– SUMAR

• Dosar 1940 – 80 de ani de la destrămarea României Mari – – Vara 1940 – o umilire națională REVISTA DE ISTORIE (și ce spune ea despre viitorul României) ...... 1 MILITARĂ – PETRE OTU – Factorul militar în procesul de dezmembrare a granițelor Publicaţia este editată de țării (iunie-septembrie 1940). Între cedare și rezistență ...... 5 Minis­terul Apărării Naţionale, – ION M. IONIȚĂ – Prăbușirea din interior...... 20 prin Institutul pentru Studii – MANUEL STĂNESCU – Nicovala germană și barosul sovietic. Politice de Apărare şi Istorie Pierderea Basarabiei între iluzii naționale și realități geopolitice ...... 23 Militară, membru al Consor­ţiului – SORIN CRISTESCU – Tragedia României din vara anului 1940 Acade­miilor de Apărare şi In­ văzută din perspectiva relațiilor germane-române la nivel înalt...... 32 stitutelor pentru Studii de Se­ – CERASELA MOLDOVEANU – 1940 – rapturile teritoriale. Soarta curitate din cadrul Partene­ refugiaților din teritoriile anexate ...... 45 riatului pentru Pace, coordo­ – GEORGE UNGUREANU – Cedarea Dobrogei de Sud (Cadrilaterului).... 56 nator naţional al Proiec­tului de – SERGIU BALANOVICI – Retragerea din Basarabia (28-30 iunie 1940). Istorie Paralelă: NATO – Tratatul Un moment dureros din istoria Regimentului 8 roșiori ...... 69 de la Varşovia • Istorie medievală COLEGIUL DE REDACŢIE – ALEXANDRU MADGEARU – Note preliminarii asupra raportului • Dr. CARMEN SORINA dintre factorii interni și externi în geneza statelor românești Țara Românească RÎJNOVEANU, directorul In­ și ...... 74 stitutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară • Istorie modernă • Dr. JÖRG ECHTERNKAMP, – ION I. SOLCANU – Ascendența paternă a mareșalului Alexandru Centrul de Istorie Militară și Averescu ...... 86 Științe Sociale, Potsdam, Ger­ mania • Viața științifică • Dr. RANDY PAPADOPOULOS, – Masa rotundă: „Investigating Military, War and Peace. Department of New Perspectives in Military History”, 10-11 martie 2020, Cercul Militar the Navy Național – SORIN-VASILE NEGOIȚĂ ...... 97 • Prof. dr. MIHAIL E. IONESCU, – Masa rotundă: „Coordonate ale mediului internațional de securitate Școala Națională de Studii Poli­ și consecințe asupra politicii de apărare a României. Fundamentarea tice și Administrative documentelor strategice prin analiza strategică a apărării”, 21 ianuarie 2020, • Dr. IULIAN FOTA, directorul Cercul Militar Naţional, Sala „Ştefan cel Mare” – CAROLA IOANA FREY...... 101 Institutului Diplomatic Român • Colonel (r) dr. PETRE OTU, • Publicații primite la redacție președinte al Comisiei Române – Revista de istorie militară (Caietele 2/2019 și 1/2020) a Centrului pentru de Istorie Militară Istorie Militară și Științe Sociale al Bundeswehr­ului (ZMSBw) • Dr. JAN HOFFENAAR, – SORIN-VASILE NEGOIȚĂ ...... 104 președintele Comisiei Olandeze de Istorie Militară • Prof. univ. dr. ION ȘIȘCANU, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați •Prof. univ. dr. , University • Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Universitatea București • Revista este inclusă în baza de date a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice în Învăţământul Superior, fiind evaluată la categoria „C”. • Comandor (r) GHEORGHE VARTIC • Poziţia revistei în lista-catalog a publicaţiilor este la numărul 5017 ISSN 1220-5710 ISPAIM – REVISTA DE ISTORIE MILITARĂ 1-2/2020 DE ISTORIE MILITARĂ – REVISTA ISPAIM CONTENTS

• Dossier 1940 – 80 Years since the Unravelling of Greater –ADRIAN CIOROIANU – The Summer of 1940 – a National Humiliation (And What It Reveals About Romania’s Future) ...... 1 – PETRE OTU – The Role of the Military in the Undoing of the Country’s Borders (June-September 1940). Between Surrender and Resistance ...... 5 – ION M. IONIȚĂ – The Collapse From Within ...... 20 – MANUEL STĂNESCU – The German Anvil and the Soviet Sledgehammer. The Loss of between National Illusions and Geopolitical Realities ...... 23 – SORIN CRISTESCU – Romania’s Tragedy in the Summer of 1940 Seen Through the Perspective of High-Level German-Romanian Relations ...... 32 –CERASELA MOLDOVEANU – 1940 – the Territorial Raptures. The Fate of the Refugees from the Annexed Territories ...... 45 – GEORGE UNGUREANU – The Surrender of Southern (Quadrilater)...... 56 – SERGIU BALANOVICI – The Withdrawal from (June 28-30, 1940). A Painful Moment in the History of the 8th Cavalry Regiment ...... 69

• Medieval History – ALEXANDRU MADGEARU – Preliminary Notes on the Relationship Between the Internal and External Factors in the Genesis of the Romanian States Walachia and ...... 74

• Modern History – ION I. SOLCANU – The Paternal Lineage of Marshal ...... 86

• Scientific Life – Round Table: “Investigating Military, War and Peace. New Perspectives in Military History”, March 10-11, 2020, National Military Club – SORIN-VASILE NEGOIȚĂ ...... 97 – Round Table: “Coordinates of the International Security Environment and the Consequences for Romania’s Defence Policy. The Substantiation of the Strategic Documents through Strategic Defence Analysis” – CAROLA IOANA FREY ...... 101

• Publications Received at the Editorial Office – The Review of Military History (Books no. 2/2019 and 1/2020) published by the Centre for Military History and Social Sciences of the Bundeswehr (ZMSBw) – SORIN-VASILE NEGOIȚĂ ...... 104

• Redactor-şef: MANUEL STĂNESCU • ALEXANDRU VOICU – redactor • ION MIHAIU – coperta • ELENA LEMNARU – tehnoredactare computerizată

Adresa redacţiei: strada Constantin Mille nr. 6, cod 010142, Bucureşti, sector 1, telefon: 0213157827, telefax: 004021-3137955, http://ispaim.mapn.ro/pages/view/88

ISPAIM – REVIEW OF MILITARY HISTORY 1-2/2020 HISTORY – REVIEW OF MILITARY ISPAIM B 0691/30.06.2020 Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Vara 1940 – o umilire națională (și ce spune ea despre viitorul României)

ADRIAN CIOROIANU *

Abstract

What happened in the summer of 1940 was not a tragedy – simply because this metaphor lacks the much needed precision when discussing Romania’s borders. A tragedy involves sur- prises, plot twists, unexpected interventions of fate itself. With one notable exception (the rapid capitulation of ), the facts behind our collapse in 1940 should not have been surprising in the least, many of them having accumulated for years and even decades. Indeed, the summer of 1940 represented the humiliation of the Romanian state and the collective bankruptcy of the political and military elite ruling the country.

Keywords: Romania, 1940, Bessarabia, , Nazi , King Charles II of Ro- mania, USSR

Ce s-a întâmplat în vara anului 1940 nu a conduceau (politic și militar) țara. Așa cum, fost o dramă – pentru că acest cuvânt este pre- de regulă, crizele au darul de-a o face, de- ponderent poetico-metaforic și, de fapt, total bandada de la București din acea tristă vară a imprecis în contextul discuției despre granițele arătat – precum un test chimic – toate hibele României1. Drama presupune surprize, răs- politicii românești: de la retardul și politizarea turnări de situație, intervenții neașteptate ale administrației până la lipsa de (pre)viziune a destinului. Cu o singură excepție (rapiditatea politicienilor și comandanților armatei. Cu alte înfrângerii/capitulării Franței), în rest datele cuvinte, România-1940 era restantă la măcar certe ale colapsului nostru din 1940 nu au fost două capitole2: a) gândirea strategică și b) pre- surprinzătoare, ci se acumulau de ani întregi gătirea logistică, ambele vitale și care nu pot (iar unele, de decenii). Desigur, un român ge- funcționa una în lipsa alteia. neric din Chișinău, Cernăuți, Arad etc. putea Și astfel am ajuns la ultimatumul dat de descrie vara lui ’40 ca pe o dramă; doar că acel URSS, pe 26 iunie 1940. om, neavând putere de decizie decât asupra sa și a familiei, e mai curând obiect decât subiect Dar zarurile fuseseră aruncate al Istoriei. mai înainte Vara anului 1940 a fost o umilire a statu- Ceea ce numim „sistemul Versailles” (tra- lui român și un faliment colectiv al celor care tatele de după Primul Război Mondial) s-a

* Ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO.  Revista de istorie militară  1 prăbușit în septembrie 1938, odată cu „acor- Figaro Histoire (aprilie-mai 2020), iar revista dul” de la München în privința modificării Guerres et Histoire (iunie 2020) titra „Înfrân- granițelor Cehoslovaciei. În consecință, Mica gerea din 1940. A fost Franța trădată?”, punând Înțelegere (alianță din care făceam parte și sub semnul întrebării posibilii vinovați locali noi) se desființa de facto, jocul la cacealma al ai catastrofei: clasa politică?; stânga france- lui Hitler3 făcea pereche cu o imensă eroare ză (socialiștii sau comuniștii)?; patronatul 4 5 anglo-franceză , iar Stalin își dădea seama că francez?; comandamentul militar?; coloana a pericolul dar și oportunitatea se apropiau de el cincea nazistă, unii dintre ei din dreapta fran- însuși (pentru că occidentalii nu păreau grăbiți ceză?; planificatorii tacticii și strategiei de răz- să lupte între ei). boi? etc. După februarie 1938, situația din România Apelez la exemplul Franței nu pentru a era deja delicată. Regele Carol II schimbase demonstra că nu am fost singurii perdanți ai Constituția și pusese democrația între paran- acelei veri: ci pentru a sugera două idei: 1) evi- teze, convins fiind că regimurile ce prosperau dent că vina e împărțită la toate acele niveluri în Europa erau cele de mână forte (ceea ce, cu (și altele conexe) și 2) acest gen de analiză e diferențele dintre ele, părea adevărat: URSS, cert necesar și la noi (pentru a ieși din clișeul Italia, Germania, Spania, chiar și vecina Polo- restrângerii blamului la persoana regelui Carol nie etc.). Numai că (și) în România – previzibil, II și la „clasa politică”, vag definită). poate – regimul autoritar al lui Carol II a de- În definitiv, e limpede că retragerea arma- venit repede un regim clientelar, pierzând atât tei române din Basarabia & Bucovina (28 iunie relativa onorabilitate cât și bruma de expertiză 1940) a încurajat „arbitrajul” pro-maghiar de strategică pe care epocile (și echipele) regilor la Viena, ce avea să vină imediat; și, mai ales, Carol I și Ferdinand I le lăsaseră moștenire. a lăsat urme adânci în psyché-ul național. Re- Decidenții români (în majoritate o garnitură gret să o spun, dar felul în care au votat unii de politicieni de tip bizantin, pricepuți la in- trigi interne dar neînțelegând mare lucru din cetățeni din R. Moldova după 1991 are legătu- tectonica plăcilor externe) au fost năuciți de ră (și) cu acea decizie. „acordul de la München” – iar unicul merit al lui Carol II e că a devenit primul lider zonal Întrebarea pe care nu o putem ocoli care s-a dus să testeze direct „temperatura” eu- Pe scurt: cedarea în fața ultimatumului so- ropeană. Răvășit și speriat de vizita lungă (15- vietic a arătat oricui că granițele noastre erau 28 noiembrie 1938) pe care a făcut-o în Ma- negociabile. Ce a urmat în relația cu Ungaria rea Britanie, Franța și Germania (din care s-a sau n-a fost decât consecința unui întors fără creditele franco-britanice pe care fapt care, între noi fie vorba, nu era tocmai o le spera – în ultima clipă! – și cu ferma con- surpriză: după 1920, știam foarte bine că trei vingere, din păcate corectă, că Estul Europei dintre vecinii noștri de atunci (din trei punc- era lăsat în zona influenței lui Hitler6), regele te cardinale) ne purtau sâmbete. Câtă vreme României a înființat repede un partid unic7 și, se va vorbi limba română, întrebarea dacă nu în linii mari, a continuat să promită românilor cumva era mai bine să rezistăm sovieticilor în ceea ce nu mai putea garanta. iunie 1940 ne va bântui. Desigur, e o întreba- Anume, inviolabilitatea frontierelor țării. re contrafactuală, de neverificat, ca toate cele care încep cu dacă; există cel puțin două as- O rană făcută să dăinuie pecte evidente, deși total opuse: În vara anului 1940, umilirea României a i) e poate bine că nu am rezistat, dat fiind derivat direct din umilirea Franței – care fuse- că ar fi trebuit să luptăm repede pe trei fron- se, în perioada interbelică, principalul nostru turi (Nord-Est, Vest și foarte probabil Sud- partener strategic. În acest an 2020, librăriile Est), ceea ce ducea direct în catastrofă întreaga franceze au fost inundate de cărți ce supli- hartă a țării; mentează bogata istoriografie a acestei rușini ii) dar la fel de bine se poate argumenta și naționale8. Presa de popularizare istorică a fost că ar fi trebuit să opunem rezistență sovietici- chiar mai dură: „1940 – cea mai mare înfrân- lor (măcar o vreme!), pentru că în acest fel am gere din Istoria Franței” scrie bimestrialul Le fi stricat atât planurile lui Stalin, cât și pe cele 2  Revista de istorie militară  ale lui Hitler! Să nu uităm că cei care ne-au ce- iar deseori alegerile de ultim moment ies cel rut imperativ să nu rezistăm au fost naziștii. mai prost. Indiferent de miză (militară, doctri- Altfel spus: cedând lui Stalin, noi l-am servit nară sau economică – v. dezbaterea despre teh- și pe Hitler. Aceasta e o realitate certă; în rest, nologia 5G ș.a.), noi trebuie să fim consecvenți desigur, judecățile sunt contrafactuale. în fapte cu valorile și principiile pe care le invo- căm în vorbe! Dovadă: Ionel Brătianu urmărea Întoarcerea la tradiție? încă din vara lui 1914 să intrăm în război ală- De reținut că nu iau aici în discuție alte pa- turi de Antanta; restul acțiunilor sale, până în liere ale tramei: orgoliul național, narațiunea august 1916, au fost calcul, diplomație și core- dominantă, stima de sine etc. – adică, acele grafie politică. Dar, spre deosebire de neutrali- atât de importante detalii care străbat deceni- tatea din 1914-’16 (un conflict în care exista un ile și marchează generații pe termen lung. La oarecare echilibru), neutralitatea noastră din fel, nu discut aici care dintre granițele noastre 1939 n-a mai ajutat nimănui – nici măcar nouă 9 din 1940 erau sau nu firești – ci doar sugerez (era o formă deghizată de dominație germană). că, prin retragerea fără rezistență din Basarabia III) În cazul concret al crizei din august & Bucovina, statul român a arătat că granițele 1939 – iunie 1940, nu e culpa cuiva anume că noastre erau mai maleabile decât noi înșine am fost prinși, geopolitic vorbind, între cio- susțineam cu câteva săptămâni/zile înainte. canul german și nicovala rusească. Dar e vina Este, de altfel, eroarea strategică pe care liderilor de atunci că acest lucru i-a găsit total avea să o facă și Ungaria vecină în august 1940, nepregătiți (iarăși). Pe scurt: în 1940 strategia la Viena: acceptând frontiere fixate ”din cre- globală românească a fost năucitor surprinsă ion” de Hitler și Mussolini (sau Ribbentrop de îngenuncherea rapidă a Franței. Nu româ- și Ciano, dacă preferați), liderii maghiari au nii au fost de vină, dar a fost culpa noastră că arătat că, în fapt, granițele sfântului regat mi- dependența României Mari de partenerul stra- lenar al Ungariei etc. nu erau nici milenare și tegic din perioada interbelică (Franța) a fost nici sfinte – ci erau negociabile. Orice maghiar una totală și totodată șubrezită atât de politica educat și rațional știe astăzi acest lucru – după cum orice român educat și rațional știe azi că internă a Franței, cât și de viața politică de la noi am sacrificat Basarabia în iunie 1940 în București – mai ales după moartea cvasi-si- speranța (iluzorie) că vremuri mai bune (sau multană, în 1927, a Regelui Ferdinand I și a lui poate Hitler însuși) ne vor garanta restul fron- Ionel Brătianu. Iar surpriza strategică de care tierelor și, după război, poate chiar... vorbeam (i.e. ocuparea germană a Parisului pe E interesant că în vara 1940, prin trei cedări 14 iunie 1940) a fost, în cazul nostru, agravată succesive, statul român s-a întors la tradiția sa de imaturitatea logistică în care ne aflam. Ca și medievală: cedăm orice, dar important e ca în august 1916, în iunie 1941 am intrat în răz- statul să dăinuie! Nu spun că e bine sau rău, boi mai curând nepregătiți, mizând masiv pe dar e limpede că așa s-a întâmplat. aliați (între timp, alții). IV) Concluzia de ansamblu e una care cere Fapte și vorbe, tactici și strategii o analiză la rece: România a avut și are oameni Ca profesor de Istorie, cred mereu că tre- suficient de capabili încât să imagineze tactici cutul luminează prezentul (altfel, desigur, m-aș de viitor imediat (vezi în 1859 unirea lui A.I. recalifica). Deci, care-s lecțiile valide azi ale fa- Cuza, independența din 1877, tratatul cu Pu- limentului umilitor din vara lui 1940? terile Centrale din 1883, intrarea în război din I) Există, vrem-nu vrem, un dat geogra- 1941, volta din 23 august 1944 etc.), dar recu- fic: când rămânem izolați de aliații noștri renta noastră problemă rămân strategiile pe (vezi decembrie 1917 sau iunie 1940), suntem termen mediu-lung (Istoria, da, se grăbește). condamnați să plecăm sabia (dar o rezistență Despre ce strategie putem vorbi în cazul lui prealabilă ne ajută!). , în iunie 1941, când el a băgat II) Pe acest loc de pe hartă, în orice criză, o țară în război fără să-l anunțe în prealabil și pentru noi (și pentru vecini) neutralitatea nu pe regele țării respective (!) și fără să fi semnat poate fi decât pasageră; pe termen lung, ea e o nimic, nici o alianță, nici o clauză, pe hârtie, fantasmă – în cele din urmă trebuie să alegem, cu Hitler?  Revista de istorie militară  3 V) În fine, elementul comun al evoluției ediția franceză, Ribbentrop, Ed. Perrin, 2011, p. 321 noastre din ultimele sute de ani a fost asumata ș.urm.). 4 noastră dependență de un hegemon. Pe harta Gerhard L. Weinberg, Visions of Victory. The lumii de ieri și azi, noi nu suntem suficient de Hopes of Eight World War II Leaders, Cambridge University Press, 2005 – v. capitolul I (p. 7-38), de- mici încât să nu contăm, dar nici suficient de dicat lui . mari încât să avem propria noastră agendă (in- 5 URSS n-a fost invitată la München. dependentă de hegemon/i sau de contestatarii 6 De aici decizia lui, simultană, de lichidare a lui acestuia/acestora10). Acestea fiind datele, dru- (în seara de 29 noiembrie mul spre o strategie elaborată și imuabilă este 1938). 7 complicat – dar e cert că el trebuie să înceapă Frontul Renașterii Naționale, la mijlocul lui de- cu educarea clasei politice, până măcar la nive- cembrie 1939. 8 Simon Catros, La guerre inéluctable. Les chefs lul de a putea citi o hartă și de a înțelege care militaires français et la politique étrangère, 1935- alianțe anume (cum ar fi NATO și UE, azi) sunt 1939, Ed. PUF ; Rémy Porte, 1940. Vérités et légen- benefice pentru interesul românesc. des; Gen. André Beaufre, La drame de 1940; Gilles Și, în același timp, ar fi indicat să-i adunăm Ragache, Juin 1940 (toate trei volumele la Ed. Per- pe acei oameni (ei există!) capabili să nu intre rin); Jean-Louis Crémieux-Brilhac, Les Français de în panică în fața unor „lebede negre” oricând l’an 1940, Ed. Gallimard (două volume, totalizând posibile. 2500 de pagini!), Heinz Guderian, Souvenirs d’un soldat (reeditarea memoriilor din 1950 ale genera- lului german de tancuri care în 1940 a îngenunchiat NOTE 1 Franța, Ed. Perrin) ș.a. Acest text reprezintă numai interpretarea și 9 De exemplu, am dubii că alipirea Dobrogei de opiniile autorului și că niciuna dintre instituțiile în Sud/Cadrilater la regatul României, în 1913, ne-ar care am lucrat sau lucrez (inclusiv Universitatea din fi adus și altceva în afară de dorința de răzbunare, București sau Ministerul Afacerilor Externe român) previzibilă, a Bulgariei (iar avantajul tactic al coastei nu sunt implicate aici. 2 înalte de la Capul Caliacra ș.cl. nici nu am avut oca- Al căror nivel de pregătire, azi, ar fi util de ana­ zia să îl testăm prin luptă). li­zat. 10 Nicolae Ceaușescu a încercat un joc diferit – 3 Michael Bloch, în biografia dedicată lui Ribben- și s-a trezit singur, la marginea unui drum de țară; trop, dă detalii despre desfășurarea con­ ­ferinței (v. continuarea se cunoaște.

4  Revista de istorie militară  Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Factorul militar în procesul de dezmembrare a granițelor țării (iunie-septembrie 1940). Între cedare și rezistență

PETRE OTU *

Abstract

The study analyses the role of the military in the collapse of the country’s borders in June- September 1940. In this period, Romania found itself isolated, politically and militarily, and the Ribbentrop-Molotov pact (August 23, 1939) placed it at the discretion of the two totali- tarian powers – Germany and USSR. The rapid defeat of France in just six weeks (May 10 – June 22, 1940) represented a huge surprise for the Soviet leader Joseph Stalin, who expected a prolonged war, similar to that of 1914-1918. Thus, the kept its forces intact and were in the position to tip the balance of victory on the Western front. The new circumstances allowed to materialize its old strategic objectives. Stalin decided to act forcefully and, by two ultimatums, he demanded Bessarabia, as stipulated in the Ribbentrop-Molotov pact, and in addition Northern Bukovina, a claim which created the first breach in the German- Soviet friendship. Although Soviet preparations and intentions were well known, the leadership in did not have a clear stance on whether to defend or evacuate Bessarabia. Under these circum- stances, the army was placed in a humiliating position, being forced to surrender without a fight the territory between Dniester and Prut and Northern Bukovina. In addition, the military leadership (the minister of war and the chief of staff) invoked the unfavourable forces ratio and opted for evacuation. The same situation repeated in the wake of the Diktat of August 30, 1940, the arguments invoked being once again the difficult military situation and the prospective dissolution of the Romanian state. Again, the army was ordered to evacuate northeastern Transylvania without a fight, but the withdrawal was slightly more organized. While the decision to accept the ultimatums and the diktats was primarily political, the army, despite having a secondary role in this drama, became one of its prime victims. It was put in the position to evacuate without a fight an important part of the national territory. Thus, the leadership opted for the formula ”we cede territories to keep the state” instead of armed resistance, as it would have been the case. The non-combat approach from the summer of 1940 had and still has consequences over the Romanian psyche.

Keywords: Romania, Bessarabia, Northern Bukovina, ultimatum, , Transylvania, 1940

* Profesor universitar doctor, președinte al Comisiei Române de Istorie Militară.  Revista de istorie militară  5 De câteva decenii, dezmembrarea grani­ mare pentru cele două țări5. În plus, România țelor țării în perioada iunie-septembrie 1940 a fost un contributor dinamic la activitatea constituie un subiect amplu discutat în isto- Societății Națiunilor ce avea ca principiu de riografia românească, iar opiniile exprimate bază securitatea colectivă. au fost și sunt variate și nu de puține ori con- Dar, toate aceste instrumente ce prefigurau tradictorii. În cele ce urmează, revenim asu- un model solid pentru asigurarea securității pra rolului pe care l-a avut factorul militar naționale au fost spulberate rapid de evoluția în procesul de dezagregare a Marii Uniri din evenimentelor. Acordul de la München (29 1918, încercând să formulăm un răspuns asu- septembrie 1938), urmat de dezmembrarea pra întrebării cheie – de ce armata română, Cehoslovaciei, a dus la destrămarea Micii În­ garanta unității și integrității teritoriale, nu a țele­geri6, iar desființarea Poloniei a pus capăt opus rezistență, nu a luptat nici la sfârșitul lu- celei mai importante alianțe românești inter- nii iunie 1940 împotriva agresiunii sovietice și belice, înrăutățind poziția geostrategică a sta- nici două luni mai târziu, la sfârșitul lui august tului român. același an, când Germania și Italia au impus La rândul său, Pactul Ribbentrop-Molotov așa zisul „arbitraj” de la Viena, în fond un ade- (23 august 1939) a făcut din România o victimă vărat Dictat, cum de altfel a intrat în conștiința aproape sigură a binomului germano-sovietic7. publică autohtonă. Punctul trei al protocolului secret privea direct România, provincia vizată fiind Basarabia: „În Poziție geopolitică privința Europei sud-estice, partea sovietică și geostrategică precară. subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Izolarea politico-militară a României Basarabia. Partea germană își declară totalul dezinteres față de aceste teritorii”8. Evoluțiile internaționale din anii 1938-1939 au avut consecințe dramatice asupra securității României, înrăutățind considerabil poziția sa geopolitică și geostrategică. În toată perioada interbelică statul român a promovat o politică îndreptată spre prezervarea păcii, condiție ab- solut necesară pentru menținerea integrității teritoriale, consolidarea Marii Uniri din 1918 și modernizarea societății românești. În consecință, s-a situat ferm de partea țărilor in- teresate în apărarea statu qou-lui, apelând la o varietate de instrumente bi și multilaterale pen- tru materializarea unor asemenea obiective1. România a făcut parte din sistemul de se- curitate francez, instituit la sfârșitul primei conflagrații mondiale în centrul, sud-estul și estul continentului european. A și încheiat cu Franța un tratat, la 10 iunie 1926, care, deși nu conținea prevederi foarte largi privind coo- perarea în domeniul securității, avea totuși o valoare morală de netăgăduit2. Concomitent, România a fost parte din alianțele regiona- le defensive – Mica Înțelegere3 și Înțelegerea Balcanică4. O importanță aparte a avut alianța cu Polonia, care, în esență, prevedea sprijinul reciproc în fața unei agresiuni neprovocate Carol al II-lea, rege al României din partea Uniunii Sovietice, pericolul cel mai (1930-1940) 6  Revista de istorie militară  Redactarea era ambiguă și așa cum s-a do- La rândul său, primul ministru Armand vedit ulterior nu era întâmplătoare, întrucât Călinescu consemna la 22 august 1939: „Lo- Ribbentrop primise instrucțiuni de la Hitler să vitura de teatru a acordului germano-sovietic. declare dezinteresul politic, nu și cel economic, S-au înțeles oare la o împărțire a Poloniei și a față regiunile Europei de sud-est până la Con- României?”11. stantinopol și Strâmtori9. Încheierea pactului Soluția la care s-a recurs a fost neutralita- germano-sovietic a fost primită la București cu tea, proclamată de Consiliul de Coroană la 6 foarte mare îngrijorare, deși nu se cunoșteau septembrie 1939, care menținea speranțele Ro- prevederile secrete. Edificatoare în acest sens mâniei de a păstra integritatea teritorială, de a sunt cele scrise de regele Carol al II-lea în jur- rămâne în afara conflictului. Liderii politici și nalul său. Luni, 21 august 1939. „La 4 1/2 militari de la București apreciau că Franța și Urdăreanu telefonează că are ceva extrem de Marea Britanie vor rezista în fața expansiunii important și de grav de comunicat. Îmi aduce germane, astfel că România putea interveni, știrea, atât de neașteptată, cât de dezagreabilă cum a făcut-o și în Primul Război Mondial, și de oribilă, că Germania iscălește cu U.R.S.S. într-un moment oportun pentru ea. un pact de neagresiune și că Ribbentrop mer- Dar procesul de izolare politică și militară ge la Moscova ca să aducă la îndeplinire acest se accentua, în pofida unor inițiative diplo- act de înaltă trădare din partea Sovietelor. La matice menite să slăbească strânsoarea, din- și la Londra, se înțelege, consternare. Ur- tre care amintim: imaginarea unor formule dăreanu e tragic asupra știrii. Eu nu sunt peste de tipul „Blocului balcanic” și „Blocului neu- măsură de mirat, căci de mult aveam hotărât trilor”12, eforturile de a menține viabilitatea impresia că se pregătea un concubinaj între Înțelegerii Balcanice, utilizarea „canalului tur- și comunism și că între aceste două țări cesc”, concesiile acordate Germaniei și treptata era o secretă simpatie de interese. Totuși, ca apropiere de ea13, curtea făcută Italiei de către gest din partea Rusiei, este ceva scârbos ca să diplomația de la București, privirile insistente facă așa ceva tocmai în momentul când trata și disperate către Paris și Londra, care acorda- cu misiunile anglo-franceze o convenție milita- seră garanții la 13 aprilie 1939, și cochetau cu r ă”. Marți, 22 august. „Dimineață, Călinescu ideea unui „Front oriental”, măsurile pentru și Gafencu, ca să discutăm situația. Și ei văd întărirea armatei și a capacității defensive etc., situația foarte în negru. Deciziunea finală este toate acestea au fost încercări de slăbire a pre- de a urma aceeași politică ca până acum, să siunii marelui vecin de la răsărit. întărim acțiunea de înarmare și să facem efor- turi pentru neutralitate. Am discutat diferite Cerul se întunecă la Răsărit. ipoteze, între care și aceasta: Se mai pune în- Planuri sovietice de agresiune trebarea foarte importantă, ce preț au plătit asupra României germanii pentru această schimbare la față? Unii, cum e Urdăreanu, cred că și-au împărțit Înghițirea țărilor baltice14, înfrângerea Fin- teritoriile Europei Orientale, mai ales cele po- landei15, realizate pe fondul complicității ger- loneze și ale noastre. În tot cazul, noi suntem mane și al pasivității Marii Britanii și Franței, în primul plan al primejdiei”. Miercuri, 23 au reprezentat semnale clare că lațul în jurul august. „De dimineață, Călinescu, ca să stu- României se strângea. Temerile Bucureștilor diez din nou întreaga situație, care am hotă- au fost confirmate la scurt timp după înche- rât impresia că devine din ce în ce mai gravă și ierea războiului sovieto-finlandez (12 martie a noastră, în special, extrem de dificilă... Iată 1940), prin care Moscova și-a recăpătat liber- concluziile la care am ajuns. Interesul Români- tatea de acțiune. ei este ca anglo-francezii să fie învingători și, în La 29 martie 1940, V. Molotov a ținut un același timp, să fie ferită, cât mai mult, de răz- discurs în Sovietul Suprem despre politica boi. În rezumat, neutralitatea cât mai lungă externă a U.R.S.S. Referindu-se la relațiile cu spre a putea păstra forțe proaspete și, eventual, România, el a subliniat că între cele două țări dacă circumstanțele o indică, să poată interve- nu există un tratat de neagresiune, fapt ce se ni, când acțiunea ar fi folositoare”10. explică „prin existența unei chestiuni litigioase  Revista de istorie militară  7 ­nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexiune urmă”, ele „depășind orice limită”. Ministrul de către România nu a fost niciodată recunos- român a respins afirmațiile diplomatului so- cută de U.R.S.S. deși niciodată nu a pus ches- vietic, subliniind, în același timp, că România tiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară”16. dorește relații amicale cu U.R.S.S20. Diplomatul sovietic a adus, de asemenea, Moscova pregătea, însă, terenul, provo- în discuție, așa-numitul „Caz Butenko”, făcând când sau inventând incidente de frontieră pe imputări autorităților românești17. Mesajul era care le transfera apoi pe seama românilor. Era, clar, Moscova, declanșând acțiunea de anexare evident, un război al nervilor, Uniunea So- a Basarabiei, invita Bucureștiul la negocieri. vietică dorind să meargă la sigur. Intervenția Faptul este confirmat de discuția dintre lui Molotov trebuie, însă, legată și de evoluția și Helfant, însărcinatul de afaceri operațiilor în nordul Europei, unde Germania sovietic la Roma, în care acesta a cerut o lămu- trecuse la ofensivă împotriva Danemarcei și rire definitivă și amicală a raporturilor dintre Norvegiei. În aceste condiții, Uniunea Sovie- România și Rusia. La observația diplomatului tică înțelegea să-și ia măsuri în eventualitatea român că România nu accepta concesii terito- „fluidizării” situației din sud-estul european. riale, Helfant a replicat că este posibil ca Mo- De altfel, de la 15 aprilie 1940, Comandamen- lotov să nu solicite Basarabia, ci „cedarea vreu- tul suprem sovietic a ordonat districtelor mi- nei baze navale – ca Estoniei – menite apără- litare Kiev și Odessa să pregătească acțiunea rii contra unei eventuale debarcări a trupelor împotriva României. generalului Weygand”. Îndemnul diplomatului Pregătirile militare ample ale sovieticilor sovietic era ca guvernul român să ia contact cu erau evidențiate de informațiile ce parveneau Molotov pentru a sta de vorbă și a sonda tere- prin multe canale autorităților românești. La nul. „Fiecare zi ce trece înrăutățește situația”18 27 mai 1940, Vasile Stoica, raportând centra- conchidea el. lei din București mișcările de trupe sovietice La 2 aprilie 1940, ministrul român la Mos- spre sud și vest, conchidea: „Concentrarea de cova, Gh. Davidescu, a adus la cunoștința cen- forțe importante în zona învecinată cu fron- tralei conținutul convorbirii pe care a avut-o tiera noastră este însă un fapt împlinit, care cu V. Molotov. Diplomatul român a respins stârnește neliniște și aici” (la - n.n.)”21. acuzațiile în „Cazul Butenko” și a reiterat La sfârșitul lunii mai și începutul lunii iu- dorința României de a avea relații bune cu nie 1940, ele s-au amplificat considerabil. De Uniunea Sovietică. La rândul său, ministrul de exemplu, la 3 iunie 1940, generalul N. Vatutin, externe sovietic și-a menținut aprecierile cu șeful de stat major al regiunii militare Kiev, a privire la respectivul caz, dar a dat asigurări că înaintat mareșalului K.S. Timoșenko, comisa- guvernul de la Moscova are în vedere acredita- rul poporului pentru apărare, un proiect de rea unui ministru plenipotențiar la București19. operații la adresa României. Scopul operației Declanșarea ofensivei germane în nordul era nimicirea forțelor române dintre Carpații și vestul Europei, marile succese ale armatei Orientali și Nistru, ajungerea, într-o primă germane au schimbat poziția sovietică față de fază, în fața aliniamentului fortificat Focșani- problema Basarabiei, Stalin luând măsuri pe Nămoloasa-Galați. Concomitent, armata so- linie militară pentru rezolvarea problemei Ba- vietică urma să realizeze supremația aeriană sarabiei, singurul punct rămas nematerializat și să distrugă flota română, realizând chiar și din protocolul secret din 23 august 1939. un desant pe litoralul românesc al Mării Ne- Moscova a recurs la un război al nervi- gre și în Delta Dunării. În final, România tre- lor, concentrând la frontierele de nord și de buia scoasă din luptă, iar Turcia europeană și est ale României numeroase trupe sovietice, Strâmtorile urmau să fie ocupate de Uniunea concomitent cu intensificarea activităților de Sovietică22. îmbunătățire a comunicațiilor și înmulțirea in- Tot mareșalul K.S. Timoșenko, prin două cidentelor de frontieră. În seara zilei de 9 apri- Directive speciale, nr. OY/583 și OY/584, a fi- lie, Gh. Davidescu a fost chemat de V. Molotov, xat trupelor Regiunii militare speciale Kiev și care i-a reținut atenția asupra „incidentelor” Regiunii militare Odessa, misiunea de a fi gata de frontieră, care s-ar fi „înmulțit în timpul din de luptă. Totodată, aceste două regiuni au fost 8  Revista de istorie militară  unite, creându-se Frontul de sud, comandat de Prut, spre Iași, de către Armata 12, iar o alta, cu generalul Gh. K. Jukov, care avea în compune- forțele Armatei 9, la sud de Chișinău, spre Huși. re trei armate (5, 9 și 12). De la 15 aprilie până Scopul urmărit era de a încercui marile unități la 10 iunie 1940, trupele au fost concentrate în române din raionul Bălți-Ungheni-Chișinău. raioane din apropierea frontierelor cu Româ- A doua variantă lua în calcul rezolvarea pe nia. Pentru îndeplinirea misiunii de luptă nu cale pașnică a diferendului, statul român ac- s-a recurs la mobilizarea rezerviștilor și a re- ceptând condițiile puse de guvernul sovietic. surselor aferente, soluție ce poate fi explicată În acest caz, misiunea Frontului de sud consta prin dorința autorităților sovietice de a păstra în ieșirea cât mai rapidă a eșaloanelor mobile secretul operației. (în general, unitățile și marile unități motori- Planul de operații împotriva României a zate și de cavalerie) la râul Prut, pentru a con- fost întocmit la 17 iunie 1940 de consiliul mi- trola retragerea trupelor române. Unitățile de litar al Frontului de sud și definitivat în ziua infanterie se deplasau în eșalonul doi trebuind de 19 iunie 1940, la Proskurovo, într-o ședință să sprijine, la nevoie, unitățile ce acționau în la care au participat consiliile militare ale ar- prima linie. în această variantă era introdus în matelor și comandanții corpurilor de armată. Basarabia și nordul Bucovinei un număr limi- Hotărârile luate au fost aduse la cunoștința co- tat de trupe23. mandamentelor subordonate, precizarea misi- Pregătirea acțiunii împotriva României unilor în teren făcându-se la comandamentele s-a făcut temeinic, fiind elaborate și trimise de corpuri de armată și de divizii în zilele de ­trupelor instrucțiuni precise privind: modul de 22-23 iunie 1940, iar la celelalte eșaloane cu o acțiune al aviației; asigurarea materială și me- zi înainte de începutul operației. dicală; evidența, folosirea și evacuarea captu- Planul a fost redactat în două variante. Pri- rilor; organizarea militar-administrativă a teri- ma avea în vedere faptul, socotit foarte probabil toriului cucerit; organizarea cooperării etc.24. de organele sovietice, ca România să nu accepte În ambele variante, acceptare sau rezis­ cedarea și să opună rezistență armată. În acest tență, s-a acordat o mare atenție desantului ae- caz, Frontul de sud trebuia să execute o amplă rian, care în cooperare cu unitățile mobile (ca- operație ofensivă împotriva statului român. valerie și motorizate) trebuia să desăvârșească Concepția avea la bază o manevră dublu învă- încercuirea trupelor române, să le hărțuiască, luitoare împotriva trupelor române. Se preve- să le dezorganizeze deplasarea, să instige dea executarea unei lovituri de-a lungul râului simpatizanții ideilor comuniste etc. Pentru

Care de luptă  Revista de istorie militară  9 desfășurarea acțiunii de desant au fost desem- aeriene și terestre; evacuarea satelor din apro- nate batalioanele 201, 204 și 214. Lansarea pierea Nistrului; construcția de aerodromuri, desantului trebuia să fie precedată de atacuri depozite, barăci; inspecții și alarme ale tru- ale aviației de bombardament asupra căilor și pelor din apropierea frontierei; desfășurarea nodurilor de comunicații, asupra coloanelor unui program intens de instruire; chemarea de trupelor române, a depozitelor etc. rezerviști; aducerea de noi forțe pe malul de est Pregătirile au fost încheiate, în linii mari, al Nistrului etc.25. către începutul celei de-a doua decade a lunii Informațiile privind pregătirile sovietice iunie 1940. Frontul de sud a concentrat pentru apăreau în flux continuu, ceea ce nu mai lasă acțiunea împotriva României 32 de divizii in- nici o îndoială asupra intențiilor Moscovei. La fanterie, 2 divizii de infanterie moto; 6 divizii 1 mai 1940, Grupul de armată nr. 1 a rapor- de cavalerie, 11 brigăzi de tancuri, 3 brigăzi de tat eșaloanelor superioare că sovieticii au mai desant aerian, 30 de regimente de artilerie (16 adus o divizie de infanterie în zona Tiraspol, din rezerva frontului și 14 din rezerva armate- totalul forțelor în acea regiune fiind apreciat lor), 4 divizioane de artilerie. În ultima etapă, la 9-10 divizii26. Două săptămâni mai târziu, așa cum raporta generalul-maior V. Melicov, la 15 mai 1940, Marele Stat Major releva o profesor la Academia Militară din Moscova, vie activitate la est de Nistru, inclusiv sosirea eșaloanelor superioare, măsurile de precauție unui nou comandament de corp de armată în au lipsit: „Concentrarea și desfășurarea trupe- Galiția, precum și dublarea căii ferate ce ducea lor și mijloacelor de luptă spre linia de pleca- la Tiraspol. re spre Nistru s-a efectuat, de asemenea, fără La 25 mai 1940, generalul Florea Țenescu, nici un camuflaj: armonicele, cântecele răsu- șeful Marelui Stat Major, a emis ordinul nr. nătoare, larma, iar noaptea lumina farurilor 2665 către Grupul de armată nr. 1, prin care miilor de mașini de diverse modele și feluri cerea ca toți ofițerii să se găsească la unitățile comunicau clar românilor de pe celălalt mal că lor, iar trupele să fie gata de a intra în dispozitiv aduceam spre Nistru, și ziua și noaptea, forțe în timpul cel mai scurt, fără a întrerupe însă enorme. De aceea, nu a existat elementul sur- lucrul la organizarea terenului. prinderii, totul se făcea deschis”. La 31 mai 1940, Marele Stat Major a ordo- nat tuturor marilor unități din partea de est Percepții și reacții ale Înaltului a țării să accelereze lucrările la prima poziție Comandament Român de rezistență: Carpații Orientali-Tg. Neamț- Tg. Frumos-nord Iași-nord masivul Cornești- Ampla mobilizare a forțelor sovietice din Nistrul inferior. O zi mai târziu, examinând lunile mai-iunie 1940 pune mai multe chesti- situația trupelor sovietice, Marele Stat Major uni de importanță vitală pentru a înțelege con- concluziona că se realizează o nouă dislocare duita decidenților de la București. Prima dintre de forțe care, în special în Galiția, are aspectul ele este în ce măsură pregătirile autorităților de unui dispozitiv operativ a cărui concentrare la Moscova erau cunoscute de forurile milita- pare a se fi terminat. Activitatea deosebit de re, de decidenții politici sau ultimatumurile so- intensă lăsa impresia unui nou război27. vietice au fost o surpriză, ceea ce poate explica Biroul 1 informații din Secția a 2-a a Mare- decizia de cedare? lui Stat Major, într-un studiu, „Considerațiuni La această întrebare pe baza unei ample politico-strategice privind situația Români- investigații se poate preciza cu certitudine că ei după capitularea Franței”, datat 19 iunie organele de specialitate românești au cunoscut 1940, făcea o analiză pertinentă a relațiilor destul de bine pregătirile sovietice și au apre- internaționale și a intențiilor sovietice față ciat cu relativă exactitate cuantumul forțelor de România. Astfel, se aprecia că înfrânge- aflate în față. rea Franței era departe de a limpezi climatul Începând de la sfârșitul lunii aprilie și internațional. Anglia continua războiul și făcea până în ultima decadă a lunii mai 1940, marile eforturi pentru a atrage de partea sa Uniunea unități dislocate în Basarabia au sesizat și infor- Sovietică. Aceste încercări corespund și cu mat despre acțiunile sovieticilor: recunoașteri interesele Rusiei sovietice, „care își dă seama 10  Revista de istorie militară  că, mai devreme sau mai târziu, Germania se conveni Germaniei, Rusia s-ar putea să treacă va îndrepta și asupra sa pentru a desființa co- la acțiune fără a-și mai anunța partenerul. Stu- munismul și a pune mâna pe bogățiile Ucrai- diul cerea ca trupele noastre de pe frontieră să nei, mult mai numeroase și mai ales mult mai fi gata în orice moment, iar prin măsurile luate aproape decât fostele sale colonii sau alte co- sovietele trebuie să desprindă clar „hotărârea lonii aparținând aliaților și de care ar putea, noastră fermă, că ne vom bate dacă vom fi de asemenea, să dispună în scurtă vreme”28. atacați”30. În perspectiva unui eventual conflict În acest sens trebuia interpretată și atitudi- cu sovietele, documentul reitera necesitatea ca nea sovietelor față de țările baltice și Finlan- România să beneficieze de ajutorul Germaniei da, ocuparea lor reprezentând poziții pen- și de neutralitatea Ungariei și Bulgariei. Aceste tru respingerea unui atac german. „Aceleași condiții erau apreciate ca obligatorii pentru ca necesități strategice – continua studiul – ar armata română să-și poată concentra forțele în putea îndreptăți Rusia sovietică să-și îndrepte partea de est a țării. atenția și asupra României, propunându-și să La 25 iunie 1940, deci cu o zi înainte de pri- respingă pe românii din Basarabia și Bucovina ma notă ultimativă sovietică, Secția a 2-a din și, eventual, să ducă frontul pe Carpații Ori- Marele Stat Major a trimis Nota informativă entali. Această intenție trebuie întrevăzută ca nr. 13 329, în care aprecia că agresivitatea sovi- foarte probabilă și este în perfect acord cu toa- etelor este deosebită, ceea ce creează perspec- te informațiile primite de Marele Stat Major tiva iminentă a unei invazii sovietice. (Secția 2) în ultimul timp”29. Mai relev și o altă inițiativă importantă a Se aprecia că sovietele pot să acționeze oficialităților militare. La 23 mai 1940, ­Florea împotriva României cu circa 45-50 divizii de Țenescu, șeful Marelui Stat Major, i-a prezen- infanterie, 12 divizii de cavalerie, 15 brigăzi tat regelui Carol al II-lea un Memoriu care sin- mixte de munte, 20 de brigăzi de aviație. Do- tetiza informațiile obținute privind pregătirile cumentul aprecia că Uniunea Sovietică va sovietice și aprecia: „Pactul ruso-german lasă acționa cu rapiditate, pentru ca armatele ger- Rusiei posibilitatea de a ataca Basarabia. Este mane, ocupate în Franța, să nu poată să se ultimul moment ca guvernul să comunice Ma- opună. Deși un război româno-rus n-ar mai relui Stat Major dacă Basarabia trebuie apărată

Regele Carol II primește defilarea armatei, 1940  Revista de istorie militară  11 când pășesc pe această bucată de pământ din- tre Prut și Nistru este că nu vin într-o țară rea- lipită României, ci într-o țară care a fost este și va fi totdeauna un pământ românesc”32. Discursul politic destinat pentru uzul opi- niei publice nu a fost suficient pentru păstra- rea Basarabiei și a nordului Bucovinei, regele, după ce a consultat Consiliul de Coroană, a decis să accepte ultimatumul sovietic din zile- le de 26-27 iunie 1940. Prin urmare, armata, autoritățile civile și mulți cetățeni s-au retras, în termen de patru zile, până la 3 iulie 1940, în condiții dramatice la vest de Prut. Aceeași conduită de non-combat s-a ma- nifestat și în ultima parte a lunii august 1940, când Ungaria a amenințat cu un război împo- triva României, ceea ce ar fi complicat relațiile dintre Germania și URSS. În consecință, Ger- mania, secondată de Italia, o prietenă mai ve- che a Ungariei, a intervenit și a decis „rezolva- rea” problemei prin impunerea Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Potrivit principiului dominoului, prin tratativele de la , so- licitate de altfel, de , a fost cedat Bulga- Regele Carol II trecând în revistă trupele riei sudul Dobrogei, teritoriu numit impropriu la parada de 10 mai 1940 Cadrilater.

Logica raportului de forțe sau evacuată. De această alternativă depinde pregătirea dispozitivului de apărare sau de În mai puțin de trei luni, România Mare, evacuare în timp util a materialului militar și după o existență de doar 22 de ani, s-a prăbușit, bunurilor mobile. Răspunsul impune extremă Se pune în mod firesc întrebarea cum a fost 31 urgență” . posibilă o asemenea dramă și mai ales ce rol Cu o lună înainte de agresiune, conducerea a avut armata, investită cu misiunea să apere militară a României nu știa care erau intențiile patrimoniul național, mai ales că ea a adus o liderilor politici față de problema Basarabiei. contribuție importantă la realizarea actelor de Mai precizăm că răspunsul la această proble- unire din 1918 și la apărarea lor în următorii mă vitală nu a venit până la primirea notelor ani. ultimative sovietice. Practic, regele Carol al În ampla dezbatere declanșată în istori- II-lea, principalul factor politic, comandantul ografia națională în cele opt decenii care au suprem al armatei, și guvernul au băgat capul trecut de la această tragedie, s-au conturat, în nisip, mergând pe formula, „vom vedea și practic, două orientări. Prima subliniază că ne vom descurca”. O atitudine condamnabilă, operațiunea de cedare a fost justă, singura ce venea în contradicție cu discursul public al posibilă în acele condiții. A doua stipulează monarhului, care profera permanent o condu- necesitatea și posibilitatea rezistenței armate ită războinică. Nu mai departe, la 6 ianuarie împotriva acestor agresiuni. 1940, la Chișinău, Carol al II-lea declara că Am subliniat anterior principalele coor- România se va bate pentru fiecare bucată a te- donate ale poziției geopolitice și geostrategice ritoriului național și nu va ceda nimic fără lup- ale statului român la începutul celei de-a doua tă. Monarhul făcea un elogiu Basarabiei, afir- conflagrații mondiale și în perioada ce a urmat. mând: „Sentimentul pe care L-am întotdeauna Concluzia este că, în iunie 1940, la ­începutul 12  Revista de istorie militară  dramei, România era complet izolată pe plan 1939, după agresiunea sovietică asupra Polo- politic și militar, fără nici o posibilitate de niei, dispozitivul operativ-strategic grupa ma- ­ajutor. joritatea forțelor pe „Frontul de est”, urmând Pentru a avea imaginea reală a contextului apoi cel „de vest” și, în sfârșit, cel „de sud”. acelor clipe să mai reținem și impactul nega- O asemenea repartiție era normală, logică, tiv uriaș, indus în clasa politică românească în conformitate cu principiile artei militare. În de dezastrul francez. În acest sens, Alexandru acest fel, Marele Stat Major a îndreptat eroarea Cretzianu nota: „...în România, ca în multe de la jumătatea deceniului patru, când, pe fon- țări din Europa, invincibilitatea armatei fran- dul adoptării de către Uniunea Sovietică a lim- ceze a fost multă vreme o dogmă, o axiomă, bajului securității colective, „Frontul de vest” a un element fundamental în orice discuție po- fost considerat principal, aici fiind concentrate litică. Chiar și puținii germanofili din mijlocul majoritatea forțelor și îndreptate mijloacele nostru n-au presupus niciodată posibilitatea cele mai mari, între altele construindu-se și un că forțele lui Gamelin vor fi zdrobite și puse sistem de fortificații36. pe fugă de către Wehrmacht, în numai câte- Așa cum reiese din raportul generalului va zile de luptă. Nu voi încerca să descriu aici Gh. K. Jukov, comandantul Frontului de sud, măsura influenței înspăimântătoare pe care a marile unități sovietice prezentau neajunsuri avut-o prăbușirea Franței asupra noastră. Este la dotare, instruire și disciplină, evidențiate și de ajuns să spun că regele, primul ministru și de operația de preluare a Basarabiei și nordu- șefii militari păreau să-și piardă, dintr-o lovi- lui Bucovinei37. Marele Stat Major român, pe tură, concomitent cele mai scumpe iluzii ale baza surselor sale informative, a evaluat relativ lor și orice luciditate a rațiunii. Pur și simplu corect forțele sovietice ce puteau fi îndrepta- nu puteau să aibă curajul necesar pentru a în- te împotriva României – 35-40 de divizii de frunta calamitatea rezultată. Când s-a semnat infanterie, 7 divizii de cavalerie, 5 divizii de armistițiul francez la 21 iunie 1940 – continua cavalerie independente, 7 brigăzi moto-meca- diplomatul român –, eu pot să spun cu adevă- nizate38. Armata română avea concentrate pe rat că pentru noi s-a stins o lumină. Era farul „Frontul de est”, 1 grup de armată, 2 armate (3 care timp de peste un secol a luminat progresul și 4), 7 corpuri de armată, 24 de mari unități, națiunii noastre pe calea spre independența de din care 20 de divizii de infanterie, 3 divizii de stat”33. cavalerie, 1 brigadă mixtă de munte39. Regele Carol al II-lea scria și el: „Cât timp Cuantumul forțelor sovietice l-am prezen- mai exista Franța, se perpetua ideea unei tat anterior. Ceilalți inamici dispuneau de ur- rezistențe; dar când o oștire cu reputația ce o mătoarele forțe. Ungaria dispunea de o forță avea cea franceză, cu amintirea glorioasă a răz- cifrată la 41 de brigăzi (27 de brigăzi de infan- boiului trecut, a trebuit să se încline în fața co- terie, 2 brigăzi moto, 2 brigăzi de cavalerie, 1 tropitorului și să fie ștearsă de pe suprafața pă- brigadă de munte, 9 brigăzi de frontieră). Din mântului în câteva săptămâni, atunci într-ade- acestea, la sfârșitul lunii iunie 1940, împotriva văr nu mai exista nici o speranță”34. Starea de României erau concentrate 17 brigăzi de infan- izolare era, deci, completă, deziluzia, confuzia terie, 2 brigăzi de cavalerie, 1 brigadă moto, 1 și demoralizarea punând stăpânire pe segmen- brigadă de munte40. România avea dispuse pe te importante ale clasei politice românești. „Frontul de vest”, 1 armată (Armata 1), 2 cor- Iată, deci, condițiile în care a trebuit să se ia puri de armată, 6 divizii de infanterie, 1 divizie o decizie față de brutalele note ultimative so- de cavalerie, 3 brigăzi mixte munte, 1 brigadă vietice. moto41. În vara anului 1940, România era confrun- Bulgaria dispunea de forțe militare mai tată cu agresiuni din patru direcții strategice, modeste, cifrate la circa 15 mari unități de di- deci, cu un război potențial pe trei „fronturi”35. ferite arme, din care, pe frontiera sa nordică În acest caz, Marele Stat Major s-a văzut ne- erau dispuse circa 2/3 din ele. România avea voit să disloce forțele pe cele trei teatre de concentrate pe „Frontul de sud” 4 divizii de in- operații, în raport de gradul de amenințare fanterie, 1 divizie de cavalerie, 1 brigadă mixtă și de mărimea adversarului. Din septembrie de grăniceri, 1 brigadă de cavalerie42. Rezultă  Revista de istorie militară  13 un raport de forțe de 2/1 pe „Frontul de est” în simultane pe trei sau chiar mai multe direcții, favoarea Uniunii Sovietice și relativ echilibrat, situație în care s-ar fi confruntat cu forțe so- de 1/1, pe celelalte două. vietice, germane, ungare, bulgare, posibil și Această situație ne-ar putea la con- iugoslave, fără nici o posibilitate de ajutor sau cluzia că am fi putut rezista agresiunilor veni- de retragere, de care au beneficiat, totuși, polo- te din cele trei direcții strategice, beneficiind nezii în toamna anului 1939. și de avantajul unor poziții naturale – Dună- Ca atare, rezistența armată în acele condiții rea, Nistru, Carpații. O analiză mai atentă însă n-ar fi avut sorți de izbândă, nici chiar dacă evidențiază importante nuanțe. Astfel, rapor- armata română ar fi fost perfect dotată și in- tul de 2/1 de pe „Frontul de est” era, practic, struită, iar celelalte măsuri de pregătire a teri- nerelevant, ținând cont de faptul că Uniunea toriului, populației și economiei ar fi fost ma- Sovietică avea pregătite încă 15 mari unități terializate integral. Dar, armata se confrunta pe care le putea concentra împotriva armatei cu serioase neajunsuri în dotare, încadrare și române într-un răstimp de 10-15 zile43. Nean- instruire. Din acest punct de vedere, nedu- gajată pe alte direcții, Uniunea Sovietică putea meririle și reproșurile celor care, preconizând concentra și alte forțe împotriva României, fă- rezistența, luau cunoștință în iunie-august când ca raportul să devină 5-6/1, și chiar mai 1940, de adevărata stare de lucruri a pregătirii mult, în favoarea sa. Pe „Frontul de vest”, deși militare a națiunii, erau neîntemeiate. În acel raportul era relativ egal, armata ungară dispu- moment s-a văzut limpede discrepanța enor- nea de o superioritate de 3/1 la avioane (600 mă dintre discursul politic, oficial despre înar- față de 200, cu cât putea interveni Marele Stat mare și voința de a lupta și realitatea. Ani în Major). Trebuia luată în calcul și intervenția șir, suveranul, guvernele, partidele și oamenii armatei germane, care concentrase deja mari politici s-au întrecut în declarații de dragoste unități cu misiunea de a interveni în România. față de oștire și de nevoile sale, subiectul fiind Un mare dezavantaj era însă lipsa cvasito- susceptibil de a aduce importante beneficii tală de rezerve. Într-un conflict pe trei direcții, electorale și de imagine, fără ca ele să fie urma- Mare Stat Major trebuia să utilizeze prioritar te și de fapte pe măsură45. Desigur că aceasta manevra pe direcții interioare, încercând să nu era singura cauză a neajunsurilor cu care se scoată succesiv din luptă pe fiecare dintre ad- confrunta armata, dar reprezintă una din cele versari44. De regulă, rezerva minimă pe care mai importante. și-o constituia fiecare comandant era de 30% Prin urmare, situația militară a României din efectivul angajat. Cum Marele Stat Major era de așa natură încât nici cu o armată foarte a dislocat aproape toate forțele pe cele trei puternică și bine dotată n-ar fi fost capabilă să „fronturi”, pentru a le acoperi, a rămas, practic, depășească pericolele. Credem, însă, că un or- fără rezerve. Cele 10-12 mari unități necesare ganism militar puternic ar fi cântărit mai mult pentru a constitui o grupare „de manevră”, în în conduita adversarilor noștri și în hotărârea măsură să intervină pe „frontul” amenințat, nu de a rezista cu armele agresiunilor. existau. Examinând raportul de forțe, se ajunge la Opiniile șefilor militari concluzia că România putea să facă față unei agresiuni declanșate simultan sau succesiv, pe În consiliile de coroană care au discutat una sau două direcții, respectiv, cea de vest și conduita de urmat a României, toți șefii mi- cea de sud, cu condiția ca Ungaria și Bulgaria litari care au participat s-au pronunțat pen- să nu beneficieze de ajutorul direct al Germa- tru acceptare. La primele două consilii din niei și U.R.S.S. În situația când agresiunea ar 27-28 iunie 1940 au participat generalii Ion fi fost realizată simultan pe două direcții, din Ilcuș, ministrul apărării naționale, și Florea care obligatoriu cea de nord-est, armata ro- Țenescu, șeful Marelui Stat Major, precum și mână avea capacitatea să se apere pe direcția Victor Slăvescu, ministrul înzestrării arma- secundară și putea întârzia înaintarea, câteva tei. Iată cum rezumă Gh. Tătărescu, primul săptămâni, pe direcția principală. Țara noas- ministru, spusele lor: „Aceștia, în fraze sobre, tră nu putea face față singură unei agresiuni expun un punct de vedere comun: de va fi 14  Revista de istorie militară  Generalul Florea Țenescu a declarat că ar- mata își va face datoria, dar a stăruit asupra inegalității forțelor ce aveau să se înfrunte. El „a conchis că armata noastră ar putea rezista o vreme, retrăgându-se pe Siret, numai dacă ar putea conta pe sprijinul ulterior al unei mari armate aliate, pusă în mișcare de crearea unui front politic, care ar crea un front militar. Fără acest sprijin, șeful Marelui Stat Major este de părere să acceptăm ultimatumul, pentru a nu fi obligați să cedăm mâine mai mult decât ni se cere astăzi”47. La cele de la sfârșitul lunii august 1940 au participat contraamiralul Nicolae Păiș, minis- trul Aerului și Marinei, generalul Gh. Mihail, șeful Marelui Stat Major, inginer Mihail Pribo- ianu, ministrul Înzestrării Armatei. Contraa- miralul M. Păiș a spus: „Sire, pentru existența unei națiuni trebuiesc patru elemente: un te- ritoriu, o armată, un guvern și un rege. Prin acceptarea arbitrajului avem posibilitatea să menținem națiunea română mai departe, ca să găsim locul unde să menținem aceste patru elemente, unde să ne dezvoltăm, pentru ca în viitor să putem să ne refacem”48. Gheorghe Tătărescu, prim ministru

