ACADEMIA ROMANA INSTITUTUL DE ISTORIE "N.IORGA" REVISTA ISTORICA Fondator N. lorga _

Serie noun, XIV, 2002 cz

34 Mai-August

www.dacoromanica.ro a ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE "N. IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE

CORNELIA BODEA (redactor ,sef), IOAN SCURTU (redactor 'ef adjunct), NAGY PIENARU (redactor responsabil),VENERA ACHIM (redactor)

"REVISTA ISTORICA" apare de 6 ori pe an.

La revue "REVISTA ISTORICA" parait 6 fois l'an.

"REVISTA ISTORICA" is published in.six issues per year.

REDACTIA:

NAGY PIENARU (redactor responsabil) VENERA ACHIM (redactor) ECATERINA PETRESCU (redactor) IOANA VOIA (traducàtor) MIHAELA VLADULESCU (tehnoredactor)

Manuscrisele, cartilei revistele pentru schimb, precum §i orice corespondenta se vor trimite pe adresa redactiei revistei:

"REVISTA ISTORICA", B-dul Aviatorilor, nr. 1, 71247-Bucurqti, Tel. 212.88.90

www.dacoromanica.ro REVISTA ISTORICA

SERIE NOUA TOMUL XIII, NR 34 MaiAugust 2002

SUMAR

INDEPENDENTA

RALUCA TOMI, Europai recunoa.5terea principelui Carol. Era posibila o interventie otomana la nordul Dunarii in vara lui 1866? 5 ALEXANDRU MAMINA, Optiuni de politica externa in dezbaterile parlamentului Romaniei (decembrie 1876mai 1877) 17 LUCIA TAFTA,Relatiidiplomaticeromano-francezeinajunulproclamarii independentei 27 ADRIAN-SILVAN IONESCU, Fotografia ca document al razboiului de independenta 37 CONSTANTIN SERBAN, Valoarea istorica a amintirilor unor combatanti romani in razboiul de independenta al Romaniei din 1877-1878 53 * JOACHIM VON PUTTKAMER, Strategies nationalesetsystemes scolaires en Transylvanie, 1876-1914 67

EV MEDIU PUTERE $1 SOCIETATE

CONSTANTIN DOBRILA, De la "reaua domnie" la tiranie. Studiu asupra imaginarului politic medieval 83 VIOLETA BARBU, Legatura lui Mihai Viteazuli efectele ei juridice in prima jumatate a secolului al XVII-lea. 0 noun abordare 99 TOTH ISTVAN GYORGY, 0 descriere parodica a cortegiului funerar al lui Gabriel Bethlen (scrisoarea din 1630 a franciscanului Andrea Francisci) 111 STEFAN ANDREESCU, Mihai Viteazul §i restaurarea Imperiului bizantin: marturia ambasadorilor venetieni la Constantinopol 127

RELATII INTERNATIONALE POLITICA $1 DIPLOMATIE IN SECOLELE XIV-XV

NAGY PIENARU, 0 misiune diplomatica otomana in Ungaria (1486) 141 CONSTANTIN REZACHEVICI, Implicarea Giurgiului in relatiile lui Mircea cel Main cu Polonia 149 EUGEN DENIZE, Relatiile turco-venetiene §i romanii. De la Nicopole la caderea Salonicului (1396-1430) 161

STIINTE AUXILIARE

PAUL CERNOVODEANU, Primele preocupari de genealogie in Tara Romaneasca (1727) 177 1LEANA CAZAN, CartografiaaustriacainsecolulalXVIII-Iea (1700-1775). Caracteristici §i reprezentanti 191 Revista istoricr, torn. XIII, nr. 3 www.dacoromanica.ro4, p. 1299, 2002 THE ROMANIAN PRINCIPALITIES AND RUSSIA DOCUMENTARY STUDIES

MARIAN STROIA, The Year 1948 in the Romanian Principalities and the Russian Repression. New Documentary Data 215 ANGELA COLIN, Count Ioannis Capodistria- A Representative of Liberal Thinking at the Beginning of the Nineteenth Century 221 ADRIAN TERTECEL, The Black Sea, the Russian-Ottoman Relations and the Internal Situation of the in 1703. Three Reports by Russian Ambassador to Istanbul 229

RESEARCH METHODS

IRINA GAVRILA, Computer-Assisted Prosopographical Research 245

OPINIONS

OANA RIZESCU, A Punitive Terms in Orders and Judgments Issued by Princes: The Disgust 261

SCIENTIFIC LIFE

The Annual Session of Scientific Communications of the "" History Institute, 5-6 June 2002 (Nagy Pienaru); Scientific Session Devoted to Albania, , 21 May 2002 (Bald Ymeri); Communication Session Holocaustul fi luiinRomania (The Holocaust and Its Impact), Academia RomanA, Bucharest, 28 June 2002 (Nagy Pienaru); ProfessorPaulMichelson'sCommunication,Ortodoxiasisocietatea romaneascd postcomunistd (Orthodoxy and the Post-Communist Romanian Society), Institutul Roman de Istorie RecentA, Bucharest, 11 July 2002 (Cristian Vasile); The Involvement of Maramurq in the Independence War (loan Babici); Documentary Trip to Hungary (Anca Popescu) 271

NOTES AND REVIEWS

NICOLAE CIACHIR, Un istoric roman ancorat in lumea contemporand (A Romanian Historian with a Keen Awareness of the Contemporary World), vols III, Bucure§ti, Edit. Oscar Print, 2001, 196+192 pp. (Gelcu Maksutovici); VASILE CRISTIAN, lstoriografia pasoptistd (The Historiography of the Year 1848), Jassy, Edit. UniversitAtii "Al. I. Cuza", 1996, 226 pp. (Gabriel Leanca); GHEORGHE E. COJOCARU, Politica externd a Republicii Moldova. Studii (The External Policy of the Republic of . Studies), Chi§indu, Edit. Civitas, 2001, 206 pp. (Florin Anghel); ADRIAN-SILVAN IONESCU, Cruce ci Semilund. Rdzboiul ruso-turc din 1853-1854 In chipuri si imagini (The Cross and the Crescent. The Russian-Turkish War of 1853-1854 in Faces and Images), Bucharest, Edit. Biblioteca Bucure§tilor, 2001, 236 pp. (Raluca Tomi); VIORICA MOISUC, Istoria relatiilor internationale pand la mijlocul secolului al XX-lea (The History of International Relations until the Middle of the Twentieth Century), Bucharest, Edit. Fundatiei de Maine, 2002, 320 pp. (Cristia Maksutovici); PAUL PALTANEA, Neamul logofatului Costache Conachi (The Family of logo/at Costache Conachi), Bucharest, Edit. Albatros, 2001, 368 pp. (Adriana Gheorghe); VIRGILIU Z. TEODORESCU, Cronicd bucuresteand 1877-1878 (A Chronicle of Bucharest,1877-1878), Bucharest, Edit. Ministerului de Interne, 1997, 254 pp. (Adrian-Silvan lonescu); ISMAIL TORKO6LU, Rusya Tfirkleri arasmdaki yenilesme haraketinin anciderinden Raaeddin Fahreddin (1858-1936), Istanbul, Ottiken Negiyat A.S., 2000, 368 pp. (Adrian Tertecel); VITALIE VARATIC, $ase zile din istoria Bucovinei (28 iunie-3 iulie 1940. Invazia si anexarea nordului Bucovinei de cdtre UR.S.S. (Six Days in the History of Bukovina, 28 June3 July 1940. The Invasion and Annexation of Bukovina by the USSR), RAdAuti, Edit. Institutului BucovinaBasarabia, 2001, 556 pp. (Florinwww.dacoromanica.ro Anghel) 279 INDEPENDENTA

EUROPA SI RECUNOASTEREA PRINCIPELUI CAROL. ERA POSIBILA 0 INTERVENTIE OTOMANA LA NORDUL DUNARII IN VARA LUI 1866?

RALUCA TOM1

in memoriile sale loan BAlAceanu relateaza un episod tensionat al activitätii diplomatice din capitala Frantei(era agent diplomatic dinfebruarie1866, inlocuindu-1 pe loan Alecsandri), in contextul surprizei declanpte de sosirea neasteptatA aprintuluiCarol de HohenzollerninPrincipate.Safvet pap, ambasadorul Portii la Paris, il anunta cA Omer pap primise ordin de la sultan sA treacd Dundrea in fruntea trupelor otomane. In aceeasi zi agentul roman a reusit in mod miraculos sã obtind o audienta la Napoleon al III-lea. Imparatul, calm, i-a pus douA intrebdri:catisoldati romani pot fimobilizati i ce atitudine a avut reprezentantul Frantei la Constantinopol fatA de intentiile otomane. 13AlAceanu i-a raspuns cd se pot mobiliza pand la 12000 de soldati,iar marchizul Moustier reprezentantul Frantei in capitala otomand-nu s-a distins printr-o actiune favorabild romanilor. Seara, in timp ce cina cu Ufl grup de ziaristi francezii incerca sä mascheze starea de ingrijorare extrema in care se afla, Eidläceanu este cAutat de un emisar al imparatului, care il anuntA ca situatia criticA fusese depäsita. In urma unei telegrame a lui Napoleon al III-lea, sultanul Abdul Aziz a revocat ordinul de interventie militarA la nordul Dunariil. Episodul evocat de 1351Aceanu trebuie sä se fi petrecut la inceputul lunii iunie. Aali pap (ministrul de externe otoman) Ii notifica, in 6 iunie 18662 (stil nou)., lui Safvet pap ordinul de a ocupare militard a Principatelor. Stilul romantic, usor emfatic al memoriilor lui BAlAceanu, care incearcA sa evidentieze rolul "crucial" al diplomatului roman in rezolvarea crizei, nu ne impiedica sä sesizam cateva elemente care se regasesc in documentele vremii: pozitia binevoitoare a lui Safvet pap, care in particular nu agrea solutiile violente propuse de Constantinopol; indecizia marchizului de Moustier; rolul lui Napoleon al III-lea in detensionarea relatiilor romano-otomane din vara lui 1866.

I Biblioteca Academiei Romane (BAR), mss. 1, loan Balaceanu,Souvenirs politiques et dtplomatiques 1848-1903. 2 Arhiva Nationala Istorica Centrala (ANIC), fond Casa Regala, dosar 72/1866, fila 59: "En consequence, le gouvernement imperial a décidd en conseil des ministres et aprés avoir pris les ordres de Sa Majeste le Sultan, que le corps d'armeé, concentré de la rive droite du sous le commandement du serdar Ekrem Omer pacha, recevrait l'ordre immédiat de passer le fleuve et qu'il occuperait les principautés de Moldo-Valachie". In studiul de fata vorn folosi datarea dupa stilul nou.

,Revista istorica", tom. XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 516, 2002 6 Raluca Tomi 2

Momentul descris reprezinta punctul culminant al crizei romano-otomane declansata odata cu abdicarea domnitorului Al.I. Cuza (23 februarie 1866) si incheiata prin recunoasterea principelui Carol de catre sultan (octombrie 1866). In acest interval intentia Imperiului otoman de a impune Principatelor Unite prin orice mijloace revenirea la regimul Conventiei din 1858 a fost vizibila in initiativele diplomatice din cadrul Conferintei de laParis,inpresiunile exercitate de ambasadorii säi in capitalele europene pentru a obtine o atitudine comuna fata de schimbarile de la nordul Dunärii, in pregatirile militarei concentrarile de trupe din tabara de la Rusciuk. Literatura de specialitate dedicata faptelor istorice ale anului 1866 este deosebit de bogata3. Vom incerca pe baza unor documente inedite sau mai putin cunoscute din arhivele romanesti sã raspundem la intrebarile: Care a fost atitudinea Puterilor garante fata de intentiile agresive ale Portii? Cum a fost receptata aceasta atitudine de agentii diplomatici romani (Al.G. Golescu la Constantinopol; Joan Balaceanu la Paris) si de ate emisarii speciali insarcinati cu sensibilizarea cabinetelor din Viena, Berlin (printill ), Be !grad (Dimitrie Bratianu), Constantinopol (), Paris, St. Petersburg (Ludovic Steege, , Gheorghe Costaforu)? Ne vom limita expunerea la perioada 25 maia noua sedinta a Conferintei de la Paris convocata de ambasadorul otoman dupa sosirea printului Carol in Principate 3 iulie, infrangerea Austriei in batalia de la Sadowa, ce a marcat o schimbare de ton a Portii fata de regimul de la Bucuresti. In 1866 diplomatia europeana renunta in practica la cloud principii indragite de Napoleon al III-lea: sistemul de garantie colectiva icel al unui congres europeanpanaceu miraculos al tuturor diferendelor continentale. Esecul garantiei colective este evident in ineficienta deciziilor Conferintei de la Paris, ignorate politicos de liderii romani, prin actiuni rapide, inteligentei ferme ce au impus politica faptului implinit, iar initiativa napoleoniana de a convoca un Congres ce urma sa dezbata sub patronajul Frantei problemele Europei Centrale se dovedeste iluzorie prin refuzul Austriei de a participa la acesta. Mult mai interesante sunt tatonarile secrete, intelegerile bilaterale ce tradeaza o noua orientare a diplomatiei europenecea a "interesului national", evidenta dupa razboiul austro-italo-prusac4. Politica Frantei pare in 1866 enigmaticd, contradictorie. Sustine mentinerea uniriiPrincipatelorsieste favorabila printuluistrain,dar paralel Napoleon cocheteaza cu proiectul de schimb PrincipateVenetia5. Fata de Italia aceeasi

3 Nicolae lorga, Politica externd a regelui Carol I, Bucuresti, 1916; T.W. Riker. Cums-a infilptuit Romdnia. Studiul unei probleme internationale 1856-1866, ed. romana, Bucuresti, 1944; Paul Henry, L 'abdication de la prince Cousa et l'avenement de la dynastie de Hohenzollern au trône de la Roumanie, Paris, 1930; Dan Berindei, Societatea romdneascd in vremea lui Carol 1 (1866-1876), Bucuresti, 1992 etc. 4 Gheorghe Cliveti, Romdnia fi Puterile Garante 1856-1878, Ia§i, 1988,p. 73. 5 Nicolae Corivan, Principatele Unite in combinatille politice internationale ale lui Napoleon al III-lea din anul 1866, in "Studiii materiale de istorie. Muzeul Suceava", t. III, 1973, p. 207; pentru atitudinea Frantei fata de criza romand vezi si Dan Berindei, Un tournant clicisif La France et la crise roumaine de 1866, In "Revue Roumaine d'Histoire" (RRH), t. XXXVIII, 1999, nr. 1-4, p.37-57.

www.dacoromanica.ro 3 Europa qi recunoaVerea principelui Carol 7 inconsecventd: proiecte utopice de obtinere a Venetiei pe calea schimburilor teritorialemai intdi Principatele, apoi Serbia, Bosnia, Hertegovina, in acest ultim caz Imperiul otoman urmAnd afidespagubitfinanciar6 combinate cu impulsionarea cabinetului de la Florenta de a incheia conventia cu Prusia, ceea ce insemna acordul Parisului pentru declansarea conflictului cu Austria. Se mentine insd apropierea franco-englezd in rezolvarea problemelor orientale7, inclusiv a celei romfinesti. Intr-osituatiedilematicdseafla Marea Britanie. Dorea mentinerea colabordrii cu Franta, a integritatii Imperiului otoman, dar se pronunta totodatd pentru respectarea vointei nationale si nu era de acord cu interventia militard in Principate, desi recunostea acest drept Portii in conditiile nerespectdrii tratatelor8. Si in privinta printului strain diplomatii britanici au avut atitudini nuantate. Lordul Russel premierul declara cd dacd romdnii nu îi proclamd independenta si nu aleg un domn rus atunci ar trebui sa li se ingaduie sA mearga pe drumul fericirii, in timp ce lordul Clarendon, ministrul de externe,.sera de pArere "sd se tind puterile in concert si sd se salveze de un principe strain"9. Insd in vara lui 1866 Marea Britanie secondeazd initiativele franceze in chestiunile orientale in detrimentul influentei sale la Constantinopolm. Politica externa. a Rusiei in 1866 se poate caracteriza prin termenii: ingrijorare,prudentd,sperantd.Ingrijorarefatãdeproiectuldeschimb Venetia-Principate, ceea ce ar fi dus la cresterea influentei austriece la gurile Dundrii (estei una dintre initiativele napoleoniene ce au adâncit rAceala dintre Franta si Rusia). Prudenta in relatiile cu Imperiul otomannu putea sprijini deschis intentiile belicoase ale Portii din cauza populatiilor crestine din Balcani". Intr-un articol din "Revue des deux mondes" se remarca rezerva Rusiei, care "persista in detasarea ei filozoficd fatd de problema romfineascd"°. Totusi agentul rus in Principate, Offenberg, primea instructiuni sd sprijine in mod discret actiunile separatistilor din Moldova°. Sperantd, pentru cA sosirea principelui Carol punea sub semnul intrebdrii clauzele tratatului de la Paris. Inca. din toamna aceluiasi an intr-un

6 Basilio Cialdea, L'Italia nel concerto europeo (1861-1867), Torino, 1966, p. 440; Nicolae Corivan, op. cit, p. 214. 7 Gh. Cliveti, op. cit, p. 73. 8 Paul Michelson, Conflict and crisis. Romanian Political Development 1861-1871, New York, Londra, 1987, p. 107. 9 Beatrice Marinescu, Valeriu Stan, England and the Romanian political crisis of 1866 (1). in RRH, t. XXXIV, 1995, nr. 1-2, p. 169-170. I° W.E. Mosse, England, Russia and the Rumanian Revolution of 1866, in "The Slavonic and East European Review", t. XXXIV, 1960, nr. 92, p. 94. IIBarbara Jelavich, Russia and the formation of the Romanian national State (1821-1878), Cambridge, 1984, 55-57. 12 La Russie sous 1 'Empereur Alexandru II. La politique exteriiure de la Russie et le Panslavisme 1866-1867, In "Revue des Deux Mondes", t. III, 1868, p. 416. 17 M.D. Sturdza, La Russie et la desunion des Principaulés Roumain 1864-1866, in "Cahier du monde russe et sovietique", 1971, nr. 3, p. 269.

www.dacoromanica.ro 8 Raluca Tomi 4

consiliu secret desfasurat la Tarskoe Selo s-a discutat despre denuntarea clauzelor referitoare la neutralizarea MArii Negrei revenirea la frontiera din 185614. Pregatirea conflictului cu Prusia a determinat pozitia prudentd a Austriei in cadrul Conferintei de la Paris. Menajarea susceptibilitAtii franceze, fArä a trAda principiul respectdrii tratatelor, caracteriza politica abilA a ambasadorului Austriei la Paris, contele Metternich. ins& la Londra si St. Petersburg reprezentantii Vienei cautau sA convingA de consecintele nefaste ale sosirii principelui Carol. Austria dorea o interventie otomanA din teama ca prezenta principelui sa nu facd parte dintr-un plan diversionist bismarckian, la care ar fi fost atrasAi o parte a emigratiei maghiare, nemulttimitä de intelegerea Vienei cu reprezentantii curentului dualist de la Pesta'5. ObsedatA de exemplul italian, Viena profetiza cä dacA nu se vor lua mäsuri impotriva incAlcArii tratatelor, la granitele imperiului se vor ivi "mici Piemonturi". Prusia a intuit cd problema romand va inrAutAti relatiile franco-rusesi izolarea diplomatica a Austriei va fi desAvarsitd. Va seconda Parisul in initiativa congresului, dupa ce la Biarritz a reusit sA cultive sperantele lui Napoleon al III-lea in vederea unor compensatii teritoriale pe Rin. Pentru a linisti suspiciunile Rusiei, Bismarck i-a spus lui Gorceakov Ca pentru Prusia problemele orientale sunt de ordin secundar. Sosirea lui Carol era un prilej potrivit pentru cercurile germane de a sprijini politica Frantei si de a-si extinde influenta la gurile Dun kW'. In anul 1866 destinul Italiei se va impleti cu cel al Romaniei. implinirea proiectelor nationale alegerea irecunoasterea principelui strain iobtinerea Venetiei vor fi posibile idatoritA contextului creat de razboiul austro-italo- prusac. Germenele Trip lei Aliante se nästea in vara acestui an. Treptat Prusia (mai apoi Germania) va lua locul Frantei in diplomatia statului roman si a celui italian. DupA esecul proiectului de schimb VenetiaPrincipate, cabinetul de la Florenta va sprijini neconditionat mentinerea unirii Principatelor. Din considerente politice imediate legate de rAzboiul cu Austria diplomatia italianA nu a avut initiative in recunoasterea printului Carol, multumindu-se sA secondeze politica Frantei. "I se poate reprosa natiunii romane cä aspirA spre un viitor mai bun, cA respinge orice combinatie care implied repetarea unui trecut dezastruos? I se poate reprosa cd reclamA respectarea stipulatiilor care ii asigurA liberul exercitiu al dreptului intern de a-si alege domnul dorit? Atunci ce importantA are pentru Sub lima Poartä cã viitorul principe este roman sau german and este de la sine inteles cd alesul nu va putea modifica prin nimic legaturile de suveranitate?"17. Astfel rAspundea Locotenenta Domneascd in 20 mai la scrisoarea marelui vizir Fuad pasa prin care notifica autoritatilor de la Bucuresti decizia sedintei aVIII-aa

" Chester W. Clark, Prince Gorchakov and the Black Sea Question, 1866. A Russian Bomb that did not explode, in "American Historical Review", t. XLVIII, 1942, nr.1, p. 52-55. 15 Nicolae Corivan, Re latiile diplomatice ale Romciniei de la 1859 la 1877, Bucure§ti, 1984,p. 181. 16 Gh. Cliveti, Interferente romcino-germane in raporturile politice internationale din 1866, in "Anuarul institutului de Istoriei Arheologie A.D.Xenopol", t. XXIII, 1986, nr.2, p. 629. " D.A. Sturdza, Autoritatea faptului indeplinite.xecutat in 1866 de cei indreptaliti, in "Ana tele Academiei Romane. Memoriile Sectiunii Istorice" (AARMSI), seria II, t. XXXIV, 1911, p. 998-1001.

www.dacoromanica.ro 5 Europa i recunoaVerea principelui Carol 9

Conferintei de la Paris (din 17 mai). Puterile garante au lasat Portii libertatea de a propune romanilor alegerea unui domn pdmantean pe viatä sau pe o perioadd de trei, patru, sapte ani sau numirea unui guvernator pe un timp limitat18. Solutie iluzorie deoarece in aceeasi zi, 20 mai, de la Orsova principele Carol scria sultanului cd alegerea sa drept domn nu va afecta legaturile cu Poarta si are "intentia ferma de a le respecta"I9. Sosirea printului Carolla Bucuresti a provocat o imensä derutdla Constantinopol. Otomanii nu credeau cd va accepta tronuli va sosi atat de rapid in nordul DunArii. Moustier Ii scria lui Drouyn de Lhuis Ca turcii sunt decisi sh intre militar in Principate, pozitie care ar fi putut fi evitata dacd principele ar fi trecut mai intai prin Constantinopol20. In acelasi timp Aali pasa 1-a atentionat pe reprezentantul Marii Britanii la Constantinopol, Lyons, a dacd Principatele persistä in alegerea printului strain era de datoria Portii sa foloseascd forta pentru a respecta tratatele2I. Presiunea otomand era vizibild si in celelalte capitale europene. La Londra, in 22 mai, Musurus pasa notifica lui Clarendon cA Poarta a decis sA trimitd trupe in Principate pentru a-i obliga pe romani sA-si indeplineasca obligatiile fata de Puterea Suzerand isA-1 inlAture pe Carol, care s-a plasat in fruntea rAscoalei fatd de sultan22, iar reprezentantul Italiei la Berlin, Barra!, Ii scria premierului La Marmora: "ministrul turc a anuntat oficial guvernul Prusiei cA Poarta a luat decizia de a face sd intre trupele in Principate pentru rästurnarea guvernului actual"23. In acest timp la Paris, din initiativa lui Safvet pasa, se convoca a noua sedinta a Conferintei, in 25 mai, unde reprezentantul Portii prezenta un protest "formal si solemn" in care se mentiona cd guvernul imperial Ii rezerva dreptul ca in fata acestor evenimente sa uzeze de facultatea ce i-o dau tratatele "in vedere de a face sd se respecte dispozitiunile lor si de a restabili o ordine de lucruri legala"24. Care au fost primele reactii ale celorlalte Puteri garante fata de aceastA avalansA de amenintari otomane? Pentru atmosfera din Constantinopol revelatoare sunt rapoartelei telegramele lui Al.G. Golescu. In cel din 24 mai relateaza convorbirea cu marele vizir Fuad pasa. La argumentele agentului roman aduse in favoarea printului Carol, Fuad i-a raspuns cA "avea multA simpatie pentru romani, dar nu trebuie sa se uite cd era inainte de toate turc"i cA "autonomia administrativd care a fost intotdeauna respectatA de PoartA nu vA dA dreptul sa violati tratatele prin alegerea unui print strain._ este in interesul Portii sä nu poata admite aceastd violare"25. "Situatia devine din ce in ce mai criticd" scria Golescu in raportul din

18 Ibidem, p. 1001-1006. 19ANIC, fond casa Regald, dos. 29/ 1866, f.1, Carol cdtre Sultan, 20 mai, Orwva. z°Telegramele lui Moustier care Drouyn de Louis din 23, 25, 26 mai 1866, in Paul Henry, op. cit. p. 389, 392. 21W.E. Mosse, op. cit, p. 87. 22lbidem, p. 88. 23Alfonso La Marmora, Un p6 piu di luce, ed. V, Florenta, 1872, p. 254. 24D.A. Sturdza, Autoritatea, p. 1012. 25Arhiva Ministerului de Externe (AME), fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat, AI.G. Golescu cdtre Mavrogheni, 24 mai 1866, Constantinopol.

www.dacoromanica.ro 10 Raluca Tomi 6

28 mai. Pozitia amenintatoare a oficialitatilor otomane, care erau animate de un "veritabil sentiment de iritare" cauzat de sfidärile repetate ale guvernului roman fata de deciziile Conferintei de la Paris, nu era calmatA de o atitudine energicd a reprezentantilor puterilor prietene. latA ce scria agentul roman: "In realitate Puterile pe ajutorul cdrora eram indreptatiti sa ne bizuim n-au facut nimic la Constantinopol pentru a ne veni in ajutor". $i continua sd se plAngd de conduita surprinzdtoare a lui Moustier, ce contrasta cu pozitia Frantei din Conferintd. Aceeasi comportare o avea si reprezentantul Italiei, al Prusiei, care "se tinea intr-o rezervd comandatd fard indoialddecircumstante",alAngliei,care"s-ainchisintr-unmutism dezndajduitor"26.DespreatitudineaezitantAareprezentantuluiFranteila Constantinopol Ii scriai Mavrogheni lui BdlAceanu la Paris: "inactiunea sa este compleai inexplicabild"22. Intuitia lui Golescu fatd de prudenta Italiei reiese din explicatia data de Visconti Venostareprezentantul acestei tad la Constantinopol premierului La Marmora. in contextul in care Poarta era decisd sd intervind militar, el, ca reprezentant al unei puteri mici, nu-si putea permite amestecul in problemele externei nici sA pericliteze relatiile cu Rusia28. Golescu era convins cd singura salvare se afla la Paris. $i avea dreptate. Tensiunea din Constantinopol era altfel perceputA din capitala Frantei. Dovadd in acest sens sunt rapoartele lui BAldceanu, Boerescu, Costaforu. Ultimii doi relateazd, intr-o scrisoare datatd 25 mai, discutiile avute cu Budberg ambasadorul rus Safvet pap si Drouyn de Lhuis. Toti au avut o dispozitie binevoitoare fatd de emisarii romdni. Ambasadorul rus nu si-a reluat amenintdrilei nici nu si-a mai exprimat indoiala fatd de realizarea obiectivelor nationale si a vorbit numai despre dificulatile interne ale tdrii. S-a ardtat favorabil fatd de trimiterea unei delegatii romfinesti la St. Petersburg. Safvet pap "s-a ardtat la fel de conciliant chiar dacA oficial si-a pdstrat aceeasi rezervd ca in trecut". A parut multumit cà principele Carol i-a scris sultanului la sosirea sa in tart. Cat despre ministrul de externe al Frantei, pe care I-au vizitat chiar in ziva Conferintei, a ardtat o "oarecare uimire" fatd de sosirea neasteptatA a printului, dar a adaugat Ca Franta nu va consimti niciodatd la ocuparea militard a Principatelori surAzand patern a incheiat cd "desi suntem copii rebeli, Franta nutreste o afectiune deosebitd [pentru noi, n.n.]i va face tot posibilul pentru binele nostru"29. Drouyn de Lhuis i-a sfAtuit sã ajungd cat mai repede la o intelegere cu Poarta, printul sd meargd la Constantinopol, sä se dea Turciei toate garantiile in ceea ce priveste dreptul de suzeranitatei sa se propund o mdrire a tributului. Erau ideile care vor sta la temelia anevoioaselor tratative româno-otomane din vara lui 1866. Atitudinea conciliana a Puterilor garante fatA de politica Bucurestiului neacceptarea solutiei militare au fost vizibile in penultima sedintd a Conferintei, a

26 Ibidem, Al.G. Golescu cAtre Mavrogheni, 28 mai 1866, Constantinopol. 27 Paul Henry, op. cit, p. 403, Mavrogheni care BalAceanu, 1 iunie 1866, Bucuresti. 28 Documenti Diplomatici ltaliani (DDI), vol. VI, Roma, 1981,p. 731-732, Visconti Venosta cAtre La Marmora, Pera, 30 mai 1866. 29 ANIC, fond Casa RegalA, dos 31, f.1-2, Costaforu, Boerescu cAtre Mavrogheni, Paris, 25 mai 1866.

www.dacoromanica.ro 7 Europa i recunoaVerea principelui Carol 11 carei hotarare s-a rezumat numai la interzicerea impusa agentilor diplomatici de la Bucure§ti de a intretine relatii oficiale cu noul guvern Lased'. Catargiu (numit in 23 mai). Pozitia rnarilor puteri in conferinta era descrisa de Balaceanu intr-o telegrama din 27 mai. Se relata despre veleitatile otomanilor de a ocupa militar Principatele, carora insa le lipsea incurajarea din partea celorlalte puteri. Agentul roman era convins ca "Napoleon al III-lea este binevoitor §i impotriva oricarei interventii"30. Si cabinetul rus era in expectativa. Gorceakov, de§i nemultumit de rezerva lui Budberg din timpul Conferintei, manifestanduli chiar dorinta da a-I rechema la St. Petersburg relatiile reci dintre cei doi fiind cunoscute in mediile diplomatice din Paris, inclusiv de catre Balaceanu , nu era pregatit sa intervina in Principate31. Cancelarul ii indica §i lui Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, sa-i abordeze pe otomani cu prude* §i abilitate. In acea perioada guvernul rus a facut eforturi sa evite opozitia deschisä fata de cererile nationale din Balcani32. Politica discreta a lui Ignatiev, care renuntase temporar la pozitia sa radicala sintetizata in celebrul joc de cuvinte "autonomie sau anatomie"33, era sesizata §i de Al.G. Golescu34. Cat despre Talleyrand, ambasadorul Frantei la St. Petersburg remarca despre Gorceakov: "faptul ca nu a impins Turcia sa aibe o atitudine violenta fata de venirea lui Carol demonstreaza cd recunoa§te tacit avantajele unei situatii pasive"35. Rapoartele agentului roman din Constantinopol sesizeaza o anumita indiferenta a reprezentantilor diplomatici fata de problema romfineasca la sfaritul lui mai 1 866. Lucrul poate fi explicat prin preocuparile diplomatiei europene in a opri declan§area unui conflict in partea centrala a continentului prin organizarea unui congres ce urma sa dezbata problemele delicate: cedarea Venetiei de catre Austria Italiei, ducatele daneze, reforma federala in statele germane. Totu§i, la indicatiile ministrului de externe al Frantei §i ale lui Napoleon al III-lea, Moustier scria in 3 0 mai: "Am facut mari eforturi pentru a-i calma" [pe turci, n.n.(...) A intra in Principate poate fi onorabil §i facil, dar puteau ie§i in acelai mod?" Paralel, guvernul roman ii incredinteaza printtilui Dimitrie Ghica misiunea de a convinge cercurile vieneze cd sosirea lui Carol nu va schimba echilibrul de la Dunarea inferioara, iar Costaforu §i Boerescu, dupa o scurta vizita la Berlin, vor avea obiectiv final St. Petersburgul. Din capitala Imperiului austriac, D. Ghica relata intalnirea cu ministrul de externe, contele Mensdorff. "Primirea a fost foarte politicoasa dar foarte rece", Ii incepea Ghica raportul din 2 iunie. Principalul repros a fost alegerea principelui Carol, vazuta de Austria ca o diversiune a Prusiei.

" BAR, corespondenta Bälaceanu, S/121/DCV11, loan Balaceanu catre Mavrogheni, Paris, 27 mai 1866., 31 Paul Henry, op. cit, p. 415. 32 Barbara Jelavich, op.cit, p. 159. "Nicolae lorga, op. cit, p. 35. 34 AME, fond Constantinopol, vol. 91 nepaginat, ALG. Golescu care Mavrogheni, 24 mai 1866, Constantinopol. 36 Paul Henry, op. cit, p. 407. 36 Archives Diplomatiques, I, 1867, p. 259. Moustier catre Drouyn de Lhuis, Therapia, 30 mai 1866. www.dacoromanica.ro 12 Raluca Tomi 8

Plin de demnitate, printul i-a raspuns ca decizia i-a apartinut "unei tail intregi", iar el, un reprezentant alpartidului conservator, descendent alunei familii de domnitori, era poate cel mai indreptatit sa afirme ca regimul unui principe indigen era imposibil de mentinut37. Intalnirea cu Menseburg, subsecretar de stat in Ministerul de Externe austriac, a decurs atat de satisfacator, Inc& diplomatul vienez i-a declarat spre sfarsit: "Regret, Printe cd aceste explicatii nu au fost date mai devreme guvernului meu, pentru ca personal declar ...ca daca eram roman as fi actionat ca dumneavoastra"38. Boerescu si Costaforu se intalneau la Berlin cu Bismarck in 28 mai. Cancelarul s-a aratat incantat de misiunea celor doi in Rusia si le-a facut un succint expozeu asupra atitudinii puterilor fata de Principate: "Franta a fost si va fi intotdeauna favorabila cauzei romane. Dar aceasta nu ajunge. Franta este prea departe; Prusia din cauza raporturilor de rudenie cu printul vostru si mai ales din dorinta de a menaja Rusia nu VA poate fi foarte utila. Italia este si ea foarte departe... Austria nu va putea fi niciodata favorabila pentru ca are milioane de romani sub dominatia sa si se teme de o eventuala inteleg.ere ungaro-romana. Rusia singura va poate fisi acum siin viitor de ajutor'9. Urmariti de cuvintele cancelarului, emisarii romani se indreptau spre capitala Rusiei unde erau primiti de Stremoukov, directorul afacerilor orientale din Ministerul de externe rus. In 2 iunie obtin o audienta la Gorceakov, care "a fost de o mare rezerva, am putea spune de o mare raceala fata de noi" si i-a primit numai cu titlu oficios. In discursul sau, printul rus le-a reprosat starea de dezordine din tara, intretinuta de cercurile radicale, azilul acordat soldatilor polonezi, care urzeau planuri revolutionare impotriva guvernului imperial, alegerea printului strain, reformele religioaseinitiate de domnitorul An Cuza. Cei doi trimisi romani 1-au vizitat apoi pe Talleyrand, care i-a primit foarte amabil si le-a descris impresia placuta asupra lui Gorceakov. Ambasadorul francez i-a asigurat ca Rusia nu avea intentii ostile si va 'Astra o pozitie pasiva. In 7iunieBoerescusiCostaforus-auintalnitcuarhiepiscopulIsidoral St. Petersburgului si in aceeasi zi 1-au vazut pe printul Gorceakov intr-o audienta de adio. Cancelarul le-a spus ca ajutorul Rusiei va fi cert din momentul in care se vor indeplinianumiteconditii:sigurantagranitelorsirezolvareaproblemelor religioase". inceputul lunii iunie se caracterizeaza printr-un nou puseu de amenintari otomane, amplificate si datorita incetarii lucrarilor Conferintei de la Paris (4 iunie). Din dezbaterile aprinse asupra oportunitatii trimiterii in Principate a unui comisar otoman insotit de reprezentantii Puterilor idee lansata de Rusia pe baza Protocolului din 6 septembrie 1859 amintim punctele de vedere exprimate de

37 Biblioteca NationalA, fond Brätianu, pachet LI, dos.4, Dimitrie Ghica cAtre Mavrogheni. Viena, 2 iunie 1866. 38 Ibidem, Dimitrie Ghica care Mavrogheni, 3 iunie 1866. 39 AME, fondConstantinopol,vol.91,nepaginat,Costaforu,Boerescu cave Mavrogheni, St. Petersburg, 8 iunie 1866. 40Ibidem, Boerescu, Costaforu cAtre Mavrogheni, St. Petersburg, 8 iunie 1866. www.dacoromanica.ro 9 Europa $i recunoagerea principelui Carol 13

Budberg, Metternich si Drouyn de Lhuis. Primii doi au propus inchiderea Conferintei, urmand ca puterile limitrofe sä aibe libertatea de a actiona separat. Sesizand pericolul acesteiintentii, care insemna släbirea sistemului garantiei colective, reprezentantii Frantei, Angliei, Italiei, Prusiei s-au opus. Drouyn de Lhuis a apArat cauza românilor, opunandu-se hotarat ocupatieimilitare:"Poporul moldo-vlah este astAzi intr-o stare de surescitare nationald: el se va al:4ra impotriva interventiei trupelor turcesti, lupta pare inevitabild. Sangele crestin va curge; cine stie efectul ce va iesi din aceasta asupra celorlalte populatiuni crestine din Imperiul otoman? Vor fi poate rascoale, iatunci ce va face Poarta? Va cere sprijinul Puterilor crestine in contra crestinilor? Cine nu vede toate pericolele unei astfel de situatiuni, mai ales in imprejuratile iminente ce preocupd asa de profund Europa?"4t Ion Ghica Ii incepe misiunea la Constantinopol intr-o atmosferd tensionath. Safvet pasa primise instructiuni de la Aali sä notifice oficial la Paris trecerea Dunarii de cdtre trupele turcesti42, iar Fuad Ii daduse demisia, una dintre cauze findi tergiversarea pregAtirilor militare de la Dunare43. Desi informatiile din Paris erau optimiste Balaceanu Ii telegrafia lui Mavrogheni despre pozitia Frantei in cadrul Conferintei de la Paris44,primele contacte ale lui Ion Ghica cu Moustiersi Aali pasa erau ingrijoratoare. Ambasadorul Frantei i-a spus cd turcii ar fi intrat in Principate dacd pregatirile militare le-ar fi permis, iar Omer pasa era neräbdator sA ajungA la Bucuresti. Moustier a incercat sä convinga Poarta sA renunte la planurile de interventie dar ambasadorul britanic, lordul Lyons, nu l-a sprijinit deplin. L-a sfAtuit pe Carol sA-1 viziteze pe sultan chiar inainte de a fi recunoscut. Aali pasa, in audienta acordatd, i-a vorbit despre "susceptibilitatea lezatA" a sultanului si despre intentia Austriei si a Rusiei de a se retrage din sistemul garantiei colective. La randul sau, Ion Ghica I-a asigurat cA printul Carol nu dorea sa renunte la legAturile cu Sub lima PoartA, cat despre declaratiile Austrei siRusiei nu aveau nici o valoare dacA se ajungea la o intelegere romano-otomanA45. Intre timp, in 7 iunie, guvernul roman a adresat consulilor strAini o circularA indicand intentia turcilor de a ataca Principatele. Cea mai mare parte a armatei a fost amplasata pe Argei pe linia DunArii. S-a hotArat formarea unui grup de 10000 de voluntari sub comanda lui Gheorghe Magheru46. inzilelepremergatoaredeclansdriiconflictuluiaustro-italo-prusac, cabinetele europene cautau cu febrilitate solutii pentru calmarea situatiei de la Dundre. Dup. nota din 11 iunie inmanatä de Musurus pasa lui Clarendon, in care se declara formal hotararea Portii de a recurge la forta, ministrul britanic trimite instructiuni lui Lyons la Contantinopol sa consilieze oficial pentru recunoasterea

41 D.A. Sturdza, op. cit, p. 1021. 42 Vezi nota 2. 43 Paul Henry, op. cit, p. 408, Ion Ghica catre Mavrogheni, Constantinopol, 8 iunie 1866. 44 BAK corespondenta Al.G. Golescu, S1157/DCVII, Ion BAlaceanu catre Mavrogheni. Paris, 7 iunie 1866. 45 Ibidem. 46Grigore Chirita, Romdnia in 1866. Coordonate ale politicii interne ci internalionale, in "Revista de istorie", t. 31, 1978, nr. 12, p. 2210. www.dacoromanica.ro 14 Raluca Tomi 10

printului Carol47. Moustier ii scria lui Drouyn in acelasi sens: "Am depus toate eforturile pentru a deturna intentia otomanilor de a intra in Principate... Am facut ieri o vizita impreuna cu ambasadorul Angliei lui Aali pap si noului vizir, in care am accentuat pericolele in eventualitatea unei solutii violente in Principate"48. Din Belgrad, Dimitrie Bratianu II informa pe Mavrogheni despre opinia premierului Garadanin, ce considera "putin probabila interventia otomana"49. Gorceakov, la randul sau, era evaziv in afirmatii: daca interesele Turciei o cereau, putea interveni militar, dar lasa Portii intreaga responsabilitate'. Pozitia Puterilor garante a avut ecou la Constantinopol. In 12 iunie Prokesch Osten scria lui Mensdorff ca memoriul ce prevedea interventia militara prezentat de Aali pasa in Consiliu nu a avut succes, otomanii find speriati de Napoleon al III-leai noua atitudine a Angliei51, iar Moustier II informa pe Drouyn ä "sultanul a revenit la prudentai moderatie"52. In a doua jumatate a lunii iunie se profila deja renuntarea Portii la masuri militare. Solutia era intelegerea directa PrincipateImperiul otoman. Semnificativ este in acest sens raportul semnat de Boerescui Costaforu datat Paris, 18 iunie 1866. Drouyn de Lhuis, lordul Cowley si Glotz i-au asigurat cd propunerea ruso-austriaca din timpul Conferintei, ca fiecare puteresd-§ireia libertatea de actiune, nu insemna slabirea sistemului de garantie colectivä. In privinta invaziei otomane, Franta si Anglia au sfatuit Poarta sa nu comita o astfel de eroare. Totusi emisarii romani nuantau pozitia celor cloud state. Lordul Cowley credea cã Turcia avea in actuala situatie dreptul de a invada Principatele, frã consimtamantul puterilor, "dar in practica ar fi foarte imprudent sa exercite acest drept". Drouyn de Lhuis a raspuns ca tratatele nu-i dau nici un drept Portii sa ocupe Principatele fara aprobarea marilor Puteri. Interesanta este parerea lui Safvet pap. Acesta "era dezolat sa vada intentiile razboinice ale guvernului sat'. Ne-a marturisit sincer ca se opunea invaziei in tara noastra"". Si Al.G. Golescu anunta intentia oficialilor otomani de a rezolva chestiunea romfina pe calea unei intelegeri directe. Era increzdtor ca Ion Ghica, prin calitätile sale deosebite, "prin valoarea sa personala, prin serviciile aduse de-a lungul timpului cauzei Turciei", va reusi sa aibe succes in . tratativele initiate la Constantinopol. Agentul roman declara ca in 18 iunie Aali pap a afirmat dorinta Portii de a-1 recunoaste pe principele Carol, insä in anumite conditii". in speranta unei victorii austriece, guvernul otoman a tergiversat anuntarea oficiala a conditiilor de recunoastere55. Aceeasi atitudine de asteptare o remarcam si

°Paul Henry, op. cit, p. 414, La Tour d'Auvergne catre Drouyn, Londra, 10 iunie 1866. 48 Ibidem. 4° BAR, corespondenta D. Bratianu, S/176/DCV11, Dimitrie Bratianu catre Mavrogheni, Belgrad, 13 iunie 1866. 5° Paul Henry, op. cit, p. 424. 51 Ibidem, p. 417. 52 Ibidem, p. 420. 53 AME, fond Constantinopol, vol. 91, nepaginat. 54 Ibidem, Al.G. Golescu catre Mavrogheni 19 iunie 1866. 55 Ibiderfl, Al.G. Golescu catre Mavrogheni, Pera, 23 iunie 1866. www.dacoromanica.ro I I Europa ci recunoaVerea principelui Carol 15 din partea lui Napoleon al III-lea in audienta acordata lui Boerescu, BAlAceanusi Costaforu in 30 iunie. Desi a afirmat cä "Franta va face tot posibilul sd ne ajute", a adaugat a era prea departe si nu ne poate sprijini intr-un conflict cu Poarta. I-a scatuit sd ajungd la o intelegere directd cu aceasta, adaugand "fiti intelepti, fiti prudenti; pozitia voastrA este dificildi trebuie sA stiti sd o menajati"56. Atitudinea Frantei se poate explicai prin infrangerea italiand de la Custoza din 24 iunie, ceea ce a dat sperante cercurilor austriece. Astfel Ion Ghica telegrafia din Constantinopol cd Austria reprezintd un mare obstacol prin acuzele aduse principelui Carol de a pregäti o diversiune in Transilvania57. Victoria Prusiei la Sadowa, schimbarea cabinetului britanic vor decide definitiv calea de solutionare a problemei romdnesti tratativele directe romAno- otomane. Discutiile vor Li anevoioase, presdrate cu momente de maxima incordare, dar Poarta nu-si va mai declara oficial intentia de a interveni militar la nordul Dundrii. Segmentul de timp pe care am incercat sd-I analizAm reprezintd in conceptia noastrd apogeul crizei romAno-otomane din vara lui 1866, and intentiile cercurilor de la Constantinopol de a rdsturna prin fortd noul regim de la Bucuresti au fost evidente. Obstacolele diplomatice intdmpinate au fost: opozitia Frantei in cadrul Conferintei, secondatd de Anglia, Prusia, Italia;politica prudentd a Austriei; aparenta "detasare" a Rusiei. Rapoartele diplomatice, telegramele, depesele trimise de agentiii emisarii romAni ne permit sd nuantdm politica Puterilor garante in tensionata yard' a lui 1866. Opozitia acestora fatA de intentiile rdzboinice ale Portii nu a fost intotdeauna fermd. Ezitdri, schimbdri de pozitie, conventii secrete, atitudini incerte ale unor diplomati, ce se aflau in contradictie cu politica oficiald a cabinetelor lor, toate acestea märturisesc momentul de cumpand al diplomatiei europene din acel timp. Cert este cd deciziile Conferintei de la Paris nu puteau fi impuse nici Principatelori nici Portii, find aleasd solutia elegantd si eficientd a intelegerii directe romino-otomane. Acordul Imperiului otoman a fost determinat de rezultatul rdzboiului austro-italo-prusaci perseverenta diplomatiei romdne.

EUROPE AND THE RECOGNITION OF PRINCE CHARLES. WAS AN OTTOMAN INTERVENTION TO THE NORTH OF THE DANUBE POSSIBLE IN THE SUMMER OF 1866?

Abstract

The period between 25 May (the 9th session of the Conference of Paris) and 3 July (the defeat of Austria in the battle of Sadova) was the apex of the Romanian- Ottoman crisis which began with the abdication of Prince Alexandru loan Cuza and ended with the recognition of Prince Charles by the Sultan.

ANIC, fond Casa Regala, dos. 48, f. 1-5, Boerescu, Costaforu cdtre Mavrogheni, 2 iulie 1866. 57 Ibidem, dos. 72/1866, fl, Ion Ghica dire Mavrogheni, 1 iulie 1866.

www.dacoromanica.ro 16 Raluca Tomi 12

The author of the present article tries to provide answers to the following questions : What was the attitude of the Warranting Powers towards the aggressive intentions of the Porte? How was this attitude perceived by the Romanian diplomatic agents to Constantinople (Al.G. Golescu) and Paris (loan BAldceanu), and by the special emissaries sent out to win over the cabinets in Vienna, Berlin, Belgrade, Constantinople, Paris, and St. Petersburg. A brief presentation is made of the interests of the Great European powers on the verge of the outbreak of the Prussian-Italian-Austrian conflict and the abandoning of the two principles put forward and supported by the French diplomacy: the system of collective warranty and the organisation of a European congress to bring under discussion and settle all continental issues. The failure of the collective warranty became evident, as the Romanian leaders took little notice of the decisions of the Conference of Paris and, by quick, intelligent and firm action, imposed the policy of the fait accompli. On the other hand, Napoleon's initiative to convoke a congress, chaired by France, to discuss the issues of Central Europe, proved to be an illusion when Austria refused to take any part in it. The diplomatic hurdles that hindered the aggressive intentions of the Porte included : the opposition within the Conference, seconded by England, Prussia, Italy ; the prudent policy of England; and, the apparent "aloofness" of Russia. The diplomatic reports, telegrams, and letters sent by the Romanian agents and emissaries can provide an insight into the policy of the Warranting Powers during the hot summer of 1866. Without trying to play down the efforts to oppose the belligerent mood of the Porte, one may note that the stand adopted by the Warranting Powers lacked firmness at times. Hesitation, change of position, secret agreements, unclear attitude on the part of some diplomats, in shear contradiction with the official policy of their cabinets, all speak of difficult times for the European diplomacy. A clear fact is that the decisions of the Conference of Paris could not be forced upon the Principalities or the Porte, which led to the choice of the elegant and efficient solution of a direct Romanian-Ottoman agreement.

www.dacoromanica.ro OPTIUNI DE POLITICA EXTERNA IN DEZBATERILE PARLAMENTULUI ROMANIEI (DECEMBRIE 1876 MAI 1877)

ALEXANDRU MAMINA

In perceMia istoriografica s-a acreditat oarecum reprezentarea potrivit careia, in epoca modernd, in politica externd romfineascA diferitele orient:ad politice s-au manifestat in mod unitar. Este o reprezentare conturatd prin prisma situatiei din ultimele doud decenii ale secolului al XIX-leai din primul deceniu §i jumatate al secolului al XX-lea, and, intr-adevär, partidele politice romfine§ti au urmdrit, in cadrul imperfect, dar cel mai bun posibil atunci, al Triplei Aliante, trei mari obiective strategice:limitareainfluentei amenintAtoare a Rusiei in sud-estul Europei, imbundtätirea situatiei politico-nationale a romAnilor din Austro-Ungariaçi mentinerea echilibrului politic in Balcani. Anterior acestei perioade, insd, in privinta directiilor de politica externd, optiunile au fost mult mai diferite. In mdsura in care statutul international devenise o conditie a procesului intern de modernizare, in care liberalismul pdtrunsese in principate pe calea ideii nationalel, in care preferintele externe erau legate de convingerile politico-ideologice, era firesc ca aceste deosebiri sa existe. Ele au marcat semnificativ perioada formdrii statului national §i s-au atenuat dupd obtinerea independentei, adica dupd ce statutul international al tArii era un fapt incheiat, general acceptat, care nu mai interesa §i nu mai era invocat in acela§i fel in disputele politice interne. Diferentele de vederi in politica externd s-au manifestat, apdar, inclusiv in contextul crizei orientale declanpte in 1875, in care Romfinia a fost implicatd direct, cel putin ca obiect, Inca din anul urmdtor. Acestea s-au exprimat in dezbaterile parlamentare, in jurul a trei mari probleme: reactia oficiald fata de considerarea RomAniei ca "provincie privilegiatd" a Imperiului otoman, semnarea Conventiei cu Rusia privind trecerea trupelor sale pe teritoriul romfinesc i rdspunsul la bombardamentele otomane, urmat apoi de proclamarea independentei, probleme succedandu-se inintervalul decembrie 1876 mai1877. Analiza dezbaterilor parlamentare evidentiaza atat motivatiile conjuncturale, cati pe cele de profunzime ale diferentelor respective, oferind astfel o noud perspectiva de intelegere a activitatii politice române§ti in general. In problema reactiei la considerarea Romaniei de cdtre Imperiul otoman drept "provincieprivilegiatd"a sa (termeninscrisinConstitutia otomanA

' Vezi Eugen Lovinescu, Isioria civilizafiei rormine moderne, vol. I, Bucuresti, [1924], p. 122, 150, 183.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 1726, 2002 18 Alexandru Mamina 2

promulgata la 11/23 decembrie 1876), s-au confruntat punctul de vedere radical al guvernului liberal, care dorea sA-§i asocieze Parlamentul intr-un protest adresat Portii, §i cel moderat al opozitiei de orientare conservatoare, care dorea sa evite angajarea intregii natiuni prin reprezentantii sal intr-un conflict international care parea sä ameninte Insäi existenta statului roman. In acest sens, in §edinta Adunarii Deputatilor din 22 decembrie 1876, Nicolae Blaremberg declara din partea opozitiei: "DacA astAzi suntem in fata unei insulte, acea insulta ne-am fAcut-o noi mai intai, §i ea ne vine tot atfit de pe bancele ministeriale, ca §i din cabinetul lui Safet. (...) Nu este vorba astazi numai de a §ti ce avem de rdspuns lui Safet Pa§a cAci asupra acestui punct nu putem decal sa fim cu totii de acord, ci §i de a §ti cum au putut ajunge lucrurile acolo. Si cand cineva zice: ni s-a fAcut o insultä, cu ocasiunea unui raspuns ce ne-a dat Safet pap, prin aceasta chiar marturise§te cd a fAcut lui Safet Pa§a o intrebare. Ei bine, iatA tocmai ceea ce, dupà mine, guvernul nu trebuia sa faca, ceea ce nu putea sd facd fard humiliatie,§i chiar imprudenta pentru noi. A§adar o imputare grava pe care o fac eu guvernului nostru, este cd a provocat, fArd nici o necesitate, aceste explicatiuni, care, trebuia sA prevadd, nu se puteau intoarce cleat in dezavantajul nostru. (...) Cealalta deosebire intre noi este, d-lor, cd de cand s-a inceput aceastä criza orientalk din cauza caracterului slay ce a luat Inca de la inceput, eu am tremurat pentru existenta Romaniei. Sunt insä altii care au vAzut §i \tad lucrurile altfel; aceia nu numai CA nu voesc a recunoa§te pericolele ce ne ameninta in cazul unui resbel, dar merg mai departe cu optimismul lor §i considerd complicatiunile actuale ca o bund fortunk ca ocasiunea unor mari succese diplotnatice. (...) FArA garantia colectivd, ode& de mari ar fi lucrurile ce mi-ati oferi, eu insä v-a§ easpunde: luati-va darul inapoi! Caci a§ vedea pentru Romania la spatele acestui miraj, un naufragiu apropiat §i sigur"2. In acela§i sens s-a pronuntat §i Petre Grädi§teanu, care a invocat beneficiile politicii de cabinet fata de politica de angajare a intregii natiuni: "D-lor, zic cd nu este bine, §i ma adresez la sentimentele de patriotism ale d-lui pre§edinte, nu este bine sd se asocieze Camera la acest protest, caci nimeni nu §tie ce poate ie§i de aici, ce poate aduce ziva de maine, §i dacd un protest ca acesta nu ar aduce o complicatie in care existenta tarii ar fi pusd in pericol. Ei bine, atunci tara intreaga este asociatä la acest fapt, tara intreaga poarta rAspunderea. Cand insA guvernul merge singur §i face un protest energic, dacA acel protest are beneficii, meritul este al ski; in caz contrar se sacrifica el, dar scapa tara"3. Pozitia guvernului a fost sustinuta de prim-ministrul Ion C. BrAtianu: "Noi §tim care sunt ideile pretentiunilor partidei numita. juna Turcie, care azi este la putereafirma acesta. Juna Turcie, care §i-a fAcut educatiunea sa in Europa, care a vazut pe Austria §i alte imperii cum au putut sa se dezvolte, voie§te astAzi sa imite exemplul lor pentru a regenera Imperiul otoman. A§a cum au facut francii cfind au cucerit pe gali, cum a facut Anglia, §i mai cu seamã cum vAzurdm pe Austria §i pe Ungaria, a§a voie§te acest partid a reorganiza astAzi Turcia. (...) Ar fi putut-o face

2 "Monitorui Oficial al Romäniei", nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 112-113, 118. 3 Ibidem, nr. 5, 9/21 ianuarie 1877, p. 140-141. www.dacoromanica.ro 3 Opfiuni de politica' externa 19 in secolele acelea and individualitatea nationala nu era incA destul de dezvoltatA in popoare 5i dacA nationalitatea otomara ar fi fost de aceea5i religiune; dar astAzi e peste putinta, fiindcd individualitAtile nationale sunt destul de dezvoltate ca sA nu mai fie absorbite. (...) Prin urmare d-lor, sA nu a5teptAm ajutorul de la nimeni, experienta trecutului ne dovede5te cA drepturile cuiva nu se respectA, 5i nu gasesc apArAtori la strAini deat and acela care le are 5i in contra cAruia se facincdlcdri, este un om care are con5tiinta datoriei sale, 5i e capabil sa se sacrifice pentru a se apAra. (...) V-am spus cd nici pentru protest nu avem nevoie de Camera, dar am voit sa se 5tie la Constantinopole 5i in strAindtate cA tara intreagd a protestat 5i a românii sunt deci5i a infrfinge orice pericol, ciici in adevAr atunci pericolul va fi evitat (...). Fac apel la toti d-v.i vd rog sA votdm in unanimitate acea propunere, aci numai atuncea and natiunea este unanimd asupra unui act, and nu e impartitd in majoritatei minoritate, numai atunci succesul nostru este asigurat"4. Discutiile s-au purtat oarecum in ace1a5i spirit in Senat, unde reprezentantii opozitiei fie au minimalizat importanta chestiunii (Iorgu Radu), fie au criticat guvernul a nu a incercat sA rezolve situatia la nivelul executivelor, inclusiv prin implicarea domnitorului Carol I"stranepotul lui Frederic cel Mare" , in loc sA implice Corpurile Legiuitoare (loan De5liu)5. Acestora le-a rdspuns ministrul de interneGeorge Vernescu ce a invocat tarainsAsi;"Ei, d-lor, nu calomniati tara! Tara va lua totdeauna raspunderea unor fapte de asemenea naturA"6. La rfindul lui, Ion C. BrAtianu ardta cd: "...in toate Wile din lume, nu numai in acelea arora de curând le sunt recunoscute drepturile, dar chiar in cele mai puternice 5i mai vechi constituite (...) la asemenea imprejurAri grele se consulta nu numai Camerele, darsi toad tam, consiliile comunale, consiliile judetene etc. Se fac adundri publice, in fine, toatd tara se pune in picioare, discutdi manifestd vointa ei. Toate acestea se fac, fiinda ele dau putere guvernuluii convingere in afarà cA nu este ideea atorva oameni, ci ideea natiunei intregi care se manifestA"7. In privinta Conventiei cu Rusia, majoritatea liberalA guvernamentalA a sustinut semnarea acesteia, in timp ce minoritatea conservatoare din opozitie a respins-o. Liberalii considerau necesarA semnarea Conventiei, pentru a reglementa trecerea trupelor ruse5ti prin România, in conditiile in care aceastas trecere oricum ar fi avut loc, cu sau Ara acordul României. Conservatorii se opuneau Conventiei, deoarece o apreciau drept o inalcare a neutraliatii Romfiniei 5i, implicit, drept o incAlcare periculoasa a Tratatului de la Paris din 1856, care asigura securitatea internationala a tArii. La 16 aprilie 1877, Mihail Kogalniceanu ministrul de externe, care semnase Conventia se adresa AdunArii Deputatilor cu un apel la pragmatism, cerandu-i sA Ora seama de nevoile prezentului, sA 5tie sA se serveascd, in apArarea

41bidem, nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 125; nr. 5, 9/21 ianuarie 1877, p. 141. 5 Ibidem, nr. 6, 11/23 ianuarie 1877, p. 190, 196. 61bidem, p. 200. 7 Ibidem, nr. 8, 13/25 ianuarie 1877, p. 271.

www.dacoromanica.ro 20 Alexandru Mamina 4 intereselor romanqti, atat de amici, cat §i de inamici8. La 17 aprilie, in Senat, Ion C. Bratianu se pronuntai el in favoarea pragmatismului, subliniind totodata avantajele politice ale Conventiei: "Cfind imparatul Alexandru vine printr-un act solemn inaintea Europei §i zice: ca va respecta institutiunile tarii, ca va respecta drepturile noastre politice, va asigura integritatea teritoriului nostru, ar fi ca imparatul Alexandru sa dezmintä toata viata sa ca sa nu respecte angajamentul care 1-a luat. Am socotit sa fac un serviciu tarei mele ca sa pot sa dobandesc parola unui suveran care este respectat de toad Europa. Sunt criticat de multi §i chiar taxat ca ieri am fost contra Rusiei §i astazi rn-am muscalit; insa prefer in urma acestui act a lua odiosul pentru mine, poate sa ma huiduiasca toata lumea, dard cred ca am facut bine"9. in schimb, conservatorii, Nicolae Blaremberg, in Adunare, §i Manolache Costache Epureanu, in Senat, au sustinut necesitatea neutralitatii absolute, ca o garantie a existentei statului roman. "D-lor, Conventiunea de astazi, dupa mine aprecia Nicolae Blarembergnu insemneaza decat un lucru: abjurarea tratatului de la Paris, daca nu §i sfa§ierea lui de chiar mama noastrai reintoarcerea pur §i simplu la protectoratul exclusiv al Rusiei. (...) Ma rezum dart §i zic: Voi vota iara contra acestei conventiuni care, dupa mine este un adevarat suicid national; cAci ea ne face sa pierdem toate cuceririle, tot capitalul moral realizat de la 1821 §i pand astazi, precum §itoate simpatiile Occidentului; caci ea pregate§te aservirea dinauntrui dinafard"19. Problema raspunsului oficial al Romaniei la bombardamentele otomane din aprilie 1877 a constituit o nota ocazie de manifestare a diferentelor de viziune politica dintre liberali §i conservatori. Cei dintai agreau ideea ca Romania sal se declare de jure in stare de razboi cu Imperiul otoman, pentrua-siproclama apoi independenta. Ceilalti respingeau ideea unei asemenea declaratii, considerand, 'Inca o data, ca Romania nu trebuia sa iasa, de jure, din starea de neutralitate conforma Tratatului de la Paris; ea trebuia sä reziste, dar fara sa se proclame in stare de razboi. La 29 aprilie 1877, intr-o interpelare in Adunarea Deputatilor, liberalul Anastase Stolojan justifica independenta ca o necesitate a progresului istoric: "Ei bine, d-lor, viata nu este imobila, §i precum intr-o tara legile sunt chemate sä reguleze relatiunile sociale a§a §i intre tari tratatele sunt chemate sa reguleze raporturile internationale, §i d-lor, precum in stat and se schimba starea de lucruri interioard aduce dupa sinei rnodificari legilor interioare, asemenea se intampla §i in dreptul international; and vine o noua dezvoltare economica, o nota dezvoltare politica aduce dupa sine noi dari care trebuie sa fie urmate §i in relatiunile dintre state; prin urmare noi modificari trebuie introdusei in tratatele care exista..."11. La randullui, Alexandru Candiano-Popescu invoca, in sprijinulpozitieiliberale,

8 Ibidem, nr. 101, 4/16 mai 1877, p. 2982. 9 Ibidem, nr. 100, 3/15 mai 1877, p. 2945. '9Ibidem, nr. 101, 4/16 mai 1877, p. 2977, 2982. Ibidem, nr. 109, 14/26 mai 1877, p. 3232. www.dacoromanica.ro 5 Opfiuni de politica externa 21 argumentul opiniei publice europene, despre care afirma cd era favorabilA Rusiei: "... opiniunea publicd europeand tine socoteald de cauza ce serveste astazi Rusia, si stie ca, dupd declaratiunile oficiale ale majestatii sale impAratul Alexandru, el nu se duce sa facd conquiste in Europa, ci merge sA ducd paceai justitia impilatelor populatiuni crestine din Imperiul otoman"I2. Impotrivaradicalismuluidefacturdrevolutionardal liberalilor, conservatorii s-au pronuntat pentru moderatia de inspiratie legalista. In replica la interpelarea lui Atanase Stolojan, pe care o considera expresia unei politici "de cele mai aventuroase", Dimitrie Ghica afirma: "D-lor, independinta este tinta la care trebuie sd tindä fiecare om, fiecare natiune; dud este independinta de cloud feluri: una nominald, 5i alta realä. Cea nominalA este de foarte scurtA duratA,5iin imprejurdrile de astazi, eu nu vad posibila o independintA realä. Independinta nominalA nu este rezultatul unui progres care pune o natiune in stare de a nu mai fi incAlcatd de alta natiune. AstAzi, and eu vAd o miscare slavond, nu pot sä cred Ca vom dobândi altceva decOt o independinta nominald, care se va inturna in contra intereselor noastre"I3. In acelasi spirit, Constantin Gradisteanu cerea ca problema sä nu fie dezbAtutd in Parlament, care nu avea "tot sfingele rece" 5i care nu cunostea toate imprejurdrile, ci sd fie lAsatA "la prudenta guvernului"I4. Proclamarea independentei, la 9 mai 1877, prin faptul cO nu a intampinat nici o opozitie, a reprezentat o victorie a liberalilor, care-5i consacrau institutional viziunea politica. In interpelarea sa, exprima o conceptie ideologica: "Datorim progresuluii luminelor secolului in care träim ca suveranii sä vind astazi a recunoaste cd nu popoarele sunt destinate pentru dânsii, ci cã ei sunt destinati pentru popoare; cA natiunile care suferd au dreptul la altä viata cleat aceea pe care le-au creat-o apäsatorii lor. (...) Noi nu suntem dard parAsiti de astä data, ci suntem nurnai lasati nouA insine, 5i aceia care in aceastd conflaoratiune ne-au lase singuri lard a-5i intoarce privirea de-asupra noasträ, si-au zis: Ii lAsam ca sA vedem dacd sunt in adevdr o natiune, 5i pot ajunge sA trAiascd 5i lard patronajul nostru"I5. Raspunzand, Mihail Kogalniceanu sustinea independenta tot cu argumente de naturA ideologica: "Noi trebuie sA dovedim cä avem constiinta misiunei noastre, trebuie sa dovedim ca suntem in stare sA facem 5i noi sacrificii pentru ca sd pasträrn aceastA tar%i drepturile ei pentru copiii nostri,i aceastd misiune in momentele de fata este incredintatd fratilor 5i fiilor nostri care mor la hotare. (...) Trebuie sa dovedim cA reclamAm independinta pentru ca 5i noi ca natiune avem dreptul sA traim cu viata noastrã. Cfind toatà Europa predica sentimentele de justitie, este cu drept ca aceste sentimente sa se raspandeasca 5i asupra noastrA, 5i sä ne lase sä trdim cu viata noasträ proprie, raspunzand numai pentru greselile noastre, 5i primind chiar pedepse pentru greselile noastre, iard nu pentru ale altora"I6.

12 Ibidem, p. 3237. 13 Ibidem, p. 3236-3237. 14 Ibidem, nr.110, 15/27 mai 1877, p. 3262. 16 Ibidem, nr. 118, 27 mai/8 iunie 1877, p. 3450. 16 Ibidem, p. 3452.

www.dacoromanica.ro 22 Alexandru Mamina 6

Dupd mai 1877 au mai existat anumite divergente in privinta politicii externe, dar acestea au avut un caracter mai degrabd formal. Ap, de pilda, in iulie 1877, de§i se pronuntau amandoi pentru trecerea Dundrii de ate armata romand, Ion C. BrAtianu dorea ca ea sd aibd loc cat mai repedepentru a stabiliza frontul rusesc §i a evita mutarea ostilitAtilor pe teritoriul Romaniei , in timp ce Carol I dorea mai intai semnarea unui tratat cu Rusia". Cu toate acestea, unanimitatea realizatA cu ocazia proclamdrii independentei a avut o valoare simptomaticd: ea a marcat intr-un fel, in privinta politicii externe, trecerea de la perioada diferentelorsi a confruntdrii la cea a acorduluii a colabordrii. Deosebirile dintre particle referitoare la politica externd au avut cloud tipuri de cauze: conjuncturalei de profunzime. Dintre cauzele conjuncturale putem aminti, in primul rand, atitudinea domnului Carol I, care exercita o influentA mai directd §i mai puternicd asupra guvernului liberal, decat asupra opozitiei conservatoare. Carol I a fost adeptul unei intelegeri cu Rusia in detrimentul neutralitätii stricteI8, a sustinut ideea trimiterii unui protest energic la Constantinopol impotriva considerarii Romaniei "provincie privilegiatd" a Imperiului otomani9 §i a promovat o politica a prestigiului national fatd de Poartd, cu atat mai mult cu cat in Ungaria aveau loc demonstratii pro otomane, ofensatoare atat pentru Rusia, ca §i pentru Romania20. In acest context, precizam cd in atitudinea lui Carol I intervenea §i un calcul politic intern. Intr-o scrisoare aim tatd1 ski, din 12 decembrie 1876, el ardta cd "Rdzboiul ar aduce cel putin pacea internd, viata vie §i avantul material, pe cand o pace provizorie cdci numai astfel de pace s-ar putea incheiava insemna pentru noi cele mai crancene lupte de partid: Camera conduce deja urmarirea judiciard contra fo§tilor mini§tri intr-un chip pAtima§"21. Era un calcul corect in teorie, dar riscant in practica: la fel gandise §i Eugenia de Montijo in 1870, cand sperase cä rdzboiul cu Prusia avea sä solidarizeze natiunea francezd in jurul dinastiei Bonaparte. Carol I provenea insd din tabdra invingatorilor din 1870-1871. Se poate ca in mintea lui sd fi fost mai prezent exemplul succesului germanal statului format §i intdrit prin rdzboaie. 0 a doua cauza conjuncturald a rezidat in faptul Ca liberalii se aflau la putere, iar conservatorii in opozitie. De aici pragmatismul mai accentuat al celor dintai, respectiv spiritul critic al celor din urmd: in timp ce liberalii trebuia sä gestioneze, in limitele posibilului, chestiuni imediate precum intrarea trupelot ruse§ti in Romania, conservatorii puteau sd se pronunte in principin, dintr-o perspectivd oarecum ideald. Astfel, Conventia cu Rusia, de pildd, apArea ca o solutie salvatoare prin prisma posibilului§i ca o eroare politicã prin prisma idealului.

17 Vezi Nicolae lorga, Rekboiul pentru independenta Romcinieiactiuni diplornatice$istall de spirit , Bucurgti, 1927, p. 127. 18 Memoriile regelui Carol I al Romániei (de un martor ocular), vol. IX, Bucure§ti,p. 11. 19 lbidem, p. 16. 20 Ibidem, p. 50. 21 Ibidem, p. 14. www.dacoromanica.ro 7 Opfiuni de politicei externei 23

in ultimul rand, a fost vorba de o chestiune de imaginar, mai precis deo schimbare de opticd in cazul liberalilor, inclusiv al celor radicali. PAnd la jumdtatea secoluluialXIX-lea,mediileliberalesecaracterizeazdprintr-unanume filootomanism, pe fondul antitarismului'. Poarta era perceputd ca un posibil aliat impotriva expansionismului Rusiei, in plus, un aliat care dispunea de sprijin occidental. In consecintd, spre deosebire de contrarevolutionari care apelau la Rusia revolutionarii au fost favorabili Portii si au autatsa-iobtind acordul pentru actiunea lor, asa cum s-a intamplat la 1848. Dupd Congresul de la Paris, insk and Imperiul otoman s-a opus unirii principatelor, in timp ce Rusia a sustinut-o, situatia s-a inversat intr-o anumitd mdsurd, liberalii reland traditia antiotomand a voievozilormedievali,dar nu sub semnulcrucii,cialtricolorului'.La imbundatirea imaginii Rusiei a contribuit ipersonalitatea tarului reformator Alexandru al II-lea, in antitezA cu predecesorul sdu Nicolae I unul dintre campionii reactiunii europene. La 16 aprilie1877, in Adunarea Deputatilor,' Ion C. Brdtianu exprima aceastd mutatie din imaginarul politic: "Ei bineconsidera, el , Rusiei ii suntem datori cd ne-a scdpat de turci si a deschis iardsi Wei comertul european, aci nu pierdeti din vedere cd numai de cand s-a deschis comertul Dundrei, de atunci a inceput o civilisatiune la noi. (...) Negresit cdi Rusia cAnd, ne-a scdpat de turci, a putut sa aibd un interes in acesta, dar interesul Rusiei a fost in folosul nostru. Oricum insd faptul este ca noi cu ajutorul Rusiei am scapat de turci, sicu ajutorul lui Dumnezeu am scdpat de a deveni rusi,i cAnd astazi suntem liberi sistdpAni pe noi nu trebuie sd uitAm Ca Rusia a fdcut sacrificii pentru noi. Putem noi sa zicem astdzi Rusiei: avem sd ne batem in contra voasted dacd veti merge sd scapati pe ceilalti crestini de sub jugul turcesc?"24. Pe lfingd aceste determinatii conjuncturale, optiunile de politica externA diferite au mai avut cloud cauze de profunzime, tinand de insdsi specificitatea ideologico-politica a liberalismului radical, respectiv a conservatorismului. Prima cauzd a fost nationalismulpromovat de liberalii radicali mai ales, dar privit cu ostilitate sau cel putin cu rezervd de conservatori. Nationalismul inteles ca afirmare politick economicd iculturald a natiunii romAne se identifica,inconceptia liberalitor, cu actiunea de modernizare, infapt, de revolutionare in sens burghez a societatii romAnesti. Din aceastd perspectivk el a fost perceput negativ de conservatori, care au vdzut in promovarea nationalismului o modalitate prin care liberalii incercau sa acceadd la puterei sd-si aplice ideile. Ca atare, in timp ce liberalii, in special cei radicali, au sustinut cu hotdrire uneori chiar zgomotos implinirea programului national de creare a statului modern, conservatorii au preferat mai curAnd solutiile minimale, care implicau mai putin participarea nationalk si mai mult decizia marilor puteri. Atitudinea celor doud grupdri tap de Conventia de la Paris (1858), de pilda, este relevant& in acest sens.

22 Vezi Vlad Georgescu, Istoria ideilor politice romemesti (1369-1878), MUnchen, 1987, p. 281-282, 312. 23Ibidem, p. 282-283, 314. 24 "Monitorul Oficial al Roma/lid". nr. 102, 5/17 mai 1877, p. 3004.

www.dacoromanica.ro 24 Alexandru Mamina 8

Ea s-a manifestat, de asemenea, in contextul crizei orientale declansate in 1875, cand liberalii au urmat calea mobilizarii nationale, iar conservatorii s-au referit esentialmente la puterile garantate. Obtinerea independentei prin participarea la rdzboiparticipare care echivala, intr-un fel, cu transformarea Romfiniei din obiect in subiect al relatiilor internationale a fost un rezultat al ideologiei nationale, expresia militard avant la lettre a politicii "prin noi insine". Nationalismul liberalilor romani a fost cu atat mai activ, cu cat se confrunta cu cel al "junilor turci", al cArui referential parea sA fie nationalismul maghiar. Invocarea analogiei cu Ungaria era de naturA sa accentueze prin ea insäsi spiritul combativ al liberalilor, dintr-o solidaritate "in oglinda" cu romanii transilvaneni. A doua cauza au reprezentat-o culturile politice proprii liberalismului radical si conservatorismului. Desi Partidul National Liberal nu a asimilat integral cultura politica revolutionara a radicalilorasa cum s-a intamplat cu nationalismul lor , in actiunea sa pot fi recunoscute anumite componente ale acesteia. Cu ltura politica revolutionarA se definea prin spiritul novator, contestatar, voluntarist, egalitar si radical; cea conservatoare prin traditionalism, respectarea autoritAtii, organ icism, elitism si moderatie. Aceste trasaturi tipologice au influentat inclusiv pozitiile de politica externA, liberalii fiind inclinati cAtre schimbare, initiativa si angajare de masa, iar conservatoriicare stabilitate, prudentA si solutiile la varf. In decembrie 1876, spre exemplu, liberalii au sustinut un protest hotarat al intregii natiuni, in timp ce conservatorii au criticat "excesul de zel" al guvernului; liberalii au dorit angajarea opiniei publice, pe and conservatorii au propus rezolvarea diferendului la nivelul executivelor. Invocarea de catre liberali a natiunii si a opiniei publice semnifica,infapt,afirmarea nationalismuluisia democratismului. Acestora, conservatoriile contrapuneau prudenta guvernului si diplomatia de cabinet, adica respectul fata de marile puterii elitismul. Daca potrivit culturii politice conservatoare politica insemna gestionarea cu moderatie a unei realitati date, potrivit celei liberale ea insemna actiunea creatoare voluntard. Pozitiile liberalilor trebuie intelese si prin aceasta prisma de natura mentalk iriscele din urma. La 22 decembrie 1876, George Misail declara astfel urmdtoarele: "Insa, d-lor, am facut interpelarea pentru ca sa raspund la mandatul meu de deputat, pentru ca sa-mi implinesc datoria mea de mandatar al natiunei,i pentru ca sunt convins ca intr-un regim constitutional mandatarii natiunei nu trebuie sa astepte totul numai de la guvern, ci trebuie sa stie a uza de initiativa ce le este data si lor de Constitutiune. Numai asa ne vom face o adevarata educatiune politica"25. Dupa proclamarea independentei si dupd aderarea Romaniei la Trip la AliantA (1883), statutul international al tarn a devenit un fapt incheiat pentru o perioada mai lung, asa incat nu a mai implicat dispute majore intre partide. Dintr-un anume punct de vedere, am putea considera ca politica externa si-a dobandit individualitatea in raport cu politica internA, incetand sa mai fie un fel de

25 Ibidem, nr. 4, 6/18 ianuarie 1877, p. 109.

www.dacoromanica.ro 9 Optiuni de politica externa 25 prelungire §i de expresie a acesteia din urma. Pentru mai mult de trei decenii, disputele ideologice s-au concentrat asupra activitatilor interne.

