiileistorice mai ales publicarea documentelor, au luat un avant foarte imbucurator qi un mare numar de isvoarece nu'mi erau cunoscute cand am indräznit a scrie istoria neamului meu, au iegit la lumina" 8. Ce atitudine s'a impus autorului MI6 deaceste lucruri necunoscute la inceput? Am &Vat de samti cá toatti aceastaniarebogafie nu schimba deceit foal* puf inliniile fundamentale ale injghebärei mete qi slujia numai cat spre a imbogali materialul pe care se intemeia expunerea. Dealtfel, patrunsesem adevtirul prin o intuifie istoricti,caresuplinia adeseori dovezilepe care ma puteam intemeia,intuifie acum adeveritti prin isvoarele nou descoperite" 4. Dacti Ma de aceastä mare bogalie" de informalie nouä, Xenopol n'a avut de schimbat decal foarte puf in, la ceeace el daduse la inceput, cred cti cel puf in, in aceeaq situafie s'ar fi acuma, candpublicafille istorice sunt cu mull mai puf me. Valoarea operei lui Xenopol coned in primul rand in intregul" in care el a §tiut sti organizeze faptele expuse §i aceasta cere eli o recunosc §i ceilalf i. ..Cei ce se vor ocupa de lucrarea mea sä o considere in intregul ei" se spune dela prima Mil le,de catre autor, iar d. Iorga recuno§tea cá greolile de detail pot fi nebtigate in seama, fala cu insemnatalea intregului 5. Tinand seama de aceasta qi de faptul ca autorul a crezut ca intregul" pe care Il vtizuse la inceput nu se schirnba, am socotit ca nu-mi esteingaduil mie, a schimba nimic din cele ce a fticut Xenopol, indiferent de credinfele mele sau ale altora. S'ar socoll §i cu drept, o lipsä de pietate pe care tantirul are fafa de batrdnul care candva i-a indreptat primii pa§i spre drumul pe care acuma el insu§i se incearca a merge singur. Am credinfa di am uitat prea repede pe innaintaqii no§tri. Prea s'a trecut in lacere munca lor, sau nu s'afinut samä de bunavoinfa qi de imprejurarile grele in cari ei au lucraf. 3 Prefata laed. II-a p. 13. Ibid. Arhiva. din Jai, IV, (1893) p. 553.

4 ISTORIA ROMINILOR

Infelegerea trecutului îi inspirti cel pufin respectul dacä nu §i dragostea fafei de lucrurile pe care el le are.i ce! care §i-a inclinat manca vietii sale in leimurirea acestui trecut este dator, cred, sä se deprindd ca acest respect, in locul disprefului qi ironiei care se obiqnue§le in destul. Deci opera lui Xenopol, va rämdnea ga cum el alei- sat-o in ultima sa revedere 6. Eu voi adäuga insälasfär§itul fiecdrui volum, pentru fiecare capitol, o listei a lucreirilor noui cari trateazti aceig materie, &Ind la cele mai insemnate, poate chiar la toate,rezultatul nou pe care ele il aduc. Niciodatä nu voiu diuta a discuta lucrurile noui propuse. Caracterul pe care il are opera lui Xenopol se opune la aceasta, §i publicul mare celitor, n'ar gäsi nici un interes in aceste discufii contradictorii. O allá parte care imi revine mie este §i punerea härfilor §i a ilustrafiilor la cele 9 volume ultime. O muncei mull mai grea deceit cele de pänä acuma este inset' la controlul notelor. Au scdpat, poate la corecturi, o mul- lime de note greqite ca pagind sau qica volum. A trebuit read bate ctirfile la cari trimite Xenopol §i sei caul cu multä muncid sei gäsesc pagina cea bunä. Sunt cazuri cad manca a fost zadarnicd, aqa al au mai Minas note pe cari nu le-am putut indrepta. Sunt note cari dupei multe ceasuri de muncei, nu le-am putut gäsi. Dacti a§ fi persistat in planul pe care Il feicusem la inceput, nici in zece ani,cartea nu putea sä apard. Pentru unele note mi-au lipsit chiar cdrfile la cari trimitea Xenopol. Cele mai multe note au lost indreptate §i ca trimitere §i catext.- Mai rdmäne de spus de munca la coredurile tipografice. Eu singur am /awl 3 corecturi pe 16110 cite 2 sau 3 ale editurei. Voi observa insti in viitor bate gre§elile ce se vor fi stre- curat. La sfeirqitul operei lui Xenopol, cred cei in un alt volum al 15-lea voi da eu un indice ameinuntit al tuturor volumelor,

S'a continuat Insfi Cu numerotarea notelor pAna la sfArpit,lafie- Care capital, neincepAndu-se mereu dela 1 la fiecare paragraf,

PRECUVINTA RIO 5 o labia de materii iaraqi dela toate volumele §i o errata a tuturor gregelilor ce le voi observa §i le voi indrepta. Tot acolo se vor da qi notele coree/ate in urma. Pentru uqurinta cetztorilor am dal häffile nu in corpul volumului, cila sfarqit §i pe o pagina dublei, cqa ca harta s'a fie intotdeauna in afara paginelor, spre a o putea oricand uti- liza. Spre a se vedea de Mire cetitori cum a lost judecata valoarea operei lui Xenopol, dau la sfar§itul reindurilor mele, aprecierile d-lui N. lorga §i a lui D. Onciul, cei mai indreplatifi, din cei cari au scris, spune cuvantul asupra ei. A§a am crezutceipoi, qi-miesteingeiduit a intreprinde munca pe care editura, cel dintai regretatul C. Sfetea,i autorul, mi-au feicut cinstea sa mi-o incredinleze. Cartea neamului românesc" cum linea Xenopol sei o nu miasca, credcei nu va avea de loe o altä infeifi§aredeceitcea voila de autor T. 1925, Aprilie. I. Vlildeseu

N. IORGA Suntem datori a spune innaintea acelui care a reprezintat calla ani ceeaceaveatiin1a romaneascä mai activ, mai plin de inifiativä §i mai amabil in stil, mnlâiu, /Cud indoialei, ce-i datore§te istoria Romanilor. °data, cu oricat entuSiasm la unii, cu oricatel naivei poesie la cuoricatdefericitadivinalie la cale unul superior inzestrat, istoria trecutului nostru se desfacea ca o expunere in- teresanta sau caoluminoasei proiecliunede figuri §i scene. Crescut in cele mai bune traditii ale §coalei economice dela fu- matalea veacului al XIX, §i mdi presus de loa/e, minte filo- sofica deprinsa cu abstraciiile §i cu o nesfar§itä iubire laid de subtilele legaturi dintre deinsele, A. D. Xenopol a fault,prin cuno§tiinfele §i aplicarle sale de spirit, din istoria Romemilor pentru înlâia()aril un sistem.

7 Nefiind gata,cateva carp, privitoarela epoca geticA, din istoria riaasträ, notele dela vol. I, se vor da In fascicolà separatà la vol. III.

6 ISTORIA ROMANILOR

Am urmeirit apoi aceiayi minte pe care anii n'au putut-o obosi, diuteind, indraznealei, ultimele yi supremele adeveiruri privitoarela doctrina ytiinfifictr a disciplinei sale.Cartea care a rezultat dinacest studiu a represintat lard indoiard una din cele mai marl sforleiri ale spiritultd romeinesc aplical la yliinfcl. Nu vorn triter niciodatelyi vom infátia aceasta ca un su- blirn exemplu pentru tineretul care trebuie deprins ca mama spornidi idealismul activ acel moment eroic, epic, a§ zice, din viata colegului nostru ceindel,smulgeindu-se dela speculafiile sale innalte, s'a intors spre istoria neamului sag, nu numai cu acea iubire adeincti ce se ascunde subt glumele lui uyoarei subt cri- licalui surdzelloare, dar cu hottireirea de a-yi asimila imediat resultatul muncii de celleva decenii a unei generafii intregi. Am vetzut volumele revelzute ale marii sale lucreiri : ele reprezintei o inifiarefulgerilioare,careinspirer' respectul.Trasnit, el insuyi a ctizut. Niciodatei ceiderea unui inveilat n'a lost mai nobilei de- calaceasta... (N. Iorga in An. Ac. Rom. Seria II, tom. XL, Desbaterile p.46-47).

E o opera deindelungateisteiruinfei,ooperei frumoasti pentru multe peirli foarte trainicti. Greyelile de detail pot fi nebeigate in seamti fafti cu insem- neitalea intregului. (N. Iorga, Arhiva din Iayi, IV (1893, p. 553). Ar fi fost greu a lucra in mai rele condifii dectit d. A. D. Xenopol. Dacel multe inedite s'au adunal de oameni vrednici de loatá lauda, monografiile,feirei de care lucrarea generalti e aproape cu neputinfei, sunt lard exemplu de puf me seireicia fabuloasei a bibliotecilor noastre impiedicei la fiecare pas pe cerceteitor. Acestea sunt greutelfile cu care d. Xeizopol a avut set' lupte :ele semi atilt de mari, inceit pe mullí lucreitori harnici, curajoyi yi patrioli ele i-ar fi silit sá renunfe. D. Xenopol n'a feicutaya:cu o statornicie mai presus de oriceLauer, opera a lost dusei innaintei mulfumitei acestei statornicii, cartea muritoare, de care cei ce lucreazei in marginile mai apropiate au nevoie necontenit, existei asteizi. Cartea are partileeitrainicei acele care-yi vor pierde sau micyora cel puf in folosul. Trelinicia celor dint& e datoritei talen- tulaiistoricului,caracterul provizoralcelorlalte timpului, in care sistematizareg a lost pieta". Cu timpul, pe baza enormului material nepublicati nea- dunal se vor putea scrie pagini mai sigure dar nu orice carie se anuleazti de aceea care vine dupei ddnsa, chiar dacel aceasta are terne lia mai larger*. In afarei de fapt este judecata, punerea in lumina yiexplicarealui,insuyiri pe care numai istoricul

i'RECUVINTARE 7 de talent le poscdd. Aceasid prefaccrea andinuntelor indoelnicc, confuse, contradictorii, in pagind organicä, va face ca pagina aceea sí trdiascei". Oricdt s' ar imbogtliima1eiialu1, capitolele de istorie inte- lectualdi socialä din cartea lui Xenopol, sprijinite pe dovezi mai imbelpgate, aduse de cei ce vor veni pe urind, iqi vor Ostra valoarea, fiindcd ele sunt luminoasei pdtrunalloare. Deaseme- nea icea mai mare parte a considerafiunilor politice si rezu- matul condifiunilor, in care a trdit poporul nostruparid astdzi. (N. Iorga in ziarul Timpul" No. 104 (1893).

D. ONCIUL In Istoria Românilor din Dacia Traian6" Alexandru Xenopol ne-a dat cea dintdi forma sinteticä a istoriei nationale, in expunerea ei cea mai larg¿i peinä acum, pe temeiul materialu- luicunoscut pôná atunci si adunat de ddnsul din izvoare de intdia meta". (D. Onciul, An. Ac. Rom. Seria II, tom. XL, Desbatc- rile,p. 45).

PRECUVANTARE LA EDITIA I.

Poate parea indrazneata intreprinderea de a serie, in starea de astazi a stiintei istorice asupra poporului nostru, o istorie a acestuia. Izvoarele penlru cunostinfa trecutului sau curg adeseori munai in picaturi ;multe parti aleistoriei sale sunt inca nisie ghicitori ce asteapla o deslegare. Rodul este inca necopt pe arborele istoriei noastre. S'ar Parea cá culegerea luí ar fi o gresita pripire. Si cu toate acestea 1111 este astfel. Istoria unui timp se cla- deste intoldeauna cu materialul adunat peina atunci. Daca ar fi sa asteptam ca tot rnaterialul istoric al unui popor sa fie descoperit, n'arn mai ajunge niciodata sa expunem cursul viefei sale ;ccici descoperirile se lac neincetat; cunostintele se intind si se addncesc, marind tara incelareorizonul Timpurile din tima indreapta necontenit cele ce se allá gresite in expunerile de mai nainte si, potripit ca propasirea poporului si imbogatirea cuno- stintelor, creste si se desvoltai arborele istorieí sale. Fiecare timp oglindeste, in lucrarile istorice celeinfatizeaza, cunostinta de- alunci a poporului asupra trecutului sau. Fiecare timp este deci in drept sa aiba istoria lui, incepdnd chiar dela acela al copila- riei unui neam, alud el nu a iesit inca din fasele povestilor. Noi credem ca chiar pdna actinia, cu toata pornirea unei grabnicei pripite propasiri, precum este intreaga noastra desvoltare, isvoarele de capetenie ale istoriei noastre sunt cunoscute, sau cel puf in adunate. Viitorul va putea Jara indoiala sá mo- deleze cu mai mare preciziune corpul vil]al trecutului nostru, si sa infali.seze ochilor poporului o figura mult mai deplinä de cum putem s'o in fatiOm noi astazi. Lineamentele 'lusa obstesti credem ea pot fi puse de pe acuma si ca viitorul pa putea numai rolunzi sau polei formele pe care chiar ochiul nostru poate sa le intrevada. Intemeiat pe aceasta convingere am intreprins greaua indeletnicire de a expune bdntuitele destine ale poporului romdn. Departe de mine, falsa modestie de a ina preface ca po- negresc insumi propria mea lucrare, spre a atrage landele &lora.

lo ISTORTA ROTI;INILOR

Totus se poate ea mai multe izvoare sd'ini fi scdpat din vedere, ceeace este prea usor in istoria noastrd, unde trebuie sd culegi sti- intele, adeseori ca albina, depe lorite cele mai indepartate. sibil irisa, pe crit mi-a fost prin pu/in/Cl a fi complect. 3I'am ferit insd de eruditia goald, carda fi place sa citeze, munai. ccit spre a minuná pe cetitor Cu cunostinfele atitorului. Citatiile cure le-am lacta erau neapdrate, pentru a dovedi spusele mele, ceeace este ea atril mai de nevoe in istoria Romcinilor, ea cdt ea trebuie incd crea/Cl in cele mai multe punfe. Atrita poi asigura ea a trebuit, pelara a o serie, sd ce/ese mult mai mult, decdt ceca ce rerultd din citcttiile mete. Se va gdsi poate inca un cdt neajuns lucrdrei mete, camine de a 1111 fi egald in stilul ei in toate pdrfile sale. Aceasta 117.5(1 era peste pu/in/Cl. Ccind era vorba de a fixa o data, sau de a determina succesitmea unor domni, s'Uta trebuià sCI ice caracterul unei dis- cutii Aiurea ande simtiam pulsul cel mare al natiei rdsuncind in mima mea, la priveliste a faptelor mar*, sau la tre- cutul de durere al poporului romcin, 'ara sei fi vrut mi se incalzia condeiul si povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anime de pdrere ca istoria trebuie sa scruteze spre a afta adevdrul; dar ca acestuia nu'i va sta niciodatd Tau, ccind va fi invdlit in o haind frumoasd. Deaceea cred ea, dei istoria linde a devela o stiintd, scrierea ei nu trebuie sd inceteze a rdmcinea pe ccit se va pu/ea mai mult si o lucrare Merara-, si in imbinarea acestor doud caractere, std tocmai par/ea cea grea a formei in istorie. Lucrarea ceo infdlisez natiei mete este 1111 sistern intreg cure cauta &l'O dee seamd de succesiunea 1111111'01' imprejurdrilor prin care ea a trecut. Acest sistem irisa nu este impus de o conceptie aprioristicd a faptelor islorice, ci este rezultatul fuese al inlantuirei lor. Nu credem cd sd se poald da samd astfel de complexul tu- furor imprejurdrilor istoriei noastre, dedil in modul in care le-amn expus noi. Poate set- fie d-e indreptat in oreo parte, de adaos sau de prefdeut aiurea. In marile lor trdsaturiliniile vor fi puse, si la radia numai poate ndzyi limpia in care traim. Deaceea cer,l Cu drept cuveint, ca cei ce se vor ocupa de lucrarea mea, .0 o considere in intregul ei, si sd nu se opreascd la o perioada oarecare; cdcibineinfeles, intr'o intreprindere atril de vasta, era peste putinfd a nu sldbi cciteodatd. Mala poi apune ca. am scris aceste sase volumuri ca o egald iubire pelan' toate timpurile cese desfasurau innaintea minfei mele, atdt acele de glorie si mdretie, pe ccit si acele de durere ,g i restriste,- si as fi fericit daca' aceastdcarie a neamului romrinesc ar fi11-'1bn-71i:sala ca aceeas d'adiad ea cure a fost produsd. Am imparta intregul curs al viefei poporului nostru in patru perioade, cure fusa nu se potrivesc ca acele aleistoriei generale popoarelor apusene. Istoria (paica, medie, moderna si contirn- porcina se regasesc si la Romdni, Ins6 in/i' un al/ in/desi oprindu-se

PRECUVINTARE 11 aiurea deceit aceleayiperioade ale istoriei apusene. Imparlirea facuta de mine a lost urrneitoctrea. Istoria veche a poporului romein incepe la primele cunoytinti ce le avem asupra farilor noastre yi la primele neamuri ce le-au loctzit, spre a se opri la descdlecarea principatelor in secolul al XIII-lea. Ea cuprinde tot acel complex de imprejurdri care contribui la faurirea nationalitafei romcine. Din aceastd perioadd nalia romana ieyi cu cctracterul ei propritz, ca element deosebit in sinul popoarelor incunjurdioare ale carota inriurire o suferise. In aceastd prima perioada se cuprinde deci marele fapt al formilrei uationalitätei romfme. Despre o viata politica, o istorie propriu zisa poporului nostru nu poate fi vorba, ccit limp el With adapostit in munfii Transilvaniei. De indata insd ce se cobori la camp, incepcind a lega iardyi lirul viefei ayezate, se incepe pentru el istoria lui politica. Aceasta insd nu se plan desvolta peste Carpati, ande navalirea maghiara, supuncind elementul rorminesc, innabuyi inca din laya pe yubredul prune al Slalului Tomtit?. Parka in/di a istorii romdne se pe/rece in central Carpatilor ;a doua mai cu deosebireîn cdmpiile ce se intind Mire Nistru, Dundre si Marea Neagrd. In aceasta parte de a doua a istoriei poporului nostru, i.storia yield sale politice, se inteilnesc insa trei rastimpuri caracteristice care constituesc, in viola lui, tot alcitea perioade deosebite. Ele- mentul osebitor al acestor perioade nu poate fi insa lual din faptele politice care 1711 cuprind ceva caracleristic dela secol la secol. Dei se intcilnese domnii stralucitoarei neatdrnate, totuy at& inainte de ele cdti dupe" dänsele gdsim fdrile ingenuchiate, desbinate yi sldyiate prin lupte politice. Dacd cautam insa la viola culturald cctre tormai pare a lipsi din tdrile romdne, gasim in curdndo deosebire radicald mire momentele ei, care constilue tot ate-ilea perioade deosebite in istoria acestei viefi. Dela origina statelor Munteniei yi Moldova, ele trdesc sub inriurirea Slavonismului, pcina catre jumatatea veacului al XVII, la domnia lui Matei Basarab yi Vasile Lupa, cad predomnirea slavond este suplantata de acea a Grecismului, care ii iea local .yi se mentine ca o pu/ere covdryitoare pcind cutre inceputul secolului in come trclim. Atunci revolufia greceasca pune capat acestei noue inriuriri straine, si poporul romcinesc ajunge in sldryit dupa lungi zbuciumdri, s'a in/re in matca proprie a desvoltärei sale, acea romcineasca. Incepe dela 1821 perioada Romemismului, in care trdim astazi. Asà dar, istoria Ronainilor se poate imparli rational, dupd momentele insemnate ale de.svollarei sale, in patru perioade. Istoria veche, dela origine !mina la 1290 d. IIr. : Formarea nationalitàtei române. I.storia medie, dela descalecare pcina lct Matei Basarab yi l'asile Lupa, 1290-1633 : Epoca Slavonismului.

12 ISTORIA ROMANILOR

Istoria modernii, dela Maid. Basarab §i Vasile Luptt pcind la revolufia greceascd, 1633-1821 :Inriurirea greceascii. Istoria contimporand dela revolutia greceascd din 1821 !And in zilele noastre : Epoca Românismului. M'am oprit ca expunerea la faptul cel mare al unirei prin- cipafelor, adicd la realiza ¡'ea celei dintdidindorinfele de reor- ganizare exprimate de divanurile adhoc. Pentru a pune in toatd lamina lui, tabloid regenerarei noastre, ar fi trebtzit sd cuprinda in el gi indeplinirea celuilalt punct din programul lor : intemeiarea dinastiei, ba chiar sd ating qi incoronarea edificiului nostru politic prin proclamarea regatului ;cdci deaici abiet incepe pentrtt noi era activa a vietei noastre politice, pe cad, pcind atunci, aproape intreaga noastrd istorie nu este decdt reflexul adeseori necon§tiut al istoriei strdine. Am crezut inset' al nu este bine a intra prect (Kleine in limp& de fati, care nu poate alma pentru propriile lui lapte privirea cect rece §i nepdrtinitoare ce se cere dela o expunere istorica. A. fi vruf sä ma opresc chiar inainte de anul 1848, din genera tia cdruia mai traesc incä barba fi care au influentd asupra mersului imprejurdrilor. Aceasta insa nu o puteam face, cdci intreaga istorie a fostelor principate gravitdnd catre unire, trebuid sd aping expunerea pad la implinirea menirei lor seculare. Mari f apte s'au indeplinit dela unire incoace, §i cad se va f i a§ezat pe timpurile noastre pcinza limpezitoare a trecutului indepartat, generafiile viiloare vor privi cu meindire la domnia lui Carol I. Daca am socotit totu§ ca 11t1 pot sí o ating, am facut'o din credinla ea daca prezentul trebuie sa serieistoria trecutului, aceea a prezentului trebuie sa o serie viitorul.

1888. AUTORUL

LA EDITIA II.

Sunt acum 20 de ani, in 1893 am dal la lumina cea dinIciite injghebare a istoriei depline a popozylui 1'0111(111. In reistimpul cel destul de lung ce a trecut dela acea alcaluire pad astazi, studiile istorice §i mai ales publicarea docurnentelor, au luat un avänt oarte imbucureitor 0 un mare numcIr de izvoare ce nu'mi erau cunoscule cänd am indrAznit a scrie istoria neamului rneu, au iesit la lumina. Am beigat lima de samci ca toatä aceastei mare bogetfie nu schimbez dealt foarte pufin liniile fundamentale ale injghebeirei mele qi slujiez nuami ceit spre a imbogeifi materialul pe care se intemeia expunerea. DeaIll el, patrunsesem adeveirul min o intuifie istoricei care suplinià adeseori dovezile pe care ma puteanz in- temeiez,intuifie acum adeveritä prin izvoarele 110Udescoperile. Aceastel feticita constatare m'a indemnat a scoate o a doua edifie a Istoriei Românilor din Dacia Traiaria pe care o inlet fiqez pu- blicului romcin, crezänd cei fac o lucrare folositoare poporului meu. In loe de 6 volumuri carii a§el cum erau, alceituiau corpuri greu de meinuit, am desIticut lntinderea expunerei in 14 volurnuri, adelogeind y1 domnia lui Cuza-Voda aparute dupd 1893 0 voind a reduce pica marea intindere a volumurilor. Am inzestrat apoi lucrarea cu ceiteva ilustrafii luate pe cell s'a putut dupd chipurile si reimei0fele peistrate in monumentele vechi. Istoria Romänilor cuprinsa in aceste 14 volumuri este o lucrare 0iinfificei care nu lipseqte insel de a fi incalzitd de focul slänt al iubirei de taraneam decciteori s'a infafipt prilejul de a o face. Sandtate §i reibdare cetitorilor iar tinerilor indemn la cetit, ceici insimirile cele mari ale unui popor nu se deseivär§esc decal prin studiul deslapreirei trecutului sau. Criticilor mei inseile adue aminte cuvinteleinfeleptului istoric francez Gabriel Monod care spune, cd este soarta ardor cari intreprind cei dinteiide a schilà o mare perioaddistoricei, de a da Un mare prilej de critica qi de indreptare celor care dupd ei vin sa adeinceascd ameinunfimele. Nu este mai pufin adevdrat ea ei au pus cele dinteii indrumari care asigurd mensa! succesorilor

14 1STORIA ROMINILOR lor si ca au statornicit marile linii ale tabloului pe care allii fl vor indeplini si aduce la desdocirsire" 1 Deosebirile textului de acum de acel din 1893 vor reesi dela sine pentru acel ce-si va del osteneala de a le cerceta. Atragem luarea aminte numai asupra schimbarei datei la care pun fncetarect piirlei I :Formarea nationalintei române sifnceputul parlei a II Perioada Slavonismului, datil pe care nu o mai asez la 1290, ci in secolizl al IX-lea, la Inceputulvielei de Stat a Romcinilor din Transilvania, care corespunde mai bine cu acel al Inriurirei slavone, de C11171 corespundea desceilecarea Munteniei si Moldovei. De alga aceastd a II-a edifie a lost mull sporild si Imbogri- Old Cu lolosirea tuturor scrierilor documentelor publicate dela 1893 incoace, incdt ea repre:intd o noud muncd de 20 de ani peste area de 20 pusd la lnjghebarea edifiei I.

L Revue historique, XLVII. p. 347. INTRODUCERE

Istoria unui popor este in mare parte determina td de natura in sinul eäreia este asezat. Dela aceastd lege fireascd nu s'a putut substrage nici poporul romAn ; ha la dansul chiar inriurirea na- Lurei s'a ardtat cu o putere deosebitd. O cereetare a aeestei inriuriri va lumind ea un far intregul intuneric al veacurilor trecute. Deaceea deschidem cu dansa cartea istoriei sale. Din elementele firesti, configuratia siasezarea rei vor jued rolul cel mai mare in mersul istoriei unui popor, desi acest rol se poate modified dupti cum se indreaptil pasul timpurilor. Natura reprezint5, in formele ei neclintitei intepenite, elementul statornic in viala poporului ; mintei omenesti pe acel progresivi schimbiltor. Din intreteserea lor mutuald se desface In decursul veacurilor panza istoriei. Dacd privim la o hartd a Europei, alctituitä pentru a ardid rasele ce o locuiesc, observdm ed rasa latind formeazd in apusul Europei o massd compactdi asezatd pe un teritoriu ce se tine dela olaltd, pe o intindere de mai bine de 1.200.000 de kilometri patrati, numdrAnd aproape de 100.000.000 de locuitori, toti impdrLäsind aceeas religiei asezati in regiunea ferien unde cultura omeneascd a dat cele mai strAlucite ale sale ronde. De- parte spre disdriti färd nici o atint;ere direet5 Cu trupul cel mare al Latinilor apuseni, se aflä aruncat celalalt grup de Latini orto- doxi, Roinânii, inconjurati de toate purtile de neamuri strdine In cari niciodatä sangele nu poate provoed pentru ei si o miseare de simpatie,.ci numai interesul indreaptä cu rdcoare calculele sale socotitoare. Aceastä pozitie a RomAnilor, rdzletitti eu totul de marea familie din care fac parte, este pentru ei din cele mai, ddundtoare. Cu cat, se accentueazä mai mult politica de rasii, cdtre care graviteazd cu o nespusä putero vremurile noastre, eu a ta ta poporul roman este expus la primejdie, etici el este läsat singur sui lupte eu uriaii ce'l inconjoard. Popoarele !atine, chiar când ar vred ajute, nu o poi face, din pricina indeplártdrei. Mai dliundlor insd este faptul cui poporul roman fiind asezat in gfera de actiune a altor popoare, acele latine mai ed nu au interes

16 ISTORIA ROMINIL OR a'l ajutà,i in secolul nostru cel de fier si de foc, simpatia cel mult poate si vinà in sprijinul interesului, niciodata insa sä.'1 Primul neajuns al pozillei noastre geografice este deci ea', pe cand ginta Latina' formeazd ca un continent in apusul Europei, not Latinii rdsdritent suntem ca o tumid pierdutd intr'un ocean de neamuri strdine. In aceasta parte deci, unde soarta a voit sà arunce pe poporul roman dela nordul Dunärei, el locuieste astazi o intinsa regiune de 300.000 de kilometri patrati, aproape cat este supra- faja Italiei si mai bine ca jumatate cat acea a Frantiei, cuprinsa intre trei ape curgatoare mari, cari marginesc mire ele o forma triunghiulara. Aceste ape sunt fluviul Dundrea la sud, fluviul Nistru ca lature rasariteanai marele afluient al Dunarii Tisa, ca lature apusana. In aceasta regiune Românii alcatuiesc mai pretutindeni o poporatie compacta, trecand unele insule de ale lor si peste hotarele aratate. In mijlocul acestui triunghiu de ape se ridica un alt triunghiu de munti, alcatuit din puternicele laryturi ale Carpatilor rasari- teni. Acest al doilea triunghiu intinde laturile sale aproape paralel cu cursul riurilor, stretaindu-le numai in doua punte : la nord, prin prelungirea Carpatilor Care centrul Europei, care desparte izvoarele Nistrului de acele ale Tisei,i la sud, catre Dunare, unde ingusteaza patul fluviului la Portile de Fier, pentru a se prelungi de ceea parte de dânsul,- in muntii Golubinski din Serbia. Aratatele prelungiri ale muntilor Carpati care apus si sud, despart regiunea plana cuprinsa intre muntii riuri in doua sesuri acel apusan, al Tisei care, tinându-se inteuna cu sesul Dunarei mijlocii, alcatuieste ceea ce s'ar puted numi Mezopotamia euro- peana,i acel rasaritean care se intinde catre Marea Neagra, trece Dunarea si se opreste tocmai in muntii Balcani. Acest din lama ses face un trup cu marele ses rasaritean al Europei. O asemenea asezare a Carpatilor in raport cu poporul nostru este cu to tul exceptionala, si a avut asupra soartei sale urmarile cele mai insemnate. Inteadevar, daca vom observa cum sunt asezate popoarele in raport Cu muntii, vom gasi, cu toata nesfarsita deosebire ce Intalnim In configuratia geografica a tarilor impfästiate pe suprafata globului, o regula obsteasca : o nationalitate se intinde de obiceiu in basinul unui fluviu sau al unei mari,i ca este marginita de catre o alta nationalitate prin un munte sau macar prin un colnic. Formulata mai scurt, aceasta regula s'ar putea rosti : O nationalitate este un basin, iar o granita un munte" 1). Pentru a rasa la oparte Italia, Spania sau Grecia, asa de hotarit delimitate, vedem d. e. ca Francezii

Odysse Barot, Lellres sur la philosophic de l'hisloire, p. 32.

INTRODUCERE 17 se intind in basinul Oceanului Atlantic si csunt desOrliti de Spaniolii Italieni prin PireReii Alpi, de Germani prin Vosgi. Germanii sunt iargsi inchisi de muntii Frantieii ai Italiei cutre apus si sud, la nord de marea Baltictti aceea a Nordului ; la eisärit de dealurile ce intoväeäsesc cursul Oderului si care îi despart de Poloni. Chiar acele natii cari s'au intins in sinul altora, precum Boemii (cu Moravii)i Ungurii, intre Germani, incA au oc.upat niste regiuni determinate in chip firesc de muntii sau dealurile inconjurAtoare. Asà Boemii s'au asezat in basinul superior al Elbei, inàrginit foarte l'Amurit de muntii numiti PAdurea Boem6 spre sud, iar dinspre nord cu Erz-Gebirgei Riesen-Ge- birge. Ungurii deasemenea sau asezat in regiunea Dun'arii mijlocii si a Tisei. inconjurati din toate pärtile de muntii Carpati, si anume pe lAng'd Viena de Carpatii mici, dinspre Slavii nordici RomAni de diversele ramuri ale Carpatilor mari, iar catre Slavii sudici de muntii Dravei (Waradini Sirmiu). DacA privini na- lionalit4ile mai mici precum Serbii, Bulgarii, Albanezii, Danezii, vom gäsi pre tutindeni niste Viri bine asternute, milrginite de munti cari despart neamurile ce le locuiesc, de neamurile vecine. Numai acolo vor lipsi margini hotilritoare, unde pe o regiuneintins6 munti nu se intainesc, precum in marele ses oriental al Europei, locuit faru hotare fireste apreciabile de Rusi, Poloni, Fini Trttari. Asezarea geograficA a Romanilor face o exceptie dela aceastà regul6. Ei sunt lipsiti de margsmi firesti,i muntele care ar trebui despartä de alte nationaliteiti, strdtate insuq poporul lor in mai multe raidulare desbinate, intre cari ridicà niste stavile uriase, rupe continuitatea tärii lor, impktind-o in mai multe regiuni ce nu au intre ele nici un soiu de legàturà. Carpatii au intr'adevär o configuratie foarte ciudatà, precum n'o mai intAlnim la nici un munte de pe fata pärnântului. Desfilcându-se din Alpi prin ramura numità Carpatii Mici, dela capAtul Moraviei, se intind ca un lant care rAsdritul Europei, sfArsindu-se in parte a lor cea mai orientalà, in un pumn urias, in care este prinsä parte din natia românä." ce se imprAstie apoi printre degetele sale strAnse, in se-. surile Nistrului i a Dun'Arei. Carpatii nu m'Arignesc nici o regiune ; ha nici m5car nu au rolul obisnuit al muntilor, de a desp`árti basinurile a douil fluvii. Deaceea riuri pornite depe ambele lor laturi, cea nordicài cea sudicà, se varsà in acelas fluviu, Dun6- rea, precum sunt :Siretul, Prutul deoparte, Tisa cu afluientii sAii Oltul de altä parte. Carpatii, ridicând deci uriasa lor staturil in mijlocul natiei române, o impart mai ales in doità trunchiuri deosebite, unul intors cu fata inspre apus, celalalt spre ràsärit, cari ambele se razimä cu spetele lor de zidul cel greu de str6bntut, asezat intre Putine numai ianevoioase sunt egspunderile intre A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. 1-11 2

18 ISTORIA ROMA.NII.OR aceste dottä pirÇi : ctitre Moldova pasurile lui§i acel al °Hundid; d'Are Muntenia Predealul, Branul, Tur- nul Ro,yu si Vulcanul: iatä aproape singurele punte pe unde 1)01 da mana Romemii de peste munti eu acei de dincoace. Pre- tutindeni pe aiurea, ponoare sau präpilstii nesträbäLule, decat doarti de piciorul ager si neobosit al vanAtorului ìe munte. Carpaiii sunt pricina holariloare a desbimirii politice a Ro- Vom vedea. cä Romemii, stand in cetatea muntilor un timp indelungat, se revärsarä dela o vreme in afarä, cilLre väile sesurile dela Marea Neagril. Astfel se näscurä cele douä State, al Munteniei si al Aloldovei, pe cand dincolo de mun-ti lanturile läuntrice despärteau pe Rometni in mai multe tilri dcosebite Transilvania, Maramuresul, Crisianai Banatul, asemenea can- toanelor sviterene sau republicilor .celor miel. ale Greciei antice_ Din aceastä revärsare a Românilor in afarä de cetatea Carpatilor si anume, prin doutt desfundäturi deosebite, una la sud din n'Oras si alta la nord dia Maramures, se explica' cum in campia räsäriteanäi sudicil, chiar peo unitateteritoriala continua, se pulurti injghebà doucl State : Muntenia si Moldova, in loe de unul singur.i atat de puternicä fusese indreptarea divergentä, imprima-LA lor ineä dela obärsie, inda; ele trebuirä sä triliasc5. despärtite, ha chiar dusmane, mai mult de o jumätate de mie de ani. Abia veacul nostru vzù dispärand stavila ridicatà intre ele si unirea lor intr'un singur corp. Dar aici erà vorba numai de piedici reidicate de oameni, si de imprejuräri cari dridurà nastere unor greutäti politice. Asemenea stavile mai usor se pot invinge sau cel putin incunjura. Pläzmuirile naturei insä stau inaintea noasträ cu o putere mult mai mare si mai greu de räpus. De cat. incordare va aveà nevoiesiattimantul nationalla Romani pentru ca luandu-si zborul peste cumule carpatine, sà prindä inteun singur laift viata lor ca popor ! Tot asezarea Carpatilor hotäri legätitrile in cari Romeadi intrarä cu popoarele ce avurä asupra lor o inriurire precumpe- nitoare. Sesul sudic rilsäritean va primi inriurirea popoarelor sudice .si räskitene. Pärtile de peste munti, mai deschise spre apus, vor gravita îii sfera popoarelor apusene. Dacrt Carpatii, in loe de a desbinet pe Romäni indotià triunchiuri lipsite de apärare, si-ar fi intins crestele in jurul na- tionalitätii lor, ei ar fi fost in once caz un sprijia al de svolttirii lor nationale, in loe de a'i stà ca o piedicA impotrivä 2

Vezi sLudiul nostru asupra Mezilrei geogralice a Ronninilor" in Con- vorbirt lacrare,XV., 1881, p. 385, reprodus §i in limba francezil in Reme de Geographic, a lui Ludovic Drapeyron 1891. D.N. Iorga, Studii li doc., 4, p. IIIII. sprijineplirereaneexactii cà muntii ar legn mal bine popoareledecAL apele fArd \ ad si cAmpul f515 de botar.

INTRODUCFRE 19

Vorn veded totusi cum Carpatii au fost pe de alfil parte adlipostul neamului nostru in tirnpul vijelios al nrivriuirilor barbare, cum 1-a ocrotiti mantuit de peire, ba 1-a pástrat pilná la un punt ferit de multe amestecuri,i cum in acesti munli s'a fiert iinchegat marea si minunata unitate a poporului rom n 3. Pe munti se formeazil norii binefriciltori. cari aduc rodirea irnbelsugareai tot pe dansii icau nastere grindina si ploile prápástioase ce rilspilnclesc pustierea si sárácia. Natura ascultá de propriile ei legi, fàrà a dita dacá ele priesc sau fac ràu omenirei, si acest rol nepilsátor fallí cu omul, natura il indeplineste atAt in viata de toate zilele cat si in lunDd curs al istoriei. Sica toa te acestea poporul roman nu ponte nabusl o spe- rantil ce locolleste in el, de cAte ori îi aruncá ochii spre loate acele pkti unde rásuml graiul românesc, anume cri din páturile achloci ale unui viitor oricAt de indepártat, va rásári odatá frumosul arbore al unirei tuturor Romemilor; cri pe cdt se lnlinde grulla lor coman se vor injghebei gi interesele lor comune ; cd gra- nifele Statului vor cadeet odatd impreund Cu acelea ale nafionaliliifii lor. Poate cri mult timp vor trebui. Románii sii mai astepte in- truparea acestei dragi vedenii ; dar orictIt ar fi sil asteptam, rimea Çelului sá ne dee puterea de a rilbda,i intreaga noastril strádánuire, intreaga noastrá muncá sii fie indreptatá numai numai spre acest scop sfiint si máret. Fericit e poporul ce poate aveâ in aceastä lume un ideal de realizat ; al nostru este viu in naintea ochilor si noi sá nu'l valem ! Once om ca si orice popor trebuie sá lupte peniru ceeace el crede cá este binele, fini s'A' cate la usurinta sau greuLatea rea- lizirei urmárite ;cáci nimeni nu poatetì incotro viata lui va fi impinsá de puterile istorice. Se poate intAmpla ca evolutia sri indrepte pasii mersului ei in sensul dorintelor noastre atunci strádania pusri spre a le realiza va aduce mai repede a Ion indeplinire. Dactt insá evolutia ar tinde ciltre o indreptare protivoicil scopurilor noastre, vom izbuti cel pulin a intárzia poate momentul mortei ion, ceeace incil este inca un ciistig4.

3 Mai jos capitolul : Daco-Rornanii in munli. ' Vezi studiul nostru L'Inconscient dans l'Histoire" In Vances eltra- man: de l'Acaclémie des sciences morales el polifiques, Paris, 1906, reprodus 5i roinilne5te In Analele Acaclemiei rotnane, 1907.

CARTEA I. ISTORIA VECHE

FORMAREA NATIONALITATEI ROMANE din timpurile cele mai vechi pan& la navAlirea Ungurilor 513 in. de Hr.-900 d. Hr.

CAPUL I TIMPURILE ANTE-ROMANE 513 in. de Hr. 106 d. Hr.

SCITII SI AGA,TIRSII

1. TOPOGRAFIA SCITILOR Popoarele Seitiei. In vremile cele mai vechi despre cari istoria ne-a lasat vreo pomenire, Prile cari aleatuiesc patria li- bera' sau inca subjugata a Romanilor, erau adapostul mai mult or popoare, pe radäcina carora acum adtmc ingropata,s'au altoit pe rand toate acole elemente din ale carora introlocare seurzi poporul roman. Panà in vremile mai noue cAnd s'au desvoltat studiile preistorice,tirile asupra acestor vremuri de mult apuse se culegeau din singurul izvor direct asupra lor, din parintele istoriei, nemuri- torul Herodot. Acuma irisa arätàrile lui pot fi Indeplinite indrep tate prin interpretarea ramasitelor lasate de limpurile preistorice dela Dunarea de jos si din imprejurimi. Cu toate acestea, aratarile lui Herodot, nu raman maiputin de pret, cAnd ne dam sarna de iubirea de adevar a mareluiistoric elin si de silinLele lui de a culege stirile ce le da, prinel insus, pe cat Ii sta prin putinLa, sau din spuselelocuitorilor asupra regiunilor pe cari nu le vazuse cu ocl1ii. Unde asemeneamijloce de informalle lipsesc lui Herodot, el are totdeauna grimade a da aratarile lui ca nesigure. Asà, intr'un Huid vorbeste elde un mare

1 Vezi studiul nostru Herodot in raport cu istorianoastril"in C011- vorbiri literare, VIII, 1875, p. 465i unn.

24 ISTORIA ROMÀNILOR vas de aramg din rara Exampea pe care el insu§i 1-ar fi vgzut, pe când aiurea el scrie &A nu se ,tie nimic pozitiv asupra tgrilor a§ezate dincolo de acest riu §i. nu cunosc pe nimeni care sg'm fi vorbit de ele dupg propria'i vedere" 2. Herodot a vizitati ora§ele Traciei. El spune de mai multe ori : Am auzit dela Grecii ce locuiesc pe tärmurile Helespontului ale Pontului Euxin", sau : Mai spun Tracii cg peste Duntire". Tot ant de putin va fi calgtorit el in lguntrul Traciei precum §i acel al Scitiei 8. Scitia dupg Herodot, este o regiune foarte intinsg, din care numai o micä parte cade pe -Wile ocupate astgzi de Românii din stänga Dunärei. Ea cuprindeà. §i. o mare parte din Rusia meridionalg, mgrginindu-se spre rgsgrit prin fluviul Tanais (Do- nul), care o despgrtià de Sauromati 4. Spre miazgzi se mgrgineg cu Palus-Maeotides (Marea de Azow) in care Tanaisul se varsg, apoi cu Pontul Euxin päng la Dungre, treceà la gurile acestui fluviu §i pe dreapLa lui, cuprinzänd Dobrogea de asnzi, care in vechime purtà, Ong pe timpul Romanilor, numele de Scitia Minord 5. Astfel Herodot ne spune ca Tracia ce se tine de Pon- tul Euxin, este innaintea Scitiei care nu incepe decgt in puntul unde se sfär§e§te golful dependent de Tracia, §i cg. deci Istrul trece prin Scitia pentru a merge in mare" 6. A§à dar marginea liare Scitia §i Tracia pela gurile Dungrei nu este determminan de Herodot prin cursul fluviului, ci prin o afundAturg. a Mgrei Negre, un golf, dela care inainLe incepe Scitia, iar gurile fluviului tree prin aceastd tard, nu o mgrginesc. In privinta celorlalteli- mite ale Scitiei, Herodot ne spune cá : spre apus, dela Istru in sus, se mgrgine§te Scitia inniu de Care Agatir§i, apoi de Care Neuri, mai apoi de Androlagi, in sfär§it de Melanchleni 7. In spre nord deci (dela Istru in sus) incepänd dela apus §i mergänd In spre rgsgrit, marginile Scitiei sunt argtate, nu prin accidente geografice, ci prin locuintele altor popoare. Pentru a Igmuri deci 'And unde se intinda. Scitia, este de trebuinn a se determinA pozitia geograficg a acestor neamuri. Cel inniu din ele care ar mgrgini Scitia din spre nord ar aveä tot °data' a§ezarea cea mai apusang, sunt Agatir§ii. De- spre ei ne spune Herodot aiurea cá sunt n4te oameni cu port rg- sfritati foarte de aur purntori 8; Aceastg descriere a poporului Agatii*lor ne dá mijlocul de a honri regiunea ocupan de ei. Imbel§ugarea aurului la acest popor §i deci luxul hainelor sale

2 Herodot, IV, 7, 8, 16. Idem, V, 10. 4 Idem, IV, 21. Ammianus Mareellinus, XXVII, 4. 12-13. Nolitia Dignitatum in par- tibus Orienlis, p. 11 si 134. Herodot, IV, 99.

SCULL §1 AGAVE/pi 25 provenià din bogatele mine de aur ale Transilvaniei, exploatate dupd cat se vede incd depe atunci, §i cari in vremile vechi erau de o productie mult mai mare decAt astäzi. Tot acolo transpune o altd ardtare a lui Herodot tara .Agatir§ilor. El spune anume vorbind de mai multe riuri ale Scitiei : Acestea sunt riurile ce izvoresc chiar din Scitia, cari mdresc fluviul ;riul Maris insti, ie§ind din tara Agati§tilor, deasemenea se une§te cu Istrul". Ldsand pentru un momnet la oparte de terminarea riului Maris anume cu ce riu de astdzi corespunde, observdm nurnai opozitia ce o face Herodot tare riurile ce isvoresc din Scitia §i acel Maris ce iesd din tara Agatirsilor. Scitia fijad artitatd de Herodot ca o tarà de tot 'Amid 9, urmeazd ea ea se intindeà, in partea ei apusand, cdtre nord, pand in Carpati ; prin urmare riurile auto- gene ale Scitiei vor fi acelea ce isvordse pe laturea exterioard, sudicä. a Carpatilor : riul Maris insä, ce curge din tara Agatir§ilor, vat rebui sd izvorascd de pe laturea aceea a Carpatilor ce nu se atin- gea Cu Scilia, prin urmare depe cea nordicd, din Transilvania. Pe cât timp incd popoarele nu sunt constituite in State, limitele intre diversele ginti sunt de obiceiu acele naturale, mdri §i munti mai cu seamd, §i aceasta cu ata mai mult cuí un strat din poporul scit erà nomad. Odatti ce Herodot ne aratd cti acest popor se intindai in Rusia meridionald §i Moldova de astdzi, deasemenea in regiunile dela gurile Dundrei Cdtre Marea Neagrä, nu avem nici un temeiu a ne opri la vreun pullet oarecare depe intinsul §es al Munteniei ; toatd regiunea pland a acestei tdri cel putin pând. la Oltul cel cu malurde rApoase, trebuià sd fi fost cutreeratd de hoardele Scitilor cu turmele §i carele lor. Precum când turndm apd pe o suprafatd pland §i lipsitd de ridicAturi, lichidul se intinde In toate indreptdrile §i o acopere, astfel §i toiurle de popoare nomade, cAnd le vedem ardtate ca ocuptInd o parte din un §es sau podi§, putem spune cu sigurantd cà intreaga regiune a acelui §es sau podi§ este tara lor, in sensul adicd cd este cutreeratd de ele. Din a§ezarea Agatir§ilor in cetatea Transilvaniei se explicd cum de ei singuri se puturä." opune Scitilor, cand ace§tia, urmtiriti de Darius, vroird rdsbune asupra popoarelor incunjurdtoare Melanchlenii, Androfagii, Neurii §i Agatir§ii, cari nu voiserä a le dà ajutor contra marelui impArat. Melanchlenii, Androfagii §i Neurii suferird pustiirile Scitilor ; singuri Agarti§tii puturä sd se impotriveascd, cum ne spune Herodot 10,§i aceastä irnpotrivire le fu cu putintd numai din pricina muntilor ce'i aptirà. Mai avem o indicatie cuí Agatir§ii trebuiau sä" locuiascd departe de Dundre, in faptul cà popoarele din Tracia, depe malul

7 Idem, IV, 100. Idem, IV, 104. Asupra IntelesulcuvilntuluiEx46,cecotvezi Hasdeu, Isl.crilicei, p. 189. El nu ar Isennma moi ci mai curand luxuo5i. 9 Herodot, IV, 47. 1° Idem, IV, 125.

ISTORIA ROMANILOR drepL al fluviului, aveau despre niste imprejuräri, pe cari le vom vedeà cä se referà la tara Aga tirsilor, id ei foarte confuze. Ele spuneau : Dincolo de Istru pärnemtul e cuprins de albine cari impie- decil pe oameni de a innainn in catea .lor". Vom vedeA cä Aga- tirsii cultivan albinele,i Tracii, auzincl despre tara aceea in- cleprirtan unde erau albine, scornirà inchipuirea cä -tara dincolo de Duntire erà asa de plinä de albine, Incât impiedecau pe oameni In drumul lor. Tot astfel spuneau Scitii cri la marginea tärei lor cAtre nord-räsririt nu este cu putinn a pritrunde mai departe, nici a vedeà cevA din cauza nenumäratei multime de pene ce prin vrizduh", sboarà ceeace Herodot el insust exlpicri prin o ves- nicä si deasä ninsoare. Precum Sciii nu pot pätrunde mai spre nord din cauza penelor, asai Tracii din caliza albinelor. In ambele cazuri, aceeasi transformare extraorclinarä a unui fapt real, provenitri din cauza indepärtärei si a relatiilor nesigure si rare. Despre Sigini cari locuiau in Banat leingä Dunäre, Tracii spunä lui Herodot relatii adevärate 11. ; iar despre Agatirsi nu, pentru cà erait despärti ti de ei prin toa tä lätimea Munteniei. Din toate cele spuse s'a demonstrat indestul criScitia se îutindeà inspre parLea ei cea mai apusaiiä, critre nord, pemä la Carpatii Muntenieii cä dincolo de acesti munti, in Transilvania de astäzi, locuid poporul Agatirsilor 12, Dupà Agatirsi, Herodot numeste, ca al doilea popor märgi- nas al Scitilor, pe acel al Neurilor. Despre acesta spune hindi cà träià dupri obiceiurile scitice, prin urmare cä era pästor nomad ; Neurii apoi sunt din acei ai crifor tal-A a fost devastan de Darius, duid acesta urmäreii pe Sciiti13,. douä semne depe cari putem recunoaste cà locuiau o regiune mai piada' care, fiind mai spre räsilrit de Agatirsi si la nordul Scitiei, nu poate fi chitan' decAt in partea Moldovei numin tara de sus si pAriii pe la isvoarele Nistrului, pe unde spune Heroclot cä se márgineet Neu- ricla cii Scitia Dupà Neuri veneau Androfagii (mtincálori de -oameni) Melanchlenii (cei cu haina neacTrä) ai cäror locuhrti trebuiau sri fie mai in spre nord-ost, critre obâriile Niprului, .5i. mai cätre se märginea Scitia cu deosebite popoare, asupra crirora relatiile lui Herodot sunt din ce in ce mai fabuloase. Din aceste Flotare date de Herodot ca alcätuind marginile Scitiei, se vede cri o parte din ea, impreunä ea intreaga regiune locuin de Agatirsi, cuprindeà Orne in cari mai nrziu s'a desvoltat viata

1.1 Ideal, IV, 12 Hasdeu 1st cril., p. 189, sustine funi niel un euvant eil Agatirçii locuiau zona submuntean5 a l'arel Romaneçti". Herodot, IV, 105. 125. 14 Idem, IV. 51.

SCITII §I AGATIR§II 27

Riurile Seitiei. Afarg de popoarele Scilriei, Herodotne vorbeste si de riurile ce curgeau prin ea. Lucru dcstul de straniu, cg el nu vorbeste de munti. Regiunea Scitiei este pentru el un ses plan, fgrrt vreo rAdicgturg insemnatg. Acest caracter general al tgrei se vede cg Il stgpâneste pe Herodot in toate locurile uncle vorbeste de ea; la mun-ti nici pare a se Ouch. Dupg ctIt se vede el nu a fost informat despre existenta unor asemenea si mai ales nu de acea a muntilor apuseni, Carpatii. Dacg ne vom aminti insg cä Herodot s'a oprit mai mult la gura Boristenului, de uncle si-a cules notitele sale, atunci nu ne vom mird cà existenta aceslor murrti nu i-a fost impgrtgsitg. Ea erà necunoscutg sau foarte pulin cunoscutgi Scitilor de lângg mare, care se aflau in asa de insemnatg indepgrtare de dânsii. Sá ne amintim cà Neurii Ii de- spgrteau de acesti muatii cg dupg Neuri erà pentru Sciti sfAr- situl lumii. Cel mult vor fi cunoscut ei muntii cei dela sudul Transilvaniei pe unde le vor fi iesit Agatirsii inainte spre intgm- pinare ; dar o atingere mai strânsg cu acesti munti nu aveau. Poate cà Scitii depe lângg Dungre sg fi stiut mai multe despre muntii ce le mgrgineau tara spre nord ; dar nu dela acestia se informase Herodot, i pentru acele timpuri trebuie sg tinem seamg de inceatai greaua strrtmutare a kleilor. Mai este de observat cg Scitii au in genere mult mai bung cunostintg despre cele ce se petreceau la rgsäritul si la nordul lor, cleat despre cele dela apus. Astfel ei insirg un numgr insemnat de pgturi de popoare locuind spre rgsgriti nord, si marginile lumei sunt pentru ei inteacolo foarte indeptirtate, pe când inspre apus ele incep indatg dupg Neuni Agatirsi. Apoi chiar povestile ce le spun despre .tgrile nordice au un grad de adevär. Astfel penele cele multe ce umpleau aerul ; apoi povestirea despre oamenii ce dormiau sase luni. in care vedem un rgsunet despre noptile cele lungi ale polurilor. Cauza acestei mai de aproape cunostinti cu nor- dulprovine, dupg cât credem, din relatiile comerciale ce le aveau cu aceleregiuni, mai ales din comertul cu blgni. Toate aceste imprejurgri pot sg explice indestul cum se face de Carpa tii nu sunt pomeniti in Herodot 15. bespre riuri istoricul grec ne vorbeste dimpotrivg" indestul depe larg. El aminteste pe Iângrt altele ce sunt mai cunoscute Istrul (Dungrea) si Tirasul (Nistrul), si pe cAtivaafluienti ai Istrului, cad trebuie sg ne ocupe mai de aproape, ca unii ce curg prin làrile noastre. Locul cel mai important din istoricul grec privitor la cursu- riie de al:a la Sciti este urmgtorul : Scitia procura Istrului cinci riuri : unul pe ca're Scitii Il numesc Porata iar Grecii Piretus,

Herodot,IV, 25. Hasdeu, 1st, crit., p. 206 207 credecá Herodot confundä Carpatii cu Hemul, drept acelassir de munti. °liar dacil ar fi asà, Carpatii Men n'ar fi fost cunoscuti in chip lilinuritlui Herodot.

28 ISTORIA ROMASILOR altul Tiarantosi Araros si Naparis i Ordessos. Cel dintAiu numit dintre aceste riuri e mare si curgAnd spre rAsArit îi uneste apele cu Istrul, iar al doilea numit Tiarantos mai In partea apusanA si mai mic; Araros Ins5.i Naparis si Ordessos, curgAnd printre acestea, se varAs in DunA're" 16 In Porata al Scitilor sau Piretus al Grecilor recunoastem numele de astAzi al riului ce desparte Romania de Bararabia, Prutul. Consoanele p, r,t au fost toate pAsLratei numai cAt vocalele au suferit o schimbare fireascA, intunecAndu-se in u, din sunetele mai mult deschise ale unei limbi mai apropiate de originile limbilor arice. Etimologia acestui mime se aflA radicala sascritA peir, zendic pere, greceste Tripaw a trece,de uncle indianul pcira-mal, persicul peret-pod, elenicul 7c6po-drum, germanul furt-pAr'Au. La Constantin Porfyrogenitul, impAratul Constan tinopolei care face cAtre 952 o descriere a administratiei imperiului bizantin pentru invAtAtura fiului sAu, se intAlneste forma contras6 Bpofitoc 17. Tiarantos al lui Herodot nu este altceva decAt Siretul. Acest riu mai are, In alte fAntAni istorice, urmAtoarele numiri In Ptolemeu lzpácso,; cii spiritul aspru ; In Ammianus Marcellinus Gerasus, iar in Constan Lin Porfyrogenitul forma ce o are si astA ZEpi-co; 18. Din modul deosebit cum îi aud numele reproduc cei trei geografi mai vechi, until cu t, celalalt cu spiritul aspru si al treilea cu g, putem inferA 19 c5." consoana initialà avea un sunet cam nedeterminat, care se va fi apropiat si de s ce apare in Constantin Porphyrogenitul si se pAstreazil i astAzi. Derivatia acestui nume trebuie dar cAtatrt mai curAnd in o radicalA lincepä- toare cu s decAt In una incepAtoare cu t. El îi trage originea din raclicala sanscritA sru a curge, de uncle sraboanti-fluviu. Tiarantos al lui Herodot nu este deci decAt Sar-antus, de uncle prin supri- marea nasalii se naste Sar-al, prototipul direct al Siretului nostrii" 29. Dac6 însä Piretusi Tiarantos stint Prirtuli Siretul, unde sil gAsim atunci celelalte trei riuri cari curgAnd printre acestea" s'A se verse In DunAre, de oarece Intre Sireti Prut nu se aflA alt afluient al marelui fluviu? Pe de altil parte printre acele trei riuri arAtate de Herodot ca intermediare intre Piretusi Tia- rantos se aflA enumArati Ordessos, al cArui nume aduce asù de

" Ibidern, 48. c`O p.viTprog yeìç ¶(71VtocqLiv 11.ipitos p.iTe4S Itoet np6S freibv VOLY.OLVOklia Tip" Icrcpy T.%) 5Stor 45Si Seírcepe4 Xexi$eig Ttocpxv,* apbc iorcipyiç re p.akov iihootov. b Si St .Apapòç ce. xalFi iNátaapt; Rat á '0,oalaok St& picot) Tot:rums 16wcs.g ixf3AXooatv iç Tbv latpoio. " Constantin Porphyrogenitul. De administratione imperii, Bonn p. 171. Comp. Hasdeu, Ist crit. p. 183. " Ptol., III, 8. Am. Marcel., XVII, 13. Porphyr., Ibidem. " Asupra deosebireiinferentei de inductie, yezi a noastrà Théorie de l'Histoire, Paris, 1908, p. 465. " Hasdeu. Isl,crit.. p. 185.

SCITIII AGATIRkIll 29 bine Cu acel al Argesului. Dar atunci cum s'ar puteà impäcà tärile lui Herodot cu asezareai cursul riurilor noasire ? Argesul sà se verse in Dunke intre Pruti Siret I 21. Noi credem cä Herodot a fost räu informat sau a inteles gresit lämuririle ce i s'au dat asupra cursului riurilor Scitiei ; &Ad este de observat cà, pentru tirile geografice adunate dupei relafii, trebuie pus ca principiu de critick cà partea cea mai sigurà in asemenea relatii este numele geografic, iar partea cea mai putin sigurä pozifia elementului :riu, munte sau -tarrt, ai cärui nume e pomenit. Inteadevär numele e ceva simplu, o formä de sunet, care se fixeazä in memorie si se repetä prin graiu ; din con Irá tetermi- narea unei pozitii este cevA foarte anevoios. E usor de a lineA minte eä un riu se numeste Bistrita ; E mult mai greu insä a sti si a expune de unde isvoräste, incotro curge, in ce se varsäi alte imprejuräri. Prin urmare cu Loatà indicatia gresità a lui Herodot asupra cursului räurilor Scitiei, noi credem cá Pirettis al lui Herodot este Prutul, Tiarantos Siretuli poatei Ordessos, Argesul. Herodot mai aminteste insä inteun alt loc, reprodus mai sus, un al patrulea riu al Scitiei, pe Maris. El zice anume si riul Maris, iesind din tara Agatirsilor, se amestecä cu Istrul" 22. E probabil cä Herodot intelege aici prin Maris, Oltul nu IVIuresul. Faptul singur ca Muresul se varsä in Tisai nu in Dunäre, ca Maris al lui Herodot, nu ar puteà fi un temeiu, pentru a nu identifica aceste douä riuri, ale ckor nume sunt asa de apropiate, intru cal se puteà foarte usor luà Muresul ca riu principal Tisa numai ca un afluient al ski. Herodot insä dä pe Maris ca pe un afluient tributar al Dunkei ce ie,5ia din tara AgatirOlor, dar trecea prin acea a Scifilor. Muresul insä curgänd In totalitatea sa dincolo de Carpati, in o tarà ce nu mai erà Scitia, ne vine greu a crede CA' sä se fi raportat cällitorului elin numele unui riu ata de indepärtati sä nu se fi atribuit acest nume Oltului care si el iesià tot din tara Agatirsilor, dar curgeàinteadevär prin Scitia pentru a se arunch. in Dunäre. Ckre acest argument hotäritor se mai adaogAi urmätorul text din Strabon : Se mai varsä in Dunäre, trecând prin tara Getilor,i riul Maris,

Hasdeu, ¡si. criL, p. 183, urmand pe istoricul rusNadiezdin, pro- pune o traducere nouil a frasei cha aaoooktovanume prin mijlocirea acestora", Incat Naparis, Araros iOrdessos ar deveni alluenfiiSiretu- lui : Moldova, Bistrita, Suceava, etc. Dar mai Intli nici un alt loe dinHero- dot nu invoeste o asemenea traducere; apoi Herodot spunecàprinmijlo- cirea acestora adicil a amandurora, Siretului si Prutului, s'arvArsa acele trei riuri In Dunilre, si Prutul n'are nici un afluent vrednic de insemnat.Vezisi Gr. Tocilescu, Dacia innainie de Romani, 1880, p. 48 " Herodot. IV, 49 :(t'Ex Ii 'ATaMpour, 1116.ptçIrotocp.kpicar, aty.p.isy sTv.t. T41 lazpipz.

30 ISTORIA ROMINILOR pe care Romanii transportara toate cele de trebuinta pentru razboiu" 23. Tara Getilor nu s'a intins insa nici odata in regiunea Muresului sau a Tisei, ci a fost totdeauna in Valahia, hick, si In Strabon avem aceeas indicatie ea riul Maris ar fi insemnând Oltul. Apoi vom vedea mai jos, la expunerea expeditiilor lui Traian, cá acesta niciodatä n'a atins malurile Muresului, ci a doua a lui calcare a Dacilor, a intrat in tara lor prin valea Oltului, incât aceasta imprejurare confirma si mai mult parerea di Maris al lui Strabon,i decii acel al lui Herodot, este Oltul 24._ Maris este numai cdt o derivare scitica a radacinei arice mar-apa de unde sanscritul mara, celticul mor, goticul marei, latinul mare, slavicul mare, litvanul mares, si prin cari se explia niste termeni ca Marmara, Marna, Marsala, riusori oras in Sicilia, Mara, pdrau in Maramures. Maris insemna deci in limba sci tied* tot ateita casi apa, riu. Prin urmare desi nu se poate iden- tified Marisul lui Herodot cu Mure§ul de astazi, se poate admite cu siguranta ea daca 011,1.11, care mai tArziu îi schimba numele, se numià pe atunci tot Maris, cu atAt mai mult acest nume de Nfaris trebuid sa se fi aplicat, in generalitatea lui de a insemnd apa curgatoare,sila Mures care pastreaza acest nume pdnil astäzi, Matt avem o dovada indirectä ch.i Muresul de astazi se numit't pe timpurile Scirtilor tot Maris. Nu numai atdta : pentru a explica numele Maramureplui suntem nevoiti a admite ed. si Tisa, in prelungirea ei superioarä dela värsarea Muresului in ea, purtà pe atunci tot numele generic de Maris-Mureq, care dupli- ficându-se cu celalalt riusor din acea tara, Mara ce si astazi poartä acel nume, dadii nastere numelui tarei udata de ambele aceste douà cursuri de apa 26. Analiza idrografiei Scitiei dupa Herodot ne-au aratat deci ea trei nume de riuri :Prulul, Siretuli Muroul, ha probabil chiar si un al patrulea Argesul, isi au origina lor inca depe timpul când salbaticile oarde ale Scitiei locuinu pe marginile lor. Dupa aproape doua mii cinci sute de ani, Românii pastreaza inca denumirile vechi ale acestor patru cursuri de apa, o continuitate

" Strabon, VII, 13 :'Pet ;i:F.c.?ocitibv(reTcipd)Meiptaoç notccap.6::, eZç^:61+

AavoúPtov,jiTòcç rcapaxeoliq ilvez6pgov oi Pcotiziot Ter; 7Cpòg..c6v no),Eliov». " Aceste ne par argumentele hotrirâtoare in chestiesi nu acele invo- cate de Hasdeu (in parte dupil Nadiezdin) 1st,cril., p. 185 si urm. Tocilescu, Dacia in. de Romani, p. 46, nota 94, combate, insA färS drept, pilrerea in sine intemeiatd a lui Hasdeu. 25 D. Onciul, in studiul s5u asupra lui ,,Drago ssiBogdan" publicat In Convorbiri ¿iterare, XVIII, p.304,credeca numele Maramuresului ar fi provenit din faptul cui cursul superior al Tisei s'ar fi numit maree Mures in opo- zitie, Cu Muresul celalt, cel mic. Mihaly, Diplome maramurwne, p. 2-3, crede. cui acest nume vine dela Maramure, cu un a intercalat Noi credem cui explicatia numelui din cele douft riuri ale tiirei esteide preferat

bCITilI AcATin§11 31

in traditia localà care nu se poate explicit decAt prin o continui -Late a poporatiei ce au locuit in preajma acestor riuri, pe cand la alte ape mull mai mari, precum Tirasul, Tanaisul, Boristenele, numele s'a schimbat cu totul, impreunil cu elementele etnice ce se oglindiau in valurile lor.

2. POPORATIA IIA5TINA.5i A SEITILOR.

Sei nomazi. Dupri descrierea lui HerocioL, Scitii pro- pinzii erau invederat nomazi. Neavand nici orase, nici sale, nici zidiri, icantil fiind singura lor locuinth, transportandu'si casa lor ori unde le place, ne nutrindu-se nicioclatil din productele plugului ci ntunai din turmele lor, cum sil nu fie ei neinvinsi si pentru a zice astfel neg'äsiti? Toate aceste foloase le trag si dela tara lor cea planà,i mai grisesc si in fluviile ce o percurg mijloace de apilrare. Suprafata teritoriului cu totul sesil e imbel- sugatil in Wisuni si izvoare, iar fluviilei riurile stint asa de numeroase cum sunt in Egipt simplele canaluri- 26. Aceeas stare socialti a poporului scit reiesil si din povestirea lui Herodot, asupra expeditiei lui Darius I regele Persilor contra Scitilor, Mcutil de el in anul 513 inainte de Hristos. Depe timpul regelui med Ciaxares, sub care Scitii stint aril- tati ca nrivrilind in imparrttia Mezilor, in strtpanire Limp de 28 de ani, ei urmau regulat incursiile lor in bogatele State ale Aziei. Imperiul Mezilor Lùnd rilsturnat de acel al Persilor, al 3-lea impàrat de dupà Cyrus, Darius I Histaspes, se hotrträste sà" pedepseascrt vesnicele incursii ale Scitilor prin o expeditie fricutil chiar in tara acestora. Fiind însàcui drumul prin Azia critre tara Scitilor era 'That de greutrtti, Darius se hol'fir4Le a'i atacitprin Europa sitrece Eiosforul tracic pe un pod de vase construit de arhitectul Mandrocles din Samos 27. Elinii din Azia Minoarrt, care urmau pe regele pers in expeditia lui, fiind innainte, pe Marea Neagrri, spre a intra in Dun'Are si a asterne un pod si peste acest fluviu, ceca ce si Mcmii in puntul uncle ea se imparte in mai multe bra!e, 28, deci prin apropiere de Tulcea, Da-rius trece cu armata lui in Seitia, atingemd sudul Basarabiei .actuale. Scitii trimiserrt la Wale popoarele invecinate :Agatirsii, Neurii, Androlagii, Melanchlenii, Gelonii, Budinii si alte multe le imbiar'ä la unire contra dusmanului comun. unele din popoare frtgilduirrt ajutorul cerut ; altele, mustreind pe Sciti, pent ru

" Herodol, IV. 46, 47. " Idem, IV, 87. "¡ítem, IV, 89.

32 ISTORIA BOMANILOR cà ei, prin pradaciunile lorinPersia, aträsese ra razbunarea regelui, refuzara a luà parte la luptä. Scitii se hotarira a tunci a se retrage innauntrul tarei si a pustil totul in calea lor, astu- pand fântânele arzand fânetele. Darius urmareste in zadar pe Sciti panà in tara Budinilor, uncle dà foc unui oras de lema parasit de locuitori,i, ajungand pe marginile fluviului Oarus, (Wolga ?), pune sa se zideasca aici opt forturi la o indepärtareunul de aliul de cate 60 de stadii, din cari se vedeau Inca ruine pe timpul lui Herodot. Darius, vazand cii nu poate da de Sciti, se pregatea &A se intoarcä Indarat, cand primi dela ei o stranie solie. Un trimis scit remise regelui o pasare, un chitcan, o broascài cinci sageti, ca ordinul de a le lasà fara' a-i da nici o explicare. Mândrul rege al Persiei talcui aceasta solie dupa dorinta inimei lui, anume ca ,Scitii Ii supuneau lui parnântul (chitcanul), apa (broasca), vazdu- hul (pasarea)i armele lor. Un servitor insa de ai lui Darius, Gobrias, care cunostea limba simbolica a Scitilor, diidù acestei solii o cu totul alta interpretare, anume ca :,daca schimbandu-vi In pasari nu yeti scripa prin vazduh, sau prefacandu-va in chit- cani nu va yeti Vail sub pamânt, sau devenind broaste nu veti sari in balti, loviti de aceste sageti nu va yeti mai intoarce innapoi. 29 Scitii Insa pe de alta parte stiind armata lui Darius slabita prin lipsa proviziilor, propun elenilor ce ramasesera spre paza podului stricei, lrtsand pe Darius inchis in Scitia, sä redobandeasca libertatea lor. Tiranii insa din orasele Aziei Minoare, cari îi mairtineau autoritatea asupra poporului elin numai cat prin sprijinul Persilor, nu asculta de aceste propuneri, marele imparat, prinzand limba de cele ce se uneltiau la spatele lui, se grabeste a trece Istruli apoi Helespontul in Azia innapoi 30. Aceasta expeditie se intamplase pe la inceputul secolului al VI-lea, 513 innainte de Hristos. Din toata aceasta descriere a lui Herodot rezulta ca' erau popoare cu totul barbare, nomade,i deci In stadiul cel dintaiu al culturei. Crântene scene se petreceau pe atunci sub acelas cer care inveseleste astäzi câmpiile noastrei acelas soare, aceleas stele luminau adeseaori jertfe omenesti fäcute amor zei monstruosi. Astazi s'au schimbat lucrurile cu totul, si un popor asezat se trudeste spre civilizatia ce inlocuieste pe bogatele'i ogoare. Nici o legatura nu pare a mai uni pe Românul de astäzi cu vechiul barbar scit,cu toate acestea, nu stau lucrurile astfel ; ca sub acest strat ratacitor al Scitilor, stapanii pe cari mai ales îi au in vedere descrierile lui Herodot, trgiaui alte semirrtii de acelas neam si de aceeas fire cu Scitiii carora deci li se pot aplica multe din spusele istoricului elin. Aceste semintii erau insri asezatei statornice, si ele au putut deci transmite neamurilor ur-

" Idem, IV, 132. Idem, IV, p. 118 145.

SCITIII AGATIR§II 33 m'Atoare ce i-au inlocuit pe pamântul Scitiei elemente din viata scitica, aà cà in firea de astazi a poporului roman s'a putut in- filtrà §i picaturi din sangele intaiului strat de popoare pe cari s-a innaltat nationalitatea româna, §i in sufletul ei pot Inca rasuna acordurile sälbatice ce incântau odata pe strabunii Sciti. Seitii aezati. Cel din-Wu popor a§ezat, de fire sciticä, erau Agatir§ii aratati ca locuind la nodrul Carpatilor Munteniei, In Transilvania de astazi. Cä Agatir§ii nu puteau fi nomazi, se vede intaiu de pe exploatarea aurului, indeletnicire care, fie cà era pusa in lucrare prin culegerea acestui metal din riuri, fie CA erà scos din mine, nevoià numai decat o a§ezare statornica. Apoi am vazut cà Herodot ne mai da Inca'o aratare despre stabilitatea acestui popor, volo uncle spune ea departe de Dunare peste Carpati ar fi foarte multe albine, ceeace am vazut ca nu se poate raporta decat la tara Agatir§ilor. Asupra cultivarei albinelor de care aceastä ramura a poporului scit pe care natura tärei ocupate o silise sa apuce mai curand pe calea culturei, mai posedäm inca o notitä de mult pret culeasa de Elian, naturalist ce traià in secolul al IV-lea dupä Hristos, din un autor grec, contimporan sau cu putin posterior lui Herodot. Asupra fantânei sale spune Elian, cà ar merità cea mai deplina incredere, caci el ar fi cunoscut lucrurile din propria-i experientä §i nu dupä nesigure pove§ti, ca Herodot". Acest scriitor atat de bine informat asupra Scitiei, iata ce spune despre cultura albinelor : La Sciti, frigul e nesuparacios pentru albine, Meat ei intrebuinteaza nu miere strainä, ci localä, ba o §i expoartä, vanzand faguri Mizi- lor" '1. Cu toate cà izvorul lui Elian vorbe§te de Sciti indeob§te, este invederat CA cultura albinelor nu puteà sa existe la partea nomada a acelui popor, la Scitii propriu zi§i ; ea trebuià sa .se afle la ramura asezata a acestui neam, la Agatir§ii din Transil- vania. Este indestul de curios fata cu aceasta imprejurare, marca districtului celui mai apusean a foastei Valahii, acel al Mehedintilor, sä fie o albing, §i ca. mierea §i ceara sa fi fost in toate timpurile productia, pentru a zice astfel de capitenie, a tärilor române 32 Si aici am aveà o continuitate a indeletnicirilor

" Aelianus, De natura animalium rec. Herscher, Paris, 1858, H, 7, p. 37: ap.eXiTraç ExtA18a5 eivat anaieLv TE TOD xp600ç Gab* xa1 p.ivtoç %al rcurpetaxeLv sic Muaok xopgovrag ExtS6aq oòx 69.yei6v 9.coty, OA& akrrevig p.ikt xat xripia iiTtx6pLa». Ap. Hasdeu, Isl.cril., p. 198. AstAzi apicultura e In puna decklere. Nu erà tot astfel In veacul al XVIII-lea. Peyssonnel, Sur le comnierce de la Mer Noire, 1787, II, p. 185, spune La cire est le plus considérable article de commerce de sortie de Walaqu:e elleest de bellequalité et la quantité en est immense". Raicevici, Osserva- zioni intorno la Valachia, Moldavia, 1788, p. 87 spune de asemenea, una delle piu pregevoli e riche produzioni delle due provincie sono le api perche la cera che danno è senza dubbio la piu bella e ricercata di tutta l'Europa ; la quail- tità 6 considerable". A. D. XenopoI. latoria Romanilor. Vol. I. 3

34 ISTORIA ROMANILOR

economice intre locuitorii cei mai vechi ai Daciei i acei de astazi, precum am gasit mai sus continuitatea cea izbitoarein denumirile geografice, ambele imprejurari cari denota o statornicie a stra- tului dela care am mostenit aceste elemente. Agatirsii insa dupa cat se vede cultivaui viiai cunosteau deci fàrà indoiala si cultura pamântului. Herodot ne spune anume cä Scitii aveau obiceiul de a bea vin curat si se spunea In Elada cä deaceea innebunise regele Spartei, Cleomen, fiindca deprinsese acest obiceiu scitic. Elinii aveau o zicatoare obisnuita, ce se intrebuintà atunci când Se cered de bautvin curat : toarna ca la Sciti" 33. Scitii insa nomazi cari traiau din laptele iepelor aveau ca bautura spirtoasa una pregatita din lapte, nu puteau sä aiba vinul ca bautura obisnuitä,i Herodot ne spune chiar ea' vinul se intrebuinta la Sciti numai la ceremonii 34. Deaceea suntem de parere cài aceasta notita trebuie raportatä la Agatirsi. Tot despre acestia. adauga Herodot ca au femeile in comun si cá acest amestec stabilind hare toti indivizii o fralie si o inrudire dela olalta, ei traesc inteo deplina unire, fara gelozii fara ura. Aristotel insfarsit ne spune ca Agatirsii puneau legile lor in versuri si le invatau pe de rost cântându-le 35. Herodot ne mai dä inca stirii asupra altor elemente etnice de prin Scitia, cari dupa aratarile lui nu mai pot sä se rapoarte la triburi nomade ci numai la de acelea asezate. El spune buna oara ca dela Boristene innainte locuesc Calipizii cari sunt cu deosebire cà ei seamäna gran si se nutresc cu el ; apoi vine alt popor, Alazonii. Ei manânca ceapa, usturpiu, lintei meiu. Dupa Calipizi vin Scitii plugari cari cultiva' graul, nu pentru hrana lor ci pentru a'l vinde. Scitii cultivatori ocupa o regiune de adAncime de trei zile catre rasarit si de 11 &are nord. Dupa dânii, dincolo de fluviul Panticapeu, se intind Scitii nomazi" 36. Herodot mai spune inca cum Scitii nomazi, faspinsi din Azia de Masageti, ar fi trecut in Europa asupra Cimerienilor pe cari i-ar fi supus, luandu-i in stapânire. Legenda spune cà dupa o Iupta intre douà partide, acea a supunereii acea a parasirei Ord., aceasta din urma iesind invinatoare, Masagetii ar fi pa- rasa tara lor, lasand-o pustie in mâinile Scitilor. Cà aceasta depe urma aratare a lui Herodot trebuie primita numai cu restrangere, se vede depe aceea cä el insus spune, cum, pe timpul lui, mai existau in Scitia ora.e cimeriene ca Portmeiai Cimeria,iea' o

33 Hero dot, IV. 34 Idem, IV, 66-70. 35 Aristotel, Problemata, XIX, 28. 36 Idem, IV, 17, 18.

SCITIII AGATIR*Il parte din tail mai pAstrase numele de Cimeria 37, iar o strain- toare de lang4 Pontul-Euxin purtA pânil tArziu numele de Bos-

° ':Ed11,,, ..&yr I;

-* `S.E*,

--/

. i;.tarei 944 ,trer gterro' waif' .4142ic 414 := g. 400 sal; kt IT--"--%:-. l' 1 r *b.; _.; , PT ,41;iiii i -:._ ___:- " forul Cimeric (stramtoarea de Perecop Intre Marea de Azov §i Marea NeagrA).

Herodot, IV, 11,7.12.

36 ISTORIA ROMINILOR

Din aceast6 antare a lui Herodot, unin cu a§ezarea net6- gàduin a Agatir§ilor, se vede a. in Scitia locuiau dou6 feluri de popoare, snpânitori nomazi §i suph§i a§ezall cum erau Cimerienii cei cu ora§e, Agatir§ii cei cu albine, vii §i mine de aur §i Elino- Scitii §i Scitii cultivatori cari lucran pämântul. Scitii agricultori §i Elino-Scitii trebuie sä" fi fost de aceea§ fire cu Scitii nomazi, de oarece sunt insemnati cu acela§ nume. Asupra Cimerienilor de§i nu putem da date etnice, totu§i ei par a fi fost de rasA aricà", de oare ce in geneza bibliei, Gomer, nume identic Cu al Cimerienilor, este antat ca fiul lui Iafet 38. Cercenrile preistorice care au insà neajunsul de a nu pre- cizà. nimic, §i de a l'a'sà toate faptele descoperite de ele plutind In generalinti nedefinite, tau confirmà p6rerea cà tniau in Scitia §i popoare a§ezate dela cari au nmas statiuni preistorice cari indicà traiul lor .legat de localinti. Intre statiile cercetate in Europa sud-rils'Ariteanà, cum sunt acelea din România, Serbia, Bulgaria, Tesalia, spre sud, apoi mai spre nord, Basarabia, Galitia, Rusia apusanA §i Ungaria, se constan o inrudire in destul de rostin a tuturor nrn'a'§itelor Osite in ele. LAsand la oparte uneltele de cremene sau de al M. piatn din epoca neoliticA, cari unelte nu pot sluji la nici o determinare etnicA, de oarece sunt atscute din nevoi identice omene§ti §i au deci o form6 asemAnàtoare la toate ppopoarele ne vom ocupà numai de acele nmrt§iti in care o diferentiare etnic6 se poate ivi, anume unde in obiectul folositor intervine un element estetic reflex al gandirei deosebit coloran dup'á nationalinti. Astfel sunt obiectele de ceramicA, mai ales cea vieírgan §i pictan, offiria in privinta formei vaselor§isculptura inccpsátornicA a idolilor de. lut. RAmA§itele unor astfel de obiecte gàsite in statiile nrilor, amintite din regiunea carpato-balcanic6 au un caracter de ase- mAnare foarte rostit. Prin ceramica lor pican ca §i prin formele §i technica vaselor, statiile dela Petreni Cucuteni, Scipenitz, Horodnica, Priesterhugel, Turda, spre apus pAn'ä in Moravia, spre sud pAn6 la Marea Egee, stau in o definitL unitate de culturr33. Pe de altà parte este interesant de constatat c6 idolul egean devine din ce in ce mai sporadic pe m6surà ce ne indepàrnm de li- toralul mediteranean, lipsind cu totul in Europa apusanA §i nor-

3 Biblia, Genesa, X, 2, 3. 3, Andriqescu, Contribuliuni la DaciainnainiedeRomani.TezAde Doctorat, Facultatea de litere din Iai, 1912, p. 88-89.

BCITIII AGATIRBLI 37 dicä pe când in statiile din regiunea carpato-balcanicä el se in- tAlneste In numär insemnat 40 Aceste pretioase inidcäri ne dovedesc MCA pe lângä asezarea acestor popoarei identitatea civilizatiei lori deci, pentru acele timpuri, si a rasei lor. Rasa seitilor. Din care rasä fäceau parte neamurile scitice ? Vestitul medic elin Hipocrat ne-a läsat o descriere a tipului scitic in cuvintele urmä'toarc : Corpurile lor sunt mari i greoaie, membrele groasei flexibile, päntecele atArnAtor ; au numai scurt si se asearnänà foarte mult unii cu a4ii din cauzä cA sunt grasii cärnosi. Femeile nu se pot doesebi de bärbati, capul in incovoiat, pieptul lor e turtit, fata rosie 41. Desi prin unele trgsäturi aceastä descriere i-ar apropià de rasa mongolä, precum scurtimea pärului,i asemAnarea intre bär- bati i femei, totusi caracteristica läsatà de Hipocrat nu e indestul de precisä pentru a determinA felul rasei Scii1or, ca apartinând celei mongole. Lipseste mai ales un punt esne-tial care OA indoialä ar fi trebuit sä loviaseä pe medicul elin, daCä. 1-ar fi vAzut, anume nasul turtit, ochiii sprâncenele oblice, lucru de care el nu face nici o amintire. Apio rasa mongolä e de obiceiu slabä si nu are pAntecele atärnat. Fenomenele de aceastä naturtt pe cari le in- fätiseazä rasa chinezä, sunt datorite ingräsärei prin intrebuintarea opiului. Herodot deosebeste anume pe Sciti de un popor ce ar locui care muntii Urali, tocmai prin faptul c6 acest popor ar aveà nasul turtit, dovadà cä Scitii nu-1 aveau in aceastä formä 42. Cercetarea resturilor din bimba sciticä, oricAt de putine ar fi ele, ne va dovedi intr'un chip invederat cä Scitii indcobste erau un popor de rasä aria. 43. Herodot spune c6 in Scitia s'ar aflà adeseori oameni loviti de släbiciune care ar ajunge sà semene foarte mult Cu femeile

" Déchelette, Manuel d'archeologieceltiqueelgallo-romaine,citat de Andriesescu, I.c., p. 97. Volumul uries aldef. Neculai Densusianu, Dacia pre- istoricd, 1912, cu toata exageratarecomandare a Doctorului C. Istrati, con- -tine numai o Ingramadire de date traditionale, fabule, povesti,ì poezii popo- rane, TAM nici o bazä serioas4 istoricä : Teoria autorului cà Dacii ar fi inchegat Intaia civilizatie a omenirei, aratà ea avem aface cu un product al sovinismului si nu cu unul al stiintei. " De aere, aqua ellocis, Ed. Kiihn, p. 558. 42 Herodot, IV, 23. 42 UrmAntin demonstrarealimbisticA cercetArile rknase definitive In aceastd privintà ale lui Mullenhoff, Über Sprache und Herkunft der Pontichen Skythen", In Monalsberichten der konigl. preuss. Akademie, August, 1866. Comp. Tocilescu, Dacia In. Romani, pag. 119 si urm. Aducem insA numai etimologiiie sigure, nu si acele controversate.