­nevoie, armata­ se va bate, dar se va bate într-o disproporție de forțe care nu poate lăsa nici o îndoială asupra sfârșitului”. Același om politic și-a expus opinia sa: „La sfârșitul dezbaterilor arăt imposibilitatea rezistenței împotriva ar- matei Sovietelor și demonstrez consecințele unei asemenea rezistențe: distrugerea comple- tă a propriei noastre armate, cotropirea verti- ginoasă a țării și distrugerea statului român. Pun, de asemenea, în lumină imposibilitatea unei retrageri a armatei, sfârșind prin a apăsa asupra necesității menținerii intacte a forțelor noastre militare până în ceasul final al războiu- lui. În concluzie, cer și Consiliul aprobă ca gu- vernul, în răspunsul său, să confirme primirea ultimatumului și să ceară fixarea locului unde trebuia să trimitem negociatorii reprezentând statul român. Urmăream în chipul acesta să fa- cem o ultimă tentativă pentru a deschide calea discuțiunilor și să câștigăm câteva zile pentru a putea evacua în ordine armata, autoritățile, General de corp de armata Ioan Ilcuș, precum și populația românească ce n-ar fi voit Ministru al Apărării Naționale să rămână sub regimul de ocupație rus”46 . în perioada 21 septembrie 1939 – 4 iulie 1940  Revista de istorie militară  15 Generalul a declarat: clasei politice; un aspru regim de exploatare „Sire, spiritul oștirii este pentru a se bate. Acest națională a românilor, perspectiva incertă a spirit însă trebuie stăpânit, față de situația ma- refacerii structurii statale, jefuirea bogățiilor terială a oștirii și față de numărul celor cu care naționale etc.53. Justificând decizia de cedare vom avea de luptat, ungurii și rușii. Pe unguri din perspectiva consecințelor, regele Carol al îi putem bate; pe ruși îi putem stăpâni câtva II-lea scria ulterior: „Un stat poate fi eclipsat timp, pe urmă suntem dați înapoi. În conclu- momentan ca teritoriu, invadat fiind de ina- zie, suntem pentru a primi acest arbitraj și a se mic, dar dacă își menține organizația de stat stăpâni spiritul așa de agresiv al oștirii noastre, și cel puțin o parte din forța armată, chiar din- în interesul păstrării ființei statului român”49. colo de graniță, tot trăiește, și forța lui morală În amintirile sale, generalul Mihail a arătat că, rămâne întreagă”54. înaintea Consiliului de coroană, s-a consultat Referitor la rolul factorului militar în luarea cu subordonații săi de la Marele Stat Major, acestei grave hotărâri, unul dintre liderii poli- care au fost de acord. „Prin urmare – subli- tici din acel moment, , nota: nia el – era vocea Marelui Stat Major, deci, a „Pregătirea sau nepregătirea noastră miliară a armatei, pentru arbitraj”50. Afirmația lui este, avut în fapt un rol secundar (sublinierea în tex- însă, contrazisă de atitudinea multor ofițeri și tul original – n.n.) în determinarea evenimen- soldați care nu înțelegeau această nouă cedare telor, fiindcă chiar dacă erau înarmați până la și această nouă umilință. limita extremă a potențialului nostru și încă Semnalăm că, la 25 august 1940, Gheorghe armata noastră nu putea rezista până la capăt Mihail, proaspăt numit șef al Marelui Stat Ma- într-un război cu trei fronturi, dintre care unul jor, declarase că „politica se poate baza pe ar- față de un uriaș”55. Este o concluzie la care sub- mată fără nici o rezervă, în același timp găsind scriem, reieșită din examinarea la rece a fap- și sprijinul necalificat la populația din Transil- telor pe care le-am expus anterior, dar aceasta vania. Armata este bine instruită, cu un moral nu îi absolvă în totalitate de responsabilitate pe nezdruncinat și hotărâtă să acționeze, așa încât șefii militari. este gata să apere teritoriul național”51. Pentru înțelegerea semnificației facto- Soluția „eroică”? rului militar, evidențiem și opinia delegației române care se găsea la Viena la sfârșitul lu- Dacă rezistența armată nu putea aduce nii august. Reprezentanții români, deși nu au pe câmpul de luptă biruința, se putea încerca fost consultați, au trimis o telegramă în țară, și „soluția eroică”, după cum o numea Vaier condiționând acceptarea Dictatului de la Viena Pop. În procesul elaborării deciziilor, ea a fost de răspunsul afirmativ al conducerii militare la îmbrățișată cu vigoare de personalități ilustre. întrebarea dacă o rezistență armată cu per- Constantin I.C. Brătianu a trimis, la 26 iunie spective de succes de lungă durată pe mai mul- 1940, o scrisoare a regelui Carol al II-lea în te fronturi este asigurată. În caz de răspuns ne- care se pronunța pentru rezistență împotriva gativ cei doi, Mihail Manoilescu și Valer Pop, cererilor sovietice. Cedarea, spunea omul po- 52 se pronunțau pentru cedare . litic liberal, va demoraliza țara și armata și va Șefii militari au optat fără nici o excepție face ca revendicările maghiare și bulgare să pentru acceptare, argumentând aceasta prin nu poată fi stăvilite. „România Mare, distrusă două lucruri reale – situația militară deosebit din lașitate – se spunea în încheiere – va face de grea, respectiv raportul de forțe complet ca situația Maiestății Voastre să devină foarte nefavorabil, și nepregătirea armatei. Desigur gravă și orice solidarizare a tuturor românilor că atitudinea lor, argumentația adusă, a con- cu o hotărâre de o atare natură devine impo- tat în luarea deciziei de acceptare a actelor de sibilă”56. forță. Dar este greu de spus cât, deoarece hotă- În ședințele Consiliului de Coroană s-a re- rârea adoptată avea la bază și alte elemente, în- levat situația geopolitică imposibilă, insistân- tre care se detașează consecințele rezistenței, du-se pe necesitatea rezistenței ca unică soluție reliefate de cei care au optat pentru cedare: morală pentru o națiune. Mihail Popovici,­ la 30 desființarea statului, a armatei, dezintegrarea august 1940, sublinia că „o națiune nu trăiește 16  Revista de istorie militară  numai din părți materiale, dar și din părți mo- Neținând cont de principiul fundamental rale. Nu se poate ca un popor de 16 milioane că ceea ce contează în primul rând este forța să permită să se împartă țara lui și să ajungă la proprie, nevoile armatei, ale apărării țării au nimic, fără să verse o picătură de sânge? Este fost neglijate și amânate ani în șir, astfel că, cu putință aceasta? Cum vor putea generațiile la „momentul adevărului”, nepregătirea noas- viitoare să trăiască cu o astfel de istorie? Nicio- tră militară a fost un argument al cedării. Nici dată în istoria românească nu s-a putut scrie o cealaltă obligație nu a fost respectată în tota- pagină așa de tristă ca pagina aceasta”57. Silviu litate. Scopurile, presiunile și preparativele Dragomir releva, la rândul său, tot în aceeași sovietice față de Basarabia au fost cunoscute ședință, că România se găsea în situația tragică bine și din timp, iar organele de specialitate a lui Constantin Brâncoveanu: „dăm un copil românești au dat informații ample. Marele Stat după celălalt și nu refuzăm să ne convertim”58. Major și alte comandamente au propus unele S-a mai adus în discuție și rezistența fin- măsuri, totodată, precizarea hotărârii ce o va landeză, din anii 1939-1940. Credem însă că adopta statul român. Nu s-a dat curs nici unei între „cazul românesc” și cel „finlandez” nu sugestii, ba mai mult, armatei după prima notă poate fi pus semnul egalității, tocmai din cauza ultimativă, i s-a indicat rezistență pentru ca pozițiilor geostrategice diferite. Finlanda s-a în decurs de câteva ore doar să fie pusă într- confruntat cu un singur dușman, beneficiind o situație umilitoare, nemaiîntâlnită în istoria de neutralitatea vecinilor săi, în schimb Româ- sa. Inconsecvențele conducerii politice nu s-au nia era, practic, încercuită. Pozițiile strategice oprit aici. S-a argumentat cedarea Basarabiei importante, Carpații Orientali, gurile Dunării și a nordului Bucovinei prin necesitatea păs- trării Ardealului. Dar în momentul când s-a și marile resurse economice (petrol, cereale, pus problema apărării lui, răspunsul a fost o alte materii prime) făceau din România o țară nouă cedare. Non-combat-ul de la sfârșitul râvnită atât de U.R.S.S., cât și de Germania. S-a lunii iunie 1940 a generat, astfel, într-un ade- propus, de asemenea, și utilizarea petrolului ca vărat principiu al dominoului, celelalte cedări, mijloc de presiune la Berlin pentru a-1 obliga printre victime fiind și armata, căreia nu i s-a la o atitudine mai fermă față de sovietici. Apre- oferit prilejul, așa cum spuneam, să-și îndepli- ciem că aceasta a fost o soluție ce se impunea nească misiunea fundamentală, să se exprime mai mult în iunie 1940; ulterior, ea s-a demo- pe câmpul de luptă. O mare parte îi revine netizat parțial prin cedările față de germani în lui Carol al II-lea și, în chip firesc, el nu putea perioada 1939-1940. supraviețui seismului provocat de prăbușirea României Mari. Deși prin măsurile luate în Concluzii luna februarie 1938, Carol al II-lea și-a institu- it regimul său personal, devenind principalul Raporturile dintre politic și militar au fost factor de guvernare, el s-a ascuns în spatele analizate amplu de-a lungul timpului, inclusiv deciziilor Consiliului de Coroană. Mai mult, 59 în epocă . De regulă, militarul este subordo- în ziua de 27 iunie 1940, întrucât opțiunile în nat politicului, Clausewitz dând o definiție ce- favoarea rezistenței se prefigurau a fi majorita- lebră a acestui raport: „Războiul este continu- re, el a convocat o a doua ședință a Consiliului area politicii cu alte mijloace”. Pornind de aici, de Coroană, în care balanța s-a înclinat în fa- obligațiile elementare ale factorului politic față voarea cedării. Rândurile sale din jurnal care de factorul militar sunt cel puțin două: asigu- arată drama sa sufletească, trăită împreună cu rarea armatei cu tot ce îi este necesar pentru metresa sa, Elena Lupescu, sunt pentru istorie a-și îndeplini menirea (în cazul României, apă- și nu reflectă starea de spirit și dorința sa de a rarea statului național unitar); evitarea, din încerca o minimă rezistență împotriva agresi- partea politicii interne și externe, de a pune unii sovietice. În istoriografie există și ipoteza armata în situații-limită și a-i cere imposibilul. potrivit căreia, monarhul în înțelegere cu șeful Trebuie să constatăm că factorul politic româ- Marelui Stat Major, generalul Florea Țenescu, nesc nu s-a conformat, în vara anului 1940, ar fi manipulat cifrele forțelor sovietice, exage- acestor obligații, le-am numi noi, elementare. rând pericolul pe care acestea în reprezentau.  Revista de istorie militară  17 După cum s-a acreditat, relativ recent, ide- plomatice și militare, Rădăuți, 2003. Idem, România ea unei posibile înțelegeri între Carol al II-lea și și Polonia.1932-1939. Relații politice și diplomatice, Suceava, 2005, etc. Ungaria, intervenită în 1930, când fostul prinț 6 moștenitor a ocupat tronul, înlăturându-l pe Prof. univ. dr. Viorica Moisuc, România și Cri- za cehoslovacă. Documente, septembrie 1938, His- fiul său, Mihai, ce domnea sub o regență, fiind toria, București, 2010. minor. În schimbul unei conduite pașnice a 7 Pentru situația României în perioada ce a ur- Budapestei, Carol al II-lea era dispus să satisfa- mat încheierii acordului germano-sovietic a se ve- 60 că anumite pretenții teritoriale ale ­Ungariei . dea: Florin Constantiu, Între Hitler și Stalin. Româ- În 1940 s-a decis acceptarea actelor de nia și pactul Ribbentrop-Molotov, București, 1991; forță fără ca această soluție să întrunească ade- Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molo- ziunea unanimă a clasei politice și a opiniei tov. Antecedente și consecințe, Iași, 1998. 8 publice. Atunci, ca și în perioadele ce au ur- Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele mat, opțiunile și părerile au fost împărțite, nu lui pentru Basarabia, Culegere de documente, Chișinău, 1991, p. 5-7; De la Marea Baltică la Ma- puțini fiind aceia care ar fi dorit a doua cale. rea Neagră, 1939-1940 (Studiu și documente pri- Această bipolaritate a opțiunilor și căilor de vind negocierea, încheierea și aplicarea Pactului urmat, întâlnită și în perioadele anterioare, Ribbentrop-Molotov), editori: Ion Șișcanu, Daniela cum ar fi de pildă în timpul Primului Război Șișcanu, Chișinău, 2019, p.113. Mondial, reflectă, după opinia noastră, poziția 9 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a po- geopolitică și geostrategică precară a Români- porului român, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, ei, situată, așa cum se știe foarte bine, între București, 2011, p.355. 10 cele două – peninsulară și continenta- Carol al II-lea, regele României, Între dato- lă într-un „spațiu critic”, la un trio confinium, rie și pasiune. Însemnări zilnice, vol. 1 (1939-1940), ediție îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă și Narcis după expresia celebră a lui Simion Mehedinți, Dorin Ion, Casa de Editură și Presă „Șansa” S.R.L., unde s-au intersectat atâtea și atâtea interese. București, 1996, p. 176-182. 11 Armand Călinescu, Însemnări politice 1916- 1939, ediție îngrijită și prefațată de dr. Al. Gh. Savu, NOTE Humanitas, București, 1990, p. 425. 1 Pentru politica externă a României în perioada 12 A se vedea Diplomația românească în sud-es- interbelică a se vedea, Istoria Românilor, vol VIII, tul Europei (martie 1938 – martie 1940), București, România Întregită (1918-1940), ediția a doua revă- 1980; Eliza Campus, Din politica externă a Români- zută și adăugită, coordonator: prof univ. Ioan Scur- ei (1913-1947), București 1980; eadem, Înțelegerea tu, secretar științific: prof. univ. Petre Otu, Editura Balcanică, București, 1972; Cătălin Calafeteanu, Enciclopedică, București, 2010, p. 465-658. România și „Micile Puteri” vecine (1940-1944), 2 Maria Georgescu, România, Franța și securita- București, Editura Enciclopedică, 2011 etc. tea europeană în anii ’20. Speranțe și iluzii, Editura 13 Rebeca Haynes, Politica României față de Militară, București, 2004. Germania între 1936 și 1940, traducere de Cristina 3 , La Petite Entente, București, Aboboaie, Polirom, Iași, 2003. 1922; Florin Codrescu, La Petite Entente, tom I, Pa- 14 Silviu Miloiu, O istorie a Europei nordice și ris, 1930; Eliza Campus, Mica Înțelegere, București, baltice, vol. I. De la Epoca naționalismului la „Răz- 1968, ediția a II-a, București, 1997; Mihai Retegan, boiul Rece”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, În balanța forțelor.Alianțe militare românești inter- 2004; De la Marea Baltică la Marea Neagră, 1939- belice, București, 1997. 1940 (Studiu și documente privind negocierea, în- 4 Eliza Campus, Înțelegerea Balcanică, Bucu­ cheierea și aplicarea Pactului Ribbentrop-Molo- rești, 1972; Alexandru Oșca, Gheorghe Niculescu, tov)...., p..203-273. Tratate, convenții și protocoale secrete (1934-1939), 15 Emilian Bold, Din Istoria celui de-al Doilea Pitești, 1994. Război Mondial, Războiul de iarnă sovieto-finlan- 5 Din bogata bibliografie aferentă acestei pro- dez (30 noiembrie 1939 – 12 martie 1940), Univer- blematici semnalăm: Nicolae Dascălu, Relații ro- sitas XXI, Iași, 2002. Carl Gustaf Emil Mannerheim, mâno-polone în perioada interbelică(1919-1939), Mareșalul Finlandei, Memorii, Cuvânt înainte de București, 1991; Florin Anghel, Construirea siste- generalul-locotenent Ermei Kanninen, președintele mului „Cordon Sanitaire”. Relații româno-polone. de onoare al Comisiei Finlandeze de Istorie Milita- 1919-1926, Cluj-Napoca, 2003. Daniel Hrenciuc, ră, traducerea: Teodor Atanasiu, ediție îngrijită de: România și Polonia 1918-1931. Relații politice, di- Dumitru Preda, Adrian Pandea, Editura Militară, 18  Revista de istorie militară  București, 2003; De la Marea Baltică la Marea Nea- drul 30. gră, 1939-1940 (Studiu și documente privind nego- 38 Studiu..., p. 55-56. cierea, încheierea și aplicarea Pactului Ribbentrop- 39 A.M.R., fond 948, dosar nr. 1066, f. 20-21. Molotov)...., p. 171-203. 40 Ibidem, fond Microfilme, rola P. II 1. 975, ca- 16 Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. drul 30 41 II 1935-1941, Editura Fundației Culturale Române, Ibidem. 42 București, 2003, p. 295. Ibidem. 43 17 Ibidem. Studiu..., p. 17. 44 18 Raoul Bossy, Amintiri din viața diplomati- A.M.R., fond Microfilme, rola P. II 1. 974, ca- că (1918-1940), vol. al II-lea.1938-1940, ediție și drele 735-736. 45 studiu introductiv de Stelian Neagoe, Humanitas, A se vedea General Paul Teodorescu, Aviația București, 1993, p. 215-216. și Marina sub M.S. Regele Carol al II-lea, „Revista 19 Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. II Fundațiilor Regale”, nr. 6, 1 iunie 1940, p. 603-612; 1935-1941,….. p. 297-298. General Nic. Sc. Stoenescu, Armata în ultimii zece 20 Ibidem, p. 300-302. ani, Idem , p. 611-621; colonel D. Cantea, M.S. Re- 21 Serviciul Arhivelor Naționale Istorice centrale gele Carol al II-lea și doctrina de război, Idem, p. 622-629. (în continuare se va cita S.A.N.I.C.), fond Vasile Sto- 46 ica, dosar nr.1/73, f. 120. Gheorghe Tătărescu, Mărturii pentru istorie, 22 De la Marea Baltică la Marea Neagră, 1939- ediție de Șerban Tanasoca, Editura Enciclopedică, 1940 (Studiu și documente privind negocierea, București, 1996, p. 93-94.; A se vedea și memoriul încheierea și aplicarea Pactului Ribbentrop-Molo- său: Evacuarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, Craiova, 1940. tov)..., p. 58-59. 47 23 Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia pentru Ba- Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele lui sarabia, Editura Junimea, Iași, 1991, p. 179-180. pentru Basarabia..., p. 50-73. 48 Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura En- 24 Ion Șiscanu, Raptul Basarabiei. 1940, Editura ciclopedică, București, 1997, p. 235. Ago Dacia, Chișinău, 1993, p. 19. 49 25 Ibidem, p. 218. Studiu referitor la operațiunile militare ce au 50 Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise, avut loc cu prilejul pierderii Basarabiei, Bucovinei Generalul Gheorghe Mihail. Amintiri, București, de nord, Ardealului de nord și Cadrilaterului, ela- f.a., p. 101. borat de Marele Stat Major în anul 1941, p. 13-16. 51 Constantin Olteanu, Evoluția conceptului de (în continuare se va cita Studiu.). 26 putere armată la români, Editura Militară, Bucu­ Vitalie Văratec, Preliminarii la raptul Basara- rești, 1985, p. 251. biei și nordului Bucovinei. 1938-1940, Editura Libra, 52 Valer Pop, Bătălia pentru Ardeal (1940), pre- București, 2000, p. 273-405. 27 gătire pentru tipar și prezentare – Nicolae Mares, Arhivele Militare Român (A.M.R.), fond Mi- Editura Colosseum, București, 1990, p. 180. crofilme, rola P. II 1.975, cadrul 432. 53 Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Me­ 28 Ibidem, fond 948, dosar nr. 1066, f. 44. mo­rii iulie-august 1940, Editura Enciclopedică, 29 Ibidem, dosar nr. 531, f. 134. București, 1991, p. 274-285. 30 Ibidem, f. 135. 54 Carol al II-lea, In zodia Satanei,...., p. 133. 31 Ibidem, dosar nr. 1066, f. 49. 55 Mihail Manoilescu, op. cit., p. 284. 32 Dr. , M.S. Regele Carol al II-lea 56 C. I. C. Brătianu, Carol al II-lea, Ion Antonescu,­ și Basarabia, în „Revista Fundațiilor Regale”, iunie Amintiri, documente, corespondență, cuvânt înain- 1940, p. 650. te, note îngrijire de ediție, indici de Ion Ardeleanu, 33 Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută, pre­ Editura Forum SRL, București, 1992, p. 95. față de Florin Dobrinescu, Institutul European,, 57 Ion Mamina, op. cit, p. 237. 1995, p. 64. 58 Ibidem, p. 236. 34 Carol al II-lea, În zodia satanei, Editura Uni- 59 A se vedea Vintilă Teodorescu, „Politic și mi- versitas, București, 1994, p. 131. l i t a r ”, în „Revista Fundațiilor Regale”, anul VII, oc- 35 Direcțiile de nord și de est se intersectau pe tombrie 1940, p. 190-204. „Frontul de est”. 60 Petre Otu, A încheiat Carol II un acord cu 36 A.M.R., fond 948, dosar nr. 455, f. 220. Budapesta în 1930?, „Magazin Istoric” nr. 6, iunie 37 Ibidem, fond Microfilme, rola P. II 1. 975, ca- 2020, p. 23-26.

 Revista de istorie militară  19 Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Prăbușirea din interior

ION M. IONIȚĂ *

Abstract

How could a state and its leadership abandon without resistance millions of its citizens and almost a third of its territory, like Romania did in 1940? It’s a disturbing question and simply blaming the external factors is not sufficient, nor fair to the Romanian society. The events from the summer of 1940 are all the more shocking considering that the regime the King himself and his regime were pushing the pedal of na- tionalism, promising the citizens of that every swath of land will be defended under any circumstances, at any cost.

Keywords: Romania, 1940, Bessarabia, USSR, Carol II,

Cum s-a ajuns ca un stat și elitele lui conducă- catastrofa primei conflagrații mondiale. Idealul toare să cedeze fără rezistență, milioane de cetățeni național fusese împlinit, energiile puteau fi concen- și aproape o treime din teritoriu, așa cum a făcut trate pentru modernizarea și dezvoltarea națiunii. România în 1940? Este o întrebare tulburătoare, iar Provinciile aduse acasă veneau cu resurse umane și răspunsul care duce numai în direcția factorilor ex- economice, țara aproape se dublase. terni nu este nici suficient, nici corect pentru soci- Din păcate, startul a fost extrem de greu. Costul etatea românească. Evenimentele din vara lui 1940 războiului, pierderile umane, devastarea teritoriu- sunt cu atât mai șocante, cu cât regimul lui Carol lui, distrugerea exploatațiilor de petrol, creșterea al II-lea și Regele însuși nu făceau altceva decât să datoriei naționale, cheltuielile realizării unificării, apese pedala naționalismului și să-i asigure pe toți au dus România într-o stare economică sensibil in- oamenii trăitori între granițele României Mari, ferioară celei a Vechiului Regat de dinainte de 1914. că fiecare brazdă de pământ va fi apărată, în ori- A fost nevoie de aproape 20 de ani pentru a se ajun- ce condiții, cu orice preț. Regimul își arăta voința ge la ritmuri de dezvoltare pe măsura potențialului, declarată în acest sens de câte ori avea ocazia, prin dar deja decalajele față de statele Europei Centrale, defilări, uniforme, discursuri patriotice și, în mod ca să nu mai vorbim despre Occident, crescuseră direct, prin militarizarea statului. Părea că regimul semnificativ. de dictatură personală al Regelui se justifică prin- Din punct de vedere politic, Monarhia, conso- tr-un singur scop, apărarea țării în vremuri în care lidată și încă odată legitimată de succesul de la 1 devenea evident că granițele vor fi în primejdie și Decembrie, se confruntă, însă, cu o criză dinasti- lumea se va arunca într-un nou război. că prin renunțarea Principelui Carol la calitatea de După realizarea Unirii de la 1 Decembrie 1918, moștenitor al tronului. Lovitura destinului vine în România pornea cu toate șansele în epoca atât de 1927, când sunt răpuși fulgerător de boală în decurs promițătoare ce se deschidea unei lumi ieșite din de câteva luni, Regele Ferdinand și premierul Ion

* Redactor-șef revista Historia. 20  Revista de istorie militară  I.C. Brătianu. Cei doi piloni pe care se baza între- ­Gheorghe ­Davidescu, precizându-i ferm că așteaptă gul eșafodaj politic se prăbușesc, iar soluția găsită răspunsul în 24 de ore. Stalin punea astfel în aplicare se va dovedi nefuncțională. Prin Constituția din înțelegerea cu Hitler cuprinsă în Pactul Ribbentrop- 1923, rolul Regelui rămâne acela de factor politic Molotov semnat pe 23 august 1939 la Moscova. decisiv. Prin implicarea directă în viața politică Re- În timpul scurs între primirea telegramei și gele, în mod practic, nu putea fi substituit. Mai mul- convocarea Consiliului de Coroană, pus în fața tă distanță între Rege și viața politică, după model unei probleme existențiale pentru stat, Regele nu-și britanic, poate ar fi prevenit situații limită, de genul schimbă programul, nu cere imediat Guvernului și celor care apar într-o criză dinastică, de exemplu. Armatei să se reunească de urgență! Avea de dat un Dar, având succesiunea asigurată, prin Carol și apoi răspuns crucial pentru destinul țării, pentru viața a prin fiul său Mihai, Monarhia se putea considera la milioane de români. Nu, se întâlnește cu un orga- adăpost din acest punct de vedere. nism consultativ, Consiliul de Coroană, după prânz. Lebăda neagră s-a dovedit a fi modul în care De fapt, starea de spirit era deja conturată, ceda- Principele Carol și-a înțeles responsabilitățile, ale- rea în fața amenințării sovietice. Prezentarea făcută gând între tron și plecarea în exil alături de Elena de Armată este jalnică. Nici urmă de rezistență, ni- Lupescu, cea de a doua cale. Inconstanța Principelui cio dorință de apărare. Brazdele de pământ, „sacre” era cunoscută, mai avusese tentative de renunțare cu câteva luni în urmă, puteau fi acum cedate fără la prerogativele de Moștenitor al Tronului, tot din un foc de armă. Consiliul este de fapt o scenetă, ju- rațiuni amoroase. Fusese convins de părinți să revi- cată în două acte, pentru că, prima întâlnire fiind nă asupra deciziei, dar, în 1925, era hotărât în mod neconcludentă, se mai organizează încă una, pe „definitiv”. seară, când adepții rezistenței rămân și mai puțini. După doi ani, în 1927, situația se schimbă, însă, Regele a obținut paravanul pe care și l-a dorit. Su- dramatic, Mihai devine Rege la numai 6 ani și se veranul care vorbea la fiecare paradă numai despre instituie Regența. Regina Maria este scoasă din apărarea fiecărei palme de pământ, poate da vina pe joc, Regența este o considerată o victorie a lui Io- lașitatea consilierilor săi. Votul din a doua ședință, nel Brătianu care o domină. Dar moartea marelui 19 pentru acceptarea ultimatumului, 6 împotrivă și lider liberal schimbă din nou lucrurile. Rămasă și unul „expectativ” îl face să spună că am făcut o mare fără personalitatea care stăpânise viața politică ro- greșeală, dar atât. România comunică la Moscova că mânească atâția ani, țara nu poate fi guvernată de se supune condițiilor sovietice. o Regență slabă, alcătuită din personaje care nu se Așa s-a petrecut ziua în care România de la 1 puteau impune sau nici măcar nu își doreau să joace Decembrie 1918 a încetat să existe. Pe străzi, oa- vreun rol politic, precum Principele Nicolae. Dacă menii au îngenunchiat și s-au rugat, pentru că era Regele Ferdinand ar mai fi trăit până aproape de singurul lucru pe care puteau să-l mai facă. La Palat, majoratul nepotului său Mihai sau Ionel Brătianu ar după Consiliul de Coroană, s-au împărțit noile pos- mai fi continuat să-și spună cuvântul pe scena poli- turi ministeriale. Regele încheie noaptea consolân- tică, vidul de autoritate ar fi fost evitat. Dar, simțind du-se în brațele Duduii care se arată și ea îndurerată că situația s-a întors în favoarea sa, Carol îți va face de cele petrecute. reîntoarcerea detronându-l pe propriul său fiu, și Dar cedarea nu s-a făcut pentru că un Consiliu evenimentele iau, din nou, cu totul alt curs. de Coroană a decis astfel. Între granițele sale, statul Zece ani mai târziu, în dimineața de 27 iunie se prăbușise demult. Regele și camarila sa se trans- 1940, Regele Carol al II-lea asista , la Palatul Re- formaseră într-o elită extractivă care scotea dividen- gal, la examenul de bacalaureat al fiului său Mihai, de din tot ce se putea, în primul rând din contractele așa cum și notează în jurnalul său. După orele de publice, bineînțeles, achizițiile armatei fiind pe un examinare, Regele este satisfăcut de rezultat și are loc de frunte. Corupția instituționalizată măcinase timp să participe la dejunul cu profesorii, felicitân- fundațiile pe care ar fi trebuit să stea statul. Aduși du-i pentru eforturile depuse. Părea ca orice tată pentru prima oară împreună între granițele aceleași emoționat și bucuros, într-un moment important în țări, mulți dintre locuitorii provinciilor reunite au viața fiului său. Amabilitățile odată încheiate, Regele resimțit o administrație de slabă calitate, pusă pe că- a trecut la partea a doua a zilei, constând în ședința pătuială. Încet, încet, instituțiile au devenit instru- Consiliului de Coroană. Pe ordinea de zi, un singur mente personale în mâinile Regelui, ale amantei sale punct, ultimatumul sovietic prin care Stalin cerea și a executanților acestora. cedarea către URSS a Basarabiei și a Bucovinei de Regele a avut vechile lui planuri de preluare per- Nord. Regele primise telegrama de la Moscova în sonală a puterii la care nu a renunțat niciodată, ci cursul nopții. Cu câteva ore înainte, în seara zilei de numai a așteptat momentele favorabile. Dar suve- 26 iunie, Molotov îi prezentase textul ultimatumu- ranul nu a pierdut niciun prilej în deceniul petrecut lui ministrului plenipotențiar român la Moscova, la cârma României de a cultiva disensiunile dintre  Revista de istorie militară  21 oamenii politici, de a le specula slăbiciunile și de resurselor de petrol era esențială în purtarea pe a săpa la temelia democrației, așa cum arăta ea la mai departe a războiului. Hitler, spre deosebire acel moment. Ca să ajungă miniștri sau premieri, de unii dintre generalii săi, era extrem de preocu- oamenii politici știau că drumul trece prin sufrage- pat de acest lucru. Venirea rușilor prea aproape de ria Regelui și făceau toate compromisurile pe care le zona petroliferă a României, iar ocuparea țării și considerau necesare, cu rare excepții. privarea armatei germane de resursa românească Puterea de dragul puterii și a avantajelor oferite de petrol erau neacceptabile pentru Führer. Cum de aceasta a fost motorul unei vieți politice departe ar fi reacționat Germania dacă România ar fi opus de idealurile și de sacrificiile generației care făcu- rezistență? Ar fi lăsat URSS să ocupe întreaga țară? se Unirea. Regele a înlocuit lipsa de substanță, de Când Stalin l-a informat despre punerea în aplicare orizont și de proiect a întregului eșafodaj pe care îl a aspectelor convenite Pactul Ribbentrop-Molotov, patrona cu o gigantică operațiune de propagandă. Hitler a reacționat în fața pretențiilor URSS de a La fel cum a cumpărat și a manipulat oameni poli- ocupa în întregime și Bucovina, iar URSS s-a limitat tici, a obținut și sprijinul unei generații excepționale la partea de nord a provinciei. Stalin nu își dorea să-l de intelectuali, înrolați în mecanismul de preamă- ostilizeze pe Hitler, considerând că mai are nevoie rire a personalității regale. Omagiul suprem a venit de timp pentru înarmare, politică pe care a promo- la aniversarea a 10 de la urcarea pe tron, cu doar vat-o asiduu până la invazia germană din iunie 1941. câteva săptămâni înainte de cedarea Basarabiei și de Nu au știut Regele și politicienii săi că petrolul este sfârșitul României Mari. „Omagiul” conducătorului important? Bineînțeles că știau din moment ce in- a rămas o practică a tuturor dictaturilor ce au ur- teresele Germaniei în România fuseseră exprimate mat, dusă pe noi „culmi” în vremurile lui Nicolae cât se poate de clar. Și atunci, de ce nu au analizat Ceaușescu. Dar inspirația din epoca lui Carol al II- toate variantele? lea a rămas definitorie, schimbând doar ceea ce era Anularea democrației atâta cât era, proas- de schimbat. ta administrație, violența politică, ascensiunea Propaganda, poleiala realității, acoperirea de- formațiunilor totalitare, antisemite și xenofo- valizării statului prin excesul de festivism și discur- be, instaurarea dictaturii, cleptocrația, corupția suri fără acoperire nu vor mai fi de niciun folos în instituționalizată, propaganda din ce în ce mai des- momentele dureroase din vara lui 1940. Națiunea prinsă de realitate, toate dovedesc că Regimul ajun- va constata șocată că nimic din ceea ce se spunea sese la capăt, la momentul adevărului. Etosul care nu putea fi pus în practică. Izolarea internațională dusese la înfăptuirea României Mari se pierduse, a României care, în urma prăbușirii Franței, nu mai cu gândul că ceea ce ni se cuvine ne este garantat putea conta pe ajutorul Aliaților, avea un corespon- pentru totdeauna. La primul șoc, tencuiala a căzut dent la fel de catastrofal în prăbușirea din interior. și structura de rezistență a statului grav afectată a Elitele nu mai aveau nici voința politică de a rezista, ieșit la iveală. nici capacitatea analitică de a căuta și cele mai sla- Dincolo de evoluțiile geostrategice, de pier- be șanse, dacă nu de salvare, cel puțin de limitare a derea alianțelor și de pulverizarea ordinii mondi- dezastrului. ale, proasta guvernare își spusese un cuvânt greu Chiar dacă România se afla într-o situație dispe- în aducerea României în incapacitate să se apere. rată, mai existau lucruri de analizat. Decidenții de Lecția rămâne valabilă. Reziliența se construiește la București au ignorat total cartea geostrategică a din interior, în mod sistematic, pe termen lung și în petrolului românesc. Pentru Germania, ­asigurarea mod responsabil.

22  Revista de istorie militară  Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Nicovala germană și barosul sovietic. Pierderea Basarabiei între iluzii naționale și realități geopolitice

MANUEL STĂNESCU *

Abstract

The reality de jure recognized by the collapsed after only 22 years. The shock of the territorial losses from the summer of 1940 is also for the current generations one of the turning points in the history of the Romanian nation. Out of the need not to repeat the mistakes of the past, specialists and public opinion sought to identify the causes that led to the country’s inability to defend itself in the face of political and military aggression. Were the internal factors determining or the geopolitical dynamics of the old continent, especially relations between Germany and the Soviet Union, would it have been impossible to change through a more coherent domestic policy from the point of view of defence capability? Could a skilful diplomacy have protected Romania from the moment of deep crisis of 1940? A complex problem has complex causes; however, let’s try to sketch the geopolitical context in which events took place that led to the loss of Bessarabia and opened a Pandora’s box that will close only in September, with the loss of .

Keywords: Romania, territorial losses of 1940, Bessarabia, Ribbentrop-Molotov Pact, ­Rapallo Pact, Soviet-German relations

Realitatea recunoscută de jure prin Trata- a bătrânului continent, în special a relațiilor tul de la Trianon s-a prăbușit după doar 22 de dintre Germania și Uniunea Sovietică, ar fi ani. Șocul pierderilor teritoriale din vara anu- fost imposibil de modificat printr-o politică in- lui 1940 reprezintă și pentru generațiile actua- ternă mai coerentă din perspectiva capacității le unul dintre momentele de cumpănă din isto- de apărare? O diplomație abilă ar fi putut feri ria națiunii române. Din nevoia de a nu repeta România de momentul de criză profundă din greșelile trecutului, specialiștii și opinia publi- 1940? O problemă complexă are cauze pe mă- că au căutat să identifice cauzele care au dus sură; cu toate astea, să încercăm să schițăm la incapacitatea țării de a se apăra în fața unei contextul geopolitic în care s-au derulat eveni- agresiuni politice și militare. Au fost factorii mente care au dus la pierderea Basarabiei și interni determinanți sau dinamica geopolitică au deschis o cutie a Pandorei care se va închide

* Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  23 abia în septembrie, odată cu cedarea Cadri- Nu doar statutul politic al Germaniei și laterului. Fără a avea, firește, pretenția unei Uniunii Sovietice, așa cum îl stabilise Versail- reconfigurări sau reinterpretări, pentru că, așa les-ul, a împins cele două țări spre colaborare, cum spune un celebru dicton francez, „este dis- ci și noile realități geopolitice create de Aliați cutabil dacă istoria se repetă sau nu, dar este la finalul primei conflagrații mondiale. Iar în sigur că istoricii se repetă unul pe altul”. această nouă realitate „pivotul” îl constituia restaurarea Poloniei. Istoricul francez Jacques Alianța indezirabililor Bainville scria în 1920: „tratatul de la Versail- La sfârșitul Primului Război Mondial au les a legat alianța între Germania și Rusia. Nu existat două țări pe care sistemul tratatelor avem dreptul să ne înșelăm. Din moment ce în- de pace de la Versailles le-a trecut la catego- tre Germania și Rusia se reconstituia, pe seama ria „proscriși”: Germania și Uniunea Sovietică. uneia sau a alteia, o Polonie, se stabilea comu- Germania a fost lipsită de orice capabilități nitatea de interese și de sentimente. Germanii militare, armata fiind redusă la 100 000 de și rușii nu se iubesc, dar ei sunt, ca să spunem militari, iar serviciul militar obligatoriu fiind așa, complementari. Ei au nevoie să fie în con- abolit, asta pentru că, prin articolul 231 al tact, să schimbe produse, idei, oameni și ei nu Tratatului, Berlinul fusese considerat vino- se pot întâlni decât peste corpul statului polo- vat de declanșarea războiului. Uniunea So- nez. Ei sunt mai puțin complici pentru a-și ga- vietică nu a făcut obiectul unei condamnări ranta unii altora bucata lor de Polonie, cât mai explicite; în orice caz, regimul instaurat după ales pentru a o distruge și a o împărți din nou. noiembrie 1917 era considerat ca fiind în afa- După înfrângerea ei, Germania trebuia să do- ra „comunității internaționale”. După eșecul rească în chip firesc alianța cu Rusia. Și totuși, intervenției aliate și al mișcării albe s-a luat aceasta n-ar fi fost un motiv suficient pentru ca decizia formării unui „cordon sanitar”, având ea să fie sigură că o va obține. Polonia pare a fi drept puncte de sprijin Polonia și România, fost inventată pentru a grăbi apropierea”1. care să împiedice contaminarea Europei cu Politica de apropiere față de soviete a Ger- „virusul” comunist. maniei a fost influențată de susținerea pe care aceasta se bucura în mediul politic (ministrul de externe, Walter Rathenau), în cel economic (uzinele Krupp, Blohm und Voss și Albatros Werke) și cel militar (generalul von Seeckt, noul comandant al armatei germane, care vedea un imens avantaj în faptul că Rusia Sovietică nu fusese semnatară a Tratatului de la Versailles). Din aceste convingeri s-a născut tratatul sovieto-german semnat la Rapallo, la 16 apri- lie 1922. Păstrând proporțiile, impactul acestui tratat pentru contemporani a avut caracteristi- cile undei de șoc dată de semnarea înțelegerii din august 1939. În lumina contextului de la începutul anilor ’20, el nu surprinde și apa- re drept un produs firesc al percepției unor interese comune. Prin tratatul de la Rapallo cele două părți renunțau la despăgubirile de război, acordându-și reciproc clauza națiunii celei mai favorizate, restabilind legăturile di- plomatice și consulare. Germania renunța la Generalul Hans von Seeckt, organizatorul orice pretenție pentru bunurile naționalizate 2 Reichwehr, alături de Otto Gessler, ministrul în urma revoluției . Ieșirea celor doi „paria” din apărării în Republica de la Weimar, izolare a făcut senzație în epocă și a prefigurat la începutul anilor ’20 surpriza din 1939. 24  Revista de istorie militară  Semnarea Tratatului de la Rapallo, 16 aprilie 1922. Al doilea din stânga cancelarul german Joseph Wirth alături de delegația sovietică: Leonid Krassin, Cicerin (ministrul de externe) şi Adolph Joffe

Tratatul de la Rapallo a fost urmat, în au- aceasta să nu realizeze raporturi prea strânse gust, de un acord mult mai important prin cu Moscova4. prevederile sale, fiind fixate cadrul și condițiile Relațiile cu Sovietele ofereau avantaje con- colaborării între armatele celor două state. siderabile Republicii de la Weimar, aflată sub Reichswehr-ul căpăta posibilitatea de a utili- presiunea clauzelor restrictive ale Versail- za baze militare pentru instruire în domeniul les-ului, întrucât imensa piață rusească avea blindatelor, aviației și războiului chimic, rezul- mare nevoie de mărfuri și tehnologie, având o tatele urmând a fi valorificate în comun de cele structură socială și industrială rămasă în seco- două părți. O fabrică de avioane construită de lul al XIX-lea.­ La 26 aprilie 1926, la Berlin, a firma Junkers la Fili, o alta de gaze asfixiante la fost semnat un nou tratat de „prietenie și ne- Troțk (Samara), școli de aviație la Liuberti și utralitate” cu Uniunea Sovietică, care lărgea Lipețk, toate au fost rezultatul acestui acord. baza înțelegerii de la Rapallo. Acest tratat nu Partea germană folosea drept acoperire „Soci- intra între documentele Societății Națiunilor etatea pentru promovarea întreprinderilor in- și, în consecință, pentru cei care susțineau dustriale”, destinată să asigure și contactele în- tre ofițerii celor două armate (printre cei care au vizitat Uniunea Sovietică s-au aflat viitorul ministru de război al lui Hitler, feldmareșalul Werner von Blomberg, precum și viitorul ge- neral Alfred Gerstenberg, șeful misiunii milita- re aeriene în România și comandantul apărării antiaeriene a perimetrului petrolifer Ploiești)3. Au existat însă și momente tensionate în relația dintre Republica de la Weimar și Uni- unea Sovietică. Cu puțin timp înainte de sem- narea acordurilor de la Locarno (octombrie 1925), Georghi Cicerin, comisarul pentru Afa- ceri Externe, s-a deplasat la Berlin pentru a-l determina pe Gustav Stresemann, ministrul de Externe german, să nu le semneze, motivând că ele ar fi avut o tentă antisovietică. Strese- mann a votat acordurile și, în decembrie 1925, a semnat un acord de colaborare economică cu Sovietele. Ca și în cazul tratatului de la Rapallo, care a fost exploatat ca mijloc de șantaj con- tra marilor puteri Aliate, acest acord a exerci- tat o anumită influență asupra occidentalilor, Ministrul de externe german Walther Rathenau, obligați la concesii față de Germania, pentru ca inițiatorul Tratatului de la Rapallo  Revista de istorie militară  25 ­organismul de la – România, Cehoslo- care au determinat politica externă a Rusiei so- vacia, Polonia, Iugoslavia – el era un motiv de vietice, precum și pe propriile experiențe. Sta- îngrijorare prin libertatea de a se lăsa semna- lin a considerat că frontierele de sud ale Uni- tarilor săi „de a interpreta ceea ce nu se spunea unii Sovietice rămâneau vulnerabile. El avea formal, adică de a se pronunța asupra răspun- în vedere războiul Crimeii, intervenția fran- derii conflictelor eventuale” 5. co-britanică din 1918 și acțiunile armatei albe Tratatul din aprilie 1926 a fost reînnoit la din sudul Rusiei din 1919-1920. Pentru viitorul 24 iunie 1931. Odată cu preluarea puterii de lider sovietic, încă din 1921 poziția statului so- către Hitler, relațiile germano-sovietice au cu- vietic în raport cu statele înconjurătoare era noscut o anumită stagnare, dar ar fi greșit să fundamentală în edificarea securității. În arti- presupunem că instaurarea regimului nazist colul Partidul înainte și după preluarea pute- la 30 ianuarie 1933 a adus ruptura brutală a rii, publicat în august 1921, el a abordat pentru relațiilor dintre Berlin și Moscova. Deși judeca prima oară problema existenței, cel puțin, a politica într-un mod profund ideologic, el ră- unui stat „vecin” sovietic: „Dacă Rusia sovietică mânând fidel conceputului de Lebensraum, de ar fi avut ca vecin un mare stat sovietic, dezvol- cucerire și germanizare a „spațiului vital” din tat din punct de vedere industrial, sau câteva Est, în 1933 proaspătul cancelar era perfect state sovietice, ea ar fi putut ușor stabili relații conștient de slăbiciunea țării sale și înțelegea de colaborare cu astfel de state, pe baza schim- necesitatea adecvării programului său ideolo- bului de materii prime contra mașini și utilaj”.6 gic la mijloacele de care dispunea. Înainte de Cel care a evidențiat, pentru prima oară, a se angaja într-o mișcare de forță împotriva această caracteristică a gândirii de politică ex- Franței, și-a propus să lucreze inițial indirect, ternă a lui Stalin a fost sovietologul american mai ales prin subminarea sistemului oriental Robert C. Tucker, anume atenția îndreptată de alianțe al Franței, fiind interesat mai ales asupra țărilor limitrofe. El sublinia că „încă din de Polonia. 1925, Stalin lua în considerare posibilitatea de Dacă din perspectiva Germaniei, fie că a intervenție a Armatei Roșii în țările vecine, ca fost vorba de republica de la Weimar, fie de formă a exportului de revoluție”7. Specialistul regimul nazist, putem identifica ușor interesul american avea în vedere cuvântarea rostită de pentru o alianță cu Moscova, în privința Uniu- Stalin la plenara C.C. al PC (b) al Uniunii Sovie- nii Sovietice lucrurile sunt ceva mai complexe tice din 19 ianuarie 1925, cu ocazia discutării și țin de conflictul pentru putere care a însem- bugetului Armatei Roșii unde liderul sovietic a nat și un conflict între abordări diferite de po- subliniat necesitatea unei Armate Roșii puter- litică externă, ambele declanșate după moartea nice, având în vedere contextul internațional: lui Lenin. Victoria lui Stalin a însemnat adop- „În cazul unor complicații în țările care ne în- tarea tezei privind posibilitatea construirii so- conjoară, problema armatei noastre, a forței ei, cialismului într-o singură țară, reașezând poli- a gradului ei de pregătire ni se va pune, în mod tica externă sovietică într-un cadru tradițional. obligatoriu, ca o problemă arzătoare”8. Revoluția din 1917 a fost și o revoluție în do- Cea mai elaborată formă a teoriei lui Stalin meniul diplomației. Apelul către popoarele despre necesitatea înlocuirii „încercuirii capi- altor state, ignorând guvernele, era o politi- taliste” cu „încercuirea socialistă” apare într-un că pe care Europa nu o mai cunoscute de la raport prezentat la cea de-a XV-a Conferință Revoluția Franceză. În viziunea noilor lideri ai unională a PC (b), în decembrie 1926 și consa- Rusiei, securitatea țării lor depindea, în primul crat luptei împotriva „opoziției unite”9 (Troțki- rând, de victoria revoluției mondiale, Zinoviev-Kamenev). Reluând teza posibilității Stalin a abandonat această viziune. Pen- construirii socialismului într-o singură țară, el tru el, securitatea Uniunii Sovietice depindea, a reafirmat existența „încercuirii capitaliste” și, în primul rând, de mijloacele tradiționale de în mod firesc, absența oricărei garanții împo- politică ale oricărei mari puteri, între care un triva unei intervenții capitaliste, ceea ce făcea loc important revenea tradiționalei sfere de ca, în ultimă instanță, victoria socialismului în influență. Liderul sovietic și-a fundamentat URSS să nu poată fi considerată ca definitivă. acest concept și pe baza factorilor geopolitici „De aceea – sublinia Stalin – pentru a învinge 26  Revista de istorie militară  definitiv trebuie să facem astfel ca proletaria- Opinia care consideră că instaurarea regi- tul să învingă cel puțin în câteva țări. Numai mului nazist (30 ianuarie 1933) a dus la ruptu- atunci vom putea considera că victoria noastră ra imediată și brutală a relațiilor dintre Berlin este definitivă”. și Moscova (așa cum fuseseră stabilite prin Preocuparea pentru vecinătatea apropiată tratatele din 1922 și 1926) este, afirmă majo- a fost o constantă a politicii lui Stalin. Prefigu- ritatea specialiștilor, greșită. Stalin, deși judeca rând, până la un punct, înțelegerea sa cu Hitler politica externă prin aceeași lentilă ideologică, din 1939, Stalin a sprijinit, indirect, lovitura de era mult mai pragmatic în abordare. Nu s-a stat a lui Antanas Smetona, liderul partidului lăsat impresionat de retorica anticomunistă a care a instituit, în 1926, o dictatură cvasifascis- național-socialiștilor, fiind convins că interese- tă în Lituania. Sprijinul acordat de Stalin nu l-a le de lungă durată mergeau spre o înțelegere împiedicat pe Smetona să promoveze o sânge- sovieto-germană. roasă represiune împotriva comuniștilor. Așa Viziunea era identică și la Berlin. La 3 fe- cum au arătat numeroși istorici ruși, prin spri- bruarie 1933, într-o primă consfătuire cu con- jinul acordat lui Smetona, Moscova urmărea să blocheze încheierea unei alianțe între Estonia, ducerea armatei după preluarea funcției de Letonia și Lituania, care ar fi consolidat poziția cancelar, Hitler și-a reafirmat hotărârea de a celor trei țări baltice, agravând în același timp cuceri „spațiul vital” (Lebensraum) în Est și de 13 tensiunile dintre Polonia și Lituania10. Sprijinul a-l germaniza . Ca și Stalin, gândea proiectele acordat unui partid cvasifascist și anticomunist pe termen lung într-o cheie profund ideolo- pentru a servi interesele de securitate ale Uniu- gică. Dar, aidoma liderului de la Kremlin, era nii Sovietice din imediata vecinătate a frontie- conștient că obiectivul rămânea îndepărtat, relor ei constituie un precedent lămuritor pen- având mai întâi nevoie de forța militară nece- tru înțelegerea încheierii Pactului Molotov- sară unui asemenea demers, ceea ce îl făcea să Ribbentrop și a consecințelor sale teritoriale. judece pașii în termenii Realpolitik. Un deceniu după Rapallo, Uniunea Sovie- Semnalul apropierii a fost dat de Hitler, tică și-a întemeiat politica militară pe colabo- la 23 martie 1933, când a exprimat dorința rarea cu Republica de la Weimar. În planuri- Reichului de a avea relații amicale și reciproc le de apărare ale Marelui Stat Major sovietic, avantajoase cu Uniunea Sovietică, făcând dis­ atacul „lumii capitaliste” era condus de Franța, tincție între lupta comunismului pe plan in- inițiatoarea „cruciadei” antisovietice, susținută tern și raporturile interstatale14. La 28 aprilie, de aliatele ei din vecinătatea URSS: Polonia, ministrul de externe Konstantin von Neurath România, Țările Baltice și Finlanda. Putem a declarat reprezentantului sovietic în Ger- ușor constata că țările care ar fi constituit o mania, Lev Kinciuk, că Germania și Uniunea amenințare la adresa securității Uniunii So- Sovietică își puteau face servicii reciproce, vietice în acel moment, printr-o posibilă alătu- întrucât aveau dificultăți și inamici comuni. rare a lor la o eventuală acțiune militară fran- Declarațiile au fost concretizate câteva zile mai ceză, aveau să fie incluse, toate, în înțelegerea târziu, la 5 mai, când guvernul de la Berlin a ra- strategică cu Germania din 193911. tificat protocolul de prelungire a tratatului din Poziția față de Tratatul de la Versailles a 15 constituit, și ea, o cale de apropiere între Ger- 1926, semnat în 1931, dar neratificat . mania și Uniunea Sovietică, ambele negân- În aceeași zi, Izvestia a publicat un articol du-l și căutând să-l anuleze. În martie 1935, în care evoca tratatul de la Rapallo, releva că o Anthony Eden, pe atunci ministru de externe atitudine amicală față de Moscova era în dez- al Marii Britanii, făcea un turneu prin câteva avantajul Germaniei, sublinia interesul părții capitale ale Europei, între care și Moscova. sovietice pentru dezvoltarea relațiilor econo- Într-o conversație cu liderul de la Kremlin, mice, pentru a avertiza, în final, că noul tratat acesta i-a spus: „Acum sau mai târziu, popo- „va avea semnificația dată de acțiunile concrete rul german trebuie să se elibereze de lanțurile ale părților care l-au încheiat”16. ­Versailles-ului. Repet, un mare popor, ca po­ Dar primele semnale de bunăvoință și dis- po­rul german,­ trebuie să se smulgă din lan­ ponibilitate au rămas fără răspuns: Hitler ­dădea țurile de la Versailles”12. prioritate pactului de neagresiune cu Polonia.  Revista de istorie militară  27 În chiar ziua semnării pactului, 26 ianuarie hotărâtă să se despartă de partenerul de la Ra- 1934, la Moscova se deschideau lucrările Con- pallo și să caute prieteni noi în Vest19.20 gresului al XVII-lea al Partidului Comunist Testul pentru a determina direcția politicii (bolșevic) al URSS. În raportul de activitate externe germane l-a constituit propunerea fă- al Comitetului Central, Stalin și-a exprimat cută, la 28 martie 1934, de Uniunea Sovietică foarte ferm poziția sa față de relația cu Ger- Reichului, de a încheia un pact, prin care cele mania. Menționând „accentuarea tendințelor două țări să garanteze securitatea și inviolabi- revanșarde și imperialiste în Germania”, Stalin litatea statelor baltice, adică zona amintită de preciza: „unii oameni politici germani spun Stalin în Raportul său ca fiind utilizată de cel […] că URSS se orientează acum spre Franța și de-al Doilea Reich pentru a ataca Leningradul. Polonia, că din adversar al Tratatului de la Ver- A fost ultima ofertă a Moscovei făcută Berlinu- sailles a devenit acum un partizan al lui și că lui, înainte de 1939, pentru continuarea cola- această schimbare se explică prin înscăunarea borării. Reichul a declinat oferta; astfel s-a în- regimului în Germania. Nu-i adevărat. cheiat prima fază de cooperare sovieto-germa- Desigur, noi suntem departe de a ne entuzias- nă aflată sub semnul Tratatului de la Rapallo. ma de regimul fascist din Germania. Dar aici Cu alte cuvinte, orientarea spre demo­ nu este vorba de , dacă n-ar fi decât crațiile occidentale și demersurile de încuraja- considerentul că fascismul din Italia, de pildă, re a politicii de dezarmare promovată de Liga n-a împiedicat URSS să stabilească relațiile Națiunilor a fost departe de a fi una motivată cele mai bune cu această țară”17. ideologic. Iar când contextul a devenit propice, Ulterior, Stalin și-a exprimat frustrarea că reapropierea dintre cele două state totalitare a fost, ținând cont și de evoluția relațiilor dintre Berlinul se îndepărta de „spiritul de la Rapallo”: cele două țări, firească. „încă înainte ca oamenii politici germani de Acordurile de la Munchen din septembrie azi să fi venit la putere și mai ales după ce au 1938, prin care s-a decis dezmembrarea Ce- venit la putere, în Germania a început o luptă hoslovaciei și la care URSS nu a participat, au între două linii politice: între politica veche, fost un semnal de alarmă pentru Stalin. Eveni- care și-a găsit oglindirea în cunoscutele tratate mentele din 1936-1938 au dus la un „îngheț” ale URSS cu Germania, și politica „nouă”, care în relațiile germano-sovietice, dar înțelegerea amintește în fond de politica fostului Kaiser anglo-franco-italo-germană reprezenta o ex­ german, care într-o vreme ocupase Ucraina clu­dere intolerabilă, în viziunea liderului și întreprinsese o campanie împotriva Lenin- de la Kremlin, a Uniunii Sovietice din arena gradului, după ce prefăcuse țările baltice într-o inter­­na­țională. Nevoia de a modifica contex- bază de atac pentru această campanie. Iar po- tul politic rezultat în urma conferinței de la litica „nouă” prevalează în mod vădit asupra Munchen, unul total nefavorabil sovietelor, a celei vechi. Nu se poate socoti întâmplător dus la „reînvierea” spiritului de la Rapallo. Te- faptul că oamenii politici „noi” capătă precum- mutul „front imperialist” împotriva Moscovei pănirea în toate, pe când partizanii vechii po- părea să fi prins viață, iar noua configurație litici au căzut în dizgrație”. Stalin a prezentat politică – a cărei realitate era confirmată, cel și exemple concrete: cuvântarea ministrului puțin aparent, de vizita lui Ribbentrop la Pa- german al economiei, Alfred Hugenberg, la ris, de declarația comună germano-franceză și Conferința economică mondială de la Londra de zvonurile privind recunoașterea dreptului și declarațiile lui Alfred Rosenberg, șeful Biro- Germaniei de a avea mână liberă în Est – nu 18 ului de politică externă al partidului nazist . putea fi decât funestă pentru Stalin. Relua- Așa cum arăta istoricul Florin Constanti- rea relațiilor cu Berlinul devenea o soluție de niu, mesajul lui Stalin era unul cât se poate de supraviețuire21. clar: 1. Existența regimului nazist în Germa- Dacă în septembrie 1938, odată cu semna- nia nu era considerată de Kremlin un obstacol rea acordului de la Munchen, Uniunea Sovieti- pentru continuarea spiritului de la Rapallo; 2. că era complet izolată pe arena internațională, Dacă în Germania prevala orientarea ostilă în septembrie 1939 Stalin își îndeplinise cele URSS („politica nouă”), atunci Moscova era două obiective majore de politică externă: 28  Revista de istorie militară  începutul constituirii unui glacis strategic la dat de experiența Germaniei în Primul Război frontiera de vest a țării și izbucnirea conflictu- Mondial, dorea să evite cu orice preț. Hitler, la lui între țările capitaliste. Liderul de la Kremlin rândul său, înțelegea că doar un acord preala- nu a avut niciun merit, fiind doar beneficiarul bil cu URSS va duce la rezolvarea în maniera unui context favorabil, pe care însă l-a exploa- dorită a crizei poloneze. În absența sprijinului tat cu multă abilitate. acordat de Armata Roșie, era convins că putea Revendicările teritoriale ale lui Hitler încheia repede campania din Polonia pentru a adresate guvernului de la Varșovia au deschis se concentra pe frontul de Vest23. criza poloneză și au spulberat configurația Criza poloneză nu doar că a scos Uniunea politică generată de acordul de la Munchen, Sovietică din izolare, dar l-a pus pe liderul so- configurație puternic zdruncinată de „lovitura vietic în situația lui Henric al VIII-lea, regele de la Praga” (15 martie 1939), soldată de ane- Angliei, în conflictul între împăratul german xarea Cehiei de către Reich sub forma protec- (și rege al Spaniei) Caro Quintul, și regele toratului Boemiei și Moraviei. Sub presiunea Franței, Francisc I: „Pe cine ajut eu – spunea evenimentelor și a opiniei publice, guvernul suveranul englez – acela este puternic”24. Sta- Chamberlain a fost constrâns să abandone- lin devenise peste noapte arbitrul scenei poli- ze politica de appeasement față de Germa- tice continentale, aflându-se în situația ideală, nia. Prima manifestare a acestei politici a fost recomandată de Bismarck, aceea ce a avea în- garanția acordată Poloniei de Marea Britanie, totdeauna „două fiare pe foc”. la 31 martie 193922. Hitler nu-și făcea nici un fel de scrupu- Dar garanția acordată Poloniei nu putea le din a oferi dictatorului sovietic teritorii ce avea o valoare practică decât dacă puteau să nu-i aparțineau. În consecință, între oferta asocieze și Uniunea Sovietică. Linia Siegfried, anglo-franceză și cea germană, Stalin a optat ansamblul de fortificații construit la frontiera rapid pentru ultima, întrucât propunerile Ber- germano-franceză, făcea practic imposibilă linului corespundeau pe de-a întregul intere- invadarea teritoriului german, în timp util, de selor Moscovei, mai exact celor două idei deja forțele aliate. Pentru ca Germania să fie des- amintite: constituirea „brâului” de securitate la curajată de la o acțiune de forță împotriva Po- frontiera de vest și izbucnirea războiului între loniei, era nevoie ca Hitler să știe că, în cazul țările europene25. unui atac, va avea de luptat nu doar cu forțele Contextul semnării pactului Ribbentrop- aliaților occidentali, ci și cu Armata Roșie. Un Molotov este suficient de cunoscut pentru a război pe două fronturi era ceea ce Hitler, obse- nu insista asupra circumstanțelor. E însă inte-

