Cezar Bolliac
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
7 345 / 201 6() ISSN 1220 -6350 ISSN 1220 -6350 9 771220 635006 9 771220 635006 Cezar Bolliac de Eugen Simion Il y a deux Europes, sinon trois… de Răzvan Theodorescu Ion Aurel Pop: „România, încotro?” Un panoramic al presei româneşti de Dumitru Micu Ioan Adam, afinităţile selective ale cronicarului de Constantin Coroiu Nedemni de supremaţia unicităţii? de Caius Traian Dragomir L'aventure politique de Panaït Istrati de Bianca Burţa-Cernat Nr. 7 ( 345 ) / 201 6 Mihaela BURUGĂ secretariat de re d acţie CUPRINS 7/2016 FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Cezar Bolliac Cezar Bolliac . 3 A GÂNDI EUROPA Răzvan THEODORESCU: Il y a deux Europes, sinon trois… There Are Two Europes, If Not Three… . 17 INTERVIU Ion Aurel POP: România, încotro? - interviu realizat de Florian Saiu Where are you going, Romania? - interview with Florian Saiu. 20 CRONICI LITERARE Dumitru MICU: Un panoramic al presei româneşti An Overview of the Romanian Press . 39 Constantin COROIU: Ioan Adam, afinităţile selective ale cronicarului The Selective Affinities of the Chronicler . 50 COMENTARII Caius Traian DRAGOMIR: Nedemni de supremaţia unicităţii? Unworthy of the value of oneness? . 56 Dana LIZAC: Mioriţa lui Alecsandri, în umbra lui Hermes (II) In the Shadow of Hermes, the God: Vasile Alecsandri’s Mioritza Ballad (II). 60 Bianca BURŢA-CERNAT: L’aventure politique de Panaït Istrati Panait Istrati’s Political Adventure . 69 1 CULTURĂ ŞI ECONOMIE Ana CRĂCIUNESCU: Tourism advertising − a converging place of contemporary cultural and economic identities Reclama turistică – un punct de convergenă al identităilor culturale și economice contemporane . 75 Ilustrăm acest număr cu lucrări ale artistului plastic Ștefan DIMITRESCU (1886-1933) 2 Fragmente critice Eugen SIMION Cezar Bolliac Abstract Acest articol, completat cu numeroase referinţe biografice, are drept scop realizarea profilului isto- rico-literar al lui Cezar Bolliac (1813-1881), revoluţionar, ziarist, epistolier cu talent eseistic, poet şi traducător. Ca mulţi alţii din generaţia sa, Bolliac este un tânăr curios, agitat, dornic să se sin- cronizeze cu spiritul timpului şi să mişte inerţiile lumii nord-dunărene. Lecturile din Lamennais, Byron, Lamartine, Victor Hugo, Milton şi Pope sunt importante pentru formaţia sa culturală, cu o bună orientare în cultura clasică, dar şi în literatura timpului său. Ideile celor de mai sus, ca şi cele ale unor personalităţi din sfera istoriei şi literaturii se regăsesc abundent în publicistică a lui Ceazar Bolliac. Ca traducător, i-a tălmăcit pe Mme de Staël şi Manzoni. Alături de alţi membri ai generaţiei, Bolliac scrie o poezie de meditaţie, gândită ca instrument de acţiune socială, politică, antireligioasă, pragmatic morală, militantă, o poezie de concepţie, cum a catalogat-o critica mai târ- ziu. Cuvinte-cheie: Cezar Bolliac, biografie, jurnalism, traducere, poezie, istorie literară. Acest articol, completat cu numeroase referinţe biografice, are drept scop realizarea profilului isto- rico-literar al lui Cezar Bolliac (1813-1881), revoluţionar, ziarist, epistolier cu talent eseistic, poet şi traducător. Ca mulţi alţii din generaţia sa, Bolliac este un tânăr curios, agitat, dornic să se sin- cronizeze cu spiritul timpului şi să mişte inerţiile lumii nord-dunărene. Lecturile din Lamennais, Byron, Lamartine, Victor