EXTERNAL POLICY STANDS IN THE DEBATES OF THE ROMANIAN PARLIAMENT (DECEMBER 1876 MAY 1877)

Abstract

The oriental crisis which startedin 1875 emphasized the differences between liberals, especially their radical wing, and conservatives, concerning the Romanian foreign policy. Subsequently, those differences can discolse the ideological specificity of the two parties, while for some time the foreign problems were representing matters of internal interest too. In a way, some of the Romanian foreign policies were determined by its politics. The parliamentary disputes offer a key to such an understanding. In the context of the oriental crisis, Romania had to face three major problems. The first one, in December 1876, was its response to the Ottoman foreign minister's declaration, who considered Romania a part of the Ottoman Empire, one of its "privilege provinces". The second one, in April 1877, was the signature of a Convention with Russia, regarding the Russian army's passing through Romania. The third one,in April-May 1877, was the reaction against the Ottoman cannonades, followed by the proclamation of Romania's independence. Concerning the response to the Ottoman foreign minister's declaration, the liberal government conceived a common protest, sent also by the government and the Parliament and supported by the public opinion. Thus, the liberals tried to stress that the entire nation was acting for its rights. The conservative opposition rejected this initiative, criticised the government zeal and asked for a diplomatic solution, between the two cabinets, without any public involvement. Concerning the Convention with Russia, the liberal government saw it as a necessity, while the Russian army would have marched into Romania anyway. On the contrary, the conservative opposition was against the Convention, which seemed to be a violation of Romania's neutrality, and so a loss of its international protection. About the reaction to the Ottoman bombardments, the liberals wanted a formal declaration of war, as a first step to independence. The conservatives pronounced themselves for resistance, but without any formal war declaration, wishing to maintain the Romanian neutrality. The divergences were caused by certain conjectural reasons, as the fact that the liberals were ruling and the conservatives were in the opposition. Hence, the liberals had to be more pragmatic, while the conservatives could be more critical. Besides, the different points of view had also two profound causes. First it was the national ideology, shared by the liberals, but considered with suspicion by

www.dacoromanica.ro 26 Alexandru Mamina 10 theconservatives. They wgre readyto manage a national movement to independence, when the conservatives searched only for the European powers protection. Secondly, it was about the political cultures specific to those parties. The liberal culture was radical, innovating and even democratic. The conservatives' culture was moderate, traditional and placing itself outside the equality principle. So, the liberals, mainly their left wing, chose the solutions which implied political change and popular participation; the conservatives asked for means which, in fact, preserved the statu quo and kept the decision to the political elite's level.

www.dacoromanica.ro RELATII DIPLOMATICE ROMANO-FRANCEZE N AJUNUL PROCLAMARII INDEPENDENTEI

LUCIA TAFTA

Societatea romaneascd, in pofida unor obstacole de ordin financiar- economici a unor convulsii politicenormale in tArile cu regim parlamentar inregistrase, in preajma proclamarii Independentei, rezultate pozitive in aproape toate domeniile. Se crease cadrul juridic necesar functionarii unor institutii moderne, se construise infrastructura institutionala economick culturala §i politica, Calle de comunicatii romanqti se racordau la rutele de transport pe uscati pe apA, bazate pe noile inventii ale drumului de fieri ale vaselor cu aburi'. Marfurile indigene, provenite atat din culturile agricole traditionale, dar §i din ultimele exploatki industriale ale bogatiilor naturale, se intalneau pe pietele europene ale Austro-Ungariei, Rusiei, Imperiului otoman, Angliei, Frantei, Italiei§i chiar in Lumea Noud2. A§a cum remarcase in epoca un cunoscut om politic austriac, Prokesh Osten, aceastä dezvoltare ar fi impus cu timpul o totald suveranitate3. Intr-adevar, suportul§itelulfinalalacestui proces era dobandirea libertatiipolitice, a independentei fata de puterea suzeranAImperiul otoman. In conditiile venirii la guvernare in primAvara anului 1876 a liberalilor intre carei a celor radicali precum I.C. BrAtianu, C.A. Rosetti actiunile in plan extern pentru indeplinirea acestui deziderat capatà un ton ultimativ4. In iunie 1876 Mihail KogAlniceanu, ce detinea portofoliul Externelor, avea sã ceart guvernului turc, incuno0intand in acela§i timp puterile garante, recunoa§terea"individualitätiistatului roman" si a numelui de Romania, inviolabilitatea teritoriului roman si delimitarea insulelor Dunarii, fixarea granitei intre Romania si Turcia la gurile Dunarii, pe talvegul

N.N. Constantinescu (coord.), Istoria economictt a Romániei, ed. a II-a, vol. I, Bucuresti, 1993, p. 272, 284; Stan Apostol, Independenta Romániei. Detayarea de piata otomand .yi reatayarea de Europa, Bucuresti, 1998, p. 157-159; Nichita Adaniloaie, Paraschiva ancea, Anastasie lordache s.a., Istoria Parlamentului fi a vietii parlamentare din Romtinia pcind la 1918, Bucuresti, 1983, P. 112-114, 136-144; Constantin Buse, Comerjul exterior prin Galati, sub regimul de port franc (1837-1883), Bucuresti, 1976, p. 119-123. 2 Constantin Buse, op. cit., p. 131-134, 137-140; Paul Cernovodeanu, Relatiile comerciale romtmo- engleze in contextul politica orientale a Marii Britanii (1803-1878), Cluj-Napoca, 1986, p. 274-286. 3 C.I. BAicoianu, O paginti din istoria relatiilor noastre vamale cu Austro-Ungaria, Bucuresti, 1898, r. 16-18; Apostol Stan, op. cit., p. 118. Ion Mamina, Ion Bulei, Guverne fi guvernanfi 1866-1916, Bucuresti, 1994, p. 41-42.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 2735, 2002 28 Lucia TaftA 2 bratului principal al acestui fluviu, admiterea reprezentantilor romani in corpul diplomatics. Prin aceste revendicari, ministrul roman cerea recunoasterea Independentei. Zinoviev, reprezentantul Rusiei la Bucuresti, trägea concluzia cA desi "ministrul Kogalniceanu nu foloseste cuvantul independent& (...) caracterul unor revendicari ale sale aratA foarte clar cA el are intentia sä obtind pentru tara sa dreptul de stat suveran . Ion C. BrAtianu,la randul sAu indeplinind functia de ministru al Finantelor incuraja o altA actiuneinplanextern,inscopul impunerii individualitAtii Romaniei, aceea a recunoasterii sale prin sistemul incheierii de tratate comerciale, uzitat de obicei intre parteneri egali ca statut politic international. Aceste tratate erau forma juridico-diplomatica operationalA prin care natiunile moderne se interconectau la circuitul schimburilor mondiale, iar tArile respective îi acordau clauza reciprocitAtii si a natiunii celei mai favorizate7. In vara anului 1876 Germania trimitea la Bucuresti un proiect de acordConventia Comercialdcare avea sA fie incheiat in martie 1877 cu Romania, dupd modelul celui perfectat cu Austro-Ungaria. La 25 octombrie/10 noiembrie 1876 avea sa fie promulgatA Conventia comerciala si de navigatie dintre Romania si Rusia8. In ultimele luni ale anului 1876 si in prima jumAtate a anului 1877 situatia din sud-estul european avea sa indrepte cursul evenimentelor spre actiuni politice menite sa aducA dobandirea Independentei.Atitudinea puterilorgarantein rezolvarea chestiunii orientale a fAcut ca Romania sa se indrepte tot mai hoar& spre calea unei actiuni militare, alAturi de Rusia, care era gata sA treacd frontierele romanesti intr-un rAzboi cu turcii pentru "apArarea crestinilor din Orient"9. Anglia si Franta nu erau de acord cu o rezolvare diplomatica sau militarA, ce ar fi presupus o dezmembrare a Imperiului otoman. Franta, dupA prAbusirea celui de-al doilea Imperiui instituirea celei de a treia Republici, pierduse mult din importanta rolului sdu pe esichierul diplomatic, atat in Occidentul cat si in Orientul Europei. Economia sa intrase intr-o puternicA crizA, ale cdrei efecte aveau sa treacA dincolo de anul 1880. Politicienii francezi raseau in interiorul tarii lor pe un teren social-economic atat de subred, incat, cu toatd criza financiard, nu avuseserA curaj sA micsoreze salariile lucatorilor. Iar in

5D. Berindei,De la Unirea Principatelor la Independenfa Romeiniei,in vol.IndependenfaRomeiniei, Bucuresti, 1977, p. 129-130; N. Corivan,Relafiile diplomatice ale Romciniei de la 1859 la 1877, Bucuresti, 1984, p. 306-308; Gh.Cliveti, Romeinia .yi Puterile Garante1856-1878, Iasi, 1988, p. 217. 6 Independenta Rom6niei. Documente,vol. II, partea 1,Corespondenfa diplomatica strdind,Bucuresti, 1977, P. XIX. 7 C. BUF, op. cit.,p. 161-166; A.Stan, op. cit., vezi cap. Teoria suveraniteifii prin tratate,p. 186-209; Radu Vasile,De la secolul de 'jier" la al doilea rikboi mondial,Bucuresti, 1998, p. 163-164. 8 A.Stan, op. cit.,p. 280-284; P. Cernovodeanu,op. cit.,p. 293-294, 296-297. 9Gh. Baltac, S.Macovei, Acfiuni ale diplomafiei romeinevi premergiitoare cuceririi independenfei, in Diplomatia romdna in slujba independentei, Bucuresti, 1977, p. 48-74; lonascu Ion, Petre BArbulescu s.a.,Tratatele internafionale ale Romeiniei 1354-1920,Bucuresti, 1975, p. 267-272; Nicolae Corivan, op. cit.,p. 336-339.

www.dacoromanica.ro 3 Relafii diplotnatice romano-franceze 29 plan extern nu se mai angajau in proiecte de anvergurA in nici un domeniu, precum fuseserd angrenati in timpul imparatului Napoleaon al1.11-lea". In Orientul european, in bazinul Dundriii al MArii Negre, Franta era intr-o puternicA concurenta economicA cu Austro-Ungaria, Anglia, Germania ce devenise extrem de agresiva in lupta pentru caVigarea preponderentei in aceastA zona geografica". Franta era profund nemultumitä de politica vamalA §itarifarà romaneascd, care lezase adesea interesele comerciale franceze printr-o serie de taxe §i accize suplimentare. Din aceasta cauzA se produseserd numeroase litigii intre autoritatile romfine inclusiv in Parlament §i guvern§i negustorii francezi din principalele centre comerciale §i porturile dundrene, Braila §i Galati". Prin aceste taxe, Romania a cdutat mereu sa ducã o politica vamald separatA de puterea suzeranA otomanii, cu care Franta era legata prin tratate comerciale directe. Incheierea unei Conventii comerciale separat de Imperiul otoman ar fi dus *i la intArirea individualitätii politice a Romaniei, pe care guvernul francez nu o sprijinea defel. Franta s-a pronuntat mereu contra incheierii de conventii comerciale separat de Imperiul otoman. Atitudinea ei a fost in acest sens dintre cele mai retrograde, declarand cu mice ocazie ca. Principatele trebuie sä se incadreze in limitele tratatului de la Adrianopol din 1829". 0 altã chestiunea tratamentului statului roman fata de populatia evreiascA emigratä in Romaniatensionase relatiile romano-franceze. In Franta, care era un leagan al democratiei, model pentru intreaga Europa, trAiau numero§i evrei. Ei erau considerati cetateni loiali§i aduseserd, de altfel, substantiale beneficii statului francez, atat prin activitatea lor interns& cat §i externd. Mari le operatiunii investitii bancar-fmanciare pe care le facuserd in modernizarea economico-industriald a unor tad imbundtatiserä balanta comercialA francezA. Multi bancherii industria§i evrei ocupasera locuri in Parlament §i aveau influenta asupra guvernului. Unii din ace§tia erau §i in conducerea Aliantei Israelite Universale. Astfel, ei cunoteau bine datoria memoriilori sesilarilorsituatia evreilor din Romania. Acestoradei li se promisese Inca din timpul Conventiei de la Paris din 1858 drepturi cetatenqti liserefuzaudrepturilerespectivepe considerente economice. De teama concurentei, aceasta. populatie, ajunsä in stadiul burgheziei spre deosebire de o populatie säteascd indigend angrenatà in foarte putine ocupatii burgheze, era ingrAdita in exercitarea unor meserii §i chiar indepartatafamilii intregidin unele localitAti in care numärul lor parea sd creased la un moment dat. Informatiile in

i° Francois Caron, La France des patriots, de 1851 a 1918, Paris, 1985, p. 275-290. II C. Buse, op. cit., p. 138-139; Victor Axenciuc, Penetrafia capitalului strain in Romania 'Ana la primul razboi mondial, in "Revista de Istorie", t. 34, 1981, nr. 5, p. 822-835; Daniela Busk Politica comerciala a Romiiniei in Sud-E..stul Europei. Convenfii, tratate fi aranjamente comerciale la sfarsitul secolului al X1X-lea inceputul secolului XX, in "Studiii Materiale de Istorie Moderna", t. VIII. 1994, p. 115-146. 12 C. Buse, op. cit., p. 128-129, 135; Arhivele Nationale Istorice Centrale (ANIC), Microfilme Franta, rola 17, c. 286v-290v; rola 26, c. 162v-170; rola 291, c. 807v-813. 13 A. Stan, op. cit., p. 233. www.dacoromanica.ro 30 Lucia Taft 4

aceastA chestiune erau transmise prin consulii francezi in Romania, numeroase rapoarte diplomatice referindu-se la starea evreilor in Romania. Situatia devenise tot mai criticA dupA anii 1869-1870. In 1872 si 1874 se votaserA in Parlamentul roman cateva legi precum a tutunului, a organizarii comunale-care au atins direct drepturile civile ale populatiei evreiesti", cu toate cA din randurile ei se remarcaserd doctori ca Mauriciu Roth si Iuliu Baras-cunoscut profesor la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti si la Scoala MilitarA, fondator al primului spital pentru copii din Romania, autor de lucrAri de mineralogie, botanicd, zoologieI5. Mate aceste mAsuri erau efectul "geloziei" economice a burgheziei romane, ce era la debutul activitatilor ei de tip capitalist. Politicieniifrancezi de origine evreiascA sdriserd asadar inapArarea coreligionarilor lor din Romania. Iar consulii francezi la Bucuresti, Mellinet si Le Sourd, protestaserA de mai multe ori cdtre ministrii M. KogAlniceanu, Gh. Costaforu si P. Mavrogheni, criticand legile ce atingeau drepturile evreilorI6. Chestiunea israelitä continua sA suscite discutii intre Paris si Bucuresti si in cursul anului 1877. In luna ianuarie acel an, consulul general al Frantei, Debains, relatase ducelui Decazes, ministrul Afacerilor Externe, despre persecutiile evreilor in Moldova, unde in judetul Vaslui fuseserd expulzate circa 96 de familii. Iar in martie 1877, acelasi diplomat, in functie la Bucuresti, 11 sfAtuia pe superiorul sdu, ducele Decazes, sã adopte o atitudine mai fermAi sa trimitd in mod demonstrativ un vas de razboi pe Dun Are: "S-ar putea alege sugera el primele zile ale lui aprilie pentru a urea pe fluviu pfinä la Turnu-Severin si a opera, in acelasi timp cu aceastd trecere, date interesante asupra liniei turce de apArare din Bulgaria"I7. Supusii francezi in Romania au fost de asemenea aparati de efectele legilor romanesti. Astfel, in contextul in care se incheiase Conventia romano-rusd pentru tranzitarea tnipelor si se faceau pregAtiri de rAzboi, Franta a intervenit pentru ca cetatenii aflati sub jurisdictia sa sA fie exceptati de la legea rechizitiilorI8. Fata de politica externA a Romaniei, de promovarei sprijinire a dobandirii independentei, diplomatia francezA oficialA a pArut a avea o atitudine rezervatA, uneori chiar negativA. Dar pe baza coroborkii documentelor edite cu cele inedite$i a studierii lor mai atente, se observA nuante in atitudinea diplomatiei franceze, manifestate cu ocazia unor momente politice diverse. Astfel, consulul general la Bucuresti, Debains, nu accepta folosirea numelui de Romania, nici macar de

14 Frederic Dame, Histoire de la Roumanie contemporaine, Paris, 1900, p. 316-318; Carol lancu, Les Juifs en Roumania (1866-1919), Montpelier, 1978, p. 100; Isidore Loeb, La situation des israelites en Turquie, en Serbie et en Roumanie, Paris, 1877, p. 107-127. 15 Dimitrie R. Rosetti, Diclionarul contimporanilor din Románia (1800-1898), Bucuresti, 1898, p. 21, 161, 165-201. 16 Cf. French diplomatic echoes to the Jewish Question in Romania (1871-1878), in vol. The Jews in the Romanian history, Papers from the International Symposion, Bucharest, 10 sept.4 oct. 1996, Bucharest, 1996, p. 124-129. 17 A.N.I.C., Ministere des Affaires Etrangeres, Archives Diplomatiques, CP.0 Turquie-Bucarest, vol. 41, c. 66-67 si c. 127-128. 18 Ibidem, rola 20, vol. 41, c. 296-297.

www.dacoromanica.ro 5 Relafii diplomatice romeMo-franceze 3 I

complezentd, asa cum procedase colonelul Mansfield, agentul britanic la Bucuresti, cu ocazia prezentarii scrisorilor de acreditare catre principele Carol la sfarsitul lunii septembrie 1876. Tot in acea perioada avusese loc la Quai d'Orsay un diferend cu autoritAtile romane pe tema acreditArii la Paris a agentului diplomatic roman $endrea19. Asa cum se observd si din rapoartele sale la Paris, consulul general Debains critica in ianuarie 1877dupd cum a fAcut-o si mai inainteatitudinea Romaniei fatA de criza orientalA si intalnirile diplomatiei de la Constantinopol in aceasta chestiune.Astfel,elraporta revoltat ministrului Decazes despre "dispretul" politicienilor romani, mai ales al celor liberali, fatd de sfaturile date de diplomati, de a rämane neutri. El descria atmosfera efervescentd din Parlamentul Romaniei:, "DI. Rosetti a ascultat de instinctele sale revolutionare, care exclud orice prudent:A, orice stabilitate, orice rezervai dl. BrAtianu 1-a urmat. In timp ce acesta vorbea in Senat, prietenul sau dl. Rosetti nu-I pierdea din ochii uneori chiar II indrepta pe calea unor noi argumente"20. Franta a cautat sa temperezeprin interventiilei sfaturile consulului situ general la Bucuresti tendintele tot mai evidente ale guvernantilor romani de a permite trecerea trupelor ruse in rdzboiul contra turcilori chiar de a lua parte alaturi de Rusia la apropiatul rAzboi. Dar in acelasi timp se convingea tot mai mult de imposibilitatea ireversibilitätiiatitudinii romanilor: "Inrelatii continue cu presedintii comitetelor slave si Cu revolutionarii rusi din Scoala lui Bakunin si Herzen, dl. Rosetti crede cai dl. Bratianu, in ideea razboiului extern, care ar duce implicit la prAbusirea regimului autocratic in Rusia. La sfarsitul campaniei, dupã lovitura data dominatiei turce, in Bulgaria, s-ar organiza o federatie a popoarelor crestine de la Dunäre, incluzandu-i si pe romanii din Transilvania, cArora ii s-ar intinde mana peste Carpati. DI. Rosetti doreste deci alianta cu rusii si rAzboi contra musulmanilor". Adaugand in continuare cd "nici domnitorul nu este strAin de aceastA idee (...). Cruciada impotriva necredinciosilor aceasta este ideea favoritä a principelui Carol. Prezenta turcilor pe celAlalt mal al DunArii ii pare o rusine pentru Europa (...) el i-a chemat la el, ImpreunA cu minitrii pe presedintele Camerei deputatilor, dl. Rosetti, pe fostii presedinti ai Consiliului, Epureanu, Golescu, Bosianu, printul Ion Ghica, Kogalniceanu din partidul avansat, pe printul D. Ghica din partidul conservator"21. Dupd numai cateva zile, la 18 aprilie 1877, consulul Debains transmitea "confidential" prin telegraf despre semnarea Conventiei militare romano-ruse22. El nu a vazut cu ochi buni acest fapt, cu toate cd a admis cä Romania "a fost mama de intentia de a-si cruta teritoriul sa devinA teatru de razboi", iar linia ei externA a fost indrumata in parte de "abilitatea" cabinetului imperial rus. Judecata aceasta se

79 Independenta Romdniei. Documente, vol.II,parteaI,Corespondentd diplomatica straina". 1853-1877 mai, doc. 70, p. 180-181. 29Ibidem. 271ndependenta Romániei. Documente, vol. II, partea a II-a, doc. 132, p. 319-321. 22 Ibidem, doc. 135, p. 324.

www.dacoromanica.ro 32 Lucia Taftd 6

remarcd in raportul sau cdtre Paris din 11/23 aprilie 1877: "DacA existd un fapt cert, pentru un observator atent, atunci acesta este dorinta arzAtoare a acestei tali de a-si sti teritoriul crutat de razboi, iar trupele romfine retrase in afara liniei de foc a armatelor invadatoare (...). Suprema abilitate a Rusiei a facut ca partidul BrAtianu- Rosetti si principele sd se apiece de partea aliantei ruse. Cabinetul de la Petersburg a inAcrit relatiile dintre Poartài Romania, exagerand cele mai mici incidente in care amorul propriu national era in joc, a creat o mare teamd de trupele turcesti neregulate, gata sä treacd Dundrea pentru jaf si incendii, a prezentat Europa ca pe o neputincioasA, ce a acordat pe jumdtate asentimentul ei tacit pentru misiunea umanitarA pe care Sfanta Rusie o va indeplini dincolo de Dun Are; in sfarsit el a refuzat sa separe cele cloud idei fixe ale oamenilor politici romfini: independenta fata de Imperiul otomani neutralitatea teritoriului"23. Dupä consulul francez, "adevArata politicd nationald" romaneasa ar fi fost abandonarea apArdrii pe Prut §i pe Dun Are la Calafat, replierea in timpul furtunii, dup.& care aceasta trecfind, sd se cearA din nou garantia Europei pentru salvarea integritatii §i independentei teritoriului. In aceea§i manierA criticd, dublatd insa de un ascutit simt al observatiei, este estimatã de atre Debains atitudinea domnitorului roman: "Linia politicd pe care o urmeazA principele Carol se explia prin nationalitatea sa de origine, prin mandria sa legitima de Hohenzollern. Print german si crestin, el nu poate consimti sa fie aliatul turcilor. El crede cã misiunea lui este de a ardta Europei cd este altfel alit decat printul Milan al Serbiei si cä stie sA-si condua trupele in foc, chiar infruntand riscurile unei infringed, el acceptd sa fie aliatul ru§ilor (...). Daa imprudenta acumulare de forte romanesti la Calafat va fi urmatä de o catastrofa, tara va putea sd-si faa raspunzator seful de stat". Cea mai gravA urmare a apropierii Romaniei de Rusia i se pärea consulului a fi pierderea Basarabiei (a celor trei judete), asa cum de altfel franceziiInca din 1872 au dedus a fi posibilä. Cabinetul de la Petersburg, observa Debains, va trata Romania "din punct de vedere international, ca facand parte integranta din Imperiul otomani viitoarea pace se va incheia, dupd toate aparentele, spre paguba ei"24. Intr-un alt raport din 4 mai 1877 al consulului Debains aftAm o apreciere interesantA asupra incheierii Conventiei militare romAno-ruse din aprilie. Cfintärind atent lucrurile, el considera cA, precipitând trecerea la actiunea de rAzboi, Rusia a crezut cd va surprinde Romania cu inceputul campaniei sale militare, trupele ruse fiind in inaintare cdtre Prut anterior semnarii actului. Determinarea oficialitatilor ruse de a semna Conventia de tranziti discutarea ei in Camerele Parlamentului roman a echivalat cu Ufl alt fapt implinit al romeinilor. Rusia a§tepta mai degraba intrarea in rdzboi a României, alaturi de trupele tariste, deat incheierea unui asemenea acord25.

23Ibidem,doc. 138, p. 330. 24Ibidem. 25 A.N.I.C., Microfilm Franta, vol. 41, rola 20, c. 348-351. www.dacoromanica.ro 7 Re lafit diplomatice romano-franceze 33

Celdlaltfapti,nplinilrominesc avea sd fie Proclamatia de Independenta de la 9 mai 1877. La o privire din exterior, Franta apdrea ca rezervald, in sens dezaprobator, fata de Romania. In realitate, guvernul francez se afla doar in expectativd, asteptând derularea evenimentelor din Imperiul otoman. Politicienii sdi se convinsesea cã Romania nu va mai da inapoi. "Romania este angajaa cu Rusia intr-un mod in care nu va mai putea da inapoi", constata, in raportul din 4 mai 1877, contele Debains, reiterand insd premonitia sa cã Romania va pierde in mod cert Basarabia. lar ca o dovadd a ajutorului oträvit rus, Debains relata arestarea unor supusi romani la granita cu Basarabia, odatä cu intrarea trupelor ruse, lucru adus la cunostinta sa de ministrul roman M. Kogalniceanu. El tagea concluzia cd, desi s-ar Li inscris in Conventia ruso-romand de tranzit vreo prevedere pozitiva, ea ar fi fost inutild in practica ocupatieitariste26. Intr-un alt document, o noth cu instructiuni trimisd la 9 mai 1877 consulului Debains la Bucuresti de care ministrul Decazes, se poate distinge atitudinea reald a Frantei de neimplicare, dar nu de condamnare fatisa a politicii externe romanesti. Dimpotrivd, Franta cduta sa pdstreze maniera bunelor intentii. Descriind vizita pe care agentul diplomatic roman Callimaki-Catargi i-a facut-o la Ministerul de Externe, Decazes relata sugestiv: "Franta nu are intentia de a se amesteca in politica guvernului roman. Ea Ii dA seama cA acesta trece9i va trece prin greuati serioase, dar nu mai poate da inapoi de la pasul facut. $i atunci and dl. Callimaki-Catargi a venit sd-mi facd o vizia eu nu am pututsa-Iprimesc deck cu curtoazie. Caliati le sale personale si titlul sdu de reprezentant al unei taxi cu care Franta a intretinut intotdeauna relatii amicale faceau o datorie"27. Agentul diplomatic roman s-a prezentat la ministrul francez.scand lucrurile erau "deja acute", Conventia de tranzit din aprilie 1877 semnaa. In continuarea notei sale, Decazes ii dadea instructiuni lui Debains sA actioneze doar in cazul in care trupele ruse vor incerca sã impura rechizitii supusilor francezi in Principatesi sA ia in acest scop legatura direca cu guvernul francez, ail a mai incunostinta autoriatile romane28. Atitudinea ministrului Decazes este confirmed de un alt document, un raport al lui Callimaki-Catargi de la Paris cdtre Bucuresti, trimis la inceputul lunii iunie 1877: "Am fost mai putin norocos cu ducele Decazes. De altfel nu am fost deloc surprins. El nu a incetat sd-mi arate cele mai delicate atentii. Dar in ceea ce priveste chestiunea noasta se mentine intr-o rezervd absolua (...) ar trebui sd vedem in asta urmarea angajamentului luat de Puteri de a nu se ocupa de chestiunea noasta mai inainte ca ele sd fie in mdsurd sa formuleze o solutie generala la implicatiile din Orient". Callimaki-Catargi se gandea si la faptul cã Franta astepta stabilirea unui consens cu alte puteri referitor la criza orientale.

26 Ibidem. Ibidem, c. 393-393v. 28 Ibidem. 28 Independenfa Romciniei. Documente, vol. IV, Documente diplomatice 1873-1881, doc. 105, p. 298. www.dacoromanica.ro 34 Lucia TaftA 8

in relatiile cu Romania, Franta se manifesta nuantat; pe de o parte, in mod oficial, mustra guvernul roman pentru "initiativele" sale de politica externd, adicA pentru sustinerea popoarelor balcanice in criza orientalA si pentru veleitatile de independentA fatd de Imperiul otoman. Comportarea Frantei era explicabilA, intrucat, in afara momentului 1859 nu fusese niciodatA de acord cu intretinerea focarelor revolutionare. lar in deceniul opt al secolului al XIX-lea, conducatorii sdi desi republicani nu faceau parte dintre politicienii radicali. Si orice iesire la rampa, cu sustinerea elementelor rebele, ar fi fost aspru sanctionata in interior. In perioada decembrie 1876mai 1877 Franta s-a aflat in plina crizA de guvern prima crizã ministerialA a celei de a treia Republici, ce a avut repercusiuni puternice, inclusiv in economiepand in anii 1879-18803°. SemnareaConventieimilitareromano-ruse i apoiDeclaratiade independentd a Romfiniei, considerate "fapte implinite", au fAcut apoi inutile sfaturilei mustrarile francezilor, care in cele din urmd s-au abtinut. Pe de altä parte mai existd aspectul neoficial, al sustinerii personale si tacite a cauzei romanesti. Exista cateva declaratii in acest sens ale ministrului de Externe Decazes. Astfel, in instructiunile trimise la 9 mai 1877 consulului Debains la Bucuresti, el aproba conduita reprezentantului german in Serbia, ce considera ca evenimentele sunt prea delicate pentru a da un verdict sau sfat si cd ele priveau de acum pe romani, fiind problema lor, care ii privea direct. Mai explicit avea sa fie in nota sa care Debains din 15 mai acelasi an: "Noi nu avem opinii de formulat asupra faptelor, nici asupra hotArarilor care au condus Romania la aceasta (la declaratia de independentan.n.). Dar ele nu altereaza nici vechile noastre simpatii pentru ea si noi suntern intre altele foarte atenti ca sa dam vreodatA vreun sfat care sA lezeze guvernul. In preocuparea legitima de a tine cont de susceptibilitAtile Principatelor, trebuie sa evitati a !Area cd depäsiti mdsura si chiar cfind trebuie sa va pronuntati, sA nu urmariti alt scop dee& conservarea relatiilor noastre amicale si de incredere cu aceastä tard (...) neutralitate, abtinere din punct de vedere politic, daca necesitati evidentei exceptionale o cer, insa se poate ardta o atitudine particulard pe care eu nu o interzic dinainte in mod absolut"31. In incheiere concluzionam cd aceste cloud aspecte caracterizeaza atitudinea Frantei in ajunul proclamArii independentei Romfiniei. Se observA printre randurile din documente o anume admiratie tacita fata de faptele implinite, fatA de gesturile romanilor care ii proiecteald destinul politic. lar mai tfirziu, in timpul rdzboiului de independenta, francezii au contribuit la pästrarea legaturilor prin actiunile lor uman itare. Cu toate asperitatile iinteresele in mod evident deosebite ale politicii externe ale celor cloud tAri, s-a pästrat o relatie speciald, pe care au respectat-o si intretinut-o deopotriva.

30 Fr. Caron, op. cit., p. 263-273. 31 A.N.I.C., Microfilme Franta, vol. 41, rola 20,c. 422-423. www.dacoromanica.ro 9 Relafii diplomatice romemo-franceze 35

ROMANIAN-FRENCH RELATIONS ON THE EVE OF THE DECLARATION OF INDEPENDENCE

Abstract

On the eve of the Declaration of Independence, the Romanian-French diplomatic relations were under the influence of both internalpolicies and international developments. Romania adopted a prudent stand, also showing openness towards a tightening of links by virtue of the reciprocal sympathy born during Napoleon III's Second Empire. The attitude of France was no less prudent and often neutral. However, France showed a willingness to get diplomatically involved, especially when her commercial influence was at stake, as well as in the issue of the differences between Romanians and Jews. The French higher finance watched over its political interests at the Lower Danube and in the Black Sea region. To a certain extent, the interests of France remained constant both during the Second Empire and the Third Republic. Romania's Declaration of Independence of 9 May 1877 and the possibility of her entering the war was looked upon as another Romanian fait accompli. For humanitarian reasons, as well as in remembrance of past relations, France would eventually support solutions to the Oriental crisis in favour of the Christian peoples in the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro FOTOGRAFIA CA DOCUMENT AL RAZBOIULUI DE INDEPENDENTA

ADRIAN-SILVAN IONESCU

Calitatile deosebite ale fotogyafiei de a imortaliza imaginea efemerd a unui conflict armat fusese statuatA cu 23 de ani in urmA in Razboiul Crimeii, iar pozitia de prim fotoreporter de front i-a revenit lui Carol Szathmari'. Dupa aceea, in toate confruntärile majore pe campul de luptaprecum in Razboiul Civil american sau in RAzboiul franco-prusian fotograful si-a avut locul sdu bine precizat intre observatorii §i corespondentii de presa. Era de la sine inteles ca §i in Razboiul oriental din 1877 fotografii de front sd fie foarte activi §i sd lase o valoroasA arhivä in imagini a desfA§urArii evenimentelor. Carol Szathmari (1812-1887), ca pictor §i fotograf de curte §i chiar un intim al familiei domnitoarea urmat oarecum din oficiu cartierul general roman, avand o pozitie privilegiatA fatA de ceilalti confrati. Chiar inainte de a trece in Bulgaria, artistul i§i asigurase §i protectia ruseascA in urma unei audiente la tarul Alexandru II, cAruia ii arfitase parte dintre lucrarile sale documentariste cu caracter etnografic §i peisagisticdin care acesta Ii alesese cateva§i daruind tareviciului un album cu fotografii cu subiecte similare, a§a cum informeazA ziarul "L'Orient": "Dl. Szathmari, pictorul binecunoscut la Bucure§ti, a avut zilele acestea onoarea de a prezenta M.S. Imparatului Rusiei ni§te acuarele in care prezenta costumele nationale romane§ti, manAstirile tarii, targuri, sarbätori, peisaje etc. M.S. a binevoit sa cumpere un mare numAr pe care imediat le-a trimis M.S. ImpArateseila Sankt-Petersburg. Dl. Szathmari a primit un inel de briante de mare valoare din partea A.S.I. Tareviciul cdruia i-a oferit un album fotografic cu costume nationale romarie§ti"2. Date fiind §i antecedentele sale de plastician ce imbinase, intr-un mod fericit, arta de §evalet de proaspät-apdruta artA a fotografiei, serviciile sale erau nepretuite in acel moment, find sesizate ca atare in cele mai inalte cercuri militare

I C. Savulescu,The First War Photographic Reportage,in "Image", 1973, no. 1; Idem,The First War Correspondent Carol Szathmari,in "Interpressgrafik", 1978, no. 1; Idem,Cronolgia ilustratd a fotograflei din Romdnia, perioada 1834-1916,Bucure§ti, 1985, p. 16-27; Lawrence James,Crimea 1854-1856. The war with Russia from contemporary photographs,Heyes Kennedy, Oxford, 1981, p. 9, 10, 15, 16; Karin Schuller-Procopovici,Ein land aus dem Bilderbuch. Das Rumanienalbum des Carol Szathmari (1812-1887),In catalogul expozitiei "Silber und Salz", KAM und Heidelberg, 1989; Adrian-Silvan Ionescu,Fotografii de Carol Szathmari din Rdzboiul Crimeii in colectii americanefi britanice, in"Muzeul National", t. X, 1998; Idem,Cruce fi semilund. Rdzboiul ruso-turc din 1853-1854 in chipuriimagini,Bucuresti, 2001, p. 159-175. 2 "L'Orient", No. 18/dimanche 18 Juin/1 Juillet 1877.

"Revista istoricA", tom XIII, nr. 34, p.www.dacoromanica.ro 3751, 2002 38 Adrian-Silvan lonescu 2 sidiplomatice, care ii apreciau si-i potentau activitatea prin sugerarea intocmirii unei istorii ilustrate a razboiului. Intr-o notita, ziarul "Resboiul" relateaza acest episod in termenii urmatori: "Zile le acestea d. Szatmary (sic) fiind invitat la dejun de M.S. Domnitorul in cuartirul general de langa Plevna, M.S. i-a propus a face inteun sir de tablouri tote momentele insemnate ale campaniei romano-ruse in intregimea ei. Representantii militari straini afland de acésta, s'au grabita'siarata dorinta d'a avea iei o asemenea pretiósa colectie. «M.S. Principe le este forte egoista zis representantul militar prusianuita ca si noi avem dorinta d'a avea un asemenea sir de tablouri». Acésta a dat idee artistului nostru d'a pregati pe langa tablourile M.S. Domnitorului si un album complect al acestei campanii, care va fi o istorie esactai vorbitóre ochilor"3. Ideea ii venise artistului, desigur, mult mai inainte de a fi incurajat de si de ceilalti participanti la dejun. Concretizarea nu a fost, insa, facuta cu mijloacele plasticianului, ci cu acelea ale fotografului, prin albumul Suvenir din Resbelul 1877, reunind majoritatea imaginilor realizate de el cu camera obscura si, probabil, de Inca doifotografi ce au colaborat cu cateva cadre,inspeta Franz Duschek si Andreas D. Reiser, aflatii ei pe front. Albumul a fost multiplicat in suficiente exemplare pentru a putea fi trimise ca amintire capetelor incoronate sau personalitatilor venite in vizita in Romania in anii urmatori campaniei. [Ina' astazi s-au pastrat destul de multe exemplare in muzee si biblioteci din toata tara, astfel ca acesta nu a avut soarta celui realizat cu aproape un sfert de veac in urma, in timpul Razboiului Crimeii, pierdut se pare fait urma. Suvenir din Resbelul 1877 este un album cu dimensiunile 24,5 x 32 cm, legat in coperti groase de carton imbracate in piele verde pe care, cu litereaurite, este imprimat titlul incadrat de un chenar decorativ cu entrelac. Paginile sunt, de asemenea, de carton gros. Pe ele sunt lipite, pe ambele fete, fotografii cu dimensiuni de circa 18,5 x 24,5 cm (± 2-4 cm) ce au colturile rotunjite. In unele exemplare ale albumului precum cel de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga"prima imagine este un portret al domnitorului, bust, profil spre dreapta, in uniforma de campanie, cu chipiul pe cap si mantaua desfacuta la piept pentru a releva cateva inalte decoratii. Autorul portretului este Franz Duschek. Urmeaza apoi, in majoritatea cazurilor, ate doua-trei variante ale aceleiasi scene, datorate lui Szathmari. Sub fiecare fotografie este scris titlul, cu cerneald neagra, de mana: Bateria Carol la Calafat, vazuta din doua unghiuri diferite, intai de la nivelul ei, apoi dintr-un punct Malt ce ofera un racursi asupra ei; artiIeritii sunt imbracati in mica tinutaI cu chipiele acoperite cu coafa de pallid alba, cu cefar, pentru a-i proteja de soarele verii. Bateria Elisabeta la Calafat, cu tunuri grele, deservita de marinari in tinuta de corvoada, cu bluze lungi, albe si berete bleumarin. Bateria Mircea la Calafat, data tot in grija marinei, insa aici servantii sunt imbracati in mica tinuta de yard, cu pantalonii bluze albe cu gulerul fasfrant, albastru, cu cele trei trese albe de matase la margine, legatura de gat neagrai bereta alba; bateria este

3 "Resboiul", No. 78, 9 Octomvrie 1877. www.dacoromanica.ro 3 Fotografia ca document al razboiului de independenki 39

imortalizatA din trei puncte diferite, dotla IndepArtate si unul apropiat. Bateria $tefan cel Mare la Galatea tot cu douA vederi, una de ansamblu cu cele trei tunuri in ambrazuri si alta apropiata, cu un tun in prim plan si altul in cel secund; soldatii de artilerie calareata, cu tot armamentul la ei (revolver pe soldul stâng, sabie-baionetA si cartusierd), apar o data imbrAcati in bluza de yard si a doua oard in tunica maro, dar in ambele cazuri au chipiele acoperite de coafa alba' cu cefar. Bateria mortierelor la Calafat are postati in jur marinari transformati in artileristi. In toate aceste scene, servantii au fost asezati la posturile lor, in pozitii firesti pentru activitatea ce trebuiau sA o indeplineasca in vederea pregAtirii si slobozirii tunului: unul impinge proiectilul pe teava, alti doi potrivesc focosul la urmAtorul proiectil, altul ocheste si un altul stä cu firul intins, gata a executa focul. Trebuind sA astepte, insd, declansarea aparatului fotografic, majoritatea soldatilor au expresii crispate si gesturi inghetate. Urmeaza cAteva poze oficiale: Sfintirea Ambulanfei la Poiana cu un sobor de preoti si domnitorul in prim plan in spatele cdruia se recunosc generalul medic dr. Carol Davila, colonelul medic dr.Iuliu Theodory siadjutantul domnesc locotenent-colonel Constantin Filitti. Cartierul Máriei Se lle Domnitorului la Poiana apare in trei ipostaze: intfii o imagine ampla cu principele Carol I in centrul grupului ceseafläadunat pe cerdaculfrumoaseicase,incadrat deministriisai Mihail KogAlniceanu si I. C. Bratianu si de multi generali, ofiteri superiori si ofiteri de stat major, in vreme ce, pe rang casä sunt asezati ofiteri inferiori si steagurile diverselor unitati cu garda de rigoare; apoi, o pola frontald doar cu clädirea si jandarmii ce dau onorul in fata ei, fait a fi prezente inaltele oficialitAti civile si militare; in slarsit, ultima imagine este a pridvorului, luat mai de aproape pentru a fi vizibili generalii si ofiterii de stat major, ca si cei doi ministri deja amintiti, strAnsi in jurul domnitorului. In grup sunt recognoscibili generalii Alexandru Zefcari, dr. Carol Davila, Alexandru Cernat, colonelul Gheorghe SlAniceanu, colonelul Alexandru Schina din stat-majorul domnesc, locotenent-colonelul Constantin Pillat, iar jos, in stAnga treptelor, colonelul Constantin Barotzi si capitanul Nicolae LascAr- Bogdan, alAturi de un furier si de un colonel de dorobanti. Albumul continua cu alte fotografii luate la malul DunArii: Baterii Rusevi la Corabia, Baterii de Torpile la Corabiaambele cu eke cloud variante , Vapor 44 $lepuri capturate la Corabia, Portiere pentru trecerea Dundrii la Corabia. Cea din urrna, tot cu cloud puncte din care a fost imortalizatd, mai de departe si mai de aproape, prezintä un grup de calarasi in tinuta de yard urcati pe pontonul ce urma a fi vdslit de marinari si dorobanti. Acest cadru va fi trimis de Szathmari la revista pariziand "L'Illustration" si dupd el se va face o gravurd. Podul de la Corabia, Podul de la Nicopole §i cloud imagini din Nicopole dupa cucerire, cu o mind de clAdire impozantä si o strAdutd pe care se afld un grup de ofiteri rusi, de oficialitAti civile si de localnici incalecati pe asini. Urmeaza o altA serie de portrete oficiale, de grup, cu principele Carol I, statul sail major si atasatii militari strAini la Cartierul Mdriei Selle Domnitorului la Poradim, intfii la intrarea in curte, avfind in afara gardului escorta de cAlArasi

www.dacoromanica.ro 40 Adrian-Silvan Ionescu 4 comandata de un plutonier cu o impunatoare barbd neagrã rAsfiratd pe piept. in spatele grupului se vede o chibita de pfislä folositA de comandantii rusi; apoi, acelasi grup cu domnitorul in mijloc, in curte, in dreapta caseii,ultima, cu domnitorul, doi generali rusi si colonelul francez Gaillard in cerdacul casei, cu garda de caldrasii jandarmi add, in mica tinuta, strajuind la parter. Al II-lea Cuartier al Mariei Se lie Domnitorul la Poradim II infatiseaza pe principele Carol I in fata cortului ski de campanie, de care este sprijinit drapelul tarii invelit in husk lingA care fac de garda un CAW-as si un jandarm. Maria Sa Carol la Plevna este un portret ecvestru al domnitorului facut de Franz Duschek. Este un fotomontaj cAci, in prim plan, in dreapta jos, apare cadavrul unui turc, azut cu fata in sus dimensiunea lui exageratai anumite luminii umbre care nu corespund sursei de ecleraj a restului compozitiei, nc obliga sA credem cd a fost adaugat ulterior cadrului initial. Aceastä fotografie apare doar in exemplarele albumului care nu au la inceput portretul domnesc noi l-am gAsit in volumul de la Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române. Probabil cA aceasta era poza la care se referd principele in scrisoarea sa atre doamnA, datatd 29 octombrie (10 noiembrie) 1877: "Iti trimit o fotografie care a fost fAcuta. la Riben in momentul and trecusem Vidul si mergeam in trdsurã dealungul avanposturilor turcesti la o departare numai de 500 metri"4. Ce-i drept, domnitorul nu este in trAsurA, ci in sa, pe frumosul sau bidiviu, dar acest cal de caldrie ii era tot timpul aldturi, tinut la dispozitie de escorta sa de alarasi; astfel, putea oricând pArasi trasurai inaleca, fie chiari pentru a-i poza fotografului din suitd. Statu Major al Mariei Se lle Domnitorul la Poradim este un alt portret colectiv al ofiterilor românii strAini ce apäruserd iintr-o anterioarA fotografie alAturi de principe in cea de fata se vede, in centru, colonelul Gaillard si locotenent colonelul Constantin Pi flat, iar al treilea din dreapta, locotenent colonelul Constantin Filitti. UrmeazA alte douA fotografii datorate lui Franz Duschek ce poartA legendele Statu Major al Mariei Se Ile Domnitorul la Grivqa, dar, in realitate, reprezentAndu-I pe principe impreunA cu tarul Alexandru II, add, insotiti de suitele respective. Asa, celputin, apareinscriptia in exemplarul delaBiblioteca Academiei Romfine; in cel de la Institutul de Istorie "Nicolae lorga" apare corect Maj. S. Imperatul i MS.R. Domnitorul cu Statul Major la Grivila. 0 aka suitä de imagini este dedicatA artileriei: Artileria Ca larefa ii va folosi lui Szathmari pentru executarea unui desen; Artileria Romana prezinta cloud ipostaze ale atelajului unui tun, o data vAzut din spate si apoi din faca; cloud imagini cu un Bivuac de Artilerie oferd o scend de repaus cu soldatii aflati in preajma efectelor lor, aranjate cu multA grijã, imbrAcdminteai pAturile de sa impAturite in fata sAbiilor infipte in parnantI cu chipiele plasate deasupra, pe garda; in spate se N/A caiilegatila conovat. Cadrul cu Parcu Trenului, cu echipajul opritsi conduatorii calAri ii va sluji lui Sava Hentia pentru o schita in creion. Carufe de Requisifie reprezintä mai multi tarani steal* la umbra unuia dintre vehiculele luate

4 Regele Carol 1 al României, Cuviintdri ci scrisori, 1877-1886, vol. II, Bucure§ti, 1909, p.'109. www.dacoromanica.ro 5 Fotografia ca document al razboiului de independema 41 pentru necesitatile armatei. Soldatii in front, pregatiti pentru a fi trecuti in revistd, apar in cloud imagini: Ceddra cu escadronul aliniat, in tinutd de yard, cu bluze albe, si trompetul sunand in goarnd; Kineitori cu soldatii in matale, cu tot echipamentul-si päläriile acoperite cu coafa alba. Alte doud fotografii cu Veinatori prezintd campamentul acestora, cu pustile aranjate in piramida in fata corturilor si oamenii odihnindu-se sub panza lor alba., la umbra. Ultimele cinci imagini se pare cd nu ii apartin lui Szathmari, ci altui fotograf sau unui membru al Serviciului FotograficalArmatei,Incaneidentificat:Ambulanfa Mecica, Ambulanfa Cuartierului General de la Grivifa, Ambulanfa Divisionard de laGrivifa, Personalul Ambulanfei Marelui Cartier de la Griv4a avandu-1 in mijloc pe generalul dr. Carol Davila iReinifi la Ambulama Griv4a, unde, in spatele paturilor pe care sunt intin§i pacientii, se vede din nou chipul generalului Davila, impreund cu un grup de alti medici, asistenti, sanitarii studenti voluntari. Este posibil ca domnitorul sä fi selectat unele dintre aceste imagini din albumul pictorului si fotografului sAu de curte 'pentru a i le trimite Marelui Duce Nicolae, impreund cu altele, luate in clipele de tihnd de dinaintea trecerii Dundrii, asa cum mentioneazd in scrisoarea sa din 27 septembrie (9 octombrie) 1878 adresatd comandantului suprem al trupelor rusesti din Bulgaria: "AlAtur la aceSte randuri cateva fotografii facute la Sinaia sialtele dela Cotroceni pentru a-Ti reaminti ceasurile de liniste ce am petrecut impreund; mai adaog Incai alte fotografii de pe campul de luptd, cu nddejdea de a primi si din partea Ta pe cele din urn& ce s'au scos"5. 0 pozitie interesantd si de exceptie o detine Franz Duschek (1830-1884), celdlalt celebru fotograf bucurestean. Proprietar al unuia dintre cele mai importante studiouri fotografice din Capitald, ce-si disputa intaietatea prin calitateai precizia executiei cu cel al lui Carol Szathmaricu care era si rudd prin alianta (cumnat) Duschek reusise sd se impund in decursul activitatii sale de peste un deceniu in Romania ca unul dintre maestrii necontestati ai genului. Inca de la inceputul rdzboiuluiantiotoman,fotografulesteafiliatcartieruluigeneralrusesc. Circumstantele in care a avut loc aceastA afiliere sunt, Inca, neclare. Probabil cã Duschek a avut foarte bune referinte, atat datorith statutului sdu de "fotograf al curtii"dobandit Inca din 1867 , cat si datoria operei sale de exceptionald valoare §iacuratete ce se recomanda singurd, spre a nu mai adduga faptul cä vorbea perfect nemteste, limbd pe care o posedau multi ofiteri imperiali, parte dintre ei chiar de origine germand. Intr-un autoportret facut in timpul campaniei, Duschek apare pe prispa unei case bulgdresti, impreund cu un alt confrate bucurestean, A. D. Reiser, cu care impartea acest precar cvartir. Fiind yard', sunt imbrdcati doar in cdmäsi cu manecile suflecate, pantaloni de doc iepci albe; pentru a se apdra mai bine de soarele necrutator, Reiser si-a addugati un cefar din acelasi material. Fiind ora pranzului, cei doi Ii pregdteau mancarea: Reiser, amuzat de situatie, zambeste sarcastic,

5 Ibidem, p. 243. www.dacoromanica.ro 42 Adrian-Silvan lonescu 6

privind scrutAtor in afard prin prince-nez-ul sdui, tinând in mfira o lingura de lemn, se pregAteste sA invfirteasca in continutul crAtitii din fata lui, in vreme ce Duschek mused, emfatic, dintr-un fir de ceapa., spre a demonstra frugalitatea meniului pe care si-lputeau permite la vreme de rAzboi. Din impresionanta cantitate de imagini luate de el pot fi urmarite, pas cu pas, etapele armatei ruse spre front si fazele razboiului, cad Franz Duschek nu se rezurnd doarlaa-siindreptaobiectivulsprechipurilemarilorduci,ale comandantilor iofiterilor superiori care sunt, totusi, prevalenti ci se aratA interesat de toate aspectele vietii in bivuac, de diversele tipuri de combatanti, de bucAtAriile de campanie, fanfarele, ambulantele si trenurile cu proviant. Din tot ceea ce a surprins el pe placa de sticIA cu colodiu umed se poate constitui o istorie ilustratA a campaniei. Astfel apar gara Ploieti, sArbAtoresc pavoazatA in cinstea sosirii tarului, resedinta Marelui Duce Nicolae din acelasi oras, podul de vase construit la Zimnicea, peste Dun Are, malul fluviului pazit de o baterie de tunuri strävechi, probabil folosite si in Razboiul Crimeii, docul intesat de lazi si butoaie cu provizii ce-si asteaptd incarcarea pe vase cu panze sau salupe ancorate la mal. Fotografiile personajelor importante, luate de obicei cAlArii singulare pe pagind, sunt destul de stereotipe, inghetate in poze martiale, false si neinspirate. Cfind este confruntat cu situatia de a fotografia comandantii de la esalonul superior artistul se simte chiar stfinjenit pentru ea' nu îi poate permite sd impunA tarului, marilor duci sau printului domnitor al Romfiniei o anumitä pozitie sau sA-i aranjeze in conformitate cu una dintre conventiile compozitionale prestabilite pentru asemenea fotografii de grup. De aceea, asemenea imagini nu sunt totdeauna cele mai reusitei expresive. Asa este cazul cu fotografia luatä in cerdacul cartierului imperial, unde stfilpii acestuia segmenteazA ansamblul si izoleaza in mod nefiresc nobilele modele: in dreapta, tarul asezat pe o lavita, cu un caine la picioare, in mijloc, printul Carol I, marii duci Nicolaei Serghei, iar in stânga alti generali si ofiteri de ordonanta. Domnitorul Carol I pare stingheri crispat intre Romanovii de talie herculeank el distonfindi prin uniforma sa de postav civit alAturatA tunicilor albe, de yard, ale rusilor. Ceva mai inchegatA este fotografia ce-1 reprezintA pe principe impreunA cu generalul Eduard Ivanovici Todleben in mijlocul statului major. Totusi, din punct de vedere calitativ, aceastA poza lasd mult de dorit, find subexpusAi neclara. Este, insA, o imagine istoricA, pentru a a fost facutd in ziva de 3/15 decembrie 1877 and generalul Todleben venise sà-si ia rAmas bun de la fostul sat., comandant, dupa capitularea Plevnei, moment pe care ilmentioneaza si domnitorul in scrisoarea sa cAtre principesa Elisabeta din 4/16 decembrie: "Pe la orele 12 a venit la mine Generalul Todleben cu intreg statul major al armatei de vest, 30 de persoane, spre a se prezenta de concediu. Eu i-am invitat la dejun. (...) Dupil masa' am lcisat se fiu forografiat cu intreg statul Meu major"6 (subl. A.S.I.). Mult mai interesante sunt scenele de campament cu diversele feluri de habitat folosite drept cvartir pentru ofiteri: modeste bordeie sau corturi conice,

6 Ibidern, p. 141-142. www.dacoromanica.ro 7 Fotografia ca document al reizboiului de independengi 43

chibitcide pastã pentru marii duci si case de zidarie pentru cartierul general si comandanti. Locatarii sunt imortalizati in actiuni firesti in preajma adaposturilor lor temporare, uneori in compuneri narative, elocvente pentru statutul ce-I detineau: un stat-majorist, asezat comod, picior peste picior, pe un scaun pliant, primind raportul unui subofiter, impietrit cu mana la cozorocul sepcii; o ordonanta se apropie cu o tavA cu pahare de ceai, in vreme ce alta are grijA de un ceainic pus la incAlzit; alAturi, cativa ofiteri de husari sau cuirasieri de gardd se odihnesc ori citesc ziare. Mare le Duce Serghei se sprijinA cu umarul de chibitca sa avand cativa ofiteri de ordonanta plasati, respectuosi, la oarecare distantA de tankul lor superior. Ace Iasi fiu mezin al tarului, inalt si suplu, stã drept si cu maim in sold in mijlocul unei curti taranesti, incadrat de printul Nikolai de Leuchtenberg si de printul Skaiatin, calare. Doi militari stau la o precara mAsutA de campanie instalata in umbra cosarului dintr- o gospodarie bulgareasca, iar in preajma lor, pe o rogojina intinsa pe pamant, se afta stapanul locuintei, cu sotia si copilul lor. Duschek folosea de multe ori compunerea, oarecum contrastantAi aparent flea legatura, a localnicilori ofiterilor imperiali pentru a conferi o nota de autenticitate scenei si a o plasa in spatiul geografic. PlinA de imediatete este poza unui colonel care, in fata unei usi deschise usa pe care maestrul o va intrebuinta si in alte imagini drept fond , Ii trage mAnusa inainte de a incaleca pe bidiviul tinut de capastru de un cazac. Unghiul din care este prins calul este deosebit de indraznet, creand un vector ascendent din dreapta jos spre stanga mijloc, cu varfulindreptat spre personajulprincipal,contribuindla evidentierea si la expresivitatea scenei. In fata aceleiasi usi sunt plasati doi cerchezi din garda tarului, imbracati in uniformele lor specifice; si tot acolo sunt aldturati, pentru contrastul cAutat de autor, o tanard bulgAroaica si un mandru pod esaul din aceleasi trupe de elita. Imaginile de rAzboi ale lui Duschek impresioneazA prin modexnitatea conceperii cadrelor, simuland uneori instantaneul care, la acea data, nu era posibil din cauza dificultAtilor ridicate de tehnologia fotografiei, ce impunea expuneri lungi in lumina cat mai mare. De aceea, nu vom intalni cleat foarte rar scene de interior, siaceasta in cazuri de exceptie, and modelul nu putea sa se deplasezei nici nu putea fimiscat i adus afarA, in plin soare. Asa s-a intamplat cu singurul supravietuitor de pe monitorul turcesc "Lufti Djelil", scufundat de o baterie din Braila pe 11 mai 1877. AceastA poza este destul de paha tocmai pentru cd artistul fotograf nu a avut suficientA lumina in camera de spital unde a fost obligat sa o traga. Fotografiile sale din campanie au avut o larga difuzare in tara si strAinAtate, bucurandu-se de o excelentA primire. Incadrate in dimensiunile 13 x 18 cm de astazi ce variau intre 11,5 x 17 cm; 12,8 x 20,4 cm; 13,5 x 19,8 cm sau 14,8 x 20,4 cm , ele circulau lipite pe cartoane ce purtau, cateodatA, o etichetA explicativas redactata in germandi tipAritA in caractere gotice, iar pe spate apArea totdeauna numelesi adresa maestrului. Majoritatea acestor fotografiise pAstreala inpatrimoniul Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei Romane si la Muzeul Theodor Aman. Ele au fost comercializate fie intr-un portofoliu, fie cu bucata. Unele dintre

www.dacoromanica.ro 44 Adrian-Silvan lonescu 8

ele au fost adunate intr-un album intitulat Resboiul 1877-78. Exemplarul pe care I-am consultat noi la Biblioteca Academiei are aproximativ aceeasi dimensiune cu acela analizat anterior si atribuit, in mare parte, lui Szathmari24,5 x 34,4 cm. Coperta este rosie cu chenar negru, poansonat, si titlul scris cu auriu. Pe forzat se aflA semnatura si adresa fostului proprietar: "Emile N. Lahovary/Str. Putzu de Peaträ 8". Fotografiile sunt lipite pe pagini groase de carton, dar nu au legendele originale, ca celdlalt, atribuirile si localizArile fi ind recente, dactilografiate pe 4uvite de hartie albA ce au fost aplicate in partea de jos. Unele dintre personaje sunt gresit identificate, incepand chiar cu prima imagine ce poartA legenda Tarul Alexandru II .yi lareviciulde fapt modelele sunt tareviciul Alexandru Alexandrovici (viitorul tar Alexandru III) si fratele sAu, marele duce Vladimir. UrmeazA Cavasul tarului, in uniforma sa strAlucitoare de muntenegrean si cu impozantele-i mustati blonde; Treisura tarului in Ala casei Istrate Negulescu din Ploiwi; Locuinta tareviciului (de fapt, marelui duce) Nicolae, casa dr. Sturm din Ploie.yti; C'azac (de fapt, cerchez) cu un cal; Locuinta tarului; case': la Poradimin up micii constructii se aflA generalul conte Ignatiev impreuna cu cativa civili; Tarul (atribuire gresitA, modelul find un general oarecare) in cortul de campanie; Cartierul general imperialpe trepte si la intrare se aflA garzile de cerchezi si de soldati din legiunea bulgarA; Unitate de cavalerie aliatdreprezentand o trupA de cazaci caläri, cu sepci albe si de cerchezi; Trásurile marilor duci in gara Ploiwi; Viziti qi greijdari in repaus; Cortul imperialo chibita de 'Asia si alte trei corturi albe cu santinele langa steag; Plevna duped victorie un alt unghi al cadrului cu acelasi titlu; Subofiteri la masapatru feldvebeli rusi cu sticle de yin in fata si un vas cu liliac avand in spate un gard de nuiele; Cuptor de patine la cartierul imperial in Bulgari; Cantonament cateva chibitci, un cort conic, alb, de tip american (Sibley tent) lânga care fluturd steagul unitatii cu crucea ScAntului Andrei, iar in mijlocul spatiului stau cavasul tarului §i un preot; Ofiteri rayi la o ceremonie milliard pe frontde fapt un serviciu divin; Cantonament in timpul noptii mai degraba o scenä de luptd, caci inalte coloane de fum se tidied peste tot; Statul major al armatei romeine din Bulgariafotografie a contre jour cu mai multi ofiteri calAri, greu de identificat, printre care poate fi chiar principele Carol I in prim plan si mai multi prizonieri turci, pe zapadd, in spatele primilor, posibil chiar musirul Osman Pasa intre ei; Unitate de cavalerie rusi caldri, cu steagul desf4urat in bataia vântului; Grajdari ingrijind caii; 0fiter de cazaci (de fapt de cerchezi) in fata intrdrii unei locuinte cu teineird bulgdroaiceiimagine reprodusd in presa ilustratã asupra cdreia vom reveni; Trupe rusegi la defilare; Cavaleriqti in repaus; Podul de vase rusesc peste Dundre; Tarul Alexandru II cu ofiterii; In cantonamentun ofiter scriind la o masa avand Fang el doi subofiteri iar in spate mai multi soldati stand jos sau in picioare; Vizitii 41 grájdari; Grup de cazaci intr-o curte; Militari in cort de la coviltirul unei carute a fost intinsä o foaie de cort subcare se adapostesc de soare patru subofiteri, unul ducând la gurd o sticlä de bäuturd, in chip demonstrativ, mai in fund alti doi stau in picioare, altul lejer sprijinit de cAruta,cu mana in sold si Card sapc5 pe cap, iar in afarA, un soldat cu pusca la picior. www.dacoromanica.ro 9 Fotografia ca document al reizboiului de independen0 45

Pentru intreaga sa activitate Franz Duschek a fost acoperit cu laude§i onoruri, atat de curtea imperiald rusk cati de alte capete incoronate ale Europei, cdrora le oferise albumul cu viziunea sa asupra rdzboiului. Prima rdsplatA vine, bineinteles, de la tar, a§a cum anunta, cu legitimd fatuitate, ziarul "Resboiul": "D-nul Francisc Du§ec (sic), fotograful Curtei nóstre, care in timpul resboiului actual s'a aflat la cuartierul general de la Poradim, reproducand cele mai interesante vederi §i grupuri din campul luptelor, a priimit de la M.S. Impèratul Rusiei un inel c'o mare piatrà de briliant, pe tang careis'a mai esprimat de ate insu§i Maiestatea Sa deplind multdmire pentru silintele ce§i-adat in esecutarea acestor lucrAri"7. Peste cateva luni, acela0 ziar anunta, sub flatantul titlu 0 distinclie bine meritatä: "Simpaticul §i iubitul nostru artist, fotograful Curtei d-nul Francisc Du Fc (sic), a fost surprins zilele acestea cu o adresd din partea consiliarului intimi capul cabinetului civil al Impèratului Germaniei, prin care este insciintat cd Maiestatea Sa, vézénd productiile sale fotografice de la campul resboiului din Bulgaria, atat de bine isbutite, i'a conferit medalia de aur pentru arte. Ne scutim a mai inOra meritele d-lui Du§ec, de ore ce sunt deja destul de bine cunoscute. Suntem fericiti vezend cd un artist din Ora nóstrd a fost onorat cu o distinctie a0a de osebitd §i mare1,8. Curtea domneascd a Romaniei nu s-a Idsat mai prejos in a-i exprima prettiirea printr-o decoratie acordatd putin inaintea uneia cezaro-crdiqti, cum notifica aceea0 foaie bucure§teand bine informatd: "D. Francisc Du§ek (sic) fotograful Curtei, care de-und-zi a priimit de la M.S. Domnitorul medalia «Bene Merenti» pentru productiile sale fotografice din resboiul de peste Dundre, a fost decorati de Imperatorul Austro-Ungariei cu Crucea de merit de aur"9. De aceea, incepand cu anul 1878, pe spatele cartoanelor sale de fotografiicare rand' atunci nu comportau decat numele, titlul de fotograf al curtii §i adresa vor fi tipArite §i desenele acestor trei distinctii, imitand cartoanele cumnatului Szathmari, care demult le avea impodobite cu numeroasele sale decoratii,intr-o compozitie stufoasd, cu aversul §i reversul lor, precum §i anul cand fuseserd primite scris dedesubtul fiecdreia, pe o mica filactere. Acesta este un excelent indiciu de datare al pozelor ulterioare acestei date, ce nu poartA altd consemnare sau nu pot fi periodizate dupd costumatia modelelor. Din bogata recoltd de imagini realizatd de Franz Duschek doar cateva au ajuns sd fie celebre prin popularizare in presa, cu, dar mai ales fare' mentionarea numelui autorului, ca nite opere anonime. Acest fapt este destul de ciudat, aci arta fotografica, dqi recent apdrutd, fusese repede acceptatd in randul artelor vizuale, iar practicienii ei salutati ca mari maqtrii adjudecati intre ceilalti confrati de breas15. ce manuiau penelul. Numele unui fotograf nu era niciodatd neglijat in publicatii,

7 "Resboiul", No. 150/19 Decemvrie 1877. 8 Idem, No. 241/22 Martie 1878. 9 Idem, No. 281/1 Maiu 1878. 10 Adrian-Silvan Ionescu,Arta graficii publicitare a cartoanelor de fotografii din secolul al XIX-lea, in "Revista Muzeelor §i MonumentelorMuzee", 1988, nr. 6. www.dacoromanica.ro 46 Adrian-Silvan Ionescu 10 mai ales and avea certificarea unui adevarat artist precum Disdéri, Numa Blanc, Carjat, Reutlinger sau Nadar. In mod curent erau tiparite portrete de personalitati gravate dupa fotografii facute in ateliere celebre, ce erau mentionate totdeauna. Cu atat mai mult nu trebuie ignorat numele lui Duschek, fiindcd el adusese inestimabile servicii ilustratorilor sau, direct, revistelor de profil. Celor dintai le putea furniza poze de locuri §i tipuri umane dupa care sa se inspire sau pe care sa le copieze, iar la redactii trimitea direct operele sale finite care erau gravate §i publicate. Intr-un singur caz ii este notat numele, atunci and, in "L'Illustration" no. 1797/4 Ao at 1877 apare chipul colonelului Gheorghe Slaniceanu, §eful statului major al armatei romane, sub care este facutd precizarea "Photographie de M. Duschek a Bukharest" (p. 98). Poza este tiparita, fara mentionarea autorului, §i in "The Illustrated London News" No. 1976/May 26, 1877 §i tot acela§i portret este dat, fard atribuire, in "Le Monde Illustré" no. 1098/13 Avril 1878, la incheierea pacii, and doua pagini sunt rezervate chipurilor comandantilor ilu§triai partilor beligerante, sub titlul Les Vainqueurs, generalii ru§i (intre care este inclus §i Gheorghe Slaniceanu, inaintat intre timp, pe 22 februarie 1878, la gradul de general de brigada) "Slaniciano, Zotoff,Rauch,KrOdner,Swiatopolk-Mirsky,Gourko,Totleben,Radetsky, Tatischtscheff, Scobeleff, Zimmermann"§i Les Vaincus, cei otomani "Hobart Pacha, Ahmet Eyoreb Pacha, Dervis Pacha, Mouktart Pacha, Reouf Pacha, Osman Pacha, Baker Pacha, Mehmet-Ali Pacha, Suleyman Pacha, Hassan Pacha" (p. 236-237). Aceegi compunere de portrete apare §i in "The Pictorial World" No. 219/May 11, 1879, insotita de biografiile aferente. In numarul dedicat de "L'Illustration" scunfundarii monitorului turcesc "Lufti Djelil", bombardat pe canalul Macin de sublocotenentul rus de artilerie Romanov, alaturi de desenul ce descrie scena exploziei este data §i imaginea singurului supravietuitor, marinarul Omer, care fusese catapultat de suflu §i cazuse la distanta apreciabila de epava, intre trestii, unde fusese descoperit de ru§ii veniti sa ia steagul navei distruse. Avand arsuri grave fusese internat in spitalul din Braila. Acolo i-a facut maestrul bucure§tean o poza, intins pe pat, cu trasaturile aproape ilizibile din cauza ranilor oribile care il desfisurasera, §i vegheat la capatai de un sanitar barbos. Autorul nu este specificat. In legenda se precizeazd doar atat: "D'après une phot. faite a l'hôpital militaire de Braila", dandu-se putin mai jos explicatii in privinta provenientei ilustratillor de pe acea pagina: "D'aprés les croquis et les photographies adressées a L'Illustration par M. Davila, inspecteur general du service sanitaire de l'armée Roumaine". Omul de §tiinta care era generalul doctor Carol Davila era, in acela§i timp, §i un fin om de cultura. El i§i daduse seama de marea necesitate ca tara care il adoptase §i careia i se dedicase cu trup §i suflet sa fie mai bine cunoscuta §i apreciata in strainatate §i, de aceea, sustinea o corespondenta cu gazetele europene mai importante, furnizandu-le date despre armata romana §i serviciul sanitar al acesteia, precum §i ultimele §tiri legate de evenimentele de pe campul de lupta §i iconografia aferenta. Cine §tie din ce

II "L'Illustration", No. 1791/23 Juin 1877,p. 400. www.dacoromanica.ro 11 Fotografia ca document al rcizboiului de independentei 47 motive obscure nu a fost mentionat numele fotografiilui, ca §i al autorului schitelor. Aceea.5i imagine o preia §i ziarul ilustrat "Resboiul" cdteva luni mai tdrziu,i tot card atribuireu. Tot in "L'Illustration" sunt date publicitdtii, peste cdteva numere, alte gravuri ce se referd la serviciul sanitar al armatei romdne, provenind desigur tot de la generalul Davila: brancarda Percy awzatd pe picioare pentru a forma un pat in infirmerie, o trasurd de ambulantd §i felul de aranjare induntru a brancardelor cu räniti de doi sanitari §i, in sfar§it, scena plecdrii la Calafat a ambulantei romdnqti13. Cea din urmd este gravatd tot dupd o fotografie al cArei autor nu il cunoa§temi este putin probabil sd fie Duschek; ea reprezina cativa studenti medicini§ti voluntari, mai toti imbracati in haine civile, dar purtAnd pe cap chipie invelite in coafe albe cu cefari avdnd crucea roie in fatd; aldturi sunt cativa soldati sanitari urmati de träsurile cu materiale. Fotografia cea mai difuzatd a lui Duschek, care a facut inconjurul globului in presa ilustratädar, din nou anonimd , a fost dublul portret al locotenentilor de marina Sestakov §i Dubasov care torpilaserd alt monitor turcesc, "flifzi Rahman", tot pe canalul Niacin, la 15 zile dupd scunfundarea lui "Lufti Djelil". Acest portret apare cam in acela§i timp in mai rnulte gazete, fie in medalion, plasat intr-o parte a schitei cu scufundarea navei otomane, ca in "La Ilustracion Espafiola y Americana" no. XXIII122 de Junio de 1877, fie in intregime, ardtbdu-i pe cei doi ofiteri stand jos, picior peste picior §i tinându-se prietene§te de brat, Sestakov cu barbd, Dubasov doar cu mustatd, ca in "Le Monde Illustré" no. 1054/23 Juin 1877, unde apare mentiunea "D'après une photographie", la care redactorul adaugd: "(...) nu ezitdm sä le publicdm portretele pe care ni le trimite corespondentul nostru (Dick de Lon lay n.A.S.I.)". Aceastd notd demonstreazd existenta unor relatii cordiale de cooperare intre reporterii de front, indiferent de nationalitatei de apartenenta la un anumit periodic aflat in competitie cu toate celelalte. Aceastd variantd a portretului celor doi eroi ai noptii de 25 spre 26 mai 1877 este preluata §i de "Resboiul" no. 153/23 Decemvrie 1877, la intervalul de rigoare pentru perimarea informatiei difuzatd initial de foaia strdind. Este de mirare cd nici ziarul romdnesc nu dã numele autorului, dei II cuno§tea foarte bine pe Duschek §i publicase suficiente informatii despre el, cea mai recentd doar cu patru zile inaintea aparitiei ilustratiei. In ace1a0 numär din "L'Illustration" (1817/22 Décembre 1877, p. 401) care publica gravura cavaleri§tilor ce treceau Dundrea pe pontoane pentru care fusese folosità fotografia lui Carol Szathrnari, se dau Inca doud imagini dupd cadre datorate cu certitudine lui Duschek: Impäratul Rusieii printul Carol al Romániei ,yi standlor major §i Casa locuità de imparatul Rusiei la cartierul general de la Poradim, preluate de "Resboiul" in numerele 266/15 Aprilie 1878 §i 270/29 Aprilie 1878, precum §ide "The Pictorial World", No. 9, New Series (235 O[ld] S[eries])/August 31, 1878 (dar prima etichetatd Prince Charles of Roumania and Staff, find uitat tarul...) §i, respectiv, No. 201/January 5, 1878; ultima imagine aparei in "Dorobantul" no. 65/21 lanuarie 1878. Si, in nici una nu apare vreo

12 "Resboiul", No. 118/18 Noemvrie 1877. 13 "L'Illustration", No. 1795/21 Juillet 1877, p. 37. www.dacoromanica.ro 48 Adrian-Silvan Ionescu 12

atribuire. Publicfind nu mai putin de sase gravuri dupa fotografii de Duschek, "The Illustrated London New" recunoaste cd nici macar nu stie cine este autorul: "Ilustratiile noastre din rAzboi din ziarul acestei saptdmAni cuprind mai multe din scenele care au avut loc la Plevna, and armata lui Osman Pasa s-a predat imparatului Alexandru, pe 10 si 11 ale trecutei (luni), pentru care suntem indatorafi unui fotograf strain (subl.A.S.I.) ocupat acolo cu exercitarea artei sale"I4. Era perioada and reporterii britanici fuseserd exclusi din zona operatiunilor, iar revista engleza se vedea obligatasa foloseascA, exclusiv materialele expediate de colaboratorii externi. Cele sase ilustratii sunt, dupd cum urmeazA: 1. Armata lui Osman Paya predeindu-se imparatului Rusiei; 2. Pod la Plevna pe drumul Sofiei; 3. Ru5.i ci romani pe camp, la iqirea lui Osman Pc4a; 4. Plevna veizuta de pe drumul Sofiei; 5. Imparatul Rusiei in campamentul geirzii imperiale; 6. Cartierul general al imparatului Rusiei la Poradimaceasta din urmd fiind aceeasi imagine pe care deja am amintit-o publicatd in "L'Illustration". CealaltA revistA londonezA, "The Pictorial World", care nu excela in ilustratii originale, preferând sd-si acopere necesitAtile cu retipArirea pozelor din alte gazete continentale, face totusi o exceptie tipärind o gravurd ineditA dupA o fotografie de Duschek, ca de obicei fArd a-i stabili paternitatea. Sunt comise trei erori incd din titlu: Marele Duce Nicolae in costum de comandant circazian ci o fold valaha, slujitoare (Dupa o fotografie luata la BucureA)". Dar personajul nu este nicidecum ducele, foarte inalt de staturAcaracteristicd a Romanovilor i cu favoritii destul de rari, ci un veritabil pod esaul cerchez pozand tantos, cu imensii säi favoriti in \tint, in toed splendoarea uniformei sale, cu cerkeska (caftan) pe al cdrui pipet strAlucesc multe decoratii, papasa (cAciula) de astrahan bine indesatA pe capi, la brAu, caracteristicul kindjal (pumnal) al regiunii sale de bastind i asca (sabia) in teacA de piele. Mai jos, pe prima treapta a casei ce adesea i-a folosit autorului drept fond pentru cadrele sale, sta. modestd o tandrA bulgaroaicA in costum de sArbAtoare, cu ie cu alesaturii catrinta in dungi. Desigur, acest port i-a indus in eroare pe redactori si i-au gresit fetei nationalitatea, ei neavAnd o idee prea clarA asupra vesmântului popular din aceste zone. Nu incape nici o indoiald in privinta locului unde a fost facutä poza, cu certitudine dincolo de Dunare, in fata aceleiasi cu acelasi ancadrament intalnit si in alte imagini. Si apoi, dacA Duschek i-ar fi avut ca modele pe cei doi in Bucuresti, nu ar fi avut nevoiesi.iscoata afarA, in fata casei, pentru a avea mai multA luminA, ci i-ar ft aranajatpoate chiar mai inspirat-- in studioul sau unde avea toate facilitAtilei eclerajul necesar (ceea ce, in Bulgaria, evident ii lipseau). Desi compunerea este discutabild, ei nedialogAnd in vreun fel si atintindu-si privirile in pArti diferite cerchezul uitându-se undeva, departe, spre orizont,iar codana, rusinoasa,tinfindochiiin pdmiint totusipoza este spectaculoasA prin tipurile lor pitoresti si atfit de diferite, pline de culoare locald, avAnd valoare documentarA prin costumele ifizionomiile amândurora. Pentru aceleasi motive, umila tardricuta a mai slujit de model si intr-un alt cadru, fata in

14 "TheIllustrated News", No. 2013/January 26, I 878, p. 78. 15 "The Pictorial World", No. 190/October 20, 1877. www.dacoromanica.ro 13 Fotografia ca document al reizboiului de independenfa 49

fatà cu vajnicul cavas muntenegrean al tarului, calare pe un falnic armdsar, arnfindoi plasati in mijlocul unei curti inconjuratA de uluci. Nici aici nu existA vreo incercare de a crea comunicarea intre cei doi, efectul cautat de artist fiind doar acela al decorativismului costumelor. Prin vastitateai multiplele planuri pe care s-a dezvoltat, opera de reporter de *front a lui Franz Duschek contribuie la inchegarea unei cronici vii, expresivasi plina de autenticitate a infaptuirii independentei nationale românesti, completând iconografia cu valoroase imagini luate in tabAra aliatilor'6. Aportul lui Carol Szathmari si Franz Duschek la documentarea Rdzboiului de Independenta a imbogatit iconografia acestuiadeja suficient de amplä datoria prezentei pe front a "artistilor speciali" trimisi de redactiile revistelor ilustratecu un pretios portofoliu de imagini fotografice pline de veridicitate si neafectate de contributia creatoare a reporterului plastician; ele dau contur evenimentelor si concretete figurilor uitate ale combatantilor.

PHOTOGRAPHY AS A DOCUMENT OF THE WAR OF INDEPENDENCE

Abstact

The outstanding potential of photographs to catch and immortalize ephemeral images of armed conflicts was discovered during the Crimean War, when Carol Szathmari, a Romanian photographer, took his camera to the area of hostilities on the Lower Danube and thus opened the way in this field. Twenty-three years later, after the outbreak of the Oriental War of 1877, the same photographer of Bucharest-aged 65 then when others would rather consider retiringfollowed the Romanian troops on the Bulgarian front, under the impact of a juvenile surge of enthusiasm. As painter and photographer of the Court, he often found himself in the private circle of Prince Charles 1, commander of the western army. Encouraged both by the latter and by the foreign officers accredited at the general headquarters, Szathmari gathered a rich portfolio of eloquent images from the campaign. His photographs were gathered in an album entitled Suvenir din Resbelul 1877 (Souvenir of the War of 1877). They measured 18.5 x 24.5 cm, and were glued to thick cardboard pages, with captions writtenin blak ink by the photographer. In addition to a series of images focusing on Prince Charles I- Sfinfirea Ambulafei la Poiana (Blessing the Ambulance at Poiana), Cartierul

16 Adrian-Silvan lonescu, Márturii foto-documentare ale unui reporter al Razboiului de Independentà Franz Duschek, in "Revista Muzeelor si MonumentelorMuzee", 1988, nr. 7; Idem, Early Portrait and Genre Photography in Romania,in "History of Photography",t.13,1989, nr.4; Idem, Franz Duschekcronicar in imagini al dizboiului din 1877, in "Fotografia & Video", serie noud, 1992, nr. 1 si 2. www.dacoromanica.ro 50 Adrian-Silvan lonescu 14

Mariei Sale domnitorului la Poiana (Headquarters of His Highness the Prince at Poiana), Cartierul Meiriei Sale Domnitorului la Poradin (Headquarters of His Highness the Prince at Poradin) the album includes images of the Romanian batteries on the banks of the Danube Bateria Carol, Bateria Elisabeta, Bateria Mircea, Bateria ,Ftefan cel Mare, Bateria mortierelor, all at Calafat , encampment scenes Bivuac de artilerie (Artillery Bivouac), Velnalori (Chasseurs) , troops gathered for review Calarafi (Cavalry), Veinátori, Artileria ceileirearei (Mounted Artillery) , army provisioning units Parcul trenului (Train Park), Cdrufe de rechizifie (Requisition Carts) , bridges over the riverPodul de la Corabia, Podul de la Nicopole , and soldiers crossing the river on pontoonsPortiere pentru trecerea Dunarii la Corabia. Eventually, there are several photographs taken by a photographer other thanSzathmari, who has remained unknown, showing the ambulancesAmbulanfa Mecice (Mercice Ambulance), Ambulanfa Cartierului general de la Grivifa (Ambulance of the General Headquarters of Grivita), Personalul Ambulanfei Marelui Cartier General de la Grivifa (The Staff of the Ambulance of the General Headquarters of Grivita), Ranifi la ambulanfa Grivila (The Wounded at the Ambulance of Grivita). Frank Duschek, the other noteworthy photographer of Bucharest, was affiliated to the Russian troops. As a consequence, most of his photographs show the allied armies, the tsar and the grand dukes, the commanders and senior officers, all wearing the specific uniforms, with a martial and haughty allure. A cycle of portraits show the generals invariably on horseback, in profile, one hand on the hip and the other holding the reins. Far more interesting are the photographs depicting the various dewellings of the officers, in accordance with their specific means, which range from the tents of the grand dukes to the precarious straw-covered shelters of the junior officers. Being constantly in touch with the Russian general headquarters, Duschek was able to record all the stages covered by the allied army and its commanders on their way to Bulgaria. Therefore, one may see Gara Ploie,cti pavoazaki in cinstea sosirii farului Alexandru II (The Railroad Station of Ploie§ti Decorated in Honour of Tsar Alexander II), Re,sedinta Marelui Duce Nicolae in acela0 orcg (Grand Duke Nicholas's Quarters in the Same Town), Podul rusesc peste Dundre de la Zimnicea (The Russian Bridge over the Danube at Zimnicea), Cartierul general al farului de la Gorni Studen (The Imperial Headquarters at Gorni Studen), during his meeting with Prince Charles I. The picturesque images of Circassians and Cossacks of the Tsar's guard, various other soldiers, the chariots and weaponry complete this suite. Franz Duschek's photographs were made available either separately, on cardboard, with a German caption printed in Gothic letters and the name and address of his studio in Bucharest on the back, or gathered in an album entitled Resbelul 1877-78 (The War of 1877-78), resembling that of Szathmari, with covers and 13 x 18 cm photographs glued to hard 24.5 x 34.5 cm cardboard pages.

www.dacoromanica.ro 15 Fotografia ca document al rckboiului de independemd 51

In recognition of his contribution to the documentation of the war, Franz Duschek was awarded the "Bene Merenti" medal by the Prince of Romania, the gold medal for art and the gold cross by Emperor Wilhelm I of Germany and Emperor Franz Joseph of Austria-Hungary respectively. The photographer had these awards lithographed beside his name and address, on the cardboard, which makes possible the identification of photographs made after the war. The iconography of the War of Independence was thus enriched by the two photographers Carol Szathmari and Franz Duschek, who gave image and contour to soldiers otherwise forgotten.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro VALOAREA ISTORICA A AMINTIRILOR UNOR COMBATANTI ROMANI IN RAZBOIUL DE INDEPENDENTA AL ROMANIEI DIN 1877-1878

CONSTANTIN SERBAN

Este bine cunoscut faptul cA, in documentarea lucrArilor stiintifice, autorii acestora folosesc, uneori, o categoric de izvoare narative, cu totul deosebitA prin continut, si anume pe cele care au un caracter memorialistic iapartin unor personalitAti de seamA, profund implicate in evenimentele din viata societatii din vremea lor. AceastA metodã de cercetare a fost practicata Inca din evul mediu in literatura istoricA romaneasca de autorii cronicilor slavo-romane din secolele XV-XVII, dar si de cei ai cronicilor din tArile romfine aflate in spatiul intra si extra carpatic, din Transilvania (Nicolaus Olachus, Gheorghe Brancovici si protopopii Vasile si Radu Tempea de la biserica Sf. Nicolae din Scheii Brasovului)2, din Moldova3 (Grigore Ureche4, Miron Costin5, Nicolae Costin6, Ion Neculce7, Axintie Uricariul8 si loan Canta9), din Tara RomaneascA (Stoica Ludescu, Radu Popescu, Radu Greceanu)1°i chiar din Banat (Nicolae Stoica din Hateg)I I. Acesti cronicari, in dorinta de a obtine stiri cat mai numeroase pentru redactarea operelor lor, au folosit, pe de o parte, textele unor cronici mai vechi scrise in limba romand unele, ialtele in limbi strAine (polo* rusk latinA, maghiard, greacA), cdrora le-au alaturat, pe de alti parte, traditii locale transmise pe cale oralA, acte oficiale de cancelarie, cum ar fi hrisoave, urice, zapise etc., darsi

'Cronicile slavo-romcine din secolele XV-XVI publicate de Ion Bogdan, ed. Petre P. Panaitescu, Bucurqti, 1959, p. 1-193. 2 Ion Lupa§, Cronicari ci istorici romdni din Transilvania, ed. a 2-a, , 1941, p. 5-60, 82-84. 3 Letopisefele Tarii Moldovei. Cronicile de Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, ed. Tatiana Celac, Chi§inAu, 1990. 4 Grigore Ureche, Letopiseful Tani! Moldovei, ed. Petre P. Panaitescu, Bucure§ti, 1956. 5 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucure§ti, 1958, p. 41-201, 350. 6 Nicolae Costin, LetopisefulTariiMoldovei, ed. loan St. Petre, Bucure§ti, 1942; idem, Opere, ed. C.A. Stoide §i I. LazArescu, Bucurqti, 1976; idem, Scrieri, vol. 1-2, ed. Svetlana Korolevski, ChiinAti, 1990-1991. 7 Ion Neculce, Letopiseful Tarii Moldovei, ed. Gabriel Strempel, Bucurqti, 1986. gJoan St. Petre, Axinte Uricariul. Studiusitext, Bucure,ti, 1944; Gabriel Strempel, Axinte Uricariul. Cronicile paralele ale Tani! Romdnegi fi Moldovei, 2 vol., Bucurqti, 1993-1994. 9 Pseudo Enache KogAlniceanu, loan Canta, Cronici moldovenerti, ed. Aurora Ilie§, Bucure§ti, 1987. I° Cronicarii munteni, ed. M. Gregorian, vol. 1-2, Bucure§ti, 1961.