Semnarea pactului Ribbentrop-Molotov

 Revista de istorie militară  29 resat de precizat cum a argumentat ­ministerul agresive față de URSS. Guvernul imperial se de externe german necesitatea (grabnică) a călăuzește de părerea că între Marea Baltică și semnării pactului. La 14 august 1939, într-un Marea Neagră nu există probleme care să nu document remis ambasadorului german la poată fi reglementate întru deplina satisfacere Moscova, contele von Schulenburg, Ribben- a ambelor state. Printre aceste probleme sunt trop preciza: „Divergențele ideologice dintre și unele legate de Marea Baltică, de țările balti- Germania național-socialistă și Uniunea So- ce, de Polonia, de regiunile de sud-vest ș.a. În vietică au fost unicul motiv din cauza căruia în asemenea chestiuni colaborarea politică poa- anii precedenți Germania și Uniunea Sovietică te avea un rezultat doar pozitiv. […] Nu există s-au despărțit în două lagăre inamice, opuse nicio îndoială că azi relațiile germano-sovieti- unul altuia. Evenimentele din ultima perioadă ce au ajuns la un punct de cotitură în istoria au arătat, se vede, că deosebirea între concepții lor. Hotărârile care vor fi adoptate în viitorul nu împiedică relațiile comerciale dintre cele apropiat la Berlin și la Moscova privind aceste două țări și stabilirea unor colaborări noi și relații, vor avea o însemnătate decisivă pentru amicale. […] În realitate, interesele Germani- popoarele german și sovietic pentru mai multe ei și Uniunii Sovietice nu se ciocnesc nicăieri. generații”26. Spațiile vitale ale Germaniei și URSS se înveci- Având în vedere dinamica relațiilor sovie- nează unul cu altul, dar nu există o necesitate to-germane prezentate succint, opinia con- firească de a intra în conflict. Așadar, lipsesc form căreia diplomația de la București ar fi pu- motivele pentru un comportament agresiv al tut să evite izolarea în care s-a aflat după sem- unei țări față de alta. Germania nu are intenții narea pactului Ribbentrop-Molotov pare difi-

Un salut cordial între ofițeri germani și sovietici, Brest, septembrie 1939 30  Revista de istorie militară  cil de argumentat. În 1939, mareșalul polonez 8 Laurențiu Constantiniu, op. cit., p. 78. 9 Rydz-Smigly afirma: „cu germanii, ­riscăm să ne Ibidem. 10 Ibidem, p. 79. pierdem libertatea noastră, cu rușii se pierde 11 sufletul nostru”27. Desfășurarea evenimentelor Ibidem, p. 80. 12 M. Heller, Necrici A., L`Utopie au pouvoir. a arătat că toate țările prinse ca într-o menghi- Histoire de l`U.R.S.S. de 1917 a nous jours, Paris, nă între Germania și Uniunea Sovietică, indife- 1982, p. 270. rent de politica aleasă, s-au aflat în fața acestei 13 Florin Constantiniu, op. cit., p. 21. dileme. Poziția geostrategică și resursele petro- 14 Robert C. Tucker, op. cit., p. 234. liere au făcut ca România să nu se poată sustra- 15 Florin Constantiniu, op. cit., p. 23. ge acestui destin implacabil, afirmație valabi- 16 Robert C. Tucker, op. cit., p. 234. 17 lă, din punctul nostru de vedere, și în privința Florin Constantiniu, op. cit., p. 24. 18 evenimentelor declanșate în iunie 1941. Ibidem, p. 25. 19 Ibidem. 20 Axel Kuhn, Die nationalsozialstische De- utchland die Sowjetunion, în vol. Hitler, De- NOTE utschland und die Māchte, ed. Manfred Funke, ed. 1 Apud Florin Constantiniu, Între Hitler și Stalin, a II-a, Düsseldorf, Droste, 1977, p. 646. România și pactul Ribbentrop-Molotov. București, 21 Pierre Renouvin, Les crises de XXe siecle, II. De Editura Danubius, 1991, p. 9. 1929 a 1945, Paris, Hachette, 1958, p. 159. 2 Ibidem, p. 12. 22 Laurențiu Constantiniu, op. cit., p. 86. 3 Ibidem, pp. 12-13. 23 Ibidem. 4 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop- 24 Florin Constantiniu, op. cit., p. 55. Molotov și implicațiile internaționale, ediția a II-a 25 Laurențiu Constantiniu, op. cit., p. 87. revizuită și adăugită, Casa Editorială Demiurg Plus, 26 Ion Șișcanu, Daniela Șișcanu (editori), De la Iași, 2010, p. 17. Marea Baltică la Marea Neagră, 1939-1940. Studiu 5 Ibidem, p. 18. și documente privind negocierea, încheierea și apli- 6 Laurențiu Constantiniu, op. cit., pp. 75-76. carea Pactului Molotov-Ribbentrop, Chișinău, Tipo- 7 Robert C. Tucker, Stalin in power. Revolution grafia Lexon-Prim, 2019, doc. nr. 21, p. 92. from above, 1929-1941, New York-London, W. W 27 Pierre Renouvin, op. cit., p. 187. Norton & Company, 1990, p. 49.

 Revista de istorie militară  31 Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Tragedia României din vara anului 1940 văzută din perspectiva relațiilor germane-române la nivel înalt

SORIN CRISTESCU *

Abstract

In summer of 1940, as a result of Treaty of Non-Aggression between Germany and the USSR concluded on August 23rd 1939, and of rapid German victories against and France in the following year, the borders of Greater Romania were amputated in favour of the Soviet Union, and Bulgaria. After 20 years of policy for maintaining the Versailles system, the Romanian leadership could not prevent this catastrophe.

Keywords: ultimatum, crown council, , Soviet occupation, second Vienna award

Împlinirea idealului național prin crearea liderii armatelor se întrebau cum ar putea re- României Mari în anii Războiului de Întregire duce pierderile mari suferite zi de zi: rezistând 1916-1919 și recunoașterea ei internațională bombardamentelor inamice în adăposturi sau sunt strâns legate de numele liderului liberal trecând la acțiuni ofensive, fie chiar de scurtă Ion I. C. Brătianu. Manifestările legate de Cen- durată. tenarul României Mari au prilejuit reanaliza- În aceste condiții, diplomația ambelor tabe- rea acțiunilor politice care au condus la această re, a Antantei – Franța, Rusia, Marea Britanie extraordinară realizare politică, fără drept de – și a Puterilor Centrale – Germania și Aus- tăgadă cea mai măreață din istoria românilor. tro-Ungaria – s-au văzut silite să caute febril Elementul decisiv de care s-au legat toate ce- concursul micilor puteri, folosindu-se deopo- lelalte a fost evoluția pe plan militar a Marelui trivă de promisiuni și amenințări. Astfel a fost Război. La mai puțin de două luni după izbuc- posibil ca premierul român Ion I.C. Brătianu nirea sa, în august 1914, războiul de mișcare a să negocieze de la egal la egal cu liderii marilor cedat locul pe ambele fronturi principale, de puteri – pentru prima și ultima oară în istoria vest și de est, unui război de poziții, în tranșee, românilor – atât cu cei ai Antantei, care pro- un război de uzură în care combatanții se miteau că în caz de victorie România va putea luptau cu sacrificii umane imense pentru cu- alipi Transilvania și o parte din Bucovina, cât cerirea câtorva sute de metri de pământ, iar și cu cei ai Puterilor Centrale care promiteau

* Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 32  Revista de istorie militară  că la victorie România va putea alipi Basarabia, lui Andreas Hillgruber și pentru înțelegerea provincie românească smulsă Moldovei de Ru- cărora putem să folosim și însemnările rege- sia la 1812. lui ­Carol al II-lea din acei ani dramatici 1939- Se știe că propunerile Antantei erau ac- 1940. ceptate de elita politică românească deoarece Un moment important a fost vizita regelui se considera pe bună dreptate că monarhia Carol al II-lea la Hitler la 24 noiembrie 19382. austro-ungară nu va supraviețui unei înfrân- Efectul însă a fost anulat prin faptul că doar geri și se va destrăma dând posibilitatea for- câteva zile mai târziu, la 30 noiembrie, liderul mării unor state naționale, respectiv întregirii mișcării legionare, Corneliu Zelea ­Codreanu, națiunii române, pe când „Consiliul de Coroa- admirator declarat al lui Hitler, a fost asasi- nă a obiectat la ideea recuceririi Basarabiei [în nat împreună cu alte 13 persoane, fapt ce a cazul înfrângerii Rusiei], spunând că aceasta determinat pe liderul Germaniei să ceară ca n-ar putea fi decât o a doua Alsacia și Lorena.”1 decorațiile conferite de regele României să fie Acest lucru nu s-a mai întâmplat la cea de-a returnate3. doua conflagrație mondială în care, dacă ne ui- La 23 martie 1939 a fost semnat acordul tăm pe harta participanților, vedem că liderul economic româno-german, dar câteva săptă- Germaniei naziste, Adolf Hitler, a reorganizat mâni mai târziu au fost semnate acorduri si- practic Puterile Centrale, înglobând și milare cu Franța și Marea Britanie care anihi- Cehoslovacia, și aliindu-se cu Italia și aducând lau prevederile din primul tratat. În plus, la 13 în sfera de dominație germană Ungaria, Bulga- aprilie 1939 au fost acceptate garanții anglo- ria și România; numai că de data aceasta, după franceze4 dovedind credința liderilor români câteva săptămâni de operațiuni rapide, trupele în capacitatea de ripostă occidentală la o agre- germane au intrat triumfătoare în Paris, la 14 siune germană, deși tot ceea ce făcuse Germa- iunie 1940, iar la începutul lui octombrie 1941 nia începând din 1935 fără să primească ripos- se aflau în fața Moscovei, așadar la o distanță în ta anglo-franceză – reintroducerea serviciului linie dreaptă de 2.500 km, cum nu se mai văzu- militar obligatoriu și crearea Wehrmacht-ului se de pe vremea lui Napoleon I, chiar dacă în (16 martie 1935), remilitarizarea Renaniei (7 scurtă vreme armata germană se va afla într- martie 1936), anexarea Austriei (12 martie o situație similară armatei napoleoniene din 1938), destrămarea Cehoslovaciei cu acordul 1812. O evoluție asemănătoare s-a înregistrat la Londrei și Parisului dat prin conferința de la finalul războiului, când de la 31 august 1944 la München (29 septembrie 1938) și anexarea re- 9 mai 1945 Armata Roșie sovietică a cucerit opt stului Cehiei (15 martie 1939), ar fi trebuit să capitale din centrul Europei: București, , demonstreze contrariul. Belgrad, Varșovia, Budapesta, Viena, Berlin și Momentul decisiv care a pecetluit soarta Praga, iar prin decizia aliaților occidentali, Sta- României, a fost încheierea pactului de nea- tele Unite și Marea Britanie, țările cu capitalele gresiune dintre Germania și URSS, semnat la respective au rămas sub dominația sovietică în Moscova, la 23 august 1939 de către miniștrii următorii 45 de ani. În aceste condiții, privind de externe ai celor doi dictatori care conduceau lucrurile retrospectiv, pentru elita conducătoa- respectivele țări – Ribbentrop5 și Molotov6. În re a României nu a mai existat practic opțiune literatura germană contemporană acordul în- politică: în prima parte a războiului, ca să sal- cheiat se mai numește și pactul Hitler-Stalin, veze ființa statului, România a trecut de partea exprimând mai bine realitatea de atunci. Re- puterilor Axei, cu prețul acceptării amputărilor zultatul pactului a fost apariția a doi „aliați cu teritoriale din vara lui 1940, iar de la 23 august interese opuse”7 și care a avut „un efect parali- 1944 a trecut de partea sovieticilor, cu prețul zant asupra libertății de acțiune a României.”8 renunțării definitive la teritoriile pierdute la 28 La punctul 3 și ultimul din protocolul se- iunie 1940, și așteptând zadarnic eliberarea po- cret al pactului se spune: „În privința Europei litică din partea puterilor occidentale. sud-estice, partea sovietică subliniază inte- Sigur că relațiile româno-germane din epo- resul pe care-l manifestă pentru Basarabia. ca interbelică aveau un lung istoric ­sintetizate Partea germană își declară totalul dezinteres într-un mod admirabil în lucrarea clasică a politic față de aceste teritorii.”9  Revista de istorie militară  33 La 24 iunie 1940, Molotov avea să infor- la modul foarte general că, din punct de vedere meze pe liderii germani despre intențiile pri- politic, Germania nu este deloc interesată de vind anexarea Basarabiei dar cerând și acum și «aceste regiuni», adică de sud-estul Europei. Bucovina. Plusarea sovieticilor l-a înfuriat pe Interesul economic al Germaniei pentru aces- Hitler care a cerut explicații lui Ribbentrop, iar te regiuni sud-est europene eu l-am exprimat acesta s-a arătat uimit de pretențiile sovietice destul de clar la timpul său. Aceasta era în con- în ceea ce privește Bucovina, pentru că acest formitate cu formularea generală recomandată teritoriu nu fusese menționat, în niciun fel, în de Führer referitor la Sud-Estul european, pre- protocolul secret al pactului de neagresiune. cum și, după cât îmi amintesc, cu indicația spe- În aceste condiții, tot la 24 iunie, Ribbentrop cială dată de Führer înainte de plecarea mea la a adresat o notă lui Hitler în care a explicat Moscova, prin care Führer-ul mă împuternicea cum s-a ajuns la redactarea punctului 3 al să declar dezinteresul german pentru regiunile protocolului secret de la 23 august 1939. din sud-estul Europei și eventual chiar până la Nota spunea: Constantinopol. Dar problema Constantino- „După cum îmi aduc aminte, lucrurile s-au polului nu a fost abordată”10. petrecut astfel: la delimitarea sferelor de inte- După ce a venit vestea semnării pactului rese ale ambelor părți în estul Europei, partea de neagresiune germano-sovietic de la 23 au- sovietică, atunci când s-a menționat sud-estul gust 1939, și a urmat izbucnirea celui de-al Europei, a subliniat interesul pentru Basara- Doilea Război Mondial la 1 septembrie 1939, bia. Cu acest prilej, eu am declarat verbal dez- apoi prăbușirea Poloniei sub loviturile armatei interesul față de problema basarabeană. Dar germane fără ca aliații occidentali, care decla- pentru a evita o posibilă indiscreție, care nu raseră război Germaniei la 3 septembrie, să era exclusă, întrucât atunci relațiile germano- schițeze vreun gest de intervenție militară la ruse nu erau pe deplin clarificate, eu am optat frontiera vestică germană, premierul român pentru o formulare generală în protocol, astfel Armand Călinescu a propus un demers pe încât să nu fie consemnate în scris pretențiile măsura gravității situației. Era o propunere rusești asupra Basarabiei. Când s-au discutat surprinzătoare menită să aducă România în problemele Sud-Estului european, am declarat grațiile Germaniei, propunere consemnată în

Nicolae Iorga, conferință în fața ofițerilor 34  Revista de istorie militară  jurnalul regelui Carol al II-lea: „…să asigurăm premierul a fost asasinat de un comandou legi- Germaniei ceea ce îi trebuie pe mai mulți ani onar, acțiune ce contravenea „total intereselor înainte, dar în schimb să ne livreze imediat germane”, așa cu afirmă istoricul A. Hillgruber. armament și, în special armamentul luat de La riposta sângeroasă a regelui Carol al II-lea, la polonezi. Pentru germani ar avea avantajul care la rândul său a dat ordin de lichidare a ce- de a primi ce le trebuie, în schimbul unui ar- lor nouă asasini, plus a unui număr de câte trei mament care nu-i costă nimic, iar pentru noi legionari cei mai cunoscuți din toate județele posibilitatea de a ne înzestra cât mai rapid. țării, în total circa 252 de persoane, guvernul Pentru Aliați e avantajul că acest armament Reich-ului nu a intervenit pe cale diplomatică trece în mâna unui prieten și nu va putea slu- în favoarea legionarilor și nici nu a luat atitu- ji inamicul. Planul mi se pare bun, numai să-l dine împotriva măsurilor guvernului român, primească ei.[…] Călinescu a avut astă-seară o mulțumindu-se doar să-l găzduiască pe lide- întrevedere cu Fabricius11, căruia i-a expus ide- rul fugar al Legiunii, , într-o vilă de ea schimbului contra armament. Acela a price- lângă Berlin până în mai 194015. put imediat de care armament era vorba și s-a Următorul eveniment care a arătat inca- declarat încântat de idee. L-a văzut și pe Iorga pacitatea de ripostă a aliaților occidentali a cu care a vorbit despre relațiunile noastre cu fost atacarea de către URSS a Finlandei la 30 Bulgaria. Bărbosul e absolut în favoarea unei noiembrie 1939. Singura măsură luată împo- retrocesiuni a Cadrilaterului, căci consideră că triva agresorilor a fost excluderea URSS de la guvernanții noștri din 1913 au făcut o foarte Societatea Națiunilor la 14 decembrie același mare prostie.”12 an. La fel de îngrijorător era faptul că fusese Lucrurile au luat o turnură și mai gravă în lăsată la cheremul sovieticilor o țară care își dimineața zilei de 17 septembrie 1939, când datora Germaniei menținerea pe harta Euro- 800 de mii de soldați sovietici au trecut fron- pei în anii 1918 și 1919 și care fusese un aliat tiera poloneză pentru a ocupa jumătatea de devotat Germaniei în toată epoca interbelică. est a Poloniei, demers justificat prin declarația Așadar nici bunele relații cu Germania nu mai lui Molotov: «Polonia s-a transformat într-un ajutau pe nimeni din cei vizați de protocolul câmp propice pentru diferite întâmplări și sur- secret al pactului încheiat la 23 august 1939. prize ce pot crea o amenințare pentru URSS… Finlanda va rezista până în martie 1940 și va guvernul sovietic a dat dispozițiuni Comanda- trebui să cedeze sovieticilor mai mult decât ar mentului suprem al Armatei Roșii să ordone fi trebuit să cedeze dacă ar fi acceptat fără luptă trupelor să treacă frontiera și să ia sub protecție pretențiile inițiale ale agresorilor. viața și averea populației din Ucraina de Vest și În acest context, la 10 ianuarie 1940, minis- din Bielorusia.»13 Prin această afirmație se ară- trul plenipotențiar al României la Roma, Raul ta că teritoriul polonez respectiv se considera Bossy16, a scris ministrului român de Externe deja ca parte integrantă a celor două republici Grigore Gafencu17 despre modul în care mi- unionale sovietice menționate în comunicat. nistrul de Externe italian, contele Galeazzo Și mai îngrijorător decât demersul sovietic în Ciano18, ginerele lui Mussolini19, i-a prezentat sine, care a spulberat orice posibilitate de con- întâlnirea sa cu Csáky20, ministrul de Externe tinuare a unei rezistențe poloneze, era faptul al Ungariei: că Aliații occidentali care declaraseră război „Sunt autorizat de Csáky să declar că în Germaniei învinuind-o de agresiunea asupra cazul în care România ar fi atacată de Uniu- Poloniei n-au reacționat diplomatic niciodată nea Sovietică și ar rezista cu armele în mână la la raptul teritorial săvârșit atunci de sovietici acest atac, Ungaria va păstra neutralitatea în asupra Poloniei, care nu încetase să existe ca timpul conflictului, ba chiar o neutralitate bi- stat14. Singurele reacții au venit sub forma unor nevoitoare. Ungaria nu va face nicun gest care articole în presa occidentală. să dezlănțuie un război în zona dunăreană-bal- Situația României se complicase prin pri- canică; Ungaria își rezervă însă libertatea de mirea de refugiați polonezi, inclusiv lideri mi- acțiune pentru următoarele trei eventualități: litari și politici. Schimbul propus de Călinescu 1) dacă s-ar organiza în Transilvania măce- a fost agreat de Germania, dar la 21 septembrie luri ale minorității maghiare; 2) dacă regimul  Revista de istorie militară  35 ­actual din România ar fi răsturnat și înlocuit Apoi câteva zile mai târziu, la 3 și 4 iulie, printr-un regim bolșevic; 3) dacă, fără a se bate, face o analiză lucidă: România ar ceda Basarabia Rusiei și Dobrogea „Am pierdut, deci, Basarabia: Bulgariei. Dacă una din aceste eventualități 1. fiindcă Rusia nu a renunțat niciodată la s-ar realiza, Ungaria își rezervă libertatea de a această provincie și era hotărâtă să se foloseas- începe o acțiune contra României, indiferent că de orice prilej pentru ca, sprijinită pe uriașa dacă România ar fi sau nu atacată de Soviete.”21 ei putere, să ajungă din nou la Dunăre. (Politica Tot în însemnările sale, Raoul Bossy enu- geneveză și succesele lui Titulescu ne-au apro- meră tot felul de declarații liniștitoare primi- piat de Rusia, pe temeiul unor formule abile; te din partea liderilor italieni care îl asigurau nu au izbutit însă niciodată să înlăture „dife- că Sovietele nu au intenții agresive la adresa rendul” dintre noi. 2. fiindcă oricare ar fi fost politica pe care României. Asigurările însă au încetat din mo- am fi urmat-o față de Germania, Reichul ar fi mentul în care, la 10 iunie 1940, Italia a decla- sacrificat oricând interesele noastre la Dună- rat război Franței și Marii Britanii în condițiile re (care sunt și ale sale) pentru a-și acoperi în care armata franceză era deja învinsă, iar ar- spatele înspre Rusia într-un război european. mata britanică reușise cu mare greutate să fugă Ribbentrop a urmat fără șovăire această politi- de la Dunkerque înapoi de unde venise. că la Moscova, la Roma, la Berlin. El a urmat-o La 16 iunie 1940, când Franța se prăbușise cu aceeași consecvență în timpul crizei basa- sub loviturile armatei germane, a urmat anexa- rabene din zilele din urmă în ciuda nenumă- rea de către URSS a celor trei țări baltice Esto- ratelor declarații prin care Mareșalul Goering nia, Letonia și Lituania, în fond o formalitate făgăduise sprijinul Germaniei în caz de atac demult pregătită de către agresori prin tratate sovietic, lui Georges Brătianu, lui Argetoianu politice și militare impuse victimelor. Faptul că și chiar mie. cele trei țări fuseseră în toată perioada interbe- 3. fiindcă Italia, care în timpul din urmă lică aliatele tradiționale ale Germaniei, acum ne făgăduise ajutorul ei în caz de agresiune învingătoare pe frontul de vest, nu le-a fost de rusească, a intrat în război însușindu-și toate niciun folos. angajamentele și toate atitudinele Germaniei. Spre finele lunii iunie a venit rândul Ro- 4. fiindcă singurul nostru sprijin adevărat și mâniei: la 26 iunie reprezentantului României real, forța anglo-franceză, s-a prăbușit. la Moscova, Gheorghe Davidescu22, i s-a pre- Sunt unii care se miră că ziua de 27 iunie 24 zentat primul ultimatum sovietic la care liderii ne-a găsit „singuri” . Ei uită că puține zile de la București au încercat zadarnic să intre în înainte s-a cufundat o lume întreagă. Am fost negocieri, iar la 28 iunie Molotov a prezentat „singuri” fiindcă cei care ar fi putut să ne spri- jine nu aveau interesul să o facă (orice am fi a doua notă ultimativă ce a fost acceptată de 25 către majoritatea participanților la consiliul de dres acum sau înainte) , și fiindcă cei care ne- au sprijinit întotdeauna nu mai erau în viață.”26 coroană din acea zi mai ales pentru că la cereri- Din acest moment evenimentele au că- le de mediere adresate de rege reprezentanților pătat și mai mult un aspect de consecință în diplomatici ai Italiei și Germaniei răspunsul a condițiile în care se poate presupune că un- fost clar îndemnând la cedare fără luptă. gurii au aflat despre disponibilitatea liderilor Tot a scris la 28 iunie, în români de a ceda Bulgariei fără luptă regiu- ziua în care Rusia Sovietică a smuls Româ- nea numită Cadrilater27. Programul de acțiune niei Basarabia și nordul Bucovinei, un fel de ungar prezentat lui Raoul Bossy de către mi- bilanț arătând că „după înlocuirea lui Litvinov nistrul de Externe italian, Ciano intrase în cu Molotov și mai cu seamă după încheierea funcțiune numai că liderii ungari nu erau încă acordului Molotov Ribbentrop, Rusia nu ne-a agreați de cei la Berlin. mai dat niciun semn de înțelegere. Drumul pe Încercările febrile ale liderilor de la Bucu­ care și-l alesese trecea peste trupul țării noas- rești de a intra în grațiile Germaniei printr-o tre. Sunt înlănțuiri de fapte care întrec puterile serie de măsuri consemnate în jurnalul re- și mijloacele noastre de «apărare diplomatică» gelui Carol al II-lea reprezentau o încercare și în vâltoarea cărora, România, cu politica ei disperată de a opri destrămarea frontierelor bună sau rea, cântărește doar cât un fulg”23. românești. 36  Revista de istorie militară  6) Am făcut tot ce am putut ca să apărăm pacea în această parte a lumei; [7] Cer o Misiune de instrucție militară, care va întări și mai mult legăturile.” În acele zile fatalitatea a făcut ca declarațiile românești de alipire la interesele Germaniei să pară rizibile. Iată ce scria ministrul Propagan- dei, dr. Joseph Goebbels29 în Jurnalul său la 3 iulie 1940: „Un caporal a descoperit în Franța niște acte extraordinare: protocoalele tuturor con- sfătuirilor secrete între Paris și Londra. Un material inimaginabil. Führer-ul îmi oferă de- talii care sunt de-a dreptul năucitoare. Partea adversă nu are noroc, dar nici vreun cap con- ducător. Totul doar trăncăneli și diletantisme. Vom începe prin a publica această descoperire senzațională. România a respins acum primele promisiuni de ajutor ale englezilor. Foarte târ- ziu. Și acum ar vrea să încheie o alianță cu noi. Ce le-ar mai conveni acestor domni.”30 La cererile regelui României, Hitler nu s-a grăbit să răspundă. La începutul lui iulie și el , prim ministru, și Ribbentrop aveau încă o profundă antipatie 4 iulie – 4 septembrie 1940 față de unguri pentru poziția lor „nesinceră și nerecunoscătoare” din vara și toamna lui 1938 când Germania a destrămat Cehoslovacia, și La 1 iulie regele a hotărât să formeze un din acest motiv nu ținea neapărat să le satisfa- nou guvern condus de un om de afaceri filo- că pretențiile. german, Ion Gigurtu28, iar la 2 iulie, pentru Lucrurile însă s-au schimbat radical după că nu a putut să-l contacteze pe Hitler la te- data de 10 iulie. Ce l-a făcut pe Hitler să lefon, Carol al II-lea a comunicat ministrului renunțe să mai mențină statu-quoul în sud- plenipotențiar german Fabricius cererile sale estul Europei? Decisivă fost în acest sens ati- adresate Führer-ului: tudinea guvernului sovietic: deoarece acesta „1) S-a renunțat la garanțiile cari ne-au fost considera justificate pretențiile Ungariei31 și date din partea Angliei și Franței; Bulgariei asupra României și sublinia relațiile 2) Căutăm o colaborare mai intimă cu Ger- de prietenie dintre Moscova și Sofia, Hitler a mania, care ar putea chiar fi întărită printr-o hotărât să-și schimbe poziția „pentru a nu fi alianță care să fie în folosul ambelor țări; depășit de evoluția politică”, afirmă istoricul A. 3) Avem știri sigure că rușii au intenția de Hillgruber.32 a depăși linia de demarcație și să se apropie de La 17 iulie 1940 Hitler a adresat o scrisoa- izvoarele petrolifere, ceea ce reiese din pregă- re regelui Carol al II-lea. Suveranul României tirile lor militare; a scris atunci în jurnalul său: „Este un răspuns 4) Cu ocazia evacuării Basarabiei, s-au pro- indirect la întrebările ce i s-au pus. În rezumat, dus incidente regretabile, în cari trupele noas- spune că o înțelegere cu România nu poate să tre au fost insultate, dezarmate și împiedicate se facă fără ca litigiile cu Ungaria și Bulgaria de a se retrage. A trebuit, deci, o disciplină și să nu fie rezolvate. Face o întreagă expunere un sânge rece deosebite ca să nu se producă un a punctului său de vedere asupra situației po- incident serios; litice. Declară că, dacă nu ne putem înțelege 5) Cer de la Führer un ajutor ca să ne apere în această parte a lumei, Germania se va dez- în aceste momente grele; interesa complect de ea și ne va lăsa la soarta  Revista de istorie militară  37 noastră, care nu poate fi decât un dezastru. În ziua de 23 august a avut loc un consi- Germania, în acest caz, ar fi chiar pregătită să liu de coroană, prezidat de rege din care me- facă sacrificiul petrolului românesc (vorbă să rită reținută declarația lui : „Pe fie!). Acest răspuns a fost făcut de acord cu Du- urmă, Iorga ia cuvântul, în care apără atacând. cele33. Mai adaugă unele recriminațiuni asupra Vorbește de marea greșeală politică ce s-a făcut atitudinei României oficiale, care, zice el, până în 1913 de a se lua Cadrilaterul. Aprobă, deci, în timpurile din urmă a fost dușmănoasă.”34 retrocedarea lui. Cât despre unele părți ale Ar- A doua zi Hitler fost însă de acord să invite dealului în cari majoritatea populației nu este pe premierul maghiar Teleki35 și pe ministrul românească, găsește că și acolo am fost, adică de Externe, Csáky, la München, pentru ziua de Ionel Brătianu a fost peste măsură de lacom. 19 iulie. Goebbels consemnează în jurnalul său Găsește că, după Aide-memoire-ul ungurilor, rezultatele acestei vizite la 21 iulie 1940: pe care-l găsește incalificabil de obraznic, n-ar 38 „Ungurii au venit la Führer cu niște pretenții mai fi trebuit să se steie de vorbă cu dânșii.” nerușinate. Führer-ul i-a sfătuit să se lupte pen- În aceste condiții Hitler a decis să intervină tru ele și atunci ei au bătut în retragere. Führer- personal în disputa pentru Transilvania, pen- ul are un profund dispreț pentru maghiarii tru că „se temea mai ales că Uniunea Sovietică va interveni în cazul când ar izbucni ostilități ăștia. Au cel mai puțin social regim pe care îl 39 cunoaște istoria. De aici și înclinația lor pentru între Ungaria și România.” Într-adevăr, în falsa democrație engleză. Pe români Führer-ul zilele de 25 și 26 august s-au anunțat masive i-a sfătuit într-o scrisoare către regele Carol să concentrări de trupe sovietice la frontiera cu se înțeleagă clar cu ungurii și să le fie binevoi- România. Aceeași situație s-a observat la fron- 36 tiera ungaro-română unde se aflau deja con- tori. Categoric nu meritau ungurii așa ceva.” . centrate 23 din cele 24 de divizii ale armatei Și din acest moment rezultatul era previ- ungare în fața a 8-10 divizii române, în vreme zibil, iar lucrurile se cunosc. La 16 august au ce grosul armatei române 22 -24 de divizii se început la Turnu-Severin tratativele româno- afla în Moldova și în Bucovina de sud. ungare în care partea română a vorbit despre Hitler a dat ordin ca Statul Major al arma- schimburi de populație, iar ungurii au cerut tei de uscat germană să avertizeze Marele Stat din prima zi „3/4 din Transilvania37, cuprin- Major român și a dispus deplasarea imediată a zând 2.000.000 de români”, rezultat prevăzut 10 divizii spre est, plus două divizii de tancuri de regele Carol al II-lea: „Cred că ungurii vor fi în extremitatea sud-estică a Guvernământului așa de botoși încât vor face propuneri de așa fel General care, la nevoie să poată înainta rapid încât nu le vom putea primi, și atuncea puncte- spre frontiera cu România. le de vedere vor fi atât de diametral opuse încât Carol al II-lea, care n-a observat aceste conferința se va dizolvi de la sine, ceea ce ar mișcări de trupe, consemnează la 26 august: fi un mare avantaj pentru politica noastră in- „Seara, însă, o lovitură de teatru: Fabricius și ternă.” Într-adevăr, așa a fost, dar rezultatul nu Ghigi40 au fost chemați la Berlin și Roma, ca avea cum să fie favorabil României. și miniștrii respectivi din Budapesta. Ce o La 19 august au început la Craiova tratati- mai fi și asta? După ce au spus că nu se vor vele româno-bulgare care au dus încă de la 21 amesteca, iată că par a voi să ieie hotărâre în august la o înțelegere de principiu privitoare această direcție.”41, iar marți, 27 august: „Sea- la cedarea Dobrogei de Sud către Bulgaria în ra, altă lovitură de teatru: Manoilescu și un alt limitele frontierei din 1912. În final pe acest delegat42 sunt chemați, joi, la Viena, unde vor principiu se va semna tratatul român-bulgar la avea discuții cu Ribbentrop și Ciano. Ce o fi 7 septembrie 1940. și asta? Ne găsim într-o situație nouă, poate Sigur că la Turnu Severin ungurii au aflat bună, poate rea? Ni se va da, poate, posibili- că regiunea Cadrilaterului se va ceda fără lup- tatea de a expune mai clar teza noastră. Sunt tă așa că n-au mai vrut să negocieze nimic și foarte îngrijorat, totuși, de situație. Această tratativele s-au amânat, după cum anticipase cedare de teritorii în Ardeal, ce ni se impune, regele Carol al II-lea, fără să se ajungă la niciun chiar cu perspectiva schimbului de populație, rezultat. este așa de grea și, bineînțeles, așa de rău pri- 38  Revista de istorie militară  mită în țară încât nu știu ce se va întâmpla de încât teritoriul ce urma să fie cedat Ungariei punct de vedere intern. Mi-e teamă de o sta- devenise mult mai mare46 decât fusese prevăzut re de nemulțumire așa de mare încât cine știe în fiecare dintre propuneri luate separat. Linia care pot fi consecințele.” Și, în fine, la 28 august de frontieră, indicată pe hartă cu creionul al- „primele lupte aeriene: la Vest, am doborât noi bastru, era lată de 6 km și punea în situație difi- 2 avioane ungurești, iar la Răsărit am avut noi cilă comisia însărcinată cu delimitarea graniței 3 doborâte, cu 2 morți în luptă. Această chesti- la fața locului. Cu această arbitrară trasare de une a incursiunilor începe a deveni foarte gra- frontieră, Hitler a luat una din cele mai fune- vă. Trebuie să protestăm foarte energic, căci ste hotărâri ale sale, afirmă Hillgruber. Efectele nu putem fi jucăria tuturora.”43 produse asupra Ungariei și asupra României Am citat jurnalul regelui pentru a vedea de această delimitare au dăinuit în tot cursul că numai guvernul ungar a cerut un arbitraj războiului, absorbind cele mai mari energii ale Germaniei și Italiei, nu și cel român, așa cum celor două țări. susține A. Hillgruber. Istoricul german ne Când, la 28 august 1940, contele Ciano arată însă cum s-a trasat frontiera teritoriului și Ghigi, ministrul plenipotențiar italian la transilvănean ce urma să revină Ungariei. București, au sosit la Salzburg, ei nu au mai pu- Între timp, la 27 august, la Fuschl am tut schimba prea mult hotărârea ce fusese deja See, o localitate la 25 km vest de Salzburg, luată. Ei au reușit doar în colaborare cu minis- Ribbentrop a cerut părerea celor doi miniștri trul plenipotențiar german de la București, să plenipotențiari germani de la București și Bu- obțină în ultima clipă ca orașul industrial Tur- dapesta, Wilhelm Fabricius și Otto von Erd- da, situat la sud-vest de Cluj, să rămână româ- mansdorff44 asupra stabilirii unei eventuale noi nilor. Prin această modificare, linia de cale fe- linii de frontieră. Linia propusă de Fabricius rată spre ținutul secuiesc trecea prin teritoriul desprindea de România numai regiuni de fron- rămas României. tieră, care depășeau Transilvania propriu-zisă Ni s-au păstrat și însemnările contelui Ci- și erau locuite în majoritate de maghiari. Teri- ano despre acest moment, pe care însă istori- toriul propus a fi cedat i s-a părut lui Ribben- cul A. Hillgruber le consideră neconcludente, trop prea mic, așa că el a adăugat și Clujul. Se dar fără a argument de ce47. Ciano a scris la 28 trecuse la întocmirea hărților respective când august: „Hitler dorește să-mi vorbească înain- dr. Clodius45 care susținea că știe foarte bine tea întâlnirii de la Viena. De aceea ne ducem la ce doresc ungurii, l-a convins pe Ribbentrop Salzburg. […] Vorbim puțin de problema ma- că intrândul secuiesc trebuie să revină neapă- ghiaro-română. Mă lasă pe mine și pe Ribben- rat Ungariei. Drept urmare, s-a elaborat o pro- trop să găsim o soluție; singurul lucru la care punere alternativă, care prevedea cedarea unei ține este ca în acest sector să fie păstrată pacea fâșii relative înguste din nordul Transilvaniei și ca petrolul românesc să continue să curgă în care pătrundea sub formă de pâlnie în ținutul rezervoarele sale. […] 29 august. Hotărâm, îm- secuiesc. Aceste două propuneri urmau să fie preună cu Ribbentrop, să rezolvăm problema prezentate lui Hitler căruia îi revenea decizia. printr-un arbitraj, căci dacă începem să discu- În timp ce călătoreau de la Fuschl la Ber- tăm, n-am mai scoate-o niciodată la lumină. Le chtesgaden unde urma să se prezinte la Hitler, vorbim mai întâi ungurilor. Csáky este rezona- Fabricius a atras atenția lui Ribbentrop că cele bil; Teleki, ostil. Atunci Ribbentrop îl insultă două propuneri nu trebuiau contopite, pen- (bunele maniere n-au fost niciodată punctul tru că s-ar crea o situație insuportabilă pentru său forte) și acuză Ungaria că a dus o politică România. La convorbirea decisivă de la Hitler ostilă Germaniei în mai multe ocazii. Folosește au participat în afară de Ribbentrop doar di- expresii destul de amenințătoare. Discuția cu rectori din Ministerul de Externe; miniștrilor românul este mai calmă. Manoilescu nu știe plenipotențiari germani de la București și Bu- nici ce să facă și nici ce să zică. Este îngrozit dapesta, precum și celorlalți colaboratori nu li pentru țara sa și pentru el însuși. Încercăm s-a dat ocazia să se pronunțe. Hotărârea luată să vindem scump garantarea frontierelor; de Hitler a fost așa cum se temuse Fabricius. este convins și el că acesta este lucrul cel mai Hitler a combinat cele două propuneri, astfel bun, dar găsește că prețul este foarte ridicat.  Revista de istorie militară  39 ­Ungurii acceptă în cursul după amiezii. Româ- dimineață nu putem da un răspuns. Suntem nii ne vor face să așteptăm răspunsul până la amenințați că mâne [o] să ne găsim în răz- ora patru dimineața. Între timp, Ribbentrop și boi, atacați de nemiloșii maghiari, susținuți de eu, trasăm noua frontieră și dictăm termenii nemți și de U.R.S.S. O situație desperată. De arbitrajului. Asta este o problem greu de re- la începutul acestui conflict, deci zilele acestea zolvat, chiar imposibil, dacă vrei să fii absolut un an, n-am crezut că putem scăpa fără luptă. echitabil. Încercăm să fim atât cât putem.”48 Nu putem astfel lăsa ca teritoriul nostru să fie În seara zilei de 28 august, Ribbentrop prădat. […] și Ciano au plecat împreună cu miniștri Împinși de evenimente, am fost silit să plenipotențiari la Viena, unde a doua zi adun Consiliul [de Coroană] înainte ca toți dimineața, la palatul Belvedere, au primit să fie prezenți. Au lipsit Maniu, Iorga, Ghe- delegația română și ungară. Delegația româ- orghe Brătianu, iar Horia Sima s-a făcut ne- nă condusă de Mihail Manoilescu, minis- văzut. Consiliul a început printr-o expunere a trul de Externe, a venit însoțită de numeroși situației de către Gigurtu și, pe urmă, am dat specialiști și înarmată cu un voluminos ma- cuvântul, rând pe rând, celor prezenți. În ge- terial cartografic, fiind convinși că vor putea neral, cei bătrâni s-au pronunțat contra accep- pleda cauza românească cu argumente, așadar tării Arbitrajului, însă Vaida, foarte violent, și nici măcar nu înțeleseseră, sau nu li se spusese Argetoianu au pledat cu raționamente foarte că este vorba de un arbitraj. În acest condiții logice pentru. Dinu Brătianu a fost violent con- miniștrilor de externe german și italian le-a tra, asemenea Iamandi, , dr. revenit misiunea de a convinge cele două Angelescu și Cuza. Horia Codreanu, părintele delegații că trebuie să se hotărască la accepta- Moța și tot Guvernul pentru. Eu am făcut, la rea arbitrajului fără a cunoaște exact cum va sfârșit, o declarație că sunt pentru rezistență, arăta noua frontieră, indiferent dacă le convine că am speranțe pentru viitor, că dacă soluția ce sau nu. Ungurii, care probabil aflaseră într-un se va da va fi prea rea pentru țară să nu cumva fel oarecare date precise, au acceptat imediat. să se reînvie iridenta românească. Delegații români au cerut timp de gândire și S-a redactat, pe urmă, Comunicatul, în care au telefonat la București pentru a obține hotă- se zice că am acceptat Arbitrajul, în urma unor rârea regelui49. cereri ultimative ale Axei. Sunt frânt, nu știu ce Care a fost efectul produs de aceste vești în va aduce ziua de mâne, tot mai am speranțe că la Palatul Regal din București aflăm din con- nu va fi prea rău. semnările regelui Carol al II-lea, care a scris în Chiar în sala de Consiliu s-a instalat un te- jurnalul său la 29 august: lefon direct cu Viena, așa încât tot timpul s-au «După-masă, la 5 1/2, s-a produs drama auzit comunicările și presiunile pentru graba care poate să ne ducă departe. La Viena, s-a unui răspuns. La ora 4 ½, a luat sfârșit. pus în vedere lui Manoilescu că, până la 12 M-am culcat și greu am putut dormi după noaptea, trebuie să răspundem dacă primim aceste emoții. Abia pe la 5 ½, când a sosit Du- Arbitrajul celor doi miniștri ai Afacerilor Stră- duia51 de la o masă de la Logadi52, am putut găsi ine ai Axei, fără să ni se spuie măcar principial odihnă.»53 despre ce e vorbă. Aceasta cu un întreg corte- La 30 august regele a scris: giu de amenințări, cum se văd în telegramele «Vine, pe urmă, știrea hotărârilor, cari, într- alăturate(?)50. Trebuie să mărturisesc că numai adevăr, sunt ceva nemaipomenit. Ni se trasea- la asta nu mă așteptam. Este lucrul cel mai de- ză o nouă graniță, care, plecând de la Salon- zastruos ce ni s-a[r] fi putut întâmpla. Telegra- ta, se îndreap[tă] spre Mare, urmează mele se țin lanț, dar prea puține sunt licăririle Crișul, ne ia Ciucea, Cluj, ne lasă Turda și, pe de speranță. Așa, din senin, trebuie să cedăm urmă, ne ia Secuimea de la Sf. Gheorghe spre teritorii, fiindcă așa o doresc ungurii și acoliții nord, adică jumătatea de miazăzi a Transilva- lor, aceasta mi se pare depășind orice măsură. niei, înglobând și centrul cel mare românesc al La 11, Consiliul de Miniștri, care hotărăște Bistriței-Năsăud. Când am auzit aceasta, am ca, în decursul nopții, să se întrunească Consi- fost ca lovit de o măciucă în cap și indignarea liul de Coroană și să se răspunză că până mâne mea n-a mai avut culme. Singura compensație 40  Revista de istorie militară  este garanția erga omnes [împotriva tuturor] ce împotriva sentimentului meu. Suntem siliți a ne-o dau Germania și Italia. înghiți cele ce ni s-au întâmplat și să lăsăm is- Urmând impulsul meu de luptă, l-am și toriei să judece dacă este bine. Să deie Dum- chemat pe Mihail54 spre a lua măsurile necesa- nezeu să fiu eu acela care va reîntregi, din nou, re. Totuși, trebuie foarte multă chibzuință. Am țara în granițele ei firești.»57 eu dreptul de a împinge țara la un dezastru si- A doua zi, la 31 august, Goebbels a scris în gur? Era o vreme când credeam că o rezistență jurnalul său cu cinismul care îl caracteriza: eroică poate scăpa o țară, dar astăzi, după pilda „Ca și până acum perspectivele noastre Poloniei și a Belgiei, în fața unor armamente sunt foarte bune. Sperăm să putem evităm a și a unei aviații covârșitoare, țările cu mijloace doua iarnă de război, dar ne pregătim pentru limitate pot ele, oare, rezista? Cedând, pot să- ea. Mai ales Führer-ul vrea să facă o rezervă mi păstrez Armata intactă, pot păstra entitatea uriașă de benzină. Ce-i în mână nu-i minciu- Statului român, pot să reclădesc, cu o muncă nă. Pentru chestiunea petrolului vrea liniște în fără preget, un suflet nou țării mele, pot să nă- Balcani. Din acest motiv a exercitat presiuni dăjduiesc într-un viitor mai bun. S-a recreat foarte puternice la Viena. Ungurii primesc, ce-i iridenta românească. Ne-a întors la zilele copi- drept, foarte mult și românii acceptă protes- lăriei mele, când toți aveam pe buze și în inimă tând. Dar până la urmă au făcut-o. În schimb „Idealul Național”. noi și Italia le garantăm frontierele. Și împotri- Știu, pe de altă parte, ce risc personal iau va Rusiei. Așa că Moscovei o să-i treacă repede primind această înfrângere. Știu că, pentru cel pofta. Cu noi nu vor să se încaiere, pentru că puțin mult timp, eu sunt pierdut și că tot ce noi nu suntem nici englezi și nici finlandezi. voi face și voi zice va fi considerat ca vorbele și Românii și ungurii sunt nemulțumiți de noi. faptele unui trădător de neam și unui vânzător Dar asta-i soarta arbitrului. Liniște în Balcani. de țară. La 8 iunie55 eram la Zenit, azi sunt la Și noi o să ne primim petrolul.”58 Nadir. Ceea ce a urmat se știe. În câteva zile nu Mă chinuie, de ieri, gândul dacă am dreptul doar regimul autoritar al regelui Carol al II-lea, de a lua această răspundere într-un fel sau al- cel care își asumase toată răspunderea politi- tul, dacă n-aș face mai bine să renunț la toate cii externe și interne românești s-a prăbușit, și să fac gestul suprem de a abdica. Simt că, în dar preluarea puterii de către generalul Ion zilele ce vor veni, se va acumula așa o cantitate Antonescu și încredințarea unui rol decorativ de ură împotriva mea încât cu greu voi putea tânărului rege Mihai a însemnat sfârșitul mo- ține capul sus. Atacurile vor fi conjuncte din narhiei constituționale în România prin sim- partea lui Maniu și a Gărzii de Fier. Așa este plul fapt că la 6 septembrie 1940 a fost abolită soarta noastră, a acelora cari suntem pironiți constituția carlistă din februarie 1938, fără a fi la locul de răspundere, și, adesea, dacă îl repusă în vigoare constituția precedentă. părăs[im], dezastrul țării este și mai mare. Am Acordarea garanțiilor teritoriale de către spus o vorbă azi-seară Duduii și lui Urdărea- Germania și Italia pentru România a fost pri- nu asupra acestui gând care mă frământă. Au ma fisură majoră în relațiile germano-sovieti- respins cu indignare ideea. Eu tot voi rămâne ce. În mai puțin de zece luni va avea loc atacul răstignit de crucea mea. Voi îndura insultele și Germaniei și al aliaților ei asupra URSS la 22 prigonirea. Așa cere datoria mea de suveran. iunie 1941. Hitler a nemulțumit cu abilitate La ora 20 sosește Nindi56 de la Viena, adu- două țări cărora în curând le va da de înțeles că când protocoalele. Povestește atmosfera de după victoria finală va rediscuta din nou fron- acolo și felul în care nici n-a [existat] vreo tierele lor în funcție de contribuția adusă de putință de apărare. El consideră că dacă am fi fiecare țară la realizarea acestui obiectiv. De- rezistat la injoncțiunile Axei eram șterși de pe parte de a se clarifica, relațiile dintre cele două suprafața pământului. Pentru el, garanțiile ce țări s-au tensionat influențându-le deciziile ni se dau sunt salvatoare și, cu toate că prețul politice ulterioare. cu cari au fost plătite sunt nemaipomenite, ele Concluziile care rezultă din această succin- sunt un real câștig. Cele ce le povestește în- tă relatare conturează faptul că tragedia des- trucâtva îmi ușurează conștiința, deși cu totul trămării frontierelor României Mari în vara lui  Revista de istorie militară  41 1940 a fost provocată de înțelegerea încheiată ambele părți. 2. În cazul unei transformări teritori- de către cei doi dictatori, Hitler și Stalin, în aju- ale și politice a teritoriilor aparținând statului po- nul izbucnirii celui de-al Doilea Război Mon- lonez, sferele de interes, atât ale Germaniei, cât și dial, de victoriile rapide ale armatei germane ale U.R.S.S., vor fi delimitate aproximativ de linia din următoarele zece luni care au permis ma- râurilor Narev, Vistula și San. Problema dacă în in- teresele ambelor părți ar fi de dorit menținerea unui terializarea promisiunilor făcute sovieticilor în stat polonez independent și a modului în care vor protocolul secret și de faptul că URSS a urmă- fi trasate frontierele acestui stat poate fi soluționată rit amputarea în continuare a României după definitiv numai în cursul evenimentelor politice ul- ce obținuse anexarea Basarabiei și Bucovinei. terioare. În orice caz, guvernele vor rezolva aceas- Privite din această perspectivă evenimentele tă problemă pe calea unor înțelegeri prietenești. 4. de atunci nu puteau avea altă evoluție. Acest protocol va fi considerat de ambele părți ca strict secret.”. 10 A. Hillgruber, op. cit., pp. 90 -91. 11 NOTE Wilhelm Fabricius (1882 – 1964) diplomat 1 Sorin Cristescu, Ultimele 67 de zile din domnia german, a intrat în serviciul diplomatic în 1912 la regelui Carol I. Telegrame, Editura Cetatea de Sca- Cairo (1912-1914), apoi la Constantinopol (1914- un, Târgoviște, 2016, pag. 38, doc. nr. 29 din 5 au- 1918), Zurich (1918-1920), Salonic (1921), apoi gust 1914, Waldthausen către Jagow. Referirea la Al- Constantinopol și Ankara (1925-1936), ministru sacia și Lorena era o aluzie la diferendul franco-ger- plenipotențiar la București (23 martie 1936 – 24 ia- man creat prin pacea de la Frankfurt din 9 mai 1871 nuarie 1941), ulterior secția de politici comerciale care a pus capăt războiului din anii 1870 – 1871, dar din Ministerul de Externe. anexarea provinciilor franceze Alsacia și Lorena la 12 Carol al II-lea, Regele României, Însemnări Reich-ul german a subminat pentru totdeauna orice zilnice, Editura Scripta, București, 2003, vol. II, 13 înțelegere ulterioară între cele două țări. martie – 15 decembrie 1939, pp. 215 -216. În con- 2 Amplu descrisă în Andreas Hillgruber, Hitler, tinuare se va cita Carol al II-lea, Însemnări…La 8 Regele Carol și Mareșalul Antonescu. Relațiile ger- octombrie 1952 Wilhelm Fabricius i-a declarat isto- mano-române (1938 – 1944), ediție Stelian Neagoe, ricului Andreas Hillgruber că propunerea ar fi venit Editura Humanitas, București, 1994, pp. 61 – 62. de la partea germană. A. Hillgruber, op. cit., pag. 3 Ibidem, pag. 64. 336, nota 77. 4 Ibidem, pp. 68 – 82. 13 Vezi textul în Leonida Loghin, Al Doilea Răz- 5 (1893 – 1946) om po- boi Mondial. Acțiuni militare politice și diploma- litic nazist, căruia i s-a încredințat funcția de am- tice. Cronologie, Editura Politică, București, 1984, basador la Londra (la 11 august 1936) și apoi cea pag. 17. ministru de Externe (4 februarie 1938 – 30 aprilie 14 La conferința celor trei mari puteri aliate de la 1945). Condamnat la moarte și executat de Tribu- Ialta, din 4-11 februarie 1945, se va decide că fron- nalul internațional de la Nürnberg la 16 octombrie tiera dintre Polonia și URSS va fi stabilită pe linia 1946. Curzon, confirmându-se așadar raptul teritorial so- 6 Viaceslav Mihailovici Molotov (1890–1986) vietic de la 17 septembrie 1939; tot acolo s-a preci- om politic sovietic, diplomat, a fost colaborator zat că Polonia va primi drept compensație teritorii apropiat al lui I.V Stalin, ministru de Externe (3 din estul Germaniei (teritoriul de la est de râurile mai 1939 – 4 martie 1949 și 5 martie 1953 – 1 iunie Oder-Neisse). 1956). Ulterior destituit din toate funcțiile de către 15 A. Hillgruber, op. cit., pag. 100. Nikita Sergheevici Hrușciov. Exclus din PCUS în 16 Raoul Vasile Bossy (1894 – 1975) diplomat ro- 1961 reprimit în 1984. mân, ministru plenipotențiar la Roma (septembrie 7 Formularea îi aparține lui Grigore Gafencu. 1939 – octombrie 1940), la Berlin (ianuarie 1941 – 8 Formularea îi aparține istoricului A. ­Hillgruber, iunie 1943), apoi la Vatican. Ulterior a demisionat și op. cit., pag. 89. s-a refugiat în Elveția unde a trăit până la sfârșitul 9 Celelalte două puncte erau: „1. În cazul unei vieții. Memorialist. transformări teritoriale și politice a teritoriilor 17 Grigore Gafencu (1892 – 1957) jurnalist, di- aparținând statelor baltice (Finlanda, Estonia, Leto- plomat și om politic român. Ministru al Afacerilor nia, Lituania), frontiera nordică a Lituaniei va repre- Străine (1 februarie 1939 – 3 iulie 1940), apoi minis- zenta frontiera sferelor de interes atât ale Germani- tru plenipotențiar la Moscova (17 iulie 1940 – 24 iu- ei, cât și ale U.R.S.S. În legătură cu aceasta, interesul nie 1941). Ulterior s-a refugiat în Elveția. Memoria- Lituaniei față de teritoriul Vilno este recunoscut de list. Merită notată atitudinea lui Gafencu cu prilejul 42  Revista de istorie militară  paradei militare de la 10 mai 1940, consemnată de plenipotențiar german la Sofia, Eugen Rümelin, în regele Carol al II-lea: „Am mai avut o supărare, cau- momentul când s-a anunțat că regele Carol al II-lea zată de Gafencu. Tocmai el, care este pentru Aliați, îl va vizita pe Hitler și au fost reiterate de către su- a avut inspirația de a cere ca trupele să nu defileze veranul bulgar în discuția sa cu ministrul de Externe cu marșurile lor obișnuite, cari ar fi engleze ori fran- italian Ciano la 26 ianuarie 1939. Cf. A. Hillgruber, ceze, ca să nu supere susceptibilitatea germanilor. op. cit., pag. 67. Rezultatul este că s-au cântat numai cele germane. 28 Ion Gigurtu sau Gigârtu (1886-1959), inginer, A fost o prostie și i-am spus-o.” Carol al II-lea, În- mare industriaș, om politic, cunoscut pentru legă- semnări …, pp. 156 -157. turile sale cu Germania. Președinte al Consiliului 18 Gian , conte (1893 - 1944) om de Miniștri (4 iulie – 4 septembrie 1940). Ulterior politic fascist italian, ministru de Externe (9 iunie a fost arestat și întemnițat de regimul comunist și a 1936 – 6 februarie 1943). A făcut parte din mem- murit în detenție. brii Marelui Consiliului Fascist care la 25 iulie 1943 29 (1897 – 1 mai 1945) om po- au determinat înlăturarea lui Mussolini. Refugiat în litic german, printre cei mai apropiați colaboratori Germania avea să fie predat lui Mussolini căruia i ai lui Hitler; din februarie 1933 până la 1 mai 1945 s-a cerut să-l condamne la moarte și să-l împuște, ministru al Propagandei. La 30 aprilie 1945, înain- ceea ce s-a dus la îndeplinire la 11 ianuarie 1944. te de a se sinucide, Hitler l-a numit succesor al său 19 Benito Amilcare Mussolini (1883-1945), jur- în funcția de cancelar al Reich-ului. A doua zi însă nalist și om politic inițial socialist, apoi, după Ma- Goebbels s-a sinucis împreună cu soția sa, după ce rele Război, fondator și liderul Partidului Fascist (23 în prealabil cei doi, cu ajutorul unui medic, și-au martie 1919), apoi prim-ministru, de fapt dictator otrăvit cei șase copii. 30 fascist al Italiei (31 octombrie 1922 – 25 iulie 1943). Joseph Goebbels, Tagebücher, in fünf Bände După înlăturarea sa de la putere a fost răpit de ger- 1924 – 1945 [Jurnale în cinci volume 1924 - 1945], mani și proclamat lider al așa numite Republicii So- Herausgegeben von Ralf Georg Reuth, Piper Verlag, ciale de la Salo la 23 septembrie 1943. Asasinat de München, 2000, pag. 1446. În continuare se va cita partizanii italieni la 29 aprilie 1945. Goebbels, Jurnal… 31 20 István Csáky (1892 – 27 ianuarie 1941) om po- După ce România a întors armele împotriva litic maghiar, care a îndeplinit funcția de ministru Germaniei, la 23 august 1944, dar mai ales după de Externe al Ungariei de la 10 decembrie 1938 până înverșunata rezistență pe care ungurii au opus-o la moarte. înaintării Armatei Roșii, I.V. Stalin și-a schimbat ra- 21 Raoul Bossy, Amintiri din viața diplomatică dical atitudinea față de revendicările maghiare im- 1918-1940, ediție și indice de Stelian Neagoe, vol. II punând ca prin Tratatul de pace de la Paris, semnat 1938 – 1940, Editura Humanitas, București, 1993, la 10 februarie 1947, Transilvania să fie restituită în întregime României, conform frontierei stabilită la pag. 213. 22 Trianon, la 4 iunie 1920. Vezi Eric Roman, Hungary Gheorghe Davidescu (1892 – 1959), diplo- and the Victor Powers 1945 – 1950, Macmillan Press mat român, ministru plenipotențiar la Moscova Ltd, 1996: „The matter was tabled, but the outcome (1 octombrie 1939 - iulie 1940). Ulterior secretar could not be in doubt. A year later, at another me- general al Ministerului Afacerilor Străine (11 oc- eting of the Council of Foreign Ministers, Molotov tombrie 1941 – 1 septembrie 1944). A fost ares- would dispose of the issue bluntly by saying that all tat și întemnițat de regimul comunist și a murit în of Transilvania had to go to Rumania because Stalin detenție. 23 had so decided in 1944.” Vezi și Gh. Gheorghiu-Dej Grigore Gafencu, Jurnal iunie 1940 – iulie la Stalin 1944 – 1952, Institutul Național pentru 1942, Editura Globus, Bucureşti, 1991, pag. 23. Studiul Totalitarismului, București, 2012, doc. nr. 4, 24 Aluzie probabil la considerațiile premierului pp. 36-37: „Dej, Transilvania va fi pe veci a Români- Gh. Tătărescu care după plecarea de la guvernare ei. Comuniștii unguri și poporul ungar n-au fost în scrisese: „Astfel, în noaptea de 26 spre 27 iunie, ne- stare să facă ce au făcut comuniștii români și popo- am găsit singuri în fața amenințării. Singuri. Puteam rul român. Voi ați întors armele împotriva Germa- să nu fim singuri?” (Apud, Mircea Mușat, 1940. niei, voi aveți un 23 august! Ne-ați ajutat să reducem Drama României Mari, Editura Fundației „România cu șase luni războiul și să salvăm peste două milioa- Mare”, București, 1992, pag. 83). ne de soldați ai Armatei Roșii...”. 25 Aluzie la Germania și Italia. 32 A. Hillgruber, op. cit., pag. 112. 26 Grigore Gafencu, op. cit., pp. 30 -31. 33 Denumire folosită în epocă pentru Mussolini. 27 Pretențiile Bulgariei asupra acestei regiu­ 34 Carol al II-lea, Însemnări..., pp. 247-248. ni au fost formulate de către țarul Boris al III-lea 35 Pál Teleki (1879 – 1941) geograf și politi- prima oară la 20 noiembrie 1938 față de ministrul cian maghiar, descendent al familiei Teleki din  Revista de istorie militară  43 ­Transilvania. A fost prim-ministru al Ungariei (19 ­locuitori dintre care jumătate erau români și doar iulie 1920 – 14 aprilie 1921 și 16 februarie 1939 – 968.374 erau unguri. 3 aprilie 1941). Pe 12 decembrie 1940 a semnat la 47 A. Hillgruber, op. cit., pag. 345, nota 9. Belgrad tratatul de prietenie cu Iugoslavia. Întrucât 48 Contele Galeazzo Ciano, Jurnal politic, Editu- pe 2 aprilie 1941 amiralul Miklos Horthy a permis ra Elit, 1997, pag. 221. ca trupele germane să treacă prin Ungaria spre a 49 A. Hillgruber, op. cit., pp. 126-127. înăbuși revolta din Iugoslavia, Teleki a considerat 50 Nu există în aceste însemnări. acest fapt drept o încălcare a cuvântului dat și s-a 51 Elena Lupescu (1896-1977), din 1925 amanta sinucis în ziua următoare. regelui Carol al II-lea; s-au căsătorit în 1947 și au 36 Goebbels, Jurnal..., pag. 1456. rămas împreună până la moartea lui Carol al II-lea. 37 Așadar ar fi fost vorba de o suprafață de circa 52 Petre Logadi, subsecretar de Stat la Departa- 75.000 km pătrați. mentul Internelor în guvernul Gigurtu (4 iulie – 4 38 Carol al II-lea, Însemnări l... pag. 284. 39 septembrie 1940). A. Hillgruber, op. cit., pag. 113. 53 40 Carol al II-lea, Însemnări..., pp. 290-291. Pellegrino Ghigi (1899-1995), diplomat ita- 54 lian, consul general la Tanger (1932-1935), mi- Gheorghe Mihail (1887 – 1982), general ro- nistru plenipotențiar la Cairo (1935-1936), însăr- mân, care a deținut funcția de vicepreședinte al cinat cu afaceri la Viena (1937-1938), ministru Consiliului de Miniștri (4 iulie – 24 august 1940) plenipotențiar la București (1938-1941), apoi împu- în guvernul Ion Gigurtu și a exercitat în două rân- ternicit la Atena (1941-1943), ambasador la Madrid duri funcția de șef al Marelui Stat Major (23 august (27 iulie 1958 – 5 mai 1961). – 6 septembrie 1940 și 23 august – 12 octombrie 41 Carol al II-lea, Însemnări …, pag. 286. 1944), conducând operațiunile militare de lichidare 42 Este vorba de Valer Pop (1892-1958), jurist a rezistenței germane de pe teritoriul românesc în și om politic originar din Transilvania, ministru de cel de-al Doilea Război Mondial. Justiție în guvernele conduse de Nicolae Iorga și Gh. 55 Când regele Carol al II-lea serbase zece ani de Tătărescu. Întemnițat la Sighet în anii 1950-1955. domnie. 43 Ibidem, pag. 288. Era vorba despre faptul că 56 Alexandru Romalo, diplomat român, ministru Ribbentrop chemase pe miniștrii de Externe ai Itali- plenipotențiar al României la Berlin (1 iunie – 15 oc- ei, Ungariei și României la o conferință la Viena. Cf. tombrie 1940). Despre el Mihail Manoilescu a scris: Hillgruber, op. cit., pag. 125. 44 „După tradițiile și uzanțele diplomatice considerația Otto von Erdmannsdorff (1888-1978) diplo- care se acordă unei țări se măsoară după importanța mat german, ministru plenipotențiar la Budapesta personalității trimise ca ambasador pe lângă acea (1937-1941). țară. Ori noi aveam ca ministru la Berlin pe Alexan- 45 Carl August Clodius (1897-1952) diplomat dru Romalo, un om inteligent și bun patriot [...] dar german, specialist în probleme economice. Posturi care era un outsider în diplomație și un nume ine- diplomatice la Paris, Viena, Sofia. Din mai 1944, după negocierea acordurilor economice la București, a xistent în politică, singura lui poziție socială fiind preluat atribuțiile lui Manfred von Killinger care nu aceea de director general al unei mari societăți de se bucura de încrederea lui Ion Antonescu. A murit asigurare!” Apud Carol al II-lea, Însemnări..., pag. în prizonierat în Uniunea Sovietică. 330, nota 71. 57 46 În total, Ungaria a primit o suprafață de 43.492 Ibidem, pp. 292 - 294. 58 km pătrați cu o populație estimată de 2.609.000 Goebbels, Jurnal, pag. 1468.

