COLOCVIUL LITERACUM Volumul 2 NICHITA STĂNESCU, AZI FUNDOIANU / FONDANE 70 COLOCVIUL LITERACUM Volumul 2 NICHITA STĂNESCU, AZI FUNDOIANU / FONDANE 70 Volum îngrijit și cuvânt înainte de IRINA DINCĂ Coordonator: POMPILIU CRĂCIUNESCU Aureo EDITURA AUREO ORADEA - 2014 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LITERACUM. Colocviu (2014 ; Timişoara) Colocviul Literacum : Timişoara, Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie / coord.: Pompiliu Crăciunescu ; vol. îngrij. de Irina Dincă. - Oradea : Aureo, 2014 2 vol. ISBN 978-606-8382-97-5 Vol. 2 : N. Stănescu 30, Fundoianu-Fondane 70. - Bibliogr. – ISBN 978-606-8382-99-9 I. Crăciunescu, Pompiliu (coord.) II. Dincă, Irina (vol.) 821.135.1.09 CUVÂNT-ÎNAINTE În urmă cu patru ani, paisprezece studenţi entuziaşti au rezonat la ideea de a-şi desfăşura perspicacitatea interpretativă pentru a-i celebra împreună pe Ion Barbu şi Lucian Blaga, de la moartea cărora se scurseseră 50 de ani. Astfel s-a născut, sub auspiciile întâlnirii dintre jocul secund barbian şi blagiana geometrie înaltă şi sfântă, prima ediţie a Colocviului studenţesc de literatură română al studenţilor Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Barbu – Blaga 50 (23 aprilie 2011) a fost urmat de Caragiale 100 (8 mai 2012), reunind douăzeci de perechi de „ochi pricepuţi” care au reuşit să reînvie, prin lectura lor comprehensivă, opera inepuizabilă a lui I. L. Caragiale. Spectacolul de inteligenţă analitică şi intuiţie hermeneutică a fost continuat prin colocviile Nichita Stănescu, azi (29 mai 2013) şi Fundoianu – Fondane 70 (31 mai 2014), iar a cincea ediţie, Gellu Naum 100, e deja în pregătire. S-a creat, aşadar, o continuitate a exerciţiului critic, prin înlănţuirea unor simpozioane anuale, care îşi aleg (doar!) ca punct de plecare fortuitele aniversări, evitând orice derapaj festivist-encomiastic şi stimulând reîntoarcerea la texte, prin lecturi ingenioase şi lucide, avansând interpretări inedite şi, totodată, temeinic argumentate. În acest răstimp, nucleul studenţilor care au răspuns acestei provocări hermeneutice a crescut de la an la an, iar fiecare nouă ediţie a acestei manifestări de elevată ţinută ştiinţifică s-a dovedit a fi un fructuos antrenament de cercetare riguroasă şi subtilă pentru studenţii care au reprezentat exemplar Universitatea de Vest la colocviile studenţeşti naţionale. S-a coagulat astfel o echipă puternică, aducând un suflu de vitalitate şi creativitate în activitatea ştiinţifică a studenţilor literaţi timişoreni printr-o iniţiativă salutară: crearea Centrului Studenţesc de Cercetare Literacum (CSCL). Conceput ca un centru de sinergie a disponibilităţilor cognitive ale studenţilor de elită, sub semnul performanţei în studiile literare, cu precădere din sfera literaturii române, Literacum s-a născut din dorinţa afirmării, confruntării şi confirmării intuiţiilor critice şi perspectivelor hermeneutice ale acestora. Efervescenţa ediţiilor anuale ale colocviului studenţesc de literatură română este susţinută de celelalte activităţi ale CSCL, precum dezbaterile lunare pe teme de literatură română şi străină ori editarea revistei semestriale on-line „Literacum”. Verba volant, scripta manent – aşadar, unul dintre obiectivele principiale ale CSCL este concretizarea eforturilor de cercetare ale acestor studenţi excepţionali în texte riguros elaborate, iar publicarea lor nu este doar o rezultantă firească, ci şi un exemplu generos şi o deschidere emulativă spre colegii lor mai tineri. Volumul Colocviul Literacum, coordonat de Pompiliu Crăciunescu, vine în întâmpinarea 5 acestui imperios deziderat. O primă selecţie, a celor mai izbutite lucrări susţinute de participanţii la primele două ediţii, Barbu – Blaga 50 şi Caragiale 100, se regăseşte în primul volum din 2014, în prelungirea căruia se situează publicarea studiilor reunite în prezentul tom, ce s-au distins în itinerarul hermeneutic al colocviilor Nichita Stănescu, azi şi Fundoianu – Fondane 70. Cei mai mulţi dintre autorii lucrărilor selectate sunt fondatori sau colaboratori Literacum, studenţi sau masteranzi care şi-au dovedit, cu prilejul diverselor activităţi ştiinţifice în care s-au implicat, supleţea analitică, forţa de sinteză, intuiţia conexiunilor inspirate, rafinamentul hermeneutic, acestea regăsindu-se cu prisosinţă şi în paginile ce urmează. Creaţia autentică nutreşte soluţii hermeneutice multiple, uneori chiar contradictorii, diversitatea interpretativă dezvăluind sensurile potenţial inepuizabile ce germinează în textele puse astfel în lumină, după cum ne previne Nichita Stănescu în Antimetafizica: „Poezia făcută numai după o formulă prestabilită este un homuncul: fiind ecoul unei dogme, ea nu poate fi decât descărnată. Dimpotrivă, poezia vie trage după ea un şir de interpretări posibile