Un Prim Manifest De La 1864 Contra Unei Eventuale Reîntregiri a Basarabiei Cu România

UN PRIM MANIFEST DE LA 1864 CONTRA UNEI EVENTUALE REÎNTREGIRI A BASARABIEI CU ROMÂNIA

Ion Varta

În cele ce urmează, propunem spre atenţie un basarabean. Pe durata unui deceniu (1854-1865) document important, care a ieşit de sub peniţa el a căutat în repetate rânduri să obţină acordul lui Ioan Dabija, semnat cu pseudonimul „Ion Ce- autorităţilor ruseşti pentru tipărirea unei publi- rescu”, tipărit, iniţial, în paginile publicaţiei pe- caţii periodice de limbă română pentru a com- riodice „Novorosiiskii Telegraf”, de la Odesa, iar bate procesul de catolicizare a bisericii ortodoxe ulterior, editat sub formă de broşură pentru a fi din Principate şi ulterior din România şi pentru a difuzat în România. combate curentul prooccidental şi antirusesc din societatea românească (Patrimoniu 1992, 82-94). Ioan Dabija a stat timp de câţiva ani la Bucureşti, în calitate de reprezentant al guvernului rus în Co- Basarabeanului Dabija, în calitate de pretext pen- misia mixtă ruso-română care avea drept obiectiv tru inaugurarea acestei polemici cu Cezar Bolliac soluţionarea chestiunii de recuperare a valorii în i-au servit mai multe articole inserate în paginile bani a proprietăţilor abandonate de către supu- ziarului „Buciumul”, în care era deplânsă soarta şii ruşi în cele trei judeţe sud-basarabene. Pe du- românilor basarabeni, care gemeau „sub jugul gu- rata acestui îndelungat sejur în capitala statului vernului rusesc” şi în care era manifestată, toto- modern român, basarabeanul Ioan Dabija, cum dată, dorinţa cu privire la „întrunirea Basarabiei era şi fi resc, a manifestat un interes special pen- noastre către România unită”. Un motiv aparte tru evoluţiile care au urmat în cadrul României, pentru replica adresată ziarului „Buciumul” servi- proaspăt constituite, pe unele dintre acestea con- se publicarea în numărul 175 al acestei publicaţii a siderându-le regretabile. Acest dezacord al său cu programului său, care prevedea angajarea ziarului unele primeniri din cadrul Statului Român şi-a de „a sprijini naţionalitatea Română, în toate păr- găsit o refl ectare, mai mult decât concludentă, ţile, unde va fi în luptă, de la Tisa şi până la Nistru, într-un amplu articol, publicat ulterior sub formă de la obârşiile Tisei şi până la golful Salonic”. de broşură separată, în limba română, care purta Trebuie să recunoaştem, că Ioan Dabija demon- următorul titlu: „Glasul românilor din Basarabia. strează certe calităţi de polemist, chiar dacă, în Scrisoare de la 2 mai 1864, trimisă de către dom- mai multe rânduri, din lipsă de probe concluden- nul Ion Cerescu domnului redactor a[l] ziarului te, este nevoit să recurgă la invocarea unor argu- «Buciumul», la Bucureşti”. Se pare, că Ioan Da- mente care nu rezistă criticii. Din start, nu fără o bija a preferat să utilizeze pseudonimul „Ion Ce- uşoară ironie, el aduce mulţumiri protagoniştilor rescu”, pentru a evita eventuale animozităţi din ziarului „Buciumul” pentru grija manifestată faţă partea superiorilor săi, care n-ar fi acceptat ca un de toţi românii din afara frontierelor României: angajat al guvernului rus să se angajeze într-o po- „Toţi Românii, şi dimpreună cu dânşii, şi noi, lemică cu o publicaţie periodică importantă din suntem datori a vă mulţemi din inimă, pentru fră- România. Nu excludem că decizia sa de a inaugu- ţeasca voastră simpatie către noi”. În continuare, ra o polemică tranşantă cu „Buciumul” lui Cezar Ioan Dabija, îşi propune să contraatace pe două Bolliac a fost aprobată, în prealabil, de către auto- direcţii, pentru a anihila, sau, cel puţin, a dimi- rităţile ruseşti sau, poate, că a fost chiar coordo- nua efectele mesajului unionist panromânesc, pe nată cu acestea. Dovadă indirectă, în acest sens, care îl promova ziarul „Buciumul” şi de care s-a ne serveşte conotaţia fi lorusă şi antioccidentală a arătat atât de deranjat acest român basarabean şi, replicii lui Ioan Dabija adresată redacţiei publica- posibil, şi patronii săi – demnitari importanţi din ţiei periodice româneşti. administraţia rusească a Basarabiei şi Novorosiei, Trebuie să recunoaştem, că acest episod al pole- care au rămas în umbră şi al căror portavoce s-a micii lui Ioan Dabija cu Cezar Bolliac nu poate fi oferit să fi e acest contestatar al publicaţiei româ- considerat unul singular în biografi a acestui boier neşti. Iată cum îşi formulează prima replică pole-

Tyragetia, s.n., vol. V [XX], nr. 2, 2011, 283-294. 283 II. Materiale şi cercetări mistul basarabean: „Însă, că să aveţi idee, încât rânduri, să introducă şi alte componente ale le- trebuie să ne tânguiţi, noi socotim de a noastră gislaţiei ruseşti, tentative care au eşuat, pentru datorie să vă spunem, cum stăm în Basarabia; iar moment, datorită împotrivirii pe care au opus-o, ca să avem şi noi dorinţă a ne alătura către Româ- în primul rând, boierii basarabeni. nia unită, daţi-ne voie să vedem mai întâi, cum Starea lucrurilor în spaţiul rural nu era de loc atât staţi, şi apoi să vă întrebăm: ce puteţi să ne daţi de idilică, precum o descrie acelaşi Ioan Dabija. mai mult decât ceea ce avem acum?” Modul în Dacă în România, în 1864, a fost efectuată o radi- care acesta îşi construieşte întreg eşafodajul ar- cală reformă agrară, în Basarabia aceasta va mai gumentării sale trădează un partizanat în favoa- întârzia câţiva ani. Abia în anul 1868 va fi reali- rea autorităţilor ruseşti de ocupaţie a Basarabiei zată o reformă ţărănească, puternic infl uenţată şi şi chiar un angajament conştient pentru apărarea de reforma pe care a promovat-o în România Al.I. cauzei ruseşti în acest teritoriu răpit de Imperiul Cuza, doar că în Moldova de la est de Prut costu- Romanovilor, în 1812. Un atare angajament îl rile achitate de către ţărani pentru terenurile obţi- obligă pe I. Dabija să invoce nişte semiadevăruri nute au fost cu mult mai mari. Preţul total pentru sau chiar minciuni despre destinul românilor ba- terenurile obţinute de către ţăranii împroprietă- sarabeni înstrăinaţi şi încorporaţi în componenţa riţi a fost aproape triplu faţă de cel real. În scurt Imperiului Rus, fără asentimentul lor prealabil. timp, efectele pozitive ale acestei reforme s-au Dânsul afi rmă că „naţionalitatea noastră”, adică epuizat, inclusiv din cauza unei politici de lungă cea română din Basarabia, nu se afl ă „în luptă cu durată de colonizare a ţinutului cu populaţie alo- nimeni şi cu nimic şi de nimic nu este ameninţa- genă, o bună parte a acesteia fi ind ţărani iobagi tă”, argumentând, în continuare, că „noi păzim, ruşi din guberniile ruseşti, dar şi colonişti străini, în toată sfi nţenia, legea părinţilor noştri”, iar invitaţi din alte ţări. În consecinţă, ţăranii basara- „obiceiurile noastre rămân neatinse”. Mai afi r- beni, din cauza lipsei de pământ, sunt nevoiţi să mă, în continuare, Ioan Dabija, că „de la Prut şi până la Nistru, noi, Românii, toţi vorbim în limba dea curs invitaţiilor parvenite din partea autori- noastră naţională; fraţii noştri săteni nu înţeleg tăţilor ruse, de a se stabili cu traiul în alte regiuni altă limbă, decât cea Moldovenească”. Realitatea ale imperiului – Caucazul de Nord, iar mai târziu, era, însă, mult mai tristă decât constatările aces- şi în regiunile din Extremul Orient. tui boier român din Basarabia, care caută să-l Pe lângă faptul că învăţământul era într-o limbă facă pe avocatul autorităţilor străine de ocupaţie a străină, neînţeleasă de populaţia autohtonă, el Moldovei de la Est de Prut. Către anul 1864, când mai era şi contra-plată şi taxele invocate de că- dânsul a decis să contraatace ideea unirii tuturor tre I. Dabija nu erau chiar atât de neînsemnate. românilor, inclusiv a celor basarabeni, în cadrul Pentru categoriile socialmente vulnerabile şi, în unei singure formaţiuni statale, situaţia acestora special, pentru ţărani, ele erau considerabile. În din urmă era departe de a fi optimistă. Quasi-au- acelaşi timp, în România Al.I. Cuza instituise în- tonomia acordată de împăratul Alexandru I, la văţământul primar obligatoriu şi gratuit şi, cel 1812, şi reconfi rmată, la 1818, fusese suprimată, mai important lucru – în limba maternă, fapt ce a la 1828. Organul superior ţinutal – Consiliul Su- permis desfăşurarea unui amplu proces de eman- prem, care întrunea prerogativele administrati- cipare culturală a întregii societăţi. În Basarabia, ve, judecătoreşti şi în componenţa căruia, după acest proces va întârzia încă timp de 60-70 de ani. apariţia acestei broşuri boierimea locală avea o Abia după Unirea Basarabiei cu România, la 1918, relativă majoritate, a fost lichidat şi înlocuit cu va demara un proces similar, care va conduce la un organ consultativ, alcătuit, cu preponderenţă, lichidarea, în mare parte, a analfabetismului. De din funcţionari ruşi. Limba română fusese şi ea la cele circa 6% de ştiutori de carte, în rândul po- strâmtorată în drepturile sale fi reşti, fi ind exclusă pulaţiei autohtone, de la sfârşitul secolului al XIX- din administraţie, aproape din întregul învăţă- lea, se va ajunge, la sfârşitul anilor ‘30 ai secolului mânt (peste doi ani, în 1866, ea va fi exclusă şi din al XX-lea la circa 60% de cunoscători de carte. Seminarul teologic, ca disciplină şcolară). Luând în consideraţie toate aceste circumstanţe, Nici în justiţie situaţia nu era atât de optimistă, afi rmaţia lui Ioan Dabija, potrivit căreia, „fi ecare precum o descrie Dabija. Încă în anul 1812, au- Român, după meritul său, poate să-şi facă cariera, torităţile ţariste de ocupaţie au introdus în Basa- să ajungă la dignitatea şi rangurile cele mai înal- rabia Codul penal rusesc, încercând, în repetate te”, nu corespunde, nici pe departe, adevărului.