11Nicolae Stoica din Hateg, Cronica Banatului, Studiu §i editie Damaschin Mioc, Bucure4ti, 1969.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 34, www.dacoromanica.rop. 53 65, 2002 54 Constantin Serban 2 firmane,hati§erifuri,mehtupuri,manifeste,avvisietc.,apoicorespondenta particulard §i domneascd precum §i amintiri provenite de la boierii bätrini, care ocupaseth importante slujbe in administratia statului, de la rudele lor mai apropiate, la care au adatigat propriile lor opinii in calitate de martori oculari ai evenimentelor mai importante din viata lor §i a semenilor lor. Ulterior, la inceputul epocii moderne se constata ca" izvoarele narative cu caracter memorialistic, cunoscute §i sub numele de scrieri memorialistice, având un caracter specific aparte (pline cu evocdri cu tonalitate emotionala i afectivA personalä), au fost elaborate pe timpul revolutiei condusd de Tudor Vladimirescu §i al räscoalei Eteriei condusa. de Alexandru Ipsilanti,ai caror autori erau fie colaboratori apropiati ai conducatorului revolutiei, precum Chiriac Popescu §i Mihai Cioranu", fieboieri de diferite ranguri, precum vornicul Alexandru Beldiman" i loan Dârzeanu, fost mare serdar'4,fieispravnicul Iordache Oteteli§anu" i logofatul Dumitrache Protopopescul6, martori oculari ai unor evenimente petrecute in Moldovai in Tara Romineascd in anul 1821. Tot in epoca modernd, in perioada de dupd 1821 pfina la revolutia romdra din anii 1848-1849 §i anii de reactiune, care au urmat acesteia, numdrul scrierilor memorialistice este din ce in ce mai mare, acestora adaugandu-li-se cele elaborate in timpul luptei pentru unirea Tarii Romfine§ti cu Moldova din 1859. In privinta autorilor scrierilor memorialistice din anii 1848-1866, unele al/and un caracter general, allele un caracter special, precum ial acelora din perioada imediat urmätoare pand la 1877-1878, ace§tia au fost valoro§i oameni politici, cu activitäti §i in alte domenii in viata statului precum cel economic, administrativ §i cultural, dupd cum urmeazd: Nicolae ,Futu (1799-1871) reputat economist, Ion Heliade Reidulescu (1802-1872)profesor,prozator,ziarist, pre§edinte al guvernului provizoriu §i membru al Locotenentei domnqti in Tara Româneascd la1848, Ion Ghica (1817-1897) inginer, profesor la Academia MihdileanA din Ia§i, prim ministru al Principatelor Unite in 1859 §i al României in 1866, Ion lonescu de la Brad (1818-1891) agronom, profesor la Academia Mihdileand din Iasi in 1844, Dimitrie Bolintineanu (1819-1873) prozator, poet, ministru de externe in 1860 §i al invdtamântului §i cultelor in Principatele Unite intre1863-1864,Vasile Alecsandri (1821-1890) poet,prozator,directoral Teatrului National din Ia§i in 1840, diplomat, ministru plenipotentiar al României la Paris in anii1884-1890, Gheorghe Sion (1821-1892) prozator, membru al

12 Nicolae Iorga, lzvoarele contemporaneasupra mircdrii lui Tudor Vladimirescu cu un studiu istoric al scrierilor asupra lui Tudor, Bucurqti, 1921, p. 189-325. 13 Vornicul Alexandru Beldiman, Tragediasau mai bine zis jalnica Moldovei inhimplare asupra reavreitirii grecilor 1821, In Mihail Kogalniceanu, Cronicile Romeiniei sau Letopisetele Moldovei $i Valahiei, ed. a 2-a, Bucure§ti, 1874, vol. III, p. 335-433; Emil Vârtosu, Despre "tragodia" lui Al. Beldiman, Bucurqti, 1940. 14 Nicolae Iorga, op. cit., p. 3-185; Documente privindistoria Romániei. Reiscoala din 1821. lzvoare narative, vol. V. Bucure5ti, 1962, p. 17-162. 15 Documente privind istoria Romemiei,p. 563-574. 16 lbidem, p. 575-590. www.dacoromanica.ro 3 Amintirile unor combatanfi in reizboiul de independenfei 55

Academiei Romane in 1868, Radu Rosetti (1822-1868) magistrat, prefect pe rand in mai multe judete, prefect al politiei din Bucuresti in 1855 si 1866, N T. Ora,seanu (1833-1890) ziarist, magistrat, director al Monitorului Oficial in 1876 si 1882, (1835-1916) prozator, avocat, deputat in Parlamentul Romaniei in 1871, ministru al Domeniilor in 1888, Alexandru Candiano Popescu (1841-1901) ziarist, prozator, general, adjutant regal in 1880, Theodor Vaceirescu (1842-1914) general, prefect in 1866, diplomat, ministru plenipotentiar al Romaniei la Bruxelles (1882), Roma (1885), Viena (1888), C.D. Severeanu (1845-1930) medic, profesor la Facultatea de MedicinA din Bucuresti". Cat priveste scrierile memorialistice privind in mod deosebit rdzboiul de independenta al Romaniei din 1877-1878, numärul acestora este mutt mai mare, de cateva zeci de titluri fatA de perioada anterioard, apArute intre 1877 si 1893 cele mai multe, la care se pot adAuga alte zeci de studii iarticole aparute in diferite periodice cu precAdere militare, ca "Romania militarä" in anii 1896-1902, "Revista Infanteriei" in anii 1897-1904, "Revista Artileriei" din anii 1898-1904, "Revista armatei" in anii 1886-1914, "Cercul publicatiilor militare" din anul 1897, dar civile dupA cum urmeazA: "Albumul literar" din 1878, "Noua revistä romand" din 1906, "Arhiva" din Iasi din 1895, "Convorbiri literare", tot din Iasi in 1915-1916, dari revista "Journal des Debats" din Paris in anul 1912. Autorii acestor din urmA scrieri memorialistice sunt in marea lor majoritate militari de cariera, militari in rezervA, militari voluntari, in fruntea lor aflandu-se Domnitorul Carol (1839-1914). UrmeazA apoi general ii Alexandru Cernat (1828-1893), Ion Codruf (1839-1883), Alexandru Feilcoianu (1837-1910), Scarlat Scheletti (1842-1893), Christache Cráiniceanu (1845-1920), Henric Herla (1829-1908), ofiterii: colonel Gheorghe Boteanu, locotenent-colonel C. Caplescu, maior C. Mer4eanu, cdpitanii Mihail Dragomirescui N Codrescu etc., precumi unele grade inferioare, cum ar fi sergentul $tefan Georgescu, apoi medicii voluntari Gheorghe Sabin §i Fialla de Ludovic §i unii soldati rezervisti precum Simion Periefeanu, Partenie Sireteanui8. Pe baza acestor lucrari se poate obtine o imagine mult mai completa a unor aspecte mai putin cunoscute in legatura cu acest rAzboi, cum ar fi organizarea armatelor beligerante, atitudinea marilor puteri europene fatA de acest eveniment international cunoscut atunci ca Raiboiul oriental, relatiile militare romano-ruse§i evolutia lor, faptele de vitejie ale ostasilor romfini pe campurile de lupta de la Plevna, Vidin, Rahova, dar iunele deficiente constatate in pregatirea cadrelor militare aflate la conducerea operatiilor militare etc. In cele ce urmeazA ne vom referi numai la unele din aceste aspecte, incepand cu relatiile militare romano-rusei evolutia bor. Dupd cum se §tie, in baza

17 lstoria Rolm:fp:lei, vol. IV, Bucuresti, 1964, p. XXVH-XXVIH, capitolul izvoare. 18Pentru bibliografia lucrdrilor privind rttzboiul de independenttt al Romaniei din 1877-1878, I.C. Baca Bibliografia ritzboiului pentru independenfä 1877-1878, Bucuresti, 1927; Anton Oprescu, Reabolul de independenfa 1877-1878. Contribufii bilbiografice, Bucuresti, 1938; Ilie Ceausescu, Vasile Mocanu, Romeinia in ràzboiul pentru independenfá nalionalei 1877-1878.Contribufit bibliografice, Bucuresti, 1972; L'independence de la Roumanie, ed. $tefan Pascu, tucuresti, 1977, p. 262-264; Independenfa Romdniei. Bibliografie, ed. $tefan Pascu, Bucuresti, 1977. www.dacoromanica.ro 56 Constantin Serban 4

Conventiei semnata la Bucure§ti la 4 aprilie 1877 intre Romaniai Rusia, cele cloud state erau de facto aliate in lupta contra Imperiului otoman19. Totu§i, la inceput Rusia nu parea sa aibe o incredere prea mare in valoarea armatei romane, de§i aceasta se dovedise a fl de la inceputul operatiilor militare bine organizata, echipata §iinstruita, fapt subliniat intr-o lucrare memorialistica apartinand unui ofiter superior rus, colonelul Martinov din Statul Major. Acesta recunotea in expunerea sa ca "romanii propusesera Rusiei cooperarea lor la sud de Dunare, cu intentia de a asedia Vidinul§i a-§iasuma in general lupta cu trupele turcqti (...) dar oferta lor fu respinsa (...) deoarece guvernul rus era pe deplin multumit, in acel timp, de neutralitatea Romaniei inu dorea deloc sa-i dea drepturi de a emite anumite pretentii la incheierea Oa", pentru serviciile prestate in cursul acestei campanii militare".Aceea§iopinieseintalnqte§iintr-oaltalucrarecucaracter memorialistic, apartinand generalului rus Alexei Kuropatkin, fost §ef de Stat Major al generalului M. D. Skobelev, exprimata prin cuvintele: "ru§ii la inceput (Anfangs) nu aveau intentia (Absicht) sa lase armata romana sa opereze activ pe teatrul de lupta din Bulgaria sau cel putin numai cu conditia de a fi pusa sub ordinul generalilorru§i.N-aveau incredereinvaloareaei(man misstranteihrem Werthen)"21. in acea vreme insa, eforturile Romaniei de a coopera pe campul de lupta cu armata rusa ocupa un loc foarte important in politica externa a statului, fapt reflectat pe larg in memoriile domnitorului Carol, Inca din perioada neutralitatii Romaniei, and insa§i marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatei ruse, propusese domnitorului roman "o intelegere practica din punct de vedere militar, fara nici un caracter politic"22. In acest fel, marele duce Nicolae cauta sa scuteasca Rusia de asumarea vreunui angajament politic fata de Romania. Din acest motiv nu s-a putut incheia nici un tratat ruso-roman mind la baza aceasta problema. Doud luni§i jumatate mai tarziu insa, la 2 aprilie 1877, chiar inainte de semnarea la Bucure§ti a Conventiei romano-ruse din 4 aprilie, domnitorul Carol a primit in audienta la Bucurqti pe doi ofiteri din Statul Major rus, unulcapitanul Popov fiind chiar adjutantul marelui duce Nicolae, veniti in mod special de la Chi§inau; in cursul audientei ace§tia au pledat "cu insistenta pentru o cooperare a armatei romane cu cea rush.", declarand totodata Ca "e necesar a se intocmi de pe acum chiar un plan in acest sens"23. In replica, domnitorul roman a fost de acord cu propunerea, dar in acel moment §i-a rezervat "dreptul de a se pronunta mai tarziu, in mod definitiv" asupra ei. In schimb, a transmis cu acest prilej marelui duce Nicolae, prin acqti doi

19 Documente privind istoria Romdniei. Reizboiulpentru independentd, vol. II, (I ianuarie9 mai 1877), Bucuresti, 1952, p. 111-119; Memoriile regelui Carol 1 al Romeiniei, deun manor ocular, vol. III, (1876-1877),Bucurqti, 1994, p. 110-115 §i nota 1 de la p. 111-115. 20Col.Martinov, Le blocus de Plevna d'apres les archives historiques, Paris, 1904,p. 4. 21Alexei Kuropatkin,Kritische Rackblicke auf den russisch-tiirkischen Krieges 1877-1878, Berlin, 1885, p. 102. 22 Carol I, Memoriile, vol. III,p. 94. 23 Ibidem, p. 108. www.dacoromanica.ro 5 Arnindrile unor combatanti in rázboiul de independeniä 57

ofiteri, un mesaj in care declara cA "dorete ca armata romfind sd ocupe deocamdatd o pozitie dincolo de Olt, formand oarecum aripa dreaptd a armatei ruse"24. Dupd declararea rdzboiului ruso-turc§ipdtrunderea armatei ruse pe teritoriul Romfiniei, in baza conventiei incheiate anterior intre cele cloud state, pentru ca aceasta sa ajungfi la sud de Dunare pe teritoriul Imperiului otoman, la 20 aprilie 1877 s-au purtat noi convorbiri pe aceastA temd la Ch4indu, intre marele duce Nicolae §i Ion C. BrAtianu, pre§edintele Consiliului de Mini§tri al RomAniei, avAnd drept obiectiv de a "stabili mai dinainte §i in mod precis conditiile de cooperare dorite de Principe (adicd de domnitorul Caroln.n.) intre trupele române siarmata rusd §i mai inainte de orice, Principe le tine sá i se garanteze absoluta independentd in comanda trupelorsale"25.Doud saptdmini mai tdrziu, convorbirile au fost continuate la Ploie§ti la 2 mai 1877, de data aceasta intre marele duce Nicolae §i domnitorul Carol; in timpul lor cel dintai a insistat "din nou pentru o cooperare directä a armatei romfine, motivfind aceasta cerere, prin faptul cä forta armatd proprie ce ii este pusd la dispozitie nu era suficientd pentru indeplinirea insdrcindrii ce i s-a dat"26. In replied, domnitorul Carol i-a declarat interlocutorului sdu cd "mai inainte de orice, trebuie sd aibd, in mod absolut, in propriile sale mdini conducerea intregii sale armate"27 §i cã "aceastd armatä va ft dispusd pentru moment in Valahia mica (adicd in Oltenian.n.), de unde va asigura aripa dreaptd a armatei ruse in operatiile ei de desfa§urare strategicdi va forma eventual aripa sa dreaptd"28, in fine cd arde "de dorinta de a intra in actiune §i cd este gata cu placere a stabili cu Cartierul General rus conditiile in aceasta privintd"29. Ulterior astfel de convorbiri pe tema colabordrii militare romdno-ruse au continuat; la 7 mai 1877 domnitorul Carol a solicitat marelui duce Nicolae ca armata romfind sa aibd la sud de Dundre, in Bulgaria, dupd trecerea fluviului, "o bald proprie de operatii cu aripa stdngd pe Isker"30, iar la 20 mai ca "zona dintre Vidin §i Rahova sd fie rezervath trupelor romfine", iar domnitorul Carol a fost rugat de interlocutorul sau "de a admite ca armata sa sa. treacd Dundrea la Vidin"31. Din pdcate hotdrarile marelui duce Nicolae privind cooperarea militard romfino-rusd s-au izbit de opozitia cercurilor politicei diplomatice tariste, care nu voiau sd-§i asume anumite obligatii fata de Romfinia, materiale §i mai ales politice, cdrora Ii s-a aldturat chiar tarul Alexandru al II-lea, acesta considerdnd cd o astfel de cooperare militard nu era de fel necesare. Mai mult, cercurile diplomatice tariste conditionau

24 lbidem, p. 108-109. 23 Ibidem, p. 129. 26 Ibidem, p. 142. 27 Ibidem. 28 Ibidem, p. 143. 28 lbidem. 30 Ibidern, p. 145. 31 Ibidem, p. 157. 32 Ibidem,p. 154. www.dacoromanica.ro 58 Constantinerban 6

cooperarea militarä romano-rusd prin subordonarea armatei romane comandamentului suprem al armatei tariste33. Ca urmare, potrivit afirmatiilor din Memoriile domnitorului Carol, in ziva de 17 mai 1877, printr-o notA diplomaticd a lui Alexandru Gorceakov, printul cancelari ministrul de externe al Rusiei, se respingea propunerea Romaniei de a lupta pe un teatru de operatii pe cont propriu la sud de Dunäre prin cuvintele "Rusia n-are trebuinta de ajutorul armatei romane" si cd "fortele pe care ea le-a pus in miscare spre a lupta contra Turciei sunt mai mult decal indestulatoare, ca sä atingd scopul inalt pe care siI-a propus imparatul, cand a inceput acest räzboi"34. In incheiere, in acelasi document, se cerea guvernului Romaniei s5 se abtin5 de la orice operatiune agresivA separata contra turcilor, propunandu-se participarea la "o actiune comunä sub comanda supremA si conform cu ideile generalului sef rus"35. Tot in Memoriile domnitorului Carol se mentioneazai o declaratie a lui Alexandru Gorceakov, potrivit cAreia "el stie bine cA la Mare le Cartier se manifesta dorinta ca Romania sA ia parte la operatii; el insA nu se poate alAtura la aceastä dorinta"36, iar and domnitorul Carol i-a declarat cal o participare activä a armatei sale la razboi este de dorit din mild cd numai pe campul de luptd s-ar putea sigila independenta OM,Alexandru Gorceakov ar fi replicat cd independenta tArii "va fi desigur recunoscutd de Puterile Garantei f5rd participarea ei la rAzboi". In fine and, marele duce Nicolae a aflat de afirmatia lui Alexandru Gorceakov, potrivit cdreia "Rusia nu doreste cooperarea armatei romane", acesta "foarte nemultumit" ar fi afirmat cA "diplomatia prea se amestecA in lucruri care nu o privesc"37. Doud luni mai tarziu armata taristA, care asedia Plevna apAratA de armata otomanA aflatd sub comanda generalului Osman Pasa, suferea o a doua infrangere pe acest front de luptd, fapt care a obligat pe marele duce Nicolae sd expedieze domnitorului Carol, la Cartierul General roman, cunoscuta telegramd din 19 iulie 1877, prin care se cerea in ajutor, cat mai repede posibil. Textul telegamei, inserat integral in paginile Memoriilor domnitorului Carol are urmAtorul cuprins: "Printului Carol al Romaniei la locul unde se &este Cartierul General roman. Turcii, adunand cele mai mari mase de trupe la Plevna, ne zdrobesc. Rog sA faci fuziune, demonstratiei dacA se poate sA treci Dundrea cu armata, dupd cum doresti. Intre Jiu i Corabia demonstratia aceasta este neapArat necesard pentru inlesnirea miscArilor mele. Nicolae"38. Cum era de asteptat, domnitorul Carol a rispuns favorabil cererii marelui duce Nicolae, ordonand a doua zi, la 20 iulie 1877, Divizieia 4-a Rom And sA tread. Dundrea pe malul drept, sA vind in ajutorul rusilor unde acestiavor dori39, iar la 22 iulie 1877 domnitorul Carol a rdspuns telegrafic marelui duce NicolaecA

" Ibidem. 34 lbidem, p. 155. Ibidem, p.156. 36 Ibidem, p.164. 37 Ibidem, p.165. 38 lbidem, p.191-192. 39 Ibidem,p. 192. www.dacoromanica.ro 7 Amintirile unor combatanti in rekboiul de independenid 59

ajutorul trimis se ridica la 30.000 de oameni ofiterii trupa, spre a putea cuceri Plevna printr-o "si Huta comunA740. Cat de benefic a fost in acel moment ajutorul dat de armata romanA celei ruse pentru cucerirea Plevnei a fost remarcabil subliniat de istoricul austriac Anton Springer, intr-o monografie consacratA Razboiului ruso-turc din 1877-1878 in Europa, prin cuvintele: "DacA ajutorul nu venea repede, rusii ar fi fost nevoiti probabil sA parAseascA Bulgaria, retrAgandu-se peste Dunare. In acest caz turcii invingAtori ar fi incercat sA mute teatrul de rAzboi in Romania si tam ar fi fost expusA celui mai mare pericol, celei mai cumplite nenorociri, cauzatd de invaziaturce. Unaltevenimentdintimpulrazboiului,consideratoproblemd controversatA, II constituie atacul din 30 august 1877 impotriva redutei Grivita din sistemul de fortificatii al Plevnei, in urma cdruia armata romand, in special, a suferit mari pierderi umane. In lucrdrile de specialitate cauzele acestor pierderi sunt puse pe seama fie a unor erori de recunoastere in prealabil a campului de lupta, respectiv de ate ofiterii de Stat Major al armate romane42, fie a faptului cA obiectivul militar care trebuia cucerit de romani nu era bine cunoscut, ca urmare a lipsei de interes de care au dat dovadA doi ofiteri romani, Jacob Lahovary si C. BrAtianu, de la serviciul topografic, care intocmiserA harta inexactA a campului de luptA43, fie a faptului cã "inainte de atac comandamentul ruso-roman credea cd exista o singura redutA Grivita, and, in realitate, abia in ziva atacului s-a dovedit cA erau douA redute in loc de una44, fie cA "atat ordinul (de operatii) cati harta topografica a Statului Major indicau o singura redutA and "abia in timpul atacului din 30 august s-a constatat cd nu era o singurA redutA ci douA redute numite mai tarziu Grivita Ii Grivita precum si a faptului cA in cursul atacului armata romanA n-a fost sprijinitA, cum se hotArase in prealabil, de o brigadA ruseasca, care a actionat totusi cu o intarziere de douA ore, cand trupele romane fuseserA respinse de cele otomane. InscrierilememorialisticealecombatantilortirileprivindaceastA problema sunt extrem de variatei foarte importante pentru a trage unele concluzii cat mai aproape de realitateaistoricd a momentului. Astfel,in Memoriile domnitorului Carol sunt date urmAtoarele explicatii: "insucceselei marile pierderi ale aripei drepte sunt consecintele unor greseli fatale la care erau toti supusi pânA acum caci nu o singurd redutA Grivita exista, dupd cum ardta harta ruseascA ci sunt douer46. La randul sAu generalul Alexandru Candiano Popescu, pe atunci cu grad de maior, considera, dupA cum e mentionat in "amintirile" sale, cA o recunoastere a campului de lupta. se facuse in prealabil de cAtre maiorul Jacob Lahovary, subsef al

4° Ibidem, p. 196. 41A, Springer, Der Russich-turkische Krieg 1877-1878 in Europa, Wien, 1891, vol. II, p. 82. 42N. lorga, Histoire des Roumains et de la romanité orientale, vol. X, Bucure4ti, 1945, p. 236. 43 Istoria Romániei, vol. IV, Bucure§ti, 1964, p. 622. 44I. Foc§eneanu, N. Ciachir, Actiuni militare ruso-romeino-bulgare, in rázboiul din 1877-1878, Bucure§ti, 1967, p. 128. 45 Nichita Adäniloaie, Independent(' national a Romeiniei, Bucure0, 1986, p. 323. 46 Carol I, Memorii, p. 238. www.dacoromanica.ro 60 Constantin Serban 8

Statului Major roman°, care "insärcinat intradins cu recunoasterea campului de luptA dinprejurul Grivitei, trebuia asemeneasd-sifiindeplinit lucrarea sa cu exactitate icu orice pret"48. In privinta pierderilor umane, acelasi da cifra de 1333 morti si 1176 raniti, deci peste 2500 oameni49. De asemenea in Memoriile generalului Alexandru Cernat, atunci comandantul Diviziei a 4-a Romand, care a atacat acea reduta, se afirma cd pierderile umane se ridicau la 2800 mortii raniti,si ca "la recunoasterea ce se facuse cu cloud zile inainte de lupta nu se vAzuse cleat o singurd reduta pe and in realitate erau cloud redute, ceea ce a cauzat pierderi far-a nici un rezultat"50. In legatura cu pierderile umane inregistrate in aceastä luptA, datele sunt diferite, in sensul CA acesta din urmä afirma cA numärul era ceva mai mic fatä de aprecierile acute de maiorul Alexandru Candiano Popescu si mai mare dee& cifrele oficiale apreciate atunci la numai 1925 morti si raniti51. In schimb cele relatate de colonelul Christache CrAiniceanu, ajuns ulterior general, sunt cu totul deosebite in aceastä problema. Astfel acesta afirmä cd in fata redutei se constatase in zilele de 27-29 august de cdtre unii ofiteri de artilerie cA se afla o vale larga de 500-600 m iadancd, realitate confirmatd si de colonelul Dabija, comandantul Regimentului de artilerie, cd abia in timpul atacului s-a dovedit cd numita redutd era apArata cu focuri din flanc, de o altA redutä despre care nu se stia nimic pand 52 cc atunci . Nimem nu pätrunsese panA spre ele sau mai aproape de ele afirma acelasipentru a le descoperi pe fiecare in parte. 0 atare recunoastere s-ar fi putut face dupA luarea uvrajului inaintat din seara zilei de 27 august, graba si pripa au impiedicat efectuarea lucrArilor preliminare ale unui atac. Cele cloud redute vAzute din läturi, din departare despre nordi despre sud din pozitii opuse se luau una drept alta si pärea astfel a fi numai una singurd". In fine,la randul sau generalul Alexandru FAlcoianu relateazA in Memoriile sale cd la 26 august seara colonelul Voinescu icdpitanul Groza din Statul Major alDiviziei a 3-a au fAcut o recunoastere spre directia redutei, uncle inamicul ocupa un mic fort intr-o pozitie inaintatd, ,care era flancatd de o altà reduta situatä mai in dreapta, cam in fata Diviziei. In urma acestei recunoasteri s-a hotArat pentru a doua zi sd se atacesi luarea acestui fortuin53. Analizand rand pe rand aceste relatdri apartinand unor veterani ai acestui rAzboi, am ajuns la concluzia cA unele dintre ele contin stiri similare, altele in schimb contin si date ceva mai ample. Astfel cdpitanul N. Codrescu relata in "amintirile" sale referindu-se la "afacerea din ziva de 30 august", cum numeste el

47 General Alexandru Candiano Popescu, Istorie critic& AsaltulluareaGriv4ei,Bucuresti, 1913, 26. 143iIbidem, p. 33. 491bidem,p. 25. 50 Alexandru Cernat, Memorii. Campania 1877-1878, Bucuresti, 1976,p. 13-15. 51 Documente privind istoriaRorndniei.Reizboiul pentru independenta 1877-1878,vol.VI, 11sept. 1877 15 oct. 1877). Bucuresti, 1953, p. 199-200 2 Chr. Crainiccanu, Impresii de rdzboi din 1877-1878, Bucuresti, 1896,p. 32-33. 53 General Alexandru Fälcoianu, Amintiri din rdzboiul ruso-rornáno-turc din 1877-1878,Bucuresti, 1902, p. 27-38. www.dacoromanica.ro 9 Amintirile unor combatanfi in reizboiul de independent?"' 61 problema calor cloud redute de la Grivita, ca recunoa§terea, care a precedat aceastä lupta, "nu a corespuns a§teptarilor, acela care a avut aceasta insarcinare nu a fost la inaltimea lui (adica a pregatirii sale profesionalen.n.), s-au achitat in mod neloial Ala de tara, careia el servea subt imperiul egoismului, el nu s-a expus aratarile sale s-au marginit Ara a-si da osteneala ca se ataca o singura reduta, in realitate s-au atacat cloud de o data, ceea ce nu era prevazut in dispozitiile acelui atac". In continuare acesta mai relateazaurmatoarele: "Din cauzaaceleinenorocite recunoweri fortele fiind impartite (...) in cloud' nu mai prezentau aceiai siguranta, pe cdta vreme acele cloud coloane erau destinate a ataca una §i aceia§i reduta din dou'd parti, adica din fata §i din flanc sau spate (...) Drept urmare, in cursul atacului trupelor române impotriva redutei Grivita, coloana din Divizia a 3-a a fost cu totul zdrobita iar coloana din Divizia a 4-a a suferit pierderi insemnate"54. Continuanduli expunerea, capitanul veteran N. Codrescu mai adauga: "Lumea spune cã acel ofiter lipsit de con§tiinta ar fi fost dl. maior Jacob Lahovary, fost ministru de razboi in trei rânduri in tara romdneasce. Acest ofiter superior ajunsese la aceasta inalta insarcinare gratie protectiunii ceacordase DI. general

Cernat, caruia §tiuse sa-i c4tige increderea56 . Acest ofiter superior continua relatareain loc de a fi indepartat din acea inalta insarcinare a fost mentinut in acest post gratie inaltei protectii a d-lui general Cernat, in calitate de ministru de razboi, ba chiar doll& luni mai farziu dl. Jacob Lahovary a fost avansat la gradul de locotenent colonel"57. Tot capitanul N. Codrescu mai afirma cd "un capitan veteran numit Tatarascu din Statul Major, care ar fi efectuat o recunoa§tere pe cont propriu a ampului de lupta de la Plevna, ar fi semnalat maiorului lacob Lahovary cã in fata trupelor romdne la Grivita se aflau cloud redute in loc de una la o departare de cdteva sute de metri intre eleai ca un atac cu cloud batalioane ar fi un dezastru pentru ea efectivul lor ar fi prea slab in raport cu rezistenta ce ar intdmpina din partea inamicului in fatai in loc sa se ia in considerare aceste detalii §i sa se verifice cele spuse de acesta, pentru a se modifica directia atacului redutei, acel ofiter a fost amenintat cu darea in judecata pentru interpretare de ordine58. Tot in legatura cu deficientele recunoWerii efectuate de ofiterii de Stat Major asupra carnpului de lupta din fata redutei Grivita, un alt veteran de razboi, Gheorghe Sabin, medic, martor ocular in aceasta lupta, pe baza insemnarilor proprii intr-un jurnal de campanie, da la iveald marturia unui soldat din Regimentul 1 0 dorobanti din Divizia a 4-a, ranit la Grivita: "Ni se spuseseafirma ostapl ca indata ce vom ie0 in muchea dealului o sa avem inaintea noastra es §i mai departe o reduta inconjurata de §anturi inaintate, sa ne desfacem in tiraliori (adica in tragatorin.n.)i sa plecam in pas gimnastic, Ara a se trage focuri având intre noi

54 N. Codrescu, Din pacatele trecutului sau dupli 14 de ani, memoriile unui veteran invalid, Botosani, 1902, p. 232-233. 55 Ibidem, p. 234. 56 Ibidem, p. 235. " Ibidem, p. 240. 58 lbidem, p. 263. www.dacoromanica.ro 62 Constantin $erban 10 plutoane de soldati, care purtau legäturi de nuele (fascine) 5i scari. Odata ajun5i la 5anturi, sa tragem in turci, ce vorn gasi adapostiti in ele, iar soldatii cu fascinele sà le arunce in 5ant,sa-Iastupami sa putem alerga mai departe la alte 5anturi 5i tot a5a pand la redutd, unde sa se pund scdrilei sa ne urcam sus pe parapet. Dar abia am ie5it in muchea dealuluicontinua relatarea soldatul5i in loc de 5es inaintea noastrd se facea o vale in fundul cdreia se adunase apa de ploaie ce a azut atunci. Dincolo de vale, creasta era repede 5i acoperia de tufe de rardcini, iar deasupra rapei era o redutd cu 5anturi imprejur. Ne-am desfavrat in tiraliori 5i ni s-a dat ordin sä pornim la pas gimnastic. Ceilalti s-au dus iar eu fiind ranit la umär m-am inapoiat. Nu mai 5tiu ce s-a facut, dar reduta aceasta era greu de luat, domnule!"" Tot medicul Gheorghe Sabin mai relateazd, in calitate de martor ocular, cum a fost ucis in lupta cdpitanul Valter Mdrdcineanu, aflat in fruntea soldatilor din compania sa, cdrora le striga mereu: "Inainte bdieti! Veniti dupd mine!", apoi cum a cazut maiorul Gheorghe Sontu, "in momentul in care era sa ajungd in redutd, Iângä cdpitanul Caracalia, care vazand mort pe 5eful sdu, ia pu5ca unui soldat cazut alaturi, îi face un addpost din cadavrei trage in inamic, ucigand doi ofiteri turci, care se urcaserd pe parapete 5i incurajeau la rezistenta pe soldatii lor, dar bravul cdpitan e lovit in piepti cade mort"60. Studiate fiecare in parte, scrierile memorialistice in legdturd cu atacul redutei Grivita din 30 august 1877, apoi comparate intre ele precumsicu alte documente de epocd, pe de o parte, 5i tinand seama de conditiile foarte grele in care s-au desfa5urat operatiile militare ale armatelor aliate române 5i ruse pe pdmant strain contra celor otomane, pe de altd parte, considerdm cd deficientele constatate in activitatea unor cadre cu functii de rdspundere in Mare le Stat Major erau inerente in acele imprejurdri, mai ales cd ofiterii iosta5ii romani se aflau atunci pentru prima data implicati intr-o conflagratie militard de atari proportii, Med' sä fi cunoscut pand atunci greufatile unei campanii de nivel european. Bine echipati, inarmatiai mai ales instruiti, ofiterii 5i soldatii romani care au atacat la 30 august 1877 reduta Grivita au impresionat pe contemporanii lor prin tenacitatea cu care au infruntat focul uciga5, netinand seama ca la orice pas riscau sa-5i piarda viata 5i au dovedit cu prisosinta ea' prin pregatirea lor militard armata din care faceau parte era de nivelul altor armate europene, a5a cum sublinia un corespondent de presd al ziarului elvetian "Bund": "armata romand merita a fi pusd langd orice altd armatd a Europei 5i oricine poate fi mandru de soldatii 5i ofiterii ei, care au dat probe atat de strdlucite de vitejie"61. Valoarea istoricd a acestor scrieri memorialistice apartinand combatantilor romani din rdzboiul din 1877-1878 este cu atat mai mare cu cat pe baza lor se poate surprinde, chiar dui:a 125 de ani de cand au fost redactate, existenta, la un moment dat, a unui moment de crith in desfa5urarea acestei conflagratii, nedezvaluit !And

59 Gh. Sabin, Arnintiri din reizboiul de independentacu o scrisoare din pariea lui Barbu Delavrancea. Bucure*ti, 1912, p. 93-94. 60Ibidem, p. 94. 61 Nichita AdAniloaie, op. cit., p. 321. www.dacoromanica.ro 11 Amintirile unor combatanti in retzboiul de independenta 63 acum in nici o lucrare de specialitate, monogafie §i de sinteza. Acest moment de crizei se referd la panica provocata in randul mai multor generali ru§i, in frunte cu marele duce Nicolae, de marile pierderi umane inregistrate de armata lor in timpul celor trei mari batalii de la Plevna, evaluate la cateva zeci de mii de oameni. Drept urmare, la 1 septembrie 1877 s-a tinut la Cartierul general rus un consiliu de rlizboi in prezenta tarului Alexandru al II-leai a lui D.A. Miliutin, ministrul de rkboi al Rusiei. Cu acest prilej marele duce Nicolae, comandantul suprem al armatei ruse de operatii, impreunA cu generalii Nepokoicitki, pful de Stat Major, K.V. Levitki, ajutorul acestuia, principele Massa !ski, comandantul artileriei ruse, P.D. Zotov, comandantul Armatei a 4-a rusk au propus tarului intreruperea atacurilor contra fortificatiilor de la Plevnai retragerea armatei ruse in pozitii defensive, mai inainte la est de eau! Osma (circa 30 km est de Plevna) §i apoi pe teritoriul Romaniei pe malul stang al Dunärii pe timpul iernii, unde urma A. se organizeze §i sä se intareascd cu noi trupe aduse din Rusia, pentru ca in primavara anului 1878 sA reinceapA rdzboiul contra otomanilor62. In acest consiliu de rdzboi ministrul de räzboi rus D.A. Miliutin s-a opus categoric propunerilor acute de generalii insistand cu energie pentru stationarea trupelor ruse pe pozitiile ocupate in jurul Plevnei, alAturi de cele romane, precum5ipentru continuarea luptelor pana la capitularea lui Osman Pap. Pentru moment, tarul Alexandru al II-lea a fost de pArerea ministrului sat, de rkboi, apoi a comunicat celor de fatA hotdrarile sale. Mai inttii tarul sustinea sporirea fortelor armate ruse cu noi contigente aduse din Rusia, in special trupele de garda, apoi urma sA aducA din Rusia pe generalul inginer E.T. Todleben, un specialist in fortificarea obiectivelor militare §i apArarea acestora, care se distinsese cu succes in rdzboiul Crimeei. De asemenea, tarul considera ca. la Plevna, in locul atacurilor contra fortificatiilor ridicate de otomani, sA se instituie blocada §i asediul acestui important obiectiv militar. In aceea§i zi tarul Alexandru al II-lea I-a informat de hotArarile luate la acel consiliu de rAzboi pe domnitorul Carol, care la randul sat' a declarat ca §i "clansul se une§te in mod foarte decis cu pArerea ministrului de rkboi (rus) §i sfatuie§te cu tot dinadinsul de a lAsa trupele in fata Plevnei". Mai mult, domnitorul Carol a aclAugat cA trupele ruse de la Plevna "ar trebui sa se fortifice cu anturi aidi a cAuta pand la sosirea intäririlor ce sunt de adus, ca sa taie lui Osman Pap orice comunicatie cu lumea din afarA"63. Referindu-se la acest consiliu de rdzboi din 1 septembrie, generalul Alexandru Cernat aratd in "memoriile" sale cd tarul i-a fAcut onoarea de a-i cere §i lui parerea ulterior. Genera lul roman ar fi raportat tarului mai intai despre pierderile de vieti omene§ti suferite de armata romand in atacul de la Grivita din 30 august 1877, care dupd pArerea sa se ridica la 4000 de soldatii ofiteri §i apoi ar fi afirmat urratoarele: "Rog pe domnii generali, care au emis aceastd pärere (de a intrerupe

62 Alexandru Cernat,op. cit.,p. 17 §i nota 2; vezi mai amanuntit despre desfasurareai hotarfirile luate la acest consiliu de razboi inDnevnik prebivniia faria osvoboditelia vi dunaiskoi armii vf 1877 godu, Sankt Petersburg, 1885, p. 209-212. Despre generalul Totleben,General Graf Totleben vor Plevna 1877, s.a.; Plevna et son defenseur Osman Pasa,Paris, s.a. 63Carol 1,Memorii,p. 242. www.dacoromanica.ro 64 Constantin Serban 12

operatiile militare la Plevnan.n.), sa ma ierte daca nu o pot impartasi, caci am ferma convictie Ca daca se va ridica fortificatii si din partea armatei imperiale, cum s-a facut despre partea armatei romane, am putea in toata siguranta astepta sosirea guardei imperiale (...)i astfel vom tine asediul pana ce Osman Pap, constrans de foame, se va preda. Apoicontinua generalul Alexandru Cernatcare va fi opinia publica in Europa, and va afla ca armata imperiala, ara sa fie invinsa, se retrage pentru pse luni in Romania, spre a se organiza si a incepe in anul viitor resbelul din nou, care rezbel ar putea continua in conditiile de azi, si nu s-ar ivi dificultati mai mari de invins; dar noi ne vom supune la deciziunea M. S. Imparatul. Cum va ordona ap vom executa! Atunciincheie relatarea sa generalul Alexandru Cernat imparatul se scoalã in picioarei zicand: Ori Plevna va fi luata, ori oasele mele vor ramane aicea! $i intorcandu-se care mine, imi multumi pentru curajuli franchetea cu care mi-am exprimat opinia"64. In aceeasi zi de 1 septembrie 1877, domnitorul Carol se relateaza in Memoriia avut o convorbire cu marele duce si cu mai multi generali rusi, precum Nopokoicitki,Zotov,Levitki,principeleImeritinski, precumsicu generalul Alexandru Cernat, in timpul careia hotari "ca sa ramand cu desavarsire in defensiva§i cä romanii sa se mentina cu orice pret in reduta Grivita"65. De asemenea, se mai arata in acelegi Memorii, intr-o scrisoare particulara a domnitorului Carol adresata sotiei sale, din 2 septembrie 1877, ii comunica acesteia printre altele Ca "trupele de gardd ruse urmau sä vina peste o lund66. $i intr-adevdr acestea au sosit pe câmpul de luptd de la Plevna la sraritul lunii septembriei in prima decadd a lunii octombrie 1877. Toate aceste relatdri provenite din unele scrieri memorialistice care contin informatii pretioase despre diferite aspecte, unele cunoscute altele necunoscute, menite sA le completeze, in mod armonios, pe cele din documente inedite sau publicate in colectii speciale, se dovedesc a fi de un real folos acelora care in redactarea lucrärilor lor urmäresc sa prezinte ifata mai putin cunoscuta a evenimentelor istorice aflate in atentia bor.

HISTORICAL VALUE OF THE MEMOIRS OF SOME ROMANIAN SOLDIERS FIGHTING IN THE INDEPENDENCE WAR OF ROMANIA OF 1877-1878

Abstract

The present paper takes under consideration theissue of scientific documentation inhistory writings. The author underlines the importance of

64 Alexandru Cernat, op.cit., p. 19-21; despre generalul Zotov, General Pavel Zotov, Voina za nezavisimosti Slavian v 1877-1878 godah, in "Russkaia starina", 1886, I,P. 213-240; II, P. 425-450; 1907, 1, p. 5i urm. 65 Carol I, Memorii, p. 243. Alexandru Cernat, op. cit., p. 21§i nota1. www.dacoromanica.ro 13 Amintirile unor combatanfi in relzboiul de independengi 65 memoirs, which as early as the Middle Ages were used by the chroniclers of the Romanian Principalities in writing their own accounts. This category of sources, seen as research tool, were also in the attention of important personalities of the modern times, involved in the events linked to the revolutions of 1821 and 1848-49, and the struggle for the union of the Principalities of 1859. A special focus is devoted to memoirs illustrating the reigns of Alexander loan Cuza and Charles I. It is noted that the memoirs picturing the developments of the Independence War of Romania of 1877-1878 surpass in number those of the previous periods, and can throw a light on a number of aspects less known in the specialised works devoted to this conflagration of European importance. In order to illustrate the historical value of this category of narrative sources, an ample analysis is made of several issues including :1. The Romanian- Russian military relations and their evolution in 1877 ; 2. The controversial issue of the two keeps of Grivita, under attack on 30 August 1877 ; 3. The existence of a moment of crisis in the developments of the Romanian-Russian military operations on the Plevna front on 1 September 1877, attributable to the intention of some Russian generals to end the attack and withdraw the Russian army from Romania for a duration of 6 months, namely until the spring of 1878, when the military operations against the Ottomans would have been resumed. Based on the memoirs of Tsar Alexander II, Prince Charles I, and General Alexandru Cernat, it is shown that the war against Plevna was continued by a siege laid to the army of Osman Pasha.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STRATEGIES NATIONALES ET SYSTEMES SCOLAIRES EN TRANSYLVANIE, 1867-1914*

JOACHIM VON PUTTKAMER

La politique hongroise pendant l'epoque dualiste aspirait notoirement a un Etat national hongrois, refusant aux nationalités des droits égaux, même la reconnaissance de constituer des entités politiques, des nations. Au contraire, la Loi des nationalités de 1868 (Loi 44/1868) ne reconnaissait qu'une nation hongroise indivisible, dont tous les citoyens faisaient également partie.Mis A part des réglementations sur la langue d'Etat et sur l'emploi de la langue maternelle envers lesautoritéslocales et régionales,laloin'offrait que des perspectives de développement culturel et ecclésiastique aux divers groupes ethniques de la Hongriel. Et comme l'historiographie féconde sur ce sujet l'a montré, meme ces droits étaient systématiquement restreints pendant les années suivantes, surtout par la legislation scolaire, qui des 1879 forçait l'enseignement obligatoire de la langue d'Etat hongrois et de plus en plus aspirait a contrôler les écoles des nationalités. Cette legislation, qui culminait dans la Loi Apponyi de 1907, est géneralement conçue comme une politique de magyarisation, d'assimilation forcée, qui outre le fait qu'elle viola l'identité nationale des écoliers, empêcha les efforts d'éducation des nationalités et empoisonna l'atmosphere politique - jusqu'à nos jours2.

Texte remanid et dlargi d'une conference donnde au New Europe College le 2 mars 2001. I Pour des introductions géndrales voir Zoltan SzAsz, Die Ziele und Maglichkeiten der ungarischen Regierungen in der Nationalitatenpolitik im 19. Jahrhundert, in Ferenc Glatz, Ralph Melville (dds.), Gesellschaft, Politik und Verwaltung in der Habsburgermonarchie 1830-1918, Wiesbaden 1987, pp. 327-341; Mircea Pacurariu, La politique de Ittat hongrois a l'egard de l'église roumaine de Transylvanie a l'époque du dualisme austro-hongrois 1867-1918,Bucuresti,1986; Antonie Plamadeala, Lupta impotriva deznalionalizeirii romdnilor din Transilvania in timpul dualismului austro-ungar in vremea lui Miron Romdnul (1874-1898), , 1986; tits ddtailld, mais de tendance apologiste: Sandor Bird, The Nationalities Problem in Transylvania 1867-1940. A Social History of the Romanian Minority under Hungarian Rule, 1867-1918 and of the Hungarian Minority under Romanian Rule, 1918-1940, Boulder, Highland Lakes 1992. 2Bela Beller, A nemzetiségiiskolapolitikatarténete Magyarorszdgon I918-ig,in "Magyar Pedagogia", t. 10, 1974, pp. 47-65; Istvan Dolmanyos, Kritik der Lex Apponyi (Die Schulgeselze vom Jahre 1907), in Peter Han& (dd.), Die nationale Frage in der osterreichisch-ungarischen Monarchie 1900-1918, Budapest, 1966, pp. 233-304; Dumitru Suciu, Aspecte ale politicii de asuprire nationald ci de maghiarizare forfatà a romdnilor din Transilvania in timpul dualismului, in "Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie Cluj-Napoca", t. 28, 1987/1988, pp. 289-310; Liviu Maior, Politica Kolard a guvernelor maghiare AO de romeini (1900-1914), in "Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca, t.30, 1990/91, pp. 123-138; Walter Konig, Die Entwicklung des Schulwesens der Siebenbiirger Sachsen zwischen 1867 und 1914, in "Forschungen zur Volks- und Landeskunde", t. 27, 1984, I. pp. 45-55.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 34, www.dacoromanica.rop. 6782, 2002 68 Joachim von Puttkamer 2

L'historiographie sur ce sujet en general ne s'occupe que d'un groupe ethnique seulement. En meme temps il manque des etudes comparatives3. Mais c'est la comparaison des strategies nationales qui peut démontrer le cadre des restrictions dans lesquelles les mouvements nationaux différents devaient agir, de quels moyens ils pouvaient se servir, et quels succes ils pouvaient obtenir.En présentant brievement les résultats principaux de ma these d'habilitation, quitraite des consequences de la politique scolaire hongroise apres 1867 sur la vie quotidienne des minorités ethniques, je vais démontrer les modifications de perspective qu'une telle comparaison est capable de produire4. En me restreignant sur les Saxons et les Roumains de la Transylvanie historique, j'essaierai de faire la demonstration que du point de vue structurel et national, et les Saxons et les Roumains ont réussiA développer leurs propres systèmes scolaires, en repoussant les aspirations nationales hongroises. Pour une comprehension approfondie, ii faut commencer par quelques remarques a propos de la théorie. Pendant la derniere dizaine d'années notre idée du nationalisme et de ce qui constitue la nation a fortement change. Par consequent, je comprends la nationalité comme identification nationale,c'est-à-direcomme un phénomene absolument subjectif. La nation est un concept politique, qui ne se forme pas spontandment, mais qui est propagé parmi la population par des acteurs. L'historien tcheque Miroslav Hroch a décrit ce processus d'une maniere presque classique ii y a maintenant déjà trente ans5. La Hongrie constitue un cas assez particulier. Car, en Hongrie, le concept de la nation n'était pas propagé parmi une population indifférente. II y avait plutôt plusieurs concepts qui rivalisaient, pour ainsi dire, pour la conversion des mémes personnes, et, dansnotre cas, des mémes écoliers. C'est-à-dire que la question nationale en Hongrie peut etre comprise non pas comme un probleme d'organiser la coexistence des nationalités diverses dans un Etat commun, mais comme une competition pour l'identification nationale. Dans cette competition, bien stir,le

3 Stelian Mindrut, invalamintul comunal elementar din Transilvania intre anii 1867-1918, in "Crisia", t.19, 1989, pp. 265-187; Dumitru Suciu, Date privind situafia politica fi confesional,,scolara a romanilor din Transilvania in prima decada a dualismului, in "Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca", t. 30, 1990/91, pp. 89-122; Vasile Popeanga, ,Scoala romaneasca din Transilvania in perioada 1867-1918 i lupta sa pentru unire, Bucuresti 1974; Simeon Retegan, Politica qi educafie la romanii din Transilvania in epoca liberalistnului austriac (1860-1867), in "Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca", t. 30, 1990/91, pp. 73-88; Carl Go liner et al., Die Siebenbarger Sachsen in den Jahren 1848-1918, Wien, Kohl, Weimar, 1988, pp. 284-302; Heinz Brandsch, Geschichte der siebenbargisch-sachsischen Volksschule, Sch5.13burg, 1926. Aspirant a une perspective comparative Walter Konig (ed.), Beitrage zur Siebenbargischen Schulgeschichte, KOln, Weimar, Wien 1996. 4Joachim von Puttkamer, Schulalltag und nationale Integration in Ungarn. Slowaken, Rumdnen und Siebenbarger Sachsen in der Auseinandersetzung mit der ungarischen Staatsidee, 1867-1914 (paraltra en 2002). 5 Benedict Anderson, Imagined Communities. Reflectionson the Origin and Spread of Nationalism, London, 1983; Dieter Langewiesche, Nation, Nationalismus, Nationalstaat in Deutschlandund Europa, Munchen, 2000; Miroslav Hroch, Die Vorkampfer der nationalen Bewegung bei den kleinen Valkern Europas. Eine vergleichende Analysezur gesellschaftlichen Entwicklung der patriotischen Gruppen, Praha, 1968. www.dacoromanica.ro 3 Strategies nationale et systemes scolaires 69

concept d'une nation roumaine ou allemande avait l'avantage inestimable qu'il pouvait se réclamer de la langue maternelle et de la confession, parce que c'étaient des criteres soi-disant objectifs et naturels. Mais de l'autre côté, le concept d'une nation hongroise ou plutôt magyare avait l'avantage qu'il était massivement appuyé par des moyens administratifs, tels que l'instruction obligatoire de la langue hongroise et les moyens disciplinaires. C'est pour cela que la politique scolaire hongroise jouissait et jouit encore d'une reputation assez mauvaise. Et elle la mérite. Dans la suite de cet article, je vais mettre l'accent sur des aspects modernes de cette politique du point de vue structurel, mais celane sera pas pour l'excuser. De toute maniere c'était une politique nationaliste, avec des traits a la fois modernes et répressifs. Les étapes de la politique scolaire hongroise sont bien connues. Ainsi je peux limiter ma demonstration A quelques traits fondamentaux. D'abord, ii faut se rendre compte que la legislation hongroise était explicitement fondée sur le principe confessionnel, tout au contraire de la legislation autrichienne ou allemande. Ce principe remontait aux idées de Joseph Eötvös. Par là, Eötvös croyait pouvoir garantir la liberté du développement culture!, une liberté qui devait protéger aussi la vie culturelle des nationalités. D'apres Eötvös, le principe confessionnel dans le systeme scolaire était destine A compenser l'absence d'organisation nationale, qui était refusee aux nationalités6. Par consequent, les écoles confessionnelles étaient A l'abri des actes arbitraires de la part des autorités gouvernementales par l'autonomie des eglises, qui était un principe enraciné dans l'ancienne constitution de la Hongrie. Pourtant, le gouvernement réservait A lui-même des pouvoirs étendus par les lois sur les écoles élémentaires de 1868 et de 1876 et par la loi sur les écoles secondaires de 1883. Ces lois fixaient le cadre dans lequel les églises pouvaient administrer leurs écoles, tels que les principes d'organisation, les plans d'instruction, la qualification des instituteurs et des professeurs etc. Des le debut de l'epoque dualiste les autorités gouvernementales etaient chargees de veiller sur la qualite et pour ainsi dire sur la modernité de l'education confessionnelle. Cette surveillance était une ache véritablement exténuante. Pour les années soixante-dix et quatre-vingt on peut trouver une vraie série d'exhortations officielles adressées aux eglises, qui étaient averties de prendre soin des conditions d'hygiene, d'une frequentation scolaire plus reguliere et de la qualification des instituteurs8. Dans les écoles rurales on trouvait partout des conditions défavorables. Plus d'une

6 JOzsef atvos,A nemzetiségi kerdés,Budapest, 1865; LaszIO Felkai,La politique culturelle de Joseph Ebtvds: Théorie et activité, in Ferenc Glatz (dd.), Reformists and Radicals in Hungary. Etudes historiques hongroises 1990,t. 5,Budapest, pp. 67-80; Paul Body, Joseph EON& and the Modernization of Hungary, 1840-1870. A Study of Ideas of Individuality and Social Pluralism in Modern Politics, in "Transactions of the American Philosophical Society", New Series, t.62, 1972, 2, pp. 84-89. Lois XLIV/1868, XXVIII11876 et XXX/I 883. 8 Circulaire ministdrielle 1/1873, in Archiv fur katholisches Kirchenrecht", t. 45, 1881, pp. 140-144; Arrets ministdriels 20.301/1885; 17172/1886; 18388/1886.

www.dacoromanica.ro 70 Joachim von Puttkamer 4 centaine d'enfants étaient souvent serrés dans une salle sombre, étouffante et guère chauffee, un artisan ou un paysan sans aucune education pedagogique enseignant aux enfants. La plupart des écoles n'enseignaient que la lecture, l'écriture, le calcul et un peu de religion, mais guère les autres sujets prescrits par la loi, tels que l'histoire, la géometrie ou les sciences naturelles. La grande majorité des écoliers ne disposait pas de livres scolaires9. Les autorités scolaires voulaient faire disparetre de tels défauts. A partir des années soixante-dix, ce qu'on entendait par une école moderne était de plus en plus lie A des aspects nationaux. Le moment tournant a cet egard,fut la Loi XVIII de 1879, qui prescrit obligatoirement l'instruction de la langue d'Etat officielle, du hongrois, dans les écoles élémentaires. Dans les débats législatifs, on trouvedesargumentspragmatiquesainsiquedesarguments décidément nationauxm. Ce qui nous intéresse dans ce contexte est le fait que les autorites s'engagerent des ce moment A veiller surtout sur la qualite de l'enseignement du hongrois. Et c'est ce trait particulier qui devint rapidement le signet d'une école moderne. Maisl'enseignementduhongroisposaitdesproblemespresque insurmontables.Le hongrois n'était guère parle par la majorité de la population comme langue maternelle, et il y avait de nombreuses contrées ole hongrois était pratiquement inconnu". Un des problemes les plus graves se posait au niveau des instituteurs: souvent, eux-memes ne parlaient pas le hongrois". Pendant une période transitoire, le gouvernement offrait des cours de langue pour les instituteurs, mais ces cours d'été ne connaissaient guère de succes". A la longue, on espérait résoudre le probleme en introduisant la langue hongroise comme matière obligatoire dans les séminaires aussi. Désormais les écoles élémentaires confessionnelles étaient obligees de n'embaucher que des instituteurs possédant un diplôme officiellement reconnu et qui, par consequent, auraient dQ etre qualifies pour enseigner le hongrois.

9Bericht des kOnigl. ungarischen Ministeriums JiJr Cultus und Unterricht an den Reichstag über den Zustand des offentlichen Unterrichts in den Jahren 1870 und 1871, Budapest, 1873, pp. 31-34, 57; Das ungarische Unterrichtswesen am Beginne des Jahres 1875. Bericht des kön. ung. Ministers far Kultus und Unterricht an den Reichstag, Budapest, 1877, pp. 218-225; Magyar Országos Levéltar [MOL] K 305 1887-1-2586 Beszterce-Nasthd varmegye. Kis Budaki all. elemi népiskola 17145/1879. ° Magyarisirung in Ungarn. Nach den Debatten des ungarischen Reichstages iiber den obligaten Unterricht der magyarischen Sprache in sammtlichen Vollcsschulen, MUnchen, 1879. II Selon la statistique officielle, en 1880 5,2 % des Roumains et 16,2 % des Saxonsen Transilvanie propre parlaient le hongrois, A magyar korona orszcigaiban az 1881. év elején végrehajtott népszámlálds eredményei némely hasznos hazi állatok kimutatásaval egyiitt, t.I, Budapest, 1882, pp. 650-669. 12 En 1879, le pourcentage estimé des instituteurs qui ne connaissaientpas le hongrois s'élevait a plus de 25 % pour tout le pays, Das ungarische Unterrichts-Wesen in den Studienjahren 1883-84 und 1884-85. Im Auftrage des konigl. ungar. Ministers jiir Kultus und Unterricht nach den amtlichen Quellen dargestellt, Budapest, 1886, p. 122. Arret ministériel 13620/1879, Schul- und Kirchenbote", t.14, 1879, pp. 156-158; NéptanitOk Lapja", t.13, 1880, p. 282; Das ungarische Unterrichts-Wesen in den Studienjahren 1883-84 und 1884-85, pp. 98-101, 122; NéptanitOk Lapja", 29. aocit 1885, pp. 555-556. www.dacoromanica.ro Strategies nationale.et systèmes scolaires 71

Dans les regions minoritaires, le remplacement des anciens instituteurs par de telles personnes était un processus qui devait durer une trentaine d'annes, c'est-i-dire une generation entière,si on ne voulait pas mettre en question l'autonomie des eglises reconnue par la constitution. Mais lesautorités se montraient de plus en plus impatientes. En general, Texpérience quotidienne des autorités était telle qu'elles ne possédaient aucun moyen de forcer les 'églises renvoyer des instituteurs qui ne disposaient pas des qualifications demandees par la loi. Et il était assez facile de concevoir que la persistance des problemes aurait était causée non pas par des fautes de qualification, mais par un refus expres et motive par des attitudes nationales. C'est-i-dire que des les années quatre-vingt, les autorités interprétaient les défauts structurels dans les systêmes scolaires comme des défauts d'origine politique et nationale. En 1897 une statistique officielle montrait que 508 instituteurs uniates et orthodoxes possédant un diplôme reconnu enseignaient le hongrois sans que les écoliers l'auraient appris. Les fonctionnaires gouvernementaux en déduisaient un probleme disciplinaire et demandaient des lois plus strictesm. Ils ignoraient délibérément que les pedagogues specialises voyaient les causes des problemes de l'enseignement du hongrois surtout dans les salles de classe combles, dans la frequentation toujours irréguliere et dans le manque d'appui du côté des parents, mais non pas dans une attitude de refus national du côté des instituteurs roumains ou allemands". La Loi Apponyi de 1907 répondait a ce glissement de l'argumentation structurelle vers une argumentation nationale. Pour vous en rappeler le contenu: la Loi Apponyi essayait de résoudre les problemes de l'enseignement élémentaire d'un côté en introduisant la subvention massive des écoles confessionnelles par l'Etat, subvention qui servait surtout a la remuneration des instituteurs laquelle fut en méme temps massivement augmentée. De l'autre c8té la loi liait ces subventions aux larges pouvoirs disciplinaires que les écoles en question devaient ceder aux autorités officielles. Enfin, elle réglementait la langue de toutes les affiches ainsi que les armoires, les cartes murales, les livres scolaires et les registres dans un sens strictement national. Quant a l'enseignement du hongrois, la Loi Apponyi en general ne dépassait guere les prescriptions qui étaient deja en vigueur, sauf quelques details tout de même importants qui facilitaient l'introduction du hongrois comme langue d'instruction16.

14 Das ungarische Unterrichtswesen im Studienjahre 1896-97. Auf Grund des XXVII. Jahresberichtes des kanigl. ungar. Ministers far Cultus und Unterricht, Budapest, 1898, pp. 165-167; Gábor G. Kemeny, lratok a nemzetiségi kérdés tortinelehez Magyarországon a dualizmus kortiban,t.2, Budapest, 1956, p. 701. 15 Peter Sdfrany, Nipiskola és gymnasium, in Országos Kozepiskolai tanasegyestileti kozIOny", t. 21,

. 1887/88,pp.601-604; AzII.Országos ésegyetemestaniigyikongresszusnapl6ja,t.2,

. A magyarorszcigi néptanitók otOdik egyetemes gyzilisének naploja (népiskolai szakoszkily), Budapest, 1898, pp. 67-76. 16 Loi XXVI1/1907; Teodor V. Pacatian, Cartea de aur sau luptele poultice nationale ale romiinilor de sub coroana ungarti, t. 8, Sibiu, 1915, pp. 456-634; 0. Ghibu, Stelian Mândrut, Milcarea nationaltifi www.dacoromanica.ro 72 Joachim von Puttkamer 6

Par consequent, la Loi Apponyi effectivement introduisait un nouveau type d'école élémentaire: a côté des écoles confessionnelles autonomes et des écoles d'Etat, ii y avait maintenant le type pour ainsi dire hybride de l'école confessionnelle subventionnée, a regard de laquelle les autorités possddaient de larges moyens d'ingerence. Par là, on essayait de résoudre des problèmes structurels par des moyens disciplinaires. En dirigeant d'importants moyens financiers vers le secteur scolaire, la loi contribua largement A résoudre ces problèmes structurels. Loin des discussions passionnees sur les aspects nationaux de la loi, c'est ce courant de modernisation auquel les écoles saxonnes et roumaines devaient répondre. Je reviendrai sur cet aspect un peu plus tard. La politique hongroise, qui etait conçue comme une politique décidément centraliste, devait tout de meme tenir compte de quelques particularités régionales en Transylvanie. Premièrement, l'autonomie confessionnelle y etait enracinée beaucoup plus profondément que dans les regions de l'ancienne Hongrie royale. En 1861 déjà, l'eglise luthérienne des Saxons avait ajusté sa constitution aux conditions modernes, ce qui garantissait une administration professionnelle des écoles et une large participation des laIques dans les affaires scolaires17. L'eglise orthodoxe avait suivi cet exemple par le Statut Organique de 186818. Wine les deux eglises catholiques jouissaient d'une certaine autonomie et d'une participation des !agues, contrairement a l'eglise hongroise. C'est ainsi qu'en Transylvanie elles pouvaient renvoyer au status catholicus du XVII` siècle19. Deuxièrnement, la Transylvanie, et surtout les comitats roumains, faisait partie des regions ou le systeme scolaire était très peu développé surtout au debut de repoque dualiste. Tandis qu'en general, la frequentation des écoles s'élevait jusqu'à 50 %, aux comitats roumains elle n'atteignait que 25 %. A Hunedoara, qui etait pour ainsi dire, le feu arriere deplorable, la frequentation ne parvenait guere A 15 %20 Dans ces regions,le gouvernement réagissait en ne comptant plus sur les

activitatea parlamentara a depute:Nor partidului national roman din Transilvaniaintre anii 1905-1910, Oradea, 1995, pp. 101-107. 17 Provisorische Bestimmungen fiir die Veriretung und Verwaltung der evangelischen Landeskirche Augsburger Bekenntnisses in Siebenburgen, Hermannstadt, 1862. Is Die Verfassung der griechisch-orientalisch-romanischen Kirche in Ungarn und Siebenbiirgen, in Archiv ftlr katholisches Kirchenrecht" t. 25, 1871, pp. 234-276; Andreas Freiherr von Schaguna, Compendium des kanonischen Rechtes der einen, heiligen, allgemeinen und apostolischen Kirche, Hermannstadt 1868; Onisifor Ghibu, Para ci organizafia bisericeasca .yi volara in Transilvaniai Ungaria, Bucuresti, 1915. 19 Friedrich H. Vering, Lehrbuch des katholischen, orientalischen und protestantischen Kirchenrechts, mit besonderer Riicksicht auf Deutschland, Oesterreich und die Schweiz, 3eme edition, Freiburg, 1893,p. 151;JoachimBahlcke,StatuscatholicusundKirchenpolitikinSiebenbiirgen. Entwicklungsphasen des ramisch-katholischen Klerus zwischen Reformation und Josephinismus, in Zsolt K. Lengyel, Ulrich A. Wien (eds.), Siebenbargen in der Habsburgermonarchie. Vom Leopoldinum bis zum Ausgleich (1690-1867), KOln, Weimar, Wien, 1999, pp. 151-180. 20 Bericht des konigl. ungarischen Ministeriums fiir Cultus und Unterricht an den Reichstag Ober den Zustand des offentlichen Unterrichts in den Jahren 1870 und 1871, pp. 31-33. www.dacoromanica.ro 7 Strategies nationale et systemes scolaires 73 confessions, mais en fondant au plus tot des écoles d'Etat21. La loi de 1868 prévoyait que de telles écoles devraient enseigner dans la langue maternelle des écoliers. Tout de meme, on peut observer aussi dans ce cas le changement des motivations structurelles vers des motivations nationales, comme par exemple les écoles d'Etat officiellement enseignant seulement en hongrois. Et des les années quatre-vingt, on peut aussi observer que le gouvernement établissait des écoles d'Etat dans les vales, sans avoir une motivation autre que nationale, c'est-i-dire de répandre plus facilement l'idée de l'Etat hongrois. Mais en poursuivant cette strategic nationale, le gouvernement devait tenir compte de la tolerance traditionnelle en Hongrie et de la concurrence des écoles confessionnelles saxonnes et roumaines. D'une part, en Transylvanie l'usage d'envoyer des enfants dans les écoles d'une autre nationalité était particulièrement répandu,etlesécoles magyares en bénéficiaient. Considérez les exemples d' et Onisifor Ghibu, qui fréquentaient le lycée d'Etat hongrois Sibiu, ou d'Alexandru Vaida-Voevod, qui commença ses etudes chez les unitariens A Cluj, continua dans le lycée a Bistrita, plus tard changea pour le lycée roumain Brasov, avant enfin de rentrer encore une fois a Bistrita22. Devant une telle diversité d'écoles enracinées dans les vieilles traditions, les écoles magyares ne pouvaient se maintenir que si elles offraient des conditions attractives, c'est-A-dire si elles ne supprimaient pas completement la langue maternelle dans l'enseignement. Lors des concours, on trouve souvent l'avis que les candidats devraient parler ou le roumain ou l'allemand, ce qui était toujours le cas en 189623. Dans les archives du Ministere de l'éducation publique, se trouvent plusieurs cas d'instituteurs magyars refuses ou meme renvoyés des écoles d'Etat en Transylvanie, par exemple a FAgaras ouA Sebes, parce qu'ils ne parlaient ni le roumain ni l'allemand24. Plusieurs écoles d'Etat se trouvaient meme forcées d'offrir des cours de langue roumaine ou allemande, car les parents insistaient sur ce point et menaçaient d'envoyer leurs enfants a une autre école25. Dans les autres regions de la Hongrie, de telles concessions étaient impensables. Dans les regions slovaques par exemple, on peut trouver des cas de directeurs d'écoles, qui étaient fiers que leurs instituteurs ne parlaient que le hongrois26. En general, on peut dire qu'en Transylvanie, l'enseignement de la langue

21 Das ungarische Unterrichtswesen am Beginne des Jahres 1875, pp. 206-207; Ferenc Halasz, Allami népoktauis, Budapest, 1902, pp. 199-245. 22 Onisifor Ghibu, Pe baricadele vigil; Alexandru Vaida Voevod, Memorii, t. I, Cluj, 1994. 23 Voir Néptanitök Lapja", 31 aollt 1880, p. 403 (Cirlibaba); 28 mai 1896, melléklet, p. 2 (Berzovia); 18 juin 1896, mdsodik melléklet, p. 5 (Cuciulata); 16 juillet 1896, p. 7 (Corbu; Bran). 24 MOL K 305 1887-1-308 Fogarasi all. elemi es polg. iskola tlgye 24610/1882; Ibid. 1887-1-2596 Szeben vármegye. Szaszsebesi all. elemi iskola 30860/1886. 25 MOL K 305 1887-1-308 Fogarasi all. elemi ds polg. iskola tigye 44231/1887; Ibid. 1893-1-11886 Fogaras vármegye. Fogarasi Miami polgári iskola 1448/1892; Das ungarische Unterrichtswesen im Studienjahre 1896-97, p. 99; Kemény, Iratok, t. 2, p. 702. 26 MOL K 305 1887-1-337 Nyitra vármegye. Szakolczai all. elemi iskola 37305/1887; Ibid. 1887-1- 1834-1. rész Turdcz vármegye. Tur6czszentmártoni dll. polg. fels6 ds elemi iskolak 25380/1883. www.dacoromanica.ro 74 Joachim von Puttkamer 8 hongroiseetaitbeaucoup moins pathetiqueetportait beaucoup moins de connotation politique qu'en Haute Hongrie, c'est A dire la Slovaquie actuelle. Les associationsculturellesmagyarescomme leEMKE (ErdélyiMagyar Kozmiivelddési Egyesidet) se trouvaient forcées, par la situation décrite plus haut, limiter leurs activités A la stabilisation des écoles des minorités magyares dispersees, au lieu d'imposer l'enseignement du hongrois aux enfants roumains et allemands27. Comment est-ce quelesnationalités ont réagiface Alapolitique gouvernementale? Commencons par les Saxons. Le grand avantage des Saxons, outre leur autonomie confessionnelle, était le niveau de leur système scolaire, qui était traditionnellement tres élevé. Au XIX' siècle les Saxons étaient la seule nationalite en Hongrie ayant réussi a garantir une frequentation scolaire de plus de 90 %. Ils disposaient de 300 écoles Clémentaires et de sept écoles secondaires, sur une population de 230.000 personnes. En 1870 il y avait un instituteur sur 42 écoliers chez les Saxons28. Dans le reste du pays, les conditions étaient beaucoup plus défavorables. Beaucoup d'écoles élémentaires des Saxons disposaient de deux ou méme de trois instituteurs. Et la plupart des enfants allaient a l'école pas seulement pendant six ans, comme la loi l'exigeait. En fait c'étaient neuf ans pour les garcons et huit ans pour les filles. En plus la qualification des instituteurs était exemplaire29. Des les années soixante-dix, les instituteurs saxons formaient des associations, qui étaient destinées au perfectionnement professionnel. Le journal "Schul- und Kirchenbote" était publié régulierement a partir de 1865. L'eglise luthérienne en Transylvanie était la premiere en Hongrie a établir un système d'inspection professionnelle des écoles. Toutes les imperfections fustigées dans les années soixante-dix par l'ev8que Georg Daniel Teutsch furent bientôt éliminées30. Disposant de ces moyens, les autorités ecclesiastiques pouvaient facilement remplir les exigences de la loi. Ainsi elles repoussaient les ingérences du côté des autorités officielles. Les pedagogues saxons recevaient l'autorisation d'enseigner le hongrois seulement depuis la deuxièrne classe et comme matière séparée, tandis que les autres écoles enseignaient le hongrois a partir de la premiere classe comme element integral de l'enseignement gCnéral31. Cette concession était possible, parce que les écoles saxonnes acceptaient le hongrois en principe. Et grace A la longue durée des etudes élémentaires, les instituteurs pouvaient garantir que leurs écoliers

22 Sdndor .16zsef Pdkéi4z EMKE megalapitasa és negyedszázados miikodése 1885-1910, Kolozsvar, 1910, pp. 250-255. 28 A vallas- és kozoklatdsfigyi m.kir. ministernek a kozoktatás állapotuiról szóló és az országgyilles elé terjesztett tizenegvedik jelentése 1880/1-1881/2, Budapest, 1882, pp. 266-268; Statistisches Jahrbuch der Evangelischen Landeskirche A. B. im Grossftirstentum Siebenburgen", t. 3, 1870, Annnexe A. 29 Schulordnung fur den Volksunterricht irn Umfange der evangelischen Landeskirche A. B. in Siebenburgen, in Gesetze der evangelischen Landeskirche A. B. in Siebenbiirgen vom Jahre 1870, Hermannstadt 1870, pp. 18-31. 3° Georg Daniel Teutsch, Die Generalkirchenvisitationsberichte, Hermannstadt 1925. 31 Jahrbuch fur die Vertretung und Verwaltung der evangelischen Landeskirche A. B. in den siebenbtirgischen Landesteilen Ungarns", t. 8, 1896/98, pp. 81-83, 85-87. www.dacoromanica.ro 9 Strategies nationale et systemes scolaires 75 apprendraient la langue d'Etat tout de meme. Les écoles saxonnes avec leurs huit ou neuf classesregulièresneconnaissaientpasdeclassesdereiteration. L'administration scolaire saxonne évitait donc l'enseignement en langue hongroise dans ces classes de reiteration, tel que le prescrivait la Loi Apponyi. De plus, l'eglise luthérienne était suffisamment riche pour refuser toute subvention liée a une quelconque ingérence de l'Etat32. Naturellement, ii y eut des protestations contre l'enseignement élargi du hongrois. L'eglise luthérienne en Transylvanie réussit tout de meme a ne perdre aucune école de langue allemande en Transylvanie sous la Loi Apponyi. A regard des manuels scolaires, les pedagogues saxons suivaient une strategic similaire, concernant l'enseignement de l'histoire et de la politique. Un grand nombre de pedagogues saxons possédaient une education académique de sorte qu'ils étaient qualifies pour ecrire des manuels scolaires. Comme les manuels étaient écrits sous autorisation du consistoire, leur structures et les premieres esquisses faisaient regulierement l'objet de débats dans les journaux pédagogiques et les conferences des instituteurs33. Mais ce n'est pas seulement le niveau pedagogique qui importe. En general, les auteurs des manuels saxons remplissaient toutes les exigences du nationalisme magyar, suivant l'exemple des manuels d'histoire magyars. En meme temps, les auteurs y ajoutaient leur conception d'une histoire de la Transylvanie, c'est-à-dire des Saxons34. Ainsi, ils modifiaient la conception centraliste de l'histoire hongroise, en la transformant en une conception régionaliste. Plus on trouve dans les manuels de la langue allemande des pieces d'histoire hongroise, plus on trouve des pieces d'histoire saxonne. Une comparaison des editions différentes des manuels de Franz Obert permet de mettre en lumiére ce développement35.

32 En 1904/05 les dcoles luthdriennes de langue allemande en toute la Hongrie recevaient moins de 2% de leurs revenus del'Etat, Développement de l'instruction primaire des pays de la sainte couronne hongroise. Publications statistiques hongroises,nouvelle sdrie, t. 31, Budapest 1913, tableau 47, py. 356-357; Go liner,Die Siebenbarger Sachsen,pp. 301-302. 55Schul- und Kirchenbote", t. 22, 1887, pp. 206-208; KOnig,Die Entwicklung,p. 52. 34 Carl Werner,Geschichte Ungarns mit besonderer Beriicicsichtigung Siebenbiirgens. Ein Leitfaden far hohere Volksschulen, Biirgerschulen und die unteren Klassen der Mittelschulen der ev. Landeskirche A.B.in Siebenbargen,Sibiu, 1888; Karl Thomas,Bilder aus der ungarischen Geschichte,2,Auflage,Brasov, 1898; Rudolf Briebrecher,Lehrbuch der ungarischen Geschichte. Nach Dr.Ludwig Mango ldsPragmatischerGeschichtederUngarn JiirdieOberldassen deutschsprachiger Mittelschulen und Lehrerbildungsanstalten,Sibiu,1908; Friedrich Schuster. Lehrbuch der ungarischen Geschichte. Nach Ludwig Mango lds "Geschichte der Ungarn fiir die 3. und 4. Klasse der Mittelschulen" zum Gebrauche in den Unterklassen deutschsprachiger Mittelschulen, Sibiu, 1909. Voir aussi Gisela Teistler (ed.),Deutsche Schulbacher aus Siebenbargen und anderen Regionen des heutigen Rumanien erschienen bis1945. Bibliographie von Lese-,Realien-, Geographie-, Geschichts- und Staatsbargerkundebtichern,Frankfurt/M., 1996. 35Franz Obert,Deutsches Lesebuch, Dritter Ted. Fiir das 5. und 6.Schuljahr,7.Aufl.(der Neubearbeitung 2. Auflage),Brasov, 1903 (Exemplaire dans la librairie nationale Széchényi Budapest); Franz Obert,Deutsches Lesebuch, Dritter Tell. Fiir das 5. und 6. Schuljahr, 7. Aujl. (der Neubearbeitung 2. Auflage),Brasov, 1907. www.dacoromanica.ro 76 Joachim von Puttkamer 10

Concernant les Saxons on peut resumer qu'ils ne repoussaient pas directement le nationalisme magyar, mais qu'ils le modifiaient. Etant déjà assez modernes grace aux efforts de leur administration ecclesiastique,les écoles saxonnes étaient bien protegees contre les pressions des autorités hongroises, qui, elles, suivaient la stratégie de faire passer leurs buts nationalistes par la voie de la modernisation du systeme scolaire. Les Roumains essayaient de suivre la meme stratégie et d'imiter le modele saxon. Mais comme il est bien connu, leur niveau de depart dtait beaucoup plus inférieur. Le système scolaire roumain n'était pas aussi ancien que celui des Saxons. II s'était tout de méme développé rapidement depuis le debut du XVIII` siècle. Les écoles uniates et les écoles de la frontière militaire avaient forme Pavant-garde. Mais depuis la premiere moitie du XIX' siecle, et surtout sous l'égide de l'evêque Andrei Saguna, les écoles orthodoxes ont rapidement avancé. Pourtant, au debut de Pepoque dualiste, les écoles roumaines figuraient parmi les plus arriérées de Hongrie. En 1869, seulement un enfant roumain sur trois en Transylvanie, et un enfant roumain sur quatre dans la Hongrie propre frequentaient l'école36. Les raisons en dtaient la pauvreté generale des regions peuplées par les Roumains, l'emploi des enfants comme bergers et le manque general d'instituteurs. Tout de méme, la loi sur les écoles élémentaires de 1868 incitait a une augmentation des écoles roumaines. Pendant la décennie suivante, leur nombre passait de 2.800 A plus de 3.100. Le pourcentage de la frequentation des écoles doublait meme37. A côté des écoles secondaires traditionnelles des uniates, les orthodoxes, eux aussi, élargissaient leurs écoles secondaires en fondant des institutions A Brad et en complétant le lycée a Brasov par une école supérieure de commerce. En 1880, dans l'enseignement secondaire, un écolier roumain sur deux frequentait une institution enseignant en langue maternelle, ce qui était un avantage inestimable en comparaison avec les Slovaques ou les Serbes38. Ce developpement était substantiellement soutenu par l'organisation des structures professionnelles menée par les deux églises roumaines. Chaque diocese disposait d'un séminaire pedagogique. Le statut organique de Peglise orthodoxe prévoyait en plus des associations professionnelles d'instituteurs modelées d'apres les associations saxonnes. Jusqu'au debut du Xr siècle, par contre, ces associations ne se développaient guere et il n'y avait que des conferences irrégulieres39. Une inspection scolaire professionnelle des églises ne fut installée qu'en reponse A la Loi Apponyi40. Comme les Saxons, mais A la difference des Slovaques, les Roumains

36 Karoly Keleti, Hazánk és népe. A kozgazdaság és társadalmi statistika szempontjaból, Budapest, 1873, pp. 422-423. 37Magyarorszag tOrténete 1848-1890, Budapest, 1979, pp. 1340-1341. 39 Nicolau Popea, Archiepiscopul fi tnetropolitul Andreiu Baron de ,Faguna, Sibiu, 1879,pp. 318-320; J. Strateiu, Organizafia noastrii, in Vatra $colarA", 3, 1910, pp. 97-101; Ananie Boldor, Foloasele intrunirilor invelfeitorevi, in Vatra *colarr, 6, 1913, pp. 67-70; ibidem, 2, 1909, pp. 201-202; 0. Ghibu, Viafa ci organizafia, pp. 112-114. 4° "Biserica si scoala", t. 32, 1908, N°. 19 (10./23. mai 1908); 0. Ghibu, Viafaiorganizafia, pp. 116-117. www.dacoromanica.ro 11 Strategies nationale et systemes scolaires 77 disposaient de journaux pédagogiques specialises, tels que la "Foaia Scolara" des Uniates et la "Bisericai Scoala" et la "Vatra §colafa" des orthodoxes. Le résultat de ces efforts était impressionnant. En 1907, seulement 12,6 % des instituteurs roumains ne possédaient pas de diplôme reconnu, la moitié jouissait tout de meme d'une education pédagogique incomplete. En regard de ce critere, qui deviendra extrémement important pendantlesannées suivantes,lesécoles roumaines dépassaient par beaucoup les écoles slovaques ou rutenes.

Tableau 1 Instituteurs non diplômés (écoles élémentaires) en 1906/0741 toute la Hongrie 4,8 % dans les écoles de langue d'enseignement hongroise 3,1 % allemande 3,9 % slovaque 24,0 % roumaine 12,6 % rutene 23,9 % serbe 1,2 %

La grande exception dtait le comitat de Hunedoara, oii un instituteur roumain sur trois n'avait pas de diplôme. Ce comitat employait aussi le plus grand nombre de paysans enseignants de toute la Transylvanie42. Ce retard de Hunedoara s'avérait tres important dans les années suivantes. C'est dans ce comitat que les écoles roumaines enregistraient les pertes les plus nombreuses. Le mauvais état des écoles de Hunedoara et l'éducation insuffisante de leurs instituteurs offraient beaucoup de possibilités aux nationalistes magyars de militer contre les écoles roumaines. Comme pour aggraver la situation, l'inspecteur royal des écolesA Hunedoara, Károly Dénes, était un nationaliste ardent. Il était fier d'avoir fermé 136 écoles roumaines défectueuses pendant cinq années seulement, illes avait remplacées par des écoles mieux équipées. Wine les autorités du comitat craignaient enfin que par la suite de cette politique stricte, la moitié des enfants soumis a l'enseignement obligatoire finirait par deserter l'école43. Mais Hunedoara est un cas extreme. Sil'on se fie a lastatistique ecclésiastique de l'époque, les orthodoxes hors de Hunedoara ne perdaient que 17 écoles élémentaires jusqu'en 1912 suite a la Loi Apponyi. Et les Uniates en

41 Calculations en base du Développement de rinstruction primaire, pp. 153-155 ( tableau 260. 42 Estimation en base du ibidemP. 161 (tab. 27c). 43 "Vatra Scolara" 5, 1912, pp. 36-38; Pacurariu, La politique de l'état hongrois, p. 175; Dolmanyos, Kritik der Lex Apponyi, pp. 278-279; Magyarorszcig kazoktatásfigye az 1914 évben, Budapest, 1917, Statisztikai táblazatok, pp. 11-12 (tab. 9).

www.dacoromanica.ro 78 Joachim von Puttkamer 12

perdaient14944. C'est-A-dire que les pertes d'écoles roumaines a Hunedoara représentent déjà la moitié de toutes les fermetures d'écoles confessionnelles roumaines. Dans les autres comitats de la region, les autorités étaient bien prétes accepter des compromis. En mai 1913, presque 500 écoles roumaines, c'est-A-dire une sur trois, ne remplissaient pas les exigences de la Loi Apponyi, sans pour autant que les autorités les ferment45. Cette disposition des autorités a passer des compromis était un element important dans la pratique de la Loi Apponyi. De l'autre côté les eglises roumaines faisaient d'énormes efforts pour sauver leurs écoles en améliorant leur équipement materiel et financier. Suivant le modele des Saxons, les églises essayaient par tous les moyens d'éviter les subventions publiques et de se procurer des moyens financiers par elles-mêmes, afin d'augmenter la remuneration des instituteurs. Le métropolite orthodoxe établit un fond destine A hide des écoles roumaines, et tout Roumain ayant jouit d'une education secondaire était invite A payer volontairement 2 % de ses revenus annuels (darea culturald). De cette maniere, le diocese de Sibiu acquit les moyens de soutenir a peu pres 100 écoles pauvres46. En outre, des mécénats roumains dédiaient des centaines de milliers de courortnes de leurs fortunes aux écoles, comme le boyar Vasile Stroescu et Emanuil Ungureanu47. Mais ce furent tout de meme les communes qui prirent en charge la plupart des frais pour les écoles. Se Ion les calculs de Gheorghe Ciuhandu, rapporteur des écoles danslediocese orthodoxe de Arad, l'imp& supplémentaire que les communes roumaines pouvaient lever en faveur des écoles augmenta de 50 % a la suite de la Loi Apponyi. Beaucoup de communes demandaient maintenant un imp& supplémentaire de 80 %, et quelques unes demandaient plus de 100 % en addition A Pimp& régulier sur les revenus48. Ainsi, le diocese d'Arad put éviter d'avoir besoin des subventions gouvernementales pour la moitié de ses écoles - et réussit a garder leur autonom ie. Dans les regions appauvries de la Transylvanie, l'augmentation massive des remunerations aux dépens de la population roumaine posait des problemes, parce qu'elle mettait en peril l'équilibre social dans les villages ruraux. Iosif Stanca, instituteur a Petri (comitat Arad) a souligné que, par la suite de la Loi Apponyi, les instituteurs perdaient leur prestige aux yeux d'une population qui devait faire les frais de la remuneration augmentée:

44Ion Mateiu,Starea Koalelor romiinefte din Ungaria,in "Telegraful roman" 11/24) mai 1913, pp. 202, 206-207. 4'Ibidem,p. 202; "Vatra Scolara", 7, 1913, P. 73; Ibidem, 7, 1914, p. 185;Megintett oláhiskolák,in "Naptanita Lapja", 16 avril 1908, p. 16. Bien entendu la statistique ecclasiastique est en géndral plus favorable A l'égard du nombre des dcoles roumaines que la statistique officielle. Mais la tendance est la meme. 46 loan Lupas,Intim ajutorarea Invaiiitorilor,in "Vatra Scolara", 2, 1909, pp. 132-135; V. Stan, Situatia ,icoalelor noastre,in "Vatra Scolara", 4, 1911, pp. 185-190; ibidem, 7, 1914, p. 185; Mateiu, Starea ,ycoalelor romdneiti,p. 202. 47 Stan,Situatia §.coalelor noastre,p. 189; Pacurariu, Lapolitique de rétat hongrois,p. 175. 48 Gheorghe Ciuhandu,$coala noastrá poporaldi darea culturalà. Un raport oficios,Arad, 1918. www.dacoromanica.ro 13 Strategies nationale et systèmes scolaires 79

"Din aceasta imprejurare, venim tot mai mult la convingerea, cà invätAtorii Ii vor perde increderea poporului in mäsura, in care sA vor instAri. SarAcia noastrA traditionald a fost un mijloc, care ne-a consfintit in ochii poporului nostru."49 Les journaux pédagogiques roumains consacraient beaucoup d'espace considérer comment les écoles pourraient améliorer leur acceptation parmi la population50. Un autre effet de la Loi Apponyi consista en un changement des relations entre les instituteurs et les eglises. Pour demander une subvention publique, it fallait d'abord établir la situation financiere de l'école et de l'instituteur en question. Pendant les premieres années sous la Loi Apponyi, les inspecteurs scolaires royaux etaient presque completement occupés A remplir des questionnaires relatifs A cette operation. Si les écoles voulaient recevoir une subvention, elles devaient s'obligera améliorer les conditions architecturales des classes et - naturellement - a ne pas réduire de leur part ce qu'elles avaient payé jusque IA pour la remuneration de l'instituteur. Mais c'est exactement ce que les autorités confessionnelles essayaient de faire. Dans les actes des inspectorats scolaires royaux, on peut trouver un nombre considerable de reclamations de la part des instituteurs. Ils se plaignaient que les églises essayaient d'échapper a leurs obligations financieres, le fisc payant une grande partie du salaire51. Autrefois, le montant du salaire n'était souvent pas fixé par écrit. Par consequent, la Loi Apponyi entrainait un processus, A la fin duquel les relations entre les instituteurs confessionnels et leurs superieurs étaient de plus en plus gouvernées par des contrats écrits, c'est-A-dire par la loi. A l'origine la Loi Apponyi était destinée a affaiblir la protection de l'autonomie confessionnelle, dont jouissaient les instituteurs des nationalités. Mais tout A coup les autorités se virent forcéesdeprotégerlesinstituteursconfessionnelscontreleurssupérieurs ecclésiastiques. C'est une des aches de recherches futures que d'établir plus précisément de telles constellations parmi ces écoles roumaines, qui malgré tous les efforts de la part de reglise, dépendaient tout de merne d'une subvention publique. II n'est pas utile de mentionner que les autorités n'auraient pas fait usage de leurs nouvelles compétences disciplinaires, surtout a l'egard de l'enseignement de la langue hongroise. Se lon un calcul de Onisifor Ghibu, 114 sur 148 enquêtes disciplinaires en instance en 1910 étaient dressées contre des instituteurs roumains, surtout des instituteurs orthodoxes52. Des les années quatre-vingt les autorités scolaires avaient pensé surtout aux Roumains, quand elles se plaignaient de l'obstination et de l'entetement de la part des nationalités a l'égard de la langue

49 Iosif Stanca, $coala romtinii fi inveigitorul romandin Ungaria in lumina adevdratii, Arad, 1911, 30. F.° loan Paicu, La situatiune, in "Vatracolara", 5,1912, pp. 211-213; Onisifor Ghibu, Cercetiiri privitoare la situalia invillämdntului nostru primar cila educatia populara, Sibiu, 1911; Idem, $coala romdneascii din Ungaria in anul 1911, Sibiu, 1912.

51 Din viata rcolarii, in "Vatra Scolara", 2, 1909, pp.54-55; Ibidem, 6, 1913, p. 198; Stanca, $coala romeind, p. 27; Ghibu, $coala romemeascii, pp. 22-23. 52 Ghibu, $coala romeineascei, p. 19.

www.dacoromanica.ro 80 Joachim von Puttkamer 14 hongroise. La Loi Apponyi offrait la possibilité, souhaitée depuis si longtemps, de laisser libre cours A ces inclinations. Un dernier aspect concerne la politique des Roumains a regard des manuels scolaires. En general, on peut dire que le gouvernement hongrois essayait d'exercer un contrôle assez strict sur les manuels scolaires, d'autant plus qu'il ne disposait en raison de l'autonomie confessionnelle que de l'instrument severe de l'interdiction d'un manuel inconvenant. II y avait un grand nombre d'interdictions, qui se dirigeaient surtout contre une representation impropre des conditions constitutionnelles de la Hongrie. Des manuels étaient interdits, s'ils décrivaient la Transylvanie comme un grand-duché hors de la Hongrie, s'ils appellaient la Hongrie une partie intégrante de la Monarchie des Habsbourgs, ou s'ils maintenaient que la Sanction Pragmatique de l'an 1722 constituait une union réelle et non pas une union personnel le". Quant aux manuels roumains, les autorités étaient tout de meme plus libérales qu'on ne pouvait s'y attendre. Cette observation se rapporte surtout A la théorie daco-roumaine. Parmi d'autres, les manuels de loan Moldovan-Micu et August Treboniu Laurian étaient interdits en 1875, quand presque tous les manuels hongroismaintenaient toujoursl'idéedelacontinuitédes Roumains en Transylvanie telle qu'elle se trouve dans la chronique du Notaire Anonyme54. De l'autre côté, le manuel d'histoire de loan Dariu "Istoria patriei", qui parut a Bra§ov en 1888, recevait l'approbation formelle de la part du ministere bien qu'il affirme la continuité et, en plus, démontre les relations historiques de la Transylvanie avec la Moldavie et la Valaquie55. Le manuel "Istoria Ungariei" de Nicolau Pop de Bra§ov fut interdit en 1894. Dans l'édition remaniée de 1897, Pop ne parle plus des cruautés des Magyars arrivant en Hongrie, mais il maintient l'assertion que les Roumains descendaient des colons romains de la Dacie Trajane56. Des assertions similaires se trouvent dans presque tous les manuels d'histoire roumains jusqu'en 1918, sans que le gouvernement les ait censurées. Le manuel de Vasile Goldi§, qui devait éliminer par ordre de la censure l'assertion que les Roumains étaient les descendants directs des colons romains, était autorisé a affirmer dans la version censurée qu'il y avait des Roumains en Transylvanie au moment de l'arrivde des Magyars".

