Eugen Ionescu Çi Literatura Din „Ţara Tatălui”
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
eseu Eugen Simion EUGEN IONESCU ÇI LITERATURA DIN „ÞARA TATÃLUI” „Suntem o þarã nenorocitã de gazetari, cu nenorociþi gazetari, care sunt orice: filosofi, poeþi, pictori etc., etc.” 1. Generaþia tânãrã Mircea Eliade. Mai târziu, ºi unul ºi altul, vor manifesta simpatii pentru extrema dreaptã, din motive ºi cu argu- S-a scris mult despre tânãrul Ionescu (scriitor de limbã mente pe care nu este locul sã le discut aici. Opþiunea românã) ºi despre negativismul sãu critic. I-am recitit este aproape comunã pentru toatã generaþia „crite- însemnãrile sale, într-adevãr. Vitriolante, capricioase, rionistã“. Dar Eugen Ionescu? Eugen Ionescu este de la ludice, desperate ºi am încercat sã înþeleg raþiunile pro- început mefient faþã de teoriile primatului spiritual, pesi- funde ale acestui refuz masiv ºi, încã o datã, inconsec- mismului eroic, activismului în disperare, ethosului eroic, vent. Ce-am observat? Cu aceste convingeri, mai degrabã tragismului colectiv ºi a celorlalte fantasme care agita negative, ºi cu aceastã stare de spirit, deloc sãrbãto- generaþia decisã sã construiascã un stat cultural, sincro- reascã, judecã Eugen Ionescu cãrþile pe care le citeºte nic, european, bazat (în varianta lui Nae Ionescu ºi, dupã ºi fenomenele literare pe care le observã. Nu-i o ordine el, în viziunea lui Mircea Vulcãnescu, pe ortodoxia þãrã- în judecãþile de valoare, cum nu-i o ordine nici în ideilor neascã. Nu-ºi exprimã pe faþã temerile ºi nici obþiunile sale estetice. Citind o carte a lui C. Noica (Mathesis politice, dar, e limpede din ceea ce scrie, cã nu agreeazã sau bucuriile simple), criticul nu scapã ocazia sã spunã aceastã mitologie. Începe prin a se distanþa de conceptul ce crede despre generaþia tânãrã din care, în fapt, face de trãire ºi de conceptul de autenticitate, esenþiale în parte ºi el, biologic vorbind. Numai cã el are altã formaþie filosofia de existenþã ºi în estetica generaþiei tinere. Eugen intelectualã ºi, politiceºte (cât se manifestã) ºi estetic, Ionescu le judecã în termenii creaþiei ºi le gãseºte stã pe altã poziþie. N-a fost niciodatã studiatã relaþia dintre mistificatoare: „Existã, la noi, o «teorie» a autenticitãþii, tânãrul Eugen Ionescu ºi viitorii lui prieteni din Franþa, care, pân-acum, a justificat «trãirea» tuturor mediocritãþilor Eliade ºi Cioran. Ar fi cazul ca un om studios ºi prob, ºi povestirea pe larg a fleacurilor; care a permis orice lipsit de prejudecãþi, sã punã pe mai multe coloane ce-i facilitate, a anulat orice efort de desãvârºire; o neglijenþã, apropie ºi ce-i desparte, acum, în anii ’30, când generaþia în expresie, scuzatã de «forþele vitale», de «stângãcia» tânãrã se sparge între o dreaptã confuzã ºi agresivã ºi o vieþii. Când cineva încearcã sã scrie clar, corect sau chiar stângã inconsistentã, politizatã în exces, ºi aproape frumos, este desconsiderat. De la o extremã deplorabilã impotentã intelectual. La început, cum se vede din arti- am ajuns la alta, tot aºa de deplorabilã: de la superstiþia cole, mai toþi (Cioran, Eliade, Mircea Vulcãnescu printre scrisului frumos, la cultul scrisului prost. Sunt câþiva inºi ei) sunt oripilaþi de politicianismul românesc ºi considerã – infirmi sufleteºte, cãci a nu avea sentimentul frumosului cã singura posibilitate a oamenilor tineri este sã se ºi sentimentul ridiculului este o infirmitate – care au spus: realizeze în spirit. Primatul spiritualului este cuvântul de nu e nevoie sã ºtim sã scriem. A ºti sã scrii e un semn ordine. Când, dupã 1932, lucrurile se agitã ºi Europa de mediocritate. Evident, ce uºor era ca aceastã gugumã- separã apele ideologiei, apare ideea cã primatul spiritului nie sã prindã. ªi fiecare ins care nu poate sã gândeascã trebuie înlocuit cu primatul politicului. ªi mulþi intelectuali clar ºi deci sã scrie îºi spune: dacã nu ºtiu sã scriu, tineri opteazã, în anii ce vin, pentru aceastã schimbare dacã nu am talent, e desigur pentru cã sunt genial. Dacã la faþã. Cioran protesteazã vehement: „intelectualii evolu- glasul meu ar mai putea fi ascultat – aº îndemna pe critici eazã înspre politicã – scrie el într-un articol ce se intitu- ºi recenzenþi sã fie foarte severi cu «neglijenþele». Notele leazã Între spiritual ºi politic –pãrãsind definitiv ºi sunt fãcute pentru mediocri; stilul ºi compoziþia se învaþã iremediabil problemele «inutile» care i-au frãmântat la ºcoalã, pentru ca aceºti mediocri sã ºtie mãcar sã temporar în tinereþe [...]. Politicul aparþine domeniului scrie corect ºi limpede. Inºii geniali n-au nevoie de exterioritãþii. Din acest motiv, valorile politice sunt la aceasta. Dar noi sã ne ocupãm de admonestarea periferia valorilor spirituale, iar a vorbi de primatul politicului celorlalþi. Prostia e periculoasã când devine obraznicã. echivaleazã cu un elogiu al platitudinii, nulitãþii ºi exte- ªi cred cã nici o þarã din lume nu permite scriitorilor sã rioritãþii [...]. Înspre politicã nu evolueazã decât oamenii nu ºtie sã scrie. Sã nu le permitem nici noi. Sã-i lãsãm fãrã substanþã sufleteascã ºi fãrã posibilitãþi interioare sã se creadã geniali ºi sã creadã cã neroziile lor sunt [...] incapabili de cea mai mãruntã problematicã! („Calen- subtilitãþi ºi paradoxe.“ darul“, 2 ian. 1933). ªi tot aici: „Personal nu cred în nici o Tot ce spune aici criticul este corect. Autenticitatea, doctrinã socialã ºi în nici o orientare politicã“. trãirea nu pot justifica în nici o situaþie ºi în nici un mod Cam tot aºa judecã lucrurile, în aceeaºi perioadã, mediocritatea scriiturii. Referinþa la doctrina „criterionis- PRO PRO PRO PRO PRO SAECULUM 8/2005 1 eseu mului“ este mai clarã în altã parate („Pãreri libere“, 15 variante, o repetã ºi în alte articole. „Nu avem nici un aprilie 1936), acolo unde criticul discutã, pornind de la o geniu“, strigã el. „Suntem o þarã nenorocitã de gazetari, carte a lui Noica, de „eurile babelice“ ºi de explozia cu nenorociþi gazetari, care sunt orice: filosofi, poeþi, vitalismului ºi a individualitãþii în literaturã. A trecut el pictori, filfizoni etc. etc....“, mai zice el („Critica“, 7 febr. însuºi prin acest pojar ºi-l gãseºte, acum, primejdios, 1935). „A ne occidentaliza înseamnã a muri“, declarã el nerodinic: „De altfel, era un moment în care cercetarea în chip surprinzãtor. „Nu mai citiþi“, îndeamnã el, exasperat lucrurilor obiective pãrea pentru totdeauna desconsideratã; de mediocritatea literaturii ºi de imbecilitatea publicului. când toþi indivizii cereau sã trãiascã, sã creascã; era o avalanºã de euri hipertrofiate; de «viaþã mai presus de 2. Ce-i place, ce nu-i place lui toate»; de trãire a clipei; de acordare de importanþã tuturor dezastrelor intime; de disperãri, de fluxuri, de subiectivitãþi; Eugen Ionescu era victoria adolescenþilor, victoria egocentrismelor, victo- ria tuturor lucrurilor