44  Revista de istorie militară  Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

1940 – rapturile teritoriale. Soarta refugiaților din teritoriile anexate

CERASELA MOLDOVEANU *

Abstract

It has been 80 years since the dramatic year of 1940, when Romania, by the will of the great powers, was forced to cede a third of its territory. The Molotov–Ribbentrop Pact (August 1939) and then the abusive decisions taken by Germany, the USSR and through the Vienna Diktat (August 30, 1940) and the Treaty of Craiova (September 7, 1940) threw Romania into the chaos of history. Hundreds of thousands of refugees and evacuees from the areas occupied by the new rulers suffered the most. Some of them remained, at any risk, on their homeland, while others pre- ferred the road abroad, to be with their brothers in a nation and faith. The Romanian authorities, through the competent institutions – the General Commissari- ats for Refugees – tried to alleviate their situation, in the most efficient way, allocating generous funds for their integration in the Romanian society. Unfortunately, for the left in the ceded territories, the situation was rather des- perate and extremely dangerous, especially in the northeast of Transylvania and in Bessarabia and northern Bukovina. Some of the refugees from Bessarabia returned home in the summer of 1941, when the Ro- manian army liberated the historical territories annexed by the USSR, and in Transylvania after 1944.

Keywords: Molotov–Ribbentrop Pact, Vienna Diktat, 1940, refugees, General Commissari- ats for Refugees

Contextul internațional în jurnalul personal, drept „începutul tragediei Se împlinesc 80 de ani de la fatidicul an neamului românesc”. Situație perfect adevăra- 1940, consemnat în istoriografia românească tă, dacă privim retrospectiv evenimentele dra- și în mentalul colectiv drept „Golgota neamu- matice pentru România din acel an. lui românesc”. Diplomatul Raoul Bossy, minis- În doar patru luni (iunie-septembrie), toa- trul român la Roma, consemna acest moment te sacrificiile umane și materiale ale soldaților

* Cercetător științific gr. III, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  45 și militarilor români, ale populației civile, era stipulat în Pact și care nu aparținuse Rusiei, din timpul Primului Război Mondial, care au cereri care l-au nemulțumit profund pe aliatul consfințit pe câmpul de luptă și au legitimat german. Hitler dorea să protejeze rezervele de actul final al Unirii teritoriilor istorice cu Re- petrol și cereale pe care România le furniza ar- gatul României, toate demersurile și eforturile matei germane în baza contractului economic politice și diplomatice românești din perioada existent între cele două părți, din martie 1939, războiului și ale Conferinței de Pace de la Paris nefiind dispus să pericliteze și mai mult relația (1919-1920), toate deciziile ce se regăseau în cu România, pentru a satisface pe deplin ce- sistemul de tratate versaillez, au fost anulate rerile Moscovei. Intransigența sa, pe de-o par- și încălcate cu brutalitate de două mari puteri, te, și dorința lui Stalin de a menține alianța cu Germania și URSS. Conduse de doi mari dic- Germania pe baze statornice, au salvat mare tatori ai istoriei, nemulțumiți de prevederile parte din Bucovina românească, fiind anexat păcii mondiale de după război și animați de doar nordul provinciei. dorințe revanșarde, în cazul Germaniei, dar și Atacarea la 22 iunie 1941 a Rusiei Sovietice al Ungariei și Bulgariei, de visul de expansiune de către armata germană și cea română, a pus teritorială în cazul sovieticilor, cei doi au ajuns capăt acestei alianțe nefaste, dar continuarea la o bizară și nefirească înțelegere, aceea de a-și războiului mondial a agravat și mai mult starea împărți sferele de influență și dominație asu- politică și militară în statele deja ocupate și a pra Europei și a lumii și de a restaura o nouă amplificat situația dramatică cu care se con- ordine mondială. frunta populația, societatea în general. Așa s-a născut, de acum celebrul Pact Efectele politice și legislative ale acestei Ribbentrop-Molotov (23 august 1939), în înțelegeri sovieto-germane dăinuie și în pre- aparență un tratat de neagresiune între Germa- zent pentru România, teritoriile anexate atunci nia și URSS, ce conținea un protocol adițional de URSS, fiind în continuare menținute în afa- secret, care prevedea clar acea împărțire în sfe- ra granițelor istorice românești. re de dominație între cele două mari puteri, de la Marea Baltică la Marea Neagră. Documen- tul cuprindea trei clauze importante, respectiv Rapturile teritoriale din anul 1940 împărțirea Finlandei și a celor trei state baltice, ocuparea Poloniei și anexarea Basarabiei de Notele ultimative sovietice (26-28 iunie către Stalin, teritoriu de care Germania nu era 1940). Anexarea Basarabiei, a Nordului Bu- interesată. Această alianță nefirească s-a dove- covinei și a ținutului Herța dit, de altfel de scurtă durată, cele două ideolo- Ocuparea Basarabiei și a Nordului Buco- gii politice fiind, de altfel, incompatibile. Hitler vinei s-au produs atât de rapid și intempestiv, dorea doar atingerea obiectivelor sale militare și ca o lovitură năucitoare pentru autoritățile politice în Europa, prin înfrângerea și ocuparea române, deși problema recuperării Basarabiei Franței și Angliei, vizând însă și teritorii din cen- de către Stalin a fost lansată încă de la 29 mar- trul și din sud-estul Europei, în timp ce Stalin tie 1940, în timpul Sesiunii a VI-a a Sovietului dorea un moment de respiro pentru armata sa, Suprem al URSS, în urma discursului tranșant a cărei conducere fusese decimată chiar de el, în al ministrului sovietic de externe, V. Molotov. 1937. Mai mult, prin prevederile Pactului, URSS Cele două note ultimative din 26, 28 iunie 1940, obținea teritorii noi, pe seama statelor atacate. de anexare și retragere a autorităților și armatei Situația din teren a favorizat, îndeplinirea române în decurs de 24 ore, au avut un efect clauzelor pactului, Polonia a fost ocupată, ca și devastator asupra clasei politice și societății Basarabia și statele baltice, Finlanda a fost ata- românești, în ansamblul ei, ce nu a putut fi cată, dar a rezistat 4 luni de zile, până în martie contracarat cu nici-un demers pe lângă oficialii 1940, provocând pagube uriașe armatei roșii. germani. Aceștia, fideli înțelegerilor avute cu În ceea ce privește România, Stalin a cerut sovieticii, au încurajat autoritățile române să ulterior, pe lângă regiunea Basarabiei, nerecu- cedeze și să se retragă din teritoriile românești, noscută de Soviete ca teritoriu românesc după pentru a preveni un conflict armat, între cele 1918, și ocuparea Bucovinei, teritoriu care nu două părți, care nu le-ar fi fost favorabile. 46  Revista de istorie militară  Basarabia, – anexate în 1940

Cedarea fără luptă a acestor teritorii nu a „bunul simț politic” precizând că U.R.S.S. a fost o hotărâre unanimă a cuiva și nu a fost de- făcut „un așa serviciu Reich-ului încât acesta loc ușoară pentru rege, autorități sau clasa po- nu se poate întoarce de dragul vostru împotri- litică. Nu doresc să aprofundez acest subiect, va Sovietelor”3. el cunoscând, pe parcursul timpului, două cu- România, la fel ca și celelalte țări sacrificate, rente de opinie, cei care nu au fost în deplină nu cunoștea la acea dată prevederile înțelegerii concordanță cu această cedare fără opoziție și secrete dintre cei doi dictatori, acestea fiind cei care au înțeles și acceptat situația de atunci devoalate mult mai târziu. Aceeași politică tră- a țării, a armatei, nepregătită material și tactic dătoare, de anexare și prăduire a unor teritorii pentru a riposta imediat. Personal consider că care nu le aparțineau, ținută secret între mari în acele momente extrem de dramatice și ten- puteri, va fi reiterată mai târziu, în 1945, prin sionate, fără nici-un ajutor, chiar și declarativ, deja cunoscutul „acord de procentaj”, dintre din partea foștilor noștri aliați și prieteni, pre- Churchill și Stalin. decesorii noștri au ales, chiar dacă azi pare un În această conjunctură defavorabilă, Gu- moment de lașitate, salvarea statului român, în vernul României, a decis, după două consultări condițiile în care eram înconjurați numai de tensionate, în cadrul celor două Consilii de inamici (URSS, Ungaria, Bulgaria), armatele Coroană, să accepte cele două note-ultima- sovietice erau pe poziții de intervenție iar ar- tum, reușind doar să prelungească cu trei zile mata noastră era insuficient dotată și pregătită. în plus termenul de evacuare al administrației, De altfel, pentru a determina guvernul ro- armatei și populației civile, dar și al bunurilor mân să cedeze, Hitler a trimis la București pe materiale ce puteau fi recuperate. Manfred von Killinger1. La precizarea regelui Prin evacuarea Basarabiei, Regatul român că, în situația în care Ungaria și Bulgaria nu vor a pierdut un teritoriu de 44.442 km pătrați și o ataca România, se va opune rezistență Uniunii populație de 3.190.000 de locuitori, iar prin cea Sovietice, trimisul german a replicat: „Colosul a Bucovinei de nord, un teritoriu de 5.220 km rus vă va strivi. În consecință veți pierde nu pătrați și o populație de 596.000 de locuitori4. numai Basarabia și Bucovina, ci, în mod sigur, Mai mult, pretextând o eroare cartografică, ceva mai mult. În acest conflict, probabil că, guvernul sovietic a mai comis un abuz, ocu- petrolul va fi distrus. În acest fel, o sursă de pând și ținutul Herța, ce aparținea României, bogăție a României va fi pierdută. Noi, de ase- cu o suprafață de 400 km² și o populație de menea, vom avea de suferit dacă regiunea eco- aproximativ 50.000 de locuitori, ce nu se regă- nomică a României va fi paralizată”2. În con- sea nici în pactul adițional secret din 1939 și tinuare, l-a sfătuit pe Carol al II-lea să ­adopte nici în notele ultimative din iunie 19405.  Revista de istorie militară  47 Piața Palatului, cetățeni ai Bucureștiului îngenunchiați în faţa deciziilor de anexare a Basarabiei și Bucovinei de nord, iunie 1940

Anexarea Transilvaniei de populație. Negocierile au avut loc la Turnu – Dictatul de la Viena, 30 august 1940 Severin și au durat aprox. nouă zile (16-24 au- Precedentul avea să fie creat, astfel, prin gust), fără a se ajunge la o înțelegere. pierderea celor trei regiuni românești istorice. La insistențele și amenințările hazardate Nemulțumite de prevederile tratatelor de pace ale Ungariei, că va ataca România, Germania, de la Versailles, Ungaria și Bulgaria, cu puterni- în ideea păstrării unui climat liniștit în Balcani, ce tendințe revanșarde, ca și Germania și Italia, fiind canalizată pe planurile de atac aeriene de altfel, au găsit curând momentul oportun asupra Marii Britanii, a reacționat și, aliată cu pentru a-și lansa pretențiile teritoriale la adresa Italia, a grăbit finalizarea arbitrajului, depose- României. Pentru Ungaria, tratatul de la Tri- dând România de partea de nord a Ardealului. anon (4 iunie 1920) a semnificat un adevărat Astfel, România a fost pusă din nou în situația „dezastru național”, pe care l-ar fi dorit, cât mai de a accepta un dictat al Marilor Puteri, fără curând, eliminat. Autoritățile horthyste au pro- posibilitatea negocierii sau a apărării fruntarii- fitat cât mai bine de această oportunitate istori- lor cu arma în mână. că. Poate că și atitudinea blazată, necombatan- Punând pe prim plan interesele germane, tă a autorităților române, de a accepta anexarea Hitler avea să decidă, în final, că noua linie de de către URSS a teritoriilor din nord-estul țării, demarcație româno-ungară trebuia să asigure a contribuit la curajul extrem al ungurilor de stăpânirea (prin intermediul Ungariei) a cres- a contacta guvernele german și cel italian și telor Carpaților Orientali, să pătrundă până în de a cere cu mult aplomb retrasarea granițelor apropiere de Brașov pentru a „proteja” zona cu România și reanexarea Ardealului la Unga- petroliferă. Dorința sa nemărturisită era ca ria. Ar fi fost cel mai frumos cadou, diamantul Ungaria și România să fie dezbinate în așa fel neprețuit care lipsea din coroana ungară. încât să fie ținute ca „două bucăți de fier in- Încă o dată, România a fost supusă unui candescente și de a le modela în interesul Ger- adevărat șoc psihologic, prin cererile Budapes- maniei”, așa cum avea să recunoască și Joachim tei, la adăpostul atitudinii mai mult decât în- von Ribbentrop6. curajatoare ale Germaniei și Italiei. La cererea Astfel, „la 30 august 1940, prin dictatul de Germaniei de a începe tratativele cu Ungaria, la Viena, cu sprijinul nemijlocit al Germaniei și dornic să temporizeze atitudinea ofensivă a și Italiei, Ungaria a ocupat, prin presiune și Ungariei, guvernul român a început negocie- dictat, 43 492 kmp din nord-vestul Români- rile cu guvernul ungar, fiecare având varianta ei, care includeau 1 380 de localități, între care proprie, total diferită, de soluționare a pro- 22 de orașe cu 2 628 238 de locuitori. Dintre blemei: Ungaria dorea retrasarea granițelor, aceștia, 1 321 581 erau români (50,39%), 976 cât mai apropiate de cele de dinaintea Triano- 956 erau maghiari (37,05%) și 329 701 alte nului, cu schimbul de populație aferentă, pe naționalități (12,56%)”7. când România accepta doar o rectificare mi- Ocuparea teritoriului din nord-vestul țării noră a granițelor, fiind de acord cu schimbul de către Ungaria a dus la afectarea ­economică, 48  Revista de istorie militară  militară și, implicit, a capacității de apărare a să procedeze „la schimbul obligatoriu din- țării. Suprafața ocupată de Ungaria a inclus tre supușii români de origine etnică bulgară peste 500 de mari întreprinderi, mine de aur, din județele Tulcea și Constanța (acestea din argint, cupru, cărbune, bauxită etc. (inclusiv urmă în delimitarea dinainte de 14 iunie 1925) 40% din rezervele de aur), dar și fortificațiile și supușii români de origine etnică română din partea de vest a țării, cu importanta zonă din județele Durostor și Caliacra”10. Ceilalți a „Porții Someșului”, forțele ocupante unga- cetățeni români și bulgari aveau un răgaz de re ajungând astfel la doar câțiva kilometri de un de zile de la schimbul instrumentelor de ra- Brașov, de principala trecătoare montană de la tificare, pentru a emigra, dacă doreau, în țara Predeal. Concomitent cu pierderile economi- de proveniență. ce, suferința populației alogene din teritoriul Problemele tehnice referitoare la transferul ocupat a reprezentat unul dintre cele mai dra- de populație, cât și cele de ordin financiar, ur- matice capitole din istoria țării, o mare parte a mau să facă obiectul unui Acord special între rămas să suporte condițiile grele, uneori inu- cele două țări11. mane, ale asupritorilor străini, în timp ce alții „Prin Tratatul de la Craiova, Bulgaria a în- au ales calea pribegiei, astfel că, până la 1 apri- corporat un teritoriu cu o suprafață de 7.142 lie 1944, din Transilvania s-au refugiat aprox. 8 km pătrați cu o populație de 412.105 locuitori, 221 697 de români . dintre care 118.000 români (28,42%), 162.625 bulgari (39,46%) și 131.107 alte naționalități Tratatul de la Craiova, 7 septembrie (31,82%)”12. 1940 – Cedarea Cadrilaterului Încurajată de demersurile victorioase ale Situația refugiaților URSS-ului și ale Ungariei de a anexa teritorii, din teritoriile ­anexate fără a întâmpina o rezistență serioasă, arma- Din cauza situației deosebit de grele, cu tă, din partea României, Bulgaria s-a grăbit, granițele sfâșiate, armata dezorganizată, lipsită în vara anului 1940, să se alăture acestora și de fortificații de apărare, într-o stare economi- să-și intensifice pretențiile revizioniste față că precară, România a fost obligată să facă față de România, beneficiind de sprijinul Uniunii și valului de refugiați, care invadau, practic, te- Sovietice și al Germaniei. Concomitent, Ger- ritoriul românesc neocupat. mania, mai ales, și-a sporit presiunile asupra României, astfel că, la 31 iulie 1940, Wilhelm Pentru a impune ordinea firească și a ține Fabricius i-a înmânat lui Mihail Manoilescu, sub control marea masă a refugiaților sosiți ministrul român al Afacerilor Străine, o notă din direcții diferite și totodată pentru a recen- din partea Führer-ului, care „socotea retroce- za mai bine pe fiecare, cu scopul de a-l ajuta darea Dobrogei de sud în granița de la 1913, financiar și îndruma în vederea relocării și inclusiv Silistra și Balcicul, o soluție extrem de integrării sociale, guvernul român a înființat loială și dreaptă”9. Comisariatele generale pentru refugiații din În acest context, au început, la Craiova, nordul Transilvaniei, Dobrogea, Basarabia și la 19 august 1940, tratativele româno-bulga- nordul Bucovinei. Acesta erau însărcinate, re, în cadrul cărora guvernul român ar fi do- în principal, cu înregistrarea refugiaților, cu rit să ajungă la o înțelegere, pentru a salva în încartiruirea lor și plasarea pe piața muncii. granițele românești în principal Silistra și Bal- Guvernul român era cel care finanța aceste cicul. Beneficiind, la fel ca în cazurile anteri- instituții, în vederea reintegrării sociale și pro- oare ale cedărilor teritoriale, de susținerea și fesionale a nou veniților. bunăvoința Germaniei și a URSS, autoritățile Evacuarea teritoriilor anexate de URSS s-a bulgare au rămas intransigente în afirmarea produs în mai multe feluri și etape. Cert este cerințelor sale de a ocupa întreg Cadrilaterul. că rapiditatea cu care trebuiau eliberate, în de- În final, la 7 septembrie a fost semnat Tra- curs de patru zile, cum ceruse Moscova, creau tatul, care prevedea la Art. 3 că într-un ter- premise obiective haosului ce a fost instaurat. men de trei luni de la schimbul instrumentelor Dacă structurile militare au reușit să evacu- de ratificare, România și Bulgaria se obligau eze localitățile într-o oarecare ordine și fără  Revista de istorie militară  49 ­incidente majore, instituțiile civile și populația masă de oameni, bagaje și deznădejde”, abia au fost cuprinse de panică și haos. ulterior luându-se măsuri pentru dirijarea oa- Din declarațiile funcționarilor, militarilor menilor spre sudul țării și pentru cazarea lor. și populației civile evacuați din Basarabia și „Specula – mai menționa ofițerul român – a Bucovina rezultă că nu a existat o organizare fost însă de neînchipuit, fără ca organele ad- a evacuării. ministrative să intervină (transportul a două „Autoritățile civile, poliție și jandarme- sau trei baloturi sau geamantane în oraș cu o rie – releva locotenent-colonelul Ioan Palade, căruță cu un cal, se plătea cu 100- 120 lei; tră- șeful Biroului Statistic Militar Iași13 – primind surile alegeau clienții care plăteau mai mult)”17. ordinul de evacuare târziu, nu au anunțat ime- La gara din Chișinău se constata aceeași diat populația civilă, gândindu-se, în general, stare de haos, care era asaltată de „mii de civili la familiile și persoana lor”. Majoritatea celor și militari, care într-o vălmășeală de nedescris, evacuați au învinuit autoritățile militare su- se agățau de scări, tampoane și acoperișul va- perioare și guvernul, care deși informat din goanelor, fără a mai ține seama de destinația timp asupra intențiilor U.R.S.S. nu a permis spre care plecau trenurile, singurul gând fiind funcționarilor și militarilor să-și evacueze fa- să se salveze”18. miliile și avutul, ba mai mult, cei care au încer- „Coloane de refugiați – transmitea Elefte- cat să facă acest lucru, au fost opriți prin ordi- rie Negel, corespondentul ziarului „Universul” ne severe, fiind amenințați cu pedepse14. din oraș19 –, fiecare cu câte o legătură în mână, În dimineața zilei de 28 iunie 1940, când mame purtând copii în brațe și târând pe ații, s-a luat măsura de a evacua trupele, concomi- ochii împăienjeniți de lacrimi, pașii grăbiți cu tent a început, în grabă și fără niciun plan, și o singură țintă: gara. Suflete zdrobite cu o sin- evacuarea instituțiilor civile. A fost într-adevăr gură dorință: salvarea vieții”20. „Rapidul pentru un moment de panică și derută generalizată. București, format din 30 de vagoane – mai rele- În debandada creată, o serie de funcționari, cu va Elefterie Negel, care obținute în ultimul mo- atribuțiuni imperios necesare situației (tele- ment înlesnirea evacuării din partea coman- foane, telegraf, CFR) cât și personal militar de dantului Corpului 3 armată – este sub presiune pază și apărare (jandarmii, paznicii) nu au pri- și arhiplin, de la scări până la acoperiș. Câteva mit dispoziții clare de evacuare, odată cu tru- mii de oameni vor să pătrundă cu orice preț pele, mulți dintre ei plecând înainte. În acest în el. Este ceva îngrozitor. Mamele își îndeasă fel, s-au produs dereglări în comunicarea de copii prin ferestre. Altele îi strigă cu disperare ordine și planificarea transporturilor de per- pe cei rătăciți. Bărbați care se tăvălesc pe jos cu soane și materiale, întreruperea legăturilor te- brațele și picioarele fracturate, cu fața însânge- lefonice, intensificarea și înmulțirea tâlhăriilor rată, în lupta pentru ocuparea locului salvator. și atacurilor asupra militarilor dar și civililor Zvonul că trupele sovietice vor intra la ora 10 etc15. Singurii care au fost înștiințați cu întârzi- dimineața, adică peste o oră, persistă, cu toate ere de evacuare au fost paznicii de la căi ferate, asigurările autorităților că această intrare nu situație benefică pentru asigurarea fluenței în se va produce decât la ora 2 d.a. Nimeni nu deplasarea trenurilor și împiedicarea sabotaje- vrea să creadă și toți vor să scape cu viață, să lor și actelor de terorism.16. părăsească orașul cu primul tren. Acei care au Odată cu plecarea autorităților, populația reușit să transporta bagaje mai multe, renunță românească, în special, a dorit să se refugieze, la ele. Rămân deasupra baloturilor doar câinii, la rândul ei, la vest de Prut. Lipsa de organizare care și-au urmat nechemați de nimeni stăpânii. de la început, lipsa unor ordine și îndrumări În toiul acestei disperări, casa mai vinde bile- precise a înfățișat un spectacol dezolant, în te și tichete pentru rapid. N-am putut înțelege care s-au consumat adevărate drame umane, acest lucru și nu-l înțeleg nici acum”21. în timp ce profitorii de ocazie ai acestei situații Un an mai târziu, într-unul din rapoartele au speculat la maximum durerea și suferința sale, maiorul Dionisie Bădărău, șeful Centru- oamenilor. Ca mărturie locotenent-colonelul lui „A”, din subordinea secției a II-a Informații Ioan Palade releva că în primele două zile nu a M.St.M. menționa22: „Din cauza tendinței a fost „nicio organizare”, gara din Iași fiind „o de a nu produce panică, mai ales în rândul 50  Revista de istorie militară  populației, operațiunile, atât cea de pregătire lă depuseseră cereri de plasare în muncă, până cât și de execuție pentru descongestionarea la 30 octombrie situația fiind rezolvată pentru: nordului Basarabiei și Basarabiei de toate im- 175 intelectuali, 213 muncitori, 160 ucenici și pedimentele și transportul înapoi a valorilor 214 avocați, rămânând neplasați: 768 intelec- de artă, tezaur etc., au fost aproape inexistente. tuali, 277 muncitori, 20 ucenici și 91 avocați”25. Ba mai mult nici chiar în ziua de 27 iunie când Aceste măsuri întreprinse în cursul lunii deja se știa că Sovietele ne-au dat o Notă ulti- noiembrie 1940 au avut ca efect rezolvarea, mativă, nu s-a permis cu un ceas mai devreme în mare parte, a situației socio-profesionale evacuarea instituțiilor militare și de a se salva a acestora, astfel că, dintr-un raport înaintat pe ea și a putea duce în refugiu strictul nece- Conducătorului statului, la 25 noiembrie 1940, sar. Pe la ora 10-11/28 iunie a început exodul rezulta: plasarea în producție a unui număr vehiculelor încărcate cu bagaje, a populației, a mare de persoane, astfel că din cele 40 de că- armatei, fiecare cum putea și pe unde putea”. mine pentru refugiați mai rămăseseră doar 3; a Datele privind numărul populației evacua- scăzut semnificativ numărul bonurilor de masă te din Basarabia și Bucovina sunt diferite de la acordate; a fost rezolvată, în mare măsură, pro- o sursă la alta, cea mai vehiculată cifră fiind de blema plasării refugiaților deconcentrați din circa 200 000. Parte din populația refugiată din cadrul armatei, din cei 9 000 de militari fiind Basarabia și Bucovina s-a reîntors în localitățile plasați 6 00026; de domiciliu, în acord cu înțelegerile din ca- În vara anului 1941, după eliberarea terito- drul Comisiei Mixte româno-sovietice de la riului dintre Prut și Nistru de către armata ro- Moscova. mână, împreună cu trupe germane, refugiații La 25 noiembrie 1940 se aflau în evidență din Basarabia și nordul Bucovinei au revenit, că „refugiați în România circa 70 000 de oa- în cea mai mare parte, în localitățile de origine. meni din Basarabia și Bucovina (51 000 per- Cel de al doilea teritoriu cedat în anul 1940 soane diverse, 10 000 funcționari, 9 000 soldați a fost partea de nord-vest a României, ca ur- concentrați)”. Altă sursă arată că „la 30 oc- mare a impunerilor prevăzute în textul Dicta- tombrie 1940, în țară se aflau circa 100 000 tului de la Viena, din 30 august 1940. refugiați din Basarabia și Bucovina, din care Conform prevederilor tratatului (Arti- în București 12 628 astfel: 5 123 funcționari, colul 3), cetățenii români de pe teritoriul ce- 219 avocați, 406 liber profesioniști, 951 munci- dat Ungariei „dobândesc fără altă modalitate tori calificați, 430 muncitori necalificați, 5 012 cetățenia maghiară, ei sunt îndreptățiți ca în populație fără profesiune, 456 pensionari”23. 6 luni să opteze pentru cetățenia română”, în Statul român a încercat, în limita timp ce la art. 5 se consemna că: „guvernul posibilităților, având în vederea situația so- regal ungar își asumă o îndatorire solemnă în cio-economică dificilă a țării, să ofere sprijin a trata și pune în toate privințele pe picior de material și financiar la un număr cât mai mare egalitate cu toți cetățenii ei maghiari persoane- de refugiați. În județele în care au fost cazați le care, în virtutea acestei hotărâri de arbitraj, cetățeni basarabeni și bucovineni, prefecții și dobândesc cetățenia maghiară și aparțin popo- primarii localităților au primit sume de bani de rului român”27. Aceste îndatoriri au fost eluda- la Comisariatul general pentru refugiați, pen- te de autoritățile maghiare, care, odată intrate tru întreținerea acestora dar și pentru stimula- cu drepturi depline, pe fostul teritoriu româ- rea de noi locuri de muncă, asociații lucrative nesc, au trecut la represalii extrem de dure, etc, care să preia și să integreze noua forță de la atrocități groaznice împotriva populației muncă din afara granițelor. Ca exemplu „în românești, indiferent de sex, vârstă, credință Buzău a fost alocată o sumă de 100 000 lei, în religioasă și statut social. Dolj și Covurlui tot 100 000 lei, în Dorohoi – Acea atitudine samavolnică a maghiarilor, 300 000 lei, la Putna – 55 000 lei, urmând ca care s-a prelungit până în toamna anului 1944, județelor Câmpulung, Rădăuți, Iași și Prahova a determinat cel mai mare refugiu din istoria să li se stabilească sumele alocate”24. românilor. „Până la 10 octombrie 1940, 3 431 dintre Prima etapă a refugiului românilor s-a în- refugiații basarabeni și bucovineni din Capita- cadrat în perioada 31 august – 13 septembrie­  Revista de istorie militară  51 194028, când a fost planificată, pregătită, con- cu „bagajul strict necesar (eventual) o pătură dusă și coordonată evacuarea teritoriului și hrană rece pentru o zi”, după cum menționa ­cedat, în conformitate cu prevederile Dicta- ordinul Comandamentului militar al orașului tului de la Viena și cele convenite în cadrul Cluj din 4 octombrie 194031. Comisiei mixte româno-ungare de la Ora- În final, „conform statisticilor întocmi- dea, care și-a desfășurat activitatea în diferite te de Comisariatul general al refugiaților din locații și a soluționat problemele curente ge- nordul Transilvaniei, au fost alungați forțat nerate de evacuarea și apoi de ocuparea teri- sau determinați să se refugieze pentru a scă- toriului cedat. Evacuarea autorităților civile pa de teroare (până la 1 martie 1944) 221 697 și militare, a unor instituții ale statului, între- români, din care 128 702 bărbați și 92 895 fe- prinderi, instituții culturale ș.a., cu personal mei. Dintre aceștia 48 856 aveau sub 16 ani, și bunuri materiale realizate de statul român 33 100 între 16 și 20 ani, 95 188 între 21 și 40 după anul 1918, s-a desfășurat în mare parte, ani, 29 407 între 41 și 55 ani, 14 907 peste 55 în condiții normale, în pofida unor manifestări ani și nedeclarați32. După profesii, 31 231 erau periculoase și amenințătoare ale unor grupuri țărani, 22 407 lucrători, 12 781 meseriași, 2 351 de maghiari, cuprinși de euforia momentului. comercianți-industriași, 20 187 funcționari Acțiunile antiromânești au fost declanșate publici, 4 293 funcționari particulari, 1 032 imediat după trecerea frontierei de către trupele liber profesioniști, 4 727 servitori, 49 263 fe- ungare, Secretariatul de Stat al naționalităților mei casnice, 24 336 studenți și elevi, 30 221 alți consemnând, „numai până la 1 noiembrie 1940, întreținuți, 9 745 alte profesii, 1 261 preoți, 5 22 713 atrocități săvârșite (919 omoruri, 1 126 440 profesori-învățători, 953 avocați, 744 me- schingiuiri, 4 126 bătăi, 15 893 arestări, 124 pro- dici, 550 ingineri33. Pe ani, exodul a fost urmă- fanări, 78 devastări colective, 447 devastări in- torul: 88 587 în 1940, 35 432 în 1941, 74 414 dividuale). Actele de agresiune, individuale sau în 1942, 21 107 în 1943, 2 770 până la 1 aprilie în grupuri mai mici, au culminat cu adevărate 1944. Acestora li s-au adăugat 70 000 – 80 000, masacre, așa cum s-a procedat la Trăznea (263 care, din diferite motive, nu s-au prezentat români uciși sau răniți), la Ip (157 de copii, fe- pentru înregistrare în fișierul central al Comi- mei, bătrâni și bărbați nevinovați exterminați), sariatului general al refugiaților. Alți 20 000 au la Camăr, Păușa, Ciumarna, Șimleul Silvaniei, fost trimiși la muncă forțată în Germania, iar Huedin etc29. Mărturiile celor rămași în viață și 15 000 în Ungaria34”. documentele epocii redau sadismul celor care O a doua etapă a emigrării românilor din au săvârșit asemenea masacre și atrocități”. În teritoriul cedat ar începe cu data de 14 septem- acest sens, un document al Ministerului Aface- brie 1940. Într-un raport înaintat generalului rilor Externe al României consemna: „Soldați, Ion Antonescu35 se consemna că „la 25 noiem- jandarmi și bande înarmate de «patrioți» civili brie 1940 se refugiaseră din teritoriul cedat Un- cutreerau satele românești devastând locuințele gariei circa 100 000 de ardeleni, din care circa și schingiuind populația românească pașnică și 30 000 funcționari, deși se specifica că numă- fără apărare. Unora li s-au zdrobit oasele cu cis- rul precis al refugiaților nu va fi posibil de sta- mele, alții au fost împunși cu baionetele, altora bilit, decât cu ocazia recensământului general li s-au scos ochii, li s-au tăiat urechile. Nimic al țării, acțiune care se considera necesară în din ceea ce poate inventa o fantezie bolnavă condițiile date, în urma cedării teritoriale”. Tot n-a fost lăsat neutilizat pentru a face imposibilă în raport se aprecia că rezultatul activității Co- viața românilor”30. misariatului General al Refugiaților din Nor- Paralel cu săvârșirea actelor de teroare, dul Transilvaniei era meritoriu, că integrarea autoritățile ungare au aplicat și o sistemati- refugiaților pe piața muncii se realizează favo- că politică de izgonire și expulzare forțată a rabil. Totodată, acțiunea de degrevare a Capi- populației românești sau de obligare, în spe- talei de povara susținerii valului de refugiați, a cial a intelectualilor, să emigreze. Începută în fost consemnată ca un avantaj, în timp ce „în toamna anului 1940, acțiunea s-a desfășurat în provincie se lucrează bine la imediata deplasa- condiții dramatice, românii fiind forțați să-și re a oamenilor chiar în Ardeal și Banat, care de părăsească gospodăriile în câteva ore, numai altfel se arată și singuri cu mult mai destoinici 52  Revista de istorie militară  în a-și căuta din proprie inițiativă un plasa- siuni, sporadice, în special în zona de acțiune a ment, nu ca basarabenii, care refuză deseori și Brigăzii 7 cavalerie. serviciile ce li se dau”36. În același timp, în mod Pătrunderea trupelor bulgare în Cadrilater fals, statisticile maghiare din 15 noiembrie s-a făcut pe mici detașamente de toate armele, evidențiau „numai 1 005 expulzați și un total acoperite de patrule de infanterie și cavalerie, de 21 000 români plecați din proprie inițiativă răspândite în întreaga zonă, forțele militare din Ardeal”37. române fiind înlocuite cu trupe aparținând Potrivit statisticilor furnizate, „Comisari- Armatei a 3 Bulgare, condusă de general lo- atul General al Refugiaților din Nordul Tran- cotenent Ivan Popov. Direcțiile principale de silvaniei a avut la dispoziție și a alocat până la pătrundere au fost următoarele: Varna – Bal- sfârșitul lunii octombrie persoanelor refugiate cic – Mangalia; Crumovo – Bazargic – Arman; suma de 13 723 005 lei, astfel: ajutoare în bani Stejarul – Saradja; Sarki – Silistra; Turtucaia 6 695 253 lei, prin Prefecturi în provincie 2 500 – Silistra. Într-un document românesc a fost 000 lei, pentru alimente 3 341 106 lei, pentru menționată impresia lăsată de trupele bulga- îmbrăcăminte 1 126 646 lei. Până la 23 octom- re, care au preluat teritoriul: „Ofițerii au avut brie, dintre funcționarii refugiați din Transil- o atitudine exagerat militărească, foarte puțini vania la București, 466 au solicitat integrarea reprezentativi ca aspect, iar ca maniere rigizi în muncă, fiind plasați la lucru 71, dintre lu- și stăpâniți de o aroganță împinsă până la bru- crători au cerut plasarea 1 387, situația rezol- talitate. Fac impresia unor oameni mai puțin vându-se pentru 493. Totodată, între 21 sep- culți, dar hotărâți. Trupa bine echipată, cu un tembrie și 21 octombrie au fost ajutați cu bani moral extrem de ridicat – explicabil de altfel 2 520 refugiați, cărora le-a fost alocată suma de 38 față de situația în care se găseau – și foarte 3 306 159 lei ”. disciplinată. Gradele inferioare păstrau, chiar A existat o preocupare constantă a comi- exagerat, deferență de la grad la grad, ceea ce a sariatelor generale de a găsi, în final, tuturor făcut o impresie foarte frumoasă”40. un loc stabil de ședere și celor apți locuri de La data respectivă, în județul Caliacra muncă, plătite din fonduri de stat și private. erau înregistrați 58.000 de români și 59.000 Plasarea evacuaților în zonele de destinație în județul Durostor, în timp ce populația finală a fost o activitate de durată, complexă, bulgărească se găsea prioritar în județul Tul- dificilă, cu foarte multe aspecte discutabile din cea - 23.000 și 26.200 în județul Constanța. punct de vedere al corectitudinii activităților 39 Autoritățile administrative și instituțiile din Si- de repartiție a locuințelor și terenului . listra au fost mutate la Călărași, iar cele din Ba- În ceea ce privește Dobrogea, potrivit pre- vederilor tratatului de la Craiova, ocuparea Ca- zargic precum și o parte din locuitorii din Ca- drilaterului de către bulgari s-a făcut în patru liacra au fost strămutați la Slobozia. Populația etape, eșalonate în timp de 10 zile, începând cu evacuată din Durostor a fost stabilită în satele 21 octombrie 1940. De condițiile evacuării s-a din județul Ialomița, iar locuitorii din plasele Balcic, Șabla și Casim între Tuzla, Mangalia și ocupat Comisia mixtă româno-bulgară, pre- 41 zidată de generalii Gheorghe Potopeanu și L. Negru Vodă . Gilcov, care și-a început lucrările la Bazargic, În final, „din Cadrilater s-au refugiat 102 la 13 septembrie 1940, funcționând cu două 093 oameni, din care 51 903 bărbați și 50 190 subcomisii mixte pentru cele două județe (Ca- femei (99 983 în 1940 și 2 111 în 1941). Din- liacra și Durostor). tre aceștia, 29 077 erau țărani, 1 729 lucrători, Părăsirea teritoriului de către administrație 902 meseriași, 699 comercianți-industriași, 3 și trupele române a decurs într-un ritm mult 113 funcționari publici, 368 funcționari par- mai firesc, spre deosebire de retragerile din ticulari, 213 profesii libere, 212 servitori, 20 Basarabia și Bucovina, marcate de haos și inci- 466 femei casnice, 18 549 studenți și elevi, dente violente, pe baza unor planuri atent ela- 19 449 alți întreținuți, 660 alte profesii, 6 656 borate și implementate de Statul major român, nedeclarați”42. în timp ce partea bulgară a evitat acțiuni simi- Din punct de vedere economic, populația lare cu cele din zonele ocupate de armata so- română din Cadrilater a abandonat 204.672 ha vietică. Au existat și incidente de mici dimen- teren arabil și 18.760 gospodării agricole, iar  Revista de istorie militară  53 bulgarii din Dobrogea Veche doar 114.267 ha rezolvarea unei situații critice, a unei adevăra- și 11.774 gospodării, un decalaj care a dus la te crize umanitare, prin relocarea, plasarea pe conflicte între noii veniți ce doreau o împro- piața muncii și integrarea în societatea româ- prietărire egală în regiune. nească a circa 1 300 000 persoane, refugiate și Din totalul evacuaților, 9.000 familii s-au evacuate din zonele cedate. stabilit în județul Constanța, 8.000 în județul Dramatismul situației era dublat de regi- Tulcea și restul în diferite localități din Mun- mul de autoritate și de discriminarea la care tenia, Moldova și Oltenia43. În pofida pre- erau supuși românii care au rămas în Basara- vederilor au preferat să rămână în propriile bia, nordul Bucovinei și nord-vestul Transil- gospodării numeroși români în Cadrilater și vaniei, sub ocupație bolșevică sau maghiară. bulgari în Dobrogea, Schimbul de populație, Atât factorii responsabili cât și întrea- evacuările și transferurile desfășurate au fost ga societate românească au fost solidari cu îngreunate de restricțiile impuse de război, de populația strămutată, s-au mobilizat într-un abandonarea recoltelor și creșterea speculei cu efort comun pentru a soluționa într-o ma- produse de primă necesitate, ce au provocat nieră cât mai favorabilă problemele aces- o pauperizare generalizată, inclusiv în zonele tora de obținere a unei locuințe, locuri de destinate să primească refugiații. Centrele de muncă și de reintegrare socială. Evident că colonizare au fost extrem de aglomerate, astfel au existat în aceste demersuri și o serie de că refugiații au suferit de pe urma frigului, foa- disfuncționalități generate de comportamen- metei și epidemiei de malarie izbucnită în lu- tul unor funcționari, a unei părți a populației 44 nile august – octombrie 1941 . O parte dintre civile, care au dovedit, în unele cazuri, lipsă familii s-au refugiat temporar în alte zone, iar de profesionalism, indiferență sau chiar rea- cei bogați s-au mutat în sate mai mari, deși nu voință și reticență în rezolvarea situațiilor au renunțat la bunurile imobiliare obținute an- dificile în care aceștia s-au aflat, unii până în terior. La 25 noiembrie 1940 existau 1 700 de toamna anului 194448. familii evacuate, care încă nu fuseseră plasate în zonele finale, acestea continuând să fie ca- zate sau cartiruite în județele Ilfov și Vlașca45. Autoritățile locale au fost, în unele zone, NOTE 1 depășite de situație, pe fondul lipsei de fon- Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol și duri, a conflictelor pentru proprietate și abu- mareșalul Antonescu, Relațiile germano-române (1938-1944), Editura Humanitas, 1994, p. 145. zurilor funcționarilor însărcinați cu rezolvarea 2 Ibidem. problemelor. Oficiul Național de colonizare a 3 Ibidem. încercat să rezolve problemele, împroprietă- 4 Alesandru Duțu, Maria Ignat, 1940. Drama rind evacuații cu loturi de 5 – 10 ha și casă sau României. Rapt și umilință, Editura Universal Dalsi, teren intravilan, proces care s-a încheiat în lu- București, 2000, p. 235. 5 nile martie – iunie 194846. Ibidem. 6 În privința integrării în muncă, până la Andreas Hillgruber, op.cit., p. 230. 7 Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Anul 1940. începutul anului 1941, populația instalată în Drama românilor dintre Prut și Nistru, Editu- județele Tulcea și Constanța, mulți proveniți ra Academiei de Înalte Studii Militare, București, din județul Putna, a fost angajată, cu sau fără 1992, p. 67. voia acesteia, la lucrări în agricultură specifice 8 Vezi pe larg, Gheorghe I. Bodea, Vasile T. Su- toamnei, astfel că până la 1 noiembrie s-a reușit ciu, Ilie I. Pușcaș, Administrația militară fascistă însămânțarea a 46 000 ha de teren arabil47. în nord-vestul României, septembrie-noiembrie 1940, Cluj-Napoca, 1998; Alesandru Duțu, Con- Concluzii stantin Botoran, Mihai Retegan, Transilvania în evoluția relațiilor româno-ungare, Editura Militară, Situația dramatică prin care a trecut Ro- București, 1993, apud alesandrudutu.wordpress.com mânia în anul 1940, când deciziile dictatoriale 9 Alesandru Duțu, Maria Ignat, op.cit., p. 146. ale unor mari puteri au dus la pierderea unei 10 Ion Crînguș, Ion Giurcă, Cedarea și evacua- treimi din teritoriul său, și a decis soarta a mili- rea Cadrilaterului in anul 1940, Editura Conphys, oane de oameni, a impus autorităților române Râmnicu Vâlcea, 2010, p. 234. 54  Revista de istorie militară  11 Ibidem. 29 Alesandru Duțu, Constantin Botoran, Mihai 12 Ibidem, p. 168. Retegan, Transilvania în evoluția relațiilor româno- 13 Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond ungare, Editura Militară, București, 1993, p. 98. MStM, Rola 1078, c.456., apud alesandrudutu. 30 Mihai Fătu, Mircea Mușat, Ion Ardeleanu, wordpress.com Vasilie Arimia, Teroarea horthysto-fascistă în nord- 14 Ibidem. vestul României, septembrie 1940-octombrie 1944, 15 Alesandru Duțu, Maria Ignat, op.cit., p. 185. Editura Politică, București, 1985, p. 180-181., apud 16 Ibidem. alesandrudutu.wordpress.com 31 17 Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond Ibidem, p, 191. 32 M.St.M., Rola 1078, c.489. Alesandru Duțu, Constantin Botoran, Mihai 18 Ibidem, c. 492. Retegan, op.cit., p. 111, apud www.art-emis.ro/is- 19 „Universul”, Tragedia evacuării Basarabiei, 1 torie/calvarul-romanilor-din-teritoriul-ocupat-de- Ungaria-1940-1944 iulie 1940, apud Alesandru Duțu, Situația evreilor 33 din România (1939-1941), vol. 1, p. 1, București., Ibidem, p. 112. 34 Ibidem. f.n., apud alesandrudutu.wordpress.com. 35 20 Ibidem. ANIC, fond PCM, dosar nr. 282/1940, f. 24, 21 apud alesandrudutu.wordpress.com Ibidem. 36 22 Gh. Buzatu (coord.), Bătălia pentru Basara- Ibidem, f. 25. 37 Ibidem. bia (1941-1944), Editura Mica Valahie, București, 38 Ion Giurcă, Daniel Bar, op.cit., p. 121-122. 2010, p. 345., apud alesandrudutu.wordpress.com 39 23 Vezi pe larg, Ion Giurcă, Daniel Bar, Aspecte Ibidem. 40 Alesandru Duțu, Maria Ignat, op.cit, p. 143. generale și specifice privind refugiații din terito- 41 Vezi Răzvan Limona, Populația Dobrogei în riile cedate în anul 1940, în „Revista Angvstia” nr. perioada interbelică, Editura on-line „Semănătorul”, 15/2011, p. 118-124. 24 2009, p. 77. Ibidem. 42 25 Arhivele Naționale Istorice Centrale București Ion Crânguș, Ion Giurcă, op.cit., p. 356. 43 Răzvan Limona op.cit., p.78. (ANIC), Fond Președinția Consiliului de Miniștri 44 Ibidem. (PCM), dosar 282/1940, f. 98, apud Ion Giurcă, Da- 45 Vezi Gheorghe Miron, Ionuț Iliescu, Județul niel Bar, op.cit. 26 Ibidem, f. 24. Putna și Cadrilaterul (1939-1946), în ”Cronica 27 Vezi Ion Giurcă, Anul 1940. Drama Români- Vrancei”, nr. 7/2013, pp. 141-179, apud Ion Giurcă, ei Mari, Editura ProTransilvania, București, 2000, Daniel Bar, op.cit. p.124. 46 Răzvan Limona, op.cit., pp.78-79. p. 234. 47 28 Ion Giurcă, Daniel Bar, op.cit., p. 121. Ion Giurcă, Daniel Bar, op.cit., p. 124. 48 Ibidem.