38 1STORIA ROMINILOR

§i. cari s'ar numi Enarei, 'EVdpESC 44.Aceastä vorb6, explicafd de Herodot prin &vp6yuvoi de Hipocrat prin civavapfecin- seamn6 nebarbätesc. Etimologia cuvântului se aflá in limba zen- died" : nar bkbat i negativul, e, a privativ latin, care inseamdd ne. Scitii dAdeau, dupà Herodot, Amazoanelor numele de Oior- pata, din cauz6 c'd ele ucideau pe copiii de parte Mrbneased ce se n6§teau la ele 45. Herodot el insu§i explic6 acest cuvânt prin ucignor de tarbati, c'd.'ci in limba seitic'd cuvântul olor ar insemnd bsdrbat §i pata, a ucide. Oior nu este decat sanscritul vira, latinul vir, gotigul vair, litvanul Wyras, celticul gwr-b6rbat ; iarà pata este sanscritul bad, eleniculTCCCTi10.1.0,latinul battuere, slavicul biti-a bate, a ucide. Un topor de aram6 cu dou'd ascuti§uri se numià in limba sciticà Sagara, EOGyáptv 46. Acest cuvânt st6 foarte aproape de latimul securis. Scifii fiind un popor de arca§i numele lor îi Ose§te explicare in germanicul Schütze-arca, §i o dnalogie in latinul scutum. Am raportat mai sus etimologiile numelor de riuri, Porata Tiarantus, pe cari le-am gäsit tot in limbile arice. La acestea mai este de adaos numele scitic al Palusului-Maeotid, dat de Pli- niu in cuvântul Temarunda, care cuprinde silaba aric'd mar, pe care am gàsit-o eft' insamn6 apà", la numele riului Maris 47. Inscriptiile pontice 48 coirtin mai multe nume proprii scitice, ale edror etimologie se reaflä iarài numai in limbile arice 'Apacbtr,; dela vechiul pers arsaka, zendic arshan, bkbat. InaSix/x dela zendicul cpadha, armatsd. Toaccixlc dela zendicul rapaka, bucurie. Ociccp8c1qc, dela persicul vardanus, nume propriu ; sanscri t vardh, a creste. PcgadcrwaoG, duruitor cu tràsura ;dela zendicul rakha, trà- suedi ghaosha, ureche ; scr. ghosha, sgomot. 'Al9.io4 dela zendicul atyas, cgáret, scr. atya, cal de aler- gare. XoSaivoq dela zendicul hu-dama, bun6 lege. Xop6ex&oc dela zendicul hu-roadha, bunà tale. Kgoupo; dela zenicul qa-pra, prin sine tare. lio;aroç dela zendicul qa-zaya, prin sine armat.

" Herodot, IV, 67 siI,105. Aceastà infirmitate se gilsestei astázi destul de rAspandità la Nogal. Julius Klaproth, Voyage au Caucase pendant le années 1807 et 1808 c. XVI. Comparà a aceluiasi :Histoire primitive des peu- pies de l'Asie, St. Petersbourg, 1802, p. 175. " Horodot, IV, 110. " Herodot, L 215: aKal ToC6TaL Te aixp.ocpópot, ancipec; vopgowce5 txsLv. " Plinius,Hist. nal., VI, 20: Maeotim Scythae Temarundam vocant, quo significant matrem marls". " Boeckh, Corpus inscriptionum graecarum, Berolini 1824-62 II, Comp. Tocilescu, Dacia In.de Romani, p.126.

BCITIII AGATIMIE 39

Naßezi;o; dela zidnicul navaza, näscut. Bca6pczanog de la zendicul Baivar-acpa, care are 10.000 de cai. EatciarrN dela zendicul sat-acpa, cel ce are 100 de cai. Bopccart6xotpoc dela zendicul vara bun, acpa calsi kavan ,cunoscätor, adecà cunoscnori de cai buni. Câteva alte cuvintei nume prezintä o etimolgoie mai putin sigurà ; dar tot in limbile arice si mai ales in zendieä îi gäsesc analogiile cele mai apropiate ;astfel sunt : Numele zeitätilor : 'Arum, pämäntul ;comparg latinul ops. OF-coo-15po;, Apollo, comparä zendicul çura, tare, maiestos ; ser. sourya, soare. ITarcrato;, Jupiter ; comp. vechiul persic bab, babai, noul persic baba, bab, zeul cel mare si a tot puternic. Numele proprii 'Aptarcei,a7K,. ErcapyarcEMIK ; comp. zendicul paeca, formä, figurg. liccpcadacct 48,cei mai superiori dintre Sciti ;cei regali ; comp. zendicul parad/iota, cei mai supremi. Aceastä analizä a cuvintelor celor ce prezintä etimologiile cele mai necontestate, dovedeste inteun chip invederat cä Scitii se tineau mai aproape de rasa iranicài ea' eran decii ei o vitä din marea familie aricà. Färä indoialà cä rämäsitele limbei lor datând din timpuri foarte vechi, cAnd incà poate nu se diferen- -tiaserä incà bine deosebitele limbi ce se desfäcurà pe rând din tulpina aricA, se pot usor gäsi asemänäri i in alte limbi din acest grup ceeace intäreste faptul eft' limba pe care o vorbeau Scitii aveà caracterul aric, dovedit prin toate rämäsitele limbei pästrate dela Sciti. CAt despre Agatirsi, resturile limbei lor sunt aproape nube. Cele cAteva nume proprii ce ni le-an pästrat Herodot ne aratä insä o asemänare cu numele scitice. Astfel numele etnic al Agatirsilor 'Ayz'tpioç seamänä Cu '18avatípero; numele unui rege scit ; Ercocpya- -Treift: este numele unui rege scit si al unui agatirs,iaceeas finalä se regäseste la numele unui alt rege scit, AeLCUCEra% 4°. Mai trebuie amintitä hiedi legenda sciticä care fAceà ca cele trei popoare principale ale Scitiei sä se tragä din trei frati Agatiros, Geloni Scites 5°. Prima päturä de popoare care istoriseste se adevereste a fi existat prin Dacia sunt niste neamuri de rasä aricä. CAteva arätäri din autorii vechi ar indreptà incà o precizare chiar a subrasei arice.de care se tineau popoarele Scitiei. Anume Herodot spune despre Agatirsi ca in celelalte moravurile lor ar fi indestul de asemänàtoare cu acelea ale Tracilor 51, iar *tefan

" Herodot, IV. " Herodot, IV. " Idem. IV, 9, 10. " Herodot, IV. 104.

40 ISTORIA ROMINILOR din Bizant aratä c5. Agatir§ii ar fi numele elin al poporului, pe cand ei singuri iar nurni Trausi, nume dat de Herodot §i. unui popor din Tracia 52 Aceastä apropiere intre Agatir§i §i. dintre Sciti cu Tracii prime§te o putrnicA confirmare prin cercefärile preistorice de oarece ele constatà eft' poporatia care alocuit in epoca neolitied regiunea carpato-balcanieä erà de rasa aceea pe care o Osim in peninsula Balcanului unde a fost totdeauna a§ezatà §i unde a lAsat §i astäzi ca reprezentant direct al ei pe poporul albanez adeeä rasa tracieä. Ca rezultat istoric sigur, cu toatà putinnatea §i nepreci- zarea izvoarelor existente, putem spune c'ä cel dintAiu strat de popoare pe care s'a a§ternut nationalitatea românà, a fost ni§te popoare de ras6 aricà din subimp'ärtirea trac6 a acestei rase.

52 Idem IV, Stefan din Bizant ap. Toeileseu, Dacia tnainie de Romani, p. 147, nota 8, vezi §i Herodot, V, 4.

II GETIII DA CII

1. MEZARILE GETILORI ALE DACILOR. Geto-Dacii la sudul. Dunarei. Pe când Scitii ocupan regiunile dela Dunäre in sus, in jos de acest fluviu se intinded dupà Herodot, tara Tracilor care se märginid din spre nord cu cursul lui pânä la un loc, apoi cu o linie ce plecd dela un punct al fluviului pänä la golful din Marea Neagrä, care insemnd limita Tra- ciei de regiunea scitic6 1. Natia Tracilor este arätatà de istoricul elin ca loarte numeroasà, cea mai mare din natiile existente, dupà Indieni, care, daeà ar fi sub domnia unuia dintre ei, ar fi neinvinsä §i mai tare cleat toate popoarele. Aceasta insä le este foarte greu, ba chiar peste putintd ; deaceea sunt slabi. Ei au multe §i varii denumiri, dupà deosebirea regiunilor : dar acelea§ moravuri §i asezäminte se ggsesc la toti, afarà de Geti, de Trausi §i de aceia ce locuiesc deasupra Crestonienilor" 2. Dintre toate popoarele Traciei, ne spune tot Herodot, Getii furä singurii cari se incearcà sä se impotriveaseä regelui Darius, când acesta trecii in Eurpoa ; dar el Ii intälni in regiunea dintre Hemus §i Istru §i Ii spuse. Getii dupg cat se vede, vroiau sä indreptäteased reputatia de care se bucurau la popoarele de ginta lor, de a fi cei mai nobili §i mai virtuo§i dintre Traci" 3. Dupä märturisirea lui Herodot, Getii impreunä cu toti ceilalti Traci s'ar fi intins in timpurle sale in peninsula balcanied panä la Dunäre. Aceea§ arAtare este intäritä §i de alte izvoare tot a-at de vrednice de credinfä. Astfel Tucidide (471-400 In. Hr.), in Istoria räzboiului Peloponezului, ne spune CO : Sitalces, plecând din Tara Odrisilor, ridied mai intaiu pe Traci din muntele Hemus §i Rodop peste care domnià el, panä la marea Pontului

Herodot, IV, 99. 2 Idem V, 3. Idem IV, 93.

42 1STORIA ROMINILOR

Euxin §i la Helenspont ;apoi pe Getii de dincolo de Hemus precum §i alte natii cari locuiau mai ales dincoace de Istru (pentru noi dincolo), läng6 Pontul Euxin. Ace§tia sunt Getii §i alte popoare vecine cu ace§tia, cari au acela§ nume §i toti trag cu arcul depe cai" 4. Dio Cassius(155-229d. Hr.) aratä deasemenea In yechime Mysii §i cu Getii locuiau in toatä acea regiune care se a§terne intre Hemus §i Istru" 5. Filip al II-lea regele Mace- doniei(359-336)in Hr.), intränd in luptä cu regele Odrisilor, un putrenic popor trac din acele timpuri, cäutä alianta poporului get §i luà pe Medopa fiica regelui get Cotelas in cäsätorie 8. Pe atunci se intinded puterea Getilor §i pe läng6 gurile Dunärei stäpânind coloniile grece§ti, Tomi §i Odessos (Vara) 1. Getii cucerind Dobrogea din care respinserà pe Sciti, tre- curà in curând §i pe malul nordic al Dunärei §i'§i intinserä domnia asupra câmpiei muntene. Geii erau anume pe atunci un popor pe jumätate nomad, cäci Herodot spune indeob§te despre Traci c6 ei priyesc ca cea mai mare onoare a nu muncì ; a arà pä- mântul este pentru ei tot ce poate fi mai injositor §i a Wäl din pradä socot ei cä este indeletnicirea cea mai nobilä" 8 Asemenea idei insä trebuiau cu atät mai mult sä fi fost impärtà§ite de cei mai nobili §i mai virtuo§i dintre Traci". Se vede deci cA Getii, de§i poate cuno§teau agricultura, o practicau putin §i träiau ca popoare nomade, mai mult din prädäciunile vecinilor. Intärirea regatului macedonean, ne mai invoind Getilor, nepedepsiti, prädalnicele lor incursii ciltre sud, erà firesc lucru ca ei sä caute o despägubire in o intindere cätre nord, unde câmpia munteanä, numai rar stràbätutä de oardele nomade ale Scitilor, a§teptà liberà §i färä stäpän lätirea puterii getice. Aceste imprejuräri explic6 cum se face cä, indatà dupg. moartea lui Filip al II-lea, gäsim centrul puterei Getilor, nu mai mult ca pänä atunci, in sudul Dunräei, ci la nordul acestui fluviu. Astfel la urcarea lui Alexandru cel Mare in tronul Macedoniei, Getii, urmând exemplul Elinilor §i crezänd cä au aface cu un co- pilandru, r'äpäd mai multe expeditii, in provinciile 1VIacedoniei Alexandru, dupä ce innàbu§i inceputurile de räscoalà ce se ur- ziserà in Grecia impotriva lui, i§i indreptä armele impotriva poarelor Traciei.In luna lui Maiu335el pleacä din Amfipolis trece prin pasurile muntelui Hemus §i atacä pe Tribali cari fug sub regele lor Sirmus in insula Peuce dintre gurile Dunärii. Ale- xandru dupä ce atacä Mr% izbändà insula cu ajutorul unor coräbii ce veniau din Bizant, trece Istrul pe malul stäng pentru a lovi pe Trecerea lui este acoperità de umbrele noptii §i adäpostitä

Thucydides, H, 96. 5 Dio Cassius, LI, 27. Athenaeus, XIII, 5, Comp. Jordanes, De Rebus geticis, cap. X. Iordanes, cap. X. Herodot, V, 6.

Gnu kn DACJI 41 pe malul getic de uo intins lan de grau cu spicele innalte. Getii suprinsi, sunt MAO i fugariti pana la un ora § al lor de lemn care este luat si ars de Alexandru. Regele macedonean insä, neavand de scop a urmari pe Geti mai innäuntrul tärei lor, se intoarce incärcat de präzi pe malul drept al Dunarii, primeste ostatici dela toti regii traci si curand dupa aceea, plecand in Azia impotriva Persilor, mai multe corpuri de Traci 0 de Tribali sporesc armata expeditfonara 9. Aceasta povestire a bine informatului Arrianus ne aratä intaiu ea, pe timpurile lui Alexandru cel Mare, Getii se aflau cu greul poporului lor pe malul nordic, al Dunärei ; cà ei incepuserà a se dedà aici la lucrarea pamantuluii chiar la construirea de orase, deocamdata de lemn precum face in totdeauna un popor stadiul sail de trecere dela viata nomadä la cea asezatä. Murind Alexandru ce! Mare, luptele ce urmarä intre generalii sai, pentru impartirea vastului sau imperiu, inlesnira popoarelor tracice redobandirea neatarnarei lor. In 301 ajungand competi- torii la o impacare,i lui Lizimac cazandu'i ca parte Azia-Mica 70 Tracia, el se apuca indata de supus aceasta de pe urma regiune, ccea ce izbuteste a face dupa mai multe lupte cu noroc. Fiindca, dupä catse vede,sprijinulcel mai puternic al impotrivirei Tracilor, le veneà dela Getii dela nordul Dunerei, Lizimac se ho- taraste a infranà si pe acestia. Trimitand pe un fiu al salt in con- traregeluiget,acesta Il prinde si il elibereazä numai cat in schimb pentru o sora a lui, fiica lui Lizimac, pe care regele o iea in casatorie. Dupa cativa ani izbucneste iar razboiul intre Dromihete Lizimac. Acesta trece insusi Dunarea ; dar pateste mai rau decat Darius, caci armata lui constransa prin foame, e nevoita sa se dee prinsä. Totusi ginerile nu trateaza ,rau pe socrul sau, si se zice cä i-ar fi dat un mare °spatIn orasul Helis, la care s'ar fi servit Macedonenilor bucatele cele mai alese in vase pretioase, iar alaturea mâncau Getii fierturi ordinare in vase de lemn. Intreband dupä aceea Dromihete pe Lizimac care din cele douà prânzuri Ii placuse mai bine, acela al Macedonenilor din care gustase, sau acela al Getilor pe care vazuse,i raspunzandu-i Lizimac cà acela al Macedonenilor, Dromihete 1-ar fi intampinat atunci cu dojana, cà de ce cauta sà cuceriasca o Ora care hrä- neste asà de räu pe locuitorii ei" 10? Desi Getii se aflä dupa acest rastimp locuind ambele maluri ale Istrului", cum spune Strabon si Cassius, totus centrul de greutate al Statului lor se strämutase fara indoiala la nordul fluviului, dupà cum märturisesc tocmai tot acei scriitori. Asa Strabon ne spune cà laturea Germaniei care vine dincolo de

9 Arrianus, Anabasis, I. 1-4. Ct. si Straho VII, 3, § 8. 10 Diodorus Siculus, XXI, 12,§,S.

44 ISTORIA ROMANILOR

Elba, o tin inteuna Suevii ; dupà ei incepe regiunea Getilor, care se intinde spre sud Oda' la fluviul Istru" ; cä din aceste regiuni de dincolo de Istru (pentru noi de dincoace) dela Geti, Aelius Catus ar fi strämutat 50.000 de oameni in Tracia. Tot el aratä cá fluviul Maris se aruncA in Dunäre trecând prin tara "Getilor" ; deasemenea aratä si Dio Cassius care insä, dupä cum vom vedeä, amestecä pe Geti cu Dacii. La aceastä strämutare tot mai deplinä. a Getilor la nordul Dunärei pare a fi contribuit i nävälirea Celtilor depe coasetele orientale ale Märei Adriatice, in peninsula Balcanului, intämplatä pe la 280 in. de Hr. Mai intälnim tot la nordul Dudärei pe regele Geltilor Oroles care luptà impotriva poporului german al Ba- starnilor 12. Dacä insä Getii puseserà temelia unui stat tracic la nordul Dunärei, acel popor care îi &kW caracteul säu definitiv duse la o desvoltare de putere neasteptatä, fu acel al Dacilor. Dacii. Ei apar mai tärziu in istorie cleat Getii. In comedia aticä, dupà cum ne spune Strabon, numele de Dac se intälneste sub forma Davus, ca apelativ pentru sclavi, impreunä cu acela de Geta, ceeace lasä a intrevedeä cá robii Grecilor se recrutau cu deosebire din aceste popoare, si se explicä prin obiceiul Tracilor, amintit de Herodot, de a vinde pe copiii lor la negutitorii sträini cariîi duceau afarà dintärile lor" 13. Din eämäsitele comediei atice ce ni s'au pästrat se constatä cä, pe timpul lui Menandru (342-290 in. de Hr. asemenea apelative erau in intrebuintare 14. Ca popor insä Dacii sunt pomeniti, dupä cAt se pare, pentru intäia oarä de geograful Strabon. Acest scriitor, care aminteste si el existenta Getilor pe malul nordic al Dunärei, stabileste urmätoarea deosebire intre Getii Daci Getii sunt aceia ce se inclinä care Pont si räskit ; Dacii aceia ce vin cältre Germania si izvoarele Istrului. Partea superioarä a fluviului care stä atre izvoarele lui, pädä la cataracte (Portile de Fier) se numeste Danubiu,i trece mai ales pe lângä Daci ; partea inferioarà Oda' la Pont, de care sunt vecini Getii, se numeste Istru" 15. Din aceastä arätare se vede cä Getii locuiau mai care Pont, dela cataracte in jos, prin urmare in Muntenia, poatei prin Moldova, dacà luäm in considerare numele de pustia Getilor, dat de Strabon regiunei dintre Istrui Boristene 16. Dacii din

Strabo, VII, 3,§,1, 10, 13. " Iustinus, XXXII, 3. " Strabo, VII, 3,§, 12. Herodot, V, 6 " Fragmentele din vrenandru, din E6oXoç pentru numele Davus si din Meas6p.svoç pentru Geta. Ed. Firmin Didot. Paris 1838, p. 19 si 31. " Strabo, VII, 3 § 13. " Strabo, VII, 3,§ 14, rETCCIV ifyylp.(tx».

GETII DACII 45

contra trebuiau sg locuiascg mai in spre apusi anume In partea muntoasg a tgrilor din stänga Istrului, dela cataracte in sus, deci prin Banat si Transilvania. Aceeas indicatie generalg a locuintei Dacilor ne-o mai dà Plinius care aratg ea' câmpiaiesurile sunt ocupate de Ia- zigii Sarmap, muifii insä."i pgdurile pang la riul Patissus, de Dacii cei alungati de Iazigi din câmpie" 17. Credem ea' acest loc din naturalistul roman a fost päng acuma rgu interpretat in sensul cä Dacii ar fi locuit la inceput mai cgtre apus, prin Panonia, de unde alungändu-i Iazigii ar fi ocupat muntii de lângg Tisa 18. Mai intálu Iagizii nu se constatà a fi locuit in aceste timpuri prin Panonia, ci tocmai in regiunea Nistrului. Aà Strabo ne spune Igmurit cä regiunea intreagg care se asterne intre Istrui Bori- stene, in cea din-Wu parte a ei este pustia Getilor ; apoi incep Tirigetiii dupet aceVia lazigii Sarmati, cari se mai numesc si basilei adicg regesti" 19. Acesti Iazigi se strginutg dupg aceea cätre Nistru si Pont si, mai tärziu, tocmai pe timpul impgratilor romani, trec o parte din ei peste Carpatii moldoveneqti in Dacia si se aseazg aici sub numele de Iazigi Metanasti 20, locuind chiar atunci, cel mai departe spre apus, pang la Tisa. Prin urmare cum s'ar puteä ca Iazigii sg fi respins pe Daci din câmpia Tisei cAtre murrtii Carpati, când se constatà cg ei singuri nu au locuit nicio- odatä in vecingtatea acestui riu din spre apus? Apoi Plinius spune lgmurit cà Dacii, alungati din câmpie de Iazigi, au ocupat muntii pang la Tisa. MunÇiii insg se aflg numai cAt in stänga acestui riu dinspre Transilvania si nu pe dreapta lui,în Mezopotamia maghiarg Prin urmare dacg Dacii ar fi locuit la inceput in câmpia &are Dungrei Tisa,i ar fi fost respinsi de Iazigi In. munti, Plinius ar fi trebuit sä zieä cà ei ar fi ocupat regiunea dela Tisa Ong in munti, pe când el zice 16murit ea' ei s'ar fi intins dela min* pang la Tisa. Dacg dimpotrivg admitem sesul subcarptin ca locuintg mai veche a Dacilor, atunced ggsim o concordantg depling in- tretirile lgsate de cei vechi asupra locuintelor Iazigilor si notita lui Plinius ; cAci Iazigii apropiindu-se de Carpartii moldovenesti, silesc pe Daci a ocpuà muntiii pgdurile pein'd in Tisa,adicä Transilvania si Banatul. De unde veniserg Dacii la nordul Dungrei? Urmgtorul loe din Dio Cassius rgspunde la aceastg intrebare :Dacii insg locuiesc de ambele .pärti ale Istrului,dintre care acei ce sunt

" Plinius H. N. IV, 12 : Campos et plana Iazyges Sarmatae, montes vero et saltus pulsi ab his Dad ad Pathissum amnem tenent". Restul acestui loc este cu totul stricat si nu 1nf5tiseaz'd nici un Inteles. 18 AsaIIInteleg Rösler, Romanische Studien, Leipzig, 1871, p. 29. To- cilescu, Dacia fnainte de Romani, p.150. 19Strabo, VII, 3,§ 17. a° Ptolemeu, I. 1 :decCoicç Mecxyclauctp.

46 ISTORIA ROMANILOR

de aceastä parte (dreaptà) a fluviului sunt vecini cu Tribali_ §i apartin de prefectura Misienilor 0 se numesc Misi. Acei ce locuiesc pe malul nordic al Dunclrei se numesc Dad, fie di se fi fost Gdi sau Traci, dela acei Daci cari locuiau dindva ln Rodop" 21. CA Dii lui Tucidid nu sunt cleat Dacii, dovede0e urm'ä- torul loe din Strabon care identificA aceste douà nume : cred Dacii au fost numiti Dai in vechime 29 Prin urmare Dacii cai Getii ocupau in timpurile mai vechi regiunile dela sudul Dunkei i anume : Getii câmpia (hare HemusiIstru, iar Dacii imprejurimile Rodopului. Astfel se explicà cum de se af1à ambele nume de Davus i Geta ca apelative pentru sclavii Grecilor ; c6ci e mai de crezut Ca' Grecii îi cump'á- rau robii lor dela aceste popoare, inc4 depe când locuiau le sudul Dun6rei, cleat ca ei sA'i fi adus pentru prima oarà din o regiune a§à de indep6rtafä ca cea de pestelDudäre. Intru eAt se poate reconstitui dupsá ni§te notite atat de skace 0 in aparentä chiar contrazicsätoare §irul evenimentelor petrecute in timpuri aà de indepArtate, credem ea' trebuie admise numai decAt urm6toarele migratii ale Dacilor. Mai intAiu respin0 de Macedoneni, ei trec DunArea impreurià cu Getii 0 se opresc In câmpia munteadä. Venind aici peste Daci Iazigii, Dacii sunt grAmàditi in Transilvania, unde trecand apoii Iazigii Metana0, Dacii sunt restrân0 tot mai spre apusul acestei täri§i in Banatul Temi§oarei. Vom vedeà mai jos cà identitatea demonstratä a nationa- litátii gete 0 dace, ambele de ras6 tracái, cere 0 ea numai decAt aceastà origine a lor comunà la sudul Dungrei, un de am v5zut c. erà säT4luinta marei familii a Dacilor. Fár6 indioalà eh' Agatir0i, pe cari i-am Vázut ca popoare a§ezate in Transilvania, vor fi fost supuse de Daci când ace§tia, alungati de Iazigi, ocuparà regiunea muntoas5. a Carpatilor, contopirea lor in sinul dávAlitorilor va fi fost cu atAt mai u§oarà Cu cât nu'i despArtià vreo deosebire de neam.

21 Dio Cassius, LI, 22 :a01 Si &TC'êxsZvoc incot xiVriv'cut,ii:Te riTat Tcvis etts xat Opeoteç, TOr) Aartiv.o5 Tivoug TO5 Ttv21"0861.vriviror, otwilaawrog ;vTag». 22 Thucydides II, 96: (101 Atot xoaormitoet, Tip) To867r1p, oi 0.eicto1 oixoíiy- Te5#. CA Dii nu este decât o forma scurtata a numelui de Dad, vezi D. Can- temir lstoricul Moldo-Valahilor, ed.Tocilescu p.72, unde aduce ca analogie eliminarea lui k din numele rpatypcol rpriot. Tot a0i spune §itelan din Bizant : 01 Vow. obç xaXo5p.ev Aícoog.

NATIONALITATEA GETILOR RI A DACILOR 47

2. NATIONALITATEA GETILOR SI A DACILOR.

Getii §i Dacii erau douà ramuri ale aceluia§ popor, cAci Strabo spune cu sigurantà §i din propria lui experientà cä Getii §i cu Dacii vorbiau aceea§i limhe ; iar Justin aratà cà Dacii sunt din sgmânta Getilor", §i Pliniu adaug5. cA acei Geti cari au inceput a locui in Dacia s'au numit §i Daci" 23. Deaceea am §i và'zut, in locul raportat mai sus, c'ä Dio Cassius cuprinde sub numirea de Daci pe popoarele ce locuiau de ambele maluri ale Istrului, arsätând apoi c6 mai in special ar purta numele de Daci aceia ce locuiesc pe malul nordic al fluviului fie cA s'a" fi fost §i ace§tia Geti sau Traci" 24. In acest loc vedem un deplin amestec intre Geti §i Daci, §i ambele popoare poartà amândouà denumirile date §i unuia §i celuilalt din ele. Un alt loe tot din Cassius va adeveri §i mai mult incà aceastà amestecare a numelor sub cari erau cunoscute aceste popoare. ,,Ii numesc Daci, spune el, csaci a§à se numesc ei in§ii §i cu acela§ nume sunt desemnati de Romani, de§i nu'mi este necunoscut cA ei sunt numiti Geti de unii dintre Elini, nebàgând ei de seamä de spun bine sau rAu. Eu ins6 §tiu cà Getii locuiesc dincolo de Hemus, lângd DunAre" 23 cu toate acestea in locul citat mai sus, Dio Cassius nume§te Daci pe locuitorii depe ambele maluri ale Istrului, astfel ea' numirile de Geti §i de Daci sunt pentru el sinonime. Nu mai putin insemnat este faptul cA pretutindeni Getii §i Dacii sunt ar6tati ca douà ramuri ale aceluia§ neam precum de exemplu, in locul lui Strabon, unde arat6 a§ezarea respectivä a acestor douä popoare, anume cà Getii ar locui mai srire gurile, iar Dacii care izvoarele Istrului 26. Acest geograf vorbe§te ins6 in dou6 locuri despre luptele lui Boerebiste cu Critasir regele Boilor §i cu Tauri§tii, §i spune intr'unul, c6 Boerebiste de naliune get ar fi sfärimat cu totul pe Boi sub regele lor Cristasir", iar aiurea aratà cà Cristasir ar fi fost b'atut de Daci, incât se vede aceea§ identificare a acestor douà popoare in mintea lui Strabon pe care am constatat-o chiar acuma la Dio Cassius 27. Cu toate cA Dacii §i Getii au putut fi douà triburi deosebite, ele erau atAt de asemsänRoare, inat erau in de comun ameste- cate unul cu celalalt.

" Strabo, VII,3, § 13 :e0p.6T1.:vroc S'elçtv o: Mixta TO4 rito:1.p . Iustini Plinius adu§i de Gantemir, Hronicul citat,p. 70-71. " Mai sus p. 46 26 Dio Cassius, LXVII, 6. " Mai sus, p. 44. " Strabo, VII, 3,§ 11:aBoiriaPiota, inrriprivriç BoLoin Ital (Ovo "typtivcos Tob; Int6 Kperacípip, xaì Tatipicacooc». Comp. VII, 5, § 2 oUrito: xinarco- 41.1.-iicavrK Boyal; Tccopiaxooço.

48 ISTORIA ROMANILOR

Rasa Getilor si a Dacilor. Asupra acestei intreb6ri s'au sustinut teoriile cele mai deosebite :Germanii, dup'ä exemplul lui Iacob Grimm, au sustinut cä Daciii Getii ar fi de obärsie germanä, intemeindu-se pentru a sprijini aceastä tezà, intäiu pe pärerea gresitä c6 patria originarà a Dacilor ar fi fost Germa- nia 29, apoi pe confuzia cea intentionatà a scriitorului got, Jor- danes, care, in dorinta de a aflà pentru natia lui un inceput mai steálucit, considerà pe Geti ca Goti, de oarece numele lor se deosebiau prin o singurà vocalà unul de altul,i ieä istoria poporului getic, cum o gäseste expusA in pierduta scriere a lui Dio Cassius, Getica, drept obärsiai incepätura poporului gotic 29. Ce valoare insà se poate pune numai pe o simplä asonantä a douà nurrie ? Daeä ar fi sà se purfä temeiu pe asemenea lucruri, ar trebui se gäseasc6 legäturi intre Danezi i Daci, deoarece gäsim adeseori, In cronicile veacului de Mijloc, pe poporul din Dania insemnat Cu numele de Daci in loc de Dani; deasemenea intre Lechii din Armenia si Lechii poloni, intre repliávoc ai lui Herodot din Persia si Germanii Europei, intre Venetii din Armorica (Bretagne), Venzii din Prusia si locuitorii Venetiei,i asä mai departe. Acea- stä teorie a germanismului popoarelor b'ästinase din vechea Dacie a si fost Cu des'ävärsire pArAsitä in vremile mai noue Slavitii In dorinta lor de a scormoni rädkinile rasei lor in timpurile cele mai vechi, pentru a adä'ogi astfeli dreptul istoric la predominarea numericä a neamului lor in pàrtile Europei eä- sAritene, se silesc a dovedi cä vechea poporatie a peninsulei bal- canice, Traciii impreunä cu ei Getii si Dacii, ar fi fost de obarsie slavä. Ei invoacA mai ales in sprijinul pärerei lor elasticul tärâm al etimologiilor numelor proprii. Nu se poate Vágklui cä unele din ele au, la prima vedere, oarecare aparentä de seriozitate, incat ar puteä lesne Vom analizà aici patru nume geografice cari vin mai ales In sprijinul teoriei slaviste : Strumon un vechiu riu al Traciei care apare ined in Herodot (I, 64) si se regäseste in polonezul strumon- riu, garla'; Bilazora un oras in nordul Macedoniei, pomenit de Polyb (V, 57) si de Tit-Liviu (XXI, 26) pentru care se aduce etimologia slavonä: biela-zera=zorile albe. Uscudama, cetate a Be-

" Mai sus, p. 44. " Titlul carteilui Jordanes este : De Getarum sive Gothorum origine et rebus gestis". " Pertz, Monumenta Germaniae I,p. 552, Chron. De gestis Normanno- rum (secolul al X-lea) : Nortbmanni procedentes de Scanzia insula, quae North- wegia dicitur in qua habitant Gothi et Hunni atque Daci" ap. Tocilescu, Dacia inainte de Romani, p. 156, nota 39. 3/ Aceastateorie a gasa Irisa iInainte de grimm sustnätori In Gér- mania. Asa, Inteo carte foarte rara: Das alte und neue teutsche Dacia, das ist Beschreitmug des Landes Siebenbiirgen, Niirnberg 1666, (Bibl. Academiei, Co- lectia Sturza No. 1680), Sarmizagethusa este numitil Sarmiz Gothuza, §i Decebal Ditschwaldt, p. 323).

NATIONALITATEA GETILOR §1. A DACILOR 49 silor langa Hemus in Tracia amintita de Eutropiu (VI, 10) §i de Ammianus Marcellinus (XIV, 11), a careia silabe ar corespunde cu douà vorbe slavone : dama-casa §i uscu-stramt, §i Dierna sau Tierna, riu§or din Dacia, nume pomenit de Ulpian In Digeste (L, 15, 1 " 8), de Ptolomeu (III, 8), de Tabula Peutingeriana §i. de alte izvoare. Acest cuvant n'ar fi altceva decat numele de apà atat de des intrebuintat la Slavoni :Cerna-(apa) neagra. Asupra lui Strumon observärn cà radacina cuvantului sru sau stru este arica §i inseama a curge. Aceasta radacina s'a pil- strat aproape la toate popoarele arice in forme mai mult sau mai putin pline : Aà la Latini avem forma ru in Rumon, numele cel vechiu al Tibrului §i al Romei : Ruma din care forma veche, rarnasa in latina poporaa, se explica numele poporan al Roma- nilor-Rumâni ;la Greci avem po care insama a curge ;la Germani forma stru in Strom, fluviu, §i tot a§a §i la Slavi in forma strumon, riu. Strumon ar putea sluji de dovaa aproape tuturor raselor arice spre a revendica. pe Traci. Cat despre Bilazora, aducem aminte intaiu observatia facuta de mai multi autori, ca un nume a§à de poetic nu se potrive§te debe ca termin geografic. Nu se intalne§te pe toata suprafata parnantului un al doilea nume geografic care sa coating' in sine elemente cere§ti, ci toate sunt compuse numai din acele culese pe pamânt. Ar fi deci mai mult decat extraordinar ca pentru singura Bilazora sa se intalniasca o exceptie, §i singur numele acestui ora § sa' fie rupt din ceruri, mai ales cand observam zorile nici nu sunt albe, ci ro§ii. O etimologie mult mai prozaicä, dar mai verosimila, este aceea care deriva acest cuvânt din V elesura ce s'a schimbat in Bila-zora In ortografia celor vechi, §i. unde ura, are la Albanezi inseama punte, iar Veles va fi fost numele propriu al localitatei 32. Uscudama contine inteadevar pe dama care in slavone§te sub forma domu insama casa. Insa acela§ cuvânt se regase§te in forme aproape identice la toate popoarele arice :scr. damas, zend. damana, lat. domus, grec. 661.tog, celt. damh. Pentru ce sä se pretindà oare ea dama a fost imprumutat anume dela Slavi §i nu dela celelalte popoare arice? Cat despre uscu, acest termin are deasemenea insemnarea de strimt §i in alte limbi arice §i prin urmare §i in cea tracica, comp. germanul eng. Venim acuma la argumentul principal al teoriei slaviste, la Cerna. Aici avem oarecum etimologia data prin insu§i natura lucrului, intru cat apa la care se aplica aceastä denumire §i de a card nume e vorba in terminul nostru, are din pricina coloarei datorite patului prin care curge, o aparenta' inteadev'är neagra. Asupra acestui nume observam intaiu cà nici o fântana veche nu serie Cerna cu c initial, ci Ptolomeu Acipvcc, Tabula Peuting.

" Jirecek, Geschichle der Bulgaren, 1876, p. 70.

A. D. Xenopol. Iatoria RomAnilor. Vol. I. 4

50 ISTORIA ROMANILOR

Tierna, Ulpian in Digeste Zerna (Zernensium colonia), iar o inscriptie descoperita la Mehadia, Tsierna 33. Este deci inviderat ca in limba dacg, sunetul initial al numelui se apropià mai mult de z sau de I decAt de c, pe cand terminul negru este redat in toate dialectele slavice prin cern, ciarn, ciorn, aducand eu sunetul pe care'l are c inainte de e §i i. Limba tracicä, fiind si ea o ramurä a limbilor artice, nu ar trebui sä ne minuneze chiar daca' am gasi In ea un cuvânt pe deplin identic cu unul al limbelor slave. Am väzut mai sus identitatea aproape perfectà in toate limbele arice a terminului care insemna casä si a celui ce vroià sa' zieä a curge. Deasemenea ce incheiere s'ar putea deduce din acel ce insamna fiica, si care in scr. se numeste duhitar, in greceste utp i in germana Tochter? Toate aceste limbi, fiind iesite din o tulpina comunä, trebuie sà infAtiseze intre ele asemänari cari adeseori sunt Surprinzätoare. Dar in cazul Cemei, desi avem o mare ase- mAnare, nu exista identitate, din cauza deosebirei sunetului initial insemnatä mai sus. Pentru faptul ea sunetul initial al Diernei dace nu erà c ci mai curând z avem i alta dovada. Exista la Daci o planta npoSt6pvcc,(Elleborum nigrum),soiu de elebor cu foile negre 34. Aceastä planta' se numeste pAnä astäzi la poporul român zdrn'd (Cu z), de unde terminul intrebuintat despre plante: a se zeirni adecà a deperi la umbeä. Este de observat ca' numele de zarnä se aplicA in româneste tocmai la aceeas plantä care purtà In limba daca' pe acel de rcpoSc6pva, inck nu este de admis ca Romanii sal fi imprumutat dela slavicul zerna, cu toatá forma sa aproape identicä, pentruca la slavi zerna inseamnä bob sau mazäre, si in acest caz cum s'ar explica cuvântul derivat a se zarni, a deperi la umbrä, in cazul când s'ar admite ca zas.rna româneascä sa' derive dela bobul slavon ? Din conträ,. dacA admitem originea dacä a cuvântului, care inseamnä negru, atunci avem explicarea terminului a se zarni, adecä a se intuneck si din cauza intune- csárei, a deperi. Cerna de astäzi curgAnd tocmai pe acolo pe unde se afla vechea Dierna, este invederat ca' numele dac a fost slavizat, fiind ambele asà de apropiate. Dacà insä aceste patru etimologii pierd, la o cercetare mai de aproape, once putere doveditoare pentru slavismul Tracilor, ce sä zicem despre o sumä de alte etimologii, cari de cari mai fan- tastice ? Astfel sunt, bunä oaräCrovizii popor din Tracia ce nu ar fi decAt Croatii slavoni ;Carpatii cari ar veni dela crapii-tare ; Cotensiia trib al Dacilor dela slavicul cdt-unghiu ; Timesul dela rädäcina tim-ud ; Clepidava dela clepati-a suna ; Oroles numele

" Corpus inscriptionumlatinarum, ed. Mommsen, BeroliniIII,1, Nr. 1568 pag. 925 Statio Tsierniensis". In tabula ceratà. Nr. 1. (C. I. L. III, 2), gAsim un magister collegii Jovis Cerneni". S'ar putea crede cA este un nume derivat din Cernai scris ca c. Jupiter Cernenus este Insil Jupiter Vdzdtorul deis cerno a vedea. " Dioscrides, IV, c. 149, ap. Tocilescu, Dacia tnnainte de Romani, p. 210.

NATIONALITATEA GRTILOR RI A DACILOR 51 unui rege get dela oril-vultur ; Zamolxis, profetul get dela za-dupil §i mrukati-a intuneca 1 Cu asemenea etimologie s'ar ajunge in curand cum spune Miklosich, si el un Slav insA cuminte, a se slaviza si Mekka si Medina. 0 a treia ipotez6 ca" Daco-Getii ar fi Celti a fost sustinutä dintre invatatii români de loan Maiorescui Obedenaru, precum si de mai multi Francezi dintre cari cel mai nou este d. de Rosny. Argumentul. principal al partizanilor acestei teorii este ea' Celtii au rakit si prin orientul Europei, strAmutându-se pan6 in Azia unde aleatuirà poporul Galatilor. Desi acest fapt este netägAduit, el nu este indesturator pentru a dovedi originea celtic6 a popoarelor dela Dungre. Cel mult s'ar puted induce o inraurire celtieä asupra lor. Cat despre apropierile limbistice fäcute intre limba Romanilor si acele celtice, ele sunt, daca' se poaté, Inc6 mai fan- tastice decat acelea ale teoriei slave. Asa se invoac6 buddoara urmsato-arele analogii : Deva cu Devonshire din Anglia, Timisul cu Tamiza, Giurgiul cu Gergovia lui Caesar (de Bello gallico), Bucegii cu mons Vocetius din Tacitus (Germania), Galatii orasul .dela Dunare si poporul Galatilor din Azia, Desiu cu Desio din Lombardia, Clusiu cu Clusium din Etruria, Putna, nume derat slay si de origine post-romana, cu Pidna, in fine Palanca cu Palanqua numele unui deputat din camera spaniolà 1 35. Tot 2.à de putin concludente sunt identitatile de schimbAri fonetice ce s'ar observa intre limbele celticei limba roman5., precum de exemplu prefacerea lui c latin in p, quattuor-patru sau a lui f in h precum ferrum-hier, intru cat asemenea transform6ri se intalnesc spre exemplu si in dialectele italice, precum acel sabin si acel oscic, cari nu sunt in nicio legatura cu limbile celtice 36. Toate aceste incercari de a grupà pe poporul geto-dac in una din cele trei mari rase ale Germanilor,Slavilor nu au condus la nici un rezultat stiintific multämitor. Cauza acestei imprejurari trebuie cd'utata mai ales in faptul eui nu interesul curat stiintific au Impins pe sustinnorii acestor teorii a le (IA ci cui poate chiar MI% de voia lor, s'au amestecat in cercetarile lor i preooup6ri de altà natura : dorinta de a da rasei din care faceau parte cercetätorii, intinderea cea mai mare. Asa In- vuitatii sustin originea slava a vechilor popoare dunkene ; acei germani sprijinesc pe acea german6 si in sfarsit acei francezi

" Aceasta de pe urma asemanare a fost facuta de B. Maniu, Studii asupra scrierei profesorului Dr. J. Jung 1878, p. 89. Hasdeu sustine ca Dacii ar fi fost un popor celto-trac, sprijinind aceasta Were pe etimologia unui singur nume de planta dac :Trponsao6Xa !Originile pastoriei la Romani" in Columna lui Traian, 1874, p. 102. Comp. combaterea lui V. M. Burla in Cono. ¡iterare, XXII, 1888, p. 992, 5i XXIII, 1889, p. 44. " Vezi mai pe larg discutia asupra nationalitateiGetilor iDacilor In Van den Gheyn : Les populations danubiennes, &tides d'ethnographie comparéf, Bruxelles 1886, p. 135 51 urm.

52 ISTORIA ROMANILOR

In genere pe acea celticä. Noi credem cä adevärul stà aiurea cä Geto-Dacii nu erau nici slavi, niel Germani, nici Celti, ci popoare de rasä tracia grupä deosebità de popoare arice cari ocu- parä coltul sudic-räsäritean al Europei. Geto-Dacii sunt Traci. Märturisirile unanime ale scriitorilor vechi sunt sprijinul cel mai puternic al acestei päreri. Toti märturisesc inteun glas cá Geto-Dacii ar fi Traci. Am väzut pe Herodot cum claseazä pe Geti intre popoarele tracice, spunând despre ei cà ar fi cei mai nobili 0 mai virtuo§i din acea gintä. Menandru in un loe raportat de Stabon spune : Toti Tracii 0 mai ales Getii, noi toti (aci dintein§ii mà mândresc má tragi eu) ne abtinem dela cäsätorii", in care iarä0 se vede atestarea unui scriitor contimporan cä Getii ar face parte din marele popor al Tracilor. Tucidid nume§te deasemenea Traci pe Dacii din muntele Rodop, 0 mai lämurit cleat tuti vorbe§te Strabon care, dupà ce spune cá. Dacii ar aveà o limbà comunä cu Getii, adaugä. eäi ace§tia ar vorbi aceea§ limb6 cu Tracii" 37. Fatä apoi cu amestecul adeseori nevoluntar pe care scriitorii cei vechi Il fac intre Geti §i. Daci §i intre aceste popoare 0 Traci, nu ne rämâne deckt a admite o deplinäi identitate de rasä a acestor trei ramuri de popoare. Mai este de observat cä toti scriitorii contimpqrani cu existenta lor, le dau drept locuintä la inceput, regiunile din sudul Dunärei, patria netägkluità a intinsei rase tracice. La aceea§ incheiere duce §i etimologia fluviului DunClrea nume absolut particular Românilor in aceastä formä cu r. Acest fluviu purtà numele de Istru pânà in pärtile Moesiei unde i se schimbd numele de care pämânteni 0 se numed Danubiu : pe române§te Dunäre. In limba strämo§easa a Tracilor Dund-re va sä zicä duator de nori-vecpeXocp6pog. Intru cât in limba al- banezA re inseamnä non i iar dano, dane inseamnä, in toate limbile indo-europene, a da a duce. Dunä-re insamnä tocmai purtätor de non, adecà redà in limba tracä intelesul de vecpEX6cpopoG. Avem deci explicarea etimologic6 a numelui romarresc al Dunärei, in limba albanez6 care este rämä§ita pästratä a unui dialect tracic 38. Pe lângà acest argument de mare valoare,i märturisirea unor oameni de §tiintá care au cunoscut din propria lor experientä popoarele de cari vorbesc, se mai pot aclAogi ateva consideratii limbistice, cari de§i curgänd din un izvor foarte särac, de oarece atät limba Geto-Dacilor at 0 acea a Tracilor sunt aproape di-

" Strabon, VII, 3,§ 10 :tt7CCApact3v rETcîiv61101UITTOGTok apecblv 14youg». " Hasdeu 1st.crit.,p. 293; PapadopolCalimak, Duarea In literaturä §i In traditiuni" In An. acad. rom., II, tom. IV, p. 322, unde sunt citatei izvoarele vechi.

NATIONALITATEA GETILOR §I A DACILOR 53 spkute, totu§ putinele lor rAm4iti invoesc ni§te apropien i mult mai naturale decat acele ce sunt nevoiti sà'§i inchipuiaseä apà- rAtorii teoriilor slaviste, germane sau celtice ;&dci dac6 acele putine egm6§iti infá-ti§eazà asemnfäri, ele ar fi sporit dacA am aved mai multe. Un nume analog acelui al ora§ului ACICK din Dacia este citat de Hecateu din Milet sub forma A./ cx.in o regiune tracä, Samus numele dacic al fluviului Some§ul este idenitc cu acel de Eavoctoc popor din Tracia §i cu acel de Sama, Samus, purtat de principii traci. Nu se reg6se§te in Dacia numele de Bersovia §i Ber- zame aflnor la poporul Selatilor din Tracia ? Numele tribului dac al Amadocilor se reaflà in acel de ' ARBoxoc purtat de mai multi principi traci din natia Odrizilor. Existà Biesii in muntii Carpati §i Besii traci din Rodop. Numele Diegis la Daci corespunde cuDieghytis al Tracilor. Cotiso numele unui principe dac §i X0AVGLOL acel al unui trib dac, nu aminte§te el pe Cothelas al Getilor §i pe Cotu, numele mai multor capi traci din tribul Odrizilor §i al Sapunilor §iIi6TUÇ zina iubirei la Edonienii din Tracia ? Sufixul porus, poris, noXcc, por, (Triporus, Petoporus, Natoporus, Diu- diporis, Aulupor, Mucapor) se regsäse§te la Sapuni, trib trac, unde se intalnesc regi cu numele de : 'AppoiinokK, `1311axoíntoptc. In sfâr§it sufixul dava, care sfAr§e§te cele mai multe din numele ora§elor din Dacia (Doci-, Aci-, San-, Ziri-, Rami-, Comi-, Corsi-, Clepi-, Patri-, Sargi-, Petro-, Rusi-, Argi-, Buri-, Marco-, Tamasi-, Saci-dava), se reg6se§te in Moesia : Succidava, Sagadava, Scandava, Capidava, Netindava, Piroboridava, Utidava ; in Dalmatia Thermi- dava, in Dardania Quimedava §i chiar pe granitele Macedoniei, la Mizii din Tracia, steämo§ii Bitinilor, in numele oraplui Desu- dava" 39. Apoi, cum am spus, dacä in ni§te rArn6§iti a§à de putine Osim asemàdäri atAt de puternice, ce ar trebui s'd fie atunci cand limbile Tracilor §i a Geto-Dacilor ne-ar fi mai cu deanfd- nuntul cunoscute ? a toate aceste ràm5.§iti de limb6 pot Osi analogii §i in alte limbi arice, se explicà din faptul cri in acele timpuri inde- Ortate, apropiate de originile socientilor, când nici rasele nu se deosebiserà, sub-rasele ce s'au caracterizat cu atAt mai puternic cu at au propà§it cursul istoriei, erau inc6 departe de a inf`áti§à acele puncte hotärite de deosebire ce le despart astäzi. Diferen- tele incepuserà a se aràtà, ins6 erau departe de a determinA cu sigurantà caracterul grupelor etnice. Pkerea &A popoarele arice din Europa sud-räisAritean4 ar fi de rassä. tracic6 Ose§te §i ea un puternic sprijin geografic, de oarece Tracii au fost ultimul popor aric ce s'a desfäcut din trunchiurile aziatice, pentru a veni in Eu-

I. Van den Gheyn, Les populations danubiennes,p. 14. 15.

54 ISTORIA ROMÂN1LOR

ropa 40, o concluzie cgtre care suntem impin§i de a§ezarea Tra- cilor In acest continent, in puntele cele mai apropiate de Azia, Incepand dela strâmtorile Bosforului, oarecum la gura vasului celui mare al Europei umplut de ultimele neamuri izvorite din adânca Azie ca din o nesecatà fantânà.

" Asupra acestei chestii :vezi I. Van den Gheyn, Les populations danubiennes, p. 187i urm.

11 1 ORGANIZAREA GETILORI A DACILOR 1.

1. VIATA MATERIALA. Agrieultori §i pfistori. Getii §i Dacii cari trdiau pe jum6-- tate nomazi cAt timp stdturd la sudul Dudärei, tree la viata a§e- zatä cand se strAmutd la nordul fluviului. Devenind agricultori ei se organizarà intr'un Stat, care ied forma neapAratd tuturor Statelor incepnoare,' absolutismul monarhic. La inceputul traiului lor la nordul Dunärei, Getii avurd precumpenirea, §i. autorii vechi ne vorbesc de regiilor inteun timp când Dacii nu apar nici màcar cu numele in scrierile lor. Cel dintAiu rege get ce se intAlne§te in câmpia munteand este acel Dromichete, contimporanul lui Lizimac (301 281 in. de Hr.), pe când cel mai vechiu rege dac pomenit, Boerebiste, trilqte mai bine de 300 de ani dup'd Dromichete (pe la 44 d. Hr.). Tau aceste popoare, Getii §i Dacii, se contopesc mai apoi In unul singur, care ied numele tribului domnitor, acel al Dacilor, incât autorii vechi cari §i mai innainte amestecaserd adeseori pe aceste dou'd natii, urmeazd innainte a lud, in aräfdrile lor, pe una drept cealaltd. Deaceea cu toate cd se gAsesc §tiinti deosebite asupra Getilor §i a Dacilor in scrierile vechi, ele nu trebuie mate numai decAt ca referindu-se la poporul ardtat, putând fi atribuite fdrd deosebire §i la celälalt popor ingemdnat. Pentru a intelege organizarea unui popor, trebuie studiate elementele vietii saale, cAci numai din combinarea acestor elemente rezultd forma generald a traiului sAu. Sd incepem cu temelia existentei ori cilrui popor, starea sa materiald sau econimicA, pentru a ne urch apoi treptat cdtre manifestdrile mai superioare ale vietei omene§ti.

1 Pentru acest capitol, am intrebuintat, in ceeace priveyte faptele, mai ales scrierea enciclopedicA a luiGr. Tocilescu, Dacia Innainie de Romani.

56 STO RIA ROMINILOR

Schimbarea traiului Getilor §i a bacilor, din nomad in a§ezat nu se fact deodata §i inteun chip naprasnic, ci mai multi ani trecura in cari ei zabovira in o stare mijlcie. Aà tim &A pe timpul lui Alexandru cel Mare, ei posedau numai ora§e de lemn §i cà viata lor era a§A de putin intemeiata Meat se pututra u§or retrage la venirea Macedoneanului §.1 scapa de el in pustietatile launtrice ale Wei lor, unde Alexandru nu vol urmareasca. Chiar pe timpul lui Lizimac, armata acestuia este nevoita sa se dee prinsa, din cauza lipsei de hrana, ceeace rar se intAmpla In o tara agricola §i a§ezata, dar este indestul de firesc lucru in una locuita de un popor ale carui avutii de capitenie sunt turmele de animale. Potrivit cu aceasta stare a Geto-Dacilor, in primele timpuri ale a§ezarei lor la nordul Dunarei, gasim notite la scriitorii con- timporani cari par a atribul acestui popor un traiu cu desavAr§ire nomad. AO Columella care träie§te prin secolul intAiu dup5 Hri- .stos, in tratatul asupra Agriculturei, ne spune ca. oarecari natii necunoscatoare de grAne, traesc din turme de oi, din care cauza cei mai magi din nomazii din Geli au fost numiti mAncatori de lapte" 2. Cu toate acestea am vazut cum Getii, Inca din primele timpuri ale stramutarei lor, in Muntenia, cultivau graul, §i acea§ cultura se vede mai tArziu §i la poporul dac ; caci pe columna lui Traian gasim legionari secerAnd grAu pe ogoarele dacei un alt tablou ne arata grAne gäsite de Romani in un lagar parasit de Daci 3; iar printre dregatorii cei mai mari ai Statului dac intAl- nim §i supraveghetori ai agriculturei 4. De§i grAul se vede ca a fost cultivat in Dacia, totu§i credem cä hrana nationala a Dacilor erà meiul sau malaiul. Plinius anume ne spune ca popoarele pontice prefera meiul tuturor celorlalte mAncari". Sub numele de popoare pontice,el trebuie safi inteles cel putin pe Geti cari se intindeau 'Ana pe malurile marei, daca nu §i pe Daci. Naturalistul Aelian din secolul al II-lea d. Hr. dupa ce arata hrana nationala a mai multor popoare spune Meotii §i Sarmatii s'ar hrani cu meiu"5. Priscus cAnd descrie calatoria lui la Attila, spune cà inteun sat locuitorii bä§tina§i iar fi adus meiu In loe de grAu §i mied in loe de vin. Meiul pare a fi fost temelia hranei locuitorilor din Wile romAne pAna adAnc in timpurile moderne, cAnd popu§oiul (porumbul) veni s'A inlocuiasca aceasta antica cereala. AO un misionar catolic care viziteaza Muntenia

Comp. Horatius, Carmina III, 24. La colonne trajanne, ed. Fröhner, Paris, pl. 142-143, 159-160. Suidas, s.v.BOWTECSLÇ. Aelianus, Variae historiae, III, 39. exiixpov Si MuJiraatIaspop.címts.

ORGANIZAREA GETILOR tp A DACILOR 57 pe la 1670, spune ea% tot acel popor se hrAne§te din pane de meiu" Mihaiu Viteazul este poreclit de Sa§i in bätaie de joc : Malai- vodà" 6. Pe läng5 numele de meiu,se aflà la Romani i acel de mälaiu, care pare a fi eäm5§ita formei dace a cuvântului, dui:a un prototip malana, pe band meiu este format din latinescul milium, precuM teiu din tilia. Din cuvantul mälaiu s'a format apoi prin duplificare mamalaiu, care a dat na§ter e numelui manckei de asfäzi nationale a Românilor : meUntiliga 7. Ca bäuturà Geto-Dacii cuno§teau vinul, pe care l'am gAsit inc5 de mai )_'nnaintè cultivat de Agatir§i in Transilvania 8.Se §tie c'd patria cea veche a Geto-Dacilor, Tracia, era o regiune vi- nicolà, cauz6 pentru care §i. erà consideran ca locul de na§tere a zeului vinului, Dionisos 9. Chiar dacA n'ar fi g5sit Geto-Dacii cultura vinului aclimatan in pktile nordice ale Istrului, ar fi introdu-so ei din sud. Imbel§ugarea: vinului la popoarele tracice explicä vitiul lor national, betia. Autorii vechi ne spun chiar despre Geti cà la ei, bkbati §i. femei beau vinul dupä moda sciticA, neamestecat cu apà, slujindu-seinloc de pahare, de cornuri mari de cerb §i. de bou, cari se treceau din mänä in man5" Atheneu §i. Platon adaog c5 au obiceiul de a beä. Oda' la deplinA imb5tare 11. Corneliu Nespos asigArà cà Tracii au obiceiul de a luptà cu paharul ca cu armele, fiind oameni foarte dedati la bäuturà" 12. Boerebiste, organizatorul Statului Dacilor, pune un frau acestei patimi necumpkate, ordonând Dacilor, prin organul profetului Deceneus, ca sä starpeascà viile, de care ordin lucru indestul de extraordinar, Dacii ascultarà Din industriile agricole se pare c5. Dacii nu cuno§teau morile mecanice, cu ap5 sau vant ; cki Ovid care a fost in tara Getilor, in surgun la Tomi, spune despre femeile gete cà in loc de MIA ar frange darurile Cererei" 14, ceeace trebuie raportat la faptul eft' ele mkinau gräul in mori§te de manä. Instrumentele lor de anturà nu ne sunt cunoscute ; numai secerile de bronz ce

Priscus, Excerpla de legationibus, Bonn, p. 183 :&led ¡LS%) aivo ItiTxpog, &wet oivoo b p.i8o; iitexcopion licaotillevoç». Comp. V. Burla, DI. Paul Hun- falvyi teoria lui Rösler" In Revista pentru istorie, archeologie si filologie a lui Gr. Tocilescu, Bucuresti, 1883, II, p. 294 si urm. Hasdeu, Originele agriculturei la RomAni" In Columna lui Traian, 1874, p. 53. Hasdeu, 1.c. 8. Mai sus, p. 34. 9 Homer, ¡liada VI, 130; Odisea XXIV, 74; Diodorus Siculus, III, 65. Xenofon, Anabasis, VII, 2§ 23; Plutarc, Alcibiade, 23; Plato, De legibus,I, 9. 11 Plato, I.c., Atheneus, VII. 12 Cornelius Nepos, Alcibiades, VII, 11,§ 4. Strabo, VII, 3 § 11. 14 Ovidius, Ex Ponto, III, 8: Femina pro lana cerealia munera frangit"..

58 ISTOBIA ROMANILOR s'au gasit in Tranislvania, au o forma apropiata de acea a sece- rilor de astazi. Granele se pastrau in gropi de pane, ca 'Ana' mai odinioara in tärile române 15. In afara de agricultura i§i trageau Geto-Dacii hrana lor din cre§terea animalelor. Am väzut pe Ge-ti numiti mai sus man- cätori de lapte. Ei posedau innainte de toate herghelii foarte bogate de cai cari probabil vor fi servit inteun timp mai vechiu ca §i Scitilor la hrana animala, singura de care dispun poparele nomade. Dupa a§ezarea Creto-Dacilor, caii serviau pentru calärie. Boii eran intrebuintati pentru lucrarea câmpului §i caraturi, probabil §i carnea lor pentru hranä. Vacile pentru laptele lor, din care §tiau a extrage untul 16, prin urmare §i smântana §i branza. Oile erau deasemenea ingrijite atat pentru laptele cat mai ales pentru lana lor, foarte trebuitoare spre investmântare, in o tara a§à de friguroasä in timp de iarna, ca Dacia. Afara de acestea se mai ocupan locuitorii Daciei §i cu strävechea indeletnicire a cre§terei albinelor, din productul carora ei chiar dobandiau un articol de export. Casele Getilor §i ale Dacilor, in primele timpuri ale vietei lor in pamântul Daciei, erau de lemn, de oarece am vazut pe Alexandru cel Mare dand in Muntenia peste un ora § al carui nume nu ni s'a pastrat, construit din asemenea material. De aceste ora§e, -sunt amintite in istoria primitivál a Getilor, Inca alte doua ; unul este ora§ul Helis, unde Dromichete aduse pe Lizimac ;celalalt Genucla al regelui get Ziraxis 17. Dacii cari vin mai tarziu au §i ei constructii de lemn fäcute din garduri de nuele captu§ite cu lut. Cele mai adeseori ei clädeau zidurile prin lut apasat intre doi pareti de scanduri §i apoi ars 18. Cele mai multe din cladirile lor, mai ales cele militare, fiind ridicate de me§teri romani, erau de piatra §i inchegate cu puternicul mortar roman cari an lasat -pana astazi urme in mai multe ruine 19.

" Varro, de re ruslicq, I, 57 : Quidara granaria habent sub terris, spe- luncas quas vocant aecpok ut in Cappadocia ac Tracia". Plinus, H. N., XVIII, "73. Compara Miron Costin In Letopisefele publicate de Mihail Cogalniceanu, 1852, II, p. 11 ed. II, v. II, p. 10; Panile scotea de pin gropi". Un doc. din 1643 vorbeste de pradarea unei gropi de pane. Ghibanescu, Ispisoace §i Zapise, II, 2, p. 40. 1° Atheneus X,zice cd Paeonii de langa Strimon se ung Cu un fer de oloiu scos din lape. Idem IV, spune ca un poet Anaxandridos rade despre oas- petii cu parul vulvoiu i mancatori de unt, (BotycopopáTot) de la masa regelui Cotis". 19 Dio Cassius, LI, 26. 19 Cesar Boliac a constatat asemenea pareti la Nedafi, pe malurile Vedei. Trompeta" Carpalilor, 1869, No. 739. 19 Victor Hehn, Culturpflanzen and Hausthiere, Berlin, 1874, p. 131-132. Unele lucrari de piatra se \Fad a fi fost facute de mesteri greci, dovada mo- nogramele grecesti aflate pe pietrele ruinelor. Vezi Akner, Bericht tiber einen Theil der stidlichen Karpathen" In Anua ftir siebenbtirgiche Landeskunde,I, 1884, p. 18 si urm. Asupra cetatilor ramase de la Daci, vezi T. Antonescu. Co- lumna tut Traian, 1910, p. 35 si un.

ORGANIRAREA GETILOR A DA01LOR nfr

Getiii Dacii duceau, in locuintele lor, o viatA destul de simplA. Despre aceastà simplicitate avem o doyadä in descrierea mesei date de Dromichete regelui Lizimac, la care mas6 se spune cà Getii ar fi mAncat din blide de lemn mAncsári ordinare. Tau§ din aceastà descriere chiar se poate vedeà cà obiectele de lux, tacAmuri de aur 0 de argint, nu erau necunoscuteGetilor, de oarece ei ospAteazA pe Macedoneni in de aceste, prefAcAndu-se cA le despretuiesc, pentru a puteà dà regelui strAin o lectie de moralA. Si la Creto-Daci, cai astAzi, va fi fost mobilierul deosebit dupA" conditia de avere a claselor societAtii : simplui sgrac in casa tArAneased ; bogati scump in cele avute. Cà luxul nu erà strAin intregei poporatii geto-dace, se vede din bogatele präzi de r`ázboiu luate de Traian la cucerirea Daciei. El putt' ridicá_ märetul säu for numai cAt din prada de mdrul fäcutA dela Daci Pe bazo-reliefurile Columnei lui Traian se vAd soldati romani ducAnd mai multi catAri incArcati cu vase de metal, Mr% indoialA vase de argint sau aur. Aiurea se vede o cApetenie dacA, oferind lui Traian o tavA plinA cu juvaeruri, pentru rAscumpArà viata 21.Traian härAze§te apoidousä vase de argint iun corn de zimbru impodobit cu pietre scumpe, probabil cornul de bAut al lui Decebal, lui Jupiter Casianul, din templul de lAngA Seleucia, in timpul expeditiei sale aziatice 22 Tot pe columna lui Traian se vAd sculptate pe piedestal, innainte de a se incepe scenele rAzboiului un numär insemnat de vase, cari sunt cu si- gurantA reproducerea unor bucAti luate dela Daci 23. De0 se poate ca aceste lucrAri de argintArie sà fi fost executate in afarà de Dacia, sau in aceastA tarA chiar de me§teri strAini, s'ar puteá totu0 admite, fatà cu arAtArile lui Pausanias,i Herodot asupra perfectiunei artei fAurAriei la Sarmati, Masageti 0 la Scip, c'ä nici Geto-Dácii, cari erau un popor cu mult mai civilizat decAt celelalte, nu vor fi rAmas mai pe jos in arta arginfäriei 24. Daed forma acestor juvaeruri puteá fidatä obiectelor gAsite in Dacia 0 de mAnA str5.inä, materialul principal din cari erau fA.'cute, aurul, erà un product indigen al Wei. Am vAzut incA pe Agatir0 lucrAnd, din aurul aflat de ei in Transilvania, felurite podoabe. DacA nu se poate hotAri intrebarea de au cunoscut chiar Agatir0i minele de aur ale Ord lor, sau dacA ei culegeau acest metal pretios din nisipul riurilor, vom vedeà cà pentru Daci se dovede§te inteun chip invederat cunoa§tereai exploatarea

'°Gellius. Noctes atticae XXIII, 23.Inscriptia forului purtA : Ex ma nubiis". Ioanes Lidus, De magistratibus,II, 28 aratA cA Traian ar fi luat dela Dad i suma, fArA IndoialA exageratA, de 5 milioane de litre de aur, si 10 =- Roane de litre de argint. 21 Fröhner, tab. 171-172. " Suidas, s. v. xciatov Ópog. " 23. Fröhner, tab. 7-25. 24 Pausanias, I, 21, § 5. Herodot, I, 215.

60 1STORIA ROMINILOR

Deasemenea vom vedea cà atat Getii cati Dacii se folo- -siau de bogatele ocne de sare ale Muntenieii Transilvaniei. ImbräVámintea. Imbràcàmintea Geto-Dacilor era dupà cat se vede identic6 la ambele popoare. Cel putin bazo-reliefurile Columnei lui Traian, nu ne dau decat un singur soiu de vest- mant, civil la toti barbarii reprezintati pe ele, si intre cari indoiala' cä" a trebuit sà fie si Geti. Un vers al lui Ovidiu vorbeste intealtele despre Getii purfatori de pantaloni" 25,j tocmai pantalonii erau partea caracteristicà a vestmantului Dacilor. Acesti pantaloni erau largii lungi parrà la csaputä, unde erau legati cu o sfoar6. In picioare purtau un soiu de opinci prinse cu nojite ; capul la cei nobili erà acoperit cu un soiu de ckiulà fri- giana', care nu se vede ins6 a fi fost facutà din piele de miel, ci din -o storä moale, de oarece infatiseaz6 cretii ieà prea exact forma capului ce acopere. Corpul era imbrkat cu o tunicsa. lung6 Oda la genuchi i incins6 peste brau, iar pe deasupra era aruncatä o manta Mr% maneci, prins6 pe umk cu o agrafä. Atat Getii cati Dacii purtau barbe plinei dupà cum se vede nu se tundeau nici se grijeau mai niciodatä, pentru care îii numeste Ovidiu negrijiti, netunsii zburliti" 26 Ivärul Il purtau retezat in fruntei In plete lungi pe tâmple si pe ceafä. Femeile aveau douà tunici, una lunga" panä in calcaiu, si alta deasupra pang la genuchi, prinsA inteo agrafá la piept, iar pe cap purtau o legnoare cam slobodà, care le acoperià pkul In totul. Mai stim ea' Getii obisnuiau a se tatuà 27 S'a sustinut de unii scriitori cà costumul färanului roman ar reproduce cu exactitate imbr5c6mintea vechilor Daci 28 Asupra acestei asemànsari observsam c6 ea se reproduce aproape numai la portul pärului, care se vede inteadevär a fi si astsäzi, tot acel ce el% obisnuit pe atunci, anume tälat in fruntei in plete lungi pe spate, pe cand Romanii purtau pArul tuns scurt. Pranul roman consider% din contrà de cea mai mare nenorocire cand îi vede retezatà podoaba capului. Cat despre pàrul de pe obraz, observa'm cá Romanii umblau cu totul rasi, mustetii barbä", c'ä taranul roman de astäzi rade numai barba, dar nu se atinge de musteti ale càror -Were se consider% ca un semn de rusine. Cat despre elementele imbeaca.mintei lor, este de observat berneviciul sau itarul este stramti incretit pe picior, iar nu larg ca braca Dacilor ; acoperirea corpului se face cu cAmasa care,

" Ovidius,Tristia,IV, 6:Braccata turba Getarum". Pantalonii se numesc in limba greacA ppálcat 0 in cea latinà, bracca. In unele tablouri se vac' i ni§te cavaleri imbrAcati In zale. Aceasta Ins6 este o imbrAcaminte de razboiu. " Ovidius, Ex Ponto, I, 2;I, 5; IV, 2 : hirsuti, intonsi, squalidi". " Plinius. H. N., VII, 50. " Fröhner, p. IX: De nos jours encore l'ancien costume des Daces se voit parmi les paysans de la Transylvante et des principautes danubiennest'.

ORGANIZAREA GETILOR *I A DACILOR 61 de§l seamánsä Cu tunica interná a Dacilor, nu are nimic caracteristic ; pe deasupra insá táranii români poartá bondita, cojocul sau sumanul, iar nu mantaua dacá. Cáciula nu samáná pe de altà parte intru nimic cu acel les Meá ciucur al Dacilor. Brául de curá lat §i impodobit cu alámuri este pe de altä parte stráin imbrácá- mintei stfábunilor Românilor, precum nu se allá la ei 01-nap cu altitie, nici fotele retinute de un brAu, pártile cele mai osebitoare ale vestmântului femeilor române. Portul national al Românilor nu este nici romaln, nici dac. De§i cuprinde multe elemente slavone, el este, mai ales in ce prive§te toaleta femeiascá, o plázmuire proprie a gustului national, determinate páná la un punct de conditiile climatului in sinul cáruia a luat na§tere. Cu toate &A Ovid pare a tágádui femeilor dace indeletnicirea cu tesutul, alti autori aratá dimpotrivá eä ele se dedau la aceastá lucrare. AO. Hesichiu ne spune cá este o plantà, cânepa, ce are o oarecare asemánare cu inul ;femeile Traciei fac dintr'ânsa vestminte" 29. Intru cat vedem pe Columna lui Traian popoarele Daciei imbárcate cu stofe tesute, putem admite cu sigurantá cá aceste tesáturi nu erau importate, ci pregátite de femeile lor. Comertul. Despre comertul pe care Dacii 11 fáceau incá din timpurile ante-romane, cu deosebitele popoare ale lumei vechi, putem culege indicii indestul de sigure, din monedele aflate pe pámântul Daciei §i cari dateazá din vremile mai vechi decat cucerirea romaná 3°. Pe langá monedele dace haute inteun chip cu totul gro- solan din o amestecáturá de aur §i de argint, avand ca efigie figura unui cal MI% urechi, cu 5 bobiti In loe de coamä §i cu cateva linii informe inchipuind pe un 6'061.4 31, s'a mai gásit pe pámántul foastei Dacii monede dela poporul Tasienilor din insula Tasos al Archipelagului, ni§te tetradrachme cu capul lui Bacus §i Hercul, din cari o sam'A au fost aflate in Muntenia Mare, lângá Giurgiu §i Bucure§ti ; apoi multe monede deale regilor macedoneni, statere de aur de ale lui Filip al II-lea, Alexandru cel Mare, din cari iarä'§i s'au gásit lângá Giurgiu vreo 250 de bueäti, §i mai ales o mare ea-time de Lizimahi. De ace§tia ne spune Wolf- gang Lazius ea' s'ar fi gásit deodatá 30.000 langá riul Streiu ; mai multe alte mii s'au aflat langá Muncel, la Grádi§tea nouá.

" Hesichius, s. v. vivvaptc Hesichiu trAe§te prin secolul al IV-lea d. Hr. este autorul unui dictionar important prin culegerea de notiti din o multime de scriitori vechi, acum pierduti. Comp. Herodot, IV, 74. " Asupra intregeiacestei chestii vezi Tocilescu, Dacia fnnainte de Ro- mani, p. 442-509. 81 Asupracator-va exemplare studiate ded-1Bieltz,vezi Arhiv. fikr sieb. Landeskunde, XI, 1873, p.454.

62 ISTORIA ROMINILOR

ElepoartainscriptiaB oca EX ioç A cap. x o ç iau o greutate obisnuita de 3 galbeni 32 Numeroase sunt si drachmele dela Apolonia (Avelona), Dirachium (Durazzo) si din Iliria (Al- bania). In sfarsit s'a mai gasit monede de bronz din Corcira, Panormus din Sicilia, Scodra (Scutari), Issa (insula din Marea Adriatica lânga coasta dalmatina), Hiponium din Brutium, Cizic ; din aceste din urma, 15 la Galati. Comertul Daciei erà deci indestul de intins, de si nu trebuie conchis numai cleat, dela aflarea unor monede, la relatiile cu poporul caruia acele monede apartin, intrucat se puteä ca unele monede straine sà fi venit in Dacia prin popoarele acelea cu cari Dacii erau in legaturi de comert mai nemijlocite, precum coloniile grece depe malurile Pontului-Euxin. Acest comer t va fi constat din exportul grânelor cätre orasele maritime cari le trimiteau, la randul lor, mai departe spre tarile grecesti, de obiceiu sarace In cereale. Nu mai putin se exportan §i cai cari inca de pe atunci par a se fi bucurat, mai ales in partile Moldovei, de reputatia pe cari o posed pAnà aproape de timpurile noastre. Aà gasim ea' Filip al II-lea cumpara 20.000 de iepe din câmpiile dela gurile Dunarei pentru a regenerà rasa din Macedonia 33. Deasemenea exportan, ca si mai inainte Agatirsii, mierea si ceara catre popoarele de peste Dunare. Importul trebuià sa fi stätut din arme, stofe mai scumpe 34, apoi bronzj obiecte de bronz, intrucat .unul din elementele alcatuitoare ale acestei metal, cositorul, lipseste din -Wile dunarene. Mai insemnata insa poate pareä imprejurarea ca s'au gasit In Dacia multe rnonede roamne din epoca republicana sau an- terioare cucerirei romane. Astfel &sit mai multe sute de denari anteriori lui Iuliu Cesar, dintre anii 217-49 in. de Hr., din cari 9 bucati consulare din timpul celui al doilea razboiu punic, anul 217, 38 anteriori anului 154, 246 anului 81, 47 anului 50, 61 anului 48 §i 12 din anul 38 in. de Hr., toate acestea la Apoldul mare. La Cerbel, in cercul Orastiei, s'au gasit iarasi 49 de denari, anteriori lui Iuliu Cesar si nenumarati altii, toti din timpurile innaintea expeditiilor lui Traian. Aceste monede romane nu pot fi considerate ca fiind aduse de Romanii ce colonizara' Dacia dupa prefacerea ei in provinicie, caci ar fi curioasa se fi aflat In Dacia atatia colectionatori de monede vechi. Este de admis ca cele mai vechi din ele vor fi fost aduse tot de negutitorii din coloniile grecesti ale Marei Negre, cari aveau legaturi comer-

" Acest tezaur a ajuns In proprietatea cAlugarului Martinuzzi, epitropul lui loan Sigismund, principele minor al Ardealului. La moartea lui nu s'a mai gAsit decat 1000 de Lizimahi. Vezi Hurm., Doc. 1552, II, 4, p. 683, (Comp. p. 686). " Iustinus, IX, 2, § 16. Vopiscus, Probus, 34 Dio Cassius, LXVIII,14, spune cà Decebal ar fi ascuns vestmintele sale cele mai pretioase In pesteri.

OROANIZARICA GATILOR RI A DACILOR 63

.*. cl . N -. o - ... - --:.- --,- [ ..,,,,, :,,,k -..,-- ....., 4, , - - -7.;..9.

t",--r-,'y----' ,_'. ''. s_-_ , 24 01 ° t r° 2 . o , ",...I. , r W.,.°' 737". '*- .sg' 1 ' eni,' a. . - ...^ 4 110.--4X,r,..1, V . k-E, .,...... ',-, . ,, , ...... ,_,,,T*--_": t I , ) Tr,r, ' '''- r L'U` .- ;,...... --6.0,', ...i''-.-"'"" .`. , k- 0 ,.. ,' - r 04'4, -- ,- ' c;-"_- - r.... I -2 =a- - A 9' ,....-, = ,, ..... f.4, c' "- :- ,...., ' _ '' ' .": 71. 0 "CS . n_.?, -'''' I ca '7, . Et,- 1/4ig_ 7,- ,;____.;----,,;: - ac. -1..,YIS -. --,.:x'-. - I >,1 .1 C4,41 cm .4 --. d ..,i,...,,.. ,....),2 ..., ..4..__.....z...... --=-4;7,,,... o ..:. .. 1.i.,, r. ,r-. - , ...... ,..,w -.-- -a5 ---nr .- ,--? 8 ..._. ,--.._ o

.;,-.

-...,,, n, n,.. te -0

1 -,

- 1,^1- , ,n.---''''441e"."'_ -ffe ,g-i. 9? , A-,-___It' ,14`- ---_.. -- ., . 4L. .1..-.7` , x (4.6 ' HV - ;

_ . = ff 64 ISTORIA ROMANILOR ciale cu Romanii §i cu Dacii ;cele mai noue au putut fi aduse chiar de Romani pe care'i vom vedeà intrând in relatii cu Dacii, mai ales pe timpul lui Decebal. Starea materialà a poporului geto-dac ne aratà deci numai inceputuri de desvoltare. In o tarsa insà bogatà precum erà Dacia, aceste inceputuri chiar trebuiaussä punà pe popor in o pozitie materialà indestul de favorabilà, cauzA pentru care 0 vedern in Dacia stAmpkându-se mai curând deal aiurea viata nomaa_ alipindu-se omul de pàmântul roditor, precum cu multe veacuri innainte darnica vale a Nilului oprise pentru prima oarsä oardele vagabonde ale omenirii, impingându-le csAtre pkghiile civilizatiei.

2. RELIGIA I MORAVURILE. Religialui Zamolxis. Dac6 temelia unui Stat este traiul material al poporului säu, nu este mai putin adevkat cà formele in care se va inchegA viata lui, vor fi determinate in mare parte prin moravurile sale 0 cà inteligenta lui va veni numai sà incorporeze tendintele sale morale in forme anurnite, in a§eiäminte vàzute. Deaceea dup'ä ce am studiat viata econo- micA a Geto-Dacilor, trebue s'a" trecem la acea moralà, pentru a ajunge apoi la cercetarea a§ez6mintelor create de spiritul lor, conditionat prin asemenea elemente. Intreaga viatà moralà a poporului geto-dac erà dominatä de formele religiei, impkt4iind astfel 0 ea caracterul general al civilizaiilor antice. Observgm ea" deosebirea intre rolul religiei in societAtile anticei acele moderne este CA, pe când la cei vechi religia se confundà cu Statul §i cu viata socialà, fiecare act politic sau civil trebuind sä" fie indeplinit sub ocrotirea religiei, la moderni religia este cevA deosebit de Stat 0 de viata comun'ä, adeseori du§man4 acestora. Deaceea la cei vechi nu s'a väzut niciodat6 religia in lupt5 cu Statul, un fenomen care in- sote§te mai in tot decursul s'Au istoria popoarelor de asnzi. religiile vechi tindeau la dominarea oamenilor ; insà aceasta se fäceà tocmai prin mijlocirea Statului, pe când astAzi biserica se pune in antagonism cu Statul pentru stäpânirea omenirei. La cei vechi, cAnd decàza religia, ea atrase numai cleat dupà dânsa decklerea vietei politice ;la cei noi dimpotrivg, Statuli civilizatia apkatà de el se desvoltarà numai atunci, când slàbi se desfka ideea religioasà. La Geti 0 la Daci gàsim intreaga manifestare a vietei sociale dominatà de religie. Trebue deci, innainte de a intrà in cercetarea moravurilor, sä" ne ocupsAm cu acea a credintelor lor.

