Gheorghe Vlădescu Răcoasa Biobibliografie
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti Gheorghe Vlădescu Răcoasa Biobibliografie Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti Seria: Biobliografiile Directorilor BCU „Carol I“ din Bucureşti, 4 B i o b i b l i o g r a f i e 1676 referinţe a d n o t a t ă Biblioteca Centrală Universitară „Carol I“ din Bucureşti Gheorghe Vlădescu Răcoasa 1895-1989 Bucureşti 2012 Lucrare elaborată în cadrul Serviciului Cercetare.Metodologie Redactor principal Elena Bulgaru Redactori Dana Stoica, Dinu Ţenovici Colaboratori Carmen Goaţă, Şerban Şubă Tehnoredactare Alina Frantiuc Coperta 1 Gheorghe Vlădescu Răcoasa ISBN 978-973-88947-4-7 „Răcoasa n-a cerut şi nu va cere nimănui nici o demnitate şi nici o favoare, poate revendica însă respectul cuvenit unei dăruiri cinstite şi totale a fiinţei sale clasei muncitoare şi avant-gardei sale politice, precum şi o reabilitare morală şi politică îndreptăţită de lupta sa fără ezitări şi fără rezerve pentru cauza mare a socialismului şi patriei.“ Gheorghe Vlădescu Răcoasa, Arhiva BCU „Carol I“, Dosar nr.355 CUPRINS Primul „relaţionist” al sociologiei gustiene, de Zoltán Rostás …….…………X Argument…….……………………….………………………………………XV Abrevieri……..…...………………..………………………………………...XIV Cronologia vieţii şi operei………..…..……………………………………..XX 1. OPERA…………………….………………………………………………….1 I. SOCIOLOGIE…………….………………………………………..1 1. Volume………………………………………………………..1 2. În volume……………………………………………………...2 2.1. Studii. Articole……………………………...………2 2.2. Comunicări. Conferinţe……………………………..3 2.3. Evocări. Comemorări. Omagii……………………...3 2.4. Prefeţe……………………………………………….3 2.5. Bibliografie………………………………………….4 2.6. Interviuri…………………………………………….4 3. În periodice……………………………………………………4 3.1. Studii. Articole…………………………………...…4 3.2. Cronici. Dări de seamă. Rezumate………………….9 3.3. Comunicări. Conferinţe……………………………20 3.4. Recenzii. Comentarii………………………………20 3.5. Evocări. Comemorări. Omagii……………………..25 3.6. Interviuri…………………………………………..26 3.7. Bibliografie………………………………………..26 3.8. Necrologuri………………………………………..27 II. POLITICĂ……………………………………………………….27 1. În volume ……….…….……………………………………...27 2. În periodice……..…………………………………………….27 2.1. Studii. Articole…………………………………….27 2.2. Cronici. Dări de seamă. Rezumate…….………..…30 2.3. Note, recenzii, comentarii…………………………37 2.4. Evocări. Comemorări. Omagii…………………….38 2.5. Discursuri………………………………………….38 2.6. Polemici……………………………………………39 2.7. Interviuri…………………………………………...41 2.8. Informaţii. Comunicate de presă………………….41 2.9. Necrologuri………………………………………..43 III. CULTURĂ. ÎNVĂŢĂMÂNT..…………….…………………..44 1. În periodice………………………………………………….44 1.1. Studii. Articole…………………………………….44 1.2. Cronici. Dări de seamă. Rezumate………………...46 1.3. Recenzii. Comentarii………………………………52 1.4. Polemici……………………………………………55 1.5. Evocări. Comemorări…….………………………...55 1.6. Interviuri…………….….…………………………..56 1.7. Informaţii. Comunicate de presă……..…………….56 1.8. Necrologuri…..…….……………………………….57 IV. ARTĂ………..…………………………………………………...59 1. În periodice………………………………………………….59 1.1. Cronici de artă……….……………………………..59 1.2. Interviuri………………………………………….. 68 V. FILOSOFIE. PSIHOLOGIE……..