 Revista de istorie militară  55 Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Cedarea Dobrogei De Sud (Cadrilaterului)

GEORGE UNGUREANU *

Abstract

The tragic summer of 1940 brought, for Romania, not just the loss of Bessarabia and North- ern Bucovina in favour of the Soviet Union and of roughly half of Transylvania to Hungary, but also the retrocession of Southern Dobruja to Bulgaria. The Romanian State had obtained this territory in 1913 appealing to geopolitical justifications. The hereby article briefly presents the main points related to the evolution of this region within interwar Romania, the plans of Ro- manian and Bulgarian decision-makers in the context of 1938-1940, the conditions surround- ing its surrender in the summer of 1940 and the concrete aspects concerning this territorial ces- sion. The sources include numerous Romanian, Bulgarian and Western contributions, newer and older, as well as several documents from Romanian national, diplomatic and military archives. An inseparable part of the drama of the Greater Romania, the cession of Quadrilater nevertheless highlights strong individual characteristics. Similarly, the invoked for ob- taining this region during the years of the Balkan Wars and its identity and evolution within Romania, were also distinctive.

Keywords: Great Powers, interests, influence, (system of) alliances, war, pressures, negotiations

După 1913, termenul de „Cadrilater” s-a fără o identitate specifică a acelei unități geo- impus în publicistica și istoriografia româneas- istorice și geo-morfologice numite Scythia că pentru a desemna regiunea sud-dobrogeană Minor în antichitatea greco-romană, iar ul- intrată în componența statului român la finele terior, începând din veacul al XV-lea, Dobro- războaielor balcanice. Numele „Cadrilater”, da- gea1. Limitele geografice general-acceptate ale torat formei aproape patrulatere a teritoriului Dobrogei sunt reprezentate de către Dunărea pierdut în 1913 de către Bulgaria în favoarea ve- inferioară la vest, Delta Dunării la nord, Marea cinei sale nordice, a fost folosit de-a lungul tim- Neagră la est și, respectiv, linia râurilor Lom- pului, inclusiv în mediile românești, și în legătu- Provadia la sud, suprafața totală a provinciei ră cu alte regiuni, având o configurație generală fiind de circa 25.000 de km2 2. asemănătoare (ex: „Cadrilaterul Boe­ ­miei”, „Ca- Pentru o necesară varietate terminologică, drilaterul polonez” etc.). Până la 1878, acest numeroși autori români (inclusiv subsemna- teritoriu fusese o componentă indisolubilă și tul), dar și de alte origini (mai puțin bulgari),

* Lect. univ. dr., Universitatea din Pitești. 56  Revista de istorie militară  numesc teritoriul dobândit de România în Sud, ca și asupra Dobrogei Vechi, a Olteniei și anul 1913, în mod alternativ „Cadrilater” sau a Munteniei, a urmat anul 1919, când, după „Dobrogea de Sud”, denumirile fiind consi- unele incertitudini și oscilații, prin Tratatul derate sinonime. Totuși, extremitățile sudi- de la Neuilly-sur-Seine (27 noiembrie 1919), ce ale Dobrogei (între linia Lom-Provadia și a fost restabilită granița româno-bulgară exis- linia Türkșmil-Ekrene) s-au aflat constant, tentă la 1 august 1914. după 1878, în componența statului bulgar și Pe lângă procesele etno-demografice natu- nu au aparținut niciodată României moder- rale (natalitate, mortalitate, asimilarea grupu- ne. În fine, unii autori, publiciști și politicieni rilor etno-culturale mai puțin numeroase ori români au folosit sintagma „Dobrogea Nouă”, mai puțin compacte), în Cadrilaterul interbelic complementară „Dobrogei Vechi”, aflată în s-au mai produs și o serie de evoluții datorate, componența României de la 1878. În istorio- în mod mai mult sau mai puțin direct, facto- grafia bulgară, pentru același teritoriu, este fo- rului politic. Avem aici în vedere, în primul losită doar sintagma „Južna Dobrudža” (=Do- rând, creșterea spectaculoasă a ponderii ro- brogea de Sud), termenul echivalent literal mânilor în cele două județe, mai ales în dece- pentru Cadrilater (sau patrulater), anume „če- niul 1925-1935, când s-a desfășurat o acțiune tirigălnik” fiind folosit rarisim, și atunci doar organizată de împroprietărire a unor etnici cu inițială minusculă și între ghilimele, pentru români în Dobrogea de Sud. Un alt fenomen, a-i evidenția caracterul convențional. desfășurat cu maximă intensitate pe la mijlo- Majoritatea surselor autorizate ale vremii cul anilor ’30, a fost emigrarea turco-tătarilor au dat pentru Cadrilaterul românesc interbe- dobrogeni spre Anatolia, nucleul geo-politic al lic valori apropiate de 7.700 km2. Astfel, mă- naționalismului turcesc modern inaugurat de surătorile efectuate în zonă de către experții Mustafa Kemal Atatürk (1923-1938). La bulga- români, după alipirea și realipirea regiunii rii sud-dobrogeni s-au înregistrat două feno- la România, indicau 7.780, respectiv, 7.7263 mene contradictorii. Pe de o parte, unii dintre km2. Doi autori francezi, buni cunoscători ai ei au părăsit Cadrilaterul, mai ales la începutul realităților Bulgariei antebelice și interbelice, anilor ’20, temându-se de represaliile români- Leon Lamouche și Henri Prost, vorbesc de lor9. Pe de altă parte însă, după 1918 s-au sta- 7.6954 km2, cifră reținută, cu o minimă corec- bilit în zonă mai multe mii de emigranți din tură (7.695,8 km2) de către Alexandru Budiș, în Bulgaria, care își părăsiseră țara fie din cauze 19435. Varianta citată o putem regăsi și la au- economice, fie din cauza violenței luptelor po- tori români și bulgari contemporani, precum litice inter-bulgare10. Gheorghe Zbuchea și Antonina Kuzmanova6, Potrivit recensământului din 29 decembrie fiind, după toate probabilitățile, cea mai apro- 1930, populația Cadrilaterului sud-dobrogean piată de adevăr. propriu-zis (= teritoriul obținut de România în Ce reprezenta Dobrogea de Sud, din punct anul 1913) era de 363.000 de locuitori, dintre de vedere etno-demografic, geostrategic, eco- care 69.000 – români (19,0%), 137.189 – bul- nomic și istorico-sentimental, pentru cele gari (37,8%), 135.000 – turco-tătari (37,2%), două state care și-l disputau? 8.000 – țigani (2,2%) și 6.300 – găgăuzi Populația regiunii era, în anul 1912, po- (1,75%)11. Așadar, la jumătatea perioadei inter- trivit unei statistici bulgare publicate în anul belice, din cauza emigrărilor populației mu- următor, de 282.207 de locuitori, dintre care sulmane, bulgarii ajung cel mai numeros grup 48,1% - turco-tătari, 43,1% – bulgari și găgăuzi, etnic din Cadrilater, fără a-și modifica sensibil 4% - țigani islamizați, 2,3% – români, precum ponderea procentuală în cadrul populației. și lipoveni, greci, armeni, evrei etc.7. În același Analizând datele recensământului din 1930 timp, peste 100.000 de români rămâneau între (de referință pentru perioada interbelică), granițele statului bulgar, mai ales pe Valea Ti- ­Anton Golopenția identifica, în anul 1941, trei mocului (partea sa estică)8. zone etnice în ansamblul Dobrogei de Sud: A. După anii 1916-1918, când România și O „zonă mixtă de colonizare turco-bulgaro-ro- Bulgaria s-au aflat din nou în război, iar statul mână”, incluzând estul Caliacrei (plășile Balcic, român a pierdut controlul asupra Dobrogei de Casim și Ezibei), cu o populație de 167.433 de  Revista de istorie militară  57 locuitori din care 43% – bulgari, 25,8% – turco- cu argumente de natură geopolitică și geostra- tătari și 22% – români; B. O „zonă cu majorități tegică revendicările teritoriale asupra nord- absolute bulgare” recte plasa Silistra, cu un estului Bulgariei de atunci (nevoia unui spațiu total de 56.490 de persoane, din care 57,6% – de acoperire pentru Dobrogea Veche și pentru bulgari, 18,6% - români și 17,6% – turco-tătari; linia strategică dintre Constanța și Cernavodă, C. O „zonă cu majoritate absolută turco-tăta- precum și compensarea pentru iminenta ex- ră” (plășile Turtucaia, Curtbunar, Accadânlar), tindere teritorială a Bulgariei), ceea ce a repre- cu o populație de 138.941 de locuitori, din care zentat un caz excepțional în istorie20. turco-tătari – 58,9%, bulgari – 23,6% și români Ulterior însă, achiziția teritorială din anul 12 15,6% . 1913, nu s-a dovedit foarte eficientă din punct După 1930, în condițiile creșterii în inten- de vedere strategic, un moment de referință sitate a emigrărilor turcești, concomitent cu în acest sens fiind dureroasa înfrângere de la diminuarea fluxului de elemente „colonizatoa- Turtucaia, care a inaugurat seria de eșecuri ale re” românești, numărul total al locuitorilor din armatei române în campania din anul 1916. cele două județe ajunge chiar să scadă, în ciuda Referitor la condițiile geomorfologice con- comportamentului demografic al populației, 13 crete din regiune, generalul Ioan Vlădescu, co- oarecum similar actualei „Lumi a Treia” . mandantul Diviziei a 9-a Infanterie, arăta, în Recensământul regional din 1938 indica pen- anul 1927: „Durostorul în special și Caliacra tru cele două județe sud-dobrogene un total mai puțin, sunt, ca să zic așa, o regiune enig- de 372.051 de locuitori (cu 6.000 mai puțin matică; ea nu are, precum celelalte părți ale decât în 1930!), dintre care 150.763 – bulgari țării, o topografie rânduită - pământului numai (40,52%), 108.404 - români (29,14%)14. puțină apă de ploaie îi trebuie pentru ca să nu Cercetătorul Alesandru D. Duțu avan- mai poți ieși cu boii. Pădurile se țin de mână, sează, pentru același teritoriu și momentul iar canaralele stau pitite în tufișuri gata de a 1940, următoarele date: 412.105 de locui- țâșni din ele comitagiii sau de a angaja o lup- tori, dintre care 162.625 (39,46%) – bulgari, tă defensivă ca dintr-o puternică fortificație. 118.373 (28,72%) - români și 131.107 (31,82%) 15 Iată adevăratul Cadrilater: el nu seamănă de- de alte naționalități . Aceste date vin însă în loc cu cel de pe hartă!”21. În cuprinsul aceleiași contradicție cu rezultatele recensământului din 1938, în ceea ce privește populația totală lucrări, generalul Vlădescu concluzionează că a Cadrilaterului, deși procentele avansate sunt relieful Cadrilaterului, în special al Durostoru- în general compatibile. lui, prezintă „o valoare enormă, pozitivă pen- tru comitagii și negativă pentru trupele regula- În ceea ce ne privește, în cadrul unei 22 contribuții distincte am estimat pentru cele te” . Situația era cam aceeași și la finalul peri- două județe în anul 1940 un total de 360.000- oadei interbelice, în mai 1939, experții militari 365.000 de locuitori, dintre care bulgari și gă- români constatând, că „Regiunea păduroasă a găuzi – 44,5%, români – 30,5% și turco-tătari - Deliormanului, terenul foarte frământat, lipsa 22,5%16. La baza estimărilor noastre au stat da- de drumuri și a mijloacelor de comunicație și 23 tele recensământului din 1938, numărul turci- de legături favorizează pe răufăcători” . lor emigrați ulterior, până la oprirea exodului, Superioritatea etno-demografică și im- în septembrie 1939, fiind aproximat la 17.000, plicarea mai mare decât românii (cu excepția iar sporul natural între 1 și 1,5% anual17. Isto- coloniștilor aromâni), ca să nu mai vorbim de ricul bulgar Petăr Todorov (1934-2014) consi- turci, în activitățile comerciale și industriale deră că, în anul 1940, Dobrogea de Sud avea o asigurau, practic, bulgarilor sud-dobrogeni populație totală de 355.600 de suflete, din care dominația clară în aceste ramuri economice, 156.600 (46,7%) erau bulgari și 99.000 (28%) mai ales în Caliacra. În momentul instaurării – români18. Numărul turcilor sud-dobrogeni administrației românești în zonă, etnicii bul- este aproximat de alți autori bulgari la 65.00019, gari ajunseseră să dețină ¾ din fondul funciar ceea ce, raportat la numărul de 355.600 de lo- și monopolizaseră, practic, ramurile econo- cuitori, ne dă un procent de 18,3%. mice ne-agricole (comerțul, băncile etc.)24. Este bine-cunoscut faptul că, în anii răz- Situația se menținea, în linii mari, favorabilă boaielor balcanice, statul român își susținuse bulgarilor și spre sfârșitul anilor ’30. Astfel, o 58  Revista de istorie militară  sinteză ­informativă din 1939 consemna: „atât ­securitate al țării să sporească, prin neutrali- comerțul cât și agricultura sunt în mâna bul- zarea amenințării bulgare, fără să scadă, prin garilor”, pentru primul domeniu avansându- încurajarea celorlalți vecini revizioniști. se procentul de 75%25; din cele 4.900 de firme După succesul înregistrat la 31 iulie 1938, existente în Cadrilater în iulie 1938, 1.244 erau prin semnarea Acordului de la Salonic (care românești (25,4%), 98 evreiești (2%) și restul, lichida restricțiile militare impuse în 1919, la adică 72%, aveau alte coloraturi etnice26. În- Neuilly), Bulgaria începe să pună tot mai direct trucât grecii și armenii erau foarte puțini, iar problema revizuirii frontierelor, neomițând să situația economică a musulmanilor era în ge- clameze caracterul „pașnic” al schimbării dori- neral, precară, majoritatea zdrobitoare a celor te. În cazul Bulgariei, principalele speranțe se 3.558 de firme din Cadrilater „cu altă origine legau de Puterile Axei, însă politicienii sofioți etnică străină” erau bulgare. Numai pentru Si- nu doreau să renunțe la capitalul de simpatie listra, autoarea Stanka Georgieva a putut enu- de care se bucurau la Londra și chiar în une- mera 16 firme mai mari, adică având un capi- le cercuri franceze și au acceptat, nu fără te- tal de 15-20 de milioane leva (circa 35-45 de meri, îmbunătățirea progresivă a relațiilor cu milioane de lei), deținute și susținute doar de U.R.S.S.29. O primă manifestare a renunțării bulgari27. parțiale la atitudinea rezervată și pruden- Din punct de vedere istorico-sentimental, tă care caracterizase Sofia, se consumă la 25 bulgarii erau mult mai atașați de teritoriul pier- septembrie 1938 la Geneva. Reprezentantul dut în 1913, comparativ cu românii. În mediile Bulgariei la Societatea Națiunilor a cerut Adu- românești, în 1913, doar obținerea Silistrei, ve- nării Generale a forului mondial să admită ex- chea stăpânire a lui Mircea cel Bătrân, stârnise plicit caracterul licit al „revizuirilor teritoriale un anumit entuziasm, exploatat și de propa- pașnice”30, prin interpretarea maximală a arti- ganda românească interbelică, iar ulterior, mai colului 19 din Pactul Societății Națiunilor și ales datorită reginei Maria (1875-1938), micul neglijarea articolului 10 din același instrument oraș-port Balcic a cunoscut o ascensiune deo- de drept internațional31. sebită în conștiința colectivă românească, mai Pentru perioada 1938-1940, Dobrogea de ales la nivelul elitelor28. Sud a trecut în prim-planul revendicărilor Ca o apreciere sumativă, se poate spune că, bulgare, care, la rândul lor, trecuseră în stadiul din punct de vedere românesc, existau anumi- teritorial. Această dublă evoluție este dato- te premise sau pre-dispoziții pentru a renunța rată, în primul rând, izolării internaționale a la Cadrilater, mai ales în contextul agravării României, comparativ cu celelalte state de la situației politice internaționale și al progrese- care Bulgaria avea ceva de revendicat. Patru lor înregistrate de statele și curentele revizio- elemente sunt relevante în acest sens și le vom niste, pe fondul pasivității Marilor Democrații aminti în ordine cronologică. În cursul tratati- occidentale. În același context, Dobrogea de velor premergătoare Acordului de la Salonic, Sud devine ținta principală a „revizionismului se conturase tot mai clar lipsa de opțiuni ale pașnic” bulgar, focalizat până atunci pe Tracia României, prin comparație cu ceilalți membri apuseană, pierdută în favoarea Greciei, prin ai Înțelegerii Balcanice, izolarea țării în cadrul Tratatul de la Neuilly-sur-Seine. Pentru revizi- organizației. Iugoslavia încheiase Pactul de onismul bulgar, anul 1938 marchează și reveni- prietenie cu Bulgaria la 24 ianuarie 1937, ur- rea în prim-plan a problemelor teritoriale pro- mat de un aranjament similar cu Italia la 25 priu-zise, până atunci propaganda guvernelor martie, iar Grecia reînnoise la 10 noiembrie de la Sofia fiind axată pe așa-numitele „clauze 1937 Tratatul de Garanție cu Turcia, sub aus- minoritare” ale Tratatelor de Pace (stipulațiile piciile Londrei32. „Acordul” de la München a referitoare la drepturile minorităților etno- dus la disoluția statului cehoslovac și a orică- lingvistice). Date fiind aceste circumstanțe ge- rei speranțe de resuscitare a „Micii Înțelegeri”, neral-europene și regionale, pentru diplomația iar după 2 noiembrie 1938, Bulgaria rămăsese românească se pune tot mai mult problema singurul stat învins care nu beneficia de avan- cum să fie efectuate anumite concesii terito- taje teritoriale. Last, but not least, revendicări- riale față de Bulgaria, astfel încât gradul de le bulgare asupra Dobrogei de Sud și a ­Traciei  Revista de istorie militară  59 apusene au găsit tot mai multă înțelegere la către toate misiunile diplomatice. Practic, Moscova, dar U.R.S.S. avea graniță comună prim-ministrul bulgar nu dorea integrarea în doar cu România, nu și cu Grecia, asupra că- alianța balcanică decât în condițiile satisfacerii reia era mai greu să exercite presiuni. Polonia unor revendicări teritoriale (Dobrogea de Sud, a rămas, până la dispariția sa, efemeră de al- Tracia Egeeană, eventual „ținuturile de vest”, tfel, de pe harta Europei, o țară nesemnatară a adică zonele strategice Bossilevgrad, Țaribrod ­Tratatelor de la Neuilly și Trianon. și Strumița) și refuza, chiar și într-o asemenea Regele Boris al III-lea (1918-1943) și-a ma- eventualitate, să își asume vreo obligație față de nifestat ostilitatea față de România și în cursul apărarea în comun a granițelor exterioare ale discuțiilor cu Ciano, de la 26 ianuarie 1939, „noului” bloc regional, motivând dependența când i-a declarat ginerelui lui Mussolini că re- economică de Germania37. Așadar, revenirea stituirea Dobrogei meridionale este principa- grosso-modo la granițele anterioare Tratatului lul obiectiv bulgar de politică externă33. de la București nu era un obiectiv negociabil O perioadă de maximă încordare în ra- pentru Sofia, ci unul minimal, care nu exclu- porturile bilaterale s-a înregistrat la jumătatea dea noi pretenții teritoriale, în măsura în care lunii martie 1939, în timpul ultimei etape a viitoarele conjuncturi internaționale ar fi per- dezmembrării Cehoslovaciei, când posibilita- mis-o. La 3 mai 1939, chiar în fața ministrului tea participării Bulgariei la un atac dirijat de român la Sofia, , Kjosseivanov de- Germania contra României era discutată atât clară: „Bulgaria nu poate renunța la pretențiile la Sofia, cât și la București. La Consiliul de ei, chiar iluzorii, de restabilire a granițelor din Coroană din 17 martie 1939, Carol al II-lea 1913. Ea nu înțelege însă și nici nu ar putea să afirma: „Nu cedez teritoriu fără Parlament!”34, aibă atitudini agresive, deși este singurul stat neexcluzând, deci, total și aprioric, această învins cu frontierele rămase nemodificate”38. eventualitate. România și-a legat unele speranțe de tra- Lichidarea Cehoslovaciei de către Germa- tativele tripartite neo-antantiste, însă politi- nia (15-17 martie 1939), acțiune urmată de alte cienii români nu erau dispuși să riște degra- gesturi ofensive (afirmarea pretențiilor asupra darea relațiilor cu Germania de dragul unei Coridorului, ocuparea teritoriului Memel și combinații strânse cu U.R.S.S.39. La 25 apri- încheierea Tratatului economic cu România) lie 1939, șeful guvernului român, Armand au avut ca efect abandonarea politicii concili- ­Căli­nescu, insera în jurnalul său un scenariu de atoriste a Marilor Democrații occidentale față rezolvare a problemei Cadrilaterului, printr-o de Adolf Hitler și relansarea politicii de încer- cedare parțială a teritoriului sud-dobrogean, cuire. Dezmembrarea concertului münchenez cu acordul Parlamentului, act precedat de un oferea U.R.S.S. rolul de arbitru în iminenta pact de amiciție cu Bulgaria și completat de un confruntare dintre binomurile Londra-Paris și schimb de populație, totul sub egida asistenței Berlin-Roma. Preț de câteva luni, scena poli- franco-britanice40. În aceeași zi, Vasile Stoica tică europeană a fost dominată de contactele (1889-1959), ministrul român în Turcia, își și tratativele tripartite, franco-britanico-sovie- exprima, după lungi întrevederi cu omologii tice, în vederea reînvierii Antantei antebelice. american și britanic de la Ankara, convinge- În culise, nu au lipsit însă tratativele germano- rea că bulgarii reușiseră să convingă mulți terți sovietice, care aveau să se materializeze în Pac- de faptul că problema dobrogeană ar fi fost tul Ribbentrop-Molotov și nici unele tatonări singurul obstacol în calea aderării Bulgariei între blocul anglo-francez și Germania35. la Înțelegerea Balcanică și la sistemul franco-­ În asemenea condiții, nedorind nici de data britanic41. aceasta să riște nimic, guvernul Kjosseivanov a Eșecul tratativelor franco-britanico-so- adoptat, prin cunoscuta directivă diplomatică vietice de la Moscova și încheierea Pactului din 19 aprilie 1939, o politică de expectativă și Ribbentrop-Molotov, la 23/24 august 1939, act și-a fixat revendicările la restabilirea granițelor precedat de perfectarea unui tratat economic din 191336. Poziția guvernului de la Sofia față germano-sovietic (Berlin, 21 august 1939), de Înțelegerea Balcanică apare foarte limpede au făcut ca proiectul aderării României, pen- în lumina circularei emise la 19 aprilie 1939, tru a nu mai vorbi și de Bulgaria, la o alianță 60  Revista de istorie militară  ­politico-militară sub egida Franței și a Marii inițiată de România punea, ipso facto, pro- Britanii să iasă brusc și brutal din actualitate. blema Cadrilaterului, pe care Kjosseivanov o Dispărea, astfel, și posibilitatea reglementării așeza din nou în fruntea listei de revendicări problemei sud-dobrogene sub auspiciile Mari- bulgare prezentate lui Saraçoglu, la finele lui lor Democrații vest-europene. august; șeful guvernului de la Sofia mai pretin- În Bulgaria, încheierea înțelegerilor germa- dea arbitraj pentru ieșirea la Marea Egee și ree- no-sovietice din august 1939 a fost primită cu xaminarea statutului Țaribrodului, dar preciza satisfacție, deoarece unea două „victime” ale că nu intră în discuție48. Schimba- sistemului versaillez și, în plus, cele mai popu- rea de atitudine a U.R.S.S. față de Germania lare state în rândurile opiniei publice bulgare42. și începuturile apropierii evidente sovieto- Clivajul intern comunism-anticomunism de- bulgare au determinat tot mai mulți factori venea susceptibil de a fi depășit în noul context de decizie români să ia în calcul posibilitatea internațional. Totuși, izbucnirea războiului și cedării Cadrilaterului, pentru a împiedica o de perpetuare sau chiar extindere a acestuia „axă” sovieto-bulgară. Relevantă este schim- diminuau șansele de realizare a unei conferințe barea de atitudine a lui Carol al II-lea, care, la internaționale, care să aprobe în (cvasi) unani- 12 septembrie 1939 considera că „orice act de mitate pretențiile bulgare, după model „mün- admitere a revizionismului constituie un dez- chenez”. Nici poziția privilegiată dobândită de astru”, prin repercusiunile asupra Basarabiei și U.R.S.S. nu putea liniști pe toți bulgarii. Planu- Ardealului49, pentru ca, imediat după intrarea rile sovieticilor în Balcani includeau Bulgaria trupelor sovietice în Polonia, să accepte „ideea ca pe un (prim) punct de sprijin în expansiu- întăririi blocului balcanic, cu concesii pentru nea lor spre sud. Bulgaria”50. Varianta unor concesii teritoriale După 23 august 1939, îmbunătățirea față de statul bulgar este admisă, în princi- relațiilor între U.R.S.S. și Bulgaria este striden- piu, la 19 septembrie 1939, la Jebel, de către tă. În fața avansurilor diplomatice ale colosului miniștrii de externe ai României și Iugoslaviei, bolșevic (două propuneri de pact de asistență Grigore Gafencu și Činkar Marković, obiectul mutuală: septembrie 1939, noiembrie 1940)43, concret al acestei manevre diplomatice fiind Bulgaria nu se poate eschiva total și nici nu Dobrogea de Sud și zona Țaribrod51. Pentru ca dorește acest lucru. Dacă propunerile vizând această revizuire să nu declanșeze schimbări încheierea unei alianțe (în fapt, un protectorat teritoriale în lanț, după model „münchenez”, sovietic, după modelul baltic) sunt respinse di- s-a convenit ca aplicarea ei concretă să fie pla- plomatic și politicos, Bulgaria încheie o serie de nificată pentru perioada postbelică52. acorduri economice cu U.R.S.S., inclusiv unul La finele lui octombrie 1939, Grigore privind livrările de petrol, la 5 ianuarie 194044, Gafencu transmitea proiectul „Blocului Neu- propaganda comunistă și prosovietică începe trilor”, asupra conținutului și sorții căruia nu să fie tolerată de autorități45 (însuși Aleksan- vom insista în cele ce urmează. Ne vom limi- dăr Țankov, promotorul „terorii albe” din anii ta la două aspecte. În contextul eforturilor de 1923-1925, face declarații prosovietice), iar re- edificare a „Blocului Neutrilor”, N. Petrescu- gele Boris este decorat cu ordinul „Lenin”46, în Comnen propunea, la 7 noiembrie 1939, din ciuda caracterului insolit al apropierii simbo- postul de ambasador la Sfântul Scaun, diviza- lurilor bolșevice de cele monarhice. rea Cadrilaterului între România și Bulgaria, În cazul României, dintre obiectivele fixate primei țări revenindu-i Durostorul, iar celei de Consiliul de Coroană de la 28 august 1939 de-a doua, Caliacra, act însoțit de un schimb fuseseră îmbunătățirea relațiilor României cu de populație53. Pentru Gafencu, prioritară era Bulgaria și Ungaria și întărirea alianței regiona- însă aderarea Bulgariei la blocul proiectat, ca le balcanice47. Pe această linie se înscriau două premisă sine qua non a oricăror alte discuții54. inițiative românești din toamna anului 1939: Bulgaria nu era însă interesată în a-și limita cea a blocului balcanic (Antanta Balcanică + singură marja de manevră în raport cu toți Bulgaria); cea a Blocului Neutrilor (Antanta vecinii prin aderarea la „Blocul Neutrilor”. Balcanică, Italia, Ungaria și Bulgaria). Atra- Kjosseivanov declara unui reprezentant ita- gerea Bulgariei într-o combinație ­regională lian că, în eventualitatea rezolvării favorabile  Revista de istorie militară  61 a problemei­ sud-dobrogene, Bulgaria nu va Două săptămâni mai târziu, la București se semna decât un pact bilateral de neagresiune desfășoară un Consiliu de Coroană, în cursul cu România, fără să adere la un pact mai larg55. căruia Bulgaria nu este tratată ca un potențial Șeful diplomației bulgare îl întreba retoric pe agresor, precum Germania, U.R.S.S. sau Un- Eugen Filotti, la 10 și 20 noiembrie 1939: „Con- garia60. Totuși, luna aprilie 1940 a fost una în tra cui este îndreptat blocul balcanic neutru?”, general tensionată pentru relațiile bilaterale subliniind asigurările germane de a păstra româno-bulgare, în pofida absenței inciden- Balcanii în afara conflictului și manifestându- telor notabile de graniță. Atitudinea României și astfel intenția de neaderare56. Un răspuns în chestiunea dobrogeană a cunoscut un pu- posibil la întrebarea oficialului bulgar ar fi seu de intransigență. În administrația locală a fost: „Contra expansiunii sovietice”, dar So- crescut ponderea coloniștilor macedo-români, fia nu avea niciun interes de a rupe legături- a fost relansată oficial ideea colonizării Ca- le cu Moscova. La 15 februarie 1940, Georgi drilaterului, iar în presă au apărut numeroase Kjosseivanov a fost înlocuit în funcția de prim- materiale consacrate trecutului daco-roman al ministru de către Bogdan Filov (1883-1945), provinciei dintre Dunăre și Mare, temă care a arheolog de formație și germanofil notoriu. făcut și obiectul mai multor conferințe ale lui Luna martie 1940 a adus sfârșitul războiu- N. Iorga. În plus, prezența militară româneas- lui sovieto-finlandez și amplificarea interesului că în proximitatea graniței a crescut subit, pro- URSS față de Balcani, în paralel cu relansarea ducând agitație în mediile politice și militare relațiilor germano-italiene, după câteva luni bulgare61. de relativă răceală, cauzate de surprinderea și Seria de victorii rapide obținute de către dezamăgirea guvernului fascist italian față de Germania pe frontul occidental, în perioada încheierea Pactului Ribbentrop-Molotov. În 10 mai-17 iunie 1940, încheiată cu capitularea aceste condiții, neutralitatea românească, de- Franței, adâncește izolarea politico-diploma- clarată oficial la 6 septembrie 1939, începe să tică a României. La 10 iunie 1940, Italia s-a devină tot mai binevoitoare față de Germania, alăturat Germaniei în război, părăsind neutra- fapt ilustrat, între altele, de perfectarea celor litatea. două pacte petrol-armament, la 6 martie și, re- După capitularea Franței, țara cea mai in- spectiv, 27 mai 194057. teresată în susținerea imediată a revendică- Agravarea situației politice externe a Ro- rilor bulgare, dintre Marile Puteri, rămânea mâniei amplifica speranțele bulgărești legate U.R.S.S. LA 20 iunie 1940, Molotov îi declara de Cadrilater, la diferite niveluri. Un buletin ministrului italian, Augusto Rosso: „Cu Bulga- militar informativ românesc conținea ur- ria, U.R.S.S. trăiește (sic!) în bună vecinătate. mătoarea concluzie: „în general, în Bulgaria Relațiile sovieto-bulgare sunt intense și ar mai domnește liniștea. Nimeni nu dorește războ- putea fi adâncite. Guvernul sovietic consideră iul, însă simpatiile poporului se îndreaptă spre întemeiate pretențiile bulgare asupra Dobrogei Germania, Italia și Rusia, care socotesc că vor (nu doar asupra Cadrilaterului, n.n.) și asupra susține idealurile lor naționale”58. Evenimen- unui acces la Marea Egee. U.R.S.S. recunoaște tele din anii următori vor confirma această dominația italiană în Mediterana, cu condiția apreciere. Nedorind nici să bruscheze lucruri- ca și Italia să recunoască dominația guver- le, dar nici să piardă o conjunctură favorabilă, nului sovietic la Marea Neagră (s.n.)”62. Prin- diplomația bulgară, condusă după 15 februarie tr-o înțelegere tacită cu Italia fascistă, colo- de către Ivan V. Popov, ia o importantă decizie sul bolșevic reușea, practic, să închidă cercul tactică la 4 aprilie 1940: declanșarea unei vaste în jurul României, după încheierea pactului ofensive diplomatice în problema dobrogeană, Ribbentrop-Molotov și victoriile germane în incluzând blocul anglo-francez, Puterile Axei, vest. Scopurile conducătorilor sovietici trans- U.R.S.S., S.U.A., Turcia și Iugoslavia, anunțarea par destul de clar: instaurarea hegemoniei în publică a pretențiilor față de România urmând bazinul Mării Negre, prin realizarea joncțiunii a se produce în momentul când U.R.S.S. sau/ teritoriale cu Bulgaria, pe seama României, și Italia, formal tot neutre, aveau să acționeze care trebuia să piardă și Basarabia și Dobro- în Balcani59. gea, acțiune urmată de sovietizarea micului 62  Revista de istorie militară  stat slav din Balcani prin „metoda baltică”, nu era foarte ­stabilă și, în plus, în țară exista adică „adâncirea” progresivă a relațiilor și așa o puternică mișcare comunistă și panslavistă. „intense” cu Uniunea Sovietică, pentru a folo- În acest fel, Rusia ar fi atins Constantinopolul si termenii lui Molotov. Un asemenea scena- prin Strâmtori”68. Fără a include pe majorita- riu corespundea și intereselor Marii Britanii, tea cetățenilor bulgari, curentul prosovietic care considera U.R.S.S. un virtual aliat contra era, totuși, destul de puternic și se manifesta ­Germaniei. strident în iulie 1940, așa cum confirmă, în- Abandonarea fără luptă a unei șesimi din tre altele, o serie de note, rapoarte și sinteze teritoriul țării a avut repercusiuni imediate informative ale armatei române. Astfel, la 29 asupra potențialului material și moral româ- iunie 1940 (exact când suveranul bulgar îi atră- nesc. Mihail Manoilescu (1891-1950), minis- gea atenția ministrului german la Sofia asupra tru de externe în perioada 4 iulie-14 septem- pericolului bolșevic), în orașul Varna fuse- brie 1940, avea să aprecieze, după război, că seră împrăștiate manifeste în care se spunea actul de la 28 iunie 1940 „dărâmase complet că Dobrogea de Sud va reveni Bulgariei (nu- prestigiul politic al Românei, exasperase (ex- mai) printr-o (nouă) notă ultimativă sovietică acerbase, n.n.) pretențiile ungare și bulgare și adresată României69. Alte documente militare împinsese guvernul Tătărescu să adâncească românești din iulie 1940 surprind creșterea politica de apropiere față de Germania”63. Is- în intensitate a sentimentelor prosovietice, pe toricul bulgar Antonina Kuzmanova (n. 1939) măsura amânării deznodământului în cazul descrie în următorii termeni relația cauzală Cadrilaterului și a dispariției de pe piață a unor între ultimatumul sovietic și pierderea altor produse de primă necesitate, ca ouăle și uleiul, teritorii de către statul român: „Cererea gu- fenomen pus de nucleele comuniste pe seama vernului sovietic adresată guvernului român, acordurilor economice cu Germania70. privind (sic!) restituirea Basarabiei și a Bucovi- La 31 iulie 1940, ziua în care Hitler cerea ge- nei de Nord a marcat începutul procesului de neralilor săi să elaboreze un plan de campanie revizuire pașnică a frontierelor în Balcani și contra U.R.S.S.71, șeful diplomației românești, a creat condițiile obiective pentru rezolvarea Manoilescu, primea de la ministrul Germani- problemei dobrogene”64 (s.n.). ei la București, Willhelm Fabricius, un plic de La 29 iunie 1940, regele Boris reitera în fața culoare verde, în care se afla o scrisoare a li- ministrului german la Sofia revendicările țării derului suprem nazist, cu următorul conținut: sale asupra Dobrogei meridionale. Suveranul „Führer-ul socotește că retrocedarea Do- bulgar arată că, în absența sprijinului german brogei de Sud, în granițele sale de la 1913, în problema Cadrilaterului, „situația ar deveni inclusiv Silistra și Balcicul, ca o soluție ex- intolerabilă în Bulgaria […], mergând până la traordinar de loială și de echitabilă, care o revoluție violentă, utilizată de Moscova”65. trebuie acceptată pur și simplu”72. În ajun, ministrul bulgar la Berlin, Părvan Caracterul categoric al „recomandărilor” Draganov, declarase că țara sa vrea să își re- hitleriste nu a împiedicat pe oficialii români alizeze aspirațiile teritoriale numai împreună să mai spere, cel puțin în prima jumătate a lui cu Germania66. Problema raportului de forțe august, într-o soluție de compromis, care să între curentele pro și anti-sovietice din sânul permită României păstrarea parțială a Cadrila- societății bulgare, la momentul iunie-august terului, în condițiile unui schimb de populație 1940, rămâne controversată în istoriografia (cât de cât) echitabil. Dintre zonele care com- bulgară post-totalitară. Academicianul Ilčo puneau Dobrogea de Sud, românii doreau cel Dimitrov aprecia, în 1990, că, la momentul iu- mai mult să păstreze Silistra, urmată de Balcic lie 1940, opinia publică bulgară, în frunte cu și de Turtucaia. Proiectele de partajare a Ca- elitele sale, era preponderent anti-sovietică, drilaterului concepute de Ministerul Afaceri- impresionată negativ de ceea ce se întâmpla- lor Străine, prevedeau, grosso-modo, divizarea se cu statele baltice; se lansase chiar conceptul regiunii printr-o linie de frontieră în diago- de „baltizare” a Bulgariei67. În schimb, presti- nală, care lăsa României zonele nord-estice, giosul contemporanist Dimităr Sirkov scria, acordându-i Bulgariei părțile sud-vestice73. un an mai târziu: „Curtea Regală din Bulgaria Dacă Silistra era orașul sud-dobrogean la care  Revista de istorie militară  63 românii erau cel mai puțin dispuși să renunțe, toare la cedarea Dobrogei de Sud, în spiritul la polul opus se afla Bazargicul, cu hinterlandul recomandărilor Führer-ului și ale Ducelui, și său agricol. În acest sens, cităm un document că guvernul regal va face totul spre a aduce la redactat la Secția a III-a Operații a Marelui îndeplinire acest acord, în cel mai scurt timp Stat-Major Român, la finele lunii iulie, act care posibil”77. Așadar, cunoscutele garanții date de conținea trei variante de împărțire a teritoriului Germania și Italia României, la 30 august 1940, obținut de România în anul 1913. În toate cele erau consecutive nu doar cedării Transilvaniei trei variante, zona Bazargicului și localitatea de Nord, ci și renunțării oficiale la Dobrogea Ekrene reveneau Bulgariei, ca și Turtucaia, în meridională. ciuda realităților etnice din această localitate și Totuși, discuțiile bilaterale româno-bulga- a trecutului său istoric românesc. De asemenea, re de la Craiova, începute la 19 august 1940 Silistra și Cavarna rămâneau la România, în și finalizate la 7 septembrie 1940, nu au fost toate variantele. În schimb, Balcicul rămânea la lipsite de momente dificile și chiar tensionate, România doar în cea mai optimistă variantă din îndeosebi în zilele imediat următoare Dictatu- cele trei considerate posibile și dezirabile74. Un lui de la Viena, când intransigența și insistența alt document militar, întocmit după 1 august negociatorilor bulgari ating apogeul, pe fondul 1940, conținea o propunere frontalieră, funda- maximei izolării politico-militare a României. mentată etnic, istoric, economic-geografic și Întrucât delegații bulgari insistau, și după 1 militaro-strategic, care, în esență, prevedea ce- septembrie, ca evacuarea Dobrogei de Sud să darea Bazargicului și a unei zone semicirculare se facă simultan cu cea a Ardealului de Nord, corespunzătoare, în linii mari, Deliormanului, tratativele bilaterale rămân într-un punct statul român urmând să păstreze Silistra, Tur- mort, ruperea lor părând iminentă, la data de tucaia, Balcicul și (pe cale de consecință) Ca- 5-6 septembrie 194078. În acest context, Bog- varna, cu „spațiile vitale” aferente75. dan Filov și Ivan V. Popov (ministrul de exter- După misiunea puțin fructuoasă a lui Eugen ne al Bulgariei) se decid să propună regelui să Filotti la Sofia (17 august 1940), în condițiile ordone intrarea armatei bulgare în Cadrilater, izolării depline a țării și ale amenințării cu concomitent cu pătrunderea forțelor maghia- dispariția ei de pe hartă, guvernanții de la re în Transilvania de nord-est. Suveranul de la București au acceptat să înceapă tratativele Sofia refuză categoric, caracterizând acțiunea cu Bulgaria, la Craiova, pe tema modalităților drept „un nou 16 iunie 1913”, adică un gest pre- concrete de restituire a Cadrilaterului. De al- cipitat care ar fi putut să coste țara la sfârșitul tfel, guvernul de la Sofia nici nu și-a trimis conflagrației79. Interesate în calmarea rapidă a reprezentanții la Craiova, până nu a primit situației din Balcani, Puterile Axei au interve- asigurări ferme că principiul retrocedării in- nit prompt. În zilele de 5-6 septembrie 1940, tegrale a Dobrogei meridionale a fost admis76. prin canale diplomatice, Berlinul și Roma au Așadar, cedarea Cadrilaterului a constituit pre- făcut cunoscute Bulgariei obligațiile lor față de misa, baza de discuție în cadrul tratativelor de România, iar acesteia din urmă i s-a comunicat la Craiova, și nu rezultatul acestora, așa cum că amintitele obligații și garanții erau în stric- afirmă, ori ne lasă să înțelegem, unii autori. tă conexiune cu îndeplinirea angajamentelor În urma eșuării negocierilor directe româ- luate de statul român, recte satisfacerea re- no-ungare de la Turnu-Severin și în contextul vendicărilor vecinilor săi80. Fără a fixa ele înse- mișcărilor de trupe sovietice din Ucraina și le o soluție/soluțiile pentru problemele aflate Basarabia, Hitler se decide să „rezolve” imedi- încă în suspensie între România și Bulgaria, at problemele teritoriale din sud-estul Europei, Puterile Axei cereau, practic, celor două state prin cunoscutul Dictat de la Viena. Cu acest balcanice satelite să își rezolve cât mai repede prilej, Mihail Manoilescu a înmânat, la 29 au- dezacordurile. În fața acestei atitudini, bulgarii gust, lui Ribbentrop și Ciano câte o scrisoare au revenit pe pozițiile de negociere anterioare cu următorul conținut identic: „Am onoarea lui 29/30 august 1940 (oricum destul de rigi- să vă informez că guvernul regal al Români- de și acestea), iar la 6 septembrie, M. Manoi- ei și guvernul regal al Bulgariei, au căzut de lescu cerea lui Cretzianu să accepte condițiile acord, în principiu, asupra chestiunii referi- bulgare pe plan financiar81. În consecință, la 64  Revista de istorie militară  7 ­septembrie 1940, ora 1520, Alexandru Cret- de etnici germani­ 90, a reprezentat o nouă eta- zianu și H. G. Meitani, din partea României, pă pe drumul omogenizării etnice a provinciei respectiv Svetoslav Pomenov și Theokar Popa- tradițional mozaicate dintre Dunăre și Mare. zov, din partea Bulgariei, au semnat documen- Recensământul din 6 aprilie 1941 înregistra tul rămas în istorie ca „Tratatul de la Craiova”82. în județele Constanța și Tulcea un total de Acesta includea un preambul, șapte articole și 519.297 de locuitori, din care 415.897 de ro- mai multe anexe (A, B, C, D, o Declarație și mâni, adică un procent de 80,1%91, față de 65% șase scrisori oficiale)83. În esență, documen- în 193092. În procentul de 80% trebuie incluși tul reglementa condițiile transferului de auto- însă și câteva mii de locuitori de origine et- ritate și suveranitate în Cadrilater, operațiune nică bulgară. Comparând datele furnizate de planificată pe patru etape, de-a lungul ultimei Sabin Manuilă și Dimitrie Gherasim, putem decade a lunii septembrie 1940, prevedea efec- estima numărul acestora la 7-8.000 de persoa- tuarea unui schimb obligatoriu de populație, ne93. Pentru Dobrogea meridională, schimbul implicându-i pe etnicii bulgari din Dobrogea de populație din 1940-1941 a reprezentat un Veche, respectiv, pe etnicii români din Dobro- pas decisiv pe drumul bulgarizării. În urma gea de Sud; Bulgaria se obliga să despăgubeas- plecării masive a românilor, majoritatea rela- că România cu suma de 450 de milioane de tivă bulgară, în continuă consolidare la finele leva sau 1 miliard de lei. anilor ’30, s-a transformat în majoritate ab- Decretul de ratificare a Tratatului fost solută. Cităm, cu titlu de exemplu, o statisti- semnat de generalul Ion Antonescu, proas- că din 1942 despre populația orașului Silistra: pătul „Conducător al Statului” român, la 10 bulgari – 11.548, turci – 3.129, armeni – 435, septembrie 1940, fiind publicat peste două evrei – 19594. Dintr-un mozaic etno-cultural zile în „Monitorul Oficial”84, împreună cu tex- unic în Europa, Dobrogea devenise o provincie tul complet al Tratatului. La Sofia, ratificarea polarizată în două părți, omogene intern, net Tratatului s-a făcut prin Înalt Decret Regal, deosebite între ele: Dobrogea de Nord – româ- deși, conform legislației bulgare, doar tratatele nească și Dobrogea de Sud – bulgară. Urmași pur politice erau ratificate de suveran. Schim- ai bulgarilor și ai românilor care au reușit să se bul instrumentelor de ratificare a avut loc la sustragă schimbului obligatoriu de populație București, la 14 septembrie85, respectându-se din 1940 pot fi întâlniți și astăzi în ambele părți astfel termenul fixat prin Articolul VII. Două ale Dobrogei. chestiuni pe care Tratatul de la Craiova le lăsa Suma pierderilor instituțiilor publice din nerezolvate erau soarta imobilelor din Ca- Cadrilater, în urma cedări acestui teritoriu, era drilater, proprietate a unor persoane juridice de 2.912 miliarde de lei, față de 63.460 de mili- (fundații, societăți etc.)86, și plata cheltuieli- oane în cazul Ardealului de Nord și 31,3 mili- lor de evacuare a etnicilor bulgari din nordul arde în cazul teritoriilor ocupate de U.R.S.S.95. ­Dobrogei87. Pierderile cele mai mari le-a înregistrat Minis- Evacuarea armatei și a administrației terul de Interne (1,4 miliarde), urmat de Minis- românești din județele Durostor și Caliacra terul Agriculturii și Domeniilor – 875 de mili- și instaurarea suveranității bulgărești în zonă oane96. Suma de un miliard de lei nu a fost plă- s-au efectuat fără incidente notabile, conform tită la termenele stabilite (15 ianuarie 1941, 15 termenelor și condițiilor fixate la Craiova88. ianuarie 1942), autoritățile bulgare venind cu Cele mai importante consecințe ale Tra- alte pretenții financiare și pretextând situația tatului de la Craiova au fost cele de ordin economică precară a țării lor97. Și mai multe etno-demografic. Prin aplicarea prevederi- controverse au apărut în cursul operațiunilor lor din Tratat, au părăsit teritoriul județelor de evaluare a soldurilor recoltelor de porumb, Constanța și Tulcea un număr de circa 62.000- bumbac, tutun și floarea soarelui, abandonate 70.000 de etnici bulgari, în timp ce peste de locuitorii supuși schimbului obligatoriu de 100.000 de etnici români din teritoriul cedat populație98. Bulgariei s-au stabilit în România micșorată89. Rezolvarea problemelor financiare litigioa- Schimbul de populație consecutiv Tratatului se apărute în aplicarea Tratatului de la Craio- de la Craiova, urmat de repatrierea a 15.000 va s-a făcut prin acordul de la 1 aprilie 194399.  Revista de istorie militară  65 ­Documentul în șase articole prevedea ca guvernanților bulgari, în frunte cu regele Boris suma plătită de Bulgaria României în acord al III-lea, pe de altă parte, în contextul intrării cu anexa D a Tratatului de la Craiova să fie ambelor state sud-est europene în siajul Axei de 850.000.000 de lei (1.000.000.000 minus Berlin-Roma, au condus la implementarea în 150.000.000 deduceri datorate rechizițiilor mod pașnic și bine organizat a celor conveni- și altor reclamații ridicate de bulgari). Dintre te la Craiova, spre deosebire de evenimentele aceștia, 380.000.000 de lei au fost plătiți pe tragice petrecute în teritoriile cedate Uniunii loc, iar restul, în termen de trei luni. Guver- Sovietice și, respectiv, Ungariei horthyste. nul român a renunțat la pretențiile de 26 de milioane de lei reprezentând contravaloarea operațiunilor de transfer al emigranților bul- NOTE 1 gari nord-dobrogeni. În privința soldului re- A. Ichirkoff, Geografie physique de la Dobrud- coltelor, guvernul bulgar urma să livreze celui ja, în vol. La Dobrudja, Edité par l’Union de savants, român 12.000 de tone de porumb și 2.244.000 artists et écrivains bulgares, Sofia, 1918, p. 2-3. 2 Joseph V. Poppov, Dobrudja et les relations de franci elvețieni reprezentând contravaloa- bulgaro-roumains, Liége, 1935, p. 13; Constantin rea altor 6.000 de tone de porumb, plus încă Brătescu, Morfologia Cadrilaterului, Cenăuți, 1938, 4.550.000 franci elvețieni reprezentând con- p. 1-2. travaloarea a 5.000 de tone de floarea soarelui. 3 Constantin Tudor, Administrația românească Guvernul român renunța la pretențiile privind în Cadrilater (1913-1940), Călărași, 2005, p. 50-51, recolta de bumbac. 130. Aplicarea clauzelor Tratatului de la Craio- 4 Henri Prost, La Bulgarie de 1912 à 1930, Paris, va, în special a celor referitoare la schimbul de 1932, p. 28. 5 populație, a dus la consolidarea realităților po- Alexandru Budiș, Bulgaria istorică, geografică, litico-teritoriale stabilite în vara anului 1940. politică, economică, culturală, militară, București, 1943, p. 15, 36. În plus, Bulgaria, după 9 septembrie 1944, a 6 Antonina Kuzmanova, Ot Njoi do Krajova. devenit unul dintre cei mai siguri aliați ai Uni- Văprosăt za Južna Dobrudža v meždunarodnite ot- unii Sovietice. În consecință, la finele celei de-a nošenija, Sofia, 1989, p. 56; Gheorghe Zbuchea,Ca - doua conflagrații mondiale, cedarea Cadrilate- drilater = Dobrogea de Sud, în „Dosarele istoriei” (în rului de către România în favoarea Bulgariei continuare se va cita D.I.), VII, nr. 1 (65)/ 2002, p. 2. avea să rămână singura modificare teritorială 7 Arhivele Ministerului Afacerilor Externe (în impusă de Puterile Axei menținută în vigoare continuare se va cita A.M.A.E.), fond Tratatul de la prin Tratatul de la Paris (10 februarie 1947). Craiova, vol. 1, f. 261; Simion Mehedinți, Observări Luată în calcul de către factorii de deci- asupra Dobrogei, în „Convorbiri literare”, LI (1919), p. 78. zie de la București încă de prin 1938, ca preț 8 al consolidării sistemului de alianțe externe, Gheorghe Zbuchea, Stelian Brezeanu, Românii de la sud de Dunăre, documente, București, 1997, renunțarea la Dobrogea de Sud, o regiune- p. 342-343. problemă în cadrul României Mari, avea să 9 Antonina Kuzmanova, Ot Njoi…, p. 59. se producă în condițiile maximei izolări poli- 10 Valentin Ciorbea, Evoluția Dobrogei între anii tico-diplomatice și militare a statului român, 1918-1944, Constanța, 2005, p. 233. în vara anului 1940, când au fost pierdute și 11 Anton Golopenția, Opere complete, ediție alte provincii (Basarabia, nordul Bucovinei, Sanda Golopenția, vol. II, Statistică, demografie și jumătatea nord-estică a Transilvaniei), totali- geopolitică, București, 1999, p. 551-559. 12 zând o treime din suprafața țării. Tratatul de la Ibidem. 13 Craiova, semnat la 7 septembrie 1940, a regle- Enciclopedia României, București, 1938, vol. mentat condițiile concrete ale acestei cesiuni II, p. 103, 184. 14 Constantin Brătescu, op. cit., p. 13. teritoriale (transferul de autoritate, schimbul 15 Alesandru D. Duțu, Secvențe din «filmul» cal- de populație, aspectele economico-financiare varului românesc, în D.I., V, nr. 6(46)/2000, p. 60. etc.), și nu cesiunea în sine, aceasta constitu- 16 George Ungureanu, Frontiera româno-bulgară ind baza de discuție, nu rezultatul negocieri- în Dobrogea și principiul etnic (1878-1940), în „Bu- lor. Predispoziția românilor pentru cedarea letin științific. Studii istorice”, Pitești, nr. 3-4/2004- Dobrogei de Sud, pe de o parte, și prudența 2005, p. 109. 66  Revista de istorie militară  17 Ibidem. 43 R. Bogdanova, Bulgaria at the end of the Se- 18 Apud Antonina Kuzmanova, Ot Njoi…, p. 129. cond World War, în „Bulgarian Historical Review”, 19 Nikolaj Genčev, Vănšnata politika na Bălga- 30, nr. 3-4/2002, p. 141. rija (1938-1941), Sofia, 1998, p. 98; Stajko Trifonov, 44 Al. Budiș, op. cit., p. 94. Dobrudžanskijat văpros (1878-1944), în Novi očerci 45 A.N.I.C., fond Președinția Consiliului de Mini­ po bălgarskata istorija, săstavitel: Marija Radeva, ș­tri, dosar 270/1939, f. 221. Sofia, 1998, p. 172. 46 „Universul”, 15 ianuarie 1940, p. 8. 20 Gh. Zbuchea, România și războaiele balcani- 47 Istoria politicii externe românești în date, co- ce (1912-1913). Pagini de istorie sud-est europeană, ord.: Ion Calafeteanu, București, 2003, p. 318. București, 1999, passim. 48 Miroslav Teychman, Last attempts to create a 21 Ioan Vlădescu, Cadrilaterul. Ce este și ce tre- Collective Security Sistem in the South-East Europe buie să fie, Constanța, 1927, p. 55-56. against the Fascist Ascension, în „Etudes Balkaniqu- 22 Ibidem, p. 37. es”, 19, nr. 2/1983, p. 91. 23 Arhivele Militare Naționale Române-Depozi- 49 A. Călinescu, op. cit., p. 431-432. tul central de arhivă-Pitești (în continuare se va cita 50 Ibidem. A.M.N.R.-D.c.a.P.), fond Divizia a 9-a Infanterie, 51 Grègoire Gafenco, Préliminaires de la Guerre dosar nr. crt. 1419, f. 5. à l Est, Fribourg-Suisse, 1944, p. 304-305. 24 Ivan St. Penakov, Le problème de la Dobroudja 52 A.N.I.C., fond Stoica Vasile, dosar I/72, vol. 1, de Sud, Sofia, 1940, p. 26. f. 129-131. 25 A.M.N.R.-D..c.a.P., fond M.St.M.-Secția 2 53 Gh. Zbuchea, Cadrilater = Dobrogea de Sud., Informații, dosar nr. crt.929/1940, f.7. p. 8. 26 Idem, fond Ministerul de Război-Cabinetul 54 Constantin Iordan, Les relations intrbalka- Ministrului, dosar nr. crt.227/1939, f. 319-321. niques (juillet-novembre 1939), în „Revue des Etudes 27 Stanka Georgieva, Sădbata i borbite na Băl- Sud-Est Europeenes”, XXXIX ,nr.1-2/2001, p. 83. garite ot Južna Dobrudža pod rumînska vlast (1935- 55 Kratka istorija na Dobrudža,otgovoreni re- 1940), Silistra, 1995, p. 27. daktori: Velko Tonev, Iordan Žarčev, Varna, 1986, 28 George Ungureanu, Problema Cadrilaterului: p. 223. diferendum teritorial și repere imagologice (1913- 56 Viorica Moisuc, Diplomația românească și 1940), text disponibil pe site-ul Centrului Cultural problema apărării suveranității și a independenței Pitești, accesat la data de 12.06.2020. naționale (martie 1938-mai 1940), București, 1971, 29 Nikolaj Genčev, op. cit., p. 94. p. 260. 30 A.M.A.E., fond Dosare Speciale (1920-1944), 57 Istoria politicii externe românești…, p. 322-323. vol. 284/1, f. 1. 58 A.M.N..R., fond Divizia 1 Grăniceri, dosar 31 Constantin Iordan, România și relațiile inter­ 214, f. 90. na­ționale din sud-estul european (1919-1924), Bu­ 59 Antonina Kuzmanova, Ot Njoi…, p. 257. cu­rești, 1999, p. 147. 60 Gr. Gafenco, Préliminaires…, p. 328. 32 Antonina Kuzmanova, Ot Njoi…, p. 183. 61 A. Kuzmanova, Ot Njoi…, p. 258. 33 Alberto Basciani, Un conflitto balcanico. La 62 Aurică Simion, Dictatul de la Viena, Ediție contesa fra Bulgaria e Romania in Dobrugia del Sud Elisabeta Simion, București, 1996, p. 165-166. (1918-1940), Cosenza, 2001, p. 201. 63 Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. 34 Armand Călinescu, Însemnări politice (1916- Memorii: iulie-august 1940, ediție Valeriu Dinu, 1939), ediție Al. Gh. Savu, București, 1990, p. 412. București, 1991, p. 37. 35 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de al 64 Antonina Kuzmanova, Ot Njoi…, p. 265. doilea război mondial, vol. I (1939-1941), București, 65 Nikolaj Genčev, op.cit., p. 128. 1988, p. 31-48. 66 România în anii celui de Al Doilea Război 36 Izvori za istorijata na Dobrudža., T.II (1919- Mondial, vol. I, București, 1989, p. 275. 1941), vtora čast (1932-1941), otgovoren redaktor: 67 Apud Constantin Iordan, Problema Cadri- Petăr Todorov, Sofia, 1993, doc. nr. 44, p. 358-359. laterului: mărturiile lui Bogdan Filov, în Idem, 37 Ibidem. Minorități etnice în sud-estul european după Pri- 38 Arhivele Naționale Istorice Centrale (în conti- mul Război Mondial, București, 2002, p.137. nuare se va cita A.N.I.C.)., fond Stoica Vasile, dosar 68 Dimităr Sirkov, Bulgaria’s Național Territo- I/71, f. 91. rial Problem, în „Bulgarian Historical Review”, nr. 39 Rebecca Haynes, op. cit., p. 109. 3/1991, p. 5. 40 Armand Călinescu, op. cit., p. 418. 69 A.M.N.R.-D.c.a.P., fond Divizia 9 Infanterie, 41 A.N.I.C., fond Stoica Vasile, dosar I/71, f. 63. dosar nr. crt.1542/1940, f. 44. 42 Barbara Jelavich, op. cit., p. 212-213. 70 Ibidem, f. 702.  Revista de istorie militară  67 71 Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de 84 Ibidem, p. 7/5351. Al Doilea Război Mondial, vol. I, București, 1988, 85 Aurel Preda Mătăsaru, op. cit., p. 91. p. 268. 86 Dimitrie Gherasim, Schimbul de populație în- 72 M. Manoilescu, op.cit., p. 136-137. tre state, București, 1943, p. 108. 73 România în jocul Marilor Puteri (1939-1940). 87 Aurel Preda Mătăsaru, op. cit., p. 96-97. Documente, editori: Corneliu Mihail Lungu și Ioana 88 Ion Crînguș, Ion Giurcă, Cedarea și evacua- Alexandra Negreanu, București, 2000, p. 339. rea Cadrilaterului în anul 1940, Râmnicu-Vâlcea, 74 A.M.N.R.-D.c.a.P., fond M.St.M.-Secția 3 Editura Conphys, 2010, passim. Operații, dosar nr.crt.1895/1940, f. 20-24. 89 Al. D. Duțu, art.cit., p. 60. 75 Ibidem, f. 25-26. 90 D. Gherasim, op. cit., p. 86. 76 Aurică Simion, op. cit., p. 249. 91 Sabin Manuilă, Recensământul general al popu- 77 A.N.I.C., fond Direcția Generală a Poliției., lației României din 6 aprilie 1941, București, 1944, dosar 225/1937, f. 110. p. 81, 271. 78 A.M.N.R.-D.c.a.-P, fond M.St.M.-Secția 3 92 Lucian Boia, Istorie și mit…, ed. cit., p. 216. Operații, dosar nr. crt. 1822/1940, f. 72. 93 A.M.A.E., fond România (1920-1944), vol. 79 Nikolaj Genčev, op. cit., p. 109; Dimităr Sirkov, 381 – minoritatea bulgară (1936-1944), f. 391-392. art. cit., p. 6. 94 A.N.I.C., fond Ministerul Propagandei 80 A.N.I.C., fond Direcția Generală a Poliției, Naționale., Secția Presă Externă., dosar 1252, f. 202. dosar 125/1940, f. 10, 41-44; A. Kuzmanova, Ot 95 Maria Ignat, Costul cedărilor, în „Document”, Njoi…, p. 275. III, nr. 2(10)/2000, p. 35-36. 81 Aurel Preda Mătăsaru, Tratatul de la 7 sep- 96 Ibidem. tembrie 1940, încheiat de România și Bulgaria, 97 Aurel Preda Mătăsaru, op. cit., p. 95-96. București, 2004, p. 90-91. 98 V.V. Pella, Veniamin Virgil, Le solde des récol- 82 A.M.N.R.-D.c.a.-P, fond M.St.M.-Secția 3 Opera­ tes de la Dobroudja de Sud, Bucarest, 1942. ții, dosar nr. crt. 1822/1940, f. 72. 99 Textul integral al Acordului, A.M.A.E., fond 83 „Monitorul Oficial”, anul LVIII, nr. 212/12 sep- Bulgaria (1920-1944), vol. 86 - relații cu România tembrie 1940, p. 7-24 (5351-5368). (1941-1943), f. 572-580.

