ISSN 1220 -6350

9 771220 635006

CUPRINS

6/2010

FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Gh. Mihãilã. Schiþã de portret...... 3

CRONICI LITERARE Dumitru MICU: Petru Dumitriu într-o monografie ...... 5 George NEAGOE: Doar o sintezã bibliograficã ...... 12 Tudor NEDELCEA: Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene ...... 14

DOCUMENT Valentin COªEREANU: Jurnalul Junimii...... 21

CONVORBIRI “Omul este aici, în raport cu existenþa pãmântului, doar un oaspete trecãtor” Interviu cu Günter Grass...... 24

NEGRU PE ALB Nicolae ILIESCU: Dincoace ºi dincolo (II) ...... 31

COMENTARII Sofia Speranþa MILANCOVICI: Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane. . . . 35 Lucian CHIªU: Scriitorul ºi identitatea sa în spaþiul public...... 41 Caius Traian DRAGOMIR: Consideraþii privind o istorie naturalã a omului în civilizaþie...... 45 Gisèle VANHESE: Eminescu parmi nous ...... 52

CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Alcãtuirea metaforicã a operei ...... 56 1 CULTURÃ ªI ECONOMIE Maria MOLDOVEANU: Clasificarea activitãþilor culturale ...... 58

ARTà ªI SPECTACOLE Dana DUMA: Festivalul Internaþional de Film Next - Libertatea formei scurte...... 69 Cãlin CÃLIMAN: Koncealovski ºi "Norul de cenuºã" ...... 73 S. ANGELESCU: Ion Vlasiu - Portrete de scriitori...... 78

Ilustrãm acest numãr cu portrete, schiþe ale scriitorilor români realizate de artistul plastic Ion Vlasiu. Portretele sunt expuse la Muzeul Naþional al Literaturii Române.

Acest numãr a apãrut cu sprijinul Primãriei Sector 2 - Bucureºti, primar Neculai Onþanu

2 Fragmente critice Eugen SIMION Gh. Mihãilã. Schiþã de portret

Abstract

The author speaks about his friendship with Academician Gh. Mihaila, one of the greatest Romanian specialists in Slavic languages and culture. He praises the scholar's intellectual probi- ty and discusses about his important contributions. Keywords: Gh. Mihaila, homage, Slavic languages, Romanian medieval literature.

Colegii, prietenii, specialiºtii în culturile în slujba proiectelor sale ºi ale instituþiei pe slave din mai multe generaþii din þarã ºi care o reprezenta. Spun mereu cã românii strãinãtate se pregãtesc, mi se spune, sã-l au multã fantezie ºi inteligenþã, dar – în omagieze pe profesorul Gh. Mihãilã cu sferã intelectualã – sunt de multe ori delãsã- prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Mã tori, suferã de accedia ºi de adamism, mai alãtur lor, cu o tabletã în care aº vrea sã con- direct zis: pãrãsesc lucrurile la jumãtate, nu centrez preþuirea, simpatia ºi, dacã îmi îngã- terminã ceea ce începuserã cu entuziasm... duie, prietenia intelectualã pe care o am Profesorul Gh. Mihãilã este ardelean ºi, pentru acest om învãþat ºi prob. L-am potrivit lui Blaga, ardelenii se deosebesc de cunoscut demult, în calitatea mea de coleg noi, valahii, prin faptul cã se þin de cuvânt ºi puþin mai tânãr, în cadrul facultãþii noastre duc lucrurile la capãt. Nu sunt, în totalitate, comune, Facultatea de Filologie din Bucureºti. de acord cu aceastã idee (nu toþi valahii sunt L-am cunoscut mai bine, dupã 1993, când a Mitici, adicã oameni de vorbe, pot fi ºi fost ales membru corespondent ºi, apoi, oameni de fapte, dovadã cã ei au înnoit membru titular al Academiei Române ºi am structurile sociale ºi au construit România colaborat mulþi ani (opt) cât timp am con- modernã!), dar trebuie sã recunosc cã, în dus, ca preºedinte, acest înalt ºi dificil for cazul profesorului Gh. Mihãilã, remarca ºtiinþific ºi cultural (dificil prin natura poetului se confirmã: Gh. Mihãilã este un lucrurilor: 181 de membri, 181 de destine, om care nu-ºi schimbã opiniile de la o zi la 181 de personalitãþi ireductibile, la care se alta, iar când începe ceva, nu se aflã în trea- adaugã 3000 de cercetãtori repartizaþi în 60 bã, nu amânã la infinit ridicarea zidurilor de institute de cercetare)... La sugestia mea, unei opere... Este, dar, un bun ardelean din a acceptat sã preia conducerea Editurii acest punct de vedere... Academiei Române ºi, totodatã, sã conducã, Acad. Gh. Mihãilã este însã, înainte de interimar, adicã vreo 6-7 ani buni, Secþia de orice, un om cu multã ºtiinþã de carte, un Filologie ºi Literaturã. Alegerea mea s-a do- slavist eminent, un „vechist” dintr-o speþã vedit, de data aceasta, bunã (în alte cazuri, pe cale de dispariþie, am impresia, în zilele trebuie sã mãrturisesc, intuiþiile mele au noastre. Ar fi bine sã mã înºel ºi speþa de care fost, dacã nu catastrofale, au fost, oricum, vorbesc sã dãinuie ºi sã rodeascã în viitor, regretabile!): prof. Gh. Mihãilã s-a devotat dar am semnele mele, ºi semnele indicã misiunii sale academice, a pus pasiune, altceva. De pildã: Institutul „G. Cãlinescu” responsabilitate ºi, evident, a pus ºtiinþa sa pregãteºte de mulþi ani o enciclopedie a lite- 3 Eugen Simion

Consult lista de lucrãri a prof. Mihãilã ºi constat cã ele acoperã o plajã întinsã de teme, de la împrumuturile sud-slave în limba românã la cultura ºi literatura românã veche în context european. Studii, îmi dau seama, serioase, intrate în bibliografia esenþialã a acestei specialitãþi aride ºi necesare. Despre substanþa lor au vorbit ºi, nu mã îndoiesc, vor vorbi în continuare slaviºtii, „vechiºtii” noºtri. În ce mã priveºte, remarc contribuþia Academicianului Gh. Mihãilã la elucidarea cazului Învãþãturilor lui Neagoe Basarab... ºi, totodatã, contribuþia sa la încheierea Dic- þionarului tezaur al limbii române, cel mai vechi ºi mai aºteptat proiect al Academiei Române. Început în anii ’80 ai secolului al XIX-lea de Hasdeu, dicþionarul a fost termi- nat zilele trecute. Este opera a câtorva gene- raþii de filologi... Gh. Mihãilã s-a alãturat lor, în ultimul deceniu, ºi aceastã operã sisi- ficã, a fost dusã, în sfârºit, la capãt. Eveni- mentul a fost sãrbãtorit în Aula Academiei. Din pãcate, Acad. Gh. Mihãilã – unul dintre artizanii acestei lucrãri monumentale - n-a putut fi de faþã. Îi transmit, pe acest petec de hârtie, gândul meu de recunoºtinþã ºi firi- tisirile mele cele mai calde... Când Acad. Gh. Mihãilã ºi-a prezentat discursul de recepþie, i-am rãspuns spu- nând, între altele, cã firea lui statornicã ºi decizia lui în tot ce face mã duce cu gândul raturii române vechi… ºi, din lipsã de spe- la un þãran din vechile generaþii care, nevoit cialiºti (specialiºti care sã stãpâneascã acest sã urce într-un timp determinat un munte domeniu spiritual ºi sã doreascã sã înalt ºi dificil, o ia încet, nu se grãbeºte, pare lucreze!), proiectul nostru întârzie de la an cã, dacã nu va abandona, va ajunge dupã la an... Promisiuni, jurãminte, amânãri de la apusul soarelui, dar, surprizã!, nu se întâm- un anotimp la altul… scenariul cunoscut. plã acest eºec: þãranul nostru ajunge la timp Ce-i curios este faptul cã tinerii cercetãtori în vârful muntelui, cum chibzuise, ºi se au adoptat cu mare repeziciune acest stil de odihneºte calm ºi tãcut, ca ºi când totul ar fi lucru ºi, când sunt admonestaþi pentru lipsa venit de la sine: n-a fãcut decât sã facã ce lor de tragere de inimã ºi, în cele din urmã, trebuie, încet ºi fãrã zgomot... Opresc analo- pentru inerþia lor intelectualã, protesteazã, gia aici. Profesorul Gh. Mihãilã, ieºit din se plâng cã sunt persecutaþi, cã libertatea lor lumea solidã a satului românesc de peste de spirit este îngrãditã… Sã remarcãm fap- munþi, este, cum am zis, un veritabil om de tul cã revoluþia ºi intrarea noastrã în comu- carte, un savant – dacã vreþi – în tradiþia lui nitatea europeanã n-au schimbat prea mult Hasdeu ºi Emil Petrovici, devotat ºi riguros. mentalitãþile, la acest capitol. Au schimbat Pentru mine, el reprezintã, înainte de orice, doar termenii discursului. Discursul iner- bunul simþ românesc ºi statornicia spiritului þiei… românesc. 4 Cronici literare Dumitru MICU Petru Dumitriu într-o monografie

Abstract

The author analyzes Oana Soare's study "Petru Dumitriu & Petru Dumitriu: o monografie" (Petru Dumitriu & Petru Dumitriu: A Monograph). We spot that the method used by the researcher is to discover the man into the writer's works. This is an outstanding book. Keywords: Oana Soare, Petru Dumitriu, monograph, biography, reinterpretation.

Dupã recuperarea operei, prin editarea sale, cãutãrile intelectuale, autozidirea ca în trei compacte ºi elegante volume, la artist. Faptele respective sunt obþinute din Univers Enciclopedic, precedatã de editãri rememorãri auctoriale, interviuri, cronici parþiale, ºi reluarea comentãrii ei, în peri- consacrate primelor volume, relatãri despre odice ºi în culegeri de articole, la trei decenii Dumitriu ale unora care l-au cunoscut mai de la ocultare, dupã reconstituirea unei pe- îndeaproape, din manuscrise intrate, între rioade a existenþei autorului, dupã apariþia timp, în biblioteca Academiei Române. a douã volume de convorbiri cu el, dupã Contribuþia de ordin documentar personal a includerea numelui sãu în dicþionare, iatã, cercetãtoarei este covârºitoare, desigur, în în librãrii, o primã monografie Petru Du- capitolele consacrate perioadei de dupã sta- mitriu. O semneazã Oana Soare, doctor în bilirea scriitorului în Occident. Aici, ea litere ºi cercetãtor principal la Institutul de examineazã minuþios întregul aparat critic Istorie ºi Teorie Literarã al Academiei al menþionatei ediþii de Opere, apãrutã în Române. Nu e cea dintâi care s-a scris, dar 2004, convorbirile lui P. Dumitriu cu Eugen este prima tipãritã. Altele, prezentate ca Simion ºi George Pruteanu, interviurile din teze de doctorat, nu s-au dovedit în mãsurã presã, ale sale ºi ale Henriettei Yvonne Stahl, – sau nu le-a venit încã rândul – sã suporte nu fãrã a prezenta ºi documente din dosarul confruntarea cu exigenþele unui larg public sãu de Securitate. Mai greu însã decât infor- cititor ºi ale criticii. maþia bio-bibliograficã atârnã, în balanþa Un singur volum consacrat lui Petru meritelor variate ale monografiei, exegeza. Dumitriu a mai apãrut, Tinereþea lui Petru Aceasta nu e separatã de biografie, ci între- Dumitriu de Pavel Þugui, dar acela, precum prinsã într-o constantã împletire cu ea. În se vede din titlu, e o biografie parþialã. Una cazul lui Petru Dumitriu, se explicã mono- care epuizeazã, probabil, informaþia privind grafa, „biografia nu este o parantezã a traiectul existenþei scriitorului, inclusiv, aºa operei ºi nici invers, opera unei biografii; zicând, „biografia” operei sale în limba (...) fiecare funcþioneazã ca nexus pentru românã, dar numai pânã la expatriere. cealaltã. Ambele alcãtuiesc o bandã a lui Preluând numeroase ºi felurite date din Möbius, se intersecteazã ºi mai ales se cen- aceastã carte, cu indicarea precisã a sursei zureazã, uneori, reciproc”. Pe acest conside- fiecãreia, Oana Soare adaugã noi fapte de rent, demersul reconstitutiv-exegetic ur- istorie literarã, privind în special formarea meazã (cu mijloace adecvate, desigur, interioarã a viitorului romancier, lecturile conºtiinþei critice de astãzi) metoda lui 5 Dumitru Micu

Sainte-Beuve. Cercetãtoarea vede omul din de la München, în condiþii de rãzboi ºi scriitor proiectat în operã ºi, analizând teroare nazistã, dupã reliefarea precocitãþii opera, ea surprinde îndãrãtul acesteia pro- literare ºi a primelor succese pe tãrâmul filul omenesc al autorului. scrisului, dupã realizarea culegerii Euridice Astfel conceputã, e de prisos a spune cã ºi a piesei de teatru Preludiu la Electra, cer- monografia nu rãmâne, în paragrafele cu cetãtoarea examineazã, în douã vaste capi- caracter biografic, o însãilare de date. Oana tole, sub acelaºi generic, Anii Adversarului, Soare ºi-a însuºit perfect principiul cãlines- viaþa ºi activitatea dintre anii 1948 ºi 1960. cian (de sursã sainte-beuvianã) potrivit Ea prinde în obiectiv activitatea de redactor cãruia scopul unei biografii e „viaþa, nu la Flacãra, colaborarea la Contemporanul, faptele”. Prin refacerea traseului biografic, Gazeta literarã, Scânteia ºi alte periodice ale ea a cãutat – ºi a reuºit sã releve formarea ºi timpului, directoratul la ESPLA, partici- evoluþia spiritului unui scriitor. Studiul parea la Congresul scriitorilor din 1956, dobândeºte astfel, intermitent, cu intenþie acordând, fireºte, deosebitã pondere prozei sau fãrã, proprietãþi de construcþie româ- de imaginaþie publicate în aceastã perioadã. neascã. Devine, s-ar putea spune, un În primul dintre cele douã capitole sunt roman-biografic, un Bildungsroman. Toate analizate Vânãtoare de lupi, Nopþile din iunie datele sunt reale – ºi, mai mult ca probabil, ºi celelalte nuvele realist-socialiste, citatele riguros exacte -, dar organizate astfel încât romane ºi trilogia Cronicã de familie; al doilea sã compunã o naraþiune atrãgãtoare prin ea e consacrat proiectului doar în parte în- însãºi, o istorie, acþionatã de un destin. deplinit al unei Colecþii de Biografii, Auto- Petru Dumitriu – se specificã de la început biografii ºi Memorii contemporane, din care au – ºi-a scris opera sub regimul sufletesc al apãrut în Steaua, Viaþa româneascã, Gazeta lit- sciziunii lãuntrice. Al unei sciziuni asumate. erarã, integral sau parþial naraþiuni ca Nexus, Luându-ºi, dupã experienþa uceniciei scri- Un om fãrã acte de identitate, Proprietatea ºi itoriceºti cu cele „8 proze” reunite în volu- posesiunea. Urmãtorul capitol, ºi ultimul, îl mul de debut Euridice, drept model suprem înfãþiºeazã pe autorul Extremului Occident pe Balzac, tânãrul prozator s-a vãzut con- ca ,,un mare singuratic al exilului româ- strâns, pentru a putea compune Drum fãrã nesc“, a cãrui viaþã, zguduitã de mari deza- pulbere ºi Pasãrea furtunii, sã-i studieze pe mãgiri, bântuitã de gânduri negre, salvatã ªolohov ºi Ajaev. Aceºtia sunt autori întru de la prãbuºirea totalã de credinþa reli- totul stimabili, dar, dupã estimarea docto- gioasã, se varsã integral în operã. randei, nu dintre cei cu care Dumitriu avea Documentatã cvasiexhaustiv, monogra- afinitãþi. Adoptarea metodei urmate de ei ºi fia ia act, probabil, de tot ce a lãsat scris de alþi scriitori sovietici, realismul socialist, Petru Dumitriu, pânã la notaþii de jurnal implica activarea dublului psihic, a Adver- neajunse la tipar, ca ºi de cea mai mare parte sarului, a (dacã am înþeles corect) ceea ce a bibliografiei critice, inclusiv de cea cuprin- Jung numeºte Umbra personalitãþii, iar sã în presa exilului românesc. Edificatoare, Oana Soare: ,,partea umbroasã a conºtiin- în consecinþã, aceastã monografie este, în þei“. Acest Adversar ar fi produs toate aceeaºi mãsurã, ºi îmbietoare prin þinuta scrierile realist socialiste semnate Petru intelectualã, prin echilibrul construcþiei, Dumitriu. Cu alte cuvinte, prozator de prin calitatea literarã a scriiturii. Recurgând, frunte al literaturii ,,noi“ din R.P.R., Petru în încercarea de a stabili natura sufletului Dumitriu ar fi fost un homo duplex, putând unui autor derutant, de a-i explica incon- deveni, inconºtient, ,,primul personaj dintre secvenþele, contradicþiile, la serviciile psi- acelea ale viitorului ªtefan Bãnulescu“. hanalizei, exegeta face totodatã apel, în Pe aceastã aserþiune preliminarã e struc- analizele estetice, la stilisticã, la naratologie, turatã întreaga monografie. Dupã stabilirea ºi rezultatele sunt pe mãsura eforturilor. originii, fixarea cadrului ºi climatului co- Sprijinirea pe discipline ce dau sau tind sã pilãriei, menþionarea începuturilor ºcolare, dea temei obiectiv judecãþilor estimative fac a cursului liceal, apoi a studiilor superioare eimpresiile de lecturã plauzibile ºtiinþific, 6 Petru Dumitriu într-o monografie

fãrã alterarea palpitului inefabil de subiec- Istrati ,,ar putea fi un roman libertin scris de tivitate, sau, în orice caz, suscitã ambiþia un cinic absolut sau de un mãscãrici rãutã- cititorului de a le verifica. Deºi anterior vo- cios“; oricum, e ,,un excelent roman histri- lumul Euridice îi pare exegetei ,,schiloid“: ,,e onic“. ,,Incognito este un soi de În cãutarea ca ºi cum ar prezenta laolaltã fotografia ºi timpului pierdut“, dar ºi ,,o hagiografie negativul ei“. Adevãrat? Pentru a rãspunde, dublatã de un eseu de meditaþie religioasã“, trebuie sã reflectãm; eventual, sã recitim. Stabilit în Occident, Dumitriu are, dupã un Tot astfel, ne obligã la concentrare, la trava- timp, sentimentul de a fi trecut dintr-un liu intelectual profitabil propoziþii critice univers concentraþionist în unul ,,prosti- precum acelea cã o seamã de personaje din tuþionar“. Romanul L’Extrème Occident e ,,o cele ,,opt proze“ nu se reþin, fiind doar ti- cronicã neagrã a robotizãrii ºi angoaselor puri, simboluri, de ,,esenþã pur metaforicã“, imperiului artificialitãþii“, ,,un soi de Huli- cã Iosan ºi Medeea sunt ,,douã feþe ale ganii cu protagoniºti occidentali, o cronicã aceluiaºi personaj schizoid“, caracteristic neagrã a Occidentului, vãzut ca lume în- literaturii lui Dumitriu, cã în Arlechin, ,,o chisã, ca menghinã care exacerbeazã porni- latentã dozã de kitsch coloreazã figurile ºi rile subconºtiente autodistructive ale actan- gândurile eroilor“ ºi ,,nicio stare a eroilor nu þilor“. Tot o ,,cronicã neagrã“ e ºi Les Initiés. este verosimilã“. Observaþii analoage apar O caracteristicã a demersului interpreta- ºi în capitolul consacrat scrierilor din exil. tiv din studiul Oanei Soare e aceea de a se Rendez-vous au jugement dernier ,,intereseazã desfãºura fãrã niciun parti-pris politico-ide- îndeosebi ca o demonologie a high-life-ului ologic. Operele anterioare însuºirii de cãtre sistemului totalitar“. Memoriile lui Toto Petru Dumitriu a realismului socialist, cele 7 Dumitru Micu

penetrate de el ºi cele urmãtoare aban- înhumãrii þãranului ucis e ,,bine realizatã“. donãrii lui sunt apreciate cu aceeaºi obiec- În general, prozele lui Dumitriu din jurul tivitate în aplicarea criteriului estetic. anului 1950 eclipseazã estetic maculatura Neezitând sã emitã judecãþi severe asupra curentã, încadrându-se, cu toate defectele unor naraþiuni din volumul de debut ºi lor, într-o literaturã autenticã, deºi viciatã de asupra unora dintre cele tipãrite în Oc- ideologic. ,,Nucleul tematic ºi orchestraþia cident, exegeta îºi acordã aceeaºi libertate simfonicã“ din Drum fãrã pulbere ,,evolueazã de opinie ºi cu privire la producþia realist- (…) în chip tendenþios, dar ºi original (cel socialistã a scriitorului. Denunþând viziu- puþin în peisajul prozei de gen din epocã) nile false, ea nu ezitã sã recunoascã (…) sub semnul grandiosului ºi al sforþãrii nuvelelor ºi romanelor în cauzã calitãþile de demiurgice“. ,,Romanul e construit în jurul ordin literar. Primãvara lui ºaptezeci ºi unu scenariului arhetipal al Facerii, al construc- ,,are suficiente pãrþi reuºite (în special ace- þiei simbolice“. ,,În prima parte, vieþile con- lea care surprind atmosfera Parisului) ºi, vergente sunt organizate dupã câteva sce- prin anumite detalii, aminteºte, dar ºi narii mitologice obsedante pentru scriitor, întrece bucata Yvonne din Adam ºi Eva a lui care aici primesc o adaptare vizibilã: cãlãto- Rebreanu“. În Vânãtoare de lupi, scena ria argonauþilor sau cãutarea Graalului“. 8 Petru Dumitriu într-o monografie

Subtile observaþii jaloneazã discursul Apreciind cã, în perioada socialistã, criti- critic asupra Cronicii de familie. Acest roman ca a supradimensionat ,,ºarja ideologicã“ a ,,episodic“, asemuit de autor cu ,,un ºarpe viziunii din Cronicã, exegeta îºi plaseazã uriaº, colorat extravagant ºi sclipitor care se demersul hermeneutic la extrema opusã. miºcã lent, privind fix înainte“, se vrea, în Eludeazã sensul obiectiv social-istoric al acelaºi timp, o construcþie narativã dupã ,,viziunii caricaturale“; considerã caracterul modelul capodoperelor arhitecturii italiene flagelant al picturii ca fiind pe alocuri exce- a Renaºterii, vârsta de aur a culturii eu- siv ºi explicabil doar prin imixtiunea fac- ropene, capodopere al cãror principiu struc- torului politic temporar în procesul de turant este conceptul de concinitas, formulat creaþie, prin timorarea scriitorului constrâns de Leon Battista Alberti. a-ºi trece opera pe sub furcile caudine ale Încadrând o nouã ,,comedie umanã“, dublei cenzuri, de partid ºi de stat. Oana trilogia româneascã e, la figurat vorbind, Soare se delimiteazã de aserþiunile unui creaþia unui ,,Balzac modern ºi eliptic“; un comentator, potrivit cãrora principala carac- edificiu, în acelaºi timp, ,,proustian fãrã teristicã a romanului ar fi ,,partizanatul ide- Proust“, îndatorat implicit, prin conexiunea ologic“, exprimat într-o ,,delirantã ficþiune de balzacianism ºi proustianism, ºi lui Saint istoricã“, ce ,,reprezintã acreditarea unui Simon, nu fãrã a închide în complexa com- punct de vedere politic asupra istoriei ºi so- binaþie ºi ceva dintr-un ,,Oblomov à la cietãþii româneºti“, considerând cã ase- roumaine“, din Gogol ºi din vizionarismul menea judecãþi de valoare se aplicã stricto lui Goya. Mai precis vorbind, e ,,o saga sensu doar volumului al treilea ºi subliniind nebãnuitã a aristocraþiei româneºti, fãcutã cã, în orice caz, ,,intenþionalitatea este depã- cu un ochi scormonitor pentru cazurile ºitã de reuºita esteticã“. Admite însã cã, în bizare ºi neºtiute (…) Romanul de familie al treilea volum, existã o ,,deformare ideo- este vârful unei sãgeþi care pãtrunde ori- logicã stridentã“, care ,,afecteazã întreaga unde, de la lumea socialã ºi politicã pânã la trilogie“. Temeinicia acestei ultime afirmaþii blestematele chestiuni de alcov“. Totul na- nu poate fi negatã. Îi vine în sprijin o confe- rativ adãposteºte ,,un bestiar“ într-un siune a scriitorului însuºi, care menþioneazã ,,labirint al transformãrilor neºtiute, al într-o scrisoare ce prefaþeazã a treia ediþie a cinicelor lovituri de teatru, în care turme de Cronicii de familie (1993) cã scrisoarea n-ar fi demoni circulã nestingherite, ca într-un putut sã aparã, ,,fãrã anumite concesii pe somn al raþiunii care zãmisleºte monºtri“. care autorul a trebuit sã le facã“, ,,sub teroa- ,,Sinecdota“, aºa zicând, a lumii edificate în rea intelectualã ºi psihologicã“ a epocii ,,ce- trilogie este o ,,familie blestematã“ pece- lei mai sinistre ºi înjositoare“ din istoria Ro- tluitã de ,,pãcate esenþiale“; derivate mai mâniei, ºi cã le-a fãcut ,,scrâºnind din dinþi“. ales din ,,lipsa de mãsurã, din exces“, fami- Concretizând, Petru Dimitriu are cuvinte lie ce se multiplicã prin altele, la fel de ta- de laudã pentru regii Carol I ºi Ferdinand ºi rate, ºi ispãºind aceeaºi ,,vinã tragicã“, ,,coa- specificã faptul cã ,,boierimea românã ºi gulatã“ într-o ,,concepþie trufaºã asupra clasa mijlocie cuprindeau ºi oameni buni, destinului“. Acþionatã de Moira, degrinogo- nobili, generoºi, uneori admirabili“, însã lada înfãþiºatã în ,,saga Cozienilor“ evo- clasele posedante ºi oamenii de stat ai trecu- lueazã ,,în ritmurile tragediei antice“, dar tului ,,negru“ nu puteau fi prezentaþi, sub ,,tragedia Atrizilor moderni e pusã în croni- comunism, decât eminamente defavorabil. ca balzacianã a unei lumi aristocratice în Unilateralitatea prezentãrilor, demonizarea care ascensiunea e concomitentã cu prãbu- sau bestializarea tuturor personajelor apar- ºirea“. Fauna trilogiei, formatã din ,,creaturi þinând unor anumite clase sociale e, într- deconcertante, multe monstruoase în sens adevãr, o gravã carenþã de ordin artistic. stihial“, din ,,personaje contorsionate, devo- Dar anuleazã oare acest fapt veridicitatea de rate încet de propriul sâmbure de de- ansamblu a viziunii social-istorice? E, indis- monie“, instaureazã în carte un ,,bâlci cutabil, un fapt cã istoria se desfãºoarã în manierist“. virtutea unor legi obiective, cã marile 9 Dumitru Micu

mutaþii istorice nu se produc întâmplãtor, preferat se îndrãgosteºte de altã femeie“. sub acþiunea doar a unor factori conjunc- Romanele ºi motivele tragediei ce se pro- turali. Marea proprietate funciarã privatã duce determinã o ,,structurã imagologicã“ n-a dispãrut numai sub efectul ,,blestemu- implicând, ,,spaþii închise“. Însuºi ,,meca- lui“ ce apãsa asupra unor familii; a dispãrut nismul narativ, de tip demonstrativ, este din necesitate istoricã. E ceea ce personajul unul închis“ ºi tot astfel ,,universul familial titular al ,,microromanului“ Tinereþea lui repliat asupra lui însuºi“. Acest univers e Pius Dabija, ce încheie trilogia, înþelege ºi, ,,spaþiul ermetic al paradisului înºelãtor“ consecutiv, trage, în ceea ce îl priveºte per- dintr-un orãºel ,,cu veri prea calde ºi toam- sonal, concluzia de rigoare în condiþiile ne în care ºuierã vântul înnebunitor ºi aþâþã date. nervii“. Toate personajele se zbat într-un Tot atât de lucid, de obiectiv ºi la modul ,,spaþiu al psihozelor sufocante“, ,,nevrozele tot atât de diferenþiat ca proza editatã în sexualitãþii acþioneazã ca cercuri dramatice, þarã, înainte de expatriere, e analizatã ºi esti- care mocnesc imperceptibil“, cu efect dis- matã în monografie, literatura scrisã de trugãtor. O percutantã remarcã e aceea cã, Petru Dumitriu în strãinãtate, direct în scriitor ,,cu numeroase mãºti ficþionale“, franþuzeºte sau transpusã de el însuºi în Petru Dumitriu împinge, în Proprietatea ºi aceastã limbã dupã versiunea originarã posesiunea, ,,biografenul virtual pânã la a-ºi româneascã ºi cea editatã la Bucureºti dupã inventa, într-un singur roman, patru pro- 1990. Aceastã literaturã include, în douã totipuri opuse“. Cãci fraþii Ionescu (Filip, serii, româneascã ºi occidentalã, prozã nara- Sebastian, Cristian, Erasmus), concepuþi tivã, sub genericul (anunþat în finalul dupã patru coduri sau repere existenþiale Cronicii de familie) Colecþie de Biografii, diferite, devin ,,patru euri virtuale, fiecare Autobiografii ºi Memorii Contemporane, ºi cu varianta sa de destin.“ Oportunã este scrieri de caracter eseistic, conþinând în spe- specificarea, urmatã de demonstraþie, cã cial meditaþie religioasã. tema din Proprietatea ºi posesiunea e reluatã ºi Douã cãrþi din Colecþie fac obiectul unor disecatã cu instrumente psihanalitice ºi analize mai detaliate, Proprietatea ºi pose- mitologice, în romanul, nu tot atât de izbu- siunea, considerat ,,cel mai reuºit roman“ al tit, Le sourire sarde. autorului, ºi Incognito, ,,nexus-ul ºi Graal-ul Cel de al doilea roman de dupã 1960 al Proiectului Colecþiei ºi al întregii opere a lui lui Petru Dumitriu învrednicit de specialã Petru Dumitriu“. Prima dintre aceste douã atenþie, Incognito, e ,,o hagiografie modernã scrieri este, în felul ei, o ,,a doua cronicã de care îmbinã romanul-eseu ºi cu Bildungs- familie, obscur psihanaliticã“, de construc- romanul.“ Eroul acestei scrieri, ce ,,mar- þie ,,matematicã“, spre distincþie de prima, cheazã ...(...) cea mai paradoxalã schimbare care e un roman ,,episodic“, un megaroman, de perspectivã din întreaga creaþie a autoru- compus din 24 de istorisiri cu un liant co- lui“, gãsindu-se ,,între douã borne funda- mun, detaºabile. Prin ,,naraþiune matema- mental opuse, cea a romanelor realist- ticã“ (termen ce îl înlocuieºte pe cel din for- socialiste ºi cea a eseurilor de meditaþie reli- mularea ,,roman-dramã“, propus de gioasã“, e un ,,sfânt necunoscut“: nu altul Dumitriu), Oana Soare înþelege o structurã decât unul dintre cei trei fraþi Ionescu din ,,demonstrativã“, incluzând o epicã ,,încãr- Proprietatea ºi posesiunea: Sebastian. Sebas- catã de suspense“, esenþializatã prin relie- tian iese din spaþiul sufocant al casei farea momentelor nodale ºi, implicit, renun- pãrinteºti, spre a se înrola în armatã, ajunge þarea la detalieri neimpuse de cerinþele ,,nu- pe frontul din Est, cade prizonier ºi e depor- cleului central“. ,,Nucleul central“ al roma- tat în Siberia. La înapoiere, comunist din nului Proprietatea ºi posesiunea e o ,,dramã cu convingere, participã la acþiunile de instau- iz oedipian ºi cu tempo interior de tragedie rare a unui nou regim. Practicile acestuia, anticã“, provocatã de comportamentul lanþul fãrãdelegilor constatate îl înspãi- ,,unei mame cu porniri incestuoase, care are mântã, determinându-l sã demisioneze din o crizã de furie demenþialã când fiul ei Partid ºi sã adopte o poziþie ostilã, din cauza 10 Petru Dumitriu într-o monografie

faptul de a se constitui prin douã depoziþii, emise în perioade diferite, a lui Sebastian ºi a Cronicarului, ,,romanul se prezintã (…) ca joc al oglinzilor paralele care prind la mijloc aceeaºi realitate îmbolnãvitã a sistemului totalitar“. Pe tot cuprinsul monografiei, analizele îi prilejuiesc exegetei relaþionãri ale operelor lui Petru Dumitriu cu scrieri ale altor autori, români ºi strãini, precum ºi stabilirea de corespunderi în interiorul bibliografiei scri- itorului studiat. Una dintre cele opt proze de debut, Argonautica sau Fabuloasa aventurã, este ,,o primã intuiþie a romanului Omul cu ochii suri, o alta, Niobe: ,,varianta mitolo- gizantã, parabolicã, a romanului Proprietatea ºi posesiunea. Adam Jora, protagonistul din Pasãrea furtunii, e ,,o intuiþie a viitorului Sebastian“, personajul-narator din acelaºi roman viitor. ªerban Romano din Cronicã de familie este ,,o adaptare a «omului cu ochii verzi» din nuvela omonimã din Euridice“. Ultimul capitol al monografiei concen- treazã sintetic observaþiile esenþiale din cuprinsul ei, ideea structurantã fiind aceea cã Petru Dumitriu nu e ,,un scriitor nu atât de paradoxal pe cât ar pãrea“. Cele douã ,,proiecte literare gigantice“ ale sale, Cronicã de familie ºi Colecþie de Biografii, Autobiografii ºi Memorii Contemporane, ,,meandrice ºi pro- teice“, ,,schizoide (…), cu intenþie sau fãrã“, ,,poartã în filigran chipul scriitorului ºi con- torsiunile jongleriilor sale ideologice“. Cel cãreia i se va lua libertatea ºi va fi trimis la de al doilea proiect e compus din douã ju- Canal. Prin dezvãluirea acestei experienþe, mãtãþi separate, una româneascã, alta occi- Sebastian devine ,,un cronicar al ororilor dentalã, care ,,funcþioneazã ca palimpsest timpului sãu“; scrierea sa: o radiografie derutant una pentru cealaltã“. Simbolul am- epicã ºi eseisticã a lumii sistemului totali- tar“. Radiografie ,,dublatã de un roman reli- belor este pentagrama. El ,,desemneazã o pu- gios“, întrucât autorul ,,descoperã, într-una nere în abis a modalitãþii compoziþionale“. dintre închisori, graþia divinã“. Situat prin E ,,o metaforã pentru vizionarismul epic“. componenta propriu-zis romanescã în linia Visul scriitorului era ,,organizarea scrierilor Pasternak – Soljeniþân, Incognito se aflã, ,,ca sale dupã motivul pentagramei“. Avându-l roman cu nucleu religios, (…) pe acelaºi în centru pe el însuºi, cele cinci colþuri ale palier tematic ºi estetic” cu Jurnalul fericirii acestei figuri geometrice ,,ar putea fi de N. Steinhardt, ,,miezul doctrinei“ pe care reprezentate de Euridice, scrierile realist- ºi-o construieºte personajul principal fiind socialiste (…), Proprietatea ºi posesiunea, ,,conceptul Dumnezeului neºtiut, ignoto ºi Incognito, eseurile de meditaþie religioasã“. incognito, camuflat în toate evenimentele“, În temeiul intuirii acestei intenþionalitãþi, concept dedus din simbolistica protestantã Oana Soare ºi-a intitulat monografia, enig- a lui Deus absconditus. Compoziþional, prin matic, Petru Dumitriu & Petru Dumitriu. 11 religie profanã satanicã, despre formulele George sale oracular-manipulatoare sunt abun- dente ºi oricine se confruntã cu dificultãþi în NEAGOE a aduce lucruri inovatoare. O socio-psihanalizã a realismului socialist funcþioneazã ca un ºir recenzii plãpânde, fãcute unor cãrþi inconturnabile. Aportul Doar o sintezã individual se aratã minim. Cea mai însem- natã contribuþie a sa constã într-o paginã în care îºi închipuie cum ar arãta poza realis- bibliograficã mului socialist. Iar fotografia, dupã cum ºtim, are funcþia de a imortaliza orice iden- Abstract titate. Alice Popescu surprinde cliºeele ve- hiculate de culturnici ºi însuºite de scriitori ºi de regizori. Imaginea înglobeazã scenari- The author makes a book review about Alice ul unui roman ecranizat, cu toate etapele de Popescu's book entitled "O socio-psihanalizã a realismului socialist" (A Socio-psychoanalysis „edificare” ideologicã ºi tehologicã. Oame- of the Socialist Realism). The volume is only a nii sunt suspicioºi, deºi ar fi trebuit sã aibã o bibliographical synthesis, without any innova- expresie de bucurie fiindcã au contribuit la tive idea about this large theme. The study schimbarea societãþii. Dar ei simt primejdia: chaotic and lacks in analyses. „[…] undeva, în prim-plan, dar greu de dis- Keywords: Alice Popescu, Socialist Realism, tins ºi, poate, ºi mai greu de numit, un bãr- bibliographical synthesis, archetypes, profane bat ºi o femeie, amândoi noi. Amândoi im- religion. plicaþi în actul fondator al muncii, cu o ex- presie de încrâncenare pe chip. […] Privirile oarecum încruntate ale protagoniºtilor ne Pentru cãrþile de sintezã bibliograficã fac sã bãnuim cã au fost surprinºi într-un n-am niciun fel de preþuire. Compilaþii cu moment mobilizator, militând împotriva pretenþii savante, cu citate dupã sursele pri- duºmanului de clasã ori a tovarãului de alã- mare, ele camufleazã, într-un mod jalnic, turi, care ar putea constitui, la o adicã, absenþa ideilor personale. Asemenea lu- obiectul unui denunþ – sau împotriva lor crãri, în care sunt strânse citate abundente înºile, care, la rându-le, ar putea fi, la fel de urmate de altele, însoþite de comentarii min- bine, subiectul unui autocritici” (p. 187). imale (simpli conectori altminteri), de tipul Autoarea captureazã ºi perversitatea lo- „X comenteazã cã”, „Y considerã cã”, „Z zincilor referitoare la „omul nou”. Concep- crede cã”, indicã lipsa capacitãþii de analizã. tul îºi aproprie un mesianism pe care nu-l În aceastã categorie se înscrie ºi volumul deþine. El înseamnã dezumanizare, reduce- lui Alice Popescu, O socio-psihanalizã a realis- rea indivizilor la fiziologia robotelii. Ma- mului socialist1. Studiul ei m-a dezamãgit. ºinal, „omul nou” se trezeºte unealta „pro- Titlu captivant, conþinut plictisitor. O gresului”: „ªi da, simþul dvs. estetic nu vã colecþie dezlânatã ºi poticnitã de pasaje din înºalã, femeia din imagine nu a fost nicio- sociologi, psihanaliºti ºi istorici de prim datã frumoasã. Cu siguranþã însã, este rang. Dupã lecturã, sesizãm cã prea puþine mama unui numãr impresionant de copii pagini îi aparþin autoarei. Restul zboarã care n-au încãput în fotografie din cauza cãtre Freud, Jung, Herbert Marcuse, Jacques numãrului ºi mai impresionant de utilaje” Ellul sau Lucian Boia. Problema principalã a (ibidem). La finalul descrierii, Alice Popescu exegetei este dorinþa de a asimila prea multe nu scapã de tirania marilor autori. Orwell ºi surse teoretice. Scrieile despre ideologia în special Kundera apar în viziunea de an- marxist-leninistã, despre caracterul sãu de samblu asupra creãrii ºi mai ales a recreãrii

