Mozaicul Voivodinean – Fragmente Din Cultura Comunităților Naționale Din Voivodina – Ediția Întâi © Autori: Aleksandr
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Mozaicul voivodinean – fragmente din cultura comunităților naționale din Voivodina – Ediția întâi © Autori: Aleksandra Popović Zoltan Arđelan © Editor: Secretariatul Provincial pentru Educație, Reglementări, Adminstrație și Minorități Naționale -Comunități Naționale © Сoeditor: Institutul de Editură „Forum”, Novi Sad Referent: prof. univ. dr. Žolt Lazar Redactorul ediției: Bojan Gregurić Redactarea grafică și pregătirea pentru tipar: Administrația pentru Afaceri Comune a Organelor Provinciale Coperta și designul: Administrația pentru Afaceri Comune a Organelor Provinciale Traducere în limba română: Mircea Măran Lectorul ediției în limba română: Florina Vinca Ilustrații: Pal Lephaft Fotografiile au fost oferite de arhivele: - Institutului Provincial pentru Protejarea Monumentelor Culturale - Muzeului Voivodinei - Muzeului Municipiului Novi Sad - Muzeului municipiului Subotica - Ivan Kukutov - Nedeljko Marković REPUBLICA SERBIA – PROVINCIA AUTONOMĂ VOIVODINA Secretariatul Provincial pentru Educație, Reglementări, Adminstrație și Minorități Naționale -Comunități Naționale Proiectul AFIRMAREA MULTICULTURALISMULUI ȘI A TOLERANȚEI ÎN VOIVODINA SUBPROIECT „CÂT DE BINE NE CUNOAŞTEM” Tiraj: 150 exemplare Novi Sad 2019 1 PREFAȚĂ AUTORILOR A povesti povestea despre Voivodina nu este ușor. A menționa și a cuprinde tot ceea ce face ca acest spațiu să fie unic, recognoscibil și specific, aproape că este imposibil. În timp ce faceți cunoștință cu specificurile acesteia care i-au inspirat secole în șir pe locuitorii ei și cu operele oamenilor de seamă care provin de aci, vi se deschid și ramifică noi drumuri de investigație, gândire și înțelegere a câmpiei voivodinene. Tocmai din această cauză, nici autorii prezentei cărți n-au fost pretențioși în intenția de a prezenta tot ceea ce Voivodina a fost și este. Mai întâi, aceasta nu este o carte despre istoria Voivodinei, și deci, nu oferă o prezentare detaliată a istoriei furtunoase a acestei părți a Câmpiei Panonice. Segmentele istorice din carte servesc doar ca un cadru necesar pentru o mai bună înțelegere a contextului și vieții popoarelor de pe aceste meleaguri și de aceea nu se insistă la prezentarea detaliată a evenimentelor istorice și interpretarea lor. Autorii, asamblând mozaicul despre diversele fețe ale Voivodinei, au folosit toată literatura disponibilă, dorind să facă accesibilă cartea mai ales tinerelor generații care trăiesc în această zonă împreună sau unii lângă alții, de multe ori fără a se cunoaște suficient. De aceea, în această poveste, oamenii, popoarele, creația, cultura, viața – sunt în primul plan. Tot ce a fost și ce este Voivodina. Tot ceea ce ne leagă și nu ne desparte. Cartea despre Voivodina care este în fața voastră este indicatorul care arată în ce direcții trebuie mers în dorința de a cunoaște esența nuanțelor vieții din această zonă. Unora le va fi un memento, altora un informator folositor, iar multora un imbold pentru investigație și învățare. Dacă această carte ne va ajuta să ne cunoaștem și înțelegem mai bine, să ne însușim cunoștințe și experiențe noi, să rămânem încântați din nou de frumusețile Voivodinei și să fim mândri de proveniența noastră, să creăm împreună, în minunăția diversităților, imaginea irepetabilă a câmpiei noastre, obiectivul principal al autorilor va fi îndeplinit. 2 INTRODUCERE Voivodina se întinde în partea de sud-vest a bazinului Panonic, în partea de nord a Republicii Serbia. Poziţia geografică a Voivodinei a influenţat dintotdeauna asupra sorţii popoarelor în aceste spaţii. Ea se află în bazinul Dunării care este artera principală a Europei, legând Europa centrală de Peninsula Balcanică. Specificul acestui teritoriu constă în faptul că o parte din el sau chiar întreaga Voivodina de astăzi, dacă s- ar afla în cadrul unui stat, ar fi periferia acestuia, partea de frontieră, fără un statut clar definit. Şi în privinţa administrativă au existat diferite unităţi teritoriale - de la Graniţa militară, judeţ, districte ale coroanei, oraşe regale libere, până la regiuni şi banovine. Aici s-au desfăşurat frecvent diferite procese demografice, social- economice, culturale şi politice. Migraţiile, strămutările, imigraţiile au devenit parte componentă a istoriei acestui spaţiu. Războaiele frecvente au micşorat de zeci de ori numărul populaţiei, câmpurile şi proprietăţile au rămas pustii, iar populaţia a căutat scăparea în regiuni îndepărtate, mai sigure. În locurile rămase nepopulate au venit alţi locuitori, alte popoare, s-a format treptat un conglomerat de limbi, culturi şi obiceiuri, ceea ce devine caracteristica Voivodinei până în zilele de astăzi. Termenul de Voivodina şi-a schimbat între timp sensul, conţinutul şi teritoriul. De la prima proclamare a Voivodinei