284 I. Varta, Un prim manifest de la 1864 contra unei eventuale reîntregiri a Basarabiei cu România

Doar reprezentanţii categoriilor sociale înstărite, în legătură cu politica autorităţilor române de a care acceptau să se convertească la limba şi cultu- consolida instituţia armatei este că România se ra rusă, aveau posibilitatea de a face o carieră în pregăteşte pentru o eventuală recuperare a Basa- cadrul Imperiului Rus. Pentru fi ii de ţărani, atare rabiei, prin forţa armelor, cu concurs din exterior, perspective erau din categoria celor iluzorii. Cu în primul rând, cu ajutorul unei Polonii emanci- toate acestea, I. Dabija, concluzionează, pe un ton pate, făcând referire la opinia „unor fraţi de peste triumfalist, menţionând că „noi, Românii din Ba- Prut şi Milcov că Polonia restabilită va reda Ro- sarabia, de loc nu gemem, precum gândiţi; dimpo- mâniei Basarabia”. În continuare, I. Dabija cau- trivă, suntem mulţămiţi de soarta noastră”. tă să demonstreze că era mult mai rezonabil de a consolida Statul Român prin mijloace paşnice, În continuare, Ioan Dabija, făcând referire la rela- renunţându-se la cele militare, care comportau tările din presa periodică românească, invocă mai pentru România riscul de a servi nişte interese multe nereguli care se produceau în România, străine. Mai apoi, dânsul consideră că românii uitând să precizeze un detaliu foarte important, basarabeni nu vor consimţi ca teritoriul Basa- pe care, posibil, în mod intenţionat, l-a omis - di- rabiei să fi e transformat în bulevard de trecere ferenţa uriaşă între regimul politic din Imperiul şi câmp de bătălie, cu efecte de distrugere şi cu Rus, care era unul absolutist şi cel de dincolo de victime în rândul populaţiei locale. Un alt argu- Prut, care era unul cu multiple elemente ale unui ment-forte, invocat de acesta contra unei eventu- regim democratic – cu partide politice, cu presă ale eliberări a Basarabiei prin forţa armelor erau liberă, cu parlament, în care exista în acea peri- „meritele uriaşe” ale Imperiului Rus în opera de oadă o opoziţie puternică faţă de Domnitorul Al.I. emancipare a poporului român, care avea obliga- Cuza şi care, bineînţeles, şi în acel răspuns la me- ţiunea morală să fi e recunoscător şi loial acestei sajul tronului, la care face referinţă Dabija, au fost mari puteri şi nu să se angajeze într-un război îm- scoase în evidenţă nişte nereguli, pe alocuri, exa- potriva Petersburgului. Din acest moment şi până gerându-se. Alte opinii, la fel sau chiar mai mult la fi nalul replicii sale Ioan Dabija aduce multiple de exagerate,sunt preluate de către polemistul elogii fostei puteri protectoare a Principatelor basarabean din paginile ziarului „Românul”, care, Române şi blamează întreaga operă „civilizatoa- după cum bine se cunoaşte, era organul de pre- re”, promovată de „civilizatorii” interni, „care se să al liberalilor radicali, cei mai înverşunaţi con- silesc să înăbuşască elementul cel curat Român, testatari ai Domnitorului Unirii. Contrapunerea să răstoarne legea părinţilor noştri, pe care este opiniilor exagerate ale ziarului „Românul”, celora întemeiată legea părinţilor noştri”, bineînţeles, cu emise de „Buciumul”, care era din tabăra Domni- concursul puterilor occidentale, care urmăreau torului, are menirea de a îngroşa şi mai mult cu- „pe Români să-i facă latini, să-i armeze, ca să-i lorile, dar acest tertip nu refl ectă, nici pe depar- facă unealta intrigilor şi a interesului streinului”. te, realităţile din România din acea epocă, care, după transformările care s-au înfăptuit, poate fi În încheiere, ţinem să menţionăm că acest docu- considerată una cu adevărat revoluţionară pentru ment care a ieşit de sub peniţa lui Ioan Dabija, românii din componenţa statului unitar modern personaj important în viaţa publică din Basarabia român. Dacă nu se ţine cont de împrejurările în din acea epocă, constituie un fel de prim mani- care se desfăşoară această acerbă polemică gaze- fest al unui reprezentant al boierimii locale care tărească, şi anume, în condiţiile unei libertăţi au- se pronunţă, în mod deschis, contra unei even- tentice a presei şi a cuvântului şi a unei cumplite tuale reîntregiri a provinciei înstrăinate cu Sta- confruntări dintre instituţia domnească şi forţele tul Român, prin intermediul unui război purtat politice care o susţineau şi aşa-numita „coaliţie contra Rusiei de către România, în componenţa monstruoasă”, comparaţiile făcute de Dabija în unei eventuale coaliţii antiruseşti. Este, în acelaşi privinţa destinelor românilor din Basarabia şi timp, şi un prim semnal negativ al Petersburgului România sunt total deplasate. în legătură cu reorientarea tânărului Stat Român pe direcţia vestică. O decizie importantă a parlamentului român şi a instituţiei domneşti, pe care o contestă în mod Trebuie să menţionăm, în acest context, că în Basa- vehement Ioan Dabija, este cea cu referire la alo- rabia, în aceeaşi perioadă se manifesta şi o opţiune cări considerabile de sume din buget pentru mo- prounionistă, reprezentată de aşa-numita partidă dernizarea armatei române. Deducţia sa fi nală naţională ai cărei protagonişti au fost Alexandru