ORGANIZAREA GETILOR {4I A DACILOR 65

Forma cea mai innaltä a religiei la Geti se intemeiase la acest popor 'Inca cu mult timp innaintea lui Herodot, de oarece el singur observa cà Zamolxis, urzitorul credintei de capetenie a Getilor, trebuie sa fi existat cu mult Innainte de Pitagora, adaoga" ca Getii traiau sub a§ezamintele create de Zamolxis Inca pe timpul expeditiei lui Darius, in 513 33. Religiile s'ar puteà imparti In doua clase mari : acele naturale, pornite din mintea ob§teasca a poporului i acele reflexive, pornite din invapturile unei personalitati marcante care devine apoi inzeita de generatiile urmatoare. Astfel In India, pe laugh' vechea religie a Vedelor, nascuta din adâncul instinctuluiomenesc care'l impinse a se Inchina la tot ce el nu intelegea intalnim pe Buda, Intemeietorul unei doctrine reflexive §i filosofice. In Persia aflam pe Zaratrusta §i mai Incoace avem la diverse popoare pe Moise, Hristosi Mahomed, fara a vorbi de Luter, Calvin §i alti reformatori de a doua manä a credintelor existente. Fteligia Getilor, de§i la inceputul ei politeista ca acea a tuturor Tracilor, s'a schimbat prin invataturile lui Zamolxis In o religie reflexiva care vom vedea. cà poarta In sine caracterul dualisticil invataturei lui Ormuzdi Ahriman a rasei eranice de care Geto-Dacii se apropiau mai mult. Asemenea parasire a unei religii naturale pentru una reflexiva s'a mai intamplat In omenire. Amintim numai cat transformarea idolatriei Ara- bilor In religia curatmonoteista a lui Mahomedi primirea cre§tinismului de vechea lume pagana. Zamolxis, propagatorul acestei credinti, fu adorat mai tar- ziil el insu§i ca zeu. S'ar 'Area cá Zeul catre care Zamobds In- vatase pe poporul sari a se inchina se chema Gebeleizis care nume apoi, cand Zamolxis el Insu§ fu inzeit, se confunda cu acel al noului zeu 36- Vom vedeà mai jos and vom studia inrudirea geneza acestei noue religii, cä zeitatea lui Zamolxis (mai tarziu insusi acesta) nu era cleat o noua formà a lui Dionisos sau Bacchus, confundat el insu* cu Zevs sau Jupiteri cu Phoebus sau Apollo, cu alte cuvinte o forma antropomorfica a soarelui, izvorului vietei in univers. Cà Getii adorau inteadevar soarele, sub numele Inchipuirea lui Gebeleizis sau Zamolxis, reiesa din urmatorul obiceiu al lor, amintit de Herodot : Toti ace§ti Traci (adia Getii), au obiceiul, cand tuna sau scapara, a trage cu sageti catre cer pentru a'l ameninte 37 Pe cine voiau ei sá sperie prin sagetile lor ? Invederat ea pe nourii aceia cari, ca ni§te balauri urie§i, innaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze in neagra lor intunecime. Umbra, intunerecul venia sa ascundä lumina ; natura toata parea ea' se intristeaza nand dragul astru dispare&

35 Herodot, IV, 96. Aceasta o credea Herodot. Grecii spuneau altfel. " Herodot, IV, 94. 87 Idem. A. D. Xenopol, Istoria Ronanilor. vol. I. a

66 ISTORIA ROMINILOR

de pe firmament. Omul in pruncia lui, necunoscand neputinta sa fatä cu legile naturei, incordà arcul, arunca sägeata si credeà ea' va alungà pe geniul cel eau ce invingeà pentru un moment pe geniul binelui ce plutià in väzduh. Notitele rsämase dela cei vechi ne inlesnesc a intrevedeà ca. Getii inteadevär mai aveau si un al doilea zeu, in care se in- corpora principiul räului, precum in Zamolxis era intrupat acel al binelui. Acest al doilea zeu, al ckui nume national getic nu ni s'a pästrat, erà fälmäcit de cätre scriitorii greci si romani ca Ares sau Mart, zeul distrugerei, rkboiului si al mortei. Astfel ne spune Virgiliu, cá pkintele Mart ar päzi ogoarele Getilor" Ovidiu ne vorbeste despre Getii inchinkorii lui Mart". Tot deasemenea numesc Martialis si Statius pe 1Vlart zeu getic 38 Din aceastä pricinä chiar umblà la cei vechi o traditie, eä Mart se näscuse in Tara Dacilor, Moesilor si a Tracilor" 39. Mart insä, in credintele antice, era considerat tocmai ca zeul cerului turbu- rat, al furtunei, nourilor si al vijeliei, adieà tocmai acei mon§tri impotriva ckora Getii aruncau sägetile C6 Dacii considerau furtuna ca un semn räu pentru ei, se vede de* pe aceea cä, in lupta dela Tapae contra lui Traian, intervenirea unei ploi vije- lioase le ieà curajul si îi face sä piardä mai curând cumpätul fatä cu Romanii. Prin urmare, cu toatá incredintarea lui Herodot cà Getii nu ar admite ca sä existe a4i Dumnezei decAt al lor" 41, ceeace i-ar arätà oarecum ca monoteisti, noi credem cà religia lui Zamolxis nu era de eta o reproducere, in o formà nouà, a cultului lui Zara- trusta, amestecat cu alte elemente, dupä cum vom vedea din cele ce urmeaiä. Celelalte zeitäti trace precum Cotis, Bendis, (Diana), Molis, Atartis §i Hermes nu le gäsim de loé amintite la Geti, incat religia lor se pare cä a imbräcat, inteun chip mult mai curat, forma dualismului religiei eranice. Zamolxis, dupà traditia culeasä de Herodot la Grecii Pon- tului-Euxin, ar fi fost un sclav din Samos si robul lui Pitagoras, de unde fiind eliberatl adunându'si mari bogätii, se intorsese In tara sa. In timp ce Tracii, afundati in nestiintä,duceau un traiu miselesc, Zamolxis invätase felul de viatä al Ionienilor si deprinsese moravuri mai dulci deal acelea ale patriei sale, fie prin relatiile ce le avuse cu Grecii, fie prin invätäturile lui

" Vergilius, Aerwida, III, 35 :gradivumque patrem, geticis qui prae- sidet arvis". Ovidius, Tristia, V, 3; Ex Ponto, V, 14: Marticolis Getis". Mar- tialis, VII, 2: Marts getico tergore fida magis". Statius, Silvae I, 2 : Mars geticus maritus Veneris". Alma Venus thalamo pulsa modo nocte jacebat am- plexu duro getici resoluta mariti (52-53). " Vegetius., De re militari, I, 28. '" Preller, Griechische Mythologic, I.p. 263. 41 Herodot, IV, 94.

ORGANIZAREA GRTILORI A DACILOR 67

Pitagoras. Intors in patria lui, el infiintä acolo o a§ezare in care adund pe frunta*ii cefäteni, le da mese §i, in timpul ospätului, invätà cä acei pe care'i primeà la masa lui nu ar fi niciodatä sá moarä, ci ar fi numai strämutati inteun loc unde s'ar bucurà pentru vecie de toate bunurile dorite. Pe când Ii invätà astfel, puse sä i se zideascä in tainä o camerà subpämânteanä §i, cand ea fu sfAr§itä, dispärai se retrase in acea ascunzAtoare unde träi timp de trei ani. In tot acest rästimp Tracii 11 plAngeau ca pe un mort ; dar in al patrulea an el apärii, intärind astfel el insu§i cele ce invätase pe compatriotii sAi" 42 In aceastä traditie transmisä lui Herodoti pe care el o redä, färà sä o creadä, trebuie sä deosebim douä pärti : una de obar§ie getä, acea care se referä la doctrina lui Zamolxis §i la forma in care aceastä invätäturä erà impärtä§itä ; cealaltä da- toritä iscodirei grece§ti care nu puteà admite ca o invätäturà a§à de innaltä ca acea a nemurirei sä fie ie§it de aiurea cleat dela un discipol al teoreticianului metempsicozei. Strabon adaugä la povestirea lui Herodot câteva punte caracteristice, anume cà Zamolxis, intors in patria lui, se bucurà de stima celor mai insemnati, din cauza prezicerilor ce §tieà sä le trag6 din starea cerului ; cA incredintase pe rege ca sä'l iee pe el de coleg la domnie, ca unul ce cuno§teà cele plticute zeilor,i deci pe acest Zamolxis, luandu'l la inceput drept preot al zeului care mai ales erà in onoarea la Geti, dupà aceea a luat el insu§i numele de zeu. Acest obiceiu, adaogä Strabon, -tine pAnà In vremurile noastre, totdeauna aflându-se cinevA care sä fie sfetnicul regeluii sä se considere de Geti ca zeu. Astfel cAnd Boerebiste a luat domnia asupra Getilor, contra cäruia Cesar vol sä porneasc5 o expeditie, Deceneu erà in onoare" ". Despre acest Deceneu se spune Ca, imitând in totul pe Zamolxis, s'ar fi retras §i el in pe§terea muntelui Cogaeonum 44. Zamolxis se vede deci cà a fost un spirit superior ca toti intemeietorii de religii ;el a speculat asupra instinctului celui mai puternic ce se mi§cà in adâncurile fiintei omene§ti, acel al pästrärei sale indefinite, cAruia îi place sä transporte §i dincolo de mormânt farmecul nespus al acestei existenti. *bind pe poporul säu inculti barbar, el intrebuintäi mijloace in*elätoare pentru

" Herodot, IV, 95. " Strabo, VII, 3 § 5. Diclionarui lui Frunzescu contine numele unui munte Coeaionul (p. 124), arAtat ca asezat In judetul Arges lAngA Olt si spunAnd cA ar aveA o pestere In care se zice cA Zamolxis s'ar fi retras. Ar fi foarte Insemnat de a se putei constata pAstrarea acestei denumiri. RugAnd pe D-1 ZugrAvescu, InvdtAtor sAtesc din comuna Zeblea, plaiul Lovistea, jud. Arges, a cerceta dacA existA Intea- devAr un munte cu asemenea numire, d-sa dupA o minutioasA cercetare a tu- tutor muntilor din judetul Argesului, care vin spre Olt, nu a putut descoperi niel pe unul Cu numele de Cocaionul. Indicatia lui Frunzeseu este deci gresitA.

68 ISTORIA ROMANILOR a'l face s'd primeascä noua inväläturä ;astfel erau prezicerile viitorului §i retragerea sa in subteran. Petru a indruma §i mai u§or triumful invätäturilor sale, el ieà ajutorul puterei lume§ti §i asociaz6 pe rege la lucrarea de regenerare moralà a poporului säu. c6 o asemenea religie care rägäduia nemurirea celor ce o impärtä§iau, trebuià sä punä oarecari conditii inchi- nätorilor ei. Aceste conditii par a se referi mai ales la cumpà- tarea in mancäri §ibäuturi, la infranarea dela viciul betiei, pe care 1-am cunoscut la Traci ca päcat national. Deaceea Zamolxis intrunià pe ucenicii lui la ni§te ospete, de unde carnea erà cu desAvar§ire depärtatä 45 §i fä'rà indoialà c'd §i vinul trebuià sä' fie alungat, intru cat gäsim mai tarziu pe Deceneus intrebuintand, pentru a ajunge la acela§ rezultat, un mijloc §i mai radical, starpirea viilor. Am vAzut ca' ideea nemurirei era cunoscutä §i la Sciti, cAci ea pare a nu fi lipsit niciodatá.' de sub titva omeneascä. Pe dud insà, la celelalte popoare ale vechimei, aceastä idee fusese aproape intunecatä de desvoltarea prea bogatä a odraslelor secundare, ca la Greci, §i la Romani, sau mai träià numai cat intelenità in ni§te obiceiuri oarbe apucate din vechi, la Geti ea deveni centrul in jurul csáruia se invärtiau toute conceptiile lor religioase, toatä viata lor moralà. De unde venià oare la Geti §i mai tarziu la Dad o accen- tuare atat de energicà a ideei nemurirei? Aceastä idee alcsätuià fondul religiei tuturor popoarelor de rag tracic6 din care am väzut eft' Getii §i Dacii fäceau parte intregitoare. -La Traci zeul national erà Sabazius, numele trac al zeului aric universal care la Greci se numià Dionisos §i la Ro- mani Bacchus, zeul veseliei, al vinului §i inspiratiei profetice". In misteriile sale se reprezentau scenele simbolice ale mortet §i invierei naturei care, repetându-se in fiecare an, conduce dela sine la ideea nemurirei. Este cunoscut cà, religiile politeiste con- fundä. §i schimb6 adeseori intelesul §.1 atributele zeilor lor ;ea' fiecare popor, fiecare ora § chiar aveau cate un zeu favorit care covar§id in curand pe toti ceilalti in insemnätatea ce o dobandià pentru mintea poporului. Astfel gäsim la Atenieni pe Pallas- Atene sau Minerva, la Romani pe Mart §i a§à mai departe. In Egipt fiecare nomä adorà un zeu deosebit. Tracia, regiunea vinului, adoptase ca zeu national pe Dionisos. Pe acesta 11 confun- dau cu zeul cel mai mare, Zevs sau Jupiter, §i cu Phoebus sau

45 Herodoti Strabo, 1.c. Marcobius, Saturnalia I,18, aratà a un autor din secolul I, on de Hr. ar spune cà Tracii numesc pe Bacchus, Sabazius. Scholiastul lui Aristofan, in Vespis, 9 zice :cEapecCcov by 1c6v000v o1 epqxeç .scao57c,».

ORGANIZAREA GETILOR SI A DACILOR 69

Apollo, adia. soarele 47. Tot dupà o reminiscentà eranic6 i se ridicA acestui zeu temple rotunde, cu o singurà deschidere in vâxf, -pe culmile muntilor 49 Herodot ne spune cá Satrii un popor din "Tracia, au la dansii un oracol al lui Bacchus pe muntii cei mai innalti, unde un neam Besii, sunt profe-tii templului o preoteas6 dá rgspunsul oracolului, ca la Delfi, si nu mai putin ntunecos 49. Cultul lui Sabazius, ca si al zeului din care el derivd, Dio- nisos, se fked, in afarà de partea lui public6,i in niste misterii slintre cari devenirà celebre ale celui din urm6, prin faptul sladur.5 nastere teatrului antic, precum misteriile religiei crestine ,dklurà fiinta celui modern. In aceste misterii se proclamau "titre alte principii mai innalte, ascunse de comunul lumei, ideea nemurirei. Astfel Plutarc, in mangAierea indreptat4 care sotia lui, la moartea unui copil al lor, spunea ckre (Musa c6 : .,,misteriile lui Dionisos i-ar fi invätat pe amandoi cà sufletul se se aseamAná in timpul vietei cu o paske in colivie,este nede- structibil i inzestrat cu simtirei dupà moarte"50. AsemPnea idei se rsáspAndirài afarà din acele invg-tkuri secrete, devenind o parte din credintele obisnuite. Tragedianul Euripid spune ed. .corpul ihnâne in pàmânt, iar sufletul se duce in cer, fiind anântuit in acea lume nevkutá de relele acestei vieti". 0 inscrip- -kie, tare multe altele, spune, cá "psdmântul ascunde in sinul sgu acest corp care este acel al lui Platon ; dar sufletul sk se bucur6 de viata linititái vesnicA pgstratä.' pentru cei fericiki". 0 alta spune iaràsi cá mortul de sub ea n'ar fi locuind in Tartar unde ei mai multi erau trimisi, dar in locuinta cea sfântà a eroilor si zeilor unde sufletul säu particip6, In mijlocul astrelor, la feri- cirea divin5. 51. Asupra ideilor arnate in cultul lui Sabazius, zeul trac, -nu avem nici un text antic ; dar se allá in catacomba cea micsä din Roma, niste frescuri pe mormântul unuia Vicentius care se in- tituleazá de preotul zeului Sabazius. Tabloul infAtiseafà intaiu caspà-tul celor 7 preoti ai colegiului zeului, Intre cad figureaz6 Vicentius. Apoi se vede o scen6 privitoare la soarta dupà moarte a Vibiei, desigur sotia lui Vicentius. In ea se reprezinta xnai intAiu moartea Vibiei, redatá prin o infätisare alegoria a fäpirei Proserpinei. Pe urmà Vibia, intovkàsità de Alcest, este slusA de Mercur inainteatribunalului unde judecg Platon, de Macrobius, Ibidem: Item in Thracia eundem habere solem atque Liberum. accipimus (Liber pater=Dionysos), quem illi Sabadium nuncupantes magnifica religione celebrant". 49. Macrubius, lbidem: eique deo (Sabadio) iu colle Zilmisso aedes dicata est specie rotunda cuius medium interpatet tectum". 49 Herodot, VII, 111. 50 Plutarchus, Consolatio ad uxorem, X. Vezi citatiile In Alfred Maury, Histoire des religions de la Gréce antique, Paris 1857,I, p. 583 si urm.

70 18T011.1A ROMINILOR unde In sfAr§it trece, condusg de bunul ei fiver, In sala banche- tului celor trecuti prin dreapta judecatg 52. 0 inscriptie ggsitg' In Macedonia ne aratg §i mai ciar cg aceastg invgtgturg a nemurirei erà o credintä nationalg la Traci. Inscriptia spune cä. : du- rerile mele mari nu te rgpesc dela moarte, de§i pierderea unui fiu Imi dà indeajuns dreptul de a plAnge". Se vede deci cg erà o inscriptie pusg de un pgrinte, mai curând o mamg, pe mormântul copilului ei. Mai departe ea urmeazg : §i Cu toate acestea, rein- noit In ¡Linfa ta, tu traie§ti in Cdmpiile Elisee. Alei este decretal de zei sei träiascei sub forma eterna acela care a binemeritat de lumina divinä" 53. Din toate acestea .rezultg Indestul cá Tracii, având ca zeul lor national pe Sabazius, care nu erà altul decgt Dionisos, §i acest zeu fiind cel mai In onoare la ei, urma numai decgt ca nota caracteristica din cultul acestui zeu, ideea nemurirei, sei fie mai cu putere accentuata la Traci, naà care fu apoi ridicatà de Geti la principiul fundamental al religiei lor, In doctrina lui Zamolxis. Aceastg idee insg' erà deosebità de metempsicoza lui Platon §i a Egiptenilor, intrucgt metempsicoza admiteg putinta curgtirei sufletului prin trecerea sa in corpul mai multor fiinte, pe cand am vgzut cà invgtAtura lui Zamolxis, admiteA numai pe aceia In sinul vietei eterne, care dupg expresia inscriptiunii de mai sus binemeritaserg de lumina diving". Din o asemenea idee a nemutirei §i fericirei pe lumea cea- lain' se explicg §i obiceiul raportat de Herodot care se aflà la Trausi c5 atunci când se nä§teà un copil, toate rudeniile lui inconju- rându'l, plangeau asupra relelor pe cari aved sà le sufere, din momentul ce vgzuse lumina zilei §i numgrau gemand toate mize- riile omene§ti care' il a§teptau. La moartea insg" a unuia din concetgtenii lor, ei se dgdeau dimpotrivg veseliei, 11 acoperiau cu pgmânt, in mijlocul glumelor §i'l fericeau de a se fi sfgr§it, fiind mântuit de rebele acestei vieti" 54. Este Indestul de curios cg un atare obiceiu se reggse§te astgzi la Românii din Macedonia, cAci la botezul unui prune, femeile bgtrâne plângg, având in vedere nefericirile ce'l a§teaptg. In viatg', dupg ce se face om" 55. Un asemenea obiceiu este atAt " R. P. Garrucci, Tre sepiliri con pitture ed inscrizioni appapartinente alle superstitione del Bacco-Sabazio edel persidico Mithra", Neapoli, 1852, in Tocilescu, Dacia innainte de Romani, p. 313, nota 243. Heuzey, Mission archeologique de Macedoine,p.121, ap. Tocilescu, I.c., p. 317. 54 Herodot, V, 4. Comp.versurile traduse de Cicero, din CresIontes al iui Euripid, fn Tusculanele, I, 48 Nam nos decebat coetus celebrates, domum Lugere ; ubi esset aliquis in lucem editus. Humanae vitae varia reputantes mala ; At qui labores morte finisset graves Hunc omni amicos laude et laetita exsequi". ". Bolintineanu, Cálálorii la Romdnii din Macedonia, Bucuresti, 1863.

ORGANIZAREA GETILORI A DACILOR 71 de caracteristic!fiat nu ne indoimc'äelesteorämäsitä dela Traci, peste care se asternù mai tArziu pätura Românilor din Macedonia. Obiceiul arnat nu se regäseste la Românii dela nordul Dunä'rei,ceeace ar fi indestul de extraordinar, In cazul când Românii de aici ar fi niste imigranti veniti de peste Du- näre. Ce a devenit oare religianemurirei la poporul Dacilor? Färä indoialä cà ea a fost primità si de poporul lor, poate incà depe când träià la sudul Dunärei, In Rodop ; In once caz ing dupä constituirea sa In Stat impreunä cu Getii, In tärile carpatine. Aceasta se vede mai ales depe imprejurarea c'ä gäsim con- tinuAndu-se la Daci ingemänara autoritätei civile cu cea reli- gioasä, pe care o afläim intemieatä la Geti de insusi Zamolxis. Strabon, care confundà chiar in totul pe GeV. cu Daci, ne spune cä pe timpul lui Boerebiste erà pe läng6 el un profet Deceneus. Dup5 Deceneu urmeaz6 un alt profet Comozicus, care pare chiar a fi intrunit in persoana sai puterea civilà 56; apoi alAturea cu Decebal intAlnim pe profetul Vezinas 57. Astfel se introduse la poporul geto-dac acea ocArmuire originalä, care isi gäseste ase- mänarea tocmai in veacul de Mijloc la sultanii Seldjucizi cari stäteau pe tron algturea de califii arabi, si mai bine poate la im- päratii germani, cari conduceau destinele lumei de mänä cu papa din Roma. Poate cäsi la vechii Geto-Daci, regele îi impru- mutà puterea dela pontifici, precum luna imprumutà lumina ei dela soare" ; poate cä si la ei ar fi imbrkat ocArmuirea acea formä teocraticä, pe care Europa o 1'1'6 pe timpul lui Grigore al VII, dacä fulgerul spadei romane ear fi träsnit, depe tronurile lor, zeui rege deodatä. Mai reiesä adoptarea religiei lui Zamolxis de cätre Daci, si din urmätoarele cuvinte pe cari impäratul scriitor Iulian Apostatul le pune in gurapredecesoruluisä.u.Traian : Am subjugat chiar pe acesti Geti (adied pe Daci), cea mai räzboinicà natie din toate neamurile ce au existat vreodatä, nu numai din cauza puterei corpului lor, dar si din acea a invätäturilor lui Zamolxis care este intre ei asâ de slävit. Acesta le-au intipärit In inimä cä ei nu mor, ci numai cât îi schimbä locuinta,i deaceea merg la moarte mai veseli cleat la once altä cälätorie" 58 Dacii totusi par a fi introdus o reformä in cultul lui Zamolxis. Se spune anume cà Deceneu, profetul lui Boerebiste, dupä ce cAlAtorise In Egipti invätase oarcare semne naturale dupà care se CUllOSC cele divine, s'a constituit zeu in scurt timp, precum

6° Iordanes, XI: Decedente vero Diceneo,pene pari veneratione ha- buere Comozicum, quia nec impar erat solertiae. Hic enim et rex illis et pontifex ob suam peritiam habebatur". " Strabo, VII, 3, § 5. Dio Cassius, LXVII, 10. " lulianis imperatoris quae supersunt. Ed. Tenbner, I, p. 420.

72 IBTORIA ROMANILOR

fusese §i Zamolxis ; iar drept semn de supunere Cáträ dânsul este c'd dupä sfatul lui se invoirä a starpi viile §i a träi färä vin 59. Se pare in adevär c'ä cu toatä cumpätatea ordonatä de Zamolxis ospetele sale cele modeste degenerau in ni§te orgii In chipul Bacanalelor romane §i c'ä atari desfränäri loviau In puterea Sta- tului dac. Aceste obiceiuri pieratoare trebuiau infrânate §i la Daci, precum fuseserà la Greci §i la Romani 60 Fiind Insä cä cumpätarea, recomandatà de Zamolxis numai prin predic6 §i exemplu, fusese uitat'ä de Geti, apoi organizatorul statului dac, Boerebiste, Impreunä cu colegul profetul säu Deceneu, apucarä un mijloc mai energic al stärpirei räului, inläturarea cauzei naturale a betiei, prin nimicirea viilor. Ca §i Getii, Dacii se inchinau lui Mart pe care, dupä cunt am vuzut, Il credeau näscut chiar In tara lor, bleat este probabi/ cà,§i pe timpul Dacilor, religia lor pästrase caracterul dualistic pe care 1-am desemnat mai sus. Dacii aveau totu§i §.1 un cult exterior, un simbolism al ideel nemurirei, reprezentat prin cultul Cabirilor 61 care a läsat urme destul de numeroase In bazo-reliefurile care'l reproduc. Toate contin aceea§i scenà din legenda acelor fiinti inchipuite. Un frate din cei 3 Cabiri este ucis de ceilalti doi, dar el Invie din moarte cu ajutorul unui zeu. Credinta In nemurirea sufletului §i a prein- noirei lui succesive, ca §i a Intregei naturi, a fost §i in acest cult, ca pretutindeni, dogma cea mai inrädäcinatàa religii geto- dace. Aceastä nemurire insä omul trebuià s'o dobandeasc6 prin jertfe ; iatä partea moralä. §i innältätoare a acestui cult In religia rasei trace. Se mai aminte§te la Daci §i un cult al apelor, pästrat din religialor anterioarg, politeistä, care cult se regäse§te la toate popoarele arice, de la Indieni 'Alfa* la Romani, §i era mai ales In mare onoare la popoarele eranice, cAci spune Herodot, cä. fluviile §i raurile sunt sfinte la Per§i ; nu permit nici sà scuipe In ele nici sä le necuräteascä, nici sà-§i spele mânile in ele" 62.- 0 urmä despre aceastä inchinare se vede in obiceiul dac de a nu intreprinde un räzboiu Innainte de a fi luat apà In gurà din Istru, In chip de vin sfânt, §i a fi jurat cà nu se vor intoarce in tarä decat dupä ce vor fi täiat pe du§mani" 63. Oare sä nu fi rämas dela acel obiceiu dacic zicätoarea §i blestemul poporan al Românilor :batà-te Dunärea", de oarece numai Dunärea apare In mintea poporului nostru ca inzestratä cu puterea de a pedepsi, §i nu vre-un alt riu.

Strabo, VII, 3 § 11. °0 Pentru greci vezi ce spune Cicero,de Legibus II, 15.Pentru Ro- manii Senatusconsultul de Bacchanalibus. " T. Antonescu, Cullul Cabirilor In Dacia, 1889. Herodot, I, 138. " Iunius Phylargirius, Comeniarius inVergilii Georgica,II,493.

ORGANIZAREA GET1LOR RI A nAciLoa 73

Ca toate regiunile ce pun centrul greutAtei lor in viata vii- toarei impun conditii de moralitate pentru cAstigarea aceleia, asài religia lui Zamolxis dàdii nastere unei clase de oameni ce se abtineau dela mai multe din plkerile acestei lumi, unei clase de cAluggri. Acestia nu mâncau carne si trsäiau in celibat ; ei purtau la Geti si Traci numele de Cti§ti, iar la Daci acel de Poli§ti 64. Printre acesti CAlugàri se vede cd circulà o idee ineá rnai severà a doctrinei lui Zamolxis, care Q apropie chiar de nir- vana lui Buda. Pomponius Mela ne spune anume : dispretul

Un altar cabrio. Tnortei la Geti provine din cauze variate : unii cred Ca' se vor reintoarce sufletele celor morti ; altii cd de si nu se intorc, totusi nu se stang, ci trec Care locuri mai fericite ; a4ii in fine ca pier, dar cà aceasta este mai bine decal a träi" 65. Despre formele cultului §tim numai a-Ma cr,Getii trimiteau la fiecare cinci ani câte un sol la Zamolxis pentru a'l informA ,de nevoile lor. Regele desemna pe acela ce trebuià sd fie jerfit : Acesta apucat de maini si de picioare, era aruncat in sus, spre a

ei.Strabo, VII, 3,§ 3. Flavius Iosephus, Antiquitates judaicae, XVIII, A.§ 5. Pomponius Alela, II, 2.

74 'STOMA ROMANILOR eädeà pe niste sägeti pe cari altii le tineau in maul. Daca murià indatà din ränile sale, atunci ei credeau cà zeul le este favorabil ; dacä nu, atunci respingänd pe acel ce nu murise, ca om räu, trimiteua pe un altul 60 O religie ca acea imbrätisatä de poporul Geto-Dacilor tre- buià sä ailo6 o puternicá inräurre asupra manifestärii intregei lor vieti. Ideea nemurirei, atät de adânc inrädäcinatà la ei, tre- buià sä incoarde mult tsuterile lor in viaja pämänteascä. Moartea pentru ei nu erà decat mântuirea de suferintele lumei reale si eliberarea lor atre lumea fericirei. Nu. se putean deci teme de ea, ci o doriau si o binecuvântau când ea sosià, mai ales pe câmpul de räzboiu, unde luptau pentru patriei libertate. Deaceeai vedem pe scriitorii antici spunând inteun glas eh' aceste popoare erau foarte curajoasei aproape neinvinse prin dispretul ce'l arätau pentru viajai apetitul lor de moatre 67. Deaceea ei singuri din toti Tracii indräznesc a se opune oardelor nenumärate aduse de Darius cu sine in Europa. Tot de aici se explicä usurinta cu care ei päräsiau viata de bunävoie 68, AO: regele get Dapix, vg- zandu-se trädat de un Elmi silit a se predà impreunä cu armata sa, se ucide impreunä cu toti tovaräsii säi 69. Tot din aceastä imprejurare se explicA mândria cea nespusä a Dacilor. Cine nu se teme de moarte n'are nevoie sä sufere injosirile vietei. Deaceea Dacii când vAd patria lor cäzutà, Statul lor nimicit, dan foc ei singuri capitalei lor, si la lumina flacärilor mistuitoare, se ingrä- mädesc pe lângä vasul cu otravä, îi impläntä pumnalele in inimi sau roagä pe prietenii lor sä le facä aceastä de pe urinä. indatorire ; iar regele lor, dupà ce a mai incercat incä odatà soarta armelor tot färä noroc, îi curmä si el viata fizicä, a cärei legäturi morale le desprinsese sabia romanä 79. Un popor ce stie astfel sá moarà meritä respectul posterifäteii acest respect nu le-a fost tägäduit nici chiar de dusmanii cari i-au biruit. Pärerea lor cà moartea ar fi o fericire, Ii fáceà cruzi pentru altii, cAci a omori numai pe un dusman, erà dupä pärerile lor a'i face un bine ; trebuià deci chinuiascA pentru a'l pedepsi. Deaceea ei erau cumpliti cu dusmanii lor ; chiar femeile lor luau rolul de cäläi pe lang6 nenorocitii prinsi de räzboiu romani. Ele se väd pe tablourile columnei arzänd pe acestia la cap si la umeri cu niste fäclii. Innaintea zidului unei cetäti se vkl intepate mai multe capete de soldati romanii rämäsitele corpului unuia sunt arätate ca aninate de roatele unui car. 68 Herodot, IV, 94. 6, Pomponius Mela, 2: Quidam Thraces feri sunt et ad mortem pa ratissimi Getae utique". Martianus Capella, VI: Sequitur Thracia, cuius in- colae barbari habent appetilum maximum mortis". " Solinus, X. 1 :Thracibus barbaris inest contemtus vitae et ex qua- dam naturas sapientiae disciplina concordant omnes ad interitum volutarium". 69 Dio Cassius, LI, 26. 7° Friihner, La colonneIra janne,tab.155 -156, 171-178. Vezi mai sus reproducerea bazoreliefului in fruntea volumului.

ORGANIZAREA GETILOR ka A DAELLOR 75

Moravuri. Traciii Getii admiteau poligamia ca formá de convietuire a sexelor. Menandru In ni§te versuri raportate de Strabon, spune : Tracii totii dinteinsii Getii mai cu saing, Noi toti (cAci mi-e falg In ei sg mg prenumar), Nu suntem tocmai modele de moralitate ; Gael nici unul din noi nu se mai multumeste Nici cu zece femei; mai multi duc unsprezece, Altii dougsprezecei Incg si mai multe; lar care nu poate sà aibg peste patru Sau cinci, se crede acela ca a trecut prin FärA sa fi gustat plgcerile conjugale" Solinus ne spune, cá Getii ar socoti ca lucru de onoare cgsgtoria Immultitg" 72. Algturi cu poligamia se vede cg femeile trace, getei dace nu prea aveau moravurile aspre, §i. cum .ar fi putut stà lucrurile altfel, cAnd erg la ei obiceiul, raportat mai sus, ca pgrintii vândg fiii §i. fiicele la strginii invoiau fetelor a umblà liber cu once bgrbati, pgzind numai pe femeile pe cari 1cumpgrau, sub un control mai de aproape 73. Deaceea ggsim 'jute() inscriptie din Tracia argtat anume, cg ar fi dedicatg pgrintilor legitimi ai celui ce o pusese, cai când o asemenea imprejurare ar fi fost o exceptie 74. Tocmai aceastg destrgbglare a relatiilor dintre sexe unità cu viciul betiei, explicg pe de o parte reactia fireascä reprezentatg prin clasa Cti§tilor, precumi nevoia in care se ggsi Boerebiste, organizatorul statului dac, de a pune un capgt acestor neoran- duieli. Strabon ne spune anume cg Boerebiste a restatornicit puterile poporului sgu prin disciplinä, cumpeitarei activitate a§à cg In putini ani au constituit o vastg ImpgrAtie 75. Poetul latin Horatius aratg, in una din odele sale, pe femeile Dacilor ca modeluri, pentru a puteà biciui pe cele romane 76 El cantg : Trgesci Getii cei aspri ce cresc a Cererei daruri Pe neimpärtite ogoare; iar munca lor e ImpArtitti Astfel cà unii lnlocue pe altii la finele anului. Acolo muma pgzeste pe nevinovata copilg; Iar nenzestrata femeie barbatul nu'si stgpaneste Nici adulterul cel neted nu turbur'a casei odihng". Cu toate cg. Horatius, mai mult in scopul de a ocgri moravurile corupte ale Romanilor timpului sgu, aratg trite° a0. de

" Strabo, VII, 3,§ 4. " Solinus, I,3. Acelas lucru 11 spuneiHeraclide Ponticul, XXVII, care fiind din Odesios (Varna), putuse observa mai ales pe Geti 73 Herodot, V, 6. Heuzey, Mission archéologique de Macedoine, p.137,ap. Tocilescu, _Dacia tnnainie de Romani, p. 365, nota 496. Strabo, VII, 3,§ 11.

76 1ST0RIA ROMANILOR frumoasa lumina traiul casnic al Getilor (Dacilor), tau trebuie sà admitem cà tabloul ce'l facea el despre virtutile gospodare§ti ale Dacilor, era macar pana la un punct adevarat ; de altfel cine l'ar fi Impedecat de a cauta mult mai departe, in OH et tau/ necunoscute, exemplele de moralitate pe cari voià sa le puna In fata societatei romane ? Pe Columna lui Traian vedem femeile dace, ca bune mame, ducand de mana sau purtand In brate pe copiii lor 77. De altfel femeile dace §i gete trebuià s'A se afle In ceea, conditie Injosita in care exista Intotdeauna sexul cel slab la popoarele necivilizate ; caci o masura a civilizatiei este intre altele, §i respectul pentru sexul femeiesc. Iustinus ne spune cà Bastarnii, batand inteun rand pe Geti, regele lor Oroles, Ii osandi s'A se culce cu capul In locul picioarelor §i sa slujeascA ei pe femei 78, dovada ca In starea normala a lucrurilor acestea erau servitoarele- barbatilor. Asupra organizarii sociale atata numai aflam, ca popora era Impartit in doua clase :nobilii §i oamenii de rand, din cari cei dintaiu purtau capul acoperit cu acel fes fara ciucur, de carli am vorbit mai sus. Scriitorii greci numeau pe ace§tia TaXocp6pot, cei latini pileati ; lar In limba dacA se numeau tarabostes 78. In ace§ti nobili se deosebeau ranguri mai Inalte, probabil neamurile principelui §i preotii cei mari cari purtau un soiu de tiare mai In- nalte cleat fesurile nobililor comuni 80. Oamenii de rand se numeau comati sau capillati §i umblaul cu capul gol. Este cunoscut, diú povestirea lui Dio, ca. Decebal, In intaiul razboiu, trimise lui Traian, o solie din oamnei de rand, capilati, §i numai cand väzii CA nu poate indupleca pe imparatui roman, se hotarl a'i trimite o alta, compusa din pileati. Marturi- sirea lui Dio este adeverita de figurile Columnei lui Traian, care- reprezinta in un tablou intaia solie far% fesuri §i apoi, mai sus pe corpul Columnei, pe a doua cu capetele acoperite, incat aceasta confirmare a spuselor istoricului prin bazo-reliefurile Columnei,, pune intr'o vie lumina adevarul povestirei lui 81

" Horatius, Carmina, III, 24. " Fri:diner, tab. 53-54, 63-64, 118-120. " Iustinus, XXXII, 3,§ 16. Iordanes, X: pr mum Tarabostes,deindevoicitatosPileatos hos qui inter eos generosi existabant, ex quibus eis et reges et sacerdotes ordina- bantur". Dio Cassius, LXVIII, 8 :Anti6aXo..; xcpia6stç nip.timg ro b; apECTOK Túrv. rry1Aocp6pow, at'airr61v .c.o5 cdnoxpeetopo; Oìç,obnv6tt obx itoEp.cuç T(71`k STOCTCLX0i1PCLUV toxs otroesake 68.8. 2610 X6p.riTC7310,(0' acncep Irp6tepov, OA& TfillO Ttrlocp6po,v Tok ecpíorcoog 68 9.. 80 c omparii figurile din Fröhner, tab. 82-83, 101-104 si 177-178. I Dio Cassius, LXVIII, 9. Comp. Fröhner, tab. 51-52 si 82-83.

ORGANIZAREA GETILOR V A DACILOR 77

Este curios insa cá nici in unul din tablourile cari infa- tiseazä soliile Dacilor catre Traian, solii nu sunt aratati cantand din harfa, dupa cum spune Teopomp ea' obisnuiau Getii aduce ambasadele lor 82. Poate cä la Daci acest obiceiu nu era cunoscut, sau poate ca imprejurarile erau prea seriose, pentru a mai introduce si muzica in desbaterile lor.

3. OR GANIZAREA STATULUI. Predomnirea Daeilor. Insusiri ale minteii caracterului ca acele ce le-am gasit la poporul Geto-Dacilor trebuiau sa"i indrepte activitatea spre razboaie i cuceriri. La inceput, cat timp nu erau Inca' organizati, ei avurä nevoie de toata energia lor, spre a se impotrivi popoarelor barbare ce îi inconjurau la nordul Dunarei. In curand insa' Dacii capatara predominrea asupra intregului neam. Aceasta precumpenire a elementului dac se ex- plicà pozitia mai tare a tarii ocupata de ei, cetatea Car- patilor, inconjurata' de munti aproape din toate partile.Si pe atunci, cai in timpurile mai noue, Transilvania era adapostul firesc al poporatiilor alungate din campii, de catre oardele barbare. Stäpanii adapostului insa' devenirä cu timpul stapanitorii fi- rest ai câmpiilor invecinate,i acest raport intaiu trecator se schimba in curand in unul statornic. Astfel ajunseeä Dacii, mai mult poate cleat prin cucerire, domni si peste Valle carpatine ce se prelungiau catre Dunäre, si aceasta pare a reiesi chiar din Strabo care spune numai atat, ca' Boerebiste supuse puterei sale pe gintele gete cele mai apropiate", fara a adaogi insa ca aceasta intindere a stapanirei Dacilor fusese datorita unor iz- banzi ra'zboinice, lucru ce el dimpotriva' insamna anumit despre Boj, sub regele lor Critasir, pe care Dacii i-ar fi sfaramat precum si pe aliatii lor, Tauristii" 83 Boii erau o poporatie celtica ce locuise mai inainte in Cisalpinai, fiind batuta de Romani dupa al 2-lea razboiu punic 84, in care ei luasera' parte alaturea cu Cartaginezii contra Romanilor, iesisera din tara lori venind pe cursul Dunarei in jos 'Ana pe la portile de fier, unde se unisera Cu Tauristii spre a se razboi cu Dacii, fusesera cu totul nimiciti de Boerebiste, asà ca tara locuitä mai inainte de ei, numele de pustia Boilor 85 Boerebiste trece insai Dunarea, pustiind Tracia, Macedonia si Iliria, dupa cat se vede insa nu cu scopul de a le cuceri,i multamindu-se deocamdata cu intinderea mar- ginilor imperiului säu 'Ana la Dunare. " Teopomp, Fragmente, Ed. Firmin Didot, p. 419. " Strabo, VII, 3,§ 11. " Livius, XXXVI, 38. 85 Plinius, //. N., III, 27.

78 ISTORIA ROMINILOR

Am vazut mai sus masurile de indreptare ale moravurilor luate de Boerebiste pentru a intari pe poporul dac. Izbänzile militare ale Dacilor, apar ca o urmare a acestor reforme. Mora- lizarea i intinderea Statului dac trebul sa'i dee o vaza i o insemnatate deosebita in ochii popoarelor barbare din vecinatate. Totu§i aceasta unire a triburilor geto-dace in un singur Stat pare a fi fost prea timpurie, de oarece dupa moartea lui Boere- biste, aflam ca regatul gil se imparte iara§i in patru parti 66. Una din aceste parti a fost fara indoiala Getii din campia Du- narei ; alta va fi fost regiunea locuitá de Iazigii din Moldova muntii rasariteniai Transilvaniei ; a treia va fi cuprins pe Sar- mati, iar a patra reprezinta pe tribul pana atunci domnitor al Dacilor. Un pericol insa mult mai amenintator se apropia. de Dacia dinspre sud, cucerirea romana',i atunci popoarele ce fusesera odata introlocate de Daci sub domnia lor, se unirá.' iara§i fata Cu primejdia, precum trebuiau sá o faca, peste 2000 de ani, stra- nepotii acelor popoare, cand amenintarea de a fi inghitite de monarhiile yecine se intalni la ei cu rede§teptarea con§tiintei nationale. De§i nu se §tie când se intamplä aceasta reintoarcere la unirea odatá incercatä, atät este sigur ca ea se infaptui innainte de domnia lui Decebal, care când ven! la tronul parasit de Duras in favoarea lui, gasi Dacia iarsä§i in limitele in care se intinsese pe timpul lui Boerebiste. Deaceea cand Decebal ieà conducerea poporului Dac, nu'l mai vedem ca pe Boerebiste, supunand triburile vecine pentru a constitui un mare imperiu" ci, bazat pe puterea unei domnii tari §i intinse, el ataca indata provinciile transdunarene, indraznind sá infrunte chiar i legiunile romane. Decebal introduse in viata poporului ski o innoire insemnata, anume civilizarea Dacilor prin insu§i acel popor ce se apropia amenintator de hotarele lor. Prin pacea incheiata futre Decebali Domitian, imparatul se indatora a dà regelui dac, pe cat o insemnata câtime de bani, pe atata me§teri iscusiti In deosebite me§te§uguri ale pácei §i ale razboiului, nu mai putin §i mai multe obiecte din mobilierul imparatesc 67. Decebal voià tocmai sa procure poporului sàu luminilei dibacia de care aveà nevoie, elementele culturale ce îi lipseau. Ce s'ar fi putut unte, daca Dacii ar fi tr'äiti ar fi fost ci- vilizati prin Romani, cine ar putea-o spune ? Ce fpl de producte

" Strabo, VII, 3, § 11. 87 Dio Cassius, LXVII, 7 :CPJX1a p.vsal atnisaxp4watcc, sol allic oopyooç savcoiag dvç, %al eirpoistg,al rasts.csijç, Ti() AassßcDoi)oly;:Plinius (cel tingtr), Panegyricul lui Traian, XI §i XII.

ORGANIZAREA GETILOR1 A DACILOR 79 erau sa iasa din agera lor minte ? Cu ce poezie, cu ce arta, cu ce filosofie erau sri 1ml.qteasca ei tezaurul gandirei omene§ti? Dar istoria nu se indeletince0e cu ceeace ar fi putut fi ; ea stu- diaza numai ceeace a fosti ceeace a fost a trebuit sa fie. A§A erà scris in cartea oarbelor destine", ca Dacii, popor tanar vânjos, sa fie rasturnati cople0t de Romani, popor batran In mare parte istovit. Tau neamul Dacilor nu pieri in totalitatea fiintei lui ; numai coroana arborelui fu retezata ; trunchiul ramase plin de o hranitoare seva, 0 pe el, altoindu-se elementul roman, se puse temelia acelui popor care astazi poarta, pe un corp 0 o energie daca, predispozitia spre civilizatie mo0e- nita dela Romani. Trasatura cea mai caracteristica a poporului geto-dac era pornirea ra.zboinica. Statul sau era un Stat militar ; ca atare iar nu ca stat cultural a dobandit el o insemnatate istorica, §i ceeace a facut nemuritori pe Daci 0 a ridicat pe Decebal in rândul oamenilor mari a fost crâncenul razboiu purtat de el, pentru aparà tarai poporul sau, opunând Romanilor o Impotrivire ant de cerbicoasa. Pregátirea militará a Dacilor. Armata daca, astfel cel putin cum ea apare in luptele ei cu Romanii, erà mai toata pe- destra. Numai in rari tablouri intalnim calareti, precum in acele unde se vede o trupa de cavalerie daca, cazuta inteun riu a carui ghiata s'a rupt 88. Ace§ti calareti par a fi fost Geti care din vechime sunt aratati cu totii drept calareti cai Scitii, sema- nand cu. ei panä 0 in modul de lupta, care ar fi fost de a aruncà indarat, prefacându-se cri fug de inimic, sageti inveninate, dupa obiceiul Sarmatilor 89. Mara' de arc, ei mai aveau ca arme lancea, numita in limba traca ,c)ticpccfcc, maciuci 0 SOH numite axeckpm 99 0 purtau la brau cai Dacii, fried depe cand locuiau in Rodop, un cutit intors, in forma hangerului albanez 99. Ca arme de impotrivire aveau un mic scut, numit nipp.cc cu care se aparau din toate partile, invartindu'l repede in jurul lor. Cu toate cele mai multe din aceste §tiinte se refera. la Traci, ele pot fi apli- cate §i la Geto-Daci. Ovidiu ne descrie astfel pe un luptator get : Glas selbatic, fata crunta, lui Mart imagine vie Cu pletele, cu barba de fer neatinsa, Dreapta lui, nu lenesa, raneste cu cutitul, Purtat de tot barbarul, la coasta atarnat"".

" Fröhner, tab. 54-55. " Thucydides, II,96. Ovidius, Ex PonloI,2; III, 1EpislolaeI,2 Tristia, III, 10. 90 Herodot, IV, 94. 91 Thucydides, IV, 96. Comp. VII, 27.Ovidius,Trislia, V, 7. Juvenal o compara Cu o secere incovaiata :falx supina. Vezi reprezentarea unor figuri trace In statuele antice care Infatisaza aceasta arma caracteristica a tuturor Tracilor. (Fröhner, apendice, inscriptia No. VI).

80 18TORIA ROMINILOB

Sistemul dei\uptä al Getilor, de &glare,se potrivià la locuri §ese, nu insä la acele muntoase precu centrul tärii Dacilor, tocmai unde ei fuseserä atacati de Romani. Deaceea se vede pe Columna lui Traian predomnind infanteria. Nu poate fi vorba despre o varstä la care se incepeà recrutarea, precum nici despre o recrutare propriu zisä. Toti oamenii valizi indatà ce puteau purtà arma, luau parte la luptä. Aà se vede pe Columna lui Traian un räzboinic foarte tânär, care, lovit de moarte, este transportat de alti doi tovar4i 93. S'ar päred, dupä ni§te versuri ale lui Horatiu, cä nu tot poporul luà parte deodatä la expeditiile militare, ci cä paote din el rämâned la cultura pämäntului, lucru ce bine inteles n'ar fi de admis cleat pentru expeditiile ordinare, §i nu pentru lupta de moarte ce o duserä in contra poporului roman. Poetul spune anume despre Geti, c6 munca campului la ei este impärtitä, astfel cà unul inlocuie§te pe altul la finele anului" 94. Nu vom discutà nämolul de indreptäri ce s'au dat acestui loc. Atata numai vom observä cà el aminte§te prea bine un sistem analog urmat de poporul Suevilor in Galia, cari §i ei läsau pe cultivatori numai un an la munc5. §i apoi 11 inlociau cu altii, ca nu cumvä, deprinzandu-se cu a§ezarea, sá schimbe pentru agriculturà gustul lor de luptä 95 De§i nu posedärn asupra organizärei tactice a armatelor dace nici o §tiintä, totu§ depe Columna lui Traian se poate vedek cä poporul de rind, Dacii comati, sated sub pileati cari tot ei aveaui onoarea de a fi purtätorii steagului national,reprezentat prin un balaur zburdtor. Capul acestuia erà de bronz sau de argint §i figurà pe acel al unui lup cu gura cäscatà, In care se vedeau dintiii bimba. Corpul balaurului erà incoväiat, luand chipul unui §arpe, in mi§care. Unii autori sustin dà acest trup al balaurului, erà de stoM coloratà ce se umflà la suflarea vântului, dand din el un sunet §uernor, incat ar fi semänat cu semnul militar al Scitilor, descris de Ammianus 96. Altii, bazAndu- se pe faptul cá un balaur dac, pus inteun car, ar pästrà tau§ forma incoväiatà, sprijin pärerea cà trebu:à sä fi fost §i corpul lui de metal sau de lemn 97. Pe lang4 acest semn in formä de ba- Ovidiu, Lc. " Fröhner, tab. 49. " H)ratius, Carmina. III, 24: Nec cultura placuit ( Getis) longior annus. Defunctumque lab3ri bus Aequali recreat sorte vicarius". ". Caesar, De bello Gallic°, VI, 22. CompArä Tocilescu, Dacia in. de Ro- mani, p. 372. °°. Amailanus Marcellinus, XVI, 10, 7 purpureis subteminibus texti circumdedere dracones, hastarum aureis gemmatisque surrunitatibus illigati, hiatu vastoperflabiles et ideo velut ira perciti sibilantes caudarumque volumina reliquentes in ventum". Comp. Rösler, Romtinische Studien, p. 55. ". Fröhnertab.81,5i 50-51. Comp. Tocilescu, Dacia in. de Romani, p. 387.

ORGANIZAREA GETILORI A DACILOR 81

laur, mai erà Inca unul de stofa, patrat, pus in varful unei cozi In formà de prapur care se vede mai totdeauna alaturea cu balaurul dac. Se cunoa§te de pe intrebuintarea a cestor semne cà armata Dacilor era impartita in oarecari corpuhi, ca:deci et-A o armata organizata §i nu numai o gramada nedeosebita, de luptatori. Aceasta armata cuno§teà insái oarecari mi§cari determinate, provocate in mijlocul vuetului bataliei prin ni§te semne date de instrumente de muzica, precum era tuba, un fel de bucium drept, lung §i mare ; buciumul propriu zis sau rasfrant cu cornul indoit In forma de semicerc, impodobit la deschizatura lui prin un cap de balaur sau de alt animal 98. Armele lor erau urmatoarele Acele pentru atac constau din arme taietoarei aruncatoare. Cele dintaiu numarau Sabia indoitá la varf, uneori in forma unei secere, arma nationala a Geto-Dacilor, de care am pomenit mai sus §i care era mo§tenita dela Per§i 99. Spada lunga. §i dreapta, adeseori cu o teaca frumos lucratá in ornamente, care se vede cu deosebire la §efii e) Sabia scurta, dreapta §i cu dousä taiu§uri, in forma de pumnal pe care Dacii par a o fi imprumutat dela Romani care ei in§ii o introdusesera dela Spanioli 101 Lancea lunga, cu coada de lemn iar varful de bronz sau de fier 192. Dintre cele aruncatoare aflarn Sulita, o lance mai scurta, pentru aruncat (javelot) cu mana sau balista, o ma§ina de aruncat 103. Arcul, arma nationala a Scitilor,i chiar a Getilor in timpurile mai vechi, ramane totdeauna in intrebuintare la Daci. Sägetile se purtau in o tolba atarnata la spate ; adeseori tolbele erau frumos sal:late 194. Pra§tia cu care aruncau pietre sau plumbi ascutiti la ambele capete 1°5. Mara de aceste doua feluri de arme ofensive, Dacii mai purtau topoare, ciomege§i. maciuci 1°6.

" Vezi aceste instrumente muzicale In Fröhner, tab. 3-25. " Fröhner, tab. 91-93; Mai toate medaliile antice, care reproduc in alegorie figura Daciei, o reprezintil tintad In mana cutitul Indoit. Ekhel, Doc- irina nummorum veterum, VII, pag. 243. 1" Fröhner, tab. 48. "1 Fröhner, tab. 49 si 66-67. 102 Froöhner, tab. 97-99. 1" Fröhner, tab. 47-50. 104 Fröhner, lab. 123-124. 1° Fri:diner, tab. 91-93. "a Freihner, tab. 4-23, 53-54. A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I

82 IBTORTA ROM ARMOR

Armele de aparare ale Dacilor constau din : a) Scutul (Tcápi.tacGetilor), de formä °van.", impodobit cu deosebite figuri sau flori 107

b) Casca, care pare totu§i a fi servit numai clasei de sus a nobililor, de oarece pe oamenii de rand Ii vedem pretutindeni luptand cu capul gol. Ca trebuia sa fi fost intrebuintatei ca§tile In armata clack se vede depe aceea ca, intre trofeele luate de Romani dela Daci, se aflai &Asti 108.

107 Fröhner, tab. 165-166. Fröhner, tab. 3-23 §i 107.

ORGANIZAREA GETILOR EI A DAOILOR 83

Lorica, sau eamasa de zale, compus'a din verigi de fier tare se purtà pe trup de catre c'dfäreti 105 Zeaua complectà care acoperea tot corpul, precum se vede la unii cAl'areti, ai eáror cai sunt deasemenea iznbeacati. 110. Dacii cunosteau insá si arta de a intsgri orasele sau lag6rele lor precumi acea de a silui infäriturile vd.jmasilor. La intäriturile ridicate de Daci se pot deosebi douä sis- teme :unul national, dac ;altulinvdtat dela mesterii romani atrasi in Dacia prin Decebal. Sistemul dac consta in inconju- rarea locului ce erd de infärit, cu un zid construit din mari barne de lemn, asezate crusis, orizontal si vertical, si 16sAnd intre ele spatiuri umplute cu mari bolovani de piatrà, constructie in totul asemAnRoare zidurilor dela Avaricum (Bourg6s) in Galia, care sunt descrise de Cesar. Asupra lor obserVä marele general scriitor roman csd aceastä lucrare nefiind lipsità de oarecare forma'i varietate, alternând barnilei pietrele, care'si p'astreazA fiecare rAndurile lor prin linii drepte, este hick' foarte potrivit'a si de folos pentru ap`drarea cetàtilor, fiindc'ai piatra o apàrà de foci lemnul de herbece,i fiind legate adeseori pe din'Auntru prin barne de aproape 40 de picioare, nu poate nici sd' se rupà, niel sd se despice 111 Aceste intdrituri sunt indeobste incunjurate si de un sant, peste care duce un podet ce se poate ridica 112 Infariturile construite dupà sistemul roman, constau din lagsdre intArite, patrate. sau dreptunghiulare, construite din pietre cioplite, cu patru sau mai multe porti, cu santuri, valuri si pro- pugnaculum roman 113. La atacul precAt si la apsdrarea ceratilor, Dacii intrebuintau aproape aceleasi mijloace ce se vsad puse in lucrare si de Romani si care constituiau oarecum zestrea comunä a mecanicei de rd'z- boiu a popoarelor vechi. La asediu se intrebuintà berbecele, o bArda lungài puternicA de lemn, prev'azutà la capul cu care loved cu un cap de berbece de fier si care, purtat de mai multi oameni, prin repetate lovituri date in zid, produced o sparturà 114 Pe and Romanii aduseserà aceastd masind de edzboiu la mare desàvârsire, punând-o sub un acoperemânt care apara pe cei ce o purtau, prevàzand-o cu roate, asa cA se puteà mica Cu mai mare usurintä, apoi atarnând berbecele de niste otgoane cari fAceau ca loviturile lui sá aibd" mai mare putere 115, la Daci "° Fröhner, tab. 3-25 si 47-50. 1" tab. 61-62. 111 Caesar, De bello Gallic°, VII, 23 119 Vezi fortificatii de aceste In Fröhner, tab. 145-151 si 50-51. 118 Propugnaculul erA un fel de constructie ridicatA deasupra portei care slujigt pentru apArarea intrArei. Vezi Fröhner, tab. 123-124. /14 Isidor, Origines, XVIII, 11 :Arboris caput ferro vestitur eaque sus- pensa funibus multorum manu ad murum impellitur". 119 Lucanus, Pharsala, I, 383 : Aries actus lacertis".

84 ISTORIA ROMANILOR aceasa unealtà" de ràzboiu rknäsese In formä ei primitivA, purtat'd de maul. Mijloacele mecanice, Intrebuintate de Romani ificeau cu putintà 1ntocmirea ei In mArimi uriase. AO la asediul Cartaginei, 1nel-A un berbece de 200 de picioare de lung, care erà mânuit de 3000 de oameni Despre toate acestea se vede cà Dacii n'aveau nici o idee si lucrul se intelege usor, cum de ei nu putuserà introduce asemenea innoiri in vechiul lor sistem, des]. Romanii adusi de ei, dupà incheierea tratatului cu Domitian, ar fi putut sà'i invete aceste mestesuguri. Timpul de când mesterii instructorii romani Incepuseeä a veni in Dacia erà prea scurt, abià vre o 12 ani, c'Aci tratatul cu Domitian se incheiase In 89 d. Hr., si la Daci fiind totul de transformat dupà sistemul roman, le lipsise timpul pentru a invàtà toate. Apoi Mc% Indoialä cà Dacii, având deocamdatà de scop de a se intAri pentru impotrivire, nu aveau asà de neapkatà trebuint6 de a'si construi

Cetatea daoä, dup5 sistemul roman. instrumentele de asediu, necrezând ei cà vor aveà nevoie ba Inc6 ash de curand, a luà intkituri dusmane ridicate In propria lor tarà. De aceea pe cand sistemulInfáriturilor romane se vede aplicat la cetätile dace, masinele intrebuiatate de Romani nu se và'd a le fi fost cunoscute In aceeasi ingsur5. Nu se stie dac6 Dacii cunosteaui celelalte unelte intre- buintatela Romani pentru baterea cefätilor, precum murale, un soiu de instrumente cari slujiau spre a scoate pietrele din ziduri ; terebrele, un fel de berbece care, In loc de cap de animal, spre a lovi, se sfarsià cu un vArf ascutit spre a Ouri zidul ; turnurile misatoareialtele mai multe. Ca mijloace de apArare contra asediului centilor lor de Romani, Dacii intrebuintau fà.rä Indoialà masinile acelea ce aruncau pietre foarte grele, asupra asediatorilor, masini numite la Romani baliste sau catapulte. Astfel se vAd pe Columna lui Traian doi soldati daci, Incgrcând niste asemenea arcuri mecanice 117. desi este probabil c'd la Daci aceste masini nu ajunseserà nici la

11° Appianus, De rebus runicis, XCVIII. Comp. Polybius, IX, 41. FrOlmer, tab. 91-93.

JRGAN1ZAREA OET1LOR fp A DAC1LOR 85 desgvarsirea, nici la efectul cel covârsitor ce'l aveau in armata romang. Pe zidurile Sarmisagetuzei se mai vgd un fel de instrumente a cgror naturg incä nu a fost determinan. Unele din ele constau din niste forme ovale insirate pe un drug de lemn ; altele sunt un fel de carg cu trei roti, inarmate cu niste seceri si suliti care probabil se puneau in miscare odatä cu .invärtirea rotilor si, aruncate asupra dusmanului, aduceau desordinea in rändurile sale. De acestea fuseserg probabil cargle acelea pe care Getii le aruncaserg asupra lui Alexandru ce! Mare din piscurile Hemului 118 Pentru a apgrà mai ales intgriturile centilor, se construiau innaintea portilor niste movili innalte fgcute din pg- mânt intgrit prin leggturi de nuiele (fasine) precum si prin barne. Un asemeneaaggerse vede längg zidurile capitalei regatului dac 119 Romanii intrebuintau Insä aceste metereze si pentru a inchide o cetate dusmang, reducând-o prin foame, precum puneau in lucrare catapultele cu care bombardau cetatea. Este probabil cg Dacii intrebuintau §i alte mijloace de apgrare pe lang5 catapulte, precum smoalà aprinsgsi alte materii arzände pe cari le aruncau asupra incunjurgtorilor. Din toate cele spuse rezultg, cà Dacii deprinseserg, dela innaintata artä militará romanä, mai multe mijloace de luptg, fie pentru atac, fie pentru improtivire ; cg ei in scurt timp aduse- serg organizarea lor militará la un grad de desvoltare inteadeVär nea§teptat care îi puse in stare a luptà contra Romanilor cu o vânjä neasenagnatä. Astfel erà acest popor, Geto-Dacii. Plini de energia barbará a rasei lor, oteliti prin credinta in nemurire, uniti inteun corp mare si compact, inteo pozitie din cele mai tari ant pentru atac cat si pentru apgrare, cu mintea lor agerg, predispusä pentru primirea civilizatiei pe care insusi dusmanii lor firesti se insgrcinau sä le-o comunice, ei deveniserg pentru stäpanii lumei o primejdie din cele mai mari, si dacá nu ar fi luat un Traian in mäng conducerea destinelor poporului roman, apoi este de crezut CA, in loe de a vedeà pe Romani mergänd asupra Sarmisegetuzei, am fi aflat pe Daci apucând drumul cgtre cetatea eterng.

119 Arrianus, De exped. Alex.,I ,1. 119 Fröhner, lab. 151-152.

Iv. LUPTELE DACILOR CU ROMANII

1. INAINTE DE TRAIAN. Daeii In desbinare. Sä trecem la expunerea seriei istorice care aduse popoarele din Dacia sub stapânirea romana. Dui:4 ce poporul roman cucerì Macedonia la anul 146 in. de Hr. §i o prefaca in provincie, el cauta sa"§i intariasca stapanirea acestei OH pe care o biruise dupa un §ir intreg de cele mai crâncene lupte. Pentru a ajunge la pacificarea nouei lor agonisite, trebuiau numai decat sä lini§teascà triburile barbare, de acela§i neam cu IVIacedonenii cari, dupá firea lor pradatoare, nelini§tiau provincia romana. Ei intreprinsera supunerea popoarelor tracice cari nu se multämiau numai de a navalì in provinciile mai apropiate, Tesalia §i Dalmatia, ci veniau 'Ana langa Marea Adriatica," 1 Poporul roman incerca §i el blestemul popoarelor cuceritoare, de a nu mai gasì ragazi odihna pe lungul camp al izbanzilor lor. Un razboiu atrage pe un altul ; cucerirea unui popor cere numai cleat supunerea celui ce se allá indaratul lui,i a§a din cucerire in cucerire se tot late§te imparatia lui, slabindu-se in proportie puterea de coheziune ce tine la un loc madularele sale, Energia lui, consumandu-se in lupte necurmate, vine un moment unde legatura interna se sfärama,i corpul cel mare des- membrat, se desface iarài in elementele primordiale din care el se alcatuise. Aceasta a fosti va fi istoria tuturor popoarelor ce nu s'au multamit cu granitele fire§ti ale -Wei i neamului pe care natura le-au insernnat desvoltarei lor. Macedonia fusese, ca tara mai civilizata, intotdeauna expusa loviturilor popoarelor barbare cari, stand la nordul Dunarei, adaposteau mai cu uprinta aici prazile lor. Romanii, pentru a aparà stapanirea lor din peninsula Balcanului, sunt nevoiti sa. Intimpine in mai multe randuri oardele barbare ce se revarsau de peste Istru, ca un potop, peste frumoasele tari dela sudul Hemului. Astfel Ii gasim de mai multe ori in lupta cu Bastarnii, Aenneus Florus, Epitome, III, 5.

LUPTELB DACILOR CU ROMANII 87

§i Scordi§tii, unul popor german, celalalt celt, care'§i aveau locuintele la nordul fluviului 2; nu mai putin §i cu Tribalii cari, de§i originan i din sudul Dunärei (de prin Serbia de astäzi), tre- cuserä mai toti, impin§i de ni§te popoare ilirice, la Geti pe malui stAng al Istrului 3. Intr'un rAnd vedem pe Romani apropiindu-se iarà§ de acest fluviu, sub consulul Curio in anul 89 in. de Hr. §i venind in fata Daciei, in care Insä nu indräznesc sä treack temAndu-se de intunecimea pädurilor ei 4. Dintre toate popoarele prädätoare dela nordul Dunärei, nici unul nu erà a§a de periculos ca Dacii, mai ales de cAnd ei se organizaserä in un corp puternic sub regele lor Boerebiste. Ei intreprind excursii prädalnice Oda' prin Iliria, Tracia §i chiar In Macedonia 5; Cesar se gAndiA a porni impotriva lor, cAnd muri sub cutitul senatorilor (44 in. de Hr.) 6. Murind insä Boerebiste, impärätia lui prea timpuriu in- chegatà din elemente deosebite, nealipite unul de altul prin nici o legäturà, se desface in patru pärti, cum am väzut mai sus. Moartea lui Cesar aruncAnd imperiul Roman iarA§i in baroazele räzboiului civil, Dacii reincep pustiirea provinciilor romane. Totu§i gäsim pe Daci cA astädatä cautà sä dobAndeascri nu numai pradä, ci §i foloase politice. Innainte hied de izbucnirea luptei intre Octavian §i Antonius, Dacii trimit soli la Octavian ofe- rindu-i ajutorul lor. NeimpAcAndu-se cu el, Dacii se pleacA in partea luiAntonius7, pe cAnd Octavian §tie sä cA§tige pe Geti in folosul lui. Se vorbià chiar prin Roma de o indoità incuscrire intre regele Ge- tilor Cotiso §i impAratul roman, fiecare din ei avAnd sà iee de sotie pe fiica celuilalt, Inca sä'§i devinä mutual socri §i gineri 8. Nu §tim de erau serioase aceste planuri matrimoniale. Se adevere§te insä aliantaDacilor §.1 a Getilor cu cAte unul in cei doi rivali pentru omnipotentä, in Roma ; o politicä de desbinare, care se explicä din du§mänia in care trebuià sà träiascä triburile Daciei, dupà despärtirea lor. In zadar cAutase Roles sau ()roles, regele unui trib al Getilor, a face s'ä inteleagA neamurile poporului silu, c'ä ar trebui sä se uniaseä cu tutii contra du§manului comun ; In zadar ilustrase el chiar sfatul säu prin un exemplu viu, asmu- tAnd doi cAni unul asupra altuia §i and drumul unui lup innaintea lor, in momentul cAnd se mAncau mai tare. CAinii incetarà lupta Ion §i se luarà dupä lup 9. De§i morala acestei fabule In 2 Eutropius, IV, 27. 3 Appianus, Illiricum, 3. Florus Epitome, III, 5 : Curio Dacia tenus venit ;sed tenebras sal- tuum expavit". 2 Strabo, VII,3 5 11 :(4)815èItal.Poijiaiotc; tpolisp6q .110 alCIPcavtulo &Sao"; Tby 'Iatpov xa) Tip epqxrp. XsrdLavilv !Limn MaltsSovictç xat Its Rkuptídt.p. 9 Suetonius, Jul.Caes., XLIV: Dacos qui sp in Pontum et Tbraciam effuderant coarcere...mors praevenit". 9 Dio Cassius, LI, 22. Suetonius, Aug. LXIII. 9 Frontinus, I, 11.

88 ISTORIA ROMANTLOR actiune era. invederata, Getii §1 cu Dacii staraira in imbucäta- tirea lor. Dacii anume sub regele lor Dicomes §i cu Bastarnii mergand in ajutorul lui Antonius, ataca Tracia in care Octavian câ§tigase ca aliati pe tribul Denteletilor, intre Nestus §i Strimon 10 Octavian trimite in ajutorul aliatilor säi pe Marcus Licinius Crassus care se puse in legaturä cu acel Oroles,.regele Getilor. Acesta, dupa ce incercase inzadar unirea intre Geto-Daci, se daduse in partea lui Octavian. Crassus bate, cu ajutorul lui, pe Daci §i pe Bastarni §i'i respinge peste Dunare. Pe când fugarea prin Moesia &are Duhäre, Crassus aruncä mrej ele sale §i prinde in clientela romana mai multe triburi din popoarele trace ce se aflau aici, cele mai multe Geti ce nu trecusera. inca Dunarea. Cand se intorcea Crassus innapoi din expeditia lui, ni§te popoare din Tracia pe care el le creded prietene, ataca pe nea§teptate armata lui §i Ii rapes° cea mai mare parte din prada fácuta. Asemenea purtare du§rdäneasca a triburilor trace aduce o ingreuiare a pozitiei in care ele se aflau fatä de Romani. Dupà cat se vede insa nu numai Getii §i cu Dacii erau desbinati in politica ce o urmau cu Romanii, ci chiar Getii insu§i erau despktiti in mai multe triburi du§mane unul altuia, caci vedem pe regele get Oroles, aliatul lui Octavian, ceränd ajutorul lui Crassus contra unui alt cap get Dapix. Crassus raspun- zand la chemarea lui Oroles, inchide pe Dapix in o cetate §i o face sa capituleze prin tradarea unui Elin, cand atunci Dapix cu ai sal se sinucid cu totii. Càderea marei na-tii a Tracilor sub Romani se explica mai ales din aceste certe §i du§manii läun- trice care nu numai ea' Ii impiedecasera de a se uni inteun corp innaintea primejdiei, dar provocaser5 chiar pe Romani a se ame- steed in luptele lor, slabindu-se ei mutual pentru folosul poporului rege. Astfel se adevere§teprinaceste desbin6ri, fata cu cucerirea romana, observatia facuta. Inca de Herodot asupra acestei mare dar främäntat popor care, daca ar fi fost unit inteun singur corp, ar fi fost una din natiile cele mai puternice ale pà- mantului, dar ale calla lupte §i rivalitati interne îi paralizau cu totul puterile 11. Crassus, cu prilejul luptei contra lui Dapix supune prin deosebite mijloace §i sub deosebite forme pe tuti Getii dela sudul Dunsdrei, anume §i pe acei ce nu faceau parte din domnia lui Dapix §i vine pana la Genucla, ora § de länga Dunare, capitala unui al treilea rege get, numit Ziraxis 12. Astfel ajunsese de fapt atat Tracia cat §i Moesia provincii romane, de§i ele nu erau denumite oficial ca atare 13. Dupa ce August devine stapanul imperiului roman, se ridica la Daci regele Cotise, altul cleat regele Getilor cu acela§ Plinius, H. N., IV, 11. Dio Cassius, LI, 23. Plutarc. Ant., XIX. " Mai sus, p. " Dio Cassius, LI, 23-26. " De aceea lipsesc ele din enumerarea provinciilor romane fAcutA de Dio Cassius, LIII, 12.

LUPTELE DACILOR C17 ROMANII 89 nume, pe care 1-am vazut mai sus in vorba de a se incuscri cu Octavian. Acest rege nelini§tià atat de mult pe Romani, trecand mai ales in Moesia peste Dunarea inghetata, incat una din grijile de capetenie ale Romanilor pe acel timp era : Ce se mai aude de Daci" ? 14 August trimite pe Lentulus care il gonete pe cealalta rapa. Romanii atunci se fericesc a fi rapus armata lui Cotiso §i a fi ucis txei capi de ai Dacilor, intre cari poate era. §i Cotiso 15. Fiind insa ca Romanii tot pe timpul lui August prefac §i Panonia in provincie romana (15 in. de Hr.-6 d. Hr.); apoi imperiul roman devenì prin douà parti expus loviturilor poporului dac, §i. ei, alegandu'§i tarâmul de operatie, dupa cum una sau alta din aceste provincii erau mai lipsite de armata de aparare, deveniau pe fiece zi mai indrazneti in loviturile lor. Romanii ii ataca inteun rand chiar peste Dunare, prin Aelius Catus, §i stramuta pe rapa dreapta a fluviului vreo 50.000 de oameni cari dispar curand in sinul neamurilor de aceea§i rasa ce locuiau aici. Stranautarea o Meuse spre a sporì numarul poporatiei trans- danubiene, dupa cum vom vedeà mai jos 16. In anu 6 d. FIr. se revolta insa popoarele panonice §i acele din Dalmatia, §i pe cand prefectul Moesiei Cecina Severus erà ocupat cu combaterea lor, Dacii, Getii §i Sarmatii navalisera In Moesia. Ovidiu, care tocmai pe atunci fusese surgunuit la Tomi 17, descrie dupa insu§ a lui vedere incursiile lor : Atuncea dar cAnd Pontul si DunArea spumhndii De iarnA ImbrAtisate prind pelitA de ghigh Pe-a Istrului lucioasA si mAturatl cale CAlAri pe cal sAlbateci vrAjmasii vin incoace Vestind a lor sosire sAgetile ce zboarA Si rAmAnand drept urma pAmAntul despoiat. Tgranii fug departe lAshnd chmpia pradA. $i barbarul rApeste putina-i avutie Tot ce puteh sA strangA sAteanul prin sudoare 51 carele si turma si sArAcia-i toatA. Apoi pe robi ii leagA cu marine la spate; Se duc, se duc särmanii, privind cu disperare In urma lor ogoare ce nu or sA mai vadh, $i focul ce se 'naltA din subrede colibe ; CAci barbarul aprinde, doboarA, mistueste Tot ce nu poate duce, tot ce nu vra sA ducA, $1 stoluri de victime cad moarte sub sAgeata In vArf inchrligatä, al cArui fer subsese Din ierburi ucigase un suc inveninat"". U Horatius, Satirae, II,6. v. 53: Quicunque obvius est me consulit : o bone nam te Scire, deos quoniam proprius contingis, oportet Num quid de Dacis audist " ? o Suetonius, Aug. XXI. " Vezi mai jos nota 24 si Strabo, VII, 3, 5 10. o Cei mai multi pun Tomi In locul unde este acuma Constanta in Do brogia. Este InsA curios cA larva Akermann sau Cetatea AlbA existA un lac care a purtat in timpurile mai vechi numele de lam( Ouidului. 18 Dupg frumoasA traducere a lui Hasdeu din Ponticele lui Ovidiu, 18- toria critieci,p. 218.

90 ISTORIA ROMINILOR

Aceastà descriere admirabila reinvie In chip plastic scenele de groaza ce se petreceau la na'valirea barbarilor de peste Dunare, cu toate ca inspre Tomi vor fi trecut mai ales Geriii Iazigii, nu trebuie s'a" credem cà aspectuli purtarea Dacilor sa fi fost mai purin infricosata. Dupa ce Romanii innabuse aceasta rascoalä .ameninratoare, ei ieau masura prea inreleapta de a declarà in mód oficial Moesia drept provincie romana, a careia intaiu propretor se gaseste amintit in anul 15 d. Hr. 19. Fiindca Dacii incepusera a atacà Moesia, Tiberiu, fiul vitreg al lui August, lovestei birueste tribul dac al Apulilor 20. Malurile Dunarei sunt intarite prin o multime de castele si se aseaza in ele puternice garnizoane. Parrilor sudice ale peninsulei, adied Traciei proprii, Ii lasa Romanii inca pentru catva timp o autonomie amagitoare sub principii indigeni cari, fiind insa in deplina atArnare de Romani, acestia trageau folosul cä stapâniau tara fara a rineà in ea o armata 21. Rascoala Odri- silor, innabusita prin consulul Sabinus in anul 26 d. Hr., aduce prefacerea si a Traciei in provincie romana 22. Pe timpul ultimilor ani ai domniei lui August, el trimite pe Lentulus contra Dacilor. Florus istoricul spune asupra acestei expedirii cà Dacii ar locui munriii cà de cate ori Dunarea uneste malurile prin ger, ei obisnuiesc a incurge si a pustii veci- natairle fluviului. Lui Caesar August i s'a parut ea aceasta ginta este greu de rapus. Trimitând deci pe Lentulus, i-a respins pe rapa cealalta ;de ceastalalta parte a facut intarituri, asà ea daca. Dacii nu au fost chiar învini, cel putin au fost indepartari. Aceastà intarire este inceputul limesului dunarean de care pomeneste Sextus Rufus 23. Nina pe timpul lui Vespasian (69-79), Dacii urmeaza innainte a nelinisti provinciile romane asezate pe malul drept al Dunarii, ceca ce impinge pe acest imparat a repetà operaria executata cu eariva ani mai inainte, de Aelius Catus. Anume propretorul Moesiei, M. Plautius, mai stramutà inc`a" vreo sutà de mii de Geri depe malul stâng al Dunarei pe acel drept. 0 inscriptie a timpului sau ne spune cà legatul propretorului Moe- siei a transportat aici mai mult de o sun' de mii dintre transda- nubieni, spre a plati darile, cu femeile, copiii, principiii regii

" Appianus, III, 30. Tacitus, Annales, I, 80. 1° Consolatio ad Liviam de poetul Peda Albinovanus :Danuvius que ripa et Dacius orbe remoto Appulus (huic hosti perbreve Pontus iter)" citat de D-na Virginia Vaschide, Conqutte de la Dacie, 1903, p. 2. " Dio Cassius, LIV, 20. Tacitus, Ann., II, 67. " Tacitus, Ann. III. 39; IV, 46. " Florus, Epitome, IV,12. Sextus Rufus, De V ictoriis, adus de D-na Vaschide, in lucrarea citatà.

LUPTEME DACILOR CU ROMANII 91 lor, a inndbu§it revolta Sarmatilor orientali, a pus in libertate pe fiii regilor Bastarnilor §i a Roxolanilor precum §i pe fratele celui al Dacilor §.1 a luat ostatici dela ei. Pentru toate acestea, a fost onorat cu ornamentele triumfului de &are Vespasianus" 24. Din aceastä inscriptie culegem mai multe §tiri importante IntAiu cd Romanii voiau sd indeseased poporatia Moesiei, de§er- tatd necontenit prin emigrarea Getilor cdtre partea liberd a poporului lor, la nordul Dundrei, din care cauzd inscriptia turise§te cd transferarea poporatiei gete la sudul Dundrei se Meuse spre a o pune s'A plAteascd ddri. Al doilea cái la nordul Dundrei, ca §i la sudul ei, Getii erau impdrtiti in o multime de triburi, cu regii Ion deosebiti, §i numdrul acestora trebue sd fie fost indestul de mare, de oarece se gdsesc mai multi regi in o sutä de mii de oameni. In sfAr§it din faptul cá Plautius elibereazá pe fratele regelui dac din mAnile Getilor, se vede cd desbinarea acestor cloud popoare, intAmplatä dupd moartea lui Boerebiste, tined incd cea ce se vede §i din multimea triburilor in cari Getii, probabili Dacii, erau impgrtiti. Daeii uniti. PAnsä. acuma Dacii indrdzniserd a infruntd In repetite rAnduri pajurile romane, uneori chiar nu fdrd izbAndd. Impdrtiti insd §i desbinati in mai multe triburi, ei nu puteau sd'§i manifesteze toatä puterea de care erau plini. Le lipsid apoi omul care sd §tie a trage din puterile lor tot folosul putincios ; lipsid artistul care sd scoatd din darabul de marmurd, greoiu §i inform, minunata statuie. Pe timpul lui Domitian se suise pe tronul Dacilor, un om de o puternicd fire, Decebal, cedAndu-i-se de bund- voie domnia de care predecesorul sdu Duras, precum lui Traian i-o trecuse Nerva. Cu mdestrie 11 zugrdve§te Dio Cassius in putine trdsdturiPriceput in cuno§tinta rdzboiului §i dibaciu in mA- nuirea lui, intelegAnd cAnd trebuià sd loveascd §i cAnd sd se re- tragd, meter In a§ternerea curselor j iute la faptd, §tiutor atAt a se folosì de izbAndd cAt §i a indreptà infrAngerea suferitd, el deveni pentru mult timp un protivnic periculos poporului roman" 25. Decebal se convinse in curAnd cá pentru a se puteà m6surà cu stApânii lumei, aveà nevoie mai ales de douà lucruri : sá pun6 pe poporul sä'u prin culturg, in stare de a luptà cu cultura roman6 ; apoi sä" uniased cAt se poate mai multe din popoarele barbare in contra amenintRoarei stà'paniri romane. Pentru a indeplini conditia dintAiu, el incepe a atrage mesterii dezertori

"Orelli,Colectio inscriptionum latinarum selectarum amplissima, 1838, No. 750. 26 Dio Cassius, LXVII, 6.

92 ISTOR1A ROMANILOR

romani in statul su 26; pentru a realiza cerinta a doua, el se pune In legaturi Cu Sarmatii, Bastarnii, Roxolanii, Oda i Cu indepar- tatii Parti, cu regele carora Pacorus el infra' in tratari de alianta 27. Popoarele acele ce nu se puteau hotari a se indusmanì cu Romanii, precum Quaziii Marcomanii, Ii indupleca cel putin a OA. neutralitatea 28. Pe cand la Daci se al-6th un om de asemenea vartute, pe tronul Imperiului Roman lâncezia un despot slab si desfranat, nerabdator la mama, cu mima fricoasa, iubind a se preumblà mai mult prin orase cleat a stà in lagare, a fi purtat in lectica decat a se urcà pe cal, a'si purtà razboaiele prin generali, iar el a zabovi in trandOvie. Imperiul Roman era mare, dar regele mic ;acela al Dacilor restrans ¡ma' .condus de un geniu.Se compensau deci pozitiile ambilor luptatori ; ha chiar cumpana se pleca in favoarea barbarului. Decebal, dupa ce îi pregateste puterile sale, ataca Cu barbatie provincia Moesia in anul 86 d. Hr. Legatul lui Domitian, Oppius Sabinus, este batuti ucis. Dacii pustiiaza toatà provincia ocupa mai multe castelei cetati 29. Domitian atunci formeaza planul de a se pune el insusi in fruntea armatei. Ajuns insa in Moesia el se cal de gändul ce'l avusei trimite impotriva Dacilor pe prefectul pretoriului, Cornelius Fuscus, iar el asteapta intr'un oras mai retras rezultatul ciocnirei. Fuscus, general renumit, desì cam stricat prin luxul timpului 30, crezändu-se neinvins in capul frumoasei sale armate, trece Dunärea in Dacia ; este insa cumplit batut, ucis, mare parte din armata lui prinsarezul- tatul cel mai folositor al luptei pentru Decebal mai multe semne militare cad in mâinile Dacilor. Fuscus este ingropat in o padure din Dacia 31. Domitian o rupse de fuga indata, la prima veste a nenorocirei,i Moesia ramânând fära aparare, este cumplit devastata de Daci. Tettius Iulianus, un alt general roman, alearga In ajutorul provincieii Decebal, gala prin insusi victoriile sale, este nevoit sa se retraga peste Dunare. Iulianus, dupa ce introduce o aspra disciplina' in trupele sale, trece el acuma fluviul

DioCassius, LXVIII, 9, in conditiile pacei incheiete intreTraian Decebal, la sfarsitul intaiului razboiu dacic, spune ca Decebal sa' nu mai intrebuinteze nici un militar din limitele imperiului roman, caci el ar fi obisnuit procura pe multi dintre cei mai buni, castigandu'i prin deosebite mijloace :gp.irits Ttprvccdycll TVA Te0-10 'Pop.ccEcovtipxisxpila8,atTab; Tap l'aetatoos TOk te &PECTOD; iXeCOSY avalteé0ard upouelmteitoo. " Martialis, Egigr., IV, 26. 28 Dio Cassius, LXVII, 7. " Suetonius, Domitianus, 6. Tacitus, Ann., III, 4 si 12. Juvenalis, Sal., IV, 112. 2 Martialis, Epigr., VI, 76. 0 inscriptie din Perinthus, (C.I. L, 7397), in Tracia arata pe un centurion M. Iulius Avitus ca avand primità o multamità pentru ca luptase contra Dador. Notita luata din D-na Vaschide, La conquete de la Dacie, p.28.

