III. DESCOPERIRI MONETARE Monede romane descoperite la Acidava (Enoøeøti, jud. Olt) † Constantin PREDA* øi Aurelia GROSU** Pe limesul Alutan inferior, la nord de oraøul Romula, în Tabula Peutingerianæ figureazæ fortificaflia romanæ cu numele de Acidava. Urmele acesteia au fost depistate pe terasa dreaptæ a râului Olt, pe teritoriul actualei localitæfli Enoøeøti, com. Piatra°Olt. Din pæcate, castrul avea sæ fie distrus, în cea mai mare parte a sa, cu prilejul lucrærilor întreprinse în 1872, în vederea construirii cæii ferate Slatina–Piatra°Olt. Unele prime informaflii sumare le datoræm lui Al. Odobescu, consemnate în Antichitæflile judeflului Romanafli (Bucureøti, 1878, p. 17°18 øi 176°177). Dupæ sondajele efectuate în 1881 de Butculescu, ale cæror rezultate au ræmas complet necunoscute, Gr. Tocilescu va reuøi sæ înregistreze, pe baza a ceea ce se mai conservase din castru, date cu privire la zidul øi tehnica de construcflie øi orientarea acestuia. Însemnærile marelui arheolog, pæstrate în manuscris, sunt singurele mærturii certe care s°au mai pæstrat1. Unele informaflii suplimentare, mai greu de verificat, le datoræm lui D. Tudor2. Câteva investigaflii arheologice întreprinse în perioada 1970°1980 n°au mai adus nimic nou, în ciuda unor încercæri, deloc credibile øi imposibil de verificat, de a fixa forma øi dimensiunile fortificafliei3. Între 1990 øi 2005, Muzeul de Istorie din Slatina, în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universitæflii „Hyperion”, au efectuat ample sæpæturi arheologice în întreaga zonæ a Acidavei4. Din castru nu s°au mai putut depista decât vagi urme ale laturei lui de est. În schimb, a fost identificatæ øi cercetatæ o vastæ aøezare civilæ romanæ. Pe o suprafaflæ de mai multe hectare au fost stabilite trei sectoare ale acesteia, toate înøirate de°a lungul terasei Oltului. Primul se aflæ în zona castrului (notat „Castru” în catalogul monedelor), al doilea spre sud, în apropiere de cula medievalæ (notat „Culæ”) øi al treilea spre VNV (sectorul „Moaræ”). Rezultatele obflinute de pe urma acestor cercetæri vor fi publicate de cel de°al doilea autor al acestei note. Pânæ la definitivarea øi publicarea unei astfel de lucræri, am considerat util sæ punem în circuitul øtiinflific capitolul referitor la descoperirile monetare. Încæ înainte de aceastæ datæ, existæ informaflii mai vechi despre unele descoperiri întâmplætoare de monede. În aceastæ privinflæ ar fi de amintit mai întâi descoperirea, în 1913, a unui tezaur alcætuit din 152 denari romani republicani, dintre care au fost recuperate doar 16 exemplare, emisiuni de la Domiflian la Caracalla. Apoi se vorbeøte de un lot de 75 monede gæsite * Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române. 3 Cr. Vlædescu, Gh. Poenaru Bordea, SMMIM, 11, 1978, ** Muzeul Judeflean Olt. p. 137°142; I. Bogdan-Cætæniciu, Muntenia în sistemul defensiv 1 Gr. Tocilescu, Biblioteca Academiei Române, mss., vol. al imperiului roman, sec. I°III, Alexandria, 1997, p. 66. 3139, p. 40. 4 2 OR4, p. 119 øi 258; I. Bogdan°Cætæniciu, SCIVA, 32, C. Preda, A. Grosu, Arhivele Olteniei, S.N., 8, 1993, 1981, 4, p. 547°549. p. 43°57. SCN, s.n., II (XIV), Bucureøti, 2011, p. 153-157. 