Nr. 10 (506) www.ateneu.info [email protected]

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 48 (serie nouã) • octombrie 2011 • 3,50 lei •

Anchetã literarã Bacovia faþã cu tânãra generaþie de critici

Au rãspuns: Doris Mironescu, Bogdan Creþu, Marius Miheþ, Emanuela Ilie ºi Paul Cernat

paginile 3 - 7

Colocviile Revistei Ateneu - 2011

paginile 12 - 13

Gheorghe Iorga Literatura, între canonul teoriei ºi „demonul“ definiþiilor

pagina 14

Carmen Mihalache Un HOP extrem feminin

• Cristina Ciobanu - Altele uitate pagina 18 breviar

Toamna bacovianã a fost Premiului Opera Omnia, poetul manifestarea culturalã de mare ºi publicistul Nicolae amploare organizatã de Bacovia – 130 Prelipceanu, laureat al Consiliul Judeþean ºi Consiliul Premiului Naþional „George Municipal Bacãu, cãrora li s-au un amplu colocviu, moderat de despre literatura contempo- rale bãcãuane. Pe cele deja Bacovia“, profesorul universi- alãturat Filiala Bacãu a Uniunii prof. univ. dr. ªtefan ranã. O masã rotundã cu tema pomenite, amintim Muzeul tar dr. Constantin Cãlin, re- Scriitorilor din România ºi Munteanu, membru al USR, la „Viaþa ºi opera lui Bacovia“ a „Iulian Antonescu“, Galeriile compensat cu Premiul USR Universitatea „George Bacovia“ care au participat scriitori, fost organizatã în grãdina „Frunzetti“ ºi Sala Ateneu, pentru amplele-i cercetãri din Bacãu. Evenimentul a fost ziariºti, profesori ºi studenþi. Casei memoriale Bacovia, unde s-au desfãºurat saloane privind opera bacovianã ºi prilejuit de aniversarea a 130 Momente poetice au avut loc la urmatã de sceneta susþinutã de carte ºi expoziþii de viaþa poetului, ºi scriitorul de ani de la naºterea poetului Teatrul „Bacovia“, susþinut de de elevii Colegiului „ªtefan cel fotografie ºi picturã ºi un recital Sergiu Adam, laureat al George Bacovia ºi a avut loc în actorii teatrului, iar altul la sta- perioada 15-17 septembrie la Mare“ cu titlul „Momente din al Filarmonicii „Mihail Jora“. La Premiului Revistei Ateneu. Cu tuia poetului, susþinut de poeþii Bacãu. Amurgul toamnei nu a viaþa lui Bacovia“. Cercetãtorii Sala Ateneu a avut loc festivi- aceastã ocazie au fost decer- fost de aceastã datã violet, ci, invitaþi la eveniment, care au operei bacoviene au þinut diz- tatea decernãrii premiilor nate ºi premiile Filialei Bacãu a cuprins de febra recitalurilor de recitat din inconfundabila ertaþii privind relaþia dintre poet actualei ediþii a Toamnei USR, având ca laureaþi pe A. poezie, a colocviilor tematice, operã bacovianã. Un „Ex libris“ ºi… noi. Au fost prinse, cu bacoviene. Între personalitãþile Dinu Rachieru, Gheorghe a întâlnirilor dintre scriitori ºi s-a desfãºurat la Biblioteca ocazia acestor manifestãri, premiate s-au aflat poetul Drãgan, Constantin Severin, elevi, a marcat un spirit tonic, Judeþeanã, urmat de vizita aproape toate insituþiile cultu- Ovidiu Genaru, laureat al Victor Munteanu, Constantin adevãratul spirit cultural al scriitorilor în colegiile ºi liceele Blãnaru ºi Paul Blaj. La secþi- oraºului de pe Bistriþa. La oraºului, unde au susþinut con- unea „Tinere condeie“, au fost Universitatea ce poartã ferinþe ºi au discutat cu elevii premiaþi Maria Pilchin ºi numele poetului s-a desfãºurat despre opera bacovianã ºi Mariana Cigoli (eseu), iar pen- tru poezie: Andrei Tiberiu Premiile Revistei „Plumb“ Mãjeri, Raluca ªandor ºi Mirela Nicoleta Toniþã. Filiala Bacãu a Uniunii Scriitorilor din România, Asociaþia Revistele culturale au oferit ºi Culturalã „Octavian Voicu“ ºi Revista „Plumb“ au organizat vineri, ele premii tinerelor condeie: 7 octombrie 2011, de la ora 12.00, la Biblioteca Judeþeanã Mirela Stavrositu (Citadela), „Costache Sturdza“, cu sprijinul Primãriei municipiului Bacãu, o Maria Ifrim (Ateneu), ªtefana întâlnire cu scriitori ºi editori bãcãuani, în cadrul Festivalului Zilele Miruna Belea (Plumb) ºi Bacãului, punctul central al întâlnirii fiind festivitatea de decernare Cristina Mogâldea (Citadela). a Premiilor Revistei „Plumb“ pe anul 2010, dar ºi a unor premii ºi Toamna bacovianã din acest diplome oferite unor edituri bãcãuane. Au fost lanste cãrþi ale auto- rilor Ovidiu Genaru, Constantin Cãlin, Viorel Savin, Nicolae Mihai, an se aºazã astfel alãturi de Victor Munteanu, Victor Mitocaru, Doru Ciucescu, Petru Scutelnicu, tradiþiile de mare prestigiu ce au ªtefan Dincescu, Calistrat Costin, Dumitru Brãneanu, Loredana sãrbãtorit ºi sãrbãtoresc memo- Dãnilã ºi Tatiana Scorþanu. Premiile Revistei „Plumb“ pe anul ria ºi opera poetului George 2010, acordate în cadrul proiectului „Bacãul, centru cultural euro- Bacovia, între care s-au pean“, finanþat de Consiliul Judeþean Bacãu, au fost urmãtoarele: numãrat manifestãrile con- Premiul de debut în poezie – Mihaela Amalanci, Premiul de exce- sacrate cu prilejul centenarului lenþã pentru poezie – Ion Tudor Iovian, Premiile pentru poezie poetului, în 1981 ºi Colocviile Carmen Voisei, Dan Sandu ºi Loredana Dãnilã, Premiul Filialei Revistei Ateneu. (D.P.) Bacãu a Uniunii Scriitorilor din România – Nicolae Mihai, Premiul de excelenþã în picturã – Silvia Tiperciuc. Pe lânga diploma, pre- mianþii au primit ºi câte un tablou realizat de un artist plastic bãcãuan. Au fost, de asemenea, premiate cu Diploma de merit Premiile Festivalului-Concurs Internaþional pentru promovarea culturii, editurile Babel, Corgal Press, Vicovia, TipoMoldova, Psi Help, Editura Pedagogicã, Editura Fundaþiei de Creaþie Literarã „Avangarda XXII“ Culturale Cancicov, Editura Amphion ºi Editura Ateneul Scriitorilor. Juriul, alcãtuit din scriitori ºi critici bãcãuani, i-a avut în componen- • ediþia a X - a, 13 - 15 octombrie 2011 • tã pe Calistrat Costin, Grigore Codrescu, Petru Scutelnicu, Ioan Prãjiºteanu ºi Cornel Galben. Sâmbãtã, 15 octombrie a.c., în sala (Iaºi), Peter Sragher (Bucureºti), Valeria Filarmonicii “Mihail Jora“ din Bacãu, Juriul Manta Tãicuþu (Rm. Sãrat) ºi Vasile Tãrâþeanu Festivalului - Concurs Na]ional de Creaþie (Cernãuþi - Ukraina). Literarþ „Avangarda XXII“, alcãtuit din Alex Tot cu acest prilej, juriul, alcãtuit din Victor {tefãnescu - pre[edinte, Lucian Vasiliu, Paul Munteanu - preºedinte, Calistrat Costin, Aretzu, Calistrat Costin ºi Victor Munteanu, a Gheorghe Gozar, Vasile Pãtruþ ºi Vasile- acordat urmãtoarele premii pentru poeþii care nu Crãiþã M=ndrã - membri, a acordat premiile au debutat editorial ºi care nu au depãºit vârsta anuale ale Fundaþiei Culturale « Georgeta ºi de 35 de ani: Mircea Cancicov » pentru pentru Literaturã, cul- Poezie: turã, artã ºi ºtiinþe: Premiul II: Miruna ªtefan Belea, satul Ulmi, - Premiul pentru Cartea de prozã a anului judeþul Dâmbovi?a 2010: Doru Ciucescu. O mie ºi una de Premiul III: Emilia Alexandra Bucur, invocãri feministe, Editura „Junimea“, Iaºi Bucureºti - Premiul pentru Cartea de istorie a anului Eseu: Premiul II ºi Premiul Revistei “Dacia lit- 2010: Ion Lupu. Voievodul martir. Editura erarã“ - Maria Pilchin, Chiºinãu - R. Moldova; „Vicovia“, Bacãu Premiul pentru Cartea anului 2010 - Exerciþii de - Premiul pentru Cartea de ºtiinþe economice supravieþuire, de Ileana Mãlãncioiu, Editura a anului 2010: Mihai Deju, Mircea Muntean, “Polirom“ Iaºi, 2007 Aristiþa Rotilã, Simona-Elena Dragomirescu, Premiul pentru Revista de literaturã ºi culturã Daniela-Cristina Solomon, Doina Pãcurari. a anului 2010: Euphorion, Sibiu, redactor-ºef: Dumitru Chioaru, red.-ºef. adj., Ioan Radu Contabilitate generalã. Concepte. Aplicaþii ºi Vãcãrescu studii de caz, Editura „Alma Mater“, Bacãu, De asemenea, juriul a mai acordat o distincþie 2010 pentru calitatea participãrii la festival a scriito- - Premiul pentru Jurnalistul anului 2010: rilor Aurel Maria Baros (Bucureºti), Mircea Gheorghe Bãlþãtescu, Cotidianul Bostan (Roman), Cristina Emanuela Dascãlu “Deºteptarea“ (Iaºi), Simona-Grazia Dima (Bucureºti), - Premiul pentru Pianista anului 2010: Dumitru Augustin Doman (Piteºti), Rodian Antonela Leahu, director adj. C.N. de Arte “G. Drãgoi (Bucureºti), George Genoiu Apostu“ (Bucureºti), ªtefan Ion Ghilimescu (Fieni – Festivitatea de premiere a fost precedatã de Târgoviºte), Dan Bogdan Hanu (Iaºi), Ion un interesant sppectacol artistic realizat de inter- Lupu (Comãneºti), Ileana Mãlãncioiu preþi ai Colegiului Naþional de Arte “George (Bucureºti), Jan H. Mysjkin (Bucureºti), Apostu“ ºi Ansamblul Folcloric al C.N. “V. Gheorghe Neagu (Focºani), Cornel Paiu Alecsandri“ (instructor, prof. Miticã Pricopie). (Roman), Ioan Pintea (Bistriþa), Valeriu Stancu V. MUNTEANU

2 octombrie 2011 anchetã literarã Bacovia, faþã cu tânãra generaþie de critici

Pânã sã se impunã drept un nume de referinþã în belice ºi al unui inedit prin care poezia bacovianã îºi poezia româneascã, prin recunoaºterea venitã din depãºea epoca, dovedindu-se (aºa cum au punctat partea unor critici cu autoritate, Bacovia a trecut mai câþiva dintre exegeþi) prea îndrãzneaþã în raport cu gus- degrabã neobservat. Cei care l-au susþinut, prezentân- tul ºi puterea de înþelegere a contemporanilor, cele du-i favorabil volumele, au fost, de regulã, tinerii. Cu câteva aprecieri apãrute atunci devin ºi mai relevante excepþia lui Al. Macedonski, Ovid Densusianu sau pentru posteritatea sa. La 130 de ani de la naºterea Grigore Tabacaru (care scriu despre el mai degrabã poetului, revista „Ateneu“ a lansat tinerei generaþii de conjunctural ºi, uneori, subiectiv), poetul gãseºte critici de astãzi o provocare oarecum similarã, invitân- suþinere în comentariile semnate de colegi de generaþie du-i sã sintetizeze locul lui Bacovia în literatura românã ca Ion Vinea, B. Fundoianu, I. M. Raºcu, Adrian Maniu, ºi sã-l valorizeze prin grilele interpretative ale actua- I. Ludo etc., care intuiesc, cu inerente lipsuri de litãþii. Altfel spus, cum se (mai) vede poetul dinspre receptare, condiþionate de momentul în care scriu, nou- avanposturile criticii cum se explicã progresia geome- tatea formulei lirice bacoviene. În contextul unui deficit tricã a succesului sãu din ultimele decenii? Aºadar, de înþelegere generat de specificul epocii ante- ºi inter- Bacovia, faþã cu tânãra generaþie de critici. (A.J.) La 130 de ani de la naºterea lui Doris MIRONESCU Ar mai fi, pe urmã, perioada de Bacovia ºi 95 de ani de la publicarea încheiere a creaþiei bacoviene, epoca volumului Plumb, întrebarea care se posteblicã, avansul comunismului tri- pune este în ce mãsurã s-a schimbat, umfãtor ºi instaurarea noii dictaturi în astãzi, ceva în receptarea operei Bacovia, astãzi. România, cu consecinþele ºi acciden- bacoviene. tele ce urmeazã. De la gestul sfidãtor Cum se ºtie, aceastã operã, clasifi- de a-ºi intitula volumul din 1946 Stanþe catã de cãtre cronicarii ºi istoricii literari Perspectivele unei analize culturale burgheze ºi pânã la acceptul de a fi sãr- interbelici pe un nivel al valorii sigure, Astfel, profilul lui Bacovia rãmâne cã douãmiiºtii revendicã din Bacovia bãtorit oficial la împlinirea a 75 de ani, cu unele rezerve caracteristice totuºi, a fixat drept un veritabil clasic al poeziei ceea ce interbelicii observau cu mai trecut printr-un episod de reaºezare de la ironia profundã exprimatã faþã de moderne româneºti, în asemenea mare uºurinþã, dezaprobând-o, adicã radicalã a accentelor în perioada de butaforia lingvisticã a noului regim mãsurã clasic încât a influenþat vizibil primitivitatea, „lacrima zidurilor igra- („eroua clasã muncitoare“) la „satira“ dupã 1955, anul „reabilitãrii“ sale, mai poeþi mai vechi sau mai noi, devenind sioase“, cum frumos spunea Lovinescu, ºchioapã la adresa conflictului din Suez ales odatã cu afirmarea generaþiei 60. nu doar un exemplar de lux al unei cultivându-l pe latura „autenticitãþii“, nu Mai înainte, judecata unor E. Lovinescu epoci literare, ci un veritabil pãrinte foarte insistent reliefate în critica post- din poezia Egipet, scrisã anume pentru sau G. Cãlinescu asupra poeziei fondator, cu o bogatã descendenþã. belicã. Influenþa lui Bacovia supra- a îmblânzi ostilitatea comuniºtilor, de la bacoviene exprima o distanþã faþã de Numai dintre reprezentanþii ultimei ge- vieþuieºte, altfel spus, graþie unei dezagregarea voluntarã a sintaxei ºi a lipsa de intelectualitate a lui Bacovia, neraþii poetice, printre bacovieni pot fi afinitãþi de sensibilitate ºi de moment discursului poetic în ultimele volume ºi considerând un merit aclimatizarea enumeraþi liniºtit unii dintre cei mai istoric. pânã la posibila degringoladã artisticã tematicã a simbolismului la universul buni: Constantin Acosmei, T.S. Khasis Ce (mai) poate spune critica actualã în care poetul se adâncea, coborând reprezentãrilor urbanitãþii româneºti, ºi chiar Vasile Leac, a cãrui locvacitate despre Bacovia? Noul val de monografi pragul amuþirii – se gãsesc destule dar nu ºi modificarea radicalã operatã torenþialã nu poate masca eºecul sãu, ºi istorici literari are o ºansã deosebitã zone de investigare a raportului, mereu asupra simbolismului însuºi. Critica atât de bacovian, de a da lumii un sens. de a se face utilã culturii române, încer- inegal, între poezie ºi putere. Este o postbelicã a judecat, în schimb, opera În genere, existenþa unor descendenþi când sã acopere acele zone de umbrã „limitã“ a poeziei bacoviene ºi o tentaþie fãcând abstracþie de declaraþiile pro de marcã este o suficientã dovadã a pe care critica interbelicã nu avea a ei totodatã. Perioada ultimã, rareori s-a domo ale autorului, în acord cu noua forþei poeziei unui clasic. E de vãzut ce instrumentele pentru a le lumina, iar observat (dar aici trebuie neapãrat invo- religie (tardo)modernã a poeziei ca lim- trãsãturi ale poeticii bacoviene sunt istoria literarã postbelicã era împiedi- baj aparte, ce comunicã esenþialul preluate de cãtre aceºtia, cum sunt dis- catã sã o facã. Asta înseamnã sã se cat excelentul studiu al lui Gheorghe dinãuntrul lucrurilor, folosindu-se de puse accentele la douãmiiºti ºi de ce le orienteze spre preistoria poeziei Crãciun din În cãutarea referinþei, reluat necuvinte. În acest context, lucrul vorbeºte lor tocmai Bacovia, dintre cla- bacoviene, spre mediul incert de în Aisbergul poeziei moderne), este ºi asupra limbii operat de Bacovia a sicii interbelici, ºi nu un alt poet, nu plãmãdire a unui simbolism românesc una dintre cele mai intertextuale din devenit reperul esenþial al judecãþii lui Blaga, de pildã. Într-o generaþie de pe la 1900, într-un melanj de emines- creaþia bacovianã. Pastiºa, citatul, critice superlative realizate competent exploratori nevrotici ai unei realitãþi cianism, estetism, decadenþã ºi socia- aluzia, ironia ºi (auto)parodia sunt cu în deceniile urmãtoare de cãtre Lucian sociale confuze, evanescente, imposibil lism militant, boemã ieºeanã ºi cafenea atât mai dese cu cât poeziei îi lipseºte Raicu, Mihail Petroveanu, Ion Caraion, de recompus, ce genereazã tipare bucureºteanã, închipuire utopicã mace- adesea „scheletul“ sintactic, obligând-o Daniel Dimitriu, Gheorghe Grigurcu, Ion poetice asimetrice ºi limbaje poetice donskianã ºi fantezie luxurioasã a la sã se agaþe, ca sã poatã semnifica, de Simuþ. Aceºtia prelungeau reflecþia cri- vag avangardiste, latura contorsionatã, Alexandru Bogdan-Piteºti. Este o tot felul de referinþe exterioare textului, ticilor interbelici asupra poeziei, însã în antimuzicalã, autenticismul ºi revolta epocã în care o sumedenie de ideologii chemate în memorie prin procedeele cu totul alte condiþii, transferând „primi- deznãdãjduitã bacoviene au fost re- periculoase se perindã utopic prin capul tivismul“ bacovian observat de simþite ca alegeri naturale. Douã sunt tinerimii generoase, încã nepedepsite intertextuale. Ceea ce poate însemna Lovinescu printre valorile pozitive ale liniile de continuitate ale bacovianismu- prin testul realitãþii, inocentizate prin mai multe lucruri: dezagregare volun- unui limbaj poetic ce doreºte sã se lui, de la Plumb ºi pânã în douãmiism. identitatea lor de simple probleme tarã a limbajului, „defãimare“ a poeziei, inventeze pe sine împotriva limbii Pe de o parte, confuzia ideologicã estetice ºi intelectuale. În aceastã lume, intrare în afazie creatoare (aºa cum tin- „comune“, de fiecare zi. Ei lucrau cu o provenind din haosul social, proprie poezia e vãzutã, alternativ, ca armã deau sã vadã lucrurile criticii din prima altã definiþie a intelectualitãþii în opera perioadelor de tranziþie, genereazã un politicã ºi ca instrument de autoconso- jumãtate a secolului XX), sau strategie literarã, preferând sã vadã în text un mal de siecle imposibil de rezolvat, lare, proiecþie în viitor ºi arheologie a de comunicare oblicã cu publicul, sub- proces, o luptã între latenþe expresive, pentru cã existã „în aer“, ºi nu doar în limbajului, fereastrã cãtre lume ºi versivitate, mimare a limbajului de lemn ºi nu un obiect finit, care poate da conºtiinþã. Pe de altã parte, senzaþia de ochean întors. În acea lume belle- prin sculptarea îndârjitã, asumat stân- seamã de toate ingredientele ce îl com- capãt al unei evoluþii literare, de époque, în care a fost compus mai tot gace ºi fãrã virtuozitate, direct în lemnul pun. Se înþelege atunci uimirea expri- epuizare al unui mod venerabil de a volumul Plumb, sunt de gãsit urmele refractar a limbii poetice. Pentru cã matã de Mircea Eliade în anii 70 la comunica literar, aduce alãturi postsim- unor conflicte culturale ce ºi-au lãsat analiza culturalã nu înseamnã refuzul aflarea veºtii cã, pentru critica bolismul bacovian (cu accent pe „post“) zgura (fireºte, preschimbatã calitativ româneascã nouã, cota lui Bacovia era ºi dilema postmodernã a tinerilor de prin alchimie poeticã) în opera marelui interpretãrii estetice: ea presupune în fixatã undeva foarte sus: textul baco- dupã 2000, care au intrat în literaturã poet de la Bacãu. Analiza culturalã sau primul rând onestitate în tratarea vian nu putea fi înþeles de cãtre un citi- sub auspiciile veselei apocalipse a lim- ideologicã poate deschide aceste porþi fenomenelor istorice. Este, poate, tim- tor al anilor 30 în acelaºi fel ca în cadrul bajului propovãduitã pe scarã largã fãrã de care interpretarea unei opere nu pul ca întreaga complexitate a fenome- sistemului de lecturã din anii 70. încã din anii 60. De unde ºi încheierea este încheiatã. nului bacovian sã fie supusã analizei. octombrie 2011 3 anchetã literarã

E ciudat sã descopãr acum Cum e acest Bacovia? În Bogdan CREÞU cã experienþa mea cu poezia primul rând, total plictisit sã bacovianã reia, pãstrând pro- mai „poetizeze“. Scrie cuprins porþiile, soarta receptãrii poetu- parcã de o stare de „spleen“, lui de cãtre critica noastrã. pe care nu mai crede însã cã e Despre Bacovia Ceea ce înseamnã cã „vina“ nu necesar sã-l îmbrace poetic. o poartã critica, ci poezia Bacovia pare a avea conºtiinþa însãºi, prea îndrãzneaþã în dis- cã totul a fost scris, cã nimic de la dreapta la stânga creþia sa ostentativã ºi prea nou nu mai e posibil. Resimte, stridentã în „cuminþenia“ sa oricum, acut criza limbajului retoricã. Cu Bacovia e o poetic; pe de o parte, a reveni adevãrata gravitate abia acum pure. Dintr-un instinct experi- despre mine.“; „O minte dacã-þi poveste lungã. În afarã de la formula poeticã pe care a începe, când poezia nu mai mentalist (prefer conceptul lui vine-n cap, n-o pierde! e-n Eminescu, el este primul poet brevetat-o nu mai reprezintã o este capabilã sã îi ofere un Angelo Guglielmi, „românizat“ funcþie de creier.“ (memorabil mare pe care l-am citit ºi rãsci- soluþie viabilã; pe de alta, a paliativ. Aceastã crizã a limba- ºi adaptat considerabil de panseu, 100% bacovian); „La tit intens, încã din ºcoala gene- începe sã scrie altfel i se pare jului poetic este totodatã o Marin Mincu mult mai muncã!... Nu leneºi, nãtãrãilor, ralã. Suficient de mult cât sã-l inutil ºi imposibil. ªi totuºi o crizã existenþialã, de o intensi- neaºezatului „postmoder- la muncã!!“; „Aºa este Gabriel. ºtiu ºi azi, în mare parte, pe de face. De aceea, textele scrise tate care se trãdeazã doar în nism“), autorul Scânteilor gal- Când el are, eu nu am; când rost. Dezavantajul unei astfel începând cu volumul Stanþe efortul poetului de a cultiva bene simte cã ar fi inutil sã mai eu am, el nu are...“; de lecturi „liturgice“ este, la o burgheze sunt orice, doar simplitatea. O simplitate voitã, aranjeze sub forma unui dis- „Socialismul este prietenul vârstã necoaptã, cã ea capãtã „poezie“, în înþelesul clasic al construitã, dar cu nimic falsã. curs închegat, articulat, re- meu. Sã beau ºi eu în cinstea un anumit automatism ºi cã termenului, nu. Putem sã Premeditatã, dar nu trucatã. gizat, migãlos dirijat o recuzitã lui, ca la puntea leilor...“; „Am lectura devine, cu timpul, o spunem „antipoezie“, dar nu Pusã, inevitabil, în scenã, dar care, singurã, are suficientã venit bãtrân ºi trist pe acest recitare, o reproducere neutrã cred cã în acest mod le definim nu fariseicã. Dincolo de forþã ca sã transmitã, în stare pãmânt, ca sã vãd Luceafãrul a unui text neasimilat pânã la în vreun fel. Bacovia este print- aparenþa ei, nervii sunt întinºi brutã, un mesaj. de la Bacãu...“; dar ºi: „Bacãu, capãt. Fireºte, în primã re primii din literatura românã la maximum. În plus, tocmai aceastã adio, pãmânt cult... Sunt în instanþã ceea ce mã frapa la care descoperã literalitatea, La nivel stilistic, prima dezarticulare a textului devine Bucureºti...“; în fine: „Fustele Bacovia era „decorul“ sumbru, care resimte obligativitatea impresie este cã autorul cel mai potrivit purtãtor de ne furã privirile, sã nu ne pier- funebru al textelor din primele renunþãrii la orice efort periferic aboleºte sintaxa. Poemele mesaj. Starea de spleen, de dem minþile...“. Dar mai ales: volume. Ultimul Bacovia nu mã de a poetiza. A poetiza devin niºte inventare al cãror indiferenþã neputincioasã, o „În poeme de Plumb, acolo prea interesa. Nu era muzical, înseamnã pentru el a falsifica. ideal pare a fi prozaismul. atitudine de lehamite, de des- sunt de neîntrecut...“; ºi: „Îmi nu era retoric, în fine, parcã nu A trãda ceva care, în plan exis- Privind cãtre „proza vieþii“, curajare chiar sunt subtil stre- pare rãu cã zeii nu s-au cons- era Bacovia. La început, tenþial, este acut, dar, mutat autorul renunþã la orice artificiu curate cititorului (faþã de care fãtuit ºi despre mine, Bacovia aºadar, am încercat sã-l iau în într-o ordine artificialã, cea a de litera(tu)ritate ºi lasã textul Bacovia nu a fost niciodatã Gheorghe... unde sunt cam serios. Simþeam doza de textului, îºi pierde vitalitatea. sã pluteascã într-o materie fãrã indiferent) în acest mod. tare...“ Astfel de fragmente nu exagerare, efortul de a merge Astfel, devine stringentã ne- contur. Unele poeme se inti- Ferindu-se cu îndârjire, dar sunt scoase din context din pânã la capãt în configurarea voia de a descoperi o cale de a tuleazã, manifest, Stil simplu. atent ca acest lucru sã fie se- simplul motiv cã ele nu au un unei atmosfere a descompune- insufla viaþã în materia aparent Ceea ce urmeazã dupã titlu nu sizabil de metafizicã, Bacovia context. Sunt, dacã vreþi, rii, dar sesizam ºi o susþinere rigidã a textului ºi de a face din este decât o mostrã care îl nu scapã de ea. aforismele lui Bacovia. Con- autenticã, de ordin existenþial, el un spaþiu al marilor expe- confirmã. Uneori finalul este Dar nu totul trebuie interpre- centrarea maximã a viziunii a acestei recuzite simboliste. rienþe de ordin existenþial. construit în mod voit ca anticli- tat în aceastã cheie pesimistã. sale asupra lumii, asupra Apoi, ceea ce am reþinut din Principala obsesie a acestor max, postulând banalitatea ca Bacovia nu este un lipsit de poeziei. Câtã gravitate ºi cât poezia lui Bacovia a fost mai texte este chiar propriul lor normã: „Ca suflet/ Decãzut,/ vitalitate ºi un deznãdãjduit, histrionism este în aceste ales poza. Nu ºtiu de ce, în statut, de nu chiar propria lor Un cer de toamnã,/ Greu,/ aºa cum încearcã sã ne panseuri dezarticulate, scrise mintea mea de adolescent, justificare: Bacovia este din ce Întârzie/ Speranþele/ De ieri./ ªi convingã recurgând la aceastã parcã în bãtaie de joc? care, ca toþi adolescenþii care în ce mai preocupat de poie- frunze,/ Ani/ Zburând/ Prin retoricã a simplitãþii. Cultivã E o stângãcie justificatã de au deschis ochii cãtre lume în ticã, de modul în care se lume;/ În zadar.../ Nu aºtep- banalitatea nu doar dintr-un caracterul lor efemer, de negli- anii ’90, a fãcut o baie abuzivã încheagã un text, de rostul tãm/ Cu iarna/ Care vine -/ apãsãtor sentiment al lipsei de jenþa redactãrii lor sau este de Cioran, Bacovia avea ceva sãu. Scrisul devine un motiv Decât/ Sã ningã.“ Acest ultim sens, dintr-o prejudecatã exis- una cãutatã, adevãratã marcã în comun cu autorul Silo- recurent în aceastã perioadã: Bacovia devine un contabil tenþialã a anodinului, ci ºi din stilisticã? Bacovia are darul gismelor amãrãciunii (mai târ- „Din tot ce se vorbeºte/ Pe atât conºtiincios al banalitãþii, al amuzament. Bacovia – ludic? unor contorsionãri ale limbii ziu am citit ºi paralela pe care se tot scrie“; „Nu trebuie/ Sã-þi locului comun, pe care îl cautã, Sigur cã da ºi, dupã cum îmi care fac inutilã gramatica. o face între cei doi Ion Simuþ): spui gândurile/ Dacã regreþi/ îl selecteazã atent, îl cultivã. rãmâne sã sugerez, nu doar în Lucian Raicu a observat bine amândoi îºi compuneau o Trecute scrisele rânduri“; „Cãci Nu ai cum sã nu citeºti ºi o ceea ce a scris dupã Stanþe acest lucru. Iatã, de pildã: „O ipostazã afectatã, îºi con- Dumnezeu/ Mi-a dat sã scriu/ urmã de ironie, de parodiere a burgheze. Doar cã e mai uºor autoprefaþã sau fotografie la un fecþionau o mascã, o retoricã a Aceste rânduri./ Credeam,/ unui vechi stil elaborat în aces- sã detectezi inserþiile ludice din volum adaugã a înþelege mai nihilismului cãrora se strãduiau Numai sã privesc“; „Astãzi te texte. Unele dintre ele poemele primelor volume dupã aproape pe autor“. „Adaugã a apoi sã le rãmânã fideli, dar superb,/ Mâine sumbru./ Este/ amintesc de jocurile lui ce ai citit atent fragmentele, înþelege“, aºadar... Sã recitim totodatã nu se abþineau sã nu Cã scriu frumos.“; „Nu câºtig/ Caragiale, dintre care La moºi. aºchiile din Divagãri utile. din poezie: „Voi bea, ce sã le ia subtil peste picior. În cele Nici un gând/ Pentru a-l scrie./ Tablã de materie este cel mai Dintre acestea, multe revin în fac?/ Pânã la analizã, mã dis- din urmã, am citit din ce în ce Compozitor de vorbe...“; potrivit în aceastã comparaþie unele poeme. Dar, aºa cum au trez./ De ce sã ne temem/ mai serios ºi mai atent ultimele „Priveºte savant./ Dacã nu-i/ care poate pãrea forþatã, dar fost ele publicate, ilustreazã Despre un «aiurez»?“ A te poeme ale lui Bacovia (din Cu cine vorbi,/ Se scrie.“; „Eu nu este. Modernã, de pildã: perfect o anumitã poeticã a teme „despre un aiurez“? Da, aºa-numita a doua etapã) ºi scriu/ ªi, poate,/ Trãdez/ O „Cântau/ La «Radio»/ deriziunii, care mizeazã pe de ce nu? Dar sã ne reamintim Divagãrile utile ºi mi-am dat crizã moralã,/ Fãrã s-o ºtiu, - / Populare,/ Aperitive,/ De-o înnobilarea crasei banalitãþi ºi o poezie mult mai cunos- seama cã nu este deloc vorba Ar obiecta/ Cititorul./ Mãnânc/ þuicã/ ªi mãsline./ Legende prin decuparea sa din real. cutã, care doar datoritã de un alt Bacovia. Opera poe- Ca sã trãiesc./ Scriu/ Sã mã clasice,/ Într-un castel,/ Acordându-i atâta insistentã frecventei sale invocãri ne tului are o perfectã coerenþã, deºtept.“ Sã fie întâmplãtoare Departe,/ Secolul XVIII./ atenþie, Bacovia îi conferã ºi un poate suna „firesc“: „Sunt câþi- curge chiar logic: nimic din plic- aceastã redundanþã a „scrisu- Ceaiuri,/ Piºcoturi/ ºi-acadele.“ sens. va morþi în oraº, iubito,/ Chiar tisul, din „afazia“, din autoparo- lui“ în aceste texte de final de... Ce este, ce mai este „poetic“ Sã recitim, neutri dacã pentru asta am venit sã-þi dierea ºi antipoezia ultimilor carierã (aplicat destinului lite- într-un astfel de text? Care mai putem, câteva pasaje. Nu spun“. Nu e o greºealã de ani nu rãmâne fãrã un core- rar bacovian, titlul e cum nu se sunt rezervele de lirism ale înainte de a bãga de seamã cã punctuaþie, Bacovia este spondent în primele sale vo- poate mai nepotrivit)? În autorului? Þinând cont cã la titlul sub care ele sunt adunate extrem de atent nu doar la lume. Doar cã de aceste lucruri poemele primelor volume ast- noi lecþia de depoetizare a po- nu este nicidecum nevinovat. punctuaþie, ci la orice amãnunt. îþi dai seama abia dupã ce ai fel de obsesii nu dãdeau tonul. eziei oferitã de avangarde a Or fi ele „divagãri“, deci Îmi vine în minte reacþia „consumat“ mare parte din Acolo autorul avea nu doar fost asimilatã târziu ºi tardiv, fleacuri, însemnãri nefinisate nedumerit-admirativã a lui poezia românã ºi occidentalã predispoziþia, ci ºi o anumitã abia prin anii ’70, ºi atunci într-o (dar cât de finisatã este poezia Lucian Raicu: „Crezi cã ºtii ce de dupã Bacovia, dupã ce ai voluptate de a-ºi declama, în zonã marginalã, era greu de sa din ultima perioadã?), dar este poezia ºi constaþi cã te-ai cãpãtat o oarecare experienþã versuri muzicale, nevroza, acceptat, în 1946, cã un astfel îºi au utilitatea lor. Discursul cam înºelat: «Mã gândesc de lecturã, dupã ce þi-ai „per- crizele modulate livresc. Tot de text este... poezie. Aºa se bacovian este unul foarte prag- pentru niºte bani».“ Câtã seri- vertit“ sensibilitatea la ºcoala acuzându-le ºi denunþându-le explicã faptul cã poezia lui matic, ca unul care s-a scuturat ozitate ºi cât joc încape în ast- poeticii postbelice. Cititã prin sub forma unei poezii care se Bacovia a fost nevoitã sã de orice zorzoanã, de orice fel de texte? Câtã seriozitate, aceastã lentilã, poezia lui slujea de o retoricã impecabilã, aºtepte o primenire a gustului, auxiliar. Sã recitim, deci. „O, câtã gravitate a jocului? Bacovia îºi relevã întreaga ei ajunsese sã se împace cu ele. o repliere lentã a criticii chiar, buno, tu munceºti ºi eu stau?... Bacovia este, dacã recitim subtilitate ºi coerenþã. Acum, aceastã retoricã nu mai asigurate prin contactul cu S-a nãruit echilibrul...“; fãrã inerþii ºi cu mare atenþie De aceea, azi prefer sã-l are forþa de a tempera sau de noile poetici „experimentaliste“ „Suntem toþi niºte miºei; nu întreaga sa poezie, un ludic citesc pe Bacovia din Plumb, a face suportabilã nevroza. din anii ’70-’80 pentru a fi descifrãm caisa de zarzãr“ grav, un histrion care se ia în Scântei galbene, Cu voi, Bacovia cunoaºte abia acum prizatã la justa sa valoare. (doar Bacovia putea asocia serios. ªtiu, aceastã tezã nu Comedii în fond prin prisma adevãrata crizã: cea a limbaju- Poezia nu mai este un discurs verbul „a descifra“ cu substan- este nouã, dar ea nu a prins celui din Stanþe burgheze, lui poetic. Nu e nimic decorativ „frumos“, care depinde de pro- tivul „zarzãr“); „Baconsky, lasã încã rãdãcini. Ne este greu sã Poezii ori din textele postume. în acest nou impas, gravitatea, zodie ºi care pluteºte în zone pe Cicerone sã vorbeascã ne debarasãm de imaginea