285 II. Materiale şi cercetări

şi Carol Cotruţă, Constantin Cazimir, Constan- În administraţia sătească domneşte prinţipul ale- tin Cristi, Nicolae Ştefan Casso, Aristid Casso ş.a. gerii. Va să zică, apărarea personaletăţii şi a pro- (Boga 1993, 219). Guvernatorul general al Novo- prietăţii este în mâinile aceloraşi clase. rosiei şi Basarabiei, P. Kotzebue menţiona într-un Recrutaţie la noi nu este, nici idee n-avem de dân- raport din 21 martie 1864 adresat autorităţilor sa. Sătenii se îngrijesc să-şi laboreze partea sa de centrale că „… moldovenii din Chişinău, tineri din pământ, ce o are prin învoială de bunăvoie ce pro- bune familii, au legături cu Iaşii şi Bucureştii, pen- prietariul; gândeşte cum să-şi vânză productele tru unirea Basarabiei cu Principatele” (Boga 1926, cu preţ şi să-şi plătească birul la vreme. Celelalte 31 apud Ciachir 1992, 66). În anul 1867 A. Haj- clase, în deplină libertate, se ocupă fi ecare de a deu, Ioan Străjescu şi Nicolae Ştefan Casso sunt lor interese. aleşi membri ai Societăţii Literare de la Bucureşti – care va deveni Academia Română. Temeiul unei Birul şi tot felul de dabile la noi sânt foarte măsu- atare decizii a fost faptul că aceştia erau „româ- rate şi guvernul le măreşte. nofi li basarabeni care discută şi vor unirea tuturor Dacă se întâmplă neîndeplinire de tocmele între românilor într-un singur stat” (Ciachir 1992, 67). săteni cu proprietari şi dacă la cercetarea lor se fac abuzuri, vinovaţi sântem noi, căci prin abate- Glasul românilor din Basarabia. rile noastre din tocmele, începem pricini şi tot noi Scrisoare de la 2 mai 1864, trimisă de către le hotărâm rău. Domnul Ioan Cerescu Domnului redactor al ziarului „Buciumul” la Bucureşti Dacă se fac abuzuri la împlinirea dăjdiilor, ade- În stimabilul vostru ziar №175 am cetit programa că dacă se împlineşte mai mult, nimenea alţii, voastră, prin care făgăduiţi a sprijini naţionalita- decât Românii noştri, nu fac aceste abuzuri, căci tea Română în toate părţile, unde va fi în luptă, pin sate şi pin oraşe singure comunităţile fac ana- de la Tisa şi până la Nistru, de la obârşiile Tisei loghiea dabililor şi tot ei le împlinesc. Iar când până la golful Salonic; iar în alte foi ale aceluiaşi aceste abuzuri ajung la cunoştinţa şefului nostru ziar, plângând soarta noastră că gemem sub jugul superior (ele ajung totdeauna), atunci cei vinovaţi guvernului Rusesc, doriţi întruparea Basarabiei se depărtează din slujbă şi se pedepsesc. noastre către România unită. În Gimnazii, în şcolile ţinutale, întocmite pe con- Toţi Românii, şi împreună cu dânşii, şi noi, sân- tul guvernului, în pansioane particulare, învaţă tem datori a vă mulţemi din inimă pentru fră- cine vrea, fără deosebire de clase. Plata în gimna- ţeasca voastră simpatie către noi. Însă, ca să aveţi zii este câte 10, iar în şcolile ţinutale câte 3 ruble idee, încât trebuie să ne tânguiţi, noi socotim de pe an; iar copiii cei săraci şi cu inteliginţă învaţă şi a noastră datorie să vă spunem cum stăm în Ba- se trimit la Universitet pe seama statului. În semi- sarabia, iar ca să avem şi noi dorinţă a ne alătura nariea din Chişinău şi în şcoala ce se afl ă pe lângă către România unită, daţe-ne voie să vedem mai dânsa, învaţă toţi copiii clerului, pe costul statu- întâi, cum staţi şi apoi să vă întrebăm: Ce puteţi să lui. Prinţipiul de căpetenie a creşterii, este frica ne daţi mai mult decât ceea ce avem acum? lui Dumnezeu, legea părinţilor noştri. Naţionalitatea noastră nu se afl ă în luptă cu nimeni A scri asupra a tot feliul de îmbunătăţiri, împo- şi cu nimic şi de nimic nu este ameninţată. Noi pă- triva a tot feliul de abuzuri, are voie oricine vrea. zim în toată sfi nţenia legea părinţilor noştri. Este poprit a scri calomnii, o ataca pe oricine fără temei, este poprit a scri minciuni. Obiceiurile noastre rămân neatinse. De la Prut şi până la Nistru, noi Românii, toţi vorbim în limba Fiecare Român, după meritul său, poate să-şi facă noastră naţională, fraţii noştri săteni nu înţeleg cariera, să ajungă la dignitatea şi la rangurile cele altă limbă, decât cea Moldovenească. mai înalte. Instănţiile judecătoreşti în Basarabia sânt com- Iată starea noastră cea adevărată. Noi Românii puse din membrii aleşi din toate clasele: noble- din Basarabia deloc nu gemem, precum gândiţi; ţă, neguţători, mazili şi săteni. Guvernul are în dinpotrivă, sântem mulţămiţi de soarta noastră. instănţiile d-a doua clasă câte doi membri, iar în Acum să vedem cum staţi voi. cele de întâia clasă, câte unul – va să zică apăra- rea drepturilor noastre, dreptatea este dată în ale După tractatul dela 1856 şi convenţia dela 1858, noastre mâini. Evropa au asigurat României guvernământul