LUPTELE DA CILOR CU ROMANII 93

In tara Dacilor §i bate pe Decebal la Tapae, ucigAndu'i un mare num'Ar de oameni. Vezinas profetul de pe acel timp al Dacilor, pentru a snpà de prinsoare, se preface mort §i fuge noaptea de pe câmpul de Mtaie. Se zice cä Decebal, pentru a impiedecd pe Romani de a innaintà ntre Sarmisagetuza, ar fi niat o pklure la innAltimea unui stat de om §i ar fi imbncat trunchiurile cu haine §i arme, astfel csa inchipuiau ca o mare arman care ar fi inOlat pe Romani 32. Domitian inn voind s'd pedepseasn pe Quazi §i pe Marco- mani, pentrun nu ar fi voit dee ajutor contra Dacilor, ntre care ei ins'd se obligasen a pdzi neutralitatea, este bnut cumplit de aceste popoare §i nu se poate folosi de izbanda repurtan asupra Dacilor. El trimite deci soli acestora, propunându-le pacea. Decebal, de§ì fusese invins, cunoscând insà pozitia Romanilor, le impune ni§te conditii cu totul defavorabile lori folositoare pentru el. Cea mai insemnan erd aceea despre care am amintit §i mai sus, ed. Romanii sg. procure Dacilor instructorii ingineri militari precum §i tot felul de me§teri, prefäcând astfel in o obli- gatie din partea Romanilor sistemul pus §i panä" atunci in lucrare de el, de a civilizA pe barbarul sàu popor prin cultura romand. Mai dobande§te regele Dacilor §i un tribut anual, care'§i ascunded ru§inoasa lui fiinfá sub titlul de prezent. Domitian, rdcand totu§i pe marele §i pe inving6torul, incoronean pe Diegis fratele lui Decebal nci acesta nu vroise n vie in persoan6 cu o diademà, dându'i puterea de a donna asupra Dacilori läsand acestora muntii lor din innalta sa milostivire 83. El trimite la Roma ni§te soli ai lui Decebal, cu o scrisoare foarte din partea acestuia, care insà fusese pl'dzmuità de impàratul Ro- man, serbean un triumf indoit asupra Quazilor §i a Dacilor, iar pentru Sarmati depune o cunund de laur in templul lui Jupiter Capitolinus. Cdt de grabnic fusese norocul Dacilor la sui§, mai iute §i pnp6stios fu el la cobori§; càci pe cAnd Decebal creded cá vi-a ajuns tinta, de a dobAndi un ngaz, in nstimpul nruia sà poan a se pregni pentru lupta honritoare, se suie tocmai pe tronul Romei marele imp6rat Traían, care trebuid s`d nzbune, modul cel mai cumplit, cumplita ru§ine adusd imOntiei lumei.

32 Dio Cassius, 67, 10. Vom determinh mai jos unde se allá localitatea Tapae, unde Traian reptutá 0 el o victorie contra Dacilor. Dio Cassius aratá aceastá luptá dela Tapae ca Intámplatá dupá lncheierea pácei, ceeace nu are nici un Inteles. Fárá Indoiald el aceastá Incurcáturá In textul istoricului grec trebue pusá pe socoteala epitomatorului sáu Xiphilinus. Istoricul roman Sue- tonius, Dom. 6, restabilWe cum se cuvine timpul cánd s'a Intámplat lupta. 88 Martial, Epigr., VI, 10.Asupratricheierei acestei páci, vezi In genere Dio Cassius, LXVII, 7.

94 isToniA ROMINILOR

2. INTAIA EXPEDITIE A LUI TRAIAN Intital an al luptei. Motivul ce impinse pe Traian la acest rkboiu n'a fost dorinta lui de a face cuceriri noue, cu toate eft'el, ca adevkat Roman, de0 originar din Spania, nu va fi dispretuit izbAnzile militare. El a vrut ins'A sA scape imperiul de injositorul tribut pe care'l plAtiA. Dacilor, precum i sA inlAture pericolul ce cre§teà pe fiece zi contra sigurantei Romanilor, prin sporirea puterei 0 a semetiei Dacilor 34. Nu este de admis cà Traian sá fi intreprins in prima sa expeditie un rkboiu de cucerire contra Dacilor, intrucAt Il vedem incuviintAnd pacea lui Decebal, indatA ce acesta prime§te conditiile sale, iar el se intoarce la Roma multiunit cu izbAnda sa, 0 nil a fi adaos nici un nou teritoriul Imperiului Roman. Traian, om intelept, trebuià ssäfi recunoscut cà marginile impArAtiei sale eraui a§A prea intinsei cA era cu totul neintelept de a cercA sA le mai lArgiased. Apoi fluviul Dunkea erà in rkkit, cai Rinul in apus, o apà latAi adAnd., a ckeia trecere erà u§or de impiedecat, incAt erà nepolitic a o dep60. 0 a implAntà pajurile romane in sinullumei barbare. CAutase doar Romanii in zadar dé a inrAdkinA puterea lor de ceea parte a Rinului, 0 ell de temut sA nu se intAmple tot astfel 0 la o cercare de a trece Dunkea. Traian aveà deci drept tintà, in intAia lui expeditie, numai injosirea trufiei lui Decebali rAnduirea lui sub legea generalA care domniA pe atunci in lumea politicA :Imperiul Roman ca stApAn, toate popoarele ca supuse. Stim cA in a doua expeditie, scopul lui Traian se schimbä. cu totul ; cA el pled., din Roma chiar, cu planul bine hotkit de a reduce Dacia in provincie romanA. Dar aceastà hotkire nu mai erà productul recei cugetAri. Se amestecase in ea elementul pasional care poate predomnii asupra celor mai puternice inteligente. Traian acuma ardeà de dorinta de a pedepsi pe Daci 0 pe regele lor pentru necredinta cu care ei se purtaserA, pentru cAlcarea pAcei jurate,i deaceea Ili auzeau adeseori jurAndu-se : a§A cum vreau eu s'A reduc Dacia in provincie ro- manse 35. Marea inimA a lui Traian invinsese marea lui minte neprecugetat, ascultAnd numai de o pornire pAtima§6, plecA el la cucerirea Daciei. Dep4irea Imperiului Roman peste linia sa fireascA de apArare erà fArA indoialA o gre§ealA politicA,i Traian comise aceastA gre§ealA. Dovada cea mai invederatà c'A erA astfel, este faptul cà abiA trecuse un secoli jumAtate dela cucerirea Daciei,i Romanii furA nevoiti s'A' o pArkesacA iarA0 in prada " Dio Cassius, LXVIII, 6. 86 Ammianus Marcellinus, XXIV, 8.

LUPTELE DACILOR CU RÒMANII 95 barbarifor, dupà ce tocmai Dacia fusese nada cea mai atrigA- toare care adusese pe barbari cätre centrul impàràiei. Zemislit din o gre§ealä politicà, poporul romAn trebue sä." pläteascA §i astäzi cu cele mai crunte jertfe, existenta lui, aruncat aici in pä.'rtile räsäritului, departe de trunchiul cel mare al rasei latine §i incunjurat de elemente striine. Dar vitalitatea lui cea extra- ordinarà Ii &Ada puterea de a invinge toate greutAtile, §i ceeace aproape douà mii de ani de ineálcärii suferinti nu a putut distruge, färà indoialà c6 nu este menit a pierl in acei de luminä §i de civilizatie In care träim. Zemislit din o gre§ealli, poporul roman a indreptat-oprin puternica sa naturä, §i ceeace erà pentru Romani o poticnire, va deverd pentru orientul Europei un izvor de ordine §i de propà§ire. Innainte de a plecà din Roma, Traian puse sä" se taie un drum in stâncile ce lungesc malul drept al Dun6rei, dela Portile de Fier In sus pânà la o indepàrtare de vreo sutà de chilometri, cât tineà malul pripästios al Dunärei. Acest drum, nu prea lat, mai mult un soiu de cärare, erà menit a inlesni tragerea de pe mal a §Mcilor §i batelurilor cu provizii pe care Traian erà sä le transporte pe Dunäre in sus, din Moesia cätre tArimul operatiilor. Romanii anume, dupà cucerirea Moesiei §i a Panoniei, organi- zaserà douà flotile pe fluviu, classis pannonicai classis moesica, flotile care aveau de scop mai ales paza trecerei Durfärei ; dar fälrà indoialà cà aláturea cu aceste flotile de rizboiu, trebuiau sà.' se afle §i vase de transport. Deaceea §i vedem pe Colmuna lui Traian aducandu-se provizii de grill §i butoaie cu lichide :vin, oloiu, etc., cu §àicile, p'anA la locul pe unde Romanii fac podul pentru a trece in Dacia 36. In tot cursul säu, dela Columbaci in Serbia panä la Or- §ova, Dunärea curge in un pat foarte ingust, restrins intre doi p6reti de stânci verticale care ies6 deadreptul din apà, pentru a se Inältà uneori Oda' la 800 de metri. Partea cea mai ingustà, strâm- toarea dela Cazane, pare a inghiti cu totul intre douä stânci uria§e, uria§ul fluviu, care'§i restringe aici lätimea numai la 150 de metri, din 1000-1500 lärgimea lui obi§nuità, coborindu-se adâncimea lui la mai bine de 50 de metri 37. Aici in locul cel mai impunätor, unde Dunärea biruie§te muntii, se cete§te 'MCA, pe malul sArbesc, inscriptia pusà de Traian In anul 100 d. Hr. in care spune c6 ,,desfundând stâncile au deschis o cale" 38.

36 Fröhner,tab.,29-30. " Elisée Reclus, Nouvelle gigraphie universelle, Paris 1878, III, p. 316. Corpus Inscriptionum Latinarum, III,1, No. 1699: IMP. CAESAR D IVI NERVAE F. NERVA TRAJANUS AUG. GERM. PONTIFEX MAXIMUS TRIB. POT. IIII, PATER PATRIAE COS. III MONT... A... BU. SUP... AT... E... restituità partea din urmd astfel : montibus excisis amnibus superatis viam lecit Comp. Arneth, Die Trajan's Inschrift in der Nethe des EisernenThores Wien, 1856.

96 ISTORIA ROMANILOR

Traian pune sa transporte atat din Moesia, cu ajutorul drumului aratat, singurul care facea cu putinta urcareain- &Ara a §ivoiului Dullard, cat §i din Panonia, catimi mari de provizii la Virninacium, din care face baza operatiilor sale, mai ales ca in susul §i in josul acestui ora § intait se ridicau o sum'ä de turnuri de privighere, construite de mai innainte Inca pentru paza granitei 39. Traian intrebuinta la aceasta expeditie legiunile cari sta- tionau in Moesia §i Panonia §i cari erau deprinse in luptele cu Dacii,cunoscand modul lor de a se bate. Nu se poate determina cu precizie numaul armatei care insotià pe Traian. Ea trebue insä sa se fi urcat la vre-o 60.000 de oameni, impreuna cu trupele ajutatoare, cavaleria germana §i mauretana 40 Generalii cei mai cu vaza de lânga Traian erau :Licinius Sura prietenul sàui

Stancai inscriptia lui Tralan acela care'i ajutase mult la adoptarea lui de catre Nerva, prin urmare la imparaie, apoi Claudius Livianus, §eful cohortelor pretoriane §i Lucius Quietus comandantul cavaleriei mauretane ; In sfar§it unul Laberius Maximus care fu mai tarziu consul la Roma. Traian pleca la Dunare in primavara anului 101 d. Hr. Inteadevar panegiricul lui Pliniu cel -Cana, cetit in senat, in timpul celui al treilea consulat al lui Traian, in luna lui Septem- vrie 100, face numai alunecai la proiectele formate de impaatul contra Dacilor, fara a arata prin nimic cä razboiul ar fi §iin- ceput. Pliniu spune : Daca insä" vreun rege barbar. in nebunia

*. Fr6hner, tab. 26-31. . Conrad Mannert,ResTraiant ad Danubium rgestae,Norimbergae, 1797, p. 20. Franke, Zur Geschichte Traians und seiner Zeitgenossen Quedlim- burg, 1840, p. 100. Aschbach, Die Steinerne Donaubracke Traians, p. 3, admite cifra de 80.000, tar Fröhner, p. XI, nota, acea de. 100.000. " Plinius, Panegyr., XVI.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII 97 lui, ar merge atAt de departe incAt s'A'0 atragA mAnia §i rAzbu- narea ta, inteadevAracela chiar dacA ar fi apArat prin inter- punerea unei mAri sau prin fluvii colosale sau prin munti prA- pästio0, s'ar vedeA atAt de curAnd, plecat sub curajul -Ulu de erou, incAt ar crede muntii s'au cufundat, fluviile au secat, marea a fost inghititài cá insu0 pAmAtul, nu flotele noastre s'au apropiat de el. Par'cA vAd in mintea mea triumful tAu, ingreuiat, nu prin prada luatA din provinciiniciprin banii stor0 dela aliati, ci prinarmatele du§manei prin lanturile regilor prin0" 41 Este invederat cà Pliniu tinte§te prin cuvintele sale pe Decebal carerefuzase inchinareai supunereacAtre Traian. La inceputul anului 101 Traian se aflà incA la Roma unde luA consulatul pentru a 4-a oarA. Din actele fratilor Arvali se vede cA impAratul plecase innaintea lui 25 Martie 101, de oarece In acea zi se fac rugAciuni pentru sAnätoasa reintoarcei e a lui Traian 42. Ce cale a urmat Traian pentru a pAtrunde in Dacia ? FArri indoialA cA a trebuit s'A urmeze una cunoscutAibAtutA care duced din timpuri vechidela DunAre Care centrul Daciei anume care capitalA Aceste en se aflA insemnate pe un soiu de plan de distante rAmas de pe timpul impAratului Septimius Severus 0 care poart6 numele de Tabula Peutingeriand dupri numele invAtatului german Peutingér care a descoperit-o. Nu era Traian s'A apuce pesti muntii codri, prin o -WA necunoscutA, aà ca sA adauge la greutAtile rAzboiuluii acelea ale drumului. Este deci mai mult cleat sigur cà Traian a trebuit s'A urmeze una din acele trei &Ai cari duceau din Moesia p-este DunAre in Dacia, cAile pe cara se purtA comer tul intre aceste dou'A Orr, pe uncle se in0rau ora§eleDacieii cari deci trebuiau sA ducA in modul cel mai direct 0 mai u§or cAtre centrul Daciei, capitala ei. Tabula PeutingerianA, fAcutA pe timpul impAratului Se- verus (193-211 d. Hr.), pe cAnd Dacia se aflA sub stApAnirea romanA, FratA tot cele trei drumuri vechi, cari conduceau de peste Dunke in Dacia 0 aceste trei drumuri sunt arAtate ca tre- cAnd fluviul, cel mai apusan la Viminacium in fata ora§ului dac Lederata, al doilea la Saliatis in fata statiunii Tierna 0 al treilea, cel mai dinspre rrisArit, laEgeta in fata ora§ului dac Dru- betis. CaleaintAia, aceadelaViminacium, este arAtatA ca trecAnd prin Lederata 43,Arcidava, Centum-Putea, Bersovia,

" Bulletin° dell'Instil.arclieol., p. 118, citat de C. de la Berge, Essai sur le rèfine de Trajan, Paris, 1877, p. 39. " Tabula Peutingeriand asazA gresit Lederata pe malul drept al Du- Mirei. Novela a XI-a a Pmpeiratului Justinian vorbeste de orasele :Recidua et Literata quae trans Danubium sunt". A. D. x enopol. Istoria Romlnllor. Vol. I. 3

ISTORI A ROMINILOR

LUPTELE DACILOR Cll ROMANII 99

Azizis, Caput-Bubaliisfär§indu-se la Tibiscum. Viminacium fiind a§ezat la o egalà indepärtare de Panonia 0 de Moesia, fiind cetate infärità, trebuià din mai multe puncte de vedere sä fi fost aleasä de Traian ca loe de trecere in Dacia : mai intaiu pentru uprinta concenträrei trupelor 0. a adunärei proviziilor, apoi fiinda ea Ii °feria o puternia bazà de operatie care i-ar fi lipsit aiurea ; in sfar0t pentrua erà punctul cel mai apropiat de Italia pe unde se puteA atacà Dacia. Dovada insä cea mai invederatä cà Traian a trebuit in prima sa expeditie, sä intre pe aceastá cale in Dacia, stä in aceea cà, dupä cum vom vedeà, el trece prin statiile Tabulei Peutingeriane : Bersoviai Azizis, ceeace nu puteà face deat mergänd pe calea dela Lederata spre Tibiscum, singura unde se intAlnesc aceste ora§ei Incá imediat unul dupà altul. In a doua sa expeditie, el treand Dunärea pe podul de piatrà dela Turnu-Severinului, ale cärui rämä§iti se vä.d asfäzi in Dunäre, el nu aveà ce autà pe la Bersovia Azizis care le vom vedeà cà erau in Banat, inat astfel vom dove& credem pe deplin a., in prima lui expedi tie, Traian a trecut Dunärea la Viminacium 0 a intrat in Dacia pe calea cea mai apusanä insemnatà pe Tabula Peutingeriank Aici la Viminacium, astäzisatul CostolatinSerbia, Traian puse säse arunce un pod de dubase, pentru a cäruia intocmire el se folosi de o insulä ce se aflà in mijlocul fluviului 44. 0 care existäi astäzi sub numele de Ostrova. Dupä ce Traian consultà vointa zeilor 0 face jertfele trebuitoare, el trece podul in fruntea o§tirei sale, 0 piciorul ski, este cel dintaiu al intregei armate care atinge pämäntul du§man. Tabloul Columnei ce reprezintä aceastá trecere a Dunärei, aratà pe zeul fluviului sub chipul unui bäträn ce stä in o pe- §terk cu capul incins cu ierburi de bang. De0 geniilor riurilor nu le place indecomun a fi -infrAnate In libertatea lor prin lu- cräri omene§ti, bätranul Danubiu searatä totu§ binevoitor Romanilor i sprijine cu puternica lui mänä podul pe care calcä legionarii lui Traian. Chipul zeului este poate cea mai frumoasä figurà a intregei spirale depe Column ä 45. Cum cala. pämäntul Daciei, Traian adunä in jurul säu pe comandantii cei mai de fruntei tine un sfat de räzboiu in care hotärä§te, dupà pozitia locurilor, modul innaintärei,§i apua calea care conduceà care Tibiscum in linie dreaptä. Putin timp dupà aceasta, el prime§te o solie indestul de extraordinarà. Un popor din Dacia,,anume Burii, trimit lui Traian un burete colosal pe care erà scris, in limba latinä, un sfat binevoitor, anume cà Traian sá nu strice paceai sá se intoara in tara lui. In dosul acestui sfat se ascundeà o amenintare. Ca de mare el-A

Fröhner, lab. 31-33. " Fröhner, tab. 31---33.

100 ISTOB1A nomANILort insà frica locuitorilor Daciei de numele lui Traian, se vede depe aceea cA solid Burilor pierde cuno§tinta cAnd ajunge in fata lui Traiani cade depe calul Mr% §ea, pe care el venise In lagkul roman ". tiau doaril aceste popoare, cum spune Dio Cassius c6 mai innainte ele nu invinsese pe poporul roman, ci numai pe Dominan; ea" acuma aveau de purtat edzboiu cu poporul roman §i cu ImpAratul Traian care se deosebià prin dreptatea, tkia §i cur4enia moravurilor sale" ".

Trecerea Dunlrei. Zeul sustine podul. Traian erà un general foarte prevAzgtor. Precum el i§i alesese o puternicd bazA a operatiilor sale §i un loc u§or de apro- vizionat, a§A el nu face un pas innaintea lui in teritoriul Daciei, fAril a acopen i dinapoiele sale cu lucrAri de intkire. Aceste au un caracter detrilinicie de tot pronuntat, lucrate din piatril unele din ele chiar cu ornamentki 0 Dacii se retr6seserà inniuntrul tärei, pkAsind dupà cal se vede cetgile lor depe Iâng6 Dunke, precum Lederata, Ar-

Friihner,lab.36.S'a discutat mult IntrebareadacAnacest tablou al Columnei reprezintA pe solul Burilar 1 dacti ceeace eltine In maul este un burete. .Ammianus Marcelinus, XVII, 12, spune cltot astfel cAzili :un principe Sarmat Innaintea lui Constantin ce! Mare. " Dio Cassius, LXVIII, 6. FrOhner,tab. 35-37.

LUPTELED DA C1LOR CU ROMANI' 101

cidava, Centum-Putea. Ei insä c5utau sä cunoascä miscärile §i directia pe care o lua armata romanä, prin spioni, din care Romanii prind inteo zi pe unul, sill aduc de Or, cu mainile legate la spate, innaintea Imptiratului 49. Traian ajunge la Bersovia,

trece dupä aceea la Aixis, sau Azizis cum este insemnatil pe Ta- bula Peutingerianit Deaici el se indreaptà care valea Timesului din care trecand pe urmg in acea a Bistrei, trebuià sä ajung6 pe

" Friihner,lab.42.

102 ISTORIA ROMINILOR o cale bätutà deadreptul sub zidurile Sarmizagetuzei. La Tapae, In acelas loe undei generalul Julian al lui Domitian bätuse pe Daci, intAlneste pentru intäia oarä Traian pe protivnicii Dacii, cari se reträseserà din câmpie,i cäutaserä aici un adäpost si o pozitie strategicä minunatä, apärati fiind In frunte de cursul iar cu spatele räzgmati pe muntii pädurosi ce se intind la nordul acestui riui cari munti Ii fereau de a fi incun- jurati. Lupta ce se &Ada aici fu foarte sAngeroasä. Se spuned mai tärziu intre soldati, cà ne mai ajungänd pAnza pentru legatul rAnilor, Traian îi &Ada rufele lui pentru a procurà dipele trebuincioase 52. Dacii furà învini idin cauza unei furtuni ce izbuncni in timpul luptei, Intrucät ei cari considerau zeul furtunii ca dusmanul lor, crezuserä cäi cerul venise in ajutorul Romanilor. Sà eäutäm acum a determinà, dupä localitätile de astázi, drumul urmat de Traian pänä aici. In un fragment al unui gramatic latin, Priscianus, se gäseste o frazà, singura ce a mai rämas, din pierdutele comeniarii ale lui Traian asupra räzboa- ielor dacice :deaici am plecat la Bersovia apoi la Aixis" 51. Traian, plecând dela Lederata In sus pe drumul ce duce de aici la Tibiscum, treat prin statiile identic denumite si puse in aceeasi ordine de Tabula Peutingerianä :BersoviaiAzizis. Astäzi pentru a merge dela Costolat cätre nord, trebuie sä trecem peste riul Beirsava,afluent al Timisului. Acest riu pästreazA precum se vede numele vechiului oras dac ce erà asezat pe malurile sale 52. Orasul dispärând s'a pästrat numai numele riului, fiind cunoscut cä multe orase poartà numele riului lângä care au fost intemeiate. Dela Bersovia Traian trech la-Aixis sauAzizis, cum Ii zice Tabiula lui Peutinger si care nume pare cä a fost p'ä- strat in Ijir4u1 de astäzi asezat dupà riul Bärsava. Apucând spre räsgrit cätre Tibiscumi Sarmizagetuza, Traian intalneste innainte de a ajunge la Tibiscum, pe dusman la Tapae sau Tapia dela nordul Lugosului, asezatä la baza munti- lori deasupra Timiului, incât infätisà. foloasele strategice pentru o pozitie de apärare, pe care le-am insemnat mai sus, si pe care Dacii o aleseserä ca punctul unde sä" astepte pentru prima °ail ciocnirea armatelor roamne. Dela Tapae innainte, urmând valea Timiului pänä la confluenta Bistrei siapoi valea märginitä

" Dio Cassius, LXVIII, 8.Fröhner, tab. 47-50.Reposatul T. An- tonescu, In lucrarea sa postumä Columna lui Traian, publican' dupä moartea lui de sosiai colaboratoarea lui Eugenia susSine cd Traian ar mai fi mai a-neat pe Dad si pe calea Taliatis-Tsierna prin valeaCernei, ipotez1 inc4 prin nimic. adeverin, (1. c. p. 246). Priscianus, VI,13. Inde Eierzobim, deinde Aixin processimus". 52 Din punctul de vedere al limbeischimbarea vechiului o din Ber- sovia in a,Beirsava, este foarte fireascA, dupà cum se poate vedea din analogiile corastra dela latinul colostra §i.ajará din ad joras. D. Onciul, ,,Critica lucnrei mele Teoria lui Rösler", In Convorbiri lilerare, XIX, p. 184.

I .0 PTELE DA CILO R CU ROMA N II 103

-de munti de ambele pArti ale Bistrei, se ajunge in linie dreaptá panil la satul Grádi§tea sau Varheley, unde se allá ruinile vechei capitale a statului dac. Deaceea atát Dio Cassius cal si Columna

lui Traian aran, pe la sfAr§itul expeditiei, pe Traian luptLid contra Dacilor in munti 53. Analiza drumului urmat de Impáratul páná la intrarea lui in munti Daciei, ne-au dat putinta a identiliicA trei nume vechi

63 Dio Cassius, LXVIII, 9. Fröhner, lab. 74, 83-85, 95-96.

104 ISTORIA ROMANILOR

Bersovia, Azizis §i. Tapae cu corespondentele lor moderne, Bar- saya, Ijiri§ul §1 Tapa sau Tapia 54. In drumul sau prin valea Bistrei, Romanii mai ieau o cetate, probabil Tibiscum, si legionarii Ii dau foe, pe cand locuitorii ei fug in padurea din apropiere 55. Decebal, vazand armata romana se indreptá catre capitala sa, trimite lui Traian o ambasada compusa din trei ambasadori calari pe caiifarsa' §ele urmati de o numeroasa intovara§ire, insa toti dintre comati, clasa de jos a poporului 56 Cu toate rugamintele ambasadorilor, Traian staruie§te in conditiile sale pentru incheerea cu atat mai mult cá se sinnise atins prin neeuviinta Dacului de a-i trimite In ambasada ni§te oameni de rand. Solia fiind respins5, Traiaa inainteaza mai departe §i da peste un sat in care rämasese insa. numai batranii, femeilei copiii 57, poporatia validä fiind luatit In oastea care apara tara. Aceasi a ne arata inteun chip limpede cá Dacii nu'§i. Orasisera satele lor nici chiar la apropierea armatelor romane §i.deci invedereaza cat de neintemeiata este pärerea acelora ce sustin ea Dacia a fost cu totul de§ertata de poporatia ei, dupa cucerirea romana'. Se vede ca. Romanii innaintasera loarte incet pana aici, pe la jumatatea vaei Bistrei, de oarece Ii ajuma' iarna,§i. cavaleria daca, voind sá treac:4 peste un riu inghetat pentru a ataca pe Romani, ghiga se rupe §i. ea cade in apa 58. Capul Dacilor, de§i desperat de nenorocirea intamplata, ordona to tu§ restului trupei atacul Romanilor cari erau aparati de un lagar intarit.. Barbarii luyese in oameni cu sageti, in ziduri cu un herbece, dar dupa cat se pare cu putina izbanda 59 Al doilea an al luptei. Traian opre§te aici eampania din anul 101 §i, lasand, in toate lagarile §i intariturile construite, garnizoane indestulatoare, se intoarce in un ora § din Panonia, pentru a petrece iarna. In primavara anului 102, el pleaca de aici cu armata lui pe §áici 60, §i coboara Dunarea pana la locul unde trecuse in anul dinnainte. Impáratul cland exemplul muncei §i al activitatei, ieà singur \T'Asia in maini §i. despica cu ea valurile Dunarei, adeverind astfel spusele lui Plinius, din panegiric, cal atunci când Traian se affa pe mare, nu se multume§te numai cat a privi semnalurile §i mi§carile, ci se a§eaza singur la carma " Asupra acestui de pe urmA nume Tapa, observAm eh' din puntul de vedere fonetic el trebuia sá rAmanA neschimbat, dupil analogiile barba §i capra r6mase ace1ea5i in limba romArià. A doua formA Mpia este iarà§i o schimbare normalà. " Fröhner, tab. 50-51. " Fröhner, tab. 51-52. " Fröhner, (ab. 53-54. " Fröhner, tab. 54-55. " Fröhner, (ab. 55-56. " Fröhner, lab. 57-58.

LUPTELE DACILOR CU ROMANII 105

asemenea celor mai zdraveni tovarsäsi, el taie valurile, st'd- paneste vânturile revoltatei ureà cu puterea vaslei cele mai repezi sivoaie 61. El ajunge in curând la locul unde poposise In campania intaia, gAsind neatinse toate posturile pe cari le läsase in tara dusmanä. Prima intälnire cu Dacii fu acea a unei trupe de cavalerie de Daci sau mai curând de Sarmati, In zale, pe cari Romanii Ii bat si'i jean pe fugä 62 Auxiliarii germani ai lui Traian dan in acest timp peste un corp mai mare de Daci cu cari an o lupfä crâncenä dar victoroiasà. Conducsätorul Dacilor, vtizandi aceastà bätälie pierdutä, se sinucide. Aceastil pierdere aduce supunerea unui trib al Dacilor care vine sä fad' inchinare lui Traian cu nobilii lor in fruntei cu o mare multime de femei si de copii, cerandu-i indurarea. Traian care avea interes de a provoca cat mai multe de aceste defectii, pentru a släbi pe dusman, primestei trateazà, pe cei ce se supuneau, cu bunä vointä 63. Cu cat Traian se apropià de capitala Dacilor, cu atät piedicele naturale imäestrite se inmulliau iimpotrivirea Dacilor devenià mai cerbicoasä ; cu atäta lupta luà un caracter mai inversunat, a-tat din partea atacului cat si al apärärei. PA- duri neumblate in care legiunile romane sunt nevoite sä'si deschidà un drum cu toporul ;ponoare, torenteianturi adânci pe cari sunt siliti sä le umple 64; intärituri ridicate mai la fie ce pas apArate cu o stäruintä nemaipomenitä, ingreuiau inaintarea Romanilor. Atacurile Dacilor asupra pozillilor romane devin tot mai dese ; sangele curge in siroaie si mai fiecare pas innainte al Romanilor este insemnat prin moartea unui legionar ;iar din partea Dacilor jertfirea vietei se face cu o därnicie pe care puteà s'o explice numai nestrilmutata lor credintä cá ar fi nemuritori. Traian mai ieà o cetate ce o intAlneste in cale, ultimul avanpost innainea capitalei, pe cand generalul säu Maximus prinde pe o sorà a regelui i regäseste, in cetatea unde pune mâna pe ea, toate semnele militare luate de Daci in lupta cu Fuscus 62. Aceste depe urmä pierden i induplecä pe Decebal a trimite 1mpäratului roman o nouà ambasaa, de astä datsä de personaje de rang innalt, pileati,cari cum ajung innaintea lui Traian se pun ingenuchi, intinzand cätre el mäinile in semn de despe- rare si implorând indurarea lui 66.Desì umilite in formä, in fond ins5. cererile Dacilor nu se potriveau de loe cu intentiile lui Traian,i räzboiul urmeaz6 mai departe. Cavaleria maure-

" Fröhner, tab. 58-59. Comp. Plinius, Panegyr., c. LXXXI. " Fröhner, tab. 59-62. " Fröhner, tab. 63-64. " Fröhner, tab. 83-88, 89-91. " Dio Cassius, LXVIII, 9. " Fröhner, tab. 82 93.

106 ISTORIA ROMANILOR tanä" sub Lucius Quietus atacA pe Daci§i'ipune pe fug'á, scà- pand ei in fundul pAdurilor 67. Aici inchizand drumul prin arbori egsturnati in cale, Romanii sunt nevoiti sàice pAdurea cu asalt, ca o cetate 68. Când Romanii iesirà din p6dure se desfAcù innaintea lor intinsa cetate a Dacilor, bine asezatài minunat intärità. In loe Insà de a se inchide In cetate si de a suportà un asediu, Dacii

Decebal la picioarele lui Traian. incearcA o depe urmil dat6 soarta armelor. Se incinge o luptA desperatà in care fiece Dac îi vinde scump viata ;dar in &t'Usa, intre vitejii egale trebuià sà hotärascA precumpànirea stiintei romane 69. Dacii sunt din nou bnutiicapitala lor trebuind s'A cada numai decat in mAinile invinOtorului, Decebal se hotà- fäste a primi, M'A nici o conditie, pacea dicta-a de Traian. El vine in persoan6 innaintea imp6ratului, insotit de doi mari dem- nitari ai curtii sale, si cade in genuchi la picioarele Romanului.

.7Fröhner, tab. 85-88. " Frohner, tab. 91-92. Frohner, lab. 87-89.

LTIPTELE DACILOR OU ROMANII 107

Dindaratul lor o multime nenumarata de popor se taraie in genuchi implorând iertarea invingatorului 70 Pacea impusa de Traian §i primita de Decebal stipulà. ca regele dac sa innapoieze toate armele, ma0nele §i me§terii primiti dela Romani, sa predee dezertorii, sa (Igraine toate cetatile sä päraseasca toate cuceririle facute in afara de prcpria lui Ora', sà recunoasca de prietenii du§mani pe prietenii §i du0nanii poporului roman §i sä nu mai primiasc5 nici un roman civilsau militar in slujiba sa" 71 Traian, crezand cà Dacii fagacluiesc in buna credinP mentinerea conditiilor la cari se indatoriserä fatä cu Romanii, ajungandu'0 prin aceasta tinta ce'0 propusese cand plecase din Roma, ieà cu dansul cativa soli daci cari sä mearga la Roma spre a confirma innaintea senatului juruirile pe cari le facusera lui, lasa o garnizoana in Sarmizagetuza, 0 se intoarsein capitala, unde serbeaza asupra Dacilor un meritat triumf, luAnd supranumele de Dacicul" 72

3. A DOUA EXPEDITIE A LUI TRAIAN. Podul de peste Dudäre. Decebal numai cat se prefacuse ca se supune Romanilor, vazandu-se strans prea de aproape, Nu ea doara el ar fi avut in gAnd a se tined de cele incheiate, ci numai pentru a scapà din pierzania in care se afle, fa-Prise o primire atat de neconditionata a indatoririlor impuse lui de Traian. De abià insa imp'äratul ajunsese in Roma 0 Ii veni tirea ca. Decebal face multe contra legaturei pacei, cá prime0e iara0 dezertorii, reintare§te cetatile, cerceteaza prin soli natiile vecine, pedepse§te pe acelea ce nu primiau a fi in partea lui, luand 'mina oara Iazigizilor o parte din pamânt" 73, 0 altele multe. Acestea auzindu-le Traian, face de indatasa se de- creteze, din partea senatului, Decebal ca du§man al poporului roman 0 se hotara§te a plecà numai decal iara0 in persoanä In contra regelui dac. In aceasta de a doua expeditie Traian nu mai indrepta atacul principal in contra lui Decebal, pe unde'l lovise intaia oara, cu toate cà s'ar parea ea un asemenea atac ar fi trebuit

Fröhner,tab. 101-104. 71 Dio Cassius, LXVIII, 9. " Dio Cassius, LXVIII, 10. 73 Dio Cassius, LXVIII, 9,10.

1 0 8 ISTORIA ROMANILOR

vin6 mai usor, de oarece tara Ii erà pe acolo cunoscutá. Ne intrebàm care a putut fi motivul ce 1-a impins pe Traian a schimbà de astá datà baza operatiilor sale? Dar pentru a puteA ráspunde la aceastä intrebare, trebuie intAiu sà cAutám a deter- minth locul pe unde Traian a atacat pe Daci in decursul celui de al doilea al s`du rázboiu impotriva lor. Amintim dela inceput observa tia fácutá si mai sus, c`g Tra- ian nu puteà pàtrunde in Dacia, cleat pe drumurile bkute umblate ale acelor timpuri. Prin urmare, dacä el si-a schimba calea de atac, a trebuit s'o str5mute pe una din celelalte dou`a pe cari Tabula Peutingerianá le aratá ca ducând din Moesia in Dacia. Am vázut insà ea' afará de calea pe la Viminacium, mai erà una pe la Taliatis, in fata statiei Tierna si alta pe la Egeta-Drubetis. Pe una din aceste douá a trebuit Traian s`a'si aleagsá noul sàu drum. El nu puta sä se hotárasa. pentru Taliatis- Tierna, care duca pe la Ad-Mediam (MediiaMehadia de asfäzi) prin valea Cernei atre Sarmisagetuza ;cki desi drumul cel mai scurt care capitala Daciei, pedeoparte ingustimea váei, restrans6 intre doi perett de stânci uriase cari uneori par a se atinge, o fáceà cu totul greu de strábáAut pentru o armatái foarte usor de apkat ; pe de altà parte ins6 ea nu corespundeA scopurilor politice ale lui Traian. Ii rámána deci calea cea mai rásáriteanä, Egeta-Drubetis, pe unde Traian puse sá.' se constru- ias0 vestitul pod de piatrá. peste Dunke, de &are arhitectul elin Apollodorus din Damasc. S'a discutat mult asupra locului asezárii acestui pod, si mai multi scriitori au pretins ea* podul lui Traian nu ar fi fost asternut la Turnu-Severinului, cu toate fámásitele de pilastri ce se \TMi astázi in ap6, când Dunárea este micá ; cà pe aici ar fi trecut podul, tot de piaträ, al lui Constantin cel Mare 74, iar cà acel al lui Traian s'ar fi aflat mult mai in jos pe cursul Dunkei, la Celeiu lângsä Corabia, la o indepártare aproape egalà de gurile Jiului si ale Oltului unde de asemenea se Vád rám'Asiti de stAlpi de piatrá in matca Dunárei 75. Pentru aceastá pkere s'au adus mai ales douà argumente : inniu cri dimensiile podului, astfel precum sunt arkate de Dio Cassius, nu s'ar potrivi pentru là- timea indestul de micä" a Dunkei la Turnu-Severinului ; apoi

" Vezidescriereaexplor'árilor Mcute la Celeiu de Gr. Tocilescu, pri- vitoarelarAmAsitelepodului deaici,in Monumentele epigralicei sculpturate,I, 1902, p. 239 si urm. " Asupra podului luiConstantin ce! Mare, vezi Ceclrenus, Bonn, I. p. 517 si Aurelius Victor, De vitaet moribas imperatorum c. XLIHic (Con- stantinus) pontem in Danubio construxit". Comp. Orosius VII, 28 si Paulus Diaconus, XI.

LUPTELE DACILOR CU ROMANI! 109 lipsa unei cäi romane care O. dud din fata podului in interiorul tärei, ceeace tocmai s'ar aflà in locul celalalt unde o cale romanä incepe dela Celeiu §i merge pe malul drept al Oltului pänii in Transilvania. Asupra argumentului intäiu observAm ea' pretinsa nepo- trivire a dimensiilor podului cu aceea a Dunärei provine numai din o greitä. mäsurätoare. Este cunoscut c'ä indepärtarea intre malurile Dunärei la Turnu-Severinului este de 1127 de metri. Dio Cassius ne spune insä c'ä podul erà a§ezat pe 20 de stedpi, indepärtati unul de altul de 170 de picioare ; in totul 3570 de picioare, cari fac 1103 metri 76.Dacà socotim insä §i pärtile dintre cel dintaiui eel depe urmä stälp §i. maluri, ajungem la lätimea fluviului constalatà astäzi. Mäsura datä de Dio nu se potrive§te insä nici de cum la Celeiu, uncle Dunärea are o lätime de 6000 de picioare sau 1856 de metri. Apoi Dio el insu§i observä nu doad cà pe aiurea fluviul nu ar fi mai lat, crtci este chiar de dou6 §i. de trei ori pe attita ; dar aici, Cu toate d este mai ingust, este insä proportional §i mai adanc" 77, ceeace corespunde intocmai cu natura Dunärei la Turnu-Severinului unde de§i nu este in lätimea ei cea mai mare, are insä o adâncime de a- proape 30 de metri. Argumentul cu §oseaua romanä este tot atAt de puin hotäritor. Oare Romanii trebuiau numai dedt indatà ce puseserà piciorul in Dacia, sä construiasd §i o osea spre a pätrunde in- läuntrul tärei? Cu toatä fenomenala repejune cu care se construiau lucrArile romane, ar fi trebuit mult mai lung timp pentru construirea §oselei decat pentru aceea a podului. Dad Romanii ar fi trebuit sä. a§tearnä §ioseatia prin Valahia mid dela podul dela Celeiu pânà in Transilvania, innainte de a incepe dzboiul cu Dacii, atunci färä indoialà cg, pornind ei construirea podului in 103, in 105 nu ar fi putut pä§i pe §oseaua lor pentru a Mtn\ In Transilvania. *oseaua este cu totul neatärnatä de pod ; a fost a§t2rnutá mai tArziu, dupä reducerea Daciei in province romanä. Din aflarea sau lipsa ei, ca continuare a unui pod, .ritt se poate deduce absolut nimic asupra locului construirei acestuia, §i din asemenea argumente nu se poate dobAndi nici o luminä in cauzä. Nu trebuie s'a ne midm dad nu gäsim nici o pomenire a podului lui Traian in hàrçile sau insemnärile drumurilor rä- mase dela cei vechi, precum in Tabula Peutingerianä sau in

" Un picior greceec.-0,m. 309. Datele lui Dio sunt luate din descrierea lucrrirei lui Apollodorus fAcutd de lnsusi architectul. Comp. Procopius. De aedi- Bells IV, 5; prin urmare m5surile sunt acele grecesti. " Dio Cassius, LXVIII, 13.

110 ISTORIA ROMANILOR

Intinerariul lui Antonin 78, pentru cá aceste insemn'Ari nu se ocupà cleat cu inOicarea statiilor 0. a distantelor dintre ele. CAnd drumurile intAlnesc o ap6, unja care le inseamnA trece, curat peste ea, fArsä a arAtà dacA comunicatia se face prin o punte sau altfel cumva. Dintre scriitorii vechi numai Procopius(sec. al VI-lea) se roste§te mai lämurit asupra locului ocpuat de podul lui Traian. El spune &A nu departe de Zanes este un castel al cArui nume este Pontes" ; arafd apoi cri acest nume de Pontes îi vine deacolo cA" Traian impAratul ar fi fAcut un pod aici peste Dunke prin arhitectul Apollodorus din Damasc. CA acest castel Zanes vine 1AngA Turnu-Severinului se vede depe aceea ea' Procopius, ur- mAnd cu enumerarea centilor dunArene, aratà ca cea dintAiu dupkyontes ora§ul ad Aquas §i dupà aceasta castelul Dortico, cari sunt arAtate §i de Tabula PeutingerianA ca urmAnd indatá dup'6 Egeta. Zanes nu poate fi dar decAt un Alt nume pentru Egeta. G6sim urm6toarea paralerA intre Procopius §i Tabula Peutingerianà : Procopius Tab. Pent. Lederata Lederata Zernes Tierna Zanes Egeta Pontes Ad aquas Ad aquas Dorticum Dortico Procopius pune evident puntea lui Traian mai in sus de Aquas, deci cu neputinll in spre gura Oltului 79. Conform cu aceasta, aratà§i Constantin Porfirogenitul (sec. al X-lea) cA in tara Ungurilor ar fi mai multe lucruri vechi *i. innainte de toate podul lui Traian (adicä ruinile lui), la extremitatea Ungariei. Belgradul este la trei zile indepärtare

" Engel, In Commentatio de expeditionibus Traiani ad Danubium et origine Valachorum, Vindobonae, 1796,p.206, aratà cà itinerarul luí Antonin ar Insemna puntea lui Traian intre Egeta si Aquae. Engel reproduce anume dupA editia lui Wesseling urmiltorul loe din itinerar : Cuppis, M. P.XXIII Novas. . . XXIII Talia .. XXII Egeta . . XXI kInter Egetam et Aquas Pons Traiani. Aquis. . XVI f Dortico . . X Ineditiacritica'aitinerarului lui Antonin a lui Parthey si Pinder, Berolini 1848, p. 103, se \Id insemnate statiunele arAtate de Engel, MI% acea niptitA asupra puntii lui Traian. ifánuim ca Engel va fi luat o adnotare a lui Wesseling drept textul itinerarului. " Procopius, De aedificiis,IV, 6.Vezi harta expeditillor lui Traian la inceputul cap. precedent. LUPTELE DACILOR CU ROMANI! 111 de aceast5. punte" ". Indicatia scriitorului elin, de0 e cam general& este totu0 indestulaoare pentru a arätà a§ezarea podului, din cauzácá Porfirogenitul aratá locul acestui pod ca la extre- mit4tea Turciei adicá a Ungariei, tarä care nu s'a intins niciodatä paná la gurile Oltului 0 mai ales nu pe timpul irnpAratului scriitor, cand Valahia erà in stápânirea Peceneghilor. Dacá toate argumentele aduse páná aici ne dispun numai ca a primi mai curand a§ezarea podului lui Traian la Turnu- Severinului, apoi dovada invederat& cá" rámá0tele de pilastri ce se allá aici in Dunrtre, apartineau podului luiTraian 0 nu acelui al lui Constantin, care acesta se 016 la Celeiu, ne-a dat-o studierea insà0 a acestor rám4iti, fácutä in ziva de 15 Ianuarie 1858, când se intAmplà o scsádere cu totul exceptionalá a apelor Dunsárei. Un inginer militar din Ru§ava 0 un conductor de clàdiri al companiei vapoarelor din Turnu-Severinuluifilcurà

Ruinele podului.

In acea zi m6surAtorii exploratii minutioase. Ei constatará in albia fluviului 16 stalpi de ziarie pe cari cercetându'i, ii gA- sirà construkti cai capetele podului depe maluri, cu pietroaie cu mocir16 de ciment roman 0 càptu§iti cu càrámidà mare p`dtrat6 ; erau indepàrtati intre ei astfel de-a latul riului, incât locul unde lipsiau dintein0i patru, spre a face 20 in total, erà acoperit de o insulà, care pe semne potmolise pe acele patru. In interiorul zidsáriei se aflará nu numai gáuri regulat dispuse, In cari fuseserà a§ezate "Arne incrucisate, dar încä se aflará §icAteva crâmpeie de lemn de stejar. Ceireimizile cart acoperiau stedpii purtau marche a trei di/ente cohorte auxiliare din a Xl I I-a legiune Geminei, cari negre0t au fost intrebuintate la lucrarea

g°Const. Porphyrog. Deachn. imperii, c. XI.

112 ISTORIA ItOMANILOR podului" 81. " Este invederat cä aflarea unor crämizi cu marca legiunii XIII-a Gemini hotirä§te definitv cá aceasti punte trebuie si fie a lui Traian, cici este cunoscut cá aceasti legiune a luat partea cea mai activi la cucerirea Daciei §i a rimas aici ca garnizoani ping la pirisirea provinciei de care ocirmuirea romani. Sä inliturim însä i o ultimi intimpinare care se aduce tocmai din construirea acestui pod. Am vizut anume cä, in partea superioarä a stilpilor, s'a gisitgiuri cari slujiau dupi ckt se vede, la prindereastructurei superioare a podului, care erà de lemn, §i cá s'au gisit in ele chiar resturi de crimpee de stejar. Se pretinde cá asemenea rimi§iti nu s'ar potrivi cu descrierea podului de citre Dio care ar spune ea' §i partea superioari a podului erà tot de piatri. Scriitorul elininsä, in descrierea indestul de scurti a podului, spune numai atita asupra acestui punct : Stalpii stau intre ei la o depirtare de 170 de picioare §i sunt legati prin bolti" 82, firi sä adauge daci boltile eran de lemn sau de zidirie. Ele puteau fi insi §i de lemn, §i este natural ci §i lemnul si fi fost a§ezat in formi de bolti, pentru o deschidere atit de mare, unde nu ar fi putut sii reziste ni§te grinzi orizon- tale. Calea lui Traian in a doua expeditie. Traian puta podul firi a fi nelini§tit de Daci, cici el ocupase de mai innainte malul nordic al Dunirei. El trecand Dunirea la Turnu-Sevéri- nului, a doua intrebare care se pune dela sine este : pe unde a apucat citre Sarmizagetuza ; deadreptul prin pasul Vulcanului sau prin acel al Turnului Ro? Daci Traian ar fi vrut sii loveasci numai Sarmisegetuza, atunci n'ar fi avut decit sá apuce pe la Lederata, prin valea Timi§ului, §ia Bistrei, pe unde ajunsese odati Oda' sub zidurile ei. Dar pentru a nimici puterea Dacilor §i a'i supune stipinirei romane nu erà indeajuns a se luà capitala. Trebuià sii atace pe Daci in chiar cetatea lor fireasci, si le taie utinta retragerii citre muntii Transilvaniei ;deci trebuiau atacati ei in aceasti tari chiar. Iati dar ci planul strategic al lui Traian trebuià si fie atacul Dacilor prin Transilvania §i prin urmare trecerea Romanilor prin pasul Turnului Ro. Aceasti incheiere apriorici gise§te mai multe argumente in alte imprejuriri. Mai intaiu dela Drubetis calea care duce in interiorul Daciei la ultimul siu ora § In spre nord, Porolissum, treceà prin

" A.I. Odobescu, Istoria archeologiei, 1,Anticitalea, Renasterea, Bucu- resti, 1877, P. 362, dui:4 monografia profesorului Aschbach, Ueber Trajan's. steinerne DonaubrOcke, Wien, 1858. D-na Vaschidi In Conguete de la Dacie, p 6,arat6 cAs'a mai aflat cArdmizi Coh.II Hisp., Coh. I, civ. Roman, Coh. III Britn., cohorte ce au luat parte la cecerirea Daciei. " Dio Cassius, LXVIII, 13 : ewcal ílo1Líp.ovTaxot 6xcecbv ac),X4ILnv 'maw; &nixopaut, Wat ouvvto8613.4sivraLn.

LIIPTELE0 DACIL0R CII RoMANII 113 urninoarele puncte dupà Tabula Peutingeriang : Amutria, Pelen- dova, Castranova, Romula, Acidava, Rusidava, Pons-Aluti, Bu- ridava, Castra-Traiana, Arutela, Pretorium, Pons-vetus, Ste- narum, Cedonie, Decidava, Apulum, (asfäzi Karlsburg sau Alba Julia)i deacolea inainte prin Napoca la Porolissum (astAzi Mojgrad). Mai multe din aceste nume sunt romane precum : Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Castra-Traiana, Pretorium, Pons-Vetus ;prin urmare aratà cä fusese cälcatà de Romani calea pe care se in§irau. S'ar puteà intimpina eä ele au putut fi date locurilor dupà cucerirea Daciei de Romani, de oarece ele se OA in Tabula Peutingerianà, care este posterioarà cucerirei romane. Unul din ele insä, Castra-Traiana, trebuie numai deck aibà originea din timpul cucerirei însài, de oarece vedem In el numele lui Traian, fie c'ä acest nume sn fi fost dat de in- ssä0 legiunile cuceritorului Daciei ce poposiserà acolo, fie cà ssá fi fost aplicat acelui loc in timpuri mai tarzii, ca o amintire a trecerei lui Traian. Strabo apoi ne spune ea' Romanii ar fi transportat pe riul Maris (pe care 1-am vAzut a fi Oltul), toate cele de trebuintà ràzboiului" 83. Ce inlesnire ar fi avut Traian de a tran- sportà pe Olt materialuli proviziile de ràzboiu, dacà armata lui ar fi trecut prin pasul Vulcanului ? Din potrivA, dacà urma calea pela Turnul-Ro§u, atunci filea indoialä cà cursul Oltului puteà slujeascà la asemenea lucru. Inainte insä de a merge mai departe, trebuie sä arAtgm c'd drumul ce merge dela Drubetis la Apulumi Porolissum treceà inteadevAr prin pasul Turnului Ro§u. Cateva identificki ale numelor vechi cu acelea ce se aflà astsäzi in tkile române vor inlesni asemenea dovadà. Intaia statiune arnatà de Tabula Peutingeriansa dupil Drubetis este Amutria, care nu este decAt forma romanizatà a numelui dac (ad) Mutua (m) care a rAmas pang astäzi alipit de riul Maim ce curge prin acea parte de tarà 84 AO dar calea dela Dubretis &are Apulum apucà intaiu peste Motru, deci spre ràsätit§i nu direct spre nord &are Sarmizegetuza. Dup'ä Pe len- dova §i Castra-Nova ce nu pot fi identificate, Tabula Peutinge- rianA indicA statia Romula a§ezatà unde vine asfäzi Recica. Dupà" alte dousä s.tatii intermediare, intAlnim Pons-Aluti, adieä puntea Oltului, prin urmare o statie ce trebuià &A fie langà acest riu,i unde se aflà un pod, pentru care Romanii o §i astfel. Acest nume nu insamnA cà Traian ar fi trecut aici Oltul

" Strabo, VII, 2,§ 13. Comp. mai sus, p. " Mutria dupà regulile limbei romanesti poate fàrä nici o greutate fi redus6 la Motru. Pentru schimbare lui u In o aducem analogiile nord dela nurus, popor dela populus ;lar pentru perderea luii lnainte de u avem cu- mcitrudela cornmatrium, Dumitru dela Demetrius. Vezi Onciul In Cono.lit., XIX,p183. A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I.

114 1STORIA ROMINILOR pe un pod, ci numai c'd se aflà de mai innainte in acest loc o treatoare fäcutä. de Daci. Inteadevár este cunoscut cä malul Oltului din stänga este innalt si räpos, pe când acel din dreapta este o vale largA de cAteva sute de metri, märginitä de o terasä mai innaltá, care ofereà o cale foarte indemânatec6 pentru o armatä. Traian deci, cum a ajuns la Pons-Aluti, a apucat spre nord pe malul drept al Oltului cátre pasul Turnului-Ros, pe calea indicará de Tabula Peutingerianä. Punctul unde Traian a atins Oltul trebue sä se fi aflat putin mai jos de Rämnic, cäci deacolo vedem cä mai sunt douä' statii pänä la Arutekt,care erà asezatä pe riul Lotru de astäzi ce'si trage numele dela Arutela. Am väzut cä Traian mergeä pe partea dreaptä a Oltuluii tocmai pe aceastá parte se varsä in el riul Lotru 85 Mai obervAm cä pe când dela Drubetis pänä la Pons Aluti, distantä indestul de mare, sunt cinci statii dela acest din urmä pänä la Arutela, distan-Vd micä, sunt numai douä, si tot pentru identificarea Lotrului cu Arutela mai vorbestei imprejurarea cá el se aflä aproape la douä treimi de drum intre Turnu-Severi- nului si Alba Julia, precumi Arutela Tabulei Peutingeriane se aflà la aceeas indepärtare proportionalà intre Drubetis i Apulum88. Din discutia de panál aici s'a dovedit douä imprejurki, anume, cA drumul ce conduceä. dela Drubetis inntiuntrul Daciei, treceà pe la Turnul Rosui cà aceasta a fost calea apucatä de Traian in a doua lui expeditie 87. " Arutelaeste format ca IAmutria din (ad) Ruleta (m). Prin o me- tatezd foarte obisnuità In limba romand, avem din Rutela, Lutera, de unde apoiprin schimbarealuiu Ino, eliminarea lui e si prefacerea genului din feminin In masculin avem forma Lotru. Schimbarea luiuIno am dovedit'o In nota precedentä. Eliminarea lui e si metateza sunt fenomene obisnuite In limba romAnd. Cat despre schimbarea genului citám :tilia =teiu. . Tabula Peutingeriand aratdanume uringtoareledistante futre diversele statiunii ale acestei cdi. mii de paei mii de paei Dela Drubetis la Amutria 36 Dela Arutela la Praetorium . 15 Amutria la Pelendova 35 Praetorium la Pons-vetus 9 Pelendova la Castra-nova20 Pons-vetus la Stenarum 19 Castra-nova la Romula 30 Stenarum la Cedonie 12 /fRomula la Acidava 13 Cedonia la Acidava 24 f! Acidava la Rusidava 24 Acidava la Apulum 15 Rusidava la Pons-Aluti 14 Total dela Aruleta la Apulum Pons-Aluti la Buridava 13 (Lotru la Alba fulja) 94 27 Buridava la Castra-Traiana 12 Castra-Traiana la Arutela 9 Total Intre Drubetisi Arutela (Turnu-Severinuluii Lotru) 206 " C. dela Berge, Essai sur le agrie de Tra jan, p. 51, spune In privirea acestei de a doua expeditii a lui Traian : Nous sommes complètement dépourvus de renseignements géographiques sur la deuxième guerre". Daca nu ne Inseldm, cercetarea noastrd Implineste aceastd

LUPTELE DACILOR CET ROMANI' 115

Motivul ce l'a impins pe Traian a atach. pe Daci din aceastg parte a fost intaiu scopul sgu de a le tgià linia de retragere cgtre interiorul Ord ;apoi Dacii, a§teptându-se Meg' indoialg a fi loviti tot din partea de mai innainte, grgmgdiserg inteacolo toate intgriturile lor, incgt Traian erà sigur a ggsi drumul prin Transilvania aproape liber cgtre capitalg. Dupg &I se pare, Traian pentru a rgschirà pe Daci, atacg prin un corp expeditionar §i prin Scitia minor (Dobrogea de astgzi). Numai a§à se explicg ridicarea marelui monument dela Adamclisi, Troppaeum Traiani, precum §i cetatea Nico- poli din Moesia ca amintiri ale victoriei lui contra Dacilor, monument §i cetate a cgror ridicare nu ar aveà inteles dacg Traian ar fi atacat pe Daci numai pe la Drobetis 88 Tot deaici se ex- plicà cum de ora§ul Tomis, Constanta de astgzi, bate monete §i medalii in cinstea lui Traian, apoi §i pentru ce, afarg de Nicopoli, §i alte ora§e din Moesia amintesc pe cuceritor sau pe cei ce'i stg- teau aproape, ca Plotinopoli (dela Plotina sotia lui Traian) ; apoi repetatele denumiri de Ulpia date mai multor ora§e, ca Ulpia Nicopolis ad Istrum, Ulpia Sardica, Ulpia Traiana Ratiaria .§i altele Meg' 89. Traian pleacg in anul 104 de a doua oarg contra Dacilor. Anul intgiu insg Il petrece in Moesia, privighind sfAr§irea construirei podului care nu se puted efectuà inainte de a se ocupà mai intaiu, cu armata, râ.pa nordieg a fluviului, cäci altfel Dacii s'ar fi opus la alipirea lui de malul tgrei lor. Traian se coboarg din Pononia cu vase pe Dungre pang la Egeta, unde ajungAnd, toatg poporatia acestui ora § roman Ii iesg innainte §i-1 prime§te cu dragoste 90. Pe §gicele ce adusese armata romang pang aici, trece o parte din ea la Drubetis, pentru a ocupà acest ora § du§man -§i a indepgrtà o§tirile dace 91. Mai multe triburi gete §i iazige 8e supun lui Traian. Acele gete ce am vgzut cà locuiau in Va- lahia, sunt imbrgcate ca §i Dacii, iar Iazigii poartä ni§te haine pAng la talie strânse pe corp §i terminate prin o fustg lungg Ong' in pgmânt §i creatg, incgt de departe au aparenta unor femei 92 Iazigii cari fuseserg pedepsiti de Decebal cu luarea unei pgrti din pgmantul lor, ca unii ce refuzaserg a se alià cu

" Amm. Marcelinus, XXXI, 5, 16:Nicopolis quam indicium victo- riae contra Dacos Traianus condidit". Tocilescu,Fouilles et Recherches arheo- logiques, Paris 1900, p. 74:Que voulait faire le grand monument triomphal .d'Adam- Klissi sur le territoire de la Dobroudja s'il est vrai ,comme on l'a tou- jours soutenu que la guerre contre les Daces ne s'dtait portée que sur rive gauche du Danube ?" At. I. Dimitriu, Inceputul Crestiarei Romdnilor, 1906, P. 55, Comp. Tocilescu, Fouilles et Recherches, p. 22. 8° Fröhner, tab. 108-112. La p. 17. 91 Fröhner, tab. 117-118. Fröhner, tab. 118-120. Aceasta este singurul cos.tum civil deosebit de acel In care se Infdtisazá de obiceiu barbarii pe Columna lui Traian.

116 ISTORIA ROMINILOR

Dacii ", furá cei dintaiu ce se inchinarg lui Traian. Romanii ieau dupg aceea un lagär intgrit al Dacilor, construit dupg principiile artei romane i construiesc ei in§i§i mai multe intäri- turi pentru a apgra capul podului din spre Dacia ". In anul 105 terminandu-se constructia podului, Traian dupg ce savar§e§te sacrificiile obi§nuite, trece pe el cu restul armatei sale In Dacia 95. Dui:4 aceasta Romanii trec un riu pe un pod de lemn " probabil Jiul, cgci Motrul §i celelalte cursuri, de apg intre Turnu- Severinului §i Olt, pot fi trecute prin vad. In drumul lor, ei primesc Inchinarea mai multor triburi gete, ceeace se adevere§te

_ 1+1.

(1130 .fr -t ;.`"

.= <

1( ,

.3 -

?J; k=111/6" Sarmatil pe col. lui Traian. nu numai din repetitele tablouri ale Columnei Traiane, cari infati§ea zg supuneri de popoare din Dacia, dar incg §i din Dio Cassius, care spune cg Decebal parte din pricing cg cei mai multi Daci trecuserg la Traian, parte din alte Imprejurgiri voig sa trateze de pace" 97. Dui:4 ce trec riul pe podul aminLit, soldatii romani dau peste un lan de grgu pe care'l secera" pentru

3 Mal sus,p. 94 Fröhner,(ab.124-128. Frtiliner,tab.128-129. Frolihner,(ab.131-133. 7 Dio Celsius, LXVIII, 11 : otriyibv OtoTcy.eveuv 7te6ç Tpaiuv6v, -Acci TLYC:t,i8zsr10.9atiritg 6AexiPsaog

LUPTELE DACILOR CU ROMANII 117 a'§i face provizii 98 Aceasta ne aratä cà armata innainta care capitala Daciei pe la mijlocul lui Iunie 105. Ajungand legiunile innaintea unui or2§ dac intarit, parte dintre aparatori erau de parere a se supune, parte a se Impotrivi. Se na§te de aici a cearta destul de vie in sinul garnizoanei, care arunca §i mai curand ora§ul in mânile Romanilor 99. Ora§ul luat se vede a se fi aflat in partea muntoasa a Ord., de oarece vedem tabloid Columnei lui Traian infati§andu-1 ca a§ezat pe o innaltime. SfArOtul rAzboittlui. Dacii, vazandu-se din nou serios amenintati, recurg la mijloace necinstite pentru a scapà de peire. Inca depe cand Traian era in Moesia, ocupat cu construirea podului, Decebal trimisese ni§te dezertoriinsarcinati a ucide pe imparatul care erà de obiceiu u§or de apropiat ; acuma insa, ocupat cu ale razboiului, dadeà intrare ori cui o cerea, luck prea lesne s'ar fi putut 1ndeplini scopul lui Decebal, daca' intam- plarea n'ar fi adus descoperirea planului dela unul din conjurati care, supus apoi torturei, arata §i pe ceilalti. Dupä ce Traian trece pe pamantul Daciei, Decebal Inchipuie§te o alta §iretenie. In§ala anume pe un comandant roman foarte iubit de Traian, Longinus, prefäcandu-se ea ar vol a'i vorbi de pace, §i dupä ce pune mana pe el, amenintandu'l cu tot felul de chinuri, cere sá destainuiasca planurile lui Traian. Romanul 1nsa mane mut la toate intrebärile.Decebal atuncise gande§te a se folosì 1ntr'un alt chip de prinderea lui Longinus. Trimite lui Traian räspuns ea, daca nu se va retra ge din Dacia, innapoindul toata' tara pana la Dunare §.1 dându-i §i o despägubire de razboiu, va ucide pe Longinus in cele mai cumplite cazne. Traian erà pus inteadevar jute° grea cumpana prin viclenia Dacului. Era In lupta inima lui cu datoria lui de domn §i imparat. De o cam- data, pentru a Kara pe Longinus de o moarte ingrozitoare, el raspunde lui Decebal inteun chip ingaimat, 'Meat Decebal nu §tieà la ce sá se hotarasca. Intr'acestea insa Longinus trimite o scrisoare lui Traian, in care'l lmbie sa stranga Cu putere pe Decebal §i razbune moartea, cäci in momentul ce va primi scrisoarea, el nu va mai fi Intre vii, §i ieä otrava chiar in noaptea cand trimisese curierul catre domnul sàu, nelasand in marine lui Decebal cleat un cadavru care nu-i mai puteä sluji la nimic 100. AO. §tieau Romanii, chiar in timpul decadentei lor, ste§i indepliniasca datoria 1 Dar §i Decebal chiar cand näimià uciga§i sau tradà credinta datorita vorbitorului de pace, ce fa ca. el alta decat tot implinirea datoriei ? O datorie poate Inca mai stanta decal aceea

98 Fröhner,tab.142-143. " Friihner,lab.143-144. Dio Cassius, LXVIII, 11-12

118 1STORIA ROMÂNILOR

-de a luptà pentru glorie §i izbAndA, lupt.à pentru neatArnare. In sufletul gu barbar nu §tieà sA facà deosebire intre mijloacele -permise §i cele nepermise ; toate Ii pAreau bune, de indad ce erà vorba de mAntuirea patriei sale. El avuse prilejul a se con- -vinge cA.' sAlbateca vitejie a poporului gu nu se puteà mAsurA. cu §tiinta romanA ; cAutA. Indepliniasd lipsurile cu ce'i ie§ià la indemAnA, §.1 dad vreodad fu de primit principiul cà scopul indreptAte§te mijloacele, apoi fArA indoialà d a fost atunci. Dacii arAtased csA. §tiau s'A moarA, §i dad este cevA de admirat in acest popor, este lupta sa pAnA In ultimul moment ; nelepAdarea armelor din mAni, cAt timp mai pAstrase, nu vreo umbrA de spe- rantA In un rezultat fericit, dar cel putin putinta de a le vedd ro§ind de sAngele du§manilor. DupA nespuse greutAti, Romanii ajunsed inaintea Sar- mizagetuzei din partea rAgriteanA, precum cu trei ani mai inainte se apropiased de ea prin cea apusanA. Scopul lui Traian nu mai erà acuma de a scApà pe poporul roman de un tratat Injositor, ci de a dpune Statul §i poporul Dacilor. De aceea and Decebal speriat de defectiunea tot mai deag a triburilor dace, ofed pacea lui Traian, acesta Ii dspunde ca g se predee el §i armata sa in deplina lui voie 1". Supunere neconditionad sau moarte, iatà alegerea pecare Traian o puned Dacilor. De§i -unele triburi plecad grumajii lor sub jugul roman, partea cea -mai deosebid a poporului, acea care-1 aruncase in aceastà cum- pAnA, alese fàrà preget cea depe urmA alternativA. Asaltul in- tAiu dat de Romani nu izbute§te, mai ales din cauza bolova- nilor celor enormi aruncati de Daci in capetele incunjurAtori- lor 102. Romanii atunci abat o pAdure §i construiesc un agger, adicA o contra-indritud, din care g poatà mai u§or §i mai la adApost luptA. cu Dacii1". Al doilea asalt aduce ora§ul in mAnile du§manului §i pe cAnd Romanii sfArAmau zidurile §i portile, Dacii dAdeau foc propriei lor cetAti1", iar §efii lor, adu- nAndu-se In jurul unni mare vas cu otravA, se grAmAdesc pe intrecutele a se ad'ApA Cu bAutura mAntuitoare de chinuri 105. Moartea trebui.à s'A le fie grabnicä, dacà nu voiau sä impodo- biascA triumful invingAtorului. Capitala dzuse, nu ing §i poporul Dacilor. -Decebal cu o§tirea dmag se retdsese ind de mai innainte spre nord, In muntii cari erau t'Aria -Wei. sale. Traian ing nu lag Dacilor nici timpul de a se gAndi; loviturA urmeag dupà lovitud cu repeziciunea fulgerului. Indad dupA luarea cetAtei, el plead

101 Dio Cassius, LXVIII, 11-12. "3 Fröhner, tab. 143-151. "3 Fröhner, tab. 151-152. 134 Fröhner, tab. 154-155. 105 Fröhner, tab. 155-156.

LIIPTELB DAOILOR CD ROMANI' 119

& IL .-!.."- i ---**:-..421i / t ..."rt ,,....- . I . ... :1/4i ey a , - -.. O...... K."- --ii 1 -7-1-,, . (own 1 l lir, I ,,i, 4, . 1 . ,

z r

' A L

10)...I'

- N 4,

.44..

6. ri "

^, r

,, - 0' z :,,,v , -r,q p F-`, ..1,., - ' la*

...,: .,...s,i, ',. ' .- ' F,1- \ N . . ..,,,-..... - 'n4', le" . it. s.. - ---.! iv,. 'sr,,i4-. . - ...A'-*** 120 ISTOSIA ROMAN ILOR

In contra lui Decebal §i'l atacà in laggrul ski intärit, luAnd pe acesta, dup5 o crâncenä luptä. Decebal atunci väzänd pier- dun once sperantä de mântuire, se hotärä§te a urind patria lui in mormânt i, blestemând o depe urrnä data' pe pricinuitorii peirei sale, i0 impläntà pumnalul in inimä. Capul sgu täiat este adus lui Traian "6. *efii Dacilor care mai supravietuiseeä tuturor nenorocirilor de panä atunci, parte se sinucid, parte se supun invingátorului, aducândul, pe largi tave de argint, pretul räscuMpgrärei vietei lor, scumpe juvaeruri 107. Dacia cade zdro- bin la picioarele lui Traian, la 106 d. Hr.

Pe o medalie gösità la Deva In comitatul Uniedoarei se vede pe Decebal aruncandu-se pe spada luii dedesupt legenda occupata Dacia. Ma- gazin(ticsieb. Landeskunde I, 1843,p.130. Vezi frumosul bazorelief de pe Columnö Infölisand sinuciderea luiDecebal, In fruntea acestui volum. 07 Fröhner, tab. 171-172, 177-178. Ioanes Lidus, De magistratibus,II, ne dà stirea de sigur exagerata cA Traian ar fi luat din Dacia 5 milioane libre cte aur si 10 milioane de argint.

CAPUL II. DACIA SUB ROMANI. (106-270 d. Hr.).

COLONIZAREA DACIEI

1. ELEMENTELE STRAINE Serbfirile din Roma. Statul dac piense §i pe ruinele lui erà sä se innalte unul roman. Dacä Insä elementul nou ce venià sá se altoiaseä pe vechea stirpe tracicä din poalele muntilor Carpati, erà superior acesteia in culturài inteligentä, in caracter nu puted sä o intreacä, Inca rädäcina poporului romän e prinsä in päturile istorice prin douä vite tot atät de energice, de trainicei de pline de värtute. Sä nu ne fie deci silá, dacä sängele Dacilor se va gäsi amestecat in nationalitatea noasträ ; cAci dac6 Dacii nu au ajunsiei un popor mare §i insemnat, aceasta fu datorit numai oarbei fatalitäti, care Ii aduse in lo- vire cu Romanii care erau mai puternici decât ei 1. Cat de mult insä socotiau Romanii pe Daci, se vede din marele pret pe care ei Il puneau pe räpunerea lor. Izbända contra Dacilor fu prività ca un marei insemnat evenement. Dela Cartaginezi, nici un popor nu pusese in o a§a de primejdioasä cumpänä puternicul Imperiu Roman ;cäci, cum exclamä Pli- nius in o scrisoare cätre Caninius : care materie este oare a§a

Este cunoscut el istoriografia noastrd mai veche combate ideea unui amestec al Dador cu Romaniii pretinde cd poporul roman ar fi de obarsie curat romand. Astfel sustinPetru Maior, Istoria pentrutnceputul Romdnilor, ed. din Buda-Pesta, 1813, p. 5; Sincal, Chronica Romdnitor,Iasi, 1853, P. 7;. Laurian, Istoria Romdnilor, etc. Aceastd pdrere mai numard IncAi astdzi ade- renti; insd numdrul lor scade cu cat Inainteaza studiile istorice.

122 )8TORIA ROMA.N ILOR

proaspätä, de bogatä, de mare, in sfärvit a§a de poeticä §i, Cu toate cà, in lucrurile cele mai adevärate, ava de fabuloasä Vei arätà cum fluvii au fost värsate asupra pämäntului, cum punti noue au fost aruncate peste riuri, cum värfurile abrupte ale muntilor au fost incununate Cu lagäre de soldati, cum capitala a fost räzbitg, vi cum räzbitä fu vi viata unui rege ce nu vtià sä piardä nädejdea. Numai o greutate, dar aceea prea mare, vei intämpinä ; anume ea' cu toatà puterea mintei tale, aceastsä märeatà epopee sä nu treacä peste marginele ei" 2 Serb6rile date in Roma pentru a celebrà inturnarea triumfalà a impära- tului furä din cele mai strälucite : O sutà douäzeci §.1 trei de zile, ne spune Dio Cassius, tinurà jocurile publice vi peste unsprezece mii de fiare pierirä In luptele date, in cari apärurä vi zece mii de gladiatori 3." Istoricul Romei uitä insä sà ne spunä vi cAti din acevti nenorociti ivi läsarä oasele in amfiteatrele romane ; uitä, sau mai curând, ca om cu cugetul mai innalt, e ru§ine sä o märturisascA. Traian prime§te felicitäri dela toate popoarele barbare cari se cutremuraserä de cumplita turà datà Dacilor. O solie intre altele Ii veni tocmai din indepär- tatele Indii. El ridicä in Moesia ün ora § pe care Il numi Nico- poli,. in amintirea victoriei repurtate, §i ordon'ä sä se ban.' o multime de medalii cari -se refereau atät la faptul general al cucerirei Daciei, câtila oarecari intamplbiri mai insemnate ale räzboiului. Ca un monument nepieritor care, strä'bätänd veacurile, sà ducà pänä la urmavii cei mai indepäitati_räsunetul faptelor sale, Traian get à se innalte, in forul ski din Roma, vestita Columnä ce poartà numele lui vi pe care orândui s'ä se sape, In un vir de tablouri, infá§urAnd Columna ca o cordeä de jos in sus, cele mai insemnate scene din luptele sale cu Dacii. Un alt monument, mai din gros lucrat vi impcidobit cu sculpturi inferioare in ekecutie celor de pe Columnä, fu ridicat de Traian in Scitia Minor, infloritoarea avezare romanä ce avusese a se läudà mult de sprijinul dat ei de Traian contra barbarilor daci, cari nelinivtiau foarte mult a§eZärile romane. Ruinele lui s'au regäsit la Adam _Clissi in Dobrogea. El fusese ridicat child Traian imbräcase pentru a 13 oarä puterea tribunicie, deci in anul 111 dupä Hristos. Monumentul reproduceä pe impärat §i scene din rgzboiul romano-dac asemà'nätoare acelor de pe Columna luiTraian. Monumentul fusese innältat in oravul T_Toppaeum Traiani ai Cäruialocuitori mai inchin6 o piaträ intemeietorului Daciei in anul 115 4).

Plinius (cel tanär), Epistolae, VIII, 4. (adaos la cele 9 cilrti) Scris. XIV .ed. Mueller 1903, Epist. care Traian. In scrisoare,Plinius felicitä' pe Traian pentru izbAnda dobanditä. 3 Dio Cassius, LXVIII, 15. Gr. Tocilescu, Das Monument, von Adam Clissi, 1896; Fouilles el Re- cherches archéologiques, 1900. T. Antonescu, Columna lui Traian, 1910.

COLONIZAREADACIEI 123

Dacia fusese cucerita de Traian cu scopul anumit de a fi prefacuta in provincie romana. Vazand necredinta lui De- cebal, aceasta idee luase In mintea lui Traian un caracter de fixitate care se vedeà In juramantul lui obi§nuit : a§a cum vreau eu sa reduc Dacia in provincie romanà". Insà nu a§a fu-

I + k E r AA'S! .74 !1 '''-

..: n it,if., ., _u . ,'.,' L ,.....7.4-, ..11/1.. r"--. - - 1017K-A

1.,' a ¡AIl Zlii_ _ -

r i =r,7,-, 9 .:: -::7...... ' . f Alt,' ,.' 1., ,...,,,,''' , 6...... 1,... ,.....,''''Ikard...... ,_.._.

..rs'i';. ....- ,'''' ii Ti,.; ;,:-:...,' ',..;;,°- - 9 a - e ° S ,..r.,..

_: ,_ ..,,,mi'...1:., _-1 ..., a, .;f'...171".- ' Columna lui Tratan. sese gandul sail primordial, ci zadarit de viclenia regelui Da- cilor, luase Traian o asemenea hotarire. Fiind insä ca aceasta tara era asezata peste hotarele fire§ti ale imparatiei romane, deaceea trebuiau luate pentru asigurarea stiipanirei ei masuri

124 IsToRIA nomANILOR exceptionale, spre a face din ea o stavilä in contra barbarilor, un lagär roman intarä du§manä.lata pentru ce ne spune

Eutropiu, Ca' Traian aduse, pentru a impoporà aceastä provincie, de un incunjur de un milion de pa§i, din tot imperiul roman, nesfär§ite multimi de oameni, spre a cultivä ogoarele

COLONIZAREA DACIla 125

ornele ei"Despre nici o aWi provineie nu se raporteazil

EuLropius, Hadrianus, c. VIII :VI Traianus, ad frequentandam hanc decies centena millia passum in circuituhabentem provinciam, ex toto orbe romano infinitas copias hominumtranstulerat, ad agros et urbecolendas". Eutropius dà drept motiv alacestei masuri, starpirea sexului masculin din Dacia : Gum Dacia diuturno bello Decebaliviris esset exhausta", despre care alaijos.

126 ISTORIA ROMXMLOR un asemenea fapt. Pe aiurea Romanii se multAmiau a trimite cAteva colonii, si läsau a tot puternicei inriuriri romane sarcina de a romanizA Ora cuceritä. Pentru Dacia se procedä altfel se aduse deodatä un mare numär de colonist cari s'A inlocuiascä partea, dupä cum se vede destul de insemnatà, a poporatiei Daciei cäzute In räzboiu ;dar totodatä s'A imprime ca gräbire caracterul roman acestei noue agonisite, pentru a puted astfel sä" slujascA la scopul propus. bupä cAt se pare Traian nu aduse coloniile sale din Ora de bastinä a poporului roman, Italia ; &Ad centrul impkä tiei ajunsese in mare lipsä tocmai de element roman, incAt lucru indestul de extraordinar, poate nicäieri nu erau asa de putini adevärati Romani ca in capitala insäsi a impärätiei. Capito- linus, unul din alcätuitoriiistoriei imperiale, care träeste pe vremile lui Diocletian si Constantin cel Mare, spune despre Antonin, CA fiind Spaniile cu totul desertate de oameni, ar fi ingrijit de ele cu bunilvointä, prin o colonizare din Italia, contra preceptelor lui Traian" 6, de uncle se vede &A Traian îi pusese ca maximä, in afaceri de colonizare, a nu scoate element roman din Italia. Sä cercetäm acuma dupà inscripiile aflate pe pämäntul Daciei, din care regiuni venirä in aceastä -pea colonistii romani, si pe urmä sä vedem ce caracter dobAndirA aceste elemente, aparentà sträine de firea romanä, cari venial" sä ocupe silistele Daciei. Elementul elin. Mai 'MAiu gäsim un numär destul insemnat de colonisti din Azia Minoarä &TA cum se poate constatà aceasia din mai multe imprejurAri, i anume intAiu din numele lor de originA elinä ce ni s'au pästrat In inscriptii. Astfel enumArAm :Isidora Domo Asiae, o tAnärä femeie de 18 ani moartAi ingropatä in Apulum de sotul ei Primus Aurelius ; Aelia Pergamia adicA din Pergam, care inchinä impreunä cu Julia Bassa un altar zinei Venerei ; Aelius Syrus adicä din Siria, arAtat ca augustal al municipiului Apulum ; Quintus Ianuarius Agathangelus, care pune o piaträ mormAntalä pe groapa tatälui säu Quintus Ianuarius Zozimus; Lizinia Callityche, care pune o inscrip tie pe mormAntul so tului ei Titus Lizinius si tot astfel face si Julia A/rodisia pe acel al bärbatului ei .Caius Longinus Maximus. Ambele aceste din urmä nume de femei sunt invederat elinesti, fie cA so tii lor sä fi fost Elini botezati insä cu nume romane, fie cä ei, Romani, s'A fi luat in cäsätorie femei de ilea. m elin. O legsáturA inversä intAlnim ui Severus Eucharistus care are de sotie o femeie de nume roman Aula Candida. Aiurea intälnim

Capitolinus, Antoninus, XI: Hispaniis exhaust's, italica allectione, contra Traianis praccepta, verecunde consuluit".

COLONIZA REA DACIEI 127

pe un libert Eutychus care dedicsä o piatril lui Mithras pentru su fletul patronilor sài. Tot asa ridic6 M. Antonius Onesas §i M. Aurelius Theodotos 7 cAte o piatrà in onoarea unui zeu Glycon a &Anti inchinare erà originarà din orasul Abonoteichos din Paflagonia. Ca preuti a mai multor zei grecesti intAlnim Elini : pe Caius Spedius Hermias, preotul lui Esculap din Per- gam si pe Addebar Semei §i Okeanos Socratis, preotii lui Ju- piter din Doliche. In Tabulele cerate gäsim un copil Apalaustus de natie elin, cump6rat ca sclav de unul Dasius Breucus si o fatà Theodota, original% din Creta 8). Acelas lucru este dovedit iprin mai multe nume de zei de origine elin5." adorati in Dacia, ai c6ror inchinnori i preoti, dupà" cum am v6zut din exemplele aduse, aveau nume grecesti. Astfel afarà de acel Glycol?,zeu originar din Paflagonia, de Jupiter optimus maximus Dolichenus deus Commagenorum de obarsie din Doliche oras din provincia Comagena In Siria nordicsa" lânga' Eufrat, pe cari i-am amintit si mai sus, mai in- tAlnim pe Jupiter optimus maximus Heliopolitanus, adorat in Helipolis, oras`dirrAzia Minoarà, provincia Coelesiria, nu departe de izvoarele Orontului ; apoi pe Jupiter optimus maximus Tavianus din Tavia, oras al Galatiei pe malul oriental al fluviului Halis ;in sfarsit mai intalnim pe Jupiter optimus maximus Prusenus, originar din Prusa cetate din Bitinia, care nu trebue amestecat cu Jupiter Ertsenus, de fel dinEriza, oras din Caria, adorat siel in Dacia 9. Cùlturile zeului persian Mithras §i al zeilor egipteni Isis Serapis se reOsesc si in Dacia precumi in toatà intinderea imperiului roman. In Dacia ins6 aceste zeitälei poart6 niste epitete eline iinchinätoriieise vä'd a fi mai cu deosebire Elini, 'Meati reaflarea cùlturilor orientale sub aceastti formà" in Dacia, int6reste prezenta elementului elinesc.AstfelIsis poarts6 adaosul de Mirionima, avAnd un colegiu de inchintitori, iar Mithras sau soarele acel de &VEM-71TOC.Inscriptiile cari se referà la acest din urm'a", sunt apoi serse in LoLul sau in parte

Vezi inscri4iilc In Corpus Inscriptionumlatinarum,III,No. 1222 Domotsiae ;1366 Pergamia ;976 Syrus ;1504 Agathangelus si Zozhnus ;1535 Callityche ;1536 Afrodisia, 1529 Evcharistus ;1417-a Hermias ; 1301 Semei Socratis ;1022 Theodotus. Tabula cerat5 :No. VII, C. I. L., III 941 :Dasius Breucus emit man- cipioqueaccepit puerum Apalaustum natione ;,recum".No. XXV, p. 959 mulierem nomine Theodolain natione creticam". In Labulele cerate descoperite la Abrud, printre 100 de nume de oameni se afla NT'0 12 Cu nume grecesti, G. Popa, Tatmlele cerate,p. 149. Intre ele gAsim pe unulSocratesSocratio cari este acelasi ca Socratio Socrationis. Altul Iulius Macedo putek fi Homan din Macedonia. Numlirul numelor grecesti se reduce deci la 10 din 100. C.I. L., III, 1, No 1301 a, b, 1302 Dolichenus ;1353, 1354 Heliopoli- tanus, 860,1088, Tavianus, 859 Erusenus. Akner und Müller,Rdmische In- schriftenin Dacien. No.728,Prusenus.