" Arras ministdriels 21596/1886; 53380/1893; 59455/1897; Robert Csallner, Hermann Horedt, Otto Phleps, Erdkunde fiir die Unterstufe. Dos Konigreich Ungarn, Sibiu, 1909 [Orszagos Pedagogiai KtinyvtAr N°. 560.517]. Une liste des interdictions dtait publide en 1906: A magyarorszdgi iskolákból kitiltott konyvek es térkipek jegyzéke 1868-1905. Kiadta a vallas- és kOzoktatasiigyi magyar kirdlyi minister 1906. évi 17095 szám alatt kelt rendeletével, Budapest 1906. 54 loan Moldovan-Micu, Istoria patriei pentru fcoalele poporale romdne din Ardeal, Blaj 1875; August Treboniu Laurean, 1storia romdnilor din timpurile cele mai vechi panel in zilele noastre, 4. dd., Bucuresti, 1873; PAcurariu, La politique de l'état hongrois, pp. 150-151. 55 Ion Dariu, lstoria patrieti elemente din istoria universalei, tractatel duper' metodul biografic in cloud' cursuri concentrice, pentru ccólele poporale romeine, Brasov 1888. 56 Nicolaü, Pop, lstoria Ungciriiielemente din istoria generalei pentru fcdlele poporale, 10. ddition, Brasov, 1897, pp. 15 et 20. " VasileGoldi,Istoria Ungariei in legaturd cu evenimentele epocale din istoria universald pentru fcdlele poporale romdne, Brasov, 1899, p. 27. www.dacoromanica.ro 15 Strategies nationale et systemes scolaires 81

Cerésultat,ayantegardauxécolesélémentaires,semodifie considérablement quand on regarde les manuels pour les écoles secondaires. Des les années 1880, les lycées roumains se servaient de traductions du hongrois pour des raisons évidemment politiques". Dans ces traductions, la continuité daco-roumaine ne pouvait pas figurer. Mais dans l'enseignement quotidienles professeurs l'affirmaient tout de meme. Ce fait devient palpable quand on étudieles recommandations pour la lecture privée, données dans les annuaires des lycies59. Les discours solennels font la mérne impression°. Et il est tout a fait improbable que Vasile Goldis, qui affirmait la continuité daco-roumaine dans son manuel pour les écoles élementaires, ait repoussé cette meme continuité dans l'enseignement au lycée roumain de Brasov61. En outre,les traductions roumaines des manuels d'histoire hongroise montraient seulement de petites modifications, mais tout de male importantes. Au cours de mes etudes, j'ai compare les traductions roumaines aux originaux hongrois. En traitant la revolution de 1848, Vasile Goldis traduisait le magyar "honvédeink", c'est-a-dire nos soldats, par "honvezii"62. Et tandis que les auteurs roumains designaient la monarchie et ses institutions generalement comme hongroises, "ungur", ils changerent d'expression: a partir de 1848, ils emploient le mot ethnique "magyar". A la difference de l'édition originale, la revolution de 1848 semble Etre une affaire exclusivement magyare sans aucun rapport avec lesRoumains63. La traduction d'un manuel d'histoire de Ferenc Ribary de 1884 attribue des cruautés commises sur les Magyars non pas aux Roumains de la Transylvanie, "romanii Transilvanii", comme on est en droit de l'attendre selon l'édition originale, mais aux "boemii Transleitanii". Cette phrase devait au moins surprendre un lecteur attentif64. De tels exemples donnent une impression tout a fait claire. A la difference des Saxons, les pedagogues roumains n'essayaient pas tellement de modifier la conception d'histoire hongroise par une vue régionaliste, mais cherchaient plutôt a

58 Franciscu Ribdry, Istoria pragmatica a Ungariei. Scrisa pentru scole si privati. Revediuta de Dr. Ludovicu Mangold. Cu concesiunea erediloru s'a tradusu dupa editiunea a IV-a emendata, Blaj, 1884; Ludovic Mangold, Istoria Ungarid pentru clasele secundare inferióre, scdlele pedagogice fi civile. En roumain par Vasile Goldis, Kronstadt, 1890; Reszö Jaszai, Istoria pragmaticci a Ungariei pentru clasele superioOre ale scolilor medii. Traduction autorisée d'apres la seconde dd. par Petru Suciu, Brasov 1914. 59 Virgil Onitiu, Cestiunea ocupatiunii private a scolarilor, in deosebi a celor din gimnasiul superior, in Conferenfele pedagogice ale corpului profesoral dela scólele medii gr. or. romeine din Brasov. I. anul scolaria 1894-95, Brasov, 1895, pp. 14-24, ici pp. 21-24. 60 Aurelia Goga, Cum s'a urzit neamul nostru, in "Anuarul al scoalei poporale-romand greco-orientala din Räsinari pe anul scolar 1910/11", pp. 3-7. 61 Voir Vasile GoIdi, Istoria universala pentru scellele secundare, t. 2, Evul Media, Brasov 1893, pp.14-15, 72; Gheorghe Sora,Vasile Goldis. Militant pentru desaveirsirea idealului nafional, Timisoara, 1980, pp. 86-89. 62 Mangold,Istoria Ungariet, p. 137. 63 Ribary, Istori'a pragmatica, pp. 315-316; Jászai, Istoria pragmatica, pp. 252-254. 64 Ribary, Istori'a pragmatica, pp. 315-316. L'original hongrois: Ferenc Ribary, Magvarország oknyomozó tOrténelme. Tanodai és maganhasználatra, 4. kiadas. Atnézte Dr. Mangold Lajos, Budapest, 1882, pp. 285-286. www.dacoromanica.ro 82 Joachim von Puttkamer 16

maintenir et A défendre une conception nationale roumaine qui défiait les autorités hongroises. Quelles conclusions generales peut-on tirer de telles observations? Malgré toutes les pressions d'une politique hongroise ouvertement nationaliste, l'epoque du dualisme en Transylvanie n'était pas une période de déclin des écoles, ni pour les Saxons ni pour les Roumains. A cet égard il y a une grande difference entre la Transylvanie et les autres regions minoritaires de la Hongrie. Au contraire, on peut observer un essor assez evident des écoles transylvaines, suite A une vive reaction A la politique gouvernementale. Par consequence, la Transylvanie était en train de développer trois systemes scolaires indépendants et separes Pun de l'autre. A la veille de la premiere guerre mondiale, presque 90 % des écoliers en Transylvanie fréquentaient une école élémentaire a langue d'enseignement maternelle. Une situation semblable est A constater pour les écoles secondaires A Brasov, la seule ville oü chacune des trois ethnics maintint un lycée chacune. En avancant des buts nationaux, des mesures d'assimilation culturelle cachées sous le projet d'une modernisation des écoles,la politique scolaire hongroise finit par renforcer les écoles saxonnes et roumaines, au lieu de les affaiblir.

65 82 % des écoliers roumains, 92 % des Saxons et 99 % des Magyars: calculd'apres Développement de l'instruction primaire, tab. 32, p. 211 et tab. 34, pp. 258-260. www.dacoromanica.ro EV MEDIU PUTERE SI SOCIETATE

DE LA "REAUA DOMNIE" LA TIRANIE. STUDIU ASUPRA IMAGINARULUI POLITIC MEDIEVAL

CONSTANTIN DOBRILA

intr-o scrisoare cdtre venetianul Luigi Marsigli, redactataspre sfArsitul secoluluialXVII-lea, stolnicul Constantin Cantacuzino, arunednd o privire retrospectivd asupra istoriei românilor, pdrea sa indentifice [And in vremea sa nu mai putin de sapte domnitori ale cdror nume rezonau .eu atributul "tiran". FArA a argumenta in vreun fel asocierile facute sau a se ingriji oarecum de a contura granitele semantice ale conceptului de tiran, autorul complied intelegerea acestui termen in contextul discursului sau, recunosefind in turci, de asemenea, niste "tirani"I. Ambivalenta conceptului de "tiran", asa cum este ea exprimata in scrisoarea stolnicului,reprezintA punctul de plecarealacestuistudiu,ce-sipropune identificarea sensuluitiranieiinreprezentarile politice românesti din epoca medievalä. Departe InsA de a initia o cercetare de arheologie lingvistica, aceasta scurtA anchetd urmdreste sA traseze coordonatele semantice ale tiraniei medievale in practica si reflectia politica medievald. Explordnd domeniul reprezentarilor, acolo uncle memoria cronicarilor defineste sensul violentei politice la articulatia dintre imaginar inaratiune, prezenta analiza se concentreazd asupra interferentelor ,culturaleinconturareaimaginii"tiranului"indiscursulmedievalcrestin. Abandondnd pentru inceput una dintre cele cloud' perspective ale tiraniei inserate in scrisoarea stolnicului Cantacuzino si anume "tirania turcilor", acest studiu se va concentra asupra explordrii principalelor aspecte ce se circumscriu imaginii "tiranice" a unor domnitori romdni din secolul al XVI-lea. Aceste aspecte vor fi analizateprinprismaimaginaruluicrestinalputerii,insensuldetectArii similitudinilor ce-ar putea justifica o abordare de ansamblu a reprezentarilor politice in spatiul medieval crestin, in ciuda diferentelor sau lacunelor terminologice. Deoarece discursul asupra violentei politice este determinat in bunA mAsurA de adeziunea la o identitate politica, identitate exprimata uneori dialectic printr-o sumA de raporturi axiologice intre sine si ceilalti, se va privilegia in acest context analiza discursului endogen. FArd a insista asupra mizei politice imediate a fiecdrui discurs asupra relei domnii, sau a se preocupa indeaproape de strategiile retorice ce vin sA construiascA in plan narativ sensul "tiranului" ea inamic inerior, acest studiu Ii propune sa identifice in analogic cu reprezentarile politice occidentale maniera in care se contureazA portretul tiranului la romdni in discursul autohton. Tributar unei

I Operele lui Constantin Cantacuzino,ed. Nicolae Iorga, Bucuresti, 1901, p. 41-59.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 34, www.dacoromanica.rop. 8398, 2002 84 Constantin Dobrilã 2 aborddriantropologice, acest studiui§ipropune identificarea uneiperceptii universale cre§tine in ceea ce prive§te reprezentarea tiraniei. AceastA perceptie, manifestatdprinprimatulcontinutuluiasupra formei§ialformeiasupra terminologiei politice, reprezintA principala premisA de occidentalizare a limbajului 0 a ordinii politice in epoca modernA2. De aceea, ea impune atAt la nivel sincronic, cat §i in plan diacronic, o abordare comparativA a reprezentArilor politice in spatiul cultural cre§tin. Astfel, acest studiu va auta sd valorifice prezenta in discursul politic romdnesc medieval asupra "relei domnii" a anumitor toposuri specifice imaginaruluicre§tinaltiraniei,insensulafirmdriiuneisimilitudinia reprezentdrilor. Indiferentd la traiectoriile semantice ale conceptului in spatiul cultural european sau la avatarurile terminologice ale "relei domnii", aceastA similitudine e determinatd de o arhetipologie a reprezentArilor politice specified lumiicre§tine. De aceea, pornind de lascrisoarea stolnicului Cantacuzino, document de interferentd culturald, redactat intr-o epoch in care conceptul de tiranie este destul de frecvent atestat §i in limbajul politic romdnesc, aceastd anchetA aruned o privire retrospectiva asupra formelor de expresie descriptivA a "relei domnii", avfind in vedere o perioadd and notiunea de tiranie este quasiabsenta din discursul politic endogen. Forma a puterii politice deturnate §i dedublate, tirania a atras de-a lungul secolelor reflectia filosofilor §i interesul istoricilor. Mo§tenire a antichitatii grece§ti, ea a capatat in gandirea politica medievala sensuri noi in rezonanta cu ordinea sacra a puterii. Dincolo de valentele ce-au ancorat-o in theodiceea cre§tind, tirania a rdmas mereu o expresie a disonantei dintre ordine §i putere, o patologie a politicului mai u§or sau mai dificil inserabild in schemele teleologice ale Bisericii lui Christos. Deoarece lupta omului impotriva Puterii este lupta memoriei contra uitarii3, tirania ca forma a violentei politice s-a bucurat de spatii largi in scrierile cronicarilor medievali occidentali, dar mai ales in reflectia teologia. DefinitA mereu in planul legitimitAtii, tirania a cunoscut in gandirea politica occidentald cloud ipostaze, a aror teoretizare se leagd de numele lui Bartoldo da Sanssoferrato (1314-1357). Ambele evoca ambivalenta semanticd ce a marcat acest concept in limbajul politic. Prima ipostazd exprimd tirania ca uzurpare (ex defectu tituli), pe and cea de-a doua vizeazd maniera de exercitare a puterii politice §i define§te tirania de guvernare (ex parte exercitii)4 . Identificarea acestei dihotomii in discursul asupra tiraniei este greu de surprins in reflectia politica medievalA romdneascd, pe de o parte din cauza importdrii conceptului §i pe de alta datoritd lipsei unei viziuni ferme privind succesiunea dinastia a domnitorilor romAni. De§i deseori continuturile descriptive nu sunt suficient de elocvente pentru a o evoca explicit, se poate observa cä toposul

2 A se vedea in acest sens analiza cornparativa desfasurata peun alt teren a lui Bertrand Badie,Les deux etats: pouvoir et societé en Occident et en terre d'Islam,Paris, 1986. 3 Milan Kundera,Le livre du rire et de l'oubli,Paris, 1978, p. 7. 4Dictionnaire de théologie catholique,tom XV, Paris, 1946, p. 1949; M. Turchetti,Essai sur la tyrannie et le tiyannicide de l'Antiquitéanos jours,Paris, 2001, p. 344; Diego Quaglioni,Politica et dritto nel trecento italiano,Firenze, 1983, unde se aflä si editia critica a tratatului lui Bartolo da Sanssoferrato,De Tyranno. www.dacoromanica.ro 3 Imaginarul politic medieval 85 uzurpdrii se subsumeaza in unele cazuri imaginarului relei domnii, ca un expresiv loc comun venit sä ilustreze maleficitatea puterii deturnate de la sensul ei cre§tin. Pentru o mai bund structurare a demersului analitic, acest studiu va urma logica unei suite de analogii intre trdsäturile fundamentale ale tiranului in imaginarul politic medieval cre§tin §i portretele cAtorva domnitori romfini din secolul al XVI-lea, susceptibili de a avea o imagine de "tirani" in uncle cronici romAne§ti. In acest sens se va urmäri maniera in care principalele caracteristici ale printului tiranic, caracteristici definite in planid reflectiei politice cre§tine, se regasesc in discursul endogen asupra acestor domnitori români. De asemenea, se va avea in vedere in ce manierd §i pAnA la ce nivel se poate permite identificarea sau asimilarea temei domniei rele cu cea a tiraniei in prezenta unei asocieri implicite inspirata de unele evidente similitudini structurale. In ce mdsurd se poate vorbi despre tirania unor domnitori romfini din secolul al XVI-lea atunci and la nivelul discursului endogen termenul in sine nu este utilizat? Sunt oare continuturile semantice §i descriptive suficient de elocvente pentru a justifica aceasta asociere pornind de la o sumA de analogii intre imaginarul clasic al tiraniei §i cel al "relei domnii"? Aceaste interogatii reprezintä axa centrald a acestui studiu in jurul cdreia se va edifica demersul analitic ce vizeaza, mai putin analiza mijloacelor conceptuale de expresie a faptului politic, cat studiul continuturilor §i analogia formelor. Pornind de la un portret ideal al tiranului construit pe arhetipul zeului cdzut (Lucifer)5, arhetip des invocat in imaginarul politic occidental, aceastd ancheta i§i propune sa surprinda in ce mdsurd discursul endogen reflectä punerea in scend a relei domnii in decorul medieval romfinesc dupd scenariul clasic al tiraniei. Tema miticA a zeului cAzut conferA nu doar o perspectivA unificatoare a celor cloud ipostaze ale tiraniei mai sus mentionate, dar exprimd, de asemenea, §i transformarile imaginii puterii politice intr-o epocA putin dispusä la evacuarea sacrului din cotidian. Dincolo de certele ei valente religioase, asocierea imaginii tiranului cre§tin cu cea a lui Lucifer incearcd sa ancoreze in sotheriologia cre§tind tiranicidul ca un act moral salutar, act ce transcede culpabilitatea omuciderii spre o dimensiune sociald a binelui comun experimentat in plan teluric. Pe de altA parte, valorizatd in sensul theodiceii cre§tine, aceastA temd evocd cel putin cloud viziuni concurente privind sensul tiraniei, sens proiectat dupd logica sacralitatii puterii in planul relatiilordintre Dumnezeu, tiran§isupu§i.Astfel,excluzandinterpretarile manicheene radicale, tirania a fost perceputA in imaginarul medieval al puterii mai intai ca pedeapsa a divinitätii impotriva poporului cre§tin, pedeapsa ce-§i extrage sensul dintr-un istorism definit la articulatia intre transcedental §i esoteric. De asemenea,guvernareatiranicApoateficonsideratädreptointromisiune

5Asocierea imaginii tiranului cu cea a zeului cazut a constituit in occidentul medieval tema privilegiata de justificare a tiranicidului cu mult inainte scrierilor "monarchomanilor". Astfel, John de Salisbury scria: "Printul este imaginea lui Dumnezeu iar tiranul este imaginea lui Lucifer, primul ca imagine a lui Dumnezeu trebuie iubit, onorati venerat, celalalt, imagine a rautatii diabolice, trebuie intotdeauna ucis"; apud Alfred Pose, La philosophie du Pouvoir, Paris, 1948, p. 136. In reflectia politica romfineasca tema este prezenta in Invezpurile lui Neagoe Basarab, ed. Florica Moisil si Dan Zamfirescu, Bucuresti, 1971, p. 128. www.dacoromanica.ro 86 Constantin DobrilA 4

traumatizantAi arbitrarA a rAului in ordinea puterii sacre, ca interludiu diabolic in timpul bunei puteri. Aceastd iruptie temporard a maleficului in cotidian, ce vine sd marturiseascA o data in plus despre o luptd continua a contrariilor, pune in discutie fundamentele ,..structuraleale puteriiterestre, demonstrandu-i o controversatd ambivalent& In aceastd ultirnd ipostazd, Dumnezeu este privit nu doar ca un spectator care contemplA pasiv tribulatiile poporului sdu pdatos, ci ca un actor chemat de plansetele celor oprimati, ce vine sd Ii sprijine in lupta cu violenta dezordinea provocate de tiran. Intre cele cloud viziuni, exploatAnd motivul iubirii si al iertArii divine, fantezia a brodat in imaginarul politic medieval multiple perceptii hibride ce sunt fundamentate pe aceeasi disonantd intre originea crestind a puterii si exercitarea opresiva a acesteia. CumdiscursulasupraoricareiformedeviolentApolitica'este circumstantial, ambivalent si greu de articulat la realitatea istorice si discursul asupra tiraniei este tributar avatarurilor memoriei, subiectivitAtii autorilor sau constrangerilor formei. De aceea miza acestui studiu nu este sA urmAreascA in plan sincronic sau diacronic reversibilitatea sau polarizarea reprezentarilor,cisã analizeze dupa grila clasicd a tiraniei imaginea relei domnii asa cum transpare ea din discursul endogen. Aceastd grila, constituitd din caracteristicile fundamentale pe care imaginea unui print tiranic le dobfindeste in imaginarul crestin al puterii, va permite identificarea unor similitudini de continut ce ar putea justifica asimilarea la nivel conceptual, pfind la un anumit punct, a "relei domnii" cu tirania. Pornind de la principalele trAsäturi ce definesc imaginea tiranului in reprezentarile crestine: necredinta, falsitatea, cruzimea, lAcomia, promiscuitatea sexulalA si previzibilul sfarsit violent, se va proceda in continuare la identificarea acestor toposuri in portretele pe care o parte a cronicarilor le fac unor domni romAni din secolul al XVI-lea. Departe de a insista pe strategiile de renegociere simbolicd a pozitiilor politice ale cronicarilor prin rememorarea violentei politice7, acest studiu va incerca surprinderea toposurilor ce tin de imaginarul crestin al tiraniei la nivelul reprezentArilor românesti medievale ale "relei domnii". Grupfind temele dupd grila tridimensionald a raporturilor intre divinitate ca sursd a puterii, tiran ca incarnare telurica in exercitiu a puteriii supufi, obiecti subiect al punerii in scend a acestor raporturi, se va urmäri recurenta acestor toposuri in portretele a sase domnitori. Aceste portrete realizate de cronistica ostild domnitorilor alesi (Mihnea cel RAu, IliaRares, StefanitA Rams, Despot Vodd, Iancu Sasulsi Aron Voda.) sunt susceptibile de-a se circumscrie imaginarului tiranieisi pot atesta articularea reprezentdrilor politice medievale romAnesti la o viziune crestinA universal& Necredinla, principala caracteristia a tiranului in discursul crestin, vizeazd sensuli esenta puterii politice. Din aceastA perspectivd, lipsa de credintd a tiranului este un loc comun fundamental in imaginarul crestin al relei domnii. Necredinta domnului rAu este izvorul tuturor abuzurilor ce-1 fac pe acesta sA nu poatA

6 in acest sens, reflectiile Arlettei Farge, Des lieuxpour l'histoire, Paris, 1997, p. 28. 7 Asupra unei "pragmatici" a memoriei, Paul Ricoeur, L'écriture de l'histoireet la représantion du passé, in "Annales HSS", t. 4, 2000, p. 735. www.dacoromanica.ro 5 Imaginarul politic medieval 87

experimenta virtutea cre§tinA a moderatiei. Expresie a naturii coruptibile a omului sub tentatia diabolicA a puterii terestre, tema necredintei e exploatatA la articulatia a cloud registre complementare fundamentate pe mitul zeului cAzut §i pe una din ispitirile lui Christos. Cele douA registre yin sd ateste dichotomia intre teluric si celest, in planul luptei contrariilor §i sd proiecteze sensul relei puteri in teleologia cre§tind. Perceput ca promotor al räului, indiferent fata de principiile moralei cre§tine, domnul tiranic trdie§te in logica excesului un proces de dezumanizare ce-I transformA finalmente intr-un adversar al creatiei divine §i al speciei umane, intr-un monstru in care se concentreaza. toate viciile §iautAtiles. Bestialitatea sa II proiecteaid pe tiran dincolo de limitele corpului politic cre§tin,la granitele umanitatii, intr-o pozitie incomodä ce-I face vulnerabil eliminArii fizice. De aceea, este posibil ca uciderea tiranului sa fie inserata deseori in planul unei rAzbundri divine, ce elibereaza pe asasinii sdi de orice culpabilitate. Natura echivocA §i ambivalentä a domnului tiranic, ca de altfel §i cea a zeului cAzut, evoca un melanj inextricabil de räutate §i virtute aparenta, de profunda perversiune §i de nea§teptatà energie. Acest melanj, ce transpare in special in descrierea actului uzurparii sau in cel al deturndrii puterii, exprimA intr-un mod dialectic la nivelul retoricii dinamica controversatd a puterii tiranice. Astfel strategiile de ascensiune la tron sunt rememorate de cronicari, prin prisma comportamentului opresiv al tiranului §i plasate intr-un scenariu al luptei dintre aparenta §i esentA, ce dã substanta epica naratiunii asupra deturnArii puterii. Conflictul dintre aparenta §i esentA reprezintä expresia desavar§itA a naturii hibride a tiaranului care, in ciuda eforturilor sale, nu-§i poate ascunde esenta maleficd determinatd in primul rand de lipsa lui de credintA. Sugestiv in reprezentarea cronicarilor este exemplul lui Stefanita Rare§, care "la inceput s-a ardtat bun §i iubitor de Dumnezeu, §i se purta cre§tine§te (...), dar nu a trecut mult timp dupd aceea §i s-a schimbat cu o prefacere ne§teptata §i a inceput sa facd intru totul ca fratele [sau] cu unele chiar sA II §i intreacV9. La rindul sau, fratele

acestuia, Ilia§ Rare§, "mai intii mergea bine §i se arAta binecinstitor §i bland cdtre. toti §i iubitor de boieri, (...) [apoi] induntru a inceput insa board in ascunsul inimii lui viclene""). De acela§i topos ce evocA relevarea in timp a naturii malefice a tiranului prin coruperea virtutilor aparente tin §i unele portrete pe care cronistica autohtond le face lui Despot voda" sau domnului muntean Mihnea cel Rau. "$i cum apucd domnia, scrie letopisetul Cantacuzinesc despre ultimul, indatd se

8ACeasta te111ã este ilustrata prin analogii si comparatii si in discursul romanesc endogen asupra domnilor tiranici din secolul al XVI-lea. Astfel, Ilia Rams se comporta ca un "dine turbat", ca de

.altfeli $tefanita Rams sau loan Voda cel Cumplit, al casor "narav spurcat de tiara" se materializa prin comportamentul lor opresiv;Cronica lui Eftimie,inCronicile slavo-romdne din sec. XV-XVI, ed. revazutai completata de P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, P. 120 sau p. 122,3; Cronica lui Azarie,inCronicile slavo-romdne din sec. XY-XVI,p. 149, 4. 9 Cronica lui Eftimie,p. 121, 20-28. I°Ibidem,p. 118, 15-18; Grigore Ureche,Letopisepil Tani! Moldovei,p. 214.

II GrigoreUreche, Letopiseful Tani! Moldovei,p. 119;Cronica lui Azarie,p. 142-143.

www.dacoromanica.ro 88 Constantin DobrilA 6 dezbrAcA lupul de piiale de oaie,si-siastupd urechile ca aspida1i ca vasiliscul, iar arculsi-1incorddi gati sAgeti pentru a sageta si a fulgera".12 Aceast apect al contrastului intre virtutile aparentei esenta malefici a tiranului poate fi exploatat si prin prisma depersonalizArii si a transformärilor provocate individului de ascensiunea sa la putere. Dacd pentru antichitate. un exemplu elocvent ar fi de gasit in portretul regelui Creonu, pentru evul mediu crestin, din cauza prezentei conceptiei teologice despre esenta divinä a puterii, tema e mai putin documentate. Totusi, motivul recurent al dezumanizArii prin accesul la putere, ce valorizeazd unele viziuni istoriste manicheene si promoveaza imaginea exercitiului puterii ca un fapt diabolic, este exploatat echivoc si in discursul politic românesc medieval? in asociere cu cel al fricii pe care o inspird supusilor domnii romfini.Frica se opune iubirii,punând indiscutie modelul politiccrestin fundamentat pe preceptele altruismuluii tolerantei. Ea este in ultirra instantA o expresie a lipsei interiorizArii principiilor eticii crestine a puterii, lipsd ce duce la pervertirea raporturilor intre supusii monarh. De la impAratii romani persecutori la tiranii din orasele medievale italiene, necredinta este caracteristica fundamentald a imaginii tiranului in reprezentArile politice crestine. Ea este pilonul in jurul cdruia discursul asupra tiraniei articuleazA motivatiile comportamentelor tiranuluii confer& un sens diabolic strategiilor lui de dedublare si de deturnare a puterii. Necredinta reprezinta astfel cauza prima a disonantei intre ordine si putere ipermite explicarea dichotomica a originii, suportuluii sensului tiraniei prin contrastul intre rex imago Deii iyranus imago Luciferi. Necredinta altereazd virtutile exterioare ale domnului precum originea, educatia sau bogAtiai pune in discutie toate posibilele virtuti fizice sau sufletesti, devalorizându-le dupd logica excesului si a incoerentei criteriilor in sensul unei flagrante incompatibilitati intre actiunei suportul ei motivational. Necredinta, topos comun irnaginarului crestin al tiraniei, transpare de multe oriimplicit sauexplicitlaniveluldiscursului asupra comportamentelorsi atitudinilor domnilor. Astfel, Mihnea cel Räu este zugravit ca un profanator necredincios si un persecutor sangeros al clerului care îi confirmA maleficitatea in final "az:and in eresul Duhului Stint" si pierind "ca un al doilea Iulian calcAtoriu pentru inchinarea idolilor"15. in cazul imaginii lui ItiaRares, cum necredinta acestuia este perceputa de cronicari ca flagrantd, turcirea lui vine sä incununeze un destin usor de anticipat, judeand du/A comportamentele sale de domn tiranic, alienat de ai sAi si de sensul existentei sale: "a lasat toate, si domnia si pe mama impreunA cu fratiii tras de dorinta inselAciunilor turcesti a plecat (...) si s-a lepädat

12 Letopiseful Cantacuzinesc, In Cronicari munteni, vol. I, ed. Mihail Gregorian, Bucure$ti, 1961, p_ 93. Asupra acestui subiect, Diego Lanza, Le tyran et sonpublique, Paris, 1997, p. 227. 14 Gerhard Ritter, Machtstaat und Utopie: Vom Streitum die Damonie der Macht sell Machiavelli und Morus, MOnchen, Berlin, 1940. 15 Letopiseful Cantacuzinesc, p. 96. www.dacoromanica.ro 7 Imaginarul politic medieval 89

din propria lui dorinta de Christos §i a primit pe Diavol "16. Fara insä a fi acuzat explicit de erezie, §i unele relatari asupra lui Stefanita Rare§ afirma ca, in ciuda aparentului sat] zel ortodox, "ce cerea pravoslavia §i legea cre§tineasca nu tinea". In plus, cronicarul tine sa remarce prezenta in anturajul domnului a unor "hogi turci §i dintre cei chinuiti de demoni", precum §i a "curvelor turcoaice"I7. Fara a dezvolta aceasta tema dupa parabola biblica a sotiilor lui Solomon sau in sensul rolului malefic al consilierilor eretici, discursul asupra relei domnii a lui Stefanital Rare§ induce totu§i imaginea unui domn necredincios §i susceptibil de erezie, invocand in special precedentul fratelui sau. $i in cazul lui Despot Voda necredinta domnului pare sa fie in discursul endogen cauza principald a relei sale domnii. Acest domn este considerat un eretic "ce ura datinile cre§tine ortodoxe §i a adus cu ansul sfetnici de altä credinta, luterani, urati lui Dumnezeu, caci §i el insu§i era de accea§i credinta cu ei"i8. $i la nivelul memorieiistoriceimaginea acestui domn a ramas indisociabila de heterodoxia sa, iar aceasta asociere a fost exploatata in sensul imaginarului cre§tin al tiraniei. El a fost astfel perceput ca "un risipitor de lege ce nu numai ca calca obiceiurile tarii §i facea §i jafuri ce §i legea cu totul ramasese de batjocura"19. Joan Vocla cel Cumplit este descris de asemenea ca un "nedrept cinstitor in credinta, caci hulea chipurile dumnezeie§ti zugravite pe pereti §i pe icoane (...) s-a aratat ca moravori ca un al doilea Copronim, silea pe oameni sa munceasca in zilele de särbatoare §i duminicile. In plus, §i-a luat femeie in postul Pa§telui §i nu numai el ci §i pe altii i-a indemnat sa faca faradelegi insurfindu-se"20. Nici Iancu Sasul care era "de lege luteran, pravoslavia nu iubia" §i imediat dupa inscaunare §i-a aratat "toga nedumnezeirea §i ereticia" lui, faand multe "lucruri spurcate §i nedumnezeie§ti"21. Dintre toti cei §ase domnitori români din secolul al XVI-lea a caror imagine in unele cronici este susceptibila de-a fi asimilata reprezentarilor cre§tine ale tiraniei, doar lui Aron Voda i se atribuie tentativa de a se arata prevenitor cu divinitatea. Totu§i, descrierea gestului sat tardiv nu este in masura sa atenueze culorile sumbre cu care cronicarii au zugravit portretul acestui domn ci, din contra, sa insereze §i acest fapt in schema clasica a maleficitatii totale a tiranului: "dupa atatea rautati ce facuse, se apuca sa faca manastire in tarina Ie§ilor (...) ca sa nu-i fie cu osânda"22. 0 consecinta direct& a necredintei domnului in imaginarul tiraniei este persecutarea clerului §i a bisericilor. Gravitatea acestui act vine sa justifice o data in plus condamnarea domnului tiranic de catre divinitate. Astfel Mihnea cel Rau, pentru a se razbuna pe boierii rivali, "manastirea lor pe care o facusera ei pre raul

16 Cronica lui Macarie, in Cronicile slavo-romeine din sec. XV-XVI, p. 104, 27-30; Cronica lui Efiimie, p. 121, 14-19. 12 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, Bucurqti, 1987, p. 110. 18 Cronica lui Azarie, p. 142, 12-13. 19 Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 123. 20 Cronica lui Azarie, p. 149-150; Grigore Ureche, Letopiseful TariiMoldovei, p.141. 21 Grigore Ureche, Letopiseful Tamil Moldovei, p. 156. 22 lbidem, p. 168.

www.dacoromanica.ro 90 Constantin Dobrild 8

Bistritii den temelie o au rasipitsibiserica Sfintilor Apostoli care o zidise Neagoe (...) iar o au sfardmat (...) iar preotilor de prin satele lor tuturor le-au taiat nasurile spre batjocura Bisericiii sa ispiteai sä sfatuia sa arzA pe toti egumenii de pre la toate mAnAstirile"23. In ceea ce priveste descrierea persecutiilor lui Dias Rares, cronicarul Macarie, contemporan al acestui domn, spune cd "a prädat in chip varvar pe preoti0ipe rugdtori in toatA tami i-a umplut pe toti de lacrimi si de suspine"24 aci, scrie Eftimie, "pc preotii pe diaconi ii ura, pe alugdri Ii numea dusmani si diavoli"25. Nici din descrierile domniei lui Despot Vodd nu lipsesc referintele asupra persecutiilor impotriva Bisericii aci acest domn "pc calugarii mänästirele nu le iubea" si nu a ezitat "sd adune la dfinsul inselAtorul, vasele de argint si de aur sipietrele scumpei impodobite cu mArgaritare ale sfintelor icoane din toate mdndstirile si s-a impodobit pe sine. 0, vai de sdrAcia noastrd, s-a ardtat un al doilea Baltazar prin ndravuri si prin fapte ".26 De asemenea, imaginea lui loan Vodd cel Cumplit, asa cum s-a pastrat ea in cronistica romfineasa, evocd pe cea a unui tiran persecutor al bisericii, ale arui persecutii pot fi comparate Cu cele ale impdratilor iconoclasti. Acest al "doilea Copronim", nu ucide doar pe episcopul Romanului pentru a-i lua averea, ci "si pe calugari i-a certat cu multe nenorocirii s-a umplut temnitele de alugari legati si se goleau mAnästirile si le-au luat toate veniturile pe care le aveau pentru brand si vicleanul a adunat la sine toate averile lori alugarii erau alungati de peste tot ca o murdArie"27. Uneori puternica dimensiune etnia a crestinismului romdnesc medieval proiecteazaincadrelexenofobieicoordonatelereligioasealealetiraniei, ancordndu-le in discursul endogen din perspectiva alteritatiietnice. Alienarea tiranului de corpul social este nu doar o consecintA a necredintei ci, in unele cazuri, ea poate fi determinatd de maniera acestuia de raportare la "strAindtate". Astfel desi indigeni, Mihnea cel Rdu este prieten al ungurilor, fratii Rare§ sunt inconjurati de sfetnici turci, pe and alti domnitori "tiranici" precum Joan Vodd cel Cumplit, Iancu Sasul sau Despot Vodä sunt de origine strAind. Loc comun al imaginarului puterii, gestionarea defectuoasa a raporturilor cu strdinii se face intotdeauna in dauna corpului politic autohton siare puternice ecouri in ceea ce priveste identificarea tapului ispdsitor in situatii de criza. Pe aceastd componentA etnia se va construi in epoca modernd, ca o consecinta a rationalizarii raporturilor de putere, o imagine a tiranului cu puternice accente nationale sau rasiale. Pozitia controversatd a domnului tiranic in cadrul ampului politic il transformd pe acesta in inamic interior, insinuat in inima puterii, gata sa distruga unitatea naturald a comunitatii prin totala indiferentd fata de binelei destinul comunn.

23 Letopisetul Cantacuzinesc, p. 94. 24 Cronica lui Alacarie, p. 104, 6-7. 25 Cronica lui Eftimie, p. 119, 25-26. .Cronica lui Azarie, p. 143, 14-16. 27 Cronica lui Azarie, p. 149, 26-30. 28 Este sugestiva descrierea pe care Azarie o lasA despre asediul cetAtii Sucevei, undese refugiase Despot VoclA si mercenarii sAi: "0, minune, cine a mai vAzut si a mai auzit? Cetatea noastrA bAtutA de www.dacoromanica.ro 9 Imaginarul politic medieval 91

Consecinta a necredinteisia naturii corupte a monarhului "tiranic", alienarea acestuia de corpul social este exprimata la nivelul discursului printr-o serie de toposuri recurente definite in planul relatiilor intre tirani supusi. Ldcomia, cruzimea, falsitatea si promiscuitatea sexuald sunt deseori atribute inerente imaginii tiranului in reprezentarile politice crestine. Chiar dacO uneori una sau alta dintre aceste caracteristici ce descriu maleficitatea tiranului lipseste, iar lipsa ei este valorizatd in plan pozitiv prin aparitia unei virtuti, acea virtute este alteratA ireversibil de absenta criteriilor coerente de exprimare sau de instrumentalizarea unui viciu in folosul ei. De multe ori aceastä valorizare face parte dintr-o strategie discursivd, articulatd retoric in sensul exploatArii conflictului dintre aparenta si esenta, dupd o schema crestira potrivit cAreia lipsa manifestã a credintei alterereaza orice aka' virtute. Astfel loan vodA cel Cumplit este descris de cronicarul Azarie ca find "om foarte primejdios rOu si cu minte adâncA, elocventi invdtat in carti", iar Despot este recunoscut drept "om iscusit in rAzboaie"29. Eruditia si vitejia sunt cloud virtuti reversibile si ambivalente ce pot degenera spre alchimie si cruzime fOrd un consistent suport de credintA30. Relevante in acest sens sunt portretele pe care cronistica cre$tind le-a facut impdratilor lulian Apostatul sau Frederic al II-lea, portretein care vitejia e deturnatd spiv cruzime bestialk iar eruditia ii antreneazd pe cei doi intr-o deriva gnoseologica ce i-a alienat de sensul ontologiei crestine. LAcomia tiranului, temd frecventd in imaginarul crestinalputerii, ce exprima dichotomia dintre spirit si materie proiectata in cadrele raporturilor dintre sine si ceilalti, este prezentd in discurs de cele mai multe ori in combinatie cu toposuri asociate precum avaritia, nedreptatea, necinstea sau cu lipsa de moderatie. Fructalnecredintei,lAcomiareprezintdunuldintreprincipaleleviciiale domnitorilor romAni"tiranici". Ea se gland incontrast cufilantropiasi generozitatea de care orice bun monarh crestin ar trebui sa dea dovadd31. Ldcomia domnului pune in discutie sensul interesului comun intre tarai monarh i11 plaseazA pe acesta din urmA in pozitia ingratd de a gestiona un raport de putere instabil. LAcomia duce la istrumentalizarea cruzimii si a persecutiilor in folosul ei§i produce o polarizare economicd antagonic5 deloc stedind de altfel, chiar si in planul reprezentarilor, de dependeno tributarA a Tarilor Române fatA de Poartd. Astfel, Mihnea cel Rdu, prin cruzime WA toatd averea boierilor persecutati ca sd se

noi fdra de crutare ca sd sardine capul sarpelui care se incuibase in ea"; Cronica lui Azarie, p. 144, 32-33. 29 Cronica lui Azarie, p. 148, 34-35 si ibidem, p. 142, 3. 3° De altfel, in ceea ce priveste prima dintre aceste virtuti, dacd s-ar avea in vedere pdrerea lui Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae, cap. XVII)* precumi opiniile catorva calatori strdini referitoare la atitudinea românilor fatd de eruditie, atunci s-ar putea vorbi mai curand de o pseudovirtute. Pe de altd parte, opozitia eruditieratiundrevelatie, deloc strAind de paradigma izgonirii din rai si a aderii, a ramas timp de secole o problernd teologica fundamentald pentru gnoseologia crestind. 31 Pentru Bizant, Jean-Claude Chesnais, Pouvoir et contestation en Byzance (963-1210), Paris, 1990, p. 182 sq. www.dacoromanica.ro 92 Constantin Dobrild 10 imbogateasca"32. Lui Ilia Rare§ in gurd si pe limbd si mai ales in inima i se vedea numai pofta de a aduna bogatii si inselatorul a adunat multime mare de talanti, de argint si de auri trägea in toate chipurile cdtre sine"33. Fratele sau, Stefanita Rares, facea de asemenea ldcomie iasupreald"34, iar Despot Vodd nu doar a jefuit bisericile, ci a si aruncat asupra oamenilor dari grele si nu se indura de cei sdraci"35. Tot astfel, Ioan Voda cel Cumplit dacd se afla pe undeva aur se rdpezea si-1 aducea la dansul caci era robul aurului; a lipsit chiar pe ostasi de leafa 10 r"36 i vrandu sd ia agonisitu tuturora, nu cu alt mestesug, ci cu varsare de sange si din zi in zi izvodea feluri de munci noao"37.De asemenea, Iancu Sasul ldcomie de avutie nespusa avea pentru care pre multi a omorat. Mai apoi (...) de lacomie mare ce avea, trimise sa ia a zecea din boi din toata tara"38. Nici din portretul de tiran al lui Aron Voda nu lipseste motivul lacomiei, caci pe boieri pentru avutie Ii omorasi trimise in toatd tara sA ia de la tot omul un bou"39. Deseori unealta lAcomiei, cruzimea domnitorului, trimite in imaginarul crestinal tiranieila alte teme ce se circumscriu toposului antitezei monarh bun/tiran. Cruzimea domnitorului tiranic pune in discutie nu doar virtutea crestind a clementei, ci proiecteazd in plan sotheriologic dimensiunile melefice ale razbundrii siviolentei. Violenta este trasatura fundamentald a tiraniei si ea reprezinta punctul de reper in jurul caruia se articuleazd deseori discursul crestin asupra relei domnii. Expresie a aliendrii tiranului de la valorile crestine, a barbariei sau bestialitatii sale, violentai cruzimea sunt privite ca niste consecinte ale erezieii necredintei, ale conflictului intre ordinei puterea deturnata. Cruzimea tiranului dobandeste diverse justificari in expunerea narativd a cronicarilor, dar toate acestea lash' sa transpard aceeasi cauzalitate originard centrata pe ideea esentei corupte. Desi atribut al multor domni romani in discursul endogen, cruzimea asociata cu necredinta evoca in imaginarul crestinalputerii imaginea tiraniei de guvernamant. Inventivitatea morbidd a tiranului este caracteristica ce intotdeauna vine sa confirme diabolicitatea unei cruzimi care transcede cadrele accidentalului sau conjuncturalului. Astfel, Mihnea cel Rau prinse pe toti boiarii cei mai alesi si-i munci cu munci, cu multe munci si cumplite (...). Deci unora le-au tdiat nasurile ibuzele, pre altii i-au innecati pe altii i-au spanzurat."' $i nu doar asupra oamenilor se revdrsa furia distructivd a acestui domnitor, cii asupra constructiilor si a naturii, fapt sugestiv ce accentueazd imaginea ostilitatii manifeste pe care tiranul o opune tuturor formelor creatiei divine sau umane: in pizma le-au ars curtile si casele le-au risipit si marfastirea lor den temelie o au rasipit (...) Inca' si pomii i-au sfarmat ii-au

32Letopiseful Cantacuzinesc, p. 93. 33 Cronica lui Macarie, p. 104, 2-4. 34 Cronica lui Eftimie, p. 121, 36; cf. Grigore Ureche, Letopiseful Torii Moldovei,p. 110. 35 Cronica lui Azarie, p. 143, 11. 36 Cronica lui Azarie, p. 143, 22-23. 37 Grigore Ureche, Letopiseful Tema Moldovei, p. 149. 38Ibidem, p.141. 39 Ibidem, p. 163. 40Letopiseful Cantacuzinesc, p. 93. www.dacoromanica.ro 11 Imaginarul politic medieval 93 dezraddcinat."41 $i in scrierile cronicarilor moldoveni domnii tiranici dau dovadd de o diversificatd paletd de suplicii. Ilia§ Rare§ taie capul hatmanului sAu Petre Vartic, iar pe altii dintre boieri pe unii i-au orbit, altora le-au tdiat nasul, altii au fugit §i au pribegit"42. La rdndul sau, Stefanita Rare§ acest murdar uciga§ bdutor de sange (...) era aspru si chinuitor rdu, pe multi a omordt cu multe §i deosebite chinuri. De aceea era urat §i nesuferit tuturor pentru uciderile §i ndravul spurcat de fiarA §i toti deci au inceputsi-IpArdseascd ca de un §arpe cumplit. Pe multi i-a lipsit de ochi §i le-a tdiat nasurile §i urechile §i i-a aruncat in adAncurile apelor."" Cruzimea lui Despot Vodd este mai putin documentatd, de§i ea este afirmatd explicit de cronicarii moldoveni44. Nu acela§i lucru se poate spune despre portretul de tiran allui loan Vodd cel Cumplit, a cdrui fantezie diabolicd este evocatd de Azarie intr-o descriere de o deosebitä expresivitate: Ce au fost dupd aceea? A fost un nour intunecos si iri loc de pldaie s-a raspAndit sange, §i de la inceput rdcnea ca un leu sd Iingä sangele boierilor nevinovati. Cad avea ndrav de uciga§ §i sdngele i se pArea ca mustul cel mai dulce. Si unora le-a tdiat capetele §i le-a luat averile, (...) altora le-a jupuit pielea ca la berbeci, pe altii i-a sfArtecat in patru §i pe unii i-a ingropat de vii ca morti. De ce sä lungesc poveste? A näscocit multe §i cumplite rdutati §i chinuri ale oamenilor. $i munci inspdimfintAtoare cdci ciuta intotdeauna viclenii pline de istetimi rele."45 Pe ldnfd inventivitatea in materie de cruzime pe care i-au atribuit-o cronicarii lui loan Vodd cel Cumplit, Iancu Sasul, de§i are toate caracteristicile unui tiran in discursul unor surse autohtone, pare sd nu fi fost a§a de inovator. El ucidea doar pentru avutie", ca de altfel §i Aron VodA47, iar portretul lor de domni tiranici insista mai mult asupra altor atribute, precum avaritia sau promiscuitatea sexuald. Cadni generos de afirmare a alteritAtii, prin deviantd §i patologie, domeniul sexual a fost intotdeauna exploatat in discursul asupra celuilalt, a du§manului interior sau exterior, in spiritul unei constructii identitare dialectic fundamentate. in acest sens, promiscuitatea sexuald a domnului tiranic devine un loc comun in imaginarul relei puteri, venit sA confirme o datd in plus maleficitatea tiranului in toate atributele sale. Expresia excesului, a viciului §i a necredintei, curvia este caracteristica multor domnitori tiranici. Prin curvie §i violarea femeilor supu§ilor sAi, tiranul atinge in profunzime logica de perpetuare a grupului sal social §i transportA conflictul dintre el §i supu§i din registrul public in cel privat. Acest transfer de perspective il face pe tiran vulnerabil rAzbundrii, el sacrificfindu'-§i astfel corpul politic pe altarulviciilor corpului sdu carnal", desacralizdndu-§i, de

41Ibidem, p. 94. 42 Cronica lui Macarie,p. 104, 11-12;Cronica lui Eftimie,p. 119, 35-37. 43 Cronica luiEflimie, p. 121-122. 44 Cronica lui Azarie,p. 143, 20. 45 Cronica lui Azarie,p. 149, 14-21. 46 Grigore Ureche,Letopiseful Tarii Moldovei,p. 156. 47 Ibidem,p. 163. 48Asupra doctrinei celor dota corpuri ale suveranilor crestini, ErnstKantorovicz, Les deux corps du Roi,Paris, 1989, p.100-107. www.dacoromanica.ro 94 Constantin Dobrild 12 asemenea, intr-o viziune psihanaliticd, pozitia patriarhala prin practicarea unui act incestuos. Remarcabile in acest sens pentru gandirea politica romfineascd medievald sunt reflectiile lui Grigore Ureche in legaturd cu uciderea lui Steranita Rare§". Promiscuitateasexual&practicareavioluluisauaorgiilorsexulalesunt caracteristici constante ale imaginii multor monarhi tiranici. Astfel, Mihnea cel Rdu se culca cu toate jupdnesele §i fetele [boierilor] inaintea ochilor lor"50. Ilia§ Rare§ a trimis sd cumpere cu multe mii de asprii §i ducati de aur curve necurate turcoaice §i le-a adus la dfinsul apleandu-§i noaptea urechile §i inima spre ele. Fratele sdu $tefanitd, de§i aduce §i el curve turcoaice", cu timpul in memoria cronicarilor promiscuitatea sa sexuald capiitA un contur mai ferm: curvie nespusd era intrfinsul, nu rdbda de muieri cu barbati, nu era fecioarele nebatjocorite, nu jupdnesele boierilor sdi neasuprite."51 In schimb, nici Despot Vodd §i nici loan Vodd cel Cumplit nu par atin§i de acest viciu. Iancu Sasul insd era om curvariu peste samd, cd nu numa afar& ce nice de curtea sa nu se feria, a jupdnesele boierilor de la masa doamnii sale le scotea di le fdcea sild"52. Tot a§a §i Aron Vodd nu sa sdtura de curvie", incurajdnd spre acest viciu §i pe slujba§ii sai53. Fara a mai dezvolta alte teme ce se circumscriu imaginii tiranului in gandirea politica cre§tind, precum mitomania, sperjurul sau maleficitatea sfetnicilor, toposuri prezente §i in cazurile domnilor evocati mai sus, in cele ce urmeazd accentul va cddea asupra locurilor comune din discursul asupra mortii tiranului. Sub influentele curentului doctrinar privind sacralitatea puterii§irespectul datorat principilor cre§tini, cre§tinismul romfinesc dezvolta o teodicee fatalist& ce atribuie frecvent divinitatii eliminarea violened a tiranului. Totu§i, se poate vorbi de identificarea a cel putin trei viziuni principale conform cdrora tirania §i sfdr§itul violent al tiranului sunt interpretate §i explicate in logica unei filosofii a puterii ce-§i extrage sensul in mod dialectic exploatand conflictul arhetipal dintre bine §i rdu. Consideratd uneori drept pedeapsd divinA, tirania, ca de altfel§i suprimarea tiranului, urmeazd scenariul trasat de o teleologie politica cre§tind ce proiecteazd linear in viitor triumful binelui asupra rAului, al lui Dumnezeu asupra diavolului. A doua viziune exploateazd intr-o perspectivd ciclicd acela§i conflict dialectic, prezentându-1 de astd data drept rezultatul unei alternante intre bine §i rdu. In schimb, cea de-a treia viziune abandoneald analiza cadrelor filosofice ale puterii, incercdnd sa &eased' explicatiile §i sensul moralizator ale elimindrii tiranului in dinamica relatiilor din cfimpul politic, insistând asupra maleficiatii proliferdrii violentei in societate. In ceea ce prive§teilustrarea primei viziuni, relevant este discursul Letopisefului Cantacuzinesc asupra urcdrii pe tron a lui Mihnea cel Rdu ca pedeapsa

49 Grigore Ureche, Letopisetul Pith Moldovei, p. 111. 59 Letopisentl Cantacuzinesc, p. 83. 51 Cronica lui Eftimie, p. 119, 20-21; cf. Grigore Ureche, Letopisetul Tarn Moldovei, p.I 1 1. 52Grigore Ureche, Letopiseful Torii Moldovei, p. 156. 53 Ibidem, p. 163. www.dacoromanica.ro 13 Imaginarul politic medieval 95

pentru pAcatele boierilor54. in cea de-a doua viziune se pot incadra reflectiile lui Grigore Ureche in legatura cu succesiunea lui Aron Von dupd fericita domnie a lui Petru Schiopu: Ci norocu cel bun al tarii se schimbd, cA dupd noroc bun, iatA veni sirAu, ca cum ar fi de la Dumnezeu insemnat, dupä vreme buildi senin, sä vie vreme rea si tulburatA, dupà domnie bundi blandA, sA' vie cumplitA si amarA"." Cea de-a treia perspectivä este exprimata in reprezentArile ce evocA o patologie a relatiilor de putere. Aceastd patologie ce determinA aparitia, perpetuareasi reproducerea violenteieste determinatä de cauze politice obiective, precum dependenta de turci sau provocata de cauze naturale precurn spiritul moldovenilor. 0 sugestivd expunere a acestui ultim aspect se regaseste in lnveigitura celor mari ci puternici din letopisetul lui Grigore Ureche: Pre Moldova este acest obicei de pier far de numAr, far de judecatd, far de leac de vind, insAsi parAste, insäsi umple legea side acest noroc Moldova nu scapd cd mai multi santu de li iaste drag a vArsa sange nevinovat"56. AceastA ultimã viziunecriticd,cetinedealtfelde reprezentArile occidentalilor despre cauzele tiraniei in decorul politic romanesc, se va bucura de un loc mai important in discursul endogen abia spre sfarsitul secolului al XVII-lea. Para atunci determinismul religios va furniza o generoasd grad de interpretare a 'rdei domnii conformA teleologiei politice crestine. Acest lucru transpare in special din rolul pe care il are divinitatea la punerea in scenA a eliminArii tiranului. Moartea domnului tiranic, pedeapsd a ceruluii rezultat al dizgratiei divine, sanctioneazai condamnA prin violenta ei un comportament politic considerat diabolic, transportand spre un registru moralizant sfarsitul nefast exemplar al tiranului. Astfel, Despot Voda "gusta ceasca rusinoasd a unei morti nenorocite" dupd ce "s-a arAtat un al doilea Baltazar prin nAravurii fapte", iar Dumnezeu s-a indurat si a luat in seama. "ploaia de lacrimi a tuturor celor asupritii prAdati Fara dreptate "57. Peste Mihnea cel Rau veni "mania lui Dumnezeu" ipieri ca un adevdrat persecutor al Bisericii, find rAniti ucis de un boier "pre care trimise Dumnezeu cai pe sfantul mucenic Mercurie asupra paganului lulian, si ca pre sfeti Nestor de au ucis pre Liia cu ruga lui sfeti Dimitrie. Asai acest Dimitrie Iacsici, pentru ruga lui sfeti Nifon, au ränit si au omorat pe urfitul muncitor, pre Mihnea si stAtu ca Fineas in Tara medianului ovrei"58. $i uciderea lui StefAnitA Rare§ evocA scenariul clasic al tiranicidului in reprezentArile crestine, ea derulandu-se dupA o logicA in care asasinarea tiranului este expresia dorintei divine, expresie ce absolvd de pacatul omuciderii pe tiranoctoni59. Astfel acest domn "primqte rAsplatA vrednica a rAutatii sale (...) dupA ce au maniat judecata lui Dumnezeui justitia negrAitAi dreptatea multrAbdAtoare (...) fi ind incercat de mania cea dreapta a lui

54 Letopisetul Ccintacuzinesc, p. 93. 55 Grigore Ureche;Letopisetul Tarii Moldovei, p. 163. 56 lbidem, p. 134-135. " Cronica lui Azarie, p. 143-144. 58 Letopisetul Cantacuzinesc, p. 97. 59 Asupra tiranicidului in reprezentarile crestine, 0. Jaszi, J.D. Lewis, Against the Tyrant: the Tradition and Theory of Tyrannicide, Glencoe, 1957, p. 13-15.

www.dacoromanica.ro 96 Constantin Dobrild 14

Dumnezeu cea ard de fdtarnicie si neinduratd la podul de la Tutora"60. Uciderea lui Stefanita Rares trece la nivelul discursului cronicarilor ce-i sunt ostili ca o expresie a rdzbundrii divine infdptuitdi asumatd de intreaga comunitate politica, deplasfind astfel spre impersonal si abstract responsabilitatea crimei si culpabilitatea pdcatului omuciderii61. Aceeasi serie tematia, a mortii tiranului ca pedeapsd divinä, circumscrie si descrierea uciderii lui loan Vodd cel Cumplit. "0 vai tiranu162, a fost biruiti rusinat §i(...) si-a dat in chinuri sufletul sat' de ucigas" dupd ce a atras "blestemul asupra sai mania lui Dumnezeu a venit asupra Sffirsitul violent si nefast, ce vine sd incununeze in mod exemplar o viata dusd in slujba maleficului si a violentei, exprimd in imaginarul tiraniei forta justitiei divine ce tine sd regleze conturile cu tiranul atfit in plan teluric, cat si in cel eschatologic.Sidi-situ!nefericital domnului tiranicesteimplicit invocat in imaginarultiranieidrept proba supremd princaredivinitateaa sanctionat comportamentul tiranului, uneori chiar dupd scoaterea acestuia din domnie§i dincolo de granitele Orli sale. Executia lui lancu Sasul sau moartea lui Aron Vodd pot fi considerate in acest sens exemplare. Atunci and acest sfdrsit nefast este mai putin evident in registrul teluric, accentul se deplaseazd discret spre registrul eschatologic. Astfel este cazul lui Ilias Rares, al cdrui sfdrsit este exploatat din perspectiva convertirii sale la islam si inserat ulterior, la unii cronicari, intr-o traiectorie de viata ce-i demonstreazd maleficitatea dincolo de limitele religioase ale actului convertirii". Remarcabild in discursul endogen asupra tiraniei este maniera in care sultanul otoman, in calitate de sursd terestrd a puterii domnilor români, este recunoscut ca imparati uneori ca mediator al raporturilor de putere intre turd §i domn. Sultanul este uneori unealta prin care divinitatea Ii regleazd conturile cu domnul tiranic, mediind detronarea si uciderea acestuia, cum se relateazd in cazul lui loan Vodd cel Cumplit sau in cel al lui Iancu Sasul. Acest lucru nu este inamplator, deoarece multe dintre scrisorile boierilor de contestare a autoriatii opresive a domnilor romdni erau adresate sultanului65. Pe de altd parte, in scrierile cronicarilor este de mentionat prezenta unui discurs justificator ce este atribuit domnilor tiranici, prin care acestia Ii motiveazd domnia opresivd prin vicisitudinile dependentei politice fata de Poartd. In acest sens poate fiinvocat cazullui loan Vodd cel Cumplit, care adresdndu-se Ord aratd cd daa "au facut cuiva

6° Cronica lui Eftimie, p. 122; cf. Grigore Ureche, Letopiseful Tarii Moldovei, p. 112. 61 Hurmuzaki, 11/2, doc. CCLXIII, p. 288. 62 Termenul de tiran nu este prezent ca atare in textul slay al Cronicii lui Azarie, desi P.P. Panaitescu prefera folosirea JulIn Cronicile slavo romeine din sec. XV-XVI publicate de loan Bogdan, ed. P.P. Panaitescu, 1959, P. 149, 4 si 150, 30 cf. text slay. 63 Cronica lui Azarie, p. 149-150. 64 Grigore Ureche, Letopisepd Tara Moldovet, p. 110, Cronica lui Eflimie,p. 121, 12. 65 Spre exemplu, Documente turcefti privind istoria Romdniei, vol.I, ed. Mustafa Ali Mehmed, Bucuresti, 1976, doc. 53, p. 58-59 (privind justificarea uciderii lui Despot VodA) sau doc. 18, p. 28-29 (privind asasinarea lui Mircea Ciobanul). www.dacoromanica.ro 15 Imaginarul politic medieval 97

inaljosul tot pentru turci au facut, sä le intre in voie §i sA-i umple §i nu i-au putut sdtura"66. Tot astfel, Aron vodd, vAzand cã "tara scrajnea (...) gandi dupd toatd räutatea ce Meuse sd se curAteascd §i sa arate cd nu iaste den voia lui ce s-au lucratu ci iaste den sila turcilor"67. Acest discurs justificativ evocA un topos recurent in relatArile strdine despre Tarile Romane, conform cdruia tirania domnilor romani din perioada suzeranitatii otomane este o tiranie de import sau mai curfind de sistem. Arhetipul sultanului ca tiran, des exploatat in reprezentarile politice occidentale medievale, construit in special pe o alteritate religioasa, are ecou §i in gandirea politica romaneascA. AceastA viziune asupra tiraniei otomane extinse nu vine insd sd atenueze din duritatea culorilor in care cronistica zugrAve§te portretul domnului tiranic. Fara a utiliza explicit termenul de tiran, cronicarii romani ce au scris despre domnii din secolul al XVI-lea, prin analogii §i compargii sugestive, brodeaza la umbra unei retorici mai mult sau mai putin originale, imaginea dortmului fau dupd un §ablon clasic in ale cdrui formei continuturi se poate recunoa§te u§or portretul tiranului din imaginarul cre§tin al puterii. Astfel, chiar dacã la nivelul limbajului politic prezenta termenului de tiranie nu este documentatd pentru aceastA perioadd, studiul formelori mai ales analiza continuturilor descriptive relevd surprinzatoare similitudini intre reprezentärile cre§tine ale relei puteri atat in Occident, cat §i in 'raffle Romane. Aceste similitudini asupra reprezentdrii "relei puteri", ce transpar din discursul endogen, articulate la discursul exogen asupre tiraniei domnilor romani, permite detectarea unui imaginar comun spatiuluicre§tin,in ciuda traiectoriilor diferite pe care unele concepte preluate din antichitate le-au avut in limbajul politic romanesc sau occidental. In acest sens asimilarea temei tiraniei cu cea a "relei domnii" este justificatA in mAsura in care la nivelul discursului politic medieval cele cloud teme Ii extrag substanta din acelea§i toposuri comune §i impArtd§esc accea§i manierd de expresie a disonantelor dintre ordinea sacra a puterii politice §i punerea acesteia din urmd in scend.

FROM THE "BAD REIGN" TO TYRANNY. A STUDY OF THE MEDIEVAL POLITICAL IMAGINARY

Abstract

It is only towards the middle of the seventeenth century that the concept of tyrant, bequeathed by the Greco-Roman world of the Antiquity, penetrated the chroniclers' writings and the Romanian political language, as an attribute of the bad king. However, this late attestation does not put to question in a serious manner the assimilation of the political imaginary of the bad king with tyranny into the endogenous discourse of the previous centuries. Therefore, starting from an

66Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei, p. 142. 67 Ibidem, p. 167. www.dacoromanica.ro 98 Constantin Dobri Id 16 archetypology of political representations in the Christian medieval space, an attempt is made to demonstrate, by exploring the main topos of tyranny, the existence of similarities between the imaginary of the "bad king" and tyranny in the Romanian space, similarities that can argument to a certain point the assimilation of the two themes in the spirit of a convergence of the forms of expression,

www.dacoromanica.ro "LEGATURA" LUI MIHAI VITEAZUL $1 EFECTELE EI JURIDICE IN PRIMA JUMATATE A SECOLULUI AL XVII-LEA. 0 NOUA ABORDARE

VIOLETA BARBU

1. Redeschiderea dosarului problemei de istorie sociald cunoscutd de un secol in istoriografia noastrd sub numele de "legatura lui Mihai", adevarata problema "homericd" 1, ar pdrea o dovadd de prezumtie. Si mai mare ar fi aceastA bdnuiald din partea acelora care mai asteaptd aparitia documentului edificator2, care sa ldmureascd, simplui farà echivoc, unul dintre misterele istoriei noastre sociale, mister care Ii aruncd umbra si asupra figurii voievodului Mihai. In aceastd privintd, nu ducem totusi lipsA de documente noi, care, chiar dacA nu rezolvd problema in sensul dorit de istoriografia traditionald, circumscriu mai corect continutul normativ al expresiei "legatura lui Mihai". Dar nu aceastd noutate ne dà, credem, posibilitatea de a reface un model explicativ, ci schimbarea perspectivei de analizA. Cu sigurantd cd, in mai mare mdsurd deat documentele cu caracter politico-diplomatic, actele normative fac parte si trebuie situate intr-o serialitate care le defineste functiai statutuL Actele de naturd juridia inregistreazd practici deja existente, creeazd la rândul lor practici, infra in conflict cu acestea,le cenzureazd sau le asimileazd intr-o dinamicd pe care o putem intelege sau cel putin interoga intr-o manierd noud, punând la contributie metoda pragmaticii. Ultima vArstd metodologicd a antropologiei juridice, pragmatica este mai intfii o analiza a practicilor in relatie cu normele, pornind de la doud concepte fundamentale care le produc: acordul (conventie sau contract) actorilor sociali ilegitimitatea3. De

Florin Constantiniu,lobágia in istoriografia romeineascii,inSMIM, t. X, 1983, P. 93. 2 2inacest sens, textul devenit clasic al lui Michel de Certeau,L 'operation historique, in Faire l'histoire. Nouveau problèmes,ed. Jacques Le Goff §i Pierre Nora, Gallimard, 1974, p. 49: "On partait de traces (manuscrits, pieces rares etc.) en nombre limitéet ils'agissait d'eponger toute leur diversité de l'unifier en une comprehension cohdrente. Mais la valeur de cette totalisation inductive dependait donc de la quantité d'information accumulde. Elle vacillait lorsque sa base documentaire était compromise par les rdcoltes rapportées de nouvelles investigations"; G. Thuillier, J. Tulard,La méthode en histoire,Paris, 1986, p. 145-168; in studiul sau asupralegaturii lui Mihai,Constantin Giurescu era sceptic in privinta posibilitatii de a schimba concluziile sale, chiar cu sprijinul unor documentenoi, Vechimea rumániei in Tara Romcineascäi Leglitura lui MihaiViteazul, in Studii de istorie sociala,Bucurqti, 1943, P. 51. 3 Elemente ale unei pragmatici a istoriei se regasesc in P. Bourdieu,Esquisse d'une théorie de la pratique, précédee de trois etudes d'éthnologie kabyle,Geneve, 1972; Luc Boltanski,L'amour el la

"Revista istorica", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 99110, 2002 100 Violeta Barbu 2

aceea, vom spune impreund cu Michel Foucauld cä identitAtile §i legdturile sociale nu au o naturd, ci numai manifestdri in act (usages). Pe de aka parte, pragmatica discursului, deci transferul practicilor in discursul izvoarelor de istorie sociald §i juridicd, care ne permit sd le sesizAm, presupune recunoaterea atat a unor enunturi subiective (al cdror subiect, autor II cunoa§tem), cat §i a unor enunturi colective4. Acestea din urrnd, preluate §i difuzate de o varietate de actori sociali sunt de naturd politico-constitutionalà sau juridicA, adicd au puterea sd producd o reconfigurare a campului social 4i "forme noi de putere"5. 2. Din aceastd perspectivA a manifestdrii in act, am considerat cd este legitim sã ne intrebdm din nou ce este "legdtura lui Mihai": spre deosebire de cei care vazuserd in ea ins4i "actul de infiintare a 4erbiei" sau de recunoa§tere a ei6, Constantin Giurescu o considerase "o mAsurd cu caracter fiscal", care urmArea stabilizareai lArgirea bazei de impozitare cu scopul procurArii de lichiddti pentru sustinerea campaniilor militare7. Cu toate cd este primul alatuitor al dosarului documentar al problemei, istoricul Ii concentreald analiza naturii "legaturii lui Mihai" pe geneza ei, pusd in termenii cauzAefect. Perspectiva deschisd de C. Giurescu ar merita cu prisosinta a fi reactualizatd in lumina noilor cercetAri privitoare la impactul fiscalitAtii asupra agriculturii in economia otomanA8 ia

justice comme compétences. Trois essais de sociologie de l'action, Paris, 1990, p. 37-53; Thomas Kuhen, Law, Family and Women. Toward a legal Anthropology of Renaissance Italy, Chicago, 1991; B. Lepetit si J. Revel, L 'experimentation contre l'arbitraire, Paris, 1992, p. 261-265; Les formes de l'experience. Une autre histoire sociale, ed. Bernard Lepetit, Paris, 1995. 4 Despre aceste formule care traverseaza gandirea politico-juridica a evului mediu, dupa ce numele emitatorului s-a pierdut in memoria colectiva, Alain Boureau, "Quod omnes tangit": De la tangence des univers de croyence a la fondation simantique de la norme juridique médievale, in "Le gre des langues", 1990, nr.1, p. 154-160; idem, La competence inductive, in Les formes de l'experience, p. 35. 5 A. Boureau, op. cit., p. 160. 6 N.Balcescu,Despre stareasocialdamuncitorilor plugari,inPatrustudiiistorice, ed. P.P. Panaitescu, 1943, p. 56; A.D. Xenopol, Istoria Romdnilor din Dacia Traiand, ed. a III-a, Bucuresti, f. a., vol. VI, p. 130; R. Rosetti, Pdmeintul, sateniiCistapcinii, Bucuresti, 1907, passim; N. lorga, lstoria lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1935, 1, p. 181; idem, Constateiri cu privire la viafa agrara a romdnilor, Bucuresti, 1908, p. 28-32;St. Longinescu, Afezdmeintulfilegatura lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1919. 7 C. Giurescu, op. cit., p. 62-64; la cauze fiscale se refera si George Bratianu in Servage de la glebe et regime fiscal. Essai d'histoire comparée roumaine, slave et byzantine, in Etudes byzantines d'histoire économique et sociale, Paris, 1938. 8 Excedentul produs de agricultura taraneasca libera a fost preluat de stat nu sub forma produselor, ci a fiscalitatii de stat; acesta ii reduce astfel dimensiunea politica la una preponderent fiscalk Bruce McGowan, Economic Life in Ottoman Europe: Taxation, Trade and the Struggle for Land 1600-1800, Cambridge, 1981; David Seddon, A New Paradigm for the Analysis of Agrarian Relations in the Middle East, in "Current Sociology", t. XXXVIII, 1987, p. 1-65; Huri Islamoglu- Inan, Les paysans, le marché et l'Etat en Anatolie au XVIe siecle, in "Annales ESC", 1988, nr. 5, p. 1025-1043. www.dacoromanica.ro 3 Legatura" lui Mihai Viteazulefecte juridice 101

mutatiilor provocate de aparitia economiei monetare in tdrile romdne la cumpana secolelor XVI-XVII9. Dupd ce, in monografia dedicatd lui Mihai Viteazul in 1936, admisese concluziile lui Giurescum, in studiul despre dreptul de strAmutare, P.P. Panaitescu i§i modified modelul explicativ: "legAtura lui Mihai" este o politica sociald care consfinte§te abolirea dreptului anterior de stramutare, atfit al rumdnilor, cat §i al oamenilor cu invoiald (cultivatorii liberi)", categorie a cdrei existentd fusese demonstratd de LC. Filitti12. Ea nu are un caracter fiscal, ci unul economic: "ridicarea boierimii care devine negutatoare de grfiu" §i deci interesatä sa obtind, cum ar fi spus Marx, un plusprodus. De§i ambele abordäri, ca §i cele care le sunt subsumate", sunt orientate de acelea§i documente, adied de cele posterioare domniei lui Mihai Viteazul, ele nu au invocat configuratia sistemelor normative ale epocii. 0 pozitie sinteticd ce ar trebui mentionata aici este cea a lui Florin Constantiniu, ultimul cerceator care a reluat dosarul problemei, in cadrul temei vaste a "iobagier, dintr-o tripld perspectiva braudeliand, "evenimentiald, conjuncturald, structuralr". Existd, potrivit opiniei lui Florin Constantiniu, o configuratie de cauze care a dus la "legatura lui Mihai": cauze structurale (procesul de deposedare de pamAnt a tdranimii libere la sfar§itul secolului al XVI-Iea), cauze conjuncturale §i cauze evenimentiale (interesele domnieiinraport cuconstituirea domeniuluifunciar,intereseleboierimii preocupate sa asigure forta de muncd stabild necesard exploatarii pdmAntului, premise consolidate de alti factori, cum ar fi dislocArile de populatie provocate de

9 Bogdan Murgescu, Circulafia monetarci in prile romcine in secolul al XVI-lea, Bucuresti, 1996, p. 272-274 ; inlocuirea darii in produse prin care rumanii dobandeau dreptul de a se stramuta si chiar de a se judeci (galeata de iesire) cu rascumpararea in bani este un factor nou care Inca nu a fost pus in conexiune cu "legatura lui Mihai". i° P.P. Panaitescu, Mircea cel Batrcin, Bucuresti, 1936, p. 94-95. " P.P. Panaitescu, Dreptul de strdmutare al feiranilor in Tarile Romeine (plina la mijlocul secolului al XVH-lea), in SMIM, t.I, 1956, p. 63-122 ; din cele patru documente pe care se bizuie ceea ce P.P. Panaitescu numeste "lamurirea definitiva" a problemei, documentul din 5 august 1628, privitor la incercarea nereusita de a se judeci a rumanilor de pe mosia din Balteni a marelui vornic Hrizea, nu se refera deloc la abolirea libertatii romitnilor de a se putea elibera in perioada de dupa domnia lui Mihnea voda, ci la suprimarea probei "lege peste lege" cu 48 de juratori. 12 I.C. Filitti, Oameni dependenfii cultivatori liberi in Princtpatele romcine in secolele XV-XVII, in AAR., Mem. Sect. 1st., s. III, t. XIII, 1933, p. 370-375; idem, Despre "legatura" lui Mihai Viteazul in "Revista istorica romdna", t. II, 1932, p. 221-231 ; idem. Proprietatea solului in principatele romeine pang' la 1864,in Opere alese, ed. Georgeta Penelea, Bucuresti, 1985, p. 197-423. 13 0 sinteza a acestora la $tefan Stefanescu, L'evolution de l'asservissement des paysans de Valachie jusqu'aux reformes de Constantin Mavrocordat, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. VIII, 1969, nr. 3, 491-499; Stefan Stafanescu, Damaschin Mioc, Tiircinimea din Tara Romaneacti fi Moldova in veacul al XVII-lea, in "Revista de istorie",t. XXXII, 1979, nr.12, p. 2285-2301; Stefan Stefanescu, Damaschin Mioc, Pránimea din Principatele Romeine in secolele XIV-XVI. Privire sintetica, in SMIM, XI, 1992, p. 9-20. 14 Florin Constantiniu, Iobligia in istoriografia romdneasca, in SMIM, 1983, X, p. 78, unde se trimite la un studiu manuscris intitulat Preinimea aservird din Tara Româneascii de la legcltura lui Mihai Viteazul la reformele lui C. Mavrocordat.

www.dacoromanica.ro 102 Violeta Barbu 4 invazia otomand, dificultätile vistieriei de a asigura incasarea regulata a ddrilor, perspectiva contestatiilor intre sal:di-di de rumfini pentru revendicarea celor fugiti, ascendentul dobfindit de marea boierime asupra domnului in urrna tratatului din 1595 cu Sigismund Bathory)15. 3. Diversele straturi de sens pe care arheologia lingvisticd le poate degaja in evolutia si utilizarea in discurs a enuntului de care ne ocupdm nu pot fi reperate aicfintArite cleat cu "mijloace endogene", produse de contextele variabile in care diversii actori socialiIIinvocd. Documentele interne ale domniei lui Mihai Viteazul, dupd cum stim, nu pomenesc, nici mdcar aluziv, o mdsuril normativd cat de cat comparabild cu ceea ce ulterior a fost invocat ca find "tocmeala lui Mihai". Dacd vom lua ca element de comparatie formularea din hrisovul lui Radu Mihnea din 24 aprilie 1613 ca unica tentativd cunoscutd noua de redare a continutului "legaturii"16, intr-un singur document pdstrat in original, datat 4 mai 1596, la numai cloud sdpamâni de la emiterea asezämdntului destinat organizárii vietii monastice (13 aprilie 1596),se recurge la o expresie comund cu cea din hrisovul lui Radu Mihnea: "vecini in veci"17. Asupra sensului cuvfintului "legaturd" si a echivalentelor sale slavone s-a oprit C. Giurescu. El a observat primul cã cele dintfii atestäri (24 aprilie 1613 hrisovul lui Radu Mihnea si cloud zapise din 12 mai 1614)18 intrebuinteazd termenul de intocmealci, tocmire (takmajenie), iar toate cele posterioare se fixeald asupra termenului de "legaturd" (svezaniia), "avdndu-se in vedere efectele ei", crede C. Giurescu, punfindu-I in relatie cu verbul "a lega" (de pdmfint)19. Cum s-a produs alunecareai restrfingerea de sens pomenitd de C. Giurescu si P.P. Panaitescu? De fapt, sensul general de bald din limba veche al cuvantului "legaturd" este cel de "obligatie, obicei"20, asa ink ea comutd integral cu "asezAmant, tocmeald". Asa stau Inca lucrurile la 1620, and, in mod exceptional, aldturarea celor doi termeni tocmealei/legeiturci intr-un document al lui Gavril Movild21 (tamejeniei svezanie) cu referire la asezamantul lui Mihai voievod poate fi pusd in legatura cu o sintagmã verbald din hrisovul lui Mihai Viteazul privitor la organizarea mändstireascd din

15 FL Constantiniu, art. cit., p. 77. 16 Traducerea lui P.P. Panaitescu, Dreptul de strcimutare, p. 94: "care pe unde va fi, sA fie vecin in veCi". 17 DRH, vol. XI, nr. 165, p. 211. 18 C. Giurescu, op. cit., p. 71-74. 19 P.P. Panaitescu subscrie acestei interpretAri: «Socotim cA numele dat acesteui asezArnant domnesc, "legatura", slavoneste "svezanie", care InseamnA legare, InlAntuire, indicA obiectul sAu, legarea de glie», Dreptul de strämutare in tarile romiine, p. 96 ; cf. Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenico-greco- latinum, Vindobonae, 1862-1863, sv. thveazu "vinculum"; Mardarie Cozianul, Lexicon slavo- romdnesc, ed. Grigore Cretu, Bucuresti, 1900, sv. sveazanu "legal". 20 DLR, s. v. legalura. 21 "§i i-au apucat intocmeala si legatura lui Mihai voievod ", 8 iunie, 1620, C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 76. www.dacoromanica.ro 5 Legatura" lui Mihai Viteazulefecte juridice 103

13 aprilie 159622: "am tocmit 5i am legat", unde ultimul verb indica intdrirea prin invocarea autoritätii (peceti, martori, blestem). Prin urmare, primele contexte semantice inregistrate in documentele din perioada 1613-1620 5i distributia termenului "legaturd" ne alduzesc mai degrabd cdtre circumscrierea sensului de "obicei intdrit". Urmfind principiul cronologic, completa substituire ulterioard a termenilor takmeijenie cu svezanie §ia lui tocmealli cu legaturd ar trebui sd corespunda unei evolutii semantice care se indeparteazd de sensul primar, originar, 5i care acumuleazd trdsdturi noi, capdtate in procesul utilizdrii in practica juridicd, de cdtre diferiti actori sociali (domnia, Biserica, boierii, rumfinii).i nu numai atat. SA' nu uitdm distorsiunile, straturilede sens, alunecdrile, contamindrile, de care este rdspunzAtoare memoria colectivd23; in al cdrei tipar un enunt colectiv este silit sä curgd deindatd ce intrune5te consens social. 0 astfel de alunecare rdzbate dintr-o curioasd forrnulare aflatd intr-un act tarziu din 20 mai 1659. Marele logofdt Preda Brincoveanu, ispravnic al scaunului Craiovei, Ii intdre5te egumenului mdndstirii Cdluiu pe rumanii din Rdbegi24, care pretindeau cã sunt oameni slobozi. Dovada produsd in instantd de egumenul de la Cdluiu este "hrisovul mAndstirii de cumpArdtoare 5i de legdtura lui Mihai voievod, cum cd i-au apucat 5i legAtura lui Mihai voievod acolo in sat"25. Potrivit exprimdrii din acest document, s-ar putea intelege Ca hrisovul stipula chiar, in chip explicit, cd rumanii se aflau sub incidenta "legaturii" in momentul in care mdnAstirea a intrat in posesia satului Rabegi. In fata ispravnicului, egumenul trebuie sd fi citit de fapt actul de danie din 7 iunie 159526, prin care fratii Buze5ti cumpard ocinile Rabegilor 5i le ddruiesc ctitoriei lor de la ailuiu. Evident, documentul nu face nici o referire la "legatura lui Mihai"i a-1 interpreta, prin conjecturare cu ceea ce afirmd in actul din 1659, ca pe un element post-quem in incercarea de a data "legatura" ar insemna un abuz. Se poate deduce totu5i cä, dupd mai bine de o jumdtate de secol, persoana voievodului Mihai cai hrisoavele emise in numele lui erau automat puse in legaturd cu a5ezAmAntul care ii poarta numele. 4. Imediat ce proiectam posteritatea juridied sau, mai corect spus, punerea in act (1 'usage) a acestei "legturi a lui Mihai" in sistemul general normativ (juridico-administrativ), nu se poate sä nu observdm ateva particularitati care ii conferd un caracter particular, adicd transgresiv 5i inovator. Pornind apdar pe calea deschisd, in memoria documentelor, de insd5i sintagma care o define5te, "legdtura lui Mihai" apartine, din punctul de vedere al genezei sale, sferei dreptului domnesc. Istoricii dreptului romfinesc sunt de acord in a atribui domnului in pile romAne pe toatd perioada lung a Vechiului Regim, aldturi de o nelimitatd 5i indistinctd competenta juridico-administrativA specified modelului monarhiei patriarhale-

22DRH, B, XI, nr. 160, p. 205-206. 23 Paul Ricoeur, Mémoire, oubli, pardon, Cerf, 2000,P. 45-68. 24 Cf. Reibefti in regestul publicat de C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 117-118. 25 Ibidem, p. 118. 26 DRH,B, XI, p. 162-163.

www.dacoromanica.ro 104 Violeta Barbu 6 funciare27, §i o Iimitatä putere legislativa. DacA la acest nivel lucrurile stau mai clar, confuzia incepe sa domneascd de indatd ce admitem, impreund cu Valentin Georgescu, cd justitia administratA de domn posedA caracter viager, cu alte cuvinte nu transcende §i nu supravietuiqte persoanei fizice a domnului infunctie. Caracterul de fictiune abstractA al normei de drept se construiqte pe consensul corpului politic care ii asigurd perpetuareai eficienta juridicA. Din acest punct de vedere este legitim sa afirmAm cã norma de drept ca imanentä persoanei domnului se cristalizeaza de abia in secoul al XVIII-lea §i nu depinde de aparitia dreptului scris la jumdtatea secolului al XVII-lea. Lipsa de autoritate a lucrului judecat §i redeschiderea proceselor de la o domnie la alta sau chiar in timpul aceleia§i domnii sunt un argument temeinic in sprijinul caracterului viager al justitiei administrate de principei se constituie, in mod esential, ca o consecinta a principiului domnul "legea insufletite" lex animata, nomos empsichos. Pe de altA parte, ceea ce autorii tratatului de istorie a dreptului romfinesc numesc "dreptul domnesc" se referd la competenta domnului: 1) de a emite asezdminte, tocmeli sau legdturi, 2) de a omologa, prin sanctiunea autoritAtii, dreptul cutumiar transformandu-I in drept pozitiv28. Actele domne§ti cu caracter normativ sau de cenzurd (a§ezdminte, tocmeli, legaturi) devin drept pozitiv, nu numai prin "receptarea" lor de cdtre domnii succesivi, ci §i prin acordul intregului corp social. Practica aratä de asemenea cä introducerea obiceiurilor de natura impunerilor fiscale era evitatd in general de domnii din secolele al XVI-lea §i al XVII-1ea, de frica unei damnatio memoriae vezi de pildd cazullui Petru $chiopu129 dar abrogarea unor obiceiuri "considerate relei ddunAtoare" rarndnea o prerogativä normativd de care unii domni au facut uz in aceastä perioadd (apelând la dreptul bizantin de cenzurd). 5.Dintre cele12 asemenea acte constitutionale,majoritatea(8) privitoare la materia ecleziastick "legAtura lui Mihai" este singura normA de drept pozitiv cu caracter inovator, flinda i§i asumd misiunea de a institui o noud ordine sociald". "LegAtura lui Mihai" este a§adar o exceptie in toate componentele sale. Din moment ce administrarea justitiei are un caracter viager, cum este posibil ca o "tocmeald" cum este cea a lui Mihai, pe care nici un document ulterior nu o

27 Modelul propus de Max Weber in Sociologie du droit, Paris, 1986,p. 191: administrarea patriarhala a justitiei e o cAutare a unor principii materiale care sA regleze ordinea socialA, aceste principii putand fi politice, utilitarei etice ; administratia si justitia sunt contopite, jurisdictia land forma justitiei; cf. cu situatia administrArii justitiei in epoca postcarolingiana, cfind conflictele se reglau in Franta nu in tribunale, cu criterii juridice obiective, ci prin arbitrii oficial alesi, al cAror scop nu era judecata potrivit unei anume legi, ci o solutie care sA dezamorseze un conflict exploziv real sau potential, v. Patrick J. Geary, Vivre en conga darts une France sans état: typologie des mécanismes de regiments des conflits 1050-1200, "Annales ESC",t.5,1986,p.1107-1133 ;F.Chette, Suum Cuique Tribuere, "French Historical Studies", t. VI, 1970, p. 217-299. 28 Istoria dreptului romcinesc, vol. I, ed. Vladimir Hanga, Bucuresti, 1980,p. 253. 29 D. Barbu, Bizant cotra Bizant, Bucuresti, 2001,p. 48-70. 30Ibidem, p. 40-41. www.dacoromanica.ro 7 Legatura" lui Mihai Viteazulefecte juridice 105

situeaza intr-un act juridic precis care sa poata fi invocat, sa aparA ca norma de drept, la 12 ani dupa moartea domnului si sä se mentina in vigoare aproape un secol, adica pana in epoca lui Constantin Brancoveanu? Ce anume o face sa intruneasca consensualitatei legitimitatea tuturor actorilor sociali, persoane fizice si juridice (domni, boierime, manastiri, rumani)? Cum se constituie aceasta consensualitate? Care a fost epoca ei de maxima eficienta juridica? Pentru a raspunde la aceste intrebari, e necesar sa disociem intre punerea in act a enuntului normativ de Care subiectul emitent (Mihai Viteazul) sipracticile pe care le genereaza si reglementeaza in timp, adica intr-o epoca cand norma cunoscuta sub numele de "legatura lui Mihai" devine un enunt colectiv. Ca urmare a acestei disocieri, am plecat de la premiza prezumtiei de coerenta a celor care au cautat sa desluseasca misterul problemei, cautand in dosarul ei numai elementele (enunturi, decizii) care puteau sa o confirme. in randurile de fata ne vom opri numai asupra acestei perioade posterioare domniei lui Mihai Viteazul, and tocmeala care decurgea dintr-o prerogativa a dreptului domnesc se transforma in enunt colectiv. 6. in momentul aparitiei studiului sau, Constantin Giurescu identificase 80 de documente situate in intervalul 1613-1709 care mentioneaza legatura lui Mihai, la care am putea adauga astazi, intr-un bilant tot provizoriu, un numar de peste alte 20, majoritatea din vremea domniei lui Matei Basarab, depistate in procesul de editare a documentelor interne ale acestei domnii31. Am supus aceasta . unitate seriala relativ omogena de documente administrative la o analiza cantitativa extinsa pe o perioada lunga, de aproximativ un secol, spre a face cu putinta sesizarea eventualele rupturi si abateri semnificative32, ele insele semne ce indica prezenta unui element nou fata de tentativele de pana acum de a fauri un model explicativ. Acest factor se nume§te schimbare. Desi bazate pe documente din tot veacul al XVII-lea, atat modelul liniar fiscal ori social (Giurescu-Panaitescu- Filitti), de tip cauza-efect, cati modelul conjunctural (Fl. Constantiniu) fuseserã concepute ca niste modele statice pe baza unui nucleu de elemente acumulate din perioade diferite. Cum era de asteptat, din punctul de vedere formal al emitentilor, 91% din documente sunt acte domnesti; celelalte sunt emise fie de marele ban al Craiovei (4), fie sunt ravase de adeverire ale unor boieri juratori (5). Deindata ce proiectam aceste date pe axa cronologica, se constata un fapt surprinzator: in prima perioada,