4 octombrie 2011 anchetã literarã poetului ftizic, palid, frecventând iubite zicalã ineditã. Sigur cã da, poetul este Marius MIHEÞ în agonie, într-un cadru urban în dezin- deplin conºtient cã recicleazã un limbaj tegrare, într-un decor ce aminteºte mai datat ºi nu ezitã, uneori, sã indice acest degrabã de expresionismul lui Munch lucru. Ca în prima strofã din Scântei decât de pânzele simboliºtilor Gustave galbene: „Vom spune cã toamna a Despre ultimul Bacovia Moreau, Odilon Redon ori Arnold venit... foarte trist -/ La o fereastrã me- Böcklin. În poeme precum Amurg vio- lancolicã, mi s-a pãrut ceva,/ Însã m-a let, Cuptor, Moinã, Nocturnã, în toate trezit un glas pozitivist.../ Vânt umed, ºi Amurgurile, el figureazã nu un peisaj, ci frunza zboarã, undeva.“ Primul lucru Se vorbeºte puþin despre Bacovia, dare ineditã, posibil didacticã, ar fi sã-l un tablou. Deci o reprezentare, nu o care se observã este cã poemul cel de dupã 1945. Prim-planul l-au luat privim astãzi pe poet prin notaþiile sale realitate direct confruntatã (parcã ºi debuteazã cu denunþarea convenþiei: mereu Arghezi, Blaga, Barbu, în prozã. Despre proza lui Bacovia s-a fraza mea începe sã sune bacovian, Voiculescu ºi alþii, mai uºor de integrat scris puþin, poate cu îndreptãþire. Cea dar nu mã corectez...) Perspectiva este „Vom spune cã toamna a venit...“ Se în „cazuri“. Unele oportuniste, altele mai reuºitã povestire rãmâne Bucãþi de una livrescã, Bacovia se inspirã, ca toþi fixeazã, deci, o situaþie-tip, recognosci- disidente. Cu Bacovia lucrurile au stat noapte, ce surpinde o mixturã între marii poeþi, din poezie, nu din realitate. bilã, care cere automat un anumit tip de De aceea nu înceteazã sã-ºi numeascã atitudine. Care? Tristeþea, fireºte. De mereu într-un suspans, în mare datorat proza lui Eminescu, Macedonski, Poe modelele: Edgar Poe, Rollinat, ce? Pentru cã aºa dicteazã cliºeul bolii ce l-a însoþit întreaga viaþã ºi, pe ºi poezia simboliºtilor francezi. Între Baudelaire, Verlaine. „Corbii“ nu sunt romantic ºi nu numai. Pentru cã acesta de altã parte, implicãrii sociale discrete. acestea vom identifica timbrul personal cei care fac rotocoale deasupra parcu- este automatismul, pentru cã asta Neaderentã la principiile realismului al poetului. Proza lui Bacovia este o lui municipal, ci cei descinºi din poezia dicteazã aºteptãrile, ticurile de lecturã. socialist, poezia lui Bacovia era margi- elegie a pulsiunilor apocaliptice. poetului Tradem. Imaginile poetice se Ceea ce urmeazã reprezintã o aglome- nalizatã, crezându-se probabil cã nu Naratorul din textele în prozã este o succed conform unei logici care este a raþie de banalitãþi, de amãnunte fãrã existã ºanse de redresare pe linia par- prezenþã fantomaticã, într-o cãutare a construcþiei textului, nu a reprezentãrii sens. Totul pluteºte în vag. Poetului i se tidului. Abia dupã ce primeºte o pensie anihilãrii de sine în timp ce universul unei realitãþi concrete. În atât de cunos- pare „ceva“, este brusc trezit la reali- lunarã în 1955, A.E. Baconsky publicã este cel al unor „singurãtãþi dispreþuite“. cuta poezie Decor, bunãoarã, ceea ce tate, smuls din melancolie de un glas un articol care duce la o reabilitare a La fel ca poezia, proza lui Bacovia se observã înainte de toate este o anu- „pozitivist“, frunza zboarã (total poeziei bacoviene în noul context, cul- mitã retoricã, atent controlatã. transgreseazã stãri descriptive ale neaºteptat, ce sã spun?)... „undeva“. ªi minând cu o antologie intitulatã Poezii. Principala grijã a poetului nu este fideli- alienãrii în cãutarea unei stãri de atunci? Ce anume conferã sens unei tatea faþã de peisaj, ci aceea pentru o Bacovia mulþumeºte public ºi acest excepþie. Lumea construitã de Bacovia astfel de înºiruiri de inerþii? dublã simetrie: pe de o parte, cea a gest este singurul care sugereazã o este mereu inundatã de familiaritatea Muzicalitatea? Redundanþa lor? ªi una imaginilor plastice, pe de alta, cea mu- formã de comunicare. Poeziile publi- unui târziu de tot topit într-o singurãtate ºi alta. Bacovia reuºeºte marea perfor- zicalã. „Copacii albi, copacii negri/ Stau cate dupã aceastã datã vor urma calea elementarã. În prozã persistã amãgirea manþã de a folosi cliºeul, de a-l goi în parcul solitar:/ Decor de doliu, întoarsã a unei imposibilitãþi a lui în realului, respingerea vremelniciei se- denunþa, dar în acelaºi timp reuºeºte funerar.../ Copacii albi, copacii negri.// afarã. Pânã la moartea din 1957 pu- colului, jocul mãºtilor transmise de un sã-l revitalizeze, sã-i infuzeze sânge În parc, regretele plâng iar...// Cu pene blicã rãzleþ, fãrã o mizã propriu-zisã, ºi „bolnav al veacului“ ce tânjeºte dupã albe, pene negre/ O pasãre cu glas prin venele uscate fãrã a-l plasa în con- care nu schimbã cu nimic paradigma „împrejurãri cu respiraþii speciale“. amar/ Strãbate parcul secular.../ Cu texte noi. Ceea ce face el nu este o pa- impusã cu Plumb. Regimul se înºelase, pene albe, pene negre.// În parc fan- rodie (chiar dacã în textele din ultima Textele în prozã bacoviene, asemeni Bacovia trãieºte la modul intim al sin- poeziilor, reprezintã notaþiile sec- tomele apar.../ ªi frunze albe, frunze parte a vieþii se ºi autoparodiazã gurãtãþii pe care o îmbrãþiºeazã fãrã a negre;/ Copacii albi, copacii negri;/ ªi venþiale ale unei zãdãrnicii constitutive. copios). Dar nici o reluare cuminte, ta- priza nimic din realismul aparent atât de pene albe, pene negre,/ Decor de doliu, Lumea este descompusã în intensitãþi citã a convenþiei. ofertant. Astãzi, locul lui Bacovia în funerar...// În parc ninsoarea cade ªi atunci, ce este? E Bacovia, ce rost lirice, colorate în angoase multiforme, canonul poetic autohton este fixat rar...“ Virtuozitatea se manifestã în ar avea sã încercãm sã explicãm inefa- excelând în mici revelaþii ale anxietãþii. definitiv. Recunoaºterea vine nu doar primul rând la nivel prozodic; luatã în bilul? Doar cã acest mecanism de res- Uneori, lumea este stinsã într-un pahar pe o filierã modernistã, cât postmod- sine, imagistica este banalã, ea þine de pingere, dar în acelaºi timp de folosire de alcool (Zadar), amintind de Poe sau ernistã. Astfel cã reverberaþiile poeziei stereotipie, dar este astfel dispusã încât a unui material poetic datat trebuie Baudelaire (Astãzi, Ion Mureºan sã alcãtuiascã o armonie geometricã a lui au fost înregistrate constant în ultimii observat. Cel mai simplu este chiar în datoreazã mult poetului bãcãuan, în întregului. Aceasta este logica textului: 50 de ani, crescând în însemnãtate ºi acest mod: citindu-l invers, de la dreap- acorduri poetice ºlefuite ludic în registru el se construieºte pe criterii muzicale, definitivând imaginea unui poet unic. ta spre stânga. Dinspre textele nu postmodern). Cele mai interesante pro- prozodice ºi imagistice, nu de adecvare Istoria literarã a fost însã însoþitã con- antipoetice, ci a-poetice ale ultimilor ducþii dupã Stanþe burgheze (1946) la realitate. traproductiv de canonul didactic, trans- ani, cãtre cele ostentativ poetice al rãmân unele gânduri din Divagãri inutile Este de mirare câte inerþii, câte crase miþând mereu imaginea unui poet prins locuri comune cultivã poezia lui primelor volume. Dar existã mereu sen- (1955), alãturi de câteva articole ºi în ºabloane obosite ºi redundante. Bacovia din aceste prime volume. ªi timentul cã ceva esenþial îþi scapã, cã proze. Dictate soþiei ºi fiului între 1952 Cred cã dacã s-ar face un sondaj print- atunci, în ce constã originalitatea poe- adevãratul Bacovia a rãmas acolo, în ºi 1957, „divagãrile“ cuprind note aforis- re liceenii de astãzi, de bunã seamã ei tului? Tocmai în forþa de a resemantiza poezie, iar critica trebuie sã-ºi asume tice, frânturi de versuri, în genere idei cliºeul montându-l într-o structurã mu- cu modestie eºecul. Fie el ºi parþial. ar reþine mai degrabã nonconformismul tânãrului Vasiliu din anii de ºcoalã, fuga eterogene; ele preiau ceva din magia de învãþãturã, sfidarea repetenþiei ori întregii creaþii. Þintuit în patul deasupra apariþiile neîngrijite în plan social. Ar fi cãruia troneazã absentã icoana lovitã un adevãrat idol „Emo“ ºi nu m-ar mira din când în când, poetul încearcã sã-ºi sã citesc aºa ceva în vreo perlã de Bac. edifice ce a încercat întreaga viaþã: o Singurãtatea ºi anxietatea lui Bacovia „liniºte crepuscularã“. Conºtient cã a sunt luate drept extravaganþe, nicide- fost „caricatura vremurilor prin cum piloni ai unui sistem poetic auten- saloane“, el gãseºte soluþii neîm- tic. pãrtãºite pentru a face predicþii poetice, Existã un moment interesant în inter- eminesciene - „Spre stele se înalþã viul luat de Eugen Jebeleanu poetului veacul“. În gândurile din apropierea sãrbãtorit la 65 de ani; reþinem pre- „întunericului“, la fel ca în toatã poezia cizarea soþiei în legãturã cu oglinda sa, se amestecã derivaþii ale absenþei spartã a unei icoane. Poetul o loveºte melancolice, precum ºi valenþele adeseori pentru cã suferise ca Iisus, erozive ale realului. Ca întotdeauna, ºi spune soþia. Cerul bacovian este ultimul Bacovia este un prizonier al sin- închis, un cer limitã, plumburiu, care gurãtãþii, pentru care beþia materialã apasã ºi nu înalþã, niciodatã. devine condiþie a celei spirituale. O Transcendenþa este goalã în mãsura în însemnare, printre ultimele, este nu care moartea e aici, parte din viaþã, doar un aforism aparte, ci un vers cât nicidecum un dincolo sau o eliberare. pentru întreaga creaþie: „din singurã- Mihail Petroveanu observa bine cã tatea vieþii, în singurãtatea morþii,... ºi Bacovia e un Iov. Dar eroul biblic fãcea nimeni nu înþelege acest adânc“ - din suferinþã o rugãciune, o formã de zguduitor ºi apoteotic, versul pare sã evadare corporalã dizolvatã în abisul reclame o tentativã a supravieþuirii divin. Bacovia aleargã spre sine, alienante, necreditate, însã, de recursul ipostaziindu-se mereu indecis între euri la niciun simulacru salvator. Prin opera neconvingãtoare. Ultimul Bacovia se lui Bacovia avem cea mai frumoasã întrevedea testamentar încã din notele poveste despre un poet ucis de sin- • Cristina Ciobanu disparate ori schiþele în prozã. O abor- gurãtate. octombrie 2011 5 anchetã literarã

Bacovia m-a fascinat de la primul Emanuela ILIE contact cu opera ºi biografia lui. Ce-i drept, nu e foarte greu sã recunoºti cã un mare poet te-a fascinat într-o ado- lescenþã deschisã, inevitabil, spre întâl- Restanþele criticii tinere nirile revelatorii, fie ele de naturã umanã, culturalã, spiritualã ori pur ºi simplu existenþialã. Cu atât mai mult cu „Afli în poezia bacovianã suficiente lucruri banale ºi afli ciuda lor, Bacovia rezistã, versurile lui se strecoarã ca frigul, cât ai fost un adolescent introvertit, platitudini, surprinzi provincialisme, barbarisme, prescurtãri ca ploaia, ca þipãtul, au virulenþa elementelor cu care ele timid, cu un început de pasiune (din stridente, gãseºti formulãri atât de comune ºi de neintere- opereazã ºi pe aceea a propriului lor inconfort, solicitã, fericire, la timp reprimatã) pentru reveri- sante cã ar putea fi la îndemâna celui mai oarecare pieton, agaseazã, încâlcesc senzaþiile, dezgroapã memorii ances- ile – deopotrivã personale ºi livreºti – poþi culege – fãrã deosebite diligenþe – din cuprinsul ei perle trale, preocupã, iritã ºi atrag, angreneazã senzaþii de mult întunecate, aproape morbide. Or, pen- de stil neglijent, fraze subjurnalistice, însã… însã în ciuda lor, retrase în geologiile noastre sufleteºti, rãstoarnã, inverseazã tru un june cititor care crede cu tãrie cã a tuturor acestor minusuri, ba chiar ºi ignorãri ale regulilor planuri, substituie, zãvorãsc ºi autopropulseazã, divulgã, instinctul morþii îl locuieºte mãcar din gramaticale, a unor dezacorduri, pleonasme, cacofonii, pau- emit ºi reprimã, într-un cuvânt fascineazã“ când în când, poezia lui Bacovia peritãþi de limbaj, eclipse de fantezie artisticã º.a.m.d., în Ion Caraion, Bacovia. Sfârºitul continuu înseamnã forma de validare esteticã absolutã. În ceea ce mã priveºte, lui“. Aproape la fel de atrãgãtoare îmi Nu putea sã nu îmi suscite un interes reprezentate de studiile serioase ale lui recunosc oricând cã ceea ce m-a atras pãrea traducerea bacovianã a acelei aparte biografia lui Bacovia, din Mihail Petroveanu, Nicolae Manolescu, mai întâi la autorul Plumbului, „solitudini esenþiale“ (Maurice Blanchot) moment ce canonul didactic la care se Mircea Scarlat, Gheorghe Grigurcu, Scânteilor galbene, Comediilor în care mineazã fiinþa poeticã – cum cred raliase, volens nolens, chiar profesoara Marin Mincu, Eugen Simion, Dan C. fond, Stanþelor burgheze, chiar ºi ºi astãzi cã, în lirica româneascã, noastrã de limbã ºi literaturã românã, Mihãilescu, Lãcrãmioara Petrescu), Versetelor, a fost tocmai irepresibila sa aceastã traducere nu are egal: o impunea atragerea elevilor, oricât de capitolul despre simbolistul eretic fascinaþie a morbiditãþii. Tot în ado- valideazã suita impresionantã de interesaþi ar fi fost ei de fenomenul lite- Bacovia inclus de Gheorghe Crãciun în lescenþã, am descoperit cu bucurie inci- vocabule ale închiderii într-un spaþiu al rar în sine, printr-o prelegere cu sce- Aisbergul poeziei moderne m-a convins tantele pasaje despre moarte pe care recluziunii autoimpuse („Trec singur pe nariu prestabilit. Scenariu care, izolând cã, într-adevãr, efectul ultim al poeticii Cioran le insereazã în Tratat de poduri de fier solitare“; „ªi de lume tot câteva detalii biografice arhicunoscute lui este „uzura formelor aduse în joc“. ªi descompunere: acelea în care, dupã ce mai singur, mai barbar - / Trist cu-o (inconsecvenþa ºi ratarea profesionalã, mai exact, cã ceea ce-l intereseazã pe reclamã atotputernicia morþii, singura panã mãtur vatra, solitar…“; „Nimeni, maladiile reale sau închipuite, Bacovia este sã epuizeze un anume tip „care vine din noi înºine, care e noi nimeni, nimeni,/ Cu atât mai bine - / ªi internãrile în sanatorii ºi clinici de boli de limbaj dat, „tocindu-i pânã la monoto- înºine, o realitate invizibilã, dar lãuntric de-atâta vreme/ Nu ºtie de mine/ nervoase, absenteismul social), întârzi- nie relevanþa, conducându-i implicaþiile verificabilã, o prezenþã insolitã ºi dintot- Nimeni, nimeni, nimeni…“), conºtienti- ind apoi sugestiv asupra motivelor care pânã la ultimele lor consecinþe ºi fãcân- deauna…“ , filosoful se aratã convins zate ca unicã formã de existenþã. l-ar fi determinat pe G. Vasiliu sã du-l, în cele din urmã, impracticabil“. de puterea ei de a despãrþi omenirea La fel cum, se ºtie, creaþia însãºi a opteze pentru pseudonimul Bacovia, nu Bacovia rãmâne, categoric, unul din- „în douã ordine ireductibile, atât de fost socotitã de autorul ei drept fapt de putea sã ofere decât o cheie limitatã tre foarte puþinii poeþi moderni care mã independente unul de celãlalt, încât existenþã cu sinele: „Trãind izolat, (deºi, repet, atrãgãtoare!) de inter- mai fascineazã, în sensul absolut al ter- între ele existã o distanþã mai mare neputând comunica prea mult cu menului, ºi astãzi – doar cã, din lista decât între un vultur ºi o cârtiþã, o stea pretare a operei ca formã de compen- oamenii, stau de vorbã adesea cu mine bogatã de odinioarã, au mai rãmas, tre- ºi un scuipat. Între omul care are senti- sare simbolicã a unei vieþi pline de frus- însumi, fac muzicã, ºi când gãsesc buie sã o recunosc cu tristeþe, doar mentul morþii ºi cel care nu-l are, se trãri ºi complexe. Inutil sã mai precizez ceva interesant iau note pentru a mi le Baudelaire ºi Arghezi, Rilke ºi Blaga, deschide abisul dintre douã lumi care cã inventarul didactic – riguros, dar la citi mai târziu. Nu-i vina mea dacã T.S. Eliot ºi spectacularii heteronimi ai nu comunicã între ele, ºi totuºi amândoi fel de tributar canonului critic aºa aceste simple notiþe sunt în formã de lui Fernando Pessoa; an de an, alãturi mor, dar unul îºi ignorã moartea, zicând tradiþional – al temelor, motivelor versuri ºi câteodatã par vaiete. Nu sunt de masteranzii ce frecventeazã cursul celãlalt o ºtie, unul nu moare decât timp ºi metaforelor – simbol dominante din decât pentru mine“. Analogon-ul sim- care îmi este cel mai drag – Poezie de o clipã, celãlalt moare întruna…“ Îmi lirica lui Bacovia nu îºi propunea altce- bolic al creaþiei bacoviene, desigur, îmi româneascã modernã ºi de avangardã – amintesc ºi acum cã, imediat ce am citit va decât sã ilustreze apartenenþa indu- pãrea labirintul, subteranele labirintice le descopãr alte ºi alte faþete ale aceste rânduri, am fost absolut convin- bitabilã a scriitorului la estetica sim- mai exact: o serie de nesfârºite galerii creaþiei ºi mã conving de influenþa lor sã cã Bacovia este poetul care le-a bolistã. ªi, dacã nu mã puteam îndoi, întunecate, populate de jumãtãþi de inspirat. ªtiam pe dinafarã strofe întregi cel puþin la acea vârstã a receptãrii, de covârºitoare asupra poeticii ulterioare. oameni, aproape-fantome, mãcinate de care sã dovedeascã nici mai mult, nici faptul cã universul poetic i-ar fi stat sub Covârºitoare ºi anxioasã, în înþelesul maladii ale corpului („De-acum, tuºind, mai puþin, decât faptul cã omul baco- incidenþa eºecului ºi a stereotipiei exis- pe care-l dã cuvântului Harold Bloom: a mai murit o fatã“; „La geam tuºeºte-o vian îºi ºtie moartea, cã agonizeazã ºi tenþiale, cu siguranþã închistarea cre- „Marele adevãr al influenþei literare e cã fatã/ În bolnavul amurg;/ ªi s-a fãcut ea reprezintã o anxietate irezistibilã: chiar moare întruna. Nu îmi plãceau, atorului sãu într-o formulã unicã (ºi, batista/ Ca frunzele ce curg“; „ªi gal- Shakespeare nu îþi permite sã-l îngropi, fireºte, lecturile canonice, aºadar, în loc implicit, fixarea lui în insectarul sim- beni trec bólnavi/ Copii de la ºcoalã“) ºi sã-i scapi sau sã-l înlocuieºti“ de Plumb, Lacustrã, Plumb de toamnã bolismului european) mã nemulþumea de cele, cu mult mai periculoase, ale (Anxietatea influenþei. O teorie a ºi celelalte, preferam Finis („Pustiu…// profund. Imaginaþi-vã, prin urmare, cu sufletului („O bólnavã fatã vecinã/ poeziei). Cred cã, în ceea ce priveºte Departe, în cetate viaþa tropota…/ O, câtã bucurie am descoperit cãrþile Rãcneºte la ploaie, râzând…“; „Un literatura noastrã, atât de pauperã în simþurile-mi toate se enervau fantas- absolut excepþionale ale lui Ion Caraion palid visãtor s-a împuºcat“; „Pe un experienþe lirice ºi existenþiale totale, tic…/ Dar în lugubrul sãlii pufneau în (Bacovia. Sfârºitul continuu) ºi Daniel nebun l-am auzit rãcnind“;„Histerizate dupã Eminescu, Bacovia este primul râs sarcastic/ ªi Poe, ºi Baudelaire, ºi Dimitriu (Bacovia ºi Bacovia dupã Rollinat“), Vae Soli („Pe urmã nu va mai fecioare pale“). Fãrã excepþie, actanþii poet care nu ne permite sã-l bacovieni îmi pãreau mesageri sau Bacovia), în care am vãzut, multã îngropãm, sã-l scãpãm sau sã-l fi timp… voi fi uitatul muncitor,/ Va fi ºi vreme, cele mai sigure instrumente cri- pentru mine lumea un fenomen întâm- spectre ale morþii – abia dupã ce-am înlocuim. Mi-o aminteºte, mie perso- descoperit remarcabilele studii ale lui tice de familiarizare cu un Bacovia al nal, fiecare nouã, revelatorie, uluitã re- plãtor…“), Sine die („Nu este ºi nici n-a profunzimilor (pe care Dinu Flãmând, fost/ Trec zile ºirag./ Orizont suspect,/ Daniel Dimitriu, aveam sã le numesc, lecturã a operei sale, aºadar fiecare cu volumul intitulat temerar Ascunsul ªi metaforic prag“) ºi mai ales Poemã pe toate, „fantome hominide“ ºi sã înþe- nou Bacovia; sau faptul cã aceastã Bacovia, doar le-a tatonat). Din ambele finalã („E timpul… toþi nervii mã dor…/ leg mai bine resorturile adânci ale operã se preteazã oricãrui tip de ana- am înþeles, în orice caz, cã aceastã O, vino odatã, mãreþ viitor“). suferinþei care macinã fiinþa bacovianã, lizã criticã, putând fi luminatã din cele configurare cu totul aparte a infernului Ceea ce nu însemna cã nu puteam înscriind-o în acel interval pre-agonic al mai neaºteptate unghiuri [am fãcut, eu poetic bacovian nu are la bazã doar un enumera, fãrã sã exagerez, ºi alte câte- biosului unde fiecare dintre vulnerabili- însãmi, exerciþii hermeneutice pe care insuportabil sentiment al (ne)fiinþei, al va zeci de sintagme care conþineau for- tãþile sale fireºti este hiperbolizatã ºi cândva nu le credeam posibile: acum mule circumscrise acelei morbidezza transformatã în atingere înfioratã a vidului, al „golului istoric“. Cã, altfel câþiva ani, m-am ambiþionat sã observ care mã atrãgea, magnetic; ca sã nu morþii. Sau chiar simptom al intrãrii spus, ceea ce mineazã viziunile de o relaþia dintre Bacovia ºi complexul lui mai vorbim despre termenii care definitive în intervalul thanatic: „Oh, intensitate fãrã egal ale poetului nu Empedocle, pentru un numãr din numeau fãrã niciun rest de ambiguitate sunt fecioare cu obrazul pal,/ Modele este doar un indestructibil ºi perfect revista „Poezia“ numit chiar „Poezie ºi realitatea ultimã: schelet, cadavru, albe de forme fine/ ªi singure dorm, ºi individualizat morb al destrucþiei, ci ºi o foc“; la ora actualã, iau în calcul posi- catafalc, raclã, cavou, sicrie, cioclu, albe, ºi senine/ În albele crivate de voinþã de re-definire a unor categorii bilitatea ca la tradiþionalul colocviu cimitir, sepulcral, funerar, moarte, mort, cristal“ (Contrast); „În racle de sticlã – estetice, a unor formule, stãri ºi pro- „Antichitatea ºi moºtenirea ei spiritu- mormânt, doliu, îndoliat etc. etc. Toate principese/ Oftau, în dantele, mecanic“ cedee poetice, tocmai prin cultivarea lor alã“, organizat anual de catedra de îmi probau, fãrã excepþie, faptul cã Ion (Panoramã); „În târg, o fatã tristã a cu insistenþã aproape maladivã, prin limbi clasice, italianã si spaniolã de la Caraion avea dreptate sã considere cã murit“ – Note de toamnã; „ªi nimeni nu exhibarea lor cu o rarã obstinaþie. ªi, ca Literele ieºene, sã mã opresc la sem- Bacovia „a trãit în moarte“, din moment ºtie ce-i asta - / M-afund într-o crâºmã sã dau Cezarului critic ce-i al Cezarului nificaþia termenului „antic“ pentru ce „ideea extincþiunii rãmâne unul din sã scriu,/ Sau râd ºi pornesc înspre critic, nu pot omite un alt studiu critic de Bacovia (plecând de la versuri mai elementele incorigibile ºi probante ale casã,/ ªi-acolo mã-nchid ca-n sicriu“ referinþã: descoperit, ce-i drept, ceva puþin cunoscute ºi cu atât mai puþin psihologiei lui, fidel reflectate în arta (Spre toamnã) etc., etc. mai târziu (ºi dupã intermezzo-urile comentate, precum „Vezi din anticul

6 octombrie 2011 anchetã literarã fotoliu - / Agonia violetã,/ Catafalcul,/ ªi Paul CERNAT grãdina cangrenatã“ (Poemã în oglindã), „Zadarnic flaute cântã/ În aste zile pãgâne“ (Gaudeamus) ºi altele, puþin numeroase, dar elocvente)]. Nu Efectul Bacovia mi-o aminteºte, ºi trebuie sã apãs lucrul acesta, inflaþia nãucitoare de poeþi autodeclaraþi sau etichetaþi drept bacovieni (dacã nu cumva chiar neo- Din anii ’60, cota lui Bacovia la bursa diversitatea formulelor cultivate: Ion balete stîrnind „instinctul satanic“ (sic!). sau post- sau post-post-bacovieni), de valori a literaturii române nu a înce- Caraion, Mircea Ivãnescu, Adrian „Muzica sonoriza orice atom“ înseamnã care se revendicã sau sunt revendicaþi tat sã creascã, spre stupoarea unui Pãunescu, Ileana Mãlãncioiu, Virgil cu totul altceva decît o viziune muzicalã de la o paradigmã a poeticitãþii de a Mircea Eliade, care-l considera pe Mazilescu, Angela Marinescu, de tip pitagoreic: e, mai degrabã, o per- cãrei, mã repet, covârºitoare semnifi- autorul Plumbului un liric interesant dar Constantin Abãluþã, Traian T. Coºovei, cepþie senzorialã, fizicã a muzicii minor. (ªi totuºi: cît bacovianism gãsim, Romulus Bucur, Mariana Marin, Ioan infuzate, destabilizant, pînã la ultimii caþie n-au habar. ªi dacã sunt aici, sã de pildã, la un Emil Cioran!) S-ar putea Es. Pop, Marius Ianuº, Dan Sociu sunt constituenþi ai materiei organice precizez cã, în ceea ce mã priveºte, spune chiar cã, între toþi poeþii români doar cîteva exemple dintr-o serie mult (aceeaºi materie care, atunci cînd seria de poeþi într-adevãr capabili sã îºi post-eminescieni, influenþa lui Bacovia mai amplã. Forþa de iradiere în timp a ploile nocturne nu se mai opresc, e transfere infernul existenþial într-o în posteritate a fost de departe cea mai modelului apare cu atît mai impresio- auzitã „plîngînd“, în regresii primitive). operã de cea mai bunã calitate esteticã profundã ºi mai durabilã. Generaþia nantã cu cît autorul Comediilor în fond O asemenea ontologie senzitivã devia- este extrem de redusã: dupã model în anilor `60-`70 s-a întîlnit cu el mai ales a avut o poeticã mai degrabã genuinã zã de regulã spre experienþa patologi- esenþã bacovian, dar cu sensibilitate ºi pe linia existenþialismului sumbru, sau cvasigenuinã, fiind funciarmente cã, spre o autenticitate intens somati- mijloace distincte, perfect individua- teatralizant, iar în acreditarea sa inapt nu doar de teoretizarea, ci chiar zatã a nevrozei textualizate ca atare. lizate, doar Ileana Mãlãncioiu, Angela canonicã poeþii care s-au ilustrat cu brio de verbalizarea ei rezonabilã. Intuiþia lui Deºi hipersensibilizat de „acorduri, Marinescu ºi Ioan Es. Pop ºtiu sã îºi în criticã sau eseu au jucat un rol a transgresat însã, spectaculos, for- arpegii, armonii“, discursul liric bacovi- întoarcã vulnerabilitãþile exacerbate de esenþial: de la redebutatul Ion Caraion mulele ºi convenþiile, transformîndu-l an tinde spre dezarticulare ºi lacunari- vieþuirea în permanenta proximitate a la Ileana Mãlãncioiu ºi de la Gheorghe pe falsul simbolist „de ºcoalã“ într-un tate, dar ºi spre fulguraþie, notaþie morþii în spirit volitiv, a cãrui forþã nebã- Grigurcu la Dinu Flãmînd. Schimbarea poet inclasabil ºi, aºa-zicînd, „pentru stenograficã, þîºnire primarã, dizolvînd nuitã face ca mecanismul po(i)etic sã de paradigmã (iar nu de „generaþie“, toate anotimpurile“. A fost privit, pe – incontrolabil - stratul protector al con- funcþioneze perfect. cum se mai crede încã) din deceniul al rînd, ca decadentist macabru, simbolist venþiilor. Vitalitatea lui creºte, parazitar, Spre final, sã încerc, totuºi, sã nouãlea, cînd literatura românã a intrat „proletar“, expresionist, absurdist, pre- pe „cadavrele“ unor modele desuete, rãspund cât se poate de concret la sub zodia „postmodernizãrii“, l-a impus, postmodernist, manierist, minimalist... aflate uneori în stadiu avansat de întrebarea sugeratã de titlul anchetei: apoi – alãturi de Arghezi, dar poate mai Nu a ratat nici „specifiul naþional“ (în Cu descompunere. S-a spus, nu o datã, Bacovia faþã cu critica de astãzi. Dacã mult decît pe el – în pole position-ul voi), nici ambitusul criticii sociale (în – despre acest poet cã ar fi singurul, la mã gândesc bine, cel puþin criticii din marilor precursori. Ulterior, evoluþia altminteri – inegala Serenada munciti- noi, care a coborît în Infern (într-un (mai) tânãra generaþie au, în privinþa poeziei din `90-`2000 n-a fãcut decît torului). O analizã spectralã a receptãrii splendid eseu, Lucian Raicu vedea în autorului Stanþelor burgheze, sufi- sã-i consolideze statutul, noii veniþi critice ar putea face, singurã, obiectul Bacovia un modest, dar eroic „învingã- ciente restanþe. Nu am auzit, pânã regãsindu-se, spontan, în expresionis- unui amplu volum. tor“ ºi un „om din subteranã“). Au fost acum, de niciun proiect de re-abilitare a mul negru, psihismul traumatic ºi vis- Recitindu-l, trãiesc de fiecare datã o fãcute ºi comparaþii dintre cele mai ceralizarea fracturatã, cinic-depresivã a senzaþie de perplexitate. Încerc sã-mi avenite cu proza lui M. Blecher. Nimic veritabilului, greu clasabilului caz poeziei bacoviene, dupã ce „optzeciºtii“ dau seama cum se întîmplã cã, la acest însã din acurateþea, din precizia ele- bacovian. Oare sã fi fost reuºitele îi recuperaserã prozaismul contingent poet pe cît de fragil, pe atît de rezistent, gantã a discursului acestuia din urmã. seniorilor mai sus pomeniþi (Caraion, din Stanþe burgheze. În fine, dar nu în versurile „geniale“ stau, adeseori, alã- Dimpotrivã, limbajul lui Bacovia indicã Dimitriu, Crãciun ºi ceilalþi) intimi- ultimul rînd, pentru „poezia tînãrã“ din turi de formulãri stîngace, naive sau pur un campion absolut al „actelor ratate“. dante?! Înclin sã cred cã nu; criticii ultimul deceniu, Bacovia constituie unul ºi simplu stupide, salvîndu-le într-un Numai cã – iatã miracolul! – tocmai aflaþi în loja generaþiei noastre îmi par din reperele autohtone cel mai des mod neverosimil ºi fãcîndu-le sã-þi devierea, abaterea, ratarea execuþiei cu mult mai bãtãioºi, mai incisivi în invocate. Dintre interbelici, doar avan- paraziteze, obsedant, mintea. Efectul provoacã insolitarea autenticã, memo- argumente (ºi implicit capabili sã îºi gardistul Geo Bogza ºi, într-o mãsurã Bacovia – pentru cã e vorba de un rabilã. Experimentarea negativitãþii ducã bãtãliile, atât cele propriu-zis cri- mai micã, Gellu Naum îi pot sta alãturi „efect“, ca în fizicã efectul Kirilian – se absolute elibereazã, paradoxal, energia tice, cât ºi cele adiacente, para-critice) ca influenþã. naºte în punctul unde interfereazã o purã a fiinþei din însuºi climaxul vulne- decât antecesorii. Dupã cum se Lista poeþilor postbelici în legãturã cu artificiozitate convenþionalã - romanticã rabilitãþii sale. Provincia claustrantã, dovedeºte, doar, altele par a ne fi, cel care s-a vorbit, incidental sau mai con- sau simbolistã - mecanicã, epuizatã, solitudinea, boala, nebunia, pulsiunea puþin deocamdatã, prioritãþile, decât secvent, de „bacovianism“ impre- sclerozatã chiar, ºi o autenticitate basic cãtre moarte se încarcã astfel de o forþã hermeneutica marii noastre poezii… sioneazã atît prin numãr cît ºi prin a imaginarului, pe care n-aº putea s-o magneticã, stranie ºi, totodatã, profund compar decît cu cea din Iluminãrile lui familiarã, generatoare de catharsis. Pe Rimbaud. Toþi criticii importanþi, de la de altã parte, în poezia bacovianã, Lovinescu ºi Cãlinescu încoace, au omul devenit „concret“ îºi descoperã sesizat tensiunea între „organic“ ºi „arti- dezarmat contingenþa ºi extrema pre- ficiu“ sau – în termenii lui N. Manolescu caritate ontologicã. O asemenea stare – pe cea dintre „prozã ºi pozã“. Dacã ar de „pãrãsire“ („Cînd voi fi liniºtit voi fi sã gãsesc, la rigoare, un termen- scrie un vers/ din care veþi vedea cã umbrelã capabil sã subîntindã toate sunt pãrãsit“) devine greu, dacã nu modelele ºi curentele de care Bacovia imposibil de suportat fãrã anestezic ar putea fi sau a fost apropiat de-a lun- pentru „pacientul“ ei, iar mijloacele gul timpului, acesta ar fi unul translite- defensive - rãtãcirea abulicã, reveria rar – în speþã, existenþialismul. Într-un melancolicã ºi, îndeosebi, alcoolul – se sens, el indicã, desigur, cu un loc dovedesc la fel de precare. comun al criticii. În alt sens însã, Perspectiva de ansamblu o dã, de desemneazã un loc geometric al ei. fiecare datã, luciditatea enigmaticã a Textul bacovian este, prin excelenþã, unui individ borderline, suspendatã produsul unui instrument dezacordat, între nevoia de verbalizare a inexprima- de o „armonie dizarmonicã“, în scherzo, bilului ºi tãcerea pe care cautã sã o oscilînd de regulã între ritmul obsedant conjure. Border, adicã la limitã, pe linia de cantilenã ºi improvizaþia de jazz subþire dintre existenþã ºi neant, artificiu (despre relaþia dintre poezia lui Bacovia „civilizat“ ºi „barbarie“ instinctualã, ºi jazz a scris – remarcabil – poetul sãnãtate ºi boalã, armonie ºi „jazzolog“ Virgil Mihaiu). Referinþele dizarmonie, convenþionalism ºi trans- muzicale abundã în registru negativ: gresiune. Rãtãcind la marginile exis- femei cîntînd „barbar“ în cafenele, „plîn- tenþei, Bacovia a colonizat cîteva stãri sori de piculine“, clavire care „plîng în negative de spirit, bacovianizîndu-le oraº“ sau „mor“ în „dezacord“, viori ce-ºi ireversibil. Între ele – nevroza, crepus- acordeazã autumnal arcuºul în grãdini cularitatea abulicã, dezagregarea desfrunzite, caterinci ºi flaºnete mortu- depresivã, alienarea morbidã… are, marºuri funebre, simfonii care te În fond, poezia bacovianã nu e „lite- „deviazã muzical“ pe stradã, mai rar raturã“. Aparent agonicã, ea face, lite- • Cristina Ciobanu orchestre cu „indignãri graþioase“ ºi ralmente, parte din viaþã. octombrie 2011 7 poesis