……………………………..68 1. În periodice…………………………………………………..68 1.1. Cronici. Dări de seamă. Rezumate………………...68 1.2. Recenzii……………………………………………68 VI. BIBLIOTECI…………………………………………………….70 1. În periodice…………………………………………………70 1.1. Studii. Articole…………………………………….70 1.2. Interviuri…………………………………………...71 VII.VARIA…….……………………………………………………71 1. În periodice………………………………………………….71 2. OMUL ŞI OPERA ÎN TIMP: REFERINŢE CRITICE ………………..72 A. Referinţe generale…………………………………………………72 1. Bibliografii. Biobibliografii. Indici de revistă………………74 2. Enciclopedii. Dicţionare. Ghiduri…………………………...75 B. Referinţe speciale…………………………………………………..75 I. SOCIOLOGIE………………………………………………..75 1. Volume………………………………………………………75 2. În volume……………………………………………………80 2.1. Studii. Articole…………………………………….80 2.2. Interviuri…………………………………………...80 2.3. Note. Semnalări……………………………………81 3. În periodice……………………….………………………….81 3.1. Studii. Articole………………………….……….…..81 3.2. Cronici. Dări de seamă. Rezumate ……..…………..82 3.3. Recenzii. Comentarii ………….…………….……...84 3.4. Interviuri…………..………………………………...85 3.5. Note. Semnalări……………..………………………86 II. POLITICĂ………….…………………………………………...87 1. Volume………………..……………………………………87 2. În periodice.……..………………………………………….89 2.1. Studii. Articole……………………………………..89 2.2. Cronici. Dări de seamă. Rezumate……….………...91 2.3. Polemici……………….…………………………..102 2.4. Interviuri…………….…………………………….103 2.5. Informaţii. Comunicate de presă…………….…….103 2.5.1. De la Uniunea Patrioţilor…………………….103 2.5.2. De la Partidul Naţional Popular…………..….106 2.5.3. Departamentul Minorităţi…..………………..138 2.5.4. Ministerul Afacerilor Externe..……………...162 III. CULTURĂ. ÎNVĂŢĂMÂNT………….……………………..167 1. Volume…………..…………………………………………167 2. În volume….……………………………………………….168 3. În periodice………..…………………………..…………...168 3.1. Studii. Articole……………………………………168 3.2. Evocări. Omagii…………………………………..169 3.3. Polemici…………………………………………..169 3.4. Informaţii. Comunicate de presă………………….169 IV BIBLIOTECI……….….………………………………………173 1. Volume…….………………………………………………173 2. În periodice………………………………………………..173 2.1. Studii. Articole……………………………………173 V. BIOGRAFIE………..………………………………………….174 3. ACTE. DOCUMENTE. CORESPONDENŢĂ………………………….174 1. Acte. Decrete………………………………………………..174 2. Documente inedite………...……………………………….180 3. Corespondenţă……………………………………………...181 4. Scrisori primite……………………………………………..181 5. Scrisori trimise…………….………………………………..182 6. Scrisori în ciornă…………….……………………………...184 Indice de nume………………………….………………………………….185 IX Primul „relaţionist” al sociologiei gustiene Nu este uşor să scrii despre personajul central al acestei biobibliografii, Gheorghe Vlădescu Răcoasa, dacă vrei să surprinzi foarte succint întreaga sa activitate. Cei care cunosc la nivelul culturii generale Şcoala sociologică de la Bucureşti (din ce în ce mai puţini la număr, chiar şi între sociologi) nu cred că au reţinut mai mult decât faptul că a fost primul asistent al profesorului Dimitrie Gusti la catedra de Sociologie a Universităţii din Bucureşti. Acesta nu însemna nicidecum un statut nesemnificativ, dar pe parcursul perioadei interbelice sociologii Anton Golopenţia, Traian Herseni, Henri H. Stahl şi Mircea Vulcănescu au ajuns la notorietate mult mai mare în această funcţie. Cel puţin aşa pare, dacă urmărim abordarea strict sociologică a atelierului gustian. Dacă