286 I. Varta, Un prim manifest de la 1864 contra unei eventuale reîntregiri a Basarabiei cu România

Constituţional şi v-au lăsat ca însuşi să vă faceţi şi că cinci milioane de Români gem în România viitorul. liberă, sub jiugul cel mai cumplit al ciocoilor. Ce aţi făcut de atunci şi pănă acum pentru fericea La sfârşitul anului trecut noi aşteptam de la presa Românilor? Poate întrebarea aceasta vă pare ciu- Română ca să ne bucure, că suferinţele ţerii s-au dată. Ertaţi-ne, noi nu putem de aproape să ve- vindecat, dacă suferinţele ei şi răul există. dem starea voastră. Pe noi ne sparie ceea ce cetim Însă adunarea naţională nici în unul din proiec- în ziarul Domniei voastre şi în „Românul”. tele de răspuns la mesagiul tronului, ce a făcut în luna lui Noiembrie trecut, n-a zis că răul şi ar- În răspunsul la mesagiul tronului, la Fevruarie bitragiul s-au înlăturat, că suferinţele ţerii s-au anul trecut, camera, s-a plâns Domnitorului, că vindecat; din înpotrivă, reprezentanţii naţiei, unii nesincera aplicare a regimelui Constituţional a fă- mai moale, alţii mai tare, repetă: că ţara, şi gius- cut: ca suferinţele ţerii să crească în proporţiune tiţiea, şi administraţia încă pătimesc, că fi nancele cu sacrifi ciele contribuitorilor; ca administraţiu- se afl ă tot în acea dezordine, cu un defi ţit de 26 nea să fi e arbitrarie, ca fi nanciele ţerii să fi e într-o de millioane, că regimele constituţionale a primiit dezordine atât de spăimântătoare, încât manda- loviri şi mai grele şi că toţi sânt gata pentru orice tele să nu fi e plătite la vreme, ca semile pe mai sacrifi cii, spre a înlătura primejdiile. mulţi ani să nu fi e prezentate camerei, ca libertatea individuală să nu fi e respectată, ca armata Răspunsul la mesagiul tronului s-a amânat, până să fi e în lipsă, ca foncţionarii să fi e pe toate zilele când ministerul va putea arăta prin fapte îndepli- cernuţi şi destituiţi, nu după interesul public, ci nirea făgăduielilor date. după un capriţiu, fără frâu şi încă să fi e şi neplătiţi Să aşteptăm, să vedem. la timp; ca sumele votate de camere să fi e distrase de la destinarea lor. Un deputat a zis în cameră, Din ziarul Domniei voastre vedem, că stăruiţi a se că asupra ţării este o datorie spăimântătoare, fără arma ţara. Cu prileşul votării împrumutului de 50 legitimarea unui control legal; anarhie pretutin- de milioane, doriţi a-i cheltui în larg, a-i întrebu- dene. A zis D-lor Ministri, că Domneia lor vroru inţa în cumpărătoare de arme, a mări oştirea, în zugrumarea libertăţilor publice, anularea regi- facere de cetăţi. La o sută de locuitori s-au dat câte melui constituţional, desfi inţarea oricărui control 30 de puşce, ca să le plătească tot ei, câte lei 131 asupra faptelor guvernului, vroru să cheltuiască par. 16. Sfătuiţi pe toţi să cumpere tunuri, ca să le banii ţerii fără ca nimenea să le ia socoteală. facă dar Domnitoriului; sfătuiţi pe toţi să astupe urechile inimii la toate chemările, să strângă ca În alt proiect de răspuns, unii din mandatarii ţerii, zgârcitul în palmele lor obolul, ce le prisoseşte şi dorea să aducă la conoştinţa Domnitoiului suferin- să nu-l dea nimenui: nici preotului, nici văduvii, ţile şi nevoile obşteşti, ca Mariea sa, să facă să se nici gârbovului, nici orfanului, ci să-l dea pentru potoale şi să se îndestuleze c-un ceas mai nainte. tunuri. Tunurile sânt mântuirea patriei, tunurile În cursul anului trecut ziarul „Românul” scriea: pot să facă să se asculte glasul României în Evro- că suferinţile României nu se vindecă, că ţara se pa. Precâtu înţelegem, ziceţi aşa: n-avem trebu- administrează fără budget, impozitile se împli- inţă de rugăciunele preotului. Văduva, gârbovul, nesc împotriva legii constituţionale, cutiile săteşci orfanul – lăsaţi-i să piară de foame. Cumpăraţi s-au prădat, că guvernul duce România la pieire, arme şi fi ţi gata a vărsa sângele vostru. că răul domneşte în administraţie, rău în jiustiţie, Vă rugăm cu denadinsul, spuneţi-ne şi nouă: cine rău în fi nance, în instrucţiunea publică, rău pre- este acel vrăjmaş cumplit, înpotriva căruia cereţi tutindenea şi în toate; iar ziarul Domniei voastre armarea ţării; arătaţe-ne şi nouă folosul aceştii „Buciumul” zice, că unirea este în primejdie; ma- armări, ca şi noi, fraţii voştri, să simpatizem do- joritatea adunării naţionale o numeşte majoritate rinţilor voastre. a camerii oligarhiei actuale, a oppoziţiunilor sis- tematece, coaliţiune monstruază, reacţiune cum- Până când însă vom primi răspuns la această în- plită, care nu va să dea nici o libertate poporului, trebare, să ne fi e iertat, a rosti a noastră părere. nu va să admitte egalitatea înaintea legii, care lu- Noi socotim, că pentru vro răscoală dinântru nu e crează înpotriva tronului României unite. Buciu- trebuinţă de armarea ţării, căci guvernul poate în mul zice că alefi ele şi blasterele nu mai au nici o câteva zile să vindece ranele naţiei, dacă ea în ade- putere asupra răului inveterat în tot statul Român văr sufere, şi liniştea va domni pretutindenea.

287 II. Materiale şi cercetări

Din afară? Nici una din puterile, care au iscălit zare în întru ( în interior – n.n.). Aşa dar, nu e mai tractatul din 1856, nu poate trimite oşterile sale bine ca în loc de 30 de puşce la o sută de săteni, în România, fără învoirea celorlalte. Dacă vruna să daţi câte 20 de pluguri bune şi alte instrumen- din acele puteri va ocupa România, aceasta se va te d-agricultură de fi eşicare sat; iar mulţimea de face cu unirea, ori a câte şapte puteri, sau, cel pu- braţe ce se cer sub arme, să se întrebuinţeze în ţin, a majorităţii. Aşadar, noi socotim, că armarea laborarea îmbielşugatelor câmpii ale României. României, cât de mare şi de tare ar fi , nu va fi în C-un cuvânt: nu e mai bine să înbogăţiţi România stare să se pue înpotriva a vro câteva, sau a uneia pe calea păcii şi a liniştii, decât să alergaţi după din puterile cele mari. Prin urmare, armarea ţării, năluciri de slavă pe cale de sânge şi ruinare? Uita- pentru acest scop, nu e de folos. ţe-vă împejuru-vă: îmbunătăţita-ţi mai întâi starea cea materială şi politică a ţerii, încât ea să nu Aducându-ne aminte de articolul D-lui Ippolit pătimească de acele suferinţi şi nevoi, pe care nici Costille, reprodus în ziarul Domniei Voastre, pen- unul din reprezintanţii naţiei nu le poate tăgădui? tru a ataca pe Rossiea prin România, aducându- Ni se pare că dacă fraţii noştri nu s-ar amesteca ne aminte ce împortanţă naţională afl a Buciumul în întrigi străine, ci s-ar ocupa de înbunătăţirea pentru Români, în îndemnările D-lui Castille, ca, stării lor, ar fi respectaţi de toţi şi nimenea n-ar într-un caz de rezbell cu Rossia, armata să treacă îndrăzni a le face amerinţeri de anexare. prin România, cu ce zel lua parte la asemenea plan şi cât era de gata a da pozitivă ştiinţă asupra pre- Apoi, a înlesni trecerea oricăror oştiri prin Basa- ţurilor productelor în ţară: având în vedere sim- rabia fără a ne întreba mai î]n]tâi şi pe noi, vasă- ţul cu care Buciumul vorbeşte despre Rossiea; în zică, a ne despreţui, vasăzică, a ne încălca chiar sfârşit părerea unora din fraţii noştri de peste Prut pe noi. Iar când ne-aţi întreba dacă învoim noi şi Milcov, că Poloniea restabilită va reda Români- ca se treacă oştiri străine pe pământul nostru, ei Basarabia, – având toate acestea în vedere, noi dacă voim să ne facem pasaj al unor oştiri care gândim, că armarea ţerii se face spre a contribui în ar veni înpotriva Rusiei; când ne-aţi întreba: cui realizarea planului D-lui Ippolit Costâlle. sinpatezăm, cui sântem gata a da tot ajutoriul la întâmplare de război, noi, la asemenea întâmpla- Afară de aceasta, presa Română încredinţează, re, am fi de părere ca şi la voi, mai înainte d’a vă că Evropa, sau mai bine a zice puterile apusane, arma, să întrebaţi opinca, – vei tu frate în opincă s-au interesat de soarta prinţipatelor unite, ca să să te armezi, să te baţi şi să mori pentru că una facă dintrânsele o barieră între Rosseia şi Orient, sau mai multe din puterile Evropene socoteşte de şi tot acea presă, cerând de la Români, ca ei să folos ca România unită să fi e bariera lor. Precât ia parte activă, spre a ajunge la acest scop, adecă cunoaştem simţul poporului Român, noi putem a armarea ţerii, reproduce din ziare străine şi sus- vă spune că şi la voi vor răspunde aşa: în loc de ţine amerinţerile lor de a anexa România către arme daţe-ne pluguri şi tot felul de instrumente Austria, spre despăgubirile pentru Veneţiea, dacă d’ agricultură; în loc d’a înmulţi armata daţe-ne Românii nu vor correspunde la aşteptările noilor mai mult pământ şi lăsaţi braţele acele cerute sub săi făcători de bine. Vasezică, protectorii cei noi în arme, ca să lucreze câmpiile cele roditoare ale Ro- îngrijirile sale, au avut în vedere nu binele Româ- mâniei; printr-aceasta ne veţi da mijloace pentru niei, ci calcula, a face dintrânsa barieră. ca să putem plăti dăjdiile cele mari, să trăim în în- Au doar fraţii noştri nu văd, că în armarea ţării ei bielşugare şi vă vom fi [re]cunoscători, căci vom fi sânt osândiţi a juca rol de unealtă în ceartă strei- bogaţi. Pentru a noastră ferice, nu avem trebuinţă nă; nu văd că li se cere sângele şi banii lor, pentru de bătălii. Prin tractatul de la 1856 Evropa nu ne- planurile, pentru interesele streinului. Gândiţi-vă a făcut bariera nici a unei puteri; din îprotrivă, ea fraţilor. Dacă vă veţi amesteca în resbell şi dacă ne-a lăsat pe noi înşine, să ne facem viitoriul nos- puterea pentru care vă veţi bate, va rămâne bi- tru, pe calea cea pacinică; daţe-ne dregători de cei ruită [căci evantualităţile răsboiului nimenea nu cu frica lui Dumnezeu. Iar la noi în Basarabia toţi le poate prevedea], atunci cum vă veţi desface cu într-un glas vor striga: şi voi, cari ne întrebaţi şi biruitoriul? Să presupunem, că aliaţii voştri vor fraţii nostri de peste Prut v-aţi pierdut mintea. triunfa, totuşi ei nu vor putea să vă dea mai mult, De când ne-am pomenit, n-am luat parte la nici decât ceea ce va dat tractatul de Paris şi Conven- o bătălie, am trăit în linişte; şi voi acum ne faceţi ţia. Prin urmare, n-aveţi trebuinţă a vă câştiga propunere, ca să dăm ajutoriu duşmanilor Rossi- fericea voastră prin arme, ci prin pacinica organi- ei, pentru că părinţii nostri şi noi trăim bine, sub