remember me autumn (bacovianã) C. D. ZELETIN cenuºa din sobã mai cade pe strãzi e târziu ºi sunt nori Paul O carte de ridicã bãrbia spre mine cu ochi muritori Blaj

excepþie privitoare mã uit la o carte gãlbuie tuºesc tot mai trist e un semn la Ion Barbu (I) mã cheamã pahare de aur la mese de lemn m-a privit ca o ceºcuþã doldora cu zahãr De fapt, nu e o carte, ci e Cartea. Cartea pe care o aºteptaserã paltonul pe umeri îmi ºade afarã intrase ceaþa în maºini exegezele închinate în timp marelui poet, fiecare necesarã ºi excelen- pãºesc sec e rece pustiu tã în felul ei. Nu o aºteptau atât pentru nervii pletorici ai viitoarei sin- iar drumul spre tine îmi pare teze, cât pentru a fi înzestrate cu nimbul unei alte lumini, presimþite de multã vreme. intrare-n sicriu dj remember Am citit, aºadar, cu voluptuoasã luare aminte, o carte densã ºi fasci- nantã în adâncurile ei, dedicatã lui Ion Barbu, poet care a problemati- în ploaie în noapte în baltã tu desenezi un trandafir întins între fulgere zat lirica româneascã în mãsura în care, cu o jumãtate de veac în zac beat sub lumina din port cu gesturi largi adu-mã acasã iubito urmã, o problematizase înãlþând-o Eminescu. E vorba de exegeza ca ºi cum ai zbura domnului Theodor Codreanu, „Ion Barbu ºi spiritualitatea româneascã iubeºte-mã mort modernã. Ermetismul canonic“, Editura Curtea Veche, Bucureºti, 2011. Exprimând justa receptivitate pentru Eminescu a românilor, nu te cunosc vorbim despre iluzii copleºitoare ºi în trecut ºi astãzi, G. Cãlinescu, hotãrându-l poet naþion- valerianã de toamnã pânã când noaptea ne încetineºte al, l-a fixat în ipostaza de canon, mai exact de normã axiologicã în liri- sunetele ca româneascã. Felurimea expresiei lirice a multor veacuri s-a con- deasupra corpurilor centrat, la Eminescu, în una din expresiile absolutului. De aici senzaþia lui G. Bacovia de aer tare de înãlþimi, care arde plãmânii sensibili ai gândirii, senzaþie pe care o descoperim ºi în poezia lui Ion Barbu, mai bine încopciatã în doar plouã a plâns de nebunã glasul tãu cântã sub clarul întunericului nasturii cuirasei canonice decât poezia lui Eminescu, nobleþea acesteia beau sprite retrãiesc un moment ºi un geamãt auriu din urmã rãmânând o funcþie desfoliativã. oloagã te du sãptãmânã se desprinde În vara anului 1953, când am coborât pentru întâia oarã din Moldova din timpul dement de patul în care natalã în Bucureºtii în care aveam sã-mi petrec întreaga viaþã, moartea am înviat recentã a lui Stalin trezise în suflete iluzii pe care începeau sã se ai mei nu mai vin este zero reazeme speranþele obosite ºi speriate. Revenirea la viaþa spiritualã probabil asfaltul e ud da sunt excentric într-un oraº apus fireascã ºi reînnodarea firului vieþii artistice româneºti, rupt cu brutali- castanii spãlaþi ca în dero cumpãr frunze tate în anul 1947, pãreau pentru mulþi iminente, mai puþin poate pentru admirã un nud moldavii sceptici. Eram invitat, în acei ani cu o prietenie frãþeascã, sã pe o alee întunecatã iau parte la întâlnirile scriitoriceºti þinute acasã la poetul Ion Larian mã scol sã îmi fac de mâncare pânã când se va gãsi cineva Postolache, în Cãuzaºi, strada Dobroteasa 1. Pe Ion Larian sã mã aresteze Postolache, cu douãzeci de ani mai vârstnic decât oaspetele lui, stu- deschid cel sertar ºi cel geam dent medicinist, îl intrigam prin aerul adolescentin ce contrasta cu afarã e noaptea unsoare poezia maturã supusã atenþiei conclavului mai mult sau mai puþin pe pietre balsam secret. Soþia lui, Paraschiva, matematicianã, îl cunoºtea pe Ion Barbu eu zic cã e o toamnã sexy ºi, dacã nu mã înºel, îi fusese ºi asistent ceea ce ne sporea curiozi- mã furã a fum de plecare tatea legatã de o altã lecturã, decât cea consacratã, a poeziei lui. cu totul ºi toate spre cer Veneau aici scriitori: Radu D. Rosetti, V. Voiculescu, Dimitrie Iov, Virgil buruieni pe o cale feratã pustie sinistru mai plouã în zare bicicliºti osteniþi Carianopol, Nicolae Crevedia, Ion Buzdugan, B. Jordan, Mihail Straje, pe-un vechi gunoier George A. Petre, Eugen Barbu, G.G. Ursu etc., muzicieni: Constantin toate astea le priveam lenevit Bobescu, plasticieni: Al. Clenciu ori Florian Calafeteanu, medici: I. din mersul cu tine Popescu-Sibiu, psihanalistul, pentru a-i aminti numai pe câþiva. Încã de primeºte-mã printre lucrurile din poºetã la cea dintâi vizitã, m-a surprins cultul izbitor pentru Ion Barbu, într-o dezordinea e o tristeþe poartã-mã amestecat vreme când numele lui era completamente tabu. Eram familiarizat cu cu pixurile ºi cardurile poezia ºi chiar cu biografia lui încã din anii liceului când, la Bârlad, mã îþi scriu în numele unei strãzi pustii… surprinsese tãcerea semnificativã a bãtrânului poet G. Tutoveanu clãdirile îºi ridicã feþele obosite noaptea poate am sã îþi memorez cãruia îi eram apropiat, atunci când aduceam în discuþie personalitatea ºi îmi privesc nudul vorbelor cu acea mirare legãnarea coapselor lui Ion Barbu, care era nepot de vãr primar al soþiei sale, Zoe. G. pe care morþii o au în visele noastre apoi întinde-mã pe piele Tutoveanu, ea însãºi poetã ºi eseistã, scriind sub pseudonimul Zoe G. dã-mi puterea sã mã dizolv Frasin, moartã în 1941. Atât mãtuºa cât ºi nepotul trãiserã experienþe pe abdomenul plat limitã, râvnind o ipoteticã liniºte absolutã prin neantizare ori prin toamna e un uragan de jucãrie, abstracþie: Zoe G. Tutoveanu obsedatã o viaþã de gândul sinuciderii iar dupã care voi adormi cu senzaþia Ion Barbu experimentând paradisurile artificiale induse prin opiacee. mã oglindesc în paloarea ei ca ºi cum cã sunt ieftin Fãrã sã fi fost poetã, doamna Parachiva Postolache se apropia, ca aº pluti mai repede cu gustul înfrângerii lasã-mi rest toamna asta matematicianã, un pic altfel de scrisul literar al lui Dan Barbilian, extazi- ºi m-aº lãsa sã cad... indu-se la citirea unor poezii de genul Jocului secund (Din ceas, dedus…), spre diferenþã de ceilalþi convivi, captivaþi de Isarlâk ori Dupã viaþa nu e decât o discuþie serioasã de salon, melci. Circula din mânã în mânã unicul numãr al masivei ºi heteroclitei 4 decembrie reviste Agora, multilingvã ºi stranie în bunã mãsurã, ajunsã ferfeniþã în îþi spuneam întins pe un trotuar ud acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, aceastã beat de cãldura hainelor tale simple douã corpuri danseazã în beznã publicaþie era un refugiu al deznãdãjduiþilor. Exemplarul fusese dãruit ramuri aprinse lui Ion Larian Postolache de cãtre înºiºi editorii lui, Ion Caraion ºi Virgil într-un spaþiu necunoscut Ierunca, orientaþi pe atunci spre o stângã ingenuã… Agora nedumerea fii a mea, regina firmiturilor… prin amestecul clasicilor Eminescu, Arghezi, Blaga, Philippide etc., cu de unde pleacã ameþitã mustul aþâþãtor al modernismelor sau ale unor tãlmãciri hazardate de mãtasea albã a pielii poezie, care pãreau a satisface normele revoluþionare, aºa cum în fumuriu de noiembrie Rusia le satisfãcuserã – vai ! – Blok, Esenin, Briusov ori Maiakovski… what a wonderful world Dar Agora publica Dupã melci de Ion Barbu! Îmi vine sã cred cã îºi ºtergea degetele de firmituri cu gesturi femi- e o poveste simplã fãrã broderii poemul era ºtiut pe dinafarã de mai toþi participanþii, mai puþin de cãtre Radu D. Rosetti. Se obþinea efectul de fascinaþie al descântecelor, care nine hainele care cad mã stânjenea oarecum printr-o artificiozitate citadinã ºi printr-o impre- rupea unele piºcoturi încet... îmi amintesc de acest septembrie sie de sechestrare a autenticului ºi de transplant. Oricum, Dupã melci iar cafeaua o bea þinând amândouã mâinile pe de parcuri de apartament de taxiuri seducea prin magia descântecului. De partea cealaltã, poeziile erme- canã tice, oricât de explicate vor fi fost ele în efervescentul nostru cin, pro- pentru a dezvolta dupã ea atunci mã desprind mã las întins inert duceau tot un efect magic, dar mai curând prin inaccesibilitate ideaticã, un surâs de studentã distratã cãldura ta mã surprinde fãcând loc unei accesibilitãþi intuitive perfecte, cãci prea puþini dintre noi aº vrea sã fac ceva important în viaþã nu ºtiu ce ca un atentat vãzut de la geam erau de formaþie ºtiinþificã ori filozofi, oricât ar fi excelat ei în gândirea sã fiu o d’Arc sã fiu cineva întâmplãtor abstractã. O anumitã neînþelegere a logicii textului, un anumit eºec în glasul ei înainta leneº desluºirea raþionalului inducea ºi el un efect incantatoriu, dincolo de cum înainteazã avalanºele unde luna fumegã care firava tramã narativã, lãsând subconºtientul sã bãnuiascã exis- the man who can’t be moved era sunetul de fond dintr-o pipã mare cât noaptea tenþa unui mister în adâncul nesondat peste care discursul aluneca. privea strãvezie ºi indiferentã Forþa de iradiere a prestigiului de matematician al lui Ion Barbu activa casc de somn sunt într-o flacãrã însã intuiþia, ori poate era numai o iluzie. ªi e posibil sã fi fost o iluzie, clienþii glumeau cãci în discuþiile din cercul de Dobroteasa 1, subiectul care survenea insesizabil intrau glumind în iarnã de gaz metan spontan era mai mult ciclul balcanic, Dupã melci ori Riga Crypto ºi uite i-am zis termini doctoratul ºi dupã aia ºi chipul tãu stins printre aºternuturi lapona Enigel, decât ciclul ermetic. stârnim noi o revoluþie ceva sau mai bine mor îmi îmbolnãveºte plãcut trupul

8 octombrie 2011 poesis

pagini de carte altcumva altceva ºi totuºi la fel sunt coapsele ei lungi muzicale puful zbârlit invizibil dupã ureche Elena CIOBANU pântecul ei de femeie bântuit Dan de spasme dulci Petruºcã chemându-mã

sau altfel spus toate ale ei Taurul ºi balerina sunt la schimb cu o filã proaspãtã atunci când lumina soarelui scapãtã de pe Wall Street

De vreo câteva sãptãmâni încoace, în parcul Zucotti din Înspre o mie una însã de mult parcã New York, în imediata vecinãtate a faimoasei artere finan- de nopþi n-am mai auzit nimic despre ea ciare Wall Street, un grup din ce în ce mai numeros de poate cã nici nu mai este oameni s-a adunat ca sã protesteze în numele celor 99% de Ordine ritm ºi oarecum bezmetic dar încã o þin rãsfãþatã în poveste locuitori ai planetei care au fost sãrãciþi ºi distruºi prin politi- ca iresponsabilã a celor 1% în mâinile cãrora se concen- cât se poate pe-nþeles ºi ermetic treazã bogãþia ºi puterea mondialã. Totul a pornit de pe inter- mai puþin zgomotos ºi-aproape muzical net, de la un grup de canadieni inspiraþi de „primãvara câteodatã mã fac atemporal Aºa cum e arabã“, reuniþi în jurul revistei Adbusters, o revistã anti-con- pãrãsesc naibii computerul cluburi de noapte sumeristã, lipsitã de anunþuri sau reclame publicitare. Sigur, avion motocicletã asfalt ºi fug dintr-un târg nu e vorba doar de o fandosealã protestatarã, e clar cã Aºa cum e pe motocicletã lumea începe sã-ºi dea seama cã atunci când ai nevoie de unde sânii fetelor dau în pârg ea le þine trupul în braþe trei slujbe ca sã poþi supravieþui ceva nu e în regulã cu sis- ºi mã las purtat de vorba ei prefãcutã stã lipitã de spatele unor ºmecheri temul. care mã-nhaþã ºi barbari care tureazã motorul Afiºul miºcãrii „Ocupaþi Wall Street-ul!“, conceput de pânã când istorisirea-mi þine loc de viaþã aceiaºi canadieni, se bazeazã pe un mesaj pictorial ingenios trec în vitezã conceput. În prim plan apare emblema Wall Street-ului, tau- niºte tipi frenetici ºi fãrã anamnezã rul imens de bronz, gata de atac (bineînþeles, o atracþie tu- de la persani Ahemenizi Sasanizi ºi pânã la dar ea mi se pare încã frumoasã risticã). Pe grumazul lui, o balerinã graþioasã stã pe vârful Abassizi sã zicem sau înþeleptul arab Masudi când o vãd de departe unui picior, într-o pozã artisticã ce vine dintr-o datã în con- poveste în poveste din poveste se rãspândi de rouã îmbibatã ºi de moarte tradicþie cu animalul mãtãhãlos de dedesubt. Sunt aici ilus- ºi-atunci mi-am închipuit cã trebuie trate douã tipuri de putere: pe de o parte, puterea tradiþionalã sã spun ºi eu sau sã scriu ºi bine înfiptã în pãmânt a pragmatismului centrat pe profit ºi de transpiraþie de praf de gaz de eºapament îmbogãþire ce se ascunde în spatele romanþios al visului un fel de balade parcã ºtiu despre ea cã fumeazã american; pe de altã parte, o putere deconcertantã ºi suplã sã aºez vreme ºi locuri în acolade iarbã Marlboro ºi Kent ce îºi propune, printr-un dans non-violent, în ciuda fragilitãþii întors ºi destul de adormit în Levant ºi destul de des uitã cã muzica ºi vulnerabilitãþii sale, sã supunã bestia dezlãnþuitã (ca în pilda cu David ºi Goliat). Ai fi tentat sã zici, la repezealã, cã ziua tatã sã fiu ºi seara amant un cântec cuprinzãtor ar trebui sã fie ea sã mã povesteascã noapte de noapte e un fel de luptã de clasã, dar, deºi americanii nu se sfiesc ºi care în loc sã ucidã sã declare miºcarea „revoluþionarã“, ar fi greºit sã o asociem iar dimineaþa sã-mi mângâie învie cu paradigmele de stânga ale unor revoluþii europene din degete pântec spinare obraz secolul trecut. În primul rând pentru cã americanii nu vor cu buzele ei cãrnoase ºi dulci ai putea spune fãrã sã minþi socialism, din simplul motiv cã au iremediabil scrise în sânge proprietatea privatã, consumerismul ºi individualismul. În al semãnând indecis cu petale de cã ce se aude nu se aude trandafiri de Shiraz doilea rând, pentru cã afiºul schimbã direcþia: nu de la baza cã ºoseaua pãdurea marea sunt materialã brutã spre arta neutilitarã, elitistã, ci tocmai invers. ºi-n cele din urmã cum e cu ªahrazada mai mult uscate decât ude Dimensiunea enormã a taurului, pânã acum simbolul sã simt cã arde-n trupul ei zãpada ºi cã în urechile ei nu e loc energiei copleºitoare, rãzbãtãtoare, agresive a capitalismului de Zavaidoc Maria Tãnase Édith Piaf american, se transformã în semnul unei supraponderabilitãþi în schimb ascultãtorului cititorului neatent bolnave, cauzatã de imoralitatea goanei dupã profitul cu nici de Adele Duffy Gabriella Cilmi frumos gângav agresiv ºi frenetic orice preþ. Balerina plasatã deasupra e, desigur, simbolul culturii înalte, al rafinamentului, al eleganþei exuberante ºi sã-i ofer de exemplu un festin poetic sau cum ziceam altãdatã eu sau altcineva ironice. Forþa greoaie a sistemului nemilos este alegoric iar ei sã-i tai oare capul în fiecare dimineaþã nici de Amy Winehouse provocatã (dar nu supusã!) de o forþã superioarã, spiritualã. sã se repete în amestec moarte ºi cu viaþã aºa cum era cu ochi probabil semiþi Cursul evenimentelor aratã însã cã aceastã din urmã putere nu e încã definitã complet, pentru cã protestanþii de la New buze cãrnoase asemãnându-se cu sau mult mai bine ar fi York (la care se adaugã cei din lumea întreagã) nu au un o floare asiaticã otrãvitoare ºi dulce lider anume ºi nicio listã precisã cu revendicãri. Aceste „lip- sã-i þin fesele în palme care nu de mult a aþipit într-o ceaþã suri“ s-ar putea sã fie de fapt atuuri, pentru cã ele contrari- imnuri pe luminã sã-i închin ºi sudalme neagrã în apartamentul ei din Albion azã, neutralizând-o, puterea politicã ºi financiarã, care este dar sã-i ascult cu evlavie în fiecare noapte astfel silitã sã reacþioneze, cel puþin pe faþã, la fel de non-vio- toate celelalte cuvinte lent. Primarul New York-ului trebuie sã respecte dreptul de a chiar acum la începutul unui veac afon când mi le ºopteºte protesta al cetãþenilor ºi singura stratagemã, eºuatã, de a Paraziþii dispersa mulþimea a fost aceea a igienizãrii zonei. Pãrþile se ºi mã minte în trend ascendent descendent luptã una cu alta fãrã agresivitate (exceptând evenimentele sunt frumoºi vulgari ºi fãrã inhibiþii de la Roma ºi presupunând cã totul va rãmâne lipsit de violenþã pânã la capãt), aruncându-se reciproc în plasa dis- Shakira îºi cutremurã trupul gol cursului democraþiei liberale. Lupta e mocnitã, pe dedesubt. S-aar putea mânjit cu flori de noroi Semnificativ în aceastã privinþã, pe fundalul afiºului, se Lady Gaga în Born this way vãd, agitaþi, în miºcare, oameni apãrând treptat dintr-o ceaþã S-ar putea sã nu fie bine ºi în alte videoclipuri poartã fetiºuri deasã, ceea ce sugereazã caracterul ambiguu, neaºteptat al sã beau cucutã erotice având glasul ºi faþa miºcãrii iniþiate, deloc întâmplãtor, pe internet. Internetul, aºa cum ne-a învãþat Marshall McLuhan, ne poate furniza piste cu multe înveliºuri nici nu prea ºtiu dacã interesante de înþelegere, pentru cã mediul informatic digital pentru viaþã sau petru moarte ajutã toate astea mi le spun þi le spun modificã lumea prin însãºi natura modurilor lui de comuni- n-ar rãmâne desigur în urma mea rãtãcit la mijloc care ºi conexiune, prin ubicuitatea ºi multicentrismul lui, prin vreun discipol sã-mi pãstreze undeva între rãu ºi bun puterea lui de revenire, reacþie, regenerare. Deci: nu putere memoria prin dialoguri când trec centralã autarhicã, ci nuclee de putere fluidã, versatilã, comunicantã; nu un lider, ci mulþi lideri; nu un program unic chiar eu ambalând motorul motocicletei s-ar zice cã înþelepciunea sau de revendicãri, ci un context care sã creeeze posibilitatea chiar frumuseþea cum e ea în bikini unor multiple îmbunãtãþiri locale; nu verticalitate ierarhicã ºi cu sânii umflaþi de silicon ea cu braþe de jur împrejur mã strânge prohibitivã ºi discriminatorie, ci hypertextualitate dinamicã, vine pe bloguri lipitã de spinarea mea reversibilã, inventivã, neuniformizatoare. cu pãrul ieºit din casca de protecþie Acestea nu sunt însã decât ipoteze rezultate din analiza unui afiº cu o structurã metaforicã ofertantã. Nu avem cum tocmai când mã pregãtesc sã miros fãrã niciun gând sã ºtim încã dacã reþeaua proteicã ºi imprevizibilã va înge- o idee la cafea dimineaþa curgãtor melancolic nunchea taurul sau dacã taurul va strivi sau îºi va apropria în cu nasul insinuat indecent între ºi fluturând final balerina. octombrie 2011 9 prozã

Pãi ce-au fãcut de când nu rãmânã acolo latã ºi þeapãnã ºi Radu Aldulescu s-au mai vãzut, da-binenþeles, mai mult nimic. Tot culturistul îºi povesteau romanele vieþii lor ãla o îmbrâncise, o aruncase de artiºti: fãcuserã totul de cât colo dintr-o zvâcniturã ex- amorul artei, fapte vag moti- pertã din ºold, un bodicec ca la vate, iradiind o aurã orbitoare hochei pe gheaþã. Mariana îl Asta-i plãcerea ei, de glorie, pãi am bãut ºi-am înjurã scârbos de astã datã ºi futut ºi-am dat cu capu’ pânã puºtiul se buimãci pe moment, am fãcut gaurã ºi-am dat cu dar îºi reveni numaidecât ºi o pumnu’ pânã i-am scos pe toþi dãdu ºi el pe cãca-m-aº în piz- sã dea de bãut prin uºi ºi ferestre, pãi ce sunt da ta de japiþã ordinarã ºi sã-mi io în faþa mea? ªi nu-þi mai bag în morþii mã-ti ºi tot felul de spun, frãþioare, cum m-au atâr- chestii din astea. • fragment din romanul Îngerul încãlecat în curs de Robert încremenise cu sti- nat cu mâinile ºi picioarele apariþie la Editura Cartea Româneascã • legate ºi rãsucite pe o coadã de cla-n aer ºi nu mai zicea nimic lopatã, pusã între birouri, ca pe nici Rici. Toþi de pe teren erau un mistreþ vânat, sã-mi vie sân- de altfel cu ochii pe ei, cum se aia deºteaptã care te-a-nvãþat sã rea în cap gândul care-l fãcea gând rãu pe oriunde l-ar gele-n cap cât mã încing cu împroºcau cu înjurãturi de la un joci fotbal ºi mã piº pã ochii tãi ºi sã se ridice de pe cãrãmizi ºi s-o vedea... Altminteri, dupã cum bulanele pe spinare, ºi tot n-am sfert de metru, cu mâinile-n linge-m-ai în pizdã de bou ce ia agale spre zarva din mijlocul îºi trãgea sufletul, grãsanul se spus ce au vrut ei. Pãi ce sunt ºolduri ºi fixându-se cu ochii eºti ºi mai dã-te-n cãcat sã te terenului. Ai fi zis cã se duce vãdea la capãtul puterilor. Ai fi io în faþa mea, Diavole? Am bulbucaþi de furie, ieºiþi din ungã cã-þi mai trag una ºi te chiar la tipografia aia de care zis c-ar fi preferat ca jocul sã se zburat încuietori de portiere de orbite, toþi curioºi-amuzaþi, dar pun în cur de nu te mai scoli! tocmai se interesase, unde strice, sã-ºi ia înapoi cele douã maºini o grãmadã, am spart uºi n-au mai apucat sã-i încurajeze Ãla care þinea banii jocului, vechiul sãu tovar㺠se învârtise sute de lei, mãcar cã era la un ºi am intrat pe ferestre ºi prin sau sã-i apostrofeze sau sã-i un boschetar rãpãnos la vreun de o meserie la bazã. Oh, dar pas sã mai câºtige încã douã poduri în vile pricopsite, de calmeze în vreun fel. Faza metru jumate, ºontorog, târa cât de lung era drumul pânã sute. unde am ieºit plin de bani ºi decurse pe cât de iute, pe atât piciorul ºontâcãind în sus ºi-n acolo ºi presãrat cu felurite Robert catadicsi sã-ºi ia sea- bijuterii ºi m-au fugãrit noaptea de clar: dintr-un croºeu al jos printre cele douã tabere, flu- feluri de pericole ºi ispite. Dupã ma cât se schimbase vechiul pe strãzi întortochiate, care Marianei, perfect acoperit ºi þin- turând teancul de bancnote ce dãdu roatã balamucului stâr- sãu prieten. Nu mai era Rici ãla lunecau sub pãmânt, în fundul tit la milimetru în vârful bãrbiei deasupra capului ca pe un nit de Mariana, intrã pe traseul filotimul ºi loialul, mãcinat de iadului ºi mã cãutau neîncetat puºtiului, acestuia îi zburã steag de pace. Zbiera din toþi boschetarului care ºontâcãia în remuºcãri în contul diavolului prin scãri de blocuri ºi-n sub- asfaltul de sub picioare. A fost o rãrunchii încercând sã rãzbatã sus ºi-n jos fluturând teancul de de Robert, cã-l lãsase fãrã pen- soluri, îi auzeam cotrobãind, de loviturã de manual, de kino- prin vacarmul de fluierãturi ºi bancnote deasupra capului – sie pe nea Gherase, frãmântat mã piºasem ºi mã cãcasem pe gramã, care stârni o ploaie de înjurãturi, anunþând scorul cele douã mii de lei. Pãºea rar sã nu-ºi piardã clienþii ºi þapãna mine de fricã, da’ tot nu m-au fluierãturi ºi aplauze, ºi mai pânã-n acel moment, precum o ºi concentrat ºi cu mâinile la lui reputaþie de meseriaº gãsit, pãi spune ºi mie ce sunt mult îi înmuie picioarele puºtiu- ofertã de licitaþie întreruptã la spate Rici, cu o mutrã abstrasã corect, deh, trecuserã niºte io în faþa mea? Un om, nu mai lui decât sã zici cã-l trânti jos intervale egale de îndemnul de ºi încruntatã, din care ai fi ani... La o adicã el, Robert, îi mult decât un om, da’ oameni prin ºocul izbiturii. Puºtiul cãzu a fi reluat jocul, ca sã adjudece dedus eventual cât de tare îl fãcuse vânt într-acolo. Aºa cum sunt o grãmadã, toþi ãia care se într-o rânã ºi numaidecât se suma aceea imensã cui i s-ar fi macinã discordia de pe teren. Rici dãduse sã-l înveþe dau în vânt dupã chestiile astea ridicã în fund ºi sãri în picioare cuvenit. Conduceau cu trei la Câd îi veni în sfârºit la- tinichigerie, tot astfel Robert îl când le vãd în filme, da’ când ie ca hopa-miticã ºi zbugheo dupã unu cei din echipa Marianei, ndemânã, înhãþã teancul de îndemnase ºi-l învãþase la furã- Mariana, care o rupse la fugã sã vadã un artist adevãrat în fiind foarte puþin probabilã vreo bani. Trebui sã tragã de el din ciuni ºi uite cât de trainic s-a printre coechipierii sãi ºi prin carne ºi oase, le pute, strâmbã rãsturnare spectaculoasã, aºa rãsputeri, mãcar cã-l luase prin lipit, uite-l cu ochii numai dupã ploaia de fluierãturi ºi huiduieli din nas... încât puºtiul avea tot interesul surprindere pe bãtrânul apucatelea, sfidând riscurile, ce se înteþise, adresate desigur Dupã o vreme li se vlãgui sã strice jocul înteþind scan- boschetar care se zbãtea ºi obstacolele ºi orice fel de con- mai mult puºtiului decât ei. bucuria revederii. Noroc cu sti- dalul, mãcar cã ai lui se distrau zbiera, bani! bani! bani!... Era secinþe. – E în stare ºi din astea? cla aia de rom cumpãratã de ºi se prãpãdeau de râs pre- ca ºi cum Ricione i-ar fi smuls Între timp, cel care luase întrebã Robert fascinat ºi Robert care-i mai înviora. fãcându-se cã s-ar opinti sã-l braþul, mai cã nu-l luã târ⺠locul grasului ca paravan în faþa deopotrivã îngrijorat. ‘Ceai cã-i Dimineaþa însoritã de primã- împiedice sã ajungã la Mariana dupã el, iar odatã desprins fugi Marianei, izbutise sã împace fatã bunã. varã parcã le-ar fi dat ghes spre ºi las-o bã cã avorteazã ºi câþiva paºi pânã-n dreptul echipele. Tocmai se relua jocul, – Numa’ când e nervoasã. altceva. De-acum Robert mai destul cã i-ai umflat ochiu ãla ºi porþii. În acelaºi moment o grasul intra în teren prin poarta Când o doare capu’. S-o vezi acuma sunteþi chit ºi parcã mai rupse la fugã dupã el grãsanul echipei adverse, iar Rici îi mult tãcea ºi doar în teren dupã atuncea cum mãnâncã extra- Mariana se uita. Într-un târziu îl tare îl întãrâtau înghiontindu-l ºi ãla din dosul cãruia scuipa ºi împãrtãºea cu glas scãzut lui veralele ca pe bomboane, dacã trãgându-l de tricou sã-l rupã. înjura Mariana. Rici se îndrepta Robert planul sãu: dupã ce se întrebã pe Ricione dacã o ºtie n-are o minge sau un dobitoc Nici Marianei însã parcã nu-i acum agale spre scaunul sãu încing ãºtia la joc, când le vine cumva. Pãi cum dracu’, pãi ce din ãsta sã-l buºeascã la mai pãsa de câºtig, dupã cât de din douã cãrãmizi puse una mai la-ndemânã s-o ia la sãnã- sunt io în faþa mea? Dacã vrei pãmânt, hi-hi-hi... Se mai su- tare se încinsese ºi se prinsese peste alta, iar grasul se opri ºi toasa fiecare în altã parte, sã îþi fac lipeala cu ea. Rici ºtia pãrã ºi ea ca tot omu’, ‘ce c-a în jocul ãsta, uitând ºi de fotbal el din fugã, fãrã sã se întoarcã nu-ºi dea ei seama la o adicã la multe despre fotbalista aia avut decepþii în dragoste. Are ºi de bani. Cel peste umãrul însã în teren, ci adulmecând la cine ar putea fi banii, pe care meseriaºã, din care Robert ºi-un copil mic pe care-l þine la cãruia scuipa ºi înjura, unul pas urma banilor. sã-l urmãreascã mai întâi... Vai reþinu mai ales cã-i fatã bunã, þarã la Moldova la mã-sa. În înalt ºi burtos ºi lac de transpi- Pânã sã apuce sã spunã de rahatu’ tãu din cap, Rici, sufletistã, da’ nu-i stã capul la fine. Da’ dacã apuci sã-i intri în raþie, încerca s-o tempereze, grasul ceva, Rici îi explicã cum auzi ce poate sã-i bese mintea: mãritiº, mãcar cã-i cam purie, voie, sã vezi, ie fatã bunã. Vãz dându-i palme pe la spate, cu cã-s mai în siguranþã banii la el. sã se întâlneascã pe urmã deºi n-ai zice. O arãta ea de do- cã-þi place, precis þi s-ar amândouã mâinile alternativ, Bãtrânul poate foarte uºor sã-i dupã o orã în faþã la ºantier la uãzeci ºi ceva, dar are treizeci. potrivi... O sã mergem, sã ne înotând parcã, atent totodatã la piardã în balamucul ãla, sau Circul foamei, sã împartã banii Sportivã, dupã cum o vezi! Ie ºi ducã ea la o bere, cã mi-e cã culturistul care ar fi putut scãpa. Doamne fereºte sã i-i fure cine- ºi sã meargã într-un local ca pã bani ºi pã distracþie, barem ãsta-i al doilea joc pe care-l – Oh, oftã Rici a pagubã. va tot fluturâdnu-i pe la nasul lumea, ca-n vremurile lor bune, acuma cât îi merge. S-o aºeza câºtigã. ªi duminica trecutã a Teatru la microfon. Când rãmâi hoþilor ãia înfometaþi, dupã care ºi-or gãsi pe drum ºi douã ea mai târziu... E muncitoare de câºtigat ºi m-a cinstit. Asta-i fãrã nimic pã tine, poþi sã stai îi sfãtui sã facã cum or face ºi bagaboande, Diavole, sã fim felu’ ei ºi nu-i pusã pe jec- plãcerea ei, sã dea de bãut, aicea toatã ziua sã caºti gura sã reia jocul. E pãcat, vezi, sã iarãºi cum eram noi odatã... mãnealã, ba tocmai dimpotrivã. chiar dac-am rupt-o cu ea defi- sã te distrezi, sã-þi treacã de piardã banii, sã dea cu piciorul Pe cine abureºte idiotu’ de E tocmai ce-i trebuie unuia ca nitiv... foame... Contempla sastisit, cu la atâta muncã, la aproape un Rici? Nici cã i-ar fi pãsat la o Robert, da, chiar asta-i stãtea În teren tratativele de împã- un interes de circumstanþã ceas de alergãturã, ceea ce se adicã lui Robert; venea aici în cap lui Robert, sã se însoare, care erau în toi. Trei inºi abia îl vacarmul din care se des- vedea altminteri foarte bine pe pentru a doua sau a treia oarã sã-l însoare Ricione, ori sã i-o þineau în loc pe culturistul care prindeau frânturi de replici faþa transpiratã ºi schimonositã ºi chiar dacã se mutase peºteascã pe ºomeroaica asta se zbãtea sã ajungã la Mariana. fruste, de o agresivitate aflatã de efort a grasului ºi pe tricoul aproape, pe Delfinului, nu i-ar fi pentru o juma’ de rom... Ba nu Fãcea spume la gurã înjurând-o în permanenþã în pragul din care ai fi scos o gãleatã de venit greu sã ocoleascã locul te gândi cã Rici ar vorbi prostii, ºi jurându-se cu sã moarã fraþii exploziei, care sã lase-n urmã sudoare dacã l-ai fi stors. Pãi duminica ºi sã se descurce la o ºtie el bine ce rahat mãnâncã: mei cã-i trag douã picioare-n un câmp de luptã plin de morþi pentru un gol, ºi grasul se holba adicã cu oricine i-ar fi pus gând Nu-þi mai spun, frãþioare, cã am pizdã de o scot definitiv din cir- ºi rãniþi. Altminteri, fiecare cu tâmp ºi gâfâia, pãi ãlorlalþi, din rãu, în afarã cã nu-l prea ºtia stat cu ea vreo cinci luni. M-a culaþie ºi cã de mâna mea moartea lui ºi rãnile lui, fiecare cealaltã echipã, de bunã seamã nimeni pe aici, nu-ºi fãcuse þinut la ea ca proaspãt ieºit moare ºi cine dracu’ a mai cu necazurile lui. Da’ mi-e cã de cã le-ar conveni s-o lase baltã... încã relaþii ºi e puþin probabil dinãuntru, numai pielea ºi osu adus-o aicea ºi pe panarama încã o jumãtate de rom tot om Dacã nu cumva de focul banilor sã-i fi reþinut vreunul mutra. Dar ºi fãrã servici ºi-a vândut o grã- asta dupã ce a supt pulile la toþi mai avea, Diavole. Mi-e cã n-om gâfâia grasul, sã nu rãmânã cu dupã cum bãgase Rici toþi banii madã de lucruri de pe ea, pãi de pe terenu’ ãsta, în timp ce fi rãmas chiar în halu’ ãsta de buza umflatã dacã pe în buzunar ºi dupã aerul lui ce sunt io în faþa mea? Pãi d- Mariana chiuia, excitatã parcã sãrmani. Ia vezi, ia scobeºte-te pârnãiaºul ãsta l-ar duce conspirativ, las’ pe mine cã-i aia spuneam cã sufletistã. Nu de ameninþãri, de dupã trupurile în buzunar. Tu ai ºi-o meserie mintea la vreo mãgãrie, ceea facem noi p-ãºtia, fãrã îndoialã se uitã când e vorba. Pãi dacã a doi inºi ce o protejau de imi- la bazã, înþeleg. Cum ziceai? ce-i totuºi puþin probabil. Sã c-avea intenþia sã-l facã ºi pe apuci sã intri pã treabã cu ea, nenta dezlãnþuire a ãluia, care Cum e la tipografia aia unde fugã cu banii adicã. Atunci nu Robert. Da-binenþeles cã-n nu te gândi cã n-o sã fie bine... din moment în moment îl eºti acuma? Poate mã iei ºi pe numai cã n-ar mai fi putut sã numele vechii lor tovãrãºii; l-ar Vorbeau despre ea ºi se vedeai repezindu-se la ea ca un mine acolo... mai aparã prin zonã, dar ºi i-ar fi putut aºtepta ºi o sãptãmânã uitau la ea ºi atunci au vãzut-o dulãu ce a rupt lanþul. Sãlta Vorbele se stingeau de la fi pus în cap pe toþi ãºtia zece la Circul Foamei, dupã care l-ar din nou ciocnindu-se ºi gata sã capul peste câte un umãr ºi-l scui- sine pe buzele lui Rici, pe inºi de pe teren, baºca nea- fi întâlnit cine mai ºtie când dea cu capul de asfalt ºi sã pa pe culturist ºi cã fuþi pã mã-ta mãsurã ce-i încolþea ºi-i înflo- murile ºi prietenii care i-ar pune întâmplãtor ºi simþindu-se pro-