în anul 1848 în componenţa ei au intrat în întregime sau parţial Bačka, Banatul, Baranja şi Srem. Denumirea Bačka provine de la oraşul-cetate Bač, numele de Srem provine de la denumirea oraşului antic Sirmium (Sremska Mitrovica de astăzi), iar Banatul a primit denumirea după titlul de ban, adică după provincia istorică denumită Banatul Timişan respectiv Banatul Timişoarei. PROVENIENŢA NUMELUI VOIVODINA Prin cuvântul Voivodina se defineşte teritoriul condus de voievod. Denumirea regiunii provine din anul 1848 când pe teritoriul Voivodinei de astăzi a fost proclamată Voivodina sârbească (1848-49), iar pe urmă Voievodatul Serbia şi Banatul Timişan (1849-1860). Din anul 1945 în întrebuinţare oficială este denumirea Voivodina. Cu toate că a fost formată pentru prima dată în secolul al XIX-lea, ideea privind regiunea autonomă în cadrul Monarhiei Habsburgice a existat încă pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, de la popularea organizată a acestor regiuni de către sârbi, în frunte cu patriarhul Arsenije III Čarnojević. Această cerere a fost făcută oficial pentru prima dată la Soborul popular bisericesc la Baja, în anul 1694, şi a devenit obiectivul politic principal al sârbilor de pe aceste meleaguri, dar va fi din nou evidenţiat la Adunarea de la Timişoara din anul 1790. În speranţa că participarea la Revoluţia din 1848 de partea Vienei şi devotamentul arătat Curţii vor duce la realizarea autonomiei dorite, la Adunarea din Luna Mai care s-a ţinut în perioada 1/13 – 3/15 mai 1848 la Sremski Karlovci, a fost proclamată Voivodina Sârbească. Dar, după încheierea Revoluţiei, Curtea de la Viena schimbă total concepţia Voivodinei Sârbeşti şi pe 18. XI 1849 în locul ei formează o regiune care doar după nume va fi sârbească. În componenţa regiunii nou- proclamate a Voievodatului Serbiei şi Banatului Timişan, au intrat judeţele de până atunci Bačka-Bodroška, Torontal, Timişan şi Caraşovean (Banat şi Bačka), precum şi judeţul Ruma şi plasa Ilok. Teritoriul nou-format nu a fost aceea ce şi-au dorit sârbii şi pentru ce au luptat. Sârbii au fost pe acest teritoriu cel de-al treilea popor după numărul populaţiei, după români şi nemţi. Sediul Voivodinei a fost la Timişoara, iar titlul de mare voievod al Voievodatului Serbiei l-a purtat însuşi împăratul, limba oficială fiind germana. Ideea Voivodinei Sârbeşti a fost în întregime o înşelăciune din partea Vienei. Această Voivodină a fost desfiinţată pe 27 decembrie 1860. Cu toate că sârbii nu au avut pentru ce să regrete, acest gest a provocat încă o dezamăgire. Cu privire la aceasta, în luna ianuarie 1861 Svetozar Miletić publică în „Srpski Dnevnik” faimosul Articol de la Tucindan (Tucindanski članak), care devine programul politic al sârbilor voivodineni în perioada următoare. Evidenţiind necesitatea întreruperii legăturilor cu Viena şi stabilirea colaborării cu forţele democratice ale Ungariei şi ale altor popoare în lupta pentru autonomie, în limitele Constituţiei, Miletić spune că „Voievodatul de la Viena şi Pesta este înmormântat”, însă că nu şi „ în inimile 3 sârbilor cinstiţi”, că nu trebuie jelită dispariţia „Voievodatului lui Bach”, dar şi că nu există motive de bucurie din cauza desfiinţării acestuia: „Voievodatul este înmormântat, dar noi încă nu i-am închis ochii, şi aş fi un sârb rău- intenţionat dacă m-aş fi alăturat Voievodatului cu un picior necredincios, chiar şi numai pentru a-i reface rănile, dar nici vorbă să mă bucur”1 În următoarele decenii, în diverse împrejurări politice complexe, va continua lupta pentru realizarea autonomiei Voivodinei. VOIVODINA ASTĂZI Prin destrămarea Austro-Ungariei după terminarea Primului Război Mondial, Sremul, Banatul, Bačka şi Baranja au intrat în componenţa Serbiei şi a Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor în anul 1918 (începând cu anul 1929 - Regatul Iugoslavia). Anume, Marea Adunare a sârbilor, bunievţilor şi a celorlalţi slavi a avut loc pe data de 25 noiembrie 1918 la Novi Sad şi pe baza hotărârilor ei a fost proclamată alipirea ţinuturilor Bačka, Banat şi Baranja la Regatul Serbiei. O zi mai înainte, la 24 noiembrie 1918, aceeaşi hotărâre care s-a referit la Srem a fost adusă la Marea Adunare Populară de la Ruma. Prin Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920 au fost definite şi oficial noile graniţe cu Ungaria. În urma Celui de al Doilea Război Mondial a fost formată Provincia Autonomă Voivodina, ca parte componentă a Republicii Serbia, şi a cuprins spaţiul regiunilor Srem, Banat şi Bačka. Comisia Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Iugoslav care a stabilit frontierele dintre Croaţia şi Serbia, a cedat Baranja şi Sremul de Vest Croaţiei. Graniţa administrativă a Provinciei faţă de Serbia Centrală a fost stabilită astfel încât comunele Zemun şi Novi Beograd din Sremul de sud-est şi o parte a comunei Palilula din Banatul de sud-vest au fost alipite oraşului Belgrad,