31 Ex. gr. 30 aprilie 1633, DRH, XXIV, p. 61; 25 aprilie 1634, XXIV, p. 325; 26 aprilie 1634, XXXIV, p. 325-326; 12 iunie 1634, XXXIV, p. 396-397; 11 martie 1636, ANIC, Colectia Ionascu 1/48; 19 aprilie 1636, AN1C, M-rea Tismana XCVII/16; 30 decembrie 1645, XXX, p. 389-390; 31 mai 1646, ANIC, Doc. 1st. CCCLXXII/134; 15 ianuarie 1647, XXXII, p. 27-28; 12 iunie 1647, XXXII, p. 184-185; 13 ianuarie 1650, ANIC, M-rea Campulung LX1/19; 18 martie 1650, ANIC, ms. 127, f. 234; 2 februarie 1653, DJAN Dolj, Col. Doc. CCCXLI/10 etc. 32 G. Duby, Histoire quantitative ou histoire serielle, in Cahiers Vilfredo Pareto, Genua, 1968, p. 125-130; Francois Furet, Le quantitatif dans l'histoire, in Faire de I 'histoire, ed. Jacques Le Goff si Pierre Nora, Paris, 1974, vol. I, p. 69-92.

www.dacoromanica.ro 106 Violeta Barbu 8

1613-1620, cuprinsd intre recunogterea de cdtre RaduMihnea a normei "legaturii" §i pand la prima atestare a acesteia in forma slava "svezanie" in domnia luiGavril Movild (8 iunie 1620), se afld plasate cele mai multe documentein care fie direct, fie indirect, emitenti privati, altii deck domnia, invocd legdtura lui Mihai33. Coroboratd cu indecizia terminologicd, aceastd observatie ne conduce spre concluzia ca fazei de cristalizare ii este caracteristia o slabd asumare de cdtre domnie a acestei norme de drept pozitiv, compensatd de consensul cu care ceilalti actori sociali (boierimea, ruradnii, egumenii) invocd "legatura lui Mihai" pentru a-sisustine drepturile; gadar de fapt, tara "pune legea" pe care domnul "o spune34. Din acest punct al analizei, decuparea datelor in subsisteme vine aproape de la sine §i nu e greu de vdzut cd o constantA strdbate intreaga serie §i ea este data de rdspunsulla intrebarea "eine apeleazd la aceastd norma?": rumAnii sunt principalul actor social pentru care "legAtura lui Mihai" reprezina una din formuldrile normative ale statutului social de aservire, ei o invocd cel mai frecvent (82%) in procese in care cer judecirea: tam "pune legea". Pe de altd parte, distributia documentelor pe subserii corespunzatoare domniilor scoate la iveald proportia covfir§itoare (43%) a actelor din epoca lui MateiBasarabcarementioneazd"legaturaluiMihai".AceastAcre§tere spectaculoasA este insotitd de cdteva elemente noi care o fac §i mai interesantA. Unul din acestea este practica utilizArii sintagmei "rumfini de tra4ie §i de legaturd" nu in litigii de proprietate sau in cereri de rascumparare, ci in acte de vfinzarei de hotdrnicie35, ceea ce denotA relevanta sociald a gezdmantului. Un alt element de noutate este intoarcerea "legaturii lui Mihai" in sfera dreptului pozitiv, domnesc, nu numai sub aspect cantitativ, ci mai ales sub aspectul creativitätii procedurale. In tentativa sa de a rationaliza administrarea justitiei, domnul recurge frecvent la invocarea "legaturii" in procedura probatorie, chiar dacd partile aflate in litigiu nu-siintemeiazd revendicdrile pe ea, cum se intfimplase cu regularitate pAnd atunci. A§a este cazul cu pricina rumdnilor din Valea Matdului (judetul MuFel) din 28 aprilie §i 14 august <1646>36, actul din 20 septembrie 1649, privitor la rumdnii mdndstirii Plumbuita, revendicati de Radu Mihalcea, mare comis", actul din 18 martie 165038. Cu alte cuvinte, domnul este, de data aceasta, cel care "pune legea", altfel decdt o fkuse inaintgul sdu Radu Mihnea. Pentrua utiliza un termen weberian, domnul Radu Mihnea "descoperise" legea: "domnia meaam autat §i am

33Documentele din 12 mai 1614, 12 decembrie 1616, Giurescu, op. cit.,p. 73-74 ; 14 august 1619, 22 aprilie 1620, DIR, Seria B, sec. XVII, vol. II, p. 404, 503-504. 34Daniel Barbu, Bizant contra Bizant, p. 40-41. 354 iunie 1645, DRH, B, XXX, p. 229 ; 15 iunie 1647, DRH, B, XXXII,p. 197-203. 36C. Giurescu, Vechirnea rumániei, p. 95-98. 37lbidern, p. 102-103. 38Marcel-Dumitru Chick Silvia Vatafu-Gaitan, Melentina Bazgan, Catalogul documentelorTeirii Romeinesti din Arhivele Nationale, vol. VII, Bucuresti, 1999,p. 39; ANIC, ms. 127, f. 234. www.dacoromanica.ro 9 Legeitura" lui Mihai Viteazulefecte juridice 107

adeverit foarte bine"39, spune el in hrisovul din 1613. Matei Basarab investeste norma de drept pozitiv cu autoritatea constrfingerii juridice, chiar dacd ea imbracd mai degrabA forma unei degraddri civile; rumânii care pierd procesul lor cu mAnAstirea care-i stApaneste din mosi strdmosi si din legAtura lui Mihai sunt amenintati cu pedeapsa infamantd ("cat am vrut domnia mea sä le raz bdrbi le si sA-i dau prin targ")40. 7. in limitele pragmaticii discursului juridic, cea mai importanta constatare ce trebuie fkutä este aceea cA in toate aceste acte tocmeala voievodului este invocatä ca probd juridicA. Fapt ce nu poate sa surprindd, dacd admitem cd in sistemul juridic al tdrilor române, proba nu este "o obligatie", ci un drept acordat uneia dintre pärtii cã granita intre norma formald si proba juridicA este extrem de fluctuantA41. Desi toate aceste acte privesc exclusiv dreptul de stApfinire asupra unor rumâni, din punctul de vedere al procedurii judiciare putem sa sesizam existenta a trei situatii. In prima categorie de procese, intre boierii mdnAstiri pe de-o parte si rumâni, pe de altd parte, care reprezintd 80% din totalul documentelor examinate, sintagma "legatura lui Mihai" este intotdeauna, adicd rara nici o exceptie, alAturatA sintagmei "rumfin de mostenire sau de cumpärätoare". Cu alte cuvinte, procesele si judeatile au ca scop stabilirea dreptului de proprietate asupra unor rumâni care au fost "de mostenire si din legAtura lui Mihai", sau "nici de mostenire, nici din legAtura lui Mihai". Ca probd juridica in aceste situatii "legatura lui Mihai" intdreste cel dintfii drept probat sau contestat in instantA (de mostenire sau de cumpArAtoare). Cu alte cuvinte, farA exceptie, ea nu este invocatd niciodatä singurA, ceea ce inseamnA cA nu avea aria de a proba sau contesta statutul de aservire al rumânilor, ci doar de a intäri, prin factorul continuitate, dreptul probat prin mostenire si cumpAratoare. in afara unui singur document care priveste pe urmasii unui ordsean din Arges42, asupra cAruia "legatura" are efectul schimbärii conditiei sociale, in toate celelalte cazuri nu se pomeneste nicdieri ca o persoandliberAsO El devenit rumân ca efect al aplicarii "legaturii". in cea de-a doua categorie de litigii, mult mai putin numeroase, doi stApAni Ii contestd reciproc dreptul de proprietate asupra unor rumAni, unii in temeiul dreptului de mostenire si de cumparatoare, altii in temeiul "legaturii lui Mihai". Este evident cd "legatura lui Mihai" desfiinteaza drepturile de mostenire sau cumpArare anterioare ei. De departe cea mai interesanta dintre categoriile de documente ale acestui dosar este cea in care doi proprietari aflati in litigiu invock ca unicd probA, starea de fapt la momentul "legaturii lui Mihai". 0 suitd de procese purtate in anul 1652 si

39 Max Weber, op.cit., p.124; Weber face distinctia dintre crearea idescoperirea dreptului (Rechtsfindung und Rechtserfindung). 40 AN1C, M-rea Glavacioc, XV1I/6 ; Catalogul documentelor, p. 48. 41 Max Weber, op. cit., p. 165. 42 P.P. Panaitescu, Dreptul destramutare, p.98.

www.dacoromanica.ro 108 Violeta Barbu 10 care ni s-au pAstrat in 8documente43, ne ajutd sä intelegem mai bine cum se constituie in instantã (divanul lui Matei Basarab) efectele juridice ale "legaturii lui Mihai" ca unica probd juridia. Un grup de rumfini sunt revendicati atat de Mitropolie, ca fiind prinsi de legatura in satul ei, la Horeavita, cati de urma§ii lui CioanA comis, ca fiind fugiti din Horeavita 4i prinsi de legatura in satul lor, Cocicodia. Pare destul de evident cA singura probA admisä in instantä este cea a juatorilor, a aror memorie sd fie contemporanA cu evenimentele. De aceea, cel putin cloud legi, una de 6 jurAtori §i alta de 12 jurãtori, au dificultati in a convinge; caz fArA precedent, trei din jurAtori sunt contestati de unna0i lui CioanA comis §i substituiti. In aceastã crizA de credibilitate, domnul insu§i instituie o inovatie proceduralA, potrivit dreptului sAu nelimitat din modelul administratiei patriarhale a justitiei de a interveni, inlAturfind formele §i mijloacele de proba considerate irationale. Fiinda nu mai crede pe nimenicu alte cuvinte domnul nuli mai aratä acordul cu o procedurd judicial-A consacratA de uz trimite la un martor anume, "unchea§ul Lepädat din Strehaia", ca el sd jure in bisericA pe Evanghelie "cu mare afurisenie", in fata egumenului despre starea de fapt in vremea "legaturii lui Mihai"44. Motivul rational invocat pentru aceastA rästurnare a procedurii este acela al credibilitatii: "pre tine voi sA te crez,i te jur §i te leg cu numele lui Dumnezeu, §tiindu-1 om barb §i cu oameni de suffer. Factorul constrfingator nu lipse§te din aceastä procedurd de exceptie: de va umbla "cu fatArii ori cu cuvinte ale altora", domnul va trimite un om domnesc, care-i "va umbla pe urmA §i va adeveri lucrul tot", §i "rea scarbd va petrece" din partea domnului. Acest episod oglindqte nu o criza a institutiei jurAtorilor, ci a legitimitatii invocdrii "legAturii lui Mihai" la o jumAtate de secol de la emiterea ei, in conditiile in care ea ar trebui sa fie adeverita cu martori contemporani ei. Constantin Serban repetä procedura in 1654; in fruntea celor 24 de jurAtori desemnati pentru a depune märturie in favoarea mAndstirii Argqi impotriva rumfinilor din Gropni, care contestau cã ar fi ai eii a nu i-a apucat "legatura lui Mihai" in Grosani, este gezat batranul Micud, "om de 90 de ani". Rumânii contest& iacest jurdmânt, care trebuie astfel repetat in fata domnului aflat "pre baltd la preumblare"45. In termenii pragmaticii, norma nu mai este legitima atunci cfind nu mai intrune§te consens asupra practicii procedurale care trebuie sd o aplice in justitie. Pentru cd nu mai poate conta pe memoria vie, in 1653 Matei Basarab recurge la o altd modalitate neobi§nuitA de a atesta prezenta unor rumâni intr-un anumit loc la vremea "tocmelii lui Mihai". Vom aduce in discutie acest document inedit, pentru Ca practica procedurala instituitA de instanta de judecatA, domnul Matei Basarab, devine semnificativä pentru incapacitatea "legAturii" de a mai fi eficientA in aceastA epoca, atunci and este invocatd ca unicd norma de drept.

43 24 aprilie, 27 aprilie, 11 mai, 31 mai, 26 iulie, 28 iulie, 6 august, 13 august 1652, regeste la C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 104-107. 44 1. Chirita, Documente bremcovenei oltene, in " Arhivele Olteniei ", t. XVIII, 1939, p. 145-146. 45 C. Giurescu, Vechimea rumeiniei, p. 114. www.dacoromanica.ro 11 Legiitura" lui Mihai Viteazulefecte juridice 109

Apelul la ea obliga pe domn de fiecare datA sA "creeze" proceduri noi sau sd le acomodeze pe cele consacrate de uz, iar realizarea acordului intre actorii sociali trebuia obtinuta la fiecare caz in parte. AceastA "jurisprudentd" nu se putea dezvolta insd fArd ca ea sd afecteze caracterul rational, atat cat era, al procedurii de judecatd. Documentul din 2 februarie 1653 il abiliteazd pe mitropolitul Stefan sd emitd o carte de blestem in care sd se decidd apartenenta rumanilor Dragdnesti, ori la plasa Broscarilor ori la plasa Gogosi, dupd cum i-a apucat "legatura lui Mihai". Cei 12 jurAtori convocati de domn n-au fost capabili sal jure in nici un fel, astfel incat domnul decide ca ei sd mArturiseasca sub mare blestem "unde s-au ndscut, unde au crescuti unde au locuit mai mult" acesti rumani si acolo sA-i dea46. Recunoscand implicit imposibilitatea operArii cu o reguld de drept ce se numea "legAtura lui Mihai", domnul o substiuie cu o alta: dreptul de proprietate decurge in acest caz din cel de nastere, permanentdi locuire. 8. La intrebarea "ce este legatura lui Mihai" in epoca in care ea a devenit un enunt colectiv s-ar putea rdspunde, in tennenii antropologiei juridice, a ea este o normd de drept domnesc receptatd si sanctionatd in 1613 de domnul Radu Mihnea prin expresia "n-am vrut domnia mea a strica a asezdmantul lui Mihail Voievod". In logica aborddrii noastre, receptareai cenzurarea unor reguli de drept emise de un domn de cdtre un alt domn se inscriu nu numai intr-un sistem de politici sociale sau financiare, ci au o relevantd pentru dinamica sistemului de drept. Cum modelul justitiei viagere este construit pe regula cenzurii sau a ignordrii si nu pe cea a continuitAtii in ceea ce priveste dreptul domnesc (nu si cel obicinuielnic), rezultd cd, dupd 1613, "legAtura lui Mihai" ca norma de drept a pArdsit sfera dreptului domnesc, devenind enunt colectiv incadrabil in sistemul dreptului cutumiar. Caracterizatd de consensualitate si de legitimitate, find recunoscutd de toti actorii sociali, ea si-a dovedit eficacitatea catd vreme era inseratd intr-o procedurd probatorie in coroborare cu altA norm& de drept, cea a dreptului de mostenire sau de cumpdrare. Cand a inceput sd fie invocatd ca normd unicd, "legdtura lui Mihai" nu a putut produce efecte juridice reale dupd moartea lui Matei Basarab, din lipsa mijloacelor rationale probatorii. Impunerea unor practici noi de aplicare a ei, acomodate de la caz la caz, a dovedit pe deplin caracterul ei limitat de "reguld" de drept. Spre deosebire de lege, ea nu putea absorbi fait sA dispard inovatiile venite din practicdi, cu atat mai putin, nu putea sA supravietuiascd dacd nu se mai investeau in ea mijloacele de presiune si de coercitie care asigurd respectul normelor.

46 DJAN Dolj, Col. Doc. CCCXLI/10, regest in Catalogul documentelor,p. 303; cf. procedura asemAnittoare din documentul emis de Alexandru Dias la 16 mai 1628, In problema conflictului dintre marele logofAt Hrizeai rumanii din BAlteni: grupul de 24 de jurAtori fac anchetA la fata locului pentru a vedea "temeliile caselor si sederea lor", DRI-1, B, XXII, p. 179.

www.dacoromanica.ro 110 Violeta Barbu 12

«LA LIAISON DE MICHEL LE BRAVE» DANS LA PREMIERE MOITIE DU XVII' SIECLE. UNE NOUVELLE APPROCHE

Résumé

L'étude propose une nouvelle approche methodologique sur les effets juridiques entrainés par l'usage de "la liaison de Michel le Brave" pendant la premiere moitié du XVII' siècle. Le modèle explicatif repose sur la pragmatique du discours, ainsi que sur le rapport entre la norme juridique et les pratiques qui en découlent. L'examen en sdrialité d'une centaine de documents qui en font mention vient de montrer la reception de "la liaison" par le droit princier (positif), le glissement au niveau du droit coutumier, a travers le consensus des acteurs sociaux et, finalement, la crise de juridiction mise en valeur par l'usage particulier qu'en fait le prince Mathieu Bassarab.

www.dacoromanica.ro 0 DESCRIERE PARODICA A CORTEGIULUI FUNERAR AL LUI GABRIEL BETHLEN (SCRISOAREA DIN 1630 A FRANCISCANULUI ANDREA FRANCISCO*

16TH ISTVAN GYORGY

inmormfintarea unui monarh a reprezentat in toate perioadele istorice unul dintre cele mai festive acte politice ale statului. Accesoriile 4i manifestarile publice ale inmormântärii simbolizau in ochii tuturor importanta defunctului monarh, puterea statului sau §i adesea dezvAluiau identitatea urmaplui la carmuire. In aceastä privintA Transilvania nu Ikea exceptie de la reguld. Cu toate acestea, detinem cele mai putine informatii despre inmormântarea celui mai insemnat dintreprincipiiei,Gabriel Beth len. "La 25 ianuarie a avut loc inmormfintarea cu mare pompd in prezenta solilor straini §i a dietei tärii. Din nefericire, amänuntele ei nu le cunoa§tem"scria Sándor Szilagy in 1883. In 1996, la distal-Ltd de mai bine de un veac, Klára Jakó ajungea la aceea§i concluzie intr-o aprofundatä analiza a datelor referitoare la funeraliile principilor ardeleni: "nu prea §tim cum a decurs inmormSntarea principelui Gabriel Bethlen"1.

Articol aparut in "Törtenelmi Szemle", t. XXXIX, 1997, nr. 1, p. 119-131. Traducerea ii apartine Mariei Pakucs, Institutul de Istorie "N. forge. ' Erdélyi Orszciggyalesi Emlékek (in continuare EOE), ed. Sandor Szilágyi, vol. IX (1629-1637), Budapest, 1883, p. 21; Klara Jak6, Adalek fejedelmeink temetkezésének tOrténetehez, in EmlekkOnyv Jak6 Zsigmond nyolcvanadik szaletesnapjara, ed. Andras Kovacs, Gabor Sipos, Sandor Tonk, Cluj, 1996, p. 237. Sinteze privind obiceiurile funerare ale principilor ardeleni: VencelBird,Az erdélyi fejedelmek temetkezese, in Erdelyi Irodalmi Szemle", 1929, nr. 6, p. 74-91 (nu are note de subsol, dar este un eseu bogat ininforrnatii).Reeditarea abreviata in Odon Erdély.MavelódestOrtineti tanulmányok, ed. Peter Sas, Budapest, 1986, vol. I, p. 194-203. Despre moarte in secolul al XVII-lea, Michel Vovelle, Mourir autrefois: Attitudes collectives devant la mort aux XVII` et XVIII' siecle, Paris, 1974; idem, Piéte baroque et déchristianisation, Paris, 1978, p. 75-107; Francois Lebrun, Les hommes et la mort en Anjou aux XVHe et XVIlle siecles, Paris, 1975, p. 337-358. Despre funeraliile regale si nobiliare, Peter Metcalf, Richard Huntington, Celebrations of Death. The anthropology of mortuary ritual, Cambridge, 1991; Peter Szab6, A végtisztessig,, Budapest, 1989; idem, Uralkodói temetéseink kerdéséhez, in Magyar reneszánsz udvari kultzira, ed. Agnes R. Varkonyi, Budapest, 1987, p. 324-335; Aron Petneki, Az intrada. Az iinnepélyes bevonulds form6ja es szerepe a kozip-kelet- eurOpai udvarokban, loc. cit., p. 281-290. Despre moartea lui Gabriel Bethlen, Elek Csetri, Bethlen Gábor életétja, Bucuresti, 1992, p. 167; Gyula Szekfii, Bethlen Gábor, Budapest, 1929, p. 276, care plaseaza gresit locul mortii lui Bethlen la Aiud in loc de Alba-lulia. Bibliografia literaturii de specialitate asupra lui Gabriel Bethlen: Bethlen Gcibor és kora, ed. Kalman Kovacs, Budapest, 1980. Evaluarea lui Bethlen in lucrarile de sinteza: Katalin Peter, A fejedelemseg viragkora, In Erdely tOrténete, ed. Bela Kopeczi, vol. II, Budapest, p. 637-687; Magyarországtortinete 1526-1686, ed. Zsigmond Pal Pach, Budapest, p. 812-864, (László Makkai), Ferenc Szakaly, Vircigkor és hanyatlás "Revista istorica", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 111 125, 2002 112 Tóth Istvan Gyorgy 2

Pe de altd parte, serviciile funerare ale marelui principe s-au desfd§urat lara indoiald cu pompa cuvenitd unui principat aflat in plind ascensiune. PregAtirile funerare au inceput chiar din timpul indelungatei agonii a lui Beth len, iar fratele principelui, Stefan Beth len, a comandat la Cluj "o sutd de coti de atlas pentru blazon" cu cloud sdptdmini inainte de moartea acestuia2. Acela§i Stefan Bethen le-a poruncit sa§ilor la 28 noiembrie ca in ora§e §i in sate deopotrivd "dupd ce se incepe baterea clopotelor, atata vreme cat trupul neinsufletit al Mdriei sale se va afla pe fata pamfintului, sd se continue astfel de trei ori in fiecare zi", iar "scaunele de predica din fiecare biseria sd fie invelite cu pfinzA sau cu bakatsin de culoare neagra"3. De vreme ce Gabriel Beth len a fost inmormantat la 25 ianuarie, doliul a tinut doud luni. Notarul sas din Sighi§oara, Georg Kraus, mentioneazA foarte concis in cronica sa cd Beth len a fost inmormAntat "solenniter und fiirstlig", adicd "solemn §i princiar"4. Cronicarul din Tfirgu Murq, Francisc Nagy Szabócare la rdndu-i a notat gre§it data mortii ia funeraliilor lui Beth len relata cd Gabriel Beth len a fost inmormantat "in biserica din Alba-lulia cu mare solemnitate, cdruia gubernatorul a pus sd i se aducd din Po Ionia un sicriu §i un monument de prins pe zid cum n-a mai fost vazut in veci la nimeni, in Transilvania"5. Principe le Transilvaniei de mai tdrziu, loan Keményi, care la vremea aceea slujea la curtea din Alba Julia, oferd in autobiografia sa o descriere foarte concisd a inmormAntdrii lui Beth len: "A§a cum §i de-a lungul vietii a fost un om martial, tot astfel a Idsati in testament ca sd se poarte doliu in ro§u dupd moartea lui, iar funeraliile sd se celebreze cu aceea§i culoare. Dar executorii testamentari nu au implinit porunca sa. A mai Idsat §i o mare sumd de bani pentru un monument epitaf. Co§ciugul I-a comandat in viatd fiind §i ii contempla indelung"6. Aceste cdteva date ne lasd intr-adevdr impresia cd principele a fost inmormantat cu mare pompA, dar nu ne oferd prea multe amdnunte. InmormAntdrile principilor de dinaintea lui Gabriel Beth len pot oferi putine analogiiinprivintaliturghieifunerare a principelui.Stefan BAthorifusese inmormAntat ca rege polonez la un an §i jurnAtate dupd moartea lui, in 1588, in

1440-1711,Budapest, 1990, P. 208-225. Pentru raporturile luiBeth lencu Roma: Istvan Gyorgy Toth, Beth len Gabor es bujdosatársainak levele VIII. Kelemen papahoz, in Raday Gyajtemény Evkanyve, t. VI, ed. Kalman Benda, Budapest, 1989, p. 189-192. 2Beth len Gabor halcildhoz,in "Szazadok", 17, 1883, p. 693. Invitatia la funeraliile luiBeth lenin Imre Lukinich,Keresdi Beth len Ferencz levelezése,in "TOrténelmi Tar", 1907, p. 234-235. Pentru epitaful luiBeth len,Sandor Szilágyi,Beth len Gabor fehérvari siremléke és alapitványai,Budapest, 1884, p. 4-16. EOE, vol IX, p. 61. 4 Georg Kraus,Siebenbargische Chronik, vol. I, V iena,1862, p. 84. 5Marosvásarhelyi Nagy Szabó Ferenc memorialeja,inErdélyi Tortinelmi Adatok, vol.I, ed. Imre Mike), Cluj, 1855, p. 142. Ferenc Nagy Szabd scria ca Gabriel Bethlen a murit la 26 noiembriei ca a fost inmormantat la 10 ianuarie. 6Kemény limos és Bethlen Mildew milvei,ed. Eva V. Windisch, Budapest, 1980, p. 101. www.dacoromanica.ro 3 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 113

catedrala din Cracovia, dupd ritul polonei. Mihai Viteazul, oponentul lui Andrei Báthori, a organizat funeraliile cardinalului ucis, dar nu credem cd acestea puteau servi ca model pentru inmormfintarea lui Bethlen, care a murit ca un principe cu puteri depline. Sigismund Bdthorii Sigismund Rákóczi au renuntat la tron si nu au murit ca principi. Modelul inmormantdrii lui Gabriel Bethlen ar fi putut fi mai degrabd funeraliile lui Stefan Bocskai. Bocskai lAsase prin testament sA fie inmormantat la Alba-Iulia lard mare pompd, insd dorinta nu i-a fost respectata de ate executorii testamentari. $tim din scrisorile contemporanilor a la Casovia "nu s-a cheltuit putin cu inmormântarea",i cd asa cum i-au purtat trupul acolo, II vor duce cu aceeasi ceremonie in Ardeal la Alba-lulia in bisericd". Un cortegiu urias a pornit de la Casovia la Alba-Iulia: inaintea cosciugului au defilat cloud sute de pedestrasisi tot atatia caldreti invesmAntati in negrusicu stindarde negre, urmati de toatA curtea princiard purtfind tot vesminte negre. Inaintea cAldretilor mergeau "cinci cai inaintasi imbracati in catifea neagrA", si tot in fruntea cortegiului era purtate trei steaguri cu stemele familiei,a Transilvanieisia Ungariei. De lahotarul Transilvaniei, 3 000 de cAldreti si pedestrasi au insotit trupul neinsufletit pAnd la Cluj, unde "trei zile s-au rugat deasupra capului lui", iar mai apoi cortegiul ce se indrepta mai departe spre Alba-Iulia "a fost urmat pe trei ari intregi de ordsenimea bocina"8. Suntem de parere cä nici funeraliile predecesorului lui Gabriel Bethlen, Gabriel Báthory nu au putut servi drept model pentru inmormAntarea marelui principe. "Trupul mdceldrit" allui Gabriel Báthory scrie Janos Szalardi in Siralmas magyar krónika a fost pazit in biserica familiald din Nyirbdtor, in sacristie. In cele din urmd, la 15 ani dupd moartea lui, Gabriel Bethlen 1-a inmormAntat in 1628 "cu mare pompdi cu cinste" in biserica din Nyirbátor9. Un gest umanitar din partea principelui, dari un act politic, deoarece oricfit de neglorioasd a fost moartea lui Gabriel Báthory si in ciuda dusmAniei de moarte purtate lui Bethlen in ultimii ani ai vietii, dupä aatia ani nu mai conta dee& faptul cä mortul fusese predecesorul sdu la tronul princiar. In ciuda fastului, serviciul funerar de la Nyirbdtor nu putea reprezenta in nici un caz o inmormântare princiard "tipicd": inhumarea atdt de tfirzie a predecesorului rdsturnat de pe tron nu se putea

7 K. Jak6, op. cit., p. 238-241 (cu publicarea a douA izvoare contemporane). 8 "SA fim inmormantati cum se cuvine, fArA pompA §i farA mare cheltuialk ap cum se cade in starea noastrã de acum §i a vremurilor de acum." Testamentul lui Bocskai in Tazpróba, ed. Vence( Bir6, Erdely orOksége, vol. III, Budapest, f. a., p. 119-120. Pentru Inmormantare, Sandor Szilagyi, Illishazy Istvanés Inas fflurak levelezése I 605-1608-ban, in Torténelmi Tar", 1878, p. 872-873, (scrisoarea lui Nicolaus Orlle catre Istvan Illéshazy din 5 februarie 1607); Arnold Ipolyi, Egykora level Bocskay temetesérdl, loc. cit., p. 650-652; Egyed Berzeviczy, Parte 1607-MI, in "Szazadok", 1901, nr. 30, p. 178-180. Szalardi Janos Siralmas magyar krónilcaja, ed. Ferenc Szakály, Budapest, 1908, p. 90. Vence! Bird scria grqit a Báthory a fost inmormantat la Ecsed, V. Bir6, Az erdélyi, p. 76.

www.dacoromanica.ro 114 Tóth Istvan Gyorgy 4

compara in nici un caz cu funeraliile unui principe mort in plinA glorie si a cArui vaduvd, Ecaterina de Brandenburg era si succesoarea Existd o descriere amanuntita a fastuoasei inmormfintari a primei sotii a lui Gabriel Beth len, Susana Karolyi: "curtea princiard a fost in chip mdiastru imbracatä cu crengi inverzite [...], iar intreaga curte a fost invesmântata in mAtase neagra". Cu toate acestea, funeraliile grandioase ale unei sotii preaiubite nu puteau fi similare cu cele ale carmuitorului. Am avut sansa sà descopar in arhivele de la Roma ale Sfintei Congregatii de Propaganda Fide (consiliul cardinalilor care coordona misiunile catolice din intreaga lume) o scrisoare datatd cu cateva zile inainte de funeraliile principelui, in care un calugar paulin face o descriere detaliatA a cortegiului funerar al lui Gabriel Beth len, a steagurilor purtate cu acea ocazie si redd cuvintele bufonului de la curtea lui Beth len, ale vAduvei principelui, ale numeroasei asistente, precumi necrologul rostit de pastorul reformat. Valoarea acestui document este "intrucatva" umbritA de faptul cd nu trebuie sa credem nici un cuvânt din cuprinsul scrisorii: nimic nu s-a petrecut ap cum relateazA autorul ei, care §i-a conceput misiva aproape simultan cu evenimentele. Cu toate acestea, oricfit de strAmbd ar fi oglinda pe care autorul a pus-o in fata funeraliilor lui Beth len, scrisoarea aceasta ne oferd o multime de informatii interesantei nu trebuie trecutà cu vederea. Scrisoarea ni s-a pAstrat intr-o copie rezumativA, care se aflA intr-o stare nu tocmai bunk pe alocuri pdtata de umezeald, iin care nu apar destinatarul, semnAtura,i probabil a au fost omisei unele aspecte care nu tin strict de subiectul scrisorii. Primul secretar al Sfintei Congregatii, Francesco Ingo li (care a indeplinit aceastä functie din 1622 Ora la moarte, in 1649), pregAtea adeseori asemenea extrase §i rezumate, care contineau cele mai importante date referitoare la o anume regiune12. Ingo li a notat pe verso cd documentul se referea la "moartea lui Gabriel §i la inmormantarea sa solemnd §i extravagantd" §i cd a fost pregafit pentruedinta Congregatiei din 26 februarie 1630. Ingo li nu a dat documentului un punct pentru ordinea de zi, ceea ce inseamnd cä scrisoarea nu a fost discutatA in congregatie, ci era menitä doar pentru informarea cardinalilor. Era o practica des uzitatd ca secretarul sa ataseze actelor importante care figurau pe ordinea de zi anumite documente care serveau la luarea deciziilor, ca surse auxiliare de informarea

I° Stransa legatura dintre inmormantarei interesul de stat o demonstreazd de pilda si faptul cd lacob I, rege al Anglieii Scotiei, a ridicat pietre funerare asemAnatoare in capela abatiei din Westminster atat pentru predecesoarea si mama sa, Maria Stuart, cat si pentru Elisabeta I, cea care a poruncit decapitarea Mariei Stuart, regele asumandu-si astfel mostenirea ambelor regine si considerandu-se succesorul legitim al amandurora; Antonia Fraser, Maria, a skatok királynaje, vol. 11, Budapest, 1979, p.309-312;P.Metcalf,S.Huntington,op.cit.,p.176-177; S.T.Bindoff, Tudor England, Harmondsworth, 1982, p. 245; John Guy, Tudor England, Oxford, 1988, p. 331-337; J.D. Mackie, A Historyof Scotland,Harmondsworth, 1984, p. 164-173. 11 E. Csetri, op.cit., p.115. 12 Josef Metzler, Francesco Ingoli, der erste Sekretdr der Kongregation,in SacraeCongregationis de Propaganda Fide Memoria rerum, ed. J. Metzler, vol. 1/1, Freiburg i.B., 1972, p. 197-243. www.dacoromanica.ro 5 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 115

cardinalilor. Faptul cd o asemenea relatare despre o inmormAntare ajungea pe masa de lucru a cardinalilor denotã interesul crescand al bisericii catolice §i mai ales al Congregatiei fatà de Transilvania in saptamAnile imediat urmatoare mortii lui Gabriel Bethlen13. Scrisoarea despre funeraliile lui Bethlen a fost scrisit de calugArul paulin Andras Francisci la 13 ianuarie 1630 la Cluj. Andras Francisci s-a nAscut la Varagdin in 1600, utiliza forma latinizatA a numelui sAu, dar initial el se numise Francsics (Franoló, Franczicz). A studiat la Collegium Germanicum Hungaricum din Roma intre anii 1621 §i 1624, find deja calugar paulin14. Colegul sãu Gyorgy Lippay, episcop de Veszprém, iar mai apoi de Eger, a rAmas protectorul lui Francisci pfind la wk. In anii '30 acesta a trait la curtea lui Lippay, petrecand o mare parte a timpului in tabere militare, dupd spusele dumanilor sai. A fost pe rand vicar la Csaktornya §i consilier al provinciei, iar in 1638 a primit cele mai multe voturi pentru functia de §ef al provinciei pauline, dar du§manii sai au regit sa impiedice alegerea sa in aceastä functie15. (Gyorgy Lippay, care a devenit arhiepiscop de Strigoniuin 1642, nu a uitat de colegul ski de studentie din Roma: in 1647, pe langa titlul de episcop de Zengg, 1-a luat alAturi de el ca episcop auxiliar. Dupa 1652 Francisci a devenit episcop titular de Szerém, dar a murit curAnd dupA aceea, in 165316.) Copia scrisorii atestA faptul cA autorul ei a fost Francisci, din nefericire insa nu contine date privind destinatarul ei §i nici despre modul in care a ajuns la Congregatie. in textul scrisorii nu existd nici o referire la destinatarul ei, de§i s-ar putea presupune cd Francisci a trimis scrisoarea lui Peter Pazmany, arhiepiscopul de Strigoniu. Caput bisericii din Ungaria nu il avea la inimd pe Bethlen §i era farA nici o indoialä foarteinteresat de situatia din Transilvania. Deoarece Pazmany coresponda foarte des cu Sfanta Congregatie, nu este exclus ca el sä fifost

13 Relationes missionariorum de Hungaria et Transilvania (1627-1707), ed. Istvan Gyorgy Toth, Budapest-Roma, 1994, p. 11-13, 237-246; Vence! BIrO, Bethlen Gábor es az erdélyi katholicizmus, Cluj, 1929, p. 1-23; Ferenc Galla, Simdndi István wilasztott puspOk papal kinevezdsinek ugye, in Notter Antal Emlékkonyv, ed. Pal Angyal, Jusztin Baranyay, Mihaly Mara, Budapest, 1941 (extras). 14 Endre Veress, A r6mai Collegium Germanicum et Hungaricum magyarorszdgi tanulóinak anyakonyve es iratai, vol. I, Budapest, 1947, p. 26; Andreas Steinhuber, Geschichte des Collegium Germanicum Hungaricum in Rom, vol. 1. Freiburg, 1906, p. 491-501; Istvan Bitskey, Hungdriadl Rómdba. A rOmai Collegium Germanicum Hungaricum es a magyarorszdgi barokk mavelodes, Budapest, 1996, p. 238 (cu forma Franczicz, iar anul mortii este desigur o gresea1A de tipar.); Ferenc Kolldnyi, Esztergomi kanonokok 1100-1900, Esztergom, 1900, p. 268. 15 Emil Kisban, A magyar pdlosrend tOrtenete, vol.I, Budapest, 1938, p. 211-214; F. Galla, A pdlosrend reformálása a XVII. században, in "Regnum", 1940-41, p. 141-143; Archivio Storico della Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma. Scritture Originali riferite nelle Congregazioni Generali (in continuare APG SOCG), vol. 79, fol. 152. Editie in Ex tabulatorio Romano Sacrae Congregationis de Propaganda Fide, ed. Janos Savai si Gabor Pinter, Szeged, 1993, p. 421-422. Regestul traduce gresit fraza referitoare la Andras Francisci si Gyorgy Lippay, clfindu-i exact sensul contrar. Ibidem, p. 421. 16 Patritius Gauchat, Hierarchia catholica medii et recentioris aevii. Monasterii, 1935, p. 317, 280; F. Kollanyi, op. cit., p. 268.

www.dacoromanica.ro 116 Tóth Istvan Gyorgy 6 destinatarul scrisorii, dar este foarte greu de conceput ca tandrul paulin sit i se fi adresat arhiepiscopului pe un ton atAt de glumet". Exista.§iposibilitatea ca Francisci sA fi scris aceasta parodie in latina catre colegul de studentie de odinioarA sipatronul sdu, Gyorgy Lippay. InsA cancelarul de mai tarziu se afla abia la inceputul carierei sale pe atunci, era pleban in Szempc, iar mai apoi in Erseküjvár, sie putin probabil ca el sd fi transmis scrisoarea la Romai8. Cel mai probabil este cA destinatarul scrisorii a fost episcopul bosniac de mai tarziu, JAnos Marnavich Tomk6 (Ivan Marnavié Tomko). Un argument in favoarea acestei ipoteze este acela cA secretarul Congregatiei a copiat la o data apropiata, la 31 decembrie 1629si scrisoarea iezuitului Matyas Vernich din Nagyszombat cAtre Marnavich Tomk6. Mityas Vernich era nAscut in Zagreb, find croat cai András Francisci, ndscut la Varasdin19. Cel care a copiati rezumat scrisoarea lui Francisci a tinut sA sublinieze cA expeditorul era un cAlugar paulin croat. La acea vreme, Marnavich, ndscut la Sebenic, se afla la Roma cu titlul de canonic de Zagreb, find conducAtorul societAtii religioase ilire ce functiona pe lânga biserica San Girolamo degli Schiavoni, §i publica aproape anual diverse compilatii stintiifice ilucrari de istorie in limba !Mine. De aceea pare foarte probabil ca paulinul de origine croatd sa fi adresat mArunta sa creatie acestui savant croat care trAia la Roma, avea contacte vii cu maghiarii §i era vestit pentru operele §i epigramele sale in limba IatinA,i pe care poate cA II cunNtea din vremea studentiei romane. Chiar dacd scrisoarea publicatd aici ar aborda aspecte neinteresante sau ar reprezenta un pur gest de curtoazie, ea ar fi un izvor extrem de pretios pentru istoria ecleziasticd a Transilvaniei. Dupd stiinta mea, aceasta scrisoare contine singura inforrnatie de pAnA acum despre faptul cd la sfArsitul domniei lui Gabriel Bethlen, pe Ifingkiezuiti si franciscani, in Transilvania a ajuns cel putin un calugar paulin. In acei ani, ordinul paulin din Ungaria, inainte de reformarea lui, se afla intr-o situatie foarte grea: mandstirile pauline erau practic goale, disciplina in cadrul ordinului decazuse drastic.Peter PazmAny se gandea chiarlaposibilitatea desfiintArii ordinului paulin. PAnA acum aveam date despre prezenta paulinilor in

17 Ferenc Hanuy, Pciztnány Peter osszegyajtott levelei, vol. II, Budapest, 1991,p. 71-91, in special p. 81-82 pentru situatia din Transilvania si p. 88 despre inmormântarea lui Bethlen, la care a fost invitat, din curtoazie, si Pazmany. Pentru legaturile dintre Pazmanyi Sfânta Congregatie, F. Galla, Harminckilenc kiadatlan PazmOny-levil,Vac, 1936, p. 6-76. 18 F. Kollányi, op. cit, p. 230-231; Ludovicus Némethy, Series parochiarumet parochorum archi- dioecesis Strigoniensis, Strigonii, 1894, p. 266. 19 Ladislaus Lukács, Catalogi personarum et officiorum provinciae Austriae, S.I. II.. Romae, 1982, p. 337, 779. 717 F. Galla, Marnavich Tomk6 János boszniai pitspOkmagyar vonatkozásai, Budapest, 1940, p. 15-19, 52-57; Janos Karácsonyi, Vil6gbolondito Tomk6 János, in "S7A7adok", 1913,nr. 42, p. 1-11. Pentru operele literare ale lui Marnavich, APF SOCG, vol. 384, fol. 186. www.dacoromanica.ro 7 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 117

Transilvania doar de la sfar§itul secolului al XVII-Iea, dupa perioada principatului autonom21. Devreme ce prezenta paulinilor nu era permisa in Transilvania, este foarte probabil ca Francisci a patruns "deghizat" &lied in ve§minte Iumeti in principat, unde mai mult ca sigur ca dorea sa evalueze ansele religiei catolice dupa moartea, foarte apropiata, a lui Gabriel Bethlen. In scrisoarea publicata aici, Francisci relateaza ca a sosit in Transilvania din Cawvia,i cä Bethlen era deja pe patul de moarte. Ultimul leac al principelui a fost acela ca, la sfatul calaului, un soldat a fost jupuit de viu, iar Bethlen s-a alinat imbracand pielea acestuia. Cu toatea acestea a murit la scurt timp, "platind pielea cu piele", conform autorului iubitor de jocuri de cuvinte latinqti22. Inainte insa i-a convocat pe mai-marii principatului §i le-a cerut sä predea principatul turcilor, caci, a continuat Bethlen, el se indreapta deja spre acea Iinite spre care i-a trimis pe multi dintre ai SI cu ajutorul sabiilor nemte§ti. Nu dore§te sa sufere in imaginarul Purgatoriu al papista§ilor, acolo unde se curata cei pe care el insu§i i-a curatat din Ungaria, continua calugarul paulin cu un alt joc de cuvinte relatarea ultimelor cuvinte ale lui Bethlen. La data scrierii epistolei lui Francisci, inmormantarea nu avusese loc Inca (aceasta s-a petrecut dupa 12 zile de la redactarea scrisorii, la 25 ianuarie 1630), ci doar transportarea trupului neinsufletit. Francisci nu ne dezvaluie traseul cortegiului funerar, dar nu incape indoiala Ca acesta a dus de la palatul princiar la catedrala episcopala din Alba-Iulia. Autorul ne ofera o descriere amanuntita a cortegiului: sicriul impodobit cu aur §i pietre pretioase era tras de cloud catarite acoperite cu purpura §i era insotit de o mie §apte calareti cu ve§minte de purpura §i cu steaguri. In fata era,purtat un steag mare, atarnand pana la pamint, impreuna cu un alt steag mai mic. In urma sicriului flutura un steag colorat pestrit. Francisci a notat 4i inscriptiile latine§ti de pe fiecare steag. Steagurile erau urmate de intreaga suflare a nobilimii principatului, cu o pompa uria§a. In randurile alaiului se aflai bufonul de curte al mortului23, care, raspunzand la intrebarea unui nobil catolic, spunea ca deplange cu intelepciune prostia principelui care a vrut sa fie cel mai intelept cat a trait, dar §i acum in moarte se dovede§te mai prost decat nebunul lui, caci ce legatura are purpura cu lacrimile, de§i se poate ca a§a e potrivit la inmormantarea unui bärbat sangeros.

2) F. Galla, A pálosrend, p. 122-137; E. Kisban, Pdlosrend, p. 203-213. "La sarsituI secolului al XVII-lea, paulinii au patruns si pe teritoriul Transilvaniei, unde pand atunci au activat doar iezuiti si franciscani." Ibidem, p. 253. 22 Evident cd pielea tfindrului jupuit urma sd transmith putere de viata principelui muribund si, potrivit conceptiilor acelor vremi, in varst.A. In Vechiul Testament, trupul rece al regelui David a fost incAlzit de o fecioard, Abisag, cu care regele nu "a trait", ci doar i-a preluat caldura corpului. ImpArati, 1, 1-4. 23 Nu am reusit sa gdsesc informatii dacd Bethlen a avut intr-adevdr un bufon la curte. Pentru curtea lui Bethlen, Antal Gindely, Ignac Acsady, Bethlen Gator és udvara, Budapest, 1890, P. 233-260; Bethlen Gdbor ernlikezete, ed. Laszló Makkai, Budapest 1980, p. 437-470. $tim insd cd Sigismund Báthory a avut bufon, Szamoskozy Istvan, Erdély torténete, ed. Istvan Sinkovics, Budapest 1977, p. 60.

www.dacoromanica.ro 118 Tóth IstvanGy Orgy 8

Cortegiul era atit de vesel, incit, continua autorul scrisorii, parea mai degrabd o nuntd decdt o inmormantare. Pand §i vdduva principelui era bucuroasd cã a scdpat de moartea (cdsdtoria) aproape frã sfarit. Doar cel mai mare pastor reformat si-a exprimat in necrolog tristetea cä principatul Transilvaniei va deveni catol ic. Astfel a descris Andrea Francisci cortegiul funerar la Cluj. Dacd am dispune de o descriere credibild a funeraliilor lui Bethlen, am putea compara realitatea cu aceastä descriere ironica istabili unde au intervenit deformdrile autorului catolic. Neavdnd o astfel de descriere, trebuie sã desprindem din relatarea nu tocmai obiectivd aluiFrancisci modul in care au decurs evenimentele. Altminteri spus, trebuie sä deducem realitatea necunoscutd din parodie. in opinia mea, scrisoarea lui Francisci redd de fapt vorbele, chiar barfele care circulau printre nobilii catolici din Cluj despre moarteai inmormântarea lui Beth len24. Putem bdnui Ca sursa principald pentru autorul scrisorii a fost tocmai acel nobil numit de copistul scrisorii Mesdesi (Mosdossy Imre25), care intors la Cluj de la Alba-Iulia i-ar fi putut povesti lui Francisci despre cortegiul funerar allui Bethlen. 0 parte dintre nobilii catolici au primit cu nedisimulatd satisfactie moartea principelui calvin. Desigur Ca relatarea despre invelirea principelui muribund in pielea unui soldat la sfatul caldului este purd calomnie. Totgi, 'Ada aceasta rdutdcioasd contine §i un sdmbure de adevdr. loan Kemeny, care in autobiografia sa a descris cu multd dragostei admiratie ultimele saptamdni ale principelui, a notat Ca atunci cdnd medicii au devenit neputincioi, consilierii principelui au recursi la alte solutii: "in Locse trdia un cdläu, care era §i medic,i 1-au chemat9i pe acesta §i 1-a ingrijit, deschizandu-i rani pe picioare ca sd se scurgd umezeala din el, dar in zadar"26. Poate cd despre acest cdldu au auzit clujenii din anturajul lui Franciscii in jurul lui au tesut acea poveste.

24 V BirO scria: "In acele vremuri, in care din cauza posibilitatilor limitate de petrecere a timpului, inmormantarile erau tot un fel de distractie, mai mult ca sigur cA se vorbea mult despre funeraliile princiare, la care participa intreaga tara. Doar cA nu a§terneau aceste vorbe pe hartie." V. Bin5, Az erdélyi, p. 77. 25 In Transilvania au existat mai multe familii nobile Medgyessy (Bela Kempelen, Magyar nemesi csalcidok, vol. VII, Budapest, 1913, p. 143), dar mi se pare mult mai verosimilA ipoteza cA cel care a copiat scrisoarea a citit grqit "o"-urile drept "e"-uri, o grewalA frecventA in epocA. In acest caz, e vorba de nobilul din Satu Mare Imre Mosdossy. Familia a vandut in 1659 casa din Capvia episcopului de Agria, Benedek Kisdy, pentru ca acesta sA o transforme in §coalti pentru preoti, ceea ce inseamnA cA familia era catolica. In 1630 i1638 Imre Mosdossy a beneficiat de donatii regale; in 1647 era administratorul cAmarii din Szepes §i unul din comisarii insArcinati cu controlul impozitelor; in 1655 era numit de cAtre dieta tarii alAturi de episcopul transilvan Janos Palffalvayi Lasz16 Ralthczi la refacerea granitei dintre comitatele Sams §i Szepes §i teritoriile poloneze. Corpus Juris Hungarici. Magyar Torvényrcir, 1608-1657, ed. Sandor Kolozsvari, Kelemen Ovari, Budapest, 1900, 1647: p. 39, 1655: p. 82,art. 456, 634. Ivan Nagy, Magyarorszcig családai czimerekkel és nemzedékrendi talcikkal, vol. VII, Pest, 1860, p. 569-570. 26 Kemeny, op. cit, p., 96. www.dacoromanica.ro 9 Corregiul funerar al lui Gabriel Beth/en 119

Nu putem respinge total nici ideea Ca Bethlen le-ar fi sugerat mai-marilor principatului sA inchine tara turcilor. E adevdrat cd in testamentul sdu principele ii indemna pe nobilii ardeleni "sh tind pacea cu neamul turcilor", dar totodata prin sfaturi foarte practice ii inväta cum trebuie sä mentind prin "amabilitate, peFhe§" independenta relativd a Transilvaniei fata de turci27. Calugdrul paulin nu avea cum sd aibd tire de continutul acestui testamentconsiderat secret de stat cu atat mai putin putea dispune de relatdri exacte privind sfaturile date pe patul de moarte de cdtre Bethlen apropiatilor säi, dei afirmd cd a fost informat de cdtre cei prezenti acolo ("ita ille [Bethlen] et multa alia, quae narrarunt praesentes qui fuere"). Cu toatea acestea un fapt este sigur: opinia publica transilvandi mai ales nobilii catolici erau foarte interesati de testamentul lui Bethlen. Multe §tiri au §i rdzbalut dincolo de zidurile palatului princiar din Alba-Iulia, care mai apoi au fost deformate prin transmiterea lor orald. Faptul cA Bethlen nu credea in focul purgator nu este deloc surprinzdtor, iar vorbele puse in gura lui de cdtre autorul scrisorii ironizeazd succesele militare ale lui Bethlen in stilul manifestelor epocii. Cortegiul funerar al lui Bethlen nu a fost tras de catdri, dar data fiind parodia luiFrancisci, putem accepta ca un fapt cA trupul principelui a fost transportat in catedrala episcopald cu mare fast, in prezenta a numero§i aldreti §i nobili, cu multe sdptämdni inaintea inmormantArii. Deoarece principele a fost inmormdritat in bisericd, nu a mai fost necesar un alt cortegiu funerar (care sa clued' la mormant); astfel, acest cortegiu de la palat la catedrald a avut menirea prin amploarea sa sã reprezinte maretia lui Bethlen §i puterea Transilvaniei. In descrierea lui Francisci, aldretii care insoteau co§ciugul principelui erau imbrdcati in purpurd, iar steagul cel mai mare avea aceea§i culoare (fapt ironizat 4i de bufon). Faptul vine in contradictie cu relatarea concisd a lui Kemény, potrivit cdreia rdzboinicul Bethlen a poruncit sd fie inmormdritat in ro§u, dar executorii sai testamentari nu i-au indeplinit dorinta28. Doliul in ro§u se purta dupd cei cAzuti in lupta: steagurile §i ve§mintele cortegiului funerar al celor patru Eszterhazy cazuti in bAtdlia de la Vezekény in 1652 straluceau in ro§u. Peter Apor scria cd un nobil ardelean din secolul al XVII-lea "dacd murea pe cimpul de luptd, era inmormfintat cu o cdciuld ro§ie de Pojon"29. Insd Francisci nu vorbe§te despre ro§u, ci despre rop purpuriu, care, chiar dacd poate fi adusd §i ea in conexiune cu sdngele, este o culoare diferitd. CAlugdrul paulin din Roma nu putea confunda culoarea purpurie a ve§mintelor cardinalilor cu rovl aprins al straielor pentru sdrbatorirea martirilor. Ve§mintele purpurii ale caldretilor§icailor, precum i urigul steag purpuriu dacd a§a au fost in realitate simbolizau de fapt titlul de principe romano-german purtat de Bethlen. Astfel se dorea ca asistenta, transilvdnenii §i solii

22 A fejedelem, ed. Makkai László, Erclély oroksége, vol. IV, Bp, f.a., p. 125-137, mai cu seamã p. 128, 132. 28 Kemdny, op. cit, p. 101. 29 Peter Apor, Metamorphosis Transylvaniae, Bucurqti, 1978,p. 124.

www.dacoromanica.ro 120 Tóth István Gyorgy 10

straini, sá afle cd nu era inmormântat un voivevod vasal turcilor, ci un domn suveran, care se considera egalul monarhilor europeni. Culoarea purpurie nu a fost folositd la celelalte inmormantäri cunoscute ale principilor Transilvaniei; serviciile funerare ale lui loan Sigismund, Cristofor Báthory, Stefan Bocskai, iar dupd Beth len cele ale lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, Francisc Rákóczi I, Mihai Apafi I au fost organizate cu calAreti inve§mantati in negru, cu cai acoperiti cu catifea neagrdi cu steaguri negre". Exceptie a facut inmormfintarea lui Andrei Báthory, dar principele ucis a fost inmormântat in purpurd pentru cd a fost cardinal31. Regele Matia Corvin, cel cu care Beth len era adesea comparat de catre contemporanii sai32, a avut pleoapele acoperite cu cu purpurd, iar descrierea lui

" Pentru loan Sigismund, Istvcin Szamoskozy törtineti maradványai, vol.I, ed. SAndor Szilágyi, Budapest, 1876, p. 118; Wolfgangus Beth len, Historia de rebus Transilvanicis, vol. II, Cibinii, 1782, p. 227-229. Pentru Cristofor Báthory; ibidem, p. 458-460; Endre Veress, Báthory lstvcin levélvdltása az erdélyi kormcinnyal, Budapest, 1948, p. 6-8, 274-276. Pentru piatra de mormânt a acestuia, Jo lán Balogh, Kolozsvdri Waragó mahelyek XVI. szlizad Budapest, 1985, p. 307; K. JakO, op. cit., p. 235-236, 240-246; P. Szabo, Uralkoddi, p. 330; Monumenta Antiquae Hungariae, edidit Ladislaus Lukács, vol. II, Romae, 1976, p. 611, 613. In nota 1de la pagina 613 se afirmA CA descrierea funeraliilor lui Cristofor Báthory se aflA in scrisoarea lui Ferrante Capeci din 31 decembrie 1583, insA ea se gaseste in scrisoarea lui Jacobus Wujek. Pentru Gheorghe Rákóczi I, J. SzalArdi, op. cit., p. 305. Szalárdi scria cä principele a fost ingropat cu "foarte mare multime"l cu "mare pompa solemnA", Para sa ofere alte amanunte. Pentru Gheorghe RakOczi II, Frigyes SvAby, II. Rákóczi GyOrgy temetése, in "TOrténelmi Tar", 1880, p. 582-584 (scrisoarea lui loan Kemeny cAtre Istvan Csdky, 29 mai 1660). Pentru Francisc Rákóczi I, Kálmán Tha .1y, 1. Rdkóczi Ferenc halala és temetése, in "Szazadok", 1873, nr. 7, p. 679-684. Cortegiul funerar al principelui ales era alcatuit din "o armatA de o sutA de calareti in mantale negre cu steagurii sulite". Pentru Mihail Apafi, Imre Lukinich, I. Ape Mihály temetése, in "Szazadok", 1913, nr. 47, p. 30-33. Pentru inmormantarea sotiei lui Apafi, Ana Bornemissza, Lajos Szadeczky, Az Apafiak sirboltja és hamvai, in "Szazadok", 1909, nr. 43, p. 273-280. Trupul neinsufletit al lui Joan Kemény nu a fost gasit dupA Walla de la Nagyszollos, si nu astfel nu au avut loc funeralii. "Nu i-au gasit corpul niciodata, [...] Domnul cel drept nu a ingaduit ca trupul sa ii fie pus in sicriu." Mihaly Cserey, Erdély histdriaja, ed. Imre Bankfiti, Budapest, p. 53-54. Pentru moartea si pentru cadavrul ciopArtit al acestuia vezi descrierea din arhivele Sfintei Congregatii De Propaganda Fide, IstvAn Gyorgy TOth, Gabriele Thomasii levele Kemény János erdélyi fejedelem haldlciról, in A Ráday gyiijtemény Evkonyve, ed. KAlman Benda, Budapest, 1994, t. VII, p. 194-198. Contemporanul lui Bethen, nadorul GyOrgy Thurz6 a fost inmormAntat cu fast princiar in 1616, iar cortegiul era format din o sutA de calareti in negru, cu sulite cu steaguri negre". Thurzó GyOrgy nádor temetése, ed. Szeremi (=ArthOr Odescalchi), in "S7A7adok", 1876, nr. 10, p. 425. "0 suta de calareti in doliu" au insotiti cortegiul funerar al nobilului Tamis Bosnyak in 1634: Bosnyók Tamcis és Fcinchy Gcispár és Gyorgy temetési szertartásai, ed. Szeremi (=Anti& Odescalchi), in"SzAzadok", 1875, nr. 9, p. 414. 31 Marosvásárhelyi Nagy Szabó Ferenc Memoridleja, p. 53. "I-au cusut capul de trupi I-au imbrAcat in straiele si cu mitra de cardinal" si astfel a fost inmormântat. Alte izvoare privind funeraliile lui Andrei Bdthori, Szamoskozi István tOrténeti maradvdnyai, vol. II, p. 279-280, 369; Endre Veress, Jizus Tdrsasciga évlainyveinek jelentései a Bdthoryak korabeli erdélyi agyekrol, Veszprém, 1921, p. 71; Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei si Tatrii Romclnesti, vol. V, Bucuresti, 1932, P. 336; J. Balogh, op. cit., p. 306 cu alte trimiteri la izvoare. 32 Kemeny, op. cit., p. 99; Szalardi, op. ca, p. 95; AndrAs Pragai pastor din Szerencs, L. Makkai, Beghlen emlékezete, p. 621; Cf. E. Csetri, op. cit., p. 55, 145, 147, 155; K. Peter, A fejedelemseg, (Erdély törtinete, vol. II), p. 680. www.dacoromanica.ro 11 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 121

Bonfini care de bund searnd era cunoscutd la curtea lui Bethlen aratd cA sicriul era precedat de doisprezece caldreti in zale imbrdcati in purpurd §i purtand steaguri, iar unul dintre ei purta sabia regelui33. Acesta a fost probabil modelul cortegiului funerar al lui Bethlen. Nu dispunem de alte izvoare care A. confirme cd purpuriul a fost culoarea dominantà a funeraliilor lui Bethlen, iar scrisoarea lui Francisci este doar o parodie. Insd parodia i§i are propria logica: ea nu are sens cleat atunci and alege, exagereazA §i ironizeaza situatii reale. Este gadar foarte probabil ca, de§i ipoteza nu poate fi demonstratd farA echivoc, nobilii catolici din Cluj care au fost prezenti la Alba-lulia sä fi discutat despre culoarea purpurie a cortegiului care diferea foarte mult de negrul funeraliilor princiare anterioare (mai ales de cea a lui Bocskai, care avusese loc cu 23 de ani in urma), §i pe care o considerau nepotrivitd unei inmormfintAri. Francisci mai scrie §i despre comportamentul neadecvat al vAduvei lui Gabriel Bethlen, Ecaterina de Brandenburg. Deja devenise notoriu la vremea aceea in Transilvania, §i este foarte posibil ca §i nobilii catolici de la Cluj sa fi discutat pe aceastä temA, cä vA.duva, in care catolicii i§i puneau mari sperante, nu I-a jelit cum s-ar ft cuvenit pe sotul cu mult mai in vfirstA dee& ea, de§i nu s-a manifestat in acest sens la funeraliile lui Bethlen34. La trei decenii distantA, Kemény scria cu multA indignare ea' dupA ce trupul defunctului principe a fost deschis, Ecaterina de Brandenburg nu s-a sfiit "sa pipAie inima, stomacul §i alte organe din corpul despicat, dar nu a arAtat nici un pic de tristete, ba nici macar o lacrimA nu a vArsat acea muiere fArA de Dumnezeu, rea la inimä §i ph.catoasd."35 Inset-Wile latine de pe steaguri redate de Francisci in scrisoarea lui ar putea pärea autentice, deoarece in inscriptia de pe steagul colorat Bethlen o ruga pe zeita Fortuna ca ga cum I-a ajutat pe el, pe indraznet, in timpul vietii, tot ga sã Ii ajute §i pe urma§ii acestuia. Iar pe steagul mai mic se putea citi cA Gabriel "cel Mare" i-a acoperit in purpurA pe ai sai in timpul vietii, acum insA purpura Ii acoperd pe principe, deoarece Fortuna i-a fost calAuzA cat a trait. Steagul de purpurA lung pAnd la pdmânt purta de asemenea o inscriptie solemnd: Imperiul nAscut din sange se cade sd fie decorat in purpurA, iar cel care §i-a dat sangele pentru patrie sä fie vestit de sange. Oricat s-ar fi strAduit Francisciin stransA contradictie cu introducerea catarilorsa fabrice ni§te inscriptii veridice, nu a regit sa i§i disimuleze intentia de a-1 prezenta pe Bethlen atfit ca pe un mare iubitor de fast excesiv, dar §i ca pe un principe "Angeros", atribuind aceste caracterizAri bufonului. Dupd cum am vAzut, literatura de specialitate deplange lipsa izvoarelor privind funeraliile lui Bethlen. Afirmatia ar fi adevArata doar dacA am nesocoti memoriile lui Don Diego de Estrada, cavaler spaniol §i maestru de dans la curtea lui

33 Antonius de Bonfini, Rerum Ungaricarum decades, ed. I. FOgel, B. Iványi, L. Juhász, torn IV, Fars 1, Budapest, 1941, p. 164-165: "duodeni precedebant equites cataphrati purpuratique". 4 EOE, vol. IX, p. 21. Judit Bánki, Brandenburgi Katalin az erdélyi fejedelemsegben, in "Thrtenelrni Szemle", nr. 36, 1994, P. 316-319. 35 Kemeny, op. cit., p. 103.

www.dacoromanica.ro 122 T6th Istvan Gyorgy 12

Beth len. Don Diego, descendent al unei familii aristocratice, era un adevarat aventurier; dupd ce a fost alungat din armatd, a colindat intreaga Europa, iar in 1628 a fost angajat la curtea lui Beth len din Alba-Iulia ca maestru de dans36. A pdrAsit Transilvania cu viteza fulgerului dupd moartea lui Beth len, iar principalul motiv nu poate fialtul deat acela a a participat la complotul nobililor catolici. Spre deosebire de Francisci, Don Diego scrie cu respectsicu aldurd despre binefdatorul sdu. Stilul memoriilor sale care aduce cu romanele picaresti ale vremii flu a atras increderea posteritAtii, mai ales cd Don Diego a exagerat cu mult propriul sdu rol la curtea lui Beth len. Daa ar fi sã ii ddm crezare pe deplin, atunci el a fost omul de incredere al lui Beth len si singurul sprijin al Ecaterinei de Brandenburg. lea cum prezintd Don Diego pregdtirile funeraliilor lui Beth len: atunci and principele a simtit a se apropie ora mortii, a poruncit "sd i se facd un urias sicriu de argint, in care sd fie asezat un alt sicriu mai mic de plumb, in care sd fie inmormantat dupd moarte. Sicriul de argint a fost gata, era sprijinit de patru lei, iar deasupra luise odihnea un vultur." Doamnele de onoare ale Ecaterinei de Brandenburg au cusut pentru catafalc o cuverturd din brocat decoratd cu perle si pietre pretioase, precum si "un strdlucitor steag impodobit". Steagurile mai mici urmau sa fie asezate la picioarele mortului. Beth len s-a culcat in sicriu in prezenta membrilor curtii, "dupd cum se va culca in el si dupd moarte". Cavalerul spaniol mai spune cà dupd decesul principelui, funeraliile au decurs "cu un fast de nedescris", "zece mii de soldati pdzeau zi si noapte trupul neinsufletit, care se afla pe un trist dar strdlucitor catafalc in mijlocul bisericii, luminat de o multime fdclii", cu nenumdrate epigrame in latind, rnaghiard, germand, italiand si spaniolA, dintre care memorialistul mentioneazd epigrama lui ca fiind cea mai importantd37. Dacd facem o comparatie intre descrierea lui Francisci si cea a lui Don Diego, si dacd le acceptam pe amfindoud drept veridice, atunci reiese ce anume i-a impresionat cel mai mult pe contemporani la funeraliile principelui. I-a impresionat sicriul (despre care Ferenc Nagy Szab6 scria cd a fost adus din Po Ionia), i-au frapat pietrele pretioase, steagurile impodobite si de diferite märimi, numdrul extraordinar de mare al soldatilor insotitori, epigramele latinesti care il sldveau pe Beth len Acestea sunt aspectele pe care le putem retine din ambele izvoarefiecare in parte nedemn de increderein privinta funeraliilor desfasurate "cu mare solemnitate". Prezenta caläretilor invesmantati in purpurd si ducand steaguri pare de asemenea foarte credibild. La sfarsitul scrisorii lui Francisci, cel mai mare predicator calvin deplange faptul cã Transilvania va deveni papistasd. Acest predicator nu poate Li altul decat Janos Dajka Kesertii, episcop reformat al Transilvaniei si preotul de la curtea lui

36 Don Diego de Estrada visszaemlékezései, in L. Makkai, Beth len emlékezete,p. 450-451, 500-540. . " Ibidem, p. 535-538. Profesorii colegiului din Alba Julia au publicat intr-un volum versurile funerare scrise la moartea lui Beth len, Régi Magyar Nyomtatvcinyok Tim Budapest, 1983, nr. 1468. Foaia de titlu: David Angyal, Magyarorszag története II. Mcityástiol IlL Ferdinandig, Budapest, 1989 (A magyar nemzet tOrldnete, VI), p. 409. www.dacoromanica.ro 13 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 123

Bethlen38. Misionarii scriau des in epistolele trimiseSfintei Congregatii de Propaganda Fide ca pâra §i "predicatorii eretici" recuno§teau cä biruinta religiei catolice era aproape sigurd. Cuvintele preotului de curte se potrivesc cu propaganda catolia a veacului al XVII-lea. Rapoartele trimise de calugarii ordinelor religioase despre numeroasele §i miraculoasele convertiri serveau la insufletirea propriilor confrati §i credincio§i, find in toh cu descrierile semnelor §i prezicerilor care, in marele rdzboi de la sfArOtul secolului de pildit, dupa capturarea Budei, faceau "inevitabild"intrarea Constantinapolei i a Ierusalimului in mAini catolice39. Scrisoarea lui Francisci sugereaza in acela§i mod cA principatul transilvan trebuie sa fie catolic. Cardinalii au a§teptat in zadar ca acest lucru sa se intample, dar anul 1630, bogat in evenimente, a adus totqi cel mai mare succes al Sfintei Congregatii obtinut de-a lungul intregului secol al XVII-lea: cu ajutorul nobililor catolici a luat fiintA prima misiune a franciscanilor bosniaci in Transilvania40. Francesco Ingoli, secretarul Congregatiei, a avut astfel motive intemeiate sä adune §i sä pAstreze cele mai interesante scrisori despre Transilvania.

Archivio Storico della Sacra Congregazione de Propaganda Fide, Roma. Scritture Originali riferite nelle Congregazioni Generali. Vol. 219. Fo. 405/r-v. + 412/v. (copie rezumativA contemporand)

Ex litteris Andreae Francisci41 monachi Paulinani Croatae42, Colosvari in Transiluania datis 1630. 13. Januarii.

Cassouia43 veni in Transiluaniam, ubi lectulo affixum inveni Gaborem, et hoc 28. Novembris44, qui paulo post obiit, ultima ejus fuit medicina, humana pellis

38 Janos Dajka Keserui (episcop transilvan din 1618, moare la 1633) a scris o mica opera despre "Neamul, caracteruli faptele lui Gabriel Bethlen", A fejedelem, p. 1-6. 39 Nicol?) Arnu, Presaggio dell imminente rovina e caduta dell' imperio Ottomano, Venezia 1686. Cf. Istvan GyOrgy TOth, La reprise de Bude et'opinion publique en Italie et en Europe, in L'Europa nel XVIII secolo. Studi in onore din Paolo Alatri, vol. 1, Napoli, 1991, p. 493-502. 40 APF SOCG, vol. 219, fol. 424-425; vol. 82, fol. 216; vol. 85, fol. 403. Janos Karacsonyi, Sum Ferencz rendjének tärténete Magyarországon 1711-ig,vol.II,Budapest,1924,p.217-225. Evenimentele petrecute dupa moartea lui Bethlen din punctul de vedere al religiei catolice in Transilvania au fost sintetizate de catre provincialul minorit al Ungariei, Fra Vincenzo Pinieri da Montefiascone pentru Sranta Congregatie: APF SOCG, vol. 219, fol. 437-444, ed. Istvan Gyorgy 16th, Un missionario italiano in Ungheria ai tempi dei turchi, in Annuario dell 'Accademia d'Ungheria a Roma, a cura di József Pal, Roma, 1997. 41 Scris: Fran.i cu semn de abreviere deasupra cuvantului. 42 In original: Croatiae. 43 Kosice, Casovia, Kassa " Lectura primei cifre e nesigura, dar fie a este I sau 2, copistul s-a inselat in ambele cazuri, caci Gabriel Bethlen a murit la 15 noiembrie 1629; Andras Francisci evident ca a scris 8 noiembrie. www.dacoromanica.ro 124 Tóth István Gyorgy 14 ex consilio carnificis detracta viva quodam ex milite, qua indutus meliuscule (se)45 habuit,sed nihilominus tandem pro pelle pellem46 dedit. Convocatis prius principatus primoribus, quibus ut principatum traderent Turcis, serio mandavit, se namque non posse amplius onera illius ferre, sed jam properare ad quietem illam, ad quam multam copiam gladiis Germanicis praemiserat suorum, nec velle cum papistis fictitium subire purgatorium, ubi purgarentur illi, quos ex Vngharia elapsis annis purgavit42 pietas Gaborina, ita ille, et multa alia, quae narrarunt praesentes qui fuere. Longum48 esset miseriam ejus principis funebrem describere, dum adhuc transportarentur, nondum enim est sepulutus, tria tamen insinuabo. Auro et lapidibus praetiosa tumba a duabus mulis rubra contectis purpura vehebatur, mille septem equitibus etiam purpuratis vexillum praeferebatur49 rubrum terram5° extremitate tangens purpureum quoque tali inscriptione: Sanguine partum imperium purpura debet decorari, sanguinem pro patria fundentem sanguis debet proclamare, sicque purpureum purpura tegat principem52. In alio minori vexillo hoc: Purpura suos, dum viveret, Gaborus magnus tegebat, princeps sic post fata sua a suis purpura tegitur eo, quia fortunam habuit, dum viveret, pro duce. Post cadaver sequebatur aliud vexillum ex variis coloribus confectum tali inscriptione insignitum: Tu me sequere fortuna, sat praecessisti, dum audax viverem, audaces, qui me sequentur, juva! Sequebatur autem omnis totius Transiluaniae principatus cum maximo apparatu et pompa nobilitas, inter quos lugubri ibat vestitu defuncti (Fol. 405/v.) principis stultus, qui interrogatus a quodam domino catholico cognomine Mesdesi53, cur id faceret? respondit facere simul et sapienter54 lugere se principis stultitiam, qui dum viveret, sapientissimum esse voluit, et post mortem ostendit se insaniorem suo stulto esse, quid enim habet purpura cum lacrymis?, nisi hoc fortassis ita esse debuit in funere viri55 sanginei, ita stultus. Dignum etiam fuit notatu, quod maxima fuerit hoc in funere laetitia, unde nuptias potius putarem, quam funeralia lamenta. Ipsa conjux principis laetabatur se tandem liberatam pondere ex5° continua mode etc. Minister quidam supremus inter

45Seeste completarea mea. 46Pro pelle pellem deditsepare ca autorului Ii placeau jocurile de cuvinte latinesti. 42 Finalul cuvântului lipsk completarea mea. 48 In original:longam. 49 In original: praeferebat. 5° Inoriginal:terra. 51Siquecorectat. 52 Finalul cuvântului lipsA, completarea mea. 53 Astfel in original. 54 Cuvántul lipseste in mare mãsurk completarea mea. " Vinisters inainte. 56 In originaletin locul luiex. www.dacoromanica.ro 15 Cortegiul funerar al lui Gabriel Bethlen 125 alios Caluinei nomine praedicantium maximus, cum concionem haberet in funere super illo, (cum)" propheta Mane Techel, Phaues dixit valde se dolere principatum Transiluanicum papisticum futurum. (verso) Fol. 412/v.

(cu scrisul lui Francesco Ingoli, secretarul Congregatiei de Propaganda Fide:) Morte et esequie solleni e stravaganti di Gabor. die 26 Februarii 1630. Congregatio 120.

A JOCULAR ACCOUNT OF GABOR BETHLEN'S FUNERAL MARCH

Abstract The funeral of a ruler has always been one of the most important celebration acts of the state. The trappings of the funeral ceremony demonstrate the importance of the ruler and the power of his state and often indicate who was to succeed the ruler. This was also truein the case of the Principality of Transylvania. Nevertheless, we know very little about the funeral of the principality's great ruler, Gabriel Bethlen. A very detailed satirical desciption of Gabriel Bethlen's funeral procession has been found in the archives of the Holy Congregation of the Propagation of Faith (Sacra Congregatio de Propaganda Fide). The document, written in Latin, was the work of Pal Francisci who was a Croatian monk belonging to the order of St. Paul and who later became Bishop of Zengg. The document was probably prepared for Ivan Marnavich Tomko, a Croatian humanist living in Rome. Bringing together the contents of this pamphlet with those of the otherwise unreliable memoirs of Bethlen's Spanish dance-master, the picture of Bethlen's funeral becomes clear. The funeral, which in many respects resembled that of Matthias I (Corvinus), was clearly designed to demonstrate that a prince was being buried who regarded himself as being the equal of the European princes and not just a Transylvanian vassal prince. At the same time the sarcastic tone of the letter, a parody of the funeral procession, also shows how public opinion was formed in the seventeenth century and how news of Bethlen's funeral was spread and distorted, and offers insights into the subject of gossip among the Catholic nobles of Cluj (Kolozsvár, Clausenburg).

" Completarea mea. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro MIHAI VITEAZUL SI RESTAURAREA IMPERIULUI BIZANTIN: MARTURIA AMBASADORILOR VENETIENI LA CONSTANTINOPOL

STEFAN ANDREESCU

intr-un studiu publicat nu prea de multd vreme, Chryssa Maltezou ajungea la concluzia cã Moscova, "apt-6s la prise de Constantinople par les Turcs en 1453, avait focalisé tous les espoirs de l'hellénisme humilié pour la liberation et la reconquête de l'empire dechu". Grecii au privit Rusia asa cum odinioard, pe vremea ocupatiei latine a Constantinopolului(1204-1261),a fost privit Imperiul de la Niceea. Adicd a fost "considerée comme un empire provisoire, un empire en exil, en attendant que se concrétise le réve du retour a Constantinople". In chip asemandtor, "Moscou fut, elle aussi, jugee digne d'accueillir en son sein, mais pour un temps limité, l'idée byzantine". Este, totusi, de.observat cã ideea bizantina a cunoscuti alte ipostaze, cel putin in cursul secolului al XVI-lea. De una dintre acestea a pomenit chiar Chryssa Maltezou. Astfel, in teritoriile grecesti aflate sub stdpanire venetiand oracolelesi profetiile cu privire la eliberarea lumii bizantine se raportau, in epoca bdtaliei de la Lepanto, la...Spaniai nicidecum la tarul Rusiei: Filip al II-lea al Spaniei era cel ce avea sd ocupei tronurile Grecieii Trebizondei2! In ultimii ani ai secolului al XVI-lea, pe fundalul izbucnirii unui nou conflict major intre Imperiul otoman si o putere europeand crestind, de astA data Imperiul romano-german, la Dundrea de Jos s-au rdsculat contra Portii statele tributare Transilvania, Tara Romaneascd si Moldova (1594). La carma Tdrii Romanesti se gäsea Mihai Viteazul care ulterior, prin douã expeditii succesive, din octombrie 1599 si mai1600,a adus sub autoritatea lui atat Transilvania, cat si Moldova. Ce-i drept, pentru un foarte scurt interval, cdci in septembrie1600,din pricina unei rdscoale a nobilimii transilvdnene, dar mai ales a atacului concentric al fortelor polono-otomane, a fost obligat sa pdrAseascd spatiul carpato-danubiansi sa-si gAseasca refugiu sub obldduirea imparatului Rudolf II. Or, iatd ce scria in relatia lui concluzivd bailul Girolamo Cape llo, care si-a incheiat misiunea la Constantinopol is-a imbarcat spre a reveni in patrie la

IChryssa Maltezou, Les Grecs devant Moscou-yule Impériale, in Studia slavico-byzantina et medievalia Europensia, vol. I, Studies on the Slavo-Byzantine and West European Middle Ages. In memoriam Ivan Dujeev, Sofia, 1988 [pe coperta 1989], p. 74. Evident, acest refugiu temporar al "ideii bizantine" ar filuat srarsit indatã dupa recucerirea capitalei imperiale de pe farmurile Bosforului, intocmai cum se intamplase in anul 1261. 2 Ibidem, p. 70.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 3-4,www.dacoromanica.ro p. 127-140, 2002 128 Stefan Andreescu 2

14 octombrie 1600: "... Ma perché tra Cristiani sudditi del Gran Signore il numero de'Greci e grandissimo e principale sara a proposito distinguere le condizioni loro, le quali, come sono molti in Costantinopoli et altrove, cosi non sono tutti d'una istessavolontaepensiero,perchégl'abitantiinCostantinopoli,equelli principalmente che per pretensione dinobilta ritengono memoria della loro grandezza, per un antico et ereditario odio che portano al norne de'Franchi, et al pontefice romano, per l'estraordinaria emulazine che hanno conservato a tuttii tempi i loro patriarchi con Sua Santita, intitolandosi essi papi della Chiesa orientale, e quello d'Alessandria v'aggiunge «judex totius orbis terrarum». Sono cosi male affetti verso i cattolici che al sicuro si contenteranno sempre di esser pia tosto soggetti al Turco che a Christiani, eccetto per?) quando ii prencipe cristiano fosse della loro religione, o scismatico, o in altra maniera contrario alla religione cattolica, nel quale caso abbraccieranno facilmente ogni partito et occasione, come si andavano disponendo per la speranza ch'avevano dell'esaltazione di Mica li Valacco, ii cui nome era con gran devozione celebrato da Greci, e con tanto giubilo ascoltate le sue azioni, che erano portati a gran concetto di rivedere per mezo suo l'Imperio de'Greci rinovato, che se le cose di Mica li fossero passate con maggior prosperita in quest'ultimo, al sicuro si sentivano gagliardi moti e s011evazioni in tutti i Greci, e Vostra Serenita aveva anco occasione din pensarvi perché ii medemo giubilo era sentito da'sudditi di lei nell'isole..."3. laid deci ca, daca in preajrna bataliei de la Lepanto, grecii din insulele venetiene din Mediterana orientala priveau spre Filip al II-lea al Spaniel ca la un viitor imparat bizantin, acum, in ultimii ani ai secolului, acelea0 sperantei le legau la unison cu grecii de sub dominatia otomana de principele roman Mihai Viteazul! Dar sa amanam deocamdata discutia in jurul elementelor oferite de acest pretios text pentru a infati§a mai intai alte doua marturii venetiene ce privesc atmosfera din mediile grece§ti din Imperiul otoman in timpul razboiului "cel Lung" (1593-1606). Una dintre aceste marturii apartine ambasadorului Leonardo Donato, care in decembrie 1595 a reinnoit, la Poarta, "capitulatia" Serenissimei. Indata dupace a revenit la Venetia, in 2 martie 1596 el scria urmatoarele despre cele afiate la Constantinopol: "... Dando molto da temere i successi dell'anno passato, che tanto maggiormente vengono da'Turchi stimati e temuti, quanto chescuoprono che ii nome glorioso del Transilvano ha commossi gli animi et inalzate le speranze di tutti gli afflitti et oppressi cristiani, che habitano ne'paesi d'Europa sottoposti a'Turchi; ch'essendo loro del rito greco, come credono che sia anco ii Transilvano, essendo del medesimo, non solo i sudditi suoi, ma i popoli di tutte le provincie circonvicine, pare che gli spiriti loro si siano motto piu accesi a levar la testa contra il Turco per queste vittorie, che non s'avessero quando l'armata cristiana distrusse affatto, gia alquanti anni, la turchesca, restando i Grecicon gelosia, se con un'consequente acquisto fossero stati astretti ad adherire al rito latino. Ne si deve tacere, essendosi

3 Vezi Relazioni di ambasciatori veneti al Senato, vol. XIV, CostantinopollRelazioni inedite (1512- 1789), a cura di Maria Pedani-Fabris, Padova, 1996, p. 434-435. www.dacoromanica.ro 3 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 129

sparsa la tema fre quei popoli delli aiuti mandati dalla Sede Apostolica al Transilvano, non solo resta ii nome di N. S. presso di loro glorioso, ma pare che si mitighi in gran parte l'abhorrimento che havevano del rito latino. Le quali cose... cosi commovono i Turchi grandemente; intanto ch'e sino andato loro in pensiero di tagliare a pezzi tutti ii cristiani che sono in Costantinopoli, che possono ascendere anco a maggior numero di 100m, dubitando di qualche sollevatione pericolosa, quando i progressi del Transilvano riempivano tutti quei paesi di spavento e di timore; volando per boca di tuttiiGreci: questo Principe essere un nuovo Costantino per ripiantare l'Impero greco in quelle parti. Ne temono i Turchi di altro, se non che gli aiuti di cristiani non si uniscono insieme, et non si mandino pie tosto in Transilvania che altrove a far la guerra..."4. 0 singurd precizare, inainte de a pd.5i mai departe si a infatisa si cea de-a treia marturie venetiand. "Il Transilvano" din acest document este principele Sigismund Báthory al Transilvaniei, care in 1595, in urma a doua tratate separate, devenise "suzeranul" principilor Tarii Romanestii Moldovei. Si, pe de alta parte, o intensã propaganda tintea sä facd din el autorul exclusiv al victoriilor din prima fazd a razboiului cu turcii de la Dunarea de Jos. Abia mai tarziu autoritatile imperiale, asa cum s-a intamplat de pilda cu arhiducele Maximilian de Habsburg, fratele imparatului Rudolf II, au realizat ca "in actiunile trecute multe au fost puse pe seama transilväneanului , care in realitate au fost infaptuite de el, romanul ..."5. Nu este, insd, mai putin adevarat Ca ofensiva din Tara Romaneascd, din toamna anului 1595, care a dus la evacuarea ostilor otomane care o ocupaserd, a fost condusd, totusi, de Sigismund Báthory, ceea ce ar putea explica ecourile favorabile din lumea sud-est europeand in legaturd cu figura 11116. Sau poate, mai curand, in cazul izvorului din care am citat, sub numele de "il Transilvano", au fost contopite doufi personaje, unul fi ind principele Sigismund Báthorydar care era catolic! iar celälalt Mihai Viteazul, principe ortodox, la fel precum supusiisai. Sa nu mai zdbovimi sa semnaldmi cel de-al treilea izvor venetian, relatia concluziva a bailului Simone Contarini, din decembrie 1611, din care vom extrage fragmentul ce urmeazd: "L'essere stati i Greci, in Costantinopoli e nell'intorno per grandissimo spazio, privati, se non del nido loro, delle comodite e degli onori almeno, gli rende affittissimi e discontenti per estremo. La qual discontentezza ed affizione si raffina e se inacerbisce pie sempre nei petti loro, per le oppressioni e per gli estorquimenti de'Turchi. Tolti alcuni de'pie grandi, cui resta ancora qualche

4Eudoxiu de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoria romdnilor, vol.XII, Bucuresti, 1903, nr. CCCXLVIII, p. 236. Pentru prezenta lui Donato la Constantinopol incA din vara anului 1595, N. BAnescu,Adaos la relajiile bailului Marco Venier. Cu privire la campania din 1595 a domnilor noftri,Bucuresti, 1927, p. 132 (extras din "Anuarul Institutului de Istorie NationalA", IV). 5 Veal Mihai Viteazul in con.ytiinta europeand, vol.I, Bucuresti, 1982, nr. 67, p. 211-212 (act din septembrie 1598). 6Vezi si observatiile lui Ovidiu Cristea,Cdteva consideralii privind ecoul bdtaliei de la Cálugdreni in occidentul Europei (1595),in "Studiii materiale de istorie medie", t. XIV, 1996, p. 41-48 (in special nota 3, p. 41).

www.dacoromanica.ro 130 Stefan Andreescu 4

picciola facoltà sotenuta con il mercantare, vivon gli altri con il maneggiarsi nelle arti piii basse, le quail sotto il bastone esercitano con molto travaglio e con poco guadagno. 11 zelo loro della religion loro e l'odio che portano alla cattolica romana gli cattivan per modo, che non sanno fra tante loro angustie desiderare mutazione di governo, se per avventura non scontrasse loro qualche occasione, che non veggo qual possi essere, che principe del rito loro tentasse di travagliare Turchi, nel qual caso tengo per fermo che si alzerebbero tutti; e qualche favilla di questo lor oppresso desiderio si pote vedere, quando Mica li Vaivoda della Valacchia si mosse con gran principi a danno de'Turchi; tolta questa ombra piuttosto di vuota che di indurata speranza, anziche vivere sotto a qualsisia principe cattolico, amano di vivere sotto l'impero Ottomano, che nella credenza e nei ritiloro punto non s'intromette; ciô che, tengono per costante, in progresso di tempo almeno, non soffrirebbe un principe cattolico, che alla sua medesima religione gli vorebbe unire"7. A§adar, dqi redactata la cativa ani dupa incheierea razboiului "cel Lung", relatia lui Simone Contarini evoca Inca "episodul Mihai Viteazul", cand grecii din Imperiul otoman erau pe punctul sa serascoale§isa-1recunoasca drept conducatorul lor legitim, caci era "del rito loro"...