10 octombrie 2011 ateneu babil dator sã-i îndruge o aicea, dacã zici cã dai o bere... poveste despre cum s-a întâm- Nu zisese nimic ºi n-arãta c-ar plat sã piardã banii ãia pânã sã avea de gând sã zicã. N-avea Filozofia ajungã cu ei la locul stabilit. nici o obiecþie la ce spunea Rici – Pãi tocmai cu mine faci ºi nici nu pãrea sã-i pese de ºcoala asta de bagabonþi? Care la o adicã io þi-am bãgat- bani, ca ºi cum nu pentru credibilitãþii nenorociþii ãia de patru sute de o-n cap, cam cu de-a sila. Dacã Când putem vorbi despre viaþa care ne Editorial, activitatea de scriitor a lui Vasile nu te creºteam io sã-þi arãt cum lei alergase de-i ieºiserã ochii ºi trãieºte ºi despre eroii ei ºtiuþi ºi mai ales Iosif a continuat cu volume de versuri, prozã ºi se bagã aþã-n ac ºi pã unde sã se lãsase buºitã de asfalt. Uite neºtiuþi? Unii încearcã sã rãspundã impulsurilor din nou dramaturgie, din 1979 pânã în 2004. împungi, ºi acuma putrezeai la cã ºi ea tot de amorul artei, fireºti date de lecturi, anticipând ceea ce ar Am þinut sã-l cunosc în Bucureºti, înainte de tinichigerii ºi vopsitorii. deh, arãta ca un claun care a îmbrãca biografia omului în general ºi a celui Lui Ricione i se aburise anul 2000, ºi sã realizez un interviu sintetic apucat sã-ºi ºteargã doar jumã- tânãr în special. Alþii aºteaptã ca vârsta sã le fie privirea, ca-n alte vremuri, de-ai despre clocotitoarea-i viaþã. Vreme de aproape compatibilã cu evaluãrile gândite de la înãlþimea fi zis cã acuma izbucneºte în tate de machiaj, cu ochiul ãla o orã, în faþa unui microfon, undeva la un etaj multelor decenii strãbãtute, iar alþii îºi plâns, mã rog, era bãnuit ºi încercãnat de vineþealã. Pri- aproape de cer de pe strada Cetatea de Baltã, porþioneazã datoria faþã de ceilalþi ºi faþã de ei învinuit pe nedrept, oare când virea ei cercetãtoare, licãrind am aflat lucruri uluitoare despre începuturile li- înºiºi, punând însã mai presus de aceasta fusese el mãgar cu Robert? Ba de un soi de tupeu candid ºi teraturii române contemporane. Reþin, de exem- relaþia cu predecesorii noºtri. bine cã nu: ãsta nu putea fi un plu, cã el este cel care l-a îndrumat îndeaproape avid întârzie puþin asupra Vasile Iosif ilustreazã ultima opþiune: a argument, mai ales când erau pe Nicolae Labiº, la ªcoala de Literaturã. blondului care stãtea pe pregãtit o lucrare („Gândind, mai pot zice cã la mijloc douã mii de lei, mai cãrãmizi lângã Rici. Îl evalua Din 2001, dupã decesul soþiei, s-a retras la mult decât un salariu de-al lui sunt“, Bacãu, Editura „Egal“, 2011) ca obligaþie parcã amuzatã-intrigatã: avea pentru un scriitor de a se închina la vatra Cãuia (Rãspochi), combinând viaþa de condeier Robert în tipografie. Pentru Rici cu cea de sãtean. „Sunt încã activ la masa de un ziar împãturit sub fund ºi gândirii universale, urmând ca în cel mai scurt banii ãia erau o manã scris, gospodãrind grãdina, via ºi livada, ca un costumat într-o helancã albã de timp sã dea la ivealã un volum de memorii. Este cereascã, dupã cât se vãdea þãran nãscut, nu bãnuit“, îmi spunea acum câte- de lihnit... silon pe gât ºi-n niºte pantaloni credibil autorul nostru? Da, mãcar pentru faptul de a fi înregistrat peste nouã decenii de viaþã va luni. L-am sfãtuit sã-ºi scrie memoriile ºi – Uite ce e, dacã eºti într-ade- de tercot verde ce pãreau noi, mi-a promis cã o va face. În martie 2011, era vãr hotãrât pã treabã, dã-mi mie (s-a nãscut în 1919, la 16 mai, în satul Cãuia, la fel de noi pãrând ºi ºosetele din comuna Dealul Morii, judeþul Bacãu). Al bucuros sã mã vesteascã despre primele frag- o mie ºi opreºte tu una ºi o ºi pantofii negri cu ºpiþ cu luciu luãm fiecare la goanã pe pielea doilea argument: traiectul biografic a fost nu mente: „Romanul vieþii mele îl scriu acum“. Mai intact ºi-ºi aminti atunci cã-l lui. La ce o mai mozoleºti atâta doar lung, ci ºi tumultuos, dacã precizãm cã a rãmânea sã se lupte cu boala ºi cu frigul, ba sã ne întâlnim la Circul Foamei vãzuse jucând fotbal mai fost – ca slujitor al cuvântului – ziarist la chiar ºi cu bãtrâna maºinã de scris. I-am su- peste o orã? Ne întâlnim mâine devreme în hainele astea de „Flacãra“, cursant al ªcolii de Literaturã „Mihai gerat sã-i procur un reportofon ºi sã se înre- dacã þii cu tot dinadinsul, sau duminicã, de purtat în alte Eminescu“ a Uniunii Scriitorilor din România, gistreze, dupã un plan, eventual. A rãmas sã ne întâlnim când s-o mai întâm- ocazii ºi nu transpirase ºi nu se redactor la „Tânãrul scriitor“, corespondent al ducem la capãt gândul. ziarului „România liberã“ º.a. pla, peste câteva luni sau câþi- murdãrise deloc ºi acuma uite-l Pânã la „Memorii“, avem în faþã o micã Traseul strict literar înregistreazã placheta de va ani. tot fresh, gãtit ca pentru a ieºi la antologie de „ziceri filozofice ºi metafore celebre Dupã câteva clipe lungi de poeme „Altfel de cântece“ (1951), povestirea plimbare cu drãguþa lui. despre natura ºi viaþa umanã“. Repartizate pe privit în gol muºcându-ºi „Cale luminoasã“, la Editura Politicã, dar mai teme, aceste adagii selectate din lecturi ori din Cãutãtura Marianei se înmuie, buzele, înghiþind ºi rumegând ales piesa de teatru „Zburaþi, pescãruºilor“, cu lucrãri de profil au darul de a fi o nouã chinte- care a debutat ca dramaturg. Tipãritã de Fondul în sine toate vorbele ce i se rãsucindu-se într-un soi de senþã a gândirii umane de la noi ºi de pretutin- Literar al Uniunii Scriitorilor în 1959, piesa a fost îngrãmãdeau în gurã, pãi tare îngrijorare, care se adresa deni. Acolo unde lipsesc numele autorilor, se pusã în scenã de teatrele din Constanþa, rãu a ajuns dacã nici la vechiul direct blondului, ca ºi cum i-ar fi presupune cã zicerea ºi metaforele respective sãu tovar㺠de suflet nu mai cerut pãrerea. Da-binenþeles Ploieºti, Turda, Baia Mare ºi adaptatã pentru Teatrul Radiofonic. Revãzutã în urma multelor ilustreazã „cuvintele înaripate“, devenite bun al are credit; dupã toatã deruta cã-i pasã de bani; dacã îi umanitãþii. asta amarã, Rici se apucã sã reprezentaþii, a primit un alt titlu, „Maria“, ºi a opreºte stricãiunea de Considerãm cã o lucrare de acest fel este numere banii în timp ce Robert fost jucatã, în 1961, la Teatrul Naþional din urmãrea avid ce se întâmplã pe pârnãiaº? Bucureºti de mari actori: Grigore Vasiliu-Birlic, bine-venitã în special pentru cititorul tânãr, dori- teren. Mai ales dupã Mariana – Lasã bani la Rici, spuse Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, tor de a-ºi configura un traseu al devenirii lumi- se uita. Grãsanul prinse o pasã blondul. Du-te ºi te spalã fãrã Eugenia Popovici, George Demetru, Silvia nat de experienþa vieþii altora ºi de rostirea din aer la mijlocul terenului, nici o grijã. Am io grijã de Dumitrescu-Timicã, Sanda Toma º.a. acestei experienþe, aºa cum a fost gânditã de stopã ºi ºutã nãprasnic, la pârnãiaº sã nu fugã cu banii. Reprezentaþia a fost datã apoi pe scena înaintaºi. nimerealã parcã, dar cu atâta Începând din duminica Palatului, pentru circa 3000 de spectatori. Ioan DÃNILà forþã încât te-ai fi aºteptat sã aceea ea îl ocroti ca pe propriul cadã jos epuizat, vlãguit de fiu. Îl îngriji ºi-l hrãni cu ce avea atâta efort. Mingea vâjâi ca un obuz, la un metru pe lângã por- mai bun, nu de puþine ori rãb- tar ºi la mai puþin de o palmã pe dând ea de foame ca sã aibã el sub bara de sus ºi zburã ce mânca. κi lua de la gurã departe, pe deasupra capetelor Mariana ºi se strângea pentru lui Rici ºi Robert. Era puþin el, presimþind totodatã rãul pe probabil ca s-o fi vãzut cineva care ar fi fost în stare sã i-l facã dupã iuþeala cu care se petre- ºi totuºi el dispãru când nu s-ar cuse faza, aºa încât n-ar fi fost mare lucru ca cei din echipa fi aºteptat deloc la o astfel de adversã sã se punã de-a trãdare, golindu-i camera de curmeziºul, sã se punã toþi bruma de mobilã cumpãratã în martori cã mingea a trecut pe câþiva ani cu rate la ceareu ºi deasupra porþii ãsteia fãrã de îmbrãcãmintea pe care tre- plasã, dar uite cã nu. Oricât buie cã a vândut-o cu cât n-ar fi trãseserã ei de timp ºi de fãcut. În pofida acestei trãdãri Mariana buºind-o de asflat ºi umflându-i ochii, de data asta prosteºti, cãci la o adicã, dacã chiar pierduserã. i-ar fi spus, ea i-ar fi dat liber sã Meciul se terminase chiar vândã totul ºi sã facã ce vrea când Ricione termina de cu banii, în pofida acelei tâm- numãrat o mie cinci sute de lei, penii ºi neînþelegeri în definitiv, iar acum trebuia s-o ia de la cap ea continuã sã-l ocroteascã, numãrând câte patru sute, pen- ocrotind ºi preþuind ca pe ochii tru fiecare din cei patru din cap urma lãsatã de el în ea, coechipieri ai Marianei ºi pentru Mariana. Ei treceau prin faþa lui, tot mai copleºitã de dorinþa de aºezat în cur pe cãrãmizi, ca la a-l revedea pe mãsurã ce viaþa casierie în zi de leafã. Ultimii i se irosea în neputinþa de a-l patru sute, ai Marianei, ea îi regãsi ºi nu mai ºtia de unde ar aºteptã o secundã cu mâna fi putut sã-l ia pe Roberþelu’ întinsã. mieu, oh, ºi m-aº piºa pe ºapte – Las’ cã þi-i pãstrez io, rânduri de mobilã, deºi de bunã spuse Rici. Dacã se ia bulangiu’ ãla de tine, precis o seamã cã Doina era foarte sã te caute ºi de bani. Fugi, dã îndreptãþitã sã-i spunã cã ea, în cu niþicã apã pe tine sã te locul Marianei, nu s-ar mai fi rãcoreºti, cã noi te-aºteptãm uitat la el nici ca la un pãduche. • Cristina Ciobanu octombrie 2011 11 eveniment

Solomon Marcus gustat. E - cum bãnuiþi - destul de amar, de-o amãralã trezitoare, care te dez- Colocviile Revistei „Ateneu“ - 2011 batã din reverii ºi-þi actualizeazã între- bãri îndelung reprimate, referitoare la datorii ºi la recompense. Una (fiecare din cei de faþã ºi-o poate pune) e ce am fãcut pentru oraºul unde trãiesc, ºi ce-a fãcut oraºul pentru mine? Lucrurile se O ediþie cu judecã prin comparaþie, respectiv cu ce-a fãcut el pentru alþii. Punînd astfel chestiunea, nu formulez nicidecum vreo revendicare, ci încerc numai sã La împlinirea a 50 de ani de învãþãmânt superior bãcãuan, Facultatea de atrag atenþia, pornind de la observaþii Litere din cadrul Universitãþii „Vasile Alecsandri” din Bacãu a organizat, în personale, cã nu existã mari diferenþe perioada 6-7 octombrie 2011, o serie de manifestãri culturale reunite sub tit- în atitudinea faþã de culturã între con- ulatura Bacãu, capitala poeziei româneºti, care au inclus decernarea dis- temporanii poetului (pe care îi blamãm tincþiei Doctor Honoris Causa al Universitãþii „Vasile Alecsandri” din Bacãu pentru superficialitate ºi opacitate) ºi ai academicianului Eugen Simion, ediþia a doua a Colocviului „Plurilingvism ºi noºtri. Alãturaþi preferinþele unora ºi ale interculturalitate” (cu tema Discurs poetic. Poetica discursului), lansãri de celorlalþi ºi o sã ajungeþi la aceeaºi con- carte: Eugen Simion – Ion Creangã. Cruzimile unui moralist jovial, Iaºi, cluzie: se întîlnesc în atracþia pentru Editura „Princeps Edit”, 2011, Mihai Cimpoi – Sinele arhaic (Dialecticile derizoriu ºi pentru figuri din lumea amintirii ºi memoriei la Ion Creangã) Iaºi, Editura „Princeps Edit”, 2011, G. Premiul sportului, modei, muzicii uºoare, pen- Bacovia - Opere G. Bacovia, Opere (Poezie ºi prozã. Alte scrieri), ediþie îngri- tru, vorba unui reputat profesor originar jitã de Constantin Cãlin, Bacãu, Editura „Babel”, 2011 ºi Constantin Cãlin, În Opera Omnia din aceste locuri, „personulitãþi“. jurul lui Bacovia. Glose ºi jurnal, Bacãu, Editura „Babel”, 2011, masa rotundã Nu o datã, festivitãþile, cu atmosfera Bacovia, azi ºi un concurs de creaþie literarã pentru elevi ºi studenþi (poezie Este pentru a doua oarã când lor amabilã, ne iluzioneazã. Eu opun ºi eseu) - „Alecsandri ºi Bacovia, branduri culturale bãcãuane”. Revista „Ateneu“ mã onoreazã cu un iluziilor adevãrul. Or, adevãrul e cã sîn- De asemenea, cu prilejul colocviului desfãºurat la universitate au fost premiu. Prima oarã s-a întâmplat în tem (noi cei din tagmã) mai des ignoraþi susþinute conferinþele Modelul Marcel Proust în literatura românã - acad. urmã cu vreo 30 de ani, când mi-a acor- decît remarcaþi. Apoi cã sîntem puþini Eugen SIMION, Limba, „locul de adãpost al fiinþei” - acad. Mihai CIMPOI, De dat premiul „Grigore Tabacaru“. Atunci ºi, din pãcate, nu prea solidari. Chiar la Alecsandri la Bacovia sau de la poezia euclidianã la cea neeuclidianã - însã fusesem prevenit, pe când acum a „Ateneu“, revista care azi ne-a onorat venit ca o surprizã. Mã gândeam cã cu premii, e, în ansamblul oraºului, o dupã 1979, când, în calitate de licenþiat Doina Cernica vreunul din prietenii mei de aici mi-a insulã, - una mereu ameninþatã de al Facultãþii de Ziaristicã, am devenit, la pus o pilã ºi desigur o suspectez pe apele tulburi ale ignoranþei. Dar tocmai rându-mi, redactor al secþiei culturale a doamna care m-a prezentat ºi în a cãrei aceastã situaþie e de naturã sã ne ziarului „Steagul roºu“. familie se aflã un matematician. Care mobilizeze ºi sã ne determine sã-i fim Nu ascund faptul cã, în forul meu mi-e foarte drag. Glumesc, desigur, dar loiali. interior, se nãscuse dorinþa de a ajunge gluma poate avea tâlcul ei. E plãcut sã cândva în redacþia publicaþiei fondatã te vezi apreciat de cei din locul tãu de de Grigore Tabacaru ºi George baºtinã. ªi am fost emoþionat sã vãd cu Cornel Galben Bacovia, alimentatã un timp ºi de bucurie cã prima premiantã cititã azi promisiunea fostului secretar cu propa- este o fostã elevã (Raluca Neagu, n.r.) ganda de la judeþeana de partid, care cãreia i-am scris, cu decenii în urmã, un m-a asigurat cã voi face acest pas. mesaj de încredere în talentul ei poetic. Bulversantele evenimente din decem- Am fost impresionat sã retrãiesc brie 1989 au spulberat acest gând, devotamentul bãcãuanilor faþã de înlocuit, odatã cu trecerea anilor, de o Bacovia, cãruia Revista „Ateneu“ îi nãzuinþã la fel de ascunsã, aceea de a dedicã ultimul numãr. Dar nu ne putem intra în posesia unuia din râvnitele pre- opri aici, Bacovia nu trebuie sã rãmânã mii ale revistei. Am trecut pe lângã o rezervaþie exclusiv bãcãuanã. Îl admir ºansã în 1993, când volumul „Enescu pe domnul profesor Constantin Cãlin etern“ ar fi meritat, dupã opinia unora, pentru a-ºi fi dedicat viaþa exegezei mãcar o nominalizare, dar mi-am vãzut bacoviene, dar acum trebuie sã-l în continuare de proiecte, iniþiind seria Premiul proiectãm pe Bacovia în lume, prin tra- de volume „Personalitãþi bãcãuane“ ºi pentru publicisticã duceri cât mai bune. completând-o cu alte volume de publi- cisticã ºi criticã literarã. Începând cu Profit de invitaþia fãcutã laureatei ºi februarie 2006, titlul volumului consa- þinând cont cã anul viitor vor fi patru de- Constantin Cãlin crat personalitãþilor locului a devenit, cenii de când am trecut pragul unei publi- graþie invitaþiei distinsei doamne caþii ca redactor ºi cã aparþin unei redacþii Carmen Mihalache, redactorul-ºef al ºi astãzi, vã rog sã-mi permiteþi o privire publicaþiei, rubricã permanentã a revis- colegialã asupra „Ateneului“, revistã ºi Diploma de excelenþã tei, astfel cã am putut oferi cititorilor echipã totodatã. Cu avantajul distanþei, eu profilurile a peste 70 dintre oamenii de venind de la Suceava, ºi al apropierii, ca pentru seria veche cititoare ºi colaboratoare. Pornind seamã ai spaþiului bãcãuan. de la înþelesul de demult al termenului de volume Adormit, gândul unui premiu a ateneu, de templu al zeiþei Atena, zeiþa „Personalitãþi încolþit iarãºi în 2010, an în care, publi- înþelepciunii, dar ºi a rãzboiului, ºi protec- când patru volume ºi împlinind ºase toare a artelor, ºtiinþei ºi meºteºugurilor, bãcãuane“ decenii de viaþã, am crezut cã a sosit am sã observ ºi am sã laud înþelepciunea clipa, orgoliul autorului învingând care face din revista ,,Ateneu“ o revistã S-au scurs, iatã, peste patru decenii smerenia cu care începusem sã mã originalã, în peisajul actual al revistelor de de când, în toamna anului 1968, obiºnuiesc. Venitã când mã aºteptam culturã, prin normalitatea ei. Înþelepciunea descopeream pentru prima datã revista mai puþin, Diploma de Excelenþã a de a aºeza într-un rar echilibru des- chiderea spre modernitate ºi privirea „Ateneu“, publicaþie pe care am în- revistei „Ateneu“ pentru seria de volu- me „Personalitãþi bãcãuane“ nu poate proaspãtã aruncatã asupra unor teritorii drãgit-o din prima clipã ºi am urmãrit-o ale istoriei literaturii care pãreau de mult apoi, lunã de lunã, citind cu nesaþ arti- decât sã mã bucure ºi sã-mi confirme cucerite ºi exploatate temeinic. Înþelepciu- colele ºi paginile de literaturã, traduce- cã munca mea de mai bine de trei nea de a promova ºi de a susþine autorii rile ºi tot ce mi se pãrea interesant pen- decenii, înglobatã în cele 1430 de pa- zonei în egalã mãsurã cu publicarea con- tru formarea mea intelectualã. Ca tânãr gini ale celor ºase tomuri dedicate deielor de talent din România ºi din lume. Premiul special participant la „Zilele culturii cãline- bãcãuanilor de ieri ºi de azi, nu a fost în Înþelepciunea de a gãzdui într-o admirabilã sciene“ am avut prilejul sã-i cunosc pe zadar. frãþietate toate genurile literare ºi artistice, pentru exegezã o parte dintre redactori, sub imboldul Deºi nu sunt întru totul convins cã o dând rãspuns complet aºteptãrilor pe care bacovianã cãrora mi-am luat inima în dinþi ºi, la ºi merit, nu pot decât sã mulþumesc le avem de la o revistã de culturã. începutul anilor ’70, am trimis primele redacþiei, care a luat aceastã decizie, ºi Exprimându-mi deplina consideraþie pentru cei care au fãcut în ani din corespondenþe. Stângãciile ºi lipsa sã-i asigur pe toþi componenþii acesteia, Un premiu, oricare ar fi importanþa ,,Ateneu“ o revistã deopotrivã nouã ºi lui, trebuie primit cu politeþe ºi experienþei publicistice mi-au amânat precum ºi pe cititorii care mã urmãresc, fidelã ei însãºi, nu pot sã nu mã bucur cã recunoºtinþã. Acestea nu presupun însã debutul în paginile sale pânã în cã voi face tot ce depinde de mine sã echipa sa are astãzi în frunte o doamnã a însã jubilaþie ºi euforie. Bucuria mea septembrie 1976, lunã în care, la rubri- nu-i dezamãgesc ºi sã continui acest scrisului, ale cãrei cãrþi, cronici ºi tablete le din acest moment e estompatã, de ca „Tineri poeþi“, mi s-a publicat poezia demers publicistic, aducând în prim- preþuiesc de multã vreme. Un ºef bun nu pildã, de amintirea „tîrziului“ pe care nu „Cuvântul românesc“. Au urmat apoi plan alte ºi alte personalitãþi izvodite de se crede cel mai bun, ci vrea sã îi aibã în numai Bacovia, ci ºi eu însumi l-am alte colaborãri, intensificate mai ales meleagurile bãcãuane. echipã pe cei mai buni. Cu talentaþii