288 I. Varta, Un prim manifest de la 1864 contra unei eventuale reîntregiri a Basarabiei cu România oblăduirea ei? Noi încă n-am uitat cum părinţii Regulamentul organic nu e bun, strigă reforma- nostri se bucura[u] când dupe tractatele Evropei torii cei noi d’astăzi ai României; nu e de folos, s-a făcut lege ca Basarabia, să fi e sub schiptrul numai pentru căci este dat de Rossiea, şi de aceea Rossiei; cum ei mulţemea[u] lui Dumnezeu că au l-au ars în anul 1848, precum şcolarii îşi dau pe scăpat de jugul Turcului, de multele şi feliuritele foc cărţile lor, când cineva din zavistie, sau glu- dăjdii; că numai sânt robi ai placului turcesc. Mul- mind le făgăduieşte mai bun învăţătoriu; cu aşa ţi din noi am auzit spusele părinţilor şi a moşilor carte pe care vor putea prea curând şi foarte bine nostri, cum ei de frică se ascundea[u] săptămâni să înveţe tot. După aceea au râs de asemenea ur- şi luni întregi pin bălţi, pin păduri, fl ămânzea[u] mare tot acei povăţuitori, tot acei prietini, care şi suferea[u] tot feliul de nevoi; iar când ieşea[u] au îndemnat pe fraţii nostri la acea faptă copilă- d’ acolo nu găsea[u] nici urmele locuinţelor lor. rească. Fiecare naţie creşte şi se perfecsionează Atât noi, cât şi voi, fraţilor de peste Prut şi Mil- ca şi fi ecare fi inţă vieţuitoare. Fireşte că haina, de cov, tot binele l-am avut de la Rossiea. În vremile care eram încântaţi treizeci de ani în urmă, astăzi de mai nainte, pe când noi Românii gemeam sub cată a fi schimbată. Cu trebuinţele popoarelor, cu ascuţitul iataganului, pe când musulmanul dis- duhul veacului, – şi legile, şi feliul guvernării cer poizea de avutul nostru, ca de al său, după a sa a fi perfecsionate. Cine va poprit a complecta, a voinţă; lua productele şi plătea cu gloanţe şi ascu- perfecsiona legiuirea cea veche, cine din popoa- ţitul fi erului acelor care cuteza[u] a aduce aminte re şi’a mai dat legile pe foc, fără să-şi facă altele de dreptul de proprietate; pe când placul turcului noue; cine din indivizi îşi dărâmă casa cea veche, şi fi rmanul era lege, pe când nici casa, nici cele fără să-şi zădească alta nouă? Spuneţe-ne, – pănă întrânsa afl ate nu erau escliuziva proprietate a la regulamentul cel rău, ce legiuire a-ţi avut mai Românului, – Atunci care din puterile Evropene, bună? Fost[-]a România mai fericită înaintea Re- afară de singura Rossie au înălţat glasul în folo- gulamentului, sau după introducerea lui? Unde sul nostru? Cine a rădicat şi d’asupra noastră, şi sânt acele bunuri, pe care le-au dat ţării ţiviliza- d’asupra voastră jugul turcesc? Cine a scăpat pe torii cei noi, în curs de zece ani, de la 1854? Anar- români de arendaşii Domni-fanarioţi, cari în cur- hie, arbitrajiu, rău în tot şi pretutindenea, strigaţi sul guvernării lor de şapte ani, sleind visteriile ţe- toţi. Adunarea naţională, prin adresele sale, cere rii, căra[u] aurul românilor la Stambul; cari prin îndreptare a răului, cere constituţie cu sinceră vânzarea slujbelor au înrădăcinat abuzul în fonc- aplicare a convenţiei, cere budgetul, dare de semi ţionari? Cine la anul 1822 au restatornicit privile- pe vr’o câţiva ani trecuţi, iar Buciumul, pe aceas- giul cel vechi d’a avea Domni din Români; cine la tă adunare o numeşte cameră a oligarhiei actu- anul 1829 prin arme şi sânge au smult tractatul în ale, care nu vrea să dea nimic bun pentru ţară; temeiul căruia s-au înapoiat României pierduta încredinţează că cinci millioane de români gem în guvernare naţională prin obşteasca adunare na- România liberă, sub jugul cel mai cumplit al cio- ţională? Regulamentul organic este cel întâi care coilor1, – şi cere dictatură. a pus temelia guvernării dintâi constituţionale, neatârnate. El este cel întâi, care a vorbit de uni- 1 Ciocoiul, precât ştim, este fi inţă, eşită din slujbele boiereşti rea Prinţipatelor. Rugăm pe D-nii proprietari a[i] în lume, prin vicleşug şi înşelăciune; care a început cariera sa moşiilor de pe malul Dunării să ne spuie: cine a prin a slugi slugilor boieriului, prin a se tăvăli la pragul uşii boieriului, apoi a umbla dupe calească şi a da ciubuc, apoi a luat din stăpânirea turcilor şi le-au înapoiat pier- face mici comisioane; care nu-l lăsa pe jeluitori să între la stă- dutele lor proprietăţi, ce astăzi le aduc millioane pânul său, decât pe parale, şi care a învăţat carte de la slugile de venituri? Toate acestea s-au petrecut nu de- boieriului, apoi a devenit vataf de curte sau de moşie, sau logo- făt al boieriului, după aceea a fost pus în chiverniseală, adecă mult şi pentru toate aceste faceri de bine pressa în slujba ţerii. Ţinta ciocoiului nu e alta, decât să se înalţe cât Românească plăteşte Rossiei cu tot feliul de hulă se poate şi se facă la parale; el prin toate instănţiile au trecut asupra-i şi cu bucurie îmbrăţişază pe vrăjmaşii linguşind şi slugărind pe cei mari şi asuprind pe cei mai mici şi pe cei ce avea[u] trebuinţă de el. Ciocoiul în slujbă, când iesă ei, numai pentru că acei duşmani ai puterii şi ai în ţară, face foc şi pârjol, când e la departament, – jaf şi pradă! măririi Rossiei, acei păruţi prietini ai vostri vă Ciocoiul n’are nimic s[f]ânt, el vinde tot ca se ajungă la scopul său. Dacă ţara ar cădea pe mână de asemenea oameni, – vai şoptea[u] şi vă şoptesc necontenit, că măcar că de ea. Negreşit că ciocoii nu o vor duce, decât la peire. Însă Rossia a scăpat România de jugul turcului, dar camera este înzestrată şi de buni patrioţi, cari cu căldură şi cu avea cugetări de cotropire. Da, – ea a cotropit ju- ştiinţă apără interesele cele adevărate ale României, precum: Prinţul Grigorie Sturdza, Dimitrie Ghica, Catargiu şi mulţi gul sub care zăceam şi zăceaţi, ea va dat guverna- alţii, pe care nimeni nu’i poate numi ciocoi. D-lor au avut şi rea dinăuntru naţională, neatârnată. poate au şi astăzi ciocoi.