Hugo, Milton şi Pope sunt importante pentru formaţia sa culturală, cu o bună orientare în cultura clasică, dar şi în literatura timpului său. Ideile celor de mai sus, ca şi cele ale unor personalităţi din sfera istoriei şi literaturii se regăsesc abundent în publicistică a lui Ceazar Bolliac. Ca traducător, i-a tălmăcit pe Mme de Staël şi Manzoni. Alături de alţi membri ai generaţiei, Bolliac scrie o poezie de meditaţie, gândită ca instrument de acţiune socială, politică, antireligioasă, pragmatic morală, militantă, o poezie de concepţie, cum a catalogat-o critica mai târ- ziu. Keywords: Cezar Bolliac, biografie, jurnalism, traducere, poezie, istorie literară. Pentru că manualele şcolare şi, în genere, naţie. Bolliac nu poate fi însă ignorat într-o criticii sociologist-vulgari din epoca prolet- antologie a ceea ce G. Călinescu numeşte cultismului au făcut mult caz de versurile „poezia măruntă” de după 1840. A scris, e de meditaţie socială ale lui Cezar Bolliac drept, mult şi de toate, în stiluri diferite, dar (Clăcaşul, Sila, Ocna, Ţiganul vândut etc.), cine are curiozitatea să citească poeziile şi numele poetului este ignorat, azi, cu obsti- articolele sale1, are surpriza să observe că, Eugen SIMION, Academia Română, preşedintele Seciei de Filologie şi Literatură, directorul Institutului de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”; Romanian Academy, President of the Philology and Literature Section, Director of The „G. Călinescu” Institute for Literary History and Theory, e-mail: [email protected]. 3 Eugen Simion pe lângă Clăcaşul şi Sila, Bolliac (1813-1881) rative din vremea sa („Societatea filarmoni- a scris câteva meditaţii (1835) ce arată că că”, „Frăţia”), iar în 1841, este trimis în sur- autorul citise pe preromantici şi, probabil, ghiun la Mănăstirea Mărului (unde stă nouă pe Lamennais cu Les paroles d’un croyant luni), ca urmare a amestecului său în com- (1833), pe Byron, Lamartine, Victor Hugo şi, plotul condus de D. Filipescu. În 1842 îl cum se dovedeşte ulterior, este la curent, în regăsim (evoluţie spectaculoasă!) procuror 1840, cu scrierile lui Milton, Pope etc. la Tribunalul din Bucureşti, numit de dom- Poemele lui sunt variate tematic şi arată, în nitorul Bibescu. Nu-i singurul din generaţia genere, o bună orientare în cultura clasică şi lui care are o biografie socială atât de acci- nu este străin nici de literatura timpului dentată. Peste un an (1843) îl aflăm în său. Traduce din Corinna de Mme de Staël şi „Frăţia” şi, apoi, în toate acţiunile căuzaşi- din Manzoni în „jurnalul portativ” Curiosul lor. În 1848 este, alături de Bălcescu, secretar pe care îl scoate în trei numere în 1836. al Guvernului Provizoriu şi vornic al Bucu - Cezar Bolliac este, ca mulţi din generaţia sa, reştilor, colaborator la „Pruncul român”, un tânăr curios, agitat, dornic să se sincroni- unde scrie articole în favoarea dezrobirii zeze cu spiritul timpului şi să mişte inerţiile ţiganilor. Arestat, este îmbarcat la Giurgiu lumii nord-dunărene. A fost prietenul lui pe o gimie, împreună cu alţi căuzaşi, şi reu- Nicolae Bălcescu şi, în conflictul acestuia cu şeşte să evadeze la Orşova. Merge la Braşov Heliade, Don Cezare a rămas tot timpul de şi, aici, scoate ziarul „Espatriatul” (25 mar- partea lui. Când s-a iscat scandalul cu dia- tie-3 iulie 1849) şi, împreună cu Bălcescu, mantele încredinţate de Kossuth pentru a le încearcă în lunile ce urmează să-i împace