12 octombrie 2011 eveniment mulþi premianþi acad. Solomon MARCUS ºi Condiþia intelectualului în contextul europenizãrii societãþii româneºti - prof. univ. dr. Constantin SCHIFIRNEÞ. În cea de-a doua zi, vineri, 7 octombrie în Amfiteatrul Facultãþii de Litere al Universitãþii „Vasile Alecsandri” s-au desfãºurat Colocviile revistei „Ateneu” (organizatori: Revista „Ateneu” ºi Consiliul Judeþean Bacãu) având ca temã: „Poezia (post) bacovianã”. Moderatorii discuþiilor au fost Carmen Mihalache Pentru toþi, recunostinþa mea, din orice neaºteptate. Vã daþi seama cã, pentru colþ de lume m-aº afla!“ câteva clipe, femeia lui Dan Petruºcã nu ºi Vasile Spiridon. se mai dezbrãca. Dar nu sunt nici Petru Au participat la dezbaterea temei propuse: Solomon Marcus, Ioan Dumitriu, îmi revin eu mai repede decât aº Moldovan, Iacob Florea, Bianca ºi Paul Cernat, Doina Cernica, Constantin Iacob Florea fi crezut. Mda, zice prietenul meu. ªi auzi, Cãlin, Cornel Galben, redactorii revistei „Ateneu”, profesori universitari, stu- onorabile, mai zic eu, nici Pierre Louis nu denþi, jurnaliºti. era Balzac. Dar nu cred cã m-a mai auzit Al doilea moment important al Colocviilor a fost decernarea premiilor revis- pentru cã închisese telefonul. tei „Ateneu” pentru anul 2011. Evenimentul, care a avut loc la Centrul Vã mulþumesc pentru cã v-aþi fãcut timp sã mã citiþi. Vã mulþumesc pentru cã v-aþi Internaþional de Culturã ºi Arte „George Apostu” Bacãu (partener de mani- gândit sã-mi acordaþi acest minunat pre- festare) s-a bucurat de interesul publicului ºi a fost amplu reflectat în presa miu. cotidianã, cu deosebire în „Deºteptarea” ºi în „Ziarul de Bacãu” (parteneri media), la televiziune ºi radio. În cele ce urmeazã reproducem cuvintele spuse de laureaþii acestui an la festivitatea de premiere. Paul CERNAT Adrian Jicu, Marius Manta, Dan Perºa, prestigioasei reviste „Ateneu“. Bacovia Violeta Savu ºi ªtefan Radu, alãturi, cu este pentru mine unul dintre acei poeþi, nu remarcabili colaboratori de talia unui mulþi, la care te întorci iterativ ºi imperativ Constantin Cãlin, Liviu Dãnceanu, ªtefan pentru a mai trãi o datã ºi încã o datã, de Munteanu, C. D. Zeletin, Gheorghe Iorga, fiecare datã, miracolul ºi misterul poeziei Vasile Spiridon, Cornel Galben, de pildã, vii, dãtãtoare de bunã mireasmã spiritualã. doamna Carmen Mihalache se dovedeºte Or, a primi un premiu purtând numele poe- un astfel de ºef bun, din pãcate foarte pu- tului legat de Bacãu pânã într-atât încât þini într-o vreme în care presa culturalã ºi poetul ºi-a forjat numele ºi renumele literar cultura au nevoie de cât mai mulþi. absorbind numele oraºului în emblema Prin conþinut ºi aspect, într-un numãr proprie, este inimii mele nespusã în- relativ restrâns de pagini, revista cântare ºi neascunsã sfialã. Mulþumesc Premiul ,,Ateneu“ din Bacãu izbuteºte sã se tinerilor redactori de astãzi ai „Ateneului“, pentru prozã menþinã ºi sã se reafirme ca o revistã conduºi de nu mai puþin tânãra prin spirit mare, de incontestabilã valoare, de þin- redactor-ºef, Doamna Carmen Mihalache, Doamnelor ºi domnilor, dragi colegi ºi utã ºi de interes naþional. De aceea nu pentru încrederea în poezia mea de arde- prieteni, onoratã asistenþã, e o mare pot sã fiu decât mândrã cã numele meu lean cu nume moldovan ºi doresc bucurie pentru mine sã mã aflu în mijlocul se regãseºte constant în paginile sale ºi „Ateneului“ viaþã lungã, bunã ºi frumoasã dumneavoastrã. Prozatorul Amos Oz mãr- cu atât mai mult cã se alãturã unui ºir de spre cinstea literelor române. turisea odatã, cred cã în circumstanþe strãluciþi laureaþi. Mulþumindu-vã, închei similare, adicã tot la decernarea unui pre- cu o dublã dorinþã. Aceea ca el sã aparã miu, cã se scoalã în fiecare dimineaþã la ºi într-o înnoitã ºi îmbogãþitã carte a ora cinci ºi face o plimbare în deºert. ªtiþi, doamnei Marilena Donea, ,,Ateneu – Raluca Neagu Premiul probabil, cã scriitorul israelian locuieºte în 50“. ªi, de asemenea, de a fi din nou localitatea Arad, iar deºertul începe la pentru criticã împreunã, cum am fost în minunata searã a Premiilor ,,Ateneu“ 2011, la sãr- câteva minute de casa lui. ªi plimbarea ºi istorie literarã bãtoarea primei jumãtãþi de secol a aceea de fiecare zi, spunea Oz, îl ajutã sã aibã o viziune corectã asupra lucrurilor ºi revistei ,,Ateneu“ seria nouã, dacã nu N-am mai fost niciodatã pînã acum la chiar la centenarul ,,Ateneului“ fondat de sã pãstreze proporþiile. Acum, trebuie sã ºtiþi, cã eu nu am nevoie de un deºert ca Bacãu altfel decît în trecere spre alte des- George Bacovia ºi Grigore Tabacaru, în tinaþii. De aceea, pot spune cã prima 1925. Cu toþii, sãnãtoºi ºi voioºi! sã pãstrez proporþiile ºi sã am o viziune corectã asupra lucrurilor. Mai ales asupra ºedere aici – primul popas intelectual, ca Lucrurilor pe care nu mi le spui. ªtiu ºi sã zic aºa… – a reprezentat o surprizã înþeleg cã însãºi prezenþa mea în aceastã foarte plãcutã. Am întîlnit, la Universitatea Ioan Moldovan selectã companie e un privilegiu. „Vasile Alecsandri“ ºi la revista Ateneu, Cartea premiatã astãzi se numea iniþial oameni inimoºi ºi calzi, devotaþi literaturii Cum iubesc femeile. N-a fost sã fie. La un dar, înainte de orice, autentici ºi open moment dat, mã apropiam de final, pri- minded (amintesc doar cîþiva, pentru cã nu etenul meu, poetul Ioan Es. Pop, mi-a pot sã-i pomenesc pe toþi: Carmen spus cã mai apãruse o carte cu acelaºi Mihalache, Nicoleta Popa-Blãnariu ºi neo- titlu. ªi fiindcã ºtiam, pe urmele lui Alfonso bositul Adrian Jicu). Am asistat la cîteva Reyes, cã lucrul cel mai rãu când nu conferinþe de excepþie (Eugen Simion, încredinþezi tiparului operele pe care le-ai Solomon Marcus, Constantin Schifirneþ), scris este cã îþi pierzi apoi întreaga viaþã cu un public pe mãsurã, ºi am participat la Premiul ca sã le refaci, i-am schimbat titlul. Aºa a dezbateri într-un climat de normalitate cul- apãrut Lucrurile pe care nu mi le spui. turalã pe care, drept sã spun, nu l-am întîl- „Vasile Alecsandri“ Eram cu poetul Dan Petruºcã. Era târ- nit prea des. N-am întîlnit, în scurta mea pentru poezie ziu în noapte. Dan tocmai începuse sã-mi ºedere în „oraºul de pe Bistriþa“ (cum îi citeascã dintr-un poem neterminat în care spun mai ales comentatorii sportivi…), nici o femeie se dezbrãca la nesfârºit. complexe de inferioritate ulceratã nici „Mi-a pãrut extrem de rãu cã nu am Devenisem atent, vã închipuiþi. Dan nu o putut fi prezentã la momentul când Revista complexe de superioritate „revanºardã“ ajuta deloc pe femeie sã facã lucrul acela, faþã de „Centru“. Am întîlnit, în schimb, ATENEU, cu care am crescut, m-a onorat era doar cronicarul unor foºnete; câteva oameni ataºaþi de identitatea culturalã a acordându-mi unul dintre premiile care triluri ale volãnaºelor în cãdere. La un urbei lor ºi profesioniºti deschiºi cãtre certificã un creator de literaturã. moment dat îmi sunã mobilul. Rãspund. Acum opt ani, tot la Zilele Revistei La celãlalt capãt era un prieten de-al nos- toate azimuturile. Am avut, apoi, bucuria Premiul „Ateneu“, mi-am lansat prima mea carte, tru, un cititor excelent, o fiinþã hiperlucidã, de a-l cunoaºte pe profesorul Constantin „George Bacovia“ Epidermice. Se împlinise un vis! Astãzi, care taie cãrþile ca pe tort ºi vorbeºte Cãlin – nu doar un remarcabil monograf ºi Dumneavoastrã mi-aþi premiat VISUL!!! despre fiecare strat cu savoare ºi editor al lui Bacovia, ci ºi un tip uman puþin pentru poezie Lucru pentru care vã mulþumesc! indignare în acelaºi timp. Domnule, aud în obiºnuit. Bacãul însuºi, ca oraº, nu mi-a Mulþumesc revistei ºi tuturor celor care telefon, þi-am citit cartea. Mulþumesc, zic pãrut a fi deloc un tîrg „bacovian“ depri- Sunt emoþionat, onorat ºi foarte mi-au influenþat drumul meu literar, primul eu. E bunã, scrii al dracului de bine, zice mant, ci un oraº curat, aerisit, cu oameni bucuros cã poezia „Mainimicului“ meu s-a cenaclu, debutul, prima cronicã, prima el. Mulþumesc, zic eu, eºti generos. Da’ nu vii, implicaþi ºi reactivi, un oraº în care aº învrednicit de premiul „George Bacovia“ al prefaþã... eºti Marin Preda, mi-o trânteºte el pe reveni oricînd cu bucurie. octombrie 2011 13 ateneu

În ultimii ani, natura ºi funcþiile textu- Gheorghe IORGA Luând în considerare literatura în lui literar sunt readuse în discuþie cu o extensie, insistând asupra funcþiei ºi fervoare ce aminteºte de polemicile din formei sale, Antoine Compagnon dupã trecut vizând câºtigarea statutului litera- ce inventariazã mai multe definiþii ºi turii. problemele pe care le ridicã acestea, Abordãrile critico-teoretice de datã Literatura, între canonul ajunge la o bulversantã tautologie: recentã, fie cã vin din perspectiva „Literatura e literaturã, ceea ce diacroniei, fie din aceea a sincroniei, îi autoritãþile includ în literaturã“. Deºi li- neliniºtesc pe cei edificaþi asupra litera- mitele ei se modificã, „e imposibil sã turii ºi raporturilor ei aºa-zis definitive teoriei ºi „demonul“ treci de la extensia la înþelegerea sa, cu teoria, critica ºi istoria literarã ºi îi de la canon la esenþã.“ Într-adevãr, lite- „asigurã“ pe ceilalþi, dacã nu ºtiau, cã, în materie de literaturã, nimic nu e bãtut ratura se aflã într-o relaþie intimã cu în cuie ºi cã dinspre teoria literarã, mai definiþiilor (I) judecãþile de valoare stabilite de indivizi cu seamã, bat vânturi noi, asezonate cu aparþinând grupurilor sociale învestite studii culturale ºi cu alte ingrediente, ce cu putere, iar definirea ei „nu va oferi fac aproape de nerecunoscut con- nimic mai mult ca ansamblul circum- strucþiile teoretice de pânã acum. E „A considera teoria contemporanã precum o serie de abordãri sau stanþelor în care utilizatorii unei limbi sigur cã Wellek ºi Warren, Tomaºevski, metode de interpretare contrastante înseamnã a pierde mult din interesul acceptã sã foloseascã acest termen“. cei din ºcoala formalistã rusã, De parcã s-ar fi înþeles cu Eagleton ºi ºi forþa care derivã din provocarea adusã bunului-simþ, precum ºi din cerc- Jakobson ºi toþi ceilalþi s-ar simþi oare- Compagnon, Jonathan Culler (op.cit.) cum incomodaþi de atâtea revizuiri ale etarea modului în care se naºte sensul ºi se formeazã identitãþile umane.“ face aceleaºi aserþiuni, recurgând la alþi Jonathan Culler conceptelor, metodelor ºi instrumen- termeni. Pentru nord-american, între- tarului noilor demersuri teoretico-lite- elitelor în intervalul dintre douã Cu toate acestea, recuperarea barea „ce este literatura?“ pare a nu rare, cu atât mai mult, cu cât însuºi avea prea mare importanþã. Iatã ºi modul de existenþã al literaturii pare a rãzboaie. Poezia are, desigur, un rol istoricã a literaturii nu e suficientã pen- educativ, moºtenind o însuºire peda- tru a o defini. Mai mult, dificultatea lui motivele: 1. Dacã teoria asociazã idei se reinventa în aceºti ultimi ani. Dar ºi originare din diversele câmpuri ale neputinþa de a o defini, de la care gogicã observabilã în mitul din care Aristotel de a defini aceastã formã de ºtiinþei, de ce teoreticienii ar trebui sã se pleacã noile abordãri. Sã ne înþelegem, provine. Servindu-se de poezie ca de artã rãmâne, cum se va vedea mai jos, îngrijoreze dacã textele studiate sunt negarea posibilitãþii de a formula, fãrã un mijloc de difuzare, statul îi oferã insolubilã. Tentativele sunt departe de a rest, o definiþie a termenului „literaturã“ poporului modele identitare prin care sã fi consensuale. Dimpotrivã, astfel de sau nu literare? 2. Dacã atâtea carac- încercãri au devenit, în ultimul timp, nu e nicidecum o formã de nihilism poatã deveni conºtient de unitatea sa teristici considerate literare se þinta unor discuþii polemice de anver- excentric, cum s-ar crede, ci o con- comunitarã, purtãtoare a unui trecut dovedesc foarte importante pentru gurã, în care s-au angrenat cei mai secinþã a unor mutaþii sesizabile mai comun ºi a unui viitor, elementele con- practicile nonliterare, de ce sã insistãm stitutive ale unei istorii ce integra importanþi teoreticieni contemporani ai asupra acestei definiþii? Cu alte cuvinte, ales la nivelul receptãrii producþiei lite- literaturii. rare, ca sã nu mai vorbim de ruinarea, diversele grupuri etnice, geografice ºi în loc sã ne punem întrebarea „ce este în timp, a mai tuturor „credinþelor“, chiar lingvistice ale Eladei. literatura?“, ar trebui sã ne întrebãm „ce Dar nu numai grecii au recunoscut li- Terry Eagleton („Teoria literaturii. O prejudecãþilor, ce au statuat literatura în introducere“, 1997; Ed. Polirom, 2008) ne conduce sã tratãm un lucru drept li- fel ºi chip. Aºa stând lucrurile, chiar îþi teratura ca poezie. Vechii romani ºi teraturã?“ O astfel de întrebare nu cere europenii Renaºterii nu vedeau lucrurile argumenteazã cã încercãrile de a defini vine sã-i crezi pe noii sceptici ai definirii literatura nu se pot face într-un mod neapãrat o definiþie, ci o analizã. literaturii. ªi, poate nu paradoxal, toc- altfel. Însãºi atenþia cercetãtorilor se Plecând de la problematica a cinci concentra asupra poeziei, întrucât, obiectiv: orice definiþie e determinatã de mai neputinþa de a defini literatura azi, puncte privind natura literaturii ºi discu- dupã Jonathan Culler („Teoria literarã“, judecãþi de valoare istoric variabile. Ca dupã o evoluþie a ei multimilenarã, sã dovedeascã imposibilitatea stabilirii tate de cãtre diferiþi cercetãtori, în epoci deschide noi câmpuri de cercetare. În 1997; Ed. Cartea Românescã, 2003), „... literaturã însemna mai presus de unei definiþii valabile în timp ºi spaþiu, diferite (literatura: ca limbaj evidenþiat, fond, de ce mai e nevoie de o definiþie a Eagleton prezintã un inventar de ca integrare a limbajului, ca ficþiune, ca literaturii? toate poezie. Romanul a fost un par- venit modern, prea aproape de definiþii, pe care le analizeazã pe rând, obiect estetic, ca model intertextual sau biografie sau cronicã pentru a fi cu ade- arãtându-le toate lacunele. Cum în lite- autoreflexiv), Culler îl analizeazã pe În tradiþia occidentalã, Platon (în raturã nu existã valori eterne, nici de cartea a X-a din „Republica“) ºi Aristotel vãrat literar, o specie popularã care nu fiecare ºi constatã, pe bunã dreptate, putea aspira la înalta vocaþie a poeziei esenþã, definiþia depinde de maniera în cã particularitãþile literaturii nu pot fi (în „Poetica“) sunt primii interesaþi sã care oamenii decid sã citeascã, nu de gândeascã arta prin concepte. Pentru epice sau lirice. Dar în secolul 20, reduse la „proprietãþi obiective“, de romanul a eclipsat poezia ºi ca materie natura a ceea ce este citit. Ne putem vreme ce „fiecare însuºire identificatã ei, arta, în general, e conceputã ca gândi la literaturã mai puþin ca la o scrisã, ºi ca materie cititã ºi, începând drept o trãsãturã importantã a literaturii imitare, ca mimetism al realitãþii. Primul însuºire inerentã ºi mai mult ca la cu anii `60, a ajuns sã domine ºi edu- argumenteazã cã arta (inclusiv poezia diverse modalitãþi prin care cititorii nu se reveleazã ca o trãsãturã definito- caþia literarã. Poezia se studiazã încã – ºi pictura) trebuie sã imite realitatea în decid sã se identifice cu scrisul. Vãzând rie, fiindcã aceasta poate fi întâlnitã de multe ori pentru cã trebuie – , dar limitele raþionalitãþii, fãrã distorsiuni ºi aºa lucrurile, „orice poate fi literaturã. ªi acþionând în alte întrebuinþãri ale limba- romanele ºi povestirile au devenit fãrã vreo urmã de emoþie. Dar, cum arta tot ceea ce e considerat drept literaturã jului.“ În alte locuri, nu la noi, desigur, nu imitã lucrurile aºa cum sunt, ci aºa esenþa programei ºcolare.“ [...] nu poate fi interzis sã fie.“ unde învãþarea pe „sertãraºe“ e încã cum par a fi, pentru Platon, aceasta e R. Zilberman, într-un studiu publicat Cercetãtorul englez subliniazã aºadar la... mare preþ, pedagogia se implicã în un simulacru, o imitare a aparenþei, în lucrarea colectivã „Literaturã ºi peda- cã dacã, pe de o parte, nu e cu putinþã problematica teoriei literare. copia unei cópii – imperfecþiunea gogie: punct ºi contrapunct“ (ed. E.T. sã concepi literatura ca pe o categorie Dar lucrurile nu se opresc aici. Silva, 1990), observã cu justeþe cã, în însãºi. Platon insistã cã arta (inclusiv obiectivã ºi imuabilã, pe de altã parte, Despre neputinþa de a afla un rãspuns perioada Renaºterii, relaþia dintre poezia, pictura, dansul ºi muzica) nu-ºi nici nu se poate sã afirmi cã literatura e definitiv la întrebãrile ce þintesc natura poezie ºi cititor ºi-a pierdut sensul propune sã imite realitatea aºa cum doar ceea ce s-a decis sã numeºti „lite- literaturii, poþi citi ºi în lucrãri aparent este, ci sã genereze lecturi posibile ale comunitar, definitoriu pânã atunci, ºi a raturã“, de vreme ce astfel de judecãþi fãrã legãturã cu subiectul nostru, adicã realitãþii capabile sã asigure autonomia dobândit un caracter individual.“ Odatã de valoare nu sunt un capriciu oare- artei. Dupã cum se vede, noþiunea de cu asta, influenþa instituþiilor asupra acolo unde nu te aºtepþi. Astfel, Nunez care, ci se fundamenteazã pe niºte Delgado, în „Literatura ºi educaþia mimetism e prezentã ºi la Aristotel, poeziei se diminueazã considerabil, supoziþii în raport cu ideologiile domi- secundarã“ (2001) afirmã cã „nu existã doar cã, pentru el, e vorba de o imitare astfel încât un alt model de comunicare nante. creativã, nu de o simplã reproducere se poate consolida. Noul model nu mai Argumentele francezului Antoine concept universal, obiectiv de literaturã, pasivã, ca la marele sãu înaintaº. suportã prezenþa unei instituþii între Compagnon („Demonul teoriei“, 2001) fãrã ca acesta sã nu fi fost modificat în Începând cu autorul „Poeticii“, arta operã ºi destinatar. Situaþia se schimbã se întâlnesc cu acelea ale lui Eagleton. cursul istoriei“. Tot aºa, portughezul C. devine creaþie ºi fantezie, iar subiectivi- prin pãtrunderea ºcolii în circuitul Chiar dacã recurgem la adjectivul „lite- Ceia, într-o carte cu un titlu ce ar trebui tatea, interfaþa relaþiei dintre artã ºi rea- receptãrii literaturii. Aceasta utilizeazã rar“ ºi la substantivul „literaturã“ ca ºi sã dea de gândit profesorilor noºtri de litate, are drept obiectiv principal provo- literatura ca pretext pentru învãþarea când aceºti termeni nu suscitã nicio românã, „Oare literatura se învaþã?“ carea plãcerii. Plãcerea însã nu e o gramaticii, retoricii, latinei, elinei, limbii îndoialã ºi ar exista un consens în pri- (1999) înþelege cã e imposibil sã simplã manifestare ludicã, ci e materne. Doar la sfârºitul secolului al vinþa a ceea ce e sau nu literar, în rea- defineºti literatura, fiindcã ea „e mereu condiþionatã de instruire. XVIII-lea (dupã Revoluþia francezã), litate, un astfel de consens e o iluzie: în funcþie de ceea ce noi ºtim a priori E uºor de observat cã ambele con- asistãm la introducerea, în curriculumul existã limbi în care termenul nu poate fi despre fenomenul literar pe care con- cepþii nu fac trimitere la conceptul de li- ºcolar, a literaturii naþionale, ce devine tradus sau nu are mãcar corespondent. struim definiþiile literaturii, când literatu- teraturã, ci la acela de poezie. obiect de istorie literarã ºi se impune, în Dupã opinia lui Compagnon, literaturi- ra însãºi e anterioarã fiecãrei noi urmãtoarele decenii, în întreaga Literatura nu are încã nume. Dacã tatea se angajeazã, conºtient sau nu, definiþii gãsite“, adãugând: „când judecãm accepþia latinã a termenului, Europã. într-un sistem de valori, de preferinþe ºi judecãm cã am gãsit, în sfârºit, limitele valabilã pânã în secolul al XVIII-lea, „li- Treptat, termenul „literaturã“, aºa de reguli extraliterare, sprijinindu-se pe sau contururile corecte a ceea ce este teratura“ însemna instrucþia, arta de a cum îl cunoaºtem de la începutul se- tot felul de prejudecãþi pretinse univer- citi ºi a scrie, gramatica, alfabetul, colului al XIX-lea, se universalizeazã, sale. Reflecþiile lui Terry Eagleton se literaturitatea textelor, suntem deja în erudiþia. Spre secolul al XVIII-lea, iar poezia începe sã fie conceputã drept regãsesc la teoreticianul francez în afir- întârziere în raport cu textele ce se vor „poezie“, „beletristicã“ ºi „elocvenþã“ (ca un gen literar specific. Cum e un act de maþia cã nu existã o esenþã a literaturii; scrie/ crea mâine“. Pentru teoreticianul formã specificã de prozã) þineau loc de manipulare a limbii, literatura îºi aceastã formã de artã nu constituie portughez, ceea ce avem e departe de „literaturã“. croieºte modul de existenþã în confor- nicidecum o valoare absolutã, dim- a fi o explicaþie categoricã. Mai curând Într-adevãr, când se naºte, în antichi- mitate cu exigenþele statului burghez, potrivã, e o realitate complexã, etero- o „simfonie“ de opinii sau ipoteze for- tatea greacã, literatura se numeºte pentru care instaurarea unui model de genã, un spaþiu al mutaþiilor perma- mulate în jurul fenomenului recunoscut poezie ºi e legatã de divertismentul limbã naþionalã e un deziderat. nente. ca literar.

14 octombrie 2011 ateneu

Voi scrie despre câteva întâlniri cu Dan PETRUªCà considerã globalizarea „un nume nou academicianul Solomon Marcus, nu pentru un proces care existã de la înainte, însã, de a face în chiar textul începutul omenirii“. Mai aflãm cã acest meu o analepsã. Când, pe la începutul proces a fost lent, iar ceea ce s-a lunii octombrie a.c., intram cu un taxi pe schimbat în secolul trecut a fost doar poarta Centrului Internaþional de Solomon Marcus viteza, în creºtere. Cei doi erau de Culturã ºi Arte „George Apostu“ din acord cã simþul comun nu e pregãtit Bacãu, ca sã particip la o festivitate în încã pentru globalizare, deoarece iden- care revista Ateneu îºi premia preferaþii ºi cubul cognitiv titatea simte în alteritate o agresiune. acestui an, mi-am amintit de un telefon Întorcându-mã la întâmplarea iniþialã, primit cu vreo lunã în urmã de la proza- relatatã de autor, din Senatul torul Iacob Florea, de la Jachi, aºa cum confeseazã. Aflu cã prin anii ’50, de realitatate ontologicã, se poate vorbi de Universitãþii Bucureºti, amintesc faptul îi spunem noi. Se bucura ca un copil tristã amintire, în Senatul Universitãþii paradigme universale. Colaborarea cã aceastã situaþie penibilã i-a fost pentru cã revista hotãrâse sã-l pre- Bucureºti se afla în discuþie ocuparea fragmentelor/ disciplinelor, atât de adusã în memorie lui Solomon Marcus mieze pentru volumul sãu de povestiri unui post didactic de cãtre un candidat necesarã, genereazã o þesãturã „aºa de rãsfoirea unor manuale de gimnaziu intitulat Lucrurile pe care nu mi le spui, unic, ceea ce însemna cã era susþinut cum dreptele verticale le traverseazã ºi de liceu actuale. Dincolo de incapaci- Editura Litera, Bucureºti, 2011. Copilul de partid. Academicianul Iorgu Iordan, pe cele orizontale“, ducând inevitabil tatea unor autori de a defini corect în din prozator se bucura, în egalã mãsurã vigilent, nu putuse sã nu observe o situ- spre o înþelegere mai cuprinzãtoare, manuale anumite noþiuni, angajându-se pentru amiciþie, dar, mai ales, pentru aþie bizarã ºi anume cã diploma de mai nuanþatã a lumii. astfel „într-o aventurã semioticã foarte zvonurile privitoare la autentica valoare bacalaureat a candidatului purta o datã Cartea cuprinde cinci grupe de para- delicatã“ (a se observa execuþia ironicã a unor povestiri din volum. Într-adevãr, ulterioarã datei de pe diploma sa digme (pornind de la întretãierea para- a autorilor de manuale), academicianul câteva dintre ele (Când eram trecãtori, universitarã. Celebrul matematician digmelor universale: timpul, spaþiul, observã cã texte întregi „din cãrþi uni- Lucrurile pe care nu mi le spui, Circuitul Grigore Moisil, prezent ºi el, a sãrit în numãrul, semnul, paradoxul, jocul, lim- versitare trec, prin simplã prescurtare cãrþilor în naturã), sunt adevãrate mo- apãrarea canditatului la un post univer- bajul, informaþia, comunicarea etc., cu sau cu modificãri minime, în manuale“, dele ale speciei povestire, oricând sitar pãstrat pentru el de „tovarãºi“, afir- segmentarea cunoaºterii în discipline: informaþia fiind în dauna învãþãrii antologabile. mând, cu siguranþã ironic, cã a-þi da matematica, fizica, chimia, biologia, psi- elevilor sã gândeascã. El sesizeazã Urcând treptele centrului de culturã bacalaureatul la 45 de ani e o perfor- hologia, sociologia, geografia etc.), în „obezitatea“ manualelor, elevul trebuind amintit, am revãzut în memoria afectivã manþã. Apoi, acelaºi adaugã: atenþia autorului intrând paradigme nu sã citeascã, ci sã înveþe douã-trei mii scena în care prietenul Gheorghe Iorga, „Dumneavoastrã aþi mai putea susþine referitoare la spiritul critic, proprietatea de pagini pe an, în afarã de cãrþile adi- cu vreo cinci ani în urmã, îmi împrumu- acum un examen de bacalaureat? Eu intelectualã, provincialismul, moderni- acente. „Dacã, prin absurd, mi s-ar cere ta cartea academicianului Solomon nu !“ Povestea aceasta, tragicã în fond, tatea, globalizarea, hârtia, viteza; apoi acum sã le învãþ, aº eºua în mod sigur, Marcus, Paradigme universale, care ºi realã, a rememorat-o Solomon perechi de paradigme, precum identi- precizeazã autorul, iar dacã mi s-ar fi apãruse prin 2005 la Editura Paralela Marcus dupã ce a cercetat câteva tatea ºi alteritatea, ordinea ºi haosul, li- cerut aceasta ca elev, aº fi capotat 45 din Ploieºti. Þin minte cã atunci mã manuale de gimnaziu ºi de liceu din ricul ºi narativul, centrul ºi periferia etc. înainte de ajunge la examenul de gândeam cã ºi altãdatã mã luptasem cu zilele noastre. Voi reveni la aceastã Cartea este, dincolo de informaþia din capacitate.“ E, vorba lui Caragiale, o un relativ succes cu câteva din cãrþile întâmplare spre sfârºit. Întâlnirea mea, toate domeniile, copleºitoare, o izbândã „fatalitate“ sã nu vadã ºi sã nu audã Domniei Sale, care sunt de mirare, cum în acest fel, cu cartea matematicianului a spiritului inclusiv prin calitãþile ei fun- nimeni ce se întâmplã, de fapt, în zice, uneori, naratorul sadovenian, cãrþi m-a liniºtit într-un fel, înþelegând cã, pe damentale, care sunt simplitatea ºi ele- învãþãmânt. La toate acestea se din zona poeticii, semioticii… , care alocuri, ea este ºi autobiograficã. ganþa discursului, specifice mai ales adaugã, în prezentul imediat, multe idei încap, se pare, în modele de gândire Mãrturisirile unui om care a lucrat efec- celui cãruia îi sunt limpezi lucrurile nãstruºnice ale celor de la Ministerul matematicã. tiv, în ultimii 60 de ani prin diverse uni- despre care vorbeºte. Ea porneºte nu Învãþãmântului, unele transformându-i Cei care citesc cãrþi au cu unele din- versitãþi (din þarã ºi din lume), sunt, întâmplãtor de la paradigmele învãþãrii, pe profesori în funcþionari, arãtându-se tre ele relaþii speciale. Sau, din motive desigur, demne de toatã luarea aminte. ºcolii ºi proprietãþii intelectuale, de la astfel cã cei de sus, uneori, nu prea ºtiu necunoscute, le rãmân în memorie Nu pot sã nu observ cã astãzi, în nevoia unui model (matematic) pe ce lume se aflã. Nemulþumirile profe- amãnunte privitoare la o anumitã carte, învãþãmânt, iau hotãrâri oameni care nu cuprinzãtor, de la nevoia de a introduce sorilor, spun ei, reprezintã inerþia aces- aparent fãra nicio logicã. La vremea au þinut vreodatã catalogul sub braþ. o oarecare ordine în aceastã diversitate tora în faþa reformei. aceea, citind cartea lui Solomon Din prefaþa autorului cãrþii putem afla fragmentarã, prezentând „cubul cogni- Dar sã mã întorc la Solomon Marcus, Marcus, îmi fãcusem niºte însemnãri, nemulþumirea ºi neliniºtea acestuia, tiv“. Autorii pe care-i citeazã Solomon bãcãuanul universal, care, de zeci de poate chiar fiºe, cum se mai întâmplã, avându-ºi originea într-o întâmplare Marcus (J. T. Fraser, N. Lawrence, D. ani, cu orice prilej, vorbeºte despre ºi care zãceau într-o zonã a biroului alã- necesarã ºi fericitã, la începuturi, care Parck, apoi A. Malmann, O. Nudler) educaþia care trebuie fãcutã într-un turi de altele, aºteptând vremuri mai s-a petrecut cam în perioada iluministã: preiau metoda cartezianã a sistemului anume fel ºi care are legãturã cu bune. Aºa se face cã, urcând treptele este vorba de momentul segmentãrii de coordonate, introducând un spaþiu Platon. Idealismul academicianului, Centrului de Culturã „George Apostu“, cunoaºterii în discipline, care a marcat tridimensional la care este raportat iubitor de oameni cum este, nu poate sã cum scriam anterior, mi-am amintit cã de atunci încoace întreaga organizare a orice mod de a înþelege lumea. vrea sã înþeleagã faptul cã ºcoala, de atunci, prin 2006 sau 2007, am deschis învãþãmântului. Academicianul nu pune Interesant este cã aceste coordonate peste tot din lume, educã tinerii cu cartea lui Solomon Marcus întâmplator la îndoialã beneficiul acestei segmen- (abscisa, ordonata, cota) nu sunt de scopul adaptãrii la cerinþele societã?ii, la pagina 17. Îmi aminteam destul de tãri, ci doar caracterul „artificial“, unila- naturã numericã, cum se aflã ele la la nu sã gândeascã ºi sã aibã pãreri. E o limpede ºi ce scria acolo. Am hotãrât ca teral al acestor reprezentãri fragmen- Descartes, ci pur calitative, sub forma formã uluitoare de subtilã obedienþã pe a doua zi sã-mi caut însemãrile ºi sã tare ajunse discipline de învãþãmânt. unor dihotomii: abscisa este datã de care o insinueazã cei care decid sensul. (mã) verific. Dupã festivitatea de pre- Secolul al XX-lea este „vinovat“, susþine poziþia în raport cu distincþia empiric- Socrate propunea maieutica ºi, implicit, miere, Solomon Marcus, Ioan autorul, de specializãri care au dus, reflexiv, ordonata în raport cu distincþia un om care gândeºte singur, discerne Moldovan, Iacob Florea, Paul Cernat, paradoxal, spre indiferenþã, adversitate intuitiv-raþional, iar cota se referã la situ- ºi, împeunã cu alþii, dacã trebuie, Doina Cernica, Constantin Cãlin, ºi chiar ostilitate în relaþiile dintre disci- aþia faþã de poziþia conºtient/ schimbã lumea prin puterea argumen- Cornel Galben ºi câþiva apropiaþi ai plinele „exacte“ ºi cele socio-umane. E inconºtient. Mã voi opri aici, nu înainte tului, iar nu un om care se adapteazã revistei, între care mã bucur sã fiu, au nevoie de colaborarea disciplinelor, de însã de a-i anunþa pe cei interesaþi cã acceptând. luat cina la un restaurant din Bacãu. Nu comunicare între ele, pentru cã aceastã Solomon Marcus are capacitatea, Scriam la începutul acestui articol cã, chiar a doua zi, ci pe la sfârºitul sãp- varietate de reprezentãri în ce priveºte excepþionalã, de altfel, de a concretiza dupã ce s-au decernat premiile revistei tamânii, am cãutat prin sertarele cu înþelegerea lumii, astãzi, dã senzaþia abstracþiile, astfel încât unei formule Ateneu, membrii redacþiei, premiaþii, însemnãri si fiºe. Am gãsit ce cãutam, unei anarhii intelectuale. matematice sau unei structuri genetice între care ºi Solomon Marcus, amicii inclusiv niºte pagini din cartea cu prici- Solomon Marcus susþine, pornind de îi gãseºte reprezentãri în viaþa de toate revistei au luat cina împreunã. Mai toþi, na trase la copiator. Îmi aminteam la Platon (iarãºi!), cã „reprezentarea zilele, (identitatea de structurã geneticã dupã cum e obiceiul la Porþile foarte bine cã atunci când am luat cunoaºterii ºi comportamentului uman“ - aranjamentul nucleotizilor, de exem- Orientului, amestecau gluma cu cartea în mânã, deja mã temeam cã mã poate fi realizatã cu ajutorul „unor idei plu, naºte la nivel social o nevoie lucrurile serioase. Din când în când, voi întãlni din capul locului cu probleme foarte cuprinzãtoare, care au capaci- analogã: instituþiile). Abstracþia devine academicianul Solomon Marcus se ridi- care þin de matematici superioare, inin- tatea de a traversa toate disciplinele“. astfel intuitiv inteligibilã. ca de la masã ºi cerceta, apropiindu-se teligibile mie ºi multor altora, din Este vorba de paradigme, înþelese cu Într-o altã secþiune, cartea conþine un de televizorul care era ceva mai pãcate. Dar, cum aminteam anterior, sensul lor etimologic de arhetipuri. ªi dialog între Solomon Marcus ºi regre- departe, scorul meciului de fotbal am deschis cartea la pagina 17. Autorul pentru cã existenþa lor manifestã este tatul ªt. Augustin Doinaº, din care România – Belarus. Domnia Sa era cãrþii Paradigme universale tocmai se aceea de model prim, punct de plecare, aflãm, între altele, cã matematicianul prezent, ca întotdeauna, în Lume. octombrie 2011 15 comentarii