68  Revista de istorie militară  Dosar 1940 – 80 de ani de la destr`marea României Mari

Retragerea din Basarabia (28-30 iunie 1940). Un moment dureros din istoria Regimentului 8 roșiori

SERGIU BALANOVICI *

Abstract

The 8th Cavalry Regiment was a traditional unit in the Romanian army, established on July 1st, 1872. The unit was involved in all the military events from the late 19th century and the first half of the 20th century, the conduct of the officers and soldiers always being beyond reproach. However, in June 1940, the Regiment experienced a very painful moment, triggered by the withdrawal from Bessarabia, as a result of Romania’s acceptance of the Soviet ultima- tums. Despite being prepared to fight back, the Regiment received the order to retreat to the West of Prut River and not to open fire against the Soviet troops, who constantly harassed the Romanian troops. The men of the 8th Cavalry Regiment have endured three days of humiliati- ons and the morale deteriorated visibly. The question on everyone’s minds was why were they not allowed to fight back, to resist, to defend their honour.

Keywords: 8th Cavalry Regiment, Bessarabia, Soviet ultimatums, 1940

O unitate cu tradiție 1670/1872, în compunerea noii unități intrau 30 iunie 1940, ora 10 și 30 de minute. Regi- escadroanele de călărași din județele Neamț, mentul 8 roșiori, una dintre unitățile militare Suceava, Roman și Bacău, comanda provizorie retrase din teritoriile românești cedate URSS fiind încredințată maiorului Alexandru Pereț1. în urma notelor ultimative din 26-27 iunie, În această formulă organizatorică, regimentul reușește să treacă pe malul de vest al Prutului. a participat, cinci ani mai târziu, la conflictul Ziua următoare, 1 iulie 1940, ar fi trebuit să ruso-româno-turc, cunoscut în istoriografie constituie pentru personalul regimentului un sub denumirea de Războiul de Independență prilej de sărbătoare: aniversarea a 68 de ani de al României (1877-1878). Unitatea a fost anga- la înființarea unității, sub denumirea de Regi- jată, inițial, în operația strategică de acoperire mentul 8 călărași. Potrivit Înaltului Decret nr. a liniei Dunării, acționând în zonele Oltenița,

* Doctor în istorie, șef secție, Muzeul Județean Botoșani.  Revista de istorie militară  69 Corabia și Turnu-Măgurele, apoi în luptele București”) și în luptele din Câmpia Română. de la Plevna (Grivița 2, Opanez), Rahova și În iarna 1916-1917, a fost supus procesului ­Smârdan2. de refacere și reorganizare în zonele Salcea, În anii următori, Regimentul 8 roșiori s-a județul Botoșani (decembrie 1916 – mai 1917) înscris în dinamica transformărilor prin care și Păltiniș-Ivancăuți, județul Dorohoi (mai- a trecut armata română, unul dintre cele mai iulie 1917), la data de 2/15 august 1917 fiind importante procese fiind cel de permanentiza- introdus în luptă la Mărășești. Pentru apăra- re a efectivelor, adică de renunțare la trupele cu rea Marii Uniri, a acționat în Basarabia (apri- schimbul. Așa se face că, la 1/14 aprilie 1908, lie-octombrie 1918), în Bucovina și Galiția prin efectele Legii pentru organizarea armatei, (octombrie 1918 – iulie 1919), la vest de Tisa, promulgată la 29 martie același an, Regimen- în Ungaria (iulie-septembrie 1919) și în zona tul 8 călărași a devenit Regimentul 8 roșiori, Aradului, revenind în garnizoana de reședință cuprinzând cinci escadroane permanente, un la 8 februarie 19207. escadron cu schimbul și un pluton „în afară de Pe întreaga perioadă petrecută la Botoșani, rând”. Unitatea intra în compunerea Brigăzii 4 regimentul a fost puternic ancorat și în viața cavalerie, cu reședința la Iași, subordonată, la cetății. Conferințele susținute de ofițeri în aula rândul său, Corpului 4 armată3. Liceului „August Treboniu Laurian” erau au- În noiembrie 1895, regimentul a fost mu- diate cu mult interes și, ca atare, onorate de tat în garnizoana Botoșani, instalându-se în un numeros auditoriu, după cum concursurile cazarma situată la ieșirea spre Suceava (afla- hipice organizate în cazarma unității erau eve- tă și astăzi în picioare), unde a rămas până nimente așteptate, care reuneau în rândurile la desființarea sa, în noiembrie 1944. Printre asistenței atât reprezentanți ai protipendadei, momentele deosebite din viața unității s-au cât și mulțime de localnici, amatori de ase- numărat primirea drapelelor de luptă, la 17/29 menea spectacole. Manifestările prilejuite de octombrie 1874, respectiv 10/23 mai 1902 (un sărbătorirea zilelor de 24 ianuarie sau 10 mai alt drapel de luptă, probabil ultimul, va fi pri- erau organizate în comun de autoritățile civile mit la 10 mai 1926), inspecția efectuată în zile- și militare, iar cele din cadrul „Zilei Cavaleri- le de 13-14/26-27 mai 1903 de către principele ei” (23 aprilie – Sf. Gheorghe) se bucurau de moștenitor Ferdinand, în calitate de inspector prezența prefectului, a primarului și a altor ofi- general al Cavaleriei, precum și vizita regelui ciali civili. Carol I, aflat la Botoșani cu ocazia manevrelor Unitatea era „bine văzută” și de către regale (28 septembrie/10 octombrie 1905)4. eșaloanele superioare. Pentru a da doar două De menționat că, în acei ani, regimentul a exemple, comandantul Diviziei 2 cavalerie, participat la reprimarea răscoalelor țărănești generalul Constantin Ressel, aprecia că regi- de la Tudora (februarie 1897) și Corni (iu- mentul este „unitatea cea mai bine instruită pe lie 1899), ambele în județul Botoșani, iar în Divizia 2 cavalerie” (18 iunie 1931)8, iar coman- anul 1907 a „restabilit ordinea” în mai multe dantul Brigăzii 3 cavalerie, generalul Gheorghe localități din același județ: Hârlău, Rădeni, Alessandrescu, că „În toate ocaziunile, Regi- Deleni, Frumușica, Gorbănești ș.a., precum mentul 8 roșiori a fost la înălțime” (7 mai 1934)9. și în localitatea reședință de județ, unde, la 5/18 martie 1907, s-au înregistrat în rândul Din Botoșani, în Banat și Basarabia răsculaților cinci morți și nouă răniți5. În condițiile evoluției nefavorabile a eve- În iunie 1913, Regimentul 8 roșiori a trecut nimentelor externe de la sfârșitul deceniului din nou Dunărea, pentru a participa la campa- patru al secolului trecut, factorii de decizie de nia desfășurată de armata română în cadrul ce- la București au decretat, în martie 1939, mo- lui de-al Doilea Război Balcanic (iunie-august bilizarea parțială a forțelor destinate apărării 1913)6. Pe timpul Războiului de Întregire a Ro- granițelor de vest și de sud ale țării. Dispozi- mâniei, a fost angajat în operația ofensivă de tivul defensiv a fost consolidat în lunile ur- eliberare a Transilvaniei, apoi în prima bătălie mătoare, Divizia 2 cavalerie – din care făcea de la Oituz (unde a luptat în sectorul Cașin), parte, în continuare, și Regimentul 8 roșiori în Bătălia de pe Argeș-Neajlov („Bătălia pentru – fiind dirijată pe „frontul” de vest, în județul 70  Revista de istorie militară  ­Timiș-Torontal. Cavaleriștii botoșăneni au pă- cu blindatele și erau sprijinite cu mijloace răsit garnizoana de origine în dimineața zilei tehnice adecvate: de aviație, artilerie, antitanc de 22 august 1939 și, două zile mai târziu, s-au etc. Ele trebuiau să îndeplinească, în special, instalat pe zona de concentrare a diviziei, în misiuni de cercetare și acoperire, iar în lupta comuna Bucovăț. Unitatea avea în compunere propriu-zisă „să fie angajate în acțiuni rapide, grupul de comandă, două divizioane (fiecare viguroase și de scurtă durată, în care manevra cu câte două escadroane a patru plutoane), un să devină factorul principal de succes”13. Regi- escadron de mitraliere (cu trei plutoane de mi- mentul 8 roșiori n-a făcut excepție, pregătirea traliere și două secții de artilerie) și trenul de desfășurată în zona de concentrare având un luptă. Efectivele se ridicau la 953 de militari, pronunțat caracter practic-aplicativ. Pe lângă din care 32 ofițeri, 28 subofițeri, 83 sergenți, ședințele teoretice sau cele de educație morală 126 caporali și 716 soldați. La comanda regi- și patriotică, au fost organizate ședințe de tra- mentului se afla colonelul Radu Korne, unul gere, o școală a „vânătorilor de care”, aplicații dintre reprezentanții elitei militare românești. tactice în colaborare cu subunități de artilerie El a condus regimentul până la sfârșitul lunii sau având ca tematică misiunile specifice ar- august 1940, când a fost numit în funcția de mei (așa cum a fost, de exemplu, aplicația „cu șef de stat-major al Corpului de cavalerie. Peri- dublă partidă în cadrul detașamentului de des- plul bănățean al Regimentului 8 roșiori a durat coperire și acțiuni întârzietoare”, desfășurată în până la 12 septembrie 1939, timp în care tru- perioada 22-30 aprilie 1940), exerciții demon- pele au schimbat cantonamentele de două ori, strative, concursuri de tragere etc. instalându-se în comuna Firiteaz (27 august – Spre sfârșitul lunii noiembrie 1939, trupele 5 septembrie), apoi în satul Budinț10. au fost angrenate – în paralel cu pregătirea de Declanșarea războiului și desființarea sta- luptă – în activități de amenajare a pozițiilor tului polonez a determinat Marele Stat Major de apărare la frontiera de pe Nistru: șanțuri (M.St.M) român să ia în considerare ipoteza de tragere, șanțuri de comunicație etc. În ciu- declanșării unui atac îndreptat împotriva Ro- da vremii nefavorabile, lucrările au continuat mâniei din direcția nord. În acest sens, Arma- și pe timpul iernii, intensificându-se odată cu ta 3 română, dislocată în estul țării, a primit sosirea anotimpului cald14. misiunea să împiedice o eventuală pătrundere a trupelor germane pe văile Siretului și Prutu- Tratative sub amenințarea revolverelor lui, să interzică forțarea Nistrului și să întâr- Așa cum rezultă din Registrul istoric al zie înaintarea forțelor sovietice în adâncimea unității, zorii zilei de 28 iunie 1940 „a găsit trupa teritoriului românesc. În acest context, Divi- pe poziție, așteptând începerea ostilităților”15. zia 2 cavalerie a fost afectată Armatei 3, fiind Dispozitivul de luptă era articulat, trenul regi- concentrată, inițial, la Adâncata11. La rândul mentar (elementele de servicii) fiind expediat său, Regimentul 8 roșiori a plecat din Banat cu în adâncime, iar trenul de luptă menținut la destinația Cuciurul Mare, județul Storojineț, Lipnic, în apropierea punctului de comandă fiind dislocat, ulterior, în comuna Târnava, al regimentului16. Dimineața a trecut liniștită, județul Soroca (21-30 septembrie 1939), apoi fără ca în sectorul unității să fie semnalat ceva în zona Cepeleuți – Ghincăuți, județul Hotin neobișnuit. „Către ora 10 – consemnează cro- (30 septembrie – 14 octombrie 1939), pentru nicarul anonim – am primit ordin de a evita ca, în cele din urmă, să fie concentrat în raionul confruntările și de a parlamenta cu elementele Lipnic – Bârnova – Ocnița – Dângeni, unde va sovietice care ar trece eventual Nistrul. Către rămâne până la 28 iunie 1940. Punctul de co- ora 12 am primit comunicarea că s-a hotărât mandă al Diviziei 2 cavalerie se găsea la Bălți, evacuarea Basarabiei în patru etape”17. iar cel al regimentului, în localitatea Lipnic12. Documentul nu menționează, dar ordi- La 17 octombrie 1939, în cadrul unității nul de retragere fără luptă a produs în rândul s-a reluat instrucția. Potrivit concepției vremii, ostașilor regimentului, fără doar și poate, con- trupele călări – vulnerabile în fața noilor mij- sternare, așa cum a produs în întreaga armată loace moderne de luptă – continuau să-și do- română. „Din toate ordinele și documentele vedească utilitatea în măsura în care ­cooperau până în ziua de 27 iunie ora 24 – arăta ­generalul  Revista de istorie militară  71 Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4 ro- încă în Chetroșița Veche, a fost atacat de un au- mâne – reieșea că Comandamentul Superior toblindat inamic ce pătrunsese în sat și, în mo- este condus de o singură idee, aceea de a primi mentul când capul coloanei intra în Chetroșița bătălia cu toate forțele în Basarabia”18. La rân- Veche și comandantul plutonului a ridicat fa- dul său, maiorul Dionisie Bădărău, șeful Cen- nionul alb, auto blindatul a răspuns cu focuri. trului „A” din Secția a II-a informații a M.St.M, Plutonul, deși surprins, s-a împrăștiat imediat, martor ocular la evenimente, își informa supe- alegându-se, totuși, cu un rănit”23. riorii că „Față de măsurile luate și pregătirile ce Un nou atac s-a produs în jurul orei 14.30. s-au făcut timp de aproape nouă luni de către În timp ce regimentul se afla în dreptul satului trupele noastre în nordul Bucovinei și în Basa- Șaptebani (22 km distanță de orașul Rîșcani), rabia, convingerea fiecăruia a fost că nu vom spatele coloanei a fost atacat de trei tancuri ceda fără luptă. În acest sens s-a făcut educația inamice. „Asupra escadronului din coadă – se trupei și ofițerilor”19. arată în document –, obosit și mereu hărțuit Pentru Regimentul 8 roșiori, ziua de 28 iu- de aceste manifestări ale inamicului, acest atac nie 1940 a decurs, în continuare, fără inciden- banditesc a avut un efect moral deprimant”24. te, unitatea ajungând către ora 19.30, după o Nici acum, sovieticii n-au acceptat să stea la primă etapă de marș, la Ruseni – Goleni (astăzi discuții. „Conform instrucțiunilor date, căpita- în raionul Edineț, Republica Moldova). Situația nul Cristea s-a repezit în coada coloanei cu fa- creată de atitudinea trupelor sovietice, care, nionul alb, pentru a parlamenta, dar tancurile nesocotind condițiile evacuării, au avansat cu inamice au deschis foc asupra lor de aproape, repeziciune încă din prima zi, săvârșind nume- astfel încât, atât el, cât și alți doi ofițeri, au fost roase acte de ostilitate față de militarii români, nevoiți să se refugieze într-o pădure apropiată, a determinat eșalonul superior să ordone con- iar escadronul, complet surprins, s-a apropiat tinuarea retragerii spre vest. La ora 1 noaptea, în galop de trenul de luptă, căutând să utilizeze regimentul a reluat marșul20. În urma sa, la cât mai bine terenul. Atât. Escadronul de arier- Lipnic, bande de comuniști au atacat convoiul gardă și trenul de luptă fiind lovite în plin, au Legiunii de jandarmi Hotin și al Cercului de căzut câțiva morți și răniți, iar cei trei ofițeri recrutare Hotin, ocazie cu care au deposedat mai sus numiți nu și-au mai putut ajunge co- de armament și de haine nouă jandarmi21. loana și au rămas în urma carelor de luptă, fi- Contactul cu trupele sovietice s-a produs ind crezuți, la un moment dat, dispăruți”25. în dimineața zilei de 29 iunie 1940, în preaj- Atacurile sovietice au continuat și după- ma satului Chetroșița Veche (10 km de orașul amiază. „Abia se reluase mersul normal al co- Edineț) colonelul Radu Korne văzându-se loanei și, către ora 16, între Mălăiești și Gălășeni obligat să desfășoare avangarda, întărită, pen- (localități situate la 25, respectiv 30 de km de tru mai multă siguranță, cu o secție de tunuri orașul Rîșcani – n.n.), tancurile inamice au des- Bofors și o secție de tunuri de 75 mm. „În urma chis din nou foc asupra ariergărzii, producân- parlamentării cu un comisar al poporului – se du-ne mari pierderi. Pe la ora 18, pe creasta sud menționează în Registrul istoric – am obținut Petrușeni (41 de km de orașul Rășcani – n.n.), libera trecere și făgăduiala că vom putea să la intrarea în pădure, au apărut din nou tancuri mergem până la Prut nestingheriți”22. inamice, somând regimentul să predea armele Promisiunea n-a fost, însă, onorată. Profi- în opt minute. S-a avut o lungă parlamentare, tând de faptul că militarii români erau nevoiți în care parlamentarii sovietici au ținut revol- să respecte ordinul de a nu deschide focul, verele îndreptate asupra dlui colonel Korne”26. ca să evite orice incident, sovieticii au atacat În sfârșit, comandantul regimentului a obținut și hărțuit încontinuu coloana regimentului, acceptul de a continua marșul spre Prut, cu acțiuni soldate cu morți și răniți. Dramatismul condiția de a restitui toți caii rechiziționați din acelei zile este surprins în limbajul sec al do- Basarabia și Bucovina și de a permite plecarea cumentului militar. „În momentul când capul militarilor originari din Basarabia, care doreau coloanei ajunsese la sud de satul Brătușeni – să rămână în teritoriile cedate27. continuă relatarea – plutonul care constituia A doua zi, 30 iunie 1940, la ora 5 dimineața, eșalonul de contact al ariergărzii și se găsea Regimentul 8 roșiori a reluat deplasarea spre 72  Revista de istorie militară  vest. Atitudinea agresivă a sovieticilor s-a 12 AMR, Colecția Registrelor istorice și a jurnale- mai potolit, nemaifiind consemnate violențe lor de operații, dosar nr. 963, f. 171-172. pre­cum cele din ziua precedentă, dar marșul 13 General de brigadă dr. Gheorghe Marin, gene- unității s-a desfășurat sub continua amenințare ral de brigadă (r) dr. Victor Atanasiu, colonel (r) dr. a tancurilor inamice, care ocupau înălțimile Gheorghe Romanescu, general de brigadă (r) Felix din jur28. Condițiile în care s-a retras regimen- Țopescu, colonel dr. Cristian Vlădescu, locotenent- tul au confirmat, încă o dată, concluzia maio- colonel Vladimir Zodian, Istoria cavaleriei române, rului Dionisie Bădărău, potrivit căreia militarii Coordonarea lucrării: general de brigadă (r) dr. Ghe- sovietici „ne-au tratat ca pe o armată învinsă”29. orghe Marin, Ecaterina Marin-Zăinescu și colonel Către ora 10.30, Regimentul 8 roșiori era (r) dr. Gheorghe Romanescu, Editura Academiei de trecut în întregime pe malul de vest al Prutu- Înalte Studii Militare, București, 1998, p. 221-225. lui, peste o oră se regrupa în Ștefănești, pentru 14 AMR, Colecția Registrelor istorice și a jurnale- ca în aceeași zi să ajungă în localitatea Hănești lor de operații, dosar nr. 963, f. 172-176. din județul Botoșani. Sosirea sa în garnizoana 15 Ibidem, f. 176. de origine, Botoșani, în seara zilei de 6 iulie 16 Ibidem. 1940, marca încheierea unui capitol scurt, dar 17 Ibidem, f. 177. extrem de dureros din istoria acestei unități30. 18 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Ni- colescu, Armata română de la ultimatul la dictat. Documente, Volumul I, Editura EUROPA NOVA, București, 2000, p. 23. 19 Ibidem, p. 95. NOTE 20 AMR, Colecția Registrelor istorice și a jurnale- 1 Arhivele Militare Române (în continuare: lor de operații, dosar nr. 963, f. 177. AMR), Colecția Registrelor istorice și a jurnalelor de 21 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Nico- operații dosar nr. 963, f. 1. lescu, op. cit., p. 97. 2 Ibidem, f. 5-17. 22 AMR, Colecția Registrelor istorice și a jurnale- 3 Ibidem, f. 56. lor de operații, dosar nr. 963, f. 177. 4 Ibidem, f. 3, 27, 32, 36, 40, 126. 23 Ibidem. 5 Ibidem, f. 28-29, 51-54. 24 Ibidem. 6 Ibidem, f. 70-73. 25 Ibidem. 7 Ibidem, f. 82-113. 26 Ibidem. 8 Ibidem, f. 143. 27 Ibidem. 9 Ibidem, f. 160. 28 Ibidem. 10 Ibidem, f. 168-171. 29 Florica Dobre, Vasilica Manea, Lenuța Nico- 11 România în anii celui de-al Doilea Război lescu, op. cit., p. 98. Mon­dial, Volumul 1, Editura Militară, București, 30 AMR, Colecția Registrelor istorice și a jurnale- 1989, p. 259. lor de operații, dosar nr. 963, f. 178.

 Revista de istorie militară  73 Istorie medieval`

Note preliminarii asupra raportului dintre factorii interni și externi în geneza statelor românești Țara Românească și Moldova

ALEXANDRU MADGEARU *

Abstract

The first part of the study examines the reasons of the backwardness of the state genesis: the absence of an urban or rural elite after the withdrawal of the Roman administration from Dacia; the destruction by the Avar domination of the Gepidic kingdom, who was evolving on a similar way like the western Germanic kingdoms which enabled the survival of the state orga- nization in Italy, France and ; the Hungarian conquest which interrupted the evolution toward a state organization in the western part of the Romanian territory. The second part of the study begins with an overview of two neighbor cases of state genesis, illustrative for the external or internal factors of their emergence: Bulgaria and Serbia. The comparison concerns the origin of the elite which built those states, a foreign one in Bulgaria, a local one in Serbia. The study continues with a discussion on the origin of the Romanian noble class of the boiars, whose name was inherited from the period of the Bulgarian domination north of the . This elite of landowners existed before the establishment of the state organization, on the en- tire territory peopled by Romanians. The first attempt of organization of a Romanian state in the region south of Carpathians failed in 1279 (the voievode Litovoi from northern Oltenia rebelled against Ladislas IV), but the new offensives of the Golden Horde created a favorable situation for the detachment of the Romanians from the vassalage ties, began with the rebelli- on of Făgăraș (1291) and ended with the victory of Basarab against Charles Robert in 1330. In Moldavia, the local population was under the rule of the Golden Horde, and it is possible that enjoyed a certain autonomy. The offensives of the Hungarian armies in 1345-1346 were followed by the establishment of a mark in the valley of the Moldova River, led by the Romanian noblemen Dragoș, from Maramureș. This was the kernel of the future Moldavian state.

Keywords: ruralization, fortifications, barbarian kingdoms, boyars, Transylvania, Wala- chia, Moldavia, Bulgaria, Serbia, Hungary, Golden Horde