*

In general, diplomatii venetieni au excelat, cum setie, prin calitatea §i precizia informatiilor culese pe durata misiunilor lor, din acest unghi de vedere neputand fi comparati dec.& cu emisarii Sf. Scaun. In plus, ap cum observa pe buna dreptate Oskar Halecki, bailul venetian de la Poarta "était toujours particulièrement bien renseigné sur la situation a Constantinople et entretenait des relations étroites avec le patriarcat, ne fOt-ce qu'à cause des nombreux Grecs orthodoxes dans les possessions levantines de la Republique de Saint-Marc". Si el cita in chip special chiar pe Girolamo Cape llo, care i-a inceput misiunea la sfaritul anului 15968. Am vdzut ca Girolamo Cape llo, in relatia lui din 1600, asocia fall nici o umbra de ezitare sperantele grecilor cu privire la rena§terea Imperiului bizantin de numele domnului roman Mihai Viteazul. Or, sub acest aspect, marturia lui Cape llo vine sa intareasca o alta, provenita tot din mediu catolic, dar care panä acum era unica. Este vorba de un crampei din scrisoarea pe care un cAlugar dominican, Andrea Bobbi, i-o adresa din Faenza, in 25 iunie 1600, lui Cinzio Aldobrandini, cardinal San Giorgio. Iatd-1:"...nel mio secreto, fui sempre di parere, che succedendo le cose di questa sua benedetta leuata d'armi come speramo nella

7 Nicole) Barozzi, Guglielmo Berchet, Le relazioni degli stall europei lette al Senato dagli ambasciatori veneziani nel secolo decimosettimoTurchia, volume unico, parte I, Venetia, 1871 [pe coperta 1873], p. 163-164. 8 Oskar Halecki, Rome. Constantinople et Moscouau temps de l'Union de Brest, in 1054-1954. L'Egliseet leseglises. N e u f sieclesd edouloureuse separation entre l'Orient et l'Occident. Etudes et travaux ()flirts el Dom Lambert Beauduin, I, Chevetogne, 1954, p. 460. Pentru data plecarii lui din Constantinopol (14 octombrie 1600), FIurmuzaki, Documente, XII, nr. MDXXXIV,p. 1065. www.dacoromanica.ro 5 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 13 I

misericordia d'Iddio, prosperamente, che ii detto Sig-r Michele si debba, e in breue impatronire di Costantinopoli e come greco, et applauso e seguito in particulari da greci gia padroni di quel impero, debbasi far gridar lui non altro imperatore di Costantinopol 0 nota comuna a celor trei texte venetiene reproduse prive§te ostilitatea ireductibila a grecilor fata de catolicism. Ea mergea parka acolo Inc& gaseau preferabil sa rarnana sub stapanire otomana cleat sa treaca sub autoritate catolica"). Iar Leonardo Donato adauga amanuntul ca acum, in conditiile razboiului "cel Lung", spiritele grecilor s-au aprins mai mult dee& pe vremea bataliei de la Lepanto, deoarece a§teptau sa fie eliberati de un principe ortodox, in vreme ce atunci erau domoliti de perspectiva de a fi "obligati sa accepte ritul latin". Aceasta ostilitate este verificata de altminterii de alte izvoare. Astfel, in 1577, Stephan Gerlach (1546-1612), predicatorul ambasadei imperiale la Constantinopol, nota ca dacd o grecoaica "ia in casätorie pe un Franc sau Latin, e afurisita, caci ei blestema pe ace§tia ca pe cei mai ticalo§i eretici" (Wann eine Griechin einen Welschen (Lateiner) zur Ehe nimmet sie in den Bann gethan dann sie verdammen solche als di verfluchteste Ketzer) 11. Mena, insa, sa desprindem din textullui Girolamo Cape llo io altä remarca deosebit de pretioasa: in mediile grece§ti constantinopolitane, cei ce intretineau mai cu seama "flacara" anti-latina erau nobili care pastrau amintirea "maretiei" de odinioara a familiilor lor, asociata de "o vechei ereditara ura pe care o poarta numelui de Franc" §i, totodata, inrauritä §i de "extraordinara emulatie" a patriarhilor ortodoc0 cu pontiful roman. Plecand de la aceasta marturie, gandul ni se indreapta numaidecat catre originea materna a lui Mihai Viteazul, din familia Cantacuzino, multa vreme contestata, dar care in ultima vreme a fost suficient doveditä12.$i, de fapt,in tot cursul desfa§urarii evenimentelor de maxima

9 Anton Mesrobeanu, Contribufie la istoria catolicismului din Moldova, in "Cercetari Istorice", an IV- 2, 1928, doc. nr. II, p. 86. Comentarii la N. lorga, Byzance apres Byzance, Bucarest, 1971, p. 155; Andrei Pippidi, Tradifia politica bizantina in farile romane in secolele XV1-XVIII, Bucuresti, 1983, p. 187. '° Sigur ca citind aceste marturii despre mentalitatea grecilor in problema confesionala, nu poti a nu evoci celebra replica atribuita inaltului dregator bizantin Luca Notaras,dinajunulcuceririi Constantinopolului de catre turci: "Mu lt mai bine e sa stie domnind in mijlocul orasului turbanul turcesc decat tiara latina" (Ducas, lstoria turco-bizantina (1341-1462), ed. critica Vasile Grecu, Bucuresti, 1958, p. 329; vezi si Steven Runciman, Caderea Constantinopolului1453, ed. Alexandru Elian, Bucuresti, 1971, p. 35 si 87).

31Stephan Gerlach des Aeltern, Tagebuch, Frankfurt am Main, 1674, p. 357, col. 1. Textul citat a fost folosit de N. lorga and a editat corespondenta Doamnei Ecaterina Salvaressa cu sora ei Maria Adorno, aflata la Venetia, si anume in legatura cu scrisoarea din 1 mai 1577, and Ii cerea sa nu vina in Tara Romaneasca (Hurmuzaki, Documente, XIV-1, Bucuresti, 1915, nr. CXXVI, p. 52). Mai de curand, Cesare Alzati recunostea, la rfindul lui, in acest episod "una certa ostilita verso il mondo cattolico" ce se manifesta in mediul românesc (Terra romena tra Oriente e Occidente. Chiese ed elnie nel tardo '500, Milano, 1982, p. 154, n. 5). 12 George D. Florescu, Dan Plesia, Mihai Viteazulurmaq al imparafilor bizantini, in "Scripta Valachica", Targoviste, 1972, p. 131-16; $tefan Andreescu, Michel le Brave, les Cantacuzene et le grand Banat de Craiova, in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XXIX, 1990. 1-2, p. 105-120.

www.dacoromanica.ro 132 Stefan Andreescu 6

insemnatate ale domniei lui, Mihai a avut in preajma reprezentanti ai familiei Cantacuzino, precum Andronic, fiul vestitului Mihail Saitanoglu Chatanoglou sau Dionisie Rhally Paleologul, mitropolit de Tarnovo deci al Bulgariei-a carui mama eraoCantacuzina.Iarinprimavaraanului1599,un"capitano costantinopolitano di casa Paleologa", in slujba domnului Tarii Romfinesti, a infant un detasament otoman, care efectua o incursiune la nord deDunare13. Inca din 1931, and staruiau indoieli cu privire la apartenenta Teodorei mama lui Mihai Viteazulla familia Cantacuzino, Nicolae Iorga scria, cu intuitia care-I caracteriza: "Si l'on admettrait, on verrait encore mieux comment les pays roumains étaient pris dans ce cercle d'influence et de domination d'une grande famille byzantine, au moment oil les descendants des «archontes» de l'Empire ddvoraient des yeux les prophéties annonçant le rótablissement prochain de l'Empire"14. Marturia lui Girolamo Cape llo, care leaga in chip !impede optiunile isperantele politicesi confesionale ale descendentilor marilor familii nobile grecesti din Constantinopol de numele lui Mihai Viteazul, numai de curand pusa in circulatie, confirma din plin interpretarea lui lorga.

Esenta demonstratiei intreprinse de Chryssa Maltezou s-a bizuit pe trei repere, care ilustreaza eforturile grecilor de a fixa o legatura de continuitate intre tar siimparatul bizantin: inrudirea printului de la Moscova cu ultimii imparati bizantini; legaturile care-I uneau cu Constantin cel Mare; comparatia intre printul de la Moscovai Alexandru cel Mare". A sosit momentul sa vedem daca aceste repere ideologice pot fi regasite si in cazul domnului roman Mihai Viteazul. Pentru ca, daca vom ajunge la un rezultat pozitiv, atunci teza identificarii Moscovei drept punct exclusiv spre care, in orizontul ortodox, s-ar fi indreptat privirile grecilor pentru ajutor intru restaurarea imparatiei bizantine nu mai poate fi sustinutd. Cat priveste primul reper, Chryssa Maltezou aminteste apelul lui Maxim Grecul catre Vasile al III-lea pentru dezlantuirea unei cruciade contra turcilor, in

13 Alexandru Cioranescu, Documente privitoare la istoria romcinilor culese din arhiivele din Simancas, Bucuresti, 1940, nr. CCXCVIII, p. 139; vezii comentarii la Ion Sdrbu, Istoria lui Mihai Vodel Viteazul domnul Tarii Ronuineiti, ed. Damaschin Mioc, Timisoara, 1976, p. 445, precum si, mai nou, $tefan Andreescu, Comerful danubiano-pontic la sfarsitul secolului al XVI-Iea: Mihai Viteazulat "drumul moldovenesc", in "Studii si materiale de istorie medie", t. XV, 1997, p. 47-48. 14 N. lorga, Les grandes familles byzantines et I 'idde byzantine enRoumanie, in"Bulletin de la Section Historique de l'Academie Roumaine", t. XVIII, 1931, p. 14-15. Pentru problema legaturii genealogice a Cantacuzinilor de la sfarsitul secolului al XVI-Iea cu cei din vremea Bizantului, Petre $. Nasturel, De la Cantacuzinii Bizanfului la Cantacuzinii Turcocrafieii ai feirilor románe, in "Arhiva Genealogica", t. 1 (VI), 1994, 1-2, p. 171-175; Matei Cazacu, Strategies matrimoniales et politiques des Cantacuzene de la Turcocratie (Xis xwe siecles), in "Revue des Etudes Roumaines", XIX-XX, 1995-1996, p.157-181; Jean Michel Cantacuzene, Matei Cazacu, Généalogie et empire. Les Cantacuzene de I 'époque byzantine el I 'époque ottomane, in vol. L'empereur hagiographe. Culte des saints et monarchie byzantine et post-byzantine, ed. Petre Guran, Bucuresti, 2001, p. 294-308. 13 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 71.

www.dacoromanica.ro 7 Mihai Viteazulirestaurarea Imperiului bizantin 133 care acesta este deemnat sub forma "Basil Ivanovitch Paleologos", dovadd a recunoa§terii originii sale imperiale bizantine, datoria casatoriei lui Zoe-Sofia Paleolog cu marele cneaz Ivan al III-lea (1462-1505). In cazul lui Mihai Viteazul nu vom insista prea mult, deoarece am vorbit mai sus despre originea sa materna' din familia Cantacuzino. Nu vom adduga decat faptul cd ins4i obtinerea investiturii la Poartd, in calitate de domn al Tarii Romaneti, in anul 1593, a datorat-o unui Cantacuzin, Andronic, unchiul säu dupd mama, care i-a stat apoi aldturi !Dana la moarte16. Ideea succesiunii simbolice din Constantin cel Mare apare, pentru epoca ce ne intereseazd, intr-o scrisoare din 1592 a lui Meletie Pigas, patriarh de Alexandria, in care invocand ajutorul tarului Feodor 11 numqte "noul Constantin cel Mare, salvarea noastrd dupd Dumnezeu, cdtre care noi ne intoarcem spre a dobandi ajutor in caz de nevoie"17. Sub acest aspect, pentru Mihai Viteazul este suficient sa ne referim la textul lui Leonardo Donato, reprodus mai sus, in care am vdzut cã "il Transilvano"socotit de grecii din Imperiul otoman drept un principe ortodox! nu era nici mai mult, nici mai putin cleat "un nou Constantin", ivit tocmai spre a "rea§eza ImparAtia greceasca in acele parr. Este probabil cd, in tumultul creat de sosirea prirnelor ve§ti despre biruintele cre§tine din zona Dundrii de Jos, grecii de sub stdpanirea otomand au creat un personaj unic din suprapunerea personalitdtilor principelui Transilvaniei §i a domnului Tarii Romane§ti. Asta pfind lucrurile s-au famurit, iar eroul grecilor de rand a devenit exclusiv Mihai Viteazul'8. In sfar§it,sa. trecem §i la ultimul reper luat in considerare de Chryssa Maltezou: comparatia cu Alexandru cel Mare. De astd data dispunem de un studiu intreg al lui Nicolae lorga, in care a demonstrat in chip strälucit inraurirea exercitatd de faptele eroice relatate in romanul apocrif Alexandria asupra lui Mihai Viteazul, precumi chipul in care, invers, cdrturarii greci din epocd, vistierul Stavrinos sau Gheorghe Palamed, au resimtit nevoia sa scrie povestea lui Mihai avand in minte imaginea lui Alexandru cel Mare'. Iatd, spre pildä, numai cloud versuri de la inceputul cronicii rimate pe care Gheorghe Palamed a inchinat-o, in1607, voievodului roman:"Iard§i§i cu Alexandru de-1 voi asemui, nu voi gre§i, /dacd voi privi vitejiile infaptuite de Mihai"20. Ar mai trebui doar adaugat cã celalalt autor mentionat, vistierul Stavrinoscare chiar s-a aflat in slujba lui Mihai Viteazul

16 $tefan Andreescu, Michel le Brave, ks Cantacuzene et le grand Banat de Crarova, p. 105-107, 119-120; Chryssa Maltezou, op. cit., loc. cit., CAsAtoria lui Ivan III cu Zoe Paleolog a avut loc in 1472. 17 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 71-72. 18 Vezi mai ales lulian $tefOnescu, Epopeea lui Mihai Viteazul in lumea greco-ruseascd in secolii 17 si 18, in "Revista IstoricA RomanA", t. IV, 1934, p. 140-174. 18 N. lorga, Faze sufletesti fi carfi reprezentantive la romdni cu speciald privire la legdturile "Alexandriei" cu Mihai Viteazul, in "Analele Academiei Romane", Memoriile Secriunii 1storice. Seriafl, t. XXXVII, 1915, p. 545-605. 78 Olga Cicanci, lzvoare grecesti privind istoria Romdniei: Gheorghe Palamed, in "Hrisovul". Serie nouA, t. III, 1998, p. 101.

www.dacoromanica.ro 134 Stefan Andreescu 8

dupd ce a consemnat chipul in care a fost asasinat, a asternut acest rand: Mihai "a crezut cd va face liturghia in Sfanta Sofia"21. Prin urmare, in cazul lui Mihai Viteazul sunt reunite toate cele trei elemente despre care Chryssa Maltezou a sustinut cd pot fi raportate doar la tarii ru§i. Grecii ortodocsi nu si-au concentrat deci sperantele si iluziile intr-o unicd directie. Lucrul rezultd cu limpezime si dintr-un crampei al povetelor pe care un alt arturar grec, mitropolitul Matei al Mire lor le scria in 1618 pentru uzul domnului Alexandru Ilia§ al Tarii Romanesti: "... Din pricina nedreptatilor noastre si a desertaciunii, am pierdut slava noastrd, sceptrul si impdratia. $i ne carmuiesc dusmanii, neam de barbari. Ne-au luat coroana de nestemate si margAritare. Deoarece noi nu suntem vrednici sa o puram, altii au luat-o si o poartd, iar noi o privim. 0 poarta cei care au creieri in cap. Iar noi aveam incredere in preaindrdznetul Mihai, cd o va scoate cu spada si ne-o va da noud. Vai de noi, Domnul meu, de noi cei cu minte putind, care aveam incredere in Spania si in galerele lungi care sunt in Venetia, cd vor veni cu spada, ca sd omoare pe turc, sd-i ia imparAtia si sa ne-o dea noud. Ne punem radejdea si in neamuri bdlaie, cã ne vor scdpa, cd vor veni de la Moscova, ca sd ne sloboadd. Nu punem nadejdea in preziceri, in profetiile mincinoase, si ne pierdem timpul cu vorbe lard rost"22. Este vrednic de subliniat cd, in studiul sdu, Chryssa Maltezou a citat, insd...numai partial, acest text. Mai exact, a eliminat tocmai fraza care il privea pe Mihai Viteazu123!

La sfarsitul editiei a II-a a prea frumoasei sale carti From Florence to Brest, Oskar Halecki a reprodus, in anexe, si un studiu al sdu intitulat Isidor's Tradition. Discutia din acest text s-a concentrat in jurul unei enigmatice "Relatione della Rossia", al cdrei subiect era in realitate "come introdurre vi si possa la fede Cristiana Catholica". Izvorul cu pricina, din 1595, fard autor, a fost atribuit de Halecki celebrului iezuit Antonio Possevino. El 1-ar fi redactat ca urmare a intalnirii si discutiilor de la Padova cu cei doi episcopi ruteni, Ipatie PociejsiChiril Terleckyj, care, prin aldtoria lor la Roma, au pregdtit evenimentul din toamna anului urmdtor, cunoscut drept Unirea de la Brest2. Pasajul-cheie din acest memoriu anonim adresat papei Clement VIII este urmdtorul: "Isidoro che uenne al Concilio di Fiorenza, et poi fil fatto Card. le fli

21 Idem, lzvoare grecevi privind istoria Romeiniei , in "Hrisovul", Serie nouA, t. 11, 1996, p. 181. 22 Am folosit traducerea semnatA de Rita si Eugen Dobroiu, in Literatura romand veche (1402-1647), ed. G. MihAild si Dan Zamfirescu, vol. II, Bucuresti, 1969, p. 247-248. 23 Chryssa Maltezou, op. cit., p. 69. lattt, in talmacire francezA, pasajulpe care domnia sa a gisit cu cale sA il reproducA: "Nous placons nos espoirs dans les actes de l'Espagne et les lourds vaisseaux de la puissance vénitienne qui viendra frapper de son epée l'oppresseur turc, reconquerra notre royaume et nous l'offrira. Nous placons également nos espoirs dans les nations blondes que nous croyons prêtes a venir de Moscovie nous porter secours et nous libéres. Nous nous fions aux oracles, aux fausses prophéties et nous perdons notre temps en futilités. Nous comptons sur le vent du Nord pour qu'il fasse voler en &late la cage dans laquelle le Turc nous garde prisonniers". 24 0. Halecki, From Florence to Brest (1439-1596), second edition, Archon Books, 1968,p. 425-426. www.dacoromanica.ro 9 Mihai Viteazul ci restaurarea Imperiului bizantin 135

Metropolita di Chiouia, ma ritornando non puoté persuadere la uerità alla gente ingannata, perche non era anco gionto il tempo riseruato nell'eterna sapienza per maturare un tanto negotio, al quale hora si uede dato un principio propriamte dal Cie lo, perche Ii Vladichi uenuti qua dicono, che due anni sono sendo ii Patriarca di Costantinopoli uenuto a uisitare la Rossia, et piangendo con loro le miserie, che pativano i Christiani sotto la tirannide Turchesca con le confusioni, et abusi che per cia nasceuano, non potendosi attendere all'estirpazione di quelli con la debita libertà Eccca fti risposto da alcuni, che per rimediare A questo si doveva tentare una vera unione con la Chiesa Latina per hauer poi aiuti da quella secondo ii bisogno, al che ii Patriarca replica ii pensiero esser santisso, et che felici doueuano reputarsi quelli, a chi non era uietato l'esseguirlo, ma che non era licito di farlo A chi stava soggeto A Turchi per uarij pericoli, che si correuano, con che uenne quasi ad insegnare alli Rutheni, che non lasciassero di prouedere alla loro salute, et da queste raggionamento si cornincia maturare ii consiglio, che in fine ha partorito la uenuta di costoro in Roma, et partorirà con la Diuina gratia la conuersione di tutte quelle genti, et l'unione di quelle Chiese errante alla sus uera madre con uiue speranze di frutti rnolte maggiori"25. Patriarhul de Constantinopol la care se face aluzie in document este leremia II Tranos, care a ocupat pentru ultima oard scaunul ecumenic in rdstimpul 1586-1595. Cum se §tie, cea mai insemnatä faptd a sa a fost inaltarea mitropoliei ruse§ti la treapta de patriarhat. Iar acest eveniment s-a petrecut in anul 1589, and insu§i Ieremia II se gdsea la Moscova. Or, in documentul analizat de Oskar Halecki ni se spune cä patriarhul de Constantinopol a vizitat "la Rossia" cu "doi ani inainte", adicd in 1593. Halecki a observat aceastd nepotrivire §ia rezolvat problema astfel: gre§eala s-ar datora fie copistului (memoriul nu s-a pdstrat in original), fie lui insu§i Possevino, care nu a fost uneori prea grijuliu cu cronologia26. Oricum, dupd parerea lui Oskar Halecki, memoriul ar avea o importanta ieitã din comun, deoarece nu numai cä atestd impulsuli dezlegarea formal& a patriarhului de la Constantinopol pentru Unirea de la Brest, dar ar explica §i de ce pregatirea acestei initiative a fost tinutd atata vreme secretd: dacd ierarhii ruteni ar fi procedat la unirea cu Roma numaidecat dupd trecerea lui leremia II prin Po Ionia, atunci patriarhul ar fi avut de suferit dupd inapoierea la Constantinopol27... Vom incercai noi sã formuldm o concluzie in legaturd cu documentul de mai sus, dar pornind din nou de la mdrturiile venetiene de la Constantinopol. Am vdzut, de pildd, din relatia bailului Girolamo Cape llo, din 1600, CA la räddcina indoitei uri nutrite de descendeniii familiilor nobile grecqti constantinopolitane, atat fata de "numele de Franc", cat§ifatd de "pontiful roman", stätea§i

25 Ibidem, p. 428, n. 1. 26 Ibidem, p. 427, n. 10. De fapt, patriarhul Ieremia II a mai traversat o singura data Dunarea, dar numai pana In Tara Romaneasca, unde prezenta lui este atestata in martie 1592 (Hurmuzaki, Documente, XIV-I, Bucuresti, 1915, nr. CLXIV, p. 93-94; Teodor Eta lase1, Trei car(i de blestem patriarhicesti, in "Arhivele Olteniei" an XVI, 1937, p. 113 si 115, n. 1; Documente privind istoria Romdniei, B, Tara Romeineascd, veac XVI-6, nr. 49, p. 41-42; Cesare Alzati, op. cit., p. 156). 27 0. Halecki, From Florence to Brest, p. 430.

www.dacoromanica.ro 136 Stefan Andreescu 10

"extraordinara emulatie pastrata mereu de patriarhii lor cu Sanctitatea Sa". Nu numai cã ace§ti patriarhi se intitulau "papi ai Bisericii orientale", dar cel de Alexandria adauga in titlul sat, §i formula "judex totius orbis terrarum". Trebuie observat indata ca, sub acest din urma aspect, Girolamo Cape llo tia prea bine despre ce vorbe§te, deoarece, la inceputul perioadei cat a fost bail, loctiitoralpatriarhului de Constantinopol a fost Meletie Pigas, patriarh de Alexandria. Or, Meletie Pigas a afirmat raspicat, chiar intr-o scrisoare catre Mihai Viteazul din 29 august 1597 (st. v.), ca s-a opus Unirii de la Brest prin intermediul mai multor epistole pe care le-a trimis in Po Ionia "fratilor crqtini ortodoc§i"28. Iar, pe de alta parte, tot Meletie Pigas, la cererea turcilor, a inceput sa medieze, in pragul anului 1597, "in chip secret §i nu ca din partea lor" (though secretly and nottas fromthem), o pace cu Mihai Viteazul, ce avea sa fie urmata de o alta, cu principele transilväneani cu imparatul Rudolf 1129. Dar intrebarea ramane: a existat oare, intr-adevar, un indemn tainic din partea patriarhului leremia II Tranos premergator unirii rutenilor ortodoc§i din Polonia cu Roma? Noi credem ca nu. $i nu numai din pricina inadvertentei, sesizate §i de 0. Halecki, cu privire la plasarea cronologica a calatoriei lui leremia 113°. Ne gandim aici mai ales la cele intamplate la Cracovia, in ajunul plecarii spre Roma a celor doi episcopi, Pocieji Terleckyj. Astfel, o comisie de nobili §i prelati catolici i-a audiat atunci, cerandu-le parerea asupra modului cum trebuie actionat mai eficient. Iar ei au pledat pentru ca actul unirii sa fie indeplinit numaidecat, deoarece o amfinare ar fi putut face ca, intre timp, ei §i mitropolitul de Kiev sa fie depu§i. Graba in acest sens era justificata §i de faptul ca, ap cum era informata comisia respectiva, rutenii ortodoc0 facusera deja apel la patriarhul din Constantinopol in urma cu vreo §ase luni §i II indemnasera sa-i depuna atat pe mitropolitul de Kiev, cat §i pe ceilalti episcopi unioni§ti. $i exista convingerea cã gestul acesta "el fail

28Ultimaeditie, Mihai Viteazul in conftiinta european6,I, Bucuresti, 1982, nr. 49, p. 165-166. 29E.D. Tape,Documents concerning Rumanian History (1427-1601), collected from British Archives, London, The Hague, Paris, 1964, nr. 151, p. 118. Pentru pozitia ortodoxA intransigenta a lui Meletie Pigas vezi si crâmpeiul din scrisoarea sa care tarul Feodor, in care sustinea cA traditia Sf. PArintia fost pAstrata neclintita numai in sanul Bisericii de RAsarit, in vreme ce Biserica catolica a fost supusA la tot felul de innoiri (Gerhard Podskalsky S.J.,Die Einstellung Okumenischen Patriarchen (Jeremias II.) zur Erhebung des Moskauer Patriarchats (1589),in"Orientalia Christiana Periodica", t. LV-2. 1989, p. 435). .incurcAtura poate fi si de altA naturA, dacAne gandim, de pilda, cã intr-un raport din Cracovia, din 14 decembrie 1595, dire Cinzio Aldobrandini cardinal San Giorgio, incare este vorba, in chip evident, de Nichifor DascAlul,exarh patriarhal,ni se explicA peremptoriu: "... quel huomo che già fü PatriarcadiCostantinopoli"(!)(ClaudiuIsopescu,Alcuni documenti inediti della fine del Cinquecento,in "Diplomatarium Italicum", t. I, Roma, 1925, nr. LXXXVI, p. 490).

www.dacoromanica.ro 11 Mihai Viteazuli restaurarea Imperiului bizantin 137 indoiald 11 va face"31. Or, patriarhul de care era vorba nu era altul dee& Ieremia II Tranos, care nu s-a sdvArOt din viata decdt cdtre sfar§itul anului 159532! Tot patriarhul Ieremia II a reunit la Constantinopol, in 12 februarie 1593, un Sinod care avea sä discute din nou legitimitatea indltdrii la rangul de patriarhat a Bisericii moscovite, precum §i locul pe care patriarhatul rusesc aveasa-Iocupe in ierarhia patriarhatelor Rdsdritului. Desigur, au fost luate cu aceastä ocaziei alte decizii. Iar dintre ele, una ne intereseazd cu precadere: aveau sä fie excomunicati toti acei oameni ai Bisericii sau mireni care se vor incdpAtana sd continue a sdrbAtori Pa§tele dupd calendarul Gregorian". Un ecou al acestei hotardri ne intampind in relatia bailului Matteo Zane, din anul 1594: "Di cristiani latini ne soleano esser molti, ma ora in Pera ne sono pochissimi, e pochi altrove; ed6 opinione appresso ai turchi che i greci siano naturalmente nemici dei latini, tanto che inclinino piuttosto con loro turchi che con la chiesa latina; ed io teco veramente che nonsiingannino,avendosentitoalcuniprelatigrecidi Costantinopoli quasi arrabiati contro la sede apostolica; ed ha avuto gran forza per la totale separazione la regolazione gregoriano dell'anno nuovo, non accettata dal rito greco, come sa la Serenità Vestra"34.Dacd, a§adar, mai trebuia sa se iveascd un element care sd sporeascd ostilitatea inaltului cler grec §i sa conducd la "totala despärtire" a confesiunii ortodoxe de cea catolick acesta a fost proaspata adoptare, la Roma, a calendarului Gregorian... ConstatAm astfel, Inca odatd, acuratetea observatiilorcomunicateSenatuluivenetiandecdtrereprezentantiisdila Constantinopol. $i nu putem decal conch ide punind sub un mare semn de intrebare afirmatiile din 1595 ale celor doi episcopi ruteni cu privire la un ap-zis indemn primit de la patriarhul Ieremia II pentru unirea cu Biserica catolicd35... Nu am discutat deloc, pand acum, cealaltd fatA a problemei planului refacerii impdatiei bizantine: in ce masurd Mihai Viteazul a impart:4ft acest proiect §isi-aorientat actiunile in functie de el? Se 5tie prea bine cd chemäri in ajutor de la

31 Athanasius G. Welykyj OSMB, Documenta Unionis Berestensis eiusque auctorium, Roma, 1970, nr. 95, p. 149-150: "... poichè havendo Ii Rutheni espediti gia sei mesi sono al suditto Patriarca dandogli conto di cie che passa et confortandolo a degradare ii Metropolita con il resto delli Vescovi, egli senza dubio lo fara" (22 sept. 1595). 32 P.$. Nasturel, Lista patriarhilor ortodogi (Constantinopol, Alexandria, Antiohia ci lerusalim), in "Hrisovul", t. VII, 1947, p. 154. 33 Constantine Tsirplanis, Church Relations between Moscow, Constantinople and Alexandria Towards the End of the le Century, in Studio slavico-byzantina et medievalia Europensia, vol. I, p.83. -"IEugenio Alberi, Relazioni degli ambasciatori veneti al Senato, Serie III, vol. III, Venetia, 1855, p. 388-389. Exista, dupa stiinta noastra, un singur alt izvor care vorbeste despre aplecarea lui leremia 11 spre catolicism, relatia solului englez la curtea Rusiei din 1588-1589, Gilles Fletcher. Dar, asa cum observau Inii editorii acestui izvor, autorul lui era coplesit de sentimente anticatolice. $i, de aceea, el vedea oriunde conspiratii menite sã intareasca. frontul puterilor antiprotestante. Asa se face ca, in viziunea lui Fletcher, ridicarea Bisericii moscovite la treapta de patriarhat era menita sa pregateasca nimic altceva decfit... convertirea Rusiei la catolicism! (Rude & Barbarous Kingdom. Russia in the Accounts of Sixteenth-Century English Voyagers, ed. Lloyd E. Berry and Robert 0. Crummey, Madison, Milwaukee and London, 1968, p. 90-91, 105, 207-209).

www.dacoromanica.ro 138 $tefan Andreescu 12

sudul Dundrii, din partea populatiilor balcanice gata sa se rdscoale au existat. Dar cum a reactionat voievodul roman fatd de ele? WA* un singur exemplu: in 10 iulie 1597, la curtea lui Mihai s-au infdti§at soli "trimi§i in ascuns" de cat-re sarbi, care-i cereau "sa treaca Dundrea in cea mai mare graba", aci in luna precedenta ei se rdzvrätiserd §i au atacat §i ocupat "cetatea intdrita Va§ita", precum §i "marele ora§ Cladova". Raspunsul capatat a fost, insa, dezamagitor: voievodul gasea ca "trebuie sd se tind seamd de timpul , and ivindu-se un prilej mai prielnic" o asemenea periculoasa expeditie §i-ar fi putut, intr-adevdr, atinge scopul36. Ce intelegea atunci Mihai Viteazul printr-o imprejurare mai prielnia se poate afla din cele ce Ii declara, in acela§i moment, solului transilvänean Martin Benyai, care se inapoia de la Poarta, iar in luna august va ajunge la Praga. El era gata sd pdtrundd "in Bulgaria §i alte provincii turce§ti, cu scopul de a le rascula sau de a provoca pagube foarte insemnate", dar numai in conditiile reaprinderii ostilitatilor pe frontul din Ungaria37. Lucrurile s-au schimbat, insa, in toamna anului 1599, odatd cu biruinta de la Selimbar (28 octombrie), care 1-a facut pe Mihai Viteazul sa devind stapan §i al principatului de la miazdnoapte, Transilvania. Motivul expeditiei a fost lapidar expus de voievod nuntiului Germanico Malaspina, in chiar ajunul batäliei pomenite: "...tara lui §i aceastä tara sunt atat de unite §i legate una de alta inc.& cazand una, cade §i cealaita §i pdstrandu-se una, se pdstreaza §i cealalta"38. Tar, intr-adevar, de curand una din cele cloud tari "cazuse", caci in martie 1599 la cfirma Transilvaniei ajunsese cardinalul Andrei Báthory, ceea ce insemna, din punct de vedere politic, alipirea la "axa" polono-otomand. Important este ca, de acum, in mentalitatea sfetnicilor lui Mihai îi face loc o altd idee: ei nu se mai simt, ca in Tara Romfineascd, ocoliti din toate partile de "vrajma§i", ci, cu domnul lor in fruntea "a doao tali", se simt capabili sa refuze chiar cererea imparatului Rudolf II de a-i fi cedata. Transilvania39. Insd proiectul politic al lui Mihai Viteazul nu se limita numai la Transilvania. Inca din 6 ianuarie 1600, un observator din Cluj, iezuitul Pietro Maggiore, nota Ca voievodul se pregate§te din nou de rdzboi, dar nu se §tia Inca incotro se va indrepta40...

36 Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther despre Mihai Viteazul In raport cu cronicile interne contemporane, in "Studiii materiale de istorie medie", t. III, 1959, p. 92. 37 La nunziatura di Praga di Cesare Speciano (1592-1598) nelle carte inedite vaticane e ambrosiane, a cura din Natale Mosconi, Arcivescovo di Ferrara, t. IV, Brescia, 1966, nr. 50, p. 151: "Che d. to Vaivoda di Valachia ha animo, accesa che sia la guerra in Ungaria, di uscire di casa sua et passare in Bulgaria, el altre provincie Turchesche ad effetto di sollevarle, o di farci danno notabilissimi" (1 sept. 1597, Praga). 38 " sono cosi subordinate e concatenate insieme la sua provincia con questa, che cadendo l'una cade l'altra, e conservandosi l'una si conserva l'altra"(MVCE, I, Bucuresti, 1982, nr. 104, p. 272). 39 Istoria Tarii Romeinesti, 1290-1690. Letopisoul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, Bucuresti, 1960, p. 76. 40 Ladislau Lukács S.J., Monumenta Antique flungariae, IV (1593-1600), Roma, 1987, nr. 429, p. 419. www.dacoromanica.ro 13 Mihai Viteazulpirestaurarea Imperiului bizantin 139

Noua tintA era dezvaluitä, in 11 ianuarie 1600, la Viena, de un emisar al sdu, Giurgiu Rat: dupd ce declara hotArat ca. "stdpanul sdu, voievodul, a luat Transilvania cu sabia §i nici nu se gandqte sä se lase indepärtat de acolo", el ardta cd, in continuare, acesta "vrea incerce norocul §i in Moldova", fie cd imparatul incuviinta campania sau nu; numai "cand va fi adus in puterea sa cele treitAri, atunci cu adevdrat va apuca pe Turc de barbdi va aduce cu atat mai mult serviciu crqtindtAtii"41. Mai explicit cu privire la necesitatea acestei noi expeditii este un alt emisar al lui Mihai, Mina Zugravul, care se indrepta cdtre Venetia. El spunea, la Satu Mare, in 20 ianuarie 1600, cà "inima §i gandul" lui Mihai Viteazul erau "acum numai spre Moldova; el nu o poate Idsa astfel in spatele lui, caci atunci and ar trece Dundrea impotriva Turcului, moldovean, cu ajutorul polonilor, ar patrunde in Tara Romaneascd §i ar cuceri-o, astfel cd el nu s-ar mai putea intoarce peste Dundre in Tara Romaneascd"42. In fond, cele cloud märturii citate, dar §i demersurile diplomatice care le-au urmat, atestd fard agadd cd domnul romansi-aorientat actiunile pe temeiul unui precept ce-I atribuia el insu§i sultanului: "Nu pe alta cale imparatul turcesc a luat toatd lumea cleat cd a facut tratat cu unul din dumanii sai,i a bdtut pe altul, pentru ca, dupd biruinta, sA1i intoarcd arma la cel dintai"43. Cdci, intr-adevdr, expeditia in Moldova a fost amanatd cad dupd momentul in care, in martie 1600, Mihai Viteazul a obtinut un nou rdgaz de pace pe linia Dundrii, cu Imperiul otoman44. Ce ar fi urmat dupd campania victorioasa. din Moldova, din luna mai, tine doar de domeniul ipotezelor. Potrivit propriilor afirmatii de mai tarziu, in august 1600, and a izbucnit rdscoala nobililor ardeleni, era pe punctulsa-iatace pe turci la Timi§oara45. Cu alte cuvinte, ar fi vrut sà readucd hotarul Transilvaniei pe Dundresi Tisa. Existd, insa, §i o altd variantä, sugeratd de mai multe informatii, de sorginte diferitd. Anume cd, in vara anului 1600, domnul roman urma sa atace Po Ionia, in intelegere cu cneazul Constantin Vasile de Ostrog §i cu Moscova. Aceastd ofensiva ar fi concretizat reactia ortodoxd la Unirea de la Brest".

41 MVCE, I, nr. 130, p. 362; vezi si N. lorga, Istoria lui Mihai Viteazul, ed. N. Gheran si V. lova, Bucuresti, 1968, p. 308. 42 MVCE, V, Bucuresti, 1990, nr. 143,p. 231. 43 Am folosit talmacirea lui N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, ed.cit.,p. 300; originalul in Hurmuzaki, Documente, vol. III-1, Bucuresti, 1880, nr. CCCXL, p. 433 (Non alia uia 1mperator Turcarum totum fere orbem occupauit, quam quod cum uno hostium suorum foedus fecit, interea alterum deuicit, eo deuicto iterum ad priorem arma Conner:O. 44 Pentru aceastA pace, care i-a adus lui Nicolae PAtrascu, fiul lui Mihai Viteazul, recunoasterea in calitate de domn al Tarii RoinAriesti, ceea ce asigura, de fapt, linia DunArii,Aurel Decei, Michel le Brave et la Pologne,in "RevueRoumaine d'Histoire", t. XIV, 1975, nr. 3, p. 476-477. 45 Vezi memoriul lui Mihai din februarie 1601 adresat marelui duce de Toscana, in Literatura romeind veche (1402-1647), ed. cit., II, p. 52 (trad. româneascA de Aurel Decei). 46 Vezi $tefan Andreescu, Restitutio Daciae, III, Studii cu priivire la Mihai Viteazul (1593-1601), Bucuresti, 1997, p. 109-112.

www.dacoromanica.ro 140 $tefan Andreescu 14

Despre un plan al lui Mihai Viteazul de a restaura Imperiul bizantin, din aceasta faza de apogeu a puterii sale (anii 1599-1600), nu avem cunostinte. Politica lui din clipa in care si-a intins autoritatea peste toate cele trei state din spatiul carpato-danubian pare a fi fost strict dominatA de gAndul consolidArii noului organism politic creat, prin obtinerea recunoasterii din partea curtii imperiale habsburgice". $i nimic mai mult

MICHAEL THE BRAVE AND THE RESTORATION OF THE BYZANTINE EMPIRE: TESTIMONY OF THE VENETIAN AMBASSADORS TO CONSTANTINOPLE

Abstract

In a recent study entitled Les Grecs devant Moscou ville imperiale, Chryssa Maltezou strives to demonstrate that, after the fall of Constantinople in 1453, the "humiliated Hellenism" had placedits hopes on Moscow for the restoration of the vanished empire. However, there is solid evidence that in the period of the Long War between the House of Austria and the Ottoman Empire (1593-1606), the eyes of the Greeks were set not only on Moscow, but also on the Wallachian Prince Michael the Brave. A recently discovered piece of evidencethe account of Bailo Girolamo Cappelo of 1600 proves that the name of the Romanian Prince was indeed worshiped by the Greek subject of the Ottoman Empire, who saw in him a possible reviver of the Byzantine Empire (erano portati a gran concetto di rivedere per mezo suo l'Imperio de' Greci rinovato). On the other hand, based on the available knowledge, the Romanian prince does not seem to have formed any "Byzantine project" at the zenith of his power, that is in the years 1599-1600, when he had managed to extend his authority over Transylvania and Moldavia. Another question taken under considerationisthat of an anonymous memoir discovered by Oskar Halecki and attributed to Jesuit Antonio Possevino. According to this document, the patriarch of Constantinople himself, Jeremy II Tranos, when visiting "La Rassia" in 1593 (!), may have given his leave to the union of the Ruthenian Orthodox Church to Rome. Other testimonies,some of them coming from the very Catholic milieu, speak ofan intransigent attitude of the higher Orthodox clergy that can only rule out any such "opening". Additionally, there is no real evidence of Jeremy II having travelled to the region north of the Danube in 1593.

47 Andrei Pippidi estei mai categoric: "... un plan al lui Mihai Viteazul de a restaura Irnperiul bizantin n-a existatniciodatd" (Traditia politicá bizantina' in ffirile románe in secolele XVI-XVIII, Bucure§ti, 1983, p. 188). 48$tefanAndreescu, op.cit., p. 283-325. www.dacoromanica.ro RELATII INTERNATIONALE- POLITICA SI DIPLOMATIE IN SECOLELE XIVXV

0 MISIUNE DIPLOMATICA OTOMANA fN UNGARIA (1486)

NAGY PIENARU

in arhiva palatului Topkapi (Topkapi Sarayi Miizesi Arsivi) sub cota E. 8568 s-a conservat raportul (arz) original emis de un ambasador otoman in cursul unei misiuni diplomatice indeplinite in Ungaria. Raportul poartä semnatura autorului relatarii: Haci Zaganos, dar nu are data redactAriii locul emiterii. Acest text poate fi considerat, cel putin panA in prezent, drept cel mai vechi document otoman care nareazA derularea soliei oficiale avand ca obiectiv parafarea tratatului de pace intre Imperiul otoman si regatul Ungariei. Documentul TSMA E. 8568 nu este un raport final, intocmit pe indelete la Istanbul, dupa terminarea calatoriei diplomatice, ci o dare de seama intermediara scrisa in Ungaria pentru informarea sultanului. Raportul a fost redactat la Seghedin (Szeged) cu putinA vreme inainte ca solul otoman sa paraseasca teritoriul Ungarieii sa se indrepte spre capitala de pe malurile Bosforului. Anterior acestuiraport, Haci Zaganos, conformandu-se ordinelor exprese ale sultanului, mai trimisese un altul, al cArui continut nu il cunoastern. Solia este descrisa concis, telegrafic, cu mentionarea tuturor evenimentelor interne si internationale care puteau fi fructificate de partea otomana. Stilul de redactare seamana cu cel intalnit in mesajele scrise de spionii otomani care activau in aceeasi vreme la hotarele cu Ungaria. Tipul de scriere utilizat de Haci Zaganos este nesih un model folosit in general in corespondenta de la inferior la superior. Emitentul nu este expert in arta scrisului si comite cateva erori gramaticale minore care nu impieteala descifrarea documentului. Lipsa hartiei, un material scumpi rar, si-a pus amprenta asupra aspectului fizic al raportului. Prime le douazecisidoua de randuri din mesaj sunt insiruite ordonat, insa urmatoarele sunt grafiate pe aceeasi fata, pe partea stanga dupa intoarcereacoliidescris.RanduldouazecisitreiesteindreptulrAndului douAzecisidoi. Spatiile dintre linii sunt mai mici, astfel Meat randului unu ii corespunde randul inversat patruzecisisapte. Formula protocolara de incheiere semndtura sunt sub rAndul douazecisidoi. Acest procedeu de a nu continua pe verso sau pe altA coalA este frecvent intalnit in rapoartele intocmite de iscoadele otomane. in opinia noastra documentul T.S.M.A.E. 8568 a fost redactat la sfarsitul lunii iulie sau inceputul lunii august 1486, perioada care apartine in calendarul musulman anului Hegirei 891 (7 ianuarie27 decembrie 1486). Informatia inclusä

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 34, www.dacoromanica.rop. 141-148, 2002 142 Nagy Pienaru 2

in raportul lui Haci Zaganos, pe care II publicarn in transliteratie latind §i traducere, ii claseazA ca piesa de bud pentru cunoaterea relatiilor lui Bayezid II cu Matia Corvin. Transliteratia raportului lui Haci ZaganosT.S.M.A.E. 8568

1.Dergahi alaya ye barigahi alaya arzt bende ki budur ki cemazi fd-ahiran ikinci giinunde 2.Budine gelduk ye Budinde on gun tevakkuf itdurdiler ye biz Budinde iken 3.pyle haber geldi ki Firence kiralinin dahi elgisi geliyorur deyu haber geldi imdi 4.on giinden sonra kiraldan adam geldi bizi getciirtip ktralaaid,gitdi ye cemazt 5.id-ahiriin on sekizinci gunande Beg nam §'ehreiletdilerki anda /oral mutemekkim idi 6.ye laral bulupldi emr olunan maslahat sôyieiidi stiylenden maslahat ziyade

7. niza eyledilet ye cevablart bu oldu ki ademiimfiz ile cemi maslahatimizt tezkire idub 8.devletlii hfinkara gonderiibdUrfiz ye ademUmisiz iletdugi tezkirey0 cemisi kabul eyle 9.m4ler sen ne niza eylersin deyu cevab eylediler ahir ademisi ile muvacehe eylediler 10. ye seiyWdirdiler ye ademisine sorddar ki sana virdigiimiiz tezkireyu neylediin cevab 11. virdi eyitdi ki bir suretini devlei asitasinde alikoddar ye bir sureti 4budur ki elimdedfir 12. deyu cevab virdi ye bu tezkirede neki varsa devletlii hiinkar ye paxlar kabul eylediler deyu 13. cevab virdi ekseri nizai mabeyinde olan kiPerlerinin olundt ye on yedi gun 14. tamam bu nizai olundt alur Firence ktraldamn elcisi yakm geldi cgikare kafirler de 15. ulufeci dahi cagtrch imdi gorchim Id bunlarun niyeti hayre degul zaruri musalaha 16. idub larala kendu mezhebince mfibarek receb aymun beVnci gUniinde yemin itdirdum ye ahdnamei 17. aluchm ye bazi kaziyeye alti ay mevkuf konulch ye dahi Venedik iii kenarlart harekat 18. azeredir .yoyle istamai olunur ki Firenceye muaveti içun iki yliz bin filuri &lung 19. adtyle virmi,sler ye yfiz otuz pare gemiyi iru ye ufak kirayle dutuverm4ler bu haber bunda 20. tamam miinteOr olmuolur mezkur kiral dahi devlet gigine elci giinderdi ye elgi dahi 21. istifsar olunursa devlet ile Arnavuda gitdtigiimuz vakit gelen elcinin ulu karmdapchr 22. coporh Imirdir ye maslahat tamam olduktan sonra bra/ Istol Beligrade

www.dacoromanica.ro 3 0 misiunedtplomaticiiotomand 143

23. dimek ile maruf kalaya gitdi 24. ki olen kirallilar anda 25. yaturlar imz.y ye Firenge elcisi 26. ile anda buluAlar 27. ye andan kalkub mfibarek 28. receb ayinun on yedinci 29. gfiniinde Budine yard: 30. laral ye Firence elcisini 31. bile alub yard: ye kafirin 32. paskaliyesinden sonra cemi 33. engurus banlari Budinde 34. derilseler gerek dirnek e 35. Firencenin elcisi dursa gerek 36. o dirnikte ana cevab 37. olur ye kiral Becclen 38. kallacak fakiri Sigedine 39. nam $ehire gonderdi ye bizin ile 40. gelicek elciiyii bile alub gitdi 41. ta kaydin gorub Sigedinde 42. bize gelub buliqa ye Sigedinide 43. iki yol akizdur Simendirenum 44. ye Ejlakun dahi yol akrzdur 45. elci gelicek kiral ne yerden 46. Ismarlachysa incallah 47. andan clic-11a fakire ne haber 48. olursa önfirdi bildiresin 49. deyu emr olunmuy idi imtisalen 50. lil emriitl-alisabik herseki Lorens kaziyesin 51. bir defa bildirm4 iduk banlar ittifak idub 52. laral ile barqdurchlar ye ol dahi gelub 53. kiralun elin dpdi ve Hrrvati ilini Matia.y kiral 54. okluna virdiler ye Izvornik tuzlusina segirdin kafiri 55. kiral dutub cemi rizkan ye kalalartni aid: ye kenduyi habs itcliirdi baki ferman Dergahi muallarnundir bende ul-fakir Haci Zakanos

Traducere: "Raportul robului catre Maltai Mareata Curte este acesta ca: in ziva de cinci iunie <1486> am venit la Buda. Si rn-au facut sä stau la Buda zece zile §i and ne aflarn la Buda a parvenit aceastä veste care spune ca vine si solul regelui Frantei; in

www.dacoromanica.ro 144 Nagy Pienaru 4 aceastä situatie dupd zece zile a sosit un dregator de la rege care ne-a luat si ne-a transportati ne-a dus la rege ila doudzecisiunu iunie ne-au condus in orasul numit Pécs pentru cä acolo rezida regele;i ne-am intAlnit cu regele si am discutat problema poruncia; pomenita chestiune a provocat si mai multe dispute i rdspunsurile lor au fost acestea: ca toate problemele le-am transmis in scrisi le-am trimis prin emisarul nostru la Padisahul cel Norocos si cã toate cererile formulate , trimise cu emisarul nostru, au fost acceptate ; si au rdspuns cd au confruntat solicitdrile tale cu cele ale lor de ultimul trimis;si s-au sfadit intre ei iI-au intrebat pe emisarul lor: ce ai facut cu documentul pe care ti I-am incredintat? a rdspuns cã o copie a fost retinutd de Poarta Fericirii si cã altd copie este aceasta din maim mea; si a spus ea ceea ce se aflä in acest document a fost acceptat de Padisahul cel Norocos si de cdtre pasale . In mare parte disputele verbale au fost provocate de oamenii implicati si aceste sfadiri au durat in total saptesprezece zile; pomenitul ambasador al regelui Frantei a venit aproape, in mod public necredinciosii au mobilizat chiar si trupele cu leaf& mAsurd din care am inteles Ca intentia lor nu ne era favorabila; deoarece pacea era indispensabild regelui pentru propria sa sectd religioasa, in ziva de noud din sfanta kind iulie <1486> I-am facut sd jure si am luat actul de legamfinti pentru rezolvarea cdtorva incidente s-a pus un termen de sase luni; i deoarece chiar la hotarele Venetiei sunt miscdri s-a aflat cd pentru ajutorarea Frantei au acordat un imprumut de cloud sute de mii de florini si le-au arendat o sutd treizeci de unitati de cordbii mari si mici. Cfind aceastd veste s-a rdspdndit aici in intregime, pomenitul rege a trimis sol chiar la pragul Impdatieii intrebati chiar pe solul lor, pe Cioporli Imir , care este fratele mai mare al solului care a sosit in vremea cdnd am mers cu noroc in Albania;si dupd rezolvarea problemelor, regele s-a dus la cetatea cunoscutd cu numele de Istolni Belgrad , unde regii decedati sunt inmormântati si acolo s-a intdInit cu ambasadorul francez;i plecdnd de acolo, in ziva a doudzecisiuna din sfanta kind iulie s-a indreptat spre Buda; regele s-a dus ludndu-1 cu el pe solul Frantei; si dacd banii unguri se vor intruni dupd Pastele necredinciosilori dacd ambasadorul Frantei va mai zdbovi , in acea consfatuire Ii vor da un rdspuns; si regele plecdnd din Pécs pe sdrmanul de mine ne-a trimis in orasul numit Seghedini 1-a luati pe solul care trebuia sä vind cu noi; si dupd acordarea instructiunilor urma sa vind sã se intalneascd cu noi la Seghedin;i Seghedin este la bifurcatia a doud drumuri, se intretaie drumul spre Semendria cu cel spre Tara Romdneascd. Cdnd va veni solul , pe unde ne va permite regele, cu ajutorul lui Allah, pe acolo vom pleca . Mi se poruncise ca orice stire primitä sao fac cunoscutd siconformandu-mdinaltuluiordinv-aminformatodatadespre evenimentul cu fostul herteg Lorens ; baniis-au coalizat si s-au impdcat cu regelei chiar acesta venind a sdrutat mdna regelui ; si provincia

www.dacoromanica.ro 5 0 misiune diplomatic?'" otoman6 145

Croatia au acordat-o fiului regelui Matia§ ; §i regele 1-a capturat pe necredinciosul care a atacat särdria din Izvornik §i i-a luat toate avutiile §i cetAtile §i pe el insu§i I-a inchis. Porunca apartine inaltei Porti SArmanul rob, Haci Zaganos".

Erori de lecturd sau de intelegere a conjuncturii relatate de raportul lui Haci Zaganos au avut drept consecinta plasarea acestui document sub date inacceptabile §i care nu sunt practic sustinute de surse complementare. Prin identificarea falsd a lui Haci Zaganos cu Zaganos Pap unchiul §i o vreme chiar mare vizir al lui Mehmed Cuceritorull, dar decedat in jurul anului 14622 §i prin echivalarea incorectA a toponimului Bec/Pec (in turco-osmanA literele b §i p sunt identic grafiate insA cu un numdr diferit de puncte sub Ikea) cu Viena, ora.5 pe care turcii intr-adevdr I-au denumit Be9, s-a ajuns implicit la cloud inexactitAti consecutive. Prima cd misiunea Zaganos a fost anterioard anului 1462 §i posibild chiar in vremea lui Murad II (1421-1451);i a doua cã otomanii au incheiat o pace cu regele german la Viena3. Mai aproape de realitate au fost istoricii care au investigat in mod particular perioada sultanului Bayezid II. Gy6rgy Hazai a datat misiunea Haci Zaganos in anul 14884, iar Gilmec Karamuk a stabilit-o in anul 14955. Este evident cd intre Zaganos Pap §i Haci Zaganos nu existA nici o legaturd, find de faptcloud' personaje distincte. Acordarea atributuluiHam diplomatului Zaganos ne Inclinã sA credem cd acesta era un mare negustor care practica comertul cu statele cre§tine din periferia europeand a Imperiului otoman 4i cuno§tea evolutiile politice din zona. Negustorii, unii chiar de origine crqtind dar trecutilaislamism, erau deseoriutilizatiin aparatul diplomaticalstatelor musulmane. Este suficient sd mentionAm cã un Hact a fost trimis in Europa occidentalà de Timur Lenk §i un alt Haci a indeplinit din ordinul lui Murad II o solie in nordul Mara Negre la hanul Ulug Mehmet.

I Singurul cronicar care 1-a semnalat pe Zaganos Pasa ca mare vizir, in anul 1456, este Ibn Kemal, Tevdrih-i Al-i Osman. VII. Defier,ed. $erafettin Turan, Ankara, 1991, p. 121. $tirea cronicarului este insa certificata de unRegistru de recensämdntin care apare mentiunea:Me lik Ul-vuzera Zaganos Pa§a, Ha lil Inalcik, Fatih devri azerinde tetkikler ye vesikalar,Ankara, 1954, p. 135. 2 S-a conservat actul de fondare alvakuf-ului(fundatie de binefacere) lui Zaganos Pasa, cu data de 8 februarie 1462(sekiz ctimazi ill-evvel 866 H.), v.Ali Himmet Berki,lslamda valcif Zaganos Pcqa ye Zevcesi Nefise Hatun Vakfiyeleri,in "Vakitlar Dergisi", t. IV, 1960, p. 25-27. Actul nominalizeaza pe fiii lui Zaganos Pasa: Mehmed celebi si Ali celebi care urmau sa indeplineascd, succesiv, sarcina de administratori ai vakuf-ului. 3Faik Resit Unat,Osmanli sefirleri ye sefaratnameleri,Ankara, 1968, p. 43. Aceste erori au primit girul ingrijitorului acestei lucrdri, istoricul Bekir Sitki Baykal, care in introducere(ibidem,p. VI) a confirmat supozitiile lui F. R. Unat. 4Gyorgy Hazai, ATopkapu Szerdi Miizeum levéluirdnak magyar vonatkozásii tariikiratai, in "Levdltdri KOzlemények", t. 26, 1955, doc. 10, p. 293-294, 1-a plasat cronologic in 1488, probabil pentru a lega misiunea Haci Zaganos de reconfirmarea pacii turco-ungare produsd in acest an. Gurnec Karamuk,Haci Zaganos 'un elgilik raporu,in "Belleten", t. 56, 1992, nr. 216, p. 391-403 a fixat ambasada in anul 1495, dar argumentele documentare utilizate pentru a tonexa solia Haci Zaganos de incheierea pacii turco-ungare din acest an sunt insuficiente.

www.dacoromanica.ro 146 Nagy Pienaru 6

Cant-al-de in vederea descoperirii unor informatii suplimentare despre Haci Zaganos au fost infructuoase6. 0 flied a lui Zaganos Pap, pe nume Hatice Hatun trAia in anul 1480 §i beneficia, din veniturile cântarului din Bursa, de o rent& zilnicA de 30 de ak9e1e7. Formula neprotocolara de adresare cAtre Bayezid II, prin utilizarea in mesaj a apelativului tu (sen), persoana a II-a singular, pare a-1 indica pe Haci Zaganos ca persoand venerabilA §i apropiata sultanului. Stabilirea datei emiterii documentului T.S.M.A.E. 8568 poate fi realizatä prin anal iza informatiei politice §i diplomatice incluse. Numai in cursul anului 1486 intalnim conjunctura §i succesiunea diplomatic& descrisd in raportullui Haci Zaganos: un sol otoman sosit in Ungaria; trimiterea unui emisar ungar la sultan chiar in cursul prezentei solului otoman pe teritoriul ungar; venirea unui ambasador francez in perioada §ederii solului turc. De§i misiunea Haci Zaganos nu este descrisA nici de izvoarele narative ungare contemporane §i nici de cele similare otomane, surse documentare indica pentru vara anului 1486 activitatea unei solii trimise de Bayezid II cdtre Matia Corvin8. La 6 iulie 1486, din Zagreb, Cezar Valentino I-a informat pe ducele din Ferrara despre misiunea oratorului turc, sosit cu o suitA de 25 de calareti, §i despre intrevederea lui Matia Corvin cu emisarul sultanului otoman. Itinerariul deplasarilor lui Matia Corvin din lunile iunie §i iulie 1486, intocmit pe baza actelor emise de cancelaria regard, corespunde cronologic cu mi§cArile regelui pe ruta BudaPécs Istolni BelgradBuda indicate de raportul otoman. Este confirmatä afirmatia din relatie despre trimiterea recentd, anterioarA celei a lui Emeric/Imre Czobor, a fratelui sAu cadet Martin Czobor la Istanbul. Precizarea temporard din raport: "in vremea and am mers cu noroc in Albania" (rAndurile 21-22) se referA la campania otomanA din anul1483 in Hertegovina, expeditie succedatd de deschiderea dialogului diplomatic intre Imperiul otoman §i regatul Ungariei. Aceastd perindare §i debutul misiunilor diplomatice intreprinse de fratii Czobor sunt atestate intr-o sursA germanA contemporand9. La 4 iulie 1486 regele Siciliei, Ferdinand, i§i sfatuia din Napoli emisarul trimis in Ungaria sä intervinA pe rang Matia Corvin contra adversarilor sAi, Papa §i Venetia, deoarece regele ungar poate actiona "per mezzo dell' ambasciatore suo , quale tene appresso al Turco, che per

6 Desi nu cred sä existe o legatura cu solul Haci Zaganos din vrernea lui Bayezid II, trebuie precizatca numele Hact Zaganos apare in "Registrul sancakului Tirhala" (Trikala), din anul 1454-1455, printre membrii robilor eliberati si al slujbasilor lui Omer beg Turahanoglu, sancakbegul provinciei, Hicri 859 tarihli setret-t defter-i sancak-t Tirha la, ed. M. Delilbast, Muzaffer Arikan, vol. I, Ankara, 2001, p. 4 (Hact Zakanos eizcide-t Turhan Bey; Tur Ali veled-i Hact Zaganos). 7 H. Ina !elk, Fatih devri, p. 135, n. 311. 8 Magyar diplomacziai emlekek Mátyás kiraly korából 1458-1490 Actaextera (in continuare Acta extera), ed. Nagy Ivan, B. Nyary Albert, vol. VI, Budapest, 1877, doc. 90, p. 121-123. 9 intr-un Newtzeiten de la finele anului 1483, este inclusä stirea despre Czobor Martin(Zuber Martin): "emisarul regelui Ungariei si al Boemiei, care a fost la Turc si care spune si poate fi crezutcturcii sunt in numar de 260.000...", N. lorga, Notes et extraits pour servir a l'histoire des croisadesau Xifi siecles, t. V (1476-1500), Bucarest, 1915, doc. CXXXI, p. 133-134. www.dacoromanica.ro 7 0 misiune diplomaticd otomand 147 dicto Turco se mandasse, dicendi a dicti venetiani per dare tanto maior favore alla causa nostra"10 . Sosirea in Ungaria a unui sol francez in perioada in care aici se afla deja tin diplomat turc este certificatä de izvoare narativei documentare. A. Bonfini nareazA pentru anul 1486 ceremonia prim irii de cAtre regei regina a oratorului din Galia, insotit de o suitd de cavaleri". Se pare cd emisarul francez, a§a cum a intuit I-lacr Zaganos, a zAbovit in Ungaria un timp mai indelungat. Din Retz Matia Corvin I-a intiintat la 22 octombrie 1486 pe Gian Galeazzo Maria Sforza, ducele Milanului, despre intentia de a trimite un sol ungar ca insotitor al ambasadorului francez". Peste o tuna, la 23 noiembrie, ducele Ferrarei era informat cä la curtea regelui ungar inca mai rezida oratorul Franteii cä impreuna cu acesta va pleca §i loan Filipec, episcopul de Oradea". Accentul din raport asupra tratativelor dintre Matia Corvini solul francez, a cAror confidentialitate regele ungar a cdutat sä o pdstreze prin indepartarea lui Haci Zaganos spre hotarul sud-estic, nu ne mirã deoarece regele Frantei adapostea pe printul Cern, fratelei contracandidatul lui Bayezid II. Cazul Cern, cuplat cu eecurile diplomatiei otomane de a deschide un canal politic direct cu regele Frantei, a inveninat relatiile turco-franceze, dei Franta nu facea parte din grupul inamicilor naturali ai Imperiului otoman". Informatiile din raport privitoarela negocierile diplomatice otomano- ungare din vara anului 1486i precizarea datei finalizarii for prin incheierea unui acord bilateral sunt inedite. Tratativele purtate de Flaci Zaganos au provocat dispute aprinse §i de duratdaproape trei saptamâniintre Matia Corvin §i marii magnati unguri, in special cu cei care aveau interese in Croatia §i Serbia, printre care se afla §i Lörinc Ujlaki, unul dintre cei mai influenti nobili din regat. Atitudinea concesivA §i flexibila a lui Bayezid II care a acceptat integral solicitdrile partii ungare, transmise prin curierul Emeric/Imre Czobor, s-a datorat deciziei sultanului de a obtine revan§a militard asupra suveranului din Cairootomanii fuseserd zdrobiti de mameluci la inceputul anului§i de a captura fortdretele Adanai Tarsus de la hotareleräsaritene.Realizarea obiectivelororientale,conditionatädirect de neutralizarea fortelor cre§tine din nordul Dundrii, a constituiti motivul incheierii,

1°Acta vitam Beatricis reginae Hungariae illustrantia,ed. Albert Berzeviczy, Budapest, 1914, doc. LXI, p. 89-101. I I A. Bonfini,Rerum Hungaricarum decades. Libres XLV, Lipsiae, 1771, p. 651. 12 Karl Nehring,Quellen zur ungarischen Aussenpolitik in der zweiten Hallie des 15. Jahrhunderts. Regesten I, in"Levdltari KOzlembnyek", t. 46, 1975, doc. 178, p. 115. 13Acta extera,vol. VI, doc. 134, p. 216-219. 14 N. V atin,A propos du voyage en France de Hiiseyn, ambassadeur de Bajazet II aupres de Louis XI (1483),In "Osmanli Arastirmalart", t. IV, 1984, p. 35-44;idem, Une tentative manqué d'ouverture diplomatique: la lettre de cridnce d'un envoye de Bajazet 11 aupres de Louis XI (1483),In vol.L'Empire Ottoman, la Republique de Turquie el la France,ed. J. L. Bacqud-Grammont, H. Batu, Istanbul, Paris, 1986, p. 1-13; V. Menage,The Mission of an Ottoman Secret Angent in France in 1486,in "Journal of Royal Asiatic Society", 1965, p. 112-113; Serafettin Turan, BarakReis 'in g.hzade Cem meselesiyle ilgili olarak Savoie'ya gonderilmesi,In "Belleten", t. 26, 1962, p. 539-555; Necdet Sakaoglu,"Reis Barak Vardikt Maslahat Beyan Olunur",in"Tarih ve Toplum", 1986, p. 227-231.

www.dacoromanica.ro 148 Nagy Pienaru 8 in primavara aceluia§i an, a acordului de pace intre Bayezid II 4i Stefan cel Mare. Conform raportului Zaganos, la Pécs, la 9 iulie 1486, Matia Corvin a depus jurAmântul de credintd, de respectare a clauzelor incluse in tratatul (ahdname) ungaro-otoman, in fata solului turc. Un ceremonial asemánAtor s-a derulat in septembrie (sau octombrie) la curtea sultanului, in prezenta soliei ungare conduse de Dimitrie Iakgié. Acordul din 1486, parafat in doi timpi, mai intfii de partea crqtind §i ulterior de cea musulmand, rAstoarnd in totalitate asertiunea lansatá de istoricii clasici ai Imperiului otoman (J. von Hammer, J. W. Zinkeisen, N. lorga), conform cAreia Bayezid II a incheiat cu Matia Corvin in anul 1483 un tratat sau un armistitiu pe o duratd de cinci ani. Aceastä conjecturd cu o bald documentarA incera §i care prin repetare mimetic& a fAcut o lung& carierA in istoriografie trebuie amendatA: prima intelegere intre Bayezid IIi Matia Corvin a avut o valabilitate de doi ani. Intelegerea otomano-ungard din vara anului 1486 a asigurat partilor contractante un hotar comun securizat, ceea ce a permis, pe de o parte, lui Bayezid II sd se implice masiv in razboiul cu Egiptul mameluc pentru dominatia asupra Ciliciei, iar pe de altA parte, lui Matia Corvin sä-§i concentreze toate fortele asupra Imperiului romano-german.

AN OTTOMAN DIPLOMATIC MISSION TO HUNGARY (1486)

Abstract

The report written by Haci Zaganos during an embassy sent by Bayezid II to Matthias Corvinus is published by the author of the present study (in translation and transliteration). The document, housed by the Archives of Topkapi Museum of Istanbul (T.S.M.A. E.8568) makes a description of the Ottoman-Hungarian negotiations of 1486 which led to the signing of a peace treaty (musalaha) and gives an insight into the developments in Hungary and the international relations in Central Europe. The report is all the more important as it documents the existence of an Ottoman-Hungarian peace treaty in 1486, a fact unknown by historians in the field. Although the clauses have remained obscure, one may assume that they were quite convenient to both parties, knowing that Bayezid II was involved in a military conflict with the Mame luke Egypt, and Matthias Corvinus in confrontation with the Roman-German Empire.

www.dacoromanica.ro IMPLICAREA GIURGIULUI N RELATIILE LUI MIRCEA CEL BATRAN CU POLONIA

CONSTANTIN REZACHEVICI

Subiectul acestui articol pare la prima vedere oarecum ciudat, Orland seama de menirea cetatii insulare Giurgiu la hotarul dundrean al Tarii Românqtil, a§a cum o concepuse ctitorul ei Mircea cel Batean (1386-1418). $i totu§i Giurgiu a fost cu adevärat implicat in legaturile marelui voievod cu Coroana polona, ca loc de concepere i emitere a unor importante documente fundamentand inceputul relatiilor munteano-polone. De§i re§edinta principald a marelui voievod a fost intreaga sa domnie la Curtea de Arge§, este interesant de observat cd din cele trei tratate" politice incheiate de Mircea cu Vladislav Jagiello, regele Polonieii cneaz suprem al Lituaniei, doar unul, cel din 1391, a fost conceput sub forma de conspect la Argq §i redactat in forma finald in cancelaria polond la Liov2, in vreme ce celelaltedot* din 1403 §i 1414 au fost redactate integral de cancelaria domneascd in crawl Giurgiu. Mai mult chiar, data celui din 23 septembrie 1403 constituie prima mentiune documentard a oraplui Giurgiu3, de la care se implinesc, a§adar, in 2003, ase sute de ani de atestare certd. Tot la Giurgiu, ifaptul este cu totul firesc, cum vom vedea, Mircea concepei emite foarte probabil primul privilegiu" comercial pentru negustorii lioveni, in realitate din intreaga Poloniei Lituanie, deschizand astfel o nou'd cale comerciald prin §i pentru Tara Româneascd, §i numai intdrirea acestui privilegiu, din 1409, o acord'a la Curtea de Argee. In sfar§it, Giurgiu a fost implicat §i in interesantul incident" politico- diplomatic turco-polono-ungar din 1415, in aceastä cetate dundreand Mircea cel 135tran elaborând la 10 august singura sa scrisoare diplomatical personald care s-a

I Paul Cernovodeanu, Cetatea Giurgiului. Studiu istorico-militar,in Studii simateriale de muzeografie siistorie rnilitarA", t. 2-3, 1969-1970, P. 78; Pavel Chihaia, Cetedile lzd Mircea cel Bátrdn, monumente ale independentei fi ale luptei de cruciadd, in Studii si cercetAri de istoria artei", Seria arte plastice, t. XXIV, 1977, p. 62; Gheorghe I. Cantacuzino, Cetedi medievale din Tara Romtineascd in secolele X111-X111, Bucuresti, 2001, p. 48-49. 2 D.R.H.,D, 1, Bucuresti, 1977, p. 125-126 ; Constantin Rezachevici, Despotia" lui Mircea cel Bdtrdn o problenzd de titulaturii: intre realitatei ficfiune, in Revista arhivelor", t. LXII1, 1986, nr. 1, p. 16-17. 3 Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria romdnilor, 12, Bucuresti, 1890, p. 824, nr. DCLII. Cf. si Paul Cernovodeanu, op.cit., p. 78, nota 11. 4P.P. Panaitescu, Mircea cel Beltrein, Bucuresti, 1944, P. 353, Anexa 11.

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 34, www.dacoromanica.rop. 149159, 2002 150 Constantin Rezachevici 2

pAstrat, adresata intr-un lirnbaj direct regelui Poloniei, totodatd singurul document ajuns integral pand la noi care ne dezvaluie pe Mirceaomul, mai putin diplomatul, intr-adevar simplu" la vorbA, cum II intuia poetul, de altfel singura afirmatie a lui Eminescu referitoare la marele voievod care i se potriveste acestuia cu adevärat. Desi acum ni se pare, cum aminteam, ciudatd aceastA implicare a orasului Giurgiu in relatiile lui Mircea cu Vladislav Jagiello, datoria mai cu seamA distantei mari pe care o percepem astazi intre localitatea dunareanA si Po Ionia, trebuie sa precizez cA realitatea geopoliticd era cu totul alta in secolul al XIV-lea, si pe aceasta trebuie sa o avem in vedere. Mai intai, Uniunea polono-lituand era despArtita de Tara RomâneascA doar de Moldova, care indeosebi sub Petru II (1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432) a constituit, in realitate, un adevarat centru de legatura al relatiilor munteano-polone5. Chiar hotarul Uniunii, care imbrätisa in intregime pe cel de nord si de rAsdrit al Moldovei, se apropia foarte mult, invecinandu-se chiar, in segmentul sdu lituano-pontic, cu par-tile tatArAsti" de la gurile Dundrii stdpanite de Mircea. Apoi trebuie sA tinem seama de un alt aspect al realitatii secolului al XIV-lea. In fata ofensivei otomane, care in vremea lui Mircea cel Baran Ii indrepta directia principalA de atac spre linia DunArii6, domnul roman nu avea prea mult de ales in stabilirea legaturilor externe. Practic optiunea sa se limita la stabilirea unei sau a unor aliante fie cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, iar din 1414 si rege al romanilor", fie cu Vladislav Jagiello, rege al Poloniei, mare cneazi, din 1401, cneaz suprem al Lituaniei, alte mari puteri crestine neexistind in vecindtate. Subliniez cA astfel de aliante trebuie intelese, conform mentalitatii vremii respective, nu ca legaturi intre state (asa cum avem tendinta sd le percepem astazi, dupd o altd opticA), ci ca relatii personale intre conducAtorii acestora. Or, din acest punct de vedere, inclinarea constantd a lui Mircea cdtre Vladislav Jagiello, chiar impotriva lui Sigismund de Luxemburg, este perfect explicabila, desi aparent paradoxalA, in lumina realitAtii geopolitice care ar fi indemnat la o aliantA cu regele Ungariei, amenintat si el de ofensiva otomand. In fapt,tanArul Sigismund de Luxemburg, impus cu greutate pe tronul Ungariei la numai 19 ani, aproape sase luni dupd inceputul domniei lui Mircea, s-a vddit o fire instabild, greu de luat in serios, in plus un ambitios care si-a afirmat Inca din vremea and era capitan" (guvernator) al regatului intentia de a reface imperiul angevin" al socrului sat', Ludovic I, socotind intotdeauna in lunga sa domnie, in ciuda realitAtii, Moldova si Tara Romaneascd ca facand parte din acesta. Suzeranitatea sa asupra Tarilor Romane extracarpatice o intelegea ca pe o dominatie efectivd, i dacd fatA de Mircea n-a indraznit sA-si exprime deschis dorintele, fatA de Moldova a pregatit in 1390 si a executat in 1395 campanii pentru

5 Cf. Constantin Rezachevici, Mircea cel Bátrein si Moldova, in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986, nr. 8, p. 749 si urm. 6 1dem, Rolul romcinilor in apárarea Europei de expansiunea otomand. Secolele XIV-XVIEvolufia unui concept in contextul vremii, Bucuresti, 2001, p. 159-160. Cf. si p. 78. www.dacoromanica.ro 3 Giurgiul in relaiiile lui Mircea cel Biltrein cu Po Ionia 15 1

realizarea obiectivului salt, uneltindi ulterior in acest sens. Desigur, Mircea cel Miran §i-a dat seama IncA de la inceputul domniei de intentiile lui Sigismund de Luxemburg, iincA din 1389, tinInd seama de rivalitatea celor doi cumnati, Sigismundi Vladislav Jagiello, legatA de dreptul de motenire al sotiilor in ambele tail ale lor, s-a orientat spre regele Poloniei, cu care a mentinut alianta constant intreaga sa domnie, in vreme ce cu Sigismund a incheiat doar un singur tratat, de fapt o aliantd militant antiotomand, la 7 martie 1395 la Brasov, in conditii de exceptie pentru ambii parteneri, Mircea aflfindu-se intr-o situatie speciald, prilejuitd de luptele recente cu turcii, iar Sigismund abia intors dupã severa infrangere suferitA in Moldova din partea lui Stefan I in ianuarie-februarie 13957. Lituanul Iogailas (Jagiello in polone§te), crqtinat in rit catolic in ajunul incoronArii, sub numele de Vladislav, dar provenind dintr-o mama ortodoxA, era, spre deosebire de regele Ungariei, un bArbat matur de peste 40 de ani, modestsi tenace, exagerând, cum marturisqte J. Dlugosz, doar in pasiunea sa pentru vândtoare(cainii§ioimii sculptati in chip neobipuit in jurul mormAntului sdu din catedrala de la Wawel, Cracovia, marturisesc intr-adevar §i astAzi pentru aceasta). DacA deviza sa preferata era Slujeste-1 pe Dumnezeu, dar nici pe dracu nu-1 supara"8, in politica externd a vAdit o calitate rail, de care desigur Mircea cel 13Afran n-a intfirziatsa-sidea seama: Fageicluielelespune acela0 cronicar polon J. Dlugosz cuvcintul dat II finea cu stregniciei nu schimba hoteircirile, decretele §itratatele"°. Prima legatura politico-diplomatica munteano-polond a fost negociata cu sprijinul activ al lui Petru II, domnul Moldovei, in mai multe runde", cum am spune astAzi, intre 1389-1391 (nu este vorba, apdar, de mai multe tratate, cum se afirma curent, ci de perfectarea unuia doar) la nivel de egalitate. De§i negocierea lui a inceput indatd dupd puternicul atac din 1388 al vizirului Ali pap Candarli spre Dundre, care a dus la supunerea taratului bulgar al lui Ivan $i§man, §i s-a incheiat in 1391, anul marii nAvAliri (akin) in Tara RomâneascA a lui Firuz bei din taratul de Vidin, recent §i el supus, tratatul lui Mircea cu Vladislav Jagieno (forma care s-a pastrat) este conceput evidenti explicit ca o aliantA militard impotriva intentiilor agresive ale lui Sigismund de Luxemburg iale vasalilor sAi fata de Vladislav,respectivfatAdeMirceacelBAtrfin.Impotrivaaltorinamici nenominalizati, prin care trebuie sA intelegem pe turci, referitor la Mircea,i pe cavalerii teutoni, in ceea ce-I privea pe regele Poloniei, cei doi aliati urmausa-si acorde ajutor dupei bunul plac al invoielii" lor, ca intre prieteni"°. Amenintarea lui Sigismund Ii pArea, apdar, lui Mircea mai puternicA dec.& cea turceascd. Doisprezece ani mai tfirziu, in alte conditii obiective, dar urmAnd aceeai orientare politica externd spre alianta cu regele Poloniei, Mircea cel BAtrAn, aflat in

7 Ibidem, p. 168-171. 8 Gánduri nemuritoare. Proverbeicugetari poloneze, Bucuresti, 1986, p. VII. 9 Cf. P.P. Panaitescu, op.cit., p. 27-28. 1° D.R.II., D. I., p. 125-126.

www.dacoromanica.ro 152 Constantin Rezachevici 4 cetatea Giurgiului, redacteazd, la 23 septembrie 1403, un nou tratat cu Vlagislav Jagiello.Intitulandu-se din mila lui Dumnezeu voievod, mare domn al Tarii Basarabiei", Mircea face cunoscut prin acest act, jurand pe onoarea sa §i pe credinta cre§tind, cd nesilit §i neasuprit de nimeni, ci dupd vointa sa, confirmd conditiile cuprinse in scrisorile ci zapisele" sale anterioare, adicd in documentele tratatului incheiat dupd negocierile din 1389-1391 cu regele Vladislav: marele ci preaiubitul nostru prieten" (formula care se repetd in cuprinsul actului). Conditiile respective insd nu se mai detaliazd in 1403, fiind cele continute in tratatul din 1391, care am vdzut Ca statornicea alianta defensivd a lui Mirceai Vladislav impotriva regelui Ungariei, al cdrui nume nici nu mai e pomenit ca atare in actul din 23 septembrie 1403". Actulacestadestinatcunotinteipublice,cdci contineformula promulgafiei: Fac cunoscut §i Intiintez prin aceastd carte", care nu este intalnia deck in foarte putine acte externe"12, a fost scris de un diac rutean (ucrainean), presupus a fidin afara cancelariei domnului". Diacul, aflatla fata locului, consemneazd: 111401111[91] AIICTrh ay lifullux[rh] ropoA6 mot336B6" (Am scrisscrisoarea[tratatul]in orwl nostru inGiurgiu"). Consemnarea este interesantd, deoarece la prima sa mentiune documentard Giurgiul apare astfel ca ora$" (ropoA), dovadd eh a§ezarea de langd cetate nu mai era un simplu sat. Cum urmdtoarea mentiune pastrata a Giurgiului, intr-un act domnesc intern original, din 11 mai 1409, nu mai aminte§te oravl", ci cetatea Giurgiului" (TIOPTOBi rPtwt), pe baza acestor mentiuni am putea presupune Ca cetatea a fost construitd intre 23 septembrie 1403 §i 11 mai 1409. Este insd posibil ca cetatea sà fi fost indltatd inaintea primei date, spre aceasta ne-ar indemna sa credem confruntarile lui Mircea cu turcii din 1388-1403, iar numirea de ropo,a = or data Giurgiului la 1403 sd fie legatd de trecerea satului cu acela§i nume la stadiul de ora§, in legaturd tocmai cu constructia cetatii insulare domnqti, lucrare de amploare, costisitoare (Vlad Dracul afirma patru decenii mai tarziu cã fiecare 'Digit' a ei I-a costat pe tatd1 sdu Mircea cat un bolovan de sare14). Dezvoltarea unui ora langd cetatea insulard pare foarte fireascd, deoarece Mircea cel Baran nu s-a multumit sä inalte doar o cetate foarte puternicd pdtratd, cu patru laturi lungi de zid, $i la colful fieceirei laturi cu cdte un turn foarte mare, cu totul pdtrat ...", inconjuratd de §ant cu apd §i dispunand de pod, care, dupd acela§i Vlad Dracul, era cea mai puternicei cetate care se afld pe Dundre"15,pi este taria $i a voastrd (adresandu-se brapvenilor - n.a.) $i a noastrd $i a tuturor

Il Hurmuzaki, 12,p. 824, nr. DCLII. 12 Damian P. Bogdan, Cancelaria lui Mircea cel Mare (II), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986, nr. 8, p. 732. 13 lbidem (I), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986, nr. 7,P. 665; P.P. Panaitescu,aped.,p. 295. 14 Caleitori straini despre rarile Romeine, I, Bucure0, 1968,p. 108. 15 Ibidem, p. 102-103, 108.

www.dacoromanica.ro 5 Giurgiul in relatiile lui Mircea cel Batran cu Po Ionia 153

cregini1or"16, ci si-a instalat aici o adevdratd a doua resedintA domneascd, dupd cea principald de la Curtea de Arges (cea de la Targoviste fiind construitd pentru fiul sau asociat la domnie Mihail I). Ca denumirea de ora§ data Giurgiului nu era un capriciu al diacului rutean din 1403 o dovedeste repetarea acestui apelativ in tratatul din 17 mai 1411 incheiat de Mircea tot cu regele Poloniei, redactat de data aceasta in latineste in civitate nostra Yoriow", asadar in orapil nostru Giurgiu"I7 . Spre statutul de oras I-a indreptat si rolul pe care Giurgiu II juca in comertul de tranzit al brasovenilor cu sudul Dundrii, ca scheld si loc de vamd, dar mai ales protectia pe care i-a acordat-o Mircea cel Miran si in acest domneiu. $tim din confirmarea privilegiului comercial allui Mircea acordatd de Dan IIla 30 ianuarie 1431 conducerii Brasovului siintregii Tani a Birsei cd trecerea brasovenilor ,peste Dundre cu marfei" se facea: sau la Dcirstor sau la Giurgiu sau la Nicopole", locuri unde plateau si vamd18. La Ddrstor (Silistra) ca si la Nicopolul Mic (Turnu) se aflau cetati mai vechi, ultima refacuta in bund parte de care Mircea. Doar la Giurgiu cetatea era ctitoria in intregime de marele voievod, slujind si ca loc de protectie pentru vama domneascd. Se pune totusi intrebarea de ce pdnd la privilegiul lui Dan II din 1431, care confirma o situatie de fapt din vremea lui Mircea cel Bdtrdn, Giurgiu nu e mentionat ca atare in privilegiile pentru brasoveni aleluiStibor voievodul Transilvaniei din 7 septembrie 1412 sau in cele ale lui Mircea cel Bdtrdn din 6 si 25 august 1413 ori in cele ale lui Radu Praznaglava din 17 mai si 21 noiembrie 1421 si Dan II incepdnd din 23 octombrie 142219 ? Rdspunsul este legat de faptul ca aceste documente confirma de fapt dupd scrisori vechi, drepturi privilegiale de demultilibertati[..] din vechime" §i intaresc privilegiile ce le-au avut (brasovenii si Tara Bdrsein.a.) de la stramoii domniei mele (domnii anteriori ai lui Mircean.a.) pentru wind prin targurile din fara domniei melei pe drumul Brayovului pana la Braila". Dintre aceste vechi privilegii nu mai cunoastem astazi decdt pe cel al lui Vlaicu pentru brasoveni din 20 ianuarie 136820, dar toate acordau insemndtatea principald drumului Brailer, acest formular intrdnd astfel, doar cu unele modificki de forma, si in privilegiile lui Mircea si ale urmasilor sai Radu Praznaglava si Dan II 'gra in 1431, chiar dacd situatia se schimbase si drumurile comerciale se indreptau acum si spre sudul Dundrii. Acest din urrnd fapt s-a petrecut evident in vremea lui Mircea, iar in reglementarea statutului vdmilor dintre Tara Romineascd si Tara Bdrsei acordatd de domn la 25 august 1413 apare ca

16 D.R.H., D, I, p. 387. Cf. §i Constantin Rezachevici, Rolul romdnllor in apeirarea Europei, p. 197. 17 D.R.H.,D, I, p. 186-187. Midem, p. 276-277. 19Ibidem, p. 191-195, 197-201, 217-224, 227-233. 20 Ibidem, p. 86-88.

www.dacoromanica.ro 154 Constantin Rezachevici 6

element nou plata vAmii la Vadul Dunärii"21, numire generica prin care trebuie sEt intelegem, desigur, cele trei locuri de trecere a Dundrii de la Silistra, Giurgiu si Nicopolul Mic (Turnu). Rolul Giurgiului a sporit in vremea lui Mircea nu numai in legatura cu negottil brasovean, ci mai cu seamA odatA cu implicarea lui in noul drum comercial polono-lituano-muntean deschis de domnul roman in 1403, reflectare a intaririi relatiilor politice cu Po Ionia. in urma tratatului din 23 septembrie 1403, si desigur tot la Giurgiu, Mircea acorda in acelasi an un privilegiu comercial negustorilor din Liov, din toatA Po Ionia si din Lituania, asadar tuturor negulatorilori pargarilor (castelanilor) din tam parinteluifratelui domniei mele Vladislav, regele, de la Leopole ci pargarilor din fara fratelui domniei mele marele principe Vitold cum sa aibd voie de a veni in tara domniei mele cu marfurile lor, fiindu-le venirea slobodd, pe credinta ci sufletul domniei mele cu o avere cat de multa, fie macar cu nenumdratele nenumaratelor ...", find scutiti de toate vAmile, cu exceptia uneia singure la Targoviste. Deosebit de interesantA este prezicerea cä negustorii polono-lituani dupA plata amintitei vdmi erau liberi sä cumpere si sA vandA ,prin toate orwle, prin toate schelele de pe Dundre, incepdnd de la Portile de Fierfichiar pane: la Braila"22, aceasta marcand o evidentd deplasare a cAilor comercialei care vadurile nordice ale Dundrii, intre care se numära si Giurgiu, locul de unde Mircea emite desigur documentul, prima consemnare in scris a amintitei deplasari. Noua cale comercialA deschisd de Mircea era de fapt o ramurA a drumului moldovenesc", care la randul sAu reprezenta un segment important al drumului comercial care unea bazinul baltic cu cel al Märii Negre, incrucisandi intr-un anume sens punand in umbra drumul Brailei",vital pentru stäpanirilelui Sigismund de Luxemburg din Europa Centrali Drumul comercial initiat de Mircea in 1403 a deven it curând o realitate practicA, de vreme ce privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun liovenilor la 6 octombrie 1408, ii aratä pe acestia fAcand comert cu Tara RomâneascA, trecand prin Moldova23. Un an mai tarziu cand Mircea, la randul säu, acorda negustorilor lioveni un al doilea privilegiu, legAtura comerciald a acestora cu Tara RomaneascA era mentionata in document ca un obicei" 24. Faptul cd Mircea se afla in 1403 la Giurgiu se explicA prin interesul cu care urmärea evenimentele din Rumelia, dupa prAbusirea statului turc al lui Baiazid I in batAlia cu Timur Lenk de langa Ankara (28 iulie 1402), si moartea emirului otoman

21 Ibidem,p. 199-200. Numirea Vadul Dunarii e reluata si in privilegiul lui Dan 11 pentru brasoveni din 10 noiembrie 1424, ca si in privilegiul pentru aceiasi ai voievozilor Transilvaniei din 2 martie 1443(ibidem,p. 228-229, 369-370). 22 Ion Ionascu, Petre BArbulescu, GheorgheGheorghe, Relapile internationale ale Romciniei in documente (1368-1900),Bucuresti, 1971, p. 94. 23 Mihai Costächescu,Documentele moldovenevi Inainte de ,Ftefan cel Mare, II,Ia§i,1932,p. 631, 634. 24 P.P. Panaitescu,op.cit.,p. 353,Anexa www.dacoromanica.ro 7 Giurgiul in relafiile lui Mircea cel Beitrein cu Po Ionia 155

la 9 martie 1403. Cum Rumelia nu fusese in mod intentionat, se pare, atacatd de Timur, ca avanpost islamic impotriva Europei crestine, beii de aici pdstrandu-si potentialul militar, iar Suleiman flu! lui Baiazid incheiase in 1403 tratatul de la Galipoli cu impAratul bizantin Manuel II Paleologul, recunoscAndu-i suzeranitatea, dar dobandind astfel putinta de a incepe reorganizarea puterii centrale otomane in Balcani, Mircea cel Bdtrdn examina, desigur, cu atentie aceste evenimente din cetatea dundreand. Emiterea celor doud acte amintite, din Giurgiu, tratatul cu regele Vladislav Jagiello si privilegiul cdtre lioveni, se explicd, din punct de vedere politic, prin necesitatea intäririi aliantei munteano-polone, indreptate nu impotriva turcilor (regele Poloniei n-a putut fi determinat niciodatd sa participe la lupta impotriva acestora), ci pentru prevenirea unor eventuale atacuri ale lui Sigismund de Luxemburg. Regele Ungariei infruntase in 1403 o mare rdscoald a nobilimii din Transilvania, cu participarea unor elemente venite din Moldova,i, cu toate cd Mirceai Vladislav nu s-au implicat direct in aceasta, o reactie a lui Sigismund era de asteptat. De altfel, regele Ungariei adapostea sub protectia sa pe Vlad I, rivalul lui Mircea, impreund cu unii boieri ai acestuia, si relatiile sale cu Mircea cel Batrfin s-au deteriorat, se pare, in anii urrndtori, fail a se ajunge la un conflict violent, ceea ce 1-a facut insa pe Sigismund sa aminteascd in actul sdu din 12 iulie 1408 infrangerea sa din Tara Romdneascd in 1395, datoratd lui Mircea voievodul, alunecat pe calea vechit necredinfe "25, aceasta din urrnd putand fi raportatd si la perioada de dupd 1403. Schimbarea echilibrului de forte in largul spatiu central-european cuprins intre Marea Bahia' icea Adriaticd, incepfind din 1409, a implicat iTarile Romfine. Mamie Rdzboi" al Uniunii polono-lituane cu cavalerii teutoni desfasutat intre 1409-1411 si conflictul lui Sigismund de Luxemburg cu Venetia pentru stdpanirea Dalmatiei au dus la crearea in 1410 in spatiul amintit a cloud' coalitii de forte: pe de o parte cea teutono-ungaro-imperiald, pe de altd parte cea cuprinzAnd Uniunea polono-lituand, Venetia, Austria, Tara Romdneascd si Moldova. Voievozii romani, Mircea cel Bdtrdni Alexandru cel Bun, au trecut, asadar, hotdrit de partea celei din urmd, context in care Sigismund de Luxemburg a pregAtit o campanie, nefinalizatd insd, pentru supunerea Tdrii Romfinesti in mai 1410, iar in anii 1411 1412 a depus stdruitoare eforturi diplomatice in tratativele cu Vladislav Jagiello pentru dobandirea Chiliei moldovene si transformarea ei in poartd fluvial-maritimd a Ungariei, ca urmare a blocdrii de care venetieni a legdturii cu litoralul dalmat. In aceste conditii complexe, pelinia vechii aliante polono-muntene indreptatd impotriva lui Sigismund de Luxemburg, s-a produs o noud apropiere, Inca si mai steansA, intre Mirceai Vladislav Jagiello, desi nu avem nici o dovadd cA domnul muntean i-ar fi trimis regelui Poloniei ajutoare militare in luptele cu cavalerii teutoni de la Marea Balticd, ceea ce insd nu era imposibil. Cu toate cd la 30 martie 1411 delegatii lui Sigismund au negociat cu cei poloni un armistitiu,

25 D.R.H, D, I, p. 182-183; cf.i p. 354-356.

www.dacoromanica.ro 156 Constantin Rezachevici 8 tratativele diplomatice lungi si complicate durand pänd la 15 martie 1412, cand s-a incheiat pacea de la Lublau intre cele cloud regate, Vladislav Jagiello, neavfind incredere in pretentiile pasnice ale lui Sigismund, a cdutat in paralel sä intAreascd aliantele cu Mircea cel Bdtrfin si Alexandru cel Bun, purtand tratative cu acestia in aprilie si prima jumAtate a lui mai 141126. Principala expresie diplomaticd a intAririi aliantei lui Jagiello cu domnii romani a constituit-o noultratat de prietenie neclintikr,redactat de Mircea eel Bdtranin orapil nostru Giurgiu", la 17mai 1411, singura forma care s-a pdstrat in arhivele polone, cea datoratd regelui pierzandu-se o datA cu arhiva cancelariei domnesti. Mircea se afla, probabil, mai demult la Giurgiu, de unde asistase mai intai la instalarea in sudul Dundrii a protejatului sdu Musa Celebi, noul padisah al Rumeliei", in locul fratelui acestuia Suleiman Celebi, un alt fiu al lui Baiazid I, ucis pe cand fugea spre Bizant, in satul Dogeciler, la 17 februarie 1411, mai apoi domnul urmdrind tot de la Giurgiu consolidarea autoritatii lui Musa. Aici, in orasul dundrean, 1-au aflat, desigur, solii lui Jagiello, aici s-au desfasurat cel putin o parte din tratative, si tot aici Mircea a redactat, cum aminteam, forma sa a tratatului munteano-polon. Tratatul de la Giurgiu din 1411, alcAtuitdupa' sfatul tuturor boierilor noon",intreaga curte find, asadar, de fatd, era prezentat, pe build dreptate, ca o randuiald"(ordinacionem) altfel deccit mai inainte",adicd deosebit de celelalte cloud tratate munteano-polone din 1391 si 1403. Deosebirea consta in primul rand in aceea cd acum se prevedeau douA cazuri de ajutorare reciprocd a celor doi aliati impotriva unei eventuale agresiuni a regelui Ungariei si a vasalilor sdi. Pe Fang cel cuprins si in tratatele anterioare, referitor la ajutorarea reciprocd la cerere, acum se mentiona si un al doilea caz, acela in care Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, ar ataca in mod expres Polonia, respectiv Tara Romaneascd(ar incerca cu dumanie sá ne supunii pe noi sau fara noastrii" afirma Mircea). Atunci, fiecare parte respectiv, trebuia deindatd, si se intelege, fail a mai astepta cererea de ajutor a partii lezate, sd rdspundd prin ajutorarea acesteia din urmd. Mircea se angaja chiar, in chip radical, ca in cazul unui atac al lui Sigismund asupra lui VladislavJagiello sei punem capdt vitejeve, cu ducmánie, regatului Ungariei prin focprin orke Mu",in timp ce dacd el insusi ar fi fost atacat, regele Poloniei va trebui doars6 ne ajute prin toatli puterea ci mijloacele".Tot spre deosebire de tratatele anterioare munteano-polone, cel din mai 1411 de la Giurgiu era intdrit si cu pecetea mica, personald, a domnului, reprezentand sterna sa, un leu rampant, precum icu sigiliile a noud boieri, desigur dregatorii de frunte din sfatul domnese.