Scriitor prolific, consacrat nu doar ca Caius Dobrescu alã, dar ºi destrãmarea acelui trio, mai romancier, ci ºi ca poet ºi eseist, Caius întâi fiindcã Puiu, evreu de origine, ple- Dobrescu dovedeºte o infinitã imagi- case cu familia în Anglia ºi apoi din naþie creatoare prin recenta sa apariþie cauza lui Titi ºi a faimoasei sale Cãrþi. editorialã, romanul Minoic (Iaºi, Puiu moare, Titi pleacã în Brazilia, iar Polirom, 2011). Reverberaþiile mitolo- Minoic Kevork, dupã ce ascunde Cartea, va gice ale titlului, cât ºi cele aproximativ trece prin coºmarul închisorilor comu- 700 de pagini ar putea inhiba. Un lector niste. ªi astfel, reîntregind biografia lui inocent (atras, în general, de poveºti uluit de faptul cã vorbesc româna ºi magia care-i antrenase pe toþi într-un Caraiani, se poate atribui ºi calitatea de siropoase ce necesitã un minim efort aproape fluent. Explicaþia pare simplã: joc al vieþii ºi al morþii era, de fapt, „sal- bildungsroman. intelectual) este tentat sã-l considere, ori sunt români, stabiliþi în Shebango varea prin iubire“. Pornind de la detaliile biografice ale raportându-se doar la titlu, o mono- (cum este cazul fotbalistului Sebi Voicu, Resemnat, conºtientizându-ºi poziþia lui Titid Diomed Caraiani (pe care Heidi grafie a civilizaþiei cretane sau o jucãtor la echipa Shebango Racoons, unui nimeni în aceastã lume, în care încerca sã le descopere cu asiduitate, poveste despre regele legendar, Minos. „locu’ 12 în America’ – „ceva foarte soluþia supravieþuirii o constituie în încercarea de a distruge aura ºi le- Salvator al aparenþelor inhibitoare tare, zãu“ mãrturiseºte acesta cu felul „adaptarea la hazard“ (p. 360) ºi, prin genda care învãluiau personalitatea pare a fi subtitlul romanului, thriller, gen sãu bolovãnos de a se exprima - , soþia asta, demonstrând cã aserþiunea lui Maestrului) se poate ajunge la o teorie atractiv, care promite suspans, emoþie, consulului Mangaliþan, Talabã, ºoferul Hermann von Kayserling este pertinen- a conspiraþiei mondiale. Agenþii CIA ºi tensiune ºi anxietate. Astfel de ingredi- nea Niþã), ori îl cunoscuserã pe tã: „Primul act al spiritului este curajul“, KGB sunt infiltraþi pretutindeni, ente fiind pe gustul oricãrui tip de cititor, Maestrul Titid Diomed Caraiani, de personajul Nicu Stoica se lasã copleºit Securitatea a supravieþuit morþii lui cartea promite o lecturã palpitantã. exemplu Nat O’Hare, Stacey, Heidi ºi de complexul inferioritãþii ºi ia avionul Ceauºescu ºi chiar banalul redactor la Citind doar câteva pagini, imaginea Laura, iubita lui Dinu. Ca ºi cum o spre România, cu regretul cã nu „Lumea minunatã a animalelor“ , Nicu falsã se spulberã ºi lectorul, intrat deja comunitate de români trãia la reuºise „sã aibã nici un fel de contact Stoica, este agent al Securitãþii ºi l-a în labirintul romanesc, descoperã cã Shebango, în umbra marelui Caraiani, cu realitatea“ Americii ºi cã, în lumea ucis pe Constantin Dima. Aceastã con- autorul ºi-a schiþat firul naraþiunii dupã pãstrând vie memoria acestuia prin asta, „oamenii buni o sfârºesc întot- spiraþie mondialã poartã numele de modelul palatelor din civilizaþia minoicã, conservarea Memorialului Caraiani, al deauna rãu“ (p. 668). Pentru a-l salva Ordin al Hiperboreenilor, o grupare elit- construite dintr-un ºir de încãperi com- cãrui moºtenitor fusese numit Dinu, ºi pe acest personaj de monotonie, istã din care ºi-a dorit sã facã parte ºi plicat distribuite. Palatul sãu narativ, prin conferinþe despre opera autorul a presãrat ºi o intrigã eroticã: Comandorul lui Ceauºescu ºi de care alcãtuit din 12 capitole, este construit Profesorului þinute la Centrul de Studii întâlnirea cu Heidi produsese o „pertur- nu era strãin nici Maestrul, care deþinea pe 2 paliere distincte: capitolele 4, 8 ºi Slavonice ºi Est-Europene. bare în aura lui animalã“, de aceea Cartea ºi încercase demult sã-l 12 constituie un Jurnal, în timp ce restul Scos brutal din „platitudinea inerentã Nicu ezitã sã-i spunã soþiei despre otrãveascã, la îndemnul legionarilor, pe capitolelor deruleazã întâmplãri la limi- vieþii din redacþia unei reviste pentru plimbãrile în compania acesteia. Pentru Regele Carol. Iatã cum „biografia sub- ta verosimilului ºi situaþii-limitã. Aceastã animale“, personajul participã de el rãmâne viu sentimentul cã þire“ creeazã speculaþii fanteziste în distincþie se percepe ºi la nivel grafe- nevoie la acest „concurs stupid de ori- „Shebango era, la urma urmei, ca o mintea celor avizi de putere! matic, avertizând lectorul trecerea spre entare turisticã“ (p. 108) la care-l tablã de ºah“, iar el fusese pionul prin- un alt plan narativ. supunea Dinu, transmiþându-i mesaje cipal. în alfabetul neo-minoic. Prietenul sãu Un comic construise un puzzle în limbajul inven- Un puzzle tat de ei (ºi adoptat de însuºi Profesorul în stil caragialian Caraiani) ºi-l provoca acum sã Un alt fel de Jurnal neo-mminoic pãtrundã într-un labirint intelectual Stãpân deplin pe resorturile inte- Discursul narativ este întrerupt prin descifrabil prin simboluri ºi semne per- rioare ale limbajului, Caius Dobrescu inserþia unor pagini, în care asistãm la Îmbinând ludicul cu livrescul, banalul fect trasate, cu o exactitate de ceas. variazã registrele stilistice într-un mod confesiunile unui fost deþinut politic. cu pitorescul, insolitul cu derizoriul, fan- Experimentând stãri contradictorii de inedit, evitând astfel monotonia lectoru- Aparent fãrã vreo legãturã cu acþiunea tasticul cu realitatea crudã, romanul lui greaþã, spaimã, oroare, milã, fricã ºi lui aflat în faþa unui numãr mare de precedentã, Jurnalul ia forma unui Caius Dobrescu oferã multiple chei de vinovãþie, Nicu Stoica va respecta pagini pe parcursul cãrora sunt întreþe- monolog adresat ºi are rolul de a lãmuri interpretare: roman poliþist, roman de întocmai indicaþiile, fiind motivat de sute multiple fire narative. Nu lipsesc cãlãtorie, aventurã, cunoaºtere (inte- lectorul ºi de a reîntregi imaginea nici umorul savuros, absurdul, grotes- recurenþa sintagmei „de viaþã ºi de Maestrului Caraiani. Din aceastã per- rioarã ºi exterioarã), roman politic, o moarte“, mobil al cãutãrii ºi acceptãrii cul sau macabrul pentru a menþine lec- teorie a conspiraþiei mondiale sau un spectivã, romanul Minoic poate fi inter- torul într-o stare permanentã de sus- acestui joc aparent absurd. pretat ca un roman politic, din care bildungsroman. Parcurgând un „traseu confuz ºi si- pans, dornic de a explora neprevãzutul Privit din perspectiva unui roman de aflãm ororile închisorilor comuniste sau întâmplãrilor. Limbajul frust se îmbinã nuos“ (p. 387), neºtiind în cine sã aibã informaþii despre miºcarea legionarã, aventuri sau poliþist, ne focalizãm încredere ºi-n cine nu, uluit cã un tip ca într-un mod armonios cu discursul ele- atenþia asupra acþiunii, care se petrece Regele Carol, Ceauºescu, Securitate. vat, în care coexistã neologisme, Talabã sau Mangaliþan ar „putea avea Experienþa carceralã îl transformase pe în paralel în America, mai precis la o relaþie de încredere profundã cu regionalisme, elemente de jargon ºi Shebango, ºi România, iar în centrul ei Kevork într-un „handicapat mintal“, care argou. Dinu“ (p. 387), simþind pericolul de pre- nu se putea obiºnui sã re-devinã liber, se aflã personajul Nicu Stoica, plecat tutindeni, personajul gãseºte mult cãu- O calitate aparte o deþine registrul cu o bursã din România spre Þara pãrându-i-se un vis. Trãind „frenezia comic, relevând talentul prozatorului de tata Carte la dona Elvira Elemira tuturor posibilitãþilor, unde trebuia sã-l autodestrãmãrii“ ºi „obsesia putrezirii“ a binedispune cititorul ºi de a-i re-aminti Caraiani. Se pare cã ºi aceasta cãu- întâlneascã pe Dinu Dima, personaj (p. 366) în timpul torturilor ºi-n perioada actualitatea lui Caragiale. Este suficient tase îndelung Cartea pentru care va principal in absentia. Legãtura trans- cât fusese închis, personajul vrea acum sã menþionãm numele personajelor plãti cu viaþa. Ca ºi Nat O’Hare. Doar atlanticã se realizeazã telefonic ºi re- sã i se sustragã prin confesiune; pentru a argumenta calitatea lor Nicu scãpase ca prin minune de fiecare prezintã pãstrarea contactului cu reali- „coerenþa spiritualã“ (p. 346) a relatãrii umanã sau ridicolul situaþiei: Talabã datã când îºi simþise sfârºitul aproape, tatea. Nicu vorbeºte la telefon cu soþia întâmplãrilor este dictatã de memoria –fondatorul Asociaþiei Cãminul dacic dacã ne gândim la scena cu ºoferul- sa, Foxi, cãreia îi povesteºte întâm- afectivã, cristalizându-se într-un dis- (din Shebango) ºi redactorul ziarului plãrile ciudate prin care trece ºi-i cere monstru, domnul nea Niþã, sau otrava curs erudit ºi un profund ton elegiac. „Talabã are dreptate“, Mangaliþan, sfatul. Traversând experienþe bizare ºi din camera doamnei Caraiani. Distrugãtor al spiritelor înalte, sistemul „domnul nea Niþã“, Hotelurile Þuþui, situaþii-limitã, personajul se simte Minunea de a scãpa mereu teafãr comunist reprezenta „acel sistem care Foxi, revista „Lumea minunatã a ani- dezrãdãcinat, rãtãcit într-o lume ostilã venea, se pare, de la colierul-talisman, producea în serie Mangaliþani“ (p. 271) malelor“ sau rezonanþa titlului onorific ºi-n aceste momente resimte acut pe care i-l trimisese Dinu, aºa îi spus- ºi care-l transformase pe Kevork într-un Marele Profesor Titid Diomed Caraiani. nevoia echilibrului interior pierdut, ofer- ese Laura ºi cum altã explicaþie plauzi- martir viu al rolului care ni s-a dat nouã, Un alt exemplu elocvent îl constituie it de familie, perceputã ca factor al sta- bilã nu avea se mulþumi pentru moment românilor, în istorie de supravieþuitori. vorbirea consulului Mangaliþan, pelticul bilitãþii sociale ºi emoþionale. Este con- cu asta. Important era cã intrase în pos- ªi pe care-l va reitera ºi Nicu Stoica. care pronunþã „f“ în loc de „s“: „Lafã vins cã „în mod cert, pãºise în Lumea eseia Cãrþii ºi acum Dinu trebuia sã Cea care ascultã mãrturisirile lui proftiile! Ciocu’ mic! Mã, tfi-am fpuf cã Nouã, cu stângul“ (p. 210). aparã. Dar o nouã loviturã de teatru: Kevork este tocmai Foxi, care fusese ºtim tot, nu tfi-am fpuf? Ia mai dã tu Dotat cu o naivitate supremã, aºa este chemat la motelul Chattanooga sã salvatã de acesta, fiind atacatã de niºte foi la dofar, ia cautã tu acolo, la cum va fi caracterizat spre finalul predea Cartea sub ameninþarea cã-i va necunoscuþi. Copiii – Cipi ºi Ducu, cum fpate, fã vezi ce fcrie la concluzii!“ (p. romanului, Nicu Stoica va intra într-un fi ucisã familia. Fãrã a ezita, pleacã îi alinta Nicu Stoica – nu realizeazã 639). joc absurd, multiplicat la nesfârºit, în spre motel ºi ajungând acolo alte sur- gravitatea situaþiei ºi ei se joacã, ca ºi Astfel, cele 690 de pagini ale roman- care va juca un dublu rol: vânat ºi vânã- prize: Talabã mort, Mangaliþan ºi cum sechestratorii ar fi fost niºte pri- ului Minoic nu plictisesc, ci dovedesc tor. Chiar dacã Dinu e de negãsit, O’Hare complici, iar lui i se întocmise eteni de familie. Amintirile evocate de talentul de romancier al lui Caius acceptã sã urmeze cu stricteþe un dosar de spion securist, care uci- bãtrân o ajutã pe Foxi sã depãºeascã Dobrescu. Atenþia cititorului este mesajele primite în secret de la acesta, sese chiar pe prietenul sãu Dinu. momentul de crizã ºi, totodatã, sã afle menþinutã treazã prin inserþia unor situ- convins de sintagma laitmotiv „de viaþã Întâmplãrile se precipitã, þin de domeni- lucruri interesante despre copilãria ºi aþii insolite ºi adevãrate lovituri de ºi de moarte“. Mesajele erau cifrate, cu ul fantasticului pentru Nicu, rãmas per- adolescenþa lui Titi, prieten nedespãrþit teatru, care-i suscitã interesul de a par- dese referiri la volumul de versuri publi- plex pe o scenã sumbrã în care era cu Puiu ºi Kevork, -„epocã efectiv victo- curge textul fluent pentru a vedea cum cat de cãtre Nicu (dar rãmas fãrã ecou), actor ºi spectator în acelaºi timp, în rianã“- nimeni altul decât reputatul se descurcã personajul. O poveste într-un limbaj neo-minoic, inventat de ei care singurul adevãr era cã Dinu fus- Profesor Titid Diomed Caraiani: prima incredibilã, care vã va fascina de la în studenþie. Rând pe rând, Nicu va ese dublu asasinat: de otrava din Carte iubire a lui Titi, Nina Rebeca, declicul primul la ultimul rând, o carte pe care cunoaºte câteva personaje, care ºi de cãtre Stacey. Cartea îl va salva intelectual determinat de profesorul n-o veþi putea lãsa din mânã... aparent îi vin în ajutor, deºi rãmâne pânã la urmã ºi pe Nicu Stoica. Misterul Istrate Milescu, maturizarea intelectu- Silvia MUNTEANU

16 octombrie 2011 eseu

În cea de-a doua parte a ªtefan Munteanu doxal. Pe de o parte trãiesc lucrãrii Eminescu sau despre bucuria faptului cã existã Absolut, Rosa Del Conte îºi aceastã carte deosebitã, pen- propune sã nuanþeze princi- tru redactarea cãreia autoarea palele idei formulate anterior. În acest scop se opreºte asu- ºi-a consacrat cea mai mare pra unor aspecte ale artei poe- Rosa Del Conte despre parte a vieþii. Întreprinderea tului-gânditor. ªi, evident, asu- este exemplarã, fãcutã cu pra limbajului acestuia. Analiza mare autoritate profesionalã, este interesantã însã nu aduce sub forma unui demers metod- noi clarificãri în ce priveºte ic, care þinteºte esenþa creaþiei filosofia lui Eminescu. De ace- Absolutul eminescian (V) eminesciene. Stilul este înalt ea, voi face o trecere mai rapi- azã acest adevãr. Din cele rat sã susþinem cã Eminescu a numentalitatea integratoare a cãrturãresc, impus prin dã peste aceste capitole, grã- susþinute pânã aici este deri- reuºit o sintezã a culturii uni- operei sale“ (Capitolul Mihai bindu-mã sã fac unele însem- vatã concluzia cã „poezia lui versale a timpului sãu, pentru Eminescu, din „Istoria filosofiei asumarea impecabilã a unei nãri asupra întregii lucrãri. Eminescu rãspunde unei neli- cã a fost o culme a culturii româneºti“, vol. I, ediþia a II-a, vaste bibliografii de speciali- Capitolul XV pune în dez- niºti mereu actuale, pentru cã româneºti. Sã nu uitãm apre- Editura Academiei Republicii tate ºi prin atragerea valenþelor batere sensibilitatea cromaticã este de naturã metafizicã; ºi cã cierile fãcute de T. Maiorescu, Socialiste România, Bucureºti, oferite de critica modernã com- a poetului. ªi debuteazã cu o ea gãseºte pentru a o exprima N. Iorga, ori C. Noica. 1985, p. 574). Dezvãluindu-ºi paratistã. În felul acesta, observaþie cam îndrãzneaþã ºi un limbaj, care, deºi reflectã Eminescu a apelat la un limbaj intenþiile urmate în discursul exegeta reuºeºte sã contureze greu de probat cu mijloace ar- sincretismul cultural al poetu- cu încãrcãturã arhaicã ºtiind cã eminescian, Rosa Del Conte, chipul unui Eminescu de care tistice. „În poezia lui Eminescu lui, nu este totuºi mai puþin tot ce este arhaic este ºi uni- mai apoi, merge ºi mai departe lumina nu este prezentã nu- legat de substratul cultural versal. ºi aratã cã a încercat sã refacã se leagã sentimental, pentru a- mai ca element cromatic: e o autohton“ (p. 269). Însã acest Dupã un capitol în care nu numai unitatea gândirii poe- i scuza chinurile creative, în esenþã a cãrei frumuseþe este adevãr nu numai cã nu este Rosa Del Conte face o cerce- tului-filosof, ci ºi unitatea este- faþa dramei metafizice provo- slãvitã cu o fervoare a limbaju- contestat de cineva, dar pare tare analiticã asupra limbajului ticã a operei. „În ce ne pri- catã de discrepanþa dintre lui pe care am îndrãzni s-o de la sine înþeles. În mod eminescian, partea a doua a veºte, sperãm cã efortul de a numim neoplatonicã (p. 238). ideal ºi real. Se întâmplã însã firesc, Eminescu ºi-a nutrit cãrþii se încheie cu unele ob- reconstrui ºi prin fazele inter- Ideea este cã explicaþia care cã tot insistând sã-ºi gândirea ºi limbajul din seva servaþii concluzive. Mai întâi, mediare unitatea gândirii lui, urmeazã pare mai mult de descopere eroul discursului culturii autohtone. N-a fãcut-o ne spune cu îndreptãþire au- nu ne-a împiedicat sã aþintim o sorginte biologicã. „Ea este (chipul poetului), îl vulnerabi- nici întâmplãtor, nici superfi- toarea, cã a sosit timpul, dupã privire asupra unitãþii estetice a elementul dinamic, puterea cial. El ºtia cã pentru a se publicarea ineditelor, sã fie operei realizate ºi sã-i scoatem lizeazã ºi mai mult prezentân- miraculoasã dãtãtoare de în evidenþã centrul liric. Iar în du-l ca pe o fire bicisnicã inca- viaþã, graþie cãreia masa de putea raporta la crestele cul- depãºite încercãrile de frag- turii universale (filosofia clasicã mentare a creaþiei poetului- centrul lumii eminesciene tre- pabilã sã depãºeascã, mintal apã, purtãtoare de germeni, buie sã fie aºezatã – dupã pã- descãtuºeazã viaþa din «sã- germanã, filosofia anticã gânditor, pe baza unor criterii ºi sentimental, antinomiile fun- greacã ºi filosofia veche indi- vulnerabile. Sugestia de uni- rerea noastrã – o imaginaþie damentale ale existenþei. De mânþa» pe care o ascunde în cosmicã, mereu prezentã ºi bezna ei inertã“ (p. 238). A nu anã) avea nevoie de rãdãcini tate a operei are în vedere aceea, pe de altã parte, la adânci înfipte în cultura aspectele de conþinut, cât ºi activã chiar atunci când este se înþelege cã Eminescu nu se numai sugeratã sau subînþe- capãtul lecturii, pe lângã folosea ºi de cunoºtinþele din poporului sãu. Altfel spus, cele legate de forma de expri- leasã. El tinde cãtre reprezen- bucurie, trãiesc ºi un uºor sen- ºtiinþele naturii atunci când folosind cuvintele cercetãtoarei mare. „Astãzi, dupã publicarea tarea cosmicã, o reprezentare timent de tristeþe, întrucât tãlmãcea versuri. Ba tocmai italiene, „El intuia limpede cã ineditelor, care face posibilã ce are sens tocmai ca viziune, pentru cã avea temeinice toate achiziþiile culturale alo- reconstruirea cronologicã a Eminescul meu nu seamãnã independent de valabilitatea cunoºtinþe ºtiinþifice reuºea sã gene trebuiau sã se însereze întregii activitãþi poetice a lui cu cel slujit de Rosa Del Conte. raþionalã ºi ºtiinþificã a scheme- treacã din plan ontologic în în aceastã tradiþie pentru a Eminescu, ne simþim autorizaþi Tot timpul lecturii m-am strã- lor cosmogonice ºi teogonice, plan artistic, fãrã a rãmâne «rodi»; cãci ele trebuiau sã se sã considerãm arbitrarã orice a intuiþiilor spaþiale ºi temporale duit sã aflu ce înþelege savanta sclavul dogmelor religioase. Iar modeleze dupã aceastã tra- separare rigidã“ (p. 370). de care e legatã“ (p. 375). italianã prin sintagma faptul cã unele poeme ale sale diþie pentru a fi asimilate ºi Aceastã afirmaþie îmi amin- „Apendicele“ cãrþii, intitulat „Absolutul lui Eminescu“. Mi-a pot fi percepute ºi în cheie transmise – cuceriri durabile ºi teºte de poziþia universitarului misticã este o problemã a lec- imbolduri mereu active – gene- ieºean Tudor Ghideanu, cel „Probleme formative ºi aspecte fost destul de greu sã ajung la torului. raþiilor viitoare“ (p. 273). De care referindu-se la Eminescu arhaice ale culturii emine- un rãspuns, întrucât autoarea Urmãtorul capitol vorbeºte aceea, nu cred cã este exage- vorbeºte de „rotunjimea, mo- sciene“, aduce lãmuriri supli- lasã posibilitatea unor rãspun- mentare, prin patru studii com- despre muzicalitatea emines- suri diferite. Norocul meu vine cianã, în jurul ideii cã „«secre- plementare, care rotunjesc ampla cercetare. Aceste studii de la faptul cã am descoperit la tul» poeziei eminesciene pagina 149 urmãtoarea expli- rãmâne în esenþã de naturã sunt: „Eminescu ºi gnoza“, caþie: „Adolescentul, pe care o melodicã“ (p. 247). O idee „Nuvela «Sãrmanul Dionis» ºi îndreptãþitã, confirmatã ºi de temele fundamentale ale liricii copleºitoare vocaþie romanticã traducãtorii care au constatat eminesciene“, „Eminescu bibli- îl îndrãgostea fãrã remediu mai dificultatea redãrii acestei ofil“ ºi „Consideraþii asupra mult de absolut decât de vis, câtorva aspecte ale literaturii poezii în alte limbi. Numai cã vedea deja desfâºurându-se în române în perioada arhaicã ºi explicaþia trebuie dusã mai timp existenþa sa de relict, departe cãtre observaþia cã medie“. Din toate aceste studii aruncat într-o lume ce nu e a „secretul“ poeziei eminesci- reþin, ca poziþie importantã din ene, pe lângã componenta punct de vedere filosofic, doar lui“. Pornind de aici am înþeles melodicã, este dat de conþinu- rãspunsul la întrebarea privind cã trebuie sã mã despart pri- tul sãu ideatic. Mãrturia o face raportul dintre experienþa me- eteneºte de Rosa Del Conte, chiar Eminescu: „Adevãrat tapsihicã a lui Dionis cu gândi- întrucât Eminescul meu era rea kantianã. „Pentru cã la cum cã poezia nu are sã îndrãgostit în aceeaºi mãsurã Kant face apel scriitorul ºi – descifreze, ci din contrã are sã de vis ºi de Absolut, pentru cã încifreze o idee poeticã în sim- ceea ce este ºi mai straniu – la Absolutul cãtre care înainta boalele ºi hieroglifele imagi- Kant fac apel ºi criticii sãi, pen- nilor sensibile – numai cum cã tru a gãsi «în concepþia kan- eroic era tocmai rezultatul visu- aceste imagini trebuie sã con- tianã a inexistenþei obiective a lui sãu. Un absolut cu rãdãcini stituie haina unei idei, cãci alt- timpului» izvorul de inspiraþie în cultura românã ºi plimbat cu fel sunt colori amestecate fãrã al nuvelei… Este uºor sã dãm demnitate prin filosofia clasicã însã de urma influenþei suferite înþeles… Ideea e sufletul ºi germanã, prin filosofia anticã acest suflet poartã în sine ca de Eminescu: la aceastã inter- greceascã ºi prin filosofia inerentã deja cugetarea corpu- pretare arbitrarã a gândirii lui sãu… sufletul, ideea unei kantiene Eminescu ajunge pe veche indianã. poezii poartã în sine deja ideea urmele lui Schopenhauer. «Nu Se subînþelege cã parcurge- corpului sãu, astfel cum cauza existã nici timp nici spaþiu» rea cãrþii a însemnat un real poartã în sine o urmare nea- proclamã magul Ruben. Ele câºtig pentru mine, motiv pen- pãratã a ei“ (manuscrisul 2257, sunt numai în sufletul nostru iar tru care îi mulþumesc sincer realitatea, lumea reprezentãrii f. 61v.-62). autoarei ºi îi rãmân recunoscã- Voi poposi un pic ºi asupra noastre temporale ºi spaþiale capitolului privind substratul nu este altceva decât «un vis»“ tor. Mulþumesc ºi revistei autohton al culturii lui (p. 402). „Ateneu“ pentru felul plãcut în Eminescu. Nu pentru cã ar fi La capãtul lecturii, de fapt a care a gãzduit acest demers foarte inedit, cât pentru insis- relecturii, celor 460 de pagini, critic prelungit. • Cristina Ciobanu - Haiku colorate tenþa cu care autoarea sublini- trãiesc un sentiment para- 9 august 2011 octombrie 2011 17 arte

De mai bine de un deceniu, Mangalia coordonatã de Geni Maxim): stagiunea teatralã începe la Maria Salcã, Adriana ªtefã- Mangalia, la Gala Tânãrului nache, Anca Eugenia Þecu. Actor HOP, în primele zile ale Amuzante s-au arãtat a fi ºi lui septembrie. Vremea a þinut interpretele din „Fetele grase cu noi ºi anul acesta ºi ediþia Un HOP extrem feminin câºtigã întotdeauna“ de 2011 a galei a avut parte de Madeline George (în regia mult soare ºi de o bunã, atentã Danei Voicu): Lavinia Pop- organizare, element constant, Coman, Alexandra Crãciun, de altfel, al manifestãrii dedi- am reþinut, în mod special, Alexandra-Elena Gogan, Eliza cate actorilor tineri. verva comicã a ªtefaniei Pãun, dar eu þin minte un spec- Participanþii au fost mai mult Dumitru (care a interpretat în tacol mai bun, dintr-o ediþie participante, adicã fete, ceea notã personalã, cu mult haz, anterioarã. Cât despre „The ce m-a dus cu gândul la titlul „Paricidul“ de Ion Sava), dis- H(eden) Garden“, scenariu de unei poezii de Daniela tanþarea ironicã, fin distilatã a Alexandra Pâzgu dupã Cehov Crãsnaru, „Extrem feminin“. Dianei Croitoru din monologul („Livada de viºini“) pus în Deºi poezia a cam lipsit din „Versiunea Martei“, dupã Karel scenã, la Cluj, n-am prea înþe- actuala ediþie, opþiunile reper- Capek, naturaleþea Biancãi les ce cãuta Cehov pe acea toriale ale concurenþilor oco- Ioan (cu savurosul recital „Un „galerã“. Erau acolo doar niºte lind-o. Din galã s-au desprins an bisect“ de Walter Ben jocuri despre paradisul doar câteva figuri, în ansamblu Hare), directeþea Raisei copilãriei, improvizaþii pe tema imaginea ei fiind mai curând ªtiopoane („Teatrul marathon“ inocenþei pierdute, mã rog, dezamãgitoare. Iar la colocviul dupã ªtefan Caraman) „deza- niºte teme general umane, sã final am auzit aceleaºi jelanii buzarea“ bine jucatã, provoca- zicem, care pot încãpea sub ca de fiecare datã. E clar, toare a Ioanei Zãrnescu („Aºa orice pãlãrie, dar cu a doctoru- absolvenþii de teatru au numai sunt eu. Femme Fatale“, lui de suflete Cehov nu aveau motive de nemulþumire, nimic adaptare dupã o nuvelã de nicio treabã. Se jucau în am- bun profilându-se pentru ei la Yitzhak Ben-Ner), reuºitele bigua grãdinã, ruptã ºi din iad, orizont. ªi, totuºi, ei continuã Ginei Nica Pitulea (Maria ºi din rai, vezi asocierea cu sã ia cu asalt facultãþile de pro- Timofeevna din „Demonii“ de • ªtefania Dumitru schepsis din „H(eden)“: Florin fil, dorindu-ºi o carierã în Dostoievski) ºi Andreei Vasile Cãlbãjos, George lumea spectacolului. Întâlnirea Moustache („Pãmântul“ dupã trecut, ºi s-au impus au fost de cunoaºtere nu ar trebui sã Dometi, Fulvia Mãdãlina dintre dorinþã, vise, speranþã, Marin Preda). Sunt fetele care Andrei-George Gherghe (cu un lipseascã din bagajul niciunui Folosea, Alexandra Odoroagã, ºi împlinirea acestora este însã s-au „vãzut“ cu adevãrat în fragment din „Preºul“ de Ion tânãr actor, ci ar trebui sã-l Vlad Nemeº, Ioana Livia foarte puþin probabilã în cazul galã ºi au intrat ºi în palmares, Bãieºu) ºi Ovidiu Mihai Emil însoþeascã pe parcursul Predescu, în regia Medeei celor mai mulþi dintre aspiranþi. juriul (compus din actorii Uºvat „Omul cu o singurã întregii lor cariere. În fine, Iancu. Pentru cã misiunea tinerilor Virginia Mirea, Marius Manole, aripã“ de Matei Viºniec). Cu revenind la concurs, mai notez De menþionat, încã o datã, actori este ºi mai dificilã în timp regizorul Radu Afrim, profe- foarte mici satisfacþii am rãmas cã de la secþiunea „Grup“ (cam este efortul absolut admirabil al de crizã globalã, într-o lume sorul universitar Sorin Criºan, dupã vizionarea probei obliga- palidã, la aceastã ediþie), din organizatorilor-UNITER, Primãria Municipiului Mangalia debusolatã, temãtoare, „dez- coregraful Florin Fieroiu) torii, unde am vãzut cam cele patru spectacole prezen- Ministerul Culturii ºi vrãjitã“, dupã cum ni se tot fãcându-ºi corect treaba, în acelaºi lucru. Având de ales tate, convingãtoare mi s-au Patrimoniului Naþional, Centrul repetã. Iar noi vedem ºi simþim general. În preferinþele mele a din primele cinci capitole ale pãrut doar douã, „Hamlet... eu Român al Institutului Român asta din plin, de aceea aºtep- intrat însã ºi o altã actriþã, „Cãrþii Milionarului - Cartea de sunt?“, interpretat de Radu de Teatru - de a duce mai tãm mai mult de la artã ºi de la Alexandra Odoroagã, pe care la Metopolis“ de ªtefan Homiceanu ºi Radu Horghidan departe un proiect bine gândit artiºti. O nouã, proaspãtã am apreciat-o pentru evoluþia Bãnulescu, toþi interpreþii, ca (într-o bunã, susþinutã relaþie), ºi articulat, menit sã ofere resemnificare a lucrurilor, o ei remarcabilã, prin trãire dra- un fãcut, s-au oprit doar la ºi colajul de texte „Repetiþia“, tinerilor actori o ºansã de afir- temerarã acþiune de re-vrãjire maticã gradatã, nuanþatã, pen- câteva scene din aceste capi- dupã Eugen Ionescu ºi Matei mare. tole, cât mai de la început, Viºniec. Sã amintim ºi numele a lumii. S-a întrezãrit ceva din tru vocea bine lucratã ºi Carmen MIHALACHE aceastã aºteptare a noastrã, a prezenþa scenicã, în recitalul neavând curiozitatea de a vioaielor actriþe (din montarea spectatorilor îndrãgostiþi de „Verbele auxiliare ale inimii“, duce lectura pânã la capãt, ca teatru, la HOP-ul 2011? Doar un text interesant de Peter sã înþeleagã ceva din sensul Premiile Galei Tânãrului Actor HOP pe alocuri, dupã cum am mai Esterhazy. Cu bãieþii a fost mai întâmplãrilor, ce se legau, con- ediþia 2011 spus deja. Din cele ºais- uºor, în seria evidenþierii, ei fiind figurând un univers aparte. prezece fete înscrise la con- foarte zgârciþi anul acesta cu Deziluzie totalã, aºadar! - Premiul „ªtefan Iordache“, marele premiu al Galei Tânãrului curs, la secþiunea „Individual“, prezenþa la HOP. Cei care l-au Curiozitatea intelectualã, pofta Actor Hop, a fost acordat actriþei Diana Croitoru, care a inter- pretat, în secþiunea „Individual“, Versiunea Martei, dupã Karel Capek. - Premiul pentru cea mai bunã actriþã, secþiunea „Individual“, a Aniversare contemporanã fost acordat actriþei ªtefania Dumitru, care a interpretat Paricidul, dupã Ion Sava Festivalul Internaþional „Zilele Muzicii lui al patrulea disc din colecþia Muzicã de - Premiul pentru cel mai bun actor, secþiunea „Individual“, a fost Contemporane“ din ediþia XXV-a s-a desfãºurat camerã – a devenit piesã obligatorie în acordat actorului Andrei-George Gherghe, care a interpretat în perioada 4-7 octombrie cînd Bacãul a devenit Concursul de la Martigny. Preºul de Ion Bãieºu Capitala poeziei. La Sala „Ateneu“, pe scenã au Festivalul „Zilele Muzicii Contemporane“ a - Premiul pentru cel mai bun spectacol, secþiunea „Grup“, a fost fost prezenþi membrii fondatori ai Festivalului prilejuit, de-a lungul anilor întîlnirea cu creatori acordat spectacolului The H(eden) Garden, scenariu de Internaþional „Zilele Muzicii Contemporane“. În de marcã ai muzicii noi româneºti: Aurel Stroe, Alexandra Pîzgu, regia: Medeea Iancu, participã: Florin Vasile prima searã Ansamblul „Archaeus“ condus de ªtefan Niculescu, Anatol Vieru, pe care acum îi Cãlbãjos, George Dometi, Fulvia Mãdãlina Folosea, Alexandra Liviu Dãnceanu, într-un program dedicat ªcolii evocãm, graþie creaþiilor. Concertul orchestrei Odoroagã, Vlad Nemeº ºi Ioana Livia Predescu simfonice a fost dirijat, ca de obicei, de alt mem- de la Alcoi, cu lucrãri de: J. Gomariz, A. - Premiul „Sicã Alexandrescu“ (începând cu a V-a ediþie), pre- bru fondator - Ovidiu Bãlan –care a ales pentru miul special al juriului, s-a acordat actriþei Andreea Moustache, Romero-Ramirez, J. Orts, Fr. J. Molina, Fr. M. program Ison I ºi II de ªtefan Niculescu ºi l-a care a interpretat, în secþiunea „Individual“, Pãmântul, dupã Toledo, J. Maria Bru. acompaniat pe Horia Maxim în Concerthymne Moromeþii de Marin Preda Archaeus-ul nu mai are nevoie de prezentãri, pentru pian ºi orchestrã de L. Dãnceanu. - Premiul Yorik, oferit de cãtre revista Yorik, prin Editura ei având un palmares impresionant de opus-uri Un proiect pe care l-am gândit în ideea de a Nemira, s-a acordat actriþei Diana Croitoru, care a interpretat, în de muzicã nouã, pe care le interpreteazã cu marca aniversãrile lui Bacovia, Jora s-a con- secþiunea „Individual“, Versiunea Martei dupã Karel Capek plãcere ºi profesionalism. Iniþiator al primului cretizat în ultima searã a festivalului în care am - Premiul Timicã, oferit de Asociaþia Master Class, s-a acordat festival de muzicã nouã din România, Liviu acompaniat-o la pian pe mezzosoprana actriþei Bianca Ioan, care a interpretat Un an bisect de Walter Dãnceanu mãrturisea cã festivalul din Bacãu s- Antonela Bârnat în Cântecele pentru voce ºi Ben Har. a nãscut din dorinþa de a contura o identitate pian op.15 de Jora ºi „Odinioarã“ de Felicia culturalã a oraºului, fapt care i-a permis sã fig- Donceanu, ambele cicluri pe versuri bacoviene. Premiul Publicului ureze în anii ’90 în Larousse ca gazdã a unei Alexandra Dumitriu, Mihai Epuran, Simona Droangã din Trio „Ateneu“ au interpretat trio-uri importante întâlniri artistice. Secþiunea „Individual“ de: Marcel Mihalovici, Vlad Ulpiu, Cornel Pentru Trio „Syrinx“: Dorel Baicu, Dorin - Cea mai bunã actriþã: Bianca Ioan, care a prezentat Un an Þãranu. bisect de Walter Ben Hare; Gliga, Pavel Ionescu – întâlnirea cu muzica La reuºita Festivalului din acest an, au con- nouã a fost beneficã, ºtiut fiind cã asemeni - Cel mai bun actor: Andrei-George Gherghe, care a prezentat tribuit alãturi de Filarmonica „M. Jora“, fragmente din Preºul de Ion Bãeºu. „arheilor“, le-au fost dedicate compoziþii care i- Ministerul Culturii ºi Patrimoniului Naþional, Secþiunea „Grup“ au fãcut cîºtigãtori în competiþii internaþionale Consiliul Judeþean ºi Primãria Municipiului - Hamlet… eu sînt?!, dupã I am Hamlet de Richard James, cu din Japonia, Elveþia etc. „Concertino“ lui Viorel Bacãu. Radu Homiceanu ºi Radu Horghidan Munteanu – care ºi-a lansat în seara concertu- Ozana KALMUSKI – ZAREA