* Cercetător științific gr. I, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 74  Revista de istorie militară  Problema întârzierii genezei Mare, recuperarea Daciei lui Traian fusese un statale la români obiectiv propagandistic, dar acest scop deveni- se desuet și nu se mai justifica nici strategic, nici Prima cauză a întârzierii genezei statale economic. Renunțarea la teritoriul delimitat de românești a fost absența unei elite urbane „Brazda lui Novac de Nord” poate fi privită ca sau rurale, de-a lungul unei mari părți din ceea un fel de a doua abandonare a Daciei.4 După ce numim de obicei „mileniul întunecat”. Rura- aceea, nu se cunosc alte mărturii arheologice lizarea totală produsă în Dacia explică dispariția ale unei elite militare daco-romane, chiar dacă cuvântului urbs. Supraviețuirea cuvântului ci- viața a continuat în unele orașe timp de circa vitas cu sensul restrâns de la cel de „așezare un secol. Declinul și abandonarea orașelor a urbană” la cel strict militar (cetate) nu s-ar fi însemnat și absența episcopiilor care să aibă petrecut dacă populația romanică nu ar fi trăit în grijă populația care era în curs de conver- în permanență în preajma incintelor ruinate ale tire la creștinism, încă dinaintea retragerii orașelor și castrelor romane. Civitas s-a păstrat administrației romane, iar apoi în mod acce- și în dialectul macedoromân (țitate), dar și în lerat, din epoca lui Constantin cel Mare. Nu a albaneză (qytet), ceea ce înseamnă că evoluția existat, așadar, în fosta Dacie nord-dunăreană, s-a produs în întreaga romanitate orientală. În nici o elită bisericească, precum în provinci- schimb, spre deosebire de limbile romanice oc- ile rămase sub autoritatea imperiului până la cidentale, româna nu a moștenit lat. castrum, începutul secolului al VII-lea. În Occident, care a pătruns chiar și în greaca medievală (kas- prezența episcopiilor în orașe a fost un factor tron). Stingerea vieții urbane nu a intervenit hotărâtor pentru supraviețuirea vieții urbane, imediat după ce populația din fosta provincie episcopii asumând apărarea comunităților romană Dacia a fost lăsată de izbeliște prin ple- unde păstoreau5. carea armatei și a administrației în 275. A exis- Dispariția totală a vieții urbane nu s-a pro- tat o perioadă de tranziție, până pe la mijlocul dus și în Dacia Ripensis, Moesia Prima, Moe- secolului al V-lea, în care s-a mai locuit în unele sia Secunda și Scythia, nici măcar după aban- orașe (Apulum, Napoca, Potaissa, Sarmizege- donarea frontierei la începutul secolului al tusa, Tibiscum). Există niveluri de locuire civilă VII-lea. Acolo au supraviețuit unele fortificații, databile după 275 și în unele castre din Tran- inclusiv cu menținerea câtorva episcopii la silvania (Brâncovenești, Buciumi, Gherla, Gilău, Durostorum, Odessos (Varna) și Bononia (Vi- Ilișua, Războieni, Odorheiu Secuiesc, Olteni, din)6. Elemente de viață urbană și de organi- Sânpaul, Sighișoara, Vețel) și Banat (Tibiscum). zare bisericească s-au păstrat pe alocuri și în Descoperirea unor accesorii vestimentare Pannonia după ocuparea ei de către huni în ju- cu funcție de exprimare a unui statut social su- rul anului 425, cel puțin până la instalarea ava- perior, precum fibulele de argint „cu capete în rilor în 567 (Sopianae, Scarbantia, Aquincum, formă de ceapă” (Vețel, Târnăvioara și Turda) castrele din zona lacului Balaton). În Pannonia indică persistența unei elite locale, aflate în le- a trăit o populație romanică, o ramură dispă- gături cu imperiul. Asemenea fibule datate între rută a romanității orientale, inclusiv pe timpul 280 și 330 au apărut în afara imperiului doar în dominației avare7. Dacia. Tot din echipamentul militar ofițeresc Specifică pentru Dacia a fost dispariția făceau parte și piesele de centură descoperite la bruscă a marilor proprietăți rurale, prin re- , Saschiz și Vețel. O parte din Dacia In- fugierea stăpânilor lor în 275. În provincii- ferior fusese reocupată prin campanii îndrepta- le occidentale, supraviețuirea villae-lor și a te contra carpilor în 296 și contra goților în 328. aristocrației rurale a condiționat într-o anu- Propaganda susținea că astfel Dacia a fost resti- mită direcție evoluția comunităților țărănești. tuta. De fapt, cea mai mare parte a fostei pro- Aristocratul a devenit în final feudal, iar villa vincii a rămas în afara frontierelor imperiului, sa fortificată a devenit centrul de putere soci- iar regiunea din sudul Olteniei a fost menținută ală și economică pentru familiile de mici agri- cel mult până în jurul anului 345. Păstrarea unui cultori (colónii)8. De aceea, din lat. villa au de- teritoriu la nord de Dunăre era inutilă după ce rivat cuvintele romanice occidentale care ex- goții deveniseră aliați. Pentru Constantin cel primă noțiunea de sat (fr. village, it. villaggio),  Revista de istorie militară  75 în timp ce acest cuvânt nu a fost păstrat de lim- acest scop erau treptat defrișate porțiuni de ba română, care a creat, ca și albaneza, unul pădure (codrul înconjurător servind și ca loc nou, sat, din lat. fossatum („teren înconjurat cu de adăpost), care deveneau curături. Cerce- șanț”) sau fossatus (șanț). Sensul de „așezare” tările arheologice au arătat că puține au fost este o moștenire din secolele IV-VI, când la așezările din epoca migrațiilor, care au durat Dunăre existau fortificații cu populație milita- mai mult de un secol. Cele mai multe sate se ră și civilă. În acest mediu s-a produs evoluția mutau frecvent, fie pentru a exploata alte te- semantică a cuvântului fossatum, moștenit de renuri, fie pentru că erau devastate. Numărul romanicii proveniți dintre locuitorii provinci- mic de familii din care erau alcătuite satele ilor de la Dunărea de Jos9. Pierderea cuvântu- impunea formarea uniunilor de obști, în sco- lui villa este unul dintre indiciile supraviețuirii pul apărării, dar și pentru a asigura întemeie- populației latinofone la nord de Dunăre, de- rea de noi familii12. Comunitățile sătești erau oarece asemenea villae au continuat să existe conduse de juzi (termen derivat din lat. judex). în provinciile Dacia Ripensis, Moesia Prima, În fostele provincii occidentale ale Imperiului Moesia Secunda și Scythia într-o proporție Roman (Dalmatia, Italia, Sardinia, Aquitania, mare până în secolul al IV-lea, și sporadic până Gallia), judices erau șefii comunităților urbane în secolul al VI-lea10. Dacă românii nord-dună- supraviețuitoare, dispunând de forțe de autoa- reni ar fi venit din aceste zone, ei ar fi conser- părare (militiae), în Sardinia ajungându-se în vat, la fel ca alte popoare romanice, cuvântul secolul al IX-lea chiar la formarea unor mici villa. Din același motiv, termenii folosiți pen- regate denumite giudicati.13 Pe de altă parte, tru fortificațiile din aceste provincii din seco- cuvântul jude, atestat pe cuprinsul întregului lele IV-VI (castellum, burgus) s-au pierdut în teritoriu românesc nord-dunărean, nu există și limba română. Substantivul comun castellum în dialectele sudice ale limbii române, ceea ce a fost moștenit de la autohtonii romanici în to- este altă dovadă a evoluției izolate a daco-ro- ponimia slavă și maghiară din fostele provincii manilor, în zonele de supraviețuire de la nord Noricum, Pannonia, Dacia Ripensis și Moesia de Dunăre. Superior11, unde acest tip de fortificații de mici În jurul anului 630, avarii au distrus rega- dimensiuni au fost utilizate până la abandona- tul gepid din Transilvania, care dacă ar fi durat rea provinciilor respective. Ca și în cazul lui mai mult, ar fi evoluat probabil precum rega- castrum, absența în limba română a unor cu- tele germanice din Italia, Gallia și Hispania, vinte derivate din castellum și burgus este unul în care populația romanică a supraviețuit și în dintre cele mai clare indicii asupra evoluției final i-a asimilat pe cuceritorii care erau mi- sale izolate, în afara frontierelor imperiului, noritari. Aceste regate au menținut vie ideea așa cum erau acestea până la începutul seco- de stat, substituind puterea imperială romană, lului al VII-lea. asigurând dezvoltarea organizării ecleziastice, În lipsa orașelor și a reședințelor aristocra- moștenirea dreptului roman și supraviețuirea tice rurale, singurele forme de agregare a vieții vieții urbane (este adevărat, la o scară mult sociale a urmașilor daco-romanilor au rămas redusă față de epoca romană). Grupurile ger- satele compuse dintr-un număr de câteva zeci manice instalate în aceste provincii erau deja de bordeie. Proprietatea colectivă a obștilor puternic influențate de civilizația romană (cuvânt preluat de la slavi) era impusă de sla- încă de pe când trăiau dincolo de limes. Isto- bul randament al tehnicii agricole și de carac- riografia vest-europeană din ultimele decenii terul itinerant al exploatării pământului. Lipsa a înlocuit vechea imagine catastrofică a „că- orașelor făcea inutilă o creștere a producției derii Imperiului Roman” cu o concepție mai agricole destinate schimbului cu acestea, iar nuanțată, în care „transformarea lumii roma- slaba densitate a populației lăsa suficient spațiu ne” are mai mult aspecte de continuitate, decât disponibil pentru practicarea unei agriculturi de ruptură, și în care regatele „barbare” sunt cu randament redus. De aceea, așezările com- văzute ca moștenitoare, și nu distrugătoare, ale puse de obicei din 10-30 de familii se mutau civilizației romane14. În Dacia, această trans- periodic în căutarea unor locuri mai prielnice formare a lumii romane nu s-a produs decât pentru creșterea animalelor și agricultură. În sub forma ruralizării totale. În Transilvania, o 76  Revista de istorie militară  evoluție similară către un regat romano-ger- tului avar, urmată de expansiunea spre nord manic începuse în ultima treime a secolului al și vest a primului stat care ocupase un fost V-lea, când gepizii au pătruns la est de Poar- teritoriu roman și care poate fi comparat din ta Meseșului. Gepizii doreau controlul asupra acest punct de vedere cu regatele germanice bogățiilor Transilvaniei: aurul și sarea, și s-au occidentale create cu două-trei secole în urmă: instalat în special la nord de valea Mureșului. Bulgaria (ceea ce denumim astăzi Banat, pre- La fel au procedat ulterior și avarii, care, după cum și sudul Transilvaniei, au intrat în sub ce au cucerit regatul gepidic din Transilvania, dominația Bulgariei începând din 824). Voie- s-au instalat cu precădere în zona ocnelor din vodatul format în Crișana a preluat de la avari bazinele Mureșului mijlociu și Someșului Mic. controlul asupra drumurilor sării care treceau Controlul drumurilor sării a fost o permanență prin Poarta Meseșului și pe valea Someșului a istoriei Transilvaniei în evul mediu timpu- (denumirea de „voievodat” este convențională, riu și un factor intern al genezei statale. Rega- deoarece nu știm cum se chemau conducă- tul gepidic din Transilvania era diferit de cel torii acestei formațiuni prestatale). Nu există din bazinul Tisei (care cuprindea și Crișana), informații despre organizarea internă a acestui format după destrămarea confederației huni- voievodat, care a ajuns să fie cunoscut doar fi- ce, la mijlocul secolului al V-lea. Regele gepid indcă s-a confruntat cu agresiunea ungurilor, Omahar, înmormântat cu mult fast la Apahi- la începutul secolului al X-lea. Situarea sa în da (mormântul I) cândva după anul 510, era apropierea Moraviei Mari (stat format tot ca creștin, aliat al împăratului Anastasios I și al urmare a dispariției khaganatului avar) a putut regelui ostrogoților din Italia Theoderic cel înlesni contactele cu Imperiul Bizantin, în ul- Mare. Reședința lui Omahar se afla cel mai pro- timele decenii ale secolului al IX-lea (Moravia babil în fostul oraș roman Napoca, unde la acea Mare a intrat în sfera de influență bizantină vreme mai puteau exista edificii demne de a fi după 863, prin creștinare). În partea centrală locuite de acești regi gepizi15. a Transilvaniei s-a format sub dominația Bul- Astfel, avarii au întrerupt un proces de gariei un voievodat populat de români și slavi geneză statală care i-ar fi inclus pe daco- cu centrul la Bălgrad, printre ruinele orașului romani într-un regat romano-germanic si- roman Apulum. Bulgaria era interesată și ea milar celor din Italia, Gallia sau Hispania. să controleze ocnele din zonă, cu traficul de Populația locală romanică, germanică și slavă sare pe Mureș. În bazinul Someșului Mic a a intrat sub dominația khaganatului avar, ea apărut alt voievodat populat de români și slavi, având și o elită militară, ale cărei urme mate- independent de Bulgaria și de Moravia, care riale, aparent neînsemnate, dar indubitabile, controla ocnele din preajma Clujului (Turda, sunt pintenii descoperiți în câteva puncte din Ocna Dejului, Cojocna, Sic). Sarea era trans- Transilvania, la Șura Mică, Medișoru Mare, portată pe cele două drumuri care se îndrep- Iernut și Teiuș (călăreții avari nu foloseau tau către Pannonia, pe valea Someșului și prin pinteni, astfel că aceste piese de harnașament Porțile Meseșului. Voievodatul din bazinul indică existența unor războinici de alte etnii, Someșului a avut centrul, ca și regatul gepid, în aparținând populației sedentare)16. Avarii nu fostul oraș roman Napoca. În imediata apropi- le-au permis populațiilor subordonate să-și ere a Clujului, la Someșeni și Apahida, precum ridice fortificații. În schimb, în alte regiuni și la Nușfalău, există necropole tumulare care ale Europei centrale și de est, unde stăpânirea au aparținut unui grup slav care în decursul avarilor nu se extinsese, diferite triburi slave secolului al VIII-lea a deținut o poziție privile- au început încă din secolul al VII-lea ridica- giată în confederația avară. La fel cum s-a în- rea de fortificații de pământ cu palisade (grad, tâmplat și în alte zone periferice ale khagana- hrad, gorod). Aceste centre vor deveni baza pe tului avar (Moravia, Slovacia, Croația), acești care se vor clădi statele din Moravia (în seco- slavi desprinși de sub stăpânirea avarilor au lul al IX-lea), Boemia și Polonia (în secolul al putut crea o formațiune politico-militară pro- ­X-lea).17 prie. În condiții pe care nu le cunoaștem, pu- Prima ocazie favorabilă a genezei sta- terea a fost preluată ulterior de către români, tale a intervenit datorită dispariției khagana- slavii continuând să facă parte din populația  Revista de istorie militară  77 acestui voievodat din bazinul Someșului Mic, dintre Dunăre și Haemus s-a depopulat din ca- care a fost cucerit de unguri în jurul anului uza invaziilor pecenegilor și cumanilor�. Con- 930. Între timp, slăbirea puterii Bulgariei după comitent, în Transilvania se consolida treptat, anul 927 permisese desprinderea voievodatu- dar ferm, stăpânirea regatului Ungariei (alini- lui lui Glad, întins de la Dunăre până la valea amentul Carpaților a fost atins pe la mijlocul inferioară a Mureșului, și care și-a continuat secolului al XII-lea21. În aceste condiții, doar existența până la începutul secolului al XI-lea, schimbările geopolitice majore create în sub conducerea lui Ahtum. În toate aceste vo- urma invaziei mongolilor din 1241 vor per- ievodate, centrele de putere s-au fixat în foste mite, în fine, și românilor, să-și întemeieze castre sau orașe romane ale căror incinte au state, la sud și est de Carpați. fost reutilizate (Napoca, Apulum, Morisena, posibil și Orșova și Biharea). Voievodatul de la Bălgrad a fost și el supus în 1002 de către regele Factori interni / factori externi în genezele Ștefan I, iar după doi ani era cucerit voievoda- statale românești la sud și est de Carpați tul lui Ahtum care avea centrul la Morisena18. La fel ca și dominația avară, cucerirea Pentru a avea o perspectivă comparativă maghiară a făcut să eșueze aceste prime ten- asupra acestei dileme, voi prezenta pe scurt tative de geneză statală din Crișana, Tran- două cazuri din vecinătatea spațiului în care silvania și Banat. Doar la sud și est de Carpați se vor naște Țara Românească și Moldova: mai era posibilă reluarea procesului de geneză Bulgaria și Serbia. Primul este exemplar pen- statală, în alte condiții. Dar aceste condiții au tru rolul factorului extern în geneza statală, întârziat să se manifeste, deoarece pecenegii iar al doilea, pentru rolul factorului intern. În și apoi uzii și cumanii au instaurat dominații ambele cazuri, este vorba de foste provincii similare cu cea avară de odinioară, cu efecte romane, abandonate la începutul secolului al similare pentru populația sedentară româ- VII-lea, în care a supraviețuit și populația ro- nească și slavă. Nomazii au ocupat regiunile de manică, în conviețuire cu diferitele grupuri de câmpie din Moldova și estul Munteniei, unde slavi. Nomazii proto-bulgari au cucerit în 680 ei puteau practica creșterea animalelor, aceste un teritoriu în fosta Moesia Secunda, după teritorii devenind un spațiu nesigur, slab po- victoria contra armatei lui Constantin IV. Tra- pulat cu comunități sedentare19. Românii care tatul încheiat de împărat cu Asparuh în 681 trăiau acolo unde, în secolul al XIV-lea, vor recunoștea existența noului stat. Noua elită apărea statele Țara Românească și Moldova, militară și-a impus dominația și numele etnic nu aveau încă posibilitatea de a evolua către o asupra „sclaviniilor” apărute în vidul de putere organizare statală. Doar în zonele submontane intervenit după abandonarea teritoriului de că- împădurite era cu putință dezvoltarea forme- tre administrația bizantină, precum și asupra lor de organizare politico-militară autohtone. orașelor de pe litoral. În decursul secolului al Factorul demografic, adică slaba populare a VIII-lea și în primele două decenii ale secolului câmpiilor și concentrarea de populație în zo- al IX-lea, stăpânirea bulgarilor s-a întins până nele mai înalte20, a fost determinant pentru în nordul Thraciei. Prima cetate de reședință modul și durata genezei statale. La întârzie- a hanilor, Pliska, a fost ridicată spre sfârșitul rea ei a contribuit și dezinteresul Imperiului secolului al VIII-lea, pe amplasamentul primei Bizantin pentru extinderea dominației sale și tabere instalate de Asparuch. Astfel, în decurs la nord de Dunăre după cucerirea Bulgariei de circa un secol, pe locul unor foste provin- în urma războaielor desfășurate între 971 și cii romane s-a constituit un nou stat, în urma 1018. O asemenea extindere ar fi adus cu sine unei cuceriri efectuate de o populație noma- și construirea de fortificații, care ar fi devenit dă, care ulterior s-a sedentarizat și amestecat nucleele unor viitoare centre de putere locale, cu localnicii. Puterea sa militară s-a dovedit precum cele de la Morisena sau Bălgrad. Ur- în confruntările cu Imperiul Bizantin, dar și banizarea era deficitară chiar și în provincia în sprijinul dat acestuia în războiul bizantino- Paradunavon, în comparație cu regiunile de arab din 717-718, iar Imperiul Bizantin a de- la sud de Haemus. În secolul al XII-lea spațiul venit modelul politic imitat de această putere 78  Revista de istorie militară  rivală apărută într-o parte a fostului său terito- zdrobită, iar Raška a reintrat sub stăpânirea riu22. Factorul extern, reprezentat de o elită lui Manuel I Comnenul. Abia după moartea militară de origine nomadă, a fost așadar acestuia, sârbii au reușit să reia acțiunea de eli- decisiv în geneza statală în regiunea dintre berare, tot cu sprijinul Ungariei. Astfel, marele Dunărea de Jos și Munții Haemus, populată, jupan Ștefan Nemanja a devenit conducătorul ca și cele de la nord de fluviu, de romanici și noii Serbii independente, în 1183.27 Așadar, ge- slavi. După cum am amintit deja, în acest stat neza statală în cazul Serbiei a fost rezultatul bulgar au fost incluse, în secolele IX-X, și părți final al constituirii unei elite militare local- din teritoriul românesc nord-dunărean. nice, care a reușit obținerea independenței În Serbia, procesul de formare a statului față de puterile vecine agresoare (Bulgaria, s-a întins pe o perioadă de circa trei veacuri, apoi Imperiul Bizantin), victoria fiind înlesnită declanșându-se tot după dispariția khaganatu- de politica expansionistă a Ungariei pe direcția lui avar. Primele formațiuni politice ale slavilor Belgrad – Braničevo – Niš (acesta fiind facto- denumiți serbi au apărut în secolul al IX-lea în rul extern care a acționat în etapa finală a pro- Raška, Dioclea (Muntenegru) și Bosnia. Ca și cesului). în cazul românilor, o parte a populației sârbești Cum pot fi privite cele două geneze statale a intrat sub dominația Bulgariei în decursul românești din teritoriul extracarpatic din per- secolului al IX-lea, în aceleași împrejurări ale spectiva celor două cazuri vecine ? Dilema fac- extinderii acesteia spre vest până la Belgrad tori interni / factori externi exprimă de fapt (824). În Raška s-a format primul mare jupa- problema existenței unei elite capabile fie să nat al lui Vlastimir, pe la mijlocul secolului al construiască un stat prin forțe proprii, fie să IX-lea (titlul de jupan provine din perioada se substituie foștilor stăpânitori, preluând dominației avare, fiind preluat de șefii locali de la aceștia colectarea dărilor și controlul după eliberarea lor de sub aceasta). Jupanii sâr- drumurilor comerciale. A existat o asemenea bi stăpâneau fortificații în zonele montane.25 elită băștinașă pe baza căreia s-a construit pu- Urmașii lui Vlastimir, confruntați cu agresi- terea statală, precum în Serbia, sau a precum- unea Bulgariei, au stabilit relații cu Imperiul pănit un factor extern (implantarea unei elite Bizantin, dar în 917 țarul Simeon a cucerit militare venite din afară), precum în Bulgaria ? Raška. După aceea, Dioclea a devenit terito- Ceea ce este sigur este că apariția elitei, adică riul unde s-a reluat procesul de geneză statală. a boierilor, premerge formarea statelor. După Marele jupan Ceslav Klonimirović (927-960) a cum preciza Petre P. Panaitescu: „Clasa soci- realizat o unificare de scurtă durată a sârbilor ală a boierilor, a nobililor, este unitară pe tot din Dioclea, Raška și Bosnia, până la înfrânge- pământul românesc, ceea ce arată că ei sunt rea sa de către ungurii instalați în Pannonia26. rezultatul unui fenomen social politic identic Când Vasile II a cucerit Bulgaria în 1018, teri- și concomitent. Acest fenomen trebuie să fie, toriile populate de sârbi au intrat în compune- în chip necesar, anterior despărțirii politice rea themelor Sirmium și Serbia, Dioclea rămâ- între românii din nordul Dunării, să dateze nând însă autonomă până la revolta lui Ștefan dintr-o vreme în care condițiile sociale și eco- Vojslav din 1039-1043. Sârbii au cooperat cu nomice să fi fost identice, înainte de existența bulgarii în revolta declanșată la Skopje în 1072 granițelor politice între ei. Cu atât mai mult cu (Constantin Bodin, care era fiul marelui jupan cât numele de boier apare și în Ardeal. Aceasta din Dioclea, Mihailo Vojslav, a fost proclamat înseamnă că originile clasei boierești trebuiesc țar al bulgarilor). Atunci când conjunctura a căutate, nu numai înainte de întemeierea ce- devenit favorabilă (datorită războaielor din- lor două principate, ci și înainte de stabilirea tre Imperiul Bizantin și Ungaria din perioada ungurilor în Ardeal, deci înainte de anul 1000. 1127-1167), marii jupani din Raška au devenit Aceste considerații ne duc la epoca migrațiunii independenți. În 1129, Uroš I (circa 1125-circa popoarelor, ceea ce nu trebuie să ne mire, căci 1145) s-a răzvrătit contra stăpânirii bizantine, toate nobilimile europene datează din această intrând în alianță cu Ungaria. Aceeași politi- epocă și nu ne putem închipui că românii for- că a fost urmată de Uroš II (circa 1145-circa mează o excepție istorică în mijlocul celorlalte 1160). Revolta anti-bizantină din 1150 a fost popoare”28.  Revista de istorie militară  79 Etimologia este relevantă pentru originea A existat așadar, în vremea când cea mai instituției boierimii. Problema a fost una mult mare parte a teritoriului celor două viitoare controversată în istoriografie și lingvistică, ne- state aparținea Hoardei de Aur, o elită su- lipsind soluții care încearcă să atribuie cuvân- pusă fie acesteia (la est de Olt), fie Ungariei tului o origine pre-slavă: din boar, adică pro- (la vest de Olt). Voievozii de la Cetățeni, stă- prietar de cornute29, din oier, contaminat ulte- pânind de pe la începutul secolului al XIII-lea rior cu bolyar30, sau dacic, din aceeași rădăcină într-o regiune situată între Ungaria, Cumania indo-europeană ca și Bauer (cu sensul primar și Bulgaria, au căutat protecția țarului de la de „proprietar de pământ și casă”)31. Cuvântul sud de Dunăre, iar după extinderea dominației românesc boier este indiscutabil înrudit cu mongole în 1242, când câmpia redevenise bo(l)yar din bulgară, sârbă și rusă, dar adevă- nesigură, acest centru politic s-a mutat mai ratele controverse sunt legătura sa cu termenii spre nord, la Curtea de Argeș (reședința lui slavi, precum și originea acestora din urmă. Seneslau din 1247), unde s-a construit prima Fără a intra în discuția mult mai complexă a curte voievodală, cam în aceeași vreme pe originii cuvântului în limba rusă, trebuie pre- când, dincolo de Olt, alți români se răzvrăteau cizat că, la proto-bulgari, boila (cuvânt care contra dominației Ungariei. Litovoi (probabil aparține limbii lor de origine türcică și care a fiul celui din 1247) a beneficiat de o conjunc- existat și la avari în forma buyla) era un nume tură externă favorabilă. Rebeliunea s-a produs generic pentru o clasă de aristocrați, un rang în 1264, în timpul războiului civil dintre Ștefan care era asociat cu alte titluri, de exemplu boila V și tatăl său Bela IV, în care s-a implicat și Ia- kauchan. Ei erau reprezentanții khanului, apoi cob Svetoslav, un nobil rus intrat în serviciul 32 Bulgariei, care stăpânea la Vidin. După circa ai țarului, în teritoriu. Extinderea dominației 15 ani de la revoltă și după moartea lui Iacob bulgare la nord de Dunăre a permis preluarea Svetoslav în 1277, în iarna 1278-1279, Litovoi cuvântului medio-bulgar bolyar de către ro- a fost înfrânt, iar voievodatul, condus în con- mânii care trăiau acolo, deoarece prin aseme- tinuare de Bărbat, a rămas vasal față de rega- nea bolyari se exercita stăpânirea. Aceasta este tul Ungariei. Capacitatea de a ridica o oaste și explicația dată de Petre P. Panaitescu și mai disponibilitatea unei sume considerabile pen- recent de Neagu Djuvara33. După dispariția tru răscumpărarea fratelui lui Litovoi (Bărbat) dominației bulgare, cuvântul a fost aplicat sunt semne ale nașterii unui prim stat româ- localnicilor români și slavi care serviseră de nesc la sud de Carpați, ale cărui resurse pro- intermediari. În statele medievale românești, veneau cel mai probabil din ocnele din Vâlcea însă, boieria a fost definită în mod esențial de și din controlul drumului sării de pe valea Ol- stăpânirea de moșii, nu de exercitarea unor tului. Râmnicu-Vâlcea era probabil reședința dregătorii, tocmai pentru că această instituție lui Litovoi. Diadema de aur descoperită lângă a fost anterioară formării statelor (în secolele acest oraș, la Goranu, datată pe baza analogi- XIV-XV sunt numeroase atestările de boieri ilor în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, fără dregătorii). Doar acțiunile domnilor au a putut aparține chiar lui. La formarea voievo- condus la crearea unei elite de dregători pro- datului din nordul Olteniei au concurat fac- 34 venite dintre boieri . Dintre acești boieri din tori interni (controlul unor resurse) și externi perioada prestatală provin cei care au devenit (conflictul intern din Ungaria, dar și posibilul conducătorii unor țări care înglobau satele de sprijin al vidinenilor). Se pare că Litovoi a cu- pe văile râurilor, și care apar pentru prima oară cerit voievodatul de la Curtea de Argeș care cu numele lor abia în Diploma Ioaniților din 2 aparținuse anterior lui Seneslau, fapt care a și iunie 1247, de o parte și de alta a Oltului. Am provocat reacția suzeranului său, Ladislau IV. discutat pe larg în altă parte informațiile din Prin această acțiune, care a eșuat, s-ar fi pus acest izvor35. Acum voi evidenția doar faptul bazele unui stat românesc întins de o parte că Litovoi, Ioan, Farcaș și Seneslau aparțineau și de alta a Oltului, poziționat între Ungaria, acelei categorii de maiores terrae menționați Hoarda de Aur și Bulgaria36. într-un pasaj din diplomă, și care nu pot fi de- Următoarea perioadă de criză a autorității cât boierii deținători de moșii. regale maghiare a oferit o nouă oportunitate de 80  Revista de istorie militară  desprindere, printr-un complex de împrejurări unei familii voievodale­ la Rădăuți, care s-a la care au concurat luptele pentru putere din înrudit prin alianță cu cea a lui Bogdan, încă Ungaria și noile ofensive spre vest ale Hoardei de pe când acesta se mai afla în Maramureș. de Aur din 1285 (atacul în Transilvania) și 1291 Acolo exista deja o curte boierească, a acelui (cucerirea Banatului de Severin). Înfrângerea voievod Costea cu care s-a căsătorit Marga- lui Litovoi a consolidat doar pentru scurt timp reta (fiica lui Bogdan) în jurul anului 1348, și dominația Ungariei în părțile extracarpatice de al cărui mormânt s-ar afla în biserica „Sfântul la est de Olt, căci noua expansiune a Hoardei Nicolae” din Rădăuți.41 Prin urmare, în zona de Aur a determinat și ruperea legăturilor Rădăuți – Botoșani a putut exista un voievo- de vasalitate față de Ungaria pe care le avea dat românesc, situat pe drumul Cetatea Albă voievodatul românesc de la Curtea de Argeș. – Liov, supus, evident, Hoardei de Aur, ca și În aceste condiții, în care și Bulgaria devenise cel din Muntenia. Informațiile disponibile sunt vasală față de Hoarda de Aur, întregul teritoriu însă mult prea precare pentru a ajunge la o până la Severin a fost supus tătarilor lui Nogai, concluzie, astfel că problema genezei statale al cărui centru de putere era la Isaccea. Rebe- în Moldova rămâne strict cea a „descăleca- liunea boierilor români din Țara Făgărașului, tului” din Maramureș. intrată în tradiția populară ca o acțiune a lui Descălecatul lui Dragoș (cneazul din „Negru Vodă”, s-a produs tot în 1291, și putem Câmpulung de Tisa, nu omonimul său din bănui că tătarii erau interesați să dobândească Bedeu) a fost un efect al politicii expan- o formă de control permanent asupra trecăto- sioniste a Ungariei, revenite în forță prin rilor prin care se pătrundea în Transilvania�. ofensivele din 1345-1346 ale armatei lui Expansiunea spre vest a Hoardei de Aur a făcut Ludovic de Anjou, care i-a alungat pe tătari imposibilă pentru jumătate de secol orice ten- dincolo de Nistru42. Teritoriul de la est de tativă a Ungariei de a menține sub o formă sau Carpații Orientali nu a fost organizat în comi- alta de control regiunile extracarpatice. Împre- tate ori banate după 1345. Regele a considerat jurările erau favorabile desprinderii românilor suficientă crearea unei terra, administrate de din Muntenia și Oltenia de sub suzeranitatea feudali credincioși recrutați dintre românii Ungariei, chiar cu sprijinul tătarilor, și nu este maramureșeni, care se remarcaseră în războa- exclus ca românii din Oltenia să fi devenit gră- iele anterioare, ori de către conducători locali. niceri ai Hoardei de Aur după 129137. Această Organizarea acestui teritoriu de margine avea desprindere se va încheia în Muntenia și Olte- ca scop inițial continuarea luptelor contra tăta- nia în 1330, prin victoria lui Basarab I contra rilor și era legată de acțiunea mai largă de co- suzeranului său Carol Robert de Anjou. Dar, lonizare a unor transilvăneni de diverse origini această etapă finală a genezei statale iese din etnice (sași, secui, unguri, români), în noile târ- subiectul acestor note preliminarii. guri dezvoltate acolo, precum Baia, Bacău, Si- În Moldova, populația românească a ajuns ret, Suceava, Neamț, Roman, Adjud, unele din- și ea sub dominația nemijlocită a Hoardei de tre ele fiind situate în apropierea ocnelor. Spre Aur, dar ea a putut beneficia de o anumită deosebire de aceste colonizări desfășurate de-a autonomie. Indiciile sunt destul de vagi, dar lungul secolelor XIII-XV, descălecatul (datat în există. În timpul războiului civil din Hoarda 1347, conform cronologiei stabilite de Ștefan de Aur din anii 1300-1301, emirii Tonguz și Sorin Gorovei)43 nu a reprezentat o deplasare Taz s-au îndreptat cu oastea spre “țările vlahi- masivă de populație din Maramureș. Descăle- lor și ale rușilor”.38 Este posibil ca toponimul catul a fost doar o strămutare a cetei de oșteni Tungujeni (jud. Iași), de certă origine türcică, ai lui Dragoș într-o zonă din nordul Moldovei să transmită amintirea lui Tonguz39. De ase- populată de români, ruteni și alani, care ante- menea, trebuie remarcat că Botoșani este un rior erau supuși ai Hoardei de Aur, și care au nume pur românesc, format de la un antro- devenit astfel supuși ai regelui Ungariei. ponim Botăș, cel care l-a întemeiat. Este unul Aceste note preliminarii se opresc aici, în dintre puținele nume de origine alta decât cea cazul genezei statului moldovean, dar nu îna- maghiară sau slavă, printre orașele din Mol- inte de a discuta controversa originii numelui dova medievală40. S-a mai dedus și existența său. În cazul statului românesc de la sud de  Revista de istorie militară  81 Carpați, numele oficiale din cele mai vechi do- p. 7-11; S. Nemeti, Spațiul public în fostele orașe cumente interne, Oungrovlahia (de sorginte romane din Transilvania, Revista Bistriței, 14, bizantină) și Vlașca Zemlia, exprimau realita- 2000, p. 16-23; D. Matei, Abandoned Forts and their tea etnică a teritoriului44. În schimb, în Moldo- Civilian Reuse in Roman Dacia, Ziridava. Studia ar- chaeologica, 26, 2012, 1, p. 109-122; D. Culic, Living va s-a petrecut ceva diferit. Numele statului a among ruins: the medieval habitat in the ancient derivat de la cel al râului din bazinul căruia a settlement of Porolissum and in its surroundings, Jo- început expansiunea sa. S-a demonstrat că for- urnal of Ancient History and Archeology, 3, 2016, ma sa inițială era Molda, transformat apoi în 3-4, p. 31-43; R. I. Ota, C. T. Florescu, Observații asu- Moldava45, dar originea hidronimului a provo- pra incintei vestice a castrului roman de la Apulum și cat numeroase controverse. Pe baza analogiilor câteva constatări istorice, Apulum, 53, 2016 (Series din România și din mai multe regiuni din Euro- Archaeologica et Anthropologica), p. 205-234. 3 pa Centrală, s-a presupus o origine fie dacică, A. Diaconescu, Ornamenta Dignitatis. Gra- fie slavă, fie germanică. Mai recent, lingvistul dabzeichen und Symbole des sozialen Status bei den lokalen Eliten von Dakien nach dem aurelia- ieșean Adrian Poruciuc a oferit o soluție care nischen Rückzug, Acta Musei Napocensis, 36, 1999, pare să fie definitivă. Dezvoltând argumentele I, p. 203-244. propuse anterior de colegul său Dragoș Mol- 4 T. Zawadzki, L’idée de la reconquête de la Da- dovanu, el a demonstrat derivarea din goticul cie, Dacoromania. Jahrbuch für östliche Latinität, mulda („pământ moale”), sensul fiind de „râu 1, 1973, p. 65-68; D. Bondoc, The Roman Rule to care trece printr-un ținut cu pământ afânat, the North of the Lower Danube during the Late bun pentru agricultură”. Hidronimul ar fi fost Roman and Early Byzantine Period, Cluj-Napoca, creat de grupul germanic al taifalilor care a tră- 2009, p. 30-31; A. Madgearu, Împăratul Galerius, Târgoviște, 2012, p. 97-100. it acolo în secolele III-IV, fiind apoi transmis pe 5 populația romanică sub forma Moldua.46 Prin A. Madgearu, Istoria militară a Daciei post-ro- mane, 275-614, Târgoviște, 2011, p. 57-68. urmare, terra nostra Molduaana, numele dat 6 A. Laniado, Le christianisme et l’évolution des de cancelaria lui Ludovic de Anjou teritoriului institutions municipales du Bas-Empire: l’exemple 47 luat în stăpânire de Dragoș , nu derivă din cel du defensor civitatis, în J. U. Krause, C. Witschel dat orașului Baia (Civitas Moldaviensis, Mol- (ed.), Die Stadt in der Spätantike - Niedergang oder denmarkt), ci acesta din urmă derivă din cel al Wandel ? Akten des internationalen Kolloquiums râului. Spre deosebire de Țara Făgărașului im München am 30. und 31. Mai 2003 (Historia sau de Țara Maramureșului, această nouă Einzelschriften, Heft 190), Stuttgart, 2006, p. 319- Țară a Moldavei a reușit să se desprindă de 334; G. Bührer-Thierry, Bishops as City Defenders sub suzeranitatea regalității maghiare și să in Early Medieval Gaul and Germany, în Between Sword and Prayer. Warfare and Medieval Clergy in devină nucleul celui de-al doilea stat româ- Cultural Perspective. Ed. by R. Kotecki, J. Macie- nesc, profitând de conjunctura favorabilă jewski, J. Ott, Leiden, Boston, 2017, p. 24-26. din 1359. 7 A. Madgearu, The Church in the Final Period of the Late Roman Danubian Provinces, în Antiquitas istro-pontica. Mélanges d’archéologie et d’histoire NOTE ancienne offerts à Alexandru Suceveanu, éditeurs M. 1 E. Lozovan, Le „village” dans la toponymie et V. Angelescu, I. Achim, A. Bâltâc,V. Rusu-Bolindeț, V. l’histoire roumaines, Zeitschrift für Romanische Bottez, Cluj-Napoca, 2010, p. 145-153. Philologie, 73, 1957, 1-2, p. 134-135; J. Kramer, Die 8 Vezi, între altele: F. Fülep, Sopianae. The Histo- rumänischen Wörter für „Stadt”, Balkan-Archiv, ry of Pécs during the Roman Era and the Problem of Neue Folge, 14-15, 1989-1990, p. 207-211; C. Mihail, the Continuity of the Late Roman Population, Buda- Limbajul militar (daco-roman). Influența sa asupra pest, 1984; W. Dahmen, La romanité pannonienne, limbii și istoriei poporului român. Ediția a II-a revă- în Actes du XVIIIe Congrès International de Lingu- zută și adăugită, București, 2015, p. 52-53. În occi- istique et de Philologie Romanes (Trier, 1986), I, Tü- dent, sinonimia dintre civitas și urbs s-a menținut în bingen, 1992, p. 109-114; J. Gömöri, Von Scarbantia evul mediu timpuriu (S. Rossignol, Civitas in Early zu Sopron. Die Frage der Kontinuität, în Zwischen Medieval Central Europe – Stronghold or District ?, Römersiedlung und mittelalterlicher Stadt. Archäo- The Medieval History Journal, 14, 2011, 1, p. 71-99). logische Aspekte zur Kontinuitätsfrage, Wien, 2001, 2 D. Protase, Autohtonii în Dacia, vol. II. Da- p. 223-231; Zs. Visy, Towns, Vici and Villae: Late Ro- cia postromană până la slavi, Cluj-Napoca, 2000, man Military Society on the Frontiers of the Provin- 82  Revista de istorie militară  ce Valeria, în Th. S. Burns, J.W. Eadie (ed.), Urban 14 N. Iorga, Istoria românilor, vol. II. Oamenii Centers and Rural Contexts in Late Antiquity, East pământului (până la anul 1000), ed. de I. Ioniță, Lansing, 2001, p. 163-184. V. Mihăilescu-Bârliba, V. Chirica, București, 1992, 9 P. Van Ossel, De la „Villa” au village: les premi- p. 132-136; A. Sacerdoțeanu, Elemente de conti- ces d’une mutation, în Autour du „village”. Établisse- nuitate și unitate în istoria medievală a români- ments humains, finages et communautés rurales en- lor, în Unitate și continuitate în istoria poporului tre Seine et Rhin (IVe-XIIIe siècles). Actes du colloque român, București, 1968, p. 123-127; V. Șotropa, international de Louvain-la-Neuve, 16-17 mai L’importance historique de l’institution du „jude” 2003, éd. J.M. Yante, A.M. Bultot-Verleysen, Louva- comme preuve de la continuité roumaine, Revue des in-la-Neuve, 2010, p. 219-236; T. Lewit, Vanishing Études Sud-Est Européennes, 23, 1985, 1, p. 47-68. Villas: What Happened to Elite Rural Habitations Pentru situația din Sardinia vezi de exemplu: G. Me- in the West in the 5th and 6th Centuries AD, Journal loni, L’origine dei giudicati, în Storia della Sardegna, of Roman Archaeology, 16, 2003, p. 260-274; G. P. 1. Dalle origini al Settecento. A cura di M. Brigaglia, Brogiolo, A. Chavarría Arnau, El final de las villas y A. Mastino, G. G. Ortu, Roma, Bari, 2006, p. 70-93 las transformaciones del territorio rural en Occiden- (iudices au fost în secolele VI-VII reprezentanți ai te (siglos V-VIII), în C. Ochoa Fernández, V. García- autorității bizantine, însărcinați cu colectarea impo- Entero, S. Fernando Gil (ed.), Las villae tardorro- zitelor, dar după ce insula nu a mai putut fi apărată manas en el occidente del Imperio: arquitectura y de imperiu, ei au preluat puterea, constituindu-se función (IV Coloquio Internacional de Arqueología patru giudicati). en Gijón), Gijon, 2008, p. 193-213. 15 European Science Foundation a derulat pro- 10 E. Lozovan, Le „village”..., p. 130, 134; M. gramul „The Transformation of the Roman World”, Pillon, Sémantique et histoire de l’habitat: le fossa- în cadrul căruia s-au elaborat volume cu teme de tum proto-byzantin, le fshat albanais et le sat ro- istorie politică, socială, militară și culturală, apărute umain, Erytheia. Revista de Estudios Bizantinos y la Editura Brill începând din 1997. Neogriegos, 14, 1993, p. 9-42; A. Poruciuc, A New 16 I. Stanciu, Gepizi, avari și slavi timpurii (sec. View on the Latin Origin of Romanian f(sat) (villa- V-VII p. Chr.) în spațiul vestic și nord-vestic al Ro- ge), Aromanian „fsat” (ditch) and Albanian „fshat” mâniei, Ephemeris Napocensis, 12, 2002, p. 203- (village), în Balkanismen heute – Balkanisms Today 236; C. H. Opreanu, Childeric și Omahar. Doi regi – Балкнизмы сегодня, Ed. T. Kahl, M. Metzeltin, H. barbari federați ai Imperiului Roman Târziu, în Schaller, Münster, Wien, Berlin, 2012, p. 221-243; C. Relații interetnice în Transilvania (secolele VI-XIII), Mihail, Limbajul..., p. 65-66. coordonatori Z. K. Pinter, I. M. Țiplic, M. E. Țiplic, 11 M. Mirković, Villas et domaines dans București, 2005, p. 9-17; A. Madgearu, Istoria... p. l’Illyricum central (IVe-VIe siècle), Zbornik Rado- 143-162; A. Dobos, Gepizii din Transilvania în epo- va Vizantološkog Instituta, Belgrad, 35, 1996, p. ca avară timpurie din perspectiva arheologiei. Pro- 57-75; L. Mulvin, Late Roman Villa Plans: the Da- bleme legate de cercetarea cimitirelor cu morminte nube-Balkan Region, în W. Bowden, L. Lavan, C. dispuse în șiruri paralele, Acta Musei Porolissensis. Machado (ed.), Recent Research on the Late Antique Arheologie - restaurare - conservare, 35, 2013, p. Countryside (Late Antique Archaeology, 2), Leiden- 247-270; I. Stanciu, Northwestern territory of Roma- Boston, 2004, p. 377-410. nia (Upper Tisza Basin) in the last third of the 5th 12 D. Pais, Survivances slavo-hongroises du cas- century and in the 6th century, în Collapse – Reor- tellum romain, Acta Linguistica Academiae Scienti- ganization – Continuity. Gepids after the fall of the arum Hungaricae, 4, 1954, 3-4, p. 269-283. Hun Empire. Proceedings of the International Confe- 13 P. P. Panaitescu, Obștea țărănească în Țara rence at Eötvös Loránd University, , 14th– Românească și Moldova. Orânduirea feudală, 15th December 2015. Ed. T.Vida, D. Quast, Zs.Rácz, București, 1964, p. 17-63; M. Comșa, Cu privire la I. Koncz, Budapest, 2019, p. 165-170. caracterul organizării social-economice și politice 17 C. Cosma, Early Medieval Spurs in Transyl- de pe teritoriul țării noastre în epoca migrațiilor, vania (7th-10th Centuries AD), Ephemeris Napo- Studii și cercetări de istorie veche, 18, 1967, 3, p. censis, 23, 2013, p. 79-91; Idem, The Avar Presence 431-442; E. Zaharia, Rolul istoric al obștilor sătești. in Transylvania Chronology. Motivation. Territorial Contribuție la cunoașterea istoriei românilor în boundaries, în Inter tempora. The Chronology of the mileniul I. Închinare țărănimii române, Acta Mol- Early Medieval Period. Issues, Approaches, Results. daviae Meridionalis, , 2, 1980, p. 133-156; A. Proceedings of the national conference Arad, 26th- Andronic, Tipologia feudalismului european și rolul 29th September 2018. Ed. F. Mărginean, I. Stanciu, obștilor agrare în procesul de feudalizare, Hierasus, L. Keve, Cluj-Napoca, 2019, p. 47-65. 5, 1983, p. 271-278; M. Comșa, Structuri socio-eco- 18 A. Buko, Fortified Medieval Sites in Central nomice din secolele VI-X pe teritoriul României, Europe: Construction, Techniques, Functions, Regio- Carpica, 26, 1997, 1, p. 195-203. nal Differentiations, în Mura di legno, mura di ­terra,  Revista de istorie militară  83 mura di pietra: fortificazioni nel Mediterraneo an- vey from the Sixth to the late Twelfth Century, Ann tico, a cura di G. Bartoloni e L. M. Michetti. Atti Arbor, 1991, p. 110, 141, 148-154, 157, 159-160. del convegno internazionale Sapienza Università di 27 J. V. A. Fine Jr., The Early..., p. 234-245; Idem, Roma, 7-9 maggio 2012, Roma, 2013, p. 651-667. The Late Medieval : A Critical Survey from 19 Vezi pe larg în A. Madgearu, Expansiunea the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest, Ann Arbor, 1994, p. 3-7. maghiară în Transilvania, Târgoviște, 2019, p. 40- 28 45, 73-188. P.P. Panaitescu, Interpretări românești. Studii 20 Pentru dominațiile pecenegă și cumană, vezi de istorie economică și socială, ed. a II-a. Postfață, note și comentarii de Ș. S. Gorovei și M. M. Székely, în principal V. Spinei, The Great Migrations in the București, 1994, p. 36-37. East and South East of Europe from the Ninth to the 29 S. Paliga, Este boieria o instituție împrumuta- Thirteenth Century, vol. I. Hungarians, Pechenegs tă ?, Revista Arhivelor, 67, 1990, 3, p. 250-260. and Uzes; vol. II. Cumans and Mongols, Amster- 30 I. Popescu-Sireteanu, Originea cuvântului dam, 2006. „boier” în limba română, Suceava. Anuarul Muzeu- 21 Pentru repartiția geografică a așezărilor lui Bucovinei, 17-19, 1990-1992, p. 62-84. din secolele IV-XI, vezi un bilanț recent la D. Gh. 31 A. Bălan-Mihailovici, Poartă spre „Sanctua- ­Teodor, Contribuții arheologice la problema etnoge- rul” limbii române. Lingvistică și istorie în studiul nezei românești, Iași, 2018, p. 27-46 lexicului medieval românesc (Terminologie socială), 22 A. Madgearu, Organizarea militară bizan- București, 2001, p. 223-260. tină la Dunăre în secolele X-XII. Ediția a III-a, 32 Ph. Malingoudis, Die Institution...., p. 68; V. Târgoviște, 2018, p. 114-157. Beševliev, Die protobulgarische Periode der bulgaris- 23 A. Madgearu, Expansiunea...., p. 201-210. chen Geschichte, Amsterdam, 1981, p. 330, 343-355. 33 24 V. Gjuzelev, The Protobulgarians, Sofia, 1979; P.P. Panaitescu, Interpretări ..., p. 31-64; N. D. Angelov, Die Entstehung des bulgarischen Volkes, Djuvara, Les grands boïars ont-ils constitué dans Berlin, 1980, p. 77-88; K. Gagova, Bulgarian-Byzan- les Principautés Roumaines une véritable oligarchie tine Border in Thrace from the 7th to the 10th Cen- institutionelle et héréditaire ?, Südost-Forschungen. Internationale Zeitschrift für Geschichte, Kultur tury (Bulgaria to the South of the Haemus), Bulgari- und Landeskunde Südosteuropas, 46, 1987, p. 1-19. an Historical Review, 14, 1986, 1, p. 66-77; R. Rašev, 34 C. Giurescu, Despre boieri, în Idem, Studii de Der Beginn von Pliska und der bulgarischen Lan- istorie. Antologie, îngrijire de ediție și introducere dnahmezeit, în J. Henning (ed.), Post-Roman Towns, de D. C. Giurescu, București, 1993, p. 381-439. Din Trade and Settlement in Europe and Byzantium, vol. punct de vedere lingvistic, vezi G. Ivănescu, Istoria 2. Byzantium, Pliska and the Balkans, Berlin-New limbii române, Iași, 1980, p. 357, 377-379. York, 2007, p. 449-461; Th. Brüggemann, Campus 35 A. Madgearu, Dominația mongolă și desprin- – Sedes Principalis – Civitas Regni. Pliska und das derea românilor din Muntenia de sub dominația Re- frühe Bulgarien im Spiegel literarischer und archäo- gatului Ungariei, Revista de Istorie Militară, 2016, logischer Zeugnisse, în Jubilaeus VI. Sbornik v pa- 1-2 (153-154), p. 3-4; A. Madgearu, Expansiunea..., met na Karel i Khermenegild Shkorpil, Sofia, 2007, p. 238-244. 36 p. 186-205; R. Filzwieser, A. Aladžov et alii, Pliska – Vezi pe larg în A. Madgearu, Dominația..., integrated geophysical prospection of the first Early p. 5-6; Idem, The Asanids. The Political and Mili- Medieval Bulgarian , Bulgarian e-Journal of tary History of the Second Bulgarian Empire (1185- Archaeology, 9, 2019, p. 229-261. 1280), Leiden, Boston, 2016, p. 257-259; Pentru 25 Ph. Malingoudis, Die Institution des Župans diadema descoperită la Goranu, vezi L. Dumitriu, Der Schatzfund von Goranu, Bez. Vâlcea, Dacia, NS, als Problem der frühslawischen Geschichte. Einige 40-42, 1996-1998, p. 399-409; A. Ioniță, B. Kelemen, Bemerkungen, Cyrillomethodianum. Recherches A. Simon, AL WA, Prințul Negru al Vlahiei și vre- sur l’histoire des relations helléno-slaves, Thessalo- murile sale, Cluj-Napoca, 2017, p. 675-676 (care o nic, 2, 1972-1973, p. 61-76; I. Božić, La formation atribuie însă lui „Negru Vodă”). de l’Etat serbe aux IXe-XIe siècles, în L’Europe aux 37 A. Madgearu, Dominația...., p. 6-10. IXe-XIe siècles. Aux origines des Etats nationaux, 38 Cum presupune A. Simon, În jurul Carpaților. Varsovie, 1968, p. 133-147; A. A. Gorsky, On the Formele și realitățile genezei statale românești, origin of the Institution of Zhupans among the Slavs, Cluj-Napoca, 2002, p. 315-316, 346-349. în Acts. XVIIIth International Congress of Byzanti- 39 V. Spinei, Moldova..., p. 190; D. Mishin, Infor- ne Studies. Selected papers. Main and communica- mation on the in Medieval Islamic Literatu- tions (Moscow, 1991), I, History, Shepherdstown, re (Arabic and Persian), Romanian Civilization, 6, 1996, p. 232-241. 1997, 2, p. 52. 26 I. Božić, La formation..., p. 142-144; J. V. A. 40 A. Uzelac, The Port of Maurocastro, Emper- Fine Jr., The Early Medieval Balkans. A Critical Sur- or Theodore Svetoslav and the Tatar Elite in the 84  Revista de istorie militară  ­Pontic Steppes, Istorijski Časopis, Belgrad, 65, 44 Șt. S. Gorovei, Întemeierea..., p. 77-109. 2016, p. 51-53. 45 Pentru apariția și semnificația celor două de- 41 C. C. Giurescu, Târguri sau orașe și cetăți numiri, vezi M. Coman, Putere și teritoriu. Țara Ro- moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul mânească medievală (secolele XIV-XVI), Iași, 2013, secolului al XVI-lea, ediția a II-a, București, 1997, 52-68. p. 202-203. 46 42 T. Bălan, Numele Moldova – O istoriografie L. Bătrîna, A. Bătrîna, Biserica „Sfântul Nico- a problemei, Studii și materiale. Istorie, Suceava, lae” din Rădăuți. Cercetări arheologice și interpre- 3, 1973, p. 77-112; A. V. Boldur, Originea numelui tări istorice asupra începuturilor țării Moldovei, Moldova (O ipoteză nouă), Revista de istorie, 28, Piatra Neamț, 2012, p. 178-180, 200-201, 205-206, 1975, 6, p. 935-940. Etimologia propusă de A. V. 257-263, 273-278, 358-361; L. Bătrîna, A. Bătrî- na, Din nou despre biserica „Sfântul Nicolae” din Boldur, din Moldava, o presupusă cetate dacică, este Rădăuți, Studii și cercetări de istorie veche și arhe- imposibilă; nu s-a transmis numele nici unei dave. 47 ologie, 69, 2018, 1-4, p. 255-257. D. Moldovanu, Etimologia hidronimului Mol­ 43 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Bucu­ dova, Anuar de lingvistică și istorie literară. A. rești, 1982, p. 260-264; R. Cârciumaru, Concernant Lingvistică, Iași, 28, 1981-1982, p. 5-61; A. Poru- l’expédition hongroise au sud de la Moldavie (1345), ciuc, Numele vechi al Moldovei (Moldua) explicat Annales d’Université „Valahia” Târgoviște, Section prin apelativul protogermanic *moldwa, Philologica d’Archéologie et d’Histoire, 11, 2009, 1, p. 79-86; Jassyensia, 11, 2015, 1, p. 221-239. S. Iosipescu, Carpații sud-estici în evul mediu târ- 48 Documenta Romaniae Historica. D. Relații ziu (1166-1526). O istorie europeană prin pasurile între Țările Române, volumul I (1222-1456). Volum montane, Brăila, 2013, p. 151-158; Șt. S. Gorovei, În- întocmit de Șt. Pascu, C. Cihodaru, K. G. Gündisch, temeierea Moldovei: Probleme controversate. Edi­ția D. Mioc, V. Pervain, București, 1977, p. 76-77 (doc. a doua, adăugită, Iași, 2014, p. 88-90. 41), 82 (doc. 43).

 Revista de istorie militară  85 Istorie modern`

Ascendența paternă a mareșalului Alexandru Averescu

ION I. SOLCANU *

Abstract

The historical sources regarding Marshal Alexandru Averescu’s patrilineal descent are scarce and not all accurate. The current study argues that the allegations according to which Constantin Averescu, the Marshal’s father, came from Bessarabia and after his studies in Iași became an officer in the Russian army which he later left for political reasons and then became a teacher (a primary school one) in Tg. Frumos, are false. Archived documents prove that Constantin Averescu, the marshal’s father, was a primary school teacher in Botoșani (1845); in Târgușor-Podul Lung in Iași (1846-1849; 1850-1851). At the time of the reunion of the southern Bessarabian counties of Cahul, Bolgrad and Ismail with Moldova, Constantin Averescu’s family was in Ismail. It is here where, in 1859, his son Alexandru was born, the future Marshal Alexandru Averescu. From April 1870 to September 1875, Constantin Averescu is documented as a school teacher in Babele, near the town of Ismail (1870; 1874-1875); Doluchioi (1st September 1870 – 22nd May 1871), Enichioi (January 1873 – May 1874) and Cairaclia (15th September 1875 – 1878 ?). After the restoration of the Tsarist administration in Southern Bessarabia, 1878, C. Averescu worked as a teacher between 1881-1883 at the school in the commune of Holboca, the hamlet of Ruseni, the district of Braniștea, the county of Iași. It is important to note that there is no evidence of a student named Alexandru Averescu in the school records of the schools in Southern Bessarabia where Constantin Averescu was a teacher. We can therefore infer that the son stayed with his mom, Casuca, who was a midwife, according to the historian Petre Otu. She must have had a stable job in that part of Bessarabia, where the future soldier had the opportunity to attend a Russian school, language that General Alexandru Averescu spoke fluently, according to Queen Mary’s statement.

Keywords: Marshal Alexandru Averescu, paternal lineage, Constantin Averescu, Bessarabia

Interesul pentru ascendenții paterni sau războiul de Întregire a României și om poli- materni ai unei personalități de talia mare­ tic, este pe deplin legitimat, știut fiind rolul șalului Alexandru Averescu, militar de impor­ dimensiunii familiale în formarea viitorului tanță majoră în acțiunile armatei române din cetățean. Biografii mareșalului oferă puține