1 Alice Popescu, O socio-psihanalizã a realismului socialist, Bucureºti, Editura Trei, 2009, 208 p. 12 Doar o sintezã bibliograficã

cau activiºtilor. Aceºtia din urmã rãspân- deau hotãrârile în numele unei colectivitãþi. Pentru cã forþa se afla, conform poncifelor ideologice, în mâinile unei clase dominante, ce pãrea sã fie numeroasã. De aici ºi rularea ca într-o râºniþã a sloganului „Proletari din toate þãrile, uniþi-vã !”. O socio-psihanalizã a realismului socialist se dovedeºte a fi, în primul rând, o încercare de a decela mecanismele ideologiei marxist- leniniste ºi de a surprinde impactul asupra acesteia asupra populaþiei. E mai degrabã o carte de arhetipologie, în sensul înscrierii totalitarismului de stânga într-o structurã mitico-magicã. Partea rezervatã realismului socialist îmi pare minusculã în comparaþie cu titlul. Alice Popescu se pierde în opinii despre psihologia colectivã ºi despre tehni- cile de manipulare folosite de puterea comunistã. Ar fi fost mai eficient dacã autoarea întocmea o sociologie a romanes- cului, deoarece þãranii, muncitorii, activiºtii, chiaburii (sau oricare alt „sabotor” sau „duºman al poporului”) întruchipeazã, dupã directivele ideologilor, câte un meca- nism de a gândi ºi de a acþiona. Însã autoarea nu se opreºte asupra personajelor, deºi observã cã romanul realist socialist împrumutã structura basmului: schema- tism, evoluþie narativã în cascadã, final pre- vizibil. Cercetãtoarea a ratat o temã care o putea consacra. Deºi conþine câteva observaþii îndrep- tãþite, lucrarea este haoticã. Îi lipsesc liniile directoare. Alice Popescu are idei intere- sante, dar nu le valorificã. Rãmâne la nivelul teoretic, de suprafaþã. Evitã sã cursului oficial al evenimentelor: „Ciudat defriºeze romanele deceniului al ºaselea din însã, despre realizatorii «instantaneului» nu secolul trecut, deºi materialul de studiu ºtim, cu exactitate nimic. Doar ceea ce se prisoseºte. Aºa se întâmplã când discutã poate deduce din modul ingenios în care au despre defectele prototipului uman din aranjat totul în acest cadru strâmt ºi din fap- proza realist socialistã: „Psihologic vorbind, tul (întotdeauna fundamental în istorie) de realismul socialist reprezintã literatura unui a te afla în spatele obiectivului ºi de a face tip uman marcat de de douã disfuncþii: retuºuri dupã necesitãþi” (ibidem). Cu toate dependenþa faþã de muncã ºi cea faþã de urã, cã puterea se aflã în mâna partidului unic, ambele mergând în direcþia radicalizãrii iar liderul sãu lua toate deciziile, practica tendinþelor distructive” (p. 101). Citatul ideologicã a anulat individualitatea respon- precedent constituia o zonã ce se plia pe sabilitãþii politice. Limba de lemn l-a direcþia anunþatã în titlu. înlocuit pe conducãtor cu aºa-numitele O socio-psihanalizã a realismului socialist „autoritãþi”, care luau deciziile ºi le comuni- este doar o sintezã bibliograficã. 13 preþuia ca atare: „Ce-aº voi sã ºtiu de la tine Tudor este dacã cãrþile ºi lada mea sunt în oarecare siguranþã ºi dacã pot spera sã le vãd” (p. NEDELCEA 15), scrie Eminescu, din spitalul din Döbling, la 12/24 ianuarie 1884, prietenului sãu Chibici-Râvneanu. La revenirea în capi- Avatariile tala Moldovei, Eminescu scrie aceluiaºi, la 20 octombrie 1884, despre aceeaºi ladã, de fapt toatã averea spiritualã a marelui cre- tipãririi ator: „ E lesne de-nþeles cã nu am unde pune lucrurile mele, încât ar fi foarte bine dac-ai manuscriselor pãstra tu încã câtva timp aºa-numita mea ladã”, implorându-l la o sporitã grijã a ave- rii sale: „Te rog dar sã iei tu lada de la Sim- eminesciene þion, dacã nu mai e cu putinþã sã stea acolo, pânã ce starea mea se va-ndrepta” (p. 16). Abstract Dacã Eminescu vorbeºte de o singurã The author refers to the long effort in order to ladã, au fost voci în epocã care au vorbit de publish M. Eminescu's manuscripts (also existenþa a douã lãzi cu cãrþi ºi manuscrise. known as The Eminescu Notebooks). Donated Astfel, Ilarie Chendi scrie, la 10 ani de la by T. Maiorescu to the Romanian Academy in nemurirea poetului, despre trei domni care 1902, they were used by Perpessicius and his au venit la ultima sa gazdã care au ridicat collaborators to make the first critical edition cãrþi ºi manuscrise aparþinãtoare chiria- of the poet's works. It was Eugen Simion who ºului. La 29 ianuarie 1902, Ilarie Chendi re- decided to coordinate an anastatic reproduc- vine ºi detaliazã cã acei domni „au umplut tion of those manuscripts, but his decision was douã cufere cu cãrþi ºi manuscrise” (p. 22). contested. „De la 1884 însã – scrie Chendi – de când Keywords: M. Eminescu's manuscripts, T. Eminescu s-a întors de la Viena, pânã la Maiorescu, Perpessicius, Eugen Simion, Ioana 1889, când a urmat catastrofa morþii lui, el a Bot. muncit mult. Unde sunt manuscriptele lui din acest interval? Sã fie cumva acele despre cari mi-au povestit mie bãtrânii la cari el a „Împuºcaþi-l pe Eugen Simion” stat în gazdã? La cine se vor fi aflând deci Adrian Pãunescu acele «douã cufere pline cu sãrãcia lui Eminescu»? Chestiunea tot nu e rezolvatã „Nicio faptã bunã nu trebuie sã rãmânã încã, manuscrisele lui Eminescu tot nu sunt nepedepsitã”, spune un vechi proverb ro- toate la un loc”(p. 24). Cu acelaºi ton se mânesc. Paremiologia ºi-a dovedit, ºi în ca- întreabã, la 18 iunie 1899, ºi Al. Antemi- zul de faþã, caracterul ºtiinþific. Vom aplica reanu: „Ce s-a fãcut cu manuscrisele inedite acest proverb la Avatarii ale manuscriselor rãmase dupã moartea marelui poet? Cine le Eminescu, cum se intituleazã cartea pe care posedã? De ce nu se publicã?”(p.19). o comentãm (ºi din care citãm), o culegere Dacã ipoteza ºi întrebãrile criticului ºi de studii ºi opinii ale unor personalitãþi editorului Ilarie Chendi rãmân doar marcante din domeniul culturii române, nedovedite sau retorice, o certitudine existã. alcãtuitã de Anca Silvia Bogdan ºi Marin La 25 ianuarie 1902, în ºedinþa Academiei Diaconu, cu un cuvânt înainte de Eugen Române, prezidatã de P.S. Aurelian, Titu Simion, apãrutã la Fundaþia Naþionalã pen- Maiorescu doneazã aceastã zestre cu urmã- tru ªtiinþã ºi Artã, în 2009. toarea menþiune: „De la Michail Eminescu Un scurt istoric al problemei se impune. posed – dãruite de dânsul în diferite ocazi- Este vorba de lada de manuscrise emi- uni – multe manuscripte, parte poezii pu- nesciene pe care însuºi proprietarul ei o blicate, parte încercãri, fragmente ºi vari- 14 Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene

brie 1989, când „cineva” a comandat focuri de armã spre acel edificiu (Biblioteca Centralã Universitarã Bucureºti), unde se ascundeau „teroriºtii”. Aceºtia n-au fost de- pistaþi sau executaþi, în schimb valori patri- moniale au fost distruse iremediabil. Un alt patrulea fond se aflã la Biblioteca Centralã Universitarã „M. Eminescu” din Iaºi, care cuprinde Gramatica sancritã, în total fiind vorba de 15.478 p. aflate în tezaurul Aca- demiei, ceea ce îl situeazã pe Eminescu, ºi din acest punct de vedere, „în fruntea tutu- ror ºlefuitorilor de diamante literare”, cãci, mãrturiseºte Gabriel ªtrempel, „la nimeni n-am gãsit atâta deplinã concordanþã între spiritul bântuit de furtuni ºi ecoul lui în manuscrise, ca la M. Eminescu” (p. 87). Despre gestul celebrului critic scrie, la 17/30 mai 1902, bibliotecarul Academiei, Nerva Hodoº: „Cel care s-a ocupat însã cu statornicie de soarta lui Eminescu – de glo- ria, ca ºi de viaþa de toate zilele – d. Ma- iorescu, a fãcut cel mai mare serviciu litera- turii noastre contemporane, aducând mai întâi, încredinþând apoi Academiei Române manuscriptele nefericitului poet”, dând altora posibilitatea ºi „grija de a cerceta mai departe în opera ºi în sufletul poetului pe ante de poezii nepublicate, parte studii, tra- care el cel dintâi l-a încurajat, apoi l-a apãrat duceri ºi articole în prozã”(p. 21). Donaþia – ºi care, de atunci, s-a ridicat atât de sus. târzie se datoreazã raþiunilor politice, a lui Am vãzut manuscrisele, niºte biete caete D.A. Sturdza, preºedintele Academiei. Des- zdrenþuite, în cari se poate urmãri pas cu pre aceastã donaþie, Constantin Rãdulescu- pas atât sãrmana sa viaþã rãtãcitoare, cât ºi Motru avea sã scrie: „Într-o bunã mãsurã, munca grea la care s-a supus Eminescu” (p. opera marelui nostru poet poate fi chiar 26). socotitã ca înfiatã Academiei” (p.44). La polul opus se situeazã, din pãcate, G. D. Vatamaniuc, cel mai avizat în ches- Ibrãileanu care condamnã, în septembrie tiune, lãmureºte succesiunea donaþiilor ºi 1923, gestul istoric al mentorului „Junimei”: rãspunde, în opinia noastrã, ºi întrebãrilor „Într-adevãr, nefastã inspiraþie a avut d. retorice puse de Chendi. Astfel, dupã prima Maiorescu, când a dãruit Academiei manu- donaþie maiorescianã, urmeazã a doua, tot scrisele lui Eminescu. Mai bine le-ar fi pãs- în ºedinþa Academiei Române, prezidatã, de trat la domnia sa, sub ºapte lacãte. Oare aceastã datã, de I. Kalinderu, „25 volume Academia Românã, înainte de a pune ma- manuscripte ºi 72 de volume ºi broºuri nuscrisele la dispoziþia oricui burtã-verde, tipãrite, rãmase din biblioteca pãrintelui n-ar putea lua câteva informaþii în privinþa d-sale, Ioan Maiorescu” (p. 73). A treia don- intenþiilor ºi compentenþii lui?” (p. 32). In- aþie se datoreazã lui Matei Eminescu ºi este credibil! Iatã cã ºi marile personalitãþi pot adresatã Fundaþiei Universitare din Bucu- emite judecãþi total greºite. reºti, în 1895, compusã din 25 de titluri de Acelaºi critic se ridicã vehement ºi eronat carte în 142 volume, cãrþi pierdute pentru împotriva publicãrii postumelor emines- totdeauna în evenimentele din 22 decem- ciene, considerând cã „Eminescu nu e, nu 15 Tudor Nedelcea

poate fi altul decât acela ce a voit sã fie el nale, de însemnãri uneori triviale, de forme însuºi”, cãci „dupã ce a utilizat ce i s-a pãrut vulgare ºi imperfecte” (p. 23). mai bun, a inutilizat pentru totdeauna buca- Replica vine de la N. Iorga, care procla- ta utilizatã. A aruncat-o la coº, cum s-ar mã profetic: „orice rând din Eminescu meri- zice” (p. 31). ªi, atunci, continuã în eroare tã sã fie tipãrit” (p. 42). În Note istorice asu- eminescologul Ibrãileanu, „pentru ce ne pra editãrii operei poetice a lui M. Emines- luãm noi dreptul sã-i violãm intimitãþile cu, celebrul istoric, dupã ce constatã cã „nici profesionale ºi sã-l micºorãm în faþa marelui o operã literarã eminentã, ieºitã dintr-o public? Cãci hârtuiþele rãmase de pe urma minte genialã, n-a avut trista soartã a operei unui poet, caetele, maculatura, brulioanele lui Mihai Eminescu” (p. 33), considerã, cu – aceste mãrturii penibile ale chinurilor cre- justeþe, cã e o „datorie pentru noi, pãstrãto- atoare – sunt pline de cugetãri adesea ba- rii preþioaselor caiete, pentru noi cari am 16 Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene

îngrijit atâta timp moºtenirea literarã a lui toarele volume: (vol. IV, 1952; vol. V, 1958; Alecsandri, sã începem, printr-o comisiune vol. VI, 1963; vol. VII, 1977; vol. VIII, 1988. la cari bucuros aº primi sã mã alipesc, ediþia Neliniºtit de soarta editãrii integrale, integralã a lui Eminescu, care trebuie sã fie Perpessicius se întreba cu oarecare lipsã de un monument naþional ºi pe care n-o poate speranþã: „Împlini-se-va, oare, minunea atâ- da decât Academia Românã”(p.36). ta timp râvnitã, însã pe nedrept reclamatã Ideea ediþiei integrale, vãzute ca monu- înainte de vreme? Le va fi dat, oare, celor ment naþional, sub egida celui mai înalt for din pragul veacului al XXI-lea sã salute ºtiinþific din România, este preluatã de aca- ediþia în foarte multe volume, integralã ºi demicianul Perpessicius, în 1939. criticã, a operei lui Eminescu?” (p. 48). Încercãri de editare a operei eminesciene, Minunea râvnitã de Perpessicius ºi de alþi cât mai integral, au aparþinut lui Ilarie iubitori de literaturã a fost împlinitã, graþie Chendi (Literatura popularã, 1902, ºi Poezii unui colectiv al Muzeului Literaturii postume, 1905), Nerva Hodoº (Poezii pos- Române, condus de Al. Oprea, colectiv coor- tume, 1902), I.A. Rãdulescu-Pogoneanu (în donat de acad. D. Vatamaniuc (Petre Creþea, „Convorbiri Literare” publicã „masive pa- Al. Surdu, Olga Busuioceanu, Simona Cio- chete inedite”, în 1905), Ion Scurtu (Scrieri culescu, Anca Costa-Foru, Eugenia Oprescu, politice ºi literare, 1905), C. Botez (în 1933, Claudia Dimiu, Aurelia Dumitraºcu). prima ediþie criticã a antumelor). Eforturi Cu mare scandal, din raþiuni extralite- editoriale lãudabile au depus A.C. Cuza, N. rare, a apãrut în 1980, Opere, vol. IX, primul Iorga, I. Bian, Al. Rosetti. volum din publicistica eminescianã, coor- Dar Perpessicius este editorul mult aº- donat de D. Vatamaniuc ºi prefaþat de Al. teptat, care s-a ridicat, ca ºi D. Vatamaniuc Oprea, urmat de vol. XI (1984); XII, 1985; mai târziu, la nivelul creaþiei eminesciene. XIII, 1985, volumul X, tipãrit în 1989, fiind În prefaþa primului volum, el menþioneazã difuzat abia dupã Revoluþia din decembrie cã, dupã donaþia lui Titu Maiorescu, 1989. editarea operei lui Eminescu „intrã într-o Directorul Bibliotecii Academiei Româ- nouã fazã”, spre o ediþie „integralã ºi crit- ne, acad. Gabriel ªtrempel, îndreptãþit sã icã”, nãzuind sã ducã la bun sfârºit constate o „obosire fizicã a filelor celor mai „împlinirea acelui corpus eminescianum, la multe dintre manuscrise”, obligându-l la care ºi memoria poetului ºi obligaþiile cul- „mãsuri drastice de protejare a acestor turii contemporane, ºi nãzuinþele ani de ani comori fãrã egal ale neamului nostru” (p. amânate au deopotrivã dreptul”(p. 42). 85), va remarca cã „abia dupã aceastã ope- În celebra Scrisoare cãtre editorul emi- raþiune [de editare integralã, n. n.] manu- nescian, integral, din anul 2000, text publi- scrisele îºi vor gãsi într-adevãr odihna me- cat în 1964, deplânge cã, de la donaþia din ritatã, dupã atâþia ani de cercetare” (p. 89). 1902, a trecut atâta vreme „ºi încã nu s-a A doua operaþie necesarã ºi strigentã, putut realiza întreg acel corpus emines- dupã tipãrirea, în integritate ºi spirit critic, a cianum, la care Nicolae Iorga, când socotea creaþiei eminesciene este „editarea întocmai, cã orice rând din Eminescu, de orice naturã, facsimilarea Caietelor lui Eminescu” (p. 53), meritã sã fie editat” (p. 46), deºi „gânduri de cum propunea Constantin Noica, care s-a editare integralã” au existat pânã la mono- luptat cu toate forurile literare, ºtiinþifice grafia lui G. Cãlinescu. sau politice din regimul comunist în vede- Proiectat, iniþial în 14 volume, apoi în 20, rea facsimilãrii celor 44 de caiete „spre a se de Perpessicius, acesta a editat, sub egida vedea ce a fãcut, cât a trudit ºi cât ºtia Emi- Fundaþiei pentru Literaturã ºi Artã „Regele nescu în ceasul acela al culturii româneºti” Carol II”, condusã de Al. Rosetti, primele (p. 54). trei volume în perioada interbelicã (vol. I, Filosoful de la Pãltiniº a avut un cult 1939, 3300 ex.; vol. II, 1943, 3900 ex.; vol. III, pentru „miracolul eminescian” ºi, îmbol- 1944, 3626 ex.). nãvindu-se de „eminescianitã”, a militat, Apoi, postbelic au fost editate urmã- pânã la sfârºitul vieþii, pentru facsimilarea 17 Tudor Nedelcea

tuturor caietelor în „întregul lor” (p. 54), care „dau o imagine a pietãþii faþã de culturã pe care nu ºtiu câte alte naþiuni o pot pro- duce”, pentru cã „totul îl intereseazã pe Eminescu, nu doar creaþia literarã, ci ºi lite- raturile lumii; filosofia, ca ºi astronomia, matematicile, fizica ºi chimia; istoria, ca ºi economia; limbile clasice ºi cele moderne, cuvântul strãin ºi cuvântul românesc”(p. 54). Pentru realizarea acestui vis, a cutreerat între 1968-1987, ca altãdatã Eminescu, þara în „cruciº ºi-n curmeziº”, a þinut conferinþe publice, a susþinut ideea pânã la cele mai înalte foruri, a creat o ºcoalã în acest sens, pentru ca fiecare capitalã de judeþ sã fie în posesia acestei moºteniri miraculoase cu „deschiderea lor cãtre universalul culturii ºi cel al limbilor” (p.56). Lipsa mijloacelor tehnice ºi a specialiº- tilor români nu l-a împiedicat pe C. Noica sã persevereze în idee, convins, pe de o parte, cã „la scara culturii noastre, funcþia lui Eminescu poate fi mai vie decât cea a lui Shakespeare în Anglia sau a lui Goethe în Germania, el fiind „o conºtiinþã de culturã completã” (p. 56), iar pe de altã parte, cã unul din „rosturile ediþiei facsimilate [este] tocmai acela de-a forma cercetãtori” (p.56). Simion realizeazã ceea ce C. Noica doar Reluând ideile lui N. Iorga („orice rând visa, adicã facsimilarea manuscriselor, spe- din Eminescu trebuie fãcut cunoscut”) ºi G. rând „ca lumea româneascã sã devinã mai Cãlinescu („nu e nimic de fãcut cu caietele bunã, mai frumoasã ºi mai aptã pentru cul- astea decât sã fie redate întocmai”), Noica tura de performanþã” (p. 79). În marile cul- demonstreazã valoarea intrinsecã a manu- turi ale lumii, doar Valery ºi Leonardo da scriselor eminesciene, care „nu sunt de Vinci s-au bucurat de realizãri comparabile vãzut, sunt de pipãit, de absorbit prin toþi cu cea a lui Eugen Simion, care a participat porii”, ele se constituie într-un „laborator, dacã vreþi, este subsolul geniului lui, dacã ºi la editarea publicisticii eminesciene ca vreþi, este haosul germinativ. E un haos, e o „tânãr ºi ºomer”. dezordine bunã aici, e o zãpãcealã în manu- Împlinirea gândului noician de a reda nu scrisele astea care trezeºte la viaþã”(p. 59), iar un alt, ci „Eminescu total” ar fi trebuit sã fie dacã nu ne hrãnim cu Eminescu, „acesta al pentru Eugen Simion un prilej de bucurie haosului germinativ”, „atunci vom rãmâne sufleteascã. Prea puþini au fost cei care au în culturã mai departe înfometaþi” (p.60). apreciat gestul sãu editorial de facsimilare Dar spune, pragmatic, filosoful: „Trebuie (Ion Simuþ, Dan Mircea Cipariu, Al. ªtefã- sã facem lucrurile desãvârºit de bine. De- nescu, C. Barbu, M. Cimpoi, A. Pãunescu, I. sãvârºirea înãbuºe câteodatã sãvârºirea” Cristoiu, Victor Crãciun, Ion Deaconescu, I. (p.56). Buducã, N. Georgescu etc.). Majoritatea Despre necesitatea facsimilãrii s-au mai specialiºtilor au preferat sã tacã. pronunþat Mihai Ciurdaru ºi I.M. ªtefan. O primã loviturã dateazã din 2006: dupã Spre a nu rãmâne înfometaþi în culturã, apariþia primelor opt volume, Editura peste ani, începând cu 2004, acad. Eugen Academiei Române (?!) întocmeºte un caiet 18 Avatariile tipãririi manuscriselor eminesciene

de sarcini prin care solicitã continuarea CD-urilor oferite ca suvenire de la nunþi, tipãririi manuscriselor nu la Monitorul botezuri ºi absolviri” (p. 135). Replica lui Oficial, ci la o tipografie din Buzãu sau din Eugen Simion la aceastã afirmaþie este con- Oneºti. Se pierd 10 milioane lei, timp ºi cludentã: aspiraþia spre elitism a Ioanei Bot nervi, iar însuºi preºedintele în exerciþiu al „se poate psihanaliza” (p.140). Academiei Române, Ionel Haiduc, „a gãsit Un oarecare C. Vicã, în ton ºi toane cu rãspunsuri nãucitoare pentru un om de cul- Ioana Bot, considerã cã preþul tipãririi este turã” (Dan Mircea Cipariu), considerând ca mare, cã este o „glumã proastã pe bani pu- rentabilã financiar tipãrirea acestor manu- blici, pentru cã manuscrisele nu sunt accesi- scrise într-o tipografie modestã, dar ieftinã bile liber (cu toate cã sunt bunuri publice) ºi, sau „poate vom publica în strãinãtate” (p. chiar dacã ar fi fost, nu pot fi utilizate în 126). Este inadmisibil ca un preºedinte de cercetare” (p. 149). C. Vica îl contrazice pe C. academie sã nu realizeze cã nu poþi face Noica! Un alt oarecare, Andrei Matzal, vrea experimente tipografice cu o asemenea va- sã iasã în evidenþã, ca ºi altãdatã Caion sau loare spiritualã, în condiþiile în care scana- Sorin Toma, acuzând de nerentabilitate rea excepþionalã a acestora de cãtre prof. financiarã finalizarea facsimilãrii ºi tipãririi Mircia Dumitrescu (facsimilele astfel rea- manuscriselor eminesciene. lizate sunt mai lizibile decât originalele) nu De aici pânã la anonimul „om de afaceri” puteau fi realizate în oricare tipografie. din Timiº, Mircea Popescu, nu este decât un Având „ºi calitatea rarã de a nu-ºi pãrãsi pas, pe care acesta îl face reclamându-l pe proiectele, de a fi conform cu sine însuºi, în „numitul” Eugen Simion, cu „domiciliu diversele clipe ale vieþii, de a considera ca- necunoscut”, la DNA. „Faptele numitului racterul un corolar al talentului” (p. 183), Eugen Simion în coordonarea, conducerea cum îl defineºte cu obiectivitate scriitorul ºi administrarea acestui proiect constituie Adrian Pãunescu, care a sprijinit, în calitate fapte de corupþie în conformitate cu legis- de ºef de comisie senatorialã, acest mãreþ laþia în vigoare ºi vã solicit sã declanºaþi proiect cultural, Eugen Simion reia tipãrirea urmãrirea penalã în acest caz”(p. 147), manuscriselor ºi, astfel, în 5 ani ( 2004-2009) reclamã, la 16 iunie 2009, denunþãtorul a tipãrit în 38 de volume toate cele peste penal Mircea Popescu din Timiºoara, mem- 15.000 de pagini, sub egida Academiei Ro- bru PNL (oare, ce are de zis conducerea mâne în colaborare cu Editura Enciclo- PNL?!), propunând ca martori pe ... Ioana pedicã, la început, apoi cu Biblioteca Aca- Bot ºi C. Vicã, ceea ce demonstreazã o acþi- demiei Române ºi Fundaþia Naþionalã pen- une conjugatã. tru ªtiinþã ºi Artã, volume care au fost do- Promt ºi corect scrie Ion Cristoiu: nate, conform unei decizii a Prezidiului „România dã peste margini de nebuni care Academiei Române, condus de însuºi Eu- comit plângeri pe bandã rulantã cãtre toate gen Simion, marilor biblioteci din þarã. instanþele naþionale ºi internaþionale” (p. Principalii sãi colaboratori: Mircia Dumi- 162) sau Alex ªtefãnescu: „Ce motiv ar avea trescu ºi Gabriela Dumitrescu. cineva sã profaneze o asemenea izbândã? ªi, în cel mai bizar spirit românesc, în loc [...] Au fost multe certuri ruºinoase în viaþa de laude binemeritate, pentru finalizarea noastrã publicã de-a lungul anilor, dar acestui proiect editorial de interes naþional, aceasta le întrece pe toate” (p. 164). Eugen Simion este contestat cu duritate ºi O observaþie pertinentã constatã Ion chiar reclamat la DNA. Spânu: „ Nu ºtiu cum se face cã majoritatea Prima ºi cea mai vehementã contestatoa- intelectualilor care-l denigreazã pe M. re este un... eminescolog, Ioana Bot, prode- Eminescu primesc, mai devreme sau mai can al Filologiei clujene. Doamna emines- târziu, burse în Occident sau stipendii la colog considerã cã „aceasta nu e o ediþie care nimeni n-ar fi îndrãznit sã râvneascã” geneticã ºi electronicã a manuscriselor emi- (p. 165). nesciene, ci un picturial cu poze ale Cu amãrãciune, Eugen Simion scrie: „nu paginilor, de complexitatea informaticã a mã aºteptam sã primesc recunoºtinþa jertfei 19 Tudor Nedelcea

mele patriotice, dar nici sã fiu dat pe mâna Eugen Simion spera, prin implinirea poliþiei nu gândeam sã ajung. Dovadã cã acestui gând miraculos, „ca lumea româ- istoria este inepuizabilã” (p.13). În loc sã-ºi neascã sã devinã mai bunã, mai frumoasã ºi consacre timp ºi puterea de muncã în folo- mai aptã pentru cultura de performanþã”, sul altor cãrþi, Eugen Simion, „creatorul ºi dar una lume, nemernicã din fire, nu poate istoricul literar al tuturor superlativelor fi îmblânzitã, precum Vulpea din Micul spirituale” (Adrian Pãunescu), trebuie sã Prinþ a lui Antoine de Saint-Exùpery. Ne- rãspundã acuzaþiilor nedrepte ºi nefondate mernicii cu nemernicia lor nu pot înãbuºi ale unor confraþi sau procurori. marile proiete culturale româneºti. Iar Eu- Nemernicia româneascã, invocatã de C. gen Simion a dovedit, de atâtea ori, cã nu se Noica ºi greu suportatã de Eugen Simion, lasã înfrânt, cã nu-ºi abandoneazã ideile ºi iese din nou la ivealã prin oamenii ei, proiectele, biblioteca proiectelor eºuate loveºte moraliceºte ºi încearcã acelaºi lucru fiind doar o simplã sintagmã. ºi penal. Prin sãvârºirea tipãririi manuscriselor „Fantezia denunþãtorului meu – comen- eminesciene, Eugen Simion completeazã, teazã Eugen Simion – este, ca ºi a celor care extrem de onorant, în istoria culturii ro- i-o cultivã, neagrã, absurdã ºi înjositoare mâneºti, triada începutã de Perpessicius ºi pentru spirit. Miroase a diversiune. Rãmâne continuatã de D. Vatamaniuc, este nu numai doar întrebarea dacã Eminescu ºi cei ce vor un pertinent cercetãtor al operei autorului sã facã ceva pentru opera lui meritã aceste Odei în metru antic, ci ºi un editor de mizerii morale. Întrebare retoricã, desigur” vocaþie ºi competenþã, dovedite ºi în celebra (p. 156). colecþie Pleiade. 20 Document

Valentin COS, EREANU Jurnalul Junimii

Abstract Junimea Journal is a part of the Ipotesti assets since 1974 and it is one of the most precious unique exemplares of the Memorial Ipotesti- Mihai Eminescu National Research Centre. Today it belongs to the National Library of Poetry, a component part of the memorial Ipotesti and it is classified as Thesaurus, according to the law in force. The Journal has been published once, in 1933, by I. E. Torouþiu, in Studies and Literary Documents, vol. IV. (Publishing House of the Bucovina Institute of Graphic Arts). Having a size of 25×35 cm, the Journal contains eighty two leafs. Of all these, fifty seven leafs were written by hand by the historian A. D. Xenopol, after being elected the secretary of the Junimea Society, who recorded the minutes of the meetings, counted up to sixty four. Junimea Journal con- tains evidence of the cultural and intellectual atmosphere, in which formed the great personalities of Romanian culture. The historian recorded the minutes since the 19-th of October 1865, until on September 13, 1873. Thus, for a period of nine years the image upon Junimea Society can be recov- ered and the cultural, intellectual, literary and political climate in which formed Mihai Eminescu became relevant. First of all, Junimea members have developed the working tools of creation, language, whose mor- phology, syntax and language spell were ruling by major ambiguities. Mihai Eminescu was to have the decisive role in that, because at a time when rules were not set in language, Eminescu would translate from Kant, inventing with genius the Romanian philosophic terminology, also putting the foundations of modern Romanian Language, as well as those of journalism. To note are the strong relationships the members of Junimea had with representatives of the German culture of the time. Junimea Journal is not found by chance in Ipotesti. Mihai Eminescu attended two meetings: one on September 1-st 1873, when he read Egipetul and the story Poor Dionysus. In the second meet- ing (September 7 1872), the poet reads two poems: Angel and Demons and Blue Flower. In order to understand the appreciation Eminescu had enjoyed from Junimea side, we have to note that at the meeting on the 6th of October 1872 all the poems published till then were read - rare thing, because the poet was somewhat at the beginning of his career, at least for Junimists. In the meeting note it is decided for the next meeting, inter alia, to discuss the subsidy to be granted for studies of Eminescu in Vienna. The decision is taken, but in the meeting on September 22, when the subsidy is provided to the poet, as it was provided to Slavici only, for the same purpose, so far. Key words: Junimea Journal, Eminescu, Memorial Ipotesti, A.D. Xenopol, poems, story, subsidy, Vienna.