18 octombrie 2011 arte

Definitã ca o prezenþã Valentin CIUCà ce numim abstracþia liricã, remarcabilã în spaþiul cultural fiind desigur o relaþie dintre bãcãuan, naþional ºi inter- sunetul cromatic ºi topografia naþional, Cristina Ciobanu cosmicã. Fervoarea autoarei face prin pictura ei o perma- Cristina Ciobanu, este motivatã prin inteligenþã nentã demonstraþie de cre- ºi temperament ºi izvorâtã ativitate ºi de dãruire în pla- din nevoia unei utile evadãri nul valorilor simbolice. Ape- din constrângerile figurativ- titul creator nu se rezumã amprente ºi eresuri anecdoticului în favoarea doar la o impecabilã demon- identificãrii propriilor noastre straþie de virtuozitate plas- inventiv al unei totale abisuri. ticã, ci þinteºte la dialoguri de desprinderi de ceea ce Plurisemanticã, oferta substanþã în planul unui numim figurativ. În fapt, tre- Cristinei Ciobanu are ºi mesaj de coeziune în plan buie spus, cã structura sa dimensiunea eclatantã a estetic. Preocupãrile cotidi- artisticã, fie cã se exprimã configurãrii unui fel insolit de ene în sfera scenografiei la prin incitante dipticuri sau manual personalizat al artei Teatrul Bacovia, capacitatea polipticuri, surprinzãtoare ºi de a privi dincolo de vizibil, de a sugera complementar, incitante prin surpriza eliberaþi de comoditatea unui atmosfera spectacolului, formelor ºi arhitecturilor ce confort intelectual prea ade- metaforele decorului pot urmeazã traseele unor pulsi- sea oferit gratis. Or, înainte amplifica ºi nuanþa valorile uni creative stenice ºi origi- de a avea acces la delectãri textului dramatic ºi atmosfera nale. Suprafeþele, întotdeau- intelective autentice, trebuie de ansamblu a montãrii. na generoase prin elegantele fãcuþi necesarii paºi pe Asemenea preocupare volute spaþiale, genereazã o suprafaþa lunii... Cu riscurile potenþeazã revelator ideea remarcabilã dinamicã a de rigoare, desigur. Lecþia de de echipã ºi de solidaritate tuºelor, ideea de cerc, de liberate ºi de frumuseþe intelectualã. Pictoriþa are o spontanã volutã fiind ante- • Cristina Ciobanu susþine cupolele fragile ale revelatoare predispoziþie camera unui ideal arabesc. sã ne putem elibera cu aju- Animate de energia tuºelor spiritului, iar discursul pictural pentru libertatea imaginativã Relaþia dintre valoarea de asociazã formele visului ºi sugestivã, coerenþã ºi sur- torul unui salvator fir al arcuite spontan, vitale prin palimpsest a amprentei su- diurn ºi inefabilele avantaje prizã plasticã. Cultura imagi- Ariadnei. Dupã o asemenea anvergura dinamicã a for- gereazã contingentul, realul ale fanteziei. nii, exersatã în timp, asigurã aventurã, pictoriþa trece la un melor, amplele sale compo- chiar, privit prin intermediul În ansamblul expoziþional, complementaritãþi estetice, alt nivel de iniþiere, nivel ziþii reinventeazã spaþii te- sugestiei narative, culturale, ideea cã frumosul poate asocieri simbolice cu impact definit prin voluptoase curbe restre sau astrale în funcþie istorice, dimensiune a memo- exista ºi în afara conceptului, sugestiv, deseori memorabil. riei, aceea care adunã expe- ºi contracurbe ce sugereazã de pulsiunile propriei fiinþe. orice interpretare trebuie sã Dacã în scenografie relaþia rienþe anterioare, semne vagi infinitul universului. Ideea de libertate imagina- porneascã de la inefabil ca cu figurativul este cel mai ale altui timp. Practic putem Trebuie privitã pictura tivã, de armonie în raport cu stare de graþie a artei. Dreptul adesea utilã tramei textului, vorbi de ecourile timpului Cristinei Ciobanu ca un fel de tentaþiile haosului, reorga- de a visa cu ochii deschiºi nu în creaþia picturalã se grãbit, de miraculoase utopii. descãtuºare din rigorile nizeazã universul ºi-i con- este încã impozitat, astfel elibereazã de corsetul limita- Cristina Ciobanu, cu gene- realului spre a accede la un ferã, prin frumos, credibilitate. încât suntem liberi sã ne mai tiv ºi devine cu adevãrat rozitate, ne-a oferit ºansa alt palier iniþiatic ºi raportare Dacã asemenea compoziþii întâlnim uneori ºi cu noi liberã, purtatã spre orizontul unei autentice iniþieri, urmând la misterul universului. pot nedumeri pe unii, alþii, cu siguranþã se vor simþi atraºi înºine. Cristina Ciobanu a de aceste posibile aventuri fãcut o ofertã demnã de luat spaþiale ºi cromatice, ca în seamã. Datorãm artistei expresie a infinitului lumii. gratitudinea noastrã pentru Desigur cã unii vor rãmâne nobila ofertã spiritualã ºi doar la nivelul verbiajului încrederea cã privind cerul ne formelor aleatorii în timp ce vom întâlni cu eresurile unor alþii vor face pasul cãtre ceea nopþi albe... Arhitectura muzicalã a lui Olivier Robe O recentã apariþie a dirijorului Olivier Robe, discipol al re- numitului profesor de orchestrã Jorma Panula a încântat pu- blicul meloman la Sala „Ateneu“. Concertul pe care acesta l-a dirijat, într-o veritabilã construcþie arhitecturalã, cu Uvertura „Egmont“ ºi Simfonia a III-a „Eroica“ de Ludwig van Beethoven - este sinonim cu o nouã reuºitã artisticã. • Cristina Ciobanu Lucrãrile, minuþios studiate i-au permis acestui tenace ºef de orchestrã sã realizeze cu siguranþã, excelente frazãri muzi- Zilele Culturii Cãlinesciene cale, ce au subliniat tenta eroicã ºi în acelaºi timp dramaticã a discursului muzical. Ca în fiecare an, la Oneºti, între 23-25 sep- Paul Cernat, Elena Bulai, Teodora Stanciu, Tempouri juste, menþinute cu sensibilitate ºi aplomb de tembrie, au avut loc „Zilelele Culturii Carmen Mihalache, Tudorel Urian, Vasile orchestra bãcãuanã, care a rãspuns intenþiilor dirijorale, ges- Cãlinesciene“, organizate de Fundaþia Spiridon, Radu Aldulescu, Petru Cimpoeºu, tului ferm ºi bine articulat. Naþionalã „G. Cãlinescu“ în colaborare cu Emilia Boghiu, Andreea Brumaru, Dumitru Al doilea violoncelist solo la Orchestra Filarmonicã Regalã Primãria Municipiului Oneºti. ªi de data Brãneanu, Alfredina Iacobitz, Bogdan Hanu, din Flandra ºi finalist în Concursul Internaþional pentru dirijori aceasta, domnul profesor Constantin Th. Calistrat Costin, Dan Sandu, Ion Dragomir. de orchestrã de la Nurnberg, fãrã îndoialã, Olivier Robe este Ciobanu, un învingãtor, dupã cum frumos Juriul, prezidat de Alex ªtefãnescu, a acordat un dirijor în ascensiune. spune Alex ªtefãnescu în „România literarã“, premii traducãtoarei Elena Bulai ºi criticilor lit- Simfonicul organizat în parteneriat cu Centrul Cultural a vegheat asupra prestigioasei manifestãri, erari Ion Pop ºi Al. Cistelecan, personalitãþi Francez din Iaºi deschide seria unor întâlniri constante cu asigurându-i deplina reuºitã. Cea de-a 43-a tânãrul care a condus orchestre din Germania, Olanda, Italia, ediþie a cuprins vizitarea expoziþiei „Univers care s-au implicat, de-a lungul anilor, în buna cãlinescian“, prezentãri de reviste culturale, desfãºurarea a importantei manifestãri de la Finlanda etc. lansãri de carte, colocvii, recitaluri de poezie. Oneºti. Gânditã ºi însufleþitã cu devotament Solistul serii, Bogdan Zvoriºteanu, concert-maestru la Tema colocviului de la aceastã ediþie a fost: de Constantin Th. Ciobanu, secondat anul orchestra Suisse Romande (Elveþia) ºi profesor la „O tradiþie culturalã: G. Cãlinescu la Oneºti“. acesta de profesorul Gabriel Fornica, în deloc „International Menuhin Music Academy“, a interpretat Dintre invitaþii Zilelelor, îi amintim pe Ion Pop, uºoarele chestiuni organizatorice ºi nu Concertul nr.3 în re minor, compus în 1891 de Max Bruch. Al. Cistelecan, Ioan Holban, Aspacia Baciu, numai. Ozana KALMUSKI – ZAREA octombrie 2011 19 ateneu

Trecând în revistã „atitu- nea iubitei, fie întruchipare a dinile critice“ însumate undeva artei perfecte) vine dinspre cãtre finele cãrþii, dar ºi esplanada de ceaþã, având diferitele pãreri dospite drept atribute un pardesiu arareori oportun sub semnul Marius MANTA rose-fraise, un trup gracil, flori internetului, consider cã cel de gheaþã în pãr, dar ºi dorinþa care a avut ºtiinþa de a se de a cerca sonurile difuze ale apropia cel mai nimerit de unui pian. Tonurile minunate „finele dulceþuri“ ale lui George George Achim: „Dulceþuri compun mirarea, suprem edifi- Achim rãmâne Ion Pop. ciu al atitudinii poetice, cu rol Inventariind mijloacele stilistice de a „decortica“ ciudata logicã pe care autorul le foloseºte în din fructe târzii de pãdure“ a „întâmplãrilor diurne“. Prin a crea o lume a voluptãþilor urmare, devenim pãrtaºii unor diafane, Ion Pop puncteazã prezente în cartea apãrutã la Plecând dinspre aceste reali- clasice; lectura primei pãrþi a echivalenþe neviabile în ineditul portretisticii neobiº- Editura „Brumar“ – „Dulceþuri tãþi, aºadar oarecum de-a-ndoa- volumului sãu ar putea sã graniþele altor „ani“. Cuplul nuite a „personajelor“. Mai pre- din fructe târzii de pãdure“, de selea, dragi ºi explicite mi-au echivaleze cu o audiþie shuffle alunecã-n… eboºare („Toate cis, aflãm cum scriitura „se George Achim. „Marmaþia“ fost cele rostite de strãbunica on fie a „Anotimpurilor“ lui acestea însã þin de istoria fastã foloseºte de autori interpuºi prezintã o lume aparte, o lume Ana, cuvinte ce înlesnesc o Vivaldi, fie a „Concertelor bran- a clipei de-acum, pentru cã care preiau evocarea întã- încremenitã parcã în amintire, legãturã fireascã cu prima denburgice“. Ineditã este alãtu- mâine nici unul dintre noi/ nu rindu-i accentul de autentici- e asemenea unui muzeu în aer parte a volumului („Minunile vin rarea unor asemenea structuri ºtie ce poate urma, poate tate, însã nu uitã nicio clipã cã liber, ai cãrei protagoniºti re- înainte de înserare“): „sã fie o armonice înalte surâsului (vag) eboºa-n cãrbune negru- propune o convenþie la edifi- compun un arbore genealogic searã de iulie ºi bineînþeles parodic postmodern, George antracit a abia întrezãritului carea cãreia suntem invitaþi sã cu finalitate în alegorie. Aici, ograda sã miroase-a sulfinã – Achim apropiindu-se (nu o infern personal, frisonant ºi participãm, cu uneltele ºi tehni- abulic“) deoarece luciditatea e personajele sunt din cele mai ºi-mi zice deodatã ciudat ºi/ datã!) de Mircea Cãrtãrescu: cile de lucru expuse la vedere. „doar o inconfundabilã stare/ diverse, se miºcã ºi îºi vorbesc oarecum aspru: ai inima moale „Ea este o lianã prelungã. Aºa se face cã, în plinã greþoasã, o amarã umoare credibil, animând sub cuvenite ca noi, Lãzãrenii, bãiete, oare Doarme împletitã pe trupul lui./ desfãºurare a discursului mãsuri imaginea unei provincii verzuie maculând indecent ce s-o alege de tine?/ cã iute În somn i se muleazã fremãtã- descriptiv-confesiv ori obiecti- imperiale. În „Marmaþia“ însuºi asfinþitul acesta eteric“. se topeºte la frumos ºi la toare pe suflet. Somnul ei e vat în vocea «actorilor» sãi, discursul liric cunoaºte o altã Deºi încãrcatã de neolo- poetul se deconspirã ca «auc- frazare, apropiindu-se de dulce…“ („Achim Ana, nãscutã constelat cu diamante./ Ea gisme ce vin în special dinspre torialã instanþã», intrã în dialog evenimenþial. Chipul tatãlui, al Lazãr“). este un pinguin alb. Când e zona picturalului, poezia lui cu protagoniºtii, le înreg- mamei (probabil!), strãbunica, „Minunile vin înainte de fericitã îºi leapãdã dezinvoltã George Achim nu pãcãtuieºte istreazã, din când în când repli- moºul Nicolae, baba Ilca ori înserare“ adunã bucuriile în penele moi/ ºi se înfãºoarã cu din pricina inaccesibilitãþii; cile, amestecã de cele mai unchiul Mitru, cât ºi strãbunicul parte livreºti ale unui spirit o fundã imensã de mãtase totuºi, într-adevãr, am putea multe ori într-un dozaj echili- Todor ori Moº Simion – strã- înalt, ce îºi consimte propria aurie. La mulþi ani, mon vorbi despre prezenþa unui brat, limbajul lor autentic þãrã- strãmoºul vestit datoritã existenþã într-o intertextualitate amour,/ iatã cadoul meu pentru registru incantatoriu care va fi nesc cu cel modern, actual, „ceterii ºi horitului“, Victoruþ ale cãrei resorturi rãmân a fi tine…“ („Mic inventar de clipe condus, fie ºi pentru scurte detaºat, care este al sãu, în Hossu (vãrul bun al bunicului), descoperite odatã cu frenezia sublime“). Volumul se momente, cãtre o anarhie a calitate de autor“. dar ºi imaginea Ilenei sunt dim- simþurilor ce transcend reali- deschide de altfel cu un ton spiritului, cãtre o contra-vorbire Toate rândurile de mai sus preunã mãrci constante ale tatea. Imaginarul lui George liniºtit, menit a te invita în spaþi- în detrimentul a tot ceea ce sunt perfect justificate de cel unei proiecþii inedite cãtre un Achim deschide sonoritãþi ul unor irizãri melancolice, în poartã/ purta însemnele con- de-al doilea ciclu al poemelor trecut în parte re-inventat. armonice specifice muzicii pre- parte reflexive. Ea (fie imagi- sacratului.

Cum vorbim, cum scriem ML, MC

Greu de trecut de graniþa celor douã Câtã vreme nu se întâlneºte forma noastrã. E ca ºi cum la o intersecþie, grupe consonantice. Mãcar de-ar fi de singular seminariu, deºi este justifi- deºi semaforul aratã culoarea roºie, fost vreo vocalã, chiar ºi pe margine... catã etimologic (lat. seminarium), ºi pietonii traverseazã strada pentru cã Ce-ar putea sã însemne totuºi? Primul nici desinenþa -(i)i pentru a fi alipitã la ascultã de indicaþiile agentului de cir- gând pare sã ne ducã spre gândirea seminar, în vederea formãrii pluralului culaþie, mai actuale decât ale deja matematicã din Antichitate, când seminarii, rãmâne ca singurã soluþie bãtrânului stop.“ romanii notau mia prin M, suta prin C, forma terminatã în -e. Se admit ºi Iniþial, ML s-a dorit „minutul lingvis- iar jumãtatea ei prin L. Tot de la replici: „Bine, bine, dar DEX-ul din tic“, dar dupã câteva experienþe de matematicieni am împrumuta codurile 1996 spune altceva: seminar, semi- felul celei de mai sus, s-a convenit sã metru liniar (ML) ºi metru cub (MC), iar narii, cu varianta seminare, iar cel din se numeascã „memento“ sau „mo- de la oficiali posibile sigle ale unor 2009 inverseazã formele: seminar, ment“ lingvistic. Obiºnuinþa e veche, ministere: al Lucrãrilor ºi, respectiv, al seminare, cu varianta seminarii. Ce sã iar filologii ºi-au intrat repede în rol, Culturii. Ar mai fi o variantã ºi cu asta mai credem?“ Disputa se încinge cu deschizând bine ochii sau ciulind ure- chiar cã ne apropiem de adevãr: unii încã un argument: „DOOM-ul chiar chile la tot ce li se pãrea ciudat în dascãli ajung la înþelegere cu ºcolarii aºa consemneazã: seminar, semi- exprimarea curentã. De aici s-a nãscut ºi, pentru a face economie de timp, de narii/ seminare“. E clar cã am intrat ideea unei mape cuprinzând colecþii energie, de materiale, utilizeazã un într-o fundãturã, câtã vreme este invo- de greºeli din presã îndeosebi, cu cod comun. Dacã discipolul nu se catã lucrarea cea mai autoritarã: rezolvãri ºi explicaþii. „Am lucrat cu ridicã la înãlþimea pretenþiilor pro- DOOM-ul. „Da, zicem noi, dar se mare drag la portofoliul acela, care gramei, se alege cu una dintre impun douã precizãri: dicþionarele semãna cu un biblioraft burduºit de atenþionãri sau chiar cu amândouã, româneºti, ca de altfel din orice limbã, tãieturi din ziare, fotografii – cu tele- înscrise prescurtat pe caiet: „Mai ne ajutã conform înscrisului de pe fonul – ale reclamelor de prin oraº ori lucreazã!“ (ML) ºi „Mai citeºte!“ (MC). copertã. Dacã dorim sã ne lãmurim ale anunþurilor ocazionale. Am învãþat Parcã ne aminteºte de posibilele titu- asupra înþelesului unui cuvânt, apelãm foarte mult din toate“, ne-a spus N.T., laturi ale celor douã ministere de mai la un dicþionar explicativ, dar dacã realizatoare TV. sus... vrem sã aflãm cum se scrie sau cum Ce-i cu MC? Aici chiar cã este un Studenþii de la Litere, dar înainte de se pronunþã un anumit cuvânt, vom „minut cultural“, centrat pe evenimen- aceºtia absolvenþii din ultimii ani deschide un dicþionar ortografic, tul important care a avut loc sau se pãstreazã în cursurile lor de limba ortoepic ºi morfologic (DOOM)“. „ªi pregãteºte în urmãtorul interval de românã contemporanã cele douã atunci dacã DEX-ul din 1996 vorbeºte timp, în oraº sau în þarã. perechi de iniþiale înaintea expunerii aceeaºi limbã cu DOOM-ul, soluþia se Am amintit cele de mai sus pentru propriu-zise a unei teme. Sã dãm un aflã la punctul c), chiar dacã demon- cã Legea educaþiei naþionale (1/ 2011) exemplu: ML: Pluralul cuvântului se- straþia dumneavoastrã cu inexistenþa obligã profesorii de limba ºi literatura minar este a) seminarii; b) seminare; unui seminariu pare corectã.“ „Da, românã sã gândeascã un moment c) ambele. Urmeazã explicaþii foarte numai cã între timp a apãrut o nouã ortografic în cuprinsul fiecãrei lecþii. succinte, prefaþate de numirea cãii de ediþie a DOOM-ului, în 2005, care o Îmi permit o sugestie: sã-i solicite pe a ajunge la adevãr: tehnica refacerii anuleazã pe cea din 1982. Acolo se elevi sã gãseascã „perle“ în expri- (în cazul de faþã, a refacerii singularu- spune limpede: seminar, seminare. E marea din presa scrisã, de la radio- lui din plural): drept cã nu ni se dã nicio explicaþie a TV, dar ºi din cãrþi. Se vor alege cu o seminarii (pl.) › seminariu (sing.); renunþãrii la pluralul în -(i)i, ceea ce recoltã bogatã. Din pãcate! • Cristina Ciobanu seminare (pl.) › seminar (sing.). face ºi mai puternicã demonstraþia Ioan DÃNILÃ

20 octombrie 2011 revista revistelor

prin reviste, de aceastã datã înclinaþia cãtre simbol, mai are o singurã ºansã: de a cu un titlu la prima vedere inci- semnalez romanul lui Sterian romancierul gãseºte corespon- mai citi o datã. ªi tot aºa“. tant: „Au existat ºi evrei care au Dumitru Vicol, aflat în curs de dentul în mic al universului Apoi, Emil Nicolae dezvoltã spus adevãrul“. apariþie („Râpa Zbancului“). carceral sovietic în Instituþia de implicaþiile sintagmei „poezie nr.12, septembrie 2011 Cu bucurie, alãturi de colegii tip birocratic puternic ierarhizatã minorã“, raportatã la un scurt de la Porto Franco, îl aniversãm ºi cu funcþiuni fãrã sens, la modul istoric al receptãrii universului Am notat marginaliile lui pe Sergiu Adam, la cei 75 de ani. kafkian“. bacovian, comparând în fapt Marian Barbu, rânduri ce au Cu scopul de a prilejui o mai Venind dinspre istoria literarã, sensurile pe care le-a degajat nr. 3, iulie-septembrie 2011 drept punct de plecare excelenta bunã amintire, voi transcrie câte- îmbrãcându-ºi discursul într-o de-a lungul timpului aceastã ca- carte a Mariei Dobrescu „Cezar, va rânduri semnate Laurenþiu hainã vag didacticã, Mircea tegorie aparte a unei lirici fiul Xantipei“. Volumul se instituie Ovidiu Dunãreanu ne explicã Ulici: „Fãrã îndoialã, Sergiu Bârsilã e interesat de raporturile minore... Interesantã ºi chiar legãtura organicã ce se într-o referinþã notabilã pentru dintre eleganþã ºi lipsa de gust în Adam nu cautã mai deloc origi- actualã se dovedeºte ºi stabileºte mai ales între omul de receptarea mai concretã a imagi- pastelurile (ºi nu numai!) lui nalitatea în limbaj sau în acui- expunerea lui Dumitru Chioaru condei ºi „locul sãu de baºtinã“. nii poetului Cezar Ivãnescu. De Vasile Alecsandri. Vom urmãri tatea semanticã ºi bine face pen- „Alexandru Macedonski – prin Viorel Dinescu ne pune la dis- altfel, aflãm cã apariþia volumului tru cã acolo el n-ar gãsi-o; o (chiar pe mai departe, în ciuda limba francezã spre sine“. Ion poziþie un interviu din 2009 cu tocmai menþionat a fost posibilã presimte însã, cu o justã intuiþie a unei vieþi întrerupte) munca lui Roºioru descoperã plusurile Fãnuº Neagu – „Cred în bucuria graþie elementelor de bibliografie sinelui sãu poetic, ori în originalul Al. Th. Ionescu, dorinþa sa de a „unui roman al actualitãþii“, mai puse la dispoziþia autoarei de fiinþei sale lirice, atât ºi aºa cum ne restitui un veridic tablou al cuvintelor, în roadele împe- precis enumerã reuºitele lui recherii lor neaºteptate“. La însãºi fiica poetului. Constantin e structuratã ºi îºi potriveºte generaþiei ’80 – cu referiri directe Constantin Arcu din „Cocteil din Buiciuc ne invitã la o întâlnire cu prozã aº consemna paginile lui glasul în funcþie de el; cu firesc ºi cãtre proza scurtã marca Mircea cranii mici“, Editura Paralela 45. poezia lui Ioan Es. Pop, având Ioan Florin Stanciu ºi pe cele ale credinþã în ingenuitate“. Nedelciu. Peste doar o paginã – Emil Nicolae ne aºazã faþã în drept puncte de plecare douã lui Dan Perºa. Numãrul este ilus- Exemplific: „Nu fardez cuvintele, In memoriam Al. Th. Ionescu, faþã cu un alt Victor Brauner, mai dintre volumele sale: „Acasã e trat cu o micã parte a lucrãrilor lui nu le-ndulcesc./ Nu vând ºi nu semnat Mihai ªora. puþin cunoscut, cu epoca sa mereu în altã parte“ ºi „Unelte de cumpãr himere./ Adevãrul e mult Leo Butnaru ne prilejuieºte la („uteciºti, spioni, procese, Constantin Grigoruþã. Extrem de dormit“. Dinspre un asemenea mai frumos/ Decât orice „poezia lumii“ o întâlnire cu poe- transfugi“), fetiºuri etc. important, Lucian Gruia ne pre- unghi, luãm act de alegoria ce metaforã.// Nu cânt fãrã noimã la tul turc Fazil Husnu Daglarca, Sper sã nu greºesc, în 2008 zintã un proiect generos al regre- guverneazã universul amprentat sindrofii,/ Nu mã lamentez, nu poet ce propune o poezie a sub- apãrea la Ed. Marineasa tatului Gabriel Stãnescu, o de un singur topos, cel al caut vinovaþi/ Când nu ajung stanþei, invadatã de o metaforã „Caniculã în diamant“, pentru ca crestomaþie Petre Þuþea. Ileana Sighetului – devenit marcã iden- unde vreau./ Am orgoliul ca ºi atotprezentã, ce esenþializeazã în 2010 sã aparã „Spadda“, Ed. Marin îºi justificã plãcerea de a-l titarã: „Tentativele textualistului erorile sã-mi aparþinã./ ªi nu în progresie geometricã. Douã Eubeea citi pe Urmuz; Daniela Varvara ºi minimalistului Ioan Es. Pop de . Un poet ce meritã povestesc întâmplãri./ Doar exemple: „Am fost invitat/ în inim- urmãrit, cu un imaginar aparte, alãturã în chip fericit criticului Ion a scãpa de copleºitoarea putere melodia lor“ („Confesiune“) – le poeþilor lumii. La rându-mi,/ am Pop sintagma de „criticã com- a morþii sunt nenumãrate ºi sunt ce ne propune odatã cu aceastã Sergiu Adam. pus inima direct pe pãmânt – ast- primã etapã a poeziei sale „imag- pletã“, argumentând o aseme- sortite eºecului. Iar atunci poetul Ancheta Porto–Franco e con- fel/ invitând toþi poeþii în ospeþie“ nea echivalenþã. Cronica ideilor/ priveºte stoic ceea ce vede ºi ne inea sfâºierii, sau imaginile su- dusã de Sterian Vicol ºi („Invitaþie“); „Poate cã greimea puncte de vedere e þinutã de descrie fãrã menajamente prive- gestive ale zidului, ale roþii, ale urmãreºte, printre altele, des- întunericului/ sau poate iubirea/ o Alina Dumitriþa Alboabei, la care liºtea ce-l dominã“. În prezentul drahmei greceºti ori ale spadei, tinele produsului artistic în þarã, poartã,/ o duc, o aduc/ cãmilele imagini în care îºi încifreazã voi aprecia naturaleþea cu care numãr o reîntâlnim pe Aura împovãrate“ („Caravana“). Nu în cât ºi dincolo de hotarele ei, aspiraþiile, în cãutarea unui stil se miºcã prin spaþii generate de Christi cu trei fragmente lirice ultimul rând, Amalia Elena încearcã sã contureze un profil al propriu“. Un mare plus în dreptul „contramitologii“. aflate pe marginea unei realitãþi Constantinescu ne invitã la o lec- scriitorului secolului XXI, discutã colegilor de la Conta, pentru sur- vag vizionare. Deloc mai prejos, turã... obligatorie: Virgiliu despre organicitatea sublitera- priza plãcutã, de ce nu, de a ne poezia semnatã de Katya Kelaro, Gheorghe „Pornografia, maladia turii ºi revine asupra problemelor prezenta ºi un top al cãrþilor de unde extragem: „sunt o frescã secolului XXI“. Avându-l drept generate de apariþia unui numãr proaste, de evitat. zgâriatã, un graffitti/ legãtura din- impresionat de publicaþii cultura- referent pe Ilie Bãdescu, demer- tre bãrbat ºi femeie a murit/ mã le. În numãrul de faþã, rãspunde sul autorului are un caracter vãdit simt androginã pentru cã/ nu s-a tuturor acestor probleme Nicolae moralizator. Dacã Freud pune nãscut nimeni sã mã iubeascã Grigore Mãrãºanu. bazele începutului omului ca nr.6, septembrie 2011 atât de profund/ încât sã mã vin- Având un motto generos – entitate divinã, „pedofilul Kensey dece/ de rabie...“ („caut azil într- „Pentru cã am citit mult, mi s-au în- i-a desãvârºit opera prin Primele douã materiale sunt în un mit“). Iar dacã am zãbovit atât tâmplat multe lucruri“ (Borges) -, descoperirea ºi promovarea fapt cuvinte de rãmas-bun: de mult în grãdina poeziei, nu Magda Ursache stabileºte în «revoluþiei sexuale»“. nr.118, octombrie 2011 „Balustrada lui Johny“ – Dumitru vom trece nici peste Sorin manierã eseisticã câteva din Pãcuraru ºi „Adio, Mircea Lucaci, premiant al Concursului posibilele trepte ale lecturii, Conta Despre Apocalipsã ori Ivãnescu“ – Mircea Komartin. Naþional de Literaturã „Agatha explicând adesea subiectiv pro- extincþia omenirii altfel... Un edi- Mi-au plãcut palierele ludice Grigorescu Bacovia“. ªi pentru priile „legãturi“ cu textul literar. nr.7/2011 torial semnat de ªtefania din poezia lui Tomaz Salamun cã „în patria mea poeþii mor prea Cred cã marele plus al Oproescu, ce pleacã de la con- („Eu am un cal“), jongleriile devreme/ cu mult înainte de numãrului actual se leagã de Eleganta revistã din Piatra statarea cã specialiºtii de la The (non)lingvistice ale lui ªerban vreme/ mor puþin câte puþin pânã interpretarea criticã a Anei Neamþ are ºi de aceastã datã un Economist fac previziuni despre Foarþã. Rãzvan Þupa ne propune li se scurge tot sângele din Dobre, cea care se opreºte conþinut bogat, care prin dis- un posibil sfârºit genetic, ce va ºi o anchetã, interesatã de liber- poezie“, evident, nemaiapucând asupra „Cânticelor þigãneºti“ punerea materialelor, prin con- lovi planeta în decursul mai mul- tatea formelor fixe. Rãspund: ziua de poveste când ar fi fost (Miron Radu Paraschivescu), secvenþa unitarã viziunii, reu- tor etape, sfârºitul tragic gãsin- ªerban Foarþã, Octavian timpul „sã-ºi mãnânce amãrâta aflate între cântecul de lume ºi ºeºte sã faciliteze fericite puncte du-se în apropierea anului 5000. Soviany, Gabriel H. Decuble, aia de pensioarã“ ºi tocmai pen- abile exerciþii intertextuale, capa- de tangenþã între diverse arte. George Anca se aflã sub sem- Cedry2k, Norzeatic, Raku (ultimii tru acest aspect, fix pentru asta, bile de a investi în noi câmpuri Editorialul lui Adrian Alui nul paginilor memorialistice: prezenþe inedite, colportate de parcã înþelegem mai bine demer- semantice. Gheorghe urmãreºte starea evocã o parte din întâlnirile cu pe web ori din hip-hop), Chris sul poetului, crezul sãu ultim cã nefericitã a societãþii, aflatã deja filozoful Constantin Noica, în Tãnãsescu. Mai consemnez o „acolo sus cineva mã citeºte/ în „în spatele“ istoriei, fiind implicit timp ce regretatul George foarte bunã traducere a lui paradis îngerii ºi-au fabricat bi- co-pãrtaºã la sfârºitul ierarhiilor. Pruteanu prezintã prima parte Mateiu Caragiale cu „Cele trei blioteci din lemn de stejar cu Fenomenul de internaþionalizare dintr-un „Jurnal cu Eminescu“; hagialâcuri“ (Andrei Popovici), furniruri/ frumos aranjate pe a valorilor pare sã fi avut un efect Alexandru Moraru numãrã „70 de un eseu interpretativ asupra autori pe selecþii de opere omnia nr.9, septembrie 2011 pervers asupra culturilor, rapor- ani de la deportãrile sovietice din poeziei lui Cortazar. Mi-a plãcut prima“... tate la propriul spaþiu de formare. Basarabia ºi Bucovina“. Ioan poezia Ritei Chirian, dar ºi a Deºi puþin cam târziu prezen- Vorbim acum despre „culturi eco- Dumitru Denciu întreprinde o Violetei Savu (în traducerea tatã, cronica lui Dumitru nomice“, lipsite de valoare, cul- cercetare asupra numelui Elenei Ciobanu); un mare plus Ungureanu la „Viaþã ºi cãrþi“ turi opulente, din spaþiul cãrora dacilor, urmat de Ion Coja ºi al pentru textul Adinei Zorzini („Ich (Nicolae Manolescu) se va „bate“ latura esteticã este din ce în ce sãu studiu despre avatarurile habe Angst!“). De final, Rita cu ideea cã „Manolescu încearcã mai evident împinsã cãtre un unui sufix traco-dacic, cât timp Chirian: „corpurile noastre plu- sã inducã ideea cã toate ceva ce riscã a rãmâne nedefinit. Florin Micu Iliescu justificã tesc peste oraº ca niºte delfini greºelile trecute sunt fãrã mare De la Nietzsche la Fukuyama, de traseul cuvântului „de la paradig- morþi/ încã mai sunt nopþi în care importanþã ºi, oricum, nu mai nr. 7-8-9/ 2011 la Orwell la deºertificarea ma creaþiei la paradigma con- aºtept întunericul ºi/ pielea ta îmi intereseazã pe nimeni“. Aºadar, României, sunt toate diagonalele sumului cultural“. Schimbând despre El Lider Maximo al scriito- arde gura ca azotul lichid// abia Aniversare semnalatã de aceluiaºi cub al nonsensului, total registrul, Vlad Cubreacov rilor, altfel... ne târâm în halate/ suntem douã cãtre Mircea Coloºenco, semn al stãrii hibride, devenitã ne mãrturiseºte una dintre marile Format în climatul nonconfor- vagoane ruginite peste care Hortensia Papapdat – Bengescu mist de la Junimea, Constantin avatar al haosului. Într-o ordine figuri ale ortodoxiei militante, rãsare o lunã roºie/ respirã/ este prezentã printr-o fiºã- Stan debutase înaintea celebru- diferitã, acelaºi Adrian Alui Anatolie Tihai – misionar moartea nu ajunge acolo unde portret, extrem de interesantã, lui volum „Desant ’83“ cu un Gheorghe ne înlesneºte o întâl- basarabean în Japonia. Despre nu e niciun fir de praf/ moartea publicatã în cunoscute lucrãri roman intitulat „Carapacea“. De nire cu Ioan Flora, de la care integrarea rromilor ne vorbeºte nu vine unde miroase a deter- lexicografice datorate lui Robert aici, peste ani, Nicolae Oprea reþinem cã cititorul „are din ce în Paul Everac (nimic nou, destul genþi/ moartea nu se atinge de Laffont ºi Valentino Bompiani, la descoperã „totalitarismul sovietic ce mai mici ºanse pentru cã, de plat!), Mihai ªtirbu ne prezintã pielea frecatã pânã la sânge/ Editura Bouquins, Paris, în cinci sub þinta ironiei unui prozator dragul de el, autorul de poezie, „un document senzaþional“, mai moartea nu-ºi varsã maþele pe ediþii succesive. român“. Din intervenþiile critice este din ce în ce mai predispus la precis un discurs þinut de rochia de muselinã albã a mary- Deºi nu sunt un adept al frag- aflãm cum „valorificându-ºi mistificãri de toate felurile, de Benjamin H. Freedman, con- linei monroe...“ mentelor de prozã „aruncate“ resursele ironico-sarcastice ºi întins capcane. Aºa cã cititorul silierul preºedintelui W. Wilson, LecTop octombrie 2011 21 ateneu