* Prof. univ. dr., Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași. 86  Revista de istorie militară  informații, și acestea contradictorii, despre lo- Același Gavrilaș Averescu din Tg. Frumos cul de naștere și părinții săi. După unii s-ar fi figura la 1836 în lista cu boierii alegători ai unui născut la Ismail1, iar după alții, în satul Babele2. deputat al fostului ținut Cârligătura, pentru Ziua nașterii, 9 martie 1859, este aceeași pen- Obșteasca Adunare, în locul lui Iordache Mi- tru toți. clescu, agă, decedat8. După câțiva ani, în 1839, Informațiile cele mai extinse privind părin­ era ridicat la rangul de paharnic9. Nu știm dacă ții și copilăria viitorului mareșal le găsim la Mi- între acest Gavrilaș Averescu din Târgul Fru- hail C. Vlădescu, fost deputat averescan, care mos, fost ispravnic al ținutului Cârțigăturii și afirma că „Părintele său, Constantin Averescu, tatăl mareșalului Averescu a existat vreo legă- era din Bălți; după ce a învățat la Iași, a intrat tură de rudenie. În schimb există dovezi certe în armata rusă, cu gradul de ofițer. Fiind găsit că fiul paharnicului Gavrilaș Averescu – Ștefan amestecat într-o mișcare politică a fost nevoit Averescu – era profesor (învățător) la școala să părăsească armata rusă și să se reîntoarcă în primară din Tg. Frumos în anul 1859. Probabil, Moldova, unde a obținut titlul de sluger. A fost acesta era confundat de Mihail C. Vlădescu cu institutor la Iași, apoi la Tg. Frumos. Pe tim- tatăl mareșalului10. Dintre celelalte informații pul ocupației rusești a intrat în administrație. referitoare la Constantin Averescu puse în […].. mama sa , Casuca, născută Dessila, a fost circulație de Mihail C. Vlădescu singura con- o femeie superioară, prin calitățile sale de su- firmată documentar este profesia de profesor flet și de inteligență”3. Autorul nu indică sursa (învățător), dar nu la Tg. Frumos, și nu numai informațiilor, pe care le preia și istoricul Petre la Iași. Să o urmărim, dar pe temeiuri exclusiv Otu, cu deosebirea că acesta precizează profe- documentare. sia mamei, de „moașă”4. Despre originea basarabeană, studii- I. Constantin Averescu, institutor la Boto­ le ieșene, prezența ca ofițer în armata rusă, șani și la Iași amestecul în vreo mișcare politică și părăsi- Prezența lui C. Averescu la școala primară rea carierei militare de către Constantin Ave- din Târgușor-Podul Lung, din Iași, este probată rescu autorul nu indică sursa documentară, de mai multe documente. Unul dintre acestea memorialistică etc., încât toate acestea rămân îl arată ca fiind cel dintâi semnatar, alături de ipotetice. Nici omonimele din Moldova nu ne colegii N. Mironescu și Ioan Praja de la școlile ajută mai mult în identificarea ascendenților din Păcurari și Tătărași, al unui memoriu către mareșalului. Un anume „Gavril Averescu” de Epitropia școalelor prin care solicitau supli- loc „din Târgu Frumos” aflând din gazetă că mentarea lemnelor pentru încălzirea localuri- Epitropia Școalelor „în urmarea Organicescu- lor. Din suplică rezultă că vechimea acestora la lui Regulament a hotărât a îndemna învățăturii respectivele școli data de la înființarea lor11. sistematice pe fii de boieri, dintre aceia ce se În septembrie 1849, Constantin Averescu în află azi în posturile statului” ca unul care este calitatea sa de „profesor de Târgușor” (terme- „ispravnic al ținutului Cârligăturii” solicita la nul de profesor era folosit și pentru învățători) 17 august 1832 ca fiul său Ioan, de 10 ani, să fie înainta un raport Departamentului averilor primit spre învățătură5. Din motive necunos- bisericești și al instrucțiunii din Moldova, cute dorința nu i-a fost împlinită încât, peste informând că la acea școală, în afara sa, mai doi ani, la 12 iunie 1834, înainta „Cinstitei Epi- există un supleant – Dimitrie Haralambie – și tropii a Învățăturilor Publice” o nouă jalbă ca un rândaș12 dar, dintr-un memoriu din 23 oc- fiul său, Ioan-Iancu să fie primit la institutul tombrie 184913, deducem că anterior numirii aflător la „Ghimnazia Vasiliană unde, de la sale la școala din Iași Constantin Averescu 1832, s-au primit un număr de copii ai boieri- profesase la cea armeană din Botoșani. Tot lor aflători în slujbele Statului”6. Acum semna aici, mai afirma că deși postul de la Botoșani jalba în calitate de „fost ispravnic al ținutului „era mult mai însemnat pentru mine decât Cârligăturii”. Solicitarea i-a fost admisă de vre- cel de la Târgușor, unde în curs de patru ani me ce, în „Lista tinerilor ce au ieșit din școalele am suferit” (și înșiră greutățile întâmpinate!) a publice din 1832-1843”, întâlnim pe elevul acceptat strămutarea „vremelnicește” datorită Averescu Iancu, din clasa IV-a7. „măgulelilor fostei Epitropii (a Școalelor, n.ns.  Revista de istorie militară  87 I.S.) că la prilejul ce îl am de profesorat la vre- precum au dovedit examenele date și părinții un ținut, voi fi rânduit” promisiune neonora- acelor copii necunoscând la ei decât spaima tă însă de Epitropie pentru că el nu a știut a și pierderea timpului”. C. Averescu își încheia „întrebuința interesul”14. cererea rugând Departamentul „să binevoias- Numirea lui Constantin Averescu la școala că a mă rândui iarăși în acel post, împlinind ieșeană o aflăm și dintr-un raport al prefectu- cu aceasta două binefaceri: una pentru mine și rii județului Bolgrad din 1870, care consem- alta pentru acei nenorociți prunci ce se află în na că „la 13 octombrie 1846 […] Epitropia acel cvartal”19. învățăturilor publice [l-a decretat] de învățător Solicitarea sa era și urmarea unor jalbe de- la școala primară din Târgușor, Iași”15. Memo- puse de părinții elevilor de la școala Târgușor, riul din 23 octombrie 1849, evocat mai sus, era zisă și de „pe Podul Lung”20. Ancheta făcută unul de demisie, motivat de faptul că „Dum- „la fața locului” la 29 septembrie, acel an, de nealui, Alecsandru Coșula este rânduit de pro- inspectorul Gh. Săulescu, prin confruntarea fesor de gramatică acestei școale de Târgușor” învățătorului N. Turculeț cu o parte dintre jă- unde „eu slujesc de patru ani ca profesor (n. lbari, nu conduce la rezultat satisfăcător pen- ns. I.S.) [și] mă văd secundar elementar, fără tru reclamat întrucât „dumnealor, suburbialii, nici un drept de a merita și chiar fără știința de au rămas neîmpăcați cu d-l Turculeț cerând a a-l propune”16. Prin apostila pusă în ziua urmă- avea de profesor pe fostul K[ostache] Averes- toare pe respectivul memoriu, Departamentul cu”21. Nu dispunem de decretul de reinstalare „încuviința demisia D-lui Averescu” și solicita dar dintr-o mărturie târzie aflăm că „la 30 sep- inspectorului Gh. Săulescu de „a recomanda tembrie 1850 era rechemat din nou la profeso- grabnic un profesor la școala din Târgușor”. In- rat”22. Veridicitatea informației este probată, spectorul se conformează, de vreme ce, la mai pe de o parte de suplica din 2 octombrie 1851 puțin de o lună, Departamentul îl informa pe a lui N. Turculeț, deja destituit23, iar pe de altă Gh. Săulescu că urmașul la catedra școlii din parte de suita de rapoarte pe care Constantin Târgușor, N. Turculeț, s-a plâns că „demisio- Averescu le înainta Departamentului, înce- natul profesor Constantin Averescu ar fi luat și pând cu luna octombrie din 1850. Sunt cata- lemnele de foc ce avea acea școală, un stânjen și loage și rapoarte de frecvența elevilor școlii șase palme și samă până acum nu a dat noului din Târgușor-Podul Lung. Din 1850 datează profesor despre efectele acelei școale”. rapoartele din octombrie, noiembrie și decem- Prin aceeași adresă Departamentul averilor brie24, iar din anul următor –1851– cataloagele bisericești și al Instrucțiunii Publice însărcina lunilor ianuarie, februarie, martie și mai25. pe Săulescu ca „mergând la fața locului ne- În noiembrie 1851, C. Averescu era invitat întârziat să cercetezi și descoperind că fostul de Departament, ca împreună cu învățătorii profesor a luat acele lemne să-l îndatorezi nu- Turculeț, Cartu și Ioan Praja de la celelalte maidecât a le pune la loc și a da samă de toate școli primare din suburbiile Tătărași, Sărărie efectele școalei, iar de rezultat să raportezi”17. și Păcurari să prezinte, la 23 a respectivei luni, Ancheta întreprinsă de Săulescu arată „titlurile credibile ce vei fi având de postul ce punct cu punct exagerările lui N. Turculeț18 în- ocupi”26. Documentele puse la dispoziția De- cât, Departamentul a închis cazul dar, cum vom partamentului de Constantin Averescu tre- vedea mai jos, Constantin Averescu i-a purtat buie să fi fost convingătoare de vreme ce îl pică. Demisia a fost înaintată la un moment de aflăm la post, netulburat, și în primele două îndreptățită revoltă a lui Constantin Averescu decade ale lunii decembrie 1851. Surpriza ne- care, însă, ulterior a regretat-o, văzându-se plăcută pentru învățătorul C. Averescu avea nevoit să solicite reintegrarea în învățământ. să se producă la sfârșitul acestei luni, în urma În acest sens, la 19 septembrie 1850 înainta o inspecției făcută de „Iosif Patriciu, locotenent suplică Departamentului prin care recunoștea de inspector” care informa Departamentul că că hotărârea demisiei a urmat unor „împre- școala „a aflat-o în foarte rea stare în privința giurări ce mă apasă” dar că profesorul care i-a învățăturii” prilej cu care constatase în „cla- succedat se poartă „cu asprime” față de școlari sul I-iu, numit lancasteriu […] din calculația care „în curs de un an nu au putut învăța nimic, numerelor pe de rost s-a aflat că nu au nici 88  Revista de istorie militară  începuturi” că „răspunsurile au fost foarte ne ­notele ce le-au căpătat la examenul public nimerite”; „la clasul al II-lea primar, făcându- ținut la 18 februarie a.c.” la care a asistat „pro- se întrebări despre cazurile limbii naționale fesorul P. Câmpeanu, inspectorul școalelor din copiii nu numai că numărul cazurilor nu știu, capitală” din cei 40 elevi ai clasului „elementar dară apoi nici idee de caz nu au” și chiar și cei sau lancasteriu” 10 au fost buni, 22 de mijloc din „al III-lea clas neștiind a da lămurire ce și 8 slabi; iar din cei 15 ai „clasului I-iu normal” este cazul”27. 7 au fost buni, 5 de mijloc și 3 slabi”32. La exa- Chiar a doua zi după primirea raportului menul din februarie 1849, din cei 38 elevi ai săi lui Iosif Patriciu, învățătorul Constantin Ave- se raportau „13, eminenți, 11 prima, 8, secunda rescu era destituit. Adresa Departamentului și 6 terția”33. trimisă lui C. Averescu îi preciza că locotenen- În ianuarie 1852, Departamentul organiza tul de inspector „făcând revizia școalei ce este concurs pentru ocuparea postului de profesor sub direcția D-tale a aflat cursul învățăturilor la școala publică primară din Vaslui, devenit foarte înapoiat și cu totul abătut de la prin- vacant prin decesul titularului și înainta Con- cipiile școlare încât, după toate privințele s-a siliului Școlar, în competența căruia intra exa- luat trista încredințare că D-ta nu ești capabil minarea candidaților, solicitarea de înscriere a pentru chemarea de profesor, cu totul în contra lui Ioan Cernătescu, din Roman. Tot atunci tri- nădejdilor ce a avut Departamentul când te-a mitea Consiliului și „adresa unora din boierii reinstalat la acest post de la care fuseseși mai trăitori în politia Vaslui” care îl cereau de pro- înainte depărtat” […] încât „se vede nevoit a te fesor pe Costache Averescu34. Consiliul școlar depărta și a rândui de la întâi a viitoarei luni opina că „Dumnealui, K[ostache] Averescu, pe un altul”28. poate pentru vreo greșeală necunoscută aces- Destituitul nu se lasă impresionat. Înain- tui Consiliu ar fi fost îndepărtat printr-o repri- tează domnitorului o jalbă acuzând Departa- mandă a Onor[abilului] Departament” apoi mentul că demiterea sa nu a urmat „glăsuirea „Consiliul încheie că Dumnealui K[ostache] Așezământului scolastic ci numai pe temeiul Averescu merită catedra din Vaslui pe temeiul unui raport al locotenentului de inspector” dat decretelor ce păstrează atât de la desființata pentru un favorit al său29. Prin apostila pusă pe Epitropie, cât și de la Departament, fără a fi suplică, Grigorie Ghica solicita ca „Dummea- supus la concurs (subl. ns. I.I.S.), care Consi- lui, vornicul bisericesc ne va refera despre liu, încuviințându-se de acest Onorabil Depar- această împrejurare și de s-a păzit la depăr- tament, va binevoi a face cunoscut Dumisale tarea jăluitorului Așezământul”30. Răspunsul Cernătescu de a nu se mai înfățoșa la Consiliu vornicului bisericesc Grigorie Cuza lămurește pentru cazul concurenței”35. Departamentul pe Domn că reinstalarea în postul de profesor refuză sugestia Consiliului Școlar, cerând su- s-a făcut după „stăruințele Dumisale” și „mij- punerea la concurs a tuturor candidaților care locirea unor persoane care îl protejează” fiind se vor prezenta36. Cei înscriși – C. Averescu, un „tolerat” în post încât, pentru demiterea sa I. Cernătescu, T. Zaharescu și V. Alexandres- „nu a fost trebuință de mai multe formalități31”. cu și, ulterior, Gheorghiade, supleant la școala Prin prisma documentelor existente de de pe Podul Lung – sunt anunțați spre a se până la demiterea lui C. Averescu din pos- prezenta la examen37. Organizat pe 21 ianua- tul de învățător la școala din Târgușor-Podul rie 1852, Consiliul școlar aprecia că amândoi Lung, măsura luată de Departament este de candidații prezentați, Ioan Cernătescu și Vasile neînțeles. De-a lungul celor patru ani cât a Alexandrescu „după răspunsurile cu nimerire funcționat anterior, din octombrie 1846 și până la întrebările ce li s-au pus merită acea cate- în septembrie 1849, când a demisionat, elevii dră”, rămânând ca Departamentul să decidă acestuia au fost supuși anual la câte două „exa- între aceștia38. mene semestrale” de iarnă și de vară, publice și Concursul este contestat atât de C. Avere­­ în prezența unui delegat al Departamentului. scu, motivând că nu a fost anunțat, cât și de În „Catalogul general de școlerii ce au urmat profesorii D. Pop și Gh. Lazarini, membri ai cu învățătura la Școala publică din Târgușor Consiliului, care s-au retras din Comisia de exa- pe semestrul I/1847” și în „Clasificația după men, nefiind îndeplinite condițiile.­Încheierea  Revista de istorie militară  89 memoriului acestora, adresat Departamentu- din Târgușor pentru a preda gramatica încât lui, este acuzatoare și pune sub semnul îndoie- C. Averescu, supărat că devenise supleant, lii corectitudinea concursului39. Referitor la C. și-a înaintat imediat demisia. În august 1857 Averescu, documentul mai relevă ceva impor- Alexandru Coșula era solicitat de profesor la tant și anume, faptul că era „supleant” fără a Școala centrală din Bolgrad, încadrare care nu se preciza însă dacă profesa au ba! Știm sigur se concretizează însă din lipsă de fonduri44, însă că la 1856 „era ocupat de nici o funcție”, drept care era numit „profesor la școala din Is- șomer am spune astăzi, și solicita catedra va- mail, potrivit cererii ce a făcut”45, informa Mi- cantă de la școala primară din Dorohoi argu- nisterul Cultelor și Instrucțiunii Publice de la mentând că „în privirea mai multor ani ce am Iași. Aici îl aflăm semnând cataloagele lunare ocupat acest post la suburbia de Podul Lung, din septembrie-noiembrie 1858 și ale exame- despre care se poate încredința întru totul nului semestrului al II-lea din 1858; cataloage- acest Onorabil Departament chiar din actele le lunare din martie-aprilie 1859 și cele ale exa- sale, de la 1846 până la finitul anului 1852”40. menului semestrului I/185946. În septembrie Gheorghe Asachi, titularul Departamentului, 1860 Alexandru­ Coșula se transfera, la cerere, considera că: „În privire că petiționarul a mai la școala primară de băieți din Reni47. Preotul ocupat postul de profesor la școala de pe Podul Arsenie Caisin48, care îl cufunda pe nou-năs- Lung, apoi cererea de față se va avea în privire cutul Alexandru Averescu în apa cristelniței în la vreun post vacant, la vreo una din școalele ziua de Sf. Gheorghe 1859 în biserica unde era primare”41. Din documentele cercetate de noi paroh, era și profesor supleant al lui Coșula, nu rezultă încadrarea lui C. Averescu la vreo după cum atestă unele cataloage ale clase- școală publică, în perioada imediat următoare. lor I-II49. Faptul că C. Averescu apelase la ­Alexandru Coșula pentru a-i fi naș fiului II. Constantin Averescu, învățător la șco­ său, Alexandru, denotă că între cei doi era o lile din sudul Basarabiei relație de prietenie, în pofida celor hotărâ- Istoricii amintiți indicau data și locul te de Departamentul averilor bisericești în nașterii viitorului mareșal Alexandru Averes- septembrie 1849! Rămâne în sarcina viitori- cu la „9 martie 1859, la Babele” sau „Ismail” lor cercetători să afle cu ce anume se ocupa C. ceea ce înseamnă că familia învățătorului C. Averescu la Ismail sau la Babele. Presupunem ­Averescu se afla acolo. Nimeni nu spune în ce că era funcționar de administrație, odată cu anume context. Pe C. Averescu nu-l găsim între preluarea sudului Basarabiei de către Moldo- învățătorii trimiși în județele din sudul Basara- va, în 1857. biei reîntrupate Moldovei pentru înființarea În învățământul primar îl aflăm pe C. de școli în limbile română sau bulgară. De ­Averescu abia în primăvara anului 1870, pre- la Petre Otu aflăm că soția acestuia, Casuca, dând la școala din comuna Babele, din veci- născută Dessila, era „moașă”. Fără a contesta nătatea localității Broasca. Despre aceasta din afirmația reputatului istoric, precizăm doar că urmă, Melchisedec aprecia ca fiind „sat atâr- documentele sectorului sanitar pe care le-am nând” de Ismail50, ceea ce ne ajută să localizăm consultat arată că la 1858 moașa orașului Is- învecinarea comunei Babele cu orașul Ismail. mail era o anume Smaranda Petrovici. Aceas- Numirea lui C. Averescu la școala prima- ta, la cererea poliției, împreună cu doctorul ră din Babele se făcuse de către prefectura din Cordali examinau o reclamantă pentru viol42. Bolgrad în aprilie a acelui an 187051. La pro- Același istoric, Petre Otu, ne mai informează punerea aceleiași prefecturi, aici va fi adus în că „Alexandru Averescu a fost botezat la bise- luna mai 1870, de la școala din Dermendere, rica Sf. Dumitru, la data de 23 aprilie 1859, Athanasie Crăciunescu, strămutare motivată nași fiind profesorul școlii județene românești, de faptul că era „locuitor” al comunei Babele, Alexandru Ioan Coșula și Calipso Gh. ­Cancev. ambele școli fiind întreținute de comună52, iar Botezul a fost săvârșit de preotul Arsenie învățătorul C. Averescu rămâne pe drumuri. Caisin­ ”43. Informațiile sunt interesante și pen- Devenind vacant postul de învățător de la școala tru subiectul de față. Alexandru Coșula era din Doluchioi se înscrie la concurs dar, datori- învățătorul trimis în septembrie 1849 la școala tă vechimii sale în învățământ, ­„aspirantul este 90  Revista de istorie militară  dispensat de concurs” și primește catedra la Numit la Noua Pocrofcă în septembrie recomandarea revizorului. Faptul îl aflăm din- 1871 învățătorul C. Averescu era apreciat în tr-un memoriu al învățătorului C. Averescu septembrie 1872 de revizorul școlar ca „demn” către ministrul Instrucțiunii Publice în care de misiunea sa dar, după numai două luni, în arăta că „Subsemnatul, în urma concursului decembrie, același revizor – Al. Vasiliu – pen- ce am depus în urbea Bolgrad, în luna august, tru a-l pedepsi pe Ioan Mitanof că i-a refuzat după recomandarea d-lui revizor școlar prin mita solicitată57 îl transferă aici. Cum postul de adresa nr. 846, când m-a recomandat și Ono- la școala Enichioi se vacantase prin demisia lui rabilului ministeriu, am fost decretat de pre- Gh. Constantinof, survenită la 15 noiembrie fectura din Bolgrad […] de învățătoriu de co- 187258, este solicitat de C. Averescu, iar Minis- pii în comuna Doluchioi, plasa Ismail, județul terul îi încuviința cererea59. Bolgrad”53. La școala Enichioi C. Averescu profesează La școala din Doluchioi, C. Averescu predă din ianuarie 1873 și până în mai 1874. Revi- între 1 septembrie 1870 și până la 22 mai 1871 zorul școlar îl nota cu „bine”. Din cataloagele când, la ordinul prefectului de Bolgrad, îi înce- trimise de C. Averescu către minister dedu- tează mandatul. Considerându-se nedreptățit, cem că pe durata lucrărilor agricole de toam- se plânge ministrului Cristian Tell că, în co- nă, școala era frecventată de 17 elevi (în luna mună „necontenit am fost persecutat și blamat octombrie 1873), dar numărul acestora se du- de un ruso-bulgar notar, și aceasta numai din blează în luna următoare60 pentru ca la început ura ce avea asupră-mi, fiind că sunt român și de an 1874 – ianuarie și februarie – să creas- doresc a româniza”, iar cât privește raporturile că la 48 și, respectiv, 45. Odată cu lucrările de cu prefectul considera că „noi, învățătorii, mi primăvară, în luna mai 1874, frecvența scade se pare că nu suntem agenții Domniei Sale pe iarăși, până la doar șapte elevi61. Dar acum câtă vreme avem un minister”54. Ministrul so- învățător nu mai era C. Averescu. Fusese mu- licită informații de la revizorul școlar despre tat la Babele. cauzele destituirii, răspuns care parvine lui La școala din Babele, învățătorul C. Ave- Cristian Tell abia în decembrie 1871 când se rescu fusese transferat în mai 1874, înlocuin- alătura și „raportul comunei Doluchioi, relativ du-l pe Ioan Placonov. La sfârșitul anului, în la cestiunea d-lui Averescu”, document inexis- urma unei reclamații, ministrul Titu Maiores- tent însă la dosarul cauzei. Revizorul școlar, cu ordona anchetarea învățătorului C. Averes- George Giușcă, informa pe ministrul său că cu acuzat de eliberarea unei diplome false în „am fost la D-l prefect, am insistat să-l insta- schimbul sumei de patru galbeni. Comisia de- leze și să-l restabilească și m-a refuzat. Con- semnată pentru cercetarea cazului era constitu- chid, Domnule ministru, spuind încă odată că ită din revizorul școlar C. Varonu și învățătorul legea instrucțiunii publice pentru Prefectura de C. Donea de la școala din Satul Nou. Deplasată Bolgrad este o literă moartă”55. la fața locului la 12 ianuarie 1875 comisia con- Lămuriri despre cauza îndepărtării lui C. stata inexactitatea celor reclamate pentru că: Averescu de la școala din Doluchoi aflăm din- elevul căruia i se eliberase certificatul absol- tr-un raport târziu al prefectului C. I. Poteca. vise patru clase primare la școala din Enichioi El afirma ministrului Tell că C. Averescu nu „lucru consemnat de registrele școlare și unde a fost destituit ci doar „permutat la Noua Po- C. Averescu fusese învățător până în luna mai crofcă” în septembrie trecut (1871) pentru că 1874, când prefectul l-a permutat în comu- „Doluchioi este compusă numai din locuitori na Babele” iar suma de patru galbeni primită bulgari și învățătorul necunoscând limba lor, de la respectivul elev „nu a fost mită, ci drept după cum pretindea chiar ordinul Dumnea- întreținerea cu toate cele necesare de cvartir, voastră nr. 1470 din anul 1869 și locuitorii au pentru timp de trei luni, iunie, iulie și august încetat de a-și mai trimite copii la școală, astfel 1874, fiindcă elevul nu era din Enichioi” fapt că învățătorul rămăsese singur.” 56. Într-adevăr, adeverit și de mărturiile depuse de alții, dove- după o statistică din anul 1869, ponderea fami- dind „de adevărate arătările d-lui C. Averescu” liilor bulgare în Doluchioi era majoritară, dar se spunea în încheierea raportului comisiei de nu exclusivă, cum invoca prefectul. anchetă. Drept urmare, Consiliul instrucțiunii  Revista de istorie militară  91 publice nota pe marginea raportului, la 4 fe- Rezumând, cariera de învățător a lui C. bruarie 1875: „văzându-se că acuzările aduse Averescu, dovedită documentar, a fost urmă- contra învățătorului comunei Babele sunt ne- toarea: drepte, opinează a se pune [raportul] la acte” 62. – 1845, învățător la școala armeană din Învățătorul C. Averescu își încheia în sep- Botoșani; tembrie 1875 anul școlar la Babele, de unde – octombrie 1846 – octombrie 1849, era transferat la Cairaclia, școală ce era în învățător la școala publică primară de băieți activitate la retrocedarea sudului Basarabiei. din Târgușor-Podul Lung, Iași, de unde demi- Aici, la propunerea revizorului școlar pentru sionează, nemulțumit că urma să devină supli- județele Cahul, Bolgrad și Ismail, Ion Bănescu, nitor al lui Alexandru Coșula, numit pentru a îl înlocuia pe G. Smocofschi, seminarist, „pen- preda gramatica; tru neglijență și inaptitudine”. La școala din – 30 septembrie 1850 – 17 decembrie Cairaclia învățătorul C. Averescu era „transfe- 1851, reîncadrat în același post de la școala din rat ca suplinitoriu”63 fapt de neînțeles de vre- Târgușor-Podul Lung din Iași, înlocuindu-l pe me ce poseda documentele cerute de legile N. Turculeț; – instrucțiunii publice. La Cairaclia îl întâlnim și 17 decembrie 1851, destituit din post în anul următor, dar ne lipsesc dovezile pen- pentru „incapacitate” în urma inspecției făcu- tru ceilalți doi ani, până la reintrarea celor trei tă de prof. Iosif Patriciu, locțiitor de inspector județe sub administrația țaristă când mulți școlar deși, la examenele de semestru de până dintre dascălii români de aici trec la diverse atunci, susținute în prezența inspectorului școli din România. Unii în Dobrogea, intrată școlar, majoritatea elevilor săi obținuseră note de promovare; în componența României, alții la cele din Mol- – este solicitat de unii boieri dova. Presupunem că același drum l-a apu- ianuarie 1852, din Vaslui să preia postul vacant de învățător la cat și învățătorul C. Averescu. Cel mai firesc școala publică primară de băieți din acel oraș. era să-și caute un post tot în județul Iași, de Inițial, Consiliul școlar a opinat că merită pos- unde plecase spre sudul Basarabiei. Întâlnim tul fără a mai da concurs. În urma concursului, un învățător C. Averescu la școala din comu- contestă rezultatul. Aceeași atitudine o au și na Holboca, cotuna Ruseni, plasa Braniștea, doi membri ai comisiei examinatoare, profeso- județul Iași, în anii 1881-188364. Nu dispunem rii D. Pop și Gh. Lazarini care, deși se retrag de alte argumente ale identității sale, dar sem- din Comisie, aceasta descompletându-se, exa- nătura de pe câteva documente pare a-l indica menul are loc și rezultatul validat; pe același învățător Constantin Averescu de la – 1856, fiind „ocupat de nici o funcție”, so- școala din Târgușor-Podul Lung, Babele, Dolu- licită postul vacant de învățător de la școala chioi, Enichioi etc. etc. Dacă așa stau lucrurile publică primară de băieți din Dorohoi, pe care atunci trebuie să fi fost spre sfârșitul carierei nu-l primește; urma să fie recomandat pentru sale didactice. un alt post; La capătul acestor investigații, se impun câ- – 1859, prezent în sudul Basarabiei re- teva concluzii. Cercetările efectuate nu ne-au trocedat Moldovei unde, la 9 martie 1859 i se oferit informații documentare sau de altă na- naște fiul Alexandru, C. Averescu fiind, pro- tură care să confirme alegațiile unor biografi ai babil, funcționar în administrația locală de la mareșalului Alexandru Averescu conform că- Ismail sau Babele; rora tatăl său, învățătorul C. Averescu, ar fi ori- – aprilie 1870, învățător la școala prima- ginar din Bălți; că după studiile din Iași a intrat ră din comuna Babele, în vecinătatea orașului în armata rusă, carieră părăsită din motive po- Ismail; litice. De asemenea, nimic nu susține afirmația – 1 septembrie 1870 – 22 mai 1871, în­ că ar fi fost învățător la Tg. Frumos. Cercetări vă­țător la școala din Doluchioi, de unde viitoare vor întregi, probabil, informațiile des- este suspendat pentru că elevii fiind bulgari pre cariera și personalitatea celui care a dat în majoritatea lor refuzau să mai frecvente- viață ilustrului oștean care a fost mareșalul ze, neînțelegând limba română. Dar dacă C. Alexandru Averescu. Averescu ar fi slujit în armata țaristă, deci 92  Revista de istorie militară  ar fi cunoscut limba rusă, iar fi fost ușor să- nu notez că în toate dă dovadă de o demnita- și însușească și limba slavă, soră. Credem că te și o ordine ireproșabile”66. Câte dintre aceste acesta poate fi și un argument de eliminare înalte însușiri le-a deprins din familie, de la ta- a ipotezei conform căreia C. Averescu a fost tăl său sau de la mama sa Casuca, nu avem cum ofițer în armata rusă! să știm. Pe istoricul de azi îl surprinde tăcerea – ianuarie 1873 – mai 1874, învățător la totală a mareșalului asupra familiei sale. Cre- școala din Enichioi; dem că făcut-o în mod deliberat. Ca unul care – mai 1874 – septembrie 1875, revine a ajuns pe cele mai înalte trepte ale societății învățător la Babele; este reclamat și anchetat se rușina, probabil, cu originea sa modestă. sub motivul că ar fi eliberat la Doluchioi o di- Indiferent de aceasta, mediul familial în care plomă falsă de absolvire a patru clase primare a crescut și-a pus pecetea pe personalitatea sa în schimbul a patru galbeni; investigațiile or- care a marcat benefic istoria acestui popor. donate de ministrul probează nevinovăția sa; Iași, 15 august 2019, – 15 septembrie 1875 – 1878 (?), trans- de Adormirea Maicii Domnului ferat la Cairaclia, dar ca suplinitor, ceea ce ri- dică un semn de întrebare, mai cu seamă că a urmat anchetei de la Babele. NOTE Succesiunea posturilor ocupate de C. Ave- 1 Mihail C. Vlădescu, Generalul Averescu, să- rescu în învățământ, durata acestora, îndeo- mănătorul de ofensive, București, 1923, Atelierele sebi a celor din județul Bolgrad, aprecierile su- „Adevărul”, p. 9. 2 periorilor etc. denotă o fire dinamică, dar de o Mareșalii României. Cronologia carierei mi- anume instabilitate și chiar impulsivitate (do- litare, în: G-l Bg. Nicu Apostu, Cpt. Didi Miler, vadă fiind demisia înaintată la doar o zi după coordonatori, Mareșalii României, Editura Aca- demiei de Înalte Studii Militare, București, 1998, numirea lui Alexandru Coșula pentru a preda p. 161; Petre Otu, Mareșalul Averescu: militarul, gramatica la școala din Târgușor, regretată ul- omul politic, legenda, ediția a II-a, Editura militară, terior când, după un an, solicită reîncadrarea București, 2019, p. 13. Autorii nu precizează sursa pe post!) dar, în același timp, demnă. Își afir- de informații, dar din temeinica monografie a isto- mă și își apără drepturile și opiniile, înaintând ricului Petre Otu putem deduce că argumentul l-a memorii revizorilor școlari, miniștrilor și chiar constituit „extractul său de naștere”, care i-a fost eli- domnitorului Grigorie Ghica. În activitatea de berat la 24 octombrie 1895 , cu prilejul unei vizite la dascăl în Basarabia, la Doluchioi, unde locui- Ismail întreprinsă de ofițerul Al. Averescu. 3 Mihail C. Vlădescu, op. cit. loc. cit. torii erau bulgari în marea lor majoritate, era 4 acuzat de autoritățile locale că voia să-i „ro- Petre Otu, op. cit. loc. cit. 5 DJIANIC, Fond: Ministrul Cultelor și Instruc­ ­ mânizeze”. Surprinde faptul că în cataloagele țiunii Publice–Moldova (în continuare: DJIANIC, școlilor din sudul Basarabiei pe unde a fost MCIP-Moldova), Ds. 16/1832, fila 43. învățător între 1870 și 1876, începând cu 6 Idem, Ds.9/1834, fila 21. Petentul se jeluiește Babele și încheind cu Cairaclia, nu întâlnim că „puțina învățătură a fiului său” ar fi „din pricina vreun elev cu numele fiului său, Averescu pierderii stării mele în întâmplările anului 1821” de Alexandru, care în acea perioadă trebuie unde putem deduce că a avut de suferit material și să fi fost spre sfârșitul ciclului primar. Și social de pe urma acelor evenimente. 7 atunci ne întrebăm dacă familia l-a urmat în Ibidem, Ds. 55/1843, fila 1, la nr.117. 8 tot acest periplu sau a rămas la Ismail? În listele cu boierii alegători aflăm:paharnici : Știm din mai multe surse că mareșalul Al. Ion Strat, Gavrilaș Averescu, Costandachi Neculai; Averescu vorbea fluent limba rusă. O afirma serdari: Ștefan Mircea, Constantin Drosu; stolnic, Gh. Scrijinovschi și comis, Costachi Stamate, cf. la 1898, generalul Alexandru Socec („vorbește Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale Isto- bine italienește și binișor franțuzește și rusește, rice Centrale, Fond, Isprăvnicia ținutului Iași, 1828- poate ține o conferință simplă în limba germa- 1860 (în continuare DJIANIC), Ds. 2253, 1836, rola 65 nă și se trudește a învăța limba engleză” ), iar 154; DJIANIC , Fond: Secretariatul de Stat al Mol- mai târziu, în 1917, Regina Maria era mirată că dovei, Condica 344, fila 100 v. „Averescu vorbește o rusă perfectă și nu pot să 9 Ibidem.  Revista de istorie militară  93 10 Printr-o circulară, Departamentului Averi- iembrie șase rapoarte, din care trei într-o singură lor Bisericești și al Instrucțiunii Publice solicita zi (Rapoartele 1, 2 și 3 din 7.XI.1849 și 5 și 6 din școlilor ținutale să recomande câte doi absolvenți 17.XI. și, respectiv, 22.XI 1849, cf. DJIANIC, MCIP- „eminenți” pentru a continua studiile la internatul Moldova, Ds. 28/1847, filele 125-127 și 134-135), în gimnazial din Iași „din nou înființat”. Comitetul care reclama slaba pregătire a elevilor, lipsa „efecte- de Inspecție al „Școalei publice din Tg. Frumos” lor școalei” și refuzul „dumnealui Costache Averescu recomanda la 6 septembrie 1851 „tot pe acei din de a le înapoia” etc. anul trecut, anume, Petru Borș, fiul comisului Ioan 18 Raport nr. 60/28.XI.1849 al Inspectorului Borș și Ștefan Averescu, fiul paharnicului Gavrilaș școalelor, Gh. Săulescu, care, în privința lemnelor, Averescu, ca pe niște tineri ce răspund condițiilor afirma: „Un stânjen, șase palme le-au luat fostul zise”, idem, Fond: Comitetul Central de Inspecție profesor, Dumnealui sulgerul Averescu cu cuvânt Școlară Iași (în continuare: DJIANIC, CCIȘ-Iași), că acestea ar fi fost rămășița din anul trecut pe care Ds. 7/1851, fila 3. Elevul Ștefan Averescu figurează ar fi fost dator să dea la acea școală Ghiță Căliman” în catalogul din „Internatul Academic, 1852-1853” iar despre efectele școlii informa că „Lucrurile s-au la nr. 68, cu următoarele date: „n. 1838; clasa I-a; dat după inventarul vechi, din care lipsește numai o primirea în internat, 1851, octombrie 8”, idem, Fond: putină ce s-a stricat”, cf. DJIANIC, MCIP-Moldova, MCIP-Moldova, Ds. 15/1848, filele 379 v-380 f.; ibi- Ds. 28/1847, filele 145 f-v și 148 f. dem, Ds. 11/1852, fila 16. Cataloagele clasei I-a pri- 19 Ibidem, fila 198. mară pe lunile septembrie – decembrie 1859 sunt 20 O primă plângere „De la părinții copiilor ce semnate de doi învățători, unul fiind Ștefan Averes- în­vață în școala din Târgușor” din 28 iunie 1850, cu, iar cele ale claselor I, II și III poartă semnătura semnată de 20 locuitori și a doua din 20 septembrie, lui I. Verdeanu, vechi dascăl al școlii respective, cf. același an, ibidem, filele 202 f-v și 203. DJIANIC, CCIȘ-Iași, Ds. 410/1859 filele 1,5,9 și 13. 21 Ibidem, fila 200 f-v. 11 „La înființarea acestor școli am cerut patru 22 Ibidem. stânjeni de lemne pentru patru focuri, adică două 23 În plângerea către Departament, N. Turculeț la profesori, unul în lancasteriu și unul în cuhne, ce afirma că „părinții copiilor de la această școală vor este nestins și iarnă și vară […] însă după trecerea numaidecât pe D[umnea]lui Kostache Averescu, fos- unui an și înființându-se și clasul normal am rugat tul profesor de mai înainte și nu pe subscrisul pentru Cinstita Epitropie a ne adăuga lemne […]. Doi ani că D[umnea]lui Averescu cu căciula în mână i-au au trecut de când Cinstita Epitropie, luând în privi- rugat pe toți ca să se scoale împotriva [mea] și să re cererea noastră, ne-a încuviințat încă un stânjen se tânguiască la Departament cu multe neadevăra- de lemne de fiecare școală prin porunca cu nr. 18 din te arătări” propunând superiorilor să „binevoiască 22 ianuarie 1847 slobozită D-sale casierului pentru a-l îndatora pe D-l Averescu să deie un concurs cu a ne da banii pe acel stânjen, acum însă ni s-au plă- mine și dacă va fi vrednic, apoi eu cu mulțămire mă tit numai pe acei patru stânjeni încuviințați de la voi depărta de aice, rezămându-mă pe adresul Onor început”, Suplică din 4 noiembrie 1848, idem, Fond: Departament că mă va rândui în altă funcție”, ibi- MCIP-Moldova, Ds. 28/1847, fila 90. dem, fila 211. Cum învățătorul de la școala publică 12 DJIANIC, CCIȘ-Iași, Ds. 10, fila 16. din Tătărași demisionase, N. Turculeț va fi numit în 13 În memoriu evoca perioada de „profesoriat locul acestuia unde îl găsim chiar din perioada ime- de la școala armeană din Botoșani”, idem, Fond, diat următoare. Ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice –Moldo- 24 Ibidem, Ds. 113, filele 11, 13-16. va (în continuare: DJIANIC, MCIP-Moldova), Ds. 25 Ibidem, filele 29, 37, 48 și 62. Rapoartele sunt 14/1836, fila 143 f-v. semnate doar de C. Averescu, iar cataloagele sunt 14 Ibidem. subscrise și de supleantul D. Haralambie. 15 Raport nr. 344/30.VIII.1870, ANIC. Fond: 26 Adresa nr. 61/19.XI.1851, cf. Ibidem, Ds. MCIP, Ds. 38/1870, fila 212., cf. Ion I. Solcanu, 8/1851, fila 22. Prezența lui C. Averescu la școala Școala românească în județele Cahul, Bolgrad și Is- din Târgușor–Iași este probată și de semnăturile mail pe durata reîntrupării la Principatele Române. sale puse pe convocatoarele înaintate de „inspecto- 1857-1878, Editura Enciclopedică, București, 2013, rul școalelor” pentru diverse activități pe lunile sep- p. 64. tembrie 1849 și februarie, iunie și iulie 1851, ibidem, 16 DJIANIC, MCIP-Moldova, Ds. 14/1836, fila Ds. 10, filele 17 și 19, respectiv 3,6 și 28. 143 f-v. 27 Raport nr. 232/1851.XII.16, ibidem, Ds. 17 Adresa nr. 3595 din 18.XI.1849, DJIANIC, 14/1836. Filele 220 și 223. Iosif Patriciu își încheia CCIȘ-Iași, Ds. 3, fila 1. În fapt, înlocuitorul lui Ave- raportul cu amărăciune: „Se poate ca Dumnealui rescu la catedra școlii din Târgușor-Podul Lung, N. să fie nevoiaș și sărvit de mulți ani, dar apoi a ține Turculeț, înaintase Departamentului în luna no- în întuneric și zadarnică periciune a vremii cu mai 94  Revista de istorie militară  mulți elevi într-o curgere îndelungată de ani, ar fi nu s-au înfățoșat spre concurenție aspiranții D-l C. nedrept după umila socotință a subscrisului, ce cu Averescu și D-l Gheorghiade, locotenent de profesor jale așterne acestea la cunoștiința Onrabilului De- la școala de pe Podul Lung, subscrișii, membrii ai partament”. Consiliului, Dim. Pop și Gheorghe Lazarini, nu au 28 Adresa nr. 6131/1851.XII.17, ibidem, fila 221. voit a asista la concurs”. Interesant de amintit aici că printr-o adresă din Întâmpinarea celor doi concluziona: „Și, deși cu 20 .XI. 1852 către inspectorul general al școalelor, retragerea subscrișilor de la concurs Consiliul a ră- pe atunci Aug. Treb. Laurian, acesta era înștiințat mas necomplet, totuși concursul s-a făcut numai în că „Dumnealui căminar Iosif Patriciu, nu răspun- ființa a doi membri și numai între două persoane de postului de director al Institutului gimnazial, iar aspirante, dându-li-se și întrebările cam potrivi- prin faptul că de curând a pierdut cu totul încrede- te, ca pentru persoane ce voiesc a profesa” (subl. rea, Departamentul îl depărtează de la funcție..”, ib- ns. I.I.S.), Adresa nr. 26/26.I.1852 a „doi din mem- idem, fila 260 f-v. brii Consiliului școlar” către Departament, ibidem, 29 Suplica lui Constantin Averescu din 18 de- fila 22 f-v. cembrie 1851, ibidem, fila 233 f-v. 40 Ibidem, Ds. 209/1854, vol. II, fila 73. Aici C. 30 Ibidem, fila 227 f-v. Averescu nu mai evocă profesoratul de la școala 31 Raport nr. 213/19. I.1852., ibidem. armeană din Botoșani, reamintește că din 1846 a 32 DJIANIC, MCIP-Moldova, Ds. 15/1845, filele ocupat postul de la aceea din Iași, de pe Podul Lung 14-23. În raportul final „pentru examenele făcute la – Târgușor, dar informează eronat Departamentul școalele publice pe semestrul I-iu din mahalale” De- Cultelor și al Instrucțiunii Publice că l-a deținut partamentul era informat că „La 12, 17 și 18 a lunii până la sfârșitul anului 1852 când, în fapt, fusese de- februarie s-au făcut examenele publice la școalele mis în decembrie 1851. primatre din Păcurari, Târgușor și Tătărași, în 41 Ibidem. ființa D-lui căminar Petru Câmpeanu, inspectorul 42 Raport nr. 46/8.VIII. 1858, DJIANIC, Fond: școalelor publice din capitală, față fiind și un nume- Comitetul Sănătății, Ds. 68/1858, fila 45. ros public. La întrebările făcute, răspunsurile au 43 Petre Otu, op. cit. loc. cit. fost de tot mulțumitoare (subl. ns. I.I.S.). Numărul 44 „Departamentul l-a și numit în calitate de pro- școlerilor aflători la foburguri este de 213”, ibidem, fesor la Școala centrală din Bolgrad și de îngrijitor fila 91. școalelor sătești cu leafa de 7000 lei ce are a se plăti 33 Ibidem, Ds. 11/1848, fila 97. de zisa comunitate cu începere de la 1 septembrie, 34 Idem, Fond, CCIȘ-Iași, Ds. 14/1852, fila 1. anul curent” cf. adresa nr. 5262/29.VIII.1857 a MCIP 35 Concept de adresă nr. 10/1852, I. 15 și nr. către Ministerul de Finanțe, DJIANIC, MCIP-Mol- 11/16.I.1852, cf. ibidem, Ds. 14/1852, fila 2 și, re- dova, Ds. 255/2857, fila 14. Din corespondența ur- spectiv, Ds 12/1852, fila 13 f-v. mată între Iași și Dregătoria colonială de la Bolgrad 36 „Dumnealui Averescu numai pentru că este rezultă că aceasta din urmă nu prevăzuse în buget o cerut de unii din boierii politiei Vasluiului s-a învoit asemenea sumă ci numai 600 ruble pe an și că era a aspira cătră catedra școalei din Vaslui, căci Dum- „nevoie doar de o școală sătească, cum a fost și în nealui, depărtat fiind de la școala de pe Podul Lung timpul rușilor” la care să predea „un catihet, un su- ca necapabil, (subl. ns. I.I.S.) nu mai poate fi socotit pleant și un învățător” fiecare urmând a primi câte ca profesor autorizat, ci numai ca aspirant” se arăta 150, 200 și, respectiv, 260 ruble pe an, ibidem, fila 47. în adresa nr. 217/1852.I.19, cf. ibidem, Ds.14/1852, 45 Idem, Fond: CCIȘ-Iași, Ds. 25/1858, fila 17. fila 3. 46 Ibidem, Ds. 421/1859, filele 1f-v – 4f-v; 7f-v la 37 Adresa nr. 18/20 .I.1852.,Ibidem, fila 27. 12 f-v; 19 f-v – 20 f-v și 23 f-v – 28 f-v. 38 Adresa nr. 20/23.I.1852 a Consiliului școlar 47 Ion I. Solcanu, op. cit.,p. 211. către Departament, ibidem, fila 29. 48 Absolvent al Seminarului teologic de la Chiși­ 39 „Primindu-se petiția Dumisale, C. Averescu, nău, Ibidem, p. 209. recomandată Consiliului școlar cu rezoluția nr. 289, 49 DJIANIC,CCIȘ-Iași, Ds. 421/1859, fila 7 f-v. se spune în adresă, prin care D[umnealui] arată că 50 Raport de inspecție al școlilor din sudul Ba- concursul pentru școala din Vaslui s-ar fi făcut con- sarabiei din 8.VIII.1860, DJIANIC, MCIP-Moldova, tra formalităților […], într-adevăr, D[umnealui], su- Ds. 127/1860, vol. III. filele 157-158. pleantul (n.ns. I.I.S.), deși se vede însemnat în circu- 51 Decret nr. 2591/18.IV.1870 „Tablou de nu- lară de a fi chemat la concurs însă iscălit că a văzut mele aspiranților, jud. Bolgrad” raport 344 din chemarea nu este, întâmpinând la comisioneriul că 30.VII.1870, ANIC.MCIP, Ds. 38/1870, fila 212. l-ar fi căutat odată și nu l-a găsit acasă, dându-i-se 52 Ibidem, fila 637. răspuns de către niște femei ce erau la casa unde l-a 53 Ibidem, Ds. 32/1872, fila 22. Vezi și Ion I. Sol- căutat, că ar fi dus la țară. Drept care, din cauză că canu, op. cit. p. 80., nota 325.  Revista de istorie militară  95 54 Ibidem. Averescu, cf. DJIANIC, Fond, Revizorat școlar, Ds. 55 Raportul 375/15.XII.1871, ibidem, fila 21, 180/1881, filele 58-60, 83-87, 104-106; „Raport nr. apud, Ion I. Solcanu, op. cit. p. 80. 35/21.VI.1883 al Școlii din cotuna Ruseni, comuna 56 Raport nr. 773 din 24.I/7.II.1872, ibidem, fila Holboca, idem, Ds. 203/1883, filele 84-87: „Cata- 31, apud Ion I. Solcanu, op. cit. p. 81. log de numele și prenumele învățătorilor județului 57 Memoriul lui Ioan Mitanof din 17 mai 1873 Iași”, întocmit de V. Lohan, DJIANIC, Fond, Revizo- către minister, ANIC, MCIP, Ds. 37/1873, filele 131- rat școlar, Ds. 229/1883, filele 50 v – 54. 132, apud, Ion I. Solcanu, op. cit., p. 105. 65 Col. dr. Petre Otu, Alexandru Averescu, vă- 58 ANIC, MCIP, Ds. 37/1872, raportul nr. 319/25. zut de Alexandru Socec” în Gl.bg. Nicu Apostu, XI.1872, fila 4. Cpt. Didi Miler coordonatori, Mareșalii României, 59 Raport nr. 324/1.XII.1872, idem, Ds. 37/1873, Sesiune de comunicări științifice, Brăila, 15-16 iu- fila 81. nie 1999, Editura Academiei de Înalte Studii Mili- 60 „Tablou de progresul instrucțiunii publi- tare, 199, p. 38-45. Ambițiile politice ale viitorului ce, județul Bolgrad, noiembrie 1873”, ibidem, Ds. mareșal erau corect intuite de același Alexandru So- 91/1874, filele 3 v – 4 f-v și 17 f – 18 f. cec încă din 1899: „Colonelul Averescu, a început să 61 „Tablou de progresul instrucțiunii publice, se plictisească la regiment. El nu o spune, dar simt județul Bolgrad, februarie 1874, ibidem, fila 123 v eu din toate actele sale. La regiment ai o frumoasă – 126 f. activitate, dar limitată pentru un om cu aspirații 62 Ion I. Solcanu, op. cit., p. 65. Documentul inte- întinse. Și Averescu visează multe, multe de tot. … gral, raport nr. 229/22.I.1875, intitulat „Răspuns la Ascultă, d-le Alecu, eu o să-mi dau demisia din ar- ordinul 10.994 din anul trecut, în privința cestiunii mată și am să formez un nou partid politic”, ibidem, d-lui C. Averescu, învățătorul comunei Babele” la p. 43. ANIC, MCIP, Ds. 30/1875, filele 24-25. 66 Maria, Regina României, Jurnal de război. 63 Ion I. Solcanu, op. cit., p. 17. 1916-1917. Precedat de însemnări din 1910-1916, 64 „Raport nr.3/4.I.1881 al Școlii din cotuna vol. II, Ediție îngrijită și prefață de Lucian Boia, Rus­eni” și cataloagele claselor I-IV semnate de C. ­Humanitas, București, 2015, p. 135.

96  Revista de istorie militară  Via]a [tiin]ific`

Masa rotundă: „Investigating Military, War and Peace. New Perspectives in Military History”, 10-11 martie 2020, Cercul Militar Național

În perioada 10-11 martie 2020, s-a desfășurat, la București (Cercul Militar Național), masa rotundă cu tema: „Investigating Military, War and Peace. New Perspectives in Military History”, activitate prevăzută în Programul bilateral de cooperare științifică dintre Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară (ISPAIM) și Centrul de Istorie Militară și Științe Sociale (CIMSS) al Ministerului Federal al Apărării, Potsdam, Germania. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul a șase sesiuni de lucru, care au cuprins comunicări științifice și dezbateri ce au analizat și identificat concepte, abordări și metodologii de cercetare în domeniul istoriei militare, care să permită noi interpretări și ipoteze de abordare a studierii războiului. Pe lângă istorici și cercetători științifici din cadrul celor două institute de cercetare, au prezentat comunicări și au participat la dezbateri și invitați din alte instituții de profil civile și militare române, precum Universitatea București, Arhivele Militare Naționale Române, Trustul de Presă al MApN, revista „Magazin istoric” și ziarul „Observatorul militar”. În cadrul primei sesiuni (Concepts: Military! History! Today! What are we doing?), modera- tă de dr. Carmen Rîjnoveanu (ISPAIM), Henning De Vries (CIMSS) a prezentat comunicarea „Contemporary History and Military History – A Case Study in Law and Law Making” („Istoria contemporană și istoria militară – un studiu de caz asupra legilor și conceperii legilor”), care a scos în evidență supunerea în fața legilor și instanțelor juridice internaționale, precum interna- lizarea legislației. A amintit momentele principale ale evoluției legislației penale internaționale referitoare la conflicte (Convenția de la Geneva din 1864 pentru protecția victimelor, Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920, Procesul de la Nürnberg din 1945-1946). În completare, dr. Manuel Stănescu (ISPAIM), în comunicarea „Military History – Assess- ments and Perspectives” („Istoria militară – aprecieri și perspective”), s-a referit la desuetudinea acelui tip de istoriografie militară care se limita la studiul strategiei, tacticii și personalităților, ne- glijând aspectele economice, sociale sau psihologice ale războiului. Această manieră de scriere a istoriei militare a fost înlocuită recent de studierea relațiilor dintre fenomenul militar și societate și, în prezent, este nevoie ca istoria militară să se ocupe de societățile aflate în război, la nivelul acțiunilor politice și al decidenților, precum și, îndeosebi, la cel al experiențelor participanților la conflicte. Viitorul va aparține abordărilor multi-disciplinare („War Studies”), capabile să atingă standarde academice comparabile cu cele ale istoriografiei generale actuale. Sesiunea a 2-a (Methods: War, Military, Peace, in the quest for sources), moderată de dr. Șerban Cioculescu (ISPAIM), a debutat cu comunicarea „Between Social Sciences and History – Making use of biographical sources” („Între științele sociale și istorie – utilizarea surselor biografice”) a dr. Nina Leonhard (CIMSS), care a prezentat un studiu asupra comportamentului militarilor din armata RDG în apropierea momentului reunificării, urmărind modul cum ofițerii și-au justificat adeziunea la comunism, dar și soarta lor după reunificare. Pe baza interviurilor, a prezentat mo- dul în care își aduc aminte și se raportează oamenii la trecut, modul în care și-au creat un nou  Revista de istorie militară  97 sens al existenței în societatea de după reunificare, și cum au reușit să se folosească de experiența dobândită în trecut, mai cu seamă în cazul celor implicați politic. A făcut, de asemenea, o parale- lă între obiectivele urmărite de istorici și sociologi, arătând că biografiile sunt importante pentru istoricii interesați de firul narativ al descrierii, în timp ce sociologii sunt interesați de aspectele generale. De asemenea, istoricii sunt atenți la ce se povestește, iar sociologii sunt interesați de modul cum se povestește. A urmat comunicarea Lt.col.dr. Lukas Michaelis (CIMSS) „War and Peace – Exhibiting Mi- litary History” („Război și pace – expunerea istoriei militare”), care a expus așteptările pe care le au oamenii când vizitează un muzeu militar. Marele public este greu de motivat prin expunerea armelor, dar există și alte abordări muzeologice, precum cele care prezintă victimele civile ale războiului sau animalele folosite ca arme. Astfel, efectul este mai mare și îl determină pe vizitator să reflecteze în mod critic la războaie și armate. Tânăra generație, văzând imagini ale celor răniți sau uciși (fața întunecată a războiului) riscă să capete aversiune față de orice activitate militară, ulterior nedorind să lucreze pentru armată. Din partea română, dr. Simion Câlția (Universitatea București) a prezentat comunicarea „Mi- litary History as a part of the academic curriculum” („Istoria militară ca parte a programului de studiu academic”). Profesorul a arătat că, în cercurile specialiștilor, istoria militară nu se bucură de o bună reputație, fiind percepută ca un domeniu hiperspecializat fără relevanță pentru cele- lalte domenii, însă, în realitate, războaiele au modelat istoria umanității de la începuturile ei. A exemplificat prin Programul masteral elaborat de Facultatea de istorie a Universității București, care își propune să le arate masteranzilor că, fără studierea istoriei militare, înțelegerea societății umane ar fi incompletă. Masteranzii învață să analizeze critic izvoarele (jurnale, memorii, filme documentare și artistice), arătându-le că orice artefact poate fi transformat într-un izvor istoric. Pe parcursul Sesiunii a 3-a (Topics: History of Military Operations. Old and New Paradigms), moderată de Lt.col.dr. Lukas Michaelis (CIMSS), Lt.col.dr. Christian Stachelbeck (CIMSS) a pre- zentat comunicarea „Tactical Learning and New Approaches in Operational History” („Lecțiile tactice învățate și noi abordări în istoria operațională”), în care a expus rezultatele preliminarii ale unui proiect de cercetare asupra lecțiilor învățate în armata germană pe parcursul perioadei dintre războaiele din 1870-1871 și 1939-1945, cu referire la așa-numitul mod tipic german de purtare a războiului, care de fapt s-a demonstrat a fi un mit. Sursele folosite cuprind, între altele, 98  Revista de istorie militară  dosarele personale ale ofițerilor din eșaloanele responsabile cu instrucția, tactica și echipamen- tul, regulamente, rapoarte despre manevre. În încheiere, autorul a arătat că în mediul academic german se constată o creștere a interesului pentru istoria militară, dar într-o abordare multi-dis- ciplinară, în conexiuni cu alte ramuri ale istoriografiei, dar și cu sociologia și psihologia. De asemenea, Col.dr. Florin Șperlea (Redacția „Observatorul militar”) a susținut comuni- carea „Romanian military historiography and theaters of operations in which Romania was in- volved after 2001. A point of view” („Istoriografia militară româneascăș i teatrele de operații în care a fost implicată Armata României după 2001. Un punct de vedere”), care a scos în evidență implicarea specialiștilor preluați din universitățile americane în desfășurarea debarcării în Nor- mandia, pentru a consemna evenimentele și impresiile militarilor, ca un contraexemplu la ceea ce a definit istoriografia militară românească înainte de 1989: ignorarea sau dispariția mărturi- ilor participanților la al Doilea Război Mondial. După 1989 s-a recuperat această pierdere, dar istoriografia militară a neglijat istoria imediată, adică participarea armatei române la misiuni internaționale. Nu există decât o acoperire sumară și parțială a istoriei acestor participări, atât la nivelul jurnalelor și memoriilor, cât și la cel al reportajelor, nu s-a elaborat nici un program de cercetare care să consemneze cu rigurozitate misiunile din Afganistan și Irak și nu s-a inițiat nici măcar o investigație de istorie orală. Nu există nici scenarii de filme documentare sau artistice dedicate misiunilor sau eroilor, cu excepția unor scurt-metraje. În cadrul Sesiunii a 4-a (Approaches: Military History; History of Military History; History of Violence), moderată de dr. Nina Leonhard (CIMSS), dr. Frank Reichherzer (CIMSS) a prezentat comunicarea „Military History and Beyond – Military Forces and Violence” („Istoria militară și nu numai – Forțele militare și violența”), în care a arătat că violența este o opțiune, unul dintre impulsurile primare ale tuturor societăților. În acest context apare dimensiunea militară: violența statelor, forța fundamentală a modernității, în care armata reprezintă monopolul violenței legi- time asupra forței. Când este analizată violența, se vorbește de crime de război, de modificarea granițelor sau de negocierea granițelor. În acest context este interesant de văzut în ce condiții poate fi oprită escaladarea violenței. De asemenea, nu este importantă doar lichidarea soldaților, ci și distrugerea unor cartiere generale ale armatei. Așadar, se pune problema să gândim istoria militară în termeni de forță și de violență. Col. Liviu Corciu (Arhivele Militare Române) a prezentat comunicarea „State imposed vio- lence. The courts martial and the war effort” („Violența impusă de stat. Curțile marțiale și efortul de război”), în care s-a referit la militarii trimiși în linia întâi cu o instrucție precară, și care, nefăcând față violenței adversarului, au dat dovadă de lașitate sau au dezertat, arătând că despre aceștia s-a scris foarte puțin. În 1916 s-a suspendat dreptul la recurs, iar sentințele curții marțiale nu se discutau, ci se aplicau imediat. În armata română se practica executarea celui condamnat de către camarazii săi, iar exemplul trebuia bine cunoscut, pentru a provoca descurajarea. Un cercetător american a reușit însă să demonstreze că nu a existat efectul scontat de descurajare. La a 5-a sesiune (Discussions: World War One Centenary. What Remains?), moderată de Lt.col.dr. Christian Stachelbeck (CIMSS), dr. Frank Reichherzer (CIMSS) a făcut un rezumat al lucrării „End of a paradigms? The Cultural History of the Great War” („Sfârșitul unei para- digme? Istoria culturală a Marelui Război”) a lui John Horne (Trinity College Dublin). Astfel, în abordarea culturală a istoriei Primului Război Mondial, autorul prezintă trei puncte de vede- re: o categorie specială de lucrări de istorie, cadre cronologice multiple ale războiului și relații interspațiale ale conflictului. Cele trei puncte de vedere nu înseamnă că istoria culturală vrea să suplinească celelalte moduri de scriere a istoriei, ci le combină într-un fel de dialog al metodelor și al argumentelor care contribuie la o mai bună înțelegere a aspectelor care formează Marele Război. Acest gen de abordare răspunde la întrebările care s-au formulat cel mai adesea la cen- tenarul războiului: în ce proporție a fost de fapt condus războiul de liderii politici și de către cei militari? Care au fost motivațiile soldaților de rând care au suportat consecințele acestor decizii? În ce măsură imensele pierderi au afectat societățile țărilor și taberelor combatante și au creat o cultură comemorativă?  Revista de istorie militară  99 Nu în ultimul rând, Dr. Dorin Matei (revista „Magazin istoric”), a prezentat comunicarea „What a reader would like to know from the writings of military historians” („Ce ar putea dori să afle un cititor din scrierile istoricilor militari?”), în care s-a referit la responsabilitatea pe care o au în prezent istoricii militari, pentru a stabili dacă vor mai continua să prezinte istoria militară în modul tradiționalist, eroic. Ei trebuie să aibă în vedere mutațiile produse în mentalul colectiv, care era definit la declanșarea Primului Război Mondial de acceptarea entuziastă a sacrificiului, dar care ulterior, tocmai pentru că războiul și-a pierdut caracterul de confruntare cavalerească, a devenit conștient de duritatea câmpului de luptă. Conform autorului, modul de prezentare a istoriei militare trebuie, de asemenea, să țină seama că publicul actual are din ce în ce mai puține cunoștințe militare de bază, și că interesul său se îndreaptă mai mult către raporturile armatei cu societatea civilă și cu sfera politică. De asemenea, a atras atenția asupra neglijării unor perioade în istoriografia militară contemporană, precum și a necesității unui stil narativ accesibil publi- cului larg. În cadrul ultimei sesiuni (Perspectives: Future Research), sub conducerea directorului IS- PAIM, gl.mr.dr. (Rtr.) Mihail Ionescu, și a comandorului dr. Jörg Hillmann, comandantul CIMSS, au fost desprinse o serie de concluzii privind comunicările prezentate și modul de implicare a participanților în cadrul dezbaterilor. Astfel, a fost apreciată calitatea materialelor prezentate și delegațiile celor două instituții au fost de acord, la final, că au fost atinse obiectivele propuse. În marja mesei rotunde, în ziua de 9 martie, a avut loc, la sediul ISPAIM, întâlnirea de lucru dintre delegațiile celor două institute de cercetare, pe timpul căreia a fost evaluat stadiul coo- perării științifice bilaterale, au fost analizate posibilitățile de consolidare a relațiilor științifice și de cercetare și au fost agreate o serie de direcții de acțiune în vederea promovării, în perioada următoare, a unor inițiative comune pe linia cercetării în domeniul istoriei militare. La întâlnire, în afara celor doi șefi de delegație, general-maior (Rtr.) dr. Mihail E. Ionescu și comandor dr. Jörg Hillmann, au mai participat dr. Carmen-Sorina Rîjnoveanu și Sorin-Vasile Negoiță, cercetă- tori științifici în cadrul ISPAIM, și maior Martin Reese, ofițer de stat major în cadrul instituției ­germane.

SORIN-VASILE NEGOIȚĂ*

* Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 100  Revista de istorie militară  Via]a [tiin]ific`

Masa rotundă: „Coordonate ale mediului internațional de securitate și consecințe asupra politicii de apărare a României. Fundamentarea documentelor strategice prin analiza strategică a apărării”, 21 ianuarie 2020, Cercul Militar Național, Sala „Ștefan cel Mare”

Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară a organizat, la București în sala Ștefan cel Mare a Cercului Militar, pe data de 21 ianuarie 2020, masa rotundă cu tema „Coordonate ale mediului internațional de securitate și consecințe asupra politicii de apărare a României. Fundamentarea documen- telor strategice prin analiza strategică a apărării”. Evenimentul a reunit cercetători, cadre didactice univer- sitare și specialiști din instituții guvernamentale și neguvernamentale, care au dezbătut tendințele mediului actual de securitate, precum și efectele acestora asupra politicii de apărare națională. Principalul obiectiv al mesei rotunde a fost facilitarea și stabilirea unor legături directe între decidenții politico-militari și comu- nitatea academică din domeniul securității și apărării. În deschidere, secretarul de stat al Departamentului pentru Politica de Apărare, Planificare și Relații Internaționale, Simona Cojocaru a salutat inițiativa Institutului și a reliefat importanța unor astfel de întâlniri (realizate în registrul Chattam House) pentru a putea ajunge la analize comprehensive care să includă perspectivele mediului academic și ale societății civile. Totodată, în alocuțiunea sa, a mulțumit reprezentanților thinktank-urilor, societății civile și mediului academic pentru prezența la eveniment și pentru contribuțiile semnificative aduse elaborării analizei strategice a apărării. Mai mult, a exprimat importanța continuării acestui ciclu de dezbateri pe principalele tematici subsumate procesului, precum prognoza mediului de securitate, evoluțiile tehnologice, tendințele economice și demografice și influențele lor asupra domeniului militar. Secretarul de stat a precizat faptul că provocările și amenințările actuale de securitate sunt interconectate, actorii non-statali transnaționali interferând în strategiile statelor prin acțiuni de tip hibrid, greu de detectat și anticipat. De asemenea, a subliniat faptul că, în condițiile unei dina- mici a mediului de securitate regional și internațional, „procesul desfășurat în premieră de elaborare a unei analize strategice a apărării presupune un efort continuu și laborios cu implicarea și cooperarea actorilor din domeniile apărării, relațiilor internaționale, educației și cercetării, industriei, în vederea identificării principalelor evoluții care au potențialul de a defini mediul de securitate în următorii 20 de ani, astfel încât să fim pregătiți pentru a răspunde adecvat la viitoarele provocări la adresa intereselor naționale”. În deschiderea lucrărilor au mai luat cuvântul Mihail E. Ionescu (la momentul respectiv directorul Institutului pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară) și Ștefan Tinca (director general în cadrul Ministerul Afacerilor Externe), care au vorbit despre utilitatea unor întâlniri constructive, ce contribuie la crearea unei comunități capabilă să abordeze aspecte relevante pentru analizarea și înțelegerea arhitecturii de securitate.  Revista de istorie militară  101 Discuțiile din cadrul mesei rotunde s-au desfășurat pe secțiuni. Prima secțiune (respectiv primul panel) a fost dedicat mediului internațional de securitate și evoluțiilor pe termen mediu. Au fost abordate o serie de subiecte și tematici de interes care au vizat deficitele majore cu care se confruntă România (al populației, al contului curent, al infrastructurilor), aspecte economice total neglijate (precum posibilitatea unei crize financiare de proporții) și amenințările economice la adresa României (de exemplu state aliate cu compor- tament de stat rival care sabotează investiții și proiecte pentru beneficiu propriu). A fost realizată o analiză a interacțiunilor dintre polii de putere ai scenei internaționale și a fost amplu discutată evoluția sistemului de apărare NATO pe flancul estic din 2014 până în prezent. Un alt aspect dezbătut a fost autonomia strategică a UE și inabilitatea organizației de a gestiona un spectru de probleme datorită absenței instrumentelor și paradigmelor acționale necesare. A doua secțiune a fost dedicată riscurilor de securitate cu care se confruntă România. S-a explicat diferența dintre amenințare, risc și vulnerabilitate, fiind invocat modul în care documentele oficiale de securitate și apărare ale României tratează aceste concepte. Agenda acestui panel a inclus subiecte ca răz- boiul „lichid” purtat de către state, riscurile militare generate de atacurile asimetrice și riscurile pe care le reprezintă pandemiile. Vizând un subiect controversat, anume Rusia, accentul a fost pus pe necesitatea formări unor experți în spațiul rus și ex-sovietic, care să poată emite analize pertinente privind aspecte societale ruse, analize ale democratizării și regimului politic, a aparentei descentralizări a puterii, dar și a naturii politicii purtate de Vladimir Putin. Un punct important dezbătut a fost și securitatea energetică ca chestiune pentru România, din punct de vedere al situării acesteia în raport cu conductele de gaz și sporirea dependenței statelor Europei Centrale și de Est de Rusia (cea mai mare sursă de gaze naturale a Uniunii Europene). Secțiunea a treia, intitulată „Analiza strategică a apărării. Fundamentarea strategiilor de apărare” a ana- lizat riscurile aferente ale securității cibernetice la adresa statelor NATO, interoperabilitatea dificil de re- alizat la nivelul țărilor europene în domeniul intelligence și schimb de informații și tendința de decalaje în cadrul cooperări la nivel regional. S-a arătat dificultatea precizării viitorului, având în vedere faptul că nu se poate identifica cu acuratețe cine este inamic sau prieten, mai ales când este vorba despre o perioadă de timp mai mare de 10 ani. O atenție deosebită a fost acordată viitorului structurilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale și a achizițiilor care trebuie efectuate în mod transparent și responsabil. S-a reliefat faptul că trebuie să existe misiuni de apărare a infrastructurilor critice, dar și o apărare colectivă viabilă și clar stabilită. S-a atras atenția că doctrina de apărare teritorială tinde să devină mai importantă decât cea 102  Revista de istorie militară  a ­misiunilor aliate de proiectare a securității în alte zone. S-a evidențiat și nevoia stabiliri unui nivel de ambiție pentru România, pe baza scenariilor strategice. Masa rotundă a reprezentat o importantă contribuție pentru crearea unei platforme în cadrul căreia să se realizeze cooperarea între experții militari și cei civili, simțindu-se nevoia reconfigurării agendei privind riscurile și amenințările reale la care România trebuie să răspundă, dar și la identificarea adevăratelor pro- blematici de securitate națională. În concluzie s-a punctat nevoia consolidării profilului strategic al țării, păstrarea și dezvoltarea relațiilor cu partenerii externi și conturarea unor cadre de cooperare avantajoase, care să ofere beneficii pe plan militar, economic și tehnologic.

CAROLA IOANA FREY *

* Asistent de cercetare, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.  Revista de istorie militară  103 Publica]ii primite la redac]ie

Revista de istorie militară (Caietele 2/2019 și 1/2020) a Centrului pentru Istorie ­Militară și Științe Sociale al Bundeswehr­ului (ZMSBw)

Revista de istorie militară – Caietul 2/2019

Editat – Centrul pentru istorie militară și științe sociale al Bundeswehr1-ului (ZMSBw), Pots- dam, Germania Cuprins:

 Eseuri/Lucrări • Despre situația civililor din orașele cetate la izbucnirea războiului din 1914: Dispoziții mu- nicipale privind întreținerea și măsuri administrative obligatorii – Bernhard Sicken2 • Lumi vii și conexiunile de interpretare în războiul de masă. Experiențe de război militare în Est și în Balcani (1914-1918) – Oswald Überegger3 • Propagandiștii Imperiului multi-etnic k.u.k.4: Militarii austro-ungari în Imperiul otoman pe timpul Primului Război Mondial – Oliver Stein5

 Informații din activitatea de cercetare • „Prizonieri de război sovietici. Rezistanță. Colaborare. Memorii” – Sebastian Kindler6 și Katrin Wolf7 • „Priviri asupra Revoluției 1918/1919” – Martin Fröhlich8 • „Comparând sistemele militare de-a lungul secolului al XIX-lea” – Kerrin Langer9, Johannes Nagel10 și Niko Rohe11 • „Violență și eroism” – Benjamin Glöcker12 și Kelly Minelli13  51 Recenzii de carte grupate, în funcție de perioada abordată, astfel: domeniu general (4), epoca modernă timpurie (5), 1789-1870 (2), 1871-1918 (11), 1919-1945 (16) și după 1945 (13).

Revista de istorie militară – Caietul 1/2020

Editat – Centrul pentru istorie militară și științe sociale al Bundeswehr-ului (ZMSBw), Pots- dam, Germania Cuprins:  Eseuri/Lucrări • Ediția rusă a cărții lui Johann Jakobi von Wallhausen „Arta războiului la pas” (1649): Istoria unui eșec? – Oleg Rusakovskiy14 • Albionul pe coastele Holstein-ului? Statul Major prusac și frica unei debarcări britanice în Germania de Nord și Danemarca – Lukas Grawe15 104  Revista de istorie militară  • Receparea teoriilor lui Heinz Guderian în revistele de științe militare poloneze înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial – Krzysztof Fudalej16 • Sub rezerva revoluției nucleare incomplete. Conducerea Bundeswehr-ului în pregătirea dublei decizii a NATO – Andreas Lutsch17

 Informații din activitatea de cercetare • „Relațiile de gen între ocupatori și ocupați pe timpul ocupației Germaniei de către aliați după 1945” – Nora Lehner18 • „Contrainformațiile germane și poliția politică în teritoriile ocupate, 1914-1919” – ­Victor Marnette19 • „Istoria militară germană în Europa între 1945-1990 – Reprezentarea, organizarea și tradiția forțelor armate în democrație și dictatură” – Leonie Ziegler20 • „Conducere. Mărime. Gândire. Conducerea militară în cadrul Forțelor armate germane ale secolului al XX-lea” – Victor Marnette • „Al Doilea Război Mondial și Holocaustul în discursurile istorice politice și publice din Europa Centrală și de Est după 1989/1991” – Josephine Meyer21 • „Război, violență și tehnologie” – Katherine Barbara Aaslestad22

 53 Recenzii de carte grupate, în funcție de perioada abordată, astfel: domeniu general (8), antichitate (1), epoca modernă timpurie (2), 1789-1870 (5), 1871-1918 (8), 1919-1945 (21) și după 1945 (8).

SORIN-VASILE NEGOIȚĂ*  Revista de istorie militară  105 NOTE 1 Armata federală germană. 2 ZMSBw, Potsdam, Germania. 3 Freie Universität Bozen, Italia. 4 k.u.k. = Keiser und König – statutul dat de apartenența imperială / regală. 5 Muzeul bavarez al armatei, Ingolstadt, Germania. 6 DHI Moscova, Rusia. 7 DHI Moscova, Rusia. 8 Europa-Universität, Flensburg, Germania. 9 Universität Bielefeld, Germania. 10 Universität Bielefeld, Germania. 11 Universität Bielefeld, Germania. 12 Albert-Ludwigs-Universität, Freiburg, Germania. 13 Albert-Ludwigs-Universität, Freiburg, Germania. 14 National research University Higher School of Economics, Moscova, Rusia. 15 Universität Bremen, Germania. 16 Varșovia, Polonia. 17 Facultatea Federației pentru administrație publică, specializarea Infromații, Berlin, Germania. 18 Universitatea din Viena, Austria. 19 Universität Potsdam, Germania. 20 Universitatea , Lille, Franța. 21 Christian-Albrechts-Universität, Kiel, Germania. 22 West Virginia University, Morgantown, SUA.

* Cercetător științific, Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. 106  Revista de istorie militară 