289 II. Materiale şi cercetări

Din toate câte am citit în Ziarele, „Buciumul” şi Moldovei, de’a dreptul, fără a’l hultui cu mlădiţe „Românul” până la 1-i martie, [mai încoace n-am Române. cetit] noi nu ne-am putut bucura de fericirea fraţi- Ce se atinge de legea părinţilor nostri, apoi ţivi- lor nostrii de peste Prut şi Milcov, şi toate acestea lizatorii cei noi ai României, urmând povaţa ce- ne însufl ă îndrăzneală a ve întreba: Pentru ce oare lor ce i’au sfătuit să ardă regulamentul, – aceşti nu s-a prins până acum în România pomul Con- sivilizatori încă la anul 1854 în ziarul „Timpul” stituţiei? De la sădirea lui, el putea până acum să propoveduia[u] fraţilor noştri de peste Prut şi dea rodul său cel bun. Oare nu pentru căci pomul Milcov, că Biserica Greco-Rusă, adică Biserica acesta se sedeşte nu pe ţerâm de naţio[n]aletate Română, este o instituţiune moartă, că religia Română, nu pe ţerâmul credinţii părinţilor nos- noastră nu e pentru sivilizaţie. tri? Oare nu pentru căci ţivilizatorii cei noi se silesc, ca să şteargă, să stângă d’odată tot ce e vechi Ziarul „Steaoa Dunării”, dirijat de Dl întâi Minis- în România, să întroducă d’odată o Constituţie tru de astăzi, în nr. 17, din Februarie 1856, încre- franţozească, sau o altă streină, fără a o aplica că- denţea; că nu e decât un vis, că fi iul tâmplarului, tră obiceiurile şi năravurile Românului? Cu alte cu doisprezece lucrători, adică Hristos Mântui- cuvinte: doresc şi se silesc, ca din Român să facă toriul, cu 12 Apostoli, au prefăcut legea veche; că îndată un Italian, ori un franţoz; cer ca în luna lui numai cei proşti cred încă, că el a zis: unde veţi fi Decevrie, sau Ghenarie Românul nostru să-şi le- doi, sau trei adunaţi în numele mieu, acolo voi fi pede cojocul ce’l încălzeşte, cu care e deprins din şi eu în mijlocul vostru. Asemenea învăţătură nu copilărie, şi să îmbrace haina ce o poartă italianul, este mai jos decât ateismul. Toată Evropa se cu- sau franţuzul în aceste luni? Sâlesc pe fratele nos- noaşte datoare legii creştineşti, căci ea este teme- tru român să uite îndată, să piarză îndată toate lia sivilizaţiei; iar reformatorii României numesc deprinderele şi obiceiurile sale, să’şi uite limba proşti pe fraţii Români în opincă, căci pentru ei e maicii sale cei fi reşti, şi îndată să vorbească o lim- scumpă legea părinţilor nostri şi căci ei o păzesc bă jumătate italienească, jumătate franţozească, în toată sfi nţenia ei. şi afară de toate acestea, să îmbrăţişeze şi legea Iată de unde reformatorii cei noi ai României a[u] latină? început sivilizarea ei. Pentru înteresele lor ei se Vorbind despre naţionaletate, este cunoscut, că în silesc să slăbească şi să surpe religia domnitoa- periodul Domnilor numiţi de Poartă, aceşti Dom- re în România, pentru căci pe această religie este ni îşi aducea[u] suita lor din rude şi apropiaţi, pe întemeiată naţionaletatea noastră, pentru căci ea care’i punea[u] în slujbele cele mai însemnatele ne leagă cu Rossiea; iar Rossiea, având escliuzi- ale ţerii, îi însura cu fetele celor mai întâi boieri vul protectorat, putea mai cu tărie să scutească ai ţării, şi aşa, ajungând la putere mai mult strei- neclintirea legii părinţilor nostri şi a apăra legea, nii greci, Domnii şi Ministrii Români mazâliţi şi prin urmare şi naţionalitatea noastră. Păruţii retraşi din vreme în vreme pe la moşiile lor, la progresisti, îndeplinitorii planurilor streinului au ţară, au ajuns în sfârşit mazâli, rezeşi şi boieri de trebuinţă să surpe Biserica Românilor, căci nu- neam – în opinci. De aceea adevărata naţiona- mai cei lepădaţi de lege pot înlesni uneltirile lor; letate se păstrează mai cu seamă în opincă. Re- şi spre a ajiunge la acest scop, a trebuit să rădice zeşii, Mazâlii, Boierii de neam – ei sânt urmaşii, de la biserica noastră mijloacele ei cele materiale, moştenitorii cei adevaraţi a[i] sentementelor lui iar printr’aceasta a’i slăbi şi cele morale. Stefan cel Mare, a[i] lui Mihai Viteazul şi a[i] stră- luciţilor menistri ai lor. Ce au făcut fraţii nostrii Spuneţi-ne: pentru ce s’au ridicat de la chiriarhul Români, în mâna cărora a fost şi este puterea, ce ţerii dreptul de a îngriji asupra instrucţiunii cleru- au făcut ei, spre a râdica această adevărată naţe- lui? Oare nu pentru ca în toate şcoalele Bisericeşti onalitate? Îngrijitus’au, ca mai întâi să’i dea in- să se pue înveţetori uniaţi, carii se pregătească pe strucţiunea cea adevărată, întemeiată pe frica lui tinerii meniţi pentru preoţi şi aşa treptat să se în- Dumnezeu şi pe legea părinţilor nostri, şi apoi, pe troducă uniea în ţară? această naţionaletate, curat Română, să sădeas- Pentru ce înaintatul în vârstă chiriarhul ţării, că pomul constituţiei? Se pare că nu. Sivilizatorii aless de naţie ca şi Domnitoriul, au fost hrăpit în cei noi sădesc acest pom dupe malurile Tibrului şi anul 1860 de la rugeciuni şi cu un barbarism, care a[i] Senei, pe malurile Dunării, a Dâmboviţei şi a nu s-a pomenit nici într-o istorie a popoarelor, au