Jurnalul Junimii face parte din fondul ipo- este încadrat la categoria Tezaur, conform teºtean, începând din anul 1974, ºi este unul standardelor prevãzute de Legea nr. dintre cele mai valoroase unicate ale Memo- 182/2000. rialului Ipoteºti - Centrul Naþional de Studii Jurnalul a fost tipãrit o singurã datã, în Mihai Eminescu - astãzi parte a fondului 1933, prin grija istoricului literar I. E. To- Bibliotecii Naþionale de Poezie, bibliotecã rouþiu, în volumul IV de Studii ºi Documente componentã a Memorialului. În prezent, el Literare, Junimea (Bucureºti, Editura Insti- 21 Valentin Coºereanu

tutului de Arte Grafice Bucovina). Întrucât nicele relaþii ºi strânsele legãturi pe care le ediþiile Studiilor la care ne-am referit anteri- aveau junimiºtii cu reprezentanþii culturii or au ajuns ºi ele unicat, ne facem o datorie germane din acea vreme. Ajutorul acordat de credinþã din a semnala acest preþios do- filozofului Ludwig Andreas Feuerbach, care cument. Publicãm în integralitatea ei, fiºa la sfârºitul vieþii sale fu lovit de o mulþime de trecerii jurnalului la categoria Tezaur: nenorociri ºi care l-au adus în totalã stare de De format 25×35 cm, documentul are ruinã materialã2, i-a asigurat o existenþã optzeci ºi douã de file. Din totalul acestora, decentã timp de doisprezece ani. Aceasta se cinzeci ºi ºapte sunt scrise de mâna istoricu- datoreazã ºi Junimii ieºene, aºa cum reiese lui A. D. Xenopol, dupã ce a fost ales secre- din acest document. tarul Societãþii ºi prin care sunt consemnate Procesele-verbale aduc în prezent mãr- procesele-verbale ale ºedinþelor, în numãr turia unei societãþi moderne, care – dupã de ºaizeci ºi patru. Dacia literarã – continua, desãvârºind unele Jurnalul Junimii conþine mãrturii ale dintre cele mai serioase probleme de litera- atmosferei cultural-intelectuale, în care s-au turã, limbã ºi culturã naþionale. Mai întâi, format personalitãþi de seamã ale culturii însã, trebuia pus la punct instrumentul de româneºti, cãci ceea ce a trebuit sã atragã de la lucru al creaþiei, limba, în morfologia, sin- început pe poet la Junimea este cultura serioasã taxa ºi ortografia cãreia domneau ambigui- a celor mai mulþi dintre junimiºti [...], precum ºi tãþi majore. Prescriptele verbale aduc în prim- nuanþa germanistã a studiilor acestora.1 Xe- plan faptul cã membrii societãþii produc nopol transcrie procesele-verbale anterioare lucrãri originale în mai toate domeniile scrise pânã atunci pe foi volante, începând importante ale culturii, cu preponderenþã în cu ºedinþa întâi, din 19 octombrie 1865, pânã cel literar, istoric ºi filologic. Mihai Emines- în data de 19 noiembrie 1871, când se decide cu avea sã aibã rolul hotãrâtor întru aceasta, a se înfiinþa o condicã pentru trecerea resumatu- cãci într-o vreme când abia se trecea de la lui ºedinþelor. Acesta a continuat sã scrie pro- alfabetul chirilic la cel latin (perioadã care a cesele-verbale ale ºedinþelor pânã la 13 sep- durat aproximativ zece ani!), când regulile tembrie 1873. Aºadar, pentru un interval de nu erau încã fixate în limbã, Eminescu va nouã ani se poate reface imaginea asupra traduce din Kant, inventând cu genialitate societãþii Junimea, devenind relevant clima- terminologia filosoficã româneascã, pu- tul cultural, intelectual, literar ºi politic în nând, totodatã, bazele limbii noastre mo- care s-a format Mihai Eminescu. Prin aceas- derne, precum ºi pe cele ale publicisticii. ta, Jurnalul Junimii este o veritabilã frescã a Câtã responsabilitate ºi curaj trebuia sã ai societãþii de dupã 1850. De remarcat puter- spre a citi în cenaclul Junimii o spune

1 George Cãlinescu, Viaþa lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literaturã, 1966, p. 166 2 I. E. Torouþiu, Studii ºi Documente Literare, Junimea, vol. IV, p. 30 (Note) 22 Jurnalul Junimii

Eminescu într-o scrisoare cãtre Negruzzi: Spun drept cã n-aveam de gând a mai tipãri ver- suri. Aceastã curã radicalã de lirism o datoream Junimii din Iaºi, cãci desigur cã pentru convul- siuni lirice râsul e mijlocul cel mai bun ºi ... cel mai rãu. Atârnã adicã totdeuna de valoarea ce este-n ele ºi de valoarea ce le-o dã autorul.3 În fine, Jurnalul Junimii nu se gãseºte întâmplãtor la Ipoteºti. Mihai Eminescu este prezent la douã ºedinþe, mai ales dupã ce-l aduce cu el ºi pe Creangã, care va debita cu spontaneitate din aºa-zisele þãrãnii, înspre marele haz al societãþii. Eminescu este pre- zent în jurnal la douã dintre ºedinþe. Prima datã, la 1 septembrie 1873, când citeºte “fragmente din Diorama, ºi anume Egipetul ºi inceputul Evului de mijloc. Apoi ceteºte novela sa Sermanul Dionisie”. Comentariile fãcute de Pogor ºi Maiorescu sunt cã “sfârºitul ºi modul deslegãrei nu corespunde cu caracterul întregei scrieri”. Cu toate acestea, nuvela “Se primeºte pentru a se tipãri”. E posibil ca Emi- nescu, dupã obiceiul cunoscut sã fi prezen- tat cenaclului junimist o primã variantã, ca apoi s-o fi corijat ºi în funcþie de observaþiile fãcute. Era la începuturi, când îi scria lui Neguzzi: “(Viena, 6 feb. ‘871) Mã mir de ce mai Cea de-a doua ºedinþã la care a citit cereþi autorizarea mea întru suprimarea strofelor Eminescu este cea din 7 septembrie 1872. rele când eu v-am dat-o de mult cu atâta în- Aici “D. Eminescu ceteºte doue poesii: Ãnger ºi credere ºi, vã asigur, cu atâta bucurie. ªtergeþi Demon ºi Floare albastrã, care ambele se pri- numai, pentru cã nu sânt înamorat deloc în ceea mesc“ ºi care apar, de altfel, tipãrite în pres- ce scriu; ºtiu numai prea bine cã chiar ce rãmâne tigioasa revistã ieºeanã, Convorbiri literare neºters nu-i de vo samã deosebitã”4 din anul urmãtor, 1873, VII, p. 16-18. Pentru Mai târziu, în epoca maturitãþii ºi a înþelege la justa valoare aprecierea de care responsabilitãþii sale artistice, îi va scrie se bucura Eminescu la Junimea, remarcãm aceluiaºi Negruzzi în cu totul alt fel, sãtul faptul cã în ºedinþa din data de 6 octombrie probabil de greºelile frecvente care apãreau 1872 “Se cetesc poesiile lui Eminescu, publicate în publicaþiile vremii: “(Bucureºti, 9-23 febru- pãnã acuma”. Un lucru rarisim ºi de mare arie 1878) Deci trimit aceastã coalã de versuri, apreciere, cãci poetul era oarecum la fãcând trei rugãminþi cât se poate de stãruitoare, începutul drumului – cel puþin pentru juni- a cãror împlinire voi privi-o totdeuna ca un miºti. În notã se ia hotãrârea ca la ºedinþa deosebit semn de prieteºug 1° Sã nu se schimbe viitoare, printre altele, sã se discute sub- nimic din ceea ce am scris, cãci, îndatã ce ies ti- venþiunea de acordat lui Eminescu pentru pãrite cu iscãlitura mea, rãspunderea greºelelor studii, la Viena. Hotãrârea se ia în ºedinþa mã priveºte pe mine; 2° sã se tipãreascã tuspatru din data de 22 septembrie, când se dã poe- deodatã; 3° sã nu aibã, în marginile putinþii, nici tului subvenþiunea acordatã pânã acuma lui o greºalã de tipar.”5 Slavici întru acelaºi scop.

3 Mihai Eminescu, Opere XVI. Corespondenþã, Editura Academiei Române, Bucureºti 1989, p. 348. 4 Mihai Eminescu, Opere XVI. Corespondenþã, Editura Academiei Române, Bucureºti 1989, p. 38. 5 Mihai Eminescu, Opere XVI. Corespondenþã, Editura Academiei Române, Bucureºti 1989,p. 348. 23 Convorbiri

André MÜLLER în dialog cu Günter GRASS: “Omul este aici, în raport cu existenþa pãmântului, doar un oaspete trecãtor” Traducere de Daniel STUPARU Abstract This interview realized by André Müller was published on the 2nd of August 2009 in "Frankfurter Rundschau" and in "Berliner Zeiung". After that it was included into "Falter" journal of Vienna on the 14th of August 2009 and in "Weltwoche" of Zürich (10th September 2009). Keywords: Günter Grass, literature, politic, utopia, Nobel Prize.

ANDRÉ MÜLLER: La toamnã veþi împlini Mai dansaþi? optzeci ºi doi de ani. Puterea dv. de creaþie Da, încã dansez ºi intenþionez sã dansez este neostoitã. în continuare. Cu statul în cap e mai greu. GÜNTER GRASS: Da, în ciuda tuturor Aveam obiceiul sã fac asta la fiecare cinci adversitãþilor. ani, cu ocazia zilei mele de naºtere, în sânul În romanul dv. autobiografic, Cutia, copiii dv. familiei. Lucrul ãsta nu l-am mai fãcut când se mirã, citez, „cum a reuºit de fiecare datã sã am împlinit optzeci de ani, la rugãmintea scrie bestseller dupã bestseller, indiferent ce copiilor. Mi s-a interzis din raþiuni legate de aveau de reproºat cârcotaºii, slujbaºi cu sim- sãnãtate, de teamã cã mi s-ar putea întâm- brie pe la te miri ce ziar“. Copiii dv. însã nu pla ceva. La ºaptezeciºicinci de ani încã mai au o explicaþie pentru acest lucru. fãceam lucrul acesta – e-adevãrat cã nu mai Nici eu nu am vreo explicaþie. Sunt la stãteam chiar drept, dar încã mergea. rândul meu uimit, dar ºi recunoscãtor. La Suferiþi din pricina vârstei? lecturile mele publice sunt trei generaþii de Mã rog, mai scârþâie câte ceva pe ici, pe cititori în salã, lucru care mã bucurã. Fiii ºi colo. Am câte un bypass în fiecare picior, fiicele mele, care între timp au devenit dar nu mã vait. Avantajul bãtrâneþii ar fi adulþi, dau uneori dezaprobator din cap, faptul cã multe din lucrurile care treceau pentru cã eu nu renunþ ºi continui sã scriu. înainte pe lângã mine oarecum firesc, ca de Ei cred cã treptat ar trebui sã mã retrag, sã la sine înþelese, cum ar fi trecerea anotim- devin mai discret ºi sã mã bucur de purilor, acum le percep mai acut. bãtrâneþe. Dar nimic nu ajutã. Nu am cum Vã gândiþi cã ar putea fi pentru ultima oarã. sã nu scriu. Exact. Atunci când aþi început sã lucraþi la primul În volumul dv. de poeme apãrut în 2003, ºi pânã azi cel mai celebru roman al dv., Toba Cele din urmã dansuri, celebraþi potenþa de tinichea, apãrut acum 50 de ani, “limba- dv. sexualã. Un poem este intitulat Lovituri jul v-a surprins”, citez, “ca diareea”. puternice. În altul stã scris: „Vino, aºeazã- Da, ºi diareea continuã, dacã preferaþi a- te lângã mine, câtã vreme odorul încã se mai ceastã formulare. Eºti uimit ºi îngrozit deo- þine pe picioare...“ potrivã, ca autor, atunci când la masa de scris E vorba de gratitudine faþã de faptul cã la te simþi dintr-o datã un instrument. Per- vârsta mea acest lucru încã e posibil. sonajele dobândesc o anumitã autonomie ºi Faþã de cine? îþi dai seama cã literatura are o viaþã a ei. Mã rog, faþã de cel care se þine încã pe 24 Günter Grass

Dar existã posibilitatea ca anumite orga- nisme mai rezistente sã reuºeascã sã supra- vieþuiascã declinului nostru, aºa încât pla- neta se va „vindeca” de oameni, în perioade pe care nu le putem preconiza. În 1982 aþi constatat deja trist: „Nimicirea umanitãþii a început deja.“ Asta s-a petrecut cu ocazia decernãrii premiului Feltrinelli la Roma. Acolo s-a în- tâmplat ceva foarte interesant. Pe unul din scaunele din faþã stãtea preºedintele Italiei, Pertini, pe care îl preþuiam în mod aparte. Se þinuserã nenumãrate discursuri în acea zi, iar el adormise. Apoi a venit rândul meu sã vorbesc. Secretarul lui îi traducea vorbele mele ºi dintr-o datã el s-a trezit ºi a devenit atent; ulterior a venit sã mã îmbrãþiºeze. Are însã un politician, care ar trebui sã ofere soluþii, dreptul sã îºi manifeste pesimismul? N-aº vrea sã numiþi asta pesimism. Prognozarea sfârºitului omenirii este o introspecþie realistã ºi umilã a realitãþilor care decurg direct din comportamentul nos- tru. Am devenit capabili de orice, cu o vitezã de necrezut. Invenþii ºtiinþifice pe care nu le putem controla dau peste noi. Legislaþia e rãmasã în urmã, ºchioapãtã. Încã nu am învãþat sã spunem nu, în baza raþiunii anumitora din nenumãratele lucruri picioare. pe care le putem face. Recunoaºterea faptu- Deci dacã veþi avea probleme cu erecþia, lui cã totul se sfârºeºte poate fi asociatã dor- inþei de a lãsa globul pãmântesc în condiþii înseamnã cã s-a cam terminat totul? acceptabile, atunci când îl pãrãsim. Nu asta vreau sã spun. Aº constata cu Cu demnitate. mâhnire acest lucru, dar cu siguranþã aº Da, cu decenþã, cu mai puþinã mizerie, continua sã scriu. fãrã trupuri radiante, fãrã moºteniri de Nu vi se pare oribil faptul cã trebuie sã genul ãsta, care vor avea un efect chiar mai murim? distructiv atunci când vom fi demult ple- Nu, deloc! Dimpotrivã, un scenariu de caþi. coºmar îmi pare mai degrabã a fi cãutarea La urma urmei nu sunt ºi operele de artã tot nemuririi, a unei vieþi asigurate veºnic prin gunoi? Aceste grãmezi de cãrþi, picturi ºi medicinã. Lumea nu ar mai consta decât din sculpturi sau edificii conceptuale? moºnegi. Vedeþi dv., de la romanul meu N-aº zice asta. ªobolanul - care a fost fãcut praf de criticã, ªi care este salvarea? lucru care s-a accentuat de altfel la cãrþile ul- Asta nu mai ºtiu. terioare - mi-a devenit foarte clarã perspec- Joseph Beuys, pe care nu îl apreciaþi foarte tiva sfârºitului nostru ca indivizi ºi chiar al tare, a numit gândirea purã o formã de artã. omenirii în ansamblu, pe acest pãmânt. Ce înseamnã gândire purã? Nimic nu e Omul este aici, în raport cu existenþa pã- pur pe lumea asta. Am descris asta în mântului, doar un oaspete trecãtor. Suntem romanul meu, Ani de câine. Sarea nu e purã. aici pentru a ne pregãti propria nimicire. Zãpada nu e purã. Nici lumina nu e purã. 25 Convorbiri

Nu existã doar alb ºi negru. Existã doar tonuri de gri. Acesta este secretul graficii mele. Da, numai cã eu vorbesc despre gândire, care nu se materializeazã într-o operã anume, ºi de aceea nu lasã niciun fel de urme. Doar cu gânditul nu merge. Beuys i-a declarat pe toþi artiºti. Aºa cã toþi se apucã de artã, deºi nu au niciun pic de talent, iar acum avem aceste lucruri absolut inutile, pe care le vedeþi peste tot. Aveþi vreo utopie? Nu, dar sunt totuºi nebun dupã viitor, dupã toate aceste lucruri încã posibile. Aþi afirmat undeva: „Literatura trãieºte din crize. Ea prinde viaþã printre ruine. Aude pulsul viermelui... Noi, scriitorii, suntem jefuitori de morminte. Trãim din lucruri gãsite, din moºtenirea ruginitã a rãzboiului.“ Cu alte cuvinte: sursa de inspiraþie a materi- alului dv. literar vine din catastrofe. Dacã tot vorbiþi de catastrofe, atunci mã gândesc printre altele la toatã aceastã vãicãrealã - justificatã, de altfel - cu privire la marea crizã financiarã, care e de fapt o crizã a sistemului, ºi la consecinþele acesteia la nivel social, care sunt groaznice. Cu toate astea sunt convins cã artele vor profita de pe urma acestui lucru. Tocmai. Acest lucru nu ar corespunde planului Dacã ar fi sã ne raportãm la literaturã ca divin. formã de artã, atunci am putea spune cã În primul rând asta, în al doilea evocarea aceastã crizã va redirecþiona literatura, care scopului final al unei lumi ideale, fericite, se rezumã la aceastã scriiturã mediocrã ce aºa cum apare acest lucru în mai toate ide- prolifereazã în prezent, o literaturã mes- ologiile, este întotdeauna asociatã cu fricã ºi chinã, centratã în jurul eului, în cadrul cãreia doar capriciul personal ºi amorul oroare. Fiecare utopie subîntinde aceastã propriu joacã vreun rol. coerciþiune cãtre fericire ca þel. Refuz acest Nu e cinic sã spui cã scriitorului îi foloseºte tip de abordare. Prefer sã rãmân alãturi de de fapt rãul din lume, în mãsura în care dã Kant, care observã cã omul e o bucatã aripi artei sale? strâmbã de lemn, din care nu poþi face ceva De ce ar fi asta cinic? E un avantaj, dacã drept. Altfel se rupe. o crizã poate da naºtere mãcar la atâta Luptaþi pentru o lume mai bunã, dar de fapt lucru. nu credeþi cã e cu adevãrat posibilã. Aþi renunþa la artã de dragul unei lumi mai Pornesc de la ideea cã lumea în care bune? trãim e un haos. Dar trãiesc totuºi cu Nu înþeleg la ce vã referiþi. plãcere, iubesc viaþa. Am cãlãtorit mult în Dacã lumea ar fi în regulã, arta ar deveni Asia. Am trãit o vreme cu soþia mea în superfluã, în baza tezei dv. Calcuta. Acolo, unde am întâlnit oameni Dar nu am susþinut niciodatã cã lumea ar care radiau de vitalitate, deºi trãiau în sãrã- putea fi vreodatã în regulã. cie ºi mizerie, pot spune cã am învãþat ceva 26 Günter Grass

despre viaþã. instinctiv? Mai exact? Cu Ernst Jünger nu m-am întâlnit decât Faptul de a rãmâne senin, de a-þi pãstra indirect la un moment dat, atunci când a buna dispoziþie, chiar ºi în vid. Nu trebuie apãrut romanul meu Câmp întins, iar Marcel sã îþi doreºti prea multe. Îmi doresc un haos Reich-Ranicki ºi toþi ceilalþi au tãbãrât pe cu proiecte ºi execuþie ceva mai bune. Aºa aceastã carte, conºtienþi totuºi cã fac o m-am exprimat cândva. Un politician tre- greºealã. Atunci a fost întrebat ºi Jünger ce buie sã acþioneze pragmatic. pãrere are despre carte, iar el a rãspuns cã e Sunteþi totuºi un artist. scrisã foarte bine. Scuzaþi-mã, dar sunt ºi cetãþean în acelaºi În cartea La zidul timpului Jünger scrie: timp. E o situaþie schizoidã, dacã vreþi. „Lumea e plinã de înþelepþi care îºi ªtiam încã de la paisprezece ani cã vreau sã reproºeazã unul altuia lipsa de mãsurã. devin artist, dar aparþin încã generaþiei care Lucrurile îºi urmeazã cu toate astea cursul a trebuit sã se întrebe printre altele cum s-a firesc, ºi anume evident cu totul altul decât putut ajunge la colapsul Republicii Weimar, cel preconizat de toþi ceilalþi. Cel care observã ca premisã pentru tot ce a urmat. Atunci cu atenþie acest lucru este mai aproape de când scriu un poem, nu trebuie sã fac niciun surse decât ar fi dacã ar aparþine vreunui fel de compromis; dar atunci când sunt partid sau altuia.“ activ la nivel social, trãiesc practic din com- Ãsta e un punct de vedere foarte elitist ºi promisuri. E o lecþie pe care am învãþat-o detaºat. demult. Nu vã simþiþi uneori neputincios cu privire Veþi face ºi anul acesta propagandã pentru la evenimentele ºi mersul lumii? Partidul Social Democrat în campania elec- Apelaþi prea uºor la cuvinte precum toralã. “neputinþã”. Am sã vã dau un exemplu: în Voi vorbi în cadrul anumitor cercuri de 1969, social-democratul Gustav Heine- votanþi din estul Germaniei, în Uckermark, mann, care era pe atunci ministrul justiþiei, Stralsund, în circumscripþia electoralã a can- într-o coaliþie cu Uniunea Creºtin Demo- celarului federal, în Berlin, Halle ºi Dresda. cratã, a reuºit sã promulge o lege cu privire Acolo susþinerea SPD-ului este foarte scã- la egalitatea în drepturi a copiilor nelegitimi zutã. Obiectivul minim pe care ni-l pro- în cazul unei moºteniri, care fusese ani de punem este acela de a împiedica o coaliþie zile dezbãtutã. Acolo a fost vorba de nepu- negru-galbenã cu Partidul Democrat Libe- tinþã, ºi închipuiþi-vã cã acest lucru încã mã ral, pentru cã acest partid promoveazã un bucurã ºi astãzi. tip de neoliberalism care e de fapt respon- Sunt profund miºcat! sabil pentru dezastrul economic cu care Nu e vorba de sentimentalism! Sunt avem în prezent de a face. acum ca ºi înainte de pãrere cã scriitorul nu Aceastã coaliþie se va impune însã. are voie sã se retragã, în sensul lui Jünger, Ce înseamnã cã se va impune? O sã îmi deasupra contingentului, ci cã apartenenþa aduc ºi eu mica contribuþie, pentru ca acest politicã este la rândul ei unul din lucrurile lucru sã nu se întâmple. care definesc o democraþie articulatã în par- O sã eºuaþi. tide politice. Artistul care nu vrea sã aibã de În viaþa politicã am avut parte de victorii a face cu aceste lucruri care ne înconjoarã, ºi evident ºi de o serie întreagã de înfrân- cu aceastã abundenþã de fapte contradic- geri, dar rãmân la convingerea cã social- torii, cu viaþa realã, acela nu poate aparþine democraþia, cel mai vechi partid democrat, acelui grup din care se constituie arta în rãmâne cel mai de încredere garant cã dife- primul rând. Romanele lui Fontane sau cele renþele sociale care devin tot mai acute - ale iubitului meu Döblin, ale lui Zola în pentru cã astãzi trãim din nou într-o soci- Franþa vieþuiesc din contemplarea realitãþii. etate bazatã pe clase - vor fi atenuate. Sau citiþi-l pe Heine, care ºi-a încercat con- Îmi daþi voie sã îl citez pe Ernst Jünger, un deiul în politica zilei, de unde au luat autor pe care l-aþi evitat dintotdeauna în mod naºtere cele mai grozave poeme, sau pe 27 Convorbiri

Gottfried Keller! Datoritã experienþelor acu- ci anexare, ºi asta ignorându-se cu bunã mulate de mine încã din tinereþe, nu am ºtiinþã legea fundamentalã în care stã scris putut alege acest drum elitist al autoreclu- cã, în cazul unificãrii, poporul german ar ziunii. Dar accept ºi ideea cã pot exista ºi avea nevoie de o nouã constituþie, aºa încât astfel de scriitori, precum Stefan George sau ºaptesprezece milioane de germani din Est Durs Grünbein, genul de oameni care se sã aibã ºansa de a se integra... Dar vãd cã desprind ºi ameninþã sã se piardã într-o gesticulaþi deja plictisit. Aceste lucruri nu vã supraproducþie de metafore. intereseazã. Ce consideraþi a fi marile dv. succese poli- Am auzit ºi citit opinia dv. pe aceastã temã de tice? nenumãrate ori. Punctul dv. de vedere în Sunt în anumite limite bucuros ca am aceastã privinþã este cunoscut. putut ajuta succesul politicii de est a lui În regulã. V-aþi pregãtit. Un lucru destul Willy Brandt, pe care am recunoscut-o ca de rar printre jurnaliºti. fiind corectã ºi care a creat treapta prelimi- Mã deranjeazã siguranþa dv. de sine. narã a unitãþii germane. N-aº zice cã sunt sigur de sine în absolut Vreþi sã spuneþi cã fãrã Brandt Germania nu toate privinþele. ar fi reunificatã? Cum îl consolaþi pe cel care, copleºit de Cu siguranþã! Helmut Kohl a zidit cu îndoialã, îºi doreºte, dupã cum spunea deja viclenie pe politica lui Brandt, care fusese Sofocle, “sã nu se fi nãscut”? impusã anterior prin eforturi uriaºe Înclinaþi cãtre aceastã opinie? Îmi faceþi o împotriva opoziþiei, inclusiv din partea lui impresie disperatã. Dar e totuºi furmos cã Kohl. Calomniile la care a fost supus Brandt v-aþi nãscut. Gãsesc dialogul nostru foarte de cãtre opoziþie, care l-a ocãrât fãcându-l amuzant. Vorbesc cu plãcere cu dv. Mai bastard, comunist ºi trãdãtor de þarã, sunt rezistaþi puþin, nu abdicaþi încã! incredibile. Cum aþi reacþiona dacã reunificarea ger- Dar ºi Kohl a fost fãcut în fel ºi chip: obtuz, manã, în ciuda prognozei dv., ar duce totuºi la un final fericit? prost, a fost numit „parã“. Aº gãsi acest lucru remarcabil. Dar acest Asta e din cale-afarã…! lucru nu va reuºi decât dacã omul e pregãtit Acum o sã vã enervaþi. sã înveþe ceva din greºelile de pânã acum. În Da, pentru cã nu poþi compara mere cu Est a avut loc o expropriere fãrã precedent pere. Unitatea germanã, aºa cum a fost ea în istoria Germaniei, iar acest lucru se realizatã de Kohl, a fost o mare greºealã. moºteneºte ºi nu va înceta niciodatã. Din raþiuni electorale ºi împotriva tuturor Care a fost cea mai mare nefericire de pânã avertismentelor, chiar din partea unor spe- acum din viaþa dv? cialiºti, s-a introdus marca germanã în Est, (se gândeºte îndelung): Moartea mamei fapt prin care valoarea fiecãrui produs din mele. Avea doar cincizeci ºi ºapte de ani DDR a fost redusã la zero de pe o zi pe alta. când a murit de cancer. Asta a dus totul la ruinã. Înþeleg dorinþa La înmormântarea ei nu aþi plâns, aþi scris oamenilor de a avea o monedã oficialã pu- undeva, dar dupã aceea da. ternicã, dar gãsesc iresponsabilã atitudinea Încã mai plâng. Dar admit cã durerea politicienilor care nu atrag atenþia asupra mea are de a face ºi cu o anume dozã de consecinþelor. Oamenii au fost duºi cu amor propriu. Nu îmi pot ierta faptul cã nu vorba, iar apoi li s-a reproºat tot lor acest am reuºit sã îi arãt cã speranþele pe care ºi le lucru, atunci când au vrut sã dea repede pusese în mine s-au confirmat. Ea a susþinut banii pe o excursie în insula Ischia sau în planul nebun al puberului imberb de a Mallorca. deveni artist, dar nu a mai apucat sã Dupã ani de zile de izolare completã ºi-au savureze alãturi de mine succesul. Singurul dorit ºi ei sã ajungã în sfârºit acolo. lucru pe care am apucat sã i-l prezint a fost Da, evident. Dar trebuia sã li se explice în o sculpturã subþire a unei fecioare, care a egalã mãsurã ºi unde va duce asta. Eu critic fost reprodusã în Raportul Anual al ceea ce s-a prãbuºit. Asta nu a fost unificare, Academiei pentru Arte din Düsseldorf, 28 Günter Grass

unde studiam. Apoi a murit. Ea a crezut în mit sã exercit puterea la un mod masculin. mine într-un mod fervent, aproape roman- La începutul romanului meu Calcanul se tic, spre deosebire de tatãl meu, care era de punea printre altele ºi întrebarea: de ce pãrere cã bãiatul e cam dus de-acasã, ºi voia foametea din lume ia proporþii, în ciuda sã mã impulsioneze mai degrabã spre unei superproducþii alimentare la nivel ºtiinþele administrative, ceea ce pot înþelege mondial ºi aºa m-am întors la istoria acestui în retrospectivã, judecând dupã sãrãcia ºi fenomen ºi am constatat cã în scrierea isto- strâmtoarea care domnea pe atunci. riei contribuþia femeilor nu e pomenitã Suferiþi deci de un complex matern. deloc. Au existat femei care din necesitate Corect. Din punct de vedere religios nu au inventat reþete noi, gãluºte, tãiþei, paste sunt credincios. În locul lui Dumnezeu am fãinoase, din care a luat naºtere ºi impulsul pus-o pe mama. Mi s-a propus ocazional sã de a cãuta alte tipuri de alimente. Cartoful a fiu psihanalizat, dar nu m-am aºezat încã pe jucat un rol mult mai important în istoria canapea. Pe piatra mea funerarã are sã scrie: umanitãþii decât Rãzboiul de ªapte Ani. „Aici odihneºte Günter Grass cu complexul Dar acum avem totuºi un cancelar federal sãu matern, nerezolvat.“ femeie. Vã urâþi sexul? Da, cu singura rezervã cã nu e în partidul Nu, dar resping felul în care mânuiesc potrivit. bãrbaþii puterea. Nu sunt un feminist. „Bãrbaþii se tutuiesc cu moartea“, aþi scris Sexele existã, e o realitate pe care trebuie sã undeva. ne-o asumãm. Acum ar trebui sã încercãm Da, ei sunt cei ce duc rãzboaiele. M-aþi sã punem puterea în mâna femeilor, atâta întrebat de ce succese politice sunt mândru. timp cât nu încep ºi ele sã se comporte ca În acest sens aº vrea sã vã mãrturisesc cã bãrbaþii. În prezent avem de a face cu o situ- sunt mândru ºi de faptul cã Gerhard aþie ciudatã: puterea este exercitatã de per- Schröder, în ciuda tuturor criticilor aduse soane aflate în umbrã, care nici mãcar nu perioadei sale în calitate de cancelar federal sunt alese, de lobby-iºti, care însã sunt în alte domenii, a þinut cont de sfatul meu ºi foarte influenþi, pânã la a ajunge sã modifice s-a þinut deoparte de rãzboiul din Irak. Era legislaþia. Asta numesc abuz de putere, ceea capabil de un lucru de care ºi Willy Brandt ce are drept consecinþã faptul cã cetãþenii nu era în stare: sã asculte. mai merg la vot, pentru cã simt cã oamenii Dragã Günter Grass, discuþia noastrã nu pe care îi aleg nu au de fapt nimic de zis poate sfârºi fãrã a menþiona rumoarea creatã pânã la urmã. În sistemul de sãnãtate, acum trei ani, atunci când a apãrut autobi- politicienii nu mai au de mult niciun cuvânt ografia dv. La decojitul cepei, în care aþi de zis, ci asociaþiile de medici, de farmaciºti, admis, prea târziu spun unii, cã aþi aparþinut industria farmaceuticã... Dar vãd cã vã plic- grupãrii Waffen-SS. Nu am decât o singurã tisesc aceste lucruri. Recunoaºteþi! întrebare: a fost vorba de calcul, faptul de a Nu, evident cã nu recunosc. aºtepta ºaizeci de ani pânã la aceastã mãrtu- Ce vreþi de fapt sã spuneþi? risire? În romanul dv. Calcanul stã scris: „Pentru Nu. cã bãrbaþii nu pot procrea pe cale naturalã... Dacã aþi fi vorbit mai devreme despre asta, e trebuie sã recurgã la artefacturi spirituale, foarte posibil sã nu mai fi primit premiul trebuie sã se caþere pe versanþi nordici de Nobel. gheaþã ºi sã rupã bariera sunetului... trebuie Aud prima oarã acest lucru. Cunosc doar sã punã mereu prin imagini, cuvinte sau explicaþia oficialã a Academiei Suedeze, sunete întrebarea cu privire la eu, la fiinþã, la conform cãreia decernarea premiului Nobel sens, la de ce, pentru ce ºi încotro.“ nu depinde de astfel de lucruri. Nu am nicio Da, aceste lucruri se nasc în cap. influenþã asupra lucrurilor care se scriu într- Aþi prefera sã fiþi femeie? o redacþie sau alta, care servesc o anumitã N-aº merge chiar atât de departe, dar am direcþie politicã sau alta. Cu asta trebuie sã suficiente calitãþi feminine care nu îmi per- trãiesc. Nu am contestat niciodatã faptul cã 29 Convorbiri

resimt vinovãþie ºi jenã ºi cã întâmplarea fi în regulã. zilei mele de naºtere, care m-a împiedicat sã Nu va fi niciodatã. comit atrocitãþi, nu este o scuzã. Nu am Evident cã nu, dar spre deosebire de dv., împuºcat niciun om, dar ãsta iarãºi nu este eu nu am tendinþa de a mã resemna, nu voi vreun merit deosebit. Germania era deja în înceta niciodatã sã spun lucrurilor pe nume retragere. Nu am avut deci ocazia sau ghin- ºi m-aº bucura dacã m-aþi susþine în efor- ionul de a trage asupra cuiva. Cu toate astea turile mele, în loc sã vã înconjuraþi cu acest a rãmas un sentiment de ruºine ºi o povarã zid al disperãrii, care nu e decât un produs pe care o cari toatã viaþa dupã tine. al gândirii dv. de altfel. Cãci altfel nu veþi Într-un interviu televizat cu Ulrich Wickert rãmâne în viaþã. Lucrurile vor fi groaznice aþi afirmat cã apartenenþa dv. la SS a dat pentru dv. când veþi ajunge la vârsta mea. naºtere unei presiuni care a devenit inspi- Îmi daþi voie sã schimbãm locurile? raþie pentru primele dv. romane, care v-au Nu, vã indic doar cu toatã prietenia fap- adus succesul. tul cã dacã veþi continua aºa nu o sã sfârºiþi În parte. bine. Dacã aþi fi admis implicarea dv. mai deverme, Atunci când Marcel Reich-Ranicki l-a între- poate cã nu aþi mai fi scris aceste cãrþi. bat pe Wolfgang Koeppen: “Când aþi fost Existã în cazul fiecãrui autor epic o serie fericit?”, Koeppen a dat rãspunsul celebru: de factori motivaþionali, ambiþie, nevoia de “Nicicând.” bani, tot ce doriþi, ºi evident cã ºi pretenþia Credeþi cumva cã eu sunt incapabil de egocentristã de a creea ceva care îºi cautã suferinþã sau de nefericire? Mã subestimaþi. aproapele. Când m-am apucat eu de scris, în Nu poþi fi decât pentru un scurt timp fericit, Germania exista acest concept al literaturii austere, cu alte cuvinte, se scria foarte atent, când îþi reuºeºte o frazã, un desen, o sculp- pentru cã limba germanã era consideratã turã, când dintr-o datã totul pare sã se vãtãmatã prin intermediul perioadei na- potriveascã ºi plasticitatea prinde viaþã. Nu ziste. Acestui curent am încercat eu sã mã existã stare permanentã de fericire. Au exis- opun, spunând cã nu putem privi limba tat în viaþa mea chiar ºi situaþii în care m-am germanã, adicã tot ce avem noi mai de preþ, gândit la sinucidere; atunci când eram pe în toatã bogãþia ei, dintr-o datã drept ina- front, când am învãþat sã mã tem ºi a trebuit, decvatã, cãci acesta ar fi fost de fapt un tri- la vârsta de ºaptesprezece ani, sã vãd cum umf tardiv al domnului Hitler. De aceea în în foarte scurt timp tineri înzestraþi, de primele mele romane exista impulsul de a aceeaºi vârstã cu mine, erau sfâºiaþi, zdro- da un exemplu contrar ºi de a mã raporta la biþi ºi mãturaþi. Pe atunci m-am gândit nu o toate registrele care îmi stãteau la dispo- datã sã termin cu toate. Nu a devenit nici- ziþie. când faptã, ceea ce însã nu exclude aceastã Aþi citi interviul revistei Spiegel cu mana- posibilitate. gerul general al Bãncii Germane, Josef Ce posibilitate? Ackermann, pe care l-aþi atacat dur? Sunt foarte sensibil la dureri. Dacã mi Nu. s-ar pune diagnosticul cã sunt bolnav incu- Ar exista, spune Ackermann, “poeþi ºi gândi- rabil ºi dacã acest lucru ar fi legat de dureri tori, care în ciuda unui trecut îndoielnic se fizice, probabil cã aº încerca sã gãsesc o cale erijeazã în autoritãþi morale ºi îi numesc pe de a scurta aceastã suferinþã, de dragul meu manageri la întâmplare asociali... acest lucru ºi al celor din jur. Am discutat cu soþia mea nu trebue sã îl tolerãm.” deja despre asta. Dar încã nu e momentul. Nu îmi e cunoscut acest fapt. Dar îmi susþin în continuare punctul de vedere, cum Interviu realizat de André Müller cã ºi bãncile, pânã la domnul Ackermann, Publicat la 2 august 2009 în Frankfurter sunt responsabile pentru faptul cã acest Rundschau ºi în Berliner Zeitung, la 14 capitalism sãlbatic a cauzat ºi criza actualã. august 2009 în Falter din Viena ºi la 10 sep- Dacã lucrurile continuã astfel, lumea nu va tembrie 2009 în Weltwoche din Zürich 30 Negru pe alb Nicolae ILIESCU Dincoace ºi dincolo (II)

Abstract

In his monthly feature, the author makes a few considerations about the realist novel, starting from the social status of a character. He considers that each novel should begin from a defeat. Keywords: realism, novel, characters, philosophy, social status.