128 ISTORIA ROMINILOR

In limba elinä10. Inteun loe intälnim o piatrà inchinatà lui Sol Ilierobulos,Ecc4ouXoalinscriptiilordin Palmira ". 0 altà numire a zeului soarelui este aceea de Azizus, diruia i se mai ziced §i puer bonus phosporus, sau aducätor de luminä. Numele de Azizus este insä arätat de scriitorii anti- chitätei ca zeul popular din Emesa, cetate din Siria Apamene12. Adeseori inchinätorii unuia din ace§ti zei Ii ridicau temple §i ingrijiau de slujba lui prin preoti, precum am väzut pe acei ai lui Esculap din Pergam §i ai lui Jupiter din Doliche. Pentru sustinerea unui asemenea cult, se organizaserà colegii cari contribuiau in mod voluntar la spijinirea religiei lor. Afarà de colegiulIsidei Mirionime pomenit mai sus, mai amintim colegiul Galatilor (Galatae consistentes), care intretineau templul lui Jupiter 'Tavianul, originar din Galatia 13si colegiul Asianilor, din care inscriptia ce'l aminte§te reproduce numele a 42 de membri, 26 de bärbati §i 16 de femei 14. Mai adil.ogäm §i colegiul Utricularilor Adrastei, ora § din Asia de längä Cy- zicus 15. Pe längä acestea, mai observäm c6 in Dacia stationarä In tot timpul stäpânirei romane, mai multe cohorte de trupe ajutätoare din Comagena, precum §i din alte localitäti ale Siriei ;. astfel din Iturea lângä Palestina §i din Palmira 16 Mai amintim §i prezenta in Dacia a unor negutitori elini, cum se poate vedeà din o inscriptie pusä, de doi negulitori din Siria, lui Jupiter Dolichenus 17 Toate aceste imprejuräri ne aratà cä intre coloni§tii romani adu§i de Traian in Dacia, erà §i un contigent de element elin, care de§i romanizat in parte,totu§i se vede a fi pästrat, cel putin In generatia sositä in Dacia, con§tiin ta na-

" C. I. L., III, 1, No. 882 Isidi Myrionimae C. Iul. Martialis pater et L.Livius Victorinus quaestor collegiiIsidis d. d." ; No. 1107 : Soli invicto, 11Xew aver..q.cw sonyaveD-rvey».No.1436 :Soliinvicto,Mithrae ani- ceto, Hermodio v. s."; Akner, No. 362 : (I1Xicuu.vs.rx-ritio Epp..riç ropyLoa- uvE0-ny.s».Pentru Serapis vezi un altarInTocilescu Monumenie epigralice. I, 1902, p. 46. Pentru hlithras. studiul lui Studnizki in Arh. epigr. Illitleilungen aus Oesferreich,VII, 1883. Wien. " C.I. L.,III,1. No. 1108. Comp. Corpus Inscriptiontun graecarum, Ed. Boeckh, No. 4483, 4502. " C. I. L., III, 1, No. 875, 1131-1138. CA Azizus erà adorat In Emesa vezi Iulianus, Oraliones, IV, p. 150 " C. I. L., III, 1, No. 860.Comp. alt collegium Galatarurn, No. 1391. 14C. I. L., III,1,No. 870. " C. I. L., III,1, No. 944. Vom vedeà mai jos ce erau utricularii. " C.I. L., III, 1, No. 955, 1343, 1347, 1371-74, 1379 Cohortae Com- magenorum; 1382 Coh. Ituraeorum; 837, 907 Numeri Palmurenorum. " Goos, Archeologische Analekten" in Arhiv. für sieb. Landeskunde, Neue Folge XII, p. 169 :I(ovi) 0(ptimo) M(aximo) D(olicheno) Aureliu A- exander et FlaviuSuri, negotiatoreex voto 1(ibenter) p(osuerunt)".

COLONIZAREA DACIEI 129

ionalititei sale ; aceasta Cu atAt mai mult cu cat este cunoscut ci In deob§te poporul roman n'a izbutit niciodatä a romaniza, In Tara lui chiar, pe deplin elementul elinesc ce erà mai cult decAt clAnsul. Daci vedem cà in Dacia elementul elinesc s'a pierdut cu totul in sinul acelui roman, aceasta a provenit din faptul cii, strimutat in Dacia, atare element fusese zmult din ptimAntul siu, rupt de pe baza sa nationali, transferat din o incunjurime elineasci In una romani, ceeaceexplicides- na tionalizarea lui. Ci unii din coloni§tii Aziei Minoare pistra- seed'la venirea lorin Dacia constiinta n4ionalitiiii lor, se vede din aceea ci se gisesc mai multeinscriptii redactate bimba elini 18. Daci Insi coloni§tii iubiau sii serie aceasti limbä, ei trebuiau si o si vorbeasci si astfel se introduseri in bimba poporului din Dacia mai multe euvinte eline§ti vechi, cari au rimas pAni astizi in bimba romAni §i cari nu trebue confun- date ca acele derivate din bimba greceasci moderni, introduse in timpurile mai noue, dela constituirea statelor romAne incoace. Astfel de cuvinte de origine dial' in limba romAni sunt Drum dela Sp6p.og, care nu poate fi imprumutat din greceasca noui, pentruci atunci ar fi trebuit sii pistreze pe o, a§à precum aceasti vocali a rimas neschimbati in toatecuvin- tele luate din limba greaci mai noui, ca omofor de la bp.6popog econom dela oNov6p.o; amvon dela dp.pon anison delaavccsov §i a§à mai departe. Schimbarea lui o §i u s'a ficut Mai din vremuri foarte vechi, In epoca de formatie a limbei romAne. Martur dela p.,ciptuc sau ticimpog care redi pe y grecesc prin sunetul u,§i care cuvAnt nu poate deci veni dela mo- dernul Optupoq, desi are acela§ inteles ;cici daci cuvAntul romAnesc ar fi imprumutat dela neogrecescul martiros (y se ceteste astizi cai,pe cAnd in vechime aved un sunet mai apropiat de u) ar trebui si fi pistrat pe i, precum in pirostie dela nupwatía, sirmi (sau sArmi) dela aúpp.a.,tipar dela túrcog etc. Redarea lui y vechiu prin u este obisnuitä in limba latini :pus (puroiu) dela nígov,puga (buci) dela nlyn, sub in grece§te (met, cu spiritul aspru ;super dela 67-rip, luma (spin) dela xt5p.71§ialtele multe. Papurcl dela elenicul ninupog, pentru acela, cuvAnt. Turd dela elenicul Ttkpog (film) ce nu se afläin greceasca moderni. Nu trebuie confundat acest cuvAnt care inseamni nimic, echifalent cu fum (d.e. in locutiunea tufei in punga), cu tufi dela latinescul tuffa : MA de ierburi, tufiri§ de arbori.

" Akner, No. 79,192,362,541, 608. 666, 699,850, 875,877, 918. Adauge Hirschfeld, Epigraphische Nachlese zum Corpus Inscriptionum latinarum, Wien, 1871, No. 25, 26, 27.

A. D. Xenopol. Istoria RonAnilor. Vol.I. 9

130 ISTORIA ROMINILOR

Strugur dela elinescul tpt5ya, prin aceeasi prefacere a lui u in u §i adgogirea unui s premergAtor ca si in sturz, numele unei pgsgri,dela turdus. Teacti dela elenicul x7) cu acelas inteles,si nu dela identicul grecesc, din cauzg cg, dacg ar fi imprumutat dela aceastg din urmg limbä, ar fi reprodus sunetul i prin ii nu prin diftongarea lui in ea, ceeace dovedeste o origine foarte veche. Din greceasca moderng avem bungoarg :mitropolit dela prrporcoXtvx, shimg dela ax4tcc, spling dela arc4voc,càmilà dela xattillt,etc. Case delaeleniculxo'camo,identic iin greceasca moderng. Cà vorba romgnesc este luatg, din limba veche si nu din cea noug greceascg, se vede de pe aceea cg ea redil consoana aspiratgx,care laacei vechise pronuntà xx,prin sunetul k românesc, pe cAnd la cuvintele imprumutate din greceasca moderng totdeauna x initialeste reprodus prin h românesc, precum in har delaxápoc, hgu (Cat Ii hgul)dela xo'co;, hiritisesc delaxcapettCco, hirotonie dela xecpotovico, si altele mai multe. Aceste ateva exemple, de prezenta sigurg a cuvintelor cine vechi In limba romang, sg fie indeajuns pentru a dovedi inriurirea pe care o lgsarg vechii colonisti din Azia Minoarg asupra poporatiei ce se foimg din nou in Dacia, dupg ocuparea ei de Romani. Faptul insg cg am constatat prezenta in Dacia de elemente eline, Meg vii §i nedeplin romanizate, explicg la rândul sàu indeajuns existenta unor cuvinte elinesti in limba de astgzi a Romrmilor, si nu este de nevoie, pentru a se aflà cheia care sg deslegeaceastg aparentgghicitoare,sà strgmutgm poporul romrin tocmai peste Dungre, ba Meg peste Balcani, prin preajma nationalitg-tei eline, spre a'l pune acolo sg imprumute cele cgteva elemente elinesti din graiul sgu actual. Elinii veniti la noiin timpul colonizgrei au adus acele elemente in limba noastrg, si nu noi ne-am coborit catre-' Grecia spre a ni le insusi. De indatg ce se constata .prezenta de clemente eline constituirea chiar a nationalitgtei noastre, nu ne mai pot mi- nunet de loe aflarea cgtorva termeni din limba lor ingraiul nostru de astAzi. Pgstrat-au doar iFrancezii inbimba lor cgteva cuvinte eline, desi in intreaga intinsg Galie erà numai o singurgcoloniegreceascg, Massalia,astgziMarseille. Asà migraine dela 9)v.txpocvfoc, golfe dela x6Xtcçi alte atevà. Elementele iliriee. A douaregiune carea trimis colonisti in Dacia erà acea locuitg de popoareletraco-ilirice cari ocupau pedeoparte TraciasiMacedonia, pe de alta coasta

COLONIZAREA DACIEI 131

Märei Adriatice, intinzändu-se pánä in Panonia, anume a cele liricari poartà azi numele de Albania, Muntenegrui Dal- matia. Din aceastä de pe urmätarà." care se numiä tot astfel siin vechime, Traian aduse lucrätori iscusiti in exploatarea minelor, càci ne spune Florus clespre Dalmati c, dupti ce fu- seseràpedepsitide mai multeoripentru prädäciunile lor, dlidft Augustus pe mänile lui Vibius ca sä'i infräneze cu totul. Vibius sili pe aceastä natie sälbaticil a slip?' primäntul si a topi aurul din vinele sale, ceeace ea fAceà si färä acesta, dela sine, fiind foarte zgärcitä" 19. Astfel la Alburnum Maior care astäzi se numeste Abrud, pe ungureste Abrudbanya, unde erau vestitele mine de aur ale Daciei, se afla o colonie in- treagä de Dalmati cari erau intrebuintati la exploatarea lor. Acestia erau mai cu osebire din tribu! Pirustilor, pe cari autorii cei vechi Ii recunosc cu tutii afi o poporatie iliric6 20; deaceea gäsim Alburnul Maior numit intr'o tabuläceratä, Virus Pirustarum 21.Intr'o alta' tabulä ceratà, gäsitä cai cea de mai sus in ruinele dela Verespetak, lângà Abrud, vinde unul Dasius Verzonis, Pirusta ex Kavieretio, o copilä de 6 ani numita' Passima 22 pentru 265 de denari, unuia Maximus Batonis. S'a gäsit in Dacia mai multe inscriptii cari amintesc personaje de obärsie din Acquum, oras dalmatini anume pe T. Cel- senius Constante, pe Aurelius Bassinus, pe Aurelius Decora- tus si Re alt Aurelius al cärui nume de familie nu se ponte ceti, ca decurion din acelas oras. In tabulele cerate gäsite la Abrud se aflä printre 100 de nume de oameni vreo 45 de caracter tracic, din cari vre o 20isi gäsesc analogia in Dalmatia23 Altà inscriptie pomeneste despre unul T. Aurelius Afer Del- mata, chemat celintAiu din Splonum" 24.In Alba Julia in

" Florus, IV, 12 :Augustus perdomandos Tiberio mandat qui efferum genus fodere terras coegit aurumque venis repurgare ; quod alioquin gens oni- nium cupidissima studiosadiligentia anquirit". " Livius, XLV, 26 : Senatum populumque romanum Illyrios esse liberos jubere... Non solum liberos sed etiam immunes fore Issenses,et Taulantios, Dassaretiorum Pirustas, Rhizonitas..." Comp. Ptolemeus, II, 17, 8. Strabo, I, 1. " Tabulae ceratae, No. VIII, C. I. L., III, 2, p. 945 : Andueia Batonis emit mancipioque accepit domus partem dimidiam, que est Alburno maiori ViroPirustar um". " Idem No. VI, p. 937 :Maximus Batonis puellam nomine Passimani ernit mancipioque accepit de Dasio Verzonis Pirusta ex Kavierretio". " C. I. L., 111, 1, No. 1223,1262, 1323 : Diis A(anibus) P. Celsenio Constantidecurioni coloniae delmatiae Claudia Aequo, item coloniae dacicae". No. 1108 : Deo soli Hierobulo Aurelius Bassinus, col. Aquensis sacerdos numinum v. s. I. ni No. 1596 :I. O. M. Pro salute S. et S. M. Aurelius De- coratus dec. col. Aequi flamen aedilis et M. Aur... decurio col. Aequi v. s. 1. m. Asupra coloniei Aequurn, vezi Ptolemeus,II, 16, 11.Hin. Antonini, No. 269. Tab. Peutin- geriancl. .Adaug5 Popa, Tablele cerate, p. 150i urm. " C. I.L., III, 1, No. 1322 : D. M. T. Aur. Afer Delmata, princeps adsignatus ex S plono"

132 ISTORIA ROMANILOR sfArsit s'a mai gAsit o inscriptie care contine dedicarea unui templu, ridicat din p5mânt de c6tre un colegiu al Prosmoni- lor, originan i din orasul dalmatin Prosmona. Tot dalmat este si numele satului Kavieretium din o tabulä ceratà, nume ce se reaflil in Dalmatia 25. Ne mai r'ämâne de amintiti numArul destul de insemnat de ale, cohorte si corpuri de armatà originare din Or- tile Traciei si ale Iliricului, spre a terminA cu aràtarea acestui insemnat element care a intrat siel in plàzmuirea nationa- litätei noastre. Aà intAlnim in Dacia corpuri ajutRoare de Traci s'agetsdtori,de Tracicet'Ateni romani, de Dalmati, de Ilirisi de Bessi, acest din urmà recunoscut ca unul din cele mai puternice triburi ale popoarelor tracice 26. Prezenta de colonisti dalmatinii ilirici intre acei adusi sau veniti in Dacia poate explicA aflarea unor elemente albaneze in limba român6.Este de observatinsA cä inriurirea limbei albaneze asupra celei române a fost mult mai adâncà de cum bunä °ail a fost acea a limbii eline care s'a mArginit la introducerea in organizmul limbei române a câtorva cuvinte de caracter elin. Albanizmele limbei române seconstatá nu numai in parten lexicalàcisiin acea gramaticalà a graiului. In privirea cuvintelor de originà albanezà" afllítoare in limba românà ele pot fi datorite sau inriurirei mai noue albanezà reprezentatà de Albanezii veniti in Wile române in decursul istoriei lor moderne, mai ales prin gardele de Arnà'uti ale Principilor, sau inriurirei vechi, adus6 de colonistii ilirieni cari luaril parte la colonizarea Daciei. Este greu de despktit astAzi aceste douà izvoare din cari au putut curge cuvintele albaneze in graiul românesc. Cuvintele cele mai caracteristice de origine albanez6 sunt : abur (avul), brad (breth), broascà (breske), buz'a (bouze), cAciulà (kesoulje), cioar5. (sorre), codru (kodre), copac (kopah), (ghimp), grumaz (gourmaz), nàpârc5(neperke), sat (fsat),sopârlà (sapi), urm5. (gjourme), vatrà (vatre), väpaie (vampa) 27.

" Hirschfeld, Ep..Nachlese, No. 28 :Famillaricum a solo Prosmoni ex suo fecerunt per Aur. Statium et Ulp. Paulum quaestores". Asupra orasului Prosmona, vezi Appianus, Illyricum, XII, 26-27. Cf. Popa, Tablele cerate inTransilvania, p. 140. " Privilegiamilitum in C. I. L., III, 2. No. XL, Thracum Sagittario- rum ; XXV Thracum civium romanorum ; XXXIII Flavia Bessorum; C. I. L., III, 1, No. 1197 numeri Illyricorum ;1577 Coh. III Delmatarum. " Cihac, Dictionnaire d'Elynzologie daco-romane, Elements slaves, 1879, p. 714i urm., mai da alte cuvinte ale caror origina albanezil nu este Insa si- gura. Vezi Ovid Densusianu, Histoire de la langue roumaine, 1901, p. 29, 295, Hasdeu admite mult mai multe cuvinte albaneze pe care le considera ca dace. Vezi emunerarea lor In Densusianu, I.c., p. 35.

COLONIZABEA DACIEI 133

Mai Insemnatá mult decal aceastäinriurire albaneza lexicala este aceea constitutionala de aceeasi obarsie. Forme gramaticale isintactice de fe! albanez In limba româna se intalnesc mai multe si de mare insemnätate. Asa buna oara identitatea genitivului cu dativul, formarea pluralului sub- stantivelor neutre (sau mai bine zis masculine la singular si feminine la plural) in un; formarea numeralilor dela 11-19 prin adaugirea propozitii spre, adaogirea lui a la pronumele demonstrative, formarea viitorului cu auxiliarulvoi, postpu- nerea articoluluii alte cateva 28. Mai sunt apoi schimbari identice de inteles ale unor cuvinte imprumutate din latina de limba albaneza pe cat si de cea romana 29 Daca explicaren imprumutarei cuvintelor nu ar cere altceva decat vecina'tatea sau atingerea culturala a acelor douà popoare, Inriurirea constitutionalä nu se mai poate face numai pe calea imprumutului dela vecini. Pentru a explica inriuri- rile constitutionale ale limbei trebue numai cleat admisa o convietuire a popoarelor ce le infatisaza. Pentru a intelege In- riurirea albanezä asupra formelor gramaticale românesti, trebue inchipuit o contopire a celor doua rase, un amestec intim al vietei de copilarie a indivizilor, cand copilul nascut din pa- rinti care apartin ambelor rase deprinde formele MI% alegere dela ambiiluinäscatori.Inriurireaaceasta constitutionalä albaneza s'ar puted explica si din amestecul colonistilor ilirici cu Daco-Romanii ; dar pentru aceasta ar trebui ca ei sa fi fost Indestul de numerosi pentru a inchegà din multe imitatii schimbarea formelor gramaticale românesti. Din nenorocire nu avem nici cea mai mica idee despre statistica colonizarei. Dacä.' ne-am hid chiar dupa resturile pastrate In inscriptii, atunci MI% In- doiala cà mai intinsa decal cea iiiricä idalmata pare a fi fost cea elineasca. Cu toate acestea inriurirea acestei din urma colonizari nu a lasat 4limba roma.na decat mult mai putine cuvinte dine, iar asupra formelor gramaticale nu a läsat nici cea mai mica' urma. Prin urmare, pentru a ne da sama despre Inriurirea albaneza destul de bogata in cuvintei atat de adânca in forme, trebuie sa recurgem la alta conceptie, anume la faptul ea substratul geto-dac, din firealui tot albanez si care s'a constatat a fi ramas destul de gros sub patura romana, a determinat el acele modificari In sensul albanismelor ce se intAlnesc In graiul românesc 30. " Enumerarea lor in Densusianu, I.c., p. 35. °° p. 297-299. " In timpurile din urrnA ale vielei lui, Hasdeu sustineA c5 Albanezii nu sunt decat Costoboci, Carpi siBessi strAmutati la sudul Dun5rei de hn- päratii romani. In loc ca Dacii sä fi fost Albanezi, se rAstoarnA lucrul c5. Al- banezii ar fi fost Daci. Cine sunt Albanezii In An. Acad. rom., II, tom. XXII, 1901. Mai vezi iAth. M. Marienescu, Slavii, Macedo-Romd niti Albanezii in An. Acad. Rom., II, tom. XXVI, 1904.

134 ISTORIA ROMANILOR

Alteelemente. IntrelocuitoriiDaciei maigä'sim elementele celtice. Astfel intälnim mai multe cohorte din Galia, Britania si Hispania 31,täri ale cäror popora tie pe acel timp erà ineä in mare parte celticä. In Mail de cohorte afläm douä zeitäti de aceeas origine :ZeulVitrimenus§i o zeitä Neha- lennia. Tot zeu galic trebuie sä fi fost si Jupiter Bussurnarus, dupii forma cuvântului. In sfärsit mai afläin un Trevir originar din orasul Augusta Trevirorum, inBelgia,cu numele gallic de Ibliomarus, ca decurion, deci In pozitie insemnatä si care aratä totodatä ea' erà cetätan in Dacia 32 Cu toate cä cercetarea limbei românesti nu a ajuns a determinà dacä se aflä elemente celtice in limba românä cari suntacelea,cäciincercärilefäcute pänä acuma in aceastä directie sunt cu totul lipsite de caractertiintific, totusi chiar dacä cercetärile ulterioare ar descoperi cuvinte de obär- sie celtic6 in limba romänä, o asemenea imprejurare n'ar aveà nimic extraordinar,si nu ar trebui, pentru a leexplicA, transportäm poporul românesc pe marginele Galiei, de unde elsile-arficules,ci prezenta de Celli in Dacia dupä colonizare, ar da o explicare indestulAtoare a acestei imprejuräri. Cercetarea inscriptiilor ne aratä spusele lui Eutropius, c6 Traian ar fi adus colonisti in Dacia din toatä intinderea impärätiei romane, ca adevärate, intruckt putem regäsi in ea elemente aduse din Azia Minoarä, din Iliric si din Galia, trei regiuni atät de deosebite si de indepärtate din acea impärätie. Aceste elemente au putut läsà, in sinul nouei poporatii inchegate pe pämäntul Daciei dupä cucerirea romanä, urme in graiul ce se fäuri pe noul pämânt roman. Vom cercetà mai jos an' imprejurare, anume dacä aceasta grAmadà de colonisti, trimii aici din toate pärtile impärätiei, contineà niste elemente cu totul disparate, neunite intre ele prin nici o legäturä,i daea mai ales le-au lipsit chiagul acela care face din adunäturi de oameni popoare si din grämezi de indivizi societäti.

2. POPORATIA BA$TINAS,A Argumente generale pentru stiiruinta Dador sub Romani. Istoriografia noasträ mai veche se sileste a dovedì din räs- puteristängerea desävärsitä a natiei dace, in urma crince- nului räzboiu si a emigrärei Dacilor, dupä ce Romanii luarti

31 Privilegia militum, No. XXXIII Gallorum, Hispanorum XXV Gallo- rum macedonica ; XL Gallorum dacica, C. I. L., III, 1, No. 1342 Hispanortun Campagonum; 821, 1633 Britannormn. " C. I. L.III, No. 1214 ; D. M. T. Fabio Illiomaro domo August. Troyer quondam decano canabarum vixit annis LX".

COLONIZAREA DACIEI 135 tara lor in stapanire. Aceasta pärere sprijinitä la inceput de istoricii români, in interesul pastrarei curateniei sangelui roman din care ne tragem, a fost adoptata si de scriitorii straini, insà ca o tinta in totul deosebitä. Sustini ei asemenea teorie, insa cu scopul de a puted mai usor indepartà pe colonistii romani din Dacia, la retragerea lui Aurelian, ca unii ce Romanii nu prinsesera in Dacia niste racläcini ata de puternice, nealto- indu-se elementul lor pe temelia unei poporatii. supuse" 33. Mai intaiu constatám un fapt netagaduit, anume ea Ge- ld si Dacii, cand fura atacati de Romani, parasisera acum de cava timp viata nestatornica. I-am aflat Inca de pe timpul lui Alexandru cel Mare cultivând graul. Pe timpul luptelor lor cu Romanii gasim la ei agricultura indestul de desvoltata, de oarecese and nistedregatori insarcinati cu inspectarea ei. Apoi intalnim in Dacia o suma insemnata de orase si de sate cari exclud ideed unui popor nomad. Este insa o lege ce reiesa chiar din firea lucrurilor, ea un popor asezat nu fuge niciodata In totalitatea lui innaintea .unei navaliri. Fug numai popoarele nomade cari îi chic viata in cortul miscatori traesc din mancarea curat animala ; niciodata insa acele asezate, care'si trag hrana din pamântul cultivat de ele si de care, deslipite sunt expuse mai curand peirei decat sub amenintarea sabie dusmane. Deaceea, de cand exista omenirea, nu s'a vazut stra- mutarea In massa a unui popor asezat. Este adevarat, Columna lui Traian arata, in tabloul ei final, mai multi Daci incärcan- du'si averile in care, ceeace reprezinta MCA indoiala o scena de emigrare 34. Acestia vor fi fost dintre cei bogati ai natiei lor cari, pit-Land trai ori mide, nu aveau nevoie sà sufere apäsarea romanä. A se deduce deaici o emigrare a intregului popor este o incheiere prea indrazneata. Se pretinde insa ca Romanii ar fi ucis pe toti Dacii aceia ce nu emigrara din tara. Dar &pa ce se supusera, fiind învini, pentru ce ar mai fi ucis Ro- manii pe aceia ce le recunosteau suprematia? Lasand la o parte omenia, care impiedeca de a lovi pe acel ce se roaga, constatam cao asemenea purtare arfifost contrarä politicei urmate de Romani in toate %àrile, politica ce le-au indrumat dominatia lumei, anume de afiaspri cu impotrivitoriii blânzi cu aceia ce se supuneau lor, prin care ei hotarau adeseori chiar

" Roesler, Ronginisehe Studien, Leipzig, 1871, p. 75 : In Dacien wurde, "Kenn wir richtig urtheilen, auf mehr dtinnbesiedeltem Boden, rings umgeben, von einerfibelwollendenBeveilkerung,einreinesColonialland geschallen, in dem elas Riimerthum nicht so tiefe Wurzeln trieb, wo es nicht auf der breiten sicheren Grundlage eines auch geistig erroberten Volksthum ruhte. Daher .die Leichtigkeit mit der es spitter wieder entfernt wurde und verschwinden konnte ohne einmal so viel Spuren zu hinterlassen als selbst in Britanien oder in No- TiCUM, WO er wie ein Firniss ist a bgerieben worden". 34Friihner, tab. ultim.

136 ISTORIA ROMANILOR pe protivnici a preferà prietenia, dusmäniti lor. Apoi erà oare In interesul Romanilor a stkpi cu totul poporatia dacä? Care este valoarea unei cuceriri? Pämäntul isilitele goale, sau poporatia ce se mi§cä pe ele? Am väzut mai sus pe generalii romani, nävälind in Dacia si transplantând deacolo sute de mii de oameni in Moesia, spre a spoil numärul birnicilor lor, si in Dacia voim ca Romanii sä fi alergat ca fiarele insetate de sänge dupä locuitorii Daciei care veniau in genuchi cu femei icopii, plängänd icerändindurareainvingkorilor ? Poporul roman erà Mr% indoialä crud ;dar cruzimea lui erà räzboinicäi aved totdeauna un scop si o tintä ; nu era setea aceea nessätioasä de sänge a unor triburi africane de astäzi cari ucid numai pentru pläcerea de a ucide. Se aduce insä In sprijinul acestei päreri, a stängerei elementului dac, cuvintelelui Eutropius, care spune inteun loe raportat mai sus, &A Traian aduse nenumärati colonisti in Dacia pentru a impoporà ogoarelei orasele, cäci Dacia ar fi fost secatä de bärbafi prin lungul räzboiu al lui Decebal" 35, Si in acelas sens opune impäratul scriitor Julianus In gura lui Tra- ian cuvintele Eu insä väzänd republica lâncezändä i apä- satä atät prin tirania din läuntru cAti prin ofensa primitä dela Geti, singur am indräznit a atacà pe märginasii Istrului si am reisturnat qi nimicit Cu totul gintea aceea a Gefilor. lar o lucrare ata de mare am isprävit-o in timp de aproape cinci ani" 36. Räzboiul fiind foarte crânceni indelungat, purtat apoi din partea Dacilor cu o nespusä indärätnicie, se intelege cä poporafia validä a celor ce luptarä pAnä la sfärsit a trebuit sä fie färitä, incät scriitorii puteau, exageränd putin lucrul, sà vorbeaseä de nimicirea totalä a acestei poporatii. Eutropius ne spune insä el singur cä Dacia a fost secatä de poporatia ei beirbilleascdi 5i inteadevär care cuceritor a nimicit vreodatä elementul femeiescicopiii din un popor supus? Chiar ins'ä dacä poporatia validä bärbäteasc6 din Dacia, ar fi dispärut cu totul, ceeace este peste putintä de gändit, incsa rämänänd o multime de femei si de copii, acestia puturà reconstitui in cu-

" Eutropius, Hadr., c. VIII: Dacia enim diuturno bello Decebali viris esset exhausta". Mai susp.125.Unii cetese ins6 viribus, adecA secat5 de puteri. " Iuliani imperatoris quae supersunf. Ed. Taubner, p. 66 : Ego sane quasitorpentem rempublicametdissipatam, tum domestica tyrannide qua nullo tempore opressa fuerat, tum Getarum contumelia suspiciens, solus Istri accolas aggredi sum ausus et Gefarum .quidem genfem penifuseverfi el delevi. Et hoc quidem tantum opus annis fere quinque confici". Observäinl aice cum impgratul Iulian numeste pe Daci, Vezi mai sus p.Obedeanu, Grecii In Tara Romdneascil, p. 636, crede c5 cuvintele : Getarum gentem penitus delevi" sunt luate din comentariile lui Traian. Aceste comentarii din nenorocire s'au pierdut, a rAmas din ele o singur5 fitzà citatà mai sus,p. 102 nota 51.

COLONIZARBA DACILOR 137 rând un element de ba§tinä indestul de puternic care va fi putut sluji de rädäcinä celui Atäta poate fi adevärat cä partea cea innaltà a natiei dace propriu zig-e" care se opusese cucerirei cu cea mai stra§nic6 inver§unare, dupA ce se supuse in aparentä Romanilor, pre- fell a se expatrià §i päräsi provincia. CA aceastä emigrare a trebuit sä se faa dupä incetarea räzboiului, se vede din tabloul Columnei care aratä incacareaaveriloremigrantilor ca fäcându-se in deplinä lini§te. Desemnurile Columniei lui Tfaian, totdeauna a§à de exacte, ar fi reprodus desigur buimA- ceala unei fugi pripite, in cazul cAnd ar fi fost vorba de o asemenea. Erau insà oare in Dacia numai Daci propriu zii? Am vAzut mai innainte cä mai erau Geti, Sarmati §i un trib particular al acestora,Iazigii.Se. constatä insà inteun chip invederat cä Iazigii erátidu§manii Dacilor in timpul räzboiului al doilea, de oarece fuseserä pedepsiti de ace§tia cu luarea unei pati din pämäntul lor, pentru neparticiparea la räzboiul impotriva Romanilor. Pe ace§ti Iazigi i-am väzut, pe Columna lui Traian, venind sà facä inchinarea lor impäratului, de in- datä ce acesta trece podul in Dacia. Si ace§tia sä fi fost du§manii Romanilor? Si pe eisä'ifistArpit Romanii pAnä la cel de pe urmä om? Apoi Dio Cassius, acel istoric pe ca de ju- dicios pe ata §i de bine informat, ne spune apriat cà Decebal vroia sä cearà pace, Ra-zeincLpe cei Daci cä irec la Traian" 37. FärA indoialä cä ace§ti Daci ce trecurà la Romani In timpul celui de aldoilea räzboiu, erau mai cu deosebire Getii din Valahia,carila inceput cautä sä opunä oarecare impotrivire, mai apoi insä urmeazd pe Iazigii vin impreunä cu ei plece capetele impäratului roman. Ei bine 1 pe toti ace§ti trädätori .ai cauzei nationale a Dacilor, pe toate aceste eminente ajutoare ce veniau la Traian chiar in -pea' du§manA, sä'i fi ucis Romanii färä crutare? Credem cA o asemenea pärere este curat vorbind absurdà. Toponimia. O imprejurare mai ales pune in evidentä aceastà absurditate, anume aceea cä aproape toatil terminologia geograficä a provinciei romane este mo§tenità dela poporul indigen. Astfel numele muntilor§iale rimilor cari se reafläin gura Romanilor sunt cu toatele imprumutate dela Daci. Mail de muntii Carpati, o catenä lungä cu nume comun la diverse popoare, mai aflan hied un munte particular al Dacilor, Caucasus, care nu este altceva decht muntele Co- gaeonum in a eärui pe§terä se reträsese Zamolxis, §i care nume

" Vezi locul citat mai sus, p. 116 nota 97.

138 -Emma 4 nomioqt.ort. apare iar4i in Caucaland al lui Ammianus Marcellinus, iar astäzi se regäse§te in numele mai multor munti Cocanul din Carpatii munteni 38 Dintre riuri, afarà de acela ale cäror nume insu*i Dacii le mo§teniserà dela Sciti, precum Pyretus, Tiarantos §i Maris39, mai amintim urmätoarele numiri luate de Romani dela Daci §i care mai toate räsunä MCA §i astäzi in gura poporului ro- mân :Tibiscum, Samus, Grissia,Gilpil,Aluta, Mouciaro. De- asemenea aproape toate numele ora§elor sau satelor ce se aflau pe timpul Romanilor in Dacia pilstrarä numele lor cel vechi numai putine din ele au primit un botez roman ;unele din ele, precum capitala Daciei, a imbinat ambele numiri, ce! vechiu §i cel roman in o denumire indoitä. Din Ptolemeu, Ta- bula Peutingerianä, geograful Ravenatiinscriptii,ni s'au pästrat numele urmätoarelor cetà tisau sate de flume dac. In Ptolemeu (sub Antonin, 150d.Hr.) gäsim : Ruconium, Docidava,Porolissum,Arcobadara, TriphulumPatridava, Carsidava,Petrodava, Napoca,Patruissa,Sandava,Utidava, Marcodava, Ziridava,Sin gidava,Zermizirga,Comidava, Ra- midava, Pirum, Zusidava, Paloda, Zurobara, Lizisis, Tiriscum, Sarmizagethuza, Netindava, Tiasum, Tibiscum, Zeugma, Dierna, Acmonia, Druphegis, Arcina, Pinum, Amutrium, Sornum. Din Tabula Peutingerianä, (sub Severus 222 d. Hr.), adäogim pe urmätoarele, altele decAt acelea enumärate de Ptolemeu :Le- derata, Arcidava, Centum-Putea, Bersovia,Azizis, Gaga, Ma- Agnavis, Pelendova, Acidava, Rusidava (poate cu Zusidava din Ptolemeu), Buridava, Arutela, Stenarum, Ce- donia, Blandiana, Brucla, Patavissa (poate aceea§ ca Patruissa lui Prolemeu), Optatiana, Largiana, Cersie. Geograful Ravenat nu face cleat reproduce ateva din numele Tabulei Peutinge- riane, Mil a adäogi nimic nou, afarà de Polula, dacä aceasta nu va fi indentia. cu Paloda 4°.Inseripiile ne 3mai procurä ur- mätoarele numiri, necon tinute in izvoarele celelalte : Ampekt, civilas Volmeritun, civitasPeto vum, Colonia Malvensis, Imen- mosum major, Kavieretium, Detzsara, Kartum §i incä unele ce vorfi,?duse mai lavale 41

" Akner und Miiller, Anhang, No. 17 : Ad Alutum fumen secus mon- tern Caucasi". Asupra muntelui Cogaeonum, vezi mai susp. 67. Amm. Mar- cell, XXXI, 4 :Caacalandensem locum". " Alai sus p. '° Anonymus Ravennalis,IV,14,7. Din aceste localitilti pot fi idea- tificate cu cele de astaziZuisidava amintitA ca territorium zucidavensis in o inscriptiegnsitàlaCeleiu iCapidava pastrata in o altà inscrippe ca levity- rium capidavense, gàsituí la Pantelimonul de sus din Dobrogea, jud. Constanta, vezi Piirvan Ceta/ea Ulmetum, 1912, p. 2,iTocilescu Monumente epigraliee sculpturale,p.636 i646. " C. I. L., IH, 1, No. 1399; III, 2, Privilegia LI; Tabulae III, VI, X.

COLONIZAREA DACIEI 139

Letng'à aceste 68 de nume de obArsie dacil se intalnesc numai 16 de caracter latin, precum in Ptolomeu 7 :Ulpianum, Salinae, Praetoria-Augusrla, Angustia, Aqulum, Aquaei Fra- Iena, in Tabula Peutingerian'a alte 9 : ad Pannonios, Pons- Augusti, Caput-Bubali, Castra-nova, Romula, Pons-Aluti, Ca- straput-Bubali,Castra-nova, Romula, Pons-Aluti,Castra-Tra- iana, Pons-vetus, §i Ad-Mediam. neä indoialä cài aceste numiri vor fi avut corelativele lor dace, dupà cum capitala purta dubla numire de Sarmizagetuza regia §i de Ulpia Traiana Au- gusta; dar ele au fost intunecate, la scriitorii ce s'au ocupat cu Dacia, de numele paralele romane. Tot asa ne mai dri Ptolemeu, care scrieet, precum am &are 150 d. IIr., prin urmare dupil cucerirea Daciei, numele a 15 triburi dace ce s'ar afla in aceastil provincie anume (lela nord, incepCuid dinspre opus :Anailii, TaurisciiiCisto- bocii ; sub ei Prendavensii, Ratacensii §i Caucoensii ; sub acestia In aceeas ordine Biefii, Buridensii §iCotensii§i sub acestia Albocensii, Potulatensii §i Sensii ;lar sub (Mush in sfarsit, in partea meridionalà Saldensii, Ciagisii §i Piefigii. Este probabil ca' Ptolemeu alcAtuindu-si geografia dupil un autor mai vechiu, Marin din Tir, vafi imprumutat de la el numele acestor 15 triburi, cari nu vor mai fi existat in intregimea lor pe timpui luiinDacia. Majoritatea lor insà trebuit sä existe, Meg de care nu ne putem inchipui, cum de Ptolemeu puteà ,sä treacà in geografia lui, menitti a fi cetit'A de contimporanii sài, ca existente, triburile unui popor acum sters de pe fata pAmantului. Apoi unele din aceste triburi vom vedeà cà sunt pomenite si de inscriplii. Topografia Daciei falnânând aproape neschimbatà sub dominatia romanà, Ostrandu'si vechiul skicaracter dacic, aceastà imprejurare dovedeste intr'unchipinvederat cá a trebuit sà rämân'a o poporatie indestul de deas6 in Dacia, pentru a puteà Ostra aceste denumiri si a le impune Romanilor cu toatà tendinta acestora de a romaniza geografia tkei, ceeace se vede din schimbarea numelui unora din orasele Daciei. Daca' panä aici am adus mai multe argumente din care sA se deducà aflarea poporului dac in vechea sa patrie sub stà- panirea romana", studiul inscriptiilor ue va dovedi, pe langä cateva mArturisiri culesedin autori, intr'un chipinvederat, existenta Dacilor sub oblAduirea imperiului roman, in vechea lor tara". Astfel ne spune Dio Cassius CA Sabinianus legatul împäratului Comod (180-192), dupri ce Mtn. pe Dacii ce se retrilseserti inmuntii inconjuraoriprovinciei,strämit tàin Dacia 12,000 de familii din aceastà natie 42

42 Dio Cassius, LXXII, 3.

140 ISTORIA ROMINILOR

A§A dar pe lângä Dacii (Geti sau Iazigi) ce egmaserá Dacia, ca unii ce tinuserá cu Romanii in lupta lor contra lui Decebal, mai vedem cä poporatia lor este sporitá prin stril- mutári suite fäcute de Romani, Mil indoialá." in acela§ scop In care am v`ázut mai sus pe Aelius Catus §i pe Marcus Plau- tius transplantând poporatii getice din stanga Dunsárei in Moe- sia, anume pentru a spori numárul birnicilor. Apoi, dad. Ro- manii ar fi avut de tinfá nimicirea totalá a natiei dace, nu ar fifost o adevgratá nebunie de a aduce in tara lor tocmai din acei oameni, pe cari voiau sá'i stárpiascá de pe fata pá- mântului? Nu trebuie sá ne mire imprejurarea eft' poate unele din numele de oameni sau de triburi pot aveà asemánare cu nume tracice, de oarece am Vázut cà Dacii erau Traci. Faptul insá. c'á ace§ti Traci tegesc §i. mor in Dacia ne aratá in chip invederat cà avem a face cu Daci. Inscriptiile. In monumentele comemorative sau func- rare gásite in deosebite localitàti din Dacia se aflà s'apate o multime de nume de bkbati§i de femei cari nu sunt nici latine, nici grece§ti, cari aduc cu numele ilirice §i pe cari trebuie s'A le privim ca purtate de Daci tráitori §i morti in Dacia sub stApânirea romanà. Iatá cele mai insemnate din aceste inscriptii Aia lui Nando, a trAit 80 de ani, Andrada lui Biluva, a trAit 80 de ani, Bricena, a trAit 40 de ani, lusla, a tr6it 30 de ani, Bedar 12. Dupa moartea el Herculan libertul au pus (aceastA piatrA) patronci sale drept recunostinta"". Numele continute in aceastà inscriptie ne aratá hive- derat pe membrii unei familii dace care adoptase insá moravurile romane, ceeace reiesà intAiu din punerea insu§i a pietrei, obiceiu roman, apoi din imprejurarea c'áo vedem posedând ceeace o aratà totodatá csá dispuneà de mijloace. Zeilor Mani :Lui Aeliu Andena, Auliu Macrin Epidianul zis siEpidiu, augustal al colonieiiiMacrina Marcia fiica puserà (aceastà piatrA)"". Andena fiind un nume dac, urmeaz6 cà acel ce'l purtà i§i mkitase fata care poartà numele roman de Macrina Marcia,

" C. I. L., III, 1,No. 917 : Aia Nandonis vixit annis LXXX. Andrada Bituvantis vixit annis LXXX. Bricena vixit annis XL. Justa vixit annis XXX, Bedarus4, XII. Post obitum ei Herculanus libertus patronae benemerenti. " C. I. L., III,1, No. 1488 : D. M. Aelio Andennae Aelius Macrinus Epidianus qui et Epidius augustalis coloniae Macrina filia posuerunt".

COLONIZA REA DACIEI 141

dupà un personaj care din numele ce'l poartil, Alactin Epidianu 1 sau Epidiu, pare a fi un dac romanizat. Pfirintii Uicudiu a lui Bedar §1 Suit' lui Epicad, au pus (aceast5piatr5) prea iubitei lor fiice, ce a fost ucis5 de tAlhari, Ins5 rfizbunatà" ". Numele fetei lipse§te, partea superioarà a pietrei fijad ruptà. Várintii ce'i pun inscriptia poartà insà invederat nume de caracter dac. T. M. au pus (aceast5piatril) spre recunos1int5 Domitici lui Clon, care au trAit 30 de ani" ". Domitia, nume roman ;a lui Clonus, nume dac. Zeilor Mani : Aelius Diaies, au tr5it 90 de ani,i i-au pus (aceast5 piatr5) Aureliu Ditugeniu,fiulsirnostenitorulparinteluiprea iubit spre re- cunoslintà" ". AtAt fiul cati tafäl cu nume romane, iar familii dace. Zeilor Mani : Mavida fiica lui Epicad, care a trilit 45 de ani, sopl iubitei sale sotii pune (aceast5 Alce odihneste" ". Numelei pronumele sunt caracteristic dace. Zeilor Mani :Aureliu Fabiu, purt5torul steagului aripei Siliane, a trait 28 de ani i11luni, Aurelian Rebur, veteranuli Fabia puser5 (aceast5 platrA) fiului prea iubit, dar sifor" ". Amestecarea caracteristicà Mtre nume latine§ti §i dace, inde- geteazà" o contopire a acestor doue elemente. Astfel fiul mart poartà numele roman de Aureliu Fabiui era purtätorul steagului unei ale ; pe mamA o cheam6 tot Fabia, iar tan], care se nume§teiel cu numele roman de Aureliu, mai poartà §i cognumele de Reburus, form6 invederatà neoromanA §i care urmeaiä sà"fie de origine dac5. Sola lui illacalru, veteran din aripa frontonian5, au Implinit juruita M- eutii lui Apolon" 5°.

" C. L L., III,1. No. 1585 :Interfecta a latronibus et vindicata U- cudius Baedari et Sutta Epicadi parentespientissimaefiliae titulum posuerunt". " C. I. L., III, 1, No. 1267 :Domitiae Cloni qui vixit annis XXX, T. M. benemerenti posuit". " C. I. L., III, 1, No. 835 : D. M. Aelius Diaues vixit annos LXXXX et posuit AureliusDitugcniusfilius ethaerespatri earissimo benemerenti". " Goos, in Arhiv. für sieb. Landeskunde, 1874, p. 129 : D. M. Mavida Epicadi filia fixit annis XXXXV. Maritus conjugi piae posuit. Hie sita est". " C.I.L.,III, No. 847, : D. R. Aurelius Fabius signifer alae sili- anae vixit annos XXVIII menses XI. Aurelius Reburus veteranus et Fabia filio pientissimo posuerunt, sed et sibi". " C. I L.,III,1,No. 787 : Apolini sacrum Sola Mueatri veteranus alae Frontonianae votum solvit",

142 'STOMA ROMINILOR

Inscriptie insemnafa" prin aceea, caratá pe un Dac intors la religia romanà, de oarece dedic6 o piatril lui Apolon. Zeilor Mani :T. Aeliu Ariorf quattuorvir anal al municipiului Drobetilor ucis de talhari au tr5it ani 57. Digna prea iubitului ei so t Publ. Aeliu Valente fiul 5i Udar nepotul spre recuno5tintili-aupus (aceastä pia- trä") Vedem aici un dac in fruntea unui municipiu. Femeia lui poartà un nume roman. Tot ast'ti cei doi fii ai sài, iar nepotul sàu nume dac; dovaa invederatà de contopirea Dacilor cu poporul roman si de latinizarea lor. Tot deasemenea credem a vedeA nume dace in urmaoarele, culese din inscriptii : Dada Drigiza, Dius, Pupa, SicciaS'isiata, Esbercusi alte câteva 52: Unele nume terminate in porus, ca Mucapor, Natopor, Mucalor, se reOsesc si la numele din Tracia ; deasemenea Rescu Turme Soie, Diza cari se reaffa" la nume bessice precum Rescu §i Dizus 53. Cea mai caracteristicrt inscriptie este insà aceea pusà pe mormantul unei regine dace moarld in Dacia pe tiinpul stäpci- nirei romane. Zeilor ManiZiaei fiicci lui Tiali Dacie sotia lui Pieporus rearle Cislobo cilorNaloporus5iDrilgisahunicci lorprea iubite bine meritatei pu- scrä" ". Am vrtzut cum Geto-Dacii sunt arritati de Ptolemeu ca aflAndu-se in Dacia sub stripânirea roman'a. Din aceastrt inscriptie se poate vedea eh' Dacii ph'straserà chiar oarecare autonomie, de vreme ce'i vedem tritind sub regii lor in Dacia romanà. Dad' ins6 inscripii1e raportate 011à acuma nu contin cleat nume pe cari forma lor ne impinge a le atribuí poporatiei de basting, posediim altele in care se spune liimurit individul pomenit apartineet acestei poporatii.

". C. I. L.,III, 1, No. 1559 :D. M. Aelio Ariorto 1111 viro annuali municipii D(robetarum), interfecto a latronibus vixit annis LVII. Digna conjugi pientissimo et P. AeliusValens filius et P. et Udarus ncpos b.ni. posuerunt". ". C. I. L., VII, No. 323 :(Orelli, No. 510); C. I. L.; III, 1, No. 804. 917, 986, 1236, 1243 5i 1525. Numele de Esbcrcus se afla in o inscriptie aflata la Wiesbaden, Tocilescu illonumenle epigralice,I,p. 303. ".C.I L.,III,1, No. 799, 852; Orelli,No. 510; C.I.L.,III,1, No.870, Compara Tomaschek, Ueber Brumo/ja und Bosalia in Silzungsberichle der Kaiserl. Akademie, LX, p.381. ". Adusa din C. I. L., VI. No. 1801, de V. Parvan. Conlribufii epigra- lirelaIsloria CreVinismului daco-roman, 1911,p. 95, nota 429 :D. M. Ziai Tialifil(iae)Dacae, uxori Piepori regis Goisstobocensis, Natoporus eLDril- gisia aviae cariss (imac) b.ni. posuer (unt).

COLONIZAREA DACIEI 143

11)IuliuSecundinulveteran rechemat in slujbil(evocatus) al cohortei III a salariorilor care a trilit ani 85, de natie dac, Arlicia Sabina sojia lui Jul. Coslas fiul5i mo5tenitoru1 spre recuno5tinjil"". Iulius Secundinus este deci arätat anumit ca de natie dac §i cu toate acestea poartä un nume cu totul roman, o do- vadä de complecta romanizare a Dacilor ce rämäseserä sub domnia romanä. Câti Daci se pot ascunde sub nume romane, la care nu mai e insemnatä, ca in inscriptia arätatti, originea individului, de oarece el poate o si uitasei treceà drept Roman neaos ! Femeia lui Secundinus poartä numele de Atticia, care este dac, iar cognumele de Sabina, invederatroman, incAt aici nu mai rämâne nici o indoialà cà avem aface cu Daci romanizati. Tot acelasi lucru dovedeste iurmAtorul fragment de inscriptie in care insä numele Dacului este slälcit, dar (WO finalä este desigur roman. 12) JuliaPi.\tinulcetalan dac" ". In altä regiune a tärilor dunärene, inScilia Minor, lo- euità si ea de popoare de neam dac sau bess, deci de neam trac, gäsim iaräsi dovezi de existenta unei poporaiii bästinase sub stäpânirea romanä si supuse inriurirei ei. Asa o inscriptie aminteste pe cetätenii romanii bessi asezati in sa tal Ulmeturn: Romani deci locuind aläturea cu poporatia tracä a Bessilor. An' inscriptie vorbeste despre hotarele dintre mosia lui Siam- pudusi satul Buridavensilor (Buridensii lui Ptolerneu), ambele denumiri de caracter absolut dac 57 o altà inscriptie contine iaräsi mai multe nume invederat dace sau trace : Mucapor §i sotia lui Sedida, Neti....tis care soti au copii de nunie romane ca Longinus, Marta iValerius. Se mai aflä, prin amintite mai multe sate cu nume (lace ca Amlaidina, Turre- ¡nuca, Asbolodina. O inscriptie prea insemnatd este aceea care pomeneste cetatea Ausdec.... (nume pänä pe jumnate dispä- rut) care este arätatä ca punând intr'un rand un hotar in contra Dacilor prin un actor al ceLätei, dregkor existent numai in Canabaesicare pe atunci erà reprezentat tocmai de un Dac, Vexarus. Hotarul a fost tras de M. Salvius P....ror din ordinul lui Helvius Pertinax (general si mai tArziu imptirat roman) linpreunri cu Antoniu Tribunul cohortei a II-a. Adaogil

"Orelli, No. 6844 :WhitsSecundinus evocatorumcoh.III, Sala- riorum qui vixit annis LXXXV, nalione dacus, Atticia Sabina conjux et Jul. Costas Innis et heres b. m. fecerunt". 56C. I. L., VII, No. 944 :Iulius Pi...tinus, elves dacus". " Buridava este aratatfi de Tab. Peulingeriana ca cetate din Daci.i. Alai sus,p. 138.

144 1ST0RIA ROMINILOR inscriptia cà Dacii au fost invitati sä iasä din locul stAlpit. O altä inscriptie funerarä din ora§ul Troppaeum Traiani po- mene§te de un Dac Comozoi care ar fi fost ucis de Costoboci, ei un trib dac träitor in Dacia pe timpul lui Ptolemeu care Iinume0e Cistoboci 58.Tatäl acestui Comozoi poartä 0 el numele dac de Daizus, iar fiilui acele romane de Justin 0 Valens. ARA inscriptie aminte0e pe tatäl §i pe mama cu numele dace de Mucapor §i Eftipia, iar copii cu acele romane de Sa- binus, Aurelius, Valerius §iSabinianus, ace0i doi din urmä arktati ca träind §i punând piatra amintitoare pe mormântul consAngenilor lor. O altà inscriptie contine numele Crescens Rigozi, Helpis Liberta, Cornelius Vitalis din care Rigozi fiind In genetiv insemna pe tatäli acesta Theft' indoialä dac. Tot a§à sunti urmätoarele nume culese tot din inscriptiile Do- brogiei :Iulius Dizzace din Troesmis, femeile Zudeculpi Clau- dia Dusia, Aurelius Dalmus 0 Aurelia Uthis sotia lui din satul dac Amlaidina amintit mai sus ; apoi Apolonius Dadae §i Ti... Claudius Mucasin din Tomi. Din tribul Bessilor, arätat ca locuind in Scitia Mjnor, mai sunt pästrate ateva nume per- sonale ca Clagino, Derzigeno, Eptacento, Zina §i Eptaperi. Se mai afläi gladiatorul Extfyro; care spune despre el insu0 erk. Dac, Amtirsc; cu toate cà i se sá'pase inscriptia in grece0e69. despre aceste neamuri trace, dace, gete sau besse se poate sustine contopirea lor cu Romabii prin asätorii sau inriuriri romanizatoare, cum reiesä lucrul in chip invederat din amestecul de nume trace cu cele romane in aceea0 familie, ¡flat icercetarea Scitiei Minoare conduce la acela0 rezultat cai aceea a rärn4itilor din Dacia propriu zisä, anume la adeverirea aflärei multor elemente dace sub stäpânirea ro- manä, cari elemente se pierdurä apoi MI% sä mai lase alte urme despre existenta lor deckt substratul caracterului, elementul mai mult fiziologic al rasei, de oarece floarea psihologia fusese retezatä de pe trunchiul ce o purtase, de sabia romanä. Armata. Existenta Dacilor sub stäpânirea romanä se mai dovede§te Ina. §i din aflarea unor cohorte de Daci atat In Dacia at si in alte pärti ale imperiului. Astfel afläm in Bri- tania Cohorta Aelia Dacorum. Mai multe inscriptii au pästrat numele unor ostasi din aceastä cohortä, care se aratä invederat ca Daci. Astfel sunt Decibalus, Dada §i Acadunus,acest din urmä arätat anume ca originar din Ulpia iraiana 60 capitala Daciei. " Mai sus,p. 139. " Toate inscriptiilecitate, aduse de V. Parvan in scrierea lui Cetatea Troppaeum, 1912, p. 5-48. " C. I. L., VII, No. 323: (C. Titio) ...a Acaduno Ulp(ia) Trai(ana),ein (erito) al(ae) Petr(ianae), Martius f(ilius) p(onendum) c(uravit). Asupra numelor Decibalus §i Dada, vezi No. 858 §i 866.

COLONIZARE A DACIEI 145

Apoi tribunul cohortei Claudius Alenander, poate si el un Dac cu nume roman, pe o piattä pus6 de el, sapà si un cntit incovoiat, arma nationalà a Dacilor Alai af15.m o ala I Dacorum care se vede ea' stationd in Noricum, uncle s'a descoperit o inscriptie la Einod, care pomeneste numele ei 62. Se mai Wäseste o cohorta' II Augusta Dacorum veterana eguitata in Panonia la Dalya, in vechime Teuto- burgium, si o altà cohortä III Dacorum amintità pe o piattä aflat5 in Macedonia, si care cohortà este data' ca luând parte la o expeditie in Mezopotamia63 Deasemenea se mai OM o inscriptie care aminteste despre un prefect al militarilor Dacorum Iassiorum 64,dedicatti lui Antoninus Pius si Osità in Sarmizagetuza ; o alta care pomeneste o cohorta I Dacorum vigillum §i o a treia care poartrt pe ea o vexillatio Dacorum parthica. Alai amintim si milites Dascisciani cari se reg6sesc in mai multe izvoarei erau rAspAnditi in toatä intinderea Im- periului Roman, precum i cohorta Getulilor din Iudea65. Prezenta unor trupe at:At de numeroase de Daci in Im- Orgtia Romand cere numaidecat acea a unui numk insemnat de Daci, in provincia de unde ele sd se fi putut recruta. Dacii ins6 se intalnesc nu numai ca soldati, cii ca ofi- led superiori, comandanti in armatele romane, bine inteles in acest caz pe deplin romanizatisi nmnai cât ar reoripä- " C. I. L., VII, No. 838. " C. I. L., III, 2, No. 5044: Praef. equitum alae I Dacorum tribunus militum legionis II adjutrix". O altà inscriptie reprodusa de Mommsen In nota la No. 1153 (C. L. III, 1) aminteste pe unul Julius Erucianus Crispus praef. alaeIUlpiaeDacorum. Erhaceeasi Ala I Dacorum Cu Aala I Ulpia Da- corum, sau 2 corpuri deosebite ? " C. I. L., III, 2, si III, 1, No. 600. " Akner und Mailer, No. 157: Ex voto tricenali magno et invicto imperatoriCaesariTitoAelioHadrianoAntonino Pio Augusto, pontifici maxim°, tribunicia potestale XVI, consuli III, patri patriae pro salute et fe- licitatepontificis maximi et Anniae Faustinae Augustae conjugi, Caius Clo- sextum prael. militium Dacorum Iassiorum hanc statuam inauratam numinibus majestatique eorum (posuit)". (Dupà cetirea lui Akneri Miiller). RAn- dul subliniat este dat de inscriptia astfel : C. CLOD. VI. PRAEF. M. DA- CORUM. IASSIORUM". Cetindu-se pe M. din inscriptie t municipium s'a vAzut aice vechiul nume alIasilor. Noi credem Impreunh" cu Akner li Miiller cA un prefect al unui municipiu este ceva cu totul neobisnuiti ed cetirea militum Dacorum lassiorumeste mult mai probabilà. Dadi lalii ar fi existat de pe timpul Romanilor, ba chiar ca municipiu, ar trebui numai decht sh se reafle In el urme ale vietei romane, pe child este cunoscut ca nu s'a ghsit In el nici osingurdinscriptieroman'h,MilitesDaci lasii nu erau deck Dacii Iazygi careseaflauInDaciasub stApanirea romand. Mai notami linprejurarea cifpretinstilprefectalmunicipiuluiIasi trdeste tocmai In Sarmizagetuza. Iasul frish sau Iaii si-ar puteh trage numele dela Iazigi. " TrebelliusPollio, In Claudio, XVII; Flavius Vopiscus, In Aureliano XXXVIII; Orelli,5889, 6049, 6688; Notilia dignitalum imp. rom. Ed. 136- eking p. 21, 23, 88, 96. Asupra Getulilor, vezi C. I. L., III, 2, Privilegia XIV. A. O. Renopol. Istoria Romanilor. vol. I. 10 146 ISTORIA ROMANILOR

stranduli amintirea originei lor. Astfel aflam despre Regalianus, unul din cei mai buni generali romani ai timpului sau, ea era de natie dac §i dupa cat se spune coborator din Decebal"66_ Chemat de imparatul Valerian lao comanda superiohra, el capata subGallienusguvernareaIliricului§iastampara o revolta a acestei provincii. Un uzurpator, Ingenuus, räscu- lându-se impotriva lui Gallienus, este batut in Moesiai Gal- lienus pedepse§te cu nespusa cruzime pe partizanii rascoalei. Moesii speriati proclama atunci pe Regalinus de imparat (263 d. Hr.) dara este ucis curand dupä." aceea, temându-se provincialii de o §i mai cumplita razbunare a lui Gallienus. Toate aceste imprejurari adeveresc existenta poporatiei dace sub stapanirea romana, §i deci nu se mai poate sust-inea cà natia Dacilor 'ar fi fost cu desavar§ire nimicita de Romani, cu prilejul cucerirei fárei lor.

3. ELEMENTUL ROMAN Intinderea elemeinului roman. PrincucerireaDaciei, supunerea poporului ba§tina§ §i aducerea de colonii din diversele parti ale Imparatiei Romane, se adunasera in noua provincie romana elemente deosebite prin obär§ia §i felul lor de a fi. Ele hied supuse insà aice unei inriuriri covär§itoare care, ca o grea piatra de moara, sfarama toate grânele deosebite aruncate in cowl ei,§iscoase din a lor mäcinare un popor nou §i unitar ce purtà pe fruntea lui tot pecetea romana. Ne rämane de studiat mijloacele puse in lucrare de Romani pentru a romaniza Dacia, tinta pe care chiar Traian trebuise s'o aiba in vedere, daca vroià ca a lui cucerire sà devina pentru Im- Ora tia Romana un scut §i o aparare, iar nu numai o nada mai mult spre a atrage pe barbari. De§i Traian aduse colonii din provincii §i nu din centrul imperiului, el cäuta in totdeauna ca sä trimita in Dacia ele- menteromanizate, printre carenumai sestrecurara§ide acele in care romanizarea nu prinsese inca depline radacicni. Alai multe dinora§ele ce contribuira prin poporatia lor in colonizarea Daciei erau colonii romane sau ora§e mult cercetate de Romani. Se §tie insa ea dreptul de colonie nu putea fiacordat decat acelui ora §strain in care se adaosese de mult poporatia romana, Meat sa dobandiasca o fizionomie curat latina. Emesa acel ora § din Siria Apamene care trimisese in Dacia cultul lui Azizis sau Puer bonus phosporus era nu

" Trebellius Pollio, Triginta Tyrant, IX :Erat gentis daciae", Dece- bali ipsius, ut fertur,affinis". Comp. Auretius Victor, Caes. XXXII.

COLONizAREA DACIEI 147 numai colonie rornang, dar incg din cele mai favorizate, ruità cu dreptul italic care scutià pe locuitorii ei de diiri si le traded puthrta de a intrebuintà formelestricte ale dreptului roman la regularea daraverilor lor 67. Tot asernene colonie cu drept italic erài.Fleliopolis dinCoelesiria, de uncle se adusese in Daciacultullui Jupiter Heliopolitanus 68 Aceste -prae grecesti ale Aziei Minoare contineau o poporatie romang a$à de numeroasg, ineâtmulti dinoamenii cei mari ai Romanilor vgzuserg lumina zileiin zidurilelor. Asà vestitul iurist Ulpianus el-à originar din colonia romang din Fe- nicia, Tina". Orasul Tavia sau Taviurn, de uncle veni in Da- cia cultul lui Jupiter Tavianus, era vestit ca mare centru comercial 70 care deci trebuia sg fifost foarte cercetat de Romani ei cgutând sà tragg mai ales foloase economice din stgpanirea lumei. Tot colonie romang. erà Augusta Treverorum, patria lui Ibliomarus 71,i aceiasi insusire o avedi Aeguum din Dal- matia 72. Nu erà pentru prima owl când Romanii cgutau sà romanizeze o provincie noug, cu elemente romanizate din allele mai vechi. Acesta fusese in deobste sistemul intrebuintat de dansii, pentru a introduce mreja gAndirilor romane in capetele tuturor supusilor lor. Elernentul latin sporià prin insus faptul intindereisale,sipopoarelelatinizatede Romanislujiau la rândul lor pentru a latinizà pe altele. Astfel numai se putir làtì spiritul reprezentat la inceput prin mâna de oameni din Latium si Roma, si din un simbure mic se putù desvoltà acel arbore uries care umbrià cu ramurile sale Cate trele pgrtile lumei cunoscute pe atunci. Dar, dacg Traian nu vroi sg mai slgbiascg incg elementul roman din Italia, trimitindu'l el in Dacia, putù el impedeca pe locuitorii centruhii impgrgtiei si a capitalei a se duce de bung voia lor in tara, cgtre al cgrei pgmânt Ii atrrigeà, Cu o putereneinvinsg,farmecul aurului,ascunsinmgruntaele acestei fericite regiuni ? Puted Traian sà impiedice colonizarea -vòluntarg a provinciei cu elemente din Italia chiar, dupg cum

" Digeslae, L. 15, § 4 : Sed et Emesenae civitati Phoenices imperator noster ius coloniae dedit, iurisque Italici eam fecit". (tilpianus). " Ibidem, § 2 :Est Heliopolitana quae a divo Severo per belli civilis ocasionemItalicae coloniae rempublicam accepit". De si aceste doue orase tiobandescdreptuldecolonieclupaTraian, totusi ele trebuiau, Inca de pc timpul lui,sa confina in ele o numeroasa poporatie romana care sá le fi ro- rnanizatpanainteatata,incatpetimpul lui Sevprus sa ajump a dobandi dreptul de colonie. " Idem, pr. Sciendum est, esse quasdam colonias iuris italici, ut est inSyriaspiendidissima Tyriormncolonia,unde origo es1". (lilpianus). Strabo,I,1. " Orelli No. 71. 72Alai sus.p. 131, nota 23.

148 ISTORIA ROMANILOR el oprise aducerea de acolo a coloniilor sale ? Este invederat ea nu,si cà bogalia minelor de aur ale Transilvaniei va fi atras, in pa'mântul Daciei, un numar foarte insemnat de Ro- mani in intelesul adevarat al cuvântului, adica de oameni de vita curat latina. Ca Romanii erau atrasi pretutindeni de exploatarea aurului ne-o spune intaiu Cicero, cand arata cä minele de aur din Macedonia fura luate in arenda de capitalistii romani. Straboni Plinius adaoga cà Selasii din Piemont fiind supusi, o parte din tarâmurile lor aurifere le fura rapite i ca indata osocietate romana se alcatui pentru exploatarea minelor ;. iar Titu Liviu adauge, inca mai incheietor, ca la inceput se inchisesera minele de aur din Macedonia, pentru ca sà nu na- valiasca laele bogatasii italieni73. Cercetarea inscriptiilor ne dovedeste in chip invederat, imprejurarea cä imensa majoritate alocuitorilor provinciei Daciei erau Romani sau elemente pe deplin romanizate, iar ca sträinii, acei ce mai pastrasera Inca in fiinta lor caracterul eterogen, alcatuiau numai o mica frantura din poporatia Da- ciei ; o exceptie in mijlocul regulei obstesti. Mai toate inscriptiile sunt scrise in limba latina icontin nume patronimice latine ;ele consacra amintiri zeitatilor romane, sau reproduc organizarea statului sau cea mtinicipala a Romanilor 74. Numai 14 inscriptii din mai bine de 1400 aflate pânà acum in Dacia, sunt scrise in limba greceasca, si nu stim de se vor OM 100 in cari sa fie amintite elemente staine. In onoarea lui Jupiter gashn dedicate mai bine de 60 de pietre,ina Junonei16,a Minervei 14, a lui Mart 12; In a lui Esculap 30, a Higieei 26 si a sà mai departe. Pe cand numele patronimice de origina elinà, traca sau celtica se intalnesc mai mult ca niste curiozitati, undei unde cate unul, acele romane ne intimpina la fiece pas. Asa numele Aelius revine de vreo 100 de ori, acela de Aurelius de vreo 150, acela de Iulius de vreo 50 de ori ; tot 2à cu acela de Valerius cu numirile femeiesti de Julia, Plautia, Valeria, etc. Acelasi rezultat reiesa in mic din cercetarile celor 14inscriptii descoperite la cetatea Ulmetum. Numele continute in ele dau o precumpenire vadita elementului roman. Pe langa numeroa-

" Cicero Brullus, 22,Straho, V, 1, 12, Plinius, H. N. XXXIV, 1; Titus Livius, XLV, 18 §i 29. " Akner, unul din Inviitatii acei ce au studiat mai adânc starea Da- dei romane spune Und dass die Colonisten meist kernrömischen Ursprungs gewesen,beweisen die unzähligen Lapidarinschriften. welche beinache durch- gangig in der echt römischen Sprache, im classischen Lateinstyl sowohl an gebaiiden und Altaren, als auch auf Votivtafeln und Grabmonumenten ver- fasst worden sind". (Die Colonien und militiirischen Standlager der Römer in Dacicn, Wien, 1857, p 11).

COLONIZAREA DACIEI 149 sele nume patronimice romane gäsim pomeniti Bessi consistentes vico Ulmeto cu cele dou5 nume din o inscriptie elinä :Ju- stin §i Attas Poossei §i alte douä din una latinäIthazis Dada Ziftia. Elementul elin este reprezentat mai ales prin femei Theagina sotialuiIuliuSergis, Ulpia Nicandra sotia lui L. Victorinus, Theodota sutia lui Aemilius Postumini ;apoi prin bärbatii :Val. Nilus, Appas cu sotialui Domna i fiul lor Alexandru75 Inteun cuvAnt intregul tablou ce reiesä din inscriptii este acel al unei vieti romane, atinsä pe ici pe coleA de elemente sträine. Acestea, de§i aveau in unele cazuri oarecare insemnätate, nu au ajuns niciodatà a face din locuitorii Daciei o adunäturä de elemente disparate, nepredominate de nimic, care sä lupte §i sä se sfärâme unul pe altul cu o egalä putere. Toatesesubordonauinriurirei predomnitoare aspiritului, vietei §i culturei romane, reprezentatä in Dacia prin o nenum'ä- ratà multime de Romani alergati in ea, spre imbogritire, din toate pärtileImperiului Roman, §icu deosebire din Roma §i De aceea ne mifám cum de s'au gäsit invätati cari, pentru a dovedi existenta Romanilor adevärati §i anume a celor originan idinItalia, au cäutat arätäri anumite in inscriptii, gäsind bunAoarà o asemänare intre numele ora§ului Apulum din Dacia §.1 districtul Apulia din Italia, intre muntele Albur- nus din acela§i district §i numele ora§ului Alburnus Maior in Dacia 76. Am puteA adäogi noi la asemenea argumente slabe, altele mai puternice :burfäoarä dispozitia luatä pe patul de moarte a libertului lui August, procuratorul minelor din Dacia, M. Ulpius din gintea Hermia, de a fi transportate oasele lui la Roma, färä indoialä fiindc'ä doriA s'A odihneascä acolo unde se näscuse 77.Dar unde este nevoià de a dovedi cä ziva este luminä, sau noaptea intunerec? Elementul roman, fatä cu cel sträin, este a§à de puternic reprezentat in Dacia, incAt acest din urmä se pierde in celalalt, ca neghina cea rarà in grAul cu- rätit. Cercetätorii au rämas oarecum loviti de numärul mare de inscriptii continAnd nume sau zeitäti grece§ti ; aceasta din cauz6 cà numai acestea le-au särit in ochi. In realitate ele nu

75 V. PArvan, Ceta/ea Ulmetum, p. 95-96. Goos, Untersuchungen aber die Innerverhaltrusse des trajanischen Da- ciens,in Arhiv für siebenbitrgische Ldndeskunde, 1874, p. 109. 77 C. L.,III, 1,1312: D. M. M. Ulpio Aug. Lib. Hermiae proc. rium,cujus reliquiae ex indulgentia Augusti nostri Romam latae sunt, Salo- nina Palestria et Diogenus libertus bene merenti fecerunt. Vixit annis LV".

150 ISTORIA ROMÂNILOR reprezintä nici 5% din numärul total al inscriptiilor aflate in Dacia 78. Sub inriurirea covärsitoareaelementului roman, a-La de puternic reprezintat in Dacia, chiari acei stràini cari, la sosirea lor in tara, nu vor fi fost pe deplin romanizati, precum Elinii aceia ce puneau inscriptii elinesti pe pietrele votive con- -sacrate de ei zeilor lor, se vor fi asimilat cu timpul tot mai mult cu poporatia domnitoare. Dar dacä chiar ei vor fi pästrat pänd la moartea lor cevà din urea lor sträinä, precum in accentul sau in moravurile lor, incä generatia urmätoare trebuià numai decät sà se prefacä in romanä, intrucät tocmai elementele etnice deosebite aduse in Dacia, fiind rupte din pämäntul lor, trebuiau sä."lepede cu timpul particularitätile lor osebitoare. Apoi aceastä grämadà de oameni deosebiti, veniti din Galia, Panonia, Iliria, Dalmatia, Azia MinoaräiItalia, trebuiau aibä o limbà comunä pentru a se puteä intelege intre ei, care alta puteà fi aceastä limbà, cleat acea oficiall a Impe- riului Roman, limba dregätorilor si a militarilor? Chiar deci dacA unele elemente aduse de Traian in Dacia, nu vor fi fost dela inceput pe deplin romanizate, ele trebuirä prin puterea lucrurilor sä se romanizeze in cel mai scurt timp. Aetiunea desnationalizkoare a armatei. Fatá cu un -element roman atät de puternic, erà firesc lucru ca toate acele sträine sà disparài sä se piara in sinul säu, si tot el a inghitit si elementul cel bogat de bastinä al Daco-Getilor ce rä- mäseserä in tail dupä cucerire, dupà cum am constatat-o mai SUS. Dacà insä partea civilä a poporatiei ell un agent atät de puternic de romanizare, cu mult mai mare lucrare avù in _acest sens elementul militar. Cohortele, alele si numerii, trei soiuri de corpuri ajutä."- toare, erau compuse din sträini, strämutati inadins din tara lor in alte pärti ale imperiului, pentru a determina desnationalizarea lor ; de aceea gäsim de obiceiu cohorte de o nationalitate oarecare cantonate in alte täri, adeseori foarte. indepär- tate. Astfel pe când gäsim cohorte de Britani in Dacia, in- 1.Alnim cohorte de Daciiii Britania. Aceste cohorte ajutätoare de sträini erau clemente Inca neromanizate din armatele ro-

" Fustelde Coulanges adAncul cunoscAtoralImperiului Roman In timpul imp5ratilor spunein Historiedesinstitutionspolitiques de l'ancienne France, I, p. 358. Ce mal (la diminution de la population agricole) augmenta surtout lorsque Trajan sut jeté de grande colonies d'agriculteurs sur la rive gauche du Danube, peuplant la Dacie au &pens de l'Italie et de la Gaule". Nu am spusnici°data c4 Traian ar fi adus colonii mai de seamA din po- poareleorientale,cum intelegegresitspusele mete d. Obedeanu, Grecii in Tara Romaneascci, p. 612.

COLONIZAREA DACWI 151 mane, pe care Romanii le zmulgeau dela ele din Ora, tocmai pentru a gräbi denationalizarea lor. Legiunile din contra nu puteau fialcätuite decAt din elemente pe deplin latinizate. La inceput ele fuseserä alese (legio=legere) numai din Romani din Roma, catre care se adauserä apoi popoarele italice,i numai at mai tArziu elemente provinciale, insä totdeauna ce- täteni romani 7°.Ele stäteau de obiceiu inteun singur loe, nefiind schimbate decAt foarte rar din o tara in alta. Astfel se intAlnesc legiuni, care in timp de seculi intregi, generatii peste generatii, stational-5 in una §i aceemi provincie, precum bunä oarà legiunea a XIII-a Gemin5 care stag in Dacia dela cucerirea ei de Romani pAnà la päräsire (106-270). Slujba solda- tului fiind de 20-25 de ani 80, individul intrat tânär in legiune, ie§ià bAträn din ea, cu atät mai mult cà tinereta lui trebuiä sä se mistue repede, in o munc6 atät de incordatà ca acea a ostawlui roman. Viata legionarului fiind a§à de statornicti, él indatä ce erà cantonat in provincie, se gräbià sä se insoare cu o femeie din localitate, cu care procreà copii, se incuujurà. cu o familie adeseori numeroasä, intoemindu'§i o gospodArie potrività cu nevoile sale. Copii erau crescuti in lagilr, ceeace fAced ca ei sà deprindä limba tatilor lor, mai curänd decAt acea a mumelor, precuin se intâmplä de obiceiu. Aà ni se ra- porteaz5. faptul CA*, in timpul räzboiului cu Spania, trupele romane dädurä na§tere, cu femei localnice, la un mare numiir de copii cari furà crescuti in lag5r §i din care republica forma colonia romanä Carteia, dupà cererea pärintilorlor 81 cele 250 de inscriptii culese in Africa, §i cari aratä locul na§terii unor legionari, se gäse§te de 81 de ori insemnarea ostris, In locul aceluia al unui oranatal, ceeace ar insemnA CA mai mult de 1/4 din efectivul legiunilor romane erà n5scut §i crescuL in lagär 82. Deaici se explidi pentru ce legionarii, cAnd i eOati din armatà, dupä o viatä intreagà de slujbA militarà, sub nu- aide de veterani, li se impärtiau pilmänturi de regul5 in pro-

" W. Harster, Die Nalionen des Ramerrisches inden Ileenn der Katsor, Speier, 1873, p. 28 :namentlich waren es aber die Legionen die ausnahmslos aus rtimischen Bargen zusarrunengesetzt und einem nicht unbetrachilichen Kern italischerKrieger enthaltend, das eigenthamliche rtimischeGeprirge nochbis in spate Zeit bewarten". 80 411onlmsen in C. I L., III, p. 903,lung, Ramer und Roman,' in Mu Donaultindern, Innsbruck, 1877, p. 45. " Mommsen,RömiseheGesehichte,Berlin,1865, II,p. 4. D. 0id. Densusianu, Histoire dela !algae roumaine, p. 51, crede gresit 61 quelques soldats ayant pris en mariage de femmes romaines, fondaient des families mistes oü lesenfants qui leur naissaient apprennaient forcement la langue de leur mCre". Doua neexactitati :Intai eh nu soldatii straini luau femei romane.,ci legionarii(veterani) romaniiluaufemei dace ;apoi in Dacia copii limba tatilor in loc de acea a mamelor lor. 82 W. Harster, 1.c.,p.26.

152 ISTORIA ROMINILOR

vincia unde slujiserà si tot asà se urinä Cu ostasii din trupele ajutätoare 83. Ni s'au pästrat mai multe diplome militare (Cu numele lor tecnic : tabulae honestae missionis) gäsite in deosebitele provincii ale Imperiului Roman, precumi in Dacia. Prin ele se elibereazA din slujba militarä." ostasii ce au slujit cu vrednicie si credintä timp de 25 de ani si mai bine ; se dä cetätenia acelora ce nu o aveau (din trupele ajutätoare); se incuviinteaz6 conubiul acelor dintre cetäteni ce luaserà in cäsä'torie femei peregrine sise recunoaste copiilor näiscuti din asemenea in- sotiri dreptul de cetätenie, ca si cum ar fi fost näscuti din doi cetäteni 84.

83 Idem, 1.c., p. 50 :weshalb die verabschiedeten Veteranen auch ge- wöhnlich in dem Lande in welchem sie ltingere Zeit in Quartier gelegen batten, sichhäuslichniederliessen".Intreinscriptiiledacice sunt vr'o 36 care po- menese veterani wzati In Dacia, din care unii din ale §i cohorte, altii din legiuni. Una din inscriptiile gasite la Troesmis ne aratape un veteraneo- man din leg.V, maced. C. Publicius Niger dipatand dreptul de conubiu cu Publicia Cyrilla originard din Bgthinia, prin urmare Greacd. Tocilescu In Re- vista lui,II,1883, p. 252. a' C. I. L., III, 2, Privilegia militum, No. XL : Imperator Caesar Titus AeliusHadrianus Antoninus AugustusPius equitibuset peditibus qui militaverunt in alis III quae appellantur I Hispanorum Campagonum... et cohortibus X, I Vindilicorum... I Flavia Commagenorum... I Ubiorum, I Thracum Sagittariorum... et I Gallorum Daciea... et I Augusta et in peditibus singula- ribus Britanicisel sunt in Dacia sub Matto Prisco, XXV. pluribusve stipen- diisemeritis,dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, civitatem romanam qui eorum non haberent dedit et connubium cum uxoribus quas tunc habuissent cum est civitas eis data aut cum is quas postea duxissent, dtimtaxat singulis" (din anul 157). Dintre numele osta§ilor dimi0 prin aceastadiploma,Insemnäm :Geta, Chrisimus,.lassus, Felicius,Statianus Priscus. No. XXV :" Imp. Caesar, Nerva, Traianus, Augustus, Dacicus, e- quitibus et peditibus qui militaverunt in alis duabus et cohortes decem quae appellantur I Augusta Itureorum et I Aug. Itur. sagittariorum et I Britanica civium romanorum etIHispanorum pia fidelis et I Thracum civ. rom. et I Rumor. etIFlavia, Ulpia Hisp. civ. rom. et II Gallorum Macedonica et IIIcampestrisciv.rom.etIII Rhaetorum civ. rom. et pedites singudarii Britanicii el sun( in Dacia sub Terentio Scauriano,quinisetvicenispluri- busve stipendiis emeritis, dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis liberisposterisque eorum civitatem dedit et connubium eumuxoe- ribus quas tunc babuissent cum est civitaseis data, aut siqui caelibes es- sent, cumiis quasposteaduxissent,diimtaxat singuli singulas". (Scipion Salvidiano Orfito et M. Peducaeo Priscino consulibus=anul 116). No. XXXIII Imp. Caesar Traianus Hadrianus Aug. equitibus et peditibtA qui militaverunt in ala et vexillationeIllyricorum et cohortibus quae appellantur I Hi- spanorum etI Hisp. veterana etIIFlavia Numidarum et II Flavia Besso- rum etIII Gallormeh sunt in Dacia inferiore sub Plautio Caesiano et. Iu- ventio Celso et Q.TulioBello consulibus =129. Mai comparä No. XLIV (din Italia) : Ut etiamsi peregrini iurius feminas in matrimonio suo iunxerint pro- indre liberostollant acsiex, duabas civibus Romanis natos". 0 alta tabula honestae missionisdescoperitaIn Dobrogea incuviintaza §i ea, iis connubii duntaxat cumsingulisetprimisuxoribus peregrin iuris feminas in matir- monio suo iunxerint", Buletinul Mon. istorice II, (1909), p. 114i 117.

COLON1ZiREA DACIEI 153

Interesantä este in aceastä privire mai ales o inscriptia gäsitä la Iglita in care un veteran al legiunei a V-a Macedo- flied numit T. Valerius, näscut in castre, se reintoarce in patria lui din dou5 mari expeditii, una in räsärit, alta in Ger- mania,ise cäsätore§te cu Maria Basilissa mama colegiului Dendroforilor 85. Dacia fiind o provincie märgina§ä,i incä cea mai ex- pusà din tot Imperiul Roman, se intelege csá num5rul acestor veterani liberatii a§ezati aici va fi fost cu deosebire insemnat. De la cuvântul veteranus s'a format românescul bdtrdn, **1 sä se observe cä rAze§ii numesciastäzi pärtile neimpärtite ale proprietätilor lor cu numele de bdtrdn. In asemenea denumire caracteristicà,noi vedem o amintire a asignatiei de pämänturi fäcutä veteranilor romani, odatà cu dimisia lor din armatä. Dar chiar intelesul comun al cuvântului bdtrdninare de ani, inc6 ne aratä cà intre elementele constitutive ale coloniilor romane, numärul veteranilor trebue sä fi fost predomni- tor, pentru ca soldatul veteran ssä devie pentru locuitorul dela Dunäre tipul omului beitrein in genere ;cu alte cuvinte ca o expresie curat soldAteasedi sä generalizeze in viata socialä a Romanilor din intreaga Dacie" (Säineanu). Traian intrebuintä in expeditiile sale contra Dacilor 7 legiuni :I Italica, I Minervia, a IV-a Flavia, a XIII-a Gemina, a VII-a Claudia, I Adiutrix §i a V-a Macedonica. Asupra impär- tä§irei acestor douä de pe urmä la cucerirea Daciei dornneW oarecare îndoialä. Totu§i credem c`á o eär`ámidä legionarà ce se OM la muzeuI din Bucure§ti cu inscrip-tiunea : Leg. XIII Ge. I adj. Adieä Legio XIII Gemina I Adjutrix trebuie sà ridice once indoialá asupra participárei acesteia din urrná. CAt despre legiunea a V-a MacedonicA, aflarea ei in Dacia este do- veditä prin mai multe inscriptii 88; prin urmare este de admis csä §i ea se va fi impärtä§it la rAzboiu §i nu va fi venit numai In urmà pentru a stationä ca garnizoanä in provincie, cu atata mai mult c6 inscriptia ne spune cä ea a ajutat lainterne- ierea (rezidirea) coloniei dacice Sarmizagetuza, sub conducerea

" DescoperitddeTocilescu. VeziMonument epigrafic gdsit la Iglita Pe pag. 3 se afld textul restituit al inscriptiei unde cetim : reversus ad Lares suos et Marcia l3asilissa matri dendr (ophorum) enupta". Asupra mamei colegiilor vezi mai jos Cap.Colegiile. E curios cum Tocilescu care comenteazd de cloudori inscriptia(in lucrarea citaid g In Revista p. isiorie, II, p. 258), nu se ocupd de aceastA parte interesantd a inscriptiei, ci numai de alte chestii, precum decariera generalilor sub care T. Valerius Meuse expeditiile. Este de- fectul arheologilor de a pierde din vedere interesul istoric. " C. I. L., III, 1, No. 826, 854, 879, 899, 904, 909, 935, 1094, 1443, 1566, 1584,1603, 1670. Comp. Goos in Arhiv, p. 161. Dierauer, Beiireige einer krilischen Geschichte Traians, Leipzig, 1868, p. 79, nota.