290 I. Varta, Un prim manifest de la 1864 contra unei eventuale reîntregiri a Basarabiei cu România fost surghiunit, în cea mai aspră vreme a lui No- acelor aşezeminte de binefaceri, care sânt cerute ievbrie, fără cea mai mică milă de boala, de care prin testamentele fondatorilor şi a înzestrătorilor. pătimea? oare nu pentru căci înălţase glasul îm- Atunci, ni se pare, că n’ar fi urmat din partea ni- potriva uneltirilor ce se făcea[u] spre a slăbi legea mănui nici un feliu de protestări; guvernul ar fi Domnitoare? Nu pentru căci cerea, a se întrebu- câştigat mult printr-aceste măsuri, căci milioanile inţa veniturile Mănăstirilor locale, după dorinţa menite pentru instrucţiunea publică ar fi rămas în fondatorilor? visterie şi s-ar fi cheltuit la alte înbunătăţiri ale ţă- rii; iar mai mult ar fi câştigat, căci ar fi îndeplinit Pentru ce în România s-a[u] desfi inţat cele mai cu desăvârşire vroinţa fondatorilor. multe mănăstiri? Este un adevăr netăgăduit, că epitropii greci rău Oare nu pentru căci ele au fost înălţate de Domnii îndiplineau condiţiile, sub care stăpânea[u] ave- Români, spre a aduce aminte de biruinţele ce au rile. Dar urmatu-s’au mai bine cu mănăstirile purtat ei asupra vrăjmaşilor naţionalităţii noastre, pământene? Unde sânt veniturile lor, adunate de şi prin urmare, mănăstirile, mai mult decât orice, atâţia ani? Întrebuinţatu-s’au după destinaţie? În vorbea[u] urmaşilor şi ne slujesc de trofee naţio- camere s-a tratat, că averile mănăstireşti să se ia nale? Oare nu pentru că ele s-au zidit de strămoşii din mânele Egumenilor greci pentru abuziva în- noştri şi s-au înzestrat cu averi, cu scopul de a se trebuinţare a veniturilor, şi să rămâie ale statului, susţinea şi a înfl ori legea, pe care ei o iubea[u], şi ca acele venituri să se întrebuinţeze după desti- afară de aceasta, cu scop de binefaceri? Oare nu naţie: spre înfl orirea Bisericii Române şi pentru pentru căci în mănăstiri se tipărea[u] cărţile Bi- binefacerile cerute de înzestrători. În volumul în- sericeşti în limba părinţilor nostrii, acea înţeleasă titulat „monastirile din România”, pag. 2, se zice de toţi Românii; pentru căci din unile mănăstiri, că veniturile lor să între în visterie, ca cu acestea precum mănăstirea Neamţului, se revărsa lumina să se uşureze toată soţietatea Română, din biruri cea adevarată a Bisericii noastre, şi da ţerii adevă- şi contribuţiuni grele şi din taxe supărătoare. De raţi păstori şi chiriarhi, de ritul Bisericii Răsăritu- la sfârşitul anului 1862, toate veniturile monasti- lui? Ţivilizatorilor, d’acum pentru a lor planuri le rilor închinate d’un milion de galieni au intrat în trebuie ca sf. scriptură şi toate cărţile Bisericeşti dispoziţia statului. Uşuratu-s’au birurile şi contri- să se tipărească în limba cea noue, înţeleasă de buţiile cel grele ? Înfi inţatu-s’au acele aşezăminte puţini şi în aceste cărţi să se facă schimbare de de binefacere, pentru care sânt menite averile lu- dogme, ca să se întroducă uniea. ate de la mănăstiri? Dacă nu, dacă averile acestea Asupra secularizării averilor mănăstireşti părerea s’au luat pentru armare, sau pentru alte trebuinţi, noastră este aceasta: care nu întră în testamentele strămoşilor nostri; Domnii Români şi strămoşii nostri au fondat şi au dacă s’au luat pentru desfi inţarea mănăstirilor, înzestrat, din prisosul avutului lor, sfi nte lăcaşuri atunci fapta aceasta ar fi faptă antinaţională, căl- cu averi şi au pus îndatorire ca veniturile să se în- care a testamentelor. trebuinţeze în susţinerea Bisericii noastre; pentru Alături cu monastirea a Trei Ierarhi în Iaşi se afl ă şcoli, spitaluri, în aiutoare celor ne avuţi şi a să o monastire a catolicilor, carii ca şi clerul Român da zestre la fete orfane. Igumenii mănăstirilor nu şi acela grec, stăpânesc moşii în România. De ce sânt decât nişte epitropi, datori a îndeplini întoc- nu s’au luat averile şi de la această monastire? De mai voinţa, rostită în testamentele dănuitorilor. ce nu s’a desfi inţat? Oare nu pentru că în Româ- Dacă ei nu împlinea[u] însărcinarea pusă asupră- nia unită trebuie să înfl orească numai catoliţiz- le, guvernul era datoriu ai sili la aceasta, sau a-i mul? Unde e dreptatea? depărta şi a-i înlocui prin alţii. Sau, dacă corpo- Având toate acestea în vedere, noi venim la con- raţia clerului s-ar fi împotrivit cererii guvernului, vincţie, că luarea averilor mănăstireşti şi reforme- [lucru care nu se poate întâmpla], atunci guver- le în monastiri şi în cler se fac nu pentru înfl orirea nul putea să se facă sângur Epitrop. Parte din ve- legii părinţilor nostrii, legii pe care este bazată na- nituri să dea spre susţinerea acelor lăcaşuri sfi nte, ţionalitatea Română, ci pentru a ei răsturnare. la care sânt dăruite moşiile, parte să întrebuinţeze spre înfl orirea Bisericii noastre, iar cea mai mare Nu înţelegem, cum Polonia restatornicită ar pu- parte să o întrebuinţeze la înfi inţarea şi susţinerea tea să vă redea Basarabia noastră.

291 II. Materiale şi cercetări

Istoria ne spune, că naţia Polonă, afară d’o vitegie ne vorbească.. Şi acum, noi Românii, tocmai de la personală, n’are alte calităţi, care fac caractelul cel leşi să fi m osândiţi a aştepta vr’un bine, fi e măcar nobil al unui popor; că leşii sânt uşori la minte, părut? Oare ce ar zice Stefan cel Mare, văzând că incapabili de a se guverna, purureai se ceartă cu unii din fraţii nostri vroru să se lege cu un guvern staturile vecine, nu lăsa pe nimeni în pace, încât revoluţional, a cărui ecsistenţă ruşinoasă, sub pă- Evropa, pentru a ei linişte, a fost sâlită să împarţe mântu, nu e de nimenea cunoscută? Ce ar zice, ţara lor. când ar vedea că astăzi, din ţara lui cea frumoasă, mândră şi puternică, se face un cuib de vagabonţi, În streinătate leşii propovăduiesc libertate, egali- carii pentru faptele lor cele urâte, revoluţionare, tate. Libertate şi pământ, strigă ei prin foile strei- nicăieri nu sânt primiţi, şi că aceşti vagabonţi ne; dar uitaţe-vă la faptele lor, în ţara lor. Nici un spurcă şi bajiocoresc ţânuturile, unde el a purtat despotizm, nici un arbitragiu nu se poate potrivi biruinţele, care l-au făcut mare? cu aspra purtare a proprietarilor leşi cu sătenii lor. Când Rossia a păşit să facă, ca drepturile tu- Se pare cu starea de astăzi a României, în multe, turor claselor, să fi e d’opotrivă înaintea legii, să este pusă de către sivilizatorii cei noi în paralel cu înproprietărească pe săteni, atunci Panii, [boierii] aceea a Poloniei. leşeşti, răstălmăcind rău lucrările guvernului, au Polonia s-a retras de la naţionalitatea sa cea slavă, uneltit răscoala de acum; iar duşmanii Rossiei, s-a franţozit, s-a făcut unealta intrigilor şi a inte- pizmuind puterea şi prosperitatea ei, au profi tat reselor streinului, s-a abătut din calea prosperi- de această întâmplare, ca să aţâţe pe leşi, făgădu- tăţii, pe care o ducea Rossiea, cea d’un neam cu indu-le şi ajutoriu. Este cunoscut, că mai nainte dânsa, – şi singură se conduce la peire. de revoliuţie Rossia a dat Poloniei cea mai mare parte din acele drepturi şi privilegiuri, pe care în Şi sivilizatorii d’astăzi ai României se sâlesc urmă le-au cerut diplomaţia. După rescoală, Ros- să’nnăbuşască elementul cel curat Român, să răs- sia, în mărinimia sa, a cerut de la leşi, să depue toarne legea părinţilor nostri pe care este înteme- armele, ca pe calea liniştii să isprăvească orga- iată naţionaletatea Română; pe Români să’i facă nizarea lor în întru. Se pare că înţelepciunea s’ar latini, să’i armeze, ca săi facă unealta intrigilor şi fi grăbit să profi te de asemenea propunere. Leşii a intereselor streinului. La ce sfârşit pot duce toa- însă au răspins-o, ca şi aici să dea dovadă de a sa te acestea? minte uşoară şi că nu sânt în stare să facă ceva Fie-ne iertat, să facem încă o întrebare: în toată bun pentru patria lor. armata Austreiacă, care la anii 1854-1856 ocupa Când, în sfârşit, Rossiea au împroprietărit pe să- ţerile, văzut[-]a cineva, măcar un ofi ţer din Ro- teni, atunci Panii leşi s’au furieat şi mai rău şi prin mâni? La noi în Basarabia Românii ajung la toate guvernul lor cel de sub pământ, sfătuiau pe foştii posturile şi dignităţile. Se pare că fraţii nostri de săi robi, să nu primească nici libertatea, nici pă- peste Carpatu, fără a îmbrăţişa uniea, nu putea[u] mântul, căci acestea să dau cu mâna Russului. să aibă acele drepturi, de care ne bucurăm noi în Basarabia. De ce presa Română nu plânge şi a lor Toată lumea a văzut cum s’a sfârşit nebunia le- soartă, ci poartă grijă numai de Basarabia noas- şească. Când s-au desloşit toate şi când a venit tră? treaba a se dezlega chestia, puterile cele mari Evropene sărbătoreşte au declarat, că leşii nu me- Din toate câte adeverează ziarele „Românul” şi rită a declara pentru dânşii răsboi Rossiei. Şi aşa „Buciumul” până la 1 Martie [mai încoace, re- leşii, carii aşteptau ajutoriu din afară, au rămas petăm, nu le-am citit]; puteţi a ne încredinţa, că reduşi la a lor singură putere, sau mai bine să zi- România unită e fericită? Iar noi putem să dorim cem, la a lor neputinţă. anexarea Basarabiei noastre către voi, să dorim anarhia voastră, răul şi arbitragiul pretutindenea Fraţii noştri de dincoace de Milcov ştiu foarte şi în toate; suferinţele şi nevoile, care nu se lecu- bine, că leşii era[u] cei mai întâi duşmani ai na- iesc; armarea pentru interesele streinului, surpa- ţionalităţii noastre. Ei nu o dată au încălcat ţara rea legii părinţilor nostrii? Nu fraţilor, d’o mie de noastră cu scop de cotropire. Ca să avem idee, cât ori, nu. era[u] de lăudăroşi şi cu pretenţii d’ a ne subjuga, ca să ne dea idee de relaţiile lor cu noi, Stefan cel Noi n’am scris această scrisoare, nici cu pretenţie mare ne-a lăsat Dumbrava roşie, ca ea pururea să de autor, nici cu scopul de a prihăni ceea ce nu