însă studiem şcoala gustiană în maniera istoriei sociale ca formaţiune relativ distinctă de intelectuali, concentrându-ne pe realitatea ei cotidiană, eliminând metodic valorizările, interpretările ulterioare (şi modificările acestora), importanţa lui Vlădescu Răcoasa nu scade în ansamblul şcolii sociologice din perioada anilor ’20-’30. Întrucât dezvoltarea şi funcţionarea unei şcoli ştiinţifice presupune şi alte funcţii decât aceea de cercetător de teren sau de bibliotecă. O şcoală sociologică are nevoie de o mare capacitate de diseminare a ideilor noi, căci legitimitatea socială a formaţiunii nu poate fi asigurată doar prin coerenţa teoretică imanentă a sistemului promovat. Profesorul Dimitrie Gusti a fost conştient de la bun început de acest fapt şi a fost conştient, de asemenea, şi de importanţa presei şi a altor forme de promoţie. Ar fi greu de judecat acum motivul pentru care Profesorul, mutat de la Iaşi la Bucureşti în 1920, a acceptat îndată să-l ia ca asistent tocmai pe tânărul Gheorghe Vlădescu Răcoasa, dar este cert că a apreciat şi a cultivat calitatea de gazetar cultural al acestuia. Pentru că Vlădescu Răcoasa fusese atras de presă încă de pe vremea anilor săi de liceu de la Bârlad. După „războiul cel mare”, paralel cu munca desfăşurată la Universitate, a practicat gazetăria cu toată pasiunea unui tânăr intelectual interesat de orice noutate din viaţa culturală şi ştiinţifică. X Ca asistent al lui Gusti, Vlădescu Răcoasa a participat la organizarea Institutului Social Român, a Seminarului de sociologie, dar mai ales a furnizat ziarelor şi revistelor vremii relatări despre cele întâmplate în cadrul Şcolii. A fost ecoul, „amplificatorul” sociologiei promovate de Dimitrie Gusti încă din primii ani ai activităţii acestuia la Bucureşti. Ar fi o greşeală să credem că reţinerea lui la catedra lui Gusti s-ar fi datorat exclusiv rolului său de „purtător de cuvânt” al Profesorului. Gheorghe Vlădescu Răcoasa a fost un sociolog autentic şi inventiv şi nu se poate uita că a avut un rol important în demararea cercetărilor de monografie sociologică la ţară. Într-un interviu realizat în anul 1985 (şi publicat în Sala luminoasă, Edit. Paideia, Bucureşti, 2003, p.361-379) profesorul Vlădescu Răcoasa, atunci în vârstă de 90 de ani, mi-a mărturisit: „eu i-am sugerat profesorului Gusti o cercetare pe teren sociologică, cu orientarea justă, de a observa faptele, de a studia consecinţele lor, legăturile care există în foarte multe sate – asta ar fi extraordinar de interesant. Şi atunci Gusti a făcut ochii mari aşa, şi a zis: «Da! Ia, ocupă-te tu, fă la seminar!». Şi am făcut la seminar, doi ani de zile, dragă, am pregătit terenul, cum se face o cercetare la sate, cum trebuie făcut.” Poate nu a fost singurul motor al plecării la prima monografie sociologică, aceea de la Goicea Mare, în 1925, de vreme ce „întoarcerea la sat” începuse deja să se înfiripeze în mediul politic, şi mai ales în cel intelectual. Dar este cert că primele relatări despre monografia sociologică din presa bucureşteană i le datorăm lui Vlădescu Răcoasa. Practic, tot ce a fost scris pe agenda preocupărilor gustiene (care cuprindea varii domenii pe lângă sociologia monografică) a ajuns la cunoştinţa