„Frate Fiodor Mihailovici D. riei, vor merge mânã în mânã. deja nimeni nu mai crede cã Glucksmann crede cã atacurile frumuseþea va salva lumea de la 11 septembrie au marcat dar cineva naivul gândeºte intrarea într-un timp istoric în cã lumea Ion FERCU ar trebui sã salveze care provocarea metafizicã va fi frumuseþea...“ una nouã: „a supravieþui, înseam- Leo Butnaru nã a supravieþui urii“. Comen- tatorii atrag atenþia, din perspec- Prin subteranele tivã literarã, asupra ultimului Eroii lui Bulgakov, capitol al lucrãrii lui Glucksmann, amintind de faptul cã literatura „avocaþii“ (1) rusã din a doua jumãtate a se- lui Dostoievski dostoievskiene colului al XIX-lea a profetizat prin Puºkin, anticipat prin În celebrul roman al lui bulgakovian este definit ºi ca sau nu a spus, a scris sau nu a În ce mã priveºte, am îndrãznit Dostoievski ºi prevãzut prin Bulgakov, Maestrul ºi Margareta, roman-mit în care îºi fac simþitã scris aºa ceva Dostoievski? sã glosez la aceastã mare temã Cehov, ofensiva nihilismului. Zice Koroviev-Fagot, cadrilatul excen- prezenþa reminiscenþele literare, Mai întâi am încercat sã-mi cu un scurt poem, scris la sfârºitul Nicolae Drãguºin: „La fel cum tric, din nu mai puþin excentrica dar ºi autoreminiscenþele ce le dau la maxim memoria, ca sã aflu secolului trecut ºi publicat în volu- Tolstoi ºi Cehov cereau þarului sã suitã a lui Woland, recurge, pen- conferã caracterul de «cãrþi dacã mi s-a întâmplat sã întâl- mul „Pe lângã ºtreang, steag ºi intervinã, în 1891, pe fondul Ed. Dacia tru a obþine accesul în restauran- totale»“. nesc undeva la marele prozator înger“ ( , 2003); poem ce foametei, la fel cum Émile Zola are ºi un… versant românesc: tul Casei Griboedov, la un sub- ideea cu Frumuseþea. Parcã da… lansa celebrul «J’accuse!», luând „Scrisoare în zona liberã dintre terfugiu: la somaþiile funcþionarei Leo Butnaru sau Dar unde anume?... Uite, de aici apãrarea cauzei Dreyfus, sau Rai ºi Iad“: cu registru, care nu permite ºi regretul cã de cam mulþi ani nu „Cineva, naivul, =d= cum Albert Camus protesta îm- nimãnui sã intre înainte de a-i fi am recitit Dostoievski… ªi câte gândeºte Frate Fiodor Mihailovici D. potriva comunismului, intelectu- verificat legitimaþia de scriitor, altele nu am mai recitit… Ar tre- deja nimeni nu mai crede cã alul trebuie sã explice resorturile Koroviev aduce în discuþie cã lumea…“ bui, dar… Cam suntem lipsiþi frumuseþea va salva lumea profunde ale terorismului, dincolo numele lui Dostoievski. Secondat de… darul timpului necesar pen- de planuri ºi strategii militare. Un O singurã datã l-am întâlnit pe tru revenirile necesare. dar cineva naivul gândeºte de motanul Behemoth, acesta se cã lumea terorism care începe în nihilism ºi angajeazã într-o demonstraþie de fabulosul Leo Butnaru ºi, preþ de Acum câteva sãptãmâni, la cãruia i se opune puterea de a câteva clipe, am discutat – se Iaºi, l-am întâlnit pe unul dintre ar trebui sã salveze toatã frumuseþea, în sprijinul frumuseþea... crede în a crede“. Într-un interviu putea altfel? – despre exegeþii creaþiei lui Fiodor cãreia aduce, la început, argu- =b= acordat Lucreþiei Bârlãdeanu Dostoievski. În inconfundabilul Mihailovici – pe Serghei Belov, mente de bun-simþ, „terestre“, Domnule Lucian Blaga (Foaie Naþionalã, octombrie pentru ca apoi sã insinueze cã el sãu stil, cultivând mereu para- venit din Sankt-Petersburg la 2010, Interviuri pariziene), doxul, zâmbind, a lãsat în aer o vã rog a nu vã supãra însuºi ar putea fi Feodor manifestãrile legate de comemo- însã Monica Lovinescu face trimitere fermecãtoare îndoialã cu privire Mihailovici în persoanã. Replica rarea a 100 de ani de la moartea în ultima vreme (sper la aceeaºi lucrare a lui la faptul cã Dostoievski ar fi spus ezitantã a funcþionarei unui alt mare prozator, Lev nu cea de pe urmã…) Glucksmann: „Singurul care face vreodatã cã „Frumuseþea va („Dostoievski a murit“) provoacã Tolstoi. [De altfel, fãrã a-l consi- de cum merg la þarã aceastã legãturã cu totalitarismul, salva lumea“. Cumva, scriitorul reacþia promptã a lui Koroviev: dera pe autorul romanului constat cã de tip comunist, este André „Protestez! Dostoievski e nemuri- rezuma admirabil un fragment al „Rãzboi ºi pace“ rival… – sau, veºnicia a murit la sat… Glucksmann în (…) Dostoievski tor!“ Iatã-l, aºadar, pe eroul lui unuia dintre grozavele sale cine ºtie? – Dostoievski îi scria Leo Butnaru“ la Manhattan. Ce vrea sã spunã Bulgakov, în postura ineditã, de poeme: „ Frate Fiodor Mihailovici soþiei (în decembrie 1874): «Ieri prin asta? În Posedaþii (Demonii; „avocat“ al lui Dostoievski. Textul D./ deja nimeni nu mai crede cã/ am citit în „Grajdanin“ n.n., I.F.), Dostoievski a imaginat lui Bulgakov este admirabil frumuseþea va salva lumea/ dar (Cetãþeanul) cã Lev Tolstoi ºi-a Dostoievski à situaþia nãscãtoare de nihilism, cineva naivul gândeºte cã lumea/ (Editura Cartier, Bucureºti, 2006, vândut romanul (Anna Karenina) care este complotul din roman. ar trebui sã salveze fru- Manhattan pag. 189): la „Russki vestnik“ (Vestitorul Adicã, Verhovenski îºi spune cã museþea...“ I-am scris apoi lui „- Sunteþi scriitori? întrebã la rus), 40 de coli, cu câte 500 de în fond nu poate sã aibã în jurul Leo Butnaru, solicitându-i sã mã „Pentru Bukovski, la fel ca ºi rândul ei (…). ruble coala... Iar mie nu se lui niºte instrumente docile, decât dumireascã. Reproduc aici, cu pentru Glucksmann, comunismul - Indiscutabil, îi rãspunse puteau hotãrî sã-mi dea barem dacã le asociazã într-o crimã voia domniei sale, rãspunsul: instituþional a cãzut, însa ceea ce demn Koroviev. 250 de ruble, pe când lui Tolstoi, comunã, inutilã. Oroarea care s-a „Ba, nu dragã Ioane, nu aceea a rãmâne sunt reziduurile sale. - Legitimaþiile dumneavoastrã? fãrã probleme, i-au plãtit câte petrecut la New York (11 septem- repetã femeia. fost opinia mea... definitivã! Înainte de a se dizolva în prezent, 500! Mda, prea ieftin mã preþui- înainte de a fi cãpãtat o formula brie, 2001; n.n., I.F.) dã pretext - Comoara mea... începu duios Era vorba de o nuanþã, de o esc ei, fiindcã eu îmi duc exis- formulã-chintesenþã a lui instituþionalã prin forþele de secu- sã spunem, cum spusese Koroviev. tenþa din muncã». Aceastã con- Kennedy la Berlin când s-a pus - Nu sunt comoarã (…). Dostoievski, mai... de bazã, sã ritate ale statelor totalitare, teror- statare amarã consunã, dramatic, problema izolãrii Berlinului (în - O, ce pãcat! fãcu deziluzionat zic aºa. Asupra temei am ismul are propriul sãu început în cu remarca lui Vigny: A te naºte chiar conduita omului. Starea psi- aclamaþiile mulþimii) : «ªi eu sunt Koroviev ºi urmã: Ei, dacã nu vrei revenit ºi chiar am publicat, fãrã avere e cea mai mare acum o sãptãmânã, un scur- hologica a unor indivizi de revoltã berlinez». Aºa trebuie sã spunem sã fii o comoarã, ceea ce ar fi fost nenorocire…] Colegul de pe tisim eseu pe blogul meu, în raport cu puterea statalã a ºi noi – ºi eu sînt newyorkez. Însã foarte plãcut, n-ai decât sã nu fii! malurile Nevei mi-a spus exact microeseu intitulat «Cineva, devenit, în scurt timp, o filosofie nu-i adevãrat cã atacul face parte Uite ce vreau sã-þi spun: Ca sã te urmãtoarele (eram împreunã cu naivul, gândeºte ca lumea...». existenþialã detectatã de gândi- nici din sfârºitul Istoriei, nici din convingi cã Dostoievski este scri- Nichita Danilov ºi cu poetul din Prin urmare, îl vezi aici: torii timpului: Dostoievski, ºocul de civilizaþie. Terorismul nu itor, trebuie neapãrat sã-i ceri Moscova Evgheni Stepanov): http://leo-butnaru.blogspot. Nietzsche“, scrie Nicolae este o civilizaþie, nici mãcar legitimaþia? Pãi, ia dumneata la «Fraza este din romanul Idiotul, Drãguºin (Omul ºi ispita nihilistã, com. Adicã, adagiul de bazã metafizicã nu este. Pentru cã întâmplare cinci pagini din orice dar sunã altfel: „Krasotoiu spa- România liberã, 29 septembrie roman al lui ºi te vei convinge, dostoievskian e, totuºi: «Prin oamenii care se pregãtesc acolo siotsea mir“ (Prin frumuseþe 2007). În Celãlalt capãt (Nicolae fãrã nicio legitimaþie, cã ai de-a frumuseþe lumea se va sal- pentru intrarea în paradisul lui lumea se va salva)» I-am mulþu- Conade, Editura Curtea Veche, face cu un scriitor! ªi-apoi, cred va...», precum ºi încerc sã Allah se spalã bine, se curãþã sã mit dlui Belov, chiar dacã, revenit Bucureºti, 2006), Victor cã nici nu avea legitimaþie! Ce spun. (…) Mã bucur cã ne reîn- fie gata pentru femeile care îi la Chiºinãu, cãutând în celebrul Tismãneanu brodeazã pe pãrere ai? se întoarse el spre tâlnim în preajma Sãrbãtorilor aºteaptã. Asta e împlinire eroticã, roman, fraza am gãsit-o totuºi aceeaºi idee: „Nimeni nu mai este ºi nu metafizicã. Îmi pare rãu, dar Behemoth“(…). de Iarnã, va urez tuturor ferit astãzi de posibile atacuri - Dumneavoastrã nu sunteþi Crãciun fericit! Confratern în… prima variantã, cea mai invo- asta e. Presupun cã sunt inter- catã: „Frumuseþea va salva teroriste. Ne aflãm într-un rãzboi pretãri eronate ale Coranului“... Dostoievski, zise cetãþeanca pe Leo“. planetar, în care inamicul, cu care Koroviev cãuta s-o Cred cã pentru istoria literarã lumea“. Bineînþeles, memoria dlui Nikolai Berdiaev (Filosofia lui Belov, coleg aflat la vârsta de 76 mijloace violente valorilor Dostoievski, Institutul European, zãpãceascã. acest punct de vedere este foarte esenþiale Luminilor (…), spre a - Cine ºtie, cine ºtie, obiectã interesant, motiv pentru care, tot de ani, putea sã-ºi permitã o micã Iaºi, 1992, pag. 57) sintetizase, ºi imprecizie. E de înþeles, pentru cã cita titlul unei lucrãri a lui el, nihilismul lui Verhovenski: pezevenghiul. cu acordul Autorului, îl reproduc: Glucksmann, Dostoievski a venit ni se mai întâmplã ºi nouã... Dar „Calea liberului arbitru, ce înain- - Dostoievski a murit, zise „Îmi zic cã rar confrate-scriitor în Manhattan, promoveazã un totuºi, unde se aflã varianta – teazã, ºerpuind înspre crimã, se femeia, dar nu prea convinsã. care nu a folosit sau nu s-ar fi nihilism pe care mulþi pacifiºti de prima, a doua? – „Prin frumuseþe întrevede mai limpede în - Protestez! exclamã cu gândit sã foloseascã în vreun bunã credinþã îl ignorã. Nicolae lumea se va salva“? Dragã citi- înflãcãrare Koroviev. Dostoievski context anume celebrul, seducã- Drãguºin ºi Victor Tismãneanu Demonii. În acest roman sunt torule, dai de ea în „Fraþii e nemuritor!“ torul adagiu «Frumuseþea va fac trimitere la André scoase în evidenþã urmãrile fatale C. Ivanovici, într-un interesant salva lumea». Mi s-a întâmplat ºi Karamazov“. ªi ea, aceastã vari- Glucksmann – „Dostoievski a ale demonizãrii (…) fiind posedat eseu, „Mihail Bulgakov ºi romanul mie sã apelez, nu o singurã datã, antã, trebuie consideratã de Manhattan“ (Robert Laffont, de o idee falsã, Piotr Verhovenski mitologic“ (http://www. unibuc.ro/ la metafora în cauzã. Dar, la un bazã, Prin Frumuseþe subînþe- Paris, 2002). Dostoievski era se desfigureazã din punct de studies), argumenteazã cã ideea moment dat, citesc la Erofeev (nu legându-se Chipul Mântuitorului, prezent în Manhattan prin teroris- vedere uman. În comparaþie cu apropierii lui Bulgakov de mai sunt sigur dacã la Venedikt Chipul lui Hristos. Între cele douã tul nihilist a cãrui imagine o Raskolnikov, dezagregarea uma- Dostoievski nu este întâmplã- sau la Viktor… pare-se la Viktor, variante ale adagiului existã, descrie în „Demonii“, pe seama nã a mers mult mai departe, Piotr toare! : „Tot în cheia romanului- totuºi, în Enciclopedia sufletului însã, o deosebire, ºi nu doar de personajului Pyotr Verhovenski, Verhovenski e capabil de orice în mit interpreteazã romanul rus…) cã – reþine, lume! – nicãieri nuanþe… Fraza din Idiotul (scrisã cel care îl dubleazã practic pe numele «ideii» sale, considerã cã Maestrul ºi Margareta ºi exegetul în opera lui Fiodor Mihailovici prima, în ordine cronologicã, Neceaev, autorul „Catehismului totul este permis. Pentru el, nu sârb M. Iovanovici, care consid- Dostoievski nu veþi gãsi „o atare 1868) e una de plan ideatic revoluþionarului“. Dostoievski mai existã om, el însuºi nu mai e erã cã Bulgakov ºi-a însuºit ºi a frazã“ (care, ar reieºi, i se… secund, dacã ne gândim cã în este invocat nu doar pentru cã om. Deja am ieºit din împãrãþia parodiat principiile poeticii din atribuie). În primul moment, am Fraþii Karamazov (1880) este ilustreazã o tipologie, ci pentru cã umanului pradã unei stihii inu- romanul dostoievskian Fraþii rãmas de-a dreptul contrariat de solicitatã contribuþia lumii însãºi este vocea criticã a nihilismului ºi mane, sinistre“. O stihie numitã Karamazov. Ambele fiind roma- respectiva aserþiune dubitativã. ªi întru salvarea sa (prin frumuseþe). a socialismului revoluþionar care, nihilism – astãzi, terorism con- ne-mister, a cãror intrigã o des- – hai prin lume! Cu cercetatul, cu În primul caz, lumea pur ºi sim- o datã cu afirmarea conceptului temporan – stihie dureros de cifrãm numai în epilog, romanul întrebatul, cu precizatul: A spus plu… „aºteaptã“ sã fie salvatã. „luptei de clasã“ ca motor al isto- exact anticipatã de Dostoievski.

22 octombrie 2011 ateneu

Tãria mea constã în faptul cã scãpat aº fi putut înmãnunchia – îmi vorbesc despre slãbiciunile mele. spun cu regret – o veritabilã antolo- gie… A fi liber înseamnã, nu o datã, a te autolimita. Constantin CÃLIN Doar în teama de Dumnezeu sînt „Mai întîi sã dãm hranã sufletului ºi liniºtit. în al doilea rînd corpului“. (Platon) Neîndoielnic, lectura e un aliment Monarhia nu poate funcþiona decît pentru suflet. Cîþi încep, însã, „mai într-un climat religios: „Pricepeþi cã întîi“, ziua cu o lecturã? stãpînirea vi s-a dat de la Domnul ºi Curios în marginile firescului, nu Vorbe scurte puterea de la Cel Preaînalt“. (Înþelep- mi-am transformat curiozitatea într-o ciunea lui Solomon“ 6,3) Chiar dacã la profesie. Pot fi acuzat de indiferenþã, Nu-mi place izolarea, dar mã simt O sutã de uimiri simple sînt nimic instalãri jurã pe Biblie, preºedinþii nu nu ºi de indiscreþie. foarte singur ori de cîte ori ajung în faþã de o uimire fecundã. Aceasta mai pricep aceasta. Dumnezeu nu mulþime. Dacã aº fi întrebat, aº propune ca poate fi anticamera unei descoperiri. figureazã între factorii care le-au motto pentru orice alegeri urmãtoarea hotãrît succesul. Ei binemeritã doar Mã rog zilnic sã rãmîn cinstit (în Ca sã te aperi trebuie neapãrat – vorbã a lui Democrit: „E o ruºine sã fii vorbe ºi fapte), aºa cum mã rog pen- de la „popor“. cum susþin unii – sã recurgi la vicle- guvernat de unul mai prost decît tine“. tru pîine. Pîinea se cumpãrã sau se nie? împrumutã, cinstea – nu. „Cartea ta fiind groasã, te citesc printre picãturi“, mi-a declarat. De aci „Revolucion es construir“. În prin- Vocea e atitudine. Temã: despre inanitatea talk-show- cipiu, aºa ar trebui sã fie. Dacã rezum urilor. Ar fi bine sã pot zice ca poetul: iatã încã o întrebare pe care nu mi-am acþiunile întreprinse la noi dupã ‘90, Intrîndu-mi în casã, Nicolae Caciuc, „De vorbiþi mã fac cã n-aud“. pus-o: Cum e mai bine – sã fii citit rezultã altceva. „Revoluþia“ a fost – ca un consãtean, fost maistru la „dintr-o suflare“ sau „printre picãturi“? sã rãmîn la verbele spaniole – Combinatul de Prelucrarea Lemnului, Ce s-a pierdut faþã de altãdatã? sînt Un hîtru ar putea rãspunde cã „acabar“, „terminar“. Distrugere ºi jaf. a formulat surprinzãtor de exact un întrebat. S-au pierdut valorile legate depinde cine e cititorul: dacã e un adevãr pe care eu m-am abþinut pînã de inimã: cultura inimii, generozitatea Speranþa e o formã de loialitate. acum sã-l exprim: „Biblioteca este bi- domn sau o doamnã. serica dumneavoastrã“. inimii, delicateþea inimii. Avem din ce Observator bun e acela care în ce mai puþini „oameni de inimã“. Statul la geam ºi privitul pe geam: Aºijderea, „inimoºi“. rãmîne neobservat; ceilalþi sînt repor- E firesc, oare, sã te întrebi ce plecãri ratate. teri. gîndeºte un cîine? Am fãcut-o vãzîn- Pe cãi personale am ajuns la ideea du-l pe unul în staþia de autobuz. maiorescianã cã nu trebuie sã-þi Minciuna submineazã sãnãtatea Privea lumea comprehensiv, cu o exploatezi literar patima. Scrisul bun Sînt douã feluri de idiosincrazii: unui popor. „inteligenþã“ superioarã tuturor. mi se pare azi a fi cel reflectat, echili- cele insuflate de alþii („Cum poþi sã-l brat, ferm. citeºti pe, sau cum poþi sã stai de Negreºit, ºi presa care nu educã Cea mai bunã asigurare, cel mai vorbã cu…“) ºi cele nãscute din expe- are dreptul de a exista, dar la… re- rîvnit cîºtig: munca. Doar cel „mîntuit“ poate formula rienþe directe. Astfel, eu chiar dacã aº educare! O întrebare pe care ar fi timpul sã ceva adevãrat, pregnant, de o justeþe auzi cã X a dat o capodoperã – lucru, La fel ca ura, admiraþia are inerþiile mi-o pun: în ce anume m-aº putea clasicã. evident, imposibil – nu m-aº întoarce ei. considera „înþelept“? Avînd în vedere de la hotãrîrea de a nu mã mai intere- vîrsta, în ceva ar trebui sã fiu. Nu mai sîntem deloc „aristotelieni“. sa de scrisul sãu. Odatã instalatã sila În absenþa mãsurii, comerajele Stagiritul spunea: „Cine nu judecã pe sau indiferenþa, nu mai pot face paºi alunecã în cleveteli ºi, mai grav, în În þara noastrã româneascã copii la tinereþe, îl judecã copiii pe el la delaþiuni. democraþia a fost frumoasã doar în bãtrîneþe“. înapoi. stadiul de intenþie, auroral. Îndatã ce „Cine nu crede în ce spune s-a trecut la aplicaþii, s-a urîþit brusc, „Vae, Vae, Vae terre ubi Dominus ba a ºi stîrnit nostalgii dupã dictaturã. În ziua de azi, mai mult decît în tre- pregãteºte pe acela care nu va crede cut, normalitatea e o valoare. vitiosus et Consiliarius imperitus et în ce face“, cugeta Iorga. Aºa au pro- malitiosus est“. / „Vai, vai, vai acelei cedat cei mai mulþi dintre politicienii, Cert, nu sînt inteligent nici faþã de Ca ºi versul nescris, gîndul nenotat activiºtii ºi energumenii aproape tutur- indispoziþiile mele, darãmite faþã de þãri unde stãpînul e pãcãtos, supusul or partidelor noastre din secolul XX: ale altora. pare cel mai frumos. Din cele ce mi-au rãzvrãtitor, oficiantul lacom ºi con- au pregãtit pãturi de impostori, inºi silierul nepriceput ºi rãutãcios“. De care au vorbit în lozinci fãrã a crede în observat cã, pentru a-l „echilibra“, tra- nimic. ducãtorul a crezut necesar sã com- Întrebare veche: „Vinovãþia sursei“ pleteze textul cu douã personaje pe poate fi „absolvitã“ de „sfinþenia desti- care realitatea le impusese memoriei naþiei“? Rãspunsul meu e, categoric, sale: cetãþeanul nemulþumit ºi nu. Pentru justificare, mi-l iau aliat pe funcþionarul rapace. Fie în versiunea Isus Sirah, care avertiza: „Nu nãdãjdui latinã, fie în cea româneascã, „vaierul“ în jertfa nedreaptã…“ (35,13) „Jertfa acesta ar merita pus pe clãdirile pu- nedreaptã“ nu-i niciodatã cea „ruptã de la (propria) gurã“, ci cea alcãtuitã blice (de la cea a Preºedinþiei la din prisosuri obþinute prin înºelãciune primãrii), ca memento. sau prin rapt. Vorbele înþeleptului sînt valabile ºi pentru cei de azi, „marii În epoca blogurilor, mai crede cine- donatori“ din mari averi nemuncite, va în chinurile „muncii literare“? ilegitime (cu oricîte acte le-ar proba), fundamental imorale. Improvizatorilor, mãrturisirile lui Prea mulþi de „Doamne, Doamne!“ Flaubert, Eminescu, Caragiale, te pot duce la blasfemie, cãci, Rebreanu le par, probabil, ridicole. inevitabil, ajungi nu numai sã ameste- N-au timp, cã altminteri ne-ar arãta ei ci, ci ºi sã confunzi sacrul cu profanul. ce scriitori buni pot fi!… Tinerii – am observat – ignorã ade- sea cronologiile ºi n-au remuºcãri Figura în care mã recunosc: sînt dacã încurcã secolele trecute. Pentru „ca unul ce adunã vie de pe urma ei, singura dimensiune certã a timpu- culegãtorilor…“ (Sirah 33,20) Im- lui e prezentul, care – îºi închipuie – portant nu mi se pare sã mã dureazã, ºi dureazã, ºi dureazã… fotografiez lîngã grãmezi de coºuri Decenþa te limiteazã, constrîngerea pline, ci ca din puþinele boabe strînse te anihileazã. • Cristina Ciobanu sã scot un vin bun. octombrie 2011 23 meridiane BBaaccoovviiaa îînn lliimmbbaa eenngglleezzãã

Lacustrine Lead

Profoundly sleeping were the coffins of lead, So many nights I’ve heard the rain, And flowers of lead and the funeral gown – I have heard matter as it wailed... I stood all alone in the vault... it was windy.. I am alone, and my mind The leaden garlands were creaking. Is wandering to the lake dwellings. Upturned in his sleep, my leaden love lay On flowers of lead, and I started to call him It feels like sleeping on wet boards, By the corpse all alone I stood... it was cold... And his wings of lead hanging loosely. And from behind a wave is slapping – I start from sleep, begin to wonder If I pulled back the bridge from shore. Spring Notes

A void in history extends, Early green, early green Pure bud, all white and pink I find myself in the same era... Dream of azure and of blue I sense, because of so much rain, I still see you, I still hear you. The solid piles sinking down. By the fountain your tune plays It is signalled with its fire On the clear field. Sun, o sun So many nights I’ve heard the rain, By my whole ailing body Early green, early green I have been startling, have been waiting... Subject to the game of times. Pure bud, all white and pink I still see you, I still hear you. I am alone, and my mind On a willow pipe, a maid Dream of azure and of blue. Is wandering to the lake dwellings. Spring, o spring Traducere de Elena Ciobanu Întotdeauna m-a fascinat Cinema afectatã. Millioane de oameni mor modul în care se promoveazã un din cauza virusului, dar con- film, mai ales când încerc sã secinþele de naturã emoþionalã descopãr dacã imaginea exte- sunt absente. Existã multe rioarã ºi conþinutul corespund cu Inflaþie de vedete momente în care mã distrage numãrul mare de vedete. Nu mai adevãrat. „Contagion“ („Pericol (Marion Cotillard) este trimisã în întãreºte acest lucru. Dar stu- mor. Moartea personajului inter- Nevãzut“) nu face excepþie. Este am timp sã mã gândesc la soarta Hong Kong pentru a depista ori- diourile vor profit, mai ales þinând pretat de Gwyneth Paltrow a fost un film în regia lui Steven personajelor, când îl vãd pe John ginile bolii. Populaþia este cuprin- cont de climatul economic actual. utilizatã intens în campania de Soderbergh, promovat ca un Hawkes apãrând brusc pentru a sã de panicã, însã declaraþia unui Când un film nu este neapãrat promovare ºi a stârnit curiozitatea thriller profund, menit sã te þinã în rosti cele douã replici pe care le jurnalist (Jude Law), care susþine destinat maselor, studioul ameri- publicului larg. suspans pânã în ultimul minut. are în scenariu. cã s-a vindecat cu un medicament can mereu se va asigura sã Însã este posibil ca un film sã Imaginea nu corespunde însã cu bazat pe Forsiþia, le redã spe- Cu toate acestea, e de înþeles realitatea. Pe de o parte, îmi pare schimbe acest lucru. Primul lucru sufere din cauza a prea multor nevoia de a face un film cu ranþa. Farmaciile sunt luate cu pe care îl face studioul este sã vedete. În timp ce „Contagion“ a bine cã am vãzut un film fãrã asalt de cãtre oamenii disperaþi sã încasãri mari la box-office. Însã explozii la fiecare douã minute, gãseascã nume celebre care vor reuºit sã mã mulþumeascã din necesitatea unui numãr atât de obþinã medicamentul, însã mulþi atrage publicul. Steven punct de vedere intelectual, nu a încercãri evidente de a masca o cad victime bolii misterioase, ca mare de fire narative nu este, mai lipsã de conþinut. Pe de altã parte, Soderbergh este un regizor cu avut acelaºi efect din punct de ales când multe dintre ele nu sunt urmare a încãlcãrii carantinei. multe filme celebre în palmares vedere emoþional. Ca urmare a simt cã am fost înºelatã, Din primul moment se poate necesare sau sunt introduse cu deoarece, în ciuda temelor intere- („Traffic“, „Erin Brockovich“, numãrului mare de fire narative, ajutorul unor cliºee tipic hollywoo- observa decizia regizorului de a „Ocean’s Eleven“), dar nu e personajele sunt slab dezvoltate. sante pe care le abordeazã, face un film realist. „Contagion“ diene. Cel mai important exemplu „Contagion“ nu a reuºit sã se cunoscut majoritãþii precum Majoritatea au o singurã dimensi- apare în partea a doua a filmului, este filmat ca un documentar, de Steven Spielberg. Însã, Gwyneth une, ajungând la punctul de a desprindã complet de cliºeele la cadrele strânse pânã la lipsa unde personajul interpretat de Paltrow, Matt Damon, Jude Law ºi deveni marionete. Personajul lui marca Hollywood. muzicii de fundal, încât privitorul Marion Cotillard este rãpit în Hong Kate Winslet sunt. Metoda de a Jude Law este exemplul tipic de Beth Emhoff (Gwyneth are impresia cã este martorul unei Kong de un epidemiolog pentru a face profit e simplã: veniþi sã jurnalist profitor, iar cel interpretat Paltrow) se întoarce în Statele conversaþii adevãrate, nu al unei obþine vaccinuri pe care sã le Unite dintr-o cãlãtorie de afaceri scene de film. Când îºi face vedeþi vedetele nominalizate sau de Matt Damon nu pare afectat ducã în satul sãu. Evenimentul în Hong Kong. Peste douã zile apariþia ºi muzica de fundal, eºti câºtigãtoare de premii Oscar, deloc de moartea fiului ºi a soþiei este forþat, introdus în ultimul moare din cauza unei boli cuprins de un sentiment de veniþi sã vedeþi care dintre ele lui. Ca privitor, nu sunt nici eu moment, ca ºi cum s-a realizat necunoscute. Acelaºi lucru se spaimã ºi încerci sã te calmezi, dintr-odatã faptul cã filmul nu este întâmplã cu fiul ei. Soþul acesteia, zicându-þi în gând: „E doar un suficient de comercial pentru a fi Mitch Emhoff (Matt Damon), este film.“ Discuþiile de naturã politicã pe placul publicului larg. Mai mult, pus în carantinã, unde aflã cã ºi medicalã sunt interesante ºi e antagoniºtii sunt toþi de origine este imun la virus. Împreunã cu de admirat faptul cã regizorul nu asiaticã, o tentã oarecum xeno- fiica sa, acesta încearcã sã plece insultã inteligenþa publicului, fobã, care diminueazã calitatea fil- din oraº, însã rãspândirea virusu- refuzând sã simplifice exagerat mului. lui ºi impunerea unei carantine îi conversaþiile. Îmi pare totuºi „Contagion“ nu este un film împiedicã. În acelaºi timp, doc- foarte rãu cã nu pot spune acelaºi rãu. Modul realist în care este torul Ellis Cheever (Lawrence lucru despre tot filmul. Într-adevãr, descris virusul e de apreciat, însã Fishbourne) o trimite pe Erin „Contagion“ are momente strãlu- lipsa empatiei, numeroasele fire Mears (Kate Winslet) sã inves- cite, însã, când un regizor îºi narative ºi existenþa unor cliºee tigheze cauzele morþii lui Beth propune sã facã un film atât de greu de ignorat dãuneazã. Filmul Emhoff, în timp ce alþi cercetãtori realist, se pot observa foarte uºor introduce prea multe elemente, (interpretaþi de Elliot Gould ºi exagerãrile sau greºelile. tratate insuficient ºi necorespun- Jennifer Ehle) încearcã sã „Contagion“ nu e un film co- zãtor, þinând cont de faptul cã gãseascã un vaccin pentru a mercial. Faptul cã premiera a avut dureazã numai 106 minute. combate virusul. Leonora Orantes loc la Festivalul de la Veneþia Antonia GÎRMACEA

Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECI Redactor-ºef: Carmen MIHALACHE ªtefan RADU (s.g.r.) Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU Contabilitate: Aniºoara TOMA Culegere text: Niculina MOISÃ 59484650000582 8 • Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: [email protected] • • Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 • • Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •