458382683-Codul-Lui-Lucifer-Editia
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
H a v e il h a v u l im h a c o il h a v e i l . (LB. EBRAICĂ: D eşertăciunea deşertăciunilor , TOATE SÎNT DEŞERTĂCIUNE.) ECLESIASTUL 2 CODUL LUI LUCIFER C e l m ai m a r e p ă c a t a l o a m e n il o r E FRICA, SPAIMA DE A PRIVI ÎN FAŢĂ Ş-A RECUNOAŞTE ADEVĂRUL. EL E CRUD, ACEST ADEVĂR, DAR NUMAI EL FOLOSEŞTE. MIHAI EMINESCU DAN CRISTIAN IONESCU • DAN CRISTIAN IONESCU CODUL LUI LUCIFER Vechiul Testament - un lung şir de crime şi nelegiuiri săvîrşite de conducătorii evrei. Crimele şi nelegiuirile lor continuă şi azi, nestingherite de nimeni. Ediţa a cincea 2020 1 .. .facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt Matei 6.10 2 Pentru a înţelege această carte, este nevoie să cunoşti măcar puţin Biblia. Pentru a înţelege această carte, este nevoie să cunoşti măcar puţin istoria. Pentru a înţelege această carte, este însă nevoie, întîi de toate, să vrei cu adevărat să o înţelegi. Degeaba au oamenii ochi, dacă refuză să vadă. Degeaba au oamenii urechi, dacă refuză să audă. Degeaba au oamenii gură, dacă le e frică să mărturisească adevărul. 3 Dedic această carte memoriei părinţilor şi bunicilor mei, fără de care nu aş fi avut posibilitatea să o scriu. Mamei mele, Marinela Ionescu-Delenuş şi tatălui meu, Mircea Ionescu. Bunicilor mei materni, născuţi în munţii Macedoniei - Dumitru Delenuş, născut în Cruşova (Kruşevo) şi Domnica Delenuş (fostă Şcutra), născută în Molovişte. Bunicilor mei paterni, născuţi în munţii Căpăţînei - Victor Ionescu şi Maria Ionescu (fostă Comănescu), din Vaideeni, Vîlcea. Lor le datorez credinţa în Dumnezeu, credinţă care în aceşti ani tot mai grei pentru creştinism, dar mai ales pentru ortodoxie, am constatat că trebuie şi apărată. Cu orice preţ. Le mulţumesc înaintaşilor mei şi, într-un gest simbolic, peste ani, le mai sărut o dată mîna cu pioşenie, respect şi recunoştinţă. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească pe toţi! 4 D E C A L O G U L (Exodul 20. 2-17) 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de mine. 2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini sau să slujeşti lor. 3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. 4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului ca să o cinsteşti. 5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu fii desfrînat. 8. Să nu furi. 9. Să nu mărturiseşti strîmb împotriva aproapelui tău. 10. Să nu pofteşti casa, femeia sau bunurile aproapelui tău. 5 ”Cînd am voit să lecuiesc pe Israil, atunci s-au dat pe faţă păcatele lui Efraim şi fărădelegile Samariei au ieşit deasupra, căci se ţin de înşelătorii; borfaşii sparg casele; hoţii pradă la drumul mare.” Ozeea 7.1 ”Eu te voi pierde pe tine, Israile, şi cine ar putea veni într’ajutorul tău?” Ozeea 13.9 (Evreul Ozeea, proroc al Vechiului Testament) „Păziţi-vă de cîini! Păziţi-vă de lucrătorii cei răi! Păziţi-vă de tăierea împrejur!” Epistola Sf. Apostol Pavel către Filipeni 3.2 (Evreul Saul din Tarsul Ciliciei, devenit Sf. Pavel, Apostol al Noului Testament) 6 CUVÎNT ÎNAINTE Cînd am auzit de apariţia şi conţinutul cărţii "Codul lui Da Vinci", răbdarea mea a ajuns la capăt. Faptul că în "Cina cea de taină" a lui Leonardo Da Vinci, Sf. Ioan (cel mai tînăr dintre Apostoli, la acel moment încă un adolescent), apare pictat cu trăsături feciorelnice, efeminate, a dat slugilor satanei ideea de a pretinde că de fapt, în tablou, apare Maria Magdalena! Astfel, prin mîrşava sa lucrare blasfemică, Dan Brown îl prezintă pe Iisus ca pe un om obişnuit, cu păcate omeneşti, care încalcă propriile sale învăţături, predici şi pilde. Iar unii, chiar au crezut. Cartea şi apoi filmul, au avut efectul scontat: aşa cum anunţa un sondaj de opinie, un sfert dintre americanii şi canadienii creştini care au citit cartea sau au vizionat filmul, au încetat să mai creadă în înviere - practic, aceasta înseamnă că au renunţat la creştinism! Extrem de naivi şi cu un coeficient de inteligenţă foarte redus, americanii nu şi-au pus o întrebare esenţială: dacă personajul ar fi Maria Magdalena, atunci unde este Sf. Ioan, ucenicul prea iubit al lui Iisus, nedezlipit de lîngă acesta? De ani de zile asistam neputincios la mîrşavele atacuri duse tot mai frecvent împotriva creştinismului. într-o bună zi, în bisericuţa foarte săracei, modestei, dar Sfintei Mănăstiri Surpatele din judeţul Vîlcea, Dumnezeu mi-a deschis ochii. Apoi, tot El m-a ghidat ce să fac. Iar în final, tot datorită Lui am primit şi banii necesari tipăririi. 7 Aşa s-a născut şi tipărit această carte. După începerea ei, tot din Statele Unite, ne-a parvenit Evanghelia lui Iuda. Şi în Evanghelia lui Iuda au crezut mulţi naivi, fără să îşi pună o altă problemă, la fel de elementară: dacă cei patru Evanghelişti au avut nevoie de zeci de ani pentru a-şi desăvîrşi lucrările, cînd a putut Iuda Iscariotul, care a murit cu cîteva ore înaintea lui Iisus, să scrie o Evanghelie al cărei final nici nu-l putea cunoaşte? Iar cînd mă pregăteam să închei cartea, tot din ţara satanei, televiziunea ne-a transmis mascarada prezentării pretinselor sarcofage în care probele ADN ar fi dovedit că s-ar fi aflat rămăşiţele lui Iisus, ale Sfintei Familii şi ale Mariei Magdalena! Aceasta este de departe cea mai odioasă dintre diversiuni! Reiterînd obsesiv blasfemia căsătoriei dintre Iisus şi Maria Magdalena, sionismul vorbeşte despre teste ADN - fără a-şi permite să susţină deschis aşa ceva, ei sugerează cu multă perfidie că pretinsele teste ar dovedi că într-un sarcofag ar fi fost Iisus, iar în celălalt soţia sa, Maria Magdalena! Iar tinerele generaţii, care îşi întemeiază cultura pe ceea ce văd şi aud la televizor ori citesc pe Internet, consideră că într-adevăr, aşa este! Dar cele mai odioase au fost cuvintele lui Simcha Jacobovici (realizatorul evreu al filmului, ale cărui origini, din păcate, se trag de pe aceste meleaguri) prin care anunţa că toţi creştinii trebuie să se bucure că au fost găsite rămăşiţele lui Iisus (adică un om obişnuit, care a trăit în păcat şi nu a Înviat), iar femeile trebuie să se bucure că au fost găsite şi rămăşiţele Sfintei Fecioare (adică, dacă Iisus a fost un om obişnuit, să ne bucurăm că au fost găsite rămăşiţele unei femei care a dat naştere unui om obişnuit). Chiar şi azi, Sionul încearcă încă o dată să îl ucidă pe Iisus. 8 Nemernica ţesătură de minciuni a sioniştilor neglijează înseşi tradiţiile evreieşti de acum două milenii. La acel moment, morţii nu se îngropau în sarcofage, ci înveliţi în giulgiuri de pînză (cum, de altfel, ne arată şi Evangheliile). Tot la acel moment, tradiţia evreiască cerea ca morţii să fie îngropaţi în pămîntul natal, adică în localitatea în care s-au născut. Ori, Sfînta Familie nu era din Ierusalim, ci din Galileea, din cetatea Nazaretului. Diversiunea sionistă aduce în acelaşi mormînt (care tradiţional nu avea ce să caute în Ierusalim) mai multe persoane care au murit de-a lungul a zeci de ani şi în locuri diferite, uneori la mare distanţă de Iudeea. Dar cînd lipsa de cultură religioasă este generalizată iar obiceiul gîndirii a fost răpit, cine să îşi mai pună întrebări? O altă diversiune anterioară a lui Simcha Jacobovici, care cu cîţiva ani înainte realizase un alt film, despre mormîntul lui “Yacov, fiul lui Josef, fratele lui Jesua” (prezentîndu-l ca mormîntul lui Iacov, Ruda Domnului, primul episcop al Ierusalimului) a fost anihilată chiar de poliţia israeliană. Aceasta a stabilit că inscripţia era cît se poate de recentă, şi i-a arestat pe autori. Creştinismul este cea mai tolerantă religie, este o religie a dragostei între oameni, a milei, iertării şi întrajutorării. Este o religie care propovăduieşte o lume egală, liberă şi dreaptă. Este religia păcii. Şi iată că, totuşi, această lume i-ar deranja pe unii, iată că se luptă împotriva ei şi împotriva principiilor ei. Blajinătatea creştinismului nu trebuie însă absolutizată, creştinii nu trebuie priviţi ca nişte miei care merg de bună voie la tăiere, conştienţi de ce îi aşteaptă. Nu aşa ceva ne-a învăţat Iisus: El s-a lăsat răstignit doar pentru a-i mîntui pe păcătoşi de păcate, 9 dar aceasta nu înseamnă că noi, creştinii, trebuie să ne privim şi să ne autodefinim ca victime perpetue. Creştinii trebuie să se apere pe ei înşişi, dar în primul rînd să apere creştinismul. Altfel, tot sacrificiul de sine al Mîntuitorului, al Apostolilor, al Mucenicilor şi celorlalţi Martiri, ar deveni inutil. În iconografie, Sfîntul Arhanghel Mihail, Voievodul armatelor cereşti, nu ţine în mînă bucheţele de ghiocei, ci sabia de foc. Cu multă mînie, Iisus a răsturnat în Templu mesele cămătarilor şi coteţele vînzătorilor de porumbei; cu multă mînie i a înfierat pe cărturari şi pe farisei; cu multă mînie s-a adresat vameşilor. Iar în ultima sa noapte pe pămînt, şi-a trimis ucenicii care îl însoţeau să caute arme. Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe nu s-a dus în faţa balaurului ca să se lase pălmuit şi apoi să întoarcă şi celălalt obraz, ci l-a străpuns pe acesta cu suliţa. La îndemnul şi cu ajutorul îngerului Domnului, care i-a înmînat sabia sa, Sfîntul Mare Mucenic Mercurie a tăiat şi biruit duşmanii barbari. La rugăciunile Sfîntului Mare Mucenic Dimitrie, Dumnezeu l-a întărit pe Sfîntul Mucenic Nestor să-l poată birui şi să-l omoare pe noul Goliat, vandalul păgîn Lie, ucigaşul creştinilor aruncaţi în arenă de împăratul prigonitor Maximian. Toleranţa creştină are o limită - momentul în care creştinismul însuşi ajunge în pericol, adică momentul pe care, din nefericire, sîntem nevoiţi să îl trăim azi.