SOARELE AR APUNE Existã apoi Moise Fabian Ionescu, ca per- ACTUL I. Scena unu sonaj. Ca toate personajele, poate fi princi- Surprinzãtor, dar îi place sã piardã tim- pal, secundar sau episodic. El este, trebuie pul cãscând ochii pe fereastrã. De aici, de la sã v-o spunem de la bun început, un per- etajul lui, vede etajul de peste drum, cu sonaj principal. Înainte de a vã spune cum burlanul roºu agãþat de peretele alb-gãlbui. este el, vã vom spune cum nu este el. El nu Vede pisica tãrcatã a vecinilor, pe gardul lor este o jigodie, ca toþi ceilalþi vecini, ca de fier forjat. Vede cele douã maºini ale lor Anistoroaiei, decan la o facultate de con- parcate pe trotuarul din faþã. Vede strada tabili care trece pe sarsanale toþi studenþii asfaltatã destul de prost, cu mici crãpãturi merituoºi, fost ceva socotitor la un ceape, prin care au început sã aparã pietrele din unde fãcea naveta pe vremuri, pe timpul pavajul iniþial. Vede maºina lui, roºie, lângã Vechiului Regim, sau ca nea Poenaru, care staþioneazã cu portiera deschisã un taxi mecanic ºi om al strãzii, bun la toate ºi câr- galben. Vede glaful ferestrei deschise unde paci de înaltã performanþã, sau ca fotbalis- ºade la soare el, cu coatele lângã un alt pisoi, tul-chitarist de lângã, cãsãtorit a doua oarã gri ºi obez. Moise Fabian Ionescu închide cu fata unui responsabil de restaurant fereastra ºi îi face semn pisoiului sã sarã devenit mare om de afaceri ºi patronul îndãrãt, în camerã. bodegii din colþ, dinspre parc. Moise Fabian Ionescu se întinde, pe ver- ticalã, nu ca pisicul, pe orizontalã, îºi pune Sã încep aºa un roman realist, romanul pe umeri un pulover roz ºi se îndreaptã spre vieþii. Parcã prea sunã îngheþat ! Dacã orice baie. Aproape niciodatã, în vreun roman, filozofie porneºte de la o decepþie, dupã personajele nu intrã în baie, nu se duc la cum se zice, atunci orice roman pleacã de la closet, nu se spalã pe dinþi, nu scuipã în chi- o înfrângere. uvetã, nu-ºi ºterg nasul. Moise Fabian Ionescu face acum toate aceste lucruri în În stradã se adunaserã toate personajele ordinea enunþatã mai sus. Existã un soi de din povestea care abia va începe. Era o materialism cotidian bine definit sau bine dimineaþã a anului 2010, o dimineaþã tipicã de definit, un soi de intrare egoistã, de la pentru cartierul nostru. Cartierul, desigur, ego, în lucrãrile zilnice, în lucrãrile ºi în obi- se întindea liniºtit între douã bulevarde ceiurile zilnice. Mici acþiuni pregãtitoare mari, o ºosea ce încingea mijlocul capitalei pentru traiul de zi cu zi, exerciþii, încercãri, ca un chimir de asfalt, cu câte patru laturi de miºcãri de încãlzire. circulaþie pe sens, precum ºi o stradã tãcutã 31 Nicolae Iliescu

amintise cum maicã-sa îi zisese odatã „ai sã- þi iei plata de la copiii tãi, atunci ai sã vezi ce rãu e sã te judece ãia cãrora le-ai dat viaþã !”. Vorbele trec deseori pe lângã noi fãrã sã le iei în seamã, dar câteodatã te rãnesc mai rãu decât o palmã.

( O prozã simplã, corectã, care sã nu te pãcãleascã deloc cu teorii fistichii, care sã scoboare fãrã întortochieturi, încet, în gân- durile tale de cititor. Asediu. Apãrãtorii construiesc ceva, atacatorii altceva cu care sã strãpungã cetatea. Din cetate iese o dele- gaþie cu o nãframã în vârf de bãþ, vede obiectul construit ºi încep sã comenteze. Atacatorii rãmân înmãrmuriþi lasã armele ºi intrã în dispute artistice ).

Fragmente. Fragmente de prozã, frag- mente de viaþã, fragmente de somn. De la o vreme, de la o vârstã trãieºti în fragmente, te fragmentezi. Totul a devenit altfel. O contin- uã goanã, o alunecare permanentã. Adormi pe fotoliu încã din timpul filmului sau al telejurnalului, te trezeºti la unu noaptea ºi nu mai poþi adormi pânã pe la trei, te strã- bat tot felul de gânduri, te învârteºti prin casã, dai drumul la televizor, la radiou, asculþi muzicã, deschizi o carte, rememorezi ºi pitoreascã, plinã de parcuri ºi de restau- fragmentele de peste zi, începi sã scrii ºi-þi rante înghesuite în curþi umbroase. amorþeºte mâna, caºti, simþi cum þi se înfundã nãrile, citeºti, cotrobãi prin dulap, Pe toate strãzile cartierului casele erau dacã erai mai tânãr, dacã acþiunea se ametecate, ba câte un bloc cu douã, trei desfãºura în urmã cu vreo zece ani îþi fãceai etaje, ba o casã pe pãmânt, ba o plombã o cafea ºi-þi aprindeai o þigarã, aºa cã te nouã, un bloc de ºapte etaje, ba o casã de apuci iar de citit, iei o carte în mânã ºi ador- raport, transformatã în birouri de închiriat, mi cu ea în fotoliu, te trezeºti trepidând, ba un hotel galben-verde, în culorile speriat cã sângele îþi aleargã prin vene, iute, Braziliei, cu trei niveluri. Alternanþã de pia- ca ºi cum atunci te-ai umple cu el, dar dacã trã, cãrãmidã ºi uneori chirpici. nu te mai trezeºti vreodatã, oare cum va fi Începutul mieros al verii îmbrãcase în atunci, toþi cretinii lasã perdele de tãcere, de verde toþi pomii ºi toate curþile din negru, negru o fi ºi în cosmos sau un fel de apropiere. Tei, castani, plopi, oþetari înalþi gri metalizat, loviturã de ciocan, ca acaparau gardurile ºi acopereau ca un vopseaua de pe acoperiº ? cozoroc porþile înalte, de fier forjat. Incintele Da, fireºte, dragostea. Adicã iubirea. Dar erau presãrate cu muºcate sau cu gheþiºoarã nu, copilãria, copilãria mai degrabã, ea este ºi crãiþe ce rãsãreau ºi tot rãsãreau printre cea care te plãmãdeºte, care te învaþã modul dalele curþilor. de întrebuinþare al vieþii. Atunci eºti tu - Cã tu multe ai realizat ! însuþi, nu depinzi decât de frica ta de Ascuþit, pe un ton noduros, ca un întuneric ºi de pãrinþi, mama care te cheamã ºfichiuit. Aºa îi spusese fiicã-sa ºi îºi la opt seara de la joacã, de la copii, e ener- 32 Dincoace ºi dincolo (II)

gicã, nu prea râde ºi tata, care se încruntã rareori, dar atunci te ia de urechi ºi-þi mai trage ºi câteva curele la fund, ºi e mare, înalt, mai mare decât tine, nu-l poþi lovi, a fãcut ºi box în tinereþe ºi tu doar plângi. Teckelul. ªtiaþi cã teckelul este poate cel mai bun câine de pazã ? Nuuu ? Pãi, face întotdeauna mare gãlãgie, mare tãrãboi ºi este cât se poate de dement, uitã proporþiile ºi se repede la oricine ºi la orice câine chiar mai mare decât el ! O pisicã, la fel. Te poate teroriza, cât e de micã. Ea nu-ºi dã seama unde începe ºi unde sfârºeºte omul, ce rost au mâinile lui, picioarele, cât e de lung, de lat, de dublu lat, ca un cearceaf. Pisicile adulmecã, înþeleg universul lor pisicesc prin miros, îºi preumblã boticul lor umed ºi în continuã miºcare peste tot. Hm !

Eram aºa : Marian Dinuþoiu, Vali Bundaru, Cornel „Biþã” Simionescu, Liviu Rãceu, Cristian Giurconiu, Mirciosu, fraþii ªaraga, Americanu, Mongolu, Antal, Sile Popescu, Cornel Fridgant, Tedi Gunescu, fraþii Stan ºi Bulugea, Busoaie, ªpangã, Armand Fleºeriu, Florin Cimpoieru, Mirel Tudor, Vova ºi Petea etc. Era în vremea cãl- durilor ãlora mici, adia vara printre crengile din spatele blocului, jucam fotbal cu nasturi. Trecea vara, venea toamna, pâº-pâº, tiptil. intersectat cu ei, cã am pierdut nopþi împre- Poposea apoi iarna, aproape pe neobser- unã, mi-e jenã sã le spun cã nu-mi mai vate. Grea, geroasã, austerã, gri, întunecatã, amintesc. ªi dacã Floricã sau Stelicã ar fi fost vineþie, cu zãpadã numeroasã. Cum cerea securachi, deºi nici nu mã mir, nici nu cred bietul Nino, „un hot-dog cu numeros ºi nici nu-mi pasã, ce ? De-abia atunci când muºtar !”. acel cineva a fãcut un rãu din pricina cãruia Eram apoi alþii : Georgicã, Vusea, Traian, te-au dat afarã din serviciu sau te-a pãrãsit Moþu, alt Georgicã, Mircea, Mirciosu, Madi, nevasta sau te-au dat afarã din casã, atunci Gabi, Cristi, Hanibal, Costi, Ion, Nino, e ceva. Dar vorbele astea aruncate din ºanþ, Stelicã, Floricã, Bogdan etc. Nume, vieþi, aºa, la grãmadã, nu au niciun sens. spaime... Balisticã ºi cabalisticã, oare ce titlu sã Auzi despre unul cã nu era ceea ce cre- gãsesc Eu mai repede ? O carte confesiune, deai tu cã ar fi trebuit sã fie sau cã þi se pãrea agenda inversã a unei existenþe simple, o cã ar fi putut deveni, ce te învârteli verbale ! viaþã ce alunecã domol, senin, alb, ca o Dar tu însuþi cum pari altora ? Cã alde bezea. O domesticire a tristeþii, a furiei de a Cutare se zice cã era securache, cã altul e fi doar ceva obiºnuit, o încercare de a ieºi homalãu, cã cine nu te-aºtepþi te turna vâr- din cãldura rutinei zilnice, din confortul cãl- tos sau te încondeia cu pseudonim. Am duþ ºi acru al indiferenþei burgheze. auzit ºi aud destule despre fiecare, chiar ºi Micburgheze, e mai bine. despre mine, îmi atrag atenþi unii cã m-am La noi, azi, mulþi trãiesc din amnezie, 33 Nicolae Iliescu

încearcã sã treacã peste dramele mari ale este cât se poate de proastã, de prost scrisã, vieþii lor la kilogram sau la statisticã, o sta- nu ai ce citi. tisticã despre stil de viaþã, despre habitudi- ni, hobby-uri, loisir…Am întâlnit oameni, Citesc, pentru mine, un roman sefe din colegi de-ai mei, care nu-ºi mai amintesc 1768 parcã, al lui Louis Sebastien Mercier, sau nu mai vor sã-ºi aminteascã ce au fost intitulat Anul 2440. Am zis mereu cã toate pãrinþii lor, ce ºcoli au absolvit ei ºi pãrinþii romanele sau, mã rog, prozele sf sunt lor, care îºi schimbã biografia ºi, uneori, datate, cãci nu poþi prevedea cu exactitate chiar bibliografia, uitã ce au scris, unde au viitorul ºi deseori îþi imaginezi lumea destul publicat, ce titluri aveau cãrþile lor etc. E o de aproape. E uºor sã pui acolo doi roboþi, foame de existenþã, de altã existenþã, o un autovehicul propulsor ºi locuinþe lacus- încercare de trãire a unei vieþi noi. tre ! Vã amintiþi utopiile bãieþilor din prin Deºi pot sta ore în ºir pe scaun, nu mã anii ’70 ? Par groteºti acum, când am trecut prea înghesui sã scriu mereu. Te apucã o ºi de 1984 al lui Orwell ºi de anul 2000, iacã, stare de scârbã puternicã fiindcã eºti suntem în 2010 ºi parcã, pentru noi, lumea conºtient cã nu prea mai ai cui sã i te nu a prea evoluat, nu s-a miºcat din loc, sau adresezi. Cine te mai citeºte azi ? Cine mai nu ne dãm seama. are rãbdare sã punã mâna pe o carte în loc sã apese pe butonul smintitei de telecomen- Mehiel ºi Jeliel sunt cei doi angeli radioºi, zi sau pe tasta computerului. Computer, aºa cei doi îngeri care ne guverneazã, pe mine ºi îmi place sã-i zic, nu calculator, ca toatã pe Miha. Primul are ca devizã „Dieu qui lumea ! La noi a venit mai întâi sub formã vivifie toute chose”, preferã culoarea violet, de aºa ceva, de maºinã de calculat, ordina- mirosul de levãnþicã, legãturi cu Luna ºi cu tor sau computer nu i-ar spune nimeni. ªi Mercur, invocaþia este din Psalmi, CXI, ver- atunci când stau ore în ºir în faþa lui, a com- setul 2. Cel de-al doilea preferã auriul, miro- pu-te-ru-lui, mã uit la toate prostiile, sul de liliac, absintul, legãturi cu planetele deschid tot felul de fiºiere, intru în tot felul Neptun ºi Saturn, invocaþia din Psalmi, XXII de enciclopedii, aflu tot felul de lucruri cât cu 20. se poate de inutile. Apoi, stau ºi mã holbez la ziare punct ro ºi citesc toate nãzbâtiile Ionescu, Moise Fabian Ionescu ºedea la postate de o grãmadã de comentatori. numãrul optzeci ºi opt, pe mâna stângã cum Uneori îmi plac, fiindcã gãsesc aceleaºi pleci de aici, din colþul cu tâmplãria ºi mergi pãreri cu ale mele, mã regãsesc în ele, alteori spre legãtoria de cãrþi a lui Groseanu, mã exaspereazã, mã enerveazã, mã bãtrânul anticar ce se ocupa ºi cu legatul scârbesc. Unii dintre bloggeri, cã aºa se cãrþilor ( acum, acolo, pe colþul cu pricina, numesc ãºtia, intervin ºi rãspund, participã, ce dãdea în faþa pãrculeþului cu statuia lui sunt activi, interactivi. Alþii ºterg opiniile Tudor Vladimirescu ºi cu celebra bisericã a defavorabile, nu lasã decât cele laudative, cartierului, plus aºezãmântul social lipit de ca ºi cum ar interesa pe cineva lucrul acesta. dânsa, se gãseºte un restaurant spaniol ). ªi acum, am scris ãsta ºi computerul m-a Toatã lumea avea impresia cã trãieºte într-o corectat, a pus acolo acesta ! ficþiune, satul sau cartierul pe unde se ªi de fapt, computerul este foarte util, învârteau cu toþii, bãrbaþi, femei, copii, moºi numai cã îþi stricã ochii ºi-þi dã migrene. Dar ºi babe, pisici, câini li se pãrea mai degrabã tot e bun la ceva, nu mai arunci banii pe o poveste decât un lucru real, palpabil. ziare ºi reviste, pe toate prostiile de macu- Popescu, Mihail Hristea Popescu ºedea laturã care defriºeazã pãdurile patriei. Mã la numãrul ºaptezeci ºi nouã, pe mâna uit acolo pe Adevãrul, pe 7 Plus, pe dreaptã, cum pleci de aici, din colþul cu tâm- România Mare ºi pe Ziua, uneori. Nu mai plãria ºi mergi spre legãtoria de cãrþi a lui trec cu privirea decât peste Cronica Groseanu... Românã, din snobism, ºi mai zãbovesc pe Indepedentul lui Horicã. Cam toatã presa Ce-ar fi sã încep o carte în felul acesta ? 34 Comentarii

Sofia Sperant,a MILANCOVICI Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane Abstract

Cette étude focalise les deux hypostases distinctes des préoccupations de Benjamin Fundoianu - Benjamin Fondane dans la sphère de la poétique, qui peuvent être identifiées dans son œuvre. D'une part, une approche explicite de celle-ci, dans ses essais critiques de moindre ou de plus éten- due envergure, d'autre part, une approche implicite, le long des deux étapes de son activité poé- tique, en roumain et en français. On peut formuler sans doute une certitude : la poésie et la poétique de Benjamin Fondane ne peut pas être analysée de profundis sans celles de Benjamin Fundoianu. Les syntagmes si spécifique- ment propres à Fundoianu, transposées en français, ne perdent ni leur nouveauté, ni l'inédit, ni la saveur qui ne se confond pas. Le village de Priveliºti est présent dans la substance lyrique française, comme il est présent aussi le paysan roumain avec sa chemise brodée, ou les vaches lentes et placides, qui portent un message du souffle vital issu des profondeurs de la création. Un autre aspect certain est celui que la poétique de Benjamin Fundoianu - Benjamin Fondane, avec ses multiples facettes et son ouverture extraordinaire vers toute nouveauté sur le plan de la création, garde la direction d'un modernisme au sens équilibré du terme, sans dérapages majeurs vers les courants extrémistes ou vers une tradition irrémédiablement révolue. Son fond, marqué par des mouvements profonds, l'a fait, comme nous avons essayé de démontrer dans le périple sur les territoires de sa lyrique, plus réceptif à l'existentialisme et à l'expressionnisme. Mais cela ne l'a pas empêché d'être, à sa manière unique, un homme et un poète, un essayiste et un philosophe de la diversité et de l'ouverture vers la valeur, dans la variété fantastique des orientations, qui se sont offertes aux artistes pendant les années de début du XX-ème siècle. Mots - clé: poésie, poétique, analogie, variété, ouverture

În ansamblul operei lui Benjamin Fundo- Un eseu concentrat ºi esenþial în circum- ianu/Benjamin Fondane apar douã ipostaze scrierea opiniei lui Benjamin Fundoianu distincte ale preocupãrilor sale în sfera despre poeticã ºi cadrele sale este cel apãrut poeticii. Pe de o parte, o abordare explicitã a în 1922, în paginile „Sburãtorului literar” ºi acesteia, în eseuri critice de mai micã sau intitulat Probleme de „poeticã”. Textul vizeazã mai mare anvergurã, pe de altã parte, o raporturile între poezia contemporanã abordare implicitã, în cele douã etape dis- autorului ºi decadenþã. tincte ale activitãþii sale ca versificator, atât Cu obiºnuita sa aplecare spre comparaþii în limba românã, cât ºi în cea francezã. ori analogii surprinzãtoare, Fundoianu În ceea ce priveºte eseurile gândite în lanseazã – ºi susþine cu pertinenþã – ideea perioada româneascã de creaþie, acestea cã decadenþa poeziei începe cu unul dintre sunt fie rãspândite în diverse periodice ale cei mai mari poeþi ai lumii: Paul Verlaine: timpului, pe care elanul profesioniºtilor în „ªi sã nu ne mire: de-a lungul curgerii ei domeniu nu le-a reunit într-o ediþie com- prin istoria umanã, poezia a cunoscut toate pactã, fie au fost integrate de autorul însuºi aspectele, a îmbrãcat toate mãºtile; Homer a în Imagini ºi cãrþi din Franþa. fost arhitectul ei; Dante a fost profetul ei; 35 Sofia Speranþa Milancovici

Lucreþiu i-a fost filosoful; mai rãmânea un ansamblul creaþiei ºi atitudinii sale, loc ºi un loc penibil: acel de sceptic. I-a fost Benjamin Fondane, formele extreme ale ursit lui Verlaine sã fie scepticul poeziei ºi manifestãrii artistice sunt drumuri închise, pãrintele adevãratei ei decadenþe.”1 degenerând finalmente în ratãri în planul Dacã adepþii raþionalismului au prevestit creaþiei. decãderea poeziei, din perspectiva inutilitã- Dacã, atât ca teoretician, cât ºi ca practi- þii sale ºi a caracterului sãu pueril, Fundo- cant al artei poetice, Benjamin Fundoianu se ianu atrage atenþia asupra necesitãþii jocu- pãstreazã relativ departe de extremele mo- lui, ca activitate ontologic necesarã, aºa cum derniste, aceasta nu presupune numaidecât Johan Huizinga teoretiza, ani mai târziu, în o orientare spre trecut, o ancorare disperatã celebra sa lucrare Homo ludens. Oricât de a- în forme depãºite. Principiile poeticii ro- vansatã ar ajunge tehnologia, indiferent mantice sunt discutate în eseul intitulat pânã unde ar înãlþa omenirea raza progre- Belphegor ºi care are ca punct de pornire sului ºtiinþific, „oamenii nu vor fi niciodatã pamfletul lui Julien Benda, Belphégor. Essai atât de puternici ca jocul sã nu le mai fie 2 sur l’esthétique de la présente société française, necesar.” dar sunt vizate ºi alte douã atitudini critice Actul poetic ca joc trimite la arghezianul cunoscute: cea a lui Charles Maurras ºi cea de-a v-aþi ascuns, preluat în formula jocului a lui Pierre Lasserre, autor al unei lucrãri cu zarurile, în etapa francezã a creaþiei lui intitulate Romantismul francez. Maurras a Benjamin Fundoianu/Fondane. Însã jocul atacat, în lucrãrile sale, romantismul literar, de-a poezia nu este unul obiºnuit, ci unul însã scopul, remarcã Fundoianu, a fost acela sacru, iar greciii - au atribuit un zeu, pe în- de a lovi în echivalentul sãu politic, Revo- suºi Apollo, fiul conducãtorului suprem al luþia Francezã. Pe de altã parte, Lasserre ºi lumii. Iar Aristotel a gândit un set de legi Benda au ca model în artã exclusiv clasicis- menite sã guverneze acest joc: Poetica. Însã, mul, iar „dupã ce-au atins cu mâna o idee începând de la Verlaine, vechea poezie a intrat ireversibil în declin. Eroarea, conside- oricât de frumoasã sau fila unui romantic, rãLouis-Félix Fundoianu, de þine Kéralio de dinamizarea formei fie el geniu, se spalã amândoi pe mâini, cu poetice. Deoarece, în accepþiunea sa, poezia, spaima ovreiului ortodox, care practica patruzeci de zile abluþiuni dacã atingea ca orice altã artã umanã, este un conþinut 5 dinamic într-o formã staticã: „Poetul nu face ciolanul unui mort” . altceva decât ceea ce face moara: aduce apa Însã ideea de a despãrþi inteligenþa de cât mai repede, pe roþile lui imobile ºi fixe.”3 sensibilitate este pe cât de imposibilã, pe Din aceastã perspectivã, versul liber devine atât de absurdã, iar în acest punct ne sinonim cu decadenþa. Paul Verlaine nu a apropiem din nou de mesajul eseului ante- cãzut niciodatã total în pãcatul suprimãrii rior discutat, vizând poetica. Parafrazân- formei. Au procedat însã astfel cei care i-au du-l pe Fundoianu, putem afirma cã omul urmat: „a fost marele merit al simbolismu- nu va fi niciodatã atât de puternic încât lui introducerea în artã a idealismului. romantismul sã nu mai fie necesar. Conþinutul s-a reînnoit brusc, ca dupã o Un alt text esenþial ca perspectivã asupra miraculoasã operaþie; cu un singur lucru poeticii explicite a lui Benjamin Fundoianu însã dãdurã greº doctorii noii estetici; în loc este cel intitulat Spre clasicismul cel nou, gãz- sã reînnoiascã forma, cum reînnoiserã con- duit tot de „Sburãtorul literar”. Textul se þinutul – o suprimarã.”4 construieºte în jurul unui termen-cheie: Aºadar, din perspectiva modernului excesiv. Acesta apare, în accepþia autorului, moderat care considerãm a fi fost, în drept condiþia absolut necesarã pentru a fi

1 Benjamin Fundoianu, Imagini ºi cãrþi, Bucureºti, Editura Minerva, 1980, p. 185. 2 Ibidem, p. 185. 3 Ibidem, p. 186. 4 Ibidem, p. 186. 5 Ibidem, p. 166. 36 Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane

nou: „Simbolismul a fost excesiv, cum a fost romantismul excesiv, cum a fost clasicismul. Clasicismul a murit de prea mult exces de ordine; romantismul a murit de prea multã libertate; simbolismul moare de o excesivã anarhie. Dar ceea ce rãmâne din ele, întru- pat în operã, este tocmai excesivul...”6 Titlul eseului trimite la ideea cercului închis. Soluþia, din perspectiva excesivului ca o condiþie a artei, este una singurã: în- toarcerea. Dar unde îndãrãt? „Trebuia, dupã ce ne-am dezgustat de formã, ca perfecþiune ºi rafinament steril, sã ne dezgustãm acum de imperfecþie ºi de degradare.”7 Care e direcþia pe care Fundoianu o întrevede – sau, mai degrabã, o doreºte – pentru poezia ce avea sã urmeze? O artã mai largã, care sã poatã depãºi naturalismul, dar ºi simbolis- mul, o artã cu perspectivã, care sã stimuleze energii creatoare ºi sã incite la noi voiaje poetice. Desigur, departe de Fundoianu gândul unei întoarceri spre clasicismul livresc, decrepit. Atunci, întrebarea decurge firesc: de ce un nou clasicism? Pentru a marca depãºirea etapei dezorganizate, anarhice ºi trecerea spre o alta, mai rafinatã, mai „apolinianã”8. În Probleme de poeticã: decadenþa, Benjamin Fundoianu ajunge la Mallarmé, prin Paul acestuia, ºi în volumul-proiect Imagini ºi Valéry. Demersul e relevant: ideea e, din scriitori români, discuþia pe care Fundoianu nou, aceea de a demonstra aportul versului o propune privind diferiþi actori ai scenei liber la decadenþa care marca actul liric. literare naþionale focalizând chestiuni sub- Ritmul, rima, mãsura versului erau, pentru tile din domeniul subteran al edificiului liric contemporanii situaþiei, atât de uzate, încât creat de fiecare dintre aceºtia. deveniserã loc comun. Mallarmé nu a putut Pe de altã parte, Benjamin Fondane a sau nu a vrut, se pare, sã se debaraseze total construit, la rândul sãu, aºa cum apar tra- de ele, ca atare le-a absolutizat. Valéry, în tate în capitolele special consacrate, ample aceeaºi linie creatoare, a continuat demersul demersuri critice vizând poetica lui Arthur ºi principiile lui Mallarmé. Rimbaud sau Charles Baudelaire, în urma Concluzia e evidentã: „Supravieþuirea interesului sãu pentru universul liric al lui Mallarmé ne face sã desluºim câtã va- acestora rezultând eseuri de notorietate, loare logicã ºi vitalã avea versul vechi – cel printre cele mai complexe ºi inedite din bi- mai excesiv ºi mai sterp -, faþã de cel nou, bliografia fundamentalã a acestora. care primejduieºte poezia în însãºi existenþa Sã nu ignorãm, fireºte, caracterul esenþial ei.”9 al prefeþelor cu care Benjamin Fundoianu/ Fireºte, aspecte de poeticã sunt discutate, Fondane a considerat oportun sã îºi com- aºa cum am arãtat în secþiunea dedicatã pleteze opera, atât ca literat român, cât ºi

6 Ibidem, p. 155. 7 Ibidem, p. 155. 8 Ibidem, p. 158. 9 Ibidem, p. 194. 37 Sofia Speranþa Milancovici

dupã încadrarea în peisajul artistic francez. ºi beau din vinul ãsta, ºi beau din cupa Având în vedere amploarea semnificaþiilor asta. degajate, am ales, aºa cum reiese din struc- Ileana tot nu ºtie decât sã mulgã vaci – tura demersului de faþã, sã le tratãm în capi- ºi via sã-ºi înnoade azurul pe araci. tole distincte. Vino: sã stãm de vorbã cât ne mai þine În ceea ce priveºte poetica implicitã a lui vrerea; Benjamin Fundoianu/Fondane, deºi însuºi ca mâine, peste inimi, va izbuti tãcerea, autorul milita, la un moment dat, pentru ºi n-om vedea prin geamuri, tineri ºi ruperea legãturilor care îl leagã de ipostaza zgomotoºi, sa româneascã, aceasta oferã, fãrã dubiu, amurgul care-aleargã dupã cireadã, roº. posibilitatea stabilirii unor linii directoare Ca mâine, toamna iarã se va mãri prin care îi vor urmãri actul liric de la primele grâne, încercãri adolescentine de versificaþie, pânã ºi vinul toamnei poate nu-l vom mai la stihurile bântuite de spaime existenþia- bea. Ca mâine liste de la sfârºitul vieþii. poate s-or duce boii cu ochi de râu în Pentru creaþia în limba românã, critica ºtiri literarã, reprezentatã, în acest caz, de Geor- sã tragã cu urechea la noile-ncolþiri. ge Cãlinescu, apreciazã cã oda horaþianã Lui ªi-atuncea, la braþ, umbre, nu vom mai Taliarh poate fi cititã ca ars poetica, dar ºi ºti de toate; drept capodopera poeziei lui Fundoianu. poate-am sã uit nevasta ºi vinul acru; Taliarhul este un fel de rege al festinului, poate ... în greaca veche „taliazo” însemnând „a ce- Ei, poate la ospeþe nu vei mai fi monarh. lebra”. În oda a noua, Horaþiu evocã un per- E toamnã. Bea cotnarul din cupã, sonaj imaginar. Numele acestuia a fost ales Taliarh.” pentru a desemna figura unui om fericit ºi (Lui Taliarh) tânãr, debordând de vitalitate ºi profitând de aceasta, în virtutea principiului „carpe „Horaþianismul sãu e mai mult pseudo- diem”. În oda lui Fundoianu, noteazã horaþianism”, considerã Dumitru Micu, un Mihail Petroveanu, „nuanþa crepuscularã, pseudohoraþianism izvorât din „incapaci- infuzia de resemnare melancolicã înaintea tatea identificãrii totale ºi pentru totdeauna morþii vine mai puþin din avertismentele cu propriile efuziuni, din neputinþa de a propriu-zise ale inevitabilului, cât din însãºi spune clipei: opreºte-te!”11 Atitudinea este, plenitudinea firii, prea debordantã pentru a într-adevãr, horaþianã, în mãsura în care se nu evoca umbrele amurgului fatal.”10 sprijinã pe intuiþia raportului de inter- Personajul horaþian proclamã principiul condiþionare dintre viaþã ºi moarte, douã „carpe diem”. La Fundoianu, clipa nu este feþe întrepãtrunse ale aceluiaºi tot unitar. celebratã. Poetul e mai degrabã resemnat cu Dar, pe de altã parte, mesajul este aceasta, tonul sãu înclinând spre melanco- departe de a se identifica cu cel horaþian. lic. Nu e vorba doar de o participare exclu- Gestul de a bea este mai degrabã un omagiu siv senzorialã, ci de conºtientizarea faptului adus vinului ca sevã, ca rod al naturii, decât cã o zi frumoasã nu e decât „ziua cea din o trãire la maximã intensitate a clipei. urmã”, iar din aceastã cauzã bucuria nu e Invitaþia finalã, prin însãºi existenþa ei, pur ºi simplu gustatã în sine: denotã lipsa elanului de celebrare, Taliarhul însuºi fiind lipsit de exuberanþa care l-ar fi „ ... Priveºte: sufletul meu e trist. caracterizat ca principiu. Lucrurile nu ies O, Taliarh, acuma ca ºi-n trecut, exist, din matricea lor, decurg firesc ºi searbãd, ca Vechilul tot nu ºtie ce albã-i e nevasta, ºi înainte, iar ceasul de pe urmã se lasã pre-