154 CONSTANTIN PREDA, AURELIA GROSU 2 în timpul lucrærilor de terasament din anul 1879, fiind reprezentate emisiuni de la Traian, Faustina, Lucilla, Septimius Severus (Nicea), Constantin cel Mare øi Constantius II5. În ciuda amplelor cercetæri arheologice din ultima vreme, numærul monedelor apærute în cursul sæpæ- turilor este destul de redus, abia depæøind cifra de 50 de piese. Sunt emisiuni romane imperiale, în parte øi greco°coloniale, din sec. I°III. Starea lor de conservare este destul de precaræ, ceea ce a creat dificultæfli la identificarea celor mai multe dintre ele, unele fiind determinate cu probabilitate sau au ræmas neprecizate. Cele mai vechi monede din întregul lot sunt emisiuni din sec. I, de la împæraflii Nero (1 AE), Vespasian (2 AR) øi Domiflian (2 AE). Alte douæ monede sunt atribuite cu probabilitate aceluiaøi secol. Desigur, toate aceste monede au ajuns la Acidava ulterior emiterii lor, dupæ cucerirea Daciei, odatæ sau imediat dupæ construirea castrului. Din sec. II dateazæ un numær de 17 monede, care se distribuie pe împærafli astfel: Traian (5 AE), Hadrian (1 AR, 3 AE), Antoninus Pius (1 AR, 3 AE), Faustina I (1 AE), Marcus Aurelius øi Commodus (2 AE) øi Faustina II (1 AE, Pautalia). Secolul III, de fapt prima jumætate a acestuia, se prezintæ ceva mai bine mobilat în raport cu veacul precedent. Din aceastæ perioadæ dateazæ 22 monede: Septimius Severus (1 AR, 1 AE, 1 AE Nicopolis ad Istrum), Iulia Domna (2 AE), Caracalla (2 AR, 1 AE), Geta (1 AR, 1 AE), Macrinus (1 AE), Elagabal (1 AR, 3 AE, 1 AE Cyzic), Iulia Maesa (1 AR), Severus Alexander (2 AR, 1 AE), Gordian III (1 AE Viminacium) øi Filip Arabul (1 AE Deultum). Pe nominaluri situaflia se prezintæ astfel: 10 denari, dintre care 2 din sec. II øi 8, poate în mod neaøteptat, din sec. III; 7 dupondii øi 4 sesterfli, tofli din sec. II; 8 AE din seria pieselor foarte mici, tipice descoperirilor din castre øi aøezæri civile, toate din sec. III; 7 AE greco°co- loniale din Nicopolis ad Istrum, Pautalia, Deultum, Cyzic, Viminacium, Nicea øi una neprecizatæ. Un astfel de tablou statistic nu este în mæsuræ sæ ne ofere posibilitatea sæ vorbim de un real proces de circulaflie. Numærul extrem de mic de monede în raport cu vasta aøezare civilæ de la Enoøeøti, precum øi cu descoperirile sensibil mai mari din aøezæri similare6, permit doar unele sumare aprecieri ce ar putea aminti de un astfel de proces de circulaflie. Repartiflia cantitativæ pe primele douæ sectoare („Culæ” øi „Castru”) este relativ egalæ. Ceva mai slab este reprezentat sectorul „Moaræ”, unde volumul sæpæturilor a fost mai redus øi unde se poate vorbi de partea oarecum perifericæ a aøezærii. Luând în calcul situaflia descoperirilor pe perioade mari de timp constatæm cæ întreg secolul II este reprezentat de un infim numær de monede, fiecare împærat fiind documentat doar prin câteva exemplare, indiferent de anii de domnie. Un oarecare reviriment poate fi înregistrat pentru prima jumætate a secolului III, chiar dacæ nici acesta nu se poate ridica la nivelul aøteptærilor. Ar fi de subliniat totuøi câteva aspecte. Surprinde oarecum numærul relativ mare de denari, într°o perioadæ când aceastæ categorie monetaræ începe sa decadæ øi sæ fie înlocuitæ de antoninian, care nu este reprezentat prin nici un exemplar. Se cuvine a mai remarca øi prezenfla emisiunilor mici de bronz, care se dovedesc a fi o categorie aparte, specificæ aøezærilor