UN PRIM MANIFEST DE LA 1864 CONTRA UNEI EVENTUALE REÎNTREGIRI A BASARABIEI CU ROMÂNIA Ion Varta În cele ce urmează, propunem spre atenţie un basarabean. Pe durata unui deceniu (1854-1865) document important, care a ieşit de sub peniţa el a căutat în repetate rânduri să obţină acordul lui Ioan Dabija, semnat cu pseudonimul „Ion Ce- autorităţilor ruseşti pentru tipărirea unei publi- rescu”, tipărit, iniţial, în paginile publicaţiei pe- caţii periodice de limbă română pentru a com- riodice „Novorosiiskii Telegraf”, de la Odesa, iar bate procesul de catolicizare a bisericii ortodoxe ulterior, editat sub formă de broşură pentru a fi din Principate şi ulterior din România şi pentru a difuzat în România. combate curentul prooccidental şi antirusesc din societatea românească (Patrimoniu 1992, 82-94). Ioan Dabija a stat timp de câţiva ani la Bucureşti, în calitate de reprezentant al guvernului rus în Co- Basarabeanului Dabija, în calitate de pretext pen- misia mixtă ruso-română care avea drept obiectiv tru inaugurarea acestei polemici cu Cezar Bolliac soluţionarea chestiunii de recuperare a valorii în i-au servit mai multe articole inserate în paginile bani a proprietăţilor abandonate de către supu- ziarului „Buciumul”, în care era deplânsă soarta şii ruşi în cele trei judeţe sud-basarabene. Pe du- românilor basarabeni, care gemeau „sub jugul gu- rata acestui îndelungat sejur în capitala statului vernului rusesc” şi în care era manifestată, toto- modern român, basarabeanul Ioan Dabija, cum dată, dorinţa cu privire la „întrunirea Basarabiei era şi fi resc, a manifestat un interes special pen- noastre către România unită”. Un motiv aparte tru evoluţiile care au urmat în cadrul României, pentru replica adresată ziarului „Buciumul” servi- proaspăt constituite, pe unele dintre acestea con- se publicarea în numărul 175 al acestei publicaţii a siderându-le regretabile. Acest dezacord al său cu programului său, care prevedea angajarea ziarului unele primeniri din cadrul Statului Român şi-a de „a sprijini naţionalitatea Română, în toate păr- găsit o refl ectare, mai mult decât concludentă, ţile, unde va fi în luptă, de la Tisa şi până la Nistru, într-un amplu articol, publicat ulterior sub formă de la obârşiile Tisei şi până la golful Salonic”. de broşură separată, în limba română, care purta Trebuie să recunoaştem, că Ioan Dabija demon- următorul titlu: „Glasul românilor din Basarabia. strează certe calităţi de polemist, chiar dacă, în Scrisoare de la 2 mai 1864, trimisă de către dom- mai multe rânduri, din lipsă de probe concluden- nul Ion Cerescu domnului redactor a[l] ziarului te, este nevoit să recurgă la invocarea unor argu- «Buciumul», la Bucureşti”. Se pare, că Ioan Da- mente care nu rezistă criticii. Din start, nu fără o bija a preferat să utilizeze pseudonimul „Ion Ce- uşoară ironie, el aduce mulţumiri protagoniştilor rescu”, pentru a evita eventuale animozităţi din ziarului „Buciumul” pentru grija manifestată faţă partea superiorilor săi, care n-ar fi acceptat ca un de toţi românii din afara frontierelor României: angajat al guvernului rus să se angajeze într-o po- „Toţi Românii, şi dimpreună cu dânşii, şi noi, lemică cu o publicaţie periodică importantă din suntem datori a vă mulţemi din inimă, pentru fră- România. Nu excludem că decizia sa de a inaugu- ţeasca voastră simpatie către noi”. În continuare, ra o polemică tranşantă cu „Buciumul” lui Cezar Ioan Dabija, îşi propune să contraatace pe două Bolliac a fost aprobată, în prealabil, de către auto- direcţii, pentru a anihila, sau, cel puţin, a dimi- rităţile ruseşti sau, poate, că a fost chiar coordo- nua efectele mesajului unionist panromânesc, pe nată cu acestea. Dovadă indirectă, în acest sens, care îl promova ziarul „Buciumul” şi de care s-a ne serveşte conotaţia fi lorusă şi antioccidentală a arătat atât de deranjat acest român basarabean şi, replicii lui Ioan Dabija adresată redacţiei publica- posibil, şi patronii săi – demnitari importanţi din ţiei periodice româneşti. administraţia rusească a Basarabiei şi Novorosiei, Trebuie să recunoaştem, că acest episod al pole- care au rămas în umbră şi al căror portavoce s-a micii lui Ioan Dabija cu Cezar Bolliac nu poate fi oferit să fi e acest contestatar al publicaţiei româ- considerat unul singular în biografi a acestui boier neşti. Iată cum îşi formulează prima replică pole- Tyragetia, s.n., vol. V [XX], nr. 2, 2011, 283-294. 