154 ISTORIA ROMANILOR lui M. Scaurianus, cel dintAiu propretor al Daciei pe timpul lui Traian (anul 110 d. Hr.) 87. Din aceste 7 legiuni rAmAserà la inceput 3 in Dacia, pentru paza provinciei :a XIII-a geminà, á V-a Macedonicà §i I Adjutrix. Pe când cele din urmä schimbarà in uneleran- duri garnizoana lor din Dacia, spre a se duce in Scitia sau Panonia superioarà, intorcându-se in Dacia la vreme de nevoie, a XIII-a Geminà rämase neclintit in aceasfä provincie ca.t timrstätù sub stàpânirea roman6. Rerdinta ei de csdpi- tenie erà. in Apulum. Aici erà pretoriul ei sau cuartirul gene-. arsenaluli templut ei 88 Legiunea V-a MacedonicA, dupà ce fuseseretrassä din Dacia, fu innapoiatà aici cand Gotii incepurà a amenintà provincia, pe timpul impAratului Septimus Severus§ii§i a§ezA lagtirul la Potaissa (Turda) unde se aflà mncà astàzi ruinele con- structiei acestui lagAr §i unde s'au gAsit mai toate pietrele raportate mai sus, care pomenesc aceastA. legiune. Lucrarea combinall a elementului civil §i a celui militar roman, asupra tuturor elementelor strgine de firea roman6, trebui sä*aibà" numai deck, de efect grabnica lor desnationalizare §i primirea cAt mai curand a obiceiurilor, moravurilor §i limbei poporului domnitor. Intinderea provineiei romane. R6mAne de llimurit Mat un punct insemnat, anume pAnä uncle se intinse romanizarea popoarelor Daciei? Inainte de a ilspunde la aceast6 intrebare,ssä ckitäm determinh. marginile provinciei romane. Traian, pg§ind peste hotarele fire§ti ale Imperiului Ro- man care aici in räs'Arit erau insemnate prin puternicul curs al Dudärei, trebuià sà caute a da nouei sale intemeieri, puterea de a se impotrivi contra lumei barbare ce roià din toate pàrtile imprejurul ei. El alese din intinsa regiune care se nu- miei Dacia numai o parte in care el infiintà provincia romanA, That astfel Dacii, de§i Lauti des'avar§it, totu§i pAstrarà in stäpanire o bunä" parte din taralor.Traian insä." le luà regiunea cea mai tare, cetatea muntilor, Transilvania §i Banatul, cu o prelungire Care Dunilre prin Muntenia Micà, adic6 01- tenia, spre acreeà in ea nona provincie.esurile Moldovei á Munteniei Mari le lgsà Dacilor, pe care ace§tia le avuserà In stäpAnire incà innainte de a veni peste ei cucerirea romanà,

C.I.L.,III,1,No.14.13...Ciesari divi Nervae Traiani Augusti zondita colonia Dacica per legionen V. MacedonicaScaurianus legatuspro pretore.Asupratextuluiacestei inscriptiiexistá oarecare controversä.Vezi Mommsen in comentariile la textul inscripliei. 85C. I. L., III, 1, No. 1019, praetorium; 1121, 1138, armamentarium, custos armorum.

COLONIZAREA DACIEI 155 intinzand asupra lor numai un protectorat, unit cu plata de tribut. Harta lui Ptolemeu arata si ea cele mai multe din ora- ele Daciei asezate in partea cuprinsa mai tArziu de Romani numai prrtine din ele sunt puse dincolo de aceste limite. Asa In Valachia spre rasarit de Olt se afla orasele dace Sornum, Tiasumi Netindava asezate in mijlocul tribului Piefigilor,si In Moldova pana laSiret orasele CarsidavaiPetrodava, in dreapta acestui riu, in partea lui superioara (cam pe unde vine orasul Piatra de astäzi); mai in spre munti Utidava §i mai jos Palodai Zurobara. Chiar Daciideci nu aveaucentrul puterei lor in afarä de cetatea muntilor transilvani, de oarece din cele 36 de cetati aratate de Ptolemeu ca existente in Da- cia, 28 sunt asezate in tarile de dincolo de munp si numai in acele de dincoace. Pe cAnd insa Dacia Dacilor se intindea si in afara de cetatea muntilor, Dacia romana ramase numai indaratul lor, pricina pentru care nu se gasesc ruine romane prin Muntenia Mare sau Moldova. Acele ce s'au gäsit lânga Galati precumiinscriptia aflatä acolo si de carevorbeste Cantemir, inscriptie dedicata lui Traian, aratä numai atAta Romanii cariocupasera inca dinnainte Scipa Minoara (Do- brogea de astazi), trecusera Dunarea pentru a intemeià si pe malul ei snug niste cetati, spre aparare in contra barbarilor, precum au tras tot spre apararea Dobrogei, acele valuri intinse de pamânt intarite cu lagare de soldap prin Basarabia actuala si Moldova sudica. Ca aceste valuri, cunoscute si astazi sub numele de valul lui Traian, nu erau menite a aparà Dacia, ci Dobrogea, se vede de pe indreptarea lor transversala fata cu riurile ce se varsa in Dunare din Moldova si Basarabia, si nu longitudinala, precum ar fi cerut-o apararea Daciei 89 Vom veded mai jos,lacapitolul asupra constructrilor romane din Dacia, ca soselele romane din Dacia se intindeau spre rasarit numai 'Ana la castelelei cetatile ce aparau infra- rilepasurilor Carpatilor moldovenesti inTransilvania. Prin urmare nu ponte fiexacta aratarea lui Ptoleineu Ca Dacia romana s'ar fi intins spre rasarit pâna la riul Hierasus (Siret), de oarece ar fi fost absurd ca Romanii sa fi depasit hotartil firesc al muritilor moldovenesti, pentru intinde stäpAnirea pe o suvita ingusta de pamânt asezata dincolo de acei munti,. In lumea barbara. Spre sud Dacia se margineà cu Dunarea 'Ana la gura Oltului. Deacolo acest riu formA hotarul ei ra- säritean, intarit cu castelele Limesului Alutanus, adeca a si- rului de cetätui romane aparätoare a malului snug, rapos, al Oltului, iar de la pasul Turnului Ros, innainte se hotarià la

" Vezi textul Cantemir,Descriptio Moldaviae,Bucure§ti, 1872, p. 23- Vezi §i V. Pilrvan, Salsovia, p.30.

156 ISTORIA ROMANILOR sud Cu Carpatii munteni, läsänd Muntenia Mare In afarsä de provincia romanä. Prin urmare nu se poate tägädui cà centrul Daciei romane a fost dincolo de Carpati §i de riul Olt ;ea' aici deci s'a exercitat inriurirea romanä in toatä putereaei.Deaceea ne ispune Eutropiu cä intinderea Daciei in incunjurul ei erà de un milion de pa§i 90, ceeace fäcând aproape 1480 de kilometri, nu convine deloc intinderei Daciei, dacà considerAm aceastä tarà ca cuprinsä intre Tisa, Nistrui Dunäre, de oarece cursul Tisei singur, in linie dreaptä §i. MI% încolàcinile riului, se urea' aproape la 1000 de kilometri. Apoi este de observat cä toate trele càiie insemnate de Tabula Peutingerianä, ca strä- bsätänd Dacia, tree prin Banat, Oltenia §i Transilvania §i. nici una nu se a§terne prin Valachia Mare sau Moldova. Din aceastä cercetare reiesä cä Dacii pästrarà mai departe in a lor stäpânire Moldova §i. Muntenia, de vreme ce Ro- manii nu intinseserä" in aceste pärti, greu de apärat, limitele provinciei lor,ci le märginirä la cetatea intärità de munti a Transilvaniei cu anexeleei, Banatul §i. Oltenia. Cu toate acestea Dacii din Muntenia §i. Moldova (Getii) n'au fost cu totul substra§i dela inriurirea romanä. Am adtat anume pe unde se intindeä valul lui Traian prin Basarabia §i Moldova sudicä §i, cel putin In aceastà parte, trebuiau sä existe trupe romane care, prin a§ezarea constantä a lagärilor lor, erau un a§à de puternic element de romanizare. Apoi nu ne pare admisibil ca dealungul Dunärei, unde se in§irau atätea ora§e insemnate pe malul drept al fluviului, sä nu se fi aflat statii romane §i. pe acel stäng, pe teritoriul Munteniei. Chiar deci dad nu se vor fi aflat colonii romane in regiunile Mun- teniei Mari §i a Moldovei inferioare, cel putin statii militare sunt dovedite eä au existat pe aici, nu numai Cat din aflarea valului sus citat, ci ind din acea a mai multor drämizi legionare gäsite pe läng6 Bucure§tii Giurgiu, in localitäti ayezate de altfel in dal% de limitele admise ale Daciei Traiane. Astfel la Pietropni in Muntenia mare, tare Giurgiu §i Bucure§ti, s'a gäsit o drämidà legionarä cu marca Legio IItalica 91; alta amintitä mai sus, cu inscriptia Legio XIII Gemina Adiu- trix a fost aflafä tot längä Bucure§ti,§i. deaceea noi credem cà monedele romane, gäsite a§à de des in dmpia moldove-

Eutropius in Badriano, VI11,2. Ea provinciadecces centena Juana passuum in circuitu tenuit. Comp. Sextus Rufus in Breviario. " Nu putem priml màrginileDaciei romane cum le hotareste Gr. To- cilescu dupà Ptolemeu in Monumente epigraf ice §i sculpturate, p.101. Este cu atAtmaistraniu sA vedem pe Tocilescu sustinand cdteritoriul Daciei romane se intindea si asupra Moldovei 0.116 la Siret i asupra Tdrei Romanesti (Ibidem,p.102), Cu cAt el este acela care,prin priceputelesale stipaturi, a descoperit existenta Limesului Alutanus.

COLONIZAREA DACIEI 157 neascà, provin, nu dela barbarii cari prklau pe Romani, ci dela insu§i ace§tia cari se purtau mai ales ca militarii prin aceste regiuni. Apoi Dacii, chiar acei din pktile fämase necu- prinse in provincia creeatà de Romani in Ora lor, erau supu§i Romanilor ca tributari, dupà cum ne-o dovede§te o pretioasg inscriptie, pentru pktile dela nordul Transilvaniei, deasupra riului Same§ului, r6mase §i ele gal% din stApAnirea imperiului. Aceast6 inscriptie sunA astfel Zinei Nemesis reginei. Valerius Valentinus beneficiar consular militar Jinleg,iuneaaXIII-a geminii,edilal coloniei gordiane Napoca au inscris la dare regiunea Samepilui cu acea de peste val, sub consulatul domnului nostru Imp. M. Antonin Gordian§iAviola ". Din aceastà inscriptie se vede a. Valentinus inscrisese la darea care Romani §i regiunea de dincolo de valul roman care m6rgineà provincia care nord, pe la Porolissum §i care regiune nu puteà fi locuitsä dech't de Dacii tributari ai Impe- riului Roman. De aceeai intelegem cum de mai multe ori, Indecursulstäpanireiromane,ace§ti Dacise revoltarà in contra Romanilor 93, revolte care de altfel nu ar aved nici un inteles, in cazul cAnd Dacii rkna*i neincorporati in Impärà- ÇiaRomanA nu ar fi stat cu ea in nici o relatie. Este mare probabilitate c'd nu numai Dacii dela nordul Transilvaniei se vor fi aflat in aceastä legAtur6 Cu Imperiul Roman, ci §i acei din Moldova §i Valahia. Deaici insà se poate deduce in chip neapkat cà nici aceste pàrti ale Daciei libere nu erau cu totul substrase dela inriurirea romang.

" C.I.L.,III,1, No. 827. Deae, Nemesi reginae. Valentinus bene- ficiarus consularis, miles legionis XIII, Geminae Gordianae, aedilis coloniae Napocae a censibus subsignavit Samum, cum regione trans vallum imperatore domino nostro M. Antonio, Gordiano, Augusto et Aviola consulibus X Kal". " Capitolinus Antoninus Pius, V, spune cA Dacii s'ar fi revoltat sub acest impärat, (138-171 d. Hr.). §i Lampridius, Commodus, XIII, aratii acela§i lucru sub acest din urmA.

ORGANIZAR EA DACIEI ROMANE

1, ORGANZAREA GENERALA

Dacia Apulensis, Porolissensissi Malvensis. Provincia Dacia a fost totdeauna, ca organism politic, un singur corp, pus, ea provincie märgina§6 imperialä, sub autoritatea unui Legatus Augusti propraetore, numit §i duce in unele inscriptii. Pentru ocArmuire, mai ales in ceeace prive§te finantele, ea fu impärtità mai intAiu sub Hadrian in douä pärti : Dacia supe- rioarä §i inferioarä. Cea din-Bill, Dacia superioarä, este doeu- mentatà de o inscriptie gäsitä in Moesia, care spune cä Sarmi- zagetuza capitala intregei Dacii s'ar aflà in partea numitä Da- cia superioarä. Numele de Dacia inferioarà s'a gäsit in o diplornà militarä din anul 129, apropiatä deci de epoca lui Traian, care aminte*te o aläi patru cohorte din Dacia inferioarä, probabil insu§i locul unde s'a gäsit piatra, allied Oltenia. De aceea, spune scriitorul bizantin loan Malala, cà Traian ar fi infiiirtat 2 provincii dincolo de Istru 1 Mai tärziu,probabil dela Marc-Aurel (161-180) inainte, apare o nouà impärtire a Daciei in trei pärti : Apulensis, Porolissensis§iMalvensis. Zicem dela Marc-Aurel, intrucAt gäsim pentru prima oarä titlul de propraetor trium Daciarum. (et Moesiae superioris) dat lui M. Claudiu Front°, trimis de impäratul filosof in Dacia, in timpul luptei sale cu Marcomanii2.. Din aceste trei pärti, acele denumite Apulensisi Porolissensis se intindeau in pärtile de peste munti prin jurul ora§elor cu acela§i nume, a cärorexistentä in Dacia estedoveditä prin arätärile concordante ale lui Ptolemeu, tabulei Peutingeriane §i a numeroase inscriptii. Dacia Apulensis se intinded in partea sudicä a Transilvaniei pänä pe-din sus de Alba Julia, iar

C. I L., III, 1, No. 753; ab ordinibus coloniarum... Traianae Sarmi- zegethusensium ex Dacia superiore".Cf.No. 4501; Valeria Dionysia domo Sa(rmizagethusa) D(aciae) s(uperioris)? Vezi si No. 8600. C. I. L., III 2 Pri- vilegia, No. XXXIII: et sunt in Dacia infcriore sub Plautio Caesiano (Alai sus, p. 159, nota 84. 2 C.I.L.,III,1,1457.

ORGAN1ZAREA DACIEI ROMANE

Dacia Porolissensis la nord pAnä la riul Samus, pe unde erà ridicati valul roman spre apgrarea provinciei dinspre pärtile nordice 3. CA Porolissum trebuià sä vinA' inspre nordul Tran- silvaniei, se vede depe aceea cä clrumul ce merce la el, insemnat pe tabula PeutingerianA, mai numärä dela bApulum inainte, prin care oras treced, MCA 7 statiii anume : Brucla, Salinae, Patavissa, Napoca Optatiana, Largiana, Cersie, dupA care vine Porolissum. Napoca insä venià Cu sigurantä pe la Clujul de astäzi, intrucAt s'a gäsit in acest loe mai multe inscriptii cu numele coloniei Napoca 4. Este deci invederat, cà Porolissum trebuiA sti fie asezat mai sus MCA decAt Cluj, Calll pe la Moi- arad. IntrucAt insä pärtile transcarpatine erau impärtite hare Dacia Apulensisi Porolissensis, nu rämäne alt loc pentru cea Malvensis decAt Oltenia Aici trebuie sti fie ctiutatäi colonia Malvensis, caresecrede &Asealláuncle este astäzi orasul Celeht5. Care presupunerea indeobste admisti pänä ammo, cà aceastä colonie, impreunä cu provincia ce se tined de ea, trebuià sti fie in Oltenia, mai adAogim urmätoarea consideratie pe care ne-o desteaptä imprejurtirile incare este amintitä aceastä colonie in o diplomA militarA. Iatä ce spune aceastä diplomä :ImpArattil Alexandrn Severns dà cälarilor cari s'au ,ostit printre singularii din lagtirele cele noue Scveriane, cArora cornandeazti Aelius Victor tribunul si care au slujit Cate 25 (le ani SI mai bine si ale cäror nume sunt insemnate mai jos, cetätenia, conubiul cu femeile lor, etc. (formula ordinarä a di- plomelormilitare)". Copia acestui diplom se vede afieli- beratä lui Aureliu Dacianul fiul Dacianului din Colonia Mal- vensa din Dacia" 6.Originaleletuturor diplomelorse aflau

3 Ambele Dacii, in C.I. L.,III,1. No. 1456 Q. Axio procuratori provinciae Apulensis". De asemene in No. 1464 : Ulpio procuratori provinciae Daciae Apulensis agent" vices preesidis, item procuratori provinciae Porolissensis". comp. N.. 6054; Q. Sempr. Ael. Lycini procuratori Daciae Porolissensis" ; 6055, ,,procuratorii vicesimae hereditatum per provinciam Porolissensem". Dacia Mal- vensis, in Arh. epigr. Milleilungen XVII. 117 : M. Aurelius Casianus procurator Malvenis ;C.I.L., VI, No. 1449; Macrinus Avitus proc. prov. Malv". 4 Mommsen, in C. I. L., III, 1, p. 169. Tocilescu, Mon. epigr. si sculp., I, p. 211. C. I. L., III, 2, Privilegia, No. LI ;Imp. Caes... Severus Alexander.. cquitibus qui inter sigulares militaverunt incasiris novis Severianis, quibus praeest AeliusVictortribunus,quinis et vicenispluribusve stipendiis eme- riti;,dimissis honesta missione, quorum nomina subscripta sunt, ipsis filiis- que eorum civitatem romanam qui eorum non haberent, dedit et connubium cum uxoribus quas tunc securn habuissent cum est civitas eis data, aut ruin lis quas postea duxissent, dumtaxat singulis a. d. VII, K. Ian. L. Vino Agri- cola et Sex. Catio Clementino consulibus (-230), ex equite domini nostri Au- gustiM..AurelioDecianofilioDeciano colonia Malvesc ex Dacia.Descrip- tum et recognitum ex tabula aenea. que fixa est Romae in muro post tem- -plum divi Augusti ad Minervam".

160 ISTORIA ROMANILOR sápate in tabula de aram'a in Roma, dindárátul templului lui August, §i deacolo acei ce vroiau sá'§i dobAndiaseá o adeverfre a insu§irilor de soldat liberat cu onoare, i§i scoteau cate o copie, Pentru care §i toate diplomele gásite prin provincii poartil insemnarea cá au fost decopiate §i colationate cu originalul din Roma. Aceastá diplomä se vede eliberatá -cálarilor din Castrele noue Severiane §i anume unui locuitor din colonia Mal- vens'd. Este indestul de firesc lucru a admite, cá ambele aceste locuri erau in apropiere §i cà deaceea se vede locuitorul din colonia Malvensá luand copia diplomei, fiindcái el era unul dintre acei ce fuseserá cáláreti in castrele Severiane. Aceste castre Severiane nu sunt altele decat ora§ul numit astázi Tur- nul Severinului, unde s'a g'äsit §i un fragment de inscriptie care poartá pe el o dedicatie catre impáratul Severus 7. Castrele Severiane §i colonia Malvens5 fiind deci in apropiere §i cele dintaiu, fiind la Turnul Severinului, colonia Mal- vensá catá sá fi fost §i ea in aceea§i parte de -taeä, anume in Da cia ciscarpatiná, in Oltenia 8 Dregkorii. Motivul impártirei Daciei, intaiu in dota párti, mai apoi in trei, este uprinta ocarmuirei financiare, de oarece, precum vom vedea, pe lang6 puterea politicá ce era incredintatá unei singure persoane pentru cate trele- Daciile, cu strangerea dárilor eran insä.'rcinati trei dregátori, cate unul pentru fiecare din subimpUtirile provinciei 9.Inmultirea sub- impärtirilor Daciei, dela douà la trei, dovede§te insá cä numárul poporatiei sporise dela Traian laMarc-Aurelicá percep- torii insárcinati cu strangerea impozitelor nu mai ajungeau a'§i indeplini slujba lor ;pentru a se asigurà deci mai bine intrareaimpozitelor, se' mic§orarä.circumscriptiile.. Aceas-15. imprejurare ne aratá invederat,cá. Dacia prop4ise atat in numärul locuitorilor cat §.1 in starea ei economicá, in decursul de vreo 60 de ani cati trecuserá dela cucerirea ei pânä la Marc- Aurel (106-161), §i aceastà sporire a poporatiei trebue pus6,

C.I.L.,III,1.P.102 :hnp. Sev". Nu intelegem pe ce motiv Mommsen o respinge ca apocrifli : videtur ficta propter nomen oppidi". Dac4 ar fi fost Inchipuità, apoi fàrä Indoialà cA formularea ei ar fi fost mal clarä. Dovada, adausd de noi in text, intäreste originea romand a Turnu-Severinului. Argumentele limbistice aduse contra derivärei acestui nume din acel al im- pgratului Severus, (loan NAdejde, Critica teorieilui Röstet In Contimpuranul, IV,p.252) nu au nici o valoare. cdci regulele fonetice ale schimbärei sunetelor nu se aplicl la numele proprii, care neav&nd Enleles, urmeazA niste regule- deosebite, precum v'om vedea-o si la alte exemple, mai jos. Tot asA o puneiI. Iung.,Contribufii la istoria treditorilor Tran- silvaniei,traducere InCono.lit.,XXVIII, 1894, p. 346, nota 3. C. I.L.,III,1, No. 1153. Ei sunt numiti §i consulares trium Da- ciarum :No. 1174, 1178, 1374, 1393.

ORGANIZAREA DACIEI Rommin 161 nu numai In socoteala immultirei prin nasteri, ci mai ales in o continuà imigrare,provocatä prina tragerea aurului din Transilvania. Autoritatea politicd erd incredintatä unui propretor san legatus Augusti, intrucdt Dacia, ca provincie märginasà, nu erà dintre provinciile senatului ci din cele imperiale. El purtd titlul de Legatus Augusti propraetore trium Daciarum 10. Re- sedinta lui erà in Sarmizagetuza, pentru care si acestoras purtd titlul de metropolä, in deosebire de celelalte colonii municipii. Tot aici se afld templul cel mare al provinciei si preotul coronat al celor trei Dacii 11. Provincialii arnau intotdeauna mare iubiresi respect pentru reprezentantii impAra- tului, precum se vede aceasta din numeroasele inscriptii dedicate lor si din titlurile pompoase ce li se dau in aeeste monumente. De obiceiu, dupä ce un legat indeplined slujba sa In provincie,imbräcd dregätoria consularà In Roma sinis'a päsrat o inscriptie In care cinci persoane din Dacia, trimise sä asiste ca delegati ai provinciei la alegerea de consul al fostului lor legat, M. Sediatus Severianus, intorcându-se sänätosi Indärät, dedieä o *Wà zeilori sphitelor apelor din Ad-Me- diam (Mehadia), de unde ei eran originali 12. Sub presedintia legatului se adund tot in capitalä consiliul general al provinciei 13 care Ii ajutà la manuirea jurisdictiei private ;asà bunäoarà la manumiten ide sclavi mai mici de 30 de ani, care nu se puted face decAt In prezenta consiliului. Gaius ne spune csä consiliul in Roma erd compus din 5 sena- tori, iar in provincii din 20 de recuperatori, cetäteni romani 14. Acest consiliu se mai indeletnicid cu cercetärile despre inge- niutate, libertate, .drept de cetätenie. Mai votd apoii adre- sele de multumire &are impArati sau Iegatii lui care se deose- biserä prin ingrijirea intereselor provinciei, si le ridicd statue sau le puned inscriptii comemorative. Astfel se asezà, in colonia Aquae, legatului M. Furius Saturnius, o piatrà in care i se multämeste pentrucd de cum a inteat in provincie ce a pAr6sit-o, s'a purtat cu bunritate cutre toti indeob§te §i

'° C. I. L., III,1, No. 1177, 1428, 1440, 1441, 1456, etc. " C. I. L., III,1, No. 1433 : saeerdos arae Augusti nostri coronaLus Daciarum III", Comp. No. 1209, 1513: sacerdos arae Augusti". " C.I.L.,III,1,No. 1562: Diis et Numinibus Aquarum, Ulp'us Secundinus, Marius Valens,Pomponius Haemus,IuliusCarus, Valerius lenslegati Roman ad consulatumSeveriani clarissimi viri missi, incolume, reversi, ex voto posuerunt" (gAsità la Mehadia). " C. I. L., III, 1, No. 1554 :? Imp. Caes. M. Ant. Gordiano Pio felici consilium provinciarum Daciarum III devoti numini maiestatique eius". 14 Gail,Institutiones, A § 18-20.

A. D. Xenopol. Istoria Romfinilor. Vol. 1. 11

162 ISTORIA ROMINILOR catrefiecareinparte,scutind pe multi de greutai, Inca provincia intreag6 (prin consiliul ei)îi rämäne indatoritä" 15 Pe când autoritatea supremä a provinciei erà concen- tratä in o singurä persoanä, acea a legatului lui August, §i. erà pusä.' in lucrare de el impreunä cu consiliul provinciei, acea fiscaläeraimpärtità, cum s'aspus, intre treiprocuratori, pentru cele trei subprovincii : Apulensis, Porolissen sis §i Mal- vensis. Din aceastä de pe urmä nu este documentat prin inscriptii nici un procurator, pe când pentru cele douá dintäiu se allá mai multi 16. Asupra därilor,de ale diror strängere ingrijiau ace§ti procuratorii pentru care aveau o intreagä cancelarie, nu po- sedrtm informatii speciale amänuntite in privirea Daciei. Färà indoialà insä c6 daile acestei provincii nu puteau fi altele deca acelea obi§nuite in restul Imperiului Roman. Dilrile. Cele directe asupra provincialilor, de care erau apaate numai cetaile cu drept italic,erau darea fonciarä asupra proprietätei imobiliare (tributum soli)i acea pe cap (tributum capiti's). Pämäritul erà taxat nu numai dupà intinderea, cii dupä calitatea lui. Aà se deosebeà mâna intäi, a doua, câmpiile, palurile cu ghindài poenile de pà§unat 17. Impozitul nefiind a§ezat pe venit, ci pe capitalul la care se evaluà imobilul, Tnärimea lui erà de obiceiu de 1 % pe an din valoarea capitaluluii probabil nu acela§i in toate provinciilen. Pentru existenta (161-ei fonciare in Dacia existà o dovadà con- tinutä in o tabulä ceratä, in care Veturius Valens, vänzänd o casä a lui Andueia Batonis, i§i ieà indatorirea de a pläti el darea cuvenitä, pänä la noul recenziment 19. A doua dare directä erà impozitul pe cap, plait numai de acei ce nu aveau pro- prietäti, intruca acei ce plätiau tributum soli erau scutiti de tributum capitis 2°. Nu §tim dacä Dacia erà supusä §i ea pre- statiilorinnaturä,vectigalele carise arendau la publicani §i alcauiau una din sarcinele cele mai grele ale provinciilor. Este de observat insä cä inc6 Caesar §i mai mult cleat el, 15 C. I. L., III, 1, No. 1412 : Diis faventibus et concordia imperatorum evenit quod a primo adventu suo P. Furius Saturninus legatus Augustorum donecprovinciadecederetita singulos universosquebenignitate sua tracta- writ,oneribus etiamrelevaverit, nomini felicissimo et praecipuis v'rtutibus eius obstricta simul et devota provincia fieri curabat". " Procuratori in Apulum: C. I. L., III, 1, No. 1422, 1423, 1456,; in Poro- lissum :No. 1464; III, 2, No. 6054, 6055. Comp. III, 1, No. 836: T. Claudius Quintilianus procurator Augusti, (g9sit6 la Moigrad, vechiul Porolissum)". " Digestae. L, 15, Lex 4, pr. :arvi primi, arvi secundi, prati,silvae glandiferae,silvae vulgares pascuae". 15 Velleius Paterculus,II, 39 : paene idem quod totus terrarum orbis ignavum conferunt stipendium". 19 C. I. L., III, 2, Tabulae, No. VIII: Conv enitque inter eos uti Ve- turius Valens proea domo tributa usque ad recensum dependat". " Vezi in deobste Huschke, Ueber den Census und die Steuerverfassung der fritheren römichen Kaiserzeit,Berlin,1847.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 163

August, introduseserà schimbarea acestora ind5ri Muesli, si este probabil cài in Dacia, unde Traian vroiàs5 atrag5 câti mai multi colonisti, se va fiaplicat aceastà m6surà, c5" deci nu se mai M. din provincia Dacia nici o contributie In naturà, ceeace nu ar fi lipsit a fi memorat in numeroasele inscripii gäsite in Dacia, in cazul când ar fi existat, dup5 cum se g6sesc amintite ridicAri de vectigale in alte provincii. Mai insemnate Insà decat contributiile directe erau acele indirecte, din cari unele se strangeau de Care niste dregAtori fiscali, iar altele erau date in intreprindere. Din aceste enu- m6rAm intaiu darea de 5% pe rnosteniri (vicesima hereditatum) darea pe sclavii liberati (vicesima libertatum sau manumis- sionum). Nu stim cgreia din aceste douà soiuri de d5ri apar- tinea dregätorul inferior, numit inteo inscriptie din Dacia vicesimae libertus 21. De asemenea se gäseste un procurator a caducis, ins5rcinat cu strangerea mostenirilor vacante 22 Existehta unui asemenea dreator dovedeste ins5 insemnAtatea poporatiei Daciei, de oarece era nevoie de un procurator pentru adu- narea mostenirilor vacantecare,dupà cum este cunoscut, nu se prea intalnesc des. Dintre arile arendate amintim mai multi intreprinz5tori ai p5sunilori salinelor, conductores pascui et salinarum 23. Unul din ei este nurnit si conductor commercio- rum, putându-se intelege sub acest cuvânt intrepriniätorul oare Caror taxe pe obiectele de consuma-tie,sau pe pro cluctul vArnilor. Inscriptiile amintesc douà statii unde se percepea ama: Pons Augusti, intre SarmizagetuzaiTibiscumi Tierna, lang5 DunAre in fata orasului moesic Saliatis 24. Dintre dregAtorii deosebiti ai acestor autoritäti ce s'au gäsit amintiti prin inscriptii cifám un librarius ab instrumentis censualibus, dup5 cAt se pare un contabil la controlul recen- zimentului care aveà ca ajutoare mai multi scriitori,sclavi sauliberti, numitiadjutores tabulariorum 25.Tot asemenea dregátorie era ocupatàprobabil de librarius a rationibus§i de adjutor olicii corniculariorum 26al cgror caracter nu poate fi determinat mai de aproape.

21C.I.L.,III,1,No. 968. " Ibidem, III, 1, No. 1622. 23Ibidem,III,1,No. 1209, 1363. 24 Ibidem, III,1. No. 1351, 1568. " C.I. L.,III,1, No. 1466, 1468, 1469, 1470. " C.I.L.,III, 1,No. 1447. AdAogim cA provincia Porolissensis In careseaflau minele de aur, purthinumele de Auraria. Vezi Akner, No. 169:Ulpioprocuratori. Augusti triumDaciarum, Apulensis, aurariae, Mal- vensis, procuratori provinciae Porolissensis sue, praefecto annonae, item procura- toristationum privatorum perTusciamet Picenum etc. patrono optimo". Procuratorul provincie Porolissensis tinea pe atuncii locul legatuluilui Au- gust peste intreaga Dacie, de aceea numeste el prov. Porolissensis, sua. Vezi Goos In Arnim XI, 1873, p. 102.

164 ISTORIA ROMINILOR

2. ORGANIZAREA MUNICIPALA

Pagii§icoloniile. Cercetareaorganizä'reimunicipale ne va da mai multe deslusiri asupra vietei poporatiei sale, decAt acele putine stiinti ce ni le-au procurat intocmirea gene- rará a ocármuirei acestei provincii. Unele din orasele Daciei poartà pe lângiá numele lori deosebite Litluri, dintre care cele mai insemnate sunt municipiileicoloniile. Astfel Sarmizage- tuza, Patavissa, Aquae, Malva sunt arnate ca colonii ;iar Tibiscum, Porolissum, Romula, Sirmiatium ca municipii. Unele orase ca Apulum, sunt arnate deodan ca colonii ica municipii ; iar altele precum Drobetisi Napoca se prefac din municipii in colonii. Deasemenea ajunge Patavissa din un simplu vicus sau pagus (sat) a fi si ea municipiui apoi colonie. Patru colonii mai sunt in sfársit arRate ca avAnd jus italicum, anume Tierna, Patavissa, Napocasi Apulum. Trebuerämurit acuma ce insamnä toate aceste schimbrdrii deosebiri? Vicus sau pagus erà satul alcauit din poporatia supussä Romanilor. Adeseori allituri de locuitorii bàstinasi se asezau in sate si elemente romane dup'ä cum se vede lucrul la uncle din 'Scitia Minor. Aà erà vicus Ulmetum in care gäsim locuind veteraniicetáteni rohlani pe lâng'A niste vicani daci din tribul Buridavensilor. Tot asà vor fi stat lucrurilei in alte sate din Scitia Minor ca vicus Parsal... vicus Cereris,vicus Amlaidina, vicus Sc...ia, vicus Terremuca, vicus Clem... vicus Siamanus. Chiar cetatea Troppaeum 'fraiani tusese pdn5. la Caracalla (dupà 211) un simplu vicus, fiind abià atunci ridi- can la rangul de municipiu, in apropierea càruia apoi, la anul 316 impáratii Constantin si Licinius ridicarà cetatea care clädù apoi numele acestei asezári. Da&A insä' vicii ipagii din provincia Dacia se caracterizeazà ca asez'Ari locuite de Mstinasi si in care numai Romanii aveau ca indivizi drepturi politices ce deosebire se poate aflà intre municipiiicolonii? In timpurile mai noue ale Imperiului Roman venià greu chiar Roma- nilor de a stabili aceastä deosebire 27.Originea insà a acestor douä' feluri de orase a fost totdeauna alta dela celedintAiu timpuri ale infiinVärei Ion. Ndi credem cà constà in faptul coloniile erau niste párti deslipite din centrul Impàeätiei Ro- mane, la inceput Roma, mai tárziu Italia sau chiar alte 0'6 romanizate, care deslipiri se asezau in mijlocul popoarelor cu- cerite, in scopul de a privighià miscàrile lor si de a le distruge nationalitatea. Coloniile erau descálecate de obiceiu in mijlo-

27 1. Aulus Gellius, Noctes &time, XVI, 13 :municipia quid et quo jure sint quantumque a coloniadifferant ignoramus", (Gellius,tráete In veacul alII-led.Hr.).

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 165 cul cefátilor supuse. Romanii care le alcàtuiau pàstrau dreptul de cefätenie, pe cAnd poporatia supusà formà läng4 comuni- tatea privilegiatà un simplu sat, pagus sau vicus, fàrä nici un drept,ba care pierdeà in favoarea Romanilor o parte din pàmânturile sale 28 Foarte interesante sunt in privirea con- locuirei Romanilor si a poporatiei bàstinase, Daciii Bessii, cele descoperite de curAnd la cetatea Ulmetum din jud. Con- starrta, in care inscriptiile constatà de a randul convietuirea Dacilor, Bessilor si a Romanilor in viata câmpeneasc6, Ro- manii locuind in vilele" adecà pe mosiile lor, unde sunt ingropati la .moarte,i unde ei aveau domenii aset de intinse incAt se ajutau cu administratori iintrebuintau pe tAranii Dacii Bessi la lucrarea câmpului si la pàsunarea numeroaselor or turme. Din intreteserea numelor romane cu de acele dace, besse ielinestise vede amestecareai contopirea rasselor cari se supuneau inriurirei romane si se romanizau pe intrecutele 29. Din cauza acestei pozilii privilegiate a coloniilor,_ele eran dusmànite de poporatia indigen6, - se intAmplau adeseori omorurii mkeluri 38. Organizatia coloniei, precum vom vedeà la studiarea intocmirei celor din Dacia, erà imitatà dup5 aceea a metropolei, Roma. Ordo decurionum reprezintà senatul, de- cemvirii pe cei doi consuli ;aveau quaestorii icolegiile lor de preoti :pontifici, auguTi, flamini, tot dupà modelul capitalei. Dreptul lor era acel al cet6tei Roma si nu aveau asezà- mintele lor particulare 31. Coloniile in timpurile vechi urinàriau mai mult scopuri militare. Cu ea imbarâneste Imperiul Ro- man, cu atat el ieà un caracter mai mult civil, si Tacit spune clespre coloniile imperiului, cà nu se mai duceau ca altà datà intregile legiuni cu tribuniii centurionii lor,cli toti militarii oranduiti in corpurile lor, ci necunoscuti intre ei, in grupe s-e- parate, Elea' un conducàtor, erau mai curând o gràrnadä decat o colonie" 22. Tocmai de a§à fel eran coloniile aduse de Traian in Dacia si care furà asezate in orasele mai sus amintite. insà Ca' unele forme ale dreptului nu se puteau pune in lucrare decat in Italia, precum mancipatia, uzucapia ialtelc, apoi pentru a intindei coloniilor bucurarea de aceste forme, li se

28 Dio Cassius,VIII,14. 22 Dovezile asupra acestor fapte vezi in studiul d-lui V. PArvan. Ce- tottedUlmelum, 1912, mai -alesp. 57 g 61. Intr'altele reproducem urinnorul loe din o inscriptie : obiti ad villam suam". 2° Dio Cassius,II, 54 :V, 40, 43, 49; VI, 32. (?) " AulusGellius, XVI, 13 :jura institutaque omnia populi Romani, non sui arbitrii habent". 22 Tacitus,Annales, XIV,27, non enim ut ohm universae legiones deducebantur cum tribunis et centurionibus et sui cuiusque ordinis militibus, sed ignoti inter se,diversis manipulis, sine rectore, numerus magis quam colonia".

166 ISTORIA ROMINILOR recunoa§te prin o fictiune favoarea de a fi considerate ca fä- când parte chiar din Italia, dânduli-se dreptul italic, ius ita- licurn. Din aceea§i cauzA aceste colonii eraui scutite de once dare ditectà precum era iItalia. Originea lor este deosebità de acea a c o- loniilor. Acele dintre cet`átile strdin, care prin o deosebit6 fa- voare erau primiteinteo legsätur6 mai strAns6 cu Romanii, dobAndiauioare cari drepturi, in schimbul sarcinilor ce le impuneà intrarea lor in viata po1itic5 a poporului domnitor. Deaceeai numele de municipium este explicat. de cei vechi dela munus capere, adec6 marea unei sarcini33. Municipiile eran deci ni§te ora§e din naiiile supuse càrora, pentru diverse consideratii, Romanii grtsiserà cu cale a le incuviintà dreptul de cetsgenie. Pe când insä intre colonii nu puteà fi nici o deosebire, afar% de aceea ce se referià la ius italicum, intre municipii erau deosebite grade de apropiere de supremul bine al cetäteniei romane, grade iscodite de Romani tocmai in scopul de a puteet recompensà, potrivit cu meritul fiec'äreipilrti din poporul supus,slujbele sau devotamentul ce'l arätase cAtre stApAna comunà. Astfel erau municipiile fàrà sufragiu, ale ctiror mernbri nu aveau dreptul de a votà când veniau In Roma,i municipiile ce se bucurau de acest drept. Acele cu sufragiu erau iarä§i subimpArtite, in municipii uumai cu jus sulragii §i in acele cu jus sufragiiel honorum, adecä ale ckor membri aveau nu numai clreptul de a votà cii acel de a fi_ ale§i la vreo dregskorie in capitalà. O altà deosebire constà In aceadacrl municipiul p6strase organizarea sa autonomà sau nu ;drepLul de alege el insu*i magistratii, sau dacA trebuia sä" se supun'á acelor numiti de autoritatea romanà. Cu at propil§ià romanizarca Va'rilor supuse, cu atâta se §tergeà deosebirea ce existase, la originea lor, intre colonii §i municipii, mai ales pentru acele Väri in care elementul roman prinsese csádkinll, precum Galia, Spania, sau Africa. Deo- sebirea de nationalitate, aproape singúra care existà la inceput intre coloniiimunicipiile cu sufragiu,'§tergandu-se, nu I'll- mAnea in privintadrepturilor acestor douà clasede ceL6ti aproape nimic cares5. 1 mai despartá,i deaceea intelegem greutatea Romanilor in§ii de a recunoa§te in ce se deosebiau aceste douä feluri de ora§e, din punctul de vedere juridic. De Indatà insà ce se adAogeà o tar6 nouà Impäràiei Romane, de indatà ce se iveau iarài poporatii strà'ine ce trebuiau asimi-

" lsidorus,Origines,IX, 4 :municipes ab officio munerum dicti, eo quod publica munia accipiunt. Munia, sunt officia, unde el immunes dicuntur qui nullum gerunt officium".Digeslae, L, 1, 1:propria municipii appelantur muneris participes, recepti in civitatem ut mullera nobiscum facerent".

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 167 late &areelementul stgpanitor,intelegem cumdeosebirea intre coloniei municipiu trebuià sg reinvie in toatà deplini- tatea ei. Coloniile redeveniau grupe de cetCífeni romani asezati In mijlocul strginilor :municipiile insemnau grupe din poporul supus alipite de cetgtenia romang. Aceastg deosebire constatatà, aruncg cea mai vie luminä asttpra caracterului colonizgrei, iadauge Ina un ultim argument la hotgrirea intrebärei dacä a rgmas poporatie bgsti- nasä in Dacia sub stgpanirea romang. InteadevAr dacä toatà poporatia clacg ar fi fost starpitg sau alungatg si Dacia ar fi devenit un tgrâm gol, rgmas liber pentru colonizare, atunci ne intrebäm ce calla' aflarea de municipii in ea, si pentru ce nu sunt toate orasele Daciei botezate Cu numele de colonie ?_Analiza de mai sus rgspunde la aceastg intrebare. Existau municipii in Dacia, fiindcä s'au incuviinfat privilegiile municipale unor orqe cu poporafie btina.yá pe cari Romanii vroiau sg le atragg mai curând cgtre ei, devenind ele tot odatä o nadg care fäced sä cadgi celelalte in mrejele romane. Acestea erau,dui:a toate probalirátile,acele orase care trecuserg la Romani ina de pe and acestia erau in luptg cu poporul Dacilor. Intre ele vedemi orasul Drobetis, acela ce venià chiar la capul podului lui Traian si care vafi fost unul din cele dintgi ce se supuse invinggtorului. Din potrivg acele orase ce fuseserg aproape desertate de popoi tia lor, prin impotrivirea in contra Romanilor, precum insusi capitala Sar- misagetuza, furg impoporate din nou cu element roman, si devenirg colonii. Tot din aceasta se explia cum se face ca Na- pocaiDrobetis care la inceput sunt municipii, se prefac cu timpul in colonii 34, anume prin sporirea elementulni imigrat desnationalizarea celui indigen. Mai citäm numai urmgtorul loc din Paulus Diaconus care dovedeste cg municipiile eran constituitedinpoporatie neromang :Municipe senumesc astfel de oameni cari cand venird la Roma si nu erau cetclieni romani, au fost fácifti pgrtasi ai -tuturor lucrurilor pentru a indeplini trebile impreung cu Romanii, afarg de dreptul de sufragiu sau de exercitarea magistraturilor". Ceeace Diaconul spune despre poporatiile sträine strgmutate la Roma, se repetà in tocmai and era vorba de a alipi o cetate de Imperiul Ro- man. De aceeai intalnim in Drobetis un Dac, pe Aelius Ario- tus ca qualluorvir annalis al municipiului 35. Acest oras apg-

Asupraintregeicliestiia municipiilori coloniilor,ezi articulele respectiveinPauly.Realencyclopddiedes classischen Allerthums.Stuttgard. 35 Mai sus, p. 142.Drobelis ca municipium :C.I. L., 111, 1, No. 1559 1579;cfr. No.6309. Drobelis colonic :No. 1200, si 2679 : Aurelio I.onginiano decurioni coloniae Drubetensis".

168 ISTORIA ROMANILOR tase probabil dreptul de municipiu sau dela insu§i cuceritorul Daciei sau dela urma§ul lui, Hadrian, de oarece este numit lute° inscriptiime :res publica municipii Flavii Hadriani Dro- betae 36. Nu se poate insä hotäri timpul când a devenit colonie. Napoca este amintitä in o inscriptie din anul 108 de insu§i Traian, färä nici o denumire de municipiu sau colonie 37; eapätä insä numele de municipiu in o inscriptie de pe timpul lui An- toninus (139-161), in care corporatia Galatilor din el dedic5 o piaträ lui Jupiter O. M. Tavianus. Napoca este ridicatä apoi la rangul de colonie de cätre Comod (180-192), dipätând inainte de Severus (193-211) §i privilegiul dreptuluiitalic 38. Incä de când erà municipiu, gäsim in Napoca coloni§ti romani §i MCA numero§i, precum erà acea corporatie a Galatilor. Imi- gratiea sporind necontenit, intelegem prefacerea municipiului In colonie. Despre Patavissa sau Potaissa, pe care Ulpian o nume§te vicus, §tim cä ea innainte de a deveni colonie sub Se- verus, fusese municipiu 39. Mat aici vedem cum un ora § dac trece prin toate formele din ce in ce mai depline ale cetäte- niei romane. La inceput sirnplu sat clac, färä nici un drept, poporatia lui dobände§te apoi dreptul de municipiu, pentru a se urcà in urmä, dupä deplina ei romanizare, la colonie §i chiar la ius CAt despre Apulum, §tim cä el ajunse la o mare inflorire sub stäpAnirea romanä. Cele mai multe inscriptii culese in Da- cia provin din Apulum, incät se vede c'del fusese unul din centrele cele mai insemnate ale vie tei romane. Acest ora § este arätat in mai multe inscriptii ca fiind de o datd §i municipiu. §i colonie 49, imprejurare din a cäreia explicare -va rezultà o do- vadä inc6 §i mai deplinä despre faptul cä, pe cand colonia erà o a§ezare de cetäteni romani, municipiul erà numai cât härä- zirea cetäteniei &are poporktia indigená. Care este tiriginea

36 C.I. L., III, 2, p. 1018, additamentum ad No. 1581 9, C. I. L., III,1, No. 1627 : a Potaissa Napocae muja passum decem".. " C.I.L., III, 1, No. 860 : I. 0. M. Taviano. Pro salute imp. An- tonini etM.AureliCaesarieGalatae consistentes municipii posierunt (gd- sitàla Cluj),vechiaNapoca.Altà inscriptie Incare e amintit municipiul Napoca este No. 1100.Ulpian In Digestae L, 15, Lex, 1,§ 8, 0: In Dacia Zernensiumcolonia adivoTraiano deductajuris italici est. Sarmizegethusa quoque eiusdem iurisest ;item Napocensis colonia et Apulensis et Patavis- sensium vicus qui a divo Severo ius coloniae impelravit". Ulpian spune aice cA numai Patavissensium vicusdobAndise dreptul de colonie de la Severus. Celelalte,prin urmareiNapoca, IIaveau de mai Inainte. Comp. No. S55.? 963 si1141. 59 C.I.L.,III.1, No. 913? " C. I. L.,III, 1, No. 975 :Aesculapio rt Hygiae decuriones muni- cipiiApuliet P. Aelius Rufinus patronus colegiifabrorumColoniae Apuli" No.1065 :TiberiusClaudius Rufusdecuriocoloniae et flamen municipii, Apuli".

ORGANIZAREA DAOIEI ROMANE 169 acestei indoite calitati a orasului Apulum?i observam in treacä t ca a trebuit sa existe o deosebire intre colonie si municipiu, de oarece sunt aratate ambele aceste insusiri ca co- existente; care insa putea fi deosebirea dupa cele expuse mai sus, decat aceea a originei locuitorilor ? Apulum, vechiu oras dac, a dobandit insemnatate prin stationarea in el a legiunei a XIII-a Gemina, in un lagar construit in apropiere.,Pentru nevoile soldatilor se infiintara in curand, lânga orasin dac, mai multe crasmei dughenite, in care li se vindeau deosebite obiecte, si care se deschideau de obiceiu laugh' fiecare lagar stationar roman, purtand numele de canabae. Se mentioneaza canabele legiunei a XIII-a Gemina inteo tabula' cerata din 142, Mai in 16, aratandu-se in ea ca unul Dasius Breucus ar fi cumparat dela Belie Alexandru pe copilul Apalaust[de natie elin,i ea actul de cumparatura s'ar fi incheiat in canabele legiunei a XI II-a Gemid 41 CA aceste canabe ale legiunei se aflau la Apulum se dovedeste din patru inscriptii gasite la Alba Julia (vechiul Apulum) si care toate pomenesc despre niste dregatori ai acestor canabe. Astfel se intalnesete unul Silius Maximus veteranus legionis I adjutricis, magistratus primus in Canabis 42.Se mai gasesc apoi tot aice unul Claudius Atteius Celer veteranus legionis XIII Geminae decurio kanabensium, punul T. Flavius Longinus decurio Canabensium leg. XIII Gem. §i pe Treviranul Ibliomarus din Gallia in aceeasi insusire 43. Se vede ca din o simpla cantina pentru soldati se desvoltase un orasel care avea trebuinta de o administratie, mai intai a unui magistrat, dupa aceea a unui corp de decurioni, aceasta cu atat mai usor cu cat ara vazut cä lagarele romane, fiind compuse din soldati cu familiii gospodarii, era firesc lucru ca negutitorii sä viná sa se aseze in preajma lor, pentru a le vinde cele trebuitoare a se folosi din daraverile incheiate cu soldatii. Afluenta necontenit crescatoare a canabelor aduse inflorirea acestei asezari. In anul 158 un cetatean din canabe, Imbogatit din comertul facut de el aice, aduce apà in orai ridica un altar si o statue liti Jupiter 44. Legiunea XIII-a zideste apoi tot acolo o cladire In anul 161, a carei inscriptie s'a pastrat 45, §i care cladire slu- jià pentru locuinta administratiei sub-provinciei Apu-

4'C.I. L.,III,2, Tabulae No. VII: Actum Kanabis legionis XIII geminae, XVII, Kal. Iunias, Rufino et Quadrato consulibus". 42 C. I. L., III, 1, No. 1008. " C. I. L., III, 1, No. 1093, 1100, 1214. 44C. I. L., III, 1, No. 1061 : Jovi oplimo maxim° et consessui deorum dearumque pro salute Imperii Romani et \ irtute legionsi XIII, geminae sub M.StatioPrisco consnle designato,demonstrante ipsis aguas aperiendas per L. Aurelium Trophinum ponentem signum Jovis et aram pecunia sua fecit". 46 C. I. L., III, 1,No. 1071. Imp. Cesare M. Aurelio Antonino III et imp. Caes. L. Aurelio Vero II consulibus".

170 'STOMA ROMINILOR lensis, creata tocmai pe la acest timp, sub Marc-Aurel (161 180) 46 Astfel se desvoltase indestul de repede din iarmarocul statornic, de lângä lagärul legiunei a XIII-a, o infloritoare asezare omeneascä care dobandi incä inainte de Septimius Severus dreptul de colonie, de oarece Ulpian in un loc raportat mai sus, aratä anume cä." Patavissa dobändise dreptul de colonie dela impäratul Severus, räsänd astfel a intelege cä Na- pocai Apulum Il avuserà de mai innainte. Längsä aceastä colonie, si tot mai intunecat de inflorirea ei, se mäntineä vechiul oras dac, sub forma de municipiu, dobanditä probabil innainte de a se ridicd la colonie canabele legiunei a XIII-a. Apulum erà deci compus din douä orase : Apulum vechiu, locuit de Daciicäruia ise incuviintase rangul de municipiui Apu- lum nou, desvoltat din canabele legiunei a XIII-a, care fijad poporat de imigranti, dobändi titlul de colonie, incät coexistenta acestor cloud insuqiri la unul iacelaq orase explic6 pe deplin. Potrivit cu aceste imprejurärii gäsim malt mai multe inscriptii relative la partea romanä a orasului, colonia, decAt la partea dacä, municipiu147. Mai adäogäm incà pentru dove- direa cà municipiul erà vechiul sat dac, ridicat mai tärziu la acest rang, imprejurarea cä" se mai intälnesc i aiurea asemenea sate dace existenté langà coloniile romane. Aà intálnim in o inscriptie pe unul Caius Iulius Marcianus arätat totdeodatà ca decurion al coloniei Aquae si cä prefect al satului ((lac) ca acelasi nume, sicare dedicä o piaträ geniului tutelar al coloniei 48. Aceastä discutie a complectat dovezile aduse mai sus despre stäruinta poporatiei de basting. a Daciei sub stäpânirea romanä, iastfel credem cà aceastä pärere este bine stabilitä In stiintä.

46 Mai sus,p. 158. 47 Maius p. 168. nota 38. Uneori Osim canabe ridicate la rangul de municipii, atunci cand elesealciltiliau din poporatie mai mult straina. Asa bunaoaräcanabele dela Troesmis seprefacInmunicipiu.Tocilescu, Mon. epigr.,p.77.Nusepoate susline Insa, cum zice Virgiliu Andronescu, Or- ganizaliacomunelorinProvinciaDacia,1908, p. 12 ca canabele militare erau ridicate Intai la rangul de municipiii apoi de colonii". Se giísesc vr'o 11inscriptiicareamintescdespre municipium Apulii vr'o 50 despre colo- Mommsen este de o pärere gresita cand atribueIndoitaInsusire a orasului Apulum Imprejura'reica si o colonie fusese dedusii la Apulum s'arfiridicat pe vechii canabensi la rangul de municipiu". C.I. L., III, 2, p.183).Dupa'el,atat canabele cati municipiul ar fi avut aceeasi origine, colonizarea ;de undeprovineatuncideosebirea orasului In douà rani, cu numei drepturi deosebite ? " C.I. L.,III,No. 1407 : ,Caius, Iulius Marcianus decurio coloniae et praefectus pagi Aquensis".

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 171

Organizarea munieipiilor §i eoloniilor era acea ce exista in toate pgrtile Imperiului Roman., Ea este insd documentatd pentru Dacia prin numeroase inscriptii,i poate fi deci recon- stituità, fard a recurge la calea analogiei ; deaceea ne vom opri putin asupra ei. A-tat coloniile cati municipiile erau admini- strate de un °A° decurionum care se adevereste pentru orasele Sarmizagetuza, Apulum, Ampelum,Tibiscum,Porolis- sum, Romula, Aquae, Drobeta, Potaissai Napoca Acest consiliu ocarmuià toate interesele orasului, si mai ales oranduLa repartitia impozitului pe capete, care era impus in totalitate unei comune ;privigheà deci, ceeace, in terminologia slavond a statului roman, se numià cisluirea poporului. Decurionii erau de trei soiuri : patroni, cei mai cu vazd din colegiul lor ; decurioni ordinarii decurioni onorifici cari obtineau, ca rdsplatd a jertfelor fdqute pentru binele obstesc, privilegiilei onorurile clecurionatului. Cu totii erau trecuti inteun registru tinut de edili, care se numià album decurionum. Ei eran in mare onoare la concetdtenii lor, deosebiti in toate imprejurdrile de restul poporatiei ;purtau niste semne deosebitoare, ornamenta, precum tunica cu dungd latd, laticlavia; aveau un loc deosebit la jocurile publice, aveau singuri dreptul de a fi alesi la deosebite dregdtorii, dreptul de mostenire in averile tovardsilor lor morti fdrd urmasi ; eran apdrati de torturd in procesele cri- minalei puteau fi osanditi numai cat de impdratul ; iar &And un decurion scdpäta, erà sustinut din casa orasului. S'ar pd- rea dupd aceste drepturii privilegii, cá conditia decurionului trebuià sd fie cdutatd de tuti,i inteadevdr asa era in timpurile republicei si in cele dintalu timpuri ale monarhiei, pand pe la domnia pretorienilor, la destrdbdlarea ocarmuirei romane, can(' incepurd a se sporVasa de mult indatoririle decurionilor, 'Meat aceastd insusire deveni o adevdratd povard pentru acel ce o aved. Cea mai de cdpetenie indatorire a lor care dddeà loe tuturor asupririlor, era cd ei, ca cei mai bogati, trebuiau garanteze cu averea 'or incasarea ddrilor -dela poporul orasului, din cauza cdrei indatoriri eran pusi sub un fel de epitro- pie in privirea daraverilor lor private, ca sd nu poatd intreprinde afaceni compromite pozitia lor. -Eran opriti hare altele de a vinde sau a ddrui ceva. ; de a administrà averi strdine, sau de a dispune asupra mai mult de a patra partd din averea lor prin testament. Nici mdcar nu putean intreprinde o cäld- torie färd invoirea superioard. Trebuiau apoi sd dee poporului jocurii sä contribue la prezenturile in bani date de provincii impäratului. Toatd lumea fugea deci de decurionat, ca de o adevdratdnenorocire, ilucruindestul decaracteristic, se ordona adeseori intrarea in decurionat ca pedeapsd pentru o faptd nelegiuità 49.

" ,Realencyclopedie,s.v.decurio.

172 ISTORIA ROMANILOR

Ca autoritate mai mult executivä se alegeau din ordo decuriorum, in colonii doi bärbati, iar in municipii patru, cari sä conducä afacerile curente ale orasului. Aà gäsim in Dacia mentionati duoviri incolohiileSarmizagetuza iAmpelum, quattuorviri in municipiul Drobeta 50 In Apulum gäsim, pentru partea dacä a orasului, municipiul, quattuorviri ;pentru acea romanä, colonia duoviri 51 Aceastä delegatie executivä se schimbd in fiecare an, pe cAnd insusirea de decurion erà pe viatti puteä fi pierdutä numai in anumite cazuri. Din quattuorviri probabili dintre duumviri erà unul primus, un fel de primar, iar ceilalti erau ca un fel de ajutoare, astfel &a' decurionii for- man ceeace astäzi este sfatul municipal, insä cu indatoriri mult mai primejdioase cleat acele ale organizatiei comunale actuale. Duumviriiiquattuorvirii erau insärcinati mai ales cu judecarea proceselor, pentru care sunti numiti dummviri iure dicundo. Ei erau alesi indeobste pentru un an, uneori insä pe cinci 52. Pe längà autoritatea municipaläi peste ea erà patronul orasului, numiti defensor care aveà rolul de a apärà interesele cetätei innaintea administratiei centrale, bunä oarä in chestia impozitelor.In Sarmizagetusa gäsim intrealtii,ca patron, pe insusi legatul lui August, propretorul Claudius Tiberius Front° 53. Desi ordo decurionum purtà uneorii numele de senatus, ceeace ar läsà a presupune cà trebuià sä" fi fost al- cätuit din oameni in värstä, tutus intälnim in Dacia, decurioni indestul de tineri, de 28i 30 de ani 54. Acesti decurioni trebiliau sä fiefäräexceptie cetäteni romani. Peregrinii, adec6 sträinii, nu puteau nici inteun caz sä imbrace o asemenea dregätorie ; deaceeai intälnim foarte adeseori, in rangul de decurioni, militari liberati din armatti pe cari i-am väzut mai sus demisionati cu onoare din slujbä dändu-li-se pämänturi in provincia Daciei unde se insuraserä sise stabiliserà incä din timpurile- când eran legionari.. Mai

" C. I. L., 1,No. 1209, 1323, 1369, 1472, Sarmizagetuza ;1293 : Am- pelum ;1559, Drobetis. " C. L L., III, 1, No. 985 :quattuorviralis mun. Apuli ;No. 972, 974, 982: duumviralis coloniae Apuli. " C. I. L., 1, No. 1083: quatuorvir primus annalis mun. Apuli ;1137, prirnus quatuorvir ;1051 primus ;Lex 16, Cod. Theodosiani, de decurionibus, XII,1,C.I. L.,III, 1, No. 971, 973: (?) quinquennalicius coloniae Apuli ; 1141, 1473, 1482 :quinquennalis col.Sarm.; 1503, quinquennalis primus pro Imperatore. " C. I. L., III, 1, No. 1180, patronus col. Apuli ; 1457 : A. Tib. Fron- torli colonia Ulpia Traiana Augusta dacica Sarmizagethuza, patrono fortissimo duci amplissimo, praesidi" ;1458 patrono col. Sarni. " C. I. L., III, 1, No. 1323, 1592, 1512.

ORGANIZAREA DACIRI ROMANE 173 multe inscriptii amintesc veterani legionari sau ai deosebitelor trupe auxiliare, (care si ei dobandiserä cetätenia sau innainte, sau la iesirea lor din slujb6), ca decurioni in deosebitele municipiiicolonii ale Daciei 55.Si poporatia dadi romanizän- du-sesioraseleei dobandind dreptul de municipii, acestea càpätaserä onorurile decurionatului, precum am gäsit mai sus pe Dacul Ariortus decurion in municipiul Drobetis. Despi e insemniltatea acestor dregilLorii in ochii poporului roman, ne poate da o idee imprejurarea cà insusi impäratul Antoninus Pius fu ales inteun ränd de prefect quinquenal al coloniei Sar- mizagetuza, indeplinindaceastä dregnorie prin un delegat al säu 56. Altà datä intalnim iaräs un quinquenal in numele impäratuluiin coloniaSarmizagetuza,färàcasä se arate pentru cine 57 In afarà de aceste organe centrale de ocArmuire ale ce- tdtilor daco-romane, mai Osim inctiialtele insärcinate deosebite atributii anumite, precum :1) edilii insärcinati cu inspectarea zidirilor a pietelor, cu impärtirea grqului la cei säracii cu jocurile publice 58. CA in Dacia ca si in Roma se Pi- ceau impärteli publice de gräu ne aratä o inscriptie pusä de decurionul coloniei Sarmizagetuza. Quintus Aurelius Ter tius, prin care aratà cà därueste 80 de sesterte pentru cumpelrarea de grail; aceasta spre amintirea onoarei ce i se Meuse de a ti ales ca flamen, aslicA preot al lui August 59. 2) Cvestorii, casierii, comunali amintiti in Apulum, Drobetis iSarmizagetuza 60. 3) Mai multe feluri de precrti, care deserveau numeroasele temple inchinate deosebitilor zei romani, de care inscriptiile sunt, curat vorbind, plinei cari dovedesc o viatà religioasä puternic desvoltatä in Dacia. AO avem intaiu pontilicii, apoi antistitii, sacerdotii §i preutii experti in arta prezicerei, augurti haruspicii. Din acestia, sacerdotii erau preotii ce cultivan inchinärile sträine, precum iacele aziatice ;iarceilalti toti

" C.I.L.,III.No. 1196 :Sulpicio Flacio veterano legionis XIII, geminaedecurioni coloniae dacicae Sarmizagethusae, vixit annis LXXV", 1478: Manlio Hero veterano legionis XV, signifero decurioni coloniae, vixit annis LXXV", gdsità la Sarmizagethuza); 1485 : Valerio Rufo veterano leg. XIII, gem. ex beneficiariis consularibus decurioni coloniae, vhit annis LXV' etc. 56C. I. L., III, 1, No. 1497: M. Cominio M. F. Pap.Quinto pontifici coloniaeSarm.et praefecto quinquennali pro Antonin° imperatore, patrono collegii fabrorum, equo publico, ordo coloniae ob meritis ipsius". 67 C. I. L., III, 1, No. 1503. Edili sunt amintiti In Apulum, colonia C.I. L., III, 1, No. 1139,; Napoca, No. 827, 858, 867 1i Sarmizagetuza, No. 1398, 1495 §i 1517. 56 C. I. L., III, 1, No. 1448: Imperatori Caesari Antonino Pio Quintus Aurelius,Quintt filius Tertius, Papiria, Sarmizagethusae coloniae decurio, ob honorem flamoniiseslertiosLXXX, nummos ad annonam dedil", (din anul 144). 60 C.I.L.,III,1, No. 1104, 1145, 1218: Apulum ; 1579, Drobetae ; 1484, 1485. Sarmizagetuza.

174 ISTORIA ROMINILOR apartineau cultului roman 61. 4) 0 clasii foarte numeroasà de preoti speciali erauaugu.stalii, pomenill de nenumärate ori ininscriptii. Acestia deserviau cultul impáratului, al cärui geniu fusese luat fare Lani Penaki, zeii casnici ai Romanilor. Augustalii erau asa -de niimerosi, Meat formau- o clasä a pco: poratiei oraselor, intermediara intre decurioni si plebe. Erau organizati in o corporatie sau colegiu, a dtreisefi eFau sase bärbati, numiti seviri.Augustalii erau numiti de decurioni In dregätoria lor. Ei serbau cultul lui August prin jertfe, ospete jocuri, date cele mai de multe ori din averiie lor, Meat si aceasta dregtitorie ajunse, cai acea a decurionilor, a fi foarte impovárätoare pentru acei onorati cu ea. Dacd mai amintim colegiile Isidei din Potaissai acel al Galatilor din Napoca, care serbau cultul lui Jupiter Cernenus despre care se va trata mai jos, atunci vom fiistm, it aproape tot ce se stie despre organizarea religioasä a Daciei romane.

3. COLEGIILE

Colegtile aveau in Dacia o insemaätate deosebitäi me-6-M a fi studiate mai Cu deamáruntul, intrucat reprezintä parten cea mai originala a vietei provinciale romane si in special a celei a Daciei. Caracterul Tor este coinplex. Ele slujiaui pentru asigurarea unui cult comani pentru nevoile private ale membrilor lor ; erau un soiu de societati de ajutor mutual sub scatal religiei.Statul roman recunostea numai pe acelea ce aveau anumite sacra, adicä un cult special al unei zeitati. Adeseori se va'd colegii cari aleg cate un genii]. tutelar 62. Colegiile ce se constata' a fi existat in Dacia sunt :au- rarri (lucriltori la minele de aur), fabri (deosebiti mesteri), cen- tvnarii (negutatori de lanai), dendrolori (plutasi), nautae bieri), negotiatares (negatátori), utricularii (luntrasipe burdufuri de pide) ilecticarii (palancari, purtatori de litiere). Organizarea eolegiilor. Ele cuprindeau pe toti acei ce se dedau unui soiu de indeletnicire. Organul lor erà un fel de senat, alcatuit dupà chipul acelui al oraselor, part:Andi membrii lor numele de decurioni. Sub acestia veniau fruntasii co- legiuluii apoi gramada cea de rand a membrilor. Autoritatea executivá o avea magistrul colegiului care mai avea insä, pen-

"Inscripliileprivitoarelapreoliintillnindu-se la fie ce pas, gasim de prisos a le mai insemna. " C. i. L., Ill, I, No. 1016 (din Apulum). genio fabrurn Comp. No. 1424.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE 175 tru apàrarea intereselor lui in afarà, eke un patron sau defensor,i probabil cá pentru nevoile sAvAr§irei cultului §i o mater collegii 63 Aceste colegii urmä'reau, cum am spus, pe lâng6 scopul unui cult comun, §i asigurarea nevoilor membrilor lor. Fiecare membru depuneà contributii lunare in cassa comunà, admi- nistratil de cvestorul colegiului, din care cassil apoi se ndeau ajutoare la membrii cei bolnavi, se ingropau cei morti fär6 mijloace, precum sei petreceà In comun 1a sä'rbkorile pe cari le tineà fiecare colegiu. Ni s'a pàstrat o interesant6 tabulà ceratA din anul 167 Fevruarie in 9,in care magistrul colegiului lui Jupiter Cer- nenul, Artemidorus Apolloni §i cei doi cvestori ai acestili colegiu, Valerius Niconis fas Menofili, întiineazá prin o pu- blicatie pe membrii aceljui colegiu din Alburnum, &A din 54 de oameni câi 11 aleatuiau mai innainte, nu iiimrisese decat 17; ca nici m6car Iulius Juli comagistrul ski, de ctind fusese numit in aceastà insu§ire, nu nduse pe la Alburnum, nici la colegiu ;CA el (Artemidorus) driduse celor de faVa socotelile §i primise ind6rn cautia cu care garantasc ;cil inteun timp a§à de indelungat ea este hofärit de legi, nimeni n'a vrut mai depunà nici o contributie pentru immormanfári, sau daruri; de aceea el in§tiinteazà prin publicitate c6, dac5 cineva care Meuse parte din colegiu ar muri, sä nu crean CA el ar aveà un colegiu sau cà va puteà primi vreun ajutor pentru immormântare" 64. Acest pretios document ne dà am'Anuntimi interesante asupra constituirei acestor colegii. Aflä'm mai intalu ea' colegiul aleRiut numai din 54 de persoane, nu putuse s'a'se mentin6,

" C.I.L., III,1, No. 1210, decurio coll. fabrorum (col. Apuli) ;1210 principales ;1016 rnagister ;975,984, 1209, 1210; patronus ;1207 mater. " C.I.L., III, 2,Tabulae No. I: Descriptum et recognitum factum ex libello qui propositus erat Alburno maiori ad statione(m) Resculi, in quo scriptum erat id quod infra scriptum est : Artemidorus ApollonimagistercolegiiJovisCerneni et Valerius Ni- conisetOffas Menofili questores collegii eiusdem, posito hoc libello, publice testantur :ex collegio supra dicto, ubi erant homines LIIII ex eis non plus remasisse ad Alburnum quam quot homines XVII; Iulium Iuli quoque com- magistrum suum ex die magisteri sui non accessisse ad Alburuum, neque in collegio, seque eis qui presentes fuerunt rationem reddedisse et si quit eorum habueratrededissetsivefuneribusetcautionem suam in qua eis caverat, recepisset, modoque autem funeraticis sufficerent neque loculum haberet, neque quisquam tam magno tempore diebus, quibus legi continetur, convenire vo- luerint aut conferre funeraticia sive munera :seque idcirco per hunc libellum publice testantur ut si quis defunctus fuerit ne putet se collegium habere aut abeisaliquem petitionem funeris habiturum.Propositus Alburno maiori V idusFebr.imp.L.Aurelio Vero III et Quadrato cos. Actum Alburno maiori".

176 ISTORIA ROMÂNILOR de unde se vede csd. obiceiuli moda colegiilor fiind pe atunci predornnitoare, cu toate c'd nu se g'dsise in Alburnum maior cleat acel num'd'r restrans de persoane, Cari sä se inchine lui Jupiter Cernenus, totus ele alcsätuiserà societatea lor de ajutor mutual. De pe numele conducnorilor colegiului s'ar Ored e vorba de Elini, colonist din Azia Minoarà. Numele atdt a pre- zidentului, Artemidorus Apolloni, cdti acel al casierilor, Va- lerius Niconis §i Off as Menofili au un caracter elinesc cu totul rostit. Membrii cei subsemnati in josul publicatiei :Vasidius Victor, Secundinus Legitimus, Stertinus Rusticus, Aelius Pla- tor, Ulpis Felix si September Plator, au din conträ un caracter latin. Se vede deci c'd chiar pânà la aceast5 datá, 60 de ani dupà cucerire, toate elementele adusei aflate in Dacia intrat seed' in acel amestec, in acea fiertued care alckui mai tarziu elemeraul daco-roman. Colegiul lui Jupiter Cernenus, creeat in conditi nein- destultitoare pentru a puted -VAL piered prin descompunere, did. Meä a se calculd intAiu putirrta izbAnzei, oamenii se aso- ciaserä. Fdrà indoia15, cii pricina pentru care a pierit colegiul lui Jupiter Cernenus a fost contributiile cele prea mari impuse membrilor ssäi pentru intretnerea asociatiei. Ne mai spune inc'd vechiul document Ca' presedintele de- pulled o garantie pentru administrarea cu credinfd a averei sociale ; ci erd o lege care ilotdria ràstimpurile in care trebuià si se intruniascä membrii unui colegiu,i sfârseste amenintând cu naivitate pe acei ce vor muri, ea' nu vor mai puted pretinde ingroparea pe socoteala socieedtei Ajutoarele ce se adeau din cassa socialà constau mai cu osebire in provizii de mâncare : nu gnu, care se impärtid, cele mai adeseori de Stat, ci carne sau altele. La zile anumite venid acela ce erà si primiascil ajutorul cu un paneras lud cele destinate pentru el, care i se impArtiau de dregnorii colegiuului. Ne-a rimas o piatr5 in care unul M. Aureliu For- tunatus multumeste decuriei a III-a a colegiului fabrilor pentru indoita portie (sportula) ce ise incuviintase, probabil fiindc'd erà om scilpätat.i cu famihe 65. Se vede CA.' erd. in Dacia o adevttratà molimä de inscriptii, dacd" vedem una pusä." pentru a aminti imOrtirea unei porti indoite de mâncare I La unele zile de särb6toare se tineau ospele comunne, la care luau parte toti membrii cei ce primiau ajutoare. Ni s'a p'gstrat socotealacheltuelei unui asemeneaospsät,facut de dregRorii colegiului ca act justificativ. Acest osp4 se ctdcla la 1 Mdi. Banii trebuinciosi pentru intimpinarea acestei cheltueli " C.I.L.,III, No. 1494: Colegii fabrorum decuriae tertiae M. Au- reliusFortunatusob duplam sportulamcollatam sibi". Sportula se numea panerasul cu care ctientiiisi luau proviziile.

ORGANIZAREA DACIEI ROMANE li7 extra ordinare se vád a fi fost adunati in decursul lunei lui A- prilie. Asa se vede notat pe o parte a tabulei cerate ce ne-au transmis acest interesant menu al stnbunilor nostri, banii in- casati innainte de särbátoare 66 Se vede c.-a aceste contributii fusesen percepute in mod extraordinar, de pe faptul cá ele sunt date in rastimpuri asa de scurte, pe cAnd dupá serbare mai gásim douà insemnári indepktate, de unde se vede cá contributiile regulate eran departe de se urma asà de des 67. Din suma adunan in luna lui Aprilie, se cheltuesc in ziva de 30 Aprilie, pentru ospátul de a doua zi, dela 1 Mai, 166 de denari, din cari 18 denari pentru 5 miei, 5 denari pe un purcel, 2 pe päine alba, 2 pe tämäie, unul pe salan si cAteva sumi mai mici pentru otet, sare iceapà, precum si pentru bacsisul celor ce slujisen la mash.. Dacà insä pentru l'alineare cheltuiala era destul de cumpätatä, pentru ba.utun o vedem dimpotrivá darnia.,i anume 95 de denari pentru vin ordinar, 2 pentru vin vechiu,i alti 20, probabil pentru vreun fel de de spirt care s'a' stärniascá pofata de mâncare. Se vede deci strábunii nostrii impártásiau .siei zicátoarea Românului cä: mancarea este fudulie iar Malura temelie 68.

" C. I. L., III, 2, Tabulae, No. XV. IV non.April 2 April pr. non.April ac. 4 id. VIIidusApril ac. 7 id. idibus April ac. 13 id. XVII Kal. Majas accepi XX (denari) 15 id. XV Kal. Majas accepi XXII 17 id XIII Kal. Majas pensio XXV 19 id. IX Kal. Majas accepi XXV 23 id. VII Kal. Malas accepi XX 25 id. JillKal. Malas accepi XXII 28 id. Kal. Malas accepi XX 1 Mai 57 Idem. non. Malas acecpi 15Mai pridio non. Aug. 12 Aug. 68. Idem. pr. Kal. Majas ex CLXVI (denari) agnos V XVIII porcellum V panem candidum meriIIthus primum vini XCV XX peganinum impensam aceti salern et cepam. A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I.

178 ISTORIA RomkuLos

La ziva intäi a fiecilrei luni se tunean la Romani särbäto- rile familiare ale zeilor casnici, Larii, cäror se vede cri li se fáceà la 1 Mai o cinstire mai deosebitrt, când natura intreagä reinvià sub suflarea cald5 a primriverei. Pe pajistele inverzite ale Daciei mâncarä acei vechi striibuni ai Românilor miel fript cu salatä, si ea vrecinici Romani udarà aceastä mäncare cu libaiuni imbel,ugate de vin. Poate à vinul cel bun insemnat in lista chel- tuelilor sä fi fost chiar pelin !Serbarà deci Armidinul pe care II serbrimi astäzi eu miel si vin pe iarbä verde. Desi obiceiul este invederat roman, numele ce'l insamnä astäzi este slavon69. Actiunea desnationalizatoare a colegiilor. Existenta a- cestor deosebite colegii, a trebuit sri contribue foarte mult la grabnica desnationalizare a elementelor sträine poporului roman. Pururea in atingere unii cu allii, cetätenii Daciei erau uniti prin interese comune, prin culturi ipetreceri comune Elemental] roman, care erä precumpenitor, trebue sä se fi fo- losit,din aceastri a tingere asa cu toate celelalte carialcra- tuiau poporatia Daciei romane. In desbaterile provocate in intrunirile colegiilor se intrebuin-tà limba latinä, chiar in cazul când majoritatea celor ce luau parte la ele eran sträini ; mai intäiu pentru a dobändi prin aceastä practicare a limbei poporului domnitor mai usor ajutoarelei apärkile de cari aveau nevoic ; apoi flint-10 bunul ton si moda cereal' aceastä cunostintä a limbei strtpAnitorilor ; in sfärsit adeseori din cauzrt cá, luAnd parte in un colegiu oameni de diferite nationalitäti, aveau nevoie de un organ cornun de intelegere, pentru a'si transmite cugettirile lor. Deaceea am väzut mai sus pe. capii greci ai co- legiuluiluiJupiter Cernenul redactändproclamatia. lor limb.'latinit Organizarea Daciei rornane se adaogi deci, pe Iângä celelalte elemente cereetate mai sus, pentru a preface pe toate neamurile deosebile ce se intälitirà in urma colonizärei pe te- r; toriul ei, in o singurä massä omogenä, de nationalitate roma- Prezenta coloniilor care introduseserà in tara elemente romane sau romanizate, acecaamunicipiilor care atraserä poporrAia de bastinäa Daciei prin favoarea de a se bucurà de drepturilesiprivilegiilestápilnitorilor, puternica inriurire a armatei romane, care literà si acolo uncle nu se intindeà inriurirea elementului civil al popora Pei romane ; in sfärsit viata colegialii a Daciei, iará färä indoialA niste ageqi indestul de puternici pentru a aduce pe poporul din Dacia la un sistem de gändire si de simtire comun, la inchegarea uneiai acele- ittsi nationalitäti.

6 Numele Artmndin\ i node la euvintele rusesti (lendadeca ziva lul Ieremia, intru cat laIAlai cade profetul Ieremia.

oRGANIZARRA PACTES ROMANE 179

Nu se poate deci sustineà cu niel un temeiu cä poporatia romada'. din Dacia ar fi ramas straina de acea de bastina a Ord ; cä elementul roman s'ar fi suprapus numai cat acestei poporatii, farä sa se altoiasca pe ea ;cà deci nu prinsese ra- däcini in acea tara,i putù fi deslipit cu cea mai mare usurinta de ea, cand Aurelian dada ordinul de parasire a provinciei de dincoace de Dunare. Ca nu ne-au rämas mai multe nume de Daci, decat acelea ce le-am putut urmari prin inscriptii, provine tocmai deacolo cä ei, romanizandu-se pe deplin, adoptan in primal loe numiri romane, precum am gasit mai sus pe Iulius Secundinus, al-Rat din intamplare ca de natie dac. Este cunoscut cà desnationalizarea unui popor incepe intaiu prin lepä'darea numirilor sale proprii, trece apoi la obiceiurii in fine la partea cea mai trainica, la limba. Apoi In Spania si Galia ne-au rämas oare mai multe nume celtice ale poporatiei de ha- tina, si nu poartá si ea mai toata un caracter roman, cu toate ca nimänui nu i-a trecut prin minte sà sustina in aceste täri o starpire totala a elementului indigen. Se mai intimpinä Inca in contra romanizarei Dacilor imprejurarea ca Dacia ar fi rämas prea scurt timp in stapanirea Romanilor, de oarece Britania nu era.Incaromanizata, dui:a patru veacuri, dela cucerirea e, iar Dacia a stat alipita de Imperiul Roman numai 164 de ani. Exemplul Britaniei nu este de loe incheetor, intrucat este cunoscut cä elementul roman niciodata n'a fost puternic in aceasta tara, Fie din cauza climei sale prea neguroasa, fie din acea a indepartarei sale de centrul inperiului, este netagaduit ca, la retragerea legiunilor din Britania in 406, nu rämasera aci din Romani cleat cateva femeii copii, cari in curand devenira Cambrieni", cum spune o veche cronica bretona. Provinciile acele dimpotriva, catre care elemental roman curgeà mai cu imbelsugare, se romanizau cu o nespusa repeziciune. Asa despre Spania, in care cea dintaiu colonie romana fu intemeiata in anul 171 in, de Hr., ne spune Strabon cal pe timpul sau, sub August, erà. ca totul romani- zata ;cä locuitorii spanioli uitasera limba lorise dadusera laintrebuintarea limbeilatine,ne mai deosebindu-se intru nimic de Romani ". Provincia narboneza dinGalia, supusa Romanilor de Iuliu Cesar (52 in. de Hr.), era pe Limpul lui Pliniu (mort la 79 d. Hr.) ,mai mutt oItalie decat o provincie" 71 In sfarsit Velleius Paterculus ne spune ca in Pano- nia, la a careia cucerire el insu i luase parte, deci in decursul unei singure generatii, nu numal limba latina era raspandita, ci chiar literatura romanä se introdusese in sinul ponoratiilor 72. " Strabo.III,15. 7'Plinius,III, 5. 72Velleius Paterculus,II.110.

