Elemente Lexicale Straromanesti
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Alexandru Pele Elemente lexicale străromâneşti Această carte apare cu sprijinul CONSILIULUI JUDEŢEAN BIHOR, în special a Domnului consilier Radu Pavel Matei, care a răspuns cu multă solicitudine iniţiativei publicării acestei cărţi. Un sprijin deosebit a acordat iniţiativei noastre P.C. Părinte Teodor Cristea, Eclesiarhul Parohiei Bisericii cu hramul „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” - Biserica cu Lună -, moştenitoare de drept şi de fapt prin statutele ei a Fundaţiei Jiga, moştenire ce dorim, din tot sufletul, să revină în această biserică, după cum însuşi fondatorul ei a dorit şi a lăsat. Neprecupeţit a fost efortul Domnilor David Voicu şi mr. (r) Daniel Ştefănuţiu, Directori de Proiect pentru promovarea operelor istoricului Titus Livius Roşu şi scriitorului Alexandru Pele. Diligenţe întru apariţia acestei cărţi au mai făcut Editura SCHEDA (Dl. Mircea Vac) şi Societatea cultural-ştiinţifică AdSumus (preşedinte: Dl. Octavian Blaga). Copyrightul lucrărilor scriitorului Alexandru Pele aparţine Doamnei Amalia- Rodica Ţîmpău, fiica autorului. Alexandru Pele Elemente lexicale străromâneşti Ediţie îngrijită de Octavian Blaga Editura Scheda Oradea, 2010 Elemente lexicale străromâneşti NOTA EDITORULUI Cartea de faţă reuneşte mai multe studii ale lui Alexandru Pele, ale căror fir unitar îl reprezintă demontarea unor greşeli de interpretare a etimologiei unor lexeme româneşti. Alexandru Pele se apleacă cu precădere asupra cuvintelor româneşti cărora li s-a atribuit, netemeinic, etimoane maghiare, demonstrând că multe dintre acestea aparţin, de fapt, limbii române dinaintea contactului vorbitorilor ei cu limba maghiară. Bun cunoscător al limbii vecine, autorul repoziţionează, argumentând solid, semnul de provenienţă a unui număr însemnat de cuvinte, care provin în maghiară din română, şi nu invers, stabilind reguli fonetice prin care maghiara a încadrat cuvinte româneşti în lexicul ei, în baza graiului crişan, adică a variantei limbii române cu care maghiarii s-au aflat, de- a lungul timpului, în contact mai apăsat. Nădăjduim că a venit vremea - la aproape două decenii de la dispariţia prematură a autorului acestor cercetări - ca lingviştii să absoarbă şi să decanteze informaţiile furnizate de studiile de faţă (ca şi de celelalte, unele încă inedite), din spatele cărora transpare o inteligenţă sclipitoare, un spirit sistemic şi un volum imens de muncă. ~ 5 ~ Alexandru Pele NOTĂ BIOBIBLIOGRAFICĂ Alexandru Pele (n. 17 septembrie 1934 – d. 17 august 1995), scriitor, eseist, cercetător, s-a născut în satul Păuşa, comuna Nojorid din judeţul Bihor. A fost membru al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din România, membru al Societăţii Oamenilor de Ştiinţă şi Scriitorilor din Bihor, membru fondator al cenaclului „Horenii”, membru fondator al „Vetrei Româneşti” - filiala Bihor şi fondator al Editurii Abaddaba. A fost autor al mai multor inovaţii şi raţionalizări la „Întreprinderea de Alumină – Oradea”. La 18 noiembrie 2000, sub egida Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte din Oradea, a fost instalată pe Şcoala din Păuşa o placă memorială donată de Editura Abaddaba. O stradă