10 Mihail Petroveanu, op. cit., p. 222. 11 Dumitru Micu, Prefaþã la B. Fundoianu, Poezii, Bucureºti, Editura Minerva, 1983, p. XIX. 38 Consideraþii privind poetica lui Benjamin Fondane

simþit în respiraþia firii, fãrã a oferi însã o poeme purtând titlul Ulysse ºi al cãror nouã perspectivã asupra existenþei. mesaj, avându-ºi originea în Odiseea lui Ho- Totuºi, o liniºte ciudatã stãpâneºte firea, mer, traverseazã versurile din Priveliºti, ºi, implicit, eul liric, acesta din urmã trãieºte pentru a culmina în volumul de stihuri fran- firesc senzaþia de toamnã a lumii, în spiritul ceze, unde îºi gãseºte plenitudinea exprimã- ideii de înglobare, cu viaþã ºi cu moarte cu rii. Strigãtul poetic al rãtãcitorului dezrãdã- tot, în marea existenþã. cinat, implorând, dincolo de cuvinte, drep- Continuitãþile incontestabile care pot fi tul la rãdãcini, acesta constituie substanþa identificate în creaþia lui Benjamin Fun- textelor componente, dar, totodatã, ºi o ob- doianu, respectiv a avatarului sãu parizian, sesie existenþialã a poetului însuºi, rãtãcitor, prezentate pe mãsura evoluþiei analizei paradoxal, în cãutarea stabilitãþii. poeziei semnate Fondane, se cuvin acum Putem formula fãrã reþineri o certitudine: subliniate ºi, în egalã mãsurã, completate cu poezia lui Benjamin Fondane nu poate fi adevãrul tot atât de necesar pentru o abor- analizatã de profundis fãrã poezia lui Ben- dare de ansamblu, potrivit cãruia, la nivelul jamin Fundoianu. Sintagmele atât de speci- ideologiei, se poate sesiza o apropiere din ce fic fundoniene, transpuse în limba francezã, în ce mai pronunþatã a lui Fundoianu în nu îºi pierd nici noutatea, nici ineditul, nici ipostaza sa francezã de doctrina existenþia- inconfundabila savoare. Satul Priveliºtilor e listã. În mod cert, legãtura intelectualã cu prezent în substanþa liricã francezã, la fel Lev ªestov a avut din acest punct de vedere cum e prezent þãranul român cu cãmaºa lui o pondere decisivã. Mai mult decât atât, brodatã, sau vacile tâmpe ºi domoale, me- tensiunea politicã ºi socialã care apãsa sagere ale unui suflu vital din strãfundul asupra Europei la acel moment a dat am- firii. Tot atât de cert e faptul cã poetica lui ploare trãirilor de acest gen, cu atât mai Benjamin Fundoianu/Benjamin Fondane, mult cu cât, în ciuda oricãrei strãduinþe de a cu multiplele sale faþete ºi deschiderea ex- nu cãdea în capcana unei critici cu tentã traordinarã spre tot ceea ce înseamnã în- biograficã, trebuie sã recunoaºtem o oare- noire în planul creaþiei, pãstreazã calea unui care influenþã a evreitãþii ca statut defa- modernism în sensul echilibrat al termenu- vorizant la acel moment asupra creaþiei lui, fãrã derapãri majore înspre curente ex- autorilor de aceastã etnie. tremiste sau spre o tradiþie iremediabil de- Dacã, în poezia compusã în limba ro- pãºitã. Însã fondul sãu marcat incontestabil mânã, doar accidental apar referiri la evrei- de zbateri lãuntrice l-a fãcut, aºa cum am tate, poezia ultimei etape reia obsesiv ideea încercat sã demonstrãm în periplul pe teri- rãtãcirii, a imposibilei întoarceri pentru cã toriile liricii sale, mai receptiv în privinþa nu existã unde, a statutului de paria al unei expresionismului ºi a existenþialismului. societãþi care s-a înstrãinat de Dumnezeu, Ceea ce nu l-a împiedicat sã fie, aºa cum care nu mai are Dumnezeu. doar Benjamin Fundoianu/Benjamin Fon- Astfel, pentru versurile semnate Benja- dane ar fi putut, un om ºi un poet, un eseist min Fondane, am putea citi ca o ars poetica ºi un filosof al diversitãþii ºi al deschiderii nu un singur poem, ci un volum în ansam- spre valoare, în fantastica varietate de ori- blu, între textele cãruia existã o indisolubilã entãri care s-au oferit artistului în anii de unitate de fond. E vorba, fireºte, de ciclul de început ai secolului al XX-lea. Bibliografie:

A. PRIMARÃ Daniel ºi Gheorghe Zarafu, Bucureºti, 1. Fundoianu, Benjamin, Imagini ºi cãrþi din Editura Minerva, 1983 Franþa, Bucureºti, Editura Socec, 1922 4. Fundoianu, Benjamin, Benjamin Fundoianu. 2. Fundoianu, Benjamin, Priveliºti, Bucureºti, Strigãt întru eternitate. Investigaþie documen- Editura Cultura Naþionalã, 1930 tarã, alcãtuire ºi îngrijire editorialã: Geo 3. Fundoianu, Benjamin, Poezii. Prefaþã de ªerban, „Caiet cultural” (2), editat de Dumitru Micu. Tabel cronologic de Paul „Realitatea evreiascã”, [Bucureºti], [1998] 39 Sofia Speranþa Milancovici

5. Fundoianu, Benjamin, Imagini ºi cãrþi din 3. Balotã, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX, Franþa, Bucureºti, Editura Institutului Bucureºti, Editura Minerva, 1976 Cultural Român, 2006 4. Duda, Gabriela, Literatura româneascã de avan- 6. Fondane, Benjamin, Ulysse, [Bruxelles], Les gardã, Bucureºti, Editura Humanitas, 1997 Cahiers du „Journal des Poètes”, 1933 5. Dufrenne, Mikel, Poeticul, Bucureºti, Editura 7. Fondane, Benjamin, Titanic, [Bruxelles], Les Univers, 1971 Cahiers du „Journal des Poètes”, 1937 6. Fotiade, Ramona, B. Fondane: from Surrealism to 8. Fondane, Benjamin, L’Exode. Super flumina the Existential Fight against Self-evidence, Babylonis, f.l., La Société des Impriméries „Euresis. Cahiers roumains d’études lit- Maury, 1965 téraires”, Bucarest, Editions Univers, 1999- 9. Fondane, Benjamin, Le mal des fantômes précédé 2000, p. 204 de Paysages. Traduit du roumain par Odile 7. Mincu, Marin, Avangarda literarã româneascã, Serre, Présentation de Patrice Beray, Paris, Antologie, studiu introductiv ºi note bibli- Editions Plasma, 1980, Reed. Paris, Editions ografice de Marin Mincu, Bucureºti, Editura Paris-Méditérranée, L’Ether vague-Patrice Minerva, 1983 Thierry, 1996 8. Petroveanu, Mihail, Studii literare, f.l., Editura 10. Fondane, Benjamin, Paysages (Poèmes. 1917- 1923), Priveliºti (Poeme. 1917-1923), traduit du pentru Literaturã, 1966 roumain par Odile Serre, traducere în limba 9. Todosin, Mioara, Le voyage entravé dans la poésie francezã de Odile Serre, ediþia a II-a, [Piteºti], de Benjamin Fondane, „Cahiers Benjamin Editura Paralela 45, [1999] Fondane”, 2007, 10, p. 206 10. Van Tieghem, Philippe, Marile doctrine literare B. SECUNDARà în Franþa, Bucureºti, Editura Univers, 1972 1. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, moderni- 11. Vigée, Claude, Un poète dans la tourmente, tatea, Bucureºti, Editura Univers, 1999 „Cahiers Benjamin Fondane”, 2007, 10, p. 7 2. *** Avangarda literarã româneascã. Antologie, 12. Zãstroiu, Remus, Les années de formation de B. studiu introductiv ºi note bibliografice de Fundoianu, „Cahiers Benjamin Fondane”, Marin Mincu, Bucureºti, Editura Minerva, Périple d’un Juif irrésigné, Jerusalem, 1998, 2/ 1983 automne, p. 12 40 În pofida adevãrului cã, noþional, cuvân- Lucian CHIS, U tul scriitor indicã o profesie dintre cele mai cunoscute, menþionãrile cu privire la identi- tatea acesteia în spaþiul public rãmân la fel Scriitorul vagi1 din totdeauna. Cauzele lipsei de pre- cizãri pot fi abstrase în urmãtoarele situaþii, pe care le prezentãm succint. Profesia este ºi identitatea aproape lipsitã de suportul ºi constrângerile realitãþii, devenind, cu timpul, reprezen- tarea ideii de libertate fãrã frontiere. sa în spaþiul Trecutul cel mai îndepãrtat conferea scri- itorului o aurã simbolicã. Acesta era (ºi, public desigur, este) considerat un creator, un demi- urg, dupã o accepþie specializatã din limba francezã. Încã din vechime, fapte ºi acþiuni Abstract proiectate în imaginar îl însoþeau pe scriitor: This text is a sequel of the communication muzele îi roiau în preajmã ºi un cal înaripat Newspaper writer - regrettable confusion, pre- (Pegasus) îl ajuta în peregrinãrile sale, neli- sented in the context of the Second Congress of mitate teritorial. Ulterior s-a vorbit cu sârg the Press (Iaºi, 2009). If in the first article the despre „turnul de fildeº” sau „laboratorul author was willing to draw attention upon the de creaþie”, spaþii private, delimitate figura- existing cleavage between the press and liter- tiv de mediul social. În locul unei „fiºe a ary-artistic text, in this one the comments postului”, cu atribuþii ºi cerinþe exprese, refer to the writer's presence in the public profesiunea de scriitor continuã sã stea area, as it is represented in all cultures from departe de lumea concretã, dar sã emane Europe and worldwide, including Romania. aceeaºi forþã de simbolizare, care se referã la The public position of the writer is a symbolic one, his profession being placed on the pedestal structurile unui univers susþinut indirect de of prestige, but only ideally. In fact, even realitate ºi, în mod nemijlocit, (re)creat prin against the prestige with surrounds him, the intermediul cuvântului. Cum spuneam, writer is forced to integrate socially with a sec- scriitorul pare coborâtor din lumea demi- ond profession, usually very similar to the urgilor, limbajul lui fiind altceva decât vor- writing. Therefore, as a solution for the coexis- birea2 (comunicarea), iar faptul i-a adus no- tence of existential needs and artistic vocation, torietate ºi autoritate. Deºi nu are legãturã many writers choose journalism. The author directã cu scriitorul, expresia „la început a notes that this symbiosis creates, slowly but fost cuvântul” a intrat în beneficiile sale. surely, mutations in the writing, while on the Autoritatea cuvântului scris a rãsfrânt asu- social aspect, the facts are considered to belong pra scriitorului o aurã: el este model pentru to a natural evolution. The contradiction alþii, iar în privinþa marilor scriitori, aceºtia between evolution and mutation is presented au fost înveºmântaþi cu apelativul de trough a series of arguments. învãþãtori ai neamului sau poporului lor. Keywords: Writer, journalist, truth, reality, Primele genii ale umanitãþii au fost scri- imagination, fantasy, culture, society, mentali- ties. itorii. Creaþia, ca activitate scriitoriceascã odatã încheiatã, devine operã ºi este capa-

1 În anii totalitarismului comunist, cunoscutul poet ºi disident Mircea Dinescu observa maliþios cã în nomenclatorul profesiilor ºi meseriilor din R. S. R. exista doar titulatura „scriitor de vagoane”. Actualmente, în Clasificarea ocupaþiilor din România (C.O.R), scriitorii, ziariºtii ºi asimilaþii sunt postaþi unitar în subgrupa 2451 (apud Marian Petcu, Tipologia presei româneºti, Institutul European, Iaºi, 2000, p. 22). 2 „Ai folosit toate cuvintele pe care le-a întrebuinþat Shakespeare când a creat Hamlet, dar le-ai combinat altfel”, spune un aforism al lui G. Ibrãileanu. 41 Lucian Chiºu

ului social, dar rãmân captive în idealitate. De aceea, în viaþa cotidianã, posesorii acestei profesiuni, care se dovedeºte a fi mai mult o distincþie socialã, îºi asociazã con- stant alte preocupãri, mai lucrative. În ordine descrescãtoare a situaþiilor întâlnite, cea de a doua ...profesie a scriitorului este de jurnalist, profesor, editor, administrator cultural, filolog, filosof, istoric, dupã care urmeazã o multitudine de meserii, pe cât de variate, pe atât de restrânse ca frecvenþã. Întrucât în articolul nostru „Scriitor la ziar” – o confuzie regretabilã4, ne-am oprit asupra chestiunilor litigioase ºi generatoare de confuzii, în textul de faþã vom încerca sã conturãm situaþia contrarã, aceea a avanta- jelor survenite în timpul mezalianþei. Din mulþimea situaþiilor existente, apelãm, pen- tru demonstraþie, la câteva exemplificãri ºi citate, precizând cã în interiorul acestora din urmã am marcat prin cursive (italice) ideile cu valoare de argument. În urmã cu aproape douã decenii, proza- bilã sã se transforme, sã se materializeze. torul Tudor Octavian a iniþiat rubrica Metamorfozarea în carte nu-i conferã atri- Scriitor la ziar care i-a adus o binemeritatã butul de obiect artistic, ci numai suportul notorietate. Din punctul de vedre al iniþia- material. Textul (creaþia) rãmâne un obiect torului rubricii, motivaþiile5 titlului fac trim- misterios, care nu comunicã absolut nimic itere la una din formele de adaptare (a scri- pânã ce privirile ºi mintea unui om capabil itorului) la servituþile socialului: „Scriitorul sã înþeleagã semnele grafice de acolo încep cu rubricã zilnicã la ziar îºi cunoaºte cititorii sã se lumineze de înþelesurile lor. Desprinsã ºi, ce-i mai important, ia seama la tiraj. de fiinþa scriitorului, cartea are o existenþã Normal ar fi sã vin cu precizarea: sunt scri- durabilã. itor la un tiraj de 130.000 de copii. Tirajul vine În spaþiul public, scriitorul s-a bucurat de cu o mulþime de obligaþii care, cu puþin onorurile de mai sus, în toate epocile. Nu noroc, pot deveni avantaje (notorietate, feed- greºim afirmând cã el deþine un important back, conºtiinþa faptului cã eºti citit)”. Cu alt „rol” social, cã este privit cu admiraþie ºi prilej6, autorul rãspundea: „Un doctor m-a chiar venerat. Însã, în pofida acestei realitãþi întrebat de câþi ani public un articol de ziar incontestabile, scriitorul nu-ºi prea gãseºte zilnic. Când i-am rãspuns cã de 15 ani, mi-a rostul în societate3. Toate aceste planuri sau zis cã ar trebui sã mã caut la un doctor. proiecþii simbolice se rãsfrâng asupra medi- Formula «scriitor la ziar» înseamnã cã

3 Dacã privim retrospectiv, cu foarte puþine excepþii, scriitorul nu poate trãi din scrisul sãu. Raportat la întreaga breaslã, „scriitorii de succes”, pot fi numãraþi pe degete în toate literaturile naþionale. Din nefericire, în zilele noastre titulatura „scriitor de succes”, primeºte o nouã accepþiune. Cu mult înainte, ca semne valorice, sintagma includea exclusiv criteriile estetice vehiculate în lumea artei, în timp ce astãzi opþiunea pentru aceeaºi formulã desemneazã reþeta de piaþã, financiarã. 4 În Studii ºi Cercetãri de Istorie a Presei (SCIP), vol. II. an. II., 2009, Editura Junimea, Iaºi, pp. 323-332. 5 Redacþia „LiterNet”, interviu cu Tudor Octavian ,12.05.2006. 6 Ce înseamnã formula „scriitor la ziar” ?, în „Cotidianul”, 24 iulie, 2006. 42 Scriitorul ºi identitatea sa în spaþiul public

ziarul îi oferã oricãrui autor, cu plãcerea înnãscutã a muncii din plãcere ºi cu mintea pregãtitã tot timpul pentru subiect, posibili- tatea de a scrie, scurt ºi simplu, despre lucruri pe care altfel le-ar povesti mai lung ºi mai complicat. Textele traductibile ºi antologabile sunt acelea al cãror interes nu se epuizeazã dupã o zi ºi care mai pot fi citite, în traducere, ºi-n Patagonia peste cin- cizeci de ani”. O atitudine asemãnãtoare arboreazã ºi Stelian Tãnase care, pendulând între activ- itãþile de jurnalism ºi vocaþia sa scri- itoriceascã, le considerã convieþuitoare ºi nimic mai mult. Împotriva tuturor neajun- surilor, Stelian Tãnase7, se considerã, cu orice preþ, scriitor. Rãspunzând la între- barea dacã prozatorul trãieºte în umbra jur- nalistului, acesta declara: „Este o întrebare care mã frãmântã ºi pe mine. Mai ales de când a apãrut Maestro multa lume mã între- abã ce sunt. Dar mã consider scriitor ºi nimic altceva. Este normal ca în societate sã se impunã imaginea ta din zona în care ai cea printr-un un text publicat ulterior: „Jurna- mai mare influenþã. Scriitorul nu poate trãi list cu state vechi, cu tatã marocan ºi din scris. N-am câºtigat nici un leu din scris. purtând numele tatãlui vitreg, Eric Fotto- Fac televiziune, predau la universitate pen- rino este ºi romancier. Acest „ºi” pe mine tru a mã întreþine. Þin mai mult la publicul unul mã descurajeazã. De aceea, la dezbaterea meu cititor decât la cel spectator. Faptul ca pe tema Jurnalism ºi literaturã, pe care editura fac televiziune este o anexã a faptului ca sânt scriitor, la fel cum faptul ca sânt profesor uni- romaneascã ºi Institutul Francez au organizat-o versitar este o anexã a faptului ca sânt scriitor. în prezenþa scriitorului, eu m-am dus sã-l Ce rãmâne în mod real conteazã, cãrþile cunosc pe jurnalist. Or, el era fericit sã fie cunos- tale”. cut în România ca romancier.”. Eric Fottorino, director al publicaþiei „Le În termeni foarte apropiaþi se pronunþã ºi 10 Monde”, a dezbãtut acelaºi subiect, la Karin Budrugeac , din al cãrei text repro- Bucureºti, cu prilejul lansãrii uneia dintre ducem pasajul: „Punctul de plecare într-o cãrþile sale8. Inclus perfect în sintagma scri- asemenea discuþie nu poate fi unul original. itor ºi jurnalist, întrucât este autorul a opt Existã jurnaliºti care sunt ºi scriitori, sau vicev- romane de ficþiune, Eric Fottorino a reuºit sã ersa. Totuºi, jurnalismul ºi literatura, aceºti bulverseze mediul profesional bucureºtean faux amis cum i-a numit Eric Fottorino, repre- prin unele dintre afirmaþiile sale. Contro- zintã douã domenii cât se poate de diferite ale versa despre jurnalism ºi literaturã i-a antre- scrisului: unul al preciziei ºi al regularitãþii nat în dialog pe câþiva dintre participanþi informaþiei, celãlalt al creativitãþii subiective. cãrora li s-a adãugat Alexandru Matei9 Pot coexista cele douã faþete sau una dintre ele

7 „Ziarul de Bacãu”, 24, ianuarie, 2009, interviu luat de Laura Huiban. 8 Sãrutãri de cinema (Gallimard, Prix Femina, 2007) apãrut la Editura Trei, Bucureºti, 2008. 9 http://www.revista 22.ro/Douã tipuri de jurnalism. 10 Liter Net.ro., Karin Budrugeac, Jurnalismul, literatura ºi blogurile, masã rotundã cu Eric Fottorino, 43 Lucian Chiºu

ºi devoreazã scriitorul. Dacã iniþial activitatea jurnalisticã este o concesie pe care o face scri- itorul imediatului ºi gloriei contemporane, com- promisul îl acapareazã ºi lipsa de timp ºi de energie se numãrã în pagini albe”. * Stabilirea distincþiei dintre cele douã pro- fesii, relevã cã percepþia generalã este (încã) una neclarã. Tendinþa ºtergerii definitive a graniþelor dintre jurnalist ºi scriitor devine tot mai evidentã ºi pãguboasã. Cu toate acestea, abordarea de faþã nu contestã drep- tul scriitorilor de a fi prezenþi în paginile presei, ci semnaleazã faptul cã „scriitura” acestora este ades confundatã, ca turnurã. Dacã pentru publicul larg cititor, acest clivaj nu constituie prilejul unor comentarii ori insatisfacþii, el ar trebui totuºi sã intre în atenþia specialiºtilor din ambele domenii (presã ºi literaturã) deoarece altereazã înþelegerea corectã, mai ales cu privire la tipurile de discurs promovate. Nu insistãm asupra altor referinþe, con- induce sacrificiul celeilalte? ªi desigur, între- siderând eºantionul îndeajuns de explicit barea cheie: cine a fost mai întâi, scriitorul sau pentru formularea unei concluzii, e drept, jurnalistul?” dinainte cunoscute. La întrebarea cât de Câþiva dintre cei prezenþi la dezbaterea benefic este pentru autor dublul standard prilejuitã de lansarea cãrþii lui Eric Fotto- profesional – de pildã scriitor ºi jurnalist – rino, au simþit, ºi ei, necesitatea unor delim- rãspunsul nu poate fi decât unul singur: itãri. Elena Vlãdãreanu crede, din expe- „relaþia” aduce avantaje amândurora, con- rienþã proprie, cã presa [jurnalistul] ºi litera- topite sub aspectul întrajutorãrii: simbioza. ture [scriitorul] pot coexista natural ºi fãrã con- Acelaºi raþionament îl enunþã primul dintre tradicþie, convieþuind într-o perpetuã contami- cei amintiþi (Tudor Octavian), invocând în numele profesiei de scriitor, argumentul nare. Bagajul literar, deºi tãcut, aduce «un cartezian: „Povestesc, deci exist!”. farmec aparte» jurnalismului pe care îl prac- Pe de altã parte, rezultã foarte limpede cã ticã”. În schimb, Cezar-Paul Bãdescu se si- dublul statut este determinat de presiunea tueazã la polul opus. Raportul între aceste realitãþilor sociale ºi nicidecum de voinþa douã stãri ale scrisului este total diferit, una irepresibilã a scriitorului-jurnalist de a-ºi excluzând-o pe cealaltã: „Jurnalismul, cu pre- asuma, prin extindere, competenþe maxime cizarea cã este vorba despre cel cotidian, nemi- pe ambele fronturi. Oarecum voalat, faptul los, exigent ºi nu despre forma „boie- vorbeºte ºi de marasmul în care se zbate reascã”, sãptãmânalã sau de revistã, subjugã scriitorul11 contemporan, ale cãrui „punþi”

11 Profesionalizarea scriitorului ºi profilul acestuia în societate nu au constituit subiect de cercetare. Lucrãrile destinate evoluþiei în acest domeniu, cu intenþia de a se schiþa procesul de formare a conºtiinþei scriitoriceºti ºi de a se înregistra apariþia categoriei sociale a scriitorului sunt aproape inexis- tente. Singurul studiu aparþine lui Leon Volovici, Apariþia scriitorului în cultura românã, editura Junimea, Iaºi, 1976, ediþie revãzutã, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2006, despre care se poate spune cã este întors cu faþa spre trecut. 44 mai vechi, cãtre cititor sunt prãbuºite. Situaþia ilustreazã mai degrabã un „joc” si- logistic, în care sunt antrenate adevãrul ºi realitatea. În acest context, adevãrul se referã la „scriitor” iar realitatea la „jurna- list”. Admitem silogismul, dar nu-l putem proba, întrucât adevãrul profesiei de scriitor este inconsistent în plan social, ºi cu toate acestea foarte bine reprezentat în imagi- narul colectiv. De aceea, ignorând starea de incompati- bilitate12 în care se aflã cele douã profesii, foarte mulþi sunt înclinaþi sã accepte rutina unor idei sau concepte verificabile doar parþial. Astfel, jurnalistul ºi scriitorul se situeazã permanent într-o relaþie de incluziune, considerându-se cã fiece jurnalist trãieºte cu gândul secret de a deveni scriitor, în timp ce fiecare scriitor ºtie cã soluþia optimã pen- tru un loc sigur de muncã o reprezintã presa. Însã, în aproape toate cazurile amintite mai sus, ideea de a face jurnalism rezidã asigurã înalta distincþie, de stimã, a celei dintr-o necesitate socialã, în intimitatea sa simbolice. Dacã întruchiparea n-ar fi rodul creatorul fiind conºtient cã aceastã con- unei situaþii de context, ci o cerinþã realã, venþie (cu propria existenþã), reprezintã o atunci ar trebui sã concluzionãm, cu mali- abatere de la vocaþie. Totuºi, acest melange þiozitate, cã orice scriitor poate deveni jur- pare foarte reuºit, deoarece garanteazã nalist, în timp ce reciproca nu e satisfãcutã recunoaºterea socialã a profesiei lucrative ºi integral.

12 Scriitorul ºi jurnalistul sunt profesioniºti ai limbajului, principala formã de concretizare a activitãþii lor. Alãturi de toþi vorbitorii unei limbi, ei se folosesc de expresie utilizând-o ca pe un cod, dar, în plus faþã de ceilalþi, ºi ca pe un instrument al profesiei lor. Riscând sã spunem o banalitate, ei scriu cel mai mult, constant, exersând continuu, modelând expresia în scopul de a reliefa informaþii sau de a declanºa emoþii. De aceea, distingem, dincolo de ceea ce este comun, preocupãri lãuntrice apte sã creeze spe- cializarea funcþionalã la nivelul limbajului din sfera lor de întrebuinþare. Tocmai pentru cã se nutresc din aceiaºi formã, sferele de activitate interferã ades. Limbajele lor profesionale (funcþionale) ar trebui sã se detaºeze mai tranºant. Aria de ocupaþie a jurnalismului o reprezintã specializarea în comunicare ºi vizeazã realitatea socialã în toatã complexitatea ei, prin câmpuri focalizate (politicã, social, econom- ic, cultural etc.) Lumea jurnalistului este realã, motiv pentru care acesta utilizeazã limbajul ca pe o proiecþie a realitãþii. Propensiunea limbajului scriitoricesc nu este, propriu-zis, comunicarea, ci arta prin care inventeazã o lume virtualã, în toatã complexitatea ei. Imaginaþia (creaþia) scriitorului scoate în parantezã realitatea. Literatura este o proiecþie în oglindã („joc secund”) a lumii reale sau purã ficþiune. Toate tipurile de norme convenþionale sunt ades alterate de procedee artistice, ale cãror semnificaþii transcend indicaþi- ile gramaticale. Deoarece nu-l vizeazã în mod expres pe receptor, fiind orientat asupra lui însuºi (cunos- cuta „funcþie poeticã”, teoretizatã de R. Jakobson), textul literar artistic nu cunoaºte constrângeri, fiind independent de timp ºi spaþiu, de cerinþele actualitãþii sau de cele de proximitate, ori de tiraj. Efectele acestora sunt atât de slabe, încât, împotriva sensului lor, deseori se spune cã operele trebuie sã „zacã” pânã când cititorii vor ajunge la mesajul lor. Textul literar artistic se „naºte” într-o formã pre-redacþion- alã, fiind guvernat de inspiraþie ºi fantezie. Finalitatea este una esteticã, general ideaticã (eticã, moralã, simbolicã) ºi are statut de operã. Scriitorul este, aºadar, un creator de fabulaþii. 45 aºa cum apare aceasta în ultimii doi-trei ani Caius Traian – o perioadã infinitesimalã prin comparaþie cu intervalele marilor miºcãri ale societãþii DRAGOMIR omeneºti, în ansamblul sãu, ºi, în egalã mãsurã, ale principalelor subansamble care o compun, state, naþiuni, zone geopolitice Consideraþii dar o perioadã care, în chip evident, suge- reazã a se extinde, fãrã a lãsa mãcar sã i se privind o istorie întrevadã un moment cu adevãrat definit al încheierii – este aproape imposibil sã nu aparã, în conºtiinþe, ideea exprimatã într-un naturalã articol publicat acum douãzeci ºi unu de ani de un analist al Departamentului de Stat al a omului Satelor Unite, care ºi-a continuat apoi demersul teoretic într-o carte, devenind ast- în civilizaþie fel celebru pentru susþinerea tezei intrãrii omenirii într-un ireversibil – ºi, deci, ireme- diabil – sfârºit al istoriei, odatã cu iniþial Abstract previzibilul ºi apoi foarte realul colaps al The article represents an essay about the con- sistemului comunist sovietic. Este absolut dition of the flux of evolution in the human clar faptul cã în ultimele douã decenii – tre- history. The theories of history as a continous cute de la apariþia mult discutatului „End of process as well as those considering the exis- history?“ a lui Francis Fukuyama – umani- tence of humanity as reaching a final stable tatea, zone ºi structuri ale ei, populaþii ºi balance are reviewed. One of the conclusion of state, au trecut deja prin cataclisme, prin ani this present investigation is that there are de entuziasme sau depresiuni morale, psi- quite scarce and small patches of real history hologice, economice, politice sau culturale, in what we consider as being the human histo- au creat, sau suportat, alternativ sau simul- ry. True changes, true progressive restructura- tan, sentimente ºi convingeri presupunând tion of the society, of the politics, of the essence progresul, fie el mai extins ori mai limitat, of the economical relations happen very sel- sau regresul, stagnarea, criza. Acum ne dom. aflãm neîndoielnic într-o crizã – a Româ- Five ways on which history, however, evolves niei, a Sud-estului european, a Occidentu- are described. Two of them belong to what lui; o crizã având cel puþin unele consecinþe should be evaluated as natural history - three ºi asupra planetei, în ansamblul sãu. Deci other and, in part, the second of the first two - apare întrebarea dacã, pe seama acestei are components of the cultural history of civil- crize, vom avea ceva de învãþat asupra isto- isation. A successful society and state are riei umanitãþii în general, precum ºi, invers, obliged to transfer, as much as possible, their într-o înþelegere a principiilor funcþionãrii history, and their evolution, from natural to istorice a societãþilor, o înþelegere nu nea- the cultural ones. pãrat mai profundã, poate nici mai nouã, Keywords: history, change, progress, economy, dar una – un demers cognitiv – care sã se politics, society insere coerent în enorma serie de comple- mentaritãþi sub forma cãreia se organizeazã Sub raport istoric, evolutiv, din punct de cunoaºterea noastrã sã deducem cel puþin vedere universal, abordând fenomenul unele din releele crizei. Putem fi convinºi cã, devenirii umanitãþii în sens universalist: ce de la intrarea lumii în secolul XX ºi pânã este o crizã – evident, o crizã mondialã? O astãzi, tot ceea ce a fost ºi a reprezentat o turbulenþã istoricã, un blocaj evolutiv, un evoluþie sau un eveniment semnificativ pe regres, o provocare, o ºansã pentru istorie, terenul tehnologiilor, economiei, politicii, pentru umanitate? În faþa condiþiei lumii, relaþiilor internaþionale, comunicaþiilor, cul- 46 Consideraþii privind o istorie naturalã...