care, deşi uneori se contrazic între ele sau se opun, nu neagă niciodată existenţa poeziei vii din care descind.” Într-o formă sau alta, incitantele comunicări ştiinţifice prezentate cu prilejul ediţiei din 2013 a Colocviului Literacum, Nichita Stănescu, azi, îşi extrag seva din indiciile interpretative latente ce pulsează în „poezia vie” stănesciană. Aurora Dan deschide acest rodnic periplu hermeneutic, decelând (Ne)voia (ne)cuvintelor de a prelua controlul fluxului liric, ca un reflux al tentativei de mutare în (ne)cuvânt a poetului. În continuare, Bogdan Baliţa descoperă, printr-o abordare holistică a celor douăsprezece poeme din 11 Elegii, o poezie a antimetafizicii ratate, urmărind „devenirea subiectului creator prin istorie” într-un itinerar cultural esenţializat. Etapele unei alte metamorfoze, în plan axiologic de această dată, sunt surprinse de Gianina Haneş, care extrage, pornind de la sugestiile regăsite în densul eseu stănescian Cuvintele şi necuvintele în poezie, jaloanele unei istorii in nuce a liricii româneşti, ce configurează Ierarhia valorică a poeziei. Ultimul strat, cel al poeziei metalingvistice, se suprapune parţial peste ceea ce Nichita Stănescu înţelege prin Poezia pulsatorie, care constituie miza investigaţiei transdisciplinare propuse de Adela Stancu, pornind de la nucleele de tensiune descoperite în Elegia întâia. La rândul ei, Teodora Dancău, în căutarea unor răspunsuri posibile la întrebarea stănesciană „Ce eşti tu, A?”, captează pulsaţiile unei poezii metalingvistice, născute „dintr-o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există”. Impulsul de a aşeza totul sub semnul întrebării, de a destructura şi restructura constructul poetic, într-o pendulare continuă între ludic şi grav, este surprins în oglindă de Raluca Rusu, la Cei doi Nichita, Stănescu şi Danilov. Dintr-o altă perspectivă, Nicoleta Papp aşază (re)Generarea intermediată de vid din poezia lui 6 Nichita Stănescu în descendenţa increatului barbian, iar Claudia Bucsai descifrează în Cosmosul necuvintelor, o viziune apofatică. Ieşind din raza poeziei, o serie de lucrări abordează discursurile corelative liricii lui Nichita Stănescu, surprinzând imboldul său autoreflexiv. Laura Gherghinoiu reconstituie portretul lui Nichita par lui-même, aşa cum se desprinde din numeroasele sale interviuri, Cristina Deme decupează o incitantă Ars Poetica din mărturisirile răsfirate în eseurile şi paginile de jurnal ale lui Stănescu, iar Teodora Udrescu îl deconspiră pe Nichita pseudocriticul, care filtrează prin propria sensibilitate poetică literatura înaintaşilor în Cartea de recitire. Prin prisma acestei poetici a relecturii, următoarele lucrări urmăresc resorturile rescrierii, ale înrâuririlor şi prelu(cr)ărilor intertextuale din textele stănesciene. Daniela Agheorghiesei îl situează pe Nichita Stănescu în proximitatea lui George Bacovia şi Nicolae Labiş, integrând creaţia sa într-un proces complex de Influenţă şi evoluţie, iar Mirela Mang se focalizează pe Axele originalităţii ce traversează universul liric stănescian. Violeta Osiceanu investighează tonul profetic desprins din Cărţile sibiline, un volum proiectat de poetul ce se lasă sedus de ideea năstruşnică de a-şi publica „postumele înaintea antumelor”. O altă faţetă a poeziilor lui Nichita Stănescu este pusă în lumină de Luca Mixich, care surprinde savoarea umorului ludic ce impregnează Constructul parodic stănescian. În cu totul alt registru se situează hermeneutica Laurei Ardeleanu, care decodează valenţele simbolice ale enigmaticului Aleph din volumul Laus Ptolemaei. În cele din urmă, Diana Lică se concentrează asupra ultimului Nichita, din Noduri şi semne, în glisarea sa De la carnal la spiritual din anticamera morţii. Ediţia din 2014 a Colocviului Literacum, Fundoianu – Fondane 70, a reunit, din nou, studenţi din toţi anii de studiu, atât din ciclul de licenţă, cât şi din cel de masterat, care şi-au încercat ingeniozitatea exegetică apropiindu-se cu rigoare şi pasiune de scrierile lui B. Fundoianu/ Benjamin Fondane şi selectând cu fler texte din toate palierele operei sale multidimensionale. Poetul şi dublul său devin inseparabili în oglinda operei fundoiene/ fondaniene, după cum argumentează Daniela Agheorghiesei în deschiderea parcursului hermeneutic. O primă dedublare este reperată de Roxana Rogobete în Jocul pleoapelor – între luciditate şi nebunie, într-un spectacol exegetic ce explorează valenţele intermedialităţii deconcertantelor cinepoeme fondaniene. Bogdan Baliţa se opreşte asupra altui paradox, problematizând torsiunile existenţialismului pe axa Fondane – Şestov: din filosofie împotriva filosofiei. Laura Gherghinoiu întreprinde virajul invers, dinspre viziunea metafizică spre cea poetică, semnalând Omniprezenţa morţii în Privelişti. Infernul interior fondanian