din Oradea îi poartă numele. În timpul vieţii i-a apărut o singură carte: Moartea fantasticului. Fenomene paleoastronautice româneşti (Oradea: Lumina, 1994). Postum, prin îngrijirea fiicei autorului, Amalia Ţâmpău, au văzut lumina tiparului: Etnonimele românilor, I Valah. Etimologie ancestrală şi areal istoric (Oradea: Abaddaba, 1996) Cerul cuvântului, poezii (Oradea: al cincilea anotimp, 1997) „Vidul demografic” şi matematica. Ipoteze în subsidiar (Oradea: Abaddaba, 1998) Sunetul umbrelor, poezii (Oradea: Abaddaba, 1999) Etnonimele românilor, II. Dac şi get (Oradea: Abaddaba, 2000) Perenitatea elementelor lexicale dacoromâne (Trecerea lui u semivocalic la v în cazul împrumuturilor din română în maghiară; Vechimea şi aria palatalizării lui p; Vechimea sufixului -aş în limba română; Elemente lexicale străromâneşti) (Oradea: Adsumus, 2001) Elemente lexicale româneşti în vocabularul limbii maghiare (Oradea: Adsumus, 2004). Aşteaptă în manuscris, printre altele: Vocabular istoric dacoromân, Columnele limbii române, Elemente lexicale autohtone în toponimia bihoreană etc., lucrări care, împreună cu precedentele, angajează o nouă perspectivă asupra lexicului românesc, în special prin studiul toponimelor. ~ 6 ~ Elemente lexicale străromâneşti LEXEME STRĂROMÂNEŞTI. EXEMPLE I. Oraş, un derivat vechi românesc Oraşele în Dacia Dicţionarele limbii române consacră oraşului următoarea definiţie: “Aşezare omenească importantă, care constituie un centru administrativ, industrial, comercial, politic şi cultural” (DLRM, p. 65) sau formulată altfel: “Formă complexă de aşezare omenească cu dimensiuni variabile şi dotări industriale, având de obicei funcţie administrativă, industrială, comercială, politică şi culturală; urbe” (DEX, p. 631). Celelalte sensuri, formate ulterior, nu prezintă prea mare importanţă, de aceea nu le vom mai menţiona. Din punct de vedere istoric se pare că oraşul a apărut “în perioada trecerii de la orânduirea comunei primitive la cea sclavagistă (în unele ţări la cea feudală), ca urmare a dezvoltării activităţii meşteşugăreşti şi a procesului de separare a meşteşugurilor de agricultură. În cursul istoriei oraşele şi- au schimbat profilul în funcţie de formaţiunile social-economice în care el s-a dezvoltat”. “Primele oraşe au apărut în mileniile IV-I î.e.n., în Mesopotamia, Egipt, Siria, Asia Mică, India, China ş.a.”. “O mare dezvoltare au cunoscut-o oraşele din Grecia antică (când a apărut o nouă formă a oraşului, oraşul-stat, “polisul”) şi din Imperiul Roman (coloniile). “Pe teritoriul României oraşele au apărut în secolele VII-VI î.e.n. (coloniile greceşti de pe ţărmul dobrogean al Mării Negre) şi apoi în secolele I-III ale e.n., în Dacia Romană” (DER, III, p. 595). “Atât în Dacia cât şi în Moesia, modul de viaţă adoptat de locuitorii polisurilor de tip grec sau ai municipiilor şi coloniilor întemeiate de romani era de un nivel foarte ridicat. Mărturie, în această privinţă, stau ruinele dezgropate în zilele noastre în cetăţile de pe litoral, la Tropaeum Traiani, în preajma taberei militare de la Troesmis, sau în Transilvania, la Sarmizegetusa-Ulpia Traiana, la Apulum, Napoca şi în numeroase alte locuri” (DIVR, p. 445). Ion Horaţiu Crişan aduce unele precizări de o importanţă deosebită: “un oraş întărit al geţilor, pe malul drept al Dunării, este pomenit de Arrianus în legătură cu expediţia lui Alexandru Macedon din anul 335 î.e.n”. “Geţii înspăimântaţi mai întâi ei fugiră spre un oraş care se afla la o depărtare de o parasangă de Istru. Când văzură că, lăsând în frunte pe călăreţi, Alexandru duce în grabă falanga de-a lungul fluviului, pentru ca nu cumva pedestraşii să fie încercuiţi de geţii care stăteau la pândă, geţii părăsiră oraşul, care nu era bine întărit” (Burebista, p. 275 ). Dar şi alte mărturii vin să confirme faptul că în Dacia antică existau aşezări omeneşti de tip urban. Între aceste mărturii amintim elementul lexical dacic dava, care era, cităm: “denumire geto- dacă pentru oraş. Dava era de fapt un centru tribal, respectiv o aşezare mai însemnată, de obicei întărită, asemănătoare cu oppidum-ul celtic... ” (DIVR, p. 225). Despre stadiul înalt de dezvoltare al societăţii geto-dacice stau mărturie toponimele compuse cu sufixul -dava, în număr destul de ridicat, între care amintim: ~ 7 ~ Alexandru Pele - Argedava (St. trac., p. 69); - Buricodava (Burebista, p. 321); - Buridava (St. trac., p. 89); - Buteridava (Burebista, p. 362); - Capidava (NT, nr. 43, p. 9); - Carsidava (RIGC, p. 41); - Clepidava (Burebista, p. 268); - Cumidava (St. trac., p. 149); - Dausdava (NT, nr. 43, p. 9); - Desudava (NT, nr. 40, p. 11); - Dokidava (Burebista, p. 323); - Giridava (NT, nr. 43, p. 9); - Jidava (PDV, p. 112); - Marcodava (RIGC, p. 41); - Muridava (RIGC, p. 72); - Netindava (Burebista, p. 322); - Patridava (DIVR, p. 453); - Perburdava (Burebista, p. 321); - Petrodava (Burebista, p. 322); - Piroboridava (Burebista, p. 97); - Ramidava (St. trac., p. 161); - Recidava (RIGC, p. 70); - Rusidava (RIGC, p. 81); - Sagadava (NT, nr. 43, p. 9); - Sangidava (RIGC, p. 41); - Sargedava (Burebista, p. 82); - Scaidava (NT, nr. 43, p. 9); - Sucidava (Burebista, p. 91); - Susudava (Burebista, p. 270); - Tamasidava (Burebista, p. 97); - Uscudava (NT, nr. 40, p. 11); - Utidava (Burebista, p. 322); - Zargedava (Burebista, p. 89); - Ziridava (Burebista, p. 32); - Zusidava (RIGC, p. 41) ETC. Departe de a epuiza numeroasele toponime formate prin compunere cu elementul dacic dava, dorim doar să amintim prezenţa în afara spaţiului dacoromân a hidronimelor: - Lendava (în RSF Iugoslavia); - Ondava (în RS Cehoslovacă), care se circumscriu alături de multe altele ariei traco-dacice. Vom reveni asupra lor. O privire atentă asupra unora dintre toponimele de mai sus ne dezvăluie forme care au şi astăzi în limba română aceeaşi identitate semantică, după aspectul lor formal: -Argedava ar putea fi cetatea de pe Argeş sau chiar Cetatea Argeş; - Buridava, cetatea burilor; - Capidava ar putea însemna Cetatea Capului; - Desudava aduce mult cu forma “Desucetate”; - Jidava se aseamănă cu Cetatea Jiilor olteneşti; - Marcodava pare să exprime ceva în legătură cu antroponimul Marcu; ~ 8 ~ Elemente lexicale străromâneşti - Muridava se pare că ar conţine elementul lexical mur, “zid”, sau chiar murul (plantă); - Patridava pare legat de lat. patrem; - Petrodava reprezintă numele actualului oraş Piatra-Neamţ (MI, 150, p. 26), cu o locuire neîntreruptă. - Scaidava se aseamănă cu rom. scai; - Susudava pare a indica o cetate