283 II. Materiale şi cercetări mistul basarabean: „Însă, că să aveţi idee, încât rânduri, să introducă şi alte componente ale le- trebuie să ne tânguiţi, noi socotim de a noastră gislaţiei ruseşti, tentative care au eşuat, pentru datorie să vă spunem, cum stăm în Basarabia; iar moment, datorită împotrivirii pe care au opus-o, ca să avem şi noi dorinţă a ne alătura către Româ- în primul rând, boierii basarabeni. nia unită, daţi-ne voie să vedem mai întâi, cum Starea lucrurilor în spaţiul rural nu era de loc atât staţi, şi apoi să vă întrebăm: ce puteţi să ne daţi de idilică, precum o descrie acelaşi Ioan Dabija. mai mult decât ceea ce avem acum?” Modul în Dacă în România, în 1864, a fost efectuată o radi- care acesta îşi construieşte întreg eşafodajul ar- cală reformă agrară, în Basarabia aceasta va mai gumentării sale trădează un partizanat în favoa- întârzia câţiva ani. Abia în anul 1868 va fi reali- rea autorităţilor ruseşti de ocupaţie a Basarabiei zată o reformă ţărănească, puternic infl uenţată şi şi chiar un angajament conştient pentru apărarea de reforma pe care a promovat-o în România Al.I. cauzei ruseşti în acest teritoriu răpit de Imperiul Cuza, doar că în Moldova de la est de Prut costu- Romanovilor, în 1812. Un atare angajament îl rile achitate de către ţărani pentru terenurile obţi- obligă pe I. Dabija să invoce nişte semiadevăruri nute au fost cu mult mai mari. Preţul total pentru sau chiar minciuni despre destinul românilor ba- terenurile obţinute de către ţăranii împroprietă- sarabeni înstrăinaţi şi încorporaţi în componenţa riţi a fost aproape triplu faţă de cel real. În scurt Imperiului Rus, fără asentimentul lor prealabil. timp, efectele pozitive ale acestei reforme s-au Dânsul afi rmă că „naţionalitatea noastră”, adică epuizat, inclusiv din cauza unei politici de lungă cea română din Basarabia, nu se afl ă „în luptă cu durată de colonizare a ţinutului cu populaţie alo- nimeni şi cu nimic şi de nimic nu este ameninţa- genă, o bună parte a acesteia fi ind ţărani iobagi tă”, argumentând, în continuare, că „noi păzim, ruşi din guberniile ruseşti, dar şi colonişti străini, în toată sfi nţenia, legea părinţilor noştri”, iar invitaţi din alte ţări. În consecinţă, ţăranii basara- „obiceiurile noastre rămân neatinse”. Mai afi r- beni, din cauza lipsei de pământ, sunt nevoiţi să mă, în continuare, Ioan Dabija, că „de la Prut şi până la Nistru, noi, Românii, toţi vorbim în limba dea curs invitaţiilor parvenite din partea autori- noastră naţională; fraţii noştri săteni nu înţeleg tăţilor ruse, de a se stabili cu traiul în alte regiuni altă limbă, decât cea Moldovenească”. Realitatea ale imperiului – Caucazul de Nord, iar mai târziu, era, însă, mult mai tristă decât constatările aces- şi în regiunile din Extremul Orient. tui boier român din Basarabia, care caută să-l Pe lângă faptul că învăţământul era într-o limbă facă pe avocatul autorităţilor străine de ocupaţie a străină, neînţeleasă de populaţia autohtonă, el Moldovei de la Est de Prut. Către anul 1864, când mai era şi contra-plată şi taxele invocate de că- dânsul a decis să contraatace ideea unirii tuturor tre I. Dabija nu erau chiar atât de neînsemnate. românilor, inclusiv a celor basarabeni, în cadrul Pentru categoriile socialmente vulnerabile şi, în unei singure formaţiuni statale, situaţia acestora special, pentru ţărani, ele erau considerabile. În din urmă era departe de a fi optimistă. Quasi-au- acelaşi timp, în România Al.I. Cuza instituise în- tonomia acordată de împăratul Alexandru I, la văţământul primar obligatoriu şi gratuit şi, cel 1812, şi reconfi rmată, la 1818, fusese suprimată, mai important lucru – în limba maternă, fapt ce a la 1828. Organul superior ţinutal – Consiliul Su- permis desfăşurarea unui amplu proces de eman- prem, care întrunea prerogativele administrati- cipare culturală a întregii societăţi. În Basarabia, ve, judecătoreşti şi în componenţa căruia, după acest proces va întârzia încă timp de 60-70 de ani. apariţia acestei broşuri boierimea locală avea o Abia după Unirea Basarabiei cu România, la 1918, relativă majoritate, a fost lichidat şi înlocuit cu va demara un proces similar, care va conduce la un organ consultativ, alcătuit, cu preponderenţă, lichidarea, în mare parte, a analfabetismului. De din funcţionari ruşi. Limba română fusese şi ea la cele circa 6% de ştiutori de carte, în rândul po- strâmtorată în drepturile sale fi reşti, fi ind exclusă pulaţiei autohtone, de la sfârşitul secolului al XIX- din administraţie, aproape din întregul învăţă- lea, se va ajunge, la sfârşitul anilor ‘30 ai secolului mânt (peste doi ani, în 1866, ea va fi exclusă şi din al XX-lea la circa 60% de cunoscători de carte. Seminarul teologic, ca disciplină şcolară). Luând în consideraţie toate aceste circumstanţe, Nici în justiţie situaţia nu era atât de optimistă, afi rmaţia lui Ioan Dabija, potrivit căreia, „fi ecare precum o descrie Dabija. Încă în anul 1812, au- Român, după meritul său, poate să-şi facă cariera, torităţile ţariste de ocupaţie au introdus în Basa- să ajungă la dignitatea şi rangurile cele mai înal- rabia Codul penal rusesc, încercând, în repetate te”, nu corespunde, nici pe departe, adevărului. 284 I. Varta, Un prim manifest de la 1864 contra unei eventuale reîntregiri a Basarabiei cu România Doar reprezentanţii categoriilor sociale înstărite, în legătură cu politica autorităţilor române de a care acceptau să se convertească la limba şi cultu- consolida instituţia armatei este că România se ra rusă, aveau posibilitatea de a face o carieră în pregăteşte pentru o eventuală recuperare a Basa- cadrul Imperiului Rus.