180 ISTORIA ROMÂNILOR

Stim &Ai aceastäinriurire zdrobitoare a elementului roman éste 0 va rtimâneà mult timp o Ocitoare. Existenta ei este insä un fapt netägAduit, de oarece din un s'ambure de cateva mii, a dat na§tere astäzi in lume la mai bine de 100.000.000 de oameni de rasä latinà, dacä socotim §inatiile romanice din America sudicä. Apoi cAnd se constatä pedeoparte o putere de asimilare a§à de covAr0toare, pe de alta rämasul poporatiei dace in Dacia 0 in sfAr§it un fa§à de puternic con- tingent de element roman, cu o organizare a*à de bine calcu- latä pentru distrugerea individualitäi1or sträine, se mai poate sustinea cu succes Cä aceste dotiä poporatii, cea dacäi cea romanä, au stat färä nicio inriurire una asupra alteia ? Din studiul deaici credem cä reiesä urmätoarele fapte Romanii nu numai cä au cucerit pämântul gol de pop or al Daciei, ci pe insu0 poporul Dacilor,i l-au asimilat pe deplin l-au inghitit in nationalitatea lor, impreunä cu toate celelalte elemente sträine aduse de ei aid 73. De aceea urmasii Daco- Romanilor de astäzi, Românii sunt un popor de vitä romanicä, un popor neolatin, cai celelalte din apusul Europei, ie0te tot din sinul Imperiului Roman. Insä acest popor este mai .mult romanprin mintea 0 mai ales prin graiul lui, de oarece fondul §i temelia lui rämän Dacii romanizati. Totu0 romanizarea lui se fäcù nu nurnai cAt printr'o simplä inriurire a dominatiei romane, ca la Celtii din Galia, ciì printr'un amestec trupesc cu un prea puternic element roman, incat se aflä astäzi 0 in sAngele lui un adaos roman. Si sà fin se intimpine cà nu s'ar gäsi element dac in limba românä.". Mai intAiu nu se poate §ti dacA elementul albanez al limbei române§ti, nu este dumva datorit päturei supuse a Dacilor, de rasä tracä §i ei cai Al- banezii de astäzi ;apoi chiar cAnd acest element ar lipsi, sau ar fi reprezentat numai prin prea putine cuvinte 74, o aseme-

" Un exemplu minunat de latinizarea treptatd a elementelor sträine din Dacia ni l'a pästrat un loe din o tabula cerata (C. L L., III, 2, Tabulae, No. XXV) In care un grec, Alexandru Antipater, subsamnä in cuvinte latine, insa In litere grecesti, stalcindi limba In care scriea :Ake.;ccvSper. Awurcatec aexoSo ccowcoporrvou Alexander Antipater secodo (secundum) auctor (em) segnai (signavi), adecd Alexander Antipater am iscalit ca garant langa vanzator. Sä se observe modul cum Grecul serie cuvintele secundum (secodo)i signavi (segnai) precum IImprejurarea cà serie cu litere grecesti si se va convinge ori cine despre tendinta elementelortriiine de a'si asimila limba latina.. A- celasi lucru reiesddin o inscriptie pusa de un grec patronului säu, Roman, si In care Grecul serie ex votun posuit", fäcand cloud greseli de limn.' din lipsa de cunostinta : acusativul votun dupd felul grecesccu n in loe de m, si ex cu acuzativul ex votum In loc de ex voto. Vezi inscriptia In Cetatea U1- metum a lui V. Parvan, p. 61. 74 Dintre ele amintim, numele eleborului negru la Romani Zcirna, care vine de ladacul prodiorna (mai sus p. 50). Pentru terminologia geografica rämasa de la Daci In gura Romanilor, vezi mai jos. Ca Dacii, GeV., Bessi si toate celelalte popoare din Dacia erau de rasa traded se dovedeste, cum am väzut (pag. 52) cu destulä siguranp.

ORGANIz AREA DACIEI ROMANB 181 nea disparitie aproape totalä a limbei dacice n'ar fi cleat prea explicabilä, intrucât gäsim un fapt paralel, mai extraordinarii incä, petrecut cu limba celticä a popoarelor din Galia, cari nu au làsat in limba franceed de astäzi decat vreo 20 de cuvinte celtice, 75 cu toate cà poporul celtic a fost Mx% asemä- nare mai mare §i mai numeros cleat aCel al Dacilor, desnationalizarea lui a fost provocatä de o inriurire mult mai slabä cleat acea pusä in lucrare de poporul roman asupra celui din Dacia.

7, Littre. Hisloire de la langue Irancaise, 1873, II,p. 104 : Les traces certaines du gaulois dans le nouvel idiome (le francais) étaient reduites à peu) de chose" idem in ed. IX 1886 Paris, Perrin & Co.

VIATA DACO-ROMANILOR

1. INDELETNICIRILE ECONOMICE. Inlocuirea stäpAnirei dace cu acea romanà in tara lui Decebal aduse dupä sine o schimbare totalä, nu numai in alc5.- tuirea etnicä a poporatiei tärei, darsiin conditiile traiului säu care Itiä in totul fizionomia romanä. Determinatä insä prin natura Ord., prin izvoarele ei de bogätie particularei prin caracterul colonizärei ei, cultura ce inflori in acest colinde- pärtat alImpärtitiei Romane, dädn nastere unor forme de viatà, pänä la un punt deosebite de acele din restul Imperiu- lui Roman, cari din aceasn pricinä meritä a face obiectul unui studiu deosebit. Vom incepe prin a cercetà conditiile vietei materiale, temelia tuturor celorlalte forme aleei.

Minele de aur. Indeletnicireade cäpetenie aDaciei romane nu fu decAt o continuare a acelei la care se däded mai cu deosebirei poporatia dacä, pe timpul vietei sale neatärnate, anume exploatarea minelor, indeletnicire deprinsà de insusi Dacii dela cei mai vechi locuitori ai cetätei carpatine, Agatirsi. De indatä ce Romanii puser'ä piciorul in Dacia, ei in treprinserä lucrarea minelor, si mai ales a celor de aur, am väzut cä tocmai acestea eran nada cea aträgRoare care aduced atilt de numerosi Romani din toate pärtile imperiului, si mai cu osebire din Italia qi Roma, pentru a impoporà Dacia. Cà insusi Statul roman trebuià se se ingrijeascä de acestä. folo- sit ,are exploaqre este usor de inteles ;deaceeai Osim chiar pe Traian c6 aduce lucatori din Dalmatia iscusiti in extra- gerea aurului 1. Ba aceastà atragere a lucrätorilor dalmatini fu incunjuratä de favoruri deosebite, precum primirea lor in

1 Mai sus,p.131.

VIATA DACO-ROMANILOR 183 decurionatul capitalei si allele de acestea. Astfel intAlnim pe Celseniu Constante, fost decurion in orasul Aequum, pus in aceea§ insusire in Sarmizagetuza 2,§i desigur cä al'Aturea cu el vor fi fost si altii, al cAror nume s'au pierdut. C. inscriptia aminteste pe acest Dalmat trebuie s'áfie din vremile lui Traian, se vede depe aceea 0." acest personagiu, mort la vArsta de 30 de ani ca decurion in Sarmizagetuza, si aràtat ca fiind mai innainte decurion in Aequum, trebuie sà" fi fost numit in aceastà" insu§ire in capitala Daciei, imediat dupà sosirea lui aici, sau mai bine zis, a fost transferat din decurionatul Ae- quului in acel. al Sarmizagetuzei. Decurionii insA se luau de obiceiu, din tre ceMtenii vechi ai orasului si, pentru a explicd asemenea exceptie, trebuie s'a" raportAm numirea acestui ladecurionatul Sarmizagetuzeila timpul întàieicolonizAri, atunci când se injghebarà si primele autorifäti ale oraylor, din colonistii nou veniti in Dacia. Tot la un asemenea timp apropiat de intemeierea provinciei, ne duce titlul simplu de colonia dacica dat Sarmizagetuzei in aceastà inscriptie, care titlu in cele posterioare este mult mai pompos si mai lung, pur- -LA-11d numele roman de Ulpia Traiana Augusta alipit pe langà acel vechiu de dacica Sarmizagetuza, precum si adeseori epi- tetul de metropolis 3. Intr'un Stat despotic ca al Dacilor, nu egmAne nici o indoialà cA minele de atir trebuiau sä fi fost proprietatea regelui, acelasi principiu erà consfintit si in Statul, nu mai pu in absolut ,al Romanilor. Cucerirea Daciei a trebuit deci sà dee minele Orei in st5pAnirea Statului, adecà a impkatluui roman. Deaceeai gäsim in Dacia un procurator special al impAratului, pentru minele de aur, numit procura(or aurariarum,§icare erà in tot deauna un libert al lui August-4. Procuratorii erau deci originan idin Roma, trimisi in Dacia ca oameni de incredere ai lmOratului, pentru care am si Osit pe unul din ei, dispunând cu limbA de moarte, ca ràmà§itele sale sà fie stil- mutate la Roma 5. Acest ingrijitor al minelor de aur nu trebuie confundat cu ceilali trei procuratori ai subprovinciilor Apu- lensis, Porolissensis si Malvensis, care supravegheau strânge- rea contributiilor. El aveà sub dânsul mai multi subprocuratori, ingrijitori ai deosebitelor mine de aur ale Daciei, care nu eran toate In aceeasi localitate. Ei purtau titlul de subprocuratores

2 I.L.,111,1, No. 1323 :Celsenio Constanti decurioni colonme dalmatiae claudia Aequo item decurioni coloniae dacicae annos XXX '. Akner, No. 48 tColoniaL'Ipia Traiana Aukusta Dacica Sarmiza ge- Musa. Mai VCZi No162 :Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarinizt thusa metropolis,sialtele multe. 4 C.I. L.,I I I,1, No. 1311, 1312 5i 1313 :Libertus Augusli procurti tor aurariarum. Akner, No. 578, procuaestoris, procuratoris aurariorum. 6 Mai sus p.160, nota 9.

184 TSTORTA ROMANILOR aurariurn 6 Dintre dregdtorii inferioriaicancelariei acestor procuratori, mai afldm un tabularius aurariorum dacicorum7, precum §i mai multi adjutores tabulariorum 8 Cu toate Ca' se constatà cà minele cele mai mari §i mai productive erau in stäpanirea impdratului roman, mai aflAm altele in stdpanirea privatA. Ni s'a ptistrat anume in tabulele cerate vreo trei contracte de inchiriere a unor gropi de aur, pe care acei ce le dan le numesc ale lor. Unul din aceste cont tracte, scris de Flavius Secundinus din partea proprietarului

Tabula ceratA exterioarl. _Memmius Asclepi care nu §tià carte, constatà cg el inchiriaz6 o groap6 lui Aurelius Adjutor, pe termen de 6 luni, din ziva incheierei actului, 20 Maiu 164 d. Hr., pânä"la Idele lui No- embrie, adica 13 a celei luni, pentru pretul de 70 de denari, cu conditie ca, in cazul cAnd proprietarul ar vred sà" revoace contractul, sà plAtiascA arenda§ului câte 5 sesterte (11/4 denari) pe zi ca despAgubire. Aceea§i penalitate sà loviascA §ipe arenda*, in cazul când n'ar plAti arenda in ratele obi§nuite,

C. I. L.,III,1, No. 1088. 7 C. I. L.,III,1,1, No. 1297. C. I. L., III, 1, No. 1035 1466, 1469. Acestia find nu sunt aratatia- .nume ca dregAtori ai minelor, Meat ar fi putut functioniti aiurea ca scriitori.

VIATA DA CO-ROMA NILOR 185 probabil lunare, fiind obligat proprietarul a'l a§teptà numai trei zile peste termenul fixat. La caz de irumpere a apei in groapk se va sckled arenda proportional cu paguba suferitA. Acest contract este ariltat ca incheiat la Imnemosum Maior,

,2;-.,,,FAISA: . -1. TII*1:,-,.'\111I) p° °J )711/4t711-

(J41".

\ riN (S.f..\\)

Tabula ceratà interioara. localitate ce se aflà in apropiere de Verespatak (Zalatna), uncle a fost gàsit acest document. In josul lui se vede isc6lit proprietarul Memmius Asclepi,binelnteles tot de mAna acelui ce scrisese actul, §i doi martoi Titus Beusantis qui et Bradua

186 ISTORIA ROMANILOR

Socratio Socrationis 9. Al doilea contract gäsit tot la Zala- tana,contine arendarea unei gropi a unuia L. Ulpius Va- lerius, iaräi nestiutor de carte,c6tre SocratioSocrationis, martorul din contractul precedent, cu aceleasi conditii. Actul este scris pentru Valerius, de unul Adjutor Macarius. In sfAr- sit un al treilea contract, trecut deasemenea intre un om nestiutor de carte,alcsarui nume insäl nu se poate descifrà, arendeazà celui al doilea martor din contractul dintAiu, Titus Beusantis Bradua, o groapä aurifer6 'Alfa' la Idele lui Noem- vrie,pentru suma de105denari,stipulând iarài aceleasi conditii cari par a fi fost stereotipe pentru asemenea contracte10. Caracteristic6 este mai intaiu imprejurarea, cà nici unul din cei treiproprietari de gropiaurifere nu stiu carte ;apoi micul pret al arendei acestor gropi, careseurcA cel mult pan6 la 200 de lei, in monedà de astAzi, pentru timpul de sase luni. Explicatia acestui fapt ne pare a fi urmAtoarea. Pe lângà minele cele mari pe care le-am aflat In stApânirea imp'äratului se aflau gropi mici, exploatate de privati in fárâmurile aurifere. Acesti proprietari eran, dupà cAt se vede, legionari demisionati, cArora li se imOrtise pàmânturi in apropierea minelor de auri cari inchiriau gropile lor la oameni steáini, ne- pricepandju-se cum sä."le exploateze singuri. Astfel atá't So- cratio Socrationis câti Titus Beusantis Bradua sunt invederat nume neromane. Exploatatorii acestor mine formau mai multe colegii, despre care s'a gAsiturme, mai ales la locurile exploatArei., Astfel La Ampeia, astàzi Zalatna, as.ezatà" pe parOul Ampoiul, s'a Osit o inscriptie dedicatà unui imp6rat de colegiul aurarilor 1.1, Alta pus6 tot de colegiul aUrarilor s'a g6sit la Cràciun. Luceátorii minelor, cei mai multi sclavi, se riumeau leguli au-

°C. I. L., III,2,Tabulae No. X: Macrino et Celso consulibus XIII Kal.Iunias.FlaviulSecundinusscripsirogatus a Memmio Asclepi, quia se litterasscire negavit id quod dixsit se locasse et locavitoperas suas opere aurario Aurelio Adiutori ex hac die in idus Novembres proximas denarios sep- tuaginta liberisque. Mercedem per tempora accipere debebit. Suas operas sanas valentesederedebebit conductorisupra scripto. Quod si invito conductore recedere aut cessare voluerit,dare debebit in dies singulares sest. V numeratos.Quodsifluorimpedierit,pro rata computare debebit. Conductor si tempore peracto mercedem solvendi moram fecerit, eadem poena tenebitur, exceptis cessatis tribus.Actum Imenmoso maiori". Titus Beusantis qui et Bradua. Socratio Socrationis. Memmius Asclepi. " C. I. L., III, 2, No. IX si XI. It C. I. L., III, 1, No. 941 :I. 0. M., Pro salute imperatoris collegium attrariorum L. Calpurnius donum dedit".Akner, No. 287 : D. M. Marcus UlpiusSabinusdecuriocollegiiaurariorumvixit annis L. Ulpius Sabinus... aurar... Ulpius Maximus... posuerunt. Celelalte inscrippi aduse de Akner pentru colegiulaurarilor, precum No. 572,607, 609 sunt fals cetite. Vezi C. I. L., 1,No.1314, 1284si 1602.

VIATA DACO-ROMANILOR 187 rariorum,iexistà oinscriptie carelipomeneste impreuna Cu atti sclavi 12. Desi rämäsitele de documente si inscriptii relative la mine s'au gasit aproape numai cat la AbrudiZalatna, totusi se constata camine au trebuit safie exploatate de Romani In alte parti ale tarilor carpatine. Astfel se gasesc urme, pe care cunoscatorii le declara cu sigurantä drept romane, afara de centrurile cele mari dela Abrudi Zalatna, hied la Boita, lânga parka Caianelul ;langaCris,laBrad, Cebe si Baia Crisului ;apoi spre nord la Rodna iin sfarsit in Banat, la Sasca si Moldova. Ca Romanii au cäutat aur in toate aceste locuri se vede intaiu din metoda saparei care corespunde intocmai cu descrierile lui Plinius si ale altor autori. Dupa spu- seleconcordante alecelor ce le-au cercetat,se constatä aceste sapaturi au fost facute fära intrebuintarea de materii explozibile, Cu cazmalei unelte de fier. Pentru a inmuià masse mai mari, se intrebuintà- focul, turnandu-se apoi pe piatra infierbantata oteti apa, despre care metodä se vadi astazi In Verespatak cele mai lamuriterme. Apoi in toate aceste mine se gasesc numeroase instrumente, precum cazmale, ciocane, drugi de fier, pene si lampi miniere de o forma' invederat romana; ha chiar in vechile galerii ale regelui Emerik din 0- fenbaia s'au gasit sapat de mai multe ori in pereti litera latinä D. In minele Sfantului Simon din muntele Chirnicul mare, langa Corna, s'a gäsit o scobitur5 cu peretiilifuii, prevazuta Cu o vatra, o masäi locuri de sezut, toate lucrate din s ânca cea mai vartoasa. In galeriile Sfintei Caterine din muntele Leti, se gasira, in anul 1835, zece amfore romane si o multime de blide, precumi butoaiei masuri pentru grau" 13. Toate aceste imprejurari dovedesc cà minele formau in Dacia o int.nsa indeletnicire si ea daca nit ne-au rilmas despre ele mai multe urme vorbitoare, aceasta se datoreste á tot dis- trugatorului timp. Dupà ce cvartul aurifer era scos din mina, adeseori de copii mici cari se târau pe branci, prin lungile iingustele gâturi sapate In stânck ducand in spetele lor cate o cosni en mineral, acesta erà pisat in pive de fieri apoi spalându,se Mina pisatä, elementele straine eran luate de apä, iar aurul, ca mai greu, rämaneà pe fund si erà adunat 14.

12 C. I. L. III,I,No.1307: Luciliae 'Augustae impera Loris Veri Au- gusti,armeniaci,partici,maximi,libertiet familia el leguli aurariorum". '3Goos, dupà Iarhbiicher der Central comission zur Erforschung der Baudenkmäler, pe 1856, In Arhiv., p. 153. Comp. Popa, Tablele cerale din Tran- silvania1890,p.104siurm. Acest autor tägädueste Insä aflarea aurului la Abrud iZalatna( II).lbidem, p. 106. " Asupra metoadei extragerie aurului, vezi Plinius, H. N. XXXII, 19; Diodorus Siculus, III, 13; Strabo. III,1,§ 8.

188 18TORIA ROMANILOR

Potrivit cu aceastä metodä de exploatare a minelor de aur s'a gäsit in Transilvania pive de piaträ, pentru pisarea cvartului aurifer. La Buda l'angä Cri§, in o pädure din apropierea minelor, s'a gäsit o piuä colosalä de fier cu douà torti, de 4 picioare inältime §i 2 picioare in diametru 15. Cu toate csä scriitorii vechi nu ne-au läsat nicio datä sta- tistia asupra productiei minelor Daciei, tutu§ noi credem cä putem sä o evaluäm la catimea produsä de minele din Galitia, Luzitania §i Asturia, arätatä de Plinius ca dând panä la 20.000 de pfunzi pe an, Pentru a produce aceastä catime, trebuiau insä sä lucreze in ele cel putin 20.000 de oameni, ceeace iarà§i ne pare de primit, de oarece intálnim lucrand numai in minele de argint din Cartagena 40.000. Alte mine. Afarä de aur ce alcsátuià exploatarea de cäpetenie a bogätiilor pämäntului Transilvaniei, se mai sco- teà din el§i sare. De §i nu ne-a rämas nici o §tiredirectà asupra luerärei ocnelor, totu§i putem deduce o asemenea din faptul cä am intAlnit in Dacia un intreprinzaor al salinelor, §i de pe numele unui ora § Salinae botezat de Romani pe pA- mântul Daciei §i care se aflà tocmai pe locul unde §i astäzi se gäse§te incA o bogatä minä de sare, la Maro § Uivar 16. Aici s'a descoperit o inscrivtie,iar strävechile gropi sunt säpate dupä sistemul roman, gäsindu-se totodatä §i multe monede §i instrumente romane. Este insä sigur c'ä Romanii exploatarä §i bogatele mine de sare dela Turda, unde s'au g'äsit vreo zece inscriptii, urmele unui apäduct §i ale unui castel roman. *Um deasemenea cä se exploatà §i fiend, dupä" cum se vede aceasta din un fragment de inscrivtie care vorbe§te de mine de fier, dei stärâmarea partial' a pietrei pe care dânsa se aflä, nu mai invoe§te restituirea deplinä a textului ei 17. Este insä invederat cä in aceastä inscriptie legatul provinciei, unul Terentius, multume§te lui Antonius Pius pentru deschiderea minelor de fier fäcutä din ordinul lui, §i inteadevär pe timpul lui Pius intAlnim in Dacia pe un propretor .Terentius Gentianus 18. " Goos, dupd studiile fäcute de Akner, Bernhard v. Gotta In Arhiv.,p.152. " Mai sus, p. 159 si163. 17 C.I.L., III, 1, No. 1128 : Numini et virtutibus.... nato ubi ferrum ex op.... naturae bonievent...: ani Antonini au Terentiu... Asupra acestei inscripLii observa Mommsen 1.c., certum mihi videtur perLinere eum ad ferrum repertum in Dacia imperante Pio, ferrariasquq tum institutas ;nam eo ducit quod praedicantur, praeter numen virtutesque dei nescio cuius genius loci,scilicet novarum ferrariarum,ibi natus ubi ferrum -excidituret natura boni eventus". 18C.I. L.,III,1, No. 1463 si Capitolinus, Hadr., XXIII.

VIATA DACO-ROMANILOR 189

In rândurile cele trei dintaiu ale inscriptiei se dedictsi piatra geniuluii puterilor unui zeu necunoscut näscut unde fierul se extrage din märuntaele Aceastà inscriptie a fost gäsità la Apulum, unde vom vedeä crt erà asezarea unui numeros colegiu de fierari. Si astäzi existrt mine de fier in Tran- silvania intre Devai Hateg.

Romanii lucrau apoi icarierele de marmurei, din care se puneau numeroasele inscriptii pe piatra de marmuril ce se gäsesc in Dacia si a cilreia fir este intocmai cu acel al carierelor cei astäzi se \la la Bucova, läng6 Poarta de Fier si la Grädistea. Este interesant de notat cri Romänii numesc astäzi dealul din care se exträgeä acest material. Dealul Mar- mura. In aceastá denumire se Oseste invederat urma vechiului nume al carierelor marmoree ale Romanilor. In aceste cariere se vedea pänà mai odinioarà o multime de obiecte sripate pe jumätate in snuck precum coloane, altare, stälpi si, pe la inceputul secolului,se mai cunosteau urmele unor sine sripate In piaträ, pentru transportarea materialului ". Aceasts6 activitate insemnatä, pusA in lucrare de Romani la minele din Dacia, trebuià sä atragä aici un num'Ar insemnat de locuitori care veniau necontenit sà improspäteze elementul roman originar. Si din aceastä vesnicri adäogire a acestui element, se explicsä inriurirea lui a-tot-puternicA asupra nationalitätilor eterogene ce leintälnim in provincie, precum contopirea lor ant de deplin'ä in elementul latin. Asupra celorlalteocupatii productiveale Daco-Roma- nilor ne dan oarecari deslusiri amintirile colegiilor de pe monumentele epigrafice. Am studiat mai sus organizaren acestor intoväräsiri. Acuma ne trage riindul a arän indeletnicirile la cari se dedau membrii ce le alatuiau, pentru a vedeel astfel ce soiuri de ramuri de productie infloriau in Dacia. Mai intäi întâlnim colegiul fierarilor, foarte mtmeros in Dacia. El erà imp`dilit in mai multe decurii, fiind prea intins pentru a alcätui un singur corp. Asä gäsim in Sarmizagetuza 4 decurii ale acestui colegiuiin Apulum 11, apoi in Muni- cipium Drobetis o schola faborum 20 Acest mare numilr al fierarilor nu credem poatä gäsi explicarea numai in imprejurarea ea'se cuprindeä sub acest numei alte bresle de mesteri, cAci chiar asä fiind, incA numärul lor ar fi cu mult prea mare.

" Goos, In Arhiv, p. 159. 20 C. I. L, III, 1, No. 1431 : I. O .M. Dolicheno, Pro salute M. Bassi Aquilae et Gai Gaiani ex collegio faborum decuriarum IV votum solvit" Comp. No.1494,decuriaeIII,coll.fabr. No. 1043 : I. 0. M. Pro salute imperatoris et collegli fabrum Tib. lul. Bubalus ex decuria XI donum dedit". Scola Fabrum In Tocilescu, Mon. epigr.i sculpt. p. 355.

190 ISTORIA. ItOlaNILOR

Inteadevär, am väzitt mai sus c'ä colegiul lui Jupiter Cernenul nu putuse lima, din cauzA cà numärul de 54 de membri nu ajungeà a intâmpina, prin contributiile lor, cheltuelile trebuitoare la intretinerea colegiului 21. Pe de an' parte Plinius cel tänär spune, in una din scrisorile sale cätre Traian, cá impà- ratul sä se gändiascg, dacä se poate institui un colegiu de fierari, numai cu numärul de 150 de oameni 22 Deci §i acest nurnär se vede a fi fost neindestultitor pentru suslinerea unui colegiu. In cazul când colegiul era impärtit in decurii, fiecare din ele având localul, templul §i säracii ei de sprijinit, trebuià ca o decurie, pentru a putea existà ca atare, sä intruniasc6 nurnärul de membri trebuitor, pentru a asigurà existenta unui colegiu, adicä cel pulin 200. Ce aveau insä de fäcut vr'o 800 fierari, lemnari si stoleri in Sarmizagetuza §i vr'o 2200 in pulum ? Noi credem cä prezeirta atat de numeroasä a membrilor acestui colegiu trebue explicatä prin nevoia de fierari cea simtitä mai ales, in o tarä minierà, unde uneltele de fier care slujiau la spargerea stâncilor, stricându-se in fie ce moment, erau de nevoie multi mesteri care sä se indeletniceasea cu re- intocmirea lor. Afarà de colegiul fabrilor se mai gäse§te acel al centona- rilor, adicä al negutitorilor de Milk pomeniti in Apulum, unde probabil procurau haine osta§ilor legiunei a XIII-a Geminä §i familiilor lor. Se pomenesc in inscriptiile care '1 amintesc, patroni §i matroane ale acestui colegiu. Interesante sunt colegiile luntraqilor §i ale plutqilor cari se intalnesc tot in Apulum. Ambele aceste intovärä§iride transporturi pe apili§i exercitau meseria lor pe riulMures, ducând cätre Panonia cea lipsitä de sare, acest mineral extras mai la deal de Apulum, laSalinae. Tot intr'acolo se tran- sportau, de plutasi, lemnele de cherestele, cgtre câmpia cea stearpà de arbori a Mezopotaniei europene 28. Alt soiu de luntra§i erau utricularii, care se slujiau, in loc de luntri, de ni§te burdufuri de piele, numite pe latine§te uter, de unde le vine numele. Modul cum ei lucrau este necunoscut. Probabil asterneau pe burdufurile umplute cu aer o suprastructurà de lemn, un fel de plutä de transport. Colegiul utricularilor in Dacia era insemnat, de oare ce Il vedem po- sedând un templu propriu al säu. O inscriptie ce'l aminteste s'a gäsit la Marga, läng6 Grädistea. An' inscriptie &in' la

" Mai sus,P.175. " Plinius, Epistotae, Tr. Plinio et Pl. Traiano, No. 33. Ed. Altieller ; Tu domnie dispiceautem an instituendum putes collegium fabrorum, duntaxat hominum CL. Ego attendam ne quis nisi faber recipiatur, neve jure concesso in aliud mutatur. Nec erit difficilecustodire tam paucos". " C. I. L., III, 1, No. 1209, coll. natuarum ; 1217, coll. dendrophorum.

VIATA DACO-ROMANTLOR 191

Mikhaza pe langa Maros Vasarhely, pe riul Muresului 24,11 pomeneste la un loc necunoscut. Numarul insemnat al oamenilor care trdiau din transportul pe apa, impartiti cel mai putin In trei colegii, ne indegeteaza iarasi o poporatie indestul de deasä a Daciei si o miscareinsemnata comercialä, Meg de care n'am intelege cum de acesti numerosi transportori pe apa puteau sa'si gasascä subsistenta. Cà poporatia Daciei era insa nu numai deasa, darsi ne-o dovedeste aflarea unui colegiu al lecticarilor, care se aflà in Sarmizagetuza, capitala Dacieiideci resedinta o- bisnuita a botgatasilor ei 25. Existenta insa a acestui colegiu al purtatorilor de tragle, in care se duceau, in loe de trasuri, oamenii avuti la Romani, dovedeste cà luxuli traiul molatec trebuià sa se fi resfatat si in Dacia cai in molateca si des- f ranata Roma. Ne mai ramâne sa vorbim de colegiul negufdiorilor, care trebuia sa aiba o insemnatate deosebita in sinul unei provincii poporatei bogate. O inscriptie gasita la Alba-Iulia (Apulum) contine o dedicatie facuta unuia Crassus Macrobius, ca patron al colegiului, de catre negutitorii provinciei Apulensis, si alta inchinata de Titus Aurelius Narcissus, negutitor din aceeasi regiune, de oare ce inscriptia s'a gasit tot in Apulum, lui Ju- piter si Iunonei 26 Din aceasta specificare a colegiului negutitorilor, ca din provincia Apulensis, se vede ea mai erau si altele, cel pu in douä, unul in provincia Porolissensis, altul in cea Malvensis. Negutitori din Dacia seintalnescinsa si in deosebitele parti ale Imperiului Roman. Ash gasim pe unul Aurelius Aquila, decurion din Pa tavissa, ca negutitor din provincia Dacia, asezat in Dalmatia, la Salona 27. CA el erà sta- tator in acest oras se 'vede din faptul ea se stramutase aicea cu familia lui, nade îi moare femeia, pe care o ingroapa. Dupa cat se vede acest Aquila era un corespondent al unei case de negot din Dacia. Aiure intalnim un decurion al Sarmizagetuzei, aflandu-se in insula Lemnos, uncle probabil crtpetreced tot

24C.I.L.,III,1, No. 1547 :Deac Nemesi Aelius Diogenes et Silia Valeria pro salute sua et filiorum suorum mater et pater ex voto a solo templum ex suo fecerunt collegio utriculariorum" ;No. 944 : In honorum domus divinae Adrastiae collegium utriculariorum". 26 C.I.L.,III,1. No. 1438 :Deae Nemesi reginae Cornelianus defensor lecticariorum et Iulia Bassa coniux eius ex voto posuerunt". 26C. 1. L.,III,1, No. 1500 :Grasso Macrobio negotiatores provinciae Apuli, defensori optimo ; No. 1068 : I. 0. M. et I. R. (Iunoni Reginae) Titus Aurelius Narcisus negotiator pro se et suorum". 27 C.I.L., III,1,No. 2086: D. M. V. Ursinae conjugi incomparabili defunctaeannis....mensis VI,dies V, Aurelius Aquila decurio Patavissensis negotiator ex provincia Dacia bene merenti posuit Comp. V. PArvan, Die Na- Iionalittit der Kaulletite im IMmischen Kaiserreiche, 1909, p. 71.

192 'STOMA ROMetNILOR

In pricini de negot 28 Asociaile, sufle tul intreprinderilor comerciale,inlesniau desvälireaafacerilordupä cum colegiile industriale proteguiau munca ;de .aceea printre mai multe contracte de vänzare, cumpArare, inchiriere, imprumut i depozit, s'a gäsit in tablele cerate dela Verespatak si 2 contracte de societate. Unul din elecorrtine o societate pentru imprumuturi de bani, incheiatà, in 28 Martie 167, intre Cassius Frontinus Iulius Alexander pe termen de 16 luni, in care cel dintEu pune 500 iar al doilea 267 de denari. Este de_admis cä numärul afacerilor de imprumuturi de bani, erà in destul de mare, pentru a se injghebd o societate pe un termen asà de scurt 29. CA acesti societari exercitau meseria de cämätari incA innainte de a'si uni puterile spre a exploatà mai bine aceastä inde- mänatecA meserie, se vede de pe aceea eà se dn.' un sinet inc6 din 20 Octomvrie 162 in care Iulius Alexander imprumutä cu 60 de denari pe Alexander Cari, stipulându'si o dobändä_ a cäreia cifrà din nefericire nu se poate ceti cu sigurantä 3°. De aceeai in actul de tovärIsie incheiat cu Cassius Frontinus sau Palombus, el spune cä banii säi, 500 de dinari, sunt adusi in numerar sau in fructuo, adec6 pusi la fructificare, sau dati cu dobändà. Acestea sunt prea säracele notiti pe care afundarea so- cietätei din Dacia in noianul nävälirei barbare le au mai lä- sat nepierite din acea cumplitä' crizà. Dei ele ne spun foarte putin asupra stärei economice a Daciei romane, totusi putem intrevedeä cà aceastä stare erà infloritoare ic'd toatä viata economicä a Daco-Romanilor se grupà in jurul indeletnicirei de a.- pitenie a Ord., exploatarea minelor. Am väzut insemnätatea acestora, in jurul cärora se näscuse, lângä agricultori care intretineau viatapoporatiei, si mai multe bresle de oameni, a cAror existenp este greu de explicat, dacä nu admitem ea' erau un ajutor neapärat productiei miniere. Aà numärul cel mare de fierari, de luntrasi, plutasii utriculari, din care cei pregtitiau uneltele pentru exploatarea minelor, ceilalti inlesniau

" Goos, Arhiv, p.119, nota 61. " C.I.L.,III,2. Tabulae No. XIII: Inter Cassius Frontinum et Iulium Alexandrum societas danistaria (danista=cdmdtar), ex X Kal. Ianuarias quae proximae fuerunt Pudente et Polione cos. (166 dec. 23) in pridie idus Aprilis proximas venturas ita convenit ut quidquid in ea societate arrenatum fuerit lucrurn damnumve acciderit aequis portionibus suscipere debebunt, qua societate intulit Iulius Alexander numeratos sive in fructo quingentos denarios et secundus Cassi Palumbi servus actorintulit denarios ducentos sexaginta septem (urmeaza mai multe conditil). Actum Deusara V Kal. April. Vero et Quadrato cos. (167 Mart 28). Vezi alt contract, cu totul §tirbit la No. XIV. Goos suspne cii ar fi 3 contracte Arhiv, p. 119; al treilea nu'l aflärn in Corpus. " C.I.L.,III,2,Tabulae, No. V.

VIATA DACO-ROMANILOR 193 transportul pe apä al productelor extrase. Negutitorii Daciei, care mijlociau atAt exportul cät §i importul acestei täri, erau räspanditi in tot Imperiul Roman §i toti ace§ti agenti de pro- duc tie erau prin§i in spornicile legäturi ale intovä'rä§irei.

2. CONSTRUCTIILE Poporul Romanilor, aplicat din urea lui cgtre viata prac- ticä trebuià s'A ingrijasc6 In primul loe de nevoile materiale ale provinciilor §i tärilor care pe rand veniau sä märiascä uria§a intindere a impärätiri sale. A§a Mat el §i cu Dacia, §i de aceea expunerea stärei culturale a Daco-Romanilor se va intemeià mai ales pe urmele väzute läsate in Dacia de stäpânirea ro- manä.. Constructiile care se innAltau pretutindenea pe unde treceA piciorul roman, inzestrard in curand §i provincia Dacia Cu toate acele intocmiri materiale, pe care Romanii le credeau neapärate pentru a asigurA buna stare a poporatiilor impärä- tiei. osele §i valuri. *oselele erau in primul loc menite a inlesni mersul trupelor romane ; dar slujiau §i ca arterii mari de comunicatie pentru celelalte indeletniciri ale vietei. Dacia infAti§à, dupà rämä§itele ce se constatà inch' astäzi,orelea bogatà de §osele romane. Acele ce se pot recunoa§te mai cu sigurantä se intind prin Transilvania§iOltenia,§i anume ele au fost explorate pänà acuma urmätoarele ramuri :1) Dela Grädi§tea la Hateg §i de acolo prin Kiskaläu peste Mure§ la Alba Julia (Apulum), Maros-Ujvar (Salinae) §.1 tot in sus, pe cursul Mure§ului, intovärä§indu'l cAnd pe dreapp, cAnd pe stänga, pänä pe aproape de puntul,unde acest riu apucA directia sa sudvesticä la Sasz-Regen §i Fillhaza. 2) Din aceastä ramurä se desparte o cale lateralä care porne§te dela Alba- Julia cätre Baia Abrudului, vechiul Alburnus Maior, unde se aflau mine de aur, precum §i in apropiere la Verespatak. 3) Alfa ramurä lateralà pleacä tot din Alba-Julia pe cursul .Tar- navel mari §i merge pAnä in tara Secuilor, la Odorheiul secuesc. 4) De pe calea ce conduce deja Alba Julia care Sasz-Regen, se desface in dreptul Maro§-Ujvarului o Lillie spre nord prin Turda §i Clu§ atre Moigrad, vechiul Porolissum, iar dela Cluj In sus se bifurc6 iar5§i o altä §oseà, urmând cursul Some§ului Cald, panä la confluentul s'Au cu Some§ul Rece la De§iu, de unde urcä cursul acestuia pänä la Bethleni apoi de aicea, päräsind valea riului, apucä atre Rodna §i Bistrita, unde erau minele de argint. 5) Tot dela Alba Julia mai apucà o a cincea ramurä spre sudest, prin Säbiu cätre pasul Turnului-Ro, prin A. D. Xenopol. Istoria Romanilor. Vol. I. 18

194 ISTORIA ROMANILOR care trece in Muntenia urmAnd cursul Oltului, cAnd pe dreapta, cAnd pe stAnga, pAnä lAngA" gurile sale la Islaz, cu o ramurà la Celeiu, unde erà podul lui Constantin-cel-Mare. Nu departe de pasul Turnului-Ros, dupA ce a trecut in Transilvania, aceasta.' cale sudic6 a Romanilor d'A o ramurä lateralà eAsAriteang, care apucA pe valea Oltului prin Klein-Schenk, Cohalmu Homorodi ajunge si ea tot la Odorheiul secuesc, unde con- duceA sit ramura a treia care se desfAcea. din Alba Julia pe valea TArnovei. 6) In sfArsit mai amintim isoseaua ce se indreaptA dire apus pe vale a Muresului spre gura lui, din care insà numai o parte, pAnA la Dobra, a fost urmAritä gu deplinA sigurantAla Intinderea sosefelor cAtre rAsArit pAnA aproape de Car- patii moldovenesti, la Bistrita spre nord si la Odorheiul secuesc mai la sud, dovedeste cà Romanii tindeau sà apere pasurile rAsäriteneale Daciei, de unde mai ales erà amenintatA de nelinistitele popoare barbare. S'a si Osit urme de lagAre romane precumi inscriptii la V eez, uncle Muresul ies6 din strAmtorile muntilor ;la Szent-Imre (SAnt-Imbru), la baza muntilor Gur- ghiului, asezati pe stAnga Muresului ;la Illikhaza pe cursul superior al Niaradului afluentul Muresului de sus ; la baza ace- lorasi munti, la Enlaka tntre cele douä TArnave ; la Odorheiul secuesc unde se sfArsiau cele dou6 ramuri ale soselei romane ce plecau din Alba Iulia ; la Galt Heviz, confluentul Homoro- dului cu Oltul si la Berecz lAngA pasul Oituzului 32. Toate aceste localitAti sunt asezate la baza Carpatilor ce despart Transil- vania de Moldova, si anume la locurile ce ofeiiau trecAtori mai IndemAnatece, incAt se vede cA Romanii intocmiserä, la baza Carpatilor orientali ai Transilvaniei, un lant intreg de intAri- turi militare, menite a apArA provincia lor de nAvAlirile barbarilor. DacA insA despre rilsArit Dacia se puted mult mai usor apArA, proteguitA fiind de innAltimile Carpatilor, spre partea ei apusanA, unde lantul de munti este spart prin largile vAi ale Somesuluii Muresului, apArArile ei firesti fiind mult mai slabe, aceste trebuiau intArite prin lucr'äri omenesti care se väd cti au fost rAdicate. Existà anume pe lAngá Mojgrad, vechiul Porolissum, cel de pe urmA oras al Daciei dinspre nord. un val roman care incepe din malul rfului Somesului si merge incovAindu-se cu concavitatea spre Transilvania, pAnA In malul Crisului repede InchizAnd astfel larga vale a Somesului,i trecAnd pe aproape de Moigrad, vechiul Porolissum.

" Vezi harta de la inceputul acestui nurnàr. " Pentru inscriptiile gAsite la Odorheiul secuiesc veri Goos, Archeologische Analekten in Archiv, p. 173; pentru acele dela Galt-Heviz, C. I. L., III, 1, No. 951-958; la Enlaka, No. 945-949; la Mikhaza, No. 944. In celelalte locuri s'au gAsit ckràmizi legionare.

VIATA DACO-ROMANILOR 195

Cevà mai jos, In dreptul Aradului, incepe din malul Mu- replui un alt val roman care trece peste riurile Bega §i Po- gani§ul Ong lângg riul Cara. Dela Timi§oara In jos, pe unde

hOl.

rAPyT VrENAAVM

Turntrl.9vart

Tiltwit/ rots

PONS VETVS Citmenio L.Mr/ill/Pie

PRAE TOR Ivh1 Nou-ozn./.:2 o r?¿ gp

CO./1 c(C * Ti"-mil.agenei

Alrand o Prr»oare 5d11;ia Jzt Cci rri CoiLieni ¿Set ier CIA TR ATFIAIANA' 1;delefo, Ce

Zroion g

5/e/Itireni I3VR1DAVA

erà de apgrat chiar centrul provinciei de barbarii apuseni,In- tepe un al treilea val roman ce se Intinde paralel cu cel dintgiu pe din afara lui,i se coboarg pAng In dui Barsava. Partea

196 ISTORIA ROMINILOR sudostica a Banatului era aparata de un al patrulea val ce se intindea mai spre apus, de pe la Alibunar si se coborià "Ana In Dui-fare. Astfel vedem ca laturea apusana a Daciei, mai slab intarita de natura, era mai pe tot percursul ei prevazuta cu intarituri maestrite. Ce famed insa Romanii cu hotarul Oltului care margineà Dacia Malvenza? Este invederat cà numai cursul Oltului nu constituià o aparare indestulatoare, cu toata natura rapoasa a malului sàu stâng. Romanii se ingrijira a intari aceasta lature a tarei lor prin mai multe castele care consti- tue impreuna Limes Alutanus ce era, nu numai o linie de aparare, ci si una vamalil. Acest Limes se compunea din urmatoarele puncte in-Carl-Le : Malva (la Celeiu? pe Dunare), Slaveni (langa Olt), Romula (Recica), Aeidava (langa gara Piatra-Olt), Buridava (Dragasani), IDOLS Aluti (Ionestii Govorei), Castra Traiana (Gura Vaei), Arutela (langa Lotru, pe la mânastirea Cozia), Praetorium OLIO man. Cornetul), Pons Vetus (Caineni), Caput Stenarum (Boita) 33. Zidiri. Pe langaconstructiilemilitare, precum erau soselele, valurilei Limesul, aceste douà din urma prevazute Cu lagäre intarite, Dacia ne-a mai pastrati urmele a numeroase zidiri civile, ale caror ruine acopar si astazi inca locuri in care adese ori plugul taranului roman rastoarna, impreuna cu brazda, ipietre ce alta data se inaltau in frumoase coloane peste suprafata pämântului, sau dadeau adapost oamenilor sub cupolele formate din ele, in contra elementelor atmo- sferice care acum le manânca si le darma. Dintre constructiile cele mai insemnate ale caror urme se intalnesc inDacia,insemnam mai intai amfiteatrele care slujiau, ca si in Roma, la jocurile de fiare si de gladiatori, pe- trecerile cele mai obisnuite ale Romanilor. Astfel de zidiri se intalniau nu numai cat in centrele mari, precum in Sarmizagetuzai Apulum, unde se vad Oda' astazi ruinele lor, ci pana in cetatea cea mai nordica a 0'1.0, in Porolissum (la Moigrad), unde s'a gasit o inscriptie care reaminteste refacerea de catre imparatul Antonin Piul, din nou a amfiteatrului celui darâmat prin vechimea lui, sub ingrijirea lui Tiberiu Claudiu Quintilian procuratorul sau 34. Inscriptia fiind din timpul consulatului al IV-lea al lui Antonin, din anul 158, urmeaza cà zidirea amfiteatrului care se reparà atunci, ca stricat prin vechimea lui, trebuià sa dateze din timpul lui Traian. Aceasta imprejurare ne aratä insa ca cele mai multe din lo- calitatiledacice, ale caror hume ni s'au pastrat, nu erau niste " Tocilescu, Mon. epigr. sisculpt., p. 251 s227, vez harta de mai sus. " C. I. L., III, 1, No. 836 :Imperator Caesar Titus Aelius Hadrianus Antoninus Augustus Pius Pontifex maximus, tribunicia potestate XX, impe- ratorII, consulIV, pater patriae, amphiteatrum vetustate dilapsum denuo fecit,curante TiberioQuintiliano procuratore suo".

VIATA DACO-ROMAMILOR 197

simple staVi, sau sate neinsemnate, ci orase importante, in care poporatia erà indestul de numeroasä pentru a aveä tre- buintä de petreceri publice. In afarà de aceste orme mai de sama, al dror numär si nume au fost reproduse mai sus 36, mai erau si sate asezate prin jurul lor, precum d. ex. : Imenmo- sum maior (si minor), Deusara, Kaoieretium, Kartum, läng5. Alburnus maim; si altele amintite mai sus, mai ales din Scitia Minor. Pe lângà amfiteatre se mai ridicau si alte zidiri de folos public. Aà aptiductele care pretutindene alimentau eu apà orasele romane, nu lipsiau nici In Dacia. Impäratul Hadrian aduce aPä in Sarmizagetuza, prin ingrijirea lui Cneius Papi- rius Aelianus, propretorul sàu, dui:A cum ne aratä o inscriptie din anul 133 36,care s'a gäsit chiar la intrarea unui conduct subteran, pe unde veniau apele. Kämàsitele unui altui apäduct se gäsesc In Alba Julia, vechiul Apulum. Längsá ruinele lui s'a gäsi t de asemenea o inscriptie, in care unul Ulpianus Proculi- nus speculator (supraveghetor) legionis XIII Geminae Gordianae ridicA din pämänt o cismea alimentatà din acel apäduct 37. Este cunoscut cà Romanii practicau foarte mult Ingrijind astfel cu stäruintä de una din intâile condipi igie- nice, curätenia. Feredeile din Roma, cu scaune pentru 2000 2400 de persoane, au rämas celebre pentru toate timpurile. Avem mai multe dovezi cài in Dacia erau bäi pentru folosul locuitorilor, pe ati altele speciale pentru trupele ce pilziau -tara. Inscriptiile ne aratä existänd bài publice in Apulum, unde ziditorul lor ingrijeste §i de oloiul cu care Romanii, dupä baie, Isi frecau corpul 38. Tot in Apulum mai affäm pe unul Publius Aelius Ge- mellus care zideste pe cheltuiala lui o baie publicä din temelie 39.

36Alai sus,p.....si 161. 33 C. I. L., III,1, No. 1446 : Imperatori Caesar; divi Traiani Parthici filio,divi Nervae nepoti, Traiano Hadriano Augusto, pontifici Maximo, tribunicia potestale XVI, consuli III, patri patriae, aqua inducta colonia dacica Sarmizagetusa per Cneium Papirium Aelianum, legatum eius pro praetore". -Si pe timpul lui Adrian Sarinizagethuza purta tot numai numele de colonia dacica. 37C. I. L.,III,1, No. 990 : Ex iussu dei Apollinis, Ionian aeternum, Ulpianus Proculinus, speculator legionis XIII, Geminae Gordianae a solo restituit". (Gefunden in einer Schlucht des nahen Berges, Mahmud, wo noch immer von der rtimischen Wasserleitung Triimmer zum Vorschein konunen)". Inscriptia adusä. de Akner sub No. 170, In care propretorul C. M. Drusus ar fi indepartat torentele de apà, ce lnecase Sarmizagetuza, estefalsd.Vezi C. I. L.,III,1, p. 11. 38 Ephemeris epigraphica, No. 414: balneas populo publice oleum suit". 39 C. I. L., III, 1, No. 1006: Fortunae Augustae sacrum Publius Aelius Gemellus, vir clarissimus, perfecto a solo balneo consecravit".

198 'STORM ROMANILOR

In Veczel pe riul Mure§, la indepartare de o oarä spre apus de Deva, in o localitate al carei nume daco-roman nu ni s'a Ostrat, s'a gasit o inscriptie care adevere§te cà impä- ratul Pertinax (193 d. H.) au intocmit iara0 bäile cohortei a II-a a Comagenilor, care ar fi fost ruinate prin vechime. Mai multe alte inscriptii aratä apoi calce era locul de arzare a acestei cohòrte. Ruinele altor bai se aflä" la Ilica in comitatul S61nok Doboka, la Bucium, la Ciachi Gurbau, &ale§ 0 aiurea 4°. In afara de asemene Mi., care se vor fi aflat in toate localitatile unde se arzara Romanii, mai erau cunoscute apele termale dela Mehadia, unde Daco-Romanii cautând in- nato§area de suferintele lor, pusera mai multe pietre spre aducere aminte de a lor vindecare. Cele mai multe din aceste inscriptii sunt dedicate lui Hercul care erà considerat de cei vechi ca datatorul de puterei sanatate 41, pentru care el §i este intitulat Salutiferus 42i este considerat ca geniul locului anume a fântânelor calde, dupa cum ne arata o piate5 dedicata de Calpurnius Julianus legatul Moesiei care venise el sa se tamaduiasca la apele termale din Dacia 43. Cu drept cuvânt se dau deci astazi acestor bai numele de Mile lui Her- cule. Se mai gasesc insa dedicatiii lui Esculapi Higieei, in o piatra pusa de un parinte pentru insanatosarea din o grea boala a fiicei sale Iunia Cirila, prin virtutea apelor 44. Acuma insa dorm cu totii 0 de veacuri, atat tatal cati fiica lui, acei care alta data multameau zeilor pentru vindecarea lor !Une-ori se inchinau pietxe deadreptul care zeiii spiritele apelor, precum am vazut mai sus, cà fac acei cinci delegati ai Daciei, trimi0 ca sa asiste in Roma laalegerea de consul a fostului legat al Daciei, Severianus 43. Se vede prin urmare cà aceste bài erau locuite statornic, ha chiar de o poporatie numeroasa, cuprin- zand in ea 0 persoane insemnate care putura fi alesei trimise in capitalä spre a reprezentà provincia la acea serbare.

Akner, No. 253. Imperator Caesar L. Septimius Severus Pertinax Augustus consul &limas cohortisi II,flaviae Commagenorum vetustate dilap sas restituitsub PoloTerentiano consulariIII Daciarum, curante Sexto BobioScribonio,prefectocohortis". Asupra Coh. II a Comagenilor, cgtisi swell statiunea in locul numit astAzi Veczel, vezi C. I. L., III, 1343, 1347,1355, 1371-1374, 1379, gAsite toate in Veczel sau ineunjurimi, Vezi si V. Russu, Silvania In Bulet. soc. geogr. romdne, X, 1889. p. 177, 180, 184, 185. 41 Pauly, Realencyclopadie, III, p. 1177. 42 C. I. L., III, 1, No. 1572: Herculi Salutifero Quintus Vibius Amillus aug(ur) coloniae dacicae pro salute Iuliani filii sui". 4,C. I. L., III, No. 1566: Herculi" genio loci, fontibus callidis Cal- purnius lulianus.... legatus Augusti propraetore.... Moesiae". " C. I. L., III, 1, No. 1561 :Aesculapi et Hyglae pro salute Iuniae Cyrillae. quod a longa infirmitate virtute aquarum numinis sui revoeaverunt filiam, pater amantissimus eius voium solvit libens merito". 4, Mai sus,p. 161.

VIATA DACO-ROMANILOR 199

Apoi o inscriptie ne mai spune cä locul era. colonie. S'a gAsit anume in ruinele zidurilor centuiei din Mehadia o piatra' pusà de unul Paulus, decurionul coloniei, sotiei sale preaiubite In care titlul de colonie pate a se referi la statia Ad-Mediam, afarà deck dacà vom admite c6 colonia era Tierna, ora § apropiat de aceste Mi, la gura Cernei in Dun5.re v. Care erà numele acestei a§ezki balneare a Romanilor? DacA cercenm Tabula Peutingerianà vedem CA al doile drutn ce conducea dela Dunsäre ininteriorul Daciei, erà pe la Ta- liatis pe rápa dreaptä, la Tierna,. pe cea stâna a fluviului, ambele aceste statii fiind a§ezate intre celelalte douà, Drubetis §i Lederata. Tierna este insà arkata" pe Tabula Peutingerian6, ca mult mai apropian de calea prin Drubetis, deck de acea prin Lederata. Este invederat Ca' drumul prin Taliatis-Tierna nu putea trece pe aiurea deck prin valea Cernei, §i csä statia Tierna venia deci chiar la gura Cernei in Dunke. A doua sta- insemnatä dup6 Tierna pe tabula', este insà" Ad-Mediam, care nu puteà veni aiurea deck unde asta'zi se OM satul Me- diia, langä bäile luiHercule, unde s'aui Osit inscriptiile amintite mai sus §i incà altele 48. Cultul atat roman cat si acel al religiilor introduse in Dacia, prin coloni§tii adusi aice din provincii, nevoià ridicarea a o multime de temple, despre existenta ckora se regAsesc dovezi, atat in ruinele cat si in inscriptiileaflate in Dacia. Dintre ruine amintim acele Inca' insemnate aflätoare la Grà- di§tea, vechea Sarmizagetuzai acele dela Alba Julia, vechiul Apulum, precum i in alte pa'rti ale Daciei. Din nefericire cumplita soartà de mai tarziu a Daciei a dkamat aceste zidiri, mult mai deplin de cum s'a intâmplat in alte pkti ale Impe- riului Roman, Inca de aceea ele sunt pe cat de rari, pe atat §i mai greu de recunoscut, la ce soiu de zidire au apartinut.

" C. .1. L., III, 1, No. 1580: Paulus, decurio coloniae, coniugi earls- si mae posuit". Mommsen, In C. I. L III, pag. 2.48. Mediia §i nu Mehadia este numele poporan românesc al stapei romane Ad-Mediam. Toate siinlele D-lui Dan Cono. lit., XXX p. 305, 491, 698 si XXXI, 1900, p. 142 de a deriva numele Mehadia dela ungurescul Meh=al- binh, nu au nici o valoare pentru aceastà Intrebare ; numele poporan roman necontinAnd sunetul hideci neavand a face cu meh. Mehadia pare a fi un nume maghiarizat mai Until. D. G. Pascu, Elemente dace: Mehadia, Mehedinti In Arhina din Ia0, XVII, 1906, p. 90 si 134, cauta a dovedi ca forma Meha- dia ar fi ea Insusi veche, din sufixului adia, (comp. Amaradia, Crivadia). Noi credem el nuinele de Mediia deriva din ad Mediam fIrl prefacerea lui d In z ea In meazit din mediam, din cauza ea e nume propriu In care sunetele nu se tocesc ca In limbagiul comun. Exemple avem In limba francez1 In care aqua latin prefacut In eau In limba comuna s'a pastrat In formA mai apropiatii de latinA In numele proprii : Aquae SextiaeAix: Aquae MortuaeAigues Mortes.

200 18TORIA ROMAITILOR

Inscriptiile ne aratà iarg§i mai multe zidirii repargri de temple :Astfel am vgzut mai sus templul rAdicat de patronul §i de muma colegiului utricularilor pentru uzul membrilor acestuia, la Marga lângg Grädistea 49.In anul 193 ggsim pe un simplu militar al legiunei a XIII-a Geming, cä ridicg un templu cu un cadran solar, din banii lui,in Apulum, ln- chinat lui Jupiter siJunonei, pentru sgingtatea impàratului Antonin Piul§i amurnei saleIulia Augusta 50. Un augustal al coloniei Apulum, numit Claudius Quintus, edificg din temelie un alt templu al lui Jupiter§i.al Junonei, care se surpase de vechime 51,§i un fragment de inscriptie ne mai arafg ind un templu ruinat prin vechime, reintregit impreung cu statuele sale, de mai multe persoane din care se mai poate ceti numai numele unei femei, Vibidia 52 InsfArsit mai insem- ngm pe doi militari dinIstria. Flavius IovinusiFlayius Paulus Biarcus, tatgli fiul, care pun sg se ridice un templu din temelie, pomeniti in o inscriptie ggsitg la Temiwara 52. Repargri partiale ale templelor sunt pomenite mai de multe ori, precum paveluirea curtei unuia de dtre un oare care Pro- bus In Sarmizagetuza, sau repararea unei statui a lui Jupiter de care preotul lui 54,§i. altele. Mai tot atgt de importante ca §i.templele erau casele de Intriinire ale colegiilor, a§eigminte ce am vgzut inflorind In Dacia cu atAta strglucire. Se ggse§te astfel unul Tiberius Claudius Ianuarius, augustalul coloniei Sarmizagetuzai pT- tronul decurieiI lacolegiului fabrilor, care pune sä zugrg- viascg particul casei de intrunire a decuriei§i.sg facg.' ni§te paturi pentru §ederea la mash', dupg obiceiul roman ; iar fiul ski, Claudius Verus, face la aceastä zidire o intrare, o cuhne §i un frontispiciu, pe care se puse inscriptia ce ne spune astgzi despre aceste lucrgri 55.

"9 Mai sus, p. 190. 60 C. I. L., III, 1, No. 1070: I. O. M. etI. R. pro salute imperatoris. M. Aurelii Antonini Pii Aug. et Iuliae Augustae matris Augusti, M. 11.11pius Mucianus miles legionis XIII geminae horologiare templum a solo de suo ex voto fecit, Falcone et Claro consulibus". 51 C. I. L., III, 1, No. 1069: templum vetustate collapsurn a solo restituit". 52 C. I. L., III, 1, No. 1164. " Ahner, No. 55: domun a fundamentis iusserunt fabrican". " C. I. L., III, 1, No. 1482; Akner, No. 202. 55 Ephemeris epigraphica, IV, No. 191, Tib. Cl.Ianuarius Augustalis coloniae, patronus decuriae I, picluram dorticum ef accubitum; item Cl. Verus filiuseiusproporticumetculinamel frontalem ex suo fecerunt". CA decuria Iera a colegiuluifabrilor, vezi observatiile editorilor Efemeridelor, 1. c. De alce se adeveresc cele spuse mai sus (p. 190), ca fiecare decurie avea intoc- mirile unui colegiu,cu atAt mai mult ca decuria se aratri ca avAnd si patronul ei deosebit.

VIATA DACO-ROMANILOR 201

Colegiul fabricantilor de Una' care aprovizionau cu hai- nele trebuitoare lagärul cel mare din Apulum, râclic6 de asemenea o cash' de intrunire a colegiului cu un fronton din banii sgi, sub aspiciile lui Lucius Pomponius Liberalis, legatul Da- ciei, In onoarea lui Pertinax §i Marc-Aurel impa'ratiloriCe- sarului Septimius Geta 56 Dintre alte zidiri, de care ne pomenesc inscriptille dacice, mai amintim sala de gardil cu portice §i cu o salà de primire facutà de familia lui Marcu Aureliu Comatul, la comandamen- tul militar din Apulum 57; imfältarea mai multor statui §i co- lumne in onoarea impäratilor, precum columna ridicatà de veteranii legiunei a XIII-a Gemira impàratului Comod In a- nul 151 58,§i altele. S'a putut observa c'äcele mai multe constructii sunt facute din mijloace private §i insemnarea din banii sdi (ex sua pecunia, de suo, ex suo) revine mai In fiecare inscriptie care contine amintirea unei constructii. Se §tie c'äla Romani erà o onoare de a cheltui in interesul public, §i cetatenii i§i ca§tigau un numeititluri spre a fi ale§i In deosebitele magistraturi, tocmai prin intrecerea lor de a se jertfi pentru binele ob§tiei. Acela§ spirit care insufletia intreaga societate roman6 se vede strämutat §i in centrul Carpatilor ;iar arnicia cu care cetà- tenii daco-romani cei mai avuti veniau In ajutorul ob§tiilor In sinul ca'rora trälau, aran pe de o parte deplina infiltrare a caracterului §i a felului de viatà roman in Dacia, pe cat pe de alta adevere§te starea de prosperitate in care se aflà aceastA provincie sub oblAduirea romang, cu toate pericolele la care Tom vedeà c'ä era expusà, prosperitate ce'§i gäse§te checa ex- plicArei in o singurà imprejurare, aceea c5. Dacia era. Califor- nia lumei vechi.

3. VIATti MORALAL INTELECTUALA Unne de poezie. In Dacia viata moralà §i intelectualà a locuitorilor ei catäs'afi fost o copie in destul de credin- cioasà a acelei din capitala Imperiului Roman. Nu vom reproduce in genere ins:i teasàturile vietei romane, pentru a intelege pe aceea din Dacia, ci ne vom slujii aire, pe cat va

3,C.I.L.,III,1, No. 1174 :colegium centonariorum secholam cum ado= precunia sua fecit, dedicante L. Pomp. Liberale cos. Dac. III". " C. I. L., III, 1, No. 1096 :cryptam cum porlicibus el apparitorio et exedra pecunia sua fecerunt libentes". Altà inscriptie care aminteste repararea unui pod de cAtrA Aulus Crispus, prefectul legiunei a XIII-a pentru poporul din Sergidava (Akner, No. 175) este, falsa. Vezi Mommsen In C. I. L. III, p.11. " C. I. L.,III, 1. No 1174. (?)

202 'STOMA ROM.A.N1LOR fi Prin putintä, Cu §tirile rAmase din viata IIISI1§i de provincie a Daco-Romanilor, care tocmai in acest punt sunt din nenorocire din cele mai grace. Incepänd cucuno§tintele Daco--Romanilor,constatrun mai intäi un grad in destul de mare de culturà, intru &At cu- nntinta scriereii a cetirei erà a§à de fäspänditä. Inteadevär numeroasele inscriptii gä site in toate unghiurile Daciei romane dovedesc cä §tihrta de carte erà obi§nuità la poporul din Da- cia, cel putin la poporatia superioarsä, cäci am gäsit mai sus pe proprietarii particulari ai minelor de aur, ne*tiutori de carte,in unanimitatea tuturor celor amintiti deinscriptii. Suntem deci indreptäliti a admite eä literatura nu_ va fi fost cu totul strilinä Daco-Romanilor, mai ales dupà ce va fi trecut prima furie a aurului,i locuitorii Daciei vor fi intrat in o viatä mai normarä §i mai lini§titä. C6 nu erà cu totul neingrijit cultul muzelor pe lângä acel al lui Mamon, se vede din mai multe inscriptii scrise in versuri, sau cel putin in o formà care nu mai este curat epigraficA, ci imbracà un caracter literar. Aceste inscriptii se gäsesc pe unele morminte care inghitiau in recele lor sin o pierdere cu deosebire dureroasä,i pentru exprima- rea cgreia limba luà accentul, mai deadreptul in leaturä cu inima, al poeziei. Astfel întâlnim in o inscriptie din Apulum, pug pe mormântul unei copilite de 5 ani, urmätoarAle cuvinte, imbrAcate in versuri latine, de §i nu prea corecte Copila de cinci ani aice ce s'ascunde Din Emiliu näscutfi si din mama Plotia Numità dui:a ambii Plotia Emilia. RApità fu de moarteidin pragul chiar al vietii" ". Intr'o a doua inscriptiese intrebuinteazà ca epitaf o formä ce se intälne§tei aiurea. Moarta, care este Marcelina, femeia unuia Aelius, vorbe§te ea insà§ii spune cä. : Singurul ei so t (fusese deci univira, adecA numai odatà miíritatà, mare merit In acel timp de destrAbalare a moravurilor) care a iubit'o atat de mult, a pus acea piatrA in semn de pietatei ca amintire a iubirei sale" ". 0 a treia inscriptie e aleätuitä, iarà§i de însuì acela ce erà sä fie acoperit de ea, in cuvintele urm'Atoare :

59 C. I. L., III, 1, No. 1228: Diis Manibus. Quinque hic annorum ae- tatis conditur infans. Aemilius Hermes hanc generavit; matris de nomine dixit Plotiam, patris praenomen Aemiliam, Vixit, rapuit quam mors in limine vitae". 8, C. I. L., 1,'No. 1537 :D. M. Hic pietatis honos, haec sunt pia dona mariti cui multum dilecta fui ego Marcellina pro merita cernis que mihi solus coniux Aelius etiam post obitum memor amoris dicat".

VIATA DACO-ROMANILOR 203

Lui Publio Aelio Ulpiu veteran dintre decurioni. Lung 1mi plgicu prin munc'd sfintirea acestei odihne Ca sl primeascI membrele mele cele-obosite Prin onorurii sarcini purtatein grele vremuri. Insusi Ulpiu 'ngriji epitaful, mormantul fAcut'au Ca adapost ingidularelor sale, supus fiind soartei" ". 0 a patra inscriptie, redactatà tot in versuri, este pus/ de unul Bassus la infäriturile orasului dac Germisara. In ea se vorbeste ins/ si de un geniu al apelor, de o nina podoab/ a p/durilor, inckt intelesul ei ar fi cam confuz, dac/ nu ar fi explicat prin starea de astAzi a localitAtei unde a fost Iat/ acea inscriptie : .,Piatra din munte de marmurà scoasA ti-am dedicat'o Nimfo, regin4 a undelor, slava pAdurei Care tu Bessus ai consacrat'o prin ruga'ti ferbinte Pentru IntAriturile Germisarei" "). Aceastä piatr/ a fost &it/ la satul Ghelmariu, intre Or/stiai Alba-Iulia, pe cursul Muresului. De ceea parte a riului se v/d in dreptul satuluii astAzi inc/ ruine de Mi. romane. Piatra a fost deci dedicatä apei care alimentà turilor cet/tei dace. Numele de astAzi al localit/tii Ghe1mariu este invederat derivat din Germisara prin schimbarea consoa- nelor liquide r in1,si lep/darea silabei mijlocii. Aceste cateva fälp/siti literare p/strate pe hiele pietrelor mormântale sunt foarte pretioase. Ele ne arat/ c/ cultura literar/ nu el-A cu totul steginä de pAmântul Daciei romane, cA atunci cand cugetarea se incordà sub imboldirea unui sim- timânt adânc, se gAsiau si in Dacia accente mai pasionate pentru a'i da rostire.

" C. I. L., III, 1, No. 1552 Publio Aelio Ulpio veterano ex decurionis. Hanc sedem longo placuit sacrare labori Hanc requiem fessos tandem qua conderet artus Ulpius emeritis longaevi muneris annis Ipse suo curam titulodedit, ipse sepulchri Arbiter, hospitium membris fatoque paravit". '2 C. I. L., III, 1, No. 1395 Hanc tibi marmoreo caesam de monte dicavi Regina undarum, nympha, decus nemorum Voto damnasti perfecta quam prece Bassus Moenitae propter moenia Germisarae" Asupra derivArei numelui Ghelmarin din Garmisara ne-au atras luarea aminte colegul nostru, regretatul Aron Densusanu.

2.04 ISTORIA ROMANILOR

Alte indeletnieiri eulturale ce se vor fi sävärsit in Dacia nu putemtì,In lipsä totalà de ori ce soiu de impArtäsiri.. A-Ma se mai poate ada'ogi càtiinta, sau mai bine zis arta medicinei erà practice:A si In Dacia, cai In rämäsita Impe- riului Roman. S'a gäsit pecetea unui medic de ochi, care contine urmätoarea reclamä. Pe fiecare din cele patru fete ale pe- cetei se vAd anuntate : Medicament de Intrebuintat dupil criza curgerei ochilor a lui Titus Attius Divixtus. Vinparfumatpentru ,crizaboalei ochilor a lui Titus Attius Di- vixtus. Colir pentru cicatricele vechi a lui Titus Attius Divixtus. Medicament pentru täerèa curgerei chiar de la Inceput a lui Titus Attius Divixtus ". Aceasta" pecete a fost gäsitä la Apulumi ne aratä nu numai ea' arta medicalä era cultivatà In Dacia, dar ea' erä specializatà dupà diferitele boli. Se gäsesc In inscriptiiioare care urme de existenta unor scoli In Dacia, ceeace s'ar puteä admite' chiar färä nici o dovadà, datà fiind starea de culturà a Romanilori räspan- direa cetitului si a scrisului in Dacia, dovedite prin intrebuintarea atAt de largà a inscriptiilor. S'a regäsit o cärämidà cu literile A, B, C, D, E, F, G, H, I...M, N, 0; P, Q, R, scri- jilatä de sigur de un scolar care se incearcä de Val-1'6r sä repro- ducä literile. Pe altà inscriptie un necunoscut scrie cä a avut prilejul a scrie" 64 AsuprapetrecerilorDaco-Romanilor, am vAzutintäi ospetele pe care le faceau la colegii 65. S'a gäsit apoi o inscriptie pusä pe mormântul unui copil de 12 ani, numit Regulus, care asemenea lui Iacinti lui Narcis ar fi cântati jucat innaintea senatului si a poporului roman precumi innaintea imparatului Comod, spre marea multumire a tuturor" 66. A- ceste isprävi ale lui Regulus fuseserà sävärsite In Roma. El era Insä originar din Dacia, unde a si fost inmormântati de sigur va fi desfätat pe concetätenii lui innainte ca reputatia

" C. I. L., III, 1, No. 1636 ,.Titi Atti Divixti diazmyrnes post impetum lippitudinis. Titi Atti Divixti nardiniim ad impetum Titi Atti Divixti diamisus ad vetera cicatrices. Titi Atti Divixti dialibanum ad impetum ex ovo". " Cea gAsità laGrAdistea ;a doua la Moigrad. CAt despre a- rAmida de la Recica care ar aminti pe Omer, cu toatà bunavointà nu putem regäsi jumAtatea exametrului cum vrea Tocilescu. Fouilleset Recherches, p. 97, 102-103. " Mai sus, p.176. 56 Akner et Mtiller, No. 462 : Saltavit. cantavit, jocis urines delectavit"_

VIATA DACO-ROMANILOB 205 luisa'1 fi dus in cetatea eterna'. Acesti dätátori de spectacole vor fi colindat M'ea indoialà toate orasele Daciei pentru des- Mtarea locuitorilori eastigul lor, mai ales in Sarmizagetuza, Apulum, Porolissumi in celelalte orase unde se afla amfiteatre ca si in Tomi din Scitia. O alta inscriptie ne arata pe unul Alatus, care ar fi murit in luptà cu un taur. Alte texte ne arara' pe cetäteni oferind poporului lupte de gladiatori sau mAceluri de fiare, chiar'a'rbätori care tineau cate 6 zile. S'a gäsit la Constanta (Tomit stilul funerar al gladiatorului Skir- tos Dacul, libertul lui Parmon. Skirtos este reprezentat inarmat cu o sabie, un pumnal si o fuma cu trei dinti 67 Despre viata. religioasa pägana, ea rezultà in destul de bogatä din relatiile aduse. Cea crestinä, va fi tratan mai tarziu.

Toate aceste inscriptii In Tocilescu, Fouilles el Recherches, p. 224-227.

iv. ISTORIA DACIEI SUB ROMANI

1. DE LA TRAIAN LA AURELIAN. Barbarii veehi. Cat timp trál intemeietorul Daciei crea- tiunea lui fu respectatä de popoarele incunjurátoare. Teama de numele lui Traian erà cel mai bun scut al provinciei Da- ciei. De indatá ins'd ce Traian inchise ochii (11 August 117), Iazigii Metana§ti din Banatul apusan, uniti cu Roxolanii din stanga Oltului, atacará' Dacia provinciile dela sudul Dunkei, mai ales Moesia. Hadrian, urma§ul lui Traian, veni in grab5 din rásárit unde se aflà, spre a apárd Dacia ; imp6c5. pe Roxolani, inda- torindu-se a le pláti iar cate o sumá de bani pe an ; dar schim- band pe regele ce'! aveau, Rasparaganus, cu un altul, Iazigii Metana§ti sunt bátuti §i ráspin§i de un legat al lui Hadrian. Cu acest prilej Hadrian viziteazá Dacia, trece prin Sax- mizagetuza, care îiradicà." o Oat-6 comemorativá, reconstru- e§te municipiul Drobetis, incepe intocinirea Limesului alutan §.1 radicá valul cátre Banatul apusan contra Iazigilor Meta- na§til. Autorii vechi spun ea' Adrian ar fi avat gandul sá pà- rásascá §i Dacia, precum Meuse cu celelalte cuceriri ale lui Tra- ian de peste Eufrat, spre a retrage astfel marginile Imperiului .Roman la ni§te graniti mai ware de apkat. Se spune chiar cà el ar fi vroit sá iee aceastá mburd din gelozie cátre gloria lui Traian ; dar ar fi fost oprit de generalii sái care Ii spuserá, eh' ar fi pácat sá se lese atatia Romani in prada barbarilor.

Dovezile In Tocilescu, Mon. epigr.i sculpt., I,p. 106. Comentarul lui Weber, Untersuchungen zur Geschichte des Kaisers Hadrianus, 1907, p. 72, la textele din Vita Hadriani, V, 2 si VI, 10. Sarmatae bellum inferebant", audit° tumultu Sarmatorum et Roxolanorum, Moesiam petit" cf.si p. 153 asupra lui Drobetis li a Limesului.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 207

Cassius adauge ca imparatul puse sa stricei podul de piatra, cel construit de Traian 2. Nu credem ea se pot raspinge cu totul aceste marturisiri, trebue cercetat pana uncle ele pot fi adevarate. Este neta- gacluit ca. Hadrian a .restransiintarit marginele Imperiului Roman. Astfel el parasi adaugirile facute peste Eufrat de catre predecesorul sau,i anume Armenia, Mesopotania si Asiria, In care provincii nu se stramutase nici un singur Roman, *i care puteau fi pierdute la cea dintâi ciocnire cu popoarele in- cunjuratoare. Paralel cu aceasta politicä inteleapta,1'1 vedem luand ma'surile cele mai energice, pentru a intäri marginele imperiului contra loviturilor popoarelor barbare care incepusera' a se mica in afara de sfera imperiului. Astfel el ordona radicarea zidului de aparare la nordul Britaniei celei adause imperiului de Vespasian, spre a o apara dinspre Caledonia, laca§ul pradalnicilor PictiiScoti ;drege apoii reintäre§te, in partile slabite,celalt zid inceput de Romani, Inca' de pe timpul lui Tiberius, intre Dunare §.1 Rin, pentru apararea de navalirile germane, §i care fusese sfar§it de Traian, pe cand era generalul lui Domitian In Germania. La Dunarea inferioara Imperiul Roman era aparat numai prin muntoasa Dacie, pana catre gurile fluviului ce o _incingeà. In spre revarsarea lui in mare insä, se intindea legatura cam- piei dunarene cu §esul oriental al Europei. Rornanii trebuira sá ieei aici masurile de aparare cu care ei acoperiau grani- -tele slabe ale imparatiei lor. Dupa cat se pare ei incepura a face intarituri in aceste parti, Ina dela cucerirea Moesiei care deveni o insernnata posesie romana', mai intai prin valoarea ei comerciala, ca devarsatoare a mai tuturor regiunilor nordice catre Imperiul Roman ; apoi prin acea strategica, ca una din §tirbiturile de capetenie ale granitelor fire§tiale irnpäratiei, pe unde puteau patrunde barbarii care läuntrul ei. De aceea se §i ieau, nu se §tie cand, masuri de intarire foarte serioase ale gurilor Dunarei. Legiunea a V-a Macedonica' care luase parte la expeditiile dacice este stramutata in Scythia minor (Dobrogia de astazi), dupa räpunerea lui Decebali a§ezata In Troesmis (Iglita), unde s'a desgropat intregul lagar intarit al acestei legiuni, presurat cu nenmnarate inscripÇii.Garni- zoana din Troesmis i§i gasise un punt de sprijinin ora§ul Tyras, veche colonie a Miletului dela gurile Nistrului(längä

' Dio Cassius, LXVIII, 13; Eutropius, VIII: qui (Hadrianus) gloriae invidensTraiani, statim provincias tres reliquit quas Traianus addiderat et de Assyria, Mesopotamia et Armenia revocavit exercitus. ledm de Dacia fa- cere conatum amici deterruerunt, ne multi cives Romani barbaris traderen- tur". Asupra locului gloriam invidens Traiani" vezii Tocilescu, /.c., pag. 103.

208 ISTORDI ROMANI(OR

Akermanul sau Cetatea Albä de astäzi). Romanii nesocotind de indestulAtoare linia de apärare format:A de Dunäre, care inghetänd iarna, a§terneà un pod peste valurile ei, säpaserä un §ant la nordul acestui fluviu In Basarabia inferioarà, ale cArui urme se väd Inca astäzi, pornind dela Vadul lui Isac pe Pruti mergAnd pe deasupra lacului Ialpug, prin coada lacului Catlabugi apoi spre nord-ost prin cozile lacurilor Kitaia Sasik, probabil Ong la ora§ul Akerman. Acest val roman, menit a inchide calea barbarilor pe la gurile Durfärei, se Intindeä lnsä *i In Moldova sudicä, plecAnd aice dela Prut, In dreptul Va- dului luiIsac,i mergAnd spre Tecuci, Nicore§ti, Ploscuzeni pe Siretiu, ajunge pAnä In muntii Transilvaniei. Färà aceastà continuare a valului roman dincoace de Prut, pAn'A in Carpati, acel din Basarabia n'ar fi avut nici un scop, Intru cAt barbarii l'ar fi putut Inconjurà, trecAnd prin Moldova 3. and se va fi rädicat iacest val nu se §tie. Probabil Insä csä §i Hadrian, pe care l'am väzut ingrijind cu atAta stäruintä de int'Arirea granitelor imperiului, el care apoi slujise in legiunea a V-a Ma- cedonic'A in Troesmis, ca tribun pe timpul lui Domitian, luase parte la aceste lucräri 4. Medaliileiinscriptiile pate de locuitorii din Tomi In onoarea lui Hadrian cu prilejul venirei sale In Moesia 5, dovedesc c6 el a fost chiar pe la gurile fluviului, pe unde Roxolaniii Sarmatii atacaser6 provincia §i deci, dupà räspingerea acestora, el va fi luat mAsuri de intärire §.1 pentru aceastsä parte mai expusä a Imperiului Roman. Este de crezut &A un ImpArat cumpätati ingrijitor de soarta imperiului cum era Hadrian care se reträsese in Azia päng lalinia Eufratului, v'AzAnd atacurile barbarilor indreptate la Dunärea de jos, va fi spus, In un moment de räsgAndire di are sä pärAsascä §.1 Dacia spre a se retragei in Europa la linia Dun'Arei. Prietenii säi, ingrijiti pentru soarta coloni§tilor care erau s'A rämänä päräsiti In prada barbarilor, se sail% WI intoareá dela acest gänd, ceeace le fu cu atAt mai urr, cu cAt insusi Hadrian nu'l Insotise de o hotärAre,i aceastä scenA, poate mai mult teatralà decAt realà, petrecutä intre Hadrian generalii sAi, îi gäsi un räsunet In incunjurimea sa, care fu transmis posterifAtei de cAtre Eutropiu, scriitor din veacul al IV-le d. Hr. Dio Cassius InsA ne aduce un fapt, din care a r rezultà ea' Hadrian ar fi pus gändul lui chiar In lucrare, distrugänd podul de piateä rAdicat de Traian. Dacä este sä

° Existentaaeestui valinMoldova a fost deseoperità de C. Schu- hard in anul 1885. Vezi o dare de seamA a exeursiunei sale publicatA in We- serzeilung din 17 Mai 1885,No. 13,800. Vezi harta valurilorioselelor romane. 4 Spartianus, Hadr., II. ° C. I. L., III, 1, No. 765 :Hadrian°, ordo populusque Tomitarorum", (gasitA la Constanta).

IBTOILIA DAOIBI SUB ROMANI 209 clArn crezare spuselor lui Dio, atunci soarta Daciei ar fi fost cu totul alta de la Hadrian inainte, deslipit5 de Imperiul Ro- man prin surparea monumentalei lucrArialui Apolodor, §i aruncatä 'MCA de pe atunci in sfera popoarelor barbare. Cum s'ar putea insA explica in aceastä ipotezà, legAturile atAt de stranse mäntinute intre Dacia §iImperiul Roman, atat sub Hadrian cat §i sub urma§ii sAi, legAturi ce vor apArea in randurile urrnAtoare?Apoi, dacA Hadrian a ascultat de rugä- mintile prietenilor sAi §i nu a pArAsit Dacia, cum sA se explice atunci dAramarea podului? Nu mai rämane nici o indoialA Hadrian ar fitrebuit intâis'AhotArascA pArAsirea Daciei §i apoi, dupà ce va fi retras pe podul ce o lega de Imperiul Ro- man, o§tirile salei cetAtenii ce ar fi vrut s'A o pArAsascA, sA fi dat ordinul stricArei lui. DArAmarea acestuia trebuià s'A fie actul, nu eel dintAi, ci acel de pe urmA al pArAsirei provinciei transdunArene. In loc de aceasta ce ne spune Eutropiu? Hadrian avusese numai intentia de a pArAsi Dacia, dar CA fusese tutors dela acest gaud de cAtre prietenii ; prin urmare CA nici nu aplicase a'l pune in lucrare. Cu toate aceste contimporanul luiHadrian, vrednicul de credintä Dio Cassius, spune anumit cà acest impärat a dArAmat podul §i, cu toate cA am constatat o imposibilitate logiCA §i de fapt, ca Hadrian s'Afi indeplinit asemenea lucru, trebue s'A cAutAm a explica, in aceastä ipotezA, cuvintele istoricului Romei. ImpAcarea nu va fi grea, dacA amintim c'd scrierile lui Cassius, astfel cum le avem noi astAzi, nu ne vin toate de a dreptul dela el, ci mai multe pärti, tare altele anume viata lui Hadrian, ne-au fost pAstrate numai in ni§te extracte, fAcute toemai in veacul al VIII-le de atre un cAlugAr Xiphilinus. Modul de extragere al epitomatorilor vechi este insä cunoscut ; ei amestecau adeseori pArerile lor printre rAndurile scriitorilor pe care'i decopiau, ineat este de admis cá Xiphilinus va fi adAugit, din propriile sale §tiinti, gre§ita versiune a stricArei podului de cAtre Hadrian, care pod pe timpul lui Xiphilinus era inteadevAr dArsämat, dar care därAmare, dup6 logica lucrurilor, nu s'a putut s'AvArsi decAt de adevAratul pArAsitor al Dacieii destrugAtor al lucrArei lui Traian, impäratul Au- relian 6. De altfel dacA insu§i Dio Cassius ar fi notat acea des- fintare, cum ar fi oare cu putintA ea Eutropius care a cules fàrà indoialiä din Cassius cele mai multe din §tiintele sale privitoare la aceste lucruri, s'A spunA despre intentia lui Hadrian, de a pArAsi cucerirea lui Traian, §i sà nu insemne nimic despre semnul vAzut al acestei intentii, stricarea podului? DacA insA

Comp. Duruy, Ilisloire romain : Paris,1870, IV, p. 331, nota. Du- ruy Insa inerge prea departe, cand pune In indoialrt chiar intentia atribuità lui Hadrian de a piiräsi Dacia.

A. D. Xenopol. Istoria Rominilor. Vol. I. 14

210 ISTORIA ROMANTLOR aceastà versiune s'a adaos la textul istoricului grec, de Xiphi, linus, posterior cu antea veacuri lui Eutropius, atunci intelegem cum de Eutropius nu o poxneneste. Astfel ni se pare pe deplin l'Amurità chestia scopului lui Hadrian de a pg.r6si Dacia, si redus6 la adevkatele ei pro- portii, o gAndire rostità inteun moment de turburare, neurmatà ins6 de nici o punere in lucrare. De aceeai vedem c6 Hadrian, departe de a nu se mai ingriji de provincia transdurareanà imperiului, ridicà in ea mai multe constructii 7,i tot de aice se vede a. Hadrian in loe de a fi considerat de contirnpuranii sài.ca un micsur6tor al cucerirei lui Traian, este privit din contra de intkitorul ei, fiind titluit pe medaliile timpului sàu de restitutor Daciae", iar colonistii ei MOO se fericesc de ingrijirea imp6ratului pentru ei, numind provincia pe aceleasi medalii Dacia felix". Pe ele se vede provincia Dacia, simboli- zatà in chipul unei femei, sezând pe o stâncsa.,i tinând intr'o nan'a o sabie incovoiatà, arma nationará a Dacilor, iar in cea- laltä niste struguri, dovadà pe de o parte &A in Dacia se urna cu cultura vinului, existentà Incä de pe timpurile dinnaintea Geto-Dacilor, de pe ale Agatirsilor ;pe de altà ins6 eft' provincia lui Traian erà privitàsi pe timpul lui Hadrian ca o stavilà puternia care retineà prin muntii eiivoiul nàvälirei. Antonius Pius (138-161), ne spun istoricii vechi, cA a avut de r6spins atacuri de ale Germanilor, Iudeilori Dacilor. Mai insemnatä, ins6 esteirea çà acest impsärat avix de inn'ä- busit chiar in Dacia o rsäscoalä a provincialilor, ceeace ne pu- tându-se referl la poporatia romang, trebue numai decAt a- tribuit celei de origine dacä,i anume, precum am vàzut mai sus, la Dacii din afarà de provincia romanä supusi acesteia ca tributari, poate chiar la Dacii din provincia anexatà, care pfinA atunci nu se romanizaserà bled 8. Despre ingrijirea de care Dacia se bucurà sub dornnia acestui impArat, celui mai bun din lungul sir al autocratilor romani, ne dà o dovadà inscriptia adus6 rnai sus, care aminteste niste lucrAri de folos fäcute de Antonin in Dacia 9. Inzboiul cu Marcomanii, intAmplat pe timpul lui Marc- Aurel (161-180) exercità o insemnatà inriurire a supra sfärei

7 Mai sus, p. 196, nota 36. am adus inscriptia care constatd cd Hadrian radicase un apAduct In Sarmisagetuza. Capitolinus, V: Germanos et Dacos et multas gentes atque Iudaeos contudit per praesides et legatos". Lampridius. Anton. XIII: Victi Daci Pan- noniaeque compositae, in Britania, in Germania et in Dacia imperium eius recusantibus provincialibus, quae omnia ista per duces sedata sunt". Comp. mai sus, p. 9 Mai sus, p. 195, nota 34 unde am adus inscriptia care aratil pe impAratul Antonin reparand amfiteatrul din Porolissum.

IETORIA DACIEI 8IIR ROMANI 21t

provinciei lui Traian. Acest popor german se puse in fruntea unei ligi anti-romane in care luptau al6turea cu popoare germane §i de cele sarmate, mai ales Iazigii care amenintau Dacia. Imp6ratul cu armata lui erà la Vindobonaise r6z6mà la dreapta lui pe Dacia a eärei trupe erau comandate de Clau- dius Fronto, numit guvernator de (Klan.'i al Daciei §i al Mo- esiei superioare, spre a aveà mai multe legiuni la dispozitia lui. Sarmizagetuza ce erà mai ales amenintatà de barbari, este mântuità de pericol prin apsärarea lui Fronto,i cetatea recu- noscRoare îi pune spre amintire o pia-U..4 care s'a pAstrat, in- chinatà prea vestitului general 10. O altà inscriptie multIme*te. imp6ratului Marc-Aurel pentru seäparea Ord din truloitul pericol ce o amenintà. Probabil cà odatà cu fäscoala Marcomani- lor, vor fi incercati Dacii din afara provinciei romane un atac asupra capitalei 11. Ca o urmare a acestui räzboiu, pen- . tru Dacia, aflä'm a§ezarea mai multor fugan i prin§i barbari In cuprinsul ei 12. Urma§ulluiMarc-Aurel,Comod(180-192)sustine o luptà" cu Sarmatii §i este numit Sarmaticus". Pe timpul lui, legatul ski. din Dacia, Sabinianus, având o lupt'd cu Dacii dela marginea provinciei, Ii bate §i stràmutà12000de familii dintre ei, in 15.untrul Daciei13. Septimiu Sever(192-211)este unul din impä'ratii acei ce au o mai de aproape ingrijire de Dacia. El aduce aice legiunea a V-a MacedonicA, spre a intki garnizoana ei ; a§azà a- ceastä legiune in Potaisa, unde ridicá spre folosul ei un edi- ficiu, probabil ni§te b5.i.; preface acest ora, care trebui, indatä ce devenià centrul militar,s'a'dobAndiascà§i un contigent insemnat de element civil roman, la rangul de colonie,i in- temeiazà la Turnu-Severinului castrele noug Severiane 14 Da- cia recunoscRoare, pentru interesul ce'i purtà Imp4ratul, dedicsd mai multe inscriptii 15.

Gotii. PA.nä" acuma lush.'se pomenise numai de vechii du§mani aiprovinciei romane, care fuseseeä deposedati de

lo C. I. L., III, 1, No. 1157 :Cl. Frontoni legato Augusti propraetore trium Daciarum et Moesiae superioris, colonia Ulpia Traiana Augusta dacica Sarmizagethusa, patrono, fortissimo duct, amplissimo praesidi". u Ephem epigr.IV, No. 188, :Imp. Caes. Marco Aurelio Antonino colonia Ulpia Traiana Augusta dacica,ancipiti pericuto, virtutibus restituta". Anceps periculum poate Insd insemnà ipericul mare. Vezii teza de licentl a d-lui loan Bogdan, Istoria coloniei Sarmizagetuza. Ia0, 1885, p. 32. 12 Dio Cassius, LXXI, 11,12. 12 Idem, LXXII, 3.Inscrippa din Akner No. 726, de pe timpul lui Commodus : quamquam furiis Daciae nulla spes pacis ac salutis relinquitur" este fa10. 10 Introducerea lui Mommsen la Potaissa, C. I. L., III, 1, p. 172. 1,C.I. L., III, 1, p. 1439 0 1462.

212 ISTORIA ROMLNILOR

teritoriul lor prin cucerirea romana, Sarmatii acei ce nu pri- misera stapanirea romana, cand de odata pe timpul lui Ca- racala (211-217) se veste§te despre un non soiu de barbari care, necunoscut 'Ana atunci, trebuià sa inspire o groaza si mai pronuntata bantuitilor locuitori ai Daciei. Erà vorba de Goti ce se coborisera in acel timp de pe tärmurile Marei Baltice pe acele ale Marei Negreicare inaintau amenintatori asupra Impe- riului Roman. Se spune chiar ca imparatul Caracala i-ar fi in- timpinat pe malurile Dunarei, respingandu'i innainte de a fi pus piciorul lor pe pamantul roman 16. Urma§ul sau Alexandru Sever raspinge o n'a'valire gotica a careia obiectiv pare a fi fost Dacia 17. Dupa ce Maximian Thrax (235-238) intimpina un atac al Dacilori Sarmatilor, pentru care §i dobande§te titlul de Dacicus §i.Sarmaticus" 18,incepsub Gordian(238.-244) Gotii a patrunde chiar in Dacia. In anul 244 imparatul Ii bate §.1 Ii alungä din provincie 19. Locuitorii recunoscatori inchina mai multe pietre cu inscriptii acestui imparat. Se vede ca. Sar- mizagetuza se bucurà mai des de protectia imparatului, fiind ridicata dupä cat se vede de el la rangul de metropola a ora- §elor dace 20. Sub Filip Arabul (244-249) Gotii combina atacul lor asupra Daciei cu un altul asupra Moesiei, trecand Du- narea cam pe laGiurgiu, iatacând cetateaMarcianopolis (astazi Preslav nu departe de Varna), pe care o silesc sa se rascumpere cu o xnare suma de bani 21. Este invederat ca.' a- tacul Go tilor asupra. Daciei s'a fäcut din campia munteana, care stà in legatura. cu §esul oriental al Europei, cutreerat de poporul got ce erà pe atunci In stare nomada', deci prin pasul Turnului-Ro, pe unde chiar Ii imbià frurnoasa §osea a§ternuta de Romani, Mg pentru alte scopuri cleat snre a servi Go- tilor de indreptator peste cetatea de munti ce incunjurd Dacia. Retinuti putini prin luptele lor Cu Gepizii,Gotii dui:A ce rapun pe ace§tia, inneaca din nou Moesia. Respin§i intai de imparatul Decius (249-251) la Nicopolis lânga riul Iantra22, ei sfarmä curind dupa" aceea armata lui§i. prada crawl Fili- poli din sudul Hemului, dupa care se revarsa peste intreaga Macedonie §.1 pätrund spre sud pana la Termopile, unde

" Spartianus, in Caricala, X. " Petrus Patricius,ed.Bonn,p. 124. Herodian, VII. 2. 19 capitolinus, Max et Balb., XVI: Petus Patricius, ed. Bonn, p. 124. ao C. I. L.,III, 1, No. 1432 si 1454, No. 1456, din 238, (16 pentru prima oard capitalei Daciei acest titlu de metropolis" reprodus apoii in No. 1175 din 239 si In altele. Comp. Bogdan, Istoria coloniei Sarmizageluza, p. 39. Jordanes, XVI. " Aceastri cetate este alta dealt Nicopoli de langa Dunilrea. Vezi Pto- lerneus,III,11 :Not61coX14nspl tbs,

ISTORIA DACIRI SUB ROMANI 213 impotrivire energica ajutata de pozitia locului, ii sile§te sa se retraga iar4i catre Moesia. Aicea le iese impotriva imparatul Decius. Gotii, dezorganizati prin prädaciunile lor, oler pacea. Imparatul le pune conditii care imping pe Goti la o lupta desperata, in care intreaga armata romana este nimicita imparatul el insu§i se inneaca 'Mtn) mla§tina (251) 23 Se vede ca izbá'nda dela inceput a lui Decius scapase Dacia de pericolul devastarei, de oarece in o inscriptie acest imparat este numit reintemeetor al Daciei, de catre noua colonie din Apulurn. Colonia fusese infiintata Inca pe timpullui Commodus (180- 192) ; prin urmare nu mai era noua, acuma vr'o 60 de ani dui-A aceea. Se vede deci ca colonia nouà vroià sa zica din nou in- dupa devastarea Gotilor 24 Gotii intinzandu'§i stapanirea pe coastele 'Ward. Negre punând mana pe Bosforul Cimeric, incep expeditiile lor maritime contrapartilor rasaritenealeImparatiei Romane. In anul 253 ei pleaca pe o mare catime de luntri, strabat Marea Neagra cu cea mai mare indrazneala, pe ni§te vase atat de nesigure,i apar de odata inna. intea cetätei Pitius pe care o ieau dupa douà atacuri, pun mana apoi pe Trapezunt, de uncle duc cu ei in marea de Azov o buna flota, in 258.In anul urmator eiintreprind o expeditie contra Bosforului tracic, cuceresc Calcedonia, Nicomedia, Niceea, Brusaialte cetati. In o a treia expeditie facuta indata dupa aceea, ei pleaca cu 500 de corabi, coboara la Cizic pe care Il darama ; rnerg de aice pe mare catre Atena, debarcand la Pireu §i de acolo pus- tiaza, in jos Peloponezul, in sus pang la Tesaliai Epir. parte din ei se intorc pe uscat, incarcati de prazi, prin Mot- sia inapoi,i cu aceasta ocazie fac o razziai prin Dacia 25. Aceste se intamplase pe timpul imparatului Gallus (252-254) §i V alerianus (254-260). Pe tirnpul lui Gallienus (260-268) se urmaresc acelefi atacuri indreptate pe mare, in contra provinciilor a§ezate in jurul Pontului Euxin,i pe uscat in contra Daciei §i a Moe- siei.Scriitorii romani arata chiarca'aceste ve§nice incursii siliserä pe Romani inca de pe atunci sä paraseasca apararea Daciei, de oare ce aveau nevoie de toate puterile lor pentru a se opuhe barbarilor in Moesia, Macedonia, Grecia §i Oat

" lordanes, XVIII; Amm. Atareell., XXXI, 5 5i 13 ;Zosimus, I, 13 Aurelius Victor, XXIX. 24 C. I. L., ILI, 1,No. 1176 : Imp. Caes. Caio Alessi() Quinto Traiano Decio piofeliciAug. p. m.trib. pot. II, cosII, p. p. reslilulori Daciarum, colonia nova Apulensis solvit". Gil Apulum era colonie cam de pe vremile lui Commodus, vezi mai sus, p. 224. Vezi 5i mai mutt& medalii cu inscriptia Da- cica felix" (Eckhel Doelrina nummorum, Wien 17921797, VI, p. 344) care toate se referà la victoria lui Decius asupra Goillor de lib/0 Iantra. Zonaras,ed. Bonn,p.628.

214 ISTORIA ROMANILOR

In Azia. De aceea mai multi scriitori vechi mkturisesc ea' Da- cia a lost pierdutti pe timpul imptiratului Gallienus 26. Cu toate aceste ni s'a Ostratinscriptie pusä de Sarmizagetuza in chip oficial lui Licinius Cornelius V alerianus, fiul impkatului Gal- lienus §.1 care deci trebue sà dateze din domnia acestuia, intre anii 260-268, probabil In anii dintâi ai domniei lui, &kid tied provincia sperà o apkare, de care in cunnd tocmai Gal- lienus a lipsit'o, lAsand'o aproape fArà scut in mânile barbarilor'27. N5vAlirile Gotilor devin ins5' pe fie ce an mai dese si mai pustietoare. In anul intffi al domniei lui Claudius (268) ei intreprind ian§i o expeditie maritimä ;dupä aceea atacä in zadar Tomis si Marcianopolis, se coboar5.' &are sud si ajung pAn5 In Creta §i Cipru. Se pare cä aceastà lovitun pe mare en combinan, ca de obiceiu, cu una pe uscat, care lug le iesi nu de tot, cki o imens6 armat5 a lor este nimicin de im- pkatul Claudius lang6 Naissus. Romanii incântati de aceastà neasteptan izband5., fac si ei ca §i vechii Elini, exagennd la nesfârsite numärul hoardelor gotice npuse de ei. Vorbesc bun51 oan de 320,000 de morti 1 28 Totusi se pare c5. Gotii nu uitan asà de curând Mäcelul cumplit suferit de ei aicea. Ei mai in- cetan cu nAv6lirile contra Imperiului Roman, si de aceea cu anta mi mult trebue sà mire pänsirea Daciei de ckre im- pkatul Aurelian, cu cat el nu fu silit la aceasta prin un atac nemijlocit al Gotilor. Retragereastilpfinireiromane. Diii aceastà expunere a luptelor Romanilor cu Gotii Ora la pànsirea Daciei, rezuln mai multe insemnate fapte. Mai intai aceea cä Gotii aveau, ca obiectiv principal al atacurilor lor, provinciile romane dela sudul Dun6rei pe care le inundau mai ales cu expeditiile lor maritime ; cà in tot timpul acestor lupte, Gotii nu au Onsit Isacasurile lor dela tArmurile Märei Negre, si c5" nici o singurti data nu se aminteVe o expedifie a lor ca pornitti din Dacia, de unde urmeazà c51 dacà ei au peddat adese ori Dacia, nu s' au

" Eutropius in Gallieno, IX: Dacia, quae, a Traiano ultra Danubium f uerat adjuncta, amissaest.Graecia,Macedonia, Pontus, Asia vAstatae per Gothos. Panonia a Sarmatis undique populata". Sextus Rufus in Brevairio sub Gallieno imperatore (Dacia) amissa est". Orosius, Gal., VI, 21 :Graecia, Macedonia, Pontus, Asia Gothorum innundatione delentur ;nain Dacia trans Danubium in perpetuum aufertur". Aurelius Victus, De Caes. XXXIII (Licinius Gallicnus) :amissa trans Istrum provincia quam Traianus quaesivisset". 27 Ephem. Epigraph., IV, No. 190 :.,P. Licinio Cornelio Valerian() no- bilissimoCaesari,filioimperatorisCaesarisP. LiciniiEgnatiGallieni Pii Deals invicti Augusti colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizagethuza, metropolis, publice". Nu intelegem, fa/A cu aceastà inscriptie, cum de Mom- msen spune, cA inscriptia cea de pe urnià din Dacia dateaz6 din 255. Histoire romaine, trad. franc. Paris, 1877, IX, p. 308. " Trebell.Pollio,Claudius, VIIIXII; Zosimus, I, 43-45.

ISTORIA DAC1BI SUB ROMANI 215 apzat nici odatä in ea ;in sfär§it eft' pricina pärdsirei acestei provincii de energicul §i curagiosul Aurelian, nu a fost ocuparea Daciei de Goti, (care rämän §i dupä aceeai para la rtäväli- rea Hunilor (375) locuind tot pe lângä tärmurile Märei Negre), ci mai mult din aceea, ea' neputând apärà provinciile mai läun- trice ale imperiului de atacurile necontenit reimprospätate ale Gotilor, §i având nevoie de armatài pentru lup tele sale din Azia cu Zenobia regina Palmirei, Aurelian retrase restul trupelor din Dacia, sanctionând oficial o stare de lucruriexistentä, dupä cum am vAzut, incä" dinnaintea lui. Päräsirea Daciei nu este deci o faptä hotärätoare fäcutä de Aurelian. Ea nu are intelesul acela cä, pänä la acest im- pgrat, Romanii ar fi fäcut toate silintele lor pentru pästrarea cucerirei lui Traian ;dar vgzänd cá impotrivirea lor fatä cu Gotii care ar fi atacat tot mai inver§unat provincia romanä, nu ie§iau la nici un capät, Aurelian däda ordin legiunilor sà o päräseasc6 in voia intämplärei. Lucrurile se petrecurà cu totulaltfel.Dacia fusese in- teadevär prädatá de Goti in repetitie rinduri ; csáci ei nu lipsiau când treceau in peninsula Balcanului, de a trimite oardele lor prin pasul Turnului-Ro, sä. cerceteze §i Dacia. Ce costau pe provineialii din Dacia aceste vizite, ne dovedesc pietrele inchinate impäratilor care izbutiserä a mantul, mäcar pentru un moment, provincia de asemenea musafiri. Atacurile indreptate contra Daciei nu erau insä nimic fatä cu acele ce loviau In Imperiul Roman. Aice erà greul §i pericolul, &dci se apropià de inimä. Pentru a scäpà viata imperiului, Aurelian se hotäri sà facA täetura mädularului mai putin neapArat existentei intregului, §i astfel jertfl el Dacia in prada barbarilor. Intr'un cuvânt dacA Dacia a fost päräsità, aceasta s'a fäcut, nit din pricina cä a fost räpità de barbari din mänile Romanilor, ci pentru a scApà restul imperiului räsäritean de pustieri ne mai pomenite ; ca o nadäaruncatä in gura unei haite de lupi bämisiti, care sä mai intärzie goana lor omorâ, toare dupà sania incärcatà de cälätori. Si Dacia nu a fost singura provincie pe care Romanii o jertfirsä crezänd eft' vor puted mântui restul. Tot astfel se petre- curà lucrurile ceva mai tärziu §i cu Galia §i Britania, atunci când Stilico, generalul lui Valentinian al 111-lea, retrase legiunile din acele provincii, spre a apärà Italia, amenintatä de oardele lui Radagais, in anul 406 d. Hr. 5i aceste täri full 16- sate atunci, intocmai ca §i Dacia §i din aceea§i pricinä, in prada barbarilor. Cu prilejul acestei päräsiri a cucerirei lui Traian, se na§te una din cele mai vajince intrebäri ale istoriei poporului roman, anume aceea :dacti poporafia daco-romanä a Minas in Dacia

216 !STOMA. ROMANILOR dupe, pdreisireaeide Romani, sau dacii s'aTetras impreuná ca legiunile din colo de Duntire, deorkindu-se Dacia traianet de poporafia ei rnmand. ObservAm cä" pentru Galia si Britania, dei in aceste din urmtuíri elementul roman nu avusese o putere deosebita, nimärui nu i-a trecut prin minte sà adueä la luminä asemenea pärere. Pentru Dacia insä interesul politic al raselor dominante astäzi in tara de bastinä a Romanilor de dincolo de Carpati, iscod in curând aceastä teorie, spre a da

Aurelian. Galien. ImpAratii plirnsitori ai Daciei. o baiä oare care cum juridicA apilsärei ne mai pomenite, in care vechea poporatie a Värei fu redusä de care veneticii strAini.

2. PARASIREA DACIEI

Flavius Vopiseus. Singurul izvoralpärereiräticite, cà locuitorii Daciei ar fi pàräsit provincia impreund cu legiunile, este Flavius Vopiscus, unul din scriitorii istoriei auguste, care scrie pe la inceputul veacului al IV-lea d. Hr., veo 25 de a ni dupà moartea lui Aurelian, si ale cdrui spusei chiar cuvinte sunt reproduse de alti doi istorici posteriori : Eutropius care scrie un breviarurn historiae romanae, hare Constantin ce! Mare siIulian (323-370) si Sextus Rufus de la care ne-au rämas un alt breviarum gestarum populi romani. aldituit cam pe timpul impäi.atului Valente (364-378). AsemAnarea tex- tualà chiar a trazelor acestor trei istorici ne aratà cà cei din urmA au copiat cu mai multà sau mai putira exactitate pe an- temergiltorul lor, Vopiscus, icA decin'au eules stiinta lar

ISTORIA DACIBI SUB ROMANI 217 despre pArrtsirea Daciei, din alte izvoare,ci nuinai din aceI arätat, de unde urmeazá ea'.critica spuselor acestuia va face de prisos o cercetare a repetArilor celorlalti. Ian ce relatiuni dli acest scriitor, aproape contimpuran cu Aurelian, si pe care deci ]'am puteA crede bine informal, asupra pArA'sirei Daciei :(Aurelian) vAzAnd Iliricul devastat Moesia pierdutá, au pArAsit provincia intemeiatA de Traimi dincolo de DunAre, rädicdnd din ea armata §i pe provinciuli, desperAnd a o mai puteà mentinea., qi popoarele luate de acolo le-a agezat in Moesia, pe care o numi Dacia sa si care acuma desparte cele douA Moesii". Eutropius repetä aceleasi cuvinte, modificAnd putin numai alcAtuirea frazeii adAogAnd dela el, In fomeä de explicatie mai lAmurità a vorbelor modelului cA : a luat pe Romani dinora§eleiogoarele Daciei" ;iar Rufus scurtAnd textul lui Vopiscus, se tine mai strAns de el 29 CA spusele lui Flavius Vopiscus nu trebue luate dupri litera lor, ne o dovedesc intAi relatii identice cu ale sale, raportate asupra Raetiei de cAtre Eugip care spune in viata SfAn- tului Severin, cA potrivit cu prezicerile sfAntului, toti locuitorii tArei furä strAmutati In Imperiul Roman, ceeace se dovedeste in chip manifest a fi un neadevAr 3°. In deobste tuti scriitorii istoriei auguste, din care face parte si Vopiscus, sunt spirite lipsite de ori ce criticA, In un timp a cAruia traditie se indeletniceste mai cu seamA de ocArmuire, une ori si de poporul domnitor,i numai cAt IntAmplAtor de popoarele dominate" 31 Vopiscus apoi mArtu- riseste el insusi ce motiv l'a impins a serie viata impAratului Aurelian, anume stAruintele unei rudenii a aceluia, Iunius Ti- berianus care se tAnguià cAtre el, cA ar fi pAcat ca viata unui principe ant de insemnat sA rAmAn'A necunoscutA. Il sfAtueste chiar crtdacA ar vrea sA o serie, nu ar avea nevoie sä spunA tot adevArul, cAci ar aveA tovarAsi in minciunA pe niste autori

29 Vopiscus in Aurelian°, XXXIX: Quum vastatum Illyricum EiC Moe- siam deperditam videret, provinciam trans Danubiurn, Daeiarn a Traiano con- stitutam, sublato exercitu et pro vincialibus reliquit, desperans earn posse retincri, abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit, appelavitque suam Daciam pat nunc duas Moesias dividif".Eutropius, Breviarium, IX, 15: Provinciam Da- ciam quam Traianus ultra Danubium fecerat, intermisit, vastato omni Illirice et Moesia, desperans eam posse reunen, abductosque Romanos ex urbibus et agris Daciae, in Media Moesia collocavit, appelavitque eam Daciam, quae nunc duas Moesias dividit"S. Rufus, Breviartum, VIII: Dacia Gallieno imperatore amissa est et per Aureliamum translatis exinde Romanis, duae Daciae in re- gionibus Moesiae ac Dardaniae factae sunt".Celelate izvoare vechi nu sunt decat reproducerea acestora. Vezi enumerarea lor In Roesler, Romanische Studien, p. 67. 39 I. Tung, Die Anfange der Romeinen in Zeitschrilt far oesterreichische Gym- nasien, 1876, p.92. alMommsen, Die Schweitz in rtimischer Zeit, p. 8.

218 'STOMA BOKINILOIt a caror elocventa istorica este admirará" 32 Se vede deci ca earà rezerva trebue mate spusele lui Vopiscus. Si inteadevar dac'ä cercetäin putin logica intima a vorbelor sale, däm de °data' peste o contrazicere, ce nu'*i gäse§te nici o explicare. El incepe anume prin a spune ea' Moesia fiind pustiita pierdutä, Aurelian se hotärä§te a parasi Dacia, tuft pare a atribul päräsirea -provinciei transdunarene, nu atat atacului Gotilor indreptat asupra ei,cat nevoiei de a apärà provinciile mai launtrice ale imperiului. Cà Moesia trebuia sa fi fost cumplit devastatä prin repetitele rid-Valhi ale Gotilor, se poate deduce din istoria prädaciunilor lor,ideci Vopiscus merita crezare asupra acestui punct. Dacä insa Moesia erà a§à de devastatäi expusa pustierilor, cum atunci de Vopiscus face din ea un adäpost pentru coloni§tii retra§i din Dacia? Vo- piscus spune chiar dintr'o singura aruncatura a gandirei ca Moesia fiind pustiitei qi pierdutel, Aurelian strelmutei popoarele 'wile din Dacia, in ea". S'a interpretat aceste vorbe atat de contrazicatoare ale lui Vopiscus in sensul cà Moesia, fijad astará de mai inainte prin Goti, ar fi fost lipsitä de poporatie§i cà ar fi avut mare nevoie de un adaos de locuitori. Dar oare Moesia fusese numai cat, sau era devastatä de Goti, chiar pe timpul lui Aureliani urmà inainte a fi expusä loviturilor lori dupä moartea acestui imparat ? Am cercetat mai sus navalirile Gotilor *IA la 27033. Vom vedea cai dupa acel an, 'Ana la radicarea lor din Dacia, provinciile transdunarene au fost totdeauna obiectivu.1 de capetenie ai nävälirilor lor. Numai in Moesia deci mi ar fi putut Aurelian sä ada- postiascä pe coloni§tii din Dacla,i Vopiscus care traià chiar pe timpul acelor pradarii pustieri trebuia sä o §tie mai bine cleat ori cine. El a ascuns deci adevärul, dupà preceptele in- spirate lui de acela ce poate l'a platit ca sà scrie istoria lui Aurelian : de a nu inconjurà minciuna in povestirea lui". Din fericire pentru Romani, Vopiscus ne aratai izvoarele dupä care el a alcätuit epopeea domniei lui Aurelian. El pune In gura lui Tiberianus urmatoarele : Si totu§i dacä" sunt bine informat, avem scrise efemeridele (jurnalul) acelui bärbat (Aurelian)irazboaele sale redactate in chip istoric, pe care vreau sa le prime§tii sa le pui in ordine, care atoate aceste le vei studià cu deosebita ta sarguinta din cärfile lintee (scrise pe Naze° in care el insu5i (Aurelian) ordona sei se scrie bate zilnicele lui kite. Voi ingriji doara ca sà ti se deà din biblio-

32 Vopiscus inAurelian°, II,Habiturus mendaciorum commites vas laistoricae eloquentiae miramur auctores". 3, Mai sus p. 211.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 219 teca ulpiana iacele carti lintee" 34.Existd deci jurnalul tuturor operatiilor razboinice ale lui Aurelian, pe care el insusi ordonase a le serie, sub controlul, ba adeseori sub dictandul Acest jurnal este pus la indemAna lui Vopiscus si din- teinsul scoate el toate stirile sale privitoare la Dacia. Ash dar Vopiscus a urmat ca izvor asupra pärasirei Daciei jurnalul oficial al imparatului Aurelian. lath' deci ce istoric si ce izvor haärasc o ant de insemnata intrebare ne punem acuma in pozitia imparatului Aurelian, când a trebuit sá faca insemnatul pas indarat in istoria romana, ea care Oda atunci nu cunoscuse alt strigat cleat acel de innainte,i sá vedem daca el pu.ted arätd, asa de a dreptuli fara o indulcire amara necesitate a pierderei unei provincii. Imperiul Roman simtià slabirea sa, dar nu vroià sä o marturisasca. El sesilià a MOH inchipuirea unei puteri ce acuma disparuse. latá pentru ce el ascunded pierderile sale sub niste aratari glorioase, si mai multi imparati careintor- seserd spatele innaintea dusmanilor, triumfau la Roma. No- titia Dignitatum contine numele a mai multor dregatori, ale caror provincii cazusera de mult timp in prada barbarilor. Mai multe orase care erau numai cht darâmaturi figurau Inca In registrele provinciilor 35. Rusinea de a marturisi slabiciunea care iesid la lumina' din toate pa'rtile putredei lor organizatii, cuprinsese pe Romani. Ei, alta data, stapânii lumei, dictatorii popoarelor, sa se vada acuma batutii respinsi de catre niste neamuri pe care 'Ana acuma nici nu le bagase in samä ? Erà greu, foarte greu de a marturisi asemenea pacate,i cu atât mai greu trebuià sá viná aceasta imparatului insusi ce le da.- duse pe fata prin parasirea Daciei. Pentru a slabi deci efectul zdrobitor, pe care trebuià sa"1 aiba in Roma si In imperiu vestea acestei parasiri, cel dintai pas hotaritor de retragerea

" Vopiscus In Aurelian°, I: Et tamen si bene novi, ephemeridasi viri scriptas habemus, etiam bella charactere istorico digesta quae velim accipias et per ordinem scribas. Quae ommia ex libris lintels in quibus ipse quotidiana sua scribere praeceperat, pro tua sedulitate condisces. Curabo enim ut tibi ex Ulpiana bibliotheca et librí lintel proferantur". Roesler, I.c. p. 68, care are interes a arAtit pe Vopiscus ca un istoric vredinc de credintà, spune despre el, cA ar fi ein sehr besonnener, sorgfätiger auf griindliche Priifung der Thatsachem bedachter Geschichtschreiber, dem reiches Material zu gebote stand". Cum falsificil ideile preconcepute chiar pe mintea cea mai critick precum färä Indoiala erft Rösler preconcepute chiar pe mintea cea mai critick precum fArà IndoialA exit Rösler Intelepciunea lui Vopiscus consta In acea de a nu se teme sA spunAl minciuni iar bogatul material istoric de care dispunea constà In decopiarea jurnalului Im- pdratului Aurelian tI Ne miröm Ins6 cum de §i Gaston Paris, In crtica cartel lui Iung, In Romania, VII, 1878, p. 611, este de aceea5 pörere.Asupra acelor doul$ texet care pot sl ne dee mösura credintei de Incuviintat luí Vopiscus, au atras pentzu prima °ail marea aminte Petru Maior, Istoria pentru fnceputul Romd nilor fn Dacia, c. III,§ 6. " I. lung, Die romanischen Landschatten des rámischen Reiches, p. 403.

920 1ST0RIA ROMANTLOR innaintea barbarilor, imparatul trebui sa'si ded aerul ca a luat cel putin grija de locuitorii romani ai Daciei, ash c. acestia sa nu ramana pärasiti in lumea barbarilor ;ca a intocmit in Moesia alta Dacie, ba 'Meg doua in loe de una, incat astfel nici numele vechei provincii n'ar fi pierdut, cai când acest nume ar fi putut inlocui teritoriul parasit. Dar, totul fiind calculat pe ipocrisie,i aceasta indreptatire mergeà tot asà de bine, cai acea cu retragerea colonistilor dela fardi din ()rap. Fara indoiala cä Aurelian va fi inscenat chiar o inchipuire de retragere a colonistilor din Dacia In Moesia, aducand pe cativa din ei din provincia parasita in noua lui creatiune, astfel nu va fi lipsit de a arunca pulbere In ochii contimpu- ranilor, precum a facut'o i vor face-o in totdeauna guvernele ce au de ascuns fapte greu de märturisit. Este intrebarea numai cat, daca comedia jucata de Aurelian si apoi stilizata dupa el de istoricul sau, poate fi consideratà ca o märturisire de o insemnatate reala in istoria colonistilor din Dacia traiana ? Noi credem ca nu, si vom dovedi-o pentru ce, In tot lun- csul paginilor ce se indeletnicesc cu navälirile barbare. Ce credeau Romani/ despre parfisirea. Daciei. Mai intli sà cercetam ce credeau insusi Romanii despre urmarile parti- sirei Daciei de catre imparä.'tie. Am vazut cà acelasi Eutropiu care arata pe Aurelian retragand din Dacia pe colonistii din prasei de la tara, ne spune cä Inca imparatul Hadrian avusese gandul a parasi Dacia, dar ca fusese intors prin rugamintele prietenilor sai careIIi puserä in vedereca.,prin o asemenea nu'isurti, s'ar jertfi o mulfime de Romani In prada barbarilor 36 Ash dar Romanii ei singuri nu credeau ca paräsirea provinciei de. catre administratia romana va aveà de urmare desertarea ei de colonisti. Apoi daca o asemenea idee era adevarata pe timpul lui Hadrian, pentru ce oare si-ar fi picrdut ea valoarea pe acel al lui Aurelian ? Teama deci pe care prietenii lui Ha- driano exprimasera catre acesta,ea retragand garnizoana din Dacia, erau sà ramana o multime de Romani in prada barbarilor, deveni o realitate sub domnia lui Aurelian. Legiu- nile fura retrase, si marea multime a cetatenilor daco-romani ramase expusà la pradaciunile barbare. Este de luat aminte ca in aceste spuse ale lui Eutropius, avem insusi parerea Ro- manilor contimpurani asupra urmarilor pe care trebuià sa le aibä parasireaDaciei, adeca a singurilor judecatori compe- tenti in asemenea materie, ica' ne pare foarte straniu de a

" Eoutroplus; in H adriano, VIII, reprodus ai sus, p. 207. ObservAnt asupra spiritului de criticA al lui Eutropius, ea' el nu vede contrazicerea In care se pune prin aceste douti stiri ce se exlcud una pe alta.

IBTORIA DAUM SUB RON! ANI 221 pretinde astAzi, sá tim noi mai bine decAt Romanii, cele ce a trebuit s6 se petreacA cu prilejul retragerei legiunilor din Dacia. Romanii aveau temeiuri foarte puternice pentru a crede cA cu toatä retragerea garnizoanei, poporatia -Wei va stArui a rAmâneà alipità de patria ei. InteadeVär, am vAzut mai sus 6. Dacia fusese lovità de Goti cu mult inainte de 270, cà.' fusese chiar ca pierdutà pe timpul lui Galien 37, Mat Aurelian nu Met altsá ceva cleat s6 dee o consfintire oficialà unui fapt indeplinit. Cu toate aceste am Käsit inc6 poporatie daco-ro- manà dedicând inscriptii imp5:ratilor in 260, cu 10 ani mai Inainte de OrAsirea ei oficial6 ;dovad6 deci cà cu toatà nä"- vtdirea Gotilor, Romanii nu pàasiserà Dacia,§i ceeace s'a petrecut inainte de 270, se va fi urmati mai incolo. Nu rAmtine nici o indoialà cà acei dintre ceräteni care puturA p6rAsi Dacia, o f6curà, §i incA cu mult timp innainte de Aurelian,de indatäceatacurile popoarelor barbare nu mai invoirà o petrecere linitità In provincia din Carpati. ace§ti cetäteni, care puteau s'a.'se retrag6 din provincia ban- tuitä, nu vor fi a§teptat un ordiu al ocArmuirei, pentru a'§i pane persoanele §i averile la dàpost. Astfel ni s'a pAstrat o §tire despre o persoanà din Dacia, care fuge de aice dinnaintea unei n'criväliri a poporului sarmatic al Carpilor. Aceastä §tire se referà la muma impäratului Maximian (ce ajunge la tronul roman in 285 in varstri de peste 30 ani), car, sc6pil peste Dunä. re, pe cAnd purta inc6 in sinul ei pe viitorul impàrat 38, adieg pc la 250. E vorba deci de o persoan6 bogatil,§ica &lima vor fi fAcut multe altele de aceea§i stare, s6 fi fost ele de obar§ie dacá sau romantl., de oare ce contopirea acestor douà nationalitäti in una singurä, cu caracter latin, stinsese Oat atunci ori ce soiu de deosebire. Nu ne pare intemeiat a sustined cá cefátenii de obAr§ie romanà", ne fiind a§à de strâns alipiti de noua provincie, s'ar fi depArtat mai u§or de ea, §i eft' ar fi r'ämas acolea numai Dacii romanizati, care ca bä§tina§i vechi ai acestei täri, deprin§i cu nevoile, ar fi vrut mai bine sá sufere neajunsurile pe p'ämântul stfAmo§esc decat sà" caute lini§tea destsárându-se 39. Inteadevtir, ce rol joaeä simtimântul national asupra maselor când, pericolul se apropieConser- varea individualà vorbe§te atunci mai tare cleat patriotismul care poate sä fäpunil egoismul numai in naturile alese ce totdeauna au alciltuit in omenire o neinsemnatä minoritate. Nouà ni se pareCa' nu nalionalitalea locuitorilor Daciei a hotArit

37 Mai sus p. 213. " Lactantius, De morlibus perseculorum, IX. Alt exemplu la navMirea tAtarilor. Mai jos vol. II, capitolul 39I. lung, Römer und Romanen in den Donattliindern, 1877, p. 107. Comp. Léon Homo, Essai sur la regne de l'Empereur Aurelien, 1904, Indicele sub nutnele :Dacia.

222 ISTORIA ROMANILOR care din ei au emigrat §i care au ramas pe loc, ci starea lor de avutie. Cei bogati s'au dus, caci au putut sa se clued ; nu aveau nevoie sa sufere pericolele, nici macar neplacerile astazi fac tot astfel, cand razboiul se apropie de tara, asediul sau epidemia de cetatile lor. Cei saraci insa au trebuit sá ramana., pentru cuvântul cel foarte simplu, dar nu mai putin temeinic, ea' nu puteau sà fugcl, lipsindu-le mijloacele de a se stramuta §i de a teal in straini. Aceasta deosebire se vede §i astazi atat de des, Meat n'avem nevoie sá mai sta- rtiim asupra ei. Bogatii locuind insa, dupa obiceiul roman, mai ales prin ora§e, intelegem u§or cum aceste trebuira sa se despoporeze mai curind. Violenta navalirei pe care o vom veded avand In Dacia o asprime deosebita, necunoscuta restului Imparatiei Romane, contribui §i xnai mult la repedea desgolire a ora§elor Daciei care cäzura in ruing, ingropand sub darâmaturile lor §i numele ce le purtasera, astfel cá astazi se gasesc in Dacia foarte putine rarna§ite de nume daco-romane, alipite de localitatile existente. Aceasta ne conduce la studiul toponimeii Orilor care constituiau candva Dacia cea veche.

3. TOPONIMIA Numele de loealitäti. In expunerea de pana aice, am avut prilejul de mai multe ori a adeveri vechimea unora din numele actuale de a§ezari omene§ti. Astfel Mediia dela Ad- Mediam; Turnu-Severinului dela numele imparatului Severus; Tapia sau Tapa sat langa Lugo § in Banat, dela vechea Ta- pae, unde Traian invinse pentru prima oar% pe Daci ; Ghelma- riu dela Germisara". Catre aceste mai adaugim urmatoarele Pata, sat laugh' Cluj, care nu este decat vechea Patavissa sau vicus Pata, a§ezat pe Tabula Peutingeriana lânga Napoca, care se tidied pe locul Clujului de astazi. Tdrchiiu, un sat dintre De§iu §i Bistrita, la nordul lransilvaniei, transformare romaneasca a lui Tarpeia latin, satul fiind a§ezat la baza unei stânci verticale uria§e de 400 de metri inaltime, §i care primise la lo- cuitoriidin Roma strämutati in Dacia acest nume, in asemanarea stancei Tarpeia din Roma ".

4, Mai sus, p.119, nota 48, P. 161, 104 si p. 203. Numele Pata trebuià sà rAmanA neschimbat ca g Tapa. Vezi mai sus, p. 104. Tarchiiu este o prefacere dupà toate regulele din Tarpeia latinesc, Ungurii au sehimbat numele In Törpeny, iar Grmanii Transilvaniei In Treppen- Vezi Lenk Ignaz von Trauenfeld, Siebenbtirgens geographisches Lexicon, Wien, IV, p. 279.

ISTORIA DAOIRI SUB ROMANI 223

Dacà trecem muntii in Oltenia gAsim aice mai multe numiri, de originä veche, alipite de unele localitàti. Astfel Ca- racal ora § de läng6 Olt, care'§i trage numele dela acel atät de caracteristic prin sunetul lui, al impAratului Caracalla 42. Pentru derivarea acestui nume dela acel al impäratului roman, mai vorbe§te §i altä imprejurare. Längä Caracal se aflä" ruinele unei vechi cetäti, pe care poporul o nume§te astäzi Antina, nurne ce aduce aminte de Antonina, MOT se vede cà." ambele nume ale impäratului An- tonius Caracalla au fost impärtite pe aceste dou'd creatiuni ale sale. La Antina s'au gäsit urme de intärituri romane, douà xnorminte rornane,§i tot aice se intalniau cele douà ramuri de §osele romane care veniau, unul dela Celeiu, celälalt dela Islaz, Inca invederat cä in acest loe a trebuit s6 fie o statie romanä 43.In sfär§it mai adAugim o a treia concordantä ca-

4' Din punctul de vedere fonetic, chiar dacil aplicam aceslui Mime propriu, regulele de schimbari de sunete dela cuvintele comune, ceea ce adese ori nu are loc, Irma derivarea lui Caraccil, dela Carcicalla este pe deplin regulata. Accentul s'a pastrat pe aceeas silaba. Vocala a, cea mai staruitoare, a ramas neatinsa, ca Ii In Pata g Tapa, si numai in ultima silaba s'a intunecat In à din pri cina pierderei ultimei silabe latine. 43 Regula fonetica a schimbarei lui a inainte de n in â nu se aplica in numele proprii, de oarece toate numele pastrare dela Romani In care se intalneste pe a Innainte de n au pastrat sunetul ani nu l'au prefacut In dn, precum s'au imtamplat lucrul in cuvintele comune. Asa avem i astazi numele de Anton, ((Lela care tocmai deriva' Antoninai Antina),care a ramas neschimbat, de- §i se constata inviderat ca este de origina latina, intru cat erà un nume obici- nuit la colonistii romani din Dacia, (vezi de exemplu C. I. L., III, 1, No. 1474. Antonius, Victor miles leg. VI, victricis, aflata la Gradistea ; No. 1594, Antonius Nicanoris, &Rd la Recica langa Caracal ; No. 1004, L. Antonius Appolinaris veteranus leg. I adj., gasita la Alba Iulia). De asemenea cu Alexandra, in forma lui poporana Lisandru, insd nici °data Lisdndru, ramas de asemine dela Romani (C. I. L., III, 1, N. 1137. Afrodisius Alexander, &RA in Alba Iulia ; No. 1190, Septimius Alexander, idem; No. 1294, Aurelius Alexander, gasitri la Zalatna). De asemenea s'a pastrat sunetul a-an in Traian sau Troian ramas dala trite- meietorul Daciei ; Andrian nume propriu dela Hadrianus ; Andrian Paharnicul In un Hrisov din 1748, Oct. 10, Uricarul VIII, p. 1; altele tot ca Andrian, 1584, Ibidem, X, p.229; 1635, Ibidem XIV, p. 57; 1786, Ibidem, p. 120. Cu toate aceste numele lunei Decemvrie este Indrea dela Andreiu sfant ce cade in aceasta luna; numai putin acel de vulcan,pastrat ca nume propris la muntele, pasul satul Vulcan g far% inteles in limbagiul comun. Mai caratceristic este 'Inca urmatorul nume propriu in care s'a pastrat sunetul a-an, aflame muntele Cres- tiartilor din Transilvania, de si in lirnbagiul coman, latinescul chrestianus a dat cresticini prin contragere creflin. Alce se poate constata Cu evidenta cà numele proprii nu se supun in totul regulelor obicinuite ale schimbarei sunetelor in cuvintele comune. Romdn dela Romanas. putea trece drept cuvant comun : de aceea preface pe a In á, vezi mai sus p. 199, nota 48. Hasdeu Etgmologicum magnum Roatratiae, Bucuresti, 1888, II,s. v. deriva numele Antina tot dela un nume vechiu, Insa nu dala imparatul Antoninus Caracalla ci dela vechea cetate daca Archinna (Arcina) redata de Ptolomeu, etimologie ce se poate Wm). Intru cat, daca e adevarat ca Banatenil schimba pe t In ch, nu se constata nicaieri ii ca inversul sá aibil loc.

224 1STORIA ROMANILOR racterisiticA. Nu numai numele capitalei, dar §iacel al intregului judet este roman, anume Romanaii, care nu vine dela Romd-nati, cum credeà istoriografianoastrà mai veche, ci dela vechiul nume al satului numit astäzi Recicai care se chernA la Romani Romula sau Rornuna, de unde Romonati ea in vechile documente sau Romanati astsázi ;prin adäogi- rea sufixului latinatis alipit pe lângh. nume 44. Mai adäogim tot In acest judet, cel mai bogat In pästrarea de vechi denumiri, acea a oraplui Turnu(-Mägurele), care dste vechiul ora Turris, amintit de Procopius tocmai prin aceastä regiune 45. In Transilvania .intálnim nume de sate :SarmaquI, Sarmayagul, care derivä invederat din Sarmis. Dacà insä urrnele numelor vechi de ora§e rämase in Dacia sunt atAt de särace, aceasta se explicä când luäm in privire, ea'viata ork,eneaseä dispärtt din Dacia din cauza violentei nävälirei, pe când ea fu scApatà In provinciile romane ale Eu- ropei apusene. De aceea pe cand viata culturalä InGalia, Spania sáu Ithlia urmeazsä inainte a se desvoltà, chiar in timpul dominatiei barbare, in Dacia ea inceteaz6 de o datä cu retragerea legiunilor, când atuncea se va fi retrasì restul ce- tätenilor bogati de prin ora§e,care mai inimo§i, nu vroise pkäsaseä sälg§luintele lor, cAt timp marlicärise mkar o umbrà de sperantä In mântuirea täreilor. Am v5zut ultima inscrip Çie pusä de Romani in Dacia este din anul 260 dupà aceea inceteaz6 ori ce manifestare culturalà a poporului daco-roman, ceeace nu insemneazA cà poporatia acestei tki s'ar fi strAmutat dincolo de Dunkea, ci numai atAta cä acei räma§i nu §tieau serie, sau chiar dacä ar fi §tiut, aveau altä ceva de fkut, In mijlocul neorânduelilor unei stäri chao- tice, decAt de a ingriji de mormintele straune. Nu este deci de loe lucru_ afarà din cale de a vedeà pe Atila indreptându-se la Romani pentru a'§i dobAndi mini§triisau ajutoarele de guvern ale impärätiei sale, §i cä nu'l vedem luAndu'i din poporatia romanä care se aflà in imperiul säu 46. Ar fi fost greu regelui Hunilor a'§i gäsi mini§trii de care aved nevoie, la IA- ranii din Dacia, dincare am vAzut mai sus, cu prilejul stu- diului tablelor _cerate, c4 dearAndul nu §tieau carte 47. Dac4 insä, odatä cu ora§ele, au dispärut aproape toatà terminologia geograficA daco-romanä a locuintelor omene§ti, dug, In naturà, la câmpila munte, au rämas indestule urme ale vietei Daco-Romanilor prin aceste pärti, ni§te "urme

" La Recica s'a gAsit o inscriptie din timpul lui Filip Arabul din care se vede °A loaclitatea se numea Romula, An. acad. rom., II, tom. VIII, p. 16. 45 Procopius, De bello gothic°, III, 14. " Hunfalvy, Die Rumtinen und ihre Ansprilche, Pest. 1885, p. 20. " Mai sus, p. 186.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 225 care nu se pot explicA, dacä vom admite disparitia din Dacia a poporatiei acesteiai vom inlocui-o cu elemente sträine. Muntij riuri. Nume de munti ne a fost pgstrate putine in scriitorii timpurilor vechi, càci antichitatea nu iubià muntiiiIiinconjurà pe cAt Ii stäteà in putintä. Helvetia,. tara frumusetelor naturei pentru noi modernii, era prività cu groazà de cätre Romani. Acele denumiri insä ce ne au rämas amintite prin cärtile vechi, se regäsesc toate in gura poporului romän de astäzi. Astfel numele generic al Carpatilor, amintit de Ptolemeu 48, de§i nu s'a pästrat la Români pentru a insemnà intregul lant ce sträbate tärile lor, a rämas alipit de mai multe piscuri, precum muntele Carpatin in judetul Musceli altul cu asemenea nume in acel al Gorjului 48. Aceastä aplicare a numelui generic al lantului, cum se allá la cei vechi, lani§te piscuri singuratice, de cätre poporul romän, dovede§te o continuitate invederan a locuintei sale in sinul lor ; cki este peste putinn, de a explicA altfel pästrarea acestui núme in gura poporului romän,i ineä cu vechiul sufix românesc in, dacà nu admitem cà originea lui sä cadd in acel timp, când numele de Carpati träià in gura popoarelor din Dacia. Aceia§i imprejurare ne-o dovede§te pästrarea unui alt nume pe care cei vechiIIclädeauCarpatilor, anume acel de Caucazus mons, nume ce se regäse§te in Caucaland al lui Ammianus Marcel- linus in care se refugiarä Gotii loviti in eampia munteanä, precum §.1 in Ptolemeu, in tribul dac al Caucoensilor, nu mai putin In numele muntelui Cogaeonum, in a cärei pe§terà se reträsese Zamolxis. Aceste numiri räsunä. §i. astäzi in acel de Cocan, munte din judetul Muscel, a§ezat pe lângä Olt, pe acolo tocmai pe unde un legionar din legiunea I Minervia, trecand pe timpul expeditiei lui Traian, consaced mai tärziu o inscriptie ma- troanelor Aufane, un fel de zine casnice, in amintireaacestei a sale treceri pe la fluviul Aiuta, lângä muntele Caucazus" 58. Mai amintimimuntele Crestianilor nume deosebit in forma lui de aceea a cuvântului limbagiului comun cre5tin, §i care derivá de a dreptuli aproape färä schimbare din cu- vântul latin chrestianus care insemnà pe cre§tin incät numele latinesc de mons chrestianorum s'a prefkut in române§te in muntele Crestianilor. Tot a§ai numele de Vulcan, dat ant pasului pe unde intrà Jiu! din Transilvania in Muntenia Ca unui munte din apropiere pe care se väd urmele unui cra- ter ; nu xnai putin poartä acest nume §i. un sat din Transil-

" Ptolemeus, III, 8 :Kapnialç ópoç. " Frun2escu s. V. " Akner, Anhang, No. 17: Matronis Aufanibus Caius Iulius Mansuetus miles legionis I Minerviae piae fidelis votum solvit libens merito fue .. ad Alutum flumen secus monten Caucaz". Vezi mai sus, p. 67 si 138. Caucalanden- sem locum" In Amm. Marcell, XXXI, 4. A. D. Xenopol. Istorla Romanilor Vol. T. 15

226 ISTORIA ROMINILOR vania, la gura pasului catre acea tara. Numele este invederat ramas dela Romani care insemnara cu el un munte cu aparenta vulcanica, pe cand aziel a lamas ca nume propriu, fara inteles, in gura poporului roman. Tot astfel este§icu dealul Marmura din Transilvania, care a pastrat pana astazi numele lui, dela piatra ce se exträgea din el. Daca insä numele de munti ramase dela cei vechi in terminologia geografica a Prilor Române sunt in num'är restrans, din potriva acele ce se refera la riuri sunt indestul de numeroase. In deob§te toate numele durilor mai mari sunt ram4iti din nomeclatura Veche a tarilor romane§ti, anume nu atat din acea romana, cat mai ales din acea imprumutata deinsu§i Romanii dela predecesorii lor pe acest pama.ntScitii,Getii Dacii. Aceasta continuitate a denumirilor dovedqte de °data' doua lucruri : staruinta Dacilor sub stapanirea romanai acea neintrerupta a Românilor in Dacia, dela colonizarea lui Traian pana in zilele noastre. Fiind insa ca in lungul rastimp, cat a trecut dela Ro- xnani pang astazi, s'a intâmplat in numirile rámase transfor- mad fonetice, de aceea pentru identificarea numelor moderne cu acele vechi, nu ne mai putem margini numai la reproducerea numirilor identice, precum am facut'o spre a constata pastrarea numirilor dace in gura Romanilor, ci va trebul sa in- tram in o cercetare a acestor denurniri, spre a dovedi cà numele de astazi sunt inteadevar, in gura poporului roman, ramasiti stravechi. Cel dintai nume de riu ce se constatai a fi ramas de la cei vechi este acel al Dundrei, in forma pe care o are la Ro- mani cu sunetul r,care este cu neputintá de dedus din nurn.ele latin sau elin al fluviului : Danubius, Acoo6(3coq,care nu contine nici aceasta litera,nici vre-o alta din care ea sa fi putut sa derive. Numele romanesc Dunei-re i§i gase§te etimologia in douà cuvinte albaneze, dane sau dene, care inseamna a purteti re=nour, incat Dunare ar fi vrut sà zica in lirnba tracica, din care ginta se tragi Albanezii de astazi, purtedor de nouri. Tocmai astfel insa este raportata insemnarea, pe care numele acestui fluviu1'1 avea la Traci, de catre Samo- nicus, scriitor roman posterior cu un veac lui Traian,care spune cà in limba nationala a Tracilor Danubiu ar insemnet purtedor de nouri 51. Aceasta insemnare a numelui Dunärei se vede §i de pe transcriptia intelesului sau in forma latina a

51 I. Lydus, 113emagistr. rom.,III, 32 : Aavot ,StovSi vbvetpAotpcípov ixei:vot itako5ot. IcaTpéco;». Aceasta fericitaderivare a numelui Dunarei a fost facutà de Hasdeu, 1st.crit.,p. 293.

ISTORIA DAOIEI SUB ROMANI 227 numelui Danubius, care continecel putin cuvântul nour= nubes. Numele grecescidozvoqcoç este o reproducere a celui latin, ne având in grece§te nici un inteles, pe cand numele fluviului la Elini erà 'knew. Cuvantul Duncire nu poate fi insä de origine albanezä, de oare ce Albanezii n'au locuit nici °data' pe malurileei. El trebue deci sä fie de origine daca, adea tracicä, trägändu-se din limba unui popor de aceia§i rasä cu Albanezii de astäzi. Dacà deci numele de Danubius sau Istru nu ar puted probà nimic in privirea stäruintei Romanilor In Dacia traianä, de oare cecursul fluviuluice'l poartä este atat de lung, Mat feluritele popoare ce locuesc pe malurile sale ar fi putut transmitä posteritätei, nu este tot astfel cu numele säu dacio de Dunäre, care a putut fi pä'strat numai de stränepotii acelui popor ce i'l (Muse pentru prima oarä. Inteadevär dacä Românii ar fi plecat din Dacia sub Aurelian s'ar fi dus tocmai peste Balcani, nu l'ar fi uitat ei in timpul de aproape 1000 de ani, en au stat indepärtati de lluvia, §i l'ar fi putut ei readuce in Dacia §i da din non apei, dupä un rästimp atAt de indelungat? Dintre afluentii Dunärei mai amintim intAi Prutul -Siretiul a cäror identificare cu numirile vechi s'a fäcut mai sus, apoi Murequl numit In vechime Mcíptc, Marisia §i Mariscus, cu care nume incä pe vremea Scitilor se insemnä. §i Oltul, ha chiar §i partea superioarà a cursului Tisei, Tot vechiu este §i numele afluentului acestui din urmä, riu§orul Mara, §i din cornbinarea celor douä. nume Mara §i Mure§ se explicä numele de Maramure§ 52. Cerna, numele riului de pe granitele Banatului §i a Tran- silvaniei, provenit din slavizarea numelui vechiu al Tiernei numità §i Zerna, Tsierna §i Dierna 53. Beirsava, numele unui afluent al Timi§ului, pe care in -vremile vechi erà a§ezat ora§ul dac Bersovia sau Bersobis care dispárând, a läsat numele säu alipit de riul langd care se ri- dicà 54. Motrul, afluent al Jiului pe partea lui dreaptä, curgand la putinä indepä'rtare de Turnu-Severinului, care §i-a pästrat numele dela vechiul riudac Mutria, lângä care se aflà statia Ad Mutriam sau Amutria 55. Lotrul, afluent pe dreapta Oltului, *Man dupä intrarea luijIn Muntenia, nume pästrat dela cel vechiu, dac, Lutera sau Rutela, läng6 care se allá statia Ad-Rutelam sau Arutela56.

52 Mai sus, p.30. 53 Mai sus, p.49. " Mai sus, p. 102. " Mai sus, p. 113. " Mai sus, p. 114.

228 18T0RIA ROM.À.NILOR

Mara de aceste nume vechi cercetate in paginile piece- dente mai putem constatà pastrarea numelor vechi la urmatoarele riuri Timiqul, dela Tibicus cu accentul pe silaba ultimä, ceeace se intampla in de comun, cand cuvantul originar a fost scur- tat ;caci accentul nu se stramutà, ci se pästreazä pe silaba accentuatä veche care devine ultima, prin lepadarea celor ce vin dupa dansa. Este de observat ca limba maghiara, care ridica in tot deauna accentul mai sus, l'a strämutat din Timiq pe silaba intai Time, care singura imprejurare ar fi o dovada indestulatoare ea' acest nume a fost pastrat dela Daco-Romani prin mijlocirea poporului roman §i nu prin aceea a poporulul maghiar. Este §i stranie pretentia cá Ungurii sal fi luat ei din gura Daco-Romanilor §i apoi sal fi transmis Rornânilor, cand este cunoscut cá Ungurii vin in Dacia tocmai prin veacul al X-le, §i cine a putut oare sá pastreze acest cuvânt timp de 7 veacuri, dela retragerea lui Aurelian 'Ana la venirea Un- gurilor, pentru a'l transmite lor, dac'ä poporul de ba§tina al Transilvaniei, urma§ii directi ai vechilor Daco-Romani, ar fi parasit tara la 270 57? Tisa dela 'risa, Tisianus. Numele insa al acestui riu se confunda une ori la cei vechi cu Tibisia, Tibiscum 58 Criqul delaGrisia sauGrissia 55,afluentul intermediar al Tisei intre Same§ §i Mure§. Samewl dela Samus, numele riului pastrat de o inscriptie, raportatä mai sus, in care unul Valerius, Valentinus soldat din legiunea XIII-a gemina, edil din colonia Napoca, spune

57 In privirea fonetica observäin ca neprefacerea lui t In f Inainte de i, este normala, de oarece i nu este accentual*, precum spre exemplu si In patr- ticea din pariicella. Comp. Onciul, Critica teoriei lai Raster In Conv. lit. XIX, p. 184). Cat despre schimbarea lui b In m (Tibiscus-Timis), acestesunete labiale par a se fi confundat In limba tracica, de oarece Intalnim astazi la Albanezi cuvantul macat, mucat derivat din peccalum latin. Iordanes, V. Tisianus, XXXIV, Tisia ; Amm. Marcel., XVII, 13, Parthis- cusus ;Geogr. Ravennatis, Tibisia ; Gruter, Inscriptiones, No. 448, 4; Tibissus. Se pretinde Inca a se Intampina o greutate fonetica, anume i fiind accentuat, se sustine ca t Inainte de el trebuia, In cazul cand i ar fi fost lung. sa se prefaca In f; iar In cazul and ar fi fost scurt t ar fi ramas neschimbat, Insa i s'ar fi prefacut In e sau s'ar fi diftongat In ea. In cazul deci cand i ar fi, lung, Tisia ar fi trebuit sa dea In romaneste Tisa, iar cand ar fi scurt Tesa sau Teasel. Aceastä regula fonetica este Inca neexacta : Cuvintele latine in ti pastrate In romaneste nu au urmat un singur mod In prefacerea lor din limba muma In a noastra. Astf el tibi cu i scurt, au dat contra regulei, dupa. care nu ar fi trebuit sa se sibileze, fie, pe cand timeo tot cu i scurt dat tem si tilia, teiu. Tingo cu i lung, caer ar fi trebuit dupa acea regula sä dea ling, a produs mai multe compuse toate cu t, ating, inting ; lar litio cu i scurt nu a dat niel pe e niel pe i, ci a schimbat pe i In ä: tdciune. Când constatam o asemenea neregula In prefacerea unui sunet, nu ne este permis a suspne neschimbarea lui t In Tisia-Tisa, de si este urmat de I lung si accentuat, dupa analogia lui ating. inting ? Iordanes, XXII, Fonetic In totul regular.

ISTORIA MOM SUB ROMANI 229 c5. a inscris la recensiment regiunea Samului impreunA cu aceea de peste val 60 Acest Samus dat de inscriptie unei regiuni numit6 astfel dela riul ce o strAbneà, 11 credem noi prototipul dac, din care s'au derivat numele Same§ulut de asnzi, numit une ori§i Someq. Analogia formatiunei lui Mure§ din Maris explic6 pe acea a lui Some§ din Samus, analogia fiind In limbA unul din mijloacele cele mai obi§nuite de formatie a cuvintelor. Oltul numit Alutus sau Aluta in Ptolemeu §i alte izvoare vechi, s'a prencut in gura Românilor in Olt prin prefacerea lui a in o, ca in ollar din altar, lotru din latro, porumb din pa- lumbus, Troian din Traianus. CAt despre -elisiunea lui u dintre I§i.t observ6m cä ea se innmplase inc6 pe timpul Romani- lor, de oare ce o inscriptie nume§te acest riu cu diminutivul contras Altinus 61. Buzeul care se regAse§te in viata SI. Siva martirul sub forma Moursatog. Autorul acestei vieti,putin posterior rnortei martirului, spune anume cA Sf. Saya, indnznind sá ninânà In Dacia de peste Dunärea, dup'ä cumplita persecutie n'cutà de principele got Atanaric contra adeptilor lui Ulfilas §i a Cre- §tinismului, innmplat6 in anul 355, este ucis §i el din ordinul principelui, §i anume prin innecare in riul Museus. Forma a- cestui nurne este invederat foarte apropian de acea a numelui de asnzi a riului Buzeu. Redarea sunetului initial in grece§te prin m in loe de b se explic'd prin imprejurarea, ea' limba gre- ceascA nu posed6 sunetul b alfabetuls'Au, §i cá este ne- voin inlocuiaseä sau prin m sau prin p; dupd' ortografia mai nou'd, chiar prin mp 62. Ampoiul sau Ompolul, numele unui riu§or din Transil- vania, afluent al Mure§ului, care'§i trage nurnele de la vechiul ora § dac Ampeium. sau Ampelum. In caz cAnd numele corect al riu§orului ar fi Ompoiul, am avea aceea§i prefacere a lui a In o constan la nurnele Oltului. Numele unguresc Ornpoly se

1,, C. I. L., III, 1, No. 827, reprodus textul mai sus, p. 157. 61 Akner, Anliang, No. 28: ab Altino usque ad flumen Danuvium". Cu toate aceste NAdejde, Contimpuranul IV, p. 253, sustine cA prefacerea grupului al In al s'a Intamplat In alte limbi romantice, la nol tusk nu". Se vede de departe ck aceastà lege a fost scoask numai din cuvantul Olt, de oarece prefacerea lui a In o se constatà Intr'un chip Invederat ; nu se constata fnsa prelacerea grupului al In ol II (acea a lui al In or nu se poate Ina tAgildul :patumubus, porumb). 51 Eova¡aptaTiig NocoNwoo 'Aftopetroo, (Colectie de vigile sfintilor). BovcrramvorcoXee 1845, IX,p. 55 :at& TOO'COEpepOYainbyet; Tby icovq.by M000caoy, rIC104,11/Ionbyb. O dovadri despre reprocucerea sunetului b In limba greack prin m sau skaflil bunk oark In LeoGramma- ticus, Bonn. p, 208, serie pe Sennacherib Esvaxeptlip.;de asemene Chalkocon- dila, Bonn, 338, scrie numele Basarab MccaapEctucce.

230 3STORIA ROMANILOR vede ca este format din acel românesc, dupa analogia lui polia din cimpoiu. Litera I nu se allá in prototipul dac 63. S'ar mai puteà adaogi la aceasta' enumerare nuinele Ar- ge§ului, care dupa toate probalitatile deriva din acel scitic de Ordessosi acelt al Jiului, care pare a se regasii in prima silaba a rinlui Gi pomenit de unele izvoare vechi 64 Amintirea lui Traian In toponimia Daeiei. Pentru a sfar§1 cu nomenclatura pastrata 'Ana' astazi in gura Romani- lor din epoca daco-romana, amintim Inca numiri ca Masa lui Troian, dat unei mari taeturi in forma unei mese uria§e ce se aflä in muntele Turnul sau Turni§orul din judetul Ar- ge§ului ; Pratul lui Troian dat de Romani unei carnpii numita In limba ungureasca Keresies; urmele de §osele pastrate prin 1VIuntenia §i Transilvania care se numesci astazi la poporul roman caleaTroianuluiiaceleale valurilor ridicate, fie de Traian fie de altii, dar pe care el le atribue toate cuceritorului, Daciei, nurnindu-le : §anful, heindichiul Troianului, sau simplu Troianul. S'a sustinut de unii protivnici ai staruintei Românilor In Dacia traiana cá aceste nume in care figureaza ca terrnen geografic numele cuceritorului Daciei ar fi o iscodire literara noua. Dar Pratul lui Traian se gase§te in o carte germana ti- Orin. la -Nurenberg in 1600 pe cand eruditia romana nu vazuse Inca lumina zilei, cumi in cronicarii români. Apoi mai multi scriitori sträini constata existenta lui Traian ca nurne geografic in gura täranilor. Aceste numiri au deci fara' indoiala un 'caracter vechiu ;sunt o mo§tenire ramasa inarnin- tirea poporului roman din vremile cucerirei Daciei65. Se mai intimpina insa, ceeace este adevarat, ca numele imparatului roman nu a fost pastrat de Romani in forma lui romana: Traian cu a,ci in una ce o are la Slavi :Trojan cu o, deducandu-se din aceasta schirnbare fonetica cá poporul

" C. I. L., III, 1, No.1293, ordo Amp. ;1308, ordo Ampelensium. Comp., Hasdeu. Etymologicum magnum Romaniae, Bucure5ti, 1887, I, p. 1106, 64 Mai sus, p. . Asupra lui Gil vezi Iordanes, XXII si Geogr. Raven. IV, 14, Onclu, In Cono, lit.,I.c., ar admite derivarea lui Argq din Ordessos. Hasdeu, Etymologicum magnum, II, s. v. nu prime§te aceastA derivare. 45 Das alte und neue Deutsche Dacien (mai sus, p. 148 nota 31), p. 250: Kerestes-Mezö=Prat. de la Traian, Iorga. Studii ;i doc., V. p. 399: .Dela Troian pinii la Nistru". Alexandru Amiras In Lelopisefe, III, p. 129: H'Andichiul lui Trolan". I. Iung, die romanischen Landeschatten des röm. Reiches, p. 379, nota 2. Duruy Histoire des Romains IV, p. 256, nota 2: On voit encore sur la rive droite de l'Aluta, du Danube, aux montagnes, les restes d'une vole romaine que les Valaques appellent Calea Traianului". C. de la Berge, Essai sur le ragne de Traian, p. 49: L'existence d'une vole romaine traversant la petite Valachie nord au sud, aboutissant a Gièli (celein) et encore appelée dans le pays Cateo Traianului". Vezi §i mai sus, nota 43.

ISTORIA DACIEI SUB ROMANI 231

roman ar fi luat aceastg denumire delaSlavi 66.Slavii au putut prin convietuirea lor cu Rornânii sá imprumute ei numele lui Traian dela Romani, colorând apoiiin gura lor acest nume dupg' fonetismul lor propriu. Dar cum putem macar ne inchipuim cá numele intemeietorului poporului roman sa' sefi transmis, sgrind peste Dacia, dela Romani la Slavi apoi dela ace§tia sa se fi intors la coboritorii Daco-Romani- lor. Dar numele lui Traian sau Troian nu este alipit doar numai de terminii geografici. In colinda de anul nou aici o in- riurireslavaprinschi.../xnbarealui a in o, din Kalendae in colinda) el reUpare : S'a sculat mai an, Bgdica Troian". Apoi legenda poporang cu prefacerea Dochiei (Daciei) fata lui Do- che! (Decebal) in stanca de pe muntele Ceahläul ce'i poarta numele, voind sg scape de urmarirea lui Traian, dovede§te iarg0..o origine romaneasca a numelui alipit de un munte din tg'rile romane 67.

Toponimia §ichestiasaruintei. Cum siiseexplice acuma pgstrarea unor nume de munti 0 de riuri marii mici, precumi alte nume de elernente geografice puse in legatura cu intemeietorul Daciei in gura poporului roman, in o forma care le apropie a§à de tare de aceea ce o aveau pe timpul Daco-Romanilor ? Este cunoscut ca un popor nou dà in totdeauna a§ezgrilor sale nume luate din limba sa proprie,i ca tot astfel boteazg el 0 elementele geografice in sinul al-0ra el colinda sau se a§azg. Un lucru este lug mai presus de ori ce indoialg : majoritatea numelor de riuri mai insemnate din locuite de Romani sunt a§a fel, 'Meat reamintesc numai cleat numele vechi dace. Cum s'au putut ele oare transmite din gura Daco-Rornanilor in aceea a popoarelor care locuesc astgzi in foasta Dacie, 0 mai ales In acea a Românilor, care le pgstreaza cu mai mare credintg. 0 in forme mai apropiate de prototipurile prirnordiale? Ele au trebuit sa fie transmise din gurg in gurg, din neam in nearn, pentru a ajunge aproape neschimbate pang in zilele noastre. Care alt popor a putut indeplini aceastä transmitere cleat acela ce a venit in legaturg cu ambile vremi, acele trecutei acele prezente. Dacg poporatia daco-rornang' ar fi fugit din Dacia la venirea barbarilor,

" O. Densusianu, Hist. dela langue roumaine, p. 268-269. Nu putem primi pArerea lui Tocilescu ct Traian ar insemnh pe slavoneste nurnai loc tare, fArà a aminti pe ImpAratul roman. Dacia tnaite de Romani, p. 179 Comp. M. C. .1.11.0 In Revista p. istorie a lui Tocilescu, II, p. 179. 17 Vezi desbaterea mai pe larg a IntrebArei In Hasdeu, Romdnii Beindieni In An. acad. rom., II, Tom. XVIII, 1896. Asupra legendei, ca argument pentru stAruinta Romtmilor, vezi Gr. C. Butureanu. Incd o dovadd de stdruinfa Roindnilor /n Arhiva din Iasi, II, 1890, p. 470 si urm.

232 ISTORIA ROMINitoR atunci cine a rämas aice pentru a spune noilor veniti vechile numiri?i apoi a se observe cA dela nAvAlireaGotilorse strecoarä prin Dacia unele dupä altele mai multe popoare nomade care nu se asaiä aice, ci colindà cAtva timp prin Da- ciasi apoi o pArAsesc, pentru a nu se mai intoarce. Astfel pentru a nu cità decAt pe cele de cäpetenie enumAr'äm :Gotii, Hunii, Gepiziii Avarii. In sinul unei asemene vesnice schirn- bäri, cum vrohn noi ca nomenclatura sA fi pAstrat, chiar in limite mai restrAnse un caracter statornic, cAnd elernentele etnice se schimbau necontenit? Pentru a explica aceastA stà- ruint6 a denumirilor, nu trebue admis oare un element statornic al poporatiei, care rAmAneà ca pietrile In fundul unui riu cu valurile necontenit schimbAtoare? is'A nu se creazA cA ar fi de ajuns a se presupune cà rAmAseserA in Dacia cAtiva copii rAtAciti de ai vechilor locuitori, care ar fi invätat noilor oaspeti denumirile strAvechi. Pentru ca nomenclatura veche sà se pAstreze la elemente asà de deosebitei asà de indepär- tate unele de altele, trebue numai cleat cai pAtura etnicA ce o mArrtinù sà fi fost numeroasAi sA fi avut AO de mare intindere, incAt s'Afi fAcut de prisos inchipuirea unor nouà nume pentru insemnarea formelor pämAntului si a apelor Da-. ciei. Se intimpinA la toate aceste argumente ponderoase numai irnprejurarea, cà unele denumiri ar fi greu de explicat in forma lor actualá in gura poporului romAn, dupA felul prefacerilor cuvintelor vechi ale acestei limbi, Inca s'ar pAred eft'unele din aceste numiri s'ar and astAzi in gura poporului roman, transmise de alte limbi dec At de graiul romAnesc. Am vAzut cA la o cercetare mai amänurrtitä, cele niai multe din intimpi- närile aduse nu pot stA mult timp in picioare. Totusi da.c6 chiar unele forme ar infAtisà oarecare greugti, nu trebue oare luat In consideratie, cà poporul roman a trAit aläturea cu neamuri stfAine timp de aproape o mie de ani pe pArriântul Daciei,i &A, in acest lung rästimp, el a fost mai in totdeauna supus lor politiceste ? De mirat ar fi oare, dacA s'ar fi furisat n prefacerea vorbelor romAnesti, cAteva tonurii inflexiuni, care sá nu se. mai poatá explicA, numai cAt din linea si regulele aceste limbi? 68 Avem chiar un exempb elasic despre modul cum inriurirea vocalismului strAin a putut modificA forma unui cuvAnt daco-roman. Este nurtnele Cerna. Acest riu care ar trebui sA poarte numele de Zerna sau Zeirna, dupá forma prototipului s'Au dác,i analogia cum numele plantei dace prodiorna s'a prefAcut In acel de zArnä, (and nastere

°,Comp.Pic. Zur rumänisch-ungarischen Streitfrage,Leipzig,1886, p. 20, nota 1.

ISTORIA DAC 1E' SUB ROMANI 233

verbului a se zeurzi), se nume§te astazi Cerna, alipindu-se forma daca de cea a§à de apropiata slavona 69 Sá nu se caute deci pete in soáre I Nomenclatura oro- grafieii a idrografiei Daciei a ramas §i. astazi aceea ce era cu aproape de 2000 de ani in urma, pe timpul vechilor Daci. A trebuit deci sa fie un popor awzat statornic pe aceste locuri, care sa transmita asemene denumiri paná in zilele noastre. Acest popor nu poate fi altul cleat Românii care formati din -vechii Daci§i.din Romanii ce lis'au suprapus, .au aruncat .astfel puntea de trecere intreepoca vechei acea modern:ä. Nu putem, fará a arnica mai innainte faptele istorice de cum ele s'aupetrecut, expune icelelalte argumente care yin in sprijinul staruirei Daco-Romanilor in patria lor. Vom vedea insa dinirul de mai tarziu al intamplarilor, prin care a trecut viata Românilor, cá intreaga lor istorie stabile§te pe deplin adevarul, cà ei nu O.-au parasit nici ()data cu gramada tara lor dela nordul Dunarei, pentru a cautà aiure scapare §i. adapostire,i ca tema pärasirei Daciei a fost iscodita numai cat de protivnicii neamului roma.nesc, pentru a intemeià ni§te pretentii politice 70 De o cam data atata sá ne fie de ajuns, de a fi radäcina chiar a acestei teorii care Ii gaga sprijinul ei cel mai puternic in spusele istoricilor romani, a cäror valoare am analizat'o,i in pretinsa lipsá de nume geografice in Dacia, care sa'§i traga originea lor din epoca daco-romana. Putem deci privi poporul roman, ca ramas in Dacia §i. dupa ce Statul roman o párasetei urmari mai departe istoria lui in aceea§i tara unde 1.§i are inceputul. Rezultatul stapânirei Romanilor asupra Daciei fu din .cele mai insemnatoare. Dei aceasta stapanire tina aicea mai putin timp cleat in alte provincii ale imparatiei, efectele ei .se simtiramai adanc decat pretutindene aiure, din priciná precum am vazut, nicairea elementul roman nu se napu- .stise cu a§a de covai*toare putere asupra unui colde pa- .mant, pentru nici o alta regiune ne luandu-se masuri de colonizare a.5à de intinse, ca pentru agonisita lui Tratan. De aceeai acei 164 de ani de stapanire romana furá indestulatori pentru a intunecà cu totul in gura poporatiei ba§tina§e, idiomul indigen,astfel cá astazi sa se regäsiasca numai slabe urme din el in graiul poporului roman. Numai cat in radacina fiziologic'ä a neamului românesc se reafla vechiul prototip dac, pastrat cu o cUratenie tot atat de mare ca §i.

,9 Vezi mai sus, p. 49-50 7" 0 tratare deplinl a acestei Insdmnate Intrebari am Incercat'o in scrierea anea Teoria tut Rösler, Iasi 1884, publicatà si In o editie francez1 sub titlul Les Roumains au Moyen-áge, une inigme historique, Paris 1885, (Leroux).

234 ISTOR1A ROMANILOR

limpezala mintei romane, incat astazi poporul roman apare ca un trunchiu dac pe care s'a altoit o puternicai frumoasa coroana de increngaturi, frunza ifloare romana. Acei 164 de ani furá indestulatorii spre a sfarama pe toate celelalte elemente straine, aduse prin colonizare chiar pe pamantul Da- ciei, intinzand pe taote aceste elemente deosebite, indigene 0 imigrate, puternicul strat al intelectualitatei romane care, ca o apa adancd acoperì tutul, fara a Ma macar &A se mai pre- vada prin- stravezala ei elementele innecate. Astfel se injgheba In Dacia o nouà faptura, de fire ro- maná prin minte,i dacet prin nemaipomenita ei energie, care pastra trasäturile ei caracteristice, cu toata napustirea unor roiuri nesfar0te de neamuri straine care, cu furia particulael salbatacieii barbariei neimblanzite, se rostogolira in imensuI restimp de 1000 de ani peste natura sa de granit, fat% a putea sä o distruga, fárà ai ataca mimai maruntaiele,i cel mult numai Incrustand pa0i lor pe puternica'i scoarta. De aceea vom vedea ie0nd din noianul navalirei In care totul parea cá se va cufunda Impreuna cu marele intreg de care Dacia se tinuse, o nationalitate daco-latina care, ca insulá impinsa de puteriletelurice la suprafa-ta apei, aratA intai pe clansa un colt al uscatului, apoi un altul, 'Ana ce in sfar0t, coperita de verdeataidevenita lacade viata pa- manteasca, ea tinse tot mai cu putere sa ocupe in lume ce i se cuvenia. Impreuna insa Cu elementul intelectual roman, se pastr6 In sinul poporului roman o alta insusire legata de el : tendinta, &are culturäi civilizatie, care deosebise pe Romani de lumea peste care ei se intinsesera.Aceasta tendintafit totdeauna vie 0 rostita In mima poporului roman ; dar nici un popor In lume nu astepta atata timp prilejul de a o manifesta. De a- ceeai nici unul nu se repezi asupra cultureii cu o a§à foame, cu o a§A insetare, ca poporul roman ; nu o sorbi 0 o asimira Cu o a§à de neasemanata putere ;nici un popor nu arata o. a§a destoinicie de a se urea de °data' de pe treptele de jos. ale unei primitive barbarii, pe acele ce conduc catre deplina

In cucerirealui Traiansta.' zamislireanationalitatei noastre ;tot In ea stai principiul progresului irnplAntat nedespartit de a noastra faptura. Cand mai tarziu vom intalni In poporul roman acea puternica nazuinta care cultura civilizatie, sa nu uitam nici odata cà origineai Incepatura acestei tendinti sta In perioada vietei romane. E drept insa ca aceasta viata care tocmai pe cand se implanta In Dacia, ajunsese pe povarnisul decaderei, nu ar fi putut da o odrasrá atat de roditoare, dac6 nu s'ar fi altoit pe vita cea plina de vAnja a rasei tracice din poalele Carpatilor.

VITORIA DACILOR SUB ROMANI 235

Aceste douá imprejur6ri s6 fie pururea prezente mintei noastre, daca voim sà" intelegem lupta cea incordag, dusä in timp de veacuri pentru pAstrarea nationalitaltei noastre, precum §i strAlucita inflorire a mintei române§ti in vremurile din, urrifä : CAci Roma ni'i patrona, iar Dacia ni'i muma" cum spune o mare poetA. Astfelse leaed inceputul istoriei poporului nostru cm zilele in care &Aim.

TABLA DE MATERII pagina Prefata la editiaIII-a 1 PrecuvAntare la editia I 9 La editia a II-a 13 Introducere 15 CARTEA I. ISTORIA VECHE 21 Caput I. Timpurile ante-romane 23 I. Scitii si Agatirgii 23 1. Topografia Sciiei. Popoarele Scitiei 23 RiurileScitiei 27 2. Poporatia bástinasd a Scitiei. Scitii nomazi 31 Scitii asezati 33 Rasa Scitilor 37 II. Getii gi Dacii 41 1. Asezárile Getilor si ale Dacilor.Geto-Dacii la sudul Dunárei 41 Dacii 44 2. Nationalitatea Getilor si a Dacilor.Rasa Getilor si a Dacilor 47,48 Geto-Dacii sunt Traci 52 III. Organizarea Gefilor gi a Dacilor 55 1. Viata Materiall. Agricultori si pástori 55 Imbrficárnintea. Comertill 60,61 2. Religiai moravurile. Religia lui Zamolxis 64 Moravuri 75 3. Organizarea Statului. Predomnirea Dacilor. 77 Pregátirea militará a Dacilor 79 IV. Luptele Dacilor cu Romanii 86 1. Innainte de Traian. Dacii in desbinare 86 Dacii uniti 91 2. Intala expeditie a lui Traian. Intaiul an al luptei 94 Al doilea an al luptel 104 3. A doua expeditie a lui Traian. Podul de peste Dunáre 107 Calea lui Traian in a doua expeditie 112 Sfársitul rázboiului 117 Caput II. Dacia sub Romani 121 I. Colonizarea Daciei 121

238 ISTORIA ROMINLLOR

p agina Elementele str6ine. Serbärile din Roma 121 Elemental elin 126 Elementele ilirice 130 Alte elemente 134 12. Poporatia bAstinask. Argumentele generale pentru stAruinta Dacilor sub Romani 134 20 Toponimia 137 Inscripiile 140 Armata 144 Elementul roman. Intinderea elementului roman 148 Actiunea desnationalizdtoare a armatei 150 Intinderea provinciei romane 154 H. Organizarea Daciei Romane 158 Organizarea generala. Dacia Apulensis, Porolisensisi Malvensis 158 DregAtorii 160 DArile 162 Orgapizarea municipalà. Pagiii coloniile 164 Municipiile 165 Organizarea municipiilori coloniilor 171 Colegiile. Organizarea colegiilor 174 Actiunea desnationalizAtoare a colegiilor 178 III. Viata Daco-Romanilor 182 Indeletnicirile economice. Minele de aur 182 Alte mine 188 Meserii 189 Constructiile. Soselej valuri 193 Zidiri 195 Viata moraldi intelectualA. Urme de poezie 201 Alte indeletniciri culturale 204 IV. Istoria Daciei sub Romani 206 De la Traian la Aurelian. Barbarii vechi 206 GOtil 211 Retragerea stApAnirei romane 214 Pfiräsirea Daciei. Flavius Vopsiscus. 216 Ce credeau Romanii despre pArAsirea Daciei 220 Toponimia. Numele de localitAti Munti gi rAuri 225 Amintirea lui Traian In toponimia Daciei 230 Toponimia gi chestia stAruintei 231