civile romane în general. O ultimæ constatare cu privire la descoperirile din aceastæ perioadæ se referæ la prezenfla monedelor greco°coloniale. Trei dintre acestea provin, oarecum normal, din Moesia Inferior øi din Tracia (Nikopolis ad Istrum, Pautalia øi Deultum), una din Moesia Superior (Viminacium) øi alta din Cyzic. Pætrunderea unor astfel de emisiuni la Acidava nu constituie o surprizæ. Astfel de monede apar oarecum curent în aøezæri øi castre, nu numai în cele de pe limesul Alutan, ci deopotrivæ øi în situri din aceeaøi vreme din toatæ Dacia. Constatæm însæ øi în cazul de faflæ absenfla totalæ a emisiunilor greco°coloniale din oraøele de pe coasta dobrogeanæ a Mærii Negre. Nu øtim dacæ distanfla dintre cele douæ zone sau lipsa unor raporturi mai strânse dintre provincia Dacia øi zona maritimæ a Moesiei Inferior ar putea fi cauza absenflei acestei categorii de monede pontice. 5 OR4, loc. cit.; C. Preda, BSNR, 86°87 (1992°1993), 1996, de doctorat, Universitatea din Bucureøti, 2000, p. 506°507, 521; p. 112; Gh. Poenaru Bordea, SCN, 12, 1998, p. 61. R. Ardevan, Anuarul Muzeului din Gherla, Cluj°Napoca, 2006, 6 Gh. Popilian, Oltenia, 1, 1980, p. 75°77 (Slæveni); p. 41°48; idem, EphNap, 3, 1993, 111°122; idem, Revista E. Petac, Circulaflia monetaræ în Dacia romanæ, tezæ Bistriflei, 20, 2006, p. 152°163 (Iliøua). 3 MONEDE ROMANE DESCOPERITE LA ACIDAVA 155 Dacæ materialul monetar recoltat nu ne îngæduie sæ vorbim cât de cât de un proces efectiv de circulaflie la Acidava, aceleaøi descoperiri vin sæ confirme unele constatæri importante, potrivit cærora, pe întreg limesul Alutan nu mai apar emisiuni romane imperiale dupæ anii de domnie ai lui Filip Arabul. Am væzut cæ øi la Enoøeøti cea mai recentæ monedæ este de la Filip Arabul, o emisiune colonialæ de la Deultum. În cercetærile de pânæ acum din toate castrele øi aøezærile civile ale acestora, de la Slæveni, Romula, Stolniceni, Arutela, Sâmbotin°Castra Traiana øi Câineni°Pons Vetus, toate monedele se opresc, færæ excepflie, la mijlocul secolului III7. Dupæ aceastæ datæ øi pânæ la retragerea aurelianæ s°au scurs peste douæ decenii, timp în care în centrele amintite nu a mai apærut nicio monedæ. Færæ îndoialæ, nu poate fi vorba de o simplæ întâmplare. O cauzæ importantæ trebuie sæ se afle la baza unei astfel de realitæfli. Constatarea aceasta a fost fæcutæ de mai multæ vreme øi a fost pusæ în legæturæ cu o primæ etapæ a retragerii romane din Dacia, respectiv din zona de est a Olteniei. Evenimentul este atribuit domniei lui Gallienus, dupæ cum rezultæ øi din o bunæ parte a izvoarelor scrise8. În plus se consideræ cæ evenimentul respectiv face parte dintr°un proces mai extins øi continuu al retragerii romane din Dacia, care începe în vremea lui Gallienus øi se încheie la începutul domniei lui Aurelian9. Ræmâne totuøi inexplicabilæ absenfla totalæ a monedelor pe o perioadæ de cel puflin un deceniu, dintre finalul domniei lui Filip Arabul øi anii în care Gallienus s°a aflat la cârma Imperiului (260°268). Sæ fie vorba de abandonarea limesului Alutan øi a pærflii de est a Daciei inferioare încæ de la mijlocul secolu- lui III? O astfel de ipotezæ este oricum tentantæ, dar pentru acceptarea ei se impun investigaflii mai ample øi cu argumente suplimentare de ordin arheologic, numismatic øi istoric.