Necker, iar cea legislativã ºi juridicã poate fi regãsitã in nuce în codul lui Hamurapi, în textele referitoare la legile faraonului Bochoris, neîndoielnic în dreptul roman, reluat în codurile Justinian, dar mai ales Napoleon, ultimul încorporând, ºi acesta, elementele datorate evoluþiilor strãlucite ale Iluminismului. Dincolo de filosofia lumi- nilor, nimic nu este nou sub soarele exis- tenþei politico-istorice a umanitãþii, în cali- tate de teorie a fenomenului uman – deºi variaþiile tratãrilor cu alurã scolasticã sau ºcolarã ori creaþiile imaginarului pe tema existenþei omului ºi umanitãþii, doar aces- tea, abundã. Problema sfârºitului istoriei apare în marea filosofie dogmaticã – aceea criticã nu abordeazã tema – ºi este pusã direct, iar apoi inechivoc de Hegel. Hegelianismul de- mersului propriu lui Fukuyama a fost sesizat sau considerat de aproape toþi comentatorii sãi. În afara filosofiei – ºi înaintea acesteia – tema sfârºitului istoriei apare ca un subiect esenþial în spaþiul cre- dinþei, al religiilor, al teologiilor. În „Ecle- ziastul“ aflãm ceea ce ar putea fi numitã o viziune a stagnãrii istorice sau inevoluti- vitãþii lumii umane a autorului, ce îºi afirmã identitatea, ca „Fiul lui David, rege în Ieru- turii, strategiilor ºi capacitãþilor militare a salim“. Marii profeþi ai Vechiului Testament generat efecte cruciale, schimbãri fabuloase, se pronunþã, dimpotrivã, pentru o drama- dezastre sau progrese în plan uman, la nivel ticã miºcare a lumii oamenilor, cu referire individual ºi colectiv în mod egal, oferind fireascã, specialã, pentru lumea lui Iuda ºi totodatã surse decisive reflecþiei filosofice, Israel, dar adesea extinzându-ºi profeþiile istorice ºi politice. Rezultatele au întârziat asupra altor neamuri, uneori asupra tuturor sã aparã totuºi în planul organizãrii socie- oamenilor. Profeþii anunþã mai curând o tãþilor ºi al ansamblului umanitãþii, cât ºi în accelerare istoricã – pentru a fi folosit aici acela al aparatului metodologic de abordare un limbaj adaptat – dar o accelerare cãtre un a fenomenului uman. Conceptele utilizate punct final în care lumea istoriei imanente în operarea problemelor concrete socio- este schimbatã, în mare parte sau aproape în politice, economice, instituþionale au fost totalitate, pentru ca o componentã salvatã a elaborate în Iluminism, altfel spus, cu ei sã fie adusã la transcendenþã, la ceea ce aproape trei secole în urmã; marile opþiuni astãzi transcende lumea vizibilã. O religie ideologice au fost deschise acum douã se- mesianicã nu are cum vedea lumea istoricã cole; dacã teoria economicã prezintã modi- altfel decât evoluând cãtre un final divin. ficãri în perioadele la care se face aici refe- Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul este rinþã – fãrã a se putea spune cã aceasta, deci definire clarã a acestei concepþii sau, mai teoria economicã, ar fi evoluat – în schimb exact spus, respectând ºi termenul grec, a terminologia proprie limbajului bancar, acestei revelaþii. Pierre Teilhard de Chardin contabil sau administrativ, este aceea creatã vorbeºte despre evoluþia lumii înspre un în vremea lui Mazarin, Colbert, Turgot ºi punct Omega, al integrãrii absolute a lumii 47 Caius Traian Dragomir

în Divinitate, în universalitatea absolutã a tru unii este doritã, constând într-un libera- lui Iisus. Problema cu Hegel ºi Fukuyama lism universal, pentru alþii în reintrarea în este cã aceºtia au considerat cã sfârºitul isto- scenã, mai curând în acceptarea de cãtre riei a ºi fost atins – primul socotind discursurile oficiale, spre vastã repunere în împlinirea istoricã drept un act ºi o con- practicã a tipului providenþial de stat, ºi cluzie a germanismului în evoluþia sa, iar pentru alþii în recuperarea, cu adaptãri sau cel de al doilea considerând sfârºitul istoriei fãrã acestea, a principiilor marxiste de struc- drept succesul concurenþial realizat de liber- turare ºi acþiune socialã ori, în loc de a alismul capitalist în raport cu restul vedea în jur stagnare istoricã ºi oprire de formelor de organizare socio-politico-eco- flux evolutiv politico-filosofic ºi istoric, sã se nomicã a lumii. Cum s-a ajuns de la criza redeclanºeze, cu adevãrat, istoria în miº- fatalã a comunismului la o crizã, este drept, care? Nu ar fi cazul sã înþelegem în cele din încã în desfãºurare, a capitalismului liberal urmã cã dinamismul istoric este mai curând în doar douãzeci de ani devine o întrebare un fenomen rar în cursul existenþei umani- ce ar putea fi socotitã, dacã nu ar privi o tãþii, în cursul creºterii demografice a aces- stare de o incredibilã tristeþe ºi dificultate, teia ºi chiar al creºterii productive, vag eco- cu adevãrat plinã de farmec ºi de incitaþie nomice uneori, alteori intens tehnologice? cognitivã. Adevãratele schimbãri istorice se produc În faþa triunghiului problematic: dina- abia atunci când nu mai existã nicio ºansã mism istoric, final istoric ºi haotism politico- pentru neschimbare. O crizã, precum cea economico-istoric se poate ajunge la o ade- actualã, din economie, dar ºi din societate, vãratã avalanºã a întrebãrilor. Douã ar pu- din politicã, din filosofie socialã, din mo- tea fi socotite drept o introducere echilibratã ralã, din concepþia organizaþionalã a mari- ºi rezonabilã pentru mai vaste analize ulte- lor societãþi, poate fi analizatã din multe rioare. În primul rând: este istoria un proces puncte de vedere – toate resorturile ei eco- continuu – este o permanentã evoluþie sau, nomice sunt perfect vizibile ºi perfect con- dimpotrivã, ca miºcare ea reprezintã mai trolabile, blocajul este unul ideologic, dar curând o funcþie parcelarã a umanului, care aceastã idee nu va fi dezvoltatã aici, decât acum se angajeazã în miºcare ºi progres, sub un aspect cu totul tangent – dar un lu- acum stagneazã ºi apoi involueazã sau îºi cru este limpede: ea cheamã istoria la rean- regãseºte iarãºi calea de progres? În al gajare, la schimbarea cu adevãrat cutremu- doilea rând: dinamica istoricã – dacã este sã rãtoare, la evoluþia autenticã. existe ºi când existã – se probeazã ca proces Secolul XX nu a transmis secolului XXI, de un singur tip sau ea poate îmbrãca forme din punctul de vedere al concepþiei progre- diverse? Evident, în cele ce urmeazã, va fi sive, decât aproape numai ceea ce secolul avutã în vedere evoluþia secularã a lumii, XX primise din secolul XIX, iar acesta din aceea în care omenirea ºi societãþile sunt cel precedent ºi faptul este foarte grav – cu angajate prin determinismul ce implicã adevãrat dramatic. Toate invenþiile în pla- nemijlocit sectorul uman. Marea schimbare nul doctrinei politice, economice, istorice, a umanitãþii ajunse la sfârºitul timpului ne sociale care au pretins a reprezenta mari dezvoltãri aparþinând secolului trecut au cheamã doar la pregãtirea fiinþei noastre, ºi devenit desuete, s-au dovedit ineficiente, nu la a discuta ceea ce „nu ºtie nimeni: nici dacã nu s-au demonstrat a fi criminale, cu îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl“, mult încã înainte de ultimul an al veacului. aceasta în credinþa creºtinã, iar pentru cei de Altele, care vor dispãrea cu siguranþã nu alte credinþe, eventual atei, oricum nu este foarte târziu, dar încã mai sunt prezente din un subiect cãruia sã i se dedice. nenorocire în viaþa oamenilor ºi societãþilor, * provin din perioade anterioare. Excepþii, ºi Empiric tratând lucrurile, ce meritã mai încã deosebit de pozitive ºi instructive pen- curând sã sperãm: cã istoria în sfârºit se tru intelectul deschis spre schimbare, sunt opreºte, cã ea ajunge la finalitatea care pen- gaullismul ºi doctrina Deng Xiaoping – 48 Consideraþii privind o istorie naturalã...

creaþii de geniu ale secolului XX. Primul elemente a cãror origine derivã, oricât de înseamnã asocierea statului puternic ºi toto- discret, din gaullism. În ceea ce priveºte datã flexibil cu democraþia ºi cu deplinul doctrina lui Deng Xiaoping, ea a transmis liberalism. Este posibil ca politica propriu- un nou sens istoric nu doar celei mai mari zisã gaullistã sã nu mai poatã fi regãsitã în naþiuni, ci evoluþiei istorice globale, în imediat sub o formã partidicã fidel struc- ansamblul ei; pragmatismul dezvoltat pânã turatã, dar valoarea experimentului gaullist la admiterea existenþei a douã (poate ºi a se va dovedi în timp cu mult mai importan- mai multe) sisteme în cadrul unei singure tã decât se poate crede astãzi. Apare chiar naþiuni, fie ea ºi giganticã, este o probã cã întrebarea dacã, pe de o parte, noua Rusie inteligenþa poate adapta oricând umani- ºi, pe de altã parte, India ºi Brazilia nu dez- tatea într-un mod care nu fusese nici mãcar voltã, în miºcarea lor politico-economicã imaginabil în gândirea ce precede momen- actualã, programatic sau deloc programatic, tul unei mari creaþii. Adevãrata contribuþie 49 Caius Traian Dragomir

a secolului XX la viitorul istoric al uman- nonnecesarã ºi, astfel, transformatã în patri- itãþii constã în acest nou sincretism dual, moniu muzeistic mort. Ce altceva se poate nãscut, sub forme diferite, în cele douã mari vedea într-o astfel de variantã a gândirii þãri ale culturii ºi civilizaþiei, Franþa ºi China decât delirul totalitar, iar în acþiunea – un sincretism implicând însãºi abordarea, derivatã, eventual, din ea, altceva în afara tratarea, analiza bazelor existenþei sociale a perspectivei dictaturilor de nivel totalitar? naþiunilor ºi lumii. Orice ideologie este anti- În existenþa umanã, în orice formã de so- istorie, este totalitarism sau, cu termeni mai cietate, totul este o problemã a echilibrului: noi, gândire unicã (un concept critic, datorat credinþa creºtinã îºi are forþa în echilibrul lui Phillipe Seguin) ori corectitudine dintre lege ºi iubire. Politica marilor soci- politicã, deci exprimat diferit, dar foarte etãþi se desãvârºeºte exclusiv în funcþie de exact: totalitarism. echilibrele care se stabilesc între forþele cre- Ideologia tinde sã constituie un sistem atoare ºi capacitãþile critice ale comu- integrat care însã niciodatã nu reuºeºte sã nitãþilor umane. Capitalismul – ºi capitalul încadreze toate aspectele ºi tendinþele realu- – a constituit o ºansã în dezvoltarea socio- lui: lucrul acesta este bine ºtiut ºi marxismul economicã, dar ºi politicã a umanitãþii în a încercat sã îl depãºeascã, revendicând mãsura în care o vreme îndelungatã s-a aflat pentru el însuºi tocmai în mãsura în care în echilibru cu forþa politicã a prestigiului înceta sã fie o filosofie în forma sa politicã ºi, nobiliar ºi ecleziastic, iar apoi cu atracþia implicit, publicã, devenind o ideologie, dar intelectualã ºi, parþial, popularã a comunis- a fãcut-o – ºi nu avea cum sã nu o facã ast- mului. În momentul istoric în care nu a mai fel – decât exclusiv declarativ. O ideologie fost concurat doctrinar, capitalismul a este axul, reperul esenþial, specific al unei început sã facã erori pe care nu ºi le-ar fi politici, al unui program politic, al unei permis niciodatã în epocile în care avea grijã miºcãri politice sau structuri politice – este sã nu se lase descoperit în disputele pe care însã mai ales principiul programatic trans- le avea cu unul sau altul dintre competitorii ferat unei societãþi, este ceea ce leagã politi- sãi ºi aceasta se vede a fi, ca rezultat, tocmai cul de social, este ceea ce, tocmai prin actuala crizã. Nu este aici locul de a se face aceastã conexiune, dã rezistenþã inerþialã o analizã detaliatã a problemelor suprimãrii unei politici. Odatã centratã de o ideologie, programatice a echilibrelor în dezvoltarea – o politicã va cãpãta forþa de a rezista ºi sau involuþia – umanitãþii. Sã remarcãm incapacitatea de a se modifica adaptativ în doar cã sincretismul doctrinelor politico- raport cu schimbãrile lumii aduse de timp. economice ºi culturale îºi aflã succesul în Orice ideologie revendicã pentru sine construirea de sisteme în care echilibrele capacitatea de a oferi finalul istoriei ºi dato- sunt menþinute. Gaullismul aduce în poli- ria de a o face, de a o induce – prin chiar ticã demnitatea inalterabilã, de inspiraþie aceastã pretenþie, orice ideologie îºi dove- nobiliarã, a statului puternic ºi democrat, pe deºte valenþa, îºi relevã dimensiunea totali- care îl aºazã drept contrapondere a unui li- tarã. Aceastã observaþie este valabilã pentru beralism economic, în sine lipsit de con- teza hegelianã a ideii absolute întrupate strângeri autoritare. Formula Deng Xiao- social în autoritarismul imperial, pentru ping echilibreazã eficient elementele etatis- marxismul care socotea drept definitivã ºi mului de stânga cu acelea ale dinamismului generalã, în istoria universalã, perspectiva economic al dreptei politice mondiale. Când dispariþiei proprietãþii private ºi realizarea însã necesitatea sincreticã a asigurãrii echili- practicã a distribuþiei comuniste a bunu- brelor istorice este neglijatã, doctrinele rilor, dar ºi pentru viziunea lui Fukuyama devin ideologii, iar acestea îngheaþã – uni- care a vãzut într-o ipoteticã – dar în con- lateral considerând realitatea – orice evo- cepþia sa obligatorie – globalizare a libera- luþie istoricã. Sfârºitul istoriei tinde sã fie lismului nu doar globalizarea relaþiilor de impus, dar se dovedeºte obligatorie relan- piaþã liberã, dar ºi dispariþia culturii, ca sarea istoricã. Blocajul evolutiv, în comu- formã vie de manifestare umanã, devenitã nism, a purtat o vreme numele de brejne- 50 Consideraþii privind o istorie naturalã...

vizare, lumea începe sã fie ameninþatã, sau istoric activ ºi, implicit, constructiv este re- este deja coruptã, alienatã ºi degradatã de lativ rar ºi efemer. Adevãratele schimbãri brejnevizarea capitalistã. reuºesc sã se producã în perioadele de gol – * sau colaps mai curând – structural, în Istoria, în ultimã instanþã, reprezintã, perioadele de deconstrucþie ale societãþilor cedând tentaþiei unui paradox, un fenomen ºi statelor, înainte ca acestea sã încreme- relativ rar în istorie. Mai simplu ºi mai puþin neascã iar în noi forme, în care interferenþele ambiþios, am putea afirma cã în evoluþia cele mai complexe ajung sã fie pe matricele umanã, în cadrul civilizaþiilor, procesul unor ideologii. Am considerat, încã de 51 Caius Traian Dragomir

multã vreme, ºi am expus în texte publicate de programare spontanã: fiinþa umanã pro- ideea cã, în esenþa sa, istoria este schim- duce deplin conºtient programe ale evolu- barea aceentului pus de societãþi ºi, în final, þiei istorice – acestea oferã atât ºansa istoricã de umanitate asupra spectrului valorilor, a a valorizãrii aspiraþiilor umanitãþii, transpu- nevoilor oricum acceptate prevalent; ca nerea în act a capacitãþilor spiritului, dar, în metodã evolutivã, istoria înseamnã pro- egalã mãsurã, poate oferi teren pentru gram, deci urmãrirea împlinirii unei idei manipulare, alienare, imunitate, derive cri- despre viitor; sub raport tehnic însã ºi, ast- minale, precum în numeroasele utopii ne- fel, în concret, termenului de istorie i se pot gative, care au marcat istoria. releva cinci sensuri – iatã-le, aºa cum se pot În sfârºit, aºa cum a susþinut, pornind de distinge, în modul cel mai simplu: la premise distincte, un Henri Bergson sau În primul rând poate fi vorba de acumu- larea, înserierea sau, pur ºi simplu, interfe- un Karl Popper, prin acþiuni deplin con- renþa efectelor unor miºcãri haotice, alea- ºtiente, factori istorici – deci personalitãþi torii ale societãþilor ºi statelor. Întreaga vari- colective, grupuri, curente de idei, miºcãri – aþie de stare a statelor, zonelor geo-politice pot crea liber istoria. sau a lumii nu reprezintã altceva decât o * evoluþie de tip brownian a universului Istoria nu curge precum un fluviu – ea uman. Aristotel a afirmat cã trei forþe poate fi pusã în miºcare, aºa cum poate fi ºi acþioneazã în lume: forþa brutã, fizicã, blocatã. Stagnarea prevaleazã asupra inteligenþa – altfel spus, spiritul – ºi întâm- dinamicii, deºi s-a vorbit atât despre “ºocul plarea, dar, adãuga el, cea mai mare dintre viitorului” ºi alte lucruri asemãnãtoare. Ar ele este întâmplarea. Cu siguranþã, astfel este vãzut doar un aspect al lucrurilor, însã fi cazul ca acum evoluþia istoricã nu doar sã el nu trebuie neglijat în ansamblul aprecie- fie repusã în miºcare, ci sã fie aºezatã pe rilor asupra istoriei. calea unei mai înalte creativitãþi. Un al doilea mod în care se produc Dintre cele cinci modalitãþi de asigurare schimbãri în existenþa comunitãþilor ome- a mobilitãþii istorice, primele trei alcãtuiesc neºti implicã legãturile cauzale dintre seg- ceea ce trebuie numit “istoria naturalã a mentele fenomenului uman – astfel, odatã omului în civilizaþie”; varianta doi pânã la ce apare cultivarea cerealelor, se dezvoltã cinci participã la istoria culturalã a omului morãritul, domesticirea animalelor de po- aflat în dezvoltarea civilizatã. Este evident varã ºi tracþiune, se poartã rãzboaie pentru cã existã aici ºi o zonã de suprapunere a cucerirea unor teritorii fertile. Este evident celor douã istorii. Apare limpede cã unele cã determinismele de acest tip includ, în naþiuni ºi state evolueazã mai curând într-o conexiunile lor, intelectul uman, observaþia, istorie naturalã, iar altele se situeazã preva- experienþa, cultura. lent într-o istorie culturalã a omului civi- În mãsura în care valorile, abstracte prin lizat. conþinutul lor conceptual ºi, totodatã, fun- Este aproape inutil de adãugat cã Româ- ciar ataºate sensibilitãþii umane, devin nia, cu toatã cultura sa remarcabilã, aparþine determinanþi esenþiali ai trãirilor ºi decizi- mult prea mult istoriei naturale a uma- ilor oamenilor, societãþile se orienteazã evo- lutiv, în sensul atracþiei elective, înspre do- nitãþii. Este cazul ca, împotriva riscurilor, bândirea unor anumite poziþii în spaþiul care nu sunt puþine, sã se transfere energic valorilor, cãtre atingerea unei condiþii axio- pe calea unei istorii culturale, deci pragma- logice specifice. Este urmãrit, în ordinea tice, a unei istorii izvorând dintr-o culturã subconºtientului colectiv, un gen de pro- care nu este altceva decât angajarea omului gram care nu a fost niciodatã conºtient – ºi pentru evaluarea omului (hegelian: “spiri- deci voluntar – elaborat. tul este spirit întrucât este pentru spirit” – În al patrulea rând, trebuie menþionat pentru ce anume este omul trãind într-o ceea ce decurge imediat din tipul anterior Românie ºi într-o lume în crizã?). 52 rêverie, tant est grande la puissance d’as- Gisèle similation de l’anima. Nous lisions et voici que nous rêvons »1. Interruption fondatrice VANHESE* qui marque ce « moment où le poème se défait de l’emprise des significations mais du coup prend sens »2. Quel sens revêt la poésie d’Eminescu Eminescu pour un lecteur du XXIe siècle ? Plus que de m’arrêter à son irradiation sur la littérature roumaine, je voudrais m’interroger sur le parmi nous rayonnement de ce sens en dehors de la Roumanie. Et apporter le témoignage Abstract qu’Eminescu est encore susceptible de polariser, comme un véritable aimant, l’in- The author mentions a few difficulties in what térêt des lecteurs non-roumains. Il est bien concerns Eminescu's work in Postmodernity. un véritable « phare » au sens baudelairien It is very hard to translate his poems and to du terme. Plusieurs voies s’offrent en fait preserve the Romanian significances. Besides, pour le faire connaître et aimer par des one is very confused in making choices about lecteurs étrangers, voies que je voudrais what reading from his works. dégager aujourd’hui. Keywords: M. Eminescu, Postmodernity, rein- Il faut d’abord souligner l’importance terpretation, translation. des cours universitaires de Littérature com- parée qui ne coïncident pas avec les cours C’est pour moi une grande émotion et un traditionnels de Langue et littérature grand honneur de parler en ce jour et en ce roumaines mais qui sont de plus en plus un puissant moyen de promotion à l’étranger lieu de Mihai Eminescu. Considérer la de la littérature roumaine en général et de présence d’Eminescu dans la modernité ou l’œuvre d’Eminescu en particulier. post-modernité, c’est en fait se poser S’adressant à des étudiants qui n’étudient plusieurs questions : Comment lire pas nécessairement la langue roumaine, ces Eminescu ? Que lire d’Eminescu ? et surtout cours se fondent sur deux grandes Pourquoi lire Eminescu aujourd’hui ? Je approches du texte éminescien : d’un côté, crois que, chez Eminescu, ce qui interpelle les traductions qui jouent un rôle fonda- d’abord le lecteur étranger – mais peut-être mental et, de l’autre, la critique éminesci- tout lecteur – est la coïncidence, chez lui, de enne écrite en langue étrangère. « la vérité d’existence » et de « la vérité de En ce qui concerne la traduction, je parole », pour reprendre deux expressions soulignerai seulement leur rôle stratégique d’Yves Bonnefoy issues de son essai Lever les sans m’interroger, par manque d’espace, sur yeux de son livre. Oui, avec Eminescu, nous ces problématiques essentielles : non seule- levons souvent les yeux de la page fascinés ment comment traduire Eminescu aujour- par la magie de ses images. Comme le dirait d’hui mais aussi que traduire d’Eminescu Bachelard, les images éminesciennes « sus- pour un public non rouménisant ? C’est non citent notre rêverie, elles se fondent en notre seulement la réénonciation traductrice qui

* Université de Calabre. 1 G. Bachelard, Poétique de la rêverie, P.U.F., Paris, 1978, p. 55. 2 Y. Bonnefoy, « Lever les yeux de son livre », dans Entretiens sur la poésie (1972–1990), Paris, Mercure de France, 1990, p. 230. 3 R. Del Conte, Mihai Eminescu o dell’Assoluto, Modena, Soc. Tipografica Editrice Modenese, 1962 ; M. Cugno, Mihai Eminescu : nel laboratorio di « Luceafãrul », Alessandria, Edizioni dell’Orso, 2007 ; G. Vanhese (ed.), Eminescu plutonico. Poetica del fantastico, Università degli Studi della Calabria, Centro Editoriale e Librario, 2007. 53 Gisèle Vanhese

est liée à la démarche exégétique, mais c’est aussi et surtout l’analyse même des textes qui en est tributaire. La critique éminesci- enne rédigée en langue étrangère est, pour les lecteurs ne connaissant pas le roumain, le seul instrument disponible pour l’explo- ration du texte. En Italie ont été publiés plusieurs livres sur la poésie d’Eminescu3. Le plus récent est celui de Marco Cugno : Mihai Eminescu. Nel laboratorio di « Luceafãrul » où, pour éclairer les voies de la création artistique, le critique n’a pas hésité à pénétrer dans le laboratoire émine- scien, ce lieu que Ion Negoiþescu situait dans le règne « plutonien ». Je voudrais souligner qu’il a consacré son analyse au texte entier du grand poème, ce qui montre la complexité et l’ampleur du « corpus » étudié. En effet, il a offert, pour la première fois en Italie, une présentation synoptique de toutes les versions de Luceafãrul accom- pagnées de leurs variantes. L’exégète a pris particulièrement en con- sidération la dimension onirique de l’évoca- tion pour en tirer des conclusions person- vers qui auraient pu constituer, comme le nelles : « nel momento in cui diventa anche rappelle Petru Creþia, « un altro finale di astro “inamorato” e poi Iperione, egli è una Luceafãrul, decantato di ogni risentimento, “proiezione” prima fantastica (in regime rimasto come pura poesia della lontananza diurno, di rêverie) e poi onirica (in regime senza destino tra mondi e mondi »6, bref un 4 notturno, di sogno) della fanciulla » . Il con- « quatrième » final. Marco Cugno propose, sacre ensuite de nombreuses pages à l’inter- au contraire, l’hypothèse que la note « bru- prétation philosophique du dialogue entre niana » d’Eminescu, qui précédait l’inser- Luceafãrul et le démiurge ainsi qu’au débat tion des vers de La steaua, se référait au final critique concernant le remaniement des définitif que le poète n’a pas eu le temps de strophes concernées dans l’édition Maio- composer. rescu pour conclure que « a nostro parere, la Si le volume de Marco Cugno est une linea interpretativa Mazilu-Caracostea- véritable somme exégétique qui apparaît Perpessicius-Popovici-Matei Cãlinescu comme indispensable pour la connaissance, sembra la più plausibile, come si evince da en Italie, du chef-d’œuvre d’Eminescu, un una lettura attenta del testo nel suo farsi autre livre important est celui de Rosa Del oltre che da altre considerazioni che com- Conte qui porte, cette fois, sur l’ensemble de pletano e approfondiscono le precedenti l’œuvre. Dans Mihai Eminescu o dell’As- interpretazioni »5. Optique que renforcent soluto, Rosa Del Conte n’a pas seulement une analyse des figures du titan et du analysé magistralement l’art immortel du génie/poète et la réflexion sur le final du poète, mais elle s’est aussi penchée sur son poème, en particulier sur l’insertion de la chemin terrestre, chemin entaché de fini- strophe de La steaua en tant que derniers tude où la misère, la maladie, l’échec, la

4 M. Cugno, op. cit., p. 40. 5 Op. cit., p. 116. 6 Op. cit., p. 128. 54 Eminescu parmi nous

douleur ne lui furent pas épargnés. Sous rêverie de l’Anima pour nous entraîner vers l’architecture parfaite des mots battait un le centre incandescent d’une poésie qui, par cœur supplicié. les puissances épiphaniques des images, J’ai bien souvent regretté qu’Yves dévoile orphiquement notre séjour. Bonnefoy, qui avait connu Paul Celan à Comme le rappelle Rosa Del Conte, Paris et lui avait dédié un bel essai, ne l’œuvre d’Eminescu appelle un type de lec- puisse lire la poésie d’Eminescu en ture qui ne doit pas être uniquement fondé roumain. Mais je suis certaine qu’il aurait sur l’analyse conceptuelle, mais s’ouvrir été requis par les mêmes problématiques aussi aux intuitions les plus fécondes afin qu’a approfondies Rosa Del Conte. Et en d’atteindre l’« être propre » de l’œuvre. Les tout premier lieu, l’affrontement entre l’in- moments de suspension en nous de la lec- stant et l’intemporel qu’elle a élucidé, en ture permettent ainsi d’approcher le noyau montrant l’élan parménidien du poète vers incandescent du poème, dans la mesure où le Grand Temps où les choses et les êtres « ces significations, qui n’étaient que struc- sont suspendus dans « un’immobilità estat- tures intemporelles, se voient affrontées à la ica »7. Éternité qui est cependant mise en finitude, jetées dans le temps, réclamées par cause par l’irruption de la finitude et de une autre nécessité »11. La poésie d’Emines- l’éphémère : « Ma rimane a nostro parere fra cu coïncide ainsi avec « une grande œuvre » le conquiste tecniche più alte dell’arte emi- qui – selon Yves Bonnefoy – « est bien neschiana la realizzazione di un metro, in moins la réussite d’une personne que l’oc- cui egli ha tradotto il sentimento dell’ef- casion qu’elle donne à d’autres de recom- fimero »8. C’est par la « musique savante », mencer la recherche »12. Et c’est dans cette que Rimbaud avait tant cherchée à la même perspective qu’Eminescu continue à nous époque, que la forme apollinienne devient, interpeller en ce début du deuxième millé- chez Eminescu, fluidité de larmes cristal- naire. Comme l’affirme Michel Charles, « la lines. lecture est dans le texte, mais elle n’y est pas Dans cette poésie brillent de grandes écrite : elle en est l’avenir »13. images élémentaires qui révèlent les corre- À la voix du poète correspondra l’écoute spondances tissées entre le visible et l’invi- du lecteur, échange ou osmose profonde. sible : la Lune, l’Eau féminine, la Forêt ré- Sur les routes oniriques et sonores du ceptacle de l’inconscient, l’Étoile destinale, poème, le lecteur entreprendra une nou- le Sommeil germinateur, les noces de velle traversée textuelle. La lecture devien- l’Ombre et de la Lumière, la circularité du dra à son tour trajet, migration, voyage. Temps auquel répond le cercle spatial de Eminescu a projeté sa poésie dans l’avenir l’île, du lac, de la clairière, la Mort d’une lecture, où s’unissent le silence et le rédemptrice. Nous sommes emportés avec secret d’une expérience qu’aucun texte ne passion dans la quête des énigmes de l’art pourra jamais dire et qui nous laisse éminescien « di cui nessuna analisi filologi- uniquement le « scintillement d’un sil- ca [...] potrà mai cogliere il segreto »9 à la lage »14. Le poème éminescien coïncide alors rencontre du « nucleo emotivo del canto »10. avec un parcours orphique, qui va de la cen- L’érudition raffinée se transmute ici en con- dre au feu ressuscité et du silence au sens, naissance du cœur. L’intelligence con- selon le grand mythe du Phénix qui traverse ceptuelle de l’Animus cède la place à une toute son œuvre.

7 R. Del Conte, op. cit, p. 276. 8 Ibidem. 9 Op. cit., p. 408. 10 Op.cit., p. 409. 11 Y. Bonnefoy, « Lever les yeux de son livre », op. cit., p. 230. 12 Op. cit., p. 231. 13 M. Charles, Rhétorique de la lecture, Paris, Éd. du Seuil, 1977, p. 247. 14 Y. Bonnefoy, « Lever les yeux de son livre », op. cit., p. 228. 55 Gisèle Vanhese

même que Vigny et plus tard Paul Celan ont assimilé le poème à une bouteille lancée à la mer : « Le poème, en tant qu’il est, oui, une forme d’apparition du langage, et par là d’essence dialogique, le poème peut être une bouteille jetée à la mer, abandonnée à l’espoir – certes souvent fragile – qu’elle pourra un jour quelque part être recueillie sur une plage, sur la plage du cœur peut- être »16. Chez Eminescu, le poème de l’Étoile devient vibration mystérieuse qui se propage à l’infini, dans l’espace et le temps, pour d’autres imaginaires, d’autres sensibil- ités et d’autres destins. Parfait emblème de toute lecture où se réactive infiniment, en des réincarnations successives, le sens de l’œuvre. Tel le rayon sidéral qui nous atteint bien longtemps après sa disparition, le poème que nous avons sous les yeux surgit pour triompher de l’abysse de l’oubli et de la mort et pour aimanter encore notre cœur :

La steaua care-a rãsãrit E-o cale-atît de lungã, Cã mii de ani i-au trebuit Luminii sã ne-ajungã.

Poate de mult s-a stins în drum On peut s’interroger en effet sur une iso- În depãrtãri albastre, topie métalinguistique qui pointerait, dans Iar raza ei abia acum La steaua, vers le processus non de la pro- Luci vederii noastre. duction de l’œuvre, mais de sa réception. On se souvient que Michel Tournier n’hésite Icoana stelei ce-a murit pas à comparer un livre à un vampire qui Încet pe cer se suie : attend le lecteur futur pour retourner à la Era pe cînd nu s-a zãrit, vie15. À l’image un peu sinistre de Tournier, Azi o vedem, ºi nu e. je préfère celle du poème-étoile dont la ful- gurance nous atteint alors que son auteur a Tot astfel al nostru dor disparu. C’est sans doute à cette belle Pieri în noapte-adîncã, métaphore qu’a pensé Eminescu en rédi- Lumina stinsului amor geant, peu avant sa mort, La steaua, de Ne urmãreºte încã.

15 M. Tournier, Le vol du vampire. Notes de lecture, Paris, Gallimard, 1983, p. 12-13 : « Un livre écrit, mais non lu, n’existe pas pleinement. Il ne possède qu’une demi-existence. C’est une virtualité, un être exsangue, vide, malheureux qui s’épuise dans un appel à l’aide pour exister. L’écrivain le sait, et lorsqu’il publie un livre, il lâche dans la foule anonyme des hommes et des femmes une nuée d’oiseaux de papier, des vampires secs, assoiffés de sang, qui se répandent au hasard en quête de lecteurs. À peine un livre s’est-il abattu sur un lecteur qu’il se gonfle de sa chaleur et de ses rêves ». 16 P. Celan, Discours de Brême, Traduction de J. E. Jackson, « La Revue de Belles-Lettres », Paul Celan, n. 2- 3, 1972, p. 84. 56 Carnet parizian Virgil TÃNASE Alcãtuirea metaforicã a operei

Abstract L’ouvrage d’Antoine de Saint-Exupéry Terre des hommes, prix du roman de l’Académie française de 1939, est à l’origine une masse de textes circonstanciels divers. L’élaboration du « roman », dont fait état une très intéressante correspondance avec le traducteur en anglais, Lewis Galantière (pas encore exploitée par les chercheurs), illustre de manière exemplaire la façon dont on peut construire un texte en réunissant les fragments de la façon dont une métaphore soude deux mots qui n’ont pas été conçus pour fonctionner ensemble. Il serait alors intéressant de bâtir un roman en essayant non pas d’obtenir une unité (c'est-à-dire une « structure » inhérente à tout langage) mais de maîtriser la diversité des fragments épars et stylistiquement incompatibles avec l’espoir d’atteindre, par cette démarche « métaphorique », les zones auxquelles notre logique n’a pas accès. Mots clefs: Saint-Exupéry, Lewis Galantière, Terre des hommes, métaphore, roman, logique

Ciudat ºi felurit se-alcãtuieºte o carte, foarte grãbiþi sã publice noul volum al unui înfãþiºând cum nu se poate mai grãitor autor care se vindea bine, ºi Antoine de ciudãþenia ºi diversitatea maºinãriilor noas- Saint-Exupéry care se vede nevoit sã con- tre mentale. struiascã o operã unitarã din elemente care În mai 1939, la propunerea lui Henri nu fuseserã concepute pentru a funcþiona Bordeaux, Antoine de Saint-Exupéry pri- împreunã. De fapt, ceea ce se întâmplã este mea premiul de roman al Academiei fran- o ilustrare a ceea ce am putea numi alcã- ceze pentru Terre des hommes, care numai tuirea metaforicã a operei : douã cuvinte a roman nu se poate numi ºi care, pe de altã cãror menire e sã desemneze separat reali- parte, este o desãvârºitã adunãturã de frag- taþi distincte sunt sudate într-o imagine care mente luate de ici ºi colo, din diferite texte depãºeºte rostul fiecãruia ºi prin îmbinarea ocazionale risipite prin reviste, scrise unori cãrora ea reuºeºte sã pãtrundã într-un la comandã, din nevoi alimentare alteori. Ca spaþiu inaccesibil vorbele noastre de zi cu zi. sã obþinã un avans de care avea absolutã Terre des hommes se alcãtuieºte – cu infinite nevoie ºi profitând de faptul cã editorii sãi zbuciumãri – printr-un efort de a gãsi „ima- americani nu prea ºtiau franceza, Antoine ginea” capabilã sã reuneascã fragmentele pe de Saint-Exupéry semnase un contract cu care autorul le avea la dispoziþie, un efort de aceºtia, oferindu-le, ca dovadã a faptului cã a ajunge la o înãlþime suficientã pentru ca lucra la o nouã carte, ciornele diferitelor sale diferitele elemente ale peisajului sã se articole publicate în Paris-Soir, L’Intransi- unifice într-o geografie comprehensibilã. geant ºi Marianne ºi diferite însemnãri pe foi Nu m-aºi opri la aceste consideraþii dacã volante pe care le þinea într-un geamantan ele n-ar veni sã-mi ofere o metodã de lucru de care nu se despãrþea niciodatã. O cores- pentru „romanul” la care lucrez ºi care ar pondenþã deosebit de interesantã, dupã trebui sã povesteascã viaþa unui pictor în ºtiinþa mea încã ne exploatatã de cercetãtorii destinul cãruia se regãseºte cel al secolului literari, se leagã între Lewis Galantière, tra- tocmai încheiat. Lãsându-mã dus de condei, ducãtorul angajat de editorii americani cum se spune, m-am trezit cu douã începu- 57 Virgil Tãnase

turi – expresie a douã demersuri literare alte popoare peste noi, iar el acolo, un sfârc de diferite. bãiet cu ochii pe calea feratã. Calea feratã venea Iatã-l pe cel dintâi : c⺠dintr-o parte, þâºnea dintr-o pãdurice de Acum ºaptesprezece ani murea la Paris, mesteacãni. Duduiau frunzele când se-apropia necunoscut marelui public ºi lipsit de notori- locomotiva ºi, toamna târziu, vârtejul le etatea internaþionalã pe care a cãpãtat-o apoi, desprindea de pe ramurã : stãteai uimit ºi te pictorul de origine românã Gheorghe Mircea, bucurai gândindu-te cã pentru privirea altcuiva, considerat de mulþi dintre noi, care-i mai mare, aºa trebuie cã se învolburã, aurii, ºi cunoaºteam opera, drept cel mai strãlucit urmaº stelele-n cer care nouã ni se par atâta de cuminþi, al marilor artiºti pe care i-a dat þara noastrã cul- îmbrãcate curãþel, cu ºorþuleþul bine cãlcat, turii europene, diverºi ºi de fiecare datã neaºtep- pieptãnate strâns de nu scapã nicio ºuviþã taþi, de la cei care au purificat volumele inven- blondã de sub pãnglicuþã, ºi se duc la ºcoala lor tând sculptura abstractã pânã la pictura oniristã de stele fãrã sã se abatã prin parcul cu bãnci, fãrã – a nu se confunda cu operele suprarealiºtilor sã se opreascã la cofetãrie, fãrã sã dea fuga la noºtri demne ºi ele de interes – ºi la cea pe care gârlã unde, la noi, din buza verii pânã hãt în unii o numesc, ca urmare a unei celebre lucrãri octombre, poþi sã te scalzi ºi sã te zvânþi dupã expuse astãzi la Muzeul de artã modernã, ten- aceea la soare. taþionistã. Pe-aici pe la noi prin garã nu trec multe M-am considerat îndreptãþit sã mã întreb în trenuri, iar unele nici nu opresc. câteva studii ºi conferinþe despre care n-aº putea Ele se duc numai Dumnezeu ºtie unde. spune cã n-au fost urmãrite cu luare aminte de Sigur, dacã te iei dupã buna chibzuialã, poþi citi publicul mai degrabã restrâns, e drept, pe care-l pe-o tablã mare, de lângã uºa largã, cu geamuri, adunã numele meu, care este noima acestei care dã pe peron, scrise cu litere de tipar, sosirile prezenþe statornicã a artiºtilor noºtri în ºi plecãrile. Dar cine le cunoaºte, oraºele ºi þãrile miºcarea de avangardã europeanã. Rãscolirile ºi continentele astea care au nume colorate, care au dat vetrei noastre când pace, când rãzboi unele de scorþiºoarã, altele cu ciripit de zongorã ºi care ne-au potrivit în tipare de viaþã atât de sau de-o asemãnare cu penele de pasãre mãiastrã diferite încât personalitãþile noastre artistice care nici nu se vede, nimeni n-o ºtie, dar se s-au împlinit sub oblãduiri contrare, unii dintre noi trebuind sã-ºi schimbe rostul de la o zi la povesteºte. Care probabil cã de-acolo vine ea ºi alta, lepãdându-se peste noapte de crezul de rânduiala asta cã dai omului o fãrâmã de gând, o deunãzi, n-au stins în niciun fel menirea nãs- scornealã de nici în vise nu þi-ar trece prin cap cocitoare a spiritului nostru. Faptul ar fi meritat s-o pui, ºi-ndatã, ca de la sine, se stârneºte din poate o atenþie mai susþinutã din partea celor a nimic o istorie despre lucruri minunate, cu cãror meserie este de-a cãuta noima trecerii oameni nemaipomeniþi, cu tot soiul de întâm- noastre prin lume. Convinºi cã numai popoarele plãri care de care mai nãstruºnic. Uite-aºa suficient de consistente pentru a cãuta sã rãs- umblãm dupã cai verzi pe pereþi, ademeniþi de toarne Istoria întru priinþa lor pot genera talente povestea noastrã atârnatã de-un bãþ în faþa a cãror forþã înnoitoare vine din seva lor nasului doar cât sã n-o poþi atinge cu mâna ºi rãzboinicã, aceºtia n-au cãutat sã ºtie ce neli- care merge cu noi de n-o ajungi niciodatã. Etc. niºte anume hrãneºte cu atâta sârguinþã operele Dar dacã, mi-am zis, amintindu-mi pilda noastre pitite într-un colþ de Europã, sub o romanului lui Saint-Exupéry, în loc sã-mi muchie de munte, pe-o buzã de mare, o þarã atât purific stilul ºi construcþia, m-aº încumeta de prinsã în strânsoarea marilor imperii încât sã asum diversitatea ºi sã clãdesc un roman nu se putea rãsfira decât în cuget. Utilitatea de fragmente disparate, un fel de talmeº unor asemenea cercetãri depãºeºte cu mult prob- balmeº în care lucrurile s-ar orândui nu lema poporului nostru... Etc. dupã o logicã artisticã – structuralã, ca cea a Alt început al aceluiaºi roman ar putea fi oricãrui limbaj –, ci dupã un model în care urmãtorul : aº pleca de la ceea ce pare (ºi probabil este) Ce-oi fi cãutat eu pe-acolo ? incompatibil ca sã gãsesc o imagine (dacã Era, aºa, o muchie de þarã, de se prãvãleau existã) de dincolo de logica noastrã ? 58 Culturã ºi ecomomie Maria MOLDOVEANU Clasificarea activitãþilor culturale