26In legatura cu aceste evenimente, ca, de altfel, si cu altele cuprinse in acest articol, cu bibliografia respectivA, cf. Constantin Rezachevici, Mircea cel &Unit:civremea sa in cadrul politic international (in mss). 27 D.R.H., D., I, p.186-187; facsimil in Hurmuzaki, 12, pl. III. Tratatul n-a fost emis la Lvov" (!)cum s-a afirmat [Damian P. Bogdan, Cancelaria lui Mircea cel Mare (I), in Revista de istorie", t. XXXIX, 1986, nr. 7, p. 663, ci in orasul nostru Giurgiu" (in civitate nostra Yoriow). Ignorand faptulCA niciodata in lunga sa domnie Mircea cel BAtrAn nu a fost vasal cuiva, Ovidiu Cristea afirmA eronat, fie

www.dacoromanica.ro 9 Giurgiul in relatiile lui Mircea cel Batran cu Po Ionia 157

In vara anului 1415 Giurgiu a fost din nou implicat in relatiile lui Mircea cel BAtrAn cu Po Ionia. De aici, de unde urrarea, Ara indoialA, evolutiile din Balcani, din pacate necunoscute, din ultimul rAstimp de pace cu sultanul Mehmed I. ocupat atunci in Anatolia cu indbusirea räscoalelor beilor de Izmir (Smirna)si Karaman, Mircea a adresat o scrisoare de rdspuns lui Vladislav Jagiello, punAnd cal:at unui incident diplomatic" cu implicatii internationale. Anume Jagiello Ii acuzase CA rAspfindise in Ungaria prin scrisori stirea ajunsa. Oita. la Sigismund, cA regele Poloniei ar fi incercat sA incheie prietenie cu turcii in vederea unui razboi comun impotriva Ungariei. Mircea care se intituleazA mare voievod ui domn inswi stapanitor a intregii fari a Basarabiei, al parfilor de peste munii si domn al multor onge turcegi", datandu-si scrisoarea simplu din Giurgiu", la 10 august, respinge acuzatia, arätind cd el a fost intotdeauna adevarat prieten al tau". Nu el a transmis vreo stire in Ungaria, ci chiar solii regelui Poloniei care au trecut pe acolo28. Cu aceasta incidentul s-a inchis, pentru cA dincolo de indiscretia solilor poloni, Jagiello siSigismund erau de fapt intelesi in secret, regele Ungariei acordindu-i depline imputerniciri celui al Poloniei spre a trata pentru sine cu sultanul o pace perpetuA" sau macar un armistitiu pe cinci sau mai multi ani29. S-a pAstrat astfel in arhivele polone, cum aminteam si mai sus, singura relatare politico-diplomaticd directd ramasA de la Mircea cel Batran. Giurgiul cetatea insulard si orasula fost asadar implicat dupa 1400 in legaturile lui Mircea cu Polonia. Mai mult chiar, ca urmare a acesteiimplicari, si faptului Ca documentele diplomatice insemnate emise aici de marele voievod s-au pdstrat in arhivele polone, datordrn prima mentiune scrisä a sa din 1403 si alte date din anii urmatori care ne permit sA reconstituim imaginea unei adevdrate a doua

§iipotetic, ca sterna cu leu de pe sigiliul cu care acesta pecetluieste tratatul cu Polonia din 17 martie" (sic corect mai") 1411 i-ar fi fost, chipurile, concedata" de Sigismund de Luxernburg, find menitã sa sublinieze legatura de dependenta intre cei doi monarhi", ca urmare a tratatului incheiat Intre cei doi la Brasov la 7 martie 1395 (Sterna cu leu a voievodului Tärii Romanelti. 0 ipotezci, In Revista de istorie", S.N., t. V, 1994, nr. 3-4, p. 305-306). Dna Ovidiu Cristea ar fi cunoscut macar textul tratatului lui Mircea cu regele Poloniei din 1411, pecetluit de domn cu sigiliul sat, personal (de aceea nu mai apare dupa domnia sa!), ca sa nu mai vorbim de ansamblul relatiilor sale cu Sigismund de Luxemburg, care au fost Intotdeauna Incordate tocmai datorita dorintei regelui Ungariei de a-i impune (fart succes!) suzeranitatea, ar fi inteles ca ipoteza sa nu are nici cea mai mica sansa de confirmare. De aceea nici nu a mai fost sustinuta anterior de altcineva! Tocmai pentru cä Mircea nu era vasal cuiva, delegatia sa, condusa de boierul Dobromir, care are si el ca sterna un leu rampant (acestuia cine i-o mai fi concedat-o?!), participa ca atare (independenta) la Conciliul de la Constanta din 1414-1418, organizat chiar de Sigismund de Luxemburg, in timp ce delegatia lui Alexandru cel Bun, vasal regelui Poloniei, era cuprinsa in cea polona si nu apare cu nici un fel de sterna (Constantin Rezachevici, Stema cu capete de negri: intaturarea unei legende din heraldica romcineascil nord- dundreanci, In Anuarul Institutului de lstorie si Arheologie A.D. Xenopol", 1ai, t. XXIV', 1987, p. 77, 97)]. 28 Hurmuzaki P, p. 825-826, nr. DCLIII. 29 Monumenta Medii Aevi Poloniae illustrantia, II, Cracovia, 1876, p. 42-43; Jan Dlugosz, Historiae polonicae libri XII, I, Leipzig, 1711, col. 361-362 (Liber decimus); P.P. Panaitescu, op.ciL, p. 328-331.

www.dacoromanica.ro 158 Constantin Rezachevici 10

rqedinte domne§ti, adapostind adesea curtea itinerant& a lui Mircea cel BAtran in scurta perioad& liberd" dinaintea cuceririi turce§ti a cetatii in 1419/1420.

GIURGIU IN THE RELATIONS OF MIRCEA THE ELDER WITH POLAND

Abstract

Giurgiu, the insular fortress on the Danube, built by Mircea the Elder (1386-1418) around 1403, and the town bearing the same name, documented as early as 1403, became a genuine second residence to the Romanian prince, who followed there the political developments in the region south of the Danube relating to the fall of the Ottoman state of Bayezid after his defeat at the hands of Timur Lenk near Ankara on 28 July 1402. As a result, it is in the town of Giurgiu that Mircea the Elder drew up on 23 September 1403, and respectively on 17 May 1411, two political treaties of alliance with Ladislas Jagellon, King of Poland and Grand Cneaz of Lithuania, and granted the first commercial privilege to the Lwów merchants, in fact to all merchants form Poland and Lithuania, who were thus allowed to trade freely in and across the Danube. It is in Giurgiu again that Mircea the Elder wrote on 10 August 1415 his diplomatic letter to the King of Poland, by which he was settling a diplomatic incident also involving the King of Hungary, Sigismund of Luxembourg, the only such document by the Romanian voivode preserved to our days. Since at the beginning of the fifteenth century the political stage in Central Europe was completely different from the present one, with Moldavia alone lying between Wallachia and Poland and backing up the links ,between the two, and with Wallachia neighbouring directly upon the Grand Cnezate of Lithuania at the Danube Mouths, the political links between Mircea the Elder and Ladislas Jagellon were settled in quite a natural way. The common platform of alliance on equal grounds between the two was not as much the common struggle against the Ottomans, for at that time the Polish-Lithuanian Union was not yet targeted by the Turks, as the aggressive claims of Sigismund of Luxembourg, a threat rated far more serious that the Ottoman peril by the Romanian princewho never accepted any foreign sovereignty and the Polish king. As a result, all the three treates signed by Mircea the Elder and Ladislas Jagellon in 1391, 1403 and 1411, the last two in versions issued by the Romanian prince at Giurgiu, had as a major and recurring object reciprocal support in case of aggression by the Hungarian king against one of the two parties. The town of Giurgiu. as a port, a princely customs point and a fording place on the Danube, defended by the fortress with the same name, was destined to play an important role on the new commercial road opened by Mircea the Elder with the treaty signed with the Polish king on 23 September 1403, the privilege to

www.dacoromanica.ro 11 Giurgiul in relafiile lui Mircea cel Bi Itrein cu Po Ionia 159 the Lwów merchants and to other merchants in Poland and Lithuania, and a second privilege granted in 1409. This route was a continuation to the "Moldavian Road", in its turn an important segment of the commercial road linking the Baltic Sea to the Black Sea. It allowed not only the Polish and Lithuanian merchantswho had been using it since before 6 October 1408but also by the merchants of Brasov and Tara Barseiendowed themselves with commercial privileges by Mircea the Elder to trade throughout Wallachia and in all the Wallachian Danubian ports from Braila to Porti le de Fier, and of course in the region south of the Danube. A shadow was thus being cast on the "Braila Road" (Brasov Braila), privileged since the fourteenth century by the Hungarian kings and vital to the trade on the Black Sea of Sigismund of Luxembourg's possessions in Central Europe. The political relations of Mircea the Elder to Ladislas Jagellon were tightened after 1409 and a new treaty was signed between the two. In addition to the treaties of 1391 and 1403, Mircea's version, issued in Giurgiu on 17 May 1411, stipulated reciprocal assistance in case of an attack by Sigismund of Luxembourg, without any formal request for help from the injured party. In the event that Sigismund would attack Poland, Mircea even offered to put an end to "the Hungarian Kingdom by fire and by any other violent means." Finally,itis from Giurgiu that the Wallachian voivode wrote back to Jagellon on 10 August 1411, clearing up a diplomatic incident and informing him that the news heard by Sigismund of Luxembourg about a so-called alliance of the Polish king with the Turks against Hungary were not put about by himself, but were rather owed to the indiscretion of the Polish messengers to Buda; in reality, it had been Sigismund's request that the King of Poland should mediate for him a peace or an armistice with the Turks.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro RELATIILE TURCO-VENETIENE $1 ROmANII. DE LA NICOPOLE LA CADEREA SALONICULUI (1396-1430)

EUGEN DENIZE

Aparitia turcilor otomani in Europa, in jurul anului 1354, când, profitând de un cutremur, au reusit sd cucereascd Gallipoli, a marcat inceputul unei noi si insemnate epoci istorice pentru zonele de sud-est icentrale ale continentului nostru. Turcii otomani au adus cu ei o culturd 4i o civilizatie cu totul diferite de cele ale popoarelor balcanicei europene in general, ceea ce a provocat o permanentä stare de conflict si tensiune. In acelasi timp, cu aparitia turcilor otomani in Europa s-a deschisi o mare problemd istoricd, cunoscutd sub numele de "problema orientald", care a avut cloud etape principale: o etapa defensivd pentru statele crestine, care se confundd cu epoca cruciadei tdrzii, ce va dura pdnd la asediul Vienei din 1683, si o etapd ofensivd pentru aceleasi state, care se va incheia cu disparitia Imperiului otoman iaparitia Turciei moderne imediat dupd sfdrsitul primului rdzboi mondial. Dupd ce s-au stabilit temeinic in partea de sud-est a Peninsulei Balcanice, otomanii si-au desfasurat ofensiva pe trei directiiprincipal&spre centru, spre vest, avansdnd pe drumul ce lega Constantinopolul cu Europa Centrald,Edirne (Adrianopol)PlovdivSofia, spre stfinga, spre vest si sud-vest, pornind de la Ipsela cdtre Seres si Albania, in sud cdtre Grecia, spre dreapta, spre nordi nord-vest, in directia Stara Zagora KarnobatDobrogeaSilistra. Actiondnd in aceste directii, ofensiva otomand a inregistrat succese, ajungand la sfdrsitul secolului al XIV-lea la Dundre. Odatd ocupate fortaretelei treatorile din Muntii Balcani, Rodopii Rdla, otomanii au trecut la pregdtirea ofensivei in vederea cuceririi teritoriilor bulgare de dincolo de munti, pdnd la Dundre. Dupd bdtdlia din 1371 de la Cirmen, spre dreapta, in nord, se cuceresc in intervalul 1371-1375 Yambol, Karnobat si alte orase din sudul taratului lui $isman. Spre centru, spre vest, ofensiva otomand a evoluat impotriva taratului lui Stracimir, a Serbieii Bosniei, iar cdtva ani mai tarziu se inainteazd pe rdurile Morava si Nisava, unde se ocupd localitatea Nis, in anul 1386. In 1387 turcii sunt infrdnti la Plocinik de catre cneazul Serbiei, Lazar, ajutat de bosniaci, ceea ce va provoca intdrzierea cuceririi Serbiei si Bosniei. In 1388,

Hall Inalcik, L 'Empire ottoman, in Rapport au premiere Congres international des etudes balkaniques et sud-est européennes, Sofia, 1966, p. 12; Anca Ghiap, Condifiile instaurãrii dominagei otomane in Dobrogea, in Eugen StEtnescu (ed.), Studii istorice sud-est europene, vol. I, Bucure§ti, 1971, p. 59.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 34, p.www.dacoromanica.ro 161 176, 2002 162 Eugen Denize 2 ofensiva otomand s-a indreptat spre nordul inord-estul Bulgariei. in acest an Mircea cel adtrdri a intervenit in sudul Dundrii, contribuind la retragerea trupelor otomane comandate de Ali Pa§a2. in 1388-1389, turcii ocupd Albania de nord, o. parte din Epir, iar in 1392 cuceresc Skoplje, dupd ce 'in 1389 cuceriserd Kosovo ca urmare.a cunoscutei victorii obtinute impotriva unei coalitii balcanice condusA de sarbi. In 1390 turcii condui de Firuz bei atacd Vidinul §i fac o incursiunei in Tara Româneasce, ceea ce a provocat reactia lui Mircea cel Batran, care a atacat la sud de Dundre, ajungdnd dincolo de Muntii Balcani, la sfdt*tul lui 1390 sau inceputul lui 13914. In 1393 turcii cuceresc taratul bulgar allui S4man cu capitala la Tirnovo8. Aceastd impetuoasd inaintare otomand a fost favorizatk pe de o parte, de faramitarea politica din Peninsula Balcanick de rivalitAtile permanente dintre diferitele state de aici6, iar pe de altd parte de puterea milliarä deosebitd pe care o aveau la dispozitie turcii, de arta lor milliard, care punea un accent deosebit pe rolul cavaleriei uware, pe colaborarea dintre aceasta, trupele de infanterie regulate §i trupele de infanterie neregulate formate din navrapii acângii. Cuceririle otomane din Peninsula Balcanied nu ingrijorau insa numai statele din aceastA regiune, ci §i altele mai indepArtate, printre care la loc de frunte s-a aflat Venetia, ai cdrei negustori aveau in aceastd zonA interese comerciale foarte importante. Wand' in 1392 atitudinea Venetiei fata de sultanii otomani a limas amicale, deoarece acqtia, prin politica lor de expansiune, slAbeau rezistenta statelor balcanice fatd de ingerintele venetiene; cu toate acestea Venetia §i-a propus sia reqit sa stabileased, intre 1381 i1396, un adevArat cordon sanitar in jurul Imperiului otoman, ce se profila cu tot mai multã claritate, cordon care pornea din Albania, trecea prin Corfui arhipelagul Sporadelor nordice, pentru a ajunge la Tenedos8. La sfdr§itul secolului al XIV-lea §i la inceputul celui uriator, Venetia §i-a extins posesiunile in Grecia, cucerind Ptelion in Tesalia, portul Bodonitza, Atend, Teba, Argos §i Nauplia in Peloponez, Navarino, Patrasi Lepanto9. In cadrul proiectului care a condus la desfa§urarea cruciadei incheiate cu dezastrul de la Nicopole, din 25 septembrie 139610, flotei venetiene ii era rezervat

2 A. GhiatA, art. cit., p. 60-61. 3 Ibidem, p. 63; Mihail Guboglu, Mustafa Mehmet, Cronici turcerti privind fdrile romeine, extrase, vol. I, Sec. XY mijlocul sec XVII, Bucuresti, 1966, p. 48. 4 Nagy Pienaru, Relaf life lui Mircea cel Bátrdn cu emiratul pontic Candar-ogullari, in "Revista istoricA", serie nouA, t. VII, 1996, nr. 7-8, p. 495. 5 A. GhiatA, art. cit., p. 64. 6 H. Inalcik, Ottoman Methods of Conquest, In "Studia Islamica", t. III, 1953,p. 403 si urm. 7 Freddy Thiriet, La Romanie venitienneau Moyen Age.Le développement et l'exploitation du domaine colonial vénitien (XII-XV siecles), Paris, 1959, p. 356. aIbidem, p. 355-363; Anca Popescu, Cucerirea Constantinopoluluiipolitica Porfii fafiz de strdmtori (antecedentei urmárt), lucrare de plan aflatA in arhivele Institutului de Istorie "N. lorga", folositA cu permisiunea autoarei, p. XIX. Anca Popescu, op. cit., p. XXIII-XXIV. i° Aziz Suryal Atyia, The crusade of Nicopolis, London, 1934.

www.dacoromanica.ro 3 Re latille turco-venefienei romemii, 1396-1430 163

rolul de a tAia in doud Imperiul otoman, prin inchiderea stramtorii Dardanelel I. Desi nu au reusit sä indeplineased acest obiectiv major, venetienii au trimis, totusi, pe Dun Are, in fata cetAtii de la Nicopole, o flotd alcdtuità din 30 de corAbii midi" care, evident, n-au jucat nici un rol in marea bAtAlie de aici, dar i-au salvat viata regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, scApat pe aceste cordbiii reintors in tail dupd ce a inconjurat intreaga PeninsulA Balcanied. Pentru a ajunge pe DunAre in dreptul localitAtii Nicopole, flota venetiand a avut insd nevoie de acordul Tarii Romanesti, condusA in acel moment de Vlad Uzurpatorul, care, astfel, a participat si ea, chiar dacA numai indirect, la marea expeditie cruciatA din 1396. Dezastrul cruciatilor de la Nicopole a pus Imperiul bizantin si, mai ales, capitala sa, Constantinopolul, intr-o situatie extrem de dificild. Imediat dupA victorie, sultanul Bajazid I- a supus capitala imperiald la o adevAratd blocadA, cu scopul de a o cuceri. in aceste imprejurAri, singura care putea sa facd ceva pentru bizantini era Venetia". Ea a reusit sA asigure aprovizionarea marelui oras timp de sapte ani, intre 1396 si 1403, impreund cu flotele genoveze a apArat libera circulatie prin stramforile ce legau Marea NeagrA de Mediterana" si, inainte de 1402, a reusit sa realizeze o coalitie antiotomand impreunA cu Genova, cu imparatul bizantin, ducele de Naxos si cavalerii ospitalieri din Rodos". Probabil cA aceastA coalitie nu ar fi putut sA-i impiedice pe turci sa cucereascd Constantinopolul, dar in ajutorul ei a venit Tamerlan, care, la 28 iulie 1402, a zdrobit total armata condusd de sultanul Baiazid I la Angora (Ankara)16. Prima consecintd a acestei infrangeri pentru otomani a fost separarea imperiului lor in cloud*, teritoriile din Asia revenindu-i lui Mehmed I,iar cele din Europa lui Solimani apoi lui Musa, pand in 1413, and se va realiza reunificarea. In ceea ce priveste teritoriile europene intrate in stApanirea lui Soliman I, ele erau supuse la o dublA amenintare. Pe de o parte era o coalitie, pe care am putea-o numi maritimA, formatd in jurul Venetiei, despre care am amintit mai sus, iar pe de altA parte se profilai o coalitie continentalk avand in centrul ei alianta dintre Sigismund de Luxamburg si Mircea cel BAtran. 0 eventuald colaborare intre cele doud coalitii ar fi insemnat un mare pericol pentru otomani". Dacd Mircea cel Miran era hoar& sA facd tot ce-i stAtea in puteri pentru a-i alunga pe turci cat mai departe de granitele tArii sale, Venetia insA era mult mai

11 J. Beckman, Der Kampf Kaiser Sigmunds gegen die werdende Weltmocht der Osmanen, Gotha, 1902, p. 6-8. 12 PP. Panaitescu, Mircea cel Batrcin, ed. a Il-a, Bucuresti, 2000, p. 329. 13 Nicolae lorga, Dardanelele, amintiri istorice, in "Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii istorice", s. II, t. XXXVII, 1915, p. 8. 14 F. Thiriet, op. cit., p. 363. 15 J. W. Barker, Manuel II Paleologus (1391-1425). A Study in late Byzantine StatesmanshiP, New Brunswick, 1969, p. 234. 16 Marie-Mathilde Alexandrescu-Dersca, La campagne de Timur en Anatolie (1402), Bucarest, 1942; E. Werner, Die Geburt einer Grossmacht die Osmanen, Berlin, 1978. 17 Serban Papacostea, La Valachie et la crise de structure de l'Empire ottoman (1402-1413), in "Revue Roumaine d'Histoire", t. XXV, 1986, no. 1-2, p. 24.

www.dacoromanica.ro 164 Eugen Den ize 4 dispusa sa ajungd la un eventual compromis cu sultanul, prin intermediul cdruia sd-si asigure interesele comerciale, politicei militare. Astfel, incd din aprilie 1402, Mircea cel Bdtran, cu ajutorul lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, a repurtat mai multe victorii la Dundrea inferioard, unde a cucerit principalele vaduri". Aceastd ofensivä a grabit holdrarea sultanului Soliman I de a deschide tratative cu Venetia in vederea incheierii unei paci. Hot Ararea sultanului era cu atat mai fermd, cu cat domnul Tarii Romfinesti promova un adevArat program de distrugere a stApanirii otomane din Europa, prin lovituri decisive aplicate elementelor de balã ale constructiei politice otomane19. in anii 1403 si 1404, Mircea cel [Miran, mergand pe aceastA linie, a repurtat mai multe victorii, a cucerit Silistrai toga. Dobrogean. in acest context, cu adevArat catastrofal pentru turcii otomani, negocierile dintre Soliman I si Venetia au inceput in septembrie 140221. Ceva mai tarziu, un sol al sultanului a ajuns la Venetia, la 7 decembrie 1402, unde a primit asigurarea cã aceasta acceptA propunerile otomane ica. va interveni in acest sensi la Bizant. Soliman I spera sA obtinAi o pace cu Bizantul, fapt pentru care a acceptat sA se declare chiar fiu al imparatului Manuel al II-lea Paleologul22. Ca rdspuns la solia otomand, Senatul venetian I-a trimis la sultan pe Pietro Zeno, seniorul insulei Andros, care a incheiat pacea la inceputul anului 1403, iar la 25 martie acelasi an Giacomo Suriano a fost desemnat pentru o altd misiune la sultan, de ratificare a tratatului23. Era un tratat multilateral, care acorda satisfactie tuturor aiiatilor crestini ai Venetiei. in ceea ce priveste cetatea lagunelor, clauza principald era aceea care interzicea turcilor sd-si scoatd corAbiile din stramtori fded consimtAmantul Ligii sau aprobarea impAratului bizantin, cu sanctiunea drasticA a scufunddrii vaselor surprinse in delict. Aceastd clauzA, cunoscutA si sub numele de strictum,este, de fapt, solutia venetianA la problema aparitiei otomanilor in nord-estul MArii Mediterane. Strictumul proteja domeniul bizantino-latin aflat la est

N. lorga, Documents concernant les Grecs et les affairesd 'Orientd'apres des registres des notaires de Crete, Paris, 1937, p. 6, extras din "Revue Historique du Sud-Est européen", t. XIV, 1937. 19 Tahsin Gemil, Raporturile romdno-olomane in vremea lui Mircea cel Mare, in Ion PAtroiu (coord.), Mare le Voievod Mircea, Bucuresti, 1987, p. 353. 29 Petre S. NAsturel, Phases et alternatives de la conguête ottomane de la Dobrudjaau XV siècle, in Actes du II Congres international des etudes du Sud-est europeen, t.III, Histoire, Athenes, 1978, p. 50; D.R.H., B, Tara Romcineasca, I, 1247-1500, Bucuresti, 1966, p. 63-65; 5. Papacostea, art. cit., p. 26. zi K. Motschike, Die Schlacht bei Ankara und das Schicksal von Byzanz Weimar, 1981,p. 41-42. 22N. Iorga, Notes et extraits pourserviraI 'histoiredes croisades, I, Paris, 1899, p. 125-126. 23 Atonio Fabris, From Adrianopole to Constantinopole: Venetian-Ottoman Diplomatic Missions. 1360-1453, in "Mediterranean Historical Review", t. VII, 1992, p. 166. Pentru acest tratat a se vedea si G. M. Thomas, Diplomatarium Veneto-Levantinum, vol. II, Venezia, 1899, nr. 159, p. 202; N. Iorga, Privilegiul lui Mohammed al II-lea pentru Pera (I iunie 1453), extras din "Analele Academiei Române. Memoriile Sectiunii Istorice", s. 11,t. XXXVI, 1913, p. 17-20; idem, Notes et extraits, I, p. 133-137, 139; G. T. Dennis, The Byzantine-Turkish Treaty of 1403, in "Orientalia Christiana . Periodica", t. 33, 1967, nr.1, p. 72-88; F. Thiriet, Régestes des deliberations du Sénat de Venise concernant la Romanic, vol. II, Paris, La Haye, nr. 1104, 1107, 1111; Kenneth M. Setton, The Papacy and the Levant (1204-1517), vol. I, Philadelphia, 1976,P. 378; A. Popescu, op. cit., p. 3.

www.dacoromanica.ro 5 Re latiile turco-venefienei românii, 1396-1430 165

la vest de Dardanele, in raza de actiune a flotei otomane din Gallipoli, si asigura circulatia liberd a cordbinor venetiene in Marea Marmara, spre Constantinopol, spre regiunile pontice sau egeene24. Prin aceeasi pace, Soliman I renunta in favoarea Bizanralui si a Venetiei la cea mai mare parte a fatadei maritime a teritoriilor Sale europene, in Marea Egee, in Hellespont si in Marea Neagh', renunta la tributul platit de Genova pentru coloniile sale pontice si se recunostea vasal al impdratului bizantin. Dar aceastd pace mai avea o setnnificatie, poate cea mai importanta, din punctul nostru de vedere, in ceea ce priveste pozitia Tarn Romanesti in raporturile cu Poarta otomand. Ea demonstra cat se poate de clar cd Venetia era hotdratã sä lupte impotriva turcilor nurnai atunci and acestia Ii amenintau direct interesele. Dacd erau facuti inofensivi din punctul de vedere al acestor interese, Venetia nu numai cd nu era interesatd sA lupte impotriva lor, dar Ii privea ca pe un element de stabilitate politica si militard, o contrapondere la eventualele amenintari venite din partea unor state crestine. Aceastd conceptie politica, foarte pragmatica, a permis turcilor sd-si revind dupd dezastrul de la Ankara, a impiedicat coagularea unor coalitii crestine care sd-i indepdrteze definitiv din Europa, a contribuit, in mare mAsurd, la esecul final al incerarilor lui Mircea cel adtran care, asa cum am ardtat, era ferm hotdrat sd distrugd ceea ce mai rdmäsese din Imperiul otoman. Evolutiile din anii urrratori nu vor face deaf sä confirme aceste constatdri. Profitand de släbiciunea turcilor, Venetia si-a continuat cuceririle in Grecia si Albania, unde a ocupat, intre 1406 si 1410, Lepanto, Patras, Navarino, obtinand§i controlul asupra Golfului Corint25. In Italia, Venetia a cucerit in 1405 Padova26, consolidandu-si astfel pozitiile in terraferma. Din aceastd cauzd, atunci cand Sigismund de Luxemburg a incercatsa-iobtind concursul pentru o actiune comund impotriva turcilor, flota venetiand trebuind sa transporte trupele de la Licostomo la Gallipoli, rdspunsul a fost vagi evaziv, de fapt un refuz27. Mai mult cleat atat, in 1409, intre Venetiai Ungaria s-a declansat un conflict armat, care va dura pand in 1420 si se va incheia cu ocuparea Dalmatiei de cdtre venetieni28. In acelasi an 1409, Mircea cel Bdtran incepesd-1sprijine, inclusiv militar, pe pretendentul otoman Musa29, care avea de partea sai pe regele Sigismund de Luxemburg si pe despotul

24A. Popescu, op. cit., p. 10. 25F. Thiriet, Régestes, II, nr. 1268. 26Idem, La Romanie vénitienne, p. 363. 27 S.Liubid, Acta Ragusae,in Monumenta spectantia historiam Slavorum Meridionalium, V, Zagrabiae, 1875, p. 136-138; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 370;"5. Papacostea, art. cit., p. 29. 28F. Thiriet, La Romanie vénitienne, p. 363; loan Hategan, Banatul fi inceputurile luptei antiotomane (1389-1426). Rolul lui Fillipo Scolari, in "Revista de istorie",t.31, 1978, nr. 6, p. 1031-1032. Räzboiul pentru Dalmatia dintre Venetia si Ungaria a fost cauzat de faptul ca Ladislau de Neapole a renuntat la toate drepturile sale asupra Dalmatiei in favoarea Venetiei (Hie Minea, Principatele romcine si politica orientalci a impetratului Sigismund, Bucuresti, 1919, p. 118), ceea ce a provocat reactia Ungariei. 29 S.Papacostea, art. cit., p. 29.

www.dacoromanica.ro 166 Eugen Denize 6

Serbiei, Stefan Lazarevici39. De partea sultanului Soliman I s-au situat Venetia si Manuel al II-lea Paleologul31, dar and balanta victoriei va inclina spre Musa nu vor ezita sa-1 paraseasca. In 1410, Musa, cu ajutorul direct al lui Mircea cel Batran, a declansat in Balcani campania de alungare a lui Soliman, dar, pentru moment, a fost infrant32. Plecand sa cucereasca tronul sultanal din Edirne, Musa a stabilit legaturii cu Venetia, legaturi mijlocite de acelasi sustinator al sat', Mircea cel Batran, care in mai 1410 avea un sol la Valona in drum spre cetatea lagunelor, primul sol roman trimis in aceasta directie33. Devenit sultan la 17 februarie 1411, Musa a fost primul protejat al unui domn al Tarii Romanesti care a ocupat o asemenea pozitie, succesul sat, contribuind la adancirea divizarii statului otoman intre Rumeliai Anatolia34. Prieten al crestinilor si al venetienilor35, Musa a reinnoit tratatul cu Venetia, la 12 august 1411, tratat ratificat de Senatul venetian la 3 septembrie acelasi a1136. Noul tratat relua,practic, clauzele celui din 1403simentinea, astfel, toate avantajele dobandite de Venetia. Domnia lui Musa nu a durat insa mult, deoarece factorii de conducere ai Imperiului otoman si-au dat seama ca divizarea in continuare a statului ar Ii dus, negresit, la disparitia sa. Cauzele refacerii imperiului in anul 1413, and Mehmed I infrange pe Musa la Ceamurlu, Ifinga Sofia'', au fost atat de natura interna, cat si -38 externa . in ceea ce priveste factorii de natura externd care au contribuit la grabirea refacerii Imperiului otoman, ei pot fi grupati cu totii in formula de cruciada care ameninta insasi existenta turcilor otomani pe pamantul Europei. in anul 1412, conflictul dintre Sigismund de Luxemburg si Venetia pentru stapanirea Dalmatiei s-a incheiat, practic, prin victoria ultimei, repurtata la Motta, la data de 24 august39. In acelasi an, ceva mai devreme, la 15 martie, s-a incheiat tratatul de la Lublau, de

3° M.M. Alexandrscu-Dersca Bulgaru, Les relations de Suleyman Celebi avec Venise (1400-1410), in "VIII Turk Tarih Kongresi", I, Ankara, 1981, p. 995-1006 apud A. Popescu, op. cit., p. 15. 31 lbidem. 32T.Gemil, art. cit., p. 357. 33 Monumenia Slavorum Meridionaliwn, VI, p. 105; I. Minea, op. cit.,p. 121-122; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 377. 34 T. Gemil, art. cit., p. 357. 35 0 cronica venetianA spunea urmatoarele: "Acest Musa se intelegea mai bine (decal alti sultani) cu crestinii si cu venetienii, care obisnuiau sa villa in ',agile lui". (N. lorga, Notes et extraits,I, . 218-219; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 378). F6Diplomatarium Veneto-Levantinum, If, nr. 164, p. 302-304. 37 T. Gemil, art. cit., p. 359. 38 P. Wittek, De la defaite d'Ankara a la prise de Constantinople. (Un demi siecle d'histoire ottomane), in "Revue des Etudes Islarniques", t. XII, 1939, p. 1-15; E. Werner, op. cit., p. 203-205; Virgil Cioaltan, Competifia pentru controlul Dunarii inferioare (1412-1420),(1), in "Revista de istorie", t. 35, 1982, nr. 10, p. 1099. 38 J. Beckman, op. cit., p. 82; P.P.Panaitescu,op. cit., p. 386. www.dacoromanica.ro 7 Relafiile turco-venefiene $i romcinii, 1396-1430 167 luptd antiotomand, dintre Ungaria si Po Ionia°, tratat la care a aderati marele cneaz al Lituaniei, la 15 aprilie41. Moldova si Tara Romdneascd erau iele integrate acordurilor de la Lublau, ceea ce a dus la realizarea unitatii politicei strategice a Dundrii inferioare in vederea confruntdrii cu turcii42. In fine, congresul de la Buda, din august 1412, a adunat mai multe puteri crestine, hotArdte sd lupte impotriva semilunei43. Cu toate acestea, contradictiile dintre diferitele state crestine, atentia acordata de Sigismund de Luxemburg problemelor occidentale, imposibilitatea de a antrena9i Venetia, au fdcut ca alianta crestind antiotomand sa nu functioneze. Dar simpla prefigurare a unei asemenea coalitii a provocat spaima factorilor de putere otomani, mai ales a beilor de margine. Pima la mijlocul anului 1412 acestia beneficiaserd de o larga autonomiei, prin urmare, fuseserd interesati sa mentina divizarea statului otoman si,implicit,slabiciunea puteriicentrale44. Congresul de la Buda a dus la schimbarea acestor interese. 0 prima consecinta a fost refacerea unitatii Imperiului otoman sub conducerea lui Mehmed I care, asa cum am mai ardtat, I-a infrdnt decisiv pe Musa in iulie 1413. 0 a doua consecinta a fost agresivitatea sporita a imperiului astfel refacut. Actiunile militare otomane din 1415 din nord-vestul Peninsulei Balcanice aveau un caracter preventiv, anticruciat, in conditiile in care lucrarile conciliului de la Constanta puteau duce la unificarea lumii crestine sub aspect religios45. Actiunile preventive ale Portii erau indreptate cu precadere impotriva bazelor de pornire ale unei eventuale cruciade, Ungaria, Dunarea inferioard si, uneori, Constantinopolul. Aceste actiuni au fost justificate si de aparitia, in 1415, a unui nou pretendent la tronul sultanilor, Diizme Mustafa, care ceruse ajutorul Venetiei in ianuarie46, dar aceasta Ii recomandase sd se adreseze in acest sens lui Mircea cel Mean, domnul Tarii Romdnesti47. Sultanul Mehmed I se &idea sA atace el mai intfii pe pretendentul Mustafa sipe protectorul sau, Mircea cel Bdtrin48. De aceea, el dorea sä treaca pe Marea Neagra, sa intre pe Dundre, sA taie astfel posibilitatea traversarii fluviului de ate pretendent si a ajutordrii lui de ate Mircea49. Se pare cd in acest an, dupa pdrerea

4° Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 484-487; V. ciocfiltan, art. cit., p. 1090; Florin Constantiniu, Serban Papacostea, Tratatul de la Lublau (15 martie 1412) si situatia internationala a Moldovei la inceputul veacului al XV-lea, in "Studi. RevistA de istorie", t. 17, 1964, nr. 5, p. 1129-1140. 41 Code.x epistolaris Vitoldi Magni Duds Lituaniae-I 376-1430, ed. A. Prochaska, Cracoviae, 1892, in Monumenta Medii Aevi Historica Res Gestas Poloniae Illustrantia, V, p. 228-231. 42 V. Ciocaltan, art. cit., p. 1096. 43 lbidem, p. 1099; T. Gemil, art. cit., p. 359. " H. Inalcik, L 'Empire ottoman, in vol. Les peuples de 1 'Europe du siid-est et leur role dans l'histoire, Sofia, 1966, p. 13. 49 V. Ciocfiltan, art. cit.,(1l), in "Revista de istorie", t. 35, 1982, nr. 11, p. 1191-1192. 46 N. lorga, Actei fragmente cu privire la istoria romdmlor, 111, Bucuresti, 1897, p. 6-7. 47 D.R.H., B, Tara RomeineascO, vol. 1, (1247-1500), Bucuresti, 1966, p. 82; T. Gemil, art. cit., p. 361. 48 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 394. Pretendentul Mustafa a ajuns in Tara RomaneascA inainte de 10 iunie 1415 (D.R.H., B, Tara RomOneascd, vol. I, p. 80-81; Nagy Pienaru,Relatidelui Mircea cel Mare (1386-1418) cu Mehmed 1 Celebi (1413-1421), in "Revista de istorie", t. 39, 1986, nr. 8, p. 780). 49 N. lorga, Studii istorice asupra Chilieifi CeteiliiAlbe, Bucuresti, 1899, p. 70.

www.dacoromanica.ro 168 Eugen Denize 8 cercetAtoarei Anca Ghiata, Mehmed I a venit la Dundre §i a reu§it sa cucereascd cetatea Giurgiu, pe care a reconstruit-e, dupd are a impus lui Mircea un tratat de pace care cuprindea obligatii bilaterale'', iar domnul Tdrii Romfine§ti era silit sa plAteascA, pentru prima data; tribut turcilor52. Cercetdri mai recente intreprinse de turcologul Nagy Pienaru aratã insd cA Mircea cel adtrAn a implicat Tara RomAneascd intr-o confruntare deschisd cu Imperiul otoman abia spre a doua jumdtate a anului 141653. El a fAcut acest pas in conditiile in care Bedr ed-Din se afla la gurile Dundriii se pregAtea sa räscoale aceastA regiune impotria sultanului, iar Mustafa, impreund cu fostul bei de Aydin, Ciineyd, se indrepta spre Tesaliam. infrangerea pretendentului§i refugierea sa la Salonic, unde a fost primit de guvernatorul bizantin Demetrios Lascaris", 4i unde va rdmâne sub paid' bizantinA pAna la moarte sa56,i capturarea §i executarea, prin spanzurare, a lui Bedr ed-Din, la Serres57, i-au permis sultanului Mehmed I sã atace Tara Romaneascd la sfdr§itul lui 1416 sau inceputul lui 1417, dar fArd ca el sa treacd in persoand fluviu158. Dupa pdrerea altui turcolog, Mihai Maxim, abia in 1417 sau 1418, in conditiile in care rdmAsese singur in fata turcilor, Mircea a fost obligat sa incheie un acord, o "aliantA inegald" cu Poarta, acceptind plata regulata a tributului, interpretat de el doar ca un pret al pace. Aceastd solutie aducea Tarii RomAne§ti un statut international de duratA, cel mai favorabil in conditiile date. Acest statut de alid50 consta in pdstratrea tarii cu toate institutiile, pdminturile, clasa politicai militard, credinta, limba §i legile sale nestingherite de Islam, in schimbul plaii unui tribut §ial aliantei politico-militare61. Intelegerea, considerd Mihai Maxim, a avut loc in 1417 sau in 1418, fi ind realizatä fie de Mircea, fie de fiul §i fostul sdu asociat la tron, Mihail 162. Indiferent insä de momentul in care s-a incheiat pacea dintre Mircea cel Bdtran iturci, demn de remarcat este interesul pe care Venetia a inceputsd-I acorde, in 1415, dar mai ales in 1416, inaintärii otomane, pericolului crescând generat de agresivitatea otomanA din Balcani. In 1416, la 2 aprilie, dogele Venetiei, Tommaso Mocenigo, dadea solului sau, Delfino Venier, instructiuni sã se ducd la sultanul Mehmed I pentru a pune la cale pacea, dar dacd nu va izbuti acest lucru, sA informeze cu grijd cum ar putea fi lovit sultanul, atat pe apä cat §i pe uscat, §ipus in

58 A. GhiatA, art. cit., p. 83. 51 Midem. "Midem. 53 Nagy Pienaru, Relafiile lui Mircea cel Mare,p. 781. 54 Ibidem, p. 782. 55 P.P. Panaitescu, op. cit., p. 395. 56 T. Gemil, art. cit., p. 362. 57 V. Ciocaltan, art. cit., 11, p. 1197. 58 Nagy Pienaru, Relafille lui Mircea cel Mare,p. 782-784. 59 Mihai Maxim, Cu privire la infelegerile depace romcino-otomane din timpul domniei lui Mircea cel Mare, in Ion Patroiu (coord.), Marele Mircea Voievod, p. 393-394. 60 Idem, Cu privire la statutul de ahd al riirilor Romeine fag: de Poartá. Considerafiipe marginea unor izvoare otomane, in "Revista de istories, t. 39, 1986, nr. 6, p. 523-534. 61 Idem, Cu privire la infelegerile depace, p. 394. 62 Ibidem, p. 395. www.dacoromanica.ro 9 Relafiik turco-venefiene ci romdnii, 1396-1430 169 primejdie "(...) §i mai ales din partea Karamanului, a lui Mustafa §i a Valahului (Mircea cel Bdtrann.n.)i dacd e potrivit ca noi sä trimitem soli tainici la dan4ii, casd-iindemndm sd-1 atace pe sultan"63. Ajungand la concluzia cd flota otomand de la Gallipoli era prea periculoasa pentru ei, venetienii au hotArat sä o distruga, ceea ce a §i facut, la 29 mai 1416, amiralul Pietro Loredano64. Este posibil ca Venetia, distrugand flota otomand la Gallipoli, sa fi actionati in intelegere cu factorii de sustinere ai pretendentului Mustafa, in primul rand cu Mircea cel Bdtran §i cu impdratul bizantin Manuel al II-lea65. De asemenea, este posibil ca marea infrangere de la Gallipoli sd-I fi obligat pe sultanul Mehmed I sd renunte la campania de la Dundre impotriva Tarii Românesti isa-si indrepte intreaga atentie impotriya pretendentului Mustafa. Acesta a fost infrânt si obligat sa se refugieze in cetatea Salonicului, asa curn am aratat ceva mai sus. in aceste conditii, scapat de Mustafa, dar si de eicul Bedr ed-Din, Mehmed I a putut ataca Tara Romaneascd la sfar§itul anului 1416 sau la inceputul anului 1417, dupd care, timp de doi ani, intre 1417si 1419, la Dundrea de Jos a domnit lin4tea66, garantatd, probabil, §i de plata tributului ate Poartd de Mircea cel Bdtran, precum *i de conflictul desfd§urat in acqti ani intre sultan §i beii de Karaman §i Kastamonu67. in acest context, la 25 august 1419, reintors la Buda, Sigismund de Luxemburg a hotdrat sä declan§eze o ofensivd antiotomand". Probabil cd tot acum, Mihail, noul domn al TArii Romanqti, a incetat sa mai plateascd tribut turcilor69. Avertizat de amenintarea care se profila la Dundrea de Jos, sultanul Mehmed I a trimis o armatd condusd de beiul de Vidin impotriva Severinului, dar dupa ce a distrus aceastd cetate ea a fost respinsä peste Dundre de comitele de Timi§oara, Pipo Spano de Ozora70. Izvoarele narative §i documentare care s-au pdstrat, precum §i desfa§urarea ulterioard a evenimentelor, dovedesc cd in august 1419 domnul Tdrii Romanqti, sprijinit §i de unitati militare trimise de regele Sigismund, a reu§it sa respingd atacul turcesc indreptat impotriva tarii sale, in special asupra Banatului de Severin, atac ce nu facea decal sa vesteascd expeditia sultanului din anul urmAtor71. Dar ajutorul pe care Ungaria I-a dat lui Mihail nu a fost complet dezinteresat. In

63Safarik, Acta archivi veneti spectantia ad historiam Serborum,I, Belgrad, 1860, p. 324-326; Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 500-501. 64Samuele Romanin, Storia documentata di Venezia, II ed., t. IV, Venezia, 1913, p. 71-74; N. lorga, Geschichte des Osmanischen Reiches, vol. I, Gotha, 1908, p. 372; V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1195; T. Gemil, art. cit., p. 361-362. 65T. Gemil, art. cit., p. 362. 66V. Clochltan, art. cit., II, p. 1197. 67A. Ghiatä, art. cit., p. 86. 68V. Cioaltan, art. cit., 11, p. 1198. 69V. Pervain, Gupta antiotomand a *dor romdne in anii 1419-1420, in "Anuarul lnstitutului de istorie si arheologie Cluj-Napoca", t. XIX, 1976, p. 61. 7 Ibidem, p. 63; V. Cioaltan, art, cit., p. 1199; N. lorga, Studii fi documente cu privire la istoria romdnilor, vol. III, Bucuresti, 1901, p. IX. 71 V. Pervain, art. cit., p. 64.

www.dacoromanica.ro 170 Eugen Denize 10 toamna lui 1419 Sigismund de Luxemburg a anexat la Ungaria, Severinu172si castelul Bran73, cu scopul de a intdri al:di-area Transilvaniei dinspre sud. Acest comportament anexionist din partea Ungariei in dauna stratelor crestine mai mici, cu care trebuia sd se alieze pentru a putea lupta cu succes impotriva turcilor, nu a facut decat sä semene suspiciuni si neincredere in rândul acestora, sã fie o frdnd in calea realizdrii unei adevdrate coalitii crestine antiotomane. Mai mult cleat atdt, Sigismund de Luxemburg era interesat nu numai de lupta antiotomand, dar si de problemele politicii occidentale. Astfel, el a refuzat sa incheie un nou armistitiu cu Venetia, dupd ce expirase cel aflat in vigoare in primävara anului 1418, iar in toamna anului 1419 a reluat ostilitatile cu aceasta pentru Dalmatia'. Trupele trimise de Sigismund in Friul erau conduse de Dimitrie de Marczal, banul Severinului, si de Henric, conte de Görcz75. In1420atentia lui Sigismund a fost indreptatdi spre succesiunea la tronul Boemiei, dupd moartea regelui Venceslav, fratele sax'. Aceastd politicd a regelui Sigismund nu facea decdt sd favorizeze intentiile sultanului Mehmed I in legAturd cu o mare expeditie indreptatd impotriva Tarii Romdnesti. In plus, sultanul a reusit sa pacifice, in1420,provinciile asiatice, de care depindea unitatea Imperiului otoman", dui:a ce, la sfdrsitul anului 1419, incheiase un tratat de pace cu Venetia'. Mai precis, tratatul cu Venetia a fost incheiat de bailul acesteia din Constantinopol, Bertuccio Diedo, la 6 noiembrie 1419. Elprevedea eliberarea reciprocd a prizonierilor de rdzboi, plata unui tribut de cdtre Venetia pentru posesiunile sale albaneze, ScutarisiAlessio, libertatea comerciald pentru negustorii venetieni in teritoriile sapfinite de sultan; clauza strâmtorilor sau strictumul reapare in mod explicit, dar se stipuleazd si libera circulatie a navelor comerciale. Astfel,sultanul MehmedIavealibertateadeplinasaataceTara Romdneascäi intreg spatiul romfinesc, ceea ce nu a intdrziat sd facã in anul1420. Marea campanie a lui Mehmed I din acest an, care a lovit Tara Romfineascd, Moldova si Transilvania, a urmarit scopuri strategice de prima importanta si a fost realizatd prin cooperarea flotei cu armata de uscat. Prin aceastd campanie sultanul inaugura seria asalturilor combinate desfasurate in secolul al XV-lea si la inceputul celui urmdtor, care aveau sa aducd Dundrea Mijlocie iInferioard sub controlul Portii.

72 D. Onciul, Titlul lui Mircea cel Bdtrein si posesiunile sale, in idem, Scrieri istorice, vol. II, Bucuresti, 1968, p. 136; A.A. Vasilescu, Urmasii lui Mircea cel Bdtroin Find la Pad Tepe,s. (1418- 1456), I, Bucuresti, 1915, p. 14; $tefan StefAnecu, Beinia in Tara Romdneascd, Bucuresti, 1965, p. 49. 73 V. CioOltan, art. cit., 11, p. 1199. 74 G. Fejér, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticusac civilis, X16, Buda, 1844, p. 953-954. 75 B. Homan, Gy. SzekftI, Magyar lOrtinet, vol. III, Budapesta, 1944,p. 243. 76 V. Ciocaltan, art. cit., II, p. 1199. 77 B. Câmpina, Lupta Tàrii Romdnesti impotriva expansiuniiotornane (1335-1415), in idem, Scrieri istorice, I, Bucuresti, 1973, p. 348, nota 285; V. Pervain, art. cit., p. 69. 78 Diplomatarium Veneto-evantinum, II,nr. 172; N. lorga, Notes et extraits,I,p. 295-299; idem, Geschichte des Osmanischen Reiches, I, p. 373; F. Thiriet, Régestes..., 11,nr. 1750, p. 176-177. www.dacoromanica.ro 11 Re latiile turco-veneliMe ii romcinii, 1396-1430 171

insemnätatea si dificultatea campaniei din 1420 rezultd din importantele forte militare concentrate de sultan pentru a ataca Tara Romaneascd, dar si din faptul cd au fost conduse chiar de Mehmed I. Kodja Husein aratd in cronica sa a a fost stransd "(...) oastea de Anatolia, cu()stileprincipilor de Karamansi Kostomonu,i oastea de Rumelia, cu toti conducdtoriii emirii lor si cu gazii si acangiiI cu toata curtea de pedestrasi"79. Aceastd oaste a trecut Dundrea "in partea Tara Romanesti". Nu existd nici un indiciu dacd atacul s-a facut dintr-o singurd directie sau din mai multe. Este posibil ca o parte a armatei otomane sa fi trecut pe la Nicopole, iar alta sA fi atacat Dobrogea dinspre udj-ul Deliorman". Sigur este cd atacul a fost indreptat impotriva celor mai importante cetati de la hotarele sudice ale Tdrii Romanesti, Giurgiu si Turnu, si a cloud cetati din Dobrogea, Isacceai Enisala. In urma cuceririi celor patru cetAti, Dobrogea era, practic, pierdutd, linia de apdrare a Tarii Romanesti dinspre sud sträpunsdi independenta tdrii serios amenintate. Turcii au inceput campania impotriva Tdrii Romanesti in aprilie sau, cel mai tarziu, la inceputul lunii mai, iar pand la inceputul lunii iulie 1420 victoria lor era totalA82. La sfarsitul acestei luni sau la inceputul lui august, turcii au cuceritsi distrus cetatea Severinului si au prAdat Banatul", domnul Tdrii Romanesti, Mihail, aflandu-si sfarsitul in cursul acestei campanii, turcii inlocuindu-1 din domnie cu fratele sàu, Radu Prasnaglava84. In ansamblu, campania lui Mehmed I din anul 1420 a insemnat pentru Tara Romaneascd pierderea Dobrogei si prejudicierea gravd a independentei tdrii, atat prin pierderea liniei de apArare a Dundrii, cati prin impunerea unui domn favorabil turcilor in lupta pentru influentd desfasuratd aici intre Ungariai Imperiul otoman. In acelasi timp, Tara Romaneascd pierdea fundamentul strategic al puternicei ei afirmdri politice in sud-estul continentului85. Dupd victoria impotriva Tdrii Romanetti, o parte a armatelor otomane s-a indreptat spre Moldova, atacand [Agile ei sudice, printre care si cetatea Chilia86. Dacd Cetatea Alba' a fost atacatd fdrd succes", in schimb Chilia a fost ocupatd inainte de 25 august 142088, dar dupd scurt timp a revenit Moldovei in imprejurdri

79Cronici turcesivol. I, ed. Mihail Guboglu, Mustafa Mehrnet, Bucuresti, 1966, p. 447. 89 V. Pervain,art. cit.,p. 70. 81Ibidem,p. 70-71. 82Ibidem,p. 71. 83Ibidem,p. 72. 84lbidem,p. 73;D.R.H,B,Tara Romcineascet,vol. I, p. 95-98. 85 V. Pervain,art. cit.,p. 73; V. Ciocaltan,art. cit.,II, p. 1201. 36 V. Pervain,art, cit,.p. 74-75. 87 N. lorga,Studii istorice asupra Chiliei si cetatii Albe,p. 81; N. Grigoras,Tara Roma'neascci a

, Moldovei de la intemeierea statului pcinci la Stefan cel Mare (1359-1457),Iasi, 1978, p. 103; idem, Relafiile Moldovei cu Imperiul otoman panci la domnia lui Stefan cel Mare, in"Revista de istorie", t. 28, 1975, nr. 1, p. 37. 88 F. Constantiniu, $. Papacostea,art. cit.,p. 1139; V. Cioatan,Chilia in primul sfert al veacului al XV-lea,in "Revista de istorie", t. 34, 1981, nr. 11, p. 2093; N. Grigoras,op. cit.,p. 105;idem, art. cit.,p. 38.

www.dacoromanica.ro 172 Eugen Denize 12

rdmase neclare. Este posibil ca fie Dan al II-lea sä fi cucerit cetatea de la turci89, dupd care Radu Prasnaglava sä o fi predat lui Alexandru cel Bun, fie turcii Inii sä o Li cedat lui Radu Prasnaglava care, la randul sat', a cedat-o domnuluiMoldovei". Sigur este insd faptul cd armatele otomane au pätruns si in Transilvania pe la Portile de Fier. La 24 septembrie 1420 a avut loc bätdlia de land cetatea Hateg, in care oastea transilvdneand condusd de voievodul Nicolae Csaki a fost zdrobitd91. Apoi turcii au devastat scaunul Ordstie, dupd care s-au intors in Banat, de unde au trecut Dual-ea in imperiu92. Se poate aprecia cä ofensiva militard si succesele obtinute de turci in dauna Tarii Romdnesti, dar si a Moldovei si a Transilvaniei, au fost un rezultat direct al lipsei totale de ajutor din partea celorlalte puteri crestine. Principalele state crestine capabile sd ajute cu ceva rezistenta Tarii Romdnesti, Ungariai Venetia, au preferat sã treacd pe un plan secundar lupta antiotomand, sä se impace cu sultanul, in cazul Venetiei, si sa se incaiere intre ele pentru a cuceri un alt teritoriu crestin, Dalmatia. Se poate observa din toate aceste evolutii faptul cä starea de pace sau de rdzboi intre Venetia si Imperiul otoman era unul din factorii decisivi care putea influenta situatia Tarii Romdnesti, a spatiului romdnesc in general. Atunci and cele cloud puteri se aflau in conflict, rornânii puteau sd fie destul de linistiti in privinta unor eventuale atacuri otomane de amploare. Dar când se instaura pacea, situatia se schimba, sultanul cdpdta mand liberd sa actioneze acolo unde credea cd este necesar, tarile romdne fiind una din directiile sale predilecte de atac. Dupd campania sultanald din anul 1420, situatia politica a Tarii Romfinesti a cunoscut o inrautatire, mai ales in ceea ce priveste raporturile cu Poarta otomand. Mihail, mort in cursul luptelor, a fost inlocuit cu Radu Prasnaglava, alt fiu al lui Mircea cel Bdtrdn, care se ardta dispus la concesii fatA de turci. Aceasta inscdunare a insemnat insdi declansarea unui rdzboi civil, care a durat pfind in 1427. Prin Radu Prasnaglava, o grupare boiereasca incerca sã preia puterea inTara Romfineascdi sa guverneze pe bazd de intelegere cu turcii. Astfel, noul domn a incheiat o intelegere cu acestia, prin care a sacrificat conditiile obtinute prin luptd de Mircea cel Bastrân, admitând nu numai sä pläteascd haraci, dar si sa permita trecerea prin Tara Romdneascd a trupelor otomane care, in anul 1421, au prddat sudul Transilvaniei93. Atitudinea sa era nefireascd pentru Tara Romdneascd, unde existau forte capabile sa clued' o politica de rezistenta fatd de turci. Impotrivaacesteioptiunipolitice,caretindeasatransformeTara Romfineascd intr-un stat vasal turcilor, a avut loc reactia unei bune pärti a marii boierimi, care, in toamna anului 1422, a reusit sä-1 aduca pe tron pe Dan al-II-lea. Inscaunarea acestuia a insemnat reluarea luptei impotriva turcilor,in scopul

89 A se vedea scrisoarea lui Vladislav al II-lea al Poloniei care Sigismund de Luxemburg laJ. Caro, Liber Cancellariae Stanislas Ciolek,vol.II,Viena,1874, P.160-161, apud F. Constantiniu, S. Papacostea, art. cit., p. 1140. 90 N. Grigoras, op. cit., p. 105. 91 V. Pervain. Art. cit., p. 75-76. 92 Ibidem, p. 77. 93 Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 515. www.dacoromanica.ro 13 Re lagile turco-venefienei romeinii, 1396-1430 173

restabilirii situatiei din vremea lui Mircea cel Batran. Turcii au inteles foarte bine acest lucru §i nu au ezitat sal sprijine pe Radu Prasnaglava, ceea ce a provocat un adevarat razboi civil, incheiat In cele din urma cu victoria definitiva a lui Dan al II-lea, in primavara anului 1427. In cadrul luptelor pentru domnie din Tara Romanesca situatia s-a schimbat, pe rand, in favoarea unuia sau altuia dintre pretendenti §i in functie de evolutiile cunoscute de relatiile internationale din jurul spatiului romanesc, de atitudinea Ungariei sau a Venetiei fata de Imperiul otoman. In ceea ce prive§te relatiile turco-venetiene, ele au evoluat in aceasta perioada de la starea de tensiune la cea de razboi, pentru a ajunge !Ana la urma la pace. Moartea sultanului care a refacut unitatea Imperiului otoman, Mehmed I, survenita in 1421, nu a schimbat cu nimic politica expansionista initiata de acesta §icontinuata, cu aceea§i hotarare, de fiulsau, Murad alII-lea (1421-1444; 1444-1451).Noulsultan4i-aindreptatpentruinceputarmeleimpotriva Constantinopolului, cea mai importanta pozitie pe care cre§tinii o detineau chiar in mijlocul vastului sau imperiu. Intre 10 iunie §i 24 august 1422 el a atacat cu toate fortele capitala bizantina, ceea ce a facut ca Venetia sa-§i ofere serviciile de mediator, dar frã succes". In anul urmator Venetia a cucerit Navarino in Moreea95, dar turcii, condu§i de Turahan bei, au distrus Hexamilionul §i au devastat Moreea cu exceptia posesiunilor venetiene96. In 1423, in fata amenintarilor otomane tot mai mari, Andronic, guvernatorul bizantin al Salonicului, a cedat acest important ora§ venetienilor97. Incercand sa explice sultanului de ce a ocupat Salonicul, Senatul venetian I-a trimis in solie la acesta pe Niccolô Giorgio. Solul trebuia sa sustina cã cetatea lagunelor a ocupat Salonicul numai pentru ca acesta sä nu cada in mainile unei puteri ostile turcilor", iar daca nu ar fi reu§it sa-i convinga pe turci, trebuia sa-I contacteze pe domnul Tarii Romane§ti, Dan al II-lea, ca acesta sa-i atace pe turci in primavara anului 1424, ajutat, bineinteles, de forte navale venetiene". Evident, Venetia, posesoarea unei diplomatii excelente, cuno§tea foarte bine pozitia politica §i militara a domnului roman §i dorinta sa de a lupta impotriva turcilor. Din pacate, Niccolè Giorgio, ajuns la Adrianopol, a fost arestat la 7 martie 1424100, astfel Inc& nu a mai putut sa-I contacteze pe domnul Tarii Romane§ti. Pentru a impiedica declan§area unui razboi cu turcii, Senatul I-a insarcinat pe Pietro Loredano, invingatorul din 1416, sa negocieze o noud pace cu Murad al II-lea, oferindu-i un tribut anual intre o mie §i cloud mii de ducatim. Loredano

94F. Thiriet,La Romanie Vénitienne,p. 371; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru,Venezia e la ripresa dell 'espansione ottomana al tempo di Murad II, in"II Veltro. Rivista della civilta italiana", anno XXIII, 1979, no. 2-4, p. 77. "M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru,Venezia e la ripresa,p. 77. 96lbidem,p. 77-88. 00Ibidem,p. 78; A. Popescu,art. cit., p.49. 98 F. Thiriet,Régestes,II, nr. 1898, p. 207, din 27 iulie 1423. " N. lorga,Notes et extraits,I. p. 346-347. la° Midem,p. 362-363. i°1 Ibidem,p. 363.

www.dacoromanica.ro 174 Eugen Denize 14 trebuia, de asemenea, sd-si dud. flota in fata portului Gallipoli pentru a-1 presa pe sultan sia-1 obliga sd-si divizeze fortele, trebuianOincercesa-iridice contra lui Murad al II-lea pe Ismail, nepotul sdu102, r emirul de Smirna, Gazi Djuneid (1419-1424) si pe cel de Karamania, Ibrahim' 3. Si aceasta misiune a quat, astfel Inc& in 1425 a inceput cel de-al doilea rdzboi turco-venetian, care va dura pfind in 1430104. La 31 octombrie 1425 Venetia a rdspuns favorabil propunerii lui Sigismund de Luxemburg privind realizarea unei ligi antiotomane. Inainte de 14 octombrie 1425 Filippo Scolari cucerise Vidinul, iar sultanul, concetrdndu-si trupele la Gallipoli, pornise spre Dundre". Venetianii s-au angajat sa intercepteze liniile de comunicatii ale turcilor, invitandu-1 in acelasi timpi pe Sigismund de Luxemburg saintreinSalonicsauinposesiunilevenetienedinLevant". Rdzboiul turco-venetian a avut insd o desfdsurare lentd, cu putine actiuni spectaculoase. In mai 1425 turcii au inceput asediul Saloniculuim. In 1426 si 1427 Venetia a incercat sa salveze orasul prin incheierea unei paci cu sultanul, dar acesta a refuzat". in schimb insd, Sigismund de Luxemburg a reusit acest lucru in 1428109. In aceste conditii, obligata sd continue rdzboiul, Venetia I-a trimis, in 1429, pe Andrea Mocenigo sa atace Gallipoli, acesta obtindnd mai multe succese in apropiere de acest oraslw. Dar, la 29 martie 1430 sultanul a cucerit Salonicul, cetatea lagunelor fiind obligata sa incheie pacea la 4 septembrie 14301". Pacea incheiatd in prezenta solului Silvestro Morosini prevedea ca Venetia sa plateascd tribut sultanului pentru Lepanto si pentru teritoriile din Albania care apartinuserd lui Balsza. Negustorii venetieini puteau sd facd comert liber in posesiunile otomane, iar clauza strâmtorilor, strictumul, era reconfirmatd, din acestea neputdnd saiasd,rara aprobarea Venetiei, cleat navele comerciale otomaneH 2.

102 Ibidem, p. 349; idem, Geschichte des Osmanischen Reiches, I, p. 400. 103 Idem, Notes et extraits, I, p. 364; F. Thiriet, Regestes, II, p. 215, nr, 1931; Camillo Manfroni, La marina veneziana alla difesa di Salonicca, In "Nuovo Archivio Veneto", nuova serie, t. XX, 1908, p. 18-20. 104 Pentru acest räzboi al Salonicului a se vedea Camillo Manfroni, art. cit., p. 1-68; Franz Babinger, Le vicende veneziane nella lotta contro 1 Turchi durante il XV secolo, in vol. La civilta veneziana del Quattrocento, Firenze, 1957, p. 51-73; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Venezi e la ripresa, p.75-94. i°5 N. lorga, Notes et extraits, I, p. 435. 106 F. Thiriet, Regestes, II, nr. 2006. 107 Ibidem, p. 231. Nr. 2004; N. lorga, Notes et extraits, I, p. 408. 108 N. Iorga,Notes et extraits, I, p. 342. 363-365, 391-395, 417-418, 462, 480-481, 501; F. Thiriet, Regestes, 11, nr. 1894, 1897-1898, 1931, 1843, 1980, 2006, 2018, 2051, 2066, 2073, 2105, 2111, 2127, 2157; A. Fabris, art. cit., p. 78. 109 A. Popescu, op. cit., p. 60. II° F. Thiriet, La Romanie vinitienne, p. 371; P. Lemerle, La domination venitienne a Thessalonique, in Miscellanea Gallioti, III, 1951, p. 219. 111F. Thiriet, Regestes, II, nr. 2182; idem, La Romanie vénitienne, p. 372; Diplomatarium Veneto- Levantinum, II, nr. 182; N. lorga, Notes et extraits, 1, p. 526-529. 112Diplomatarium Veneto-Levantinum, II, p. 345.

www.dacoromanica.ro 15 Re latiile turco-venefiene qi romdnii, 1396-1430 175

Acest al doilea rdzboi turco-venetian §i pacea din 1430, prefigurarea unei coalitiiantiotomanela care sä participe i regele Ungeriei, Sigismund de Luxemburg, au fost evenimente care au influentat direct situatia Tarii Romfine§ti. Astfel, in 1427, profitand de faptul cA fortele principale ale sultanului Murad al II-lea erau indreptate impotriva Salonicului iprimind ajutor din partea lui Sigismund de Luxemburg, Dan al II-lea a reuit sA-1 alunge definitiv din tronul Tarii Române§ti pe Radu Prasnaglava. La 3 iunie 1428 el a incheiat o pace cu turcii, prin care era consacratd pozitia de autonomie a tarii, fapt confirmat §i de tratatul din februarie 1429 incheiat cu Sigismund de Luxemburg"3. Dar ie§irea regelui Ungariei din rAzboiul antiotoman, in 1428, §i apoi incheierea pacii turco-venetiene din 1430 au §ubrezit pozitia lui Dan al II-lea §i a Tarii Romfine§ti. Dacd adaugam la aceste evenimente §i reizbucnirea luptelor pentru domnie, intelegem de ce turcii, profitAnd de situatia de haos, §i-au reluat expeditiile de jaf la nord de Dun Are, in cursul unei astfel de expeditii gasinduli moartea chiar Dan al II-lea. ConsiderAm ch., din toate cele spuse pand aici, se poate constata faptul cA, incepand cu secolul al XV-Iea, situatia internationala a Tarii RomAnqti depindea inr-o mäsurd destul de importantä §i de starea de pace sau de rizboi dintre Venetia siImperiul otoman. In general, pacea dentre cele cloud puteri avea consecinte negative asupra spatiului românesc, in vreme ce declan§area rdzboiului aducea o uwrare pentru tãrile romfine, le perrnitea sa profite de faptul Ca armatele otomane erau prinse in luptã cu trupele venetiene pe teatre de operatiuni indepartatei nu puteau sa mai ameninte teritoriul de la nord de Dunfire. Aceasta situatie va devenisi mai clara in timpul lui Iancu de Hunedoara, ultimul mare cruciat pe care l-a dat Europa.