pe da lui Fuad-Efendi, Bălcescu i-a luat de mai unguri cu românii din Transilvania. Este în multe ori apărarea (vezi corespondenţa cu re laţii bune cu Bem şi, însărcinat de Băl - Ion Ghica), spre deosebire de Ghica, care cescu, încearcă să-l câştige de partea revolu- este totdeauna suspicios, nu se ştie de ce, ţionarilor lui Iancu. Nu reuşeşte, mai ales faţă de acest publicist patetic apărător, în când este vorba de ideea unei confederaţii a timpul revoluţiei şi mai târziu, al cauzelor popoarelor din Transilvania în care să fie bune. Este fiul Zincăi Kalamogdartis şi al respectat principiul egalităţii dintre naţio- medicului italian Anton Bogliaco, dispărut nalităţi. Proiectul eşuează pentru că nici repede. Cezar creşte în familia stolnicului Kossuth, nici alţi lideri maghiari nu acceptă Peretz, tatăl vitreg. După obiceiul timpului, decât o asociere în cadrul unui stat naţional învaţă întâi carte grecească în curtea biseri- maghiar... cii Măgureanu cu dascălul Matei2, trece În 1850 (ianuarie) izbucneşte scandalul apoi la „Sfântul Sava”, unde are ca profesor diamantelor şi, oricât de mult se apără şi pe Heliade Rădulescu. În 1833 intră în oricât va fi apărat de prieteni (Bălcescu este armată, ca iuncher, dar nu stă mult nici aici. cel mai ferm), acuzaţia îl va urmări toată Un traseu pe care îl urmează şi Bălcescu şi viaţa pe incomodul Bolliac. Cercetătorii alţii. În 1835 tipăreşte un volum de Meditaţii ulteriori au dovedit că pintenii de aur fuse- în proză poetică, în 1836 publică, s-a văzut, seră restituiţi, dar că asupra unor diamante în colaborare cu C.G. Filipescu, „Jurnalul lucrurile rămân nesigure. Kossuth n-a zis portativ” citat (va scoate multe altele, tot nici da, nici ba în legătură cu această delica- atât de efemere, în decursul vieţii sale!), tă chestiune, aşa că asupra bietului Cezar manifestă interes pentru studiile arheologi- Bolliac va plana, totdeauna, suspiciunea că ce şi, în acest sens, frecventează cercul gene- şi-a însuşit o parte din bunurile încredinţate ralului Mavru (socrul de mai târziu al lui de liderul maghiar pentru a cumpăra tăce- Ion Ghica) şi, după cum ne asigură biografii rea turcilor. Aşa gândeşte şi maliţiosul Ion lui, participă la acţiunile societăţilor conspi- Ghica. G. Călinescu trage de aici concluzia 1 Reprodusă, în 1983, în două volume (Scrieri) de Andrei Rusu, cu o prefaţă de Mircea Scarlat, Minerva, Bucureşti. 2 Vezi G. Călinescu, Istoria..., ed. a II-a, revăzută şi adăugită, 1986, îngrijită de Al. Piru. 4 Cezar Bolliac că diamantele reclamate fuseseră folosite, crede că „numai abundenţa a stricat lui prin consimţământ, în sprijinul revoluţiei. Bolliac, care de altfel face dovada unei mari Sigur este că Bolliac trage după el, în viaţa imaginaţii şi a unei amplitudini lirice excep- politică şi în acţiunea sa publicistică, această ţionale”. Abundentă este doar publicistica gravă învinuire. De câte ori candidează în lui şi, când va fi (dacă va fi vreodată) publi- parlament, i se aminteşte de ea. În exil, unde cată în întregime, numai atunci vom putea sunt mai multe tabere, Bolliac este activ (de vedea ce strică şi ea. Poeziile lui trec de la un partea grupului Bălcescu-Ghica) şi-l atacă volum la altul şi, când le citim la rând, pe vechiul lui profesor de la „Sf. Sava”, observăm că ceea ce supără în ele nu este Heliade. În articole, memorii şi scrisori, sus- atât abundenţa, cât prolixitatea, lipsa de ţine cauza unirii.