292 I. Varta, Un prim manifest de la 1864 contra unei eventuale reîntregiri a Basarabiei cu România ne place la voi. Scopul nostru este, ca să schim- rerea noastră este greşită. Daţî-ne voie a aştepta băm a noastre idei, a noastre convincţii şi cu fraţii răspunsul Domniei voastre. nostrii cei de peste Prut, şi de peste Milcov. De Se alătură suma trebuincioasă la cheltuiala primi- aceea vă rugăm, să daţi loc acestii scrisori în co- rii aceştii scrisori şi trimiterea răspunsului. loanele Stimabilui vostru ziariu şi, dacă găsiţi, că avem greşeală la ceva din câte am scris, vă rugăm, Am cinste şi celel[alte]. ca tot în al vostru ziariu să ne arătaţi, – în ce pă- Ion Cerescu.

Bibliograﬁ e

Boga 1926: L.T. Boga, Populaţia Basarabiei (Chişinău 1926). Boga 1993: L.T. Boga, Lupta pentru limba românească şi ideea unirii … (Chişinău: Universitas 1993). Chiachir 1992: N. Chiachir, Basarabia sub stăpânire ţaristă (1812-1917) (Bucureşti 1992). Patrimoniu 1992: Patrimoniu, nr. 2 (Chişinău 1992), 82-94.

The ﬁ rst manifest of 1864 against a possible uniﬁ cation of Bessarabia with Romania

Abstract Ioan Dabija can be considered rather famous fi gure in the history of Bessarabia under Russian occupation. He participated in the events of prime importance for this Prut-Dniester province as well as for destinies of the Roma- nian principalities. In 1848, being a graduate of the Theological Seminary from Chisinau, he joined the camp offi ce of General A. Luders, the corps commander of the Russian army invaded the principalities for the suppression of the Romanian revolution. During the military occupation of the two Romanian states I. Dabija was in Bukharest, performing various functions in the command of the Russian army of occupation, including the post of secretary of the governor of Wallachia. After the withdrawal of Russian troops from the principalities in 1851 he performed a number of administrative functions in Bessarabia. In 1853 I. Dabija was employed again in the Russian army service, in the offi ce of Field-Marshal V. Gorchakov, the commander of the Russian expeditionary corps invaded Moldova and Wallachia during the Crimean War. At the end of the new episode of Russian military presence in the Romanian territory on the right bank of Prut, back in Bessarabia, he worked for a short time at the county administration. After the Crimean War Ioan Dabija for many years was a member of the joint Russian-Moldavian, and later – the Russian-Romanian commission responsible for issues of ownerships in the three southern counties of Bessarabia which had been returned to the Principality of Moldova. In the period of membership in the commission he lived in Bucharest. Upon his return to Bessarabia he held various positions in the administration of the province. For ten years I. Dabija sought permission of the Russian authorities to publish a periodical in the Romanian language – a magazine or newspaper – to debate with opponents of Russia from the Romanian principalities. The text given below is a sample of his polemics with those “dangerous” for Russian interests in the Romanian lands. And the last. Several years ago we had hypothesized that Ioan Dabija could be the author of the novel “Aglaia”, the manuscript of which had been discovered by us in the late 1980-s in the Moscow archives. Subsequently, the novel sustained two editions of the “Arc” Publishing House and was recognized by literary historian and critic Nicolae Manilescu “the best of the fi rst ten novels written in the Romanian space”. Thus, in this case, we may have to do with one still unrecognized classic of the Romanian literature.

Первый манифест 1864 года против возможного объединения Бессарабии с Румынией

Резюме Иоана Дабижу можно считать довольно известным деятелем в истории Бессарабии периода русской окку- пации. Он соприкасался со многими событиями, имевшими важнейшее значение для этой пруто-днест- ровской провинции, а также и в судьбах румынских княжеств. В 1848 году, окончив Духовную семинарию в Кишиневе, он поступил в походную канцелярию генерала А. Людерса, командира корпуса русской армии, вторгнувшегося на территорию княжеств для подавления румынской революции. Во время военной ок- купации двух румынских государств И. Дабижа находился в Бухаресте, выполняя различные функции в командовании русской оккупационной армии, включая должность секретаря при наместнике Валахии.

293 II. Materiale şi cercetări

После вывода русских войск из княжеств в 1851 году он занимал различные административные должности в Бессарабии. В 1853 году И. Дабижа снова поступил на службу в русскую армию, в канцелярию фельдмаршала М. Гор- чакова, командира русского экспедиционного корпуса, вторгнувшегося в Молдову и Валахию во время Крымской войны. Вернувшись в Бессарабию по окончании нового эпизода русского военного присутствия на румынской территории правобережья Прута, он некоторое время работал в уездной администрации. После окончания Крымской войны Иоан Дабижа в течение многих лет являлся членом смешанной русско- молдавской, а позднее – русско-румынской комиссии, отвечающей за решение вопросов собственности в трех южных уездах Бессарабии, которые были возвращены Молдавскому княжеству. В период членства в комиссии он жил в Бухаресте. По возвращении в Бессарабию занимал ряд должностей в администрации края. В течение десяти лет И. Дабижа добивался разрешения русских властей на публикацию периодичес- кого издания на румынском языке – журнала или газеты – для полемики с оппонентами России в румын- ских княжествах и, позже, Румынии. Текст, который приводится ниже, представляет собой образец его полемики с людьми, «опасными» для русских интересов на румынских землях. И последнее. Несколько лет назад нами была выдвинута гипотеза, что именно Иоан Дабижа мог быть ав- тором романа «Аглая», рукопись которого была обнаружена нами в конце 80-х годов прошлого века в мос- ковских архивах. Впоследствии роман выдержал два издания в издательстве «Arc» и был признан литера- турным историком и критиком Николае Манолеску «лучшим из первых десяти романов, написанных на румынском пространстве». Таким образом, в этом случае мы, возможно, имеем дело с пока не признанным классиком румынской литературы.

02.03.2011

Dr. Ion Varta, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, 31 August 1989, 82, MD-2012 Chişinău, Republica Moldova

294