Abstract

In this article we refer to the types of cultural activities. The concept of "culture" includes also practical actions, not only symbolical (spiritual) ones. Culture has an economic function. Keywords: culture, practical actions, symbolical actions, economic function

Tipologia activitãþilor culturale este com- fiecare domeniu pe o anumitã poziþie, dupã plexã ºi eterogenã. Existã la fel de multe funcþia lor economicã. Jeannine Cardona tipologii câte definiþii ale culturii existã. precizeazã cã au fost reþinute ºase funcþii: Unele corespund definiþiei antropologice a - de creaþie; conceptului, cuprinzând majoritatea activi- - de conservare; tãþilor omului, “pentru cã, în fond, fiecare - de producþie; activitate este expresie a culturii lui”, altele - de difuzare; se referã la anumite activitãþi artistice, - de comercializare; frecventate în special de elitele intelectuale. - de formare. Indiferent de accentele puse de anumiþi Aceastã abordare operaþionalã reprezin- autori, conceptul “culturã” include, de re- tã un punct de plecare în “alegerea” activi- gulã, pe lângã elemente simbolice, ºi acþiuni tãþilor considerate culturale de cãtre toate practice (activitãþi). De pildã, G. Uscãtescu statele membre ale Uniunii Europene. defineºte cultura: “ca un sistem de obiecte, Astfel, clasificarea dupã aceste repere activitãþi ºi atitudini, fiecare dintre ele con- este susceptibilã de comentarii ºi nuanþãri – stituind un mijloc în atingerea unui scop” ºi scopul final fiind selectarea ºi organizarea “ca un ansamblu indivizibil ale cãrui ele- activitãþilor dupã criterii specifice proble- mente sunt interdependente” – prin ele- maticii culturale. mente înþelegând obiecte, activitãþi etc. La prima examinare, constatãm cã, din- Practica cercetãrii ºtiinþifice a necesitat tre funcþiile menþionate mai sus, lipseºte o însã o serie de precizãri. Cercetãtorii de la funcþie economicã importantã, ºi anume Institutul de Management al Culturii de pe consumul. Ea se situeazã într-adevãr în zona lângã Universitatea de Muzicã ºi Arte din extrasectorialã, dar este esenþialã pentru Viena au menþionat faptul cã elementele de feedbackul activitãþii care determinã conti- interes ale domeniului lor “nu sunt numai nuarea (sau nu) a procesului de producþie structurile culturale, ci ºi activitãþile din culturalã. sfera instituþiilor culturale” – cu strategiile În general, oamenii au tendinþa sã apre- ºi finalitãþile lor. cieze ca fiind culturale activitãþile subsumate Clasificarea activitãþilor culturale în consumului lor. În ancheta despre reprezen- scopul creãrii unei baze statistice comune la tãrile culturii, realizatã de noi în anul 2006 nivelul UE a presupus abordarea funcþionalã (v. Economia artei, II, p. 18), subiecþii au destinatã a situa activitãþile culturale din definit activitãþile culturale (prin enume- 59 Maria Moldoveanu

rare), menþionându-le în special pe cele des Activités Economiques de la Com- practicate de ei: lectura cãrþilor ºi a revis- munauté Européenne) pentru a identifica telor, vizitarea muzeelor, urmãrirea emisiu- activitãþile mai mult sau mai puþin culturale nilor tv etc., ceea ce sugereazã continuarea (e.g., tipãrirea cãrþilor este sau nu o activi- reflecþiilor asupra diverselor clasificãri elab- tate culturalã?), dispersate în diverse orate de instituþiile statistice ºi academice. clase/secþiuni ale nomenclatorului. Primul demers în elaborarea tipologiei Aceastã compatibilizare (armonizare) a menþionate de Cardona a constat în con- celor douã clasificãri a stat la baza anchetei sultarea clasificãrii NACE (Nomenclature asupra forþei de muncã ºi a ocupãrii în sis- 60 Clasificarea activitãþilor culturale

temul culturii, facilitând ºi ancheta despre Sunt multe teme interesante legate de bugetele de familie pentru cunoaºterea con- activitatea creativã ºi activitatea de pro- sumului de culturã în þãrile UE – demersuri ducþie la nivelul industriilor protejate de ºtiinþifice care aduc, la rândul lor, o con- copyright, de distribuþia bunurilor simbo- tribuþie însemnatã la crearea fundamentelor lice ºi participarea publicului la organizarea metodologice pentru cercetarea culturii. serviciilor culturale etc., dar ºi multe pro- bleme ale sectorului în întregul sãu sau ale Dupã cum remarca David Melo, activi- structurilor componente, ce pot fi studiate tãþile culturale reprezintã componenta cea cu instrumentele interdisciplinaritãþii în mai puþin studiatã a sectorului de cãtre evoluþia lor ºi în complexitatea dimensiu- economiºti ºi de experþii culturali. Or, pe nilor actuale. lângã cele douã teme majore care îi pre- În acest sens, efectele mass-media asupra ocupã pe mulþi cercetãtori, ºi anume: mentalitãþilor, moravurilor ºi comporta- impactul economic al activitãþilor culturale – mentelor din societate au fost în centrul îndeosebi al celor derulate în cadrul indus- studiilor asupra comunicãrii de masã încã triilor creative – ºi efectele sociale ale activi- din timpul primului rãzboi mondial. Socio- tãþilor întreprinse de actorii sistemului, logii, antropologii, psihologii sociali le-au existã o multitudine de probleme care tre- consacrat anchete ºi sondaje cantitative, buie analizate, care aºteaptã rãspunsuri per- studii calitative, cercetãri experimentale tinente, ca, de exemplu: ce activitãþi cultu- care au evaluat dinamica fenomenului ºi rale ar trebui susþinute, cele care au audi- manifestãrile lui în diverse contexte soci- enþe mai consistente (e.g., concertele de etale. În þara noastrã, asemenea studii, ca ºi manele) sau activitãþile care ne aduc mai cercetarea efectelor sociale ale activitãþilor aproape de un model de societate? Cum tre- culturale, în general, sunt ca ºi inexistente. buie stimulatã subvenþionarea privatã a Studiile parþiale ale unor sociologi, între- artei? Ce elemente delimiteazã zona acti- prinse (nesistematic) îndeosebi dupã expan- vitãþilor creative de alte activitãþi culturale? siunea posturilor tv, nu au pertinenþa ºtiinþi- Interpretarea muzicii, a teatrului, a baletu- ficã a studiilor interdisciplinare sau cel lui etc. este creaþie culturalã sau face parte puþin a celor realizate în echipe complexe de din activitatea de producþie/difuzare a cul- cercetãtori. turii? Efectele sociale (sau beneficiile) sistemului În legãturã cu aceastã întrebare, George cultural - constituit din arte creative ºi Uscãtescu noteazã: “De mult timp critica industrii culturale, conservarea tradiþiilor ºi activitãþi de patrimoniu, instituþii publice ºi muzicalã ºi muzicologia se întreabã dacã investitori particulari – sunt clasificate în funcþia interpretului este pur tehnicã sau trei mari categorii: este, la rândul ei, un act de creaþie”. În con- - personale (e.g., extinderea nivelului de text, autorul îl citeazã pe G. Enescu, cel care, cunoºtinþe culturale, modelarea gus- în calitate de interpret, cãuta echilibrul între turilor, divertismentul artistic); opera compozitorului ºi propria sa esenþã. - instrumentale (i.e. definite ca surse de El considera cã: “Nu este un sacrilegiu sã te venituri ºi alte condiþii de asigurare a confunzi cu creatorul unei capodopere (…). calitãþii vieþii); În ce mã priveºte – mãrturisea Enescu – nu - sociale (e.g., înþelegerea lumii în care am încetat sã mã imaginez în compania trãim, afirmarea identitãþii ºi a drep- marilor dispãruþi; dacã nu mã imaginez în turilor culturale, integrare socialã). secolul al XVIII-lea când interpretez o Literatura de specialitate menþioneazã sonatã de Bach, dacã nu mã cred Beethoven urmãtoarele efecte sociale: când atac primele mãsuri ale sonatei 1. creºterea capacitãþii de înþelegere ºi Kreutzer, mi se pare cã nu pot sã-i traduc acþiune colectivã; bine”. 2. corelarea valorilor ºi a preferinþelor 61 Maria Moldoveanu

personale cu ale grupurilor ºi colecti- importante segmente de public încep sã-ºi vitãþilor; schimbe ideile, renunþã la prejudecãþi, se 3. susþinerea coeziunii sociale; raliazã la alte valori estetice, morale, socio- 4. dezvoltarea comunitãþii ºi stimularea logice etc. ºi îºi asumã cu mai multã participãrii sociale, ca ºi a atitudinilor “deschidere” iniþiativele ºi proiectele colec- civice; tive. 5. crearea ºi afirmarea identitãþii indi- Întâlnirea cu operele de artã, cu valorile viduale, a identitãþii comunitãþilor (estetice, etnologice, filosofice etc.) pe care le umane. promoveazã, cu simbolurile pe care le întruchipeazã elementele patrimoniului cul- 1. În opinia lui Dick Stanley, aceste efecte tural reprezintã o ºansã de armonizare a sunt expresia integrãrii valorilor culturale reperelor valorice ale consumatorilor de în viaþa publicã a comunitãþii, asumarea lor culturã, de redefinire a relaþiei lor cu lumea de cãtre indivizi ºi grupurile sociale din care culturii ºi cu semenii lor, un prilej de evalu- fac ei parte, formarea atitudinilor participa- are a contribuþiei personale la realizarea tive subsumabile conceptului de “cetãþenie coeziunii sociale. culturalã”. Patrimoniul cultural, bunurile simbolice 2. Dupã cum arãtam mai sus, frecven- oferite de organizaþiile culturale contribuie tarea creaþiilor ºi a evenimentelor culturale la construirea (sau reconstruirea) sistemelor are, în general, consecinþe pozitive ºi o de valori, la înþelegerea socialã ºi coeziunea incontestabilã dimensiune socializatoare. structurilor societale, la dezvoltarea comu- Deºi unele genuri de artã, opere sau nitãþilor ºi stimularea participãrii civice. evenimente culturale conþin ºi vehiculeazã Însuºindu-ºi idei, cunoºtinþe, credinþe mesaje disfuncþionale legate de violenþã, vehiculate prin mijlocirea produselor cul- rasism, sexism, excluziune socialã etc., turale la care au acces, oamenii se conec- efectele pozitive sunt predominante; influ- teazã la ceea ce constituie “repertoriul enþele exercitate de creaþiile culturale se social” sau “trusa de unelte culturale” (D. fundamenteazã pe valori sociale susten- Stanley) – ca ansamblu de opþiuni ºi strate- abile, precum: integrare, participare, soli- gii de viaþã, modele umane ºi modele de daritate, coeziune, libertate de exprimare comportament în mãsurã sã modeleze abili- etc. “Trendul pe termen lung al artelor ºi al tãþile de comunicare ºi capacitãþile de acþi- patrimoniului cultural este, în viziunea une colectivã. cercetãtorilor fenomenului artistic, prote- Activitãþile comune la care participã jarea valorilor sociale sustenabile – aseme- indivizii, consensul de grup ºi schimbul de nea celor cuprinse în Declaraþia universalã a idei, experienþele culturale ºi viziunile pe drepturilor omului” (D. Stanley). care le împãrtãºesc reprezintã un context Integrarea socialã ºi culturalã presupune ideal pentru procesul socializãrii. armonizarea valorilor proprii cu opþiunile Prin participarea la evenimentele impor- valorice ale grupurilor sociale. tante ale comunitãþii, prin expunerea la va- 3. Coeziunea socialã este definitã ca lorile (ºi mesajele) creaþiei culturale ºi artis- “disponibilitate a oamenilor dintr-o socie- tice, oamenii dobândesc un alt mod de a tate de a coopera unii cu ceilalþi, în acþiuni gândi viaþa, de a înþelege cultura, rolul ei în colective, pentru a atinge scopuri colective”. dezvoltarea socialã, de a se relaþiona cu cei- Coeziunea se exprimã (mãsoarã) prin densi- lalþi, de a acþiona împreunã cu ei. tatea reþelelor sociale în care comunicarea Studiile asupra audienþei culturii, an- dintre indivizi se bazeazã pe încredere, chetele întreprinse în rândul participanþilor justiþie, toleranþã, cooperare, implicare, alte la diverse spectacole (muzicale, de teatru valori ale democraþiei. etc.), interviurile cu vizitatorii din muzee ºi În zilele noastre, rolul reþelelor sociale sãli de expoziþii (Douglas Worts) aratã cã, în devine extrem de important pentru cei care urma contactului cu produsele culturale, transmit diverse mesaje unei populaþii- 62 Clasificarea activitãþilor culturale

4. Pe lângã efectele pozitive directe ale consumului cultural ºi ale relaþiilor cu lumea artei, sectorul culturii, prin valorile patrimoniului material ºi imaterial, prin produsele protejate de copyright, prin acti- vitãþile ONG-urilor ºi ale instituþiilor pu- blice, exercitã influenþe complexe indirecte asupra comunitãþilor umane, contribuind la progresul lor economic ºi social (e.g., locuri de muncã, venituri la PIB), la modelarea comportamentelor participative, la edu- carea mentalitãþii civice. 5. “Trusa uneltelor intelectuale” folosite de indivizi în demersul lor de înþelegere ºi interpretare a lumii, în cunoaºterea tradiþi- ilor ºi a ºanselor de dezvoltare socialã, în formarea sentimentelor de apartenenþã la o comunitate ºi de încredere în valorile ei s-a constituit în timp, prin frecventarea siste- maticã a culturii ºi artei. “Repertoriul” comun de idei, înþelesuri ºi repere valorice, de opþiuni ºi reprezentãri sociale, de ide- aluri ºi coduri de interpretare a lumii, a operelor artistice ºi a mesajelor transmise de generaþii exemplare de creatori, acest reper- toriu, aºadar, are o contribuþie fundamen- talã la formarea ºi afirmarea identitãþii, la proiectarea imaginii comunitãþii, la identi- ficarea þelurilor comune care sã polarizeze capacitãþile ºi energiile umane. þintã; de aceea, emitenþii, inclusiv organiza- Activitãþile culturale desfãºurate cu þiile media, sunt interesaþi sã identifice li- prilejul ºi în contextul festivalurilor cultu- derii grupurilor umane ºi reþelele sociale la rale sunt deosebit de interesante. care sunt ei conectaþi (rude, prieteni, colegi, Problematica festivalurilor de artã poate vecini, cunoºtinþe, parteneri de club, de aso- fi subsumatã, în bunã mãsurã, conceptului ciaþie religioasã, sportivã, alte asociaþii de “event tourism”. Termenul se referã la legate de hobby-urile indivizilor). activitatea turisticã generatã de anumite În acest sens, producãtorii de bunuri evenimente, în speþã – festivalul de artã – simbolice, administratorii patrimoniului prilej pentru participanþii la festival de a cultural, organizatorii de spectacole artistice vizita anumite locuri, dincolo de scena spec- transmit cu mai multã eficacitate valorile tacolelor, de a admira diverse atracþii turis- culturale, mesajele – “The medium is the tice. message”, scria McLuhan – în comunitãþi În aceastã calitate de “festival tourism”, caracterizate prin coeziune socialã. evenimentul artistic are mai multe valenþe: Accesul publicului la bunurile culturale contribuie la dezvoltarea artelor, încura- care exprimã aceste valori este înlesnit de jeazã creaþia culturalã localã, atrage un reþelele sociale, de densitatea interacþiunilor numãr mare de turiºti, stimuleazã acþiuni dintre indivizi care, astfel, se reunesc în de dezvoltare/reconstrucþie a infrastructurii jurul unor proiecte comune ce exprimã opþi- (drumuri, ºosele, spaþii de cazare, sãli de unile ºi aspiraþiile lor. concerte, centre de creaþie artizanalã etc.). 63 Maria Moldoveanu

De asemenea, organizarea unor festivaluri lumii. Pe scenele Festivalului au rãsunat, în de artã genereazã în comunitãþile locale un interpretãri de excepþie, capodopere ale cadru de implicare accentuatã a factorilor creaþiei muzicale universale, compuse de din administraþie, culturã, turism, soci- artiºti de geniu, cum au fost: Debussy, Hay- etatea civilã. den, Mahler, Prokofiev, Mozart, Schubert, Festivalurile de artã ce funcþioneazã ca Ceaikovski, Bach, Beethoven, Brahms, atracþii turistice se caracterizeazã prin com- Chopin, Shostakovich, Wagner, Liszt, Paga- plexitate socialã ºi culturalã, de aceea spe- nini ºi, nu în ultimul rând, Enescu – muzi- cialiºtii din industria ospitalitãþii (e.g., cianul român ºi „compozitorul vizionar” Bernadette Quinn – Irlanda) le analizeazã care a dat ºi numele manifestãrii, menþio- ca “dispozitive de sprijin social”. nate de prestigiosul „The Independent” Practica festivalurilor de artã implicã printre primele ºase manifestãri muzicale multiple probleme economice, dar ele importante ale timpului nostru. funcþioneazã în primul rând ca evenimente În cadrul secþiunii „Enescu ºi contempo- culturale prin care comunitãþile îºi exprimã ranii sãi” ºi în celelalte secþiuni ale identitatea, ca “sãrbãtori publice tematice”, Festivalului – „Concerte camerale”, „Mari ºi în al doilea rând ca mijloace de obþinere a orchestre ale lumii”, „Creaþia muzicalã unor venituri. româneascã contemporanã”, „Concertele de Prin reputaþia lor artisticã, prin natura la miezul nopþii” – au evoluat zeci de artiºti participativã, prin efectele lor economice, de înaltã valoare internaþionalã ºi zeci de asemenea festivaluri satisfac diverse seg- orchestre ºi ansambluri muzicale, între ele ºi mente de piaþã: elita intelectualã din zonã, formaþii româneºti de prestigiu. actori din turism ºi din serviciile publice Multitudinea de evenimente ce au avut locale, turiºti atraºi de eveniment ºi turiºti loc în fiecare zi din septembrie, în „amiezile accidentali ºi un numãr important de camerale” sau în „serile simfonice”, cu locuitori ºi lideri locali în percepþia cãrora prilejul „întâlnirilor de la miezul nopþii”, la festivalul contribuie la valorizarea loca- Ateneul Român sau pe scena Teatrului litãþii. Naþional „I.L. Caragiale”, a Operei bucureº- În timp, festivalurile de artã asociate tene sau a Sãlii Palatului, au polarizat activitãþilor turistice devin parte a identitãþii interesele lumii muzicale ºi ale iubitorilor unei zone sau a unei localitãþi. Din acest de artã de pe toate meridianele. Zecile de punct de vedere, numele multor oraºe este cronicari sosiþi din întreaga lume, transmisi- asociat cu festivaluri prestigioase: Cannes, ile televizate sau ale Radiodifuziunii Româ- Viena, San Remo, Braºov, Salzburg º.a. ne au menþinut imaginea þãrii noastre în Despre Salzburg ºi festivalul mozartian, atenþia melomanilor din toate generaþiile. cineva fãcea o remarcã interesantã: “trece Spectatorii români au întâlnit sau reîntâl- tiptil ºi liniºtit prin toamnã, iarnã ºi primã- nit muzicieni geniali, concurenþi de înaltã varã, în tot acest timp pregãtindu-se pentru cotã, trãind revelaþia refugierii temporare o altã reînviere din iulie”. într-o lume „paralelã”, celestã ºi miracu- loasã prin densitatea armoniilor ºi a me- taforelor muzicale. Zeci de muzicieni au desenat În contextul consideraþiilor sale jurnalis- imaginea capitalei tice, Cristina Viºan constata cã motivaþia investiþiilor în Festivalul „Enescu” – inves- – studiu de caz asupra Festivalului tiþii modeste, scria jurnalista, în comparaþie „George Enescu” – cu cele destinate Festivalului de la Salzburg, Aºa cum s-a întâmplat la fiecare din cele dar destul de consistente, credem noi, în optsprezece ediþii precedente ale Festiva- condiþiile economice ale þãrii noastre – con- lului ºi Concursului Internaþional „George stã, pe de o parte, în prestigiu, iar pe de altã Enescu”, ºi în toamna lui 2009, capitala parte, în turism cultural. Participanþii veniþi României a fost conectatã cu toate zonele la manifestare au vizitat ºi alte locuri ºi 64 Clasificarea activitãþilor culturale

monumente, au „colindat” librãriile, au torilor celebraþi cu acest prilej, dar ºi la noto- descoperit creaþii arhitecturale de excepþie. rietatea, la „imaginea” capitalei, a þãrii care Dacã am face o alegere exclusivistã, organizeazã un asemenea eveniment. cuvântul-cheie al demersurilor artistice ºi Neîndoielnic, la desenarea acestei imagi- organizatorice, al intereselor ºi al impresi- ni au contribuit orchestrele ºi ansamblurile ilor de dupã este prestigiu – împreunã cu artistice care au evoluat pe scenele Festi- sinonimele lui: reputaþie, notorietate, valului, ele însele renumite prin valoarea renume, faimã, celebritate, susceptibile sã-i artiºtilor ºi a prestaþiei lor, ca, de exemplu: nuanþeze, sã-i sublinieze sensurile. Ne refe- Orchestra „Les Arts Florissants”, Orchestra rim la celebritatea artiºtilor, a orchestrelor, a din Amsterdam, Filarmonica din Sankt dirijorilor ºi a soliºtilor, la „faima” compozi- Petersburg, Filarmonica Regalã Londonezã, 65 Maria Moldoveanu

Orchestra Radio France, Wiener Kammer- compozitorilor de geniu a prins viaþã sub orchester, Orchestra Filarmonicã Transil- bagheta unor dirijori reputaþi: Charles vania, Orchestra de Camerã din Lausanne, Dutoit, Maxim Vengerov, Horia Andreescu, Corul de Camerã Preludiu, Orchestra Christian Zacharias, David Stern, Murray Simfonicã a Radiodifuziunii Bavareze, „Les Perahia, Cristian Mandeal, Nikolai Alexeev Musiciens du Louvre”, Orchestra din – unii fiind ºi instrumentiºti celebri, cu- Grenoble – ca sã menþionãm doar câteva noscuþi ca pianiºti ºi violoniºti de excepþie. dintre ele, selectate în mod aleatoriu. O întrebare legitimã despre prezenþa lor În interpretarea acestor orchestre, creaþia la Festivalul „Enescu” ca ºi a unor soliºti de 66 Clasificarea activitãþilor culturale

talia lui Nigel Kennedy, Alexander Mel- voltarea artelor, a serviciilor comunitare, a nikov, Fredrik Ullen, ªerban Lupu, Daniel infrastructurii, a resurselor locale ºi, nu în Kientzy, Isabelle Faust º.m.a. vizeazã moti- ultimul rând, în extinderea afacerilor cultu- vaþia participãrii lor la acest eveniment. rale legate de presa localã, de arta fotogra- Un studiu asupra imaginii pe care o fiei, de editarea cãrþilor, cataloagelor, albu- proiecteazã evenimentele culturale de o melor de artã, de filme documentare. asemenea amplitudine ºi densitate axiolo- Cercetarea festivalurilor “eveniment” gicã vizeazã ºi explorarea universului psi- presupune o metodologie complexã, cu hologic al actorilor principali. Sunt aici o analize statistice ºi documentare, cu anchete serie de aspecte ce trebuie elucidate. În prin chestionar pe eºantioane stratificate de speþã: este numele artiºtilor o garanþie a suc- turiºti ºi rezidenþi din zonã, dar ºi anchete cesului ºi o contribuþie la imaginea mani- prin interviuri aprofundate cu actorii din festãrii sau imaginea lor beneficiazã de re- domeniul artelor ºi al serviciilor, cu expo- putaþia Festivalului? Care era imaginea nenþi ai administraþiilor locale ºi din indus- despre Festivalul „George Enescu” a celor tria ospitalitãþii. care au participat pentru prima datã? Se pot obþine date interesante prin stu- „Imaginea din mintea noastrã creeazã diul arhivei festivalurilor. Exemple: motivaþii pentru comportamentul nostru” – - De când dateazã? scria Edwin L. Cole, în cartea Adevãrata bãr- - Cui aparþine iniþiativa organizãrii lui? bãþie (1999). - Care au fost organizatorii iniþiali? Conceptul „imagine” desemneazã repre- - Cine a participat la fiecare ediþie? zentarea (i.e. reproducerea mentalã a reali- - Care a fost audienþa de-a lungul tim- tãþii) pe care o are un individ, un grup pului? social, un segment de populaþie sau care - Ce cheltuieli a necesitat? existã în opinia publicã despre un produs - Ce venituri au fost realizate ºi cine a sau serviciu, un eveniment sau o instituþie, beneficiat de ele? o marcã sau un fenomen (natural, social - Ce alte servicii au fost necesare? etc.). Imaginea se constituie ca o sintezã de - Ce sponsori s-au implicat de-a lungul date, percepþii, opinii, credinþe, experienþe, timpului? prejudecãþi etc. Este un concept psihosocial - Câte locuri de muncã s-au înfiinþat cu situat la graniþa mai multor discipline prilejul evenimentului? ºtiinþifice: sociologie, psihologie socialã, - Ce construcþii edilitare ºi ce amenajãri antropologie, istorie, paremiologie º.a. s-au fãcut în relaþie cu festivalul? Imaginea se construieºte prin raportarea - Ce alte evenimente culturale au fost produsului sau a evenimentului reprezentat asociate festivalului? la sistemul de referinþã al persoanei/grupu- - Ce materiale publicitare au însoþit lui care îºi formeazã o anumitã imagine. fiecare ediþie? Imaginea Festivalului „George Enescu” în - Ce nume s-au consacrat în urma par- rândul mulþimilor se constituie din rapor- ticipãrii la eveniment? tarea informaþiilor pe care le au sub formã - Ce vedete de primã importanþã ºi-au de text, film, fotografie, percepþie despre pus amprenta pe renumele festivalu- acest eveniment la ideile, opiniile, credinþele lui? lor în legãturã cu ce ar trebui sã fie în zilele - Cum au receptat rezidenþii beneficiile noastre un festival muzical de prestigiu. festivalului? Dar aspectele indezira- Întotdeauna imaginea unui asemenea bile? eveniment îºi pune amprenta asupra - Care a fost evoluþia numãrului de locurilor unde se petrece, le aduce, la rândul turiºti? sãu, notorietate, le dãruieºte ceva din fasci- - Ce a scris presa localã despre eveni- naþia sa. ment? Festivalurile de artã asociate cu activitãþi - Ce a scris presa din zonele de prove- turistice joacã un rol important în dez- nienþã a starurilor prezente la festival? 67 Maria Moldoveanu

- Ce se ºtie în lume despre localitatea ºoara Muzicalã”. respectivã, care este imaginea comu- Încã de la prima ediþie, Festivalul de Mu- nitãþii? zicã a adus pe scena sãlii „Mihai Eminescu” ºi în Biserica Mânãstirii artiºti renumiþi ºi Turiºtii vin la Sighiºoara formaþii de excepþie (e.g., Grigore Leºe, tenorul Cosmin Marcovici, Felicia Filip, ºi pentru festivalurile de artã, orchestra Operei din Braºov etc.) care, alã- ºi pentru frumuseþea cetãþii turi de corurile reunite al Sighiºoarei – „Vox Animi”, „Armonia” º.a. – au interpretat medievale muzicã bizantinã, dar ºi etno-jazz – com- - studiu de caz - poziþii pentru toate gusturile, pentru toate vârstele. Sighiºoara este o aºezare medievalã situ- Festivalul de film îºi propune sã pro- atã lângã râul Târnava, parte pe deal, parte moveze creaþia cinematograficã româneascã la poalele dealului, iar pentru turiºtii veniþi ºi, cu sprijinul companiei Microsoft, un la Festivalul de artã medievalã - „un oraº grup de tineri pasionaþi în egalã mãsurã de de neuitat”. film ºi informaticã au realizat spectacole de În aceastã vatrã de civilizaþie româ- excepþie. neascã, „Perlã a Târnavelor”, cum i s-a mai Ei s-au remarcat în cadrul „Imagine spus, serbãrile medievale sunt un prilej Cup”, cea mai popularã competiþie pentru emoþionant de întâlnire cu istoria. studenþii pasionaþi de tehnologie. Con- Teatrul, muzica, poezia, expoziþiile în aer vingerea sponsorilor este cã ºcoala româ- liber, scenografia serbãrilor sighiºorene neascã are, în acest domeniu, un potenþial exprimã, pe de o parte, simbolurile capo- extraordinar, iar filmele care au impresionat doperelor medievale, iar pe de alta, mesajul juriile Imagine Cup ºi Data Day Protection, noilor tradiþii ce prind viaþã cu fiecare nouã respectiv „Nostrum Capitulus” de Adi ediþie. Baranga et al., ca ºi „ID” de Bogdan Coman „Fascinantul ºi înfloritorul trecut, unici- ºi Rãzvan Ilinca, au fost proiectate în exclu- tatea medievalã ºi flerul romantic, poziþia sivitate la Sighiºoara. Este un gen de creaþie sugestivã pe valea Târnavei Mari, vechiul insolit pentru spectatori, inedit pentru oraº cu ziduri medievale, cu alei ºi strãduþe cineaºti, care considerã cã acest gen de artã caracteristice, casa natalã a prinþului Vlad le oferã ºansa „de a face lucruri pe care cre- Þepeº ºi legendele cunoscute, numeroasele deau cã nu le pot face”. clãdiri istorice, ca ºi Turnul cu Ceas ºi În anul 2009, Festivalul de la Sighiºoara a Biserica Mânãstirii sunt câteva dintre mo- celebrat arta medievalã. În deschidere, spec- tivele care ne-au determinat sã desemnãm tatorii au admirat parada unor figuri legen- aceastã prestigioasã consideraþie Sighi- dare: regele ºi regina, domniþe, cavaleri, ste- ºoarei” – se menþioneazã în motivaþia selec- gari, toboºari, cavaleri cãlare, actori, cân- tãrii municipiului Sighiºoara printre candi- tãreþi, instrumentiºti, cascadori etc. daþii Premiilor Turismului Elveþian; este Un alt spaþiu de mare atracþie în cadrul vorba de premiul „Bijuteria medievalã a festivalului a fost Tabãra Cavalerilor care a României”, decernat cu prilejul Târgului cuprins: spectacole cavalereºti, povestiri Internaþional Elveþian al Vacanþelor (2009) medievale comice, muzicã medievalã cu de la Lugano, la categoria „Destinaþii care instrumente specifice, ca ºi un concurs inter- trebuie descoperite”. activ dedicat ambianþei ºi muzicii medie- În acest oraº al contrastelor, în care mo- vale. numentele medievale se armonizeazã într-o Într-o altã zonã a Sighiºoarei, în Piaþa formulã ineditã cu arhitectura modernã din Cetãþii, se desfãºurau alte manifestãri îndrã- zilele noastre, se organizeazã festivalurile gite de public: miniconcerte, dansuri me- devenite celebre – Festivalul de Film de la dievale, parade ale costumelor medievale ºi Sighiºoara” ºi, din 2008, „Festivalul Sighi- alte spectacole cu specific medieval. 68 Clasificarea activitãþilor culturale

Atunci când turiºtii ajung la Sighiºoara, cele 12 hoteluri ºi cca 20 de pensiuni devin neîncãpãtoare iar sumele încasate de aceste unitãþi de cazare, de managerii altor servicii sunt destul de consistente. Un sondaj realizat în zilele Festivalului de cãtre operatorii din industria ospita- litãþii, printre turiºtii cazaþi în unitãþile lor, a arãtat faptul cã ei vin la Sighiºoara ºi pentru a participa la manifestãrile artistice, ºi pen- tru monumentele arhitectonice realizate în stil baroc sau renascentist, dar cã apreciazã deopotrivã serviciile turistice de calitate, diversitatea modalitãþilor de a-ºi petrece vacanþele. Aºadar, concentrarea pe contexte locale sau regionale este o soluþie productivã pen- tru organizarea festivalurilor de artã. Prin- tre efectele pozitive ale demersului, con- semnãm dezvoltarea infrastructurii (locaþii pentru manifestãri culturale, asigurarea cãilor de acces), dezvoltarea artelor, stimu- larea afacerilor culturale – producþie edito- rialã (reviste, albume de artã), producþie muzicalã, comerþ de carte, casete video ºi alte bunuri simbolice –, dezvoltarea indus- triilor locale, a meºteºugurilor conexe, încu- rajarea creatorilor populari a cãror piaþã de desfacere se extinde odatã cu dezvoltarea turismului cultural ºi a serviciilor din zonã, densificarea activitãþilor culturale de peste an, inclusiv prin prestaþiile ansamblurilor de amatori care iau naºtere sub impulsul Aceste spectacole funcþioneazã, în mare festivalelor. mãsurã, ºi ca atracþii turistice. În jurul unor asemenea manifestãri gra- Tinerii, alte categorii de turiºti din viteazã diverse organizaþii, artiºti ºi finanþa- România ºi din alte þãri vin la Sighiºoara ºi tori, companii locale sau multinaþionale dis- pentru frumuseþile naturale, ºi pentru artã, puse sã participe la cofinanþarea ºi copro- ºi pentru a vizita ºi a contempla creaþii arhi- ducþia activitãþilor culturale. tecturale ºi de artã, unele datând încã din Pe lângã dimensiunea simbolicã, capa- secolele XIV, XV ºi mai târziu, ca, de exem- citarea resurselor creative ºi întãrirea senti- plu: Turnurile (al Croitorilor – sec. XIV, al mentului de identitate comunitarã, aseme- Mãcelarilor – sec. XVI, Turnul cu Ceas – „un nea evenimente artistice au o puternicã ceas cum altul nu mai existã în Transil- dimensiune teritorialã. Dupã cum scria vania”), amestec de mitologie, alchimie ºi Luca Dal Pozzolo (Observatorul cultural simbolisticã, nemaivorbind de Casa cu Cerb din Torino), relaþia dintre culturã ºi dez- (monument renascentist), de strãduþele, voltare teritorialã pune în evidenþã însem- piaþetele ºi gangurile cetãþii sau de lãca- nãtatea mediului local în care cultura apare ºurile de cult – Biserica din Deal, Catedrala ca o „enzimã" ce catalizeazã valorile ºi Ortodoxã, Biserica Reformatã, Biserica proiectele colective, idealurile ºi energiile Romano-Catolicã º.a. creative ale comunitãþilor umane. 69 Artã ºi spectacole Dana DUMA Festivalul Internaþional de Film Next Libertatea formei scurte Abstract Sizing the opportunity offered by the Next Film Festival, the author evaluates the condition of short movies, a less known zone of Romanian cinema , marked by aesthetic innovations and prom- ising authors. Keywords: B-EST IFF, Andrei Konchealovsky, Armando Ianucci, "In the Loop".