personale care cereau sã trãiascã, Când citim notele critice, paginile de jurnal, cronicile sã domine; victoria indisciplinelor, a desfrâului, a vitalis- literare, observãm cã sentimentul singurãtãþii ºi al dis- melor. Se publicau jurnale intime. Fiecare avea jurnal intim perãrii nu împiedicã pofta lui Eugen Ionescu de a citi ºi ºi se gãtea cu pumnii în piept; nu-mi pasã de nimeni comenta, uneori cu mare acuitate, literatura contemporanã. decât de mine. Subsemnatul însuºi, fost adolescent în Dacã ne-am lua dupã pãrerile lui generale (negativiste), debandadã, a trãit cu bucurie ºi orgoliu acea exaltare a ne-am aºtepta, rãsfoind aceste pagini tinereºti, sã dãm individualitãþii, a ieºirii în lume, a etalãrii tuturor micilor peste o priveliºte de apocalips. Ei, bine, nu-i deloc aºa. probleme, necesitãþi, tristeþi etc., care trebuiau sã se Este un peisaj colorat, cu portrete nu ºtiu cât de corecte spunã, care fuseserã oprimate.“ moral sau estetic, dar expresive ca literaturã, cu judecãþi Pe tânãrul filosof Noica, punctul de plecare al acestei contestabile, dar ºi cu intuiþii admirabile. Un tablou vast, confesiuni anti-generaþioniste, îl socoteºte excesiv de accidentat, colorat, întrerupt de confesiuni incendiare ºi manierat, prefãcut ºi steril: „surâsul sãu ascundea de de confesiuni care atestã o deznãdejde cosmicã, dar ºi fapt un gol, o uscãciune a sensibilitãþii“, un spirit, în fine, plãcerea de a provoca instituþiile, culturii, inclusiv critica confecþionat ºi static. Nu se înºealã portretistul? Nu-i literarã serioasã, pe scurt: valorile stabilite ºi stabilizatoare place, acum, nici Cioran („aceastã galbenã reeditare a lui din cultura ºi societatea româneascã. Rozanov ºi a altora“), iar pe Eliade îl atacã direct („Facla“, Ce-i place ºi ce nu-i place tânãrului Eugen Ionescu? 4 iunie 1934), zicând cã uneºte „erudiþia cu imbecilitatea“ Îi plac Eminescu ºi Maiorescu, dintre clasici. Mai jos ºi cã generaþia pe care o apãrã („generaþia în pulbere“) gustul lui estetic nu coboarã în timp. Nu-i displace poezia este confuzã. Într-o cronicã, altfel penetrantã, la ªantier popularã. Într-un rând zice ceva de bine despre ea. Îi îi face un portret interior negativ, confundând personajul place Proust („o sintezã a spiritualitãþii moderne“) ºi are din autoficþiune cu omul de pe copertã: „contradictoriu, ceva contra lui Valéry, fapt bizar, de altfel. Apreciazã sceptic, confuz, extraordinar de viu, de patetic, de dina- poezia lui Vinea ºi Tzara pe care-i plaseazã, estetic, mic, pasionant, rãu, egoist, lucid, de o luciditate rea, printre deasupra lui Arghezi. Eroare de gust, exerciþiu de sfidare? contradicþii; un om egoist, fãrã suflet, fãrã inimã, fãrã Cunoscând opinia generalã a lui Eugen Ionescu despre puterea de a compãtimi („ce legãturã am eu cu toþi oa- Arghezi, nu mai avem motive sã ne mirãm: orice autor menii aceºtia care suferã, se reproduc, ºi mor?“), dispre- daco-roman poate fi mai valoros decât el... Eugen Ionescu þuitor fãrã motiv, ºi fãrã putinþa de a iubi („nu ºtiu cum sã laudã, oricum, „minunatele Scripturi“ ale lui Vinea ºi iubesc“, p.229), fãrã blândeþe („aº vrea sã mângâi, nu versurile de început, pre-dadaiste, ale lui Tzara: „poezie pot“, p.230), fãrã legãturi cu transcendentalul ºi de aceea atât de lapidarã, de modernã, de intensã, de elipticã, cu mari nevoi de spiritualitate; cu o falsã ascezã, ºtiinþificã neegalatã decât tot de Tzara“ („Facla“, 25 august 1935).