Deºi scurtmetrajul este o carno cu Valuri (2008) etc. reuºit sã se exprime perso- zonã destul de puþin cunos- Parcursul ulterior al cinea- nal ºi ingenios în „forma cutã a cinematografului ro- ºtilor câºtigãtori confirmã scurtã” au trecut cu succes mânesc, din ea apar deseori pãrerea cã regizorii care au la lungmetraj, unde au dus acele semne de noutate ºi de îndrãznealã esteticã remar- cate în festivalurile inter- naþionale. Aºa s-a întâmplat ºi înainte de revoluþie, când desenul animat Scurtã istorie al lui Ion Popescu Gopo ne-a adus primul premiul Palme d’Or (1957), aºa se întâmplã ºi dupã, când numele importante ale aºa- umitului „nou val” s-au afirmat internaþional graþie unor mici filme premiate în competiþiile majore. Cristi Puiu a câºtigat Ursul de aur la Berlin cu Un cartuº de Kent ºi un pachet de cafea (2004), acelaºi premiu revenind în 2008 lui Bogdan Mustaþã pentru O zi bunã de plajã. Trofee Palme d`Or la Can- nes au revenit, pe rând, lui Cãtãlin Mitulescu pentru Trafic (2005) ºi Marian Cri- ºan pentru Megatron (2008), Adrian Sitaru a câºtigat Leopardul de argint la Lo- 70 Libertatea formei scurte

de cele mai multe ori mai an a reunit peste 100 de fil- multe capitole, din care departe teme sau formule me ºi a captat interesul unui aflãm multe despre procesul estetice validate la începu- mare eºantion de public de creaþie, finanþarea ºi dis- turi. cinefil. tribuþia într-o producþie de Asupra scurtmetrajului În zilele festivalului s-a scurtmetraj, despre locul în general ºi asupra celui ro- lansat o carte de film impor- fiecãrui profesionist într-o mânesc în special suntem tantã pentru înþelegerea echipã de filmare. Pornind incitaþi sã reflectãm în fie- fenomenului, Totul despre de la o „scurtã istorie a care an cu ocazia Festiva- scurtmetraj de Clifford Thur- scurtmetrajului”, ni se lului NEXT, înfiinþat în ur- low (în traducerea lui Mihai aminteºte cã în acest format mã cu patru ani în amintirea Fulger, Editura IBU Publi- au lucrat la început mari tinerilor cineaºti Cristian shing, colecþia ARTA 007). cineaºti, precum Griffith, Nemescu ºi Andrei Toncu, Foarte util pentru aspiranþii Chaplin, dar ºi reprezen- dispãruþi într-un tragic acci- la debutul în scurtmetraj tanþii „noului val” francez dent în 2006. Ca la fiecare dar ºi pentru cei care îl prac- care au schimbat faþa cine- ediþie, ºi în acest an, o secþi- ticã, volumul este o ediþie matografului la începutul une a fost conscratã unor actualizatã ºi adusã la zi a anilor ‘60 (François Truffaut, filme realizate de regizorul unui best-seller semnat de Jacques Rivette). Autorul ne Cristian Nemescu împreunã cunoscutul scritor ºi cineast oferã ºi o listã cu „zece cu sound designer-ul An- din Marea Britanie ºi, dupã scurtmetraje care trebuie drei Toncu : Mihai ºi Cristina, cum subliniazã traducãtorul vãzute”: Baletul mecanic (fil- Marilena de la P7 ºi Poveste la ediþiei, „nu este doar un mul dadaist al lui Ferdinand scara C, precum ºi altor fil- ghid complet al realizãrii Léger ºi Dudley Murphy me „sonorizate”de cel de-al unui scurtmetraj, ci ºi o fru- din 1924), Câinele andaluz doilea, Lampa cu cãciulã de moasã poveste despre bucu- (capodopera suprarealistã, Radu Jude, Remiza de Va- ria ºi plãcerea de a face din 1929, a lui Luis Buñuel leriu Stihi ºi Alinuþa de Ma- film”. El cuprinde ºase pãrþi ºi Salvator Dali), Apropo de tei Branea. Ediþia din acest principale, împãrþite în Nisa ( documentarul de con- 71 Dana Duma

testaþie socialã al lui Jean Vigo din 1930), Mascota (sumbrul poem animat al lui Ladislas Starevici din 1934), Ghemuieºte-te ºi acope- rã-te (Duck and Cover, 1951, o „parodie abilã” cu autor necunoscut), Balonul roºu (legendarul film poetic al lui Albert Lamorisse din 1956), Platforma (La Jetée, 1962, studiul lui Chris Marker „despre timp, memorie ºi imaginaþie”), Holdup-ul (de Abel Ferrara din 1972 definiþie inspiratã a univer- ceastã definiþie. „despre trei bãrbaþi care plã- sului acestui tip de filme: Ea se potriveºte, de pildã, nuiesc sã jefuiascã o benzi- ”Lucruri mici, care par lip- peliculei Muzica în sânge de nãrie dupã ce au fost conce- site de importanþã, pot Alexandru Mavrodineanu, diaþi”), Povestea poveºtilor schimba vieþi ºi conþin ger- mica poveste cu tâlc despre (Tale of Tales, 1979, poeticul menii unei poveºti. Este un puºti talentat dus de scurtmetraj de animaþie al vorba despre descoperirea tatãl sãu la un casting pen- rusului Yuri Norstein), Mi- frumuseþii în universul tru descoperirea unor mici cul terorist (din 2004, de mundan ºi apoi extinderea cântãreþi de manele ºi, deºi Ashvin Kumar, nominalizat sau sondarea sa pânã la este respins, se vede validat la Oscar). Chiar dacã fiecare esenþã. Ce încerc eu sã fac de publicul ad-hoc dintr-un dintre noi avem propria într-un scurtmetraj este sã autobuz, unde el cântã în noastrã listã, trebuie sã re- cercetez experienþa - fie a drum spre casã. Filmat cu cunoaºtem cã, mãcar o ju- mea, fie a altora - ºi sã „tra- simþul detaliului ºi al de- mãtate din titluri, figureazã duc”aceastã experienþã în- scrierii unui mediu în apa- ºi acolo. tr-o privire scurtã, dar pro- renþã „exotic”, scurtmetrajul care a câºtigat premiul pen- Cartea conþine ºi o serie fundã, asupra vieþii cuiva”. tru o producþie româneascã de interviuri cu cineaºti Mi se pare cã cele mai aliazã firesc acuitatea obser- dedicaþi scurtmetrajului, reuºite filme din selecþia vaþiei sociale ºi eficienþa dintre care cel mai intere- competitivã, dar ºi din gru- unei clasice istorioare des- sant mi se pare cel în care pajul românesc ”Prietenii pre revanºã. Un alt film în Daniel Mulloy schiþeazã o festivalului” confirmã a- concurs, Domnul David de Hadrian Marcu, îºi concen- treazã atenþia asupra unui pensionar care munceºte ca paznic la un bloc. Din micile lui ocupaþii de rutinã, din telefoanele pe care le dã ºi din conversaþiile cu locata- rii, înþelegem cã e obsedat sã achiziþioneze un loc de veci ºi cã nici nu se simte prea bine. Putem înþelege cã eroul e pe cale sã devinã „un domn Lãzãrescu”. O a treia producþie în compe- 72 Libertatea formei scurte

tiþie, Derby de Paul Nego- se îndepãrteazã de austeri- ºi în pelicula câºtigãtoare a escu, se opreºte ºi el asupra tatea Noului cinema româ- trofeului Next. unui fapt în aparenþã banal, nesc ºi face mai mari efor- Cel mai agreat de specta- discuþia provocatã într-o turi pentru seducerea spec- tori, filmul canadian Dula- famile cu o fiicã adolescentã tatorului. pul de Jamie Travis (distins, de prezenþa insistentã a pri- Dintre diversele formule de altfel, cu „premiul pu- etenului ei, pe care tatãl îl propuse de selecþia foarte blicului”), spune în culori tolereazã cu greu. Tensiunea variatã a acestei ediþii a pastelate povestea dispari- relaþiei este sublimatã într-o Festivalului Next (selecþie þiei ciudate a unui copil, controversã pe temã spor- datoratã criticului Andrei relatatã cu simþul suspansu- tivã, într-o amuzantã scenã Gorzo), juriul internaþional lui ºi al detaliului vizual, cu de înfruntare dintre bãrbat (din care au fãcut parte farmec de comedie neagrã. ºi adolescent. Filmate cu francezul Mathieu Darras, Aceluiaºi gen îi aparþine ºi austeritate, cu camera pe israelianul Elad Keidan, filmul australian Glen Owen umeri, în cadre lungi, op- Liviu Mãrghidan, Bettina tând pentru muzica diege- Schwarz din Germania ºi Dodds (G.O.D.) de Frazer ticã, cele trei pelicule sunt Jim Stark din S.U.A.) a Bailey, o ironicã poveste tipice producþii ale Noului preferat stilul eliptic ºi rafi- despre „cãutarea sensului cinema românesc. nat vizual al peliculelor vieþii”, rãmasã, din pãcate, Pornind de la „lucruri maghiare care au câºtigat în afara palmaresului. Ediþia mici” pentru „a sonda apoi Marele Premiu (Istoria avi- 2010 a Festivalului „Next” în profunzime”, cele douã aþiei de Balint Kenyeres) ºi, ne-a oferit ºi multe alte scurtmetraje ale lui Adrian respectiv, Premiul pentru atracþii (ca, de pildã, master Sitaru, Colivia ºi Lord, din regie (Cu puþinã rãbdare de class-urile oferite de scena- secþiunea „Prietenii festiva- Laszlo Nemes). ristul Rãzvan Rãdulescu sau lului”, materializeazã cel Primul este o enigmaticã de criticul britanic Ronald mai bine definiþia lui Daniel poveste petrecutã în Nor- Bergan), dar ºi ocazia de a Mulloy. Primul urmãreºte mandia anului 1905, când, reflecta asupra ºanselor cu fineþe mutaþiile survenite pe o plajã, o fetiþã se rãtã- oferite de scurtmetraj tineri- în relaþia tatã-fiu dupã ce ceºte din grupul partici- lor cineaºti, scutindu-i de copilul aduce în apartamen- panþilor la un „picnic”. presiuni comerciale ºi ofe- tul de bloc o pasãre rãnitã, Agitaþia cãutãrii ºi gãsirii rindu-le multã libertate de a iar celãlalt surprinde cu sale estompezã motivul dis- inova ºi de a se exprima per- subtilitate procesul prin care parþiei: fetiþa e singura care sonal. Vorba lui Daniel un mãrunt hoþ se ataºeazã asistase la prãbuºirea unui Mulloy: ”Mai mult decât de câinele furat pentru a ex- avion care survola regiunea lungmetrajele, unde existã torca o recompensã. Sitaru respectivã. Rãmasã fãrã ex- atât de multe griji, precum declara cã intenþioneazã sã plicaþie, „taina” eroinei de- banii altora, scurtmetrajele mai facã un al treilea scurt- vine o preþioasã mãrturie pot fi personale ºi profunde, metraj pe tema animalelor- despre începuturile „istoriei mascotã, pe care sã le aviaþiei” (sugeratã în titlul niºte mici bijuterii care reuneascã apoi într-un lung- peliculei). Tot o poveste propun o perspectivã unicã, metraj. E o idee care meritã enigmaticã este ºi Cu puþinã momente din copilãria încurajatã, mai ales cã existã rãbdare, care urmãreºte acti- cuiva sau mâncarea prefe- deja un material remarcabil vitatea de rutinã a unei ratã. Ele nu trebuie sã abor- pentru o comedie tristã în funcþionare de ghiºeu, des- deze subiecte mari ºi dese- scheciuri. Tot în registrul co- pre care ni se sugereazã cã ori au cel mai mare succes mediei, dar în varianta ro- înregistreazã victimele din- când trateazã teme simple, manticã, îºi compune po- tr-un lagãr fascist. Din nou la care fiecare spectator se vestea Captivi de Crãciun de puterea aluzivã a imaginii poate raporta într-un fel sau Iulia Ruginã, cu o esteticã ce este probatã cu strãlucire, ca altul”. 73 printre filmele realizate de regizor în strãinãtate numã- Cãlin CÃLIMAN rându-se Maria’s Lovers (1984), Runaway Train (1985), pe un scenariu de Koncealovski Akira Kurosawa, Duet for One (1986), Shy People (1987), Tango & Cash (1989), ºi "Norul de cenuºã" Homer & Eddie (1990). Întors, ulterior, în Rusia, regizorul Abstract Andrei Koncealovski a con- tinuat sã lucreze, realizând The author analyses new tendencies of international cinema, ºi cele patru filme progra- after the sixth edition of the B-EST International Film Festival mate la festivalul „B-EST in Bucharest. IFF”. Spectatorii bucureº- teni au putut urmãri, aºa- dar, într-una din zilele festi- valului, coproducþia ruso- Capitala a gãzduit, în „Scala” în zilele Festiva- italo-americanã din 1992, cu primãvara anului 2010, cea lului, sã aruncãm o privire Tom Hulce ºi Lolita Davi- de a ºasea ediþie a „Festi- spre biografia artisticã a dovich, În slujba lui Stalin valului Internaþional de cineastului Andrei Koncea- (Blizhniy Krug), povestea Film Bucureºti”, cunoscut ºi lovski. Nãscut la Moscova unui personaj real, Ivan prin emblema „B-EST IFF”. în 1937, dintr-o familie de Sanchin, proiecþionist al lui Festivalul urma sã prile- scriitori ºi artiºti, regizorul Stalin vreme de aproape 15 juiascã o întâlnire a specta- Andrei Mihalkov Koncea- ani, un personaj care îºi torilor din România cu ilus- lovski (care, spre deosebire menþine intactã încrederea trul cineast rus Andrei de fratele sãu mai mic, Ni- în stãpânul sãu, în ciuda Koncealovski, care urma sã kita Mihalkov, avea sã re- miºcãrilor politice de la fie oaspetele de onoare al nunþe, în anii ’80, la numele Kremlin, la care asistã Festivalului, numai cã eve- tatãlui, pentru a pãstra doar direct. „Fãrã Ivan – o spune nimente mai mult sau mai numele mamei, descenden- însuºi regizorul –, acest bãr- puþin obiective (cum ar fi, tã a unei familii de „ruºi bat cinstit, dar naiv, ca mili- de pildã, cãlãtoria spre Est a albi”) s-a apropiat de cine- oane de oameni din Rusia, norului de cenuºã islandez) ma colaborând cu Andrei Stalin n-ar fi existat”. Anii au împiedecat, din pãcate, Tarkovski la scenariul fil- terorii staliniste sunt evocaþi împlinirea acestui generos mului Andrei Rubliov, pen- cu luciditate ºi discernã- proiect al organizatorilor. tru ca, ajuns la regie, sã se mânt în filmul lui Andrei „Centrul de greutate” al afirme prin câteva „filme- Koncealovski, Ivan reuºind Festivalului au rãmas însã unicat”, perioada „clasicã” a abia într-un târziu, dupã patru dintre filmele semnate acestui cineast modern prin moartea „genialului con- în ultimii ani de Andrei definiþie fiind alcãtuitã din ducãtor”, sã-ºi redobân- Koncealovski, astfel cã spec- capodopere de genuri dife- deascã demnitatea, sã se tatorii bucureºteni s-au în- rite, numite Primul învãþãtor regãseascã pe sine. Spec- tâlnit, totuºi, cu regizorul (1965), Un cuib de nobili tatorii bucureºteni au putut rus, prezent prin filmele sale (1969), Unchiul Vania (1971), vedea, de asemenea, filmul pe ecranul festivalului. Romanþã pentru îndrãgostiþi din 1994 al regizorului Înainte de a ne referi, însã, la (1974), Siberiada (1978). A Andrei Koncealovski Asya ºi aceste patru filme eveni- urmat aºa-zisa „perioadã gãina cu ouã de aur (Kurochka menþiale care au rulat pe americanã” a regizorului Ryaba), o coproducþie ruso- ecranul cinematografului Koncealovski (1982-1990), francezã, cu sublima actriþã 74 Koncealovski ºi "Norul de cenuºã"

Inna Ciurikova (pe care o fost tulburãtoarea copro- dramatic, necruþãtor cu iubeam din filmele lui Gleb ducþie ruso-francezã din „casa de nebuni” a rãzboiu- Panfilov, Începutul ºi Vassa, 2002, Casa de nebuni (Dom lui fratricid. Cel mai recent sau din Amintirea unei mari durakov), un film pentru care dintre filmele lui Andrei iubiri de Piotr Todorovski) regizorul a primit Marele Koncealovski a fost chiar în rolul titular. Este, ºi aces- Premiu al Juriului la Vene- „filmul de deschidere” al ta, un film important al regi- þia. Acþiunea se petrece în Festivalului, Strãlucire zorului. Personajul central, timpul rãzboiului ruso-ce- (Glyanets), din 2007, în frun- Asya, este o sãteancã de cen, când nebunia persona- tea distribuþiei aflându-se acþiune, care îºi vede cu suc- jelor dintr-un spital psihi- aceeaºi actriþã seducãtoare, ces de propriile „afaceri”, atric „dialogheazã” ºi con- Iulia Visoþkaia, ea fiind, de pânã în ziua în care gãseºte cureazã cu nebunia rãzboiu- data aceasta, Galya, o sim- în cuibar un ou de aur, din lui fratricid. Principala eroi- plã croitoreasã de provincie pricina cãruia intrã în situ- nã este interpretatã de care pleacã la Moscova în aþii conflictuale sau ciudate tânãra soþie a regizorului, speranþa cã va deveni foto- cu vecinii ºi consãtenii. Din- Iulia Visoþkaia, care schi- model ºi cã fotografiile ei colo de originala poveste þeazã un personaj ataºant, o vor însoþi copertele unor individualã, filmul propune femeie obsedatã de cântã- importante reviste de modã, spectatorilor o meditaþie reþul canadian Bryan ea va izbuti sã-ºi realizeze, privitoare la viaþa þãrãnimii Adams, drept pentru care parþial, visurile, numai cã o ruse din imediata actuali- acesta din urmã apare „în va costa foarte scump tate. Un al treilea film de carne ºi oase” în film, în aceastã ambiþie. Cu regrete, Andrei Koncealovski din secvenþe care asigurã „sarea desigur, cã, din pricina programul Festivalului a ºi piperul” unui film altfel „norului de cenuºã”, Andrei 75 Cãlin Cãliman

Koncealovski n-a putut sosi, ului (pentru regie, pentru azi, adevãrate simboluri ale conform prevederilor, la Bu- scenariu), un sensibil film nesupunerii civice. Avem de cureºti, cinefilii bucureºteni „minimalist”, de fapt o dis- a face, aºadar, cu un impor- au avut parte de o realã bu- cretã poveste de dragoste, tant film politic al cine- curie artisticã, participând la un „joc al dragostei ºi în- matografului românesc con- proiecþiile celor mai recente tâmplãrii” trãit de persona- temporan, realizat în sec- filme ale cineastului rus. jul titular, un bãrbat puter- venþe cu iz documentar, Festivalul „B-EST” din nic, dar timid ºi singuratic. menite sã reconstituie în- 2010 a conþinut multe alte Principalul premiu al juriu- tâmplãri reale (ºi dramatice) „puncte de atracþie”, plasate lui a mers cãtre filmul en- ale acelor ani, cu imagini atât în competiþia filmelor glez In the loop, al regizoru- semnate de Liviu Mãrghi- de lung metraj (pe care am lui scoþian (cu nume italian) dan, director de imagine urmãrit-o aproape integral), Armando Iannucci, o puter- distins, de altfel, cu premiul cât ºi în concursul scurt- nicã satirã politicã, cu dia- pentru imagine al Festiva- metrajelor (pe care, prin loguri acide ºi umor debor- lului. Celãlalt film românesc forþa lucrurilor, l-am urmã- dant (de altfel, scenariul fil- în premierã a fost Caravana rit doar parþial) sau în secþi- mului a fost nominalizat cinematograficã de Titus unile „paralele”, aceea a anul acesta la Premiile Muntean, ecranizarea unui lungmetrajelor hors-con- Oscar!), printre interpreþi roman mai vechi al lui Ioan cours, aceea intitulatã „Ro- fiind ºi James Gondolfini. Groºan, care, cel puþin mie, mano cinema & culture” sau Lumi ciudate, puternic par- mi s-a pãrut „cinematogra- acelea consacrate filmelor ticularizate sunt înfãþiºate în fic” de la data apariþiei documentare. Vizionãrile au filme precum Ghinioniºtii de (apropiatã de timpul des- validat, practic, spusele Felix Van Groeningen (o fãºurãrii intrigii, România Danei Dimitriu Chelba, di- familie belgianã excedatã de de la începutul anilor ’60 ai rectorul Festivalului: „Nicio traiul zilnic) sau Samson ºi veacului trecut). Realizat altã artã nu are puterea de a Delilah, filmul australianu- însã abia în zilele noastre de pãtrunde în adâncul sufle- lui Warwick Thornton (doi acum, filmul îºi diminueazã tului nostru, deseori întune- tineri îndrãgostiþi rãtãciþi în „forþa de impact” (tematica, cat, aºa cum o face cinema- spaþiul ostil al unei mici ºi actualã atunci – o caravanã tograful, lãsând în urma lui izolate comunitãþi din de- cinematograficã, ajunsã în- o fâºie luminoasã. Aceasta ºertul central australian). Cu tr-un sat izolat din Tran- este, în fond, menirea acestui ironie îngãduitoare este silvania, pentru a proiecta Festival”. Din „fâºia lumi- tratatã, de cãtre regizoarea filme ruseºti de propa- noasã” a competiþiei lung- americanã Lynn Shelton, gandã, – este întru câtva metrajelor („judecatã” de un tentativa eºuatã a doi tineri „datatã” azi), chiar dacã dis- juriu alcãtuit din producã- de a realiza un filmuleþ tribuþia conþine nume „de torul francez Sylvain Au- porno. Au fost ºi douã pre- efect” precum Mircea Dia- zou, scenograful Gheorghe miere româneºti de lung conu, Iulia Lumânare, Do- Bãlãºoiu, criticii de film metraj în competiþia oficialã. rian Boguþã. Mihai Chirilov ºi Irina Mar- Portretul luptãtorului la tine- Nu mã voi referi mai pe gareta Nistor, directorul de reþe de Constantin Popescu larg la concursul scurtme- imagine Horea Lapteº ºi abordeazã un subiect insolit trajelor, pentru cã, aºa cum criticul de film american Jay pentru cinematograful nos- spuneam, am vãzut puþine Weissberg) a fãcut parte, tru de ficþiune, este vorba filme din competiþie, voi neîndoios, filmul sud-ame- despre rezistenþa anticomu- spune doar cã au participat rican Gigante de Adrian nistã din primii ani de dupã câteva zeci de pelicule, din Biniez (de fapt o copro- cel de al doilea rãzboi mon- þãri precum Turcia, Româ- ducþie Uruguay-Germania- dial, desfãºuratã mai ales nia, Spania, Canada, Marea Argentina-Olanda), distins în Munþii Fãgãraºului, de Britanie, Olanda, Belgia, cu mai multe premii ale juri- cãtre personaje devenite, Italia, Cehia, Grecia, Germa- 76 Koncealovski ºi "Norul de cenuºã"

nia, Franþa, Israel. Amintesc filmele din România înscrise în concurs: originalul desen animat Firul Ariadnei de Bertóti Attila, Întâlnire cu al treilea Reich de Dragomir Victor, Acasã de Tötszegi Szilárd ºi Fuga de Tudor Petremarin. Juriul filmelor de scurt metraj a fost alcã- tuit din trei studenþi la U.N.A.T.C., propuºi de cri- ticul de film Andrei Gorzo: Tudor Buican, Ioana Mis- chie, Mirona Nicola. Evenimente artistice ieºi- capodoperã a fraþilor Ethan aceastã secþiune a Festiva- te din comun au fost prile- & Joel Coen, Un tip serios, lului, Libertate ºi Swing (o juite ºi de filme din afara nominalizat, anul acesta, ºi coproducþie franco-japone- competiþiei. Aº menþiona, în la Premiile Oscar, un film zã), alãturi de Happy New primul rând, filmul Vincere „tipic” pentru autori, de o Life de Arpád Bogdán de Marco Bellocchio (unul ironie muºcãtoare, de fapt o (Ungaria). Printre filmele dintre cei mai reprezentativi coproducþie S.U.A.-Marea documentare prezente la autori de filme politice itali- Britanie-Franþa. Filme im- „B-EST” s-a numãrat ºi ene, alãturi de Elio Petri, portante, cu aprofundãri Infernul lui Henri-Georges Dino Risi, Damiano Da- psihologice, au fost ºi Clouzot de Serge Bronberg ºi miani), un film care încearcã Secretul (El Secreto de sus Ruxandra Medrea (în care sã dezlege taina unor eveni- ojos) de Juan José Campa- sunt evocate împrejurãrile mente ºi perioade ignorate nella, ca ºi Un om singur de în care Henri-Georges Clou- din biografia lui Benito Mu- Tom Ford, acesta din urmã zot a realizat, în 1964, filmul ssolini (o soþie – Ida Dalser cu Colin Firth în rolul prin- L’Enfer cu Romy Schneider – ºi un fiu, persoane recu- cipal. Un alt nume mare al ºi Serge Reggiani), un film noscute, dar apoi renegate cinematografului mondial a care, deloc întâmplãtor, a de Duce), sã evoce pagini fost reprezentat de un film fost inclus într-o secþiune a sumbre din controversata recent la Bucureºti, este Festivalului intitulatã „Do- istorie italianã a acelor ani. vorba despre cineastul din cumentar eveniment”. Cel mai recent film al ilus- Coreea de Sud Park Chan Cu ºi fãrã Andrei Kon- trului regizor francez Alain Wook ºi Sete de sânge, un cealovski, cu ºi fãrã „nor de Resnais, Ierburi sãlbatice, cu film mai „special”, zic, pen- cenuºã”, cu filme de Alain Mathieu Amalric ºi Sabine tru europeni, fiind vorba Resnais, Marco Bellocchio, Azéma, a reprezentat, de despre câteva personje- Park Chan Wook, Joel & asemenea, un moment de vampiri, cu o filosofie par- Ethan Coen, cu ore cine- vârf al Festivalului, chiar ticularã. matografice dense ºi pasio- dacã – îndeosebi din pricina Atractiv (chiar dacã nu nante, cu public numeros ºi pretextului scenaristic – fil- l-am vãzut pentru prima interesat, festivalul „B-EST” mul rãmâne la distanþã datã) este ºi filmul româno- ºi-a justificat, încã o datã, mare de capodopere ale francez din secþiunea pentru a ºasea oarã, exis- cineastului, precum Hiro- „Romano cinema & culture” tenþa ºi eficienþa, lãsând în shima, dragostea mea sau Gadjo Dilo de Tony Gatlif, cu urmã amintiri de neuitat Anul trecut la Marienbad. Romain Duris ºi Rona sau, cum spunea Dana Di- Spectatorii bucureºteni s-au Hartner. De acelaºi autor au mitriu Chelba, „o fâºie lumi- putut bucura ºi de noua fost alte douã filme în noasã” de duratã... 77 78 tâlniri, este un martor care, ºi atunci când îl socotim S. ANGELESCU fidel modelului, nu este inocent, fiind purtãtorul unei dublu mesaj. Un prim mesaj, cu valoare de indice, IonVlasiu vine din direcþia modelului ºi este controlat de clauza asemãnãrii din ordinea apa- rentã. Cel de al doilea mesaj, - Portrete cu valoare de semn, este for- mulat de artist - pictor, sculptor sau grafician, care, de scriitori în liniile chipului, aºa cum le traseazã, încifreazã sau Abstract divulgã o identitate ina- parentã, surprinsã ºi adusã The author speaks about a few unknown portraits made by Ion în perceptibil prin inter- Vlasiu. These works, representing Romanian writers, were kept mediul expresiei sau al ati- by Ioana Vlasiu until they were exposed at the National tudinii, prin accentuarea Museum of Romanian Literature from Bucharest. unui detaliu prin diminu- Keywords: Ion Vlasiu, portraits, Romanian writers, exhibition, area sau omisiunea altuia. National Museum of Romaniian Literature from Bucharest. Efect al unui duble deter- minãri ºi, totodatã câmp de întâlnire a obiectului cu Schiþele semnate de Ion spectaculoase cariere plas- subiectul, portretul, o struc- Vlasiu, care fac obiectul tice, inclusiv în arta monu- turã saturatã de sens, poate acestei expoziþii, sunt piese mentalã, evadând din or- fi o „copie dupã naturã”, inedite, importante prin dinea verbalã, în care s-au efect al observaþiei directe, faptul cã ilustreazã efortul nãscut, ºi, fixate în volume, sau o imagine intermediatã autorului de a surprinde o contururi, culori, s-au insta- de alte imagini, vizuale sau lume a creatorilor de litera- lat în realul vieþii, prezenþe verbale. Portretele lui Ion turã. Este, de altfel, ºi prin- inerte, dar tulburãtoare, rãs- Vlasiu ilustreazã ambele ca- zuri. Multe sunt portrete ale cipiul de unitate care le colitoare, provocatoare, rea- unor contemporani, scriitori aduce în incinta Muzeului mintindu-le oamenilor, cu - prieteni sau cunoscuþi. Literaturii Române. Necu- mijloacele altor arte decât Altele sunt portrete ale unor cea care le-a zãmislit, me- noscute, ca ºi paginile unui scriitori din generaþii ante- sajul încredinþat de autor. proiectat roman publicate rioare, pe care nu i-a întâlnit de revista Vatra, 1998, schi- Sunt acte de conversiune în ordinea imediatã a vieþii - þele, pãstrate prin grija Ioa- prin care are loc glisarea de Titu Maiorescu, Ion Crean- nei Vlasiu, sunt purtãtoarele la receptarea în succesiune gã, Mihai Eminescu. Chipul unui mesaj postum. la o receptare în simultane- acestuia din urmã, mai ales, Câmpul de întâlnire al itate, implicând, ca orice act cãpãtase pentru Ion Vlasiu artelor plastice cu literatura de conversiune, adãugiri aproape un regim de obse- este fie universul operei, sau scãderi. Autorul, al cã- sie. L-a studiat, în viziunile prin ilustraþia de carte, fie rui destin, adeseori, este la altora, formulând observaþii personalitatea autorului, pe fel de fascinant pentru citi- pãtrunzãtoare, ºi, la rândul care o cautã ºi o fixeazã tori, deschide un alt câmp lui, a propus propria vizi- portretul. Personaje literare de întâlnire, nu mai puþin une, mai apropiatã de ceea precum Don Quijote sau important. Portretul, rezul- ce considera a fi, cu ade- Nastratin Hogea au fãcut tatul obiºnuit al acestei în- vãrat, Eminescu. Situaþia 79 S. Angelescu

aceasta ar putea justifica numai pentru a încerca sã îndelungat ºi repetat efort unele note marginale cu fixeze, aducând în vizibil, de apropiere, care începe de privire la dificultãþile pe inaparentul identitãþii inte- la simple schiþe, rapide care trebuie sã le înfrunte ºi rioare. Figura spiritului sau, trãsãturi grafice în care se sã le rezolve portretistul. pentru cã trãsãturile sunt fixeazã un chip, nu neapãrat Acesta opereazã cu aparen- imobile, “masca geniului” o formã definitivã. Sunt þele constrângãtoare ale capãtã realitate - ºi acesta ar schiþe, nimic mai mult decât identitãþii fizice ºi, ca regulã fi avertismentul schiþelor lui schiþe, dar, lovinescian, þin generalã, verificabile, dar Ion Vlasiu - în urma unui sã adaug - nici mai puþin. 80