THE RELATIONS BETWEEN VENICE, THE TURKS AND THE ROMANIANS. FROM NICOPOLIS TO THE FALL OF THESSALONIKI (1396-1430)

Abstract

In this study, the author presents the problems of the threat outlined at the south of Danube and coming from the young and strong Ottoman Empire mainly against Wallachia, but also against the entire space inhabited by the Romanians. It was a very serious threat, to which all the Wallachian voivodes tried to withstand by a very subtle politicy of alliances, but also by remarkable courage on the battlefield. The author emphasizes the fact that the threat coming from the south against the Romanian space did not have a constant character, as it depended in this period, as well as in subsequent others, on the peaceful or belligerent relations between the Ottoman Empire and Venice. When the two powers were at peace, the Ottoman

113 Hurmuzaki, Documente, 1,2, p. 761.

www.dacoromanica.ro 176 Eugen Denize 16 danger was increasing, and when they were at war, the Ottoman danger decreased, because the Turks could not call up all their armies at the Romanian Danube. Thus, besides the direct relations established during the reign of Mircea the Elder, the relations between the Wallachians and the Venetians were also indirect, as both sides were able to support each other as long as they adopted a hostile position against the Ottoman Empire.

www.dacoromanica.ro STIINTE AUXILIARE

PRIMELE PREOCUPARI DE GENEALOGIE iN TARA ROMANEASCA (1727)

PAUL CERNOVODEANU

in mod paradoxal, primele preocupAri de genealogie se intalnesc in Tara Romfineascd in 1727 la un boier moldovean, privind descendenta lui Nicolae Vodd Mavrocordat din domnii Mmatini ai Moldovei. Se cunoate interesul manifestat de cel dintdi domn fanariot din Wile romfine pentru istoria Moldovei §i a Tarii Române§tii dorinta sa de a fi recunoscut ca succesor al dinastiei ce a cArmuit vreme de aproape trei veacuri destinele Moldovei. Intelept, cult §i fin diplomat, Nicolae Mavrocordat a fost un mare iubitor de carte, el insqi autor de lucrAri parenetice sau filozofice, posesor al unei valoroase biblioteci, mo§tenitd de la tatäl sau Alexandru Exaporitul §i sporia prin danii, achizitii sau prelucrari din fondurile brâncovene§ti §icantacuzine. Dornic sã cunoascA temeinic trecutul tarilor peste care a domnit in cloud rAnduri, Nicolae Mavrocordat a introdus in biblioteca sa vechile cronici ale lui Grigore Ureche, Miron §i Nicolae Costin in copii executate de talentatii sai dieci §i caligrafi de la Curtea din Bucure§ti, Constantin Vladulovici §i Radu Lupescu logofetel de Divan, intre 1724-1729, dupA cele mai autorizate versiuni lAsate de cunoscutul diac §i cronicar moldovean Axinte Uricariul. Tot initiativei domnului se datoreazAi istoria domniilor sale in Moldova, cea dintdi (1709-1710) alcatuitä de marele logofAt Nicolae Costin, iar cea de a doua (1711-1715) de Axinte Uricariul; cele douA domnii din Tara RomaneascA (1715-1716 §i 1719 doar pfina la 1728) au fost scrise de marele vornic muntean Radu Popescu, toatefiind copiate in manuscrise pentru uzul personal al lui Nicolae Vodd Mavrocordat. In aceastd pleiada de lucrdri istorice române§ti reunite de domn in biblioteca sa se integreaza §i Vita ineillatului domn lo Nicolae Alexandra Voevod datoratà marelui logorat Nicolae Roset la 1727. Inainte de a examina cominutul acestei lucrari cu caracter genealogic, se cuvin a fi facute cfiteva precizari asupra autorului ei. Nicolae Roset, nascut pe la 1680, era fiul cel mai mare al atotputernicului boier, mare vistier apoi mare vornic al Tarii de Jos, lordache Roset (c. 1645 c. 1720), "invrajbitoriu de domni" sau "matca tuturor rautAtilor" dupd cum I-a poreclit Neculce, nAscut dintr-o a doua cAsAtorie a sa cu o Zamfira, rAposatA la 1688. Tfinarul Nicolae a avut parte de o educatie ingrijità, dispunAnd ca profesori de iezuitii de la biserica catolicd din Iasi, invatand, pe lAnga greacd §i rornând, latina, italiana igermana. El a slujit intereselor tatalui sau §i ca tank postelnic este insurat de acesta in 1705 cu Ancuta, una dinfiiceleluiConstantin Brâncoveanu, ca pretalimpackiipartidei

"Revista istoricr, torn XIII, nr. 34, p. 177189, 2002 www.dacoromanica.ro 178 Paul Cernovodeanu 2

"CupArestilor" cu domnul muntean, strdmutandu-se in Tara RomAneascd. Aici i s-au ndscut cloud fiice, Maria si Safta, singurii sal copii. In 1714 Nicolae Roset a impArtAsit trista soartã a familiei lui Brâncoveanu, find dus in surghiun cu ceilalti gineri ai domnului mazilit (si executat impreund cu fiii la Istanbul) si rdindndnd mai multe luni in temnitA a fost trimis cu soacrai cumnatii sal in Anatolia. El a fost eliberat abia in 1717 si readus cu restul familiei fostului voievod in tard in convoiul noului domn loan Mavrocordat, numit in scaunul Tdrii Romdnesti dupd prinderea fratelui sdu Nicolae Vodd de Care austrieci in Bucuresti si a intemnitarii acestuia la Sibiu. Roset a ardtat pe atunci fidelitate Mavrocordatilor si mai ales fatd de Nicolae, reinscdunat la Bucuresti in 1719, dupd moartea fratelui sdu loan. A ocupat succesiv dregatoriile de mare paharnic (1717-1723,1723-1724), mare clucer (1723,1724) si mare logofdt (1725-1727). De altfel Nicolae Roseti Nicolae Von Mavrocordat se si inrudeau, find yeti de al doilea dupd mama, iar insusi beizadeaua loan, fiul lui Antonie Vodd Roset sau Ruset al Moldoveii unchiul de var primar al lui Nicolae Roset, era insurat cu Ileana Mavrocordat, sora lui Nicolae Vodd. Vita strdmosilor lui Mavrocordat este alcdtuitdi inchinatd domnului de Nicolae Roset la 1727. Totusi comportamentul sdu devine ambiguu, poartd corespondent:a si cu generalii imperiali din Transilvania, este suspectat de sprijinirea pretentiilor lui Mihail Racovita la scaunul principatului muntean, iar raporturile sale cu domnia se rdcesc. Dupd o scurtA peregrinare in Oltenia ocupatd de austrieci, se refugiazd la Brasov, unde Ii moare sotia Ancuta, la 12 aprilie 1730, se converteste la catolicismi primeste titlul de conte al Sf. Imperiu romano-german la 25 februarie 1733 de la impdratul Carol al VI-lea, acceptand peste un an scrisorile de indigenat austriac si maghiar. Rams vdduv Inca din 1730, Roset s-a recdsätorit la Brasov la 26 ianuarie 1738 cu "ilustrissima" Herula Lucrezia de Caruga, cu care n-a avut copii. Vdduv pentru a doua oard, särdciti dezamagit, "contele" Roset se intoarce in Tara RomdneascA inainte de 1742, trdind in mare modestie la mosia sa din Stefdnesti, fAcfindu-si diata la 18 decembrie 1758; a murit curdnd dupd aceastA data'. Ce motive 1-au indrituit pe Nicolae Roset sä scrie Vita ascendentilor lui Nicolae Mavrocordat ? Faptul cA erau rude nu conta, totusi, prea mult, ci mai degrabd ambitia I-a determinat pe acest boier sä incerce a intra in gratiile domnului si a se bucura de anumite privilegii, menite a-i satisface orgoliul idorinta de parvenire, jucAnd in realitate "la cloud' capete". Faptul cã II adula pe Mavrocordat nu-I impiedica sä intretind relatii cu generalii imperiali din Transilvania si cu cercurile iezuite din Polonia, Ungariai Transilvania. In orice caz, scrierea nu este izvordtd din indemnul domnului, asa cum se poate constata in alte lucrdri dedicate lui. Roset a dorit doar sa flateze amorul propriu al domnuluii, cunoscAndu-i sldbiciunea pentru onoruri i pasiunea pentruistorie,s-a integrat curentului istoriografic general initiat de Mavrocordat ; avAnd la indemdnd, ca mare dregAtor originar din Moldova, cronicile lui Grigore Urechei Nicolae Costini posibil una

I $tefan D. Grecianu,Contele Nicolae Rosetti,in "Revista pentru istorie, arheologiesifilologie", t. IX (1903), p. 213-245 ; General Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. 1, Bucur4ti, 1938, p. 53-56.

www.dacoromanica.ro 3 Preocupciri de genealogie in Tara Romeineascei 179

polona, folosita, poate, din biblioteca domnului sau a iezuitilor, a alcAtuit aceasta scriere. Ea era precedata de stihuri asupra pecetii §i vita, insotind o splendida miniatura infati§and armeriile reunite ale Moldovei §i Tarii Romfine§ti zugravite cu mare indemfinare de un artist caligraf. Urma apoi dedicatia in stil retoricsi encomiastic, hiperbolizand personal itatea domnului apoi Vita prea sleivitului neam..., adica genealogia liniarA a lui Nicolae Mavrocordat scoborator prin femei din Alexandru cel Bun al Moldovei §i in sfar§it dezvoltarea Vi(ei prin infati§area faptelor celor mai de seama ale inainta§ilor domnului din scaunul Moldovei. Textul opusului s-a pastrat in cloud manuscrise din Biblioteca Academiei Române : a) sub nr. 353, in f°, intre f. 342-357 v°, intr-o compilatie de cronici dupa o copie scrisa de logofatul de Divan Radu Lupescu inainte de 1730, reunind Vifei textele din De neamul moldovenilor a lui Miron Costin §i Letopiseful Teirii Moldovei de Nicolae Costin; manuscrisul a apartinut bibliotecii lui Nicolae Vocla Mavrocordat, apoi slugerului Nicolae Grecianu, publicistului Cesar Bolliac care a editat foarte defectuoscontinutulVifeiin"Trompeta Carpatilor"2 i apoieruditului D.A. Sturdza, care a dAruit miscelaneul Academiei Române in 1885; b) sub nr. 1354, in 8°, f. 6-34 v°, miscelaneu, copie din 1727 scrisa de Stanciu erei de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucuresti pentru Nicolae Mavrocordat. Contine §i textulV4eiluiMavrocordat alcatuit§ide vistierulConstantin Vacarescu. Manuscrisul a apartinut familieiluiG. Dem. Teodorescu, carei-a analizat continutul intr-un articol publicat in "Arhiva" din Ia03, intrAnd ulterior in Biblioteca Academiei Romane. Titlul opusului era urmatorul : Prea sleivita vifei a prea luminatului si prea inalfatuluidomnu lo Nicolae Alexandru Voevod, marile, bunul$iprea infeleptul stapeinitor a toata Tara Romeineascei dinpreunei si cu toate slávitele fapte a fericifilor sal streimosi, carii cu mare laudii au inpodobit scaunele Dakiei, din istoriile [ardor noastre si a celor striline pre scurt adunatei in Bucuresti intru al optulea an din a doao domnie a Milriei Sale de dumnealui Nicolae Roset vel logt lt 7235" <=1727> (ms. 353, f. 342). Urmau apoi Stihuri asupra pecefii si a vif ii (ms. 353, f. 342 v° 343 ; ms. 1354, f. 6-6 v°) alcatuite in stil ditirambic : "... Corbul §i cu zimbrul, arme minunate, Suptà o stapanire de Dumnezeu date Corbul iaste semnul Tarii Romanesti Dupre cum §i Zimbrul ceii Moldovenqti $i cu al tau vestit, biruitoriu nume Sã impodobescu cu multA minune $i toata Dachiia mult sa feric4te Candu de a ta vita sa obladuia§te

2 Pré skivita vita a pré luminatului .yi pré inã4atului domnu lo Nicolae Alexandru Voevod, in "Trompeta Carpatilor", an IV (1866), nr. 423-425 si an X (1872), nr. 963-964. 3 G. Dem. Theodorescu,Originea Mavrocordafilor,in "Arhiva...", t. V (1894), p. 294-300. Vezi N. Iorga,Istoria literaturii romdne,ed. a II-a, vol. 11, Bucure§ti, 1925, p. 227-232.

www.dacoromanica.ro 180 Paul Cernovodeanu 4

Care din despotii CrAiei SArbesti $i din Jaghelonii a ceii Lesasti To Soirrow fipcoow sange prea inAltat Cu mult 'ape* foarte minunat Odras lit prin $tefani si Alexandri'n vecie Cu slava'npodobeste a ta semnitie Danie dar sa fie, cununa-n pletéste Cu slava si cinstel te'n podobéste"4. in predoslovia Vitei prea slavitului neam (ms. 353, f. 343-344 v° ; ms. 1354, f. 7-9 v°) in acelasi stil hiperbolici exagerat retoric, impingand flateria pAna la exces, Nicolae Roset tinea sa omagieze virtutiile stapAnului sau : "...1ncepandu darA si eu, prea luminatei prea inaltate Doamne, a insemna slavitele fapte a marilor Marii Tale stramosi si cunoscfindu-ma totusi cu totul slab si neputincios a putea pe cum se cade a scrie curgerea laudatelor lucruri cu care fericitii strAmosii MAriei Tale scaunile domnilor Dachiei au impodobit, nici de cum nu m-asi fiispitit a lua condeiul, frà numai dispre altd parte socotind cA precum diamanturilor celor scumpei mari nu le trebue alta podoaba,fiindu-siiale singure sie destulA podoaba, ce Inca cu cat santu mai goalei fara de foae, cu atAta sunt si mai frumoase si mai scumpe, asemene si slavitele fapte a celor mari, iale singure nu cu alte podoabe ritoricesti, Idea numai cu singur adevarul impodobite, sunt si mai frumoase si mai temeinice. Aciasta daru mai dupa urma socoteala, inpreund si cu al obstei folo;, mi-au dat indrazneala a aduna din istoriile tarilor noastre si a celor strAine «Prea luminata vita a prea slavitului Mariei Tale neam», care pe scurt insemnAnd-o, bunatatii Mariei Tale o afierosescui ca un lucru ce iaste al Mariei Tale si mai vartos ca toate marile fapte a slavitilor domni care aicea santu coprinse, $a aseamana foarte si Inca raman si intrecute de céste ce intru luminat sufletul Marii Tale vedem stralucitoare, cu care tuturor acelora ai Mariei Tale slaviti stramosi, ru numai te asémeni foarte, ci cu prea inalta intelepciune (care de filozofi ca o impArateasä netvm tthv 'apathy se numeste) pre toti fara mAsura ii covArsästi, de vréme ce nu numai a Rasaritului nostru si a prea invatatei oare când Eladei, stea strAlucitoare intru ceata veacului de acum te vedem, ci Inca cu inaltimea si latimea intelepciunii tale si cu prea buna otcarmuire spre folosul de obste a crestinevii acestiia tanl cu prea mare evlavie Spre toate céle dumnezeesti, asemAnatu intocma te privim cu cei mai mari si mai év dperti dintre monarhi ai crestinesdi Evrope, adeverindu-sd pe deplin in tara noastra cuvantul inteleptului care zice cA, atunci vor fi craiile fericite candu vor stdpani filosofii sau and cei ce vor sal:411i vor fi filosofi. Ma rog daru bunatatii Wadi Tale cei mari sa priimesti cu ochiManzi, a ciasta a mea pe scurt adunatd insemnare, in care la céle ce (din lipsa puterii) nu voiu fi putut ajunge unde s-ar fi cazut, voi munci a face destul cu fierbinte (dintre

4 Stihurile sunt reproduse in Intregime la Ion Bianu, Remus Caracas,Catalogul manuscriptelor romcinef ti,vol. II, Bucuresti, 1913, p. 65-66, nr. 353. Dedesubtul stihurilor pe ms. 1354, f. 6 v° se AA insemnarea : "AciastA carte domneascA iaste a lui lrineiu monah", trecutA in posesia sa din bibliottca Mavrocordatilor.

www.dacoromanica.ro 5 Preocupliri de genealogie in Tara Romtineascá 181 plecata inimA) rugdciuni cdtre Proniia cea de sus pre carile neincetat rugand-o, ca sd pdzeascd pre MAriia Ta, inpreund cu toatA luminata casa Wadi Tale, intru multi si fericiti ani, rdmaiu pAnA ce abur voi avea cu gura §i cu inima, Al MAriei Tale mica si prea plecatd slugd Nicolae Roset vel 1ogt"5. DupA predoslovie urma materialul pur genealogic al opusului constfind din prezentarealiniarda descendenteiluiNicolae Mavrocordat dinMusatinii moldoveni: Vita prea slavitului neam Alexandru VocIA, cel numit bun si mare, carile sA trage din neamul domnilor Dachiei, incA de la discdlecarea cea dintfii de Traian inparat, avu fiiu pre Ilia§ VocIA Ili ias VodA au avut fiiu pre Alixandru VodA Acesta Dias VodA au avut doamnA pre Sof ia, sora lui Vladislav Iaghello crai u I lesescu Alexandru Vodd au avut fliu pre Bogdan Vocra Bogdan VodA au avut fliu pre Stefan Vodd cel bun Stefan VocIA cel bun au avut fiu pre PAtru VodA Rare§ PAtru VocIA Rare§ au avut fi iu pre Ilia§ Vodd si doamnA pre doamna Elena, din slAvitul neam al despotilor crailor sarbesti Iliia Vodd au avut fiuu pre Alexandru VocIA Alexandru Vodd au avut flied pre doamna Casandra Doamna Casandra au avut flied pre doamna Sultana Doamna Sultana are flu pre Maria Sa Prea luminatul si prea indltatul domnu nostru lo Nicolae Alexandru Voevod carele din slAvit sdnge acestor mari si buni domni sA trage, adecd din vita Iaghelonilor §i a Despotilor si a domnilor Dachiei" (ms. 353, f. 345-345 ; ms. 1354, f. 10-11). in sfArsit Vita se incheie cu o scurtA cronicd in care erau proslAvite faptele inainta§ilor cei mai de seamd ai domnului Mavrocordat, in rAndul cArora erau trecuti Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Petru Rares. Faptele sunt adunate dupd cronicile lui Grigore Ureche vornicul (amintit in mod expres :"Iétopisetul lui Uréche vornicul", ms. 353, f. 345v°; ms. 1354, f.12 v°) si logofatul Nicolae Costin. Se mentioneazA in mod singular si numele lui "Matei de Mihovia, istoric lesesc" (ms. 353, f. 347 v° ; ms. 1354, f. 16), fiind vorba de istoricul si geograful din ,Cracovia, Maciej Miechowita (1453-1523)6, autor al lucrdrii scrisA in limba latind Cronica Polonorum, publicatd la Cracovia in 1519. Acest autor este citat in contextul domniei lui Alexandru cel Bun : "Marturiséste dar si Matei de Mihovia, istoric le§esc de acest Alexandru VodA zicAnd : Alexandru VodA domnul Moldovei, cu armele sale ale biruitoare, Tara Le§ascA o au cAlcat" (ms. 353, f. 347 v° ; ms. 1354, f.16), care in original sunA : "Sub eo tepore Alexander Voeivoda

5 "Predoslavia" a fost reprodusA si in I. Bianu si R. Caracas, op.cit.,11, p. 66-67, nr. 353. 6 Slownik Historii Polski, ed. VI-a, Warszawa, 1973, p. 250.

www.dacoromanica.ro 182 Paul Cernovodeanu 6

Valachiae, qui homagialis regis putabatur, castra terras Podoliae vastavit"7. Este posibil ca aceastd lucrare sd fie cunoscutd de logofatul Roset de la iezuitii din Po Ionia sau sA apartind chiar bibliotecii lui Nicolae Vodd Mavrocordat. In ceea ce priveste analiza textului mai dezvoltat al Vitei, avand pe margini sentinte in limba latind scrise de maim unui cititor ceva mai tardiv, el nu face obiectul studiului de fata deoarece constituie o cronicd prescurtatdsi nu o genealogie. Sunt amintite doar trei precizari de ordin genealogic, dintre care una e gresitd, atribuind ca doamnd a lui Ilia§ I, fiul lui Alexandru cel Bun pe "Sofia sora (!) lui Vladislav laghelo craiul lesesc" (ms. 353, f. 348 v° ; ms. 1354, f.18); celelalte cloud' mentiuni se referd la flica lui Radu cel Frumos al Tdrii Romanesti, sotie a lui Stefan cel Mare (ms. 353, f. 353 v° ; ms. 1354, f. 23 v°) si la doamna Elena, sotia lui Petru Rares, care se trdgea din neamul despotilor Serbiei (ms. 353, f. 354 v° ; ms. 1354, f. 28 v°). Acum dacd examinAm textul scurt al Vitei, adicd genealogia liniard de la Alexandru cel Bunla Nicolae Mavrocordat, descoperim strecurate dupd cunostintele defectuoase ale epocii mai multe erori de filiatiei chiar alianta dinasticA cu Jagelonii poloni este gresitd. Astfel Dias I, fail cel mai mare al lui Alexandru cel Bun, a fost cdsätorit nu cu sora regelui polon Vladislav al II-lea Jagello asa cum eronat s-a pornenit in letopisetul lui Nicolae Costin, sursa de inspiratie a logofAtului Roset8 ci cu cumnata sa Maria sau Mafika Holszanska, sora Sofiei (Sonka) sotia lui Jagello iarrifindoud fiicele kneazului lituano-rus Andrei Olgimontovici si ale kneaghinei Alexandra Ivanova de Druck9. Acest IliaI a avut intr-adevdr ca flu pe Alexandru al II-lea, domn al Moldovei (cu intreruperi intre 1442-1445), dar acesta n-a fost tatal parintelui lui Stefan cel Mare, Bogdan al II-lea, domn intre 1449-1451 si care, in realitate, era bdiat din flori al lui Alexandru cel Bun. Insfarsit unde Vita strdmosilor lui Mavrocordat greseste in mod fundamental este acolo unde scoboard pe Alexandru VodA Ilias, domn in Tara Romdneascdi apoi in Moldova, CU intreruperi intre 1615-1633, strAbunicul matem al lui Nicolae Vodd Mavrocordat, din Ilia§ al II-lea Turcitul, domnal Moldovei intre 1546-1551, fiul lui Petru Rares! Departe dea fi fiul domnului trecut la Islamism, Alexandru Ilies a fost in realitate fiulunui pretendent Ilie (c. 1555 c. 1600), copil din flori al lui Alexandru Vodd Ldpusneanu,domn (1552-1561, 1564-1568), care era la rAndul sau fiul naturalal lui Bogdan al III-lea, domn (1504 1517), feciorul lui Stefan cel Mare'°.Asa cd Mavrocordatn-avea cum sA scoboare

7 Mathias de Miechow, Cronica Polonorum,Cracovia, 1519, p. 289. 8Nicolae Costin, Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea lumii panel la 1601, ed. loan$t. Petre, Bucuresti, 1942, p. 213. Aceasta a preluat eronat informatia corectA din cronies lui GrigoreUreche, Letopisepil Tarii Moldovei, ed.a Il-aP.P. Panaitescu, Bucuresti, 1958,p. 82, ce atestA câ "Iliiasu VocIA au fost tinut o sorAa crdiasii, a Zofiei", referindu-se la sofia regelui polon Jagello. Vladislav al II-lea 9 Constantin Rezachevici, Cine a fost sofia lui Ilie voievod, fiul lui Alexnadru cel Bun?Un alt episod dinastic moldo-polono-lituan, in "Arhivagenealogica", t. genealogica. II (VII), 1995, nr. 3-4, p. 11-18 + tabela i° Stefan S. Gorovei, Musatinii, Bucuresti, 1976, p. 153-160 si arborelegenealogic de la p. 170. www.dacoromanica.ro 7 Preocupeiri de genealogie in Tara Romeineascä 183 pe linie materna din Petru Rare§, la rândul sAu fiu natural al marelui Stefan. in sffir§it primul domn fanariot, fiul Exaporitului, a avut intr-adevAr ca mama pe Sultana, fiica tarigradeanului Constantin Hrisoscoleu §i a domnitei Casandra, fiica lui Alexandru Voddthat". AceastA inchinatA aparent cu mult respect §i consideratie de marele logoat Nicolae Roset lui Nicolae VodA Mavrocordat, pare a nu fi multumit pe cel omagiat, poate §i din pricina existentei unor disensiuni de ordin politic intre cei doi, fidelitatea boierului neinspirAnd incredere domnului din pricina legaturilor marelui dregator cu Racovita, cercurile iezuite de peste hotareIcu imperialii, dar indiferent de motive pe care nu putem sA le cunoa0em exactprimul fanariot din Wile noastre a insarcinat pe un alt boier, marele vistier Constantin VdcArescu, chiar in anul 1727 and i-a dedicat Roset lucrarea sa, sa-i alcAtuiascA, la rândul sdu "vita" strAmo0lor. Nu cunoa0em prea multe amAnunte biografice asupra acestui dregator, fiu al marelui clucer Ianache VdcArescu, martirizat cu Brâncovenii la Istanbul in 1714,i al StancAi, sora marelui logofAt Bared Cojescu, slujind ca vAtaf de copii in 1690 sub Constantin Brâncoveanu, mare pitar (1724-1726) §i mare vistier (1726-1729) sub Nicolae MavrocordatiarmaitarziumarelogofAtintre 1732-173312. A fost insurat cu Maria, fiica marelui logofAt Iordache Cretulescu §i a domnitei Safta a lui Constantin Brâncoveanu, având o singurd fatA, Elena, sotia marelui ban Mihai Cantacuzinou. Nu detinem nici o informatie asupra pregatirii intelectuale a lui Constantin VdcArescu. Boierul, de altfel inrudit cu logofatul Nicolae Roset, fratele sAu marele serdar Barbu VAcArescu tinfind in cAsAtorie pe sora lui Roset, Ruxandra", a executat porunca domnului dupA cum dovede0e titlul compilatiei saleintitulatä Luminata yip a neamului prea luminatului, prea inaliatuluii blagocestivului domn a toatei Tara Rumeineascei lo Nicolae Alexandru Voevoda. Scoasei din létopisetele moldovenegi cu porunca Ineillimei Sale de prea plecatul den slugile Meiriei Sale, Costandin Veiceirescul vel vist la leat 7235 <=1727>. (ms. 1354, f. 38). Se constatã deci, in mod clar, cd Vdcdrescu a executat o lucrare comandatA. Iar dacd analizAm continutul Vitii alcAtuita de acest boier pentru Nicolae Vodd Mavrocordat, constatärn cu usurintd cd ea nu constituie decat un rezumat al lucrArii alatuite de Nicolae Roset §i nu strA1uce0e de fel prin originalitate. Fara a constitui un plagiat absolut, aceastA NO nu reprezintdin terminologia modernddee& un "digest" al Vitei lui Roset, urmatA fidel in formai continut. Dupd o acuareld in

I I Mihail-Dmitri Sturdza. Dictionnaire historique et généalogique des grandes families de Grece, d Albanieet de Constantinople, Paris, 1983, p. 320. 12 Theodora Radulescu, Sfatul domnesc sialtimaridregatoriai Tarn Romtinesti din secolul al XVIII-lea. Liste cronologice ci cursus honorum, Bucuresti, 1972, partea 1, p. 127; partea II, p. 295, 297; partea III, p. 447, 464; partea IV, p. 668; Nicolae Stoicescu, Dictionar al mardor dregdtori din Tara Romeineascd si Moldova. Sec. XIV-XVII, Bucuresti, 1971, p. 252. 13 Dan Berindei, Urmasii lui Constantin Briincoveanu si locul kr in societatea romtineasca. Genealogieciistorie,invol.Constantin Brancoveanu (coord.PaulCernovodeanu,Florin Constantiniu), Bucuresti, 1989, p. 277, 281, 284 si arborele genealogic D IV din Anexa. 14 N. Stoicescu, op.cit., p. 252 si 437.

www.dacoromanica.ro 184 Paul Cernovodeanu 8 culori, executatä cu mare acuratete de un desenator caligraf iscusit, reprezentând sterna reunitä a Moldovei si Tarii Românesti (ms. 1354, f. 38 v°) si Med a mai avea nici o predoslovie sau epistolA dedicatorie inchinata domnului, Vita se prezintA, ca si modelul sAu, sub cloud forme: cea de genealogie liniarA condensatA de la Alexandru cel Bun la Nicolae Vodd Mavrocordat (ms. 1354, f. 39-40) si de scurtA cronicA relevând faptele cele mai de searnä ale inaintasilor pe linie maternA ai domnului fanariot, printre care erau socotiti Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare si Petru Rare§ (ms. 1354, f. 41-53). IatA cum aratd textul Vitei prescurtate cu caracter genealogic : "Vita Domnescului nearn al Mdriei Sale Io Nicolae Alexandru Voevod domn Tardi Rumimesti, care se trage de la lAudatul Alexandru Vodd, domnul Moldovei, carele cel bun si cel mare s-au numit. Vestitul Alexandru Vodd, carele au trimis si sol la soborul de la Florental5, avut-au fiiu pre Iliias Vodd. Iliia Vodd, au avut fiiu pe Alexandru Vodd. Alexandru Vodd, feciorul lui Iliias VocIA au avut fiiu pre Bogdan Vodd. Bogdan VodA au avut fiiu pe Stefan VodA cel bun. Vestitul Stefan VodA doi fii au avut, pe Bogdan Voddi pe Patru VodA Rares Bogdan Vodd, feciori parte barbäteascAl6 n-au avut iar Pätru VodA Rares au avut fiiu pe Ilia Vodd. IIiia VodA avut-au fiiu pe Alexandru Vodä, mos despre mumd a MAriei Sale Io Nicolae Voevod, pentru cd Alexandru VodA, au avut fiicA pe doamna Casandra Doamna Casandra au avut flied pe doamna Sultana. Doamna Sultana are fiiu pe Maria Sa 10 Nicolae Alexandru Voevod carele s-au coronat de la Dumnezeu, de doao ori ca domnu TArdi Moldovei si de cloud ori Taal Rumânesti". AsemAnarea textelor variantelor genealogicei cronicaresti ale lui Roset si VAcArescu se poate dovedi prin cea mai sumard comparatie. Efortul intelectual al lui VdcArescu a fost minim si nu s-a ridicat la nici un standard acceptabil, copiind servil pe predecesorul sAu. Textul Vitei lui VdcArescu in forma genealogica prescurtatd si cea extinsä cronicareascd s-au consemnat inacelasimanuscris miscelaneu, continfind iVita lui Roset, astAzi la Biblioteca Academiei Române sub nr. 1354, alcatuit de popa Stanciu de la biserica Tuturor Sfintilor pentru Nicolae Vodd Mavrocordat si a facut obiectul studiului amintit al lui G. Dem. Theodorescu". Prescurtarea genealogica a Vitei lui VAcArescu este insotita si de o traducere latinä contemporand anonirnA intitulatä Origo Celsissimae Familiae extracta ex historiis Moldaviae (ms. 1354, f. 53v° 54) si de o altä tälmAcire in limba greacd atat a

15 Informatie luata de VAcArescu din textul cronicAresc al Vi(ei alcAtuitA de Nicolae Roset: "Trimis-au sol si la soborul de la Florentiia" (ms. 1354, f. 246 v°; ms. 1354, f. 14 v°). 16 Eroare fundamentala, preluata tot de la Roset, deoarece tocrnai din acest Bogdan se trage Alexandru Ilia§,strabunicul lui Nicolae Vodd Mavrocordat si ttu din Petru Rams. 17 G. Dem. Theodorescu, op.cie., p. 297-298. www.dacoromanica.ro 9 Preocupciri de genealogie in Tara Románeascei 185

textului genealogic (f. 56-57), cat §i a celui cronicAresc (f. 58-72 v°) scris cu caractere cursive §i purtand la sfaqit semnAtura autografa :"Egapety8a Sópa" adicA "Smaragda domna", care a fost cea de a treia §i ultimA sotie a lui Nicolae Voda Mavrocordat, fiica grecului tarigradean Panaiotache Stavropoleos, cu care s-a insurat in 1719 la Constantinopol, inainte de a recApata scaunul de domnie al TArii Romane§ti. Doamna Smaragda era o femeie deosebit de aleask inteligentA, cultivatA §i energica, sustinanduli sotul §i copiii din casatoriile lui anterioare ca §i pe ai lor proprii in perioada 1719-1730 *i chiar mai tarziu, in perioada vaduvieisale's. Interesul aratat pentru spita inainta§ilor sotului ei a fost dovedit §i prin talmacirea in limba greacA a Vitei lui Nicolae Mavrocordat alcatuitA de Constantin VAcarescu in forma prescurtaa iextinsa, care nu §tim daca Ii apartine, dar oricum poartA la sfar§it iscAlitura ei autografa, ceea ce presupune mAcar o lecturA a textului. Al doilea manuscris in care s-a pastrat Vita apartinand lui VAcArescu, dar fara a mai fi mentionat numele autorului, continand forma ei scurta (f. 3-4), cea extinsa (f. 5-16) §i un fragment din tAlmAcirea greceasca (f. 17-17 v°) a fost cel miscelaneic copiat tot de popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucure§ti, azi ms. 1299 din Biblioteca Academiei Romane, continand§icronicile domniilor lui Nicolae Mavrocordat in Moldova alcatuite de Nicolae Costin §i Axinte Uricariul §i din Tara RomaneascA datorate lui Radu Popescu. Este interesant de mentionat faptul cA textul genealogic scurt al Vitei lui Mavrocordat alcatuitA de Constantin VAcArescu a fost atribuit din inadvertentavornicului Radu Popescu de ate compilatorii cronicilor inchinate domnului Nicolae Mavrocordat, Radu Lupescu logofdtul de Divan §i popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucurqtii9. De aceea astAzi figureaza in mod eronat in cuprinsul cronicii lui Radu Popescu, in editia consacratA a lui Constantin Grecescu', Vita prea luminatului neam al preaindllatului domn Io Nicolae Alexandru Voevod care de fapt apartine vistierului Constantin Vacdrescu, farA ca editorul sd fi avut curiozitatea sd compare cele cloud texte. In finalul acestei analize inchinate celor dintai preocupari de genealogie in Tara Romaneasca in al treilea deceniu al secolului al XVIII-lea, intalnite la un logofat originar din Moldova, la un vistier din Tara Romaneasca §i la o doamnd a tarii de origine greacA, este cazul sA amintim ca prima lucrare documentatA de genealogie din principatul muntean, Genealogia Cantacuzinilor de la 1787, se datoreazA marelui ban Mihai Cantacuzino, care a fost de fapt ginerele pomenitului vistier Constantin ValcArescu, tinand in casAtorie pe fiica acestuia, Elena, in acest fel continuandu-sei ridicandu-se la un nivel superior cuno§tintele in domeniul acestei insemnate discipline a istoriei.

18C. Gane, Trecute vieti de doamne i dornnife, ed. V. Leahu, vol. II, Iasi, 1972, p. 164-166. 19Vezi la Biblioteca Academiei Române ms. 100, 121, 327 si la Biblioteca Central& din Blaj ms 59 (compilatie de Radu logoatul de Divan) si tot la Biblioteca Academiei, ms. 58, 239, 241, 3532 si 4225 (compilatie de popa Stanciul de la biserica Tuturor Sfintilor din Bucuresti),cf. C. Grecescu, Infroducere la Radu Popescu vornicul, Istoride domndor Tdrii Romlinefti, Bucuresti, 1963, p. XCV-C si CIV-CV. 20unclem,p. 215.

www.dacoromanica.ro 186 Paul Cernovodeanu 10

V4aprea luminatului domn lo Nicolae Alexandru Voevod alcatuita de logontul Nicolae Roset (1727), insusitasi de vistierul Constantin Vacarescu (1727)

Alexandru cel Mare si Bun domn al Moldovei 1400 domneste 32 de ani 2

lhas (I) $tefan (II) domn al Moldovei domn al Moldovei = Sofia sora (!) lui Vladislav Jagello regale Poloniei 2 I Roman (Ill) Alexandru (II) domn al Moldovei domn al Moldovei

Bogdan (II) domn al Moldovei

$tefan cel Bun 4i Mare 0 Putnadomnie de 47 de ani = fiica lui Radu cel Frumos domn al Tfirii Românesti

1 2

Bogdan (Ill) Petru Rares domn al Moldovei 0 Probota - domneste 12 ani - dotiä domnii in Moldova = Elena din despotii Serbiei

1 2

llias (II) $tefan domn al Moldovei domn al Moldovei domneste 2 ani

Alexandru domneste de doua ori in Tara Romaneasca si de doua ori in Moldova 2

1 Ilia(111) Casandra domn al Moldovei Sultana =Alexandru Mavrocordat Exaporitul

Nicolae VodaJavrocordat domneste de doua ori in Moldova si de douA ori in Tara Romaneasca

www.dacoromanica.ro Skarlatos Beglitzi t 5 III 1630 0 Bis. Haskioi/CP°' sorgar al Seraiului sultanului = N. N. Karadja

Roxana Asanina (c. 1605-c. 1684) = ConstantinRuset = 1.Tecuci 1623 Alexandru Cuconul c. 1600-c. 1678) cupar in domnal Tarn Romfinesti TaraRom. 29 X 1627 apoi in Moldova (1623VIII-1627 XI) subVasile Lupu (1632-1653) si alMoldovei (1629 VIII1630 IV) 2. Constantinopol1635 NicolaeMavrocordat dinChios (c. 15991653) negustorde mAtAsuri in Fanar

Alexandru Mavrocordat (2) lordacheRuset lanache VAcarescu Exaporitui (7 X1 1641-23 XII 1709) (c. 1645-c. 1720) t CPw15 VII 1714 Mare dragoman al Portii otomane ,,matca tuturor rAutatilor" mare aga (1695-1706), mare paharnic (1707-1710) (1673-1683, 1685-1699) mare vistier in Moldova si mare clucer (1711-1714) in Tara Rom. secretar de tainA al sultanului (1685-1693, 1695-1700) = Stanca, sora lui BArcA Cojescu mare logofat. Mustafa II (1699-1702) si mare vornic al Tarn de Jos = 1670 Sultana fiica lui Constantin (1703-1705) Hrisoscoleu si = 2. Zamfira +1688 a dotnnitei Casandra 3. Safta fiica lui din Musatinii Moldovei Nicolae RacovitA mare log. ROSET VACARESCU

1 Nicolae Mavrocordat Nicolae(2) Ruxandra (3) = Barbu Constantin (3 V 1680Bucuresti 3 IX 1730) (c. 1680c. 1759) t 1756 t chip/ 1753 M' VAcAresti al doilea log. In Tara Rom. 1706-1707 mare serdar (1734-1735) mare vislier (1726-1729) domn al Moldovei (6 Xl 1709-23 XI 1710, mare paharnic (1717-1722) mare clucer $1alte ranguri pan5 la mare logofAt (1732-1733) 26 IX 1711-25 XII 1715) (1723 - 1724)marelogoRit (1725-1727) mare ban (1751-1752) mare spAtar (1753) in Tara Rom. si aYjarii Romanesti (25 XII 1715-14 XI 1716,conte al Sf. lmperiu romano-german 25 II 1733 si mare vornic (1753-1754) = Maria Cretulesc II 1719-3 IX 1730) = I. Ancuta fiica lui in Tara RomâneascA = 3. Constantinopol 1719 Smaragda fiica Constantin VodA BrAncoveanu lui Panaiotachi Stavropoleos 2. Brasov 26 I 1738 Herula Lucretia de Caruga Elena t 1763 = Mihai Cantacuzino (1723-1793) www.dacoromanica.ro mare ban in T. Rom. Genealogistzil" 1770-1771 13 Preocupari de genealogie in Tara Romdneascd 189

THE FIRST GENEALOGY WRITINGS IN WALLACHIA (1727)

Abstract

The first preoccupations with genealogy in Wallachia date to 1727 and are due to a Moldavian boyar who reconstructed the descent of Prince Nicholae Mavrocordat from the Musatin Princes of Moldavia. The interest of the first Phanariote prince of the Romanian Principalities in the history of Moldavia and Wallachia and his desire to be acknowledged as a successor to a dynasty having ruled over Moldavia for almost three centuries are well known. Between 1724-1729, Nicholas Mavrocordat acquired for his private library the old chronicles of Grigore Ureche, Miron, and Nicolae Costin, in the most reliable versions by the reputed Moldavian diacre and chronicler Axinte Uricariul. To the same interest is also attributable the history of the prince's reigns in Moldavia : the account of his first reign of 1709-1710, written by the grand logofat Nicolae Costin, and of his second reign of 1711-1715, by Axinte Uricariul. His two reigns in Wallachia (1715-1716 and 1719 only up to 1729) were written by the Wallachian &and vornic Radu Popescu, and copied in manuscripts for the personal use of Nicholas Mavrocordat. This collection of Romanian historical writings gathered in the prince's library also included Vila inaltatului domn Jo Nicolae Alexandru Voevod (The Descent of the Great Prince Voivode Nicolae Alexandru" written by the grand logofdt Nicolae Roset in 1727. What motivated Nicolae Roset to write down "The Descent" of Nicolae Mavrocordat? Surely it is not as much the fact that they were related, as the ambition to win over the Prince's favour and enjoy a number of privileges that made this boyar "play at both ends." His flattery of Mavrocordat did not prevent him to maintain contacts with the Imperial generals of Transylvania and the Jesuit circles in Poland, Hungary and Transylvania. The writing was not commissioned by the prince, as it is clearly evidenced by other works dedicated to Mavrocordat. Knowing the Prince's love for honours and passion for history, Roset went with the general historiographical trend initiated by Mavrocordat, with at hand the chronicles of Grigore Ureche and Nicolae Costin, and possibly a Polish chronicle, all from the library of the Prince. "The Descent" was preceded by poems inspired by a seal on a splendid miniature by a skilled artist, showing the arms of Moldavia and Wallachia reunited. The linear genealogy of Nicolae Mavrocordat followed, in rethorical style, hyperbolising the personality of the prince, and showing the Prince as a descendant on maternal line from Alexander the Good of Moldavia, together with its subsequent development by inclusion of the most notable deeds of the Prince's foregoers. A close look will reveal in "The Descent" several errors of affiliation and even of dynastic alliance with the Jagellons, attributable to the scarce knowledge of the time. Therefore, Ilias I, the eldest son of Alexander the Good, was married not to the sister of the Polish King Ladislas II Jagellon such as erroneously mentioned in Nicolae Cosmin's Letopiseb the source of inspiration of the logofatbut to her sister-in-law, Mary or Manka Holszanska, the sister of Sofia (Sonka), wife ofJagellon, both being the daughters of the Lithuanian-Russian Cneaz Andrew Olgimontovici and of Cneazina

www.dacoromanica.ro 190 Paul Cernovodeanu 14

Alexandra Ivanova of Druck. This Ilias I had indeed had a son, Alexander II, prince of Moldavia (with intermittence, between 1442-1445), but thelatter was not the grandfather of Stephen the Great, Bogdan II, prince between 1449-1451, who, in fact, was an illegitimate son of Alexander the Good. In addition, the affiliation of Alexandru Ilia§, prince in Wallachia and subsequently in Moldavia, with interruptions, between 1615-1633, the maternal great grandfather of Prince Nicolae Mavrocordat, from Ilia§ II the Turkified, prince of Moldavia between 1546-1551, son of Petru Rams, is completely wrong ! Far from being the son of the Turkified prince, Alexandru Ilias was in fact the son of pretender Ilie (ca. 1555 ca.1600), an illegitimate son of Prince Alexandru Lapusneanu (1552-1564, 1564-1568), who in his turn was the natural son of Prince Bogdan III (1504-1517), the son of Stephen the Great. Therefore, Mavrocordat could not descend on maternal line from Petru Rues, who in his turn was the natural son of Stephen the Great. Eventually, the mother of the first Phanariote prince, was indeed Sultana, the daughter of Constantin Hrisoscoleu, born in Constantinople, and of Cassandra, the daugther of Prince AlexanderIlia§. "The Descent", apparently dedicated with all due respect and consideration by the grand logofat Nicholas Roset to Prince Nicolae Mavrocordat, seems not to have satisfied its object of flattery. This may have been due to some political discord between the two, the prince fitiding the boyar's links to the former prince Mihai Racovita, the Jesuit circles abroad, and the Imperials rather alarming. For reasons unknown, in 1727, when Roset was dedicating his writing to Prince Nicolae Mavrocordat, the latter commissioned a second boyar, the grand treasurer Constantin Vacarescu, to write the history of his forefathers. In carrying out the orders, this boyar inspired himself from "The Descent" of logofeit Nicolae Roset, as indicated in the title of his compilation. Vdcarescu's writing does not stand out in terms of originality. Without being truly copied after Roset, it nevertheless follows in form and substance "The Descent", and could be easily described in modern terms as a digest. The resemblance between the two writings becomes evident at first look, and enables the reader to rate VdcArescu's effort as minimal. A similar interest in the genealogy of Prince Nicolae Mavrocordat was also shown by Smaranda Mavrocordat, the Prince's wife, who translated or had Vdarescu's writing translated into Greek, in the short and extended variants. It is difficult to know if the translation was indeed made by her. In any case, her signature at the end may prove that she had as much as read the text. One should mark that Vkärescu's short genealogical text was attributed erroneously to vornic Radu Popescu by compilers of the chronicles devoted to prince Nicolae Mavrocordat. Also noteworthy is the fact that the first documented writing of genealogy in the Wallachian Principality, "The Genealogy of the Cantacuzenes" of 1787 is owed to the great ban Mihai Cantacuzino, the son-in-law of treasurer Constantin V5cdrescu, married to his daughter Elena, who, in this way, continued and rose to a higher level the knowledge in this important field of history.

www.dacoromanica.ro CARTOGRAFIA AUSTR1ACA IN SECOLUL AL XVIII-LEA (1700-1775). CARACTERISTICI $1 REPREZENTANTI

ILEANA CAZAN

La sfdr§itul secolului al XVII-lea singurele harti ale Dundrii desenate de un austriac erau cele datorate lui Georg Mathdus Vischer. Acesta, in cea de a doua jumdtate a secolului XVII, elaborase primele harti bazate pe mdsurdtori exacte, facute in teren, asupra cursului superior §i mijlociu al Dundrii, harti pe care le inserase in chip firesc in cartografierea provinciilor austriece Oberösterreich (1669) §i Niederösterreich (1670)1. De asemenea, cuno§tintele, chiar empirice, asupra conditiilor de navigatie pe Dundre erau limitate la observatiile, acute timp de cloud secole, de toti cdldtorii germani §i austrieci care intraserd in Imperiul otoman. Ace§tia puteau naviga pe nave ware pfind la Be lgrad, apoi, in secolul al XVI-lea, accesul flotilei imperiale a fost interzis in apele otomane §i toti emisarii Casei de Austria veneau pdnd la Komaron pe uscat, unde se imbarcau pe nave otomane spre Belgrad, de unde i§i urmau cdldtoria, pdnd la Istanbul, din nou pe uscat. Aceste observatii erau insd ale unor neavizati, putini dintre ei avdnd cuno§tinte de navigatie corespunzdtoare pentru a retine fluctuatiile cursului Dundrii, addncimea, coturile, obstacolele etc. De la Belgrad drumul cel mai scurt spre Istanbul era cel pe uscat, a§a Ca pand in secolul al XVIII-lea nici un cdldtor austriac sau explorator nu s-a aventurat peste pragurile atdt de periculoase de la Portile de Fier. Interesul pentru cursul Dundrii §i pentru teritoriul romdnesc nu a apdrut insä in secolul al XVIII-lea. In articole anterioare ardtam cã frecventa hdrtilor asupra cursului Dundrii, aflate in Biblioteca imperiald din Viena, cumparate sau comandate direct in secolele XVI-XVII aratd,§iprin izvoarele cartografice, faptul, de netagaduit, cd incepfind din anul 1526 Casa de Austria a urmarit, cu mai multd sau mai putind tenacitate, o politicã ponticd. Planul maximal a fost de la inceput acela de a controla Gurile Dundrii §i litoralul vestic al Marii Negre. Acest plan era menit sa faciliteze recucerirea Constantinopolului, a Strdmtorilor §i alungarea turcilor din Europa centrald §i din Balcani2. A fost nevoie de aproape cloud secole insä ca politica rdsdriteand a Casei de Austria sd dea roade, iar in ceea ce prive§te recucerirea Constantinopolului, acesta a ramas doar un vis al acelor nostalgici ce

Mircea Popescu-Spineni,Rumdnien in seiner geographischen und Kartographiechen Quellen. Von Altertums bis an die Schwelle unseres Jahrhundert,Wiesbaden, 1987, p. 27. 2 Ileana Cazan,Habsburgi ci otomani la linia Dundrii: Tratate ci negocieri de pace 1526-1576, Bucuresti, 2000, p. 68 si urm.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 191 206, 2002 192 Ileana Cdzan 2

incercaserd sä readucd fervoarea cruciatd acolo unde se stinsese de mult focul patim ilor religioase. Interesele politice, strategice $i econornice au impus in cele din urmd directiilepoliticiirdsdritenedusd de HabsburgiinsecolulalXVIII-lea. Confruntarea pentru hegemonie in Europa centrald si de sud-est cu Imperiul otoman avea sd incline pentru prima data balanta in favoarea imperialilor prin pacea de la Carlowitz (1699), ce aducea definitiv Ungaria $iTransilvania sub controlul Habsburgilor. Din acel moment a reinviat cu toatd forta interesul strategic pentru intregul spatiu românesc, pentru Dundre $i Marea Neagrd, numai cä in secolul al XVIII-lea Casa de Austria nu a putut profita singurd de declinul lent al Imperiului otoman, ci s-a vazut concurata de o noud putere rdsdriteand, Rusia. in 1711, la Stdnilesti, tarul Petru I suferea o infrangere la care nu se a$teptase, iar Poarta era incurajata sa reia ofensiva in Europa pentru a diminua efectele infruntarii catastrofale de la Carlowitz. Primii infranti erau venetienii, care pierdeau, in 1715, posesiunile din Peloponez, din Creta $i din unele insule ale arhipelagului ionic. Succesul a ndscut la Istanbul planul utopic al recuceririi Dalmatiei, Ungarieii chiar pe cel al unui nou asediu al Vienei3. Visul otomanilor de a recupera pozitiile pierdute nu avea sd se implineascd. Contextul international era favorabil in anul 1716 austriecilor: papa Clement al XI-lea Ii sprijinea, iar Franta, rivala de secole, ie$ise secdtuitd din reizboiul pentru succesiune la tronul Spaniei. in plus, armata imperiald beneficia de un general de exceptie, in persoana lui Eugeniu de Savoia. Acesta reu$ea in cloud campanii strdlucite sä cucereascd Banatul in 1716, apoi Belgradul in 1717, ajungand la expansiunea maxima a Austriei in sud-estul Europei. Austria stdpfind pe Banat $i pe Transilvania se putea gandi $i la incorporarea teritoriilor romdne$ti din afara arcului carpatic. in conditiile concrete ale anului 1718, in ciuda atitudinii vddit binevoitoare a boierimii muntene, ce invita practic trupele imperiale in Tara Romfineascd, austriecii, dupd o scurtd ocupare a Bucurwilor, s-au ferit s'a infrunte actiunea comund turco-tdtard ce se prefigurai s-au multumit doar cu incorporarea Olteniei, ce avea sä devind pentru cloud decenii provincie imperiale. Pentru prima data era integrat in posesiunile patrimoniale un teritoriu cunoscut doar din relatAri de aldtorie si din descrieri geografice generale, fie ale anticilor, fie ale cartografilor olandezi, flamanzi sau germani, care se ocupaserd in ultimele cloud secole de aceste teritorii. in acest context cartografia austriacd privind cursul Dundrii $ispatiul romdnesc cunogte o evolutie ascendentd. Interesul pentru aceastd zond spore$te pe mdsurd ce acvilele imperiale" (zgriptorii in textele romdrie$ti vechi) avanseald in teritorii necunoscute pdnd in secolul al XVIII-lea. Formula folositd nu este o simpld metaford, ci reprezina actiunea concretd de demarcare a noilor granite cu table pe

3$erban Papcostea,Oltenia sub stapcinire austriacà (1718-1739),Bucuresti, 1998, p. 13-14. 4 1bidem,p. 17-20; vezi si 0. Lugosianu,Oltenia ,sub ocupatiunea austriaccl (1717-1739). Studiu istoric,Bucuresti, 1889; Al. A.V asilescu, Oltenia sub austriaci 1716-1739,vol.!, Bucuresti, 1929. www.dacoromanica.ro 3 Cartografia austriacd in secolul al XVIII-lea 193 care era desenatd acvila bicefald imperiala.. Aceste simboluri au aparut pe culmile Carpatilor sau pe cursul Dundrii 5i sunt reprezentate ca atare in hartile epocii. Acuratetea 5i numarul de IWO sunt direct proportionale cu interesul politic, militar 5i strategic, de aceea putem sa deosebim clar cloud etape ale cartografiei austriece asupra spatiului românesc 5i a cursului inferior al Dunärii: etapa de inceput se inscrie intre debutul secolului al XVIII-lea 5i 1738 5i este caracterizatA de primele incercdri de delimitare topografick pe baze 5tiintifice, a granitelor, precum 5i de ridicari de nivel relativ corecte, referitoare mai ales la Oltenia 5i la teritoriile limitrofe; a doua etapA incepe odatä cu räzboiul ruso-turc din 1768-1774 5i dureazd pAnA la srar5itu1 secolului, continuind in secolul al XIX-lea. Este o perioadd in care cartografia austriack sau a5a numitele ridicciriiosefine,cA5tigd inprecizie, exactitate 5i acuratete, iar numärul hartilor este foarte mare. Caracterul lor era strict secret, find hArti militare, destinate armatei 5i care s-au pastrat pAna la sfar5itul secolului al XIX-lea in Arhiva Ministerului de RAzboi, nefiind, deci, accesibile deck autoritAtilor austriece. Intervalul de timp ce separd cele cloud momente se poate explica prin deplasarea zonei de interes politic 5i militar al Imperiului atre occident, Casa de Austria implicandu-se in räzboiul de 7 ani (1756-1763). Odatd incheiat acest rdzboi, Habsburgii devin din ce in ce mai preocupati de ascendenta Rusiei, ce ameninta sA preia controlul zonei extracarpatice, al Gurilor Dundrii 5i chiar al Märii Negre. A5a se explica implicarea activä a austriecilor, care nu preged sà i5i rotunjeascd teritoriile in 1775 prin ocuparea Bucovinei. Manevrele politico- diplomatice ale lui von Kaunitz 5i ale baronului Thugut au dat roade, asigurand Habsburgilor zona de securitate la granitA, ravnita de la inceputul secolului al XVHI-lea. Aceasta ar fi trebuit sa cuprindà Oltenia la granita cu Tara RomâneascA 5i in Moldova regiunea de la Ceremu5 la Milcov5. Planul nu a putut fi realizat cleat partial 5i in doud etape distincte, ultima regiune incorporatä, Bucovina, fiind de durata. A5a se explica 5i bogatia materialului pentru sfar5itu1 secolului al XVIII-lea. Prime le ridicAri de nivel, executate dupd regulile 5tiintifice stabilite in secolul al XVII-lea de cartografia olandezd, au fost Acute chiar in ultimul deceniu al secolului al XVII-lea de care Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730). Bolognez de origine, Marsigli a intrat in armata imperiald, participAnd in 1683 la despresurarea Vienei. A inaintat rapid in grad, devenea cdpitan 5i era facut prizonier de turci. Räminea in captivitate 9 luni 5i revenea acasä in 1684. Se inrola din nou, de aceastd data in calitate de inginer, 5i in 1689 ajungea colonel. La pacea de la Carlowitz a luat parte in calitate de delegat austriac, iar dupd semnarea 06 a fost numit 5eful comisiei insärcinate cu fixarea pe teren a noilor granite intre cele doud imperii, conform tratatului de la 26 ianuarie 1699.

5 Mihail KogAlniceanu, Rdpirea Bucovinei dupd documente autentice, Bucurqti, 1875;p. XXV §i anexele de documente.

www.dacoromanica.ro 194 Ileana Cazan 4

intre martie 1699 si ianuarie 1701 comisia a marcat pe teren punctele de frontierA, stabilind drept punct final muntele Murariu, unde se intAlneau hotarele Banatului, Transilvanei si ale Tarii Romfinesti. intre 1701 si 1704 Marsigli ajungea general. Era trimis cu armata pe Rin, era infrant de francezii ca urmare degradat si scos din armatd. Se retrAgea la Bologna, unde murea in 1730. Ultimii ani i-a dedicat studiilor sale de geografie, stiinte naturale, arheologie si a cede valoroasa sa bibliotecd orasului Bologna, contribuind astfel la fondarea Academiei de Stiintei Arte. In urma sa a rämas unul dintre cele mai valoroase tratate militare dedicate sistemului militar al Imperiului otoman (Stato militare dell Imperio Otornano, Amsterdam, 1732)6. In timpul cariereisale militare in Ungaria iTransilvania a inceput studierea arnanuntith a cursului Dundrii pornind de la muntele Kahlenberg, amonte de Vienai para la värsarea raului Jantra in Dundre, la 40 km amonte de Giurgiu si Ruse. in anul 1691 a fost primit la curtea lui Constantin BrAncoveanu, unde I-a cunoscut pe stolnicul Constantin Cantacuzino, cu care avea sd pastreze relatiile, prin corespondent:A, para. in 1694. AvAnd in plan sd realizeze un atlas monumental asupra DunArii, a cerut multe amAnunte referitoare la istoria, relieful, flora si fauna, obiceiurile iasezdrile din Tara Româneascd7 si poate lui Marsigli i-a datorat stolnicul ideea de a alcdtui el insusi o harta a Tara Romfinesti. Ca urmare a acestui effort, a realizat pdnä in 1703 o ridicare topograficd a portiuniiamintitedincursulDunärii,completata de descrierea geograficd, arheologicA, hidrografica, zoologicd si mineralogicd a zonei. in 1703 Guillaume de l'Isle desena prima hartd a Dundrii folosind schitele si mdsurdtorile lui Marsigli si ale asistentului Johann Christian Muller'. Impresionanta sa opera a fost insotia de 6 volume de text, care au vAzut lumina tiparului mai devreme, editia princeps aparAnd la Viena in 1698'. Cazut in dizgratie, Marsigli nu si-a putut publica monumentala opera decat in1726 (Pannonico-Mysicus observationibus geographicis, a,stronornicis, hydrographicis, historicis, physicis perlustratus et in sex Tomos digestus ab Aloysio Ferd. Com Marsili, Socio Regiarum Societatuin Prisiensis, Londinensis, Monspeliensis, Hagae Comitatum et Amstelodarm). Lucrarea are format in-folioi contine numeroase planse: o hartd generald a Dundrii la scara1:850.000; o hartA a portiunii Kahlenberg-Jantra; 18 planse frumos gravate cu harta aceleiasi portiuni la scara 1: 100.000 (pl. 1-14 portiunea KahlenbergOrsova, 14-18 portiunea OrsovaJantra).

6 N. Docan, Memoriu despre lucrárile cartografice privitoare la disboiul din 1787-1791, in "Analele Academiei Romtine", Memoriile sectiunii istorice, seria 11, vol. XXXIV, 1912, extras p. 8. 7 N. lorga, Istoria literaturit romiine in secolul al XVIII-lea. 1688-1821, vol.I, Bucuresti, 1901,p. 405. 8 Heimold Heltzmanovski, Die Entwieklung der Darstellung des Donaulaufers bisyum Eisernen Tor in der Kartographie 6sterreichs, manuscris (tezd de doctorat sustinutd la Universitatea din Viena, 1952), National Bibliothek Wien, Karten Sammlung, 809.802-c. 9 Aloysi Ferdinandi comit. Marsigli, Danubialis operis Prodomus, Viena, 1698. www.dacoromanica.ro 5 Cartografia austriacei in secolul al XVIII-lea 195

Volumele ce insotesc harta aratd importanta misiunii lui Marsigli atat pentru progresul cunostintelor geografico-istorice asupra zonei, catsipentru strategia Habsburgilor, ce doreau sa cunoascd cat mai temeinic un teritoriu in care doreau sä patrunda, mai devreme sau mai tarziu. Volumul explicativ, cu un numdr mai mic de pagini, este elocvent in acest sens. Foaia de titlul contine o vignetacu alegoria Dunarii, un bdrbat semiculcat, ce tine sub un brat un butoi din care curge apa.Bratul celälalt, prins cu lanturi, se tidied spre un mdnunchi de stuf. 0 pasare de apd pare sd rupd lanturile, dedesubtul alegoriei apare inscriptia Evadam Danubius. Alegoria facea aluzie clara la stdpanirea otomand asupra cursului inferior al Dundrii, ce urma a fi inldturatd fard efort. Dedicatia aratd Ca volumele au fost publicate imediat dupd victoria de la Karlowitz, chiar la sfarsitul anului 1698 si contine, cum era si firesc, o apologie a binefacerilor stdpfinirii habsburgice. Toate neamurile trebuie sa se bucure de marea victorie a irnparatului nostru asupra turcilor, prin care a adus inapoi libertatea crestinilor". In acele locuri aveau sa renascä cultura, comertul, agricultura sise vor respecta ruinele romane"1. Volumul I urma sã insoteascd o hartd generala a Dundrii la scara de 1:850.000 si 20 de hdrti mai detaliate (1:100.000) asupra regiunii amintite (KahlenbergJantra) si trateazd aspectele geografice. Redd malurile Dundrii, cursul acestui fluviu, dupd "busold", cataractele, vartejurile, afluentiii locul exact unde se varsd acestia. Sunt notate cu atentie provinciile si loca1itAi1e scaldate de apele Dundrii, insulele acesteia. Nu sunt uitati nici locuitorii, cu istoriai limba pe care o vorbesc. Cu aceastd ocazie autorul noteazd cd in Transilvania populatia este formatd mai ales din unguri, romani si sasi, care se deosebesc intre ei prin limba, port si credinta, casi prin statutul politic". Partea a doua a volumului I este dedicatd observatiilor astronomice, pe baza cdrora a stabilit latitudineai longitudinea locurilor care aveau sd fie fixate pe hartd. VolumulIIdescriearheologiazonei,oprindu-seindelungasupra antichitatilor romane, pe care le gasea in abundentd in zona Portilor de Fier. Marsigli mentiona cd acest teritoriu a fost locuit de daci si de traci", la fel ca si Tara Romaneascd iTransilvania, parti componente ale Daciei Antice. Descria podul lui Apollodor din Damasc, dupd fragmente din Dio Cassius. Harta urma sd marcheze cu exactitate locurile unde s-au descoperit ruine romane, inscriptii, monede, incepand din Panonia pand la Portile de Fier, Orsova si Severin12. Partea a doua a volumului H traseazd drumurile terestre ce legau odinioard Italia de Grecia, de Tracia, de Moesia, de Panonia si de Dacia. Acestea erau dupd cum urmeazd: de la Marea Adriaticd prin Iliria cdtre Panonia si Noricum; de la Brundissi la Dyrrachium, pe mare, apoi pe uscat, prin Salonic cdtre Constantinopol; al treilea drum pleca pe eau! Varvar prin Pristina, Care Ni, pe valea Timocului

10 Ibidem, f. A2. IIIbidem,f. B2. 12 Ibidem, vol.I1, p. 15-24.

www.dacoromanica.ro 196 Deana Cazan 6

!And la podul lui Traian, de aici trecea in nordul Dundrii, cdtre Olt, spre Tara Romfineascd sau, prin Orsova, spre CaransebesUlpia TraianaAlba Iulia13. Volumul III se ocupd cu mineralogia zonei; volumul IV descrie pestii din Dundre; volumul V descrie pdsdrile acvatice; volumul VI contine adaugiri ulterioare elabordrii lucrdrii. in 1741 Atlasul Dunarii a fost editat a doua oard de Bruzen de la Martiniére14, iar in 1744 atlasul s-a tiparit din nou in editie francezd15. Lucrarea este o opera superioard nivelului obisnuit al epocii, desi mai existd inexactitAti in ceea ce priveste ridicArile la nivel. Cursul Dundrii de la Budapesta este usor gresit, lAtimea fluviului este mult prea mare si probabil cd Marsigli nu a cunoscut cursul Dundrii de la Jantra pand la vArsare. Inexactitatile sunt scuzabile pentru cd Marsigli a lucrat in timp de rdzboi, in teritorii inamice, putin cunoscute din perioada anterioard si a dispus de putine ajutoare. De altfel Dundrea si-a schimbat de mult ori cursul de atunci. Marsigli a avut insd meritul de a determina pentru prima data traseul a 431 km ai celei mai importante granite naturale a spatiului romdnesc. Valoarea observatiilor si a mdsurdtorilor sale au fost evidentiate de faptul cd in anul 1709 asistentul sat', Johan Christian Muller, a desenat o hartd a Ungariei, folosind materialul lui Marsigli, pe baza caruia intentiona sa alcdtuiascdi un Atlas Austriacus. Dupd cum am ardtat deja, lucrdrile cartografice ale lui Marsigli nu au vdzut lumina tiparului cleat in 1726, asadar harta lui Muller, publicatd in 1716 si 172416, a precedat opera monumentald a invatatului bolognez. Dupd inglobarea Olteniei era firesc ca activitatea cartograficd legatd de nou incorporata provincie sa cunoascd o intensificare. Cum harta lui Marsigli a fost publicatd abia in 1726, putern considera cd prima lucrare cartografica austriacd referitoare la spatiul romfinesc este cea care a fost intocmitd in urma pdcii de la Passarowitz, prin care Oltenia trecea sub stapdnire austriacd. Kaiserlicher Hof-Kriegs Rat a ordonat contelui Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania, sA dispund ridicarea unei hArti detaliate a Olteniei. Cel insdrcinat cu aceastd lucrarea a fost Friedrich Schwanz, bun militarsi geograf priceput. Ca urmare a meritelor sale in 1725 il regAsim locotenent-colonel, cu numele primit dupd innobilare, von Springfels, o porecld transformatd intr-un titlul de noblete.

13 Ibidem, p. 26 14 La Hongrie et le Danube par M-r le comte de Marsigli en XXXI Cartes tres fidelement gravies d'apres les desseins origineauxet lesplans !evez sur les lieux par l'Auteurmeme...Avec une Preface sur1 'exellenceetI 'usagede ces cartes Par M-r Bruzen dela Martiniere. A la Haye, 1741,1 volum in folio " Description de la Danube depuis la Montagne de Kalenbergen Autriche, jusqu 'au confluent de la riviere Jantra dans la Bulgarie... Traduite de Latin. A la Haye, chez Jean Swart, 1744, 6 vol in- folio mare. 16 Heimhold Heltzmanovski, op.cit., p. 47 §i urm. www.dacoromanica.ro 7 Cartografia austriacd in secolul al XVIII-lea 197

Operatiunea de cartografiere a inceput probabil inainte de noiembrie 1720, cdnd murea Steinville17. Harta a fost terminatd pdnd in 1722 si in aprilie 1723 Schwanz inainta harta Consiliului de rdzboi din Viena. Raportul ce o insotea era dat din Sibiu. Introducerea raportului se numea Kurze Erkliihrung und Bericht iiber die Diesseith des Alt-flusses gelegene fiinff Districte der Keyserlichen Valachey, sive Valachiae cis Alutanae... Raportul insotitor insistd asupra modului exemplar in care autorulsi-a indeplinit misiunea, desenând cu multi acuratete o zond despre care numai cei din Antichitate au mai scris, dar despre care a notat la modul pretorian tot ceea ce exista in teren, Inc& rard modestie, ca sä spunem adevdrul, nu se afld nimic induntru care sd nu existe i dupd modul pretorian au fost Acute mdsurátori citt mai exactei totul s-a desenat dupd pozitiai situatia naturald ". Raportul contine 21 de capitole, o descriere complea a Olteniei, urmatä de un index alfabetic al localitätilor. Schwanz nota 878 de localitati (196Vdlcea, 113Romanati, 195Gorj, 230Mehedinti, 9Lovistea). In plus harta contine ilocalitäti limitrofe Olteniei: 220 din Transilvania, 70 din Banat, 80 din Serbia, 37 din Bulgaria, 72 din Valahia Turceascd (Tara Romdneascd de dincolo de Olt). Rezultd in total 1365 de localitati inserate pe hartd'8. Harta are 4 foi cu dimensiunea 63x58,5 cm, lipite pe panza (rezultd 126x117 cm). Titlul in stdnga jos este: Tabula Valachiae Cisalutane per Frieder: Schwanzium Regiminis Heisteriani Capitaneus Ao. 1722. In stdnga sus apare o acvild ce tine in cioc un poem latin de 10 strofe, dedicat impdratului Carol al VI-lea; in dreapta jos sunt desenate armele Tarii Romanestii o imagine a drumului construit de Carol al VI-lea de-a lungul Oltului (Via Carolina)".Imaginea este completatd sugestiv de un pastor ce se sprijind in toiag. Versurile amintesc de incercarea romanilor de a strdpunge clef leul Oltului. Ceea ce bravii inaintasi ai Imperiului nu au reusit, a reusit Carol alVI-lea: cu mult curajsimultd perseverenta sá strApungd trecdtoarea. El a inceput cu ajutorul lui Dumnezeu sd construiascd acest drum, prin sdlbdticia muntilor Carpati, aceastd muncd grea romanii nu au putut-o duce la capdt,dar ea a fost terminatd in doi ani, cu o muncd herculeandi cu mari cheltuieli din partea fiscului"". Harta este desenatd la scara 1:195.000 si cuprinde regiunea dintre bazinul rdurilor Cerna, Bella Reca si Timis, la nord de Caransebes pdnd in Transilvania, in zona dintre Hunedoara, Ordstie, Sibiu siFagdras, coboard la est spre Tara Româneascd de-a lungul Oltului, la sud reprezinta Dundreai regiunea din nordul Bulgariei pdnd la Nicopolei, in sarsit, urea spre vest prin Serbia pdnd pe valea Timocului.

17 C. Giurescu si N. Dobrescu, Documente§iregeste priviloare la Constantin Bráncoveanu, Bucuresti, 1907, p. 314-324. 18 Raportul publicat in Cillätori straini despre Tarile Romerne, vol. IX, Bucuresti, 1997, p. 46 si unn. 19Despre imprejurarile construirii acestui drum vezi F.J. Sulzer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, vol. I, Wien, 1781, p. 342-349 20Mircea Popescu-Spineni, op. cit., p. 265. www.dacoromanica.ro 198 Ileana CAzan 8

Detalii legeograficesuntsugestiv completate deinformatiimilitar- strategice, economice 4i demografice de tipul: fortificafii, oraye, intdrituri, teirguri, tdrguri turce.yti, sate, sate peircisite pe Valea Luncavatului §i a Cemi§orului pàmcint roman (ruine), episcopii, mcindstiri mari, mcindstiri mici sau schituri (Skit in limba latind in text), fierla Ocna, cuprula Baia de Arama, sarela Prigoria §i Sorile§ti, izvoare calde. Chiar emanatiile de gaze §i fumul ce iewa din pamfint au starnit interesul cartografului austriac. Toate aceste informatii amanuntit trasate pe hartA aratd principalele puncte de interes ale noii administratii austriece. Intre punctele de interes, izvoarele termale deveniserd deja o atractie nu numai pentru protipendada vieneza, cii pentru Ministerul de Razboi, care le gasea potrivite pentru ingrijirea osta§ilor meritorii, raniti in numeroasele campanii militare. Oltenia a fost impartita in 5 judetei fiecaruia i s-a rezervat o caseta pentru inscrierea stemei. Schwanz nu a desenat insa decat alegoria intregii provincii, in care Dundrea, reprezentata de un butoi din care curge apa, este sustinuta de un personaj alegoric al carui picior se sprijina pe un pe§te. Acesta este inconjurat de oi, porcii capre. Alaturi se vdd tarani purtand spicei copri cu fructe21. Aceasta era viziunea austriaca asupra bogatiilor §i ocupatiilor locuitorilor provinciei. Drumurile sunt un alt punct de interes strategic pe care insista Schwanz. Drumul de-a lungul Oltului pand la Ramnicu Vdlcea de astdzi poarta, in hart& numele de Via Trajani, continuat in chip firesc de denumirea triumfald, data noii cai de acces, Via Carolina, ce se oprea in pasul Caineni, la cetatea austriaca Strassburg. Aceasta cetate a fost construitd de catre autoritatile austriece la 3 ore de mers de Turnu-Row, punctul unde Via Carolina intalnea §oseaua ce venea de la Bucure§ti. In acel punct s-a pus inscriptia Strassburg nannte sie Steinville, ArxaVia haben die Romer zu ihr gesagt. Verjage die feindlichen Pfeile von der Staatlichen Chausse"". In 1722 §oseaua s-a lungit pfind la Ramnic, unde s-a pus inca o inscriptie Hake an Reisender! Wo die Natur Dir befiehl anzuhalten und der ewige Mut angehaltenhat.Hierunter den AuspizienKarlsVI,desKaisers,des hochenwiirdigen als die Dacia Ripensis durch einen kurzen Krieg, aber mit viel Mannesmut von Eugen, dem obersten Kommandaten und Stellvertreter des Kaisers unterworfen wurde, urn durch gegenseitige Verbindungswege vereint zu werden, als Land der Mitte mit dem Bergland, noch dem Felsen zersprengt und hinabgerollt wurden, und nachdem die Karpathen augeglichen und durch eine Briicke vereint wurden, hat sich ein Wagen-Weg von elf Stiinder Lange eroffixt"23. Dei lucrdrile

21 lbidem, p. 266. 22 "Steinville a numit-o Strassburg, iar romanii i-au spus Arxavia. PAzeste de sAgetile vrajmasesoseaua imperialA" ; ibidem. 23 "Avertismet CAlAtorilor! Acolo unde natura te imbie sä te opresti si curajul de veacuris-ai oprit. Aici sub auspiciile impAratului Carol al V1-lea, cel demn de maretie, Dacia Ripensis a fost cuceritA, dup. un scurt razboi, prin curajul lui Eugeniu, comandantul supremi loctiitorul Imparatului. Ca sA se construiasa o cale de acces de =bele pArti, prin care campia sA fie legata de tinutul muntilor, au fost spartei prAvalite stAncile, dupA care au fost strapunsi Carpatii si uniti printr-un pod si s-a deschisun drum de trAsuri de I I ore de mers". Ibidem. www.dacoromanica.ro 9 Cartografia austriacli in secolul al XVIII-lea 199 au fost comandatei incepute sub supravegherea lui Stephan von Steinville (acesta murea in 1720), ele au fost incheiat de inginerul-cartograf Fr. Schwanz, a carui abilitate in aruncarea in aer a rocilor i-a adus porecla de von Springfels (SfArdind piated), poreclA ce avea sä devind, dupä cum am amintit deja, numele sau dupà innobilare. Revenind la luerarile din teren in perioada in care a definitivat Via Carolina, Schwanz a reusit sa." facd toate mAsuratorile pentru harta ce Ii fusese comandatd de Steinville. Schwanz manifestä aceeasi obsesie pentru ruinele romane ca mai toti predecesorii sai, incepand cu secolul al XVI-lea. Chiar dacä realizarile cartografice ale acestora fuseserd mediocre in comparatie cu standardele moderne, aluzia permanenta laruinele romane revenea ca un leit-motiv,pentrualegitima expansiunea Habsburgilor la Dun Area de Jos si in Europa de sud-est prin movenirea romand, al cArei continuator de drept era Sfiintul Imperiu roman de natiune germand24. insasi cucerirea Olteniei era acoperita de ideea continuitAtii imperiale romane. Boierii, reuniti in Adrninistrafie25, au fost denumiti senatul dacic. De-a lungul Dundrii, al Oltului, al Jiului, la Orsova, la Vodita, la Calafat sau la Celei (si nu numai aici) sunt marcate urme de ruine romane26. in 1723, se pare cä lucrarea cartografica a lui Schwanz a fost deja copiatA de inginerul locotenent Johann Berndt, ea distingandu-se printr-o ornamentatie mai bogata. in defileul Oltului sunt desenate mai multe tipuri de locuitori din Tara Romdneascd, copiate poate dupA codicele Rosenfeld'''. De asemenea, Berndt marcheaza toate cele 5 steme ale judetelor din Oltenia. Copia lui Berndt, deci harta lui Schwanz, a fost micsoratäi gravata, fiind introdusä in corpul hArtii Ungariei alcAtuita de Ignatz Milner, in 1769. Titlul acestei 1154 este Mappa geographica novissima Regni Hungariae divisi in suos comitatus cum districtibus et Cumanorum Banatus Temesiensis ejusque Districtum nec non Regnorum Croatiae Sclavoniae Dalmatiae Magni Principatus Transilvaniae partis Bosniae Serviae Bulgariae et Walachiae... §i ea a fost dedicatä Mariei Theresa si fiului ei Iosif al II-lea. Cuprindea 12 planse de 92x71 cm, gravate in negru si imprimate pe hartie de calitate. Faptul cä aceasta hartA nu aduce nimic nou pentru spatiul românesc fata de anul 1722 poate sd denote cA austriecii nu au mai fost interesati de alte regiuni romdnesti,i, drept urmare, nu s-a mai desenat nici o hartA demnd de a fi reprodusä in lucrarea lui Cu toate acestea au existat incercari de cartografiere a intregii Tan Romdnesti. in1738, pornind de lahartaluiSchwanz, Stefan Lutsch von Luchsenstein a incercat sa alcAtuiascd o prima hartA austriaca. a Tarli Românesti. El

24 II. Cazan, Inceputurile politicii pantice a Casei de Austria in scrieri umanistei izvoare cartografice din sec. XV/, in "Revista istorica", t. V, 1994, nr. 11-12, p. 1187-1189. 25 Asa a fost numit de autoritatile imperiale organul de conducere al provinciei, vezi $. Papacostea, op. cit., p. 27. 26Originalul la Kriegsarchiv- Wien. B III a 199, adus la Cabinetul de harti al Academiei de catre Nicolae Docan, cu cota 1-1.231- DV 35i H.1002 DXXVII 5. 27 N. Docan, op. cit., p. 16,original uladus de la Viena de autor.

www.dacoromanica.ro 200 Deana Cdzan 10 se baza pe experienta acumulatd la desenarea hartii Transilvaniei28. Din nefericire, tentativa pentru spatiul extracapatic a fost un qec. Tabula Valachiae Austriacae quidem seu Cis-Alutane, per Fredericum Schwanzium geometricae commesuratae, Turcice vero seu transalutane ex vetusto quodam exemplar desumptu combinata per Stephanum Lutsch de Luchsenstein29 se compune din 9 ',lame color, de diferite mdrimi, desenate la scara 1:195.000. Aceastd lucrare este, dupA cum o aratAi titlul, o incercare de recompunere in cabinetul de lucru al geografului a unor hdrti mai vechi, din care sd rezulte o vedere de ansamblu asupra Tarii Române§ti. Folosind cloud izvoare inegale ca .valoare cartograficd, harta riguroasd a lui Schwanz §i o hartd medievald turceascd, era firesc sa apard numeroase inexactiati, datorate unor sisteme de referintd deosebite §i lipsei mdsurdtorilor de teren, ceea ce duce la o reprezentare cu desdvfir§ire inexactd. Interesul pentru alte zone reapare la autoritAtile austriece in jurul anilor 1751-1754. Cel insdrcinat cu ridicarea la nivel a hartilor a fost tot cdpitanul von Luchsenstein. De*i cartograful austriac a depus o straduinta reald, rezultatul nu a fost pe mdsura eforturilor. GreeliIe numeroase se datoreazd mai ales dificultAtilor obiectivei inerente pentru secolul al XVIII-lea intAmpinate la trasarea unei linii de granitd ce §erpuia, in cea mai mare parte, pe piscurile Carpatilor. Dintre numeroasele harti pe care Lutsch le-a desenat, cfiteva atrag atentia pentru cd au fost folosite pentru trasarea noii granite a Moldovei cu Imperiul habsburgic, dupd 1775. Numele acestor harti este Princtpatum Transilvaniae et Moldaviae confiniorum (...) geometrica delineatio per Stephanum Lutsch 1751 (cloud' foi de 119 x 48 cm la scara 1:96.000), Delineatio Alpium Transilvaniam a Moldavia... (5 coli la scara 1:80.000), Siebenbiirgische Grenz Carte gegen der Walachey... ( 6 coli 72,5 x 52 cm la scara 1:100.000 §i datatd 1753-1754)°. Ulterior de pe aceastd ultimd hartd s-a scos o copie, folosità de inginerul topograf Le Fevre pentru,sa trasa frontiera din 1775. In legenda hartii se mentioneazd cA a fost facutd in 1769. In 1775 s-a stabilit noua linie de frontierd, in timp ce vechea linie a fost marcata cu o linie galbend. Semnul conventional prin care se stabilea noua granita este format dintr-o succesiune de acvile bicefale (zgriptori). Semnul era intAlnit §i pe teren, unde se plasau la anumite distante table pe care era desenatd sterna irnperiald. Intre 1756-1763 Habsburgii au fost angrenati in reizboiul de 7 ani §i nu au avut posibilitatea sA antreneze Imperiul otoman in alte confruntäri. Dupä 1763, viitorul imparat Iosif al II-lea ia masuri menite sA relanseze cartografia austriacd. Una dintre acestea se leaga de constatarea deficientelor cartografiei austriece, evidentiata tocmai in timpul conflictului arnintit31. S-a dovedit cà slaba informare topografica a putut decide pierderea unei bAtAlii §i de aceea s-au luat mAsuri prin

28 Novaetaccuratageometrica Mappa DaciaeMediteraneaeseumoderniPrincipatus Transilvaniae..., Kriegsarchiv-Wien, B IX 2a 713. 29 Kriegsalthiv-Wien, Bill a 200. 39 Kriegsarchiv-Wien, B IX c 744-749 si B IX c 755. N. Docan, op. cit., p. 15-17. www.dacoromanica.ro 11 Cartografia azistriacer in secolul al XVIII-lea 201 care s-a urmarit sa se pund la dispozitia comandamentelor militare härti topografice precise, bazate pe ridicAri la nivel exacte, deci pe masurAtori de teren sigure. Se dorea inscrierea localitAtilor, dar si a retelei hidrografice, a reliefului, pfind la cele mai mici deniveldri de teren, care fuseserd neglijate de toti cartografii, dar care se arataserel foarte importante in confruntarile in camp liber, pentru plasarea bateriilor de artileriesipentru saparea tran.,seelor. Se trece la o noud conceptie privind dimensiunile irostul unei harti militare, care devine mult mai detaliata pentru a putea contine toate amanuntele dorite de comandarnentul militar (depresiuni, denivelari, distantele exacte dintre aceste denivelari, apele curgatoare si cele statatoare, padurile, tufisurile, drumurile sipotecile de picior). In 1764 maresalul Lacy, protejatul lui losif al II-lea, s-a facut ecoul acestor preocupari, alcatuind un amplu memoriu inaintat catre Hof-Kriegs-Rath. Demersul a avut ecoui s-a hotdrat cartografiereai ridicarea la nivel a tuturor provinciilor apartinand Casei de Austria. Pentru aceasta s-a infiintat un organism special, General-Quartier-Meister-Staab, precursor al Statului Major modern. Inspirituldisciplineiaustriece,s-austabilit masuri care sa asigure uniformizarea informatiilorcartografice itopografice, semne conventionale comunei culori standard. De asemenea, s-a hoar& ca ridicarile sa se facd la o scard destul de mare ca sa fie surprinse detaliile semnificative si sa se asigure citirea ward a acestora. Proportia adoptatd a fost de I zoll vienez32 : 1000 de pasi, ceea ce corespunde la o scard de 1:28.800. Adesea s-a folosit si o scar% injumatatitd, 1:57 000, pentru regiuni mai mari care urmau sd fie prezentate intr-un numar de planse mai redus. AceastA scard a fost folosità in Imperiul habsburgic pentru ridicari cadastrale pan& in 1918. Proportia dadea posibilitatea unei mari acurateti in redarea detaliilor si in secolul al XX-lea pentru harti topografice regionale s-a folosit la noi in Ord scara de 1:20.000 si intre 1:50.000 1:200.000 pentru hartile generale ale Romaniei. De mentionat cd hArtile se compun dintr-un numAr mare de planse, care surprind cele mai mici amanunte de detaliu. Pentru a putea fi asamblate, ele sunt insemnate cu cifre si literei sunt insotite de un schelet, adicd de reprezentarea intregii harti la o scard mai mica, care sa cuprinda intreaga regiune intr-o singurA plansa. Pentru corectitudine ievitarea pierderilor de informatiis-ahotarat executarea simultand a doud exemplare pentru aceeasi hartd, dup. care se faceau copii de dimensiuni mai mici. Publicarea lor era insd interzisd,fi indconsiderate documente secrete ale armatei. De aceea nu s-au pastrat cleat originalele si, in unele cazuri,i acestea s-au pierdut. Fiecare plansa a unei harti avea o descriere amanuntitA, topografica sau topografica economicA (in functie de caz) a regiunii desenate. Informatiile erau stranse chiar la fata locului, conform unor formulare standard, iar aceste inforrnatii aduse la Viena erau pastrate in volume in-folio, care insoteau harta.

32 I zoll vienez = 0,0263 m. www.dacoromanica.ro 202 Ileana azan 12

Aceastd intreprindere a necesitat o muncd enorrnd, dar ea a fost dusä la capdt intre anii 1764-1787. Din aceastd perioadd dateazd cartografierea, in mii de planse, a intregii Austrii, a Ungariei, a Transilvaniei, a Tarilor de Jos austriece, o parte a Italiei si a Germaniei de sud, a posesiunilor patrimoniale austriece. FAcute in timpul lui Iosif alII-lea, hArtile poartd numele de ridicàri iosefine sau /Orli iosefine33. Intre aceste hdrti ckeva intereseazd spatiul romfinese pentru cd prezintd hotarele noastre cu statul austriac. Dar härtile austriece rezultate dui:4 ridiciirile iosefine depà§esc perioada luatà de noi in discutiei sunt atdt de numeroase inck fac singure obiectul unei prezentäri mai ample. Este vorba despre lucrdrile topografice ridicate in preajmai dupd incorporarea Bucovinei, pentru a se delimita granita si a se cunoaste mai bine provincia recent alipitd imperiului si de hdrtile militare lucrate in timpul raz.boiului dintre 1788-1791. In concluzie, am dorit sà demonstrdm o mai veche preocupare a noastrd, aceea de a prezenta cum izvoarele cartografice sunt la fel de graitoare ca oricare alt tip de izvoare privind contextul istoricsipoliticalunei epocisi cum ele completeazd informatia. Härtile actuale nu mai pot sd ne ajute sa refacem pe de-a intregul teatrul de operatiuni ale unui rdzboi desfasurat cu ckeva secole mai devreme. Nu este vorba doar de schimbdrile de toponime sau de necunoasterea exacta a configuratiei terenului de acum 300 de ani, ci de schimbdri fizice propriu-zise, schimbdri pe care le suferd scoarta terestrd in permanentd. Mai ales apele curgkoare Ii schimbd, uneori, anual, albia, prin erodarea malurilor. Prutul periodic "traverseazd" granita cu Republica Moldova, la marile coturi, and intrd in teritoriu românesc, and in cel al Republicii Moldova. 0 hartd din 1788 ardta cä locul pe care se aflase tabdra lui Petru cel Mare in 1711 (la Stänilesti) era in acel moment o baltd. Dundrea si-a modificat si ea mereu cursul, ostroave si 13510, ba chiar brate de värsare, apar§i d ispar. Actiunea omului nu este nici ea de neglijat, suprafete impadurite sau acoperite cu pdsuni sau läsate in voia naturii sunt trecute in circuitul agricol sau populate cu aseldri. Localitdtile, la rândul lor, Ii modified numele. Pentru toate aceste motive o hartd contemporand cu evenimentul pe care dorim sa II studiem este mai mult deck necesard. In plus, lard existenta unor harti contemporane austriece ar fi greu sã localizdm evenimentele, pentru cd in documentele austriece numele romdnesti sunt atk de corupte inck, in unele cazuri, nici nu se mai pot recunoaste. Astfel tabära de Fang Focsani este plasatd la Gerliczeny, ceea ce nu are nici o legaturd cu numele adevdrat Cárligele. Satele din judetul Botosani Mileanca, Necseni si Fldmânzi apar ortografiate de-a dreptul fantezist Milenka, Negyshany sau Flamussen.

33 Primele mentiuni ale acestor harti si a imensului material documentarce le insoteste publicate de losif Paldus in revista "Die Vedette", 1904, nr. 1356, 1357. www.dacoromanica.ro 13 Cartografia austriacii in secolul al XVIII-lea 203

AUSTRIAN CARTOGRAPHY IN THE EIGHTEENTH CENTURY (1700-1775). CHARACTERISTICS AND REPRESENTATIVE FIGURES

Abstract

The present paper resumes some older preoccupations linked to the importance of cartography as a historical source. A map is not only an image of geographical knowledge at a certain point in time but it also reflects the economic or strategic interests of the commissioner of a cartographic work. The nearer we draw to the modern times the more evident becomes the political and military interest in a region or another, mirrored in the drawing of maps. The author demonstrates that the advance of the House of Austria towards Central and Southeast Europe was backed up by an ever more sustained effort to map a number of regions which until then had mostly remained obscure. The political, strategic and economic interests eventually gave direction to the eastern policy of the Habsburgs in the eighteenth century. For the first time, the clash with the Ottoman Empire for hegemony in Central and Southeast Europe tilted the scales in favour of the Imperials, with the peace of Karlowitz bringing Hungary and Transylvania under the firm control of the Habsburgs. This marked a revival of the strategic interest in the entire Romanian space, the river Danube and the Black Sea. However, the House of Austria did not profit alone from the slow decline of the Ottoman Empire in the eighteenth century, but saw herself concurred by a new eastern powerRussia. Throughout the eighteenth century, in order to profit as fully as possible from a prospective disintegration of the Ottoman State, both the Russians and the Austrians entered a series of wars with the Ottoman Empire, from which they managed to round up their possessions to the detriment the Turks, who incurred heavy territorial losses. On this background, a soaring development of cartography focusing on the Danube and the Romanian space was noted. The interest in this area only increased with the advance the "Imperial Eagles" (zgriptorii, in the old Romanian texts) into territories unknown until the eighteenth century. The formula employed is not a metaphor. In fact, it relates to the concrete demarcation of the new borders with plates bearing the image of the bicephal Imperial eagle. The symbol appears on the peaks of the Carpathians and on the Danube, and it is represented as such on the maps of the time. As the accuracy and the number of maps were in direct proportion with the political, military and strategic interest in the area, two distinct stages can be singled out in the Austrian cartography of the Romanian space and the lower course of the Danube. A fist stage ranged from the beginning of the eighteenth century to 1738 and includes the first attempts to make a topographical delimitation, on scientific

www.dacoromanica.ro 204 Ileana Cazan 14

bases, of the borders, as well as relatively accurate survey, especially of Oltenia and the neighbouring territories. The second stage began with the Russian-Turkish war of 1768-1774 and lasted until the end of the century, being continued into the nineteenth century. It was a time when Austrian cartography or the so-called Josephine surveys gained precision, accuracy and exactness, and the number of maps became very high. These were strictly secret military maps for the use of the army, kept in the Archives of the War Ministry until the end of the nineteenth century, and only accessible to the Austrian authorities. The lapse of time between the two above-mentioned stages can be explained by a shift of the political and military interest of the Empire towards the West, with the House of Austria getting involved in the Seven Years War (1756- 1763). Upon the conclusion of this war, the Habsburgs became ever more preoccupied with the rise of Russia, threatening to take control of the extra- Carpathian area, the Danube Mouths, and even the Black Sea. This explains the involvement of the Austrians, who did every effort to round up their territories in 1775 by the occupation of Bukovina. The political and diplomatic manoeuvres of von Kaunitz and of Baron Thugut bore fruit and provided the Habsburgs with a security zone at the border, coveted since the beginning of the eighteenth century. This should have encompassed Oltenia at the border with Wallachia, and in Moldavia, the region from Cerernu§ to the Milcov. The plan could only be achieved partially, and in two distinct stages, the incorporation of the last region, Bukovina, being of long duration. Which also explains the richness of the material for the end of the eighteenth century. The present paper dwells on the general features of Austrian cartography in the eighteenth century and on the first representative figures until 1775, the last quarter of the eighteenth century being a distinct period both in points of policy and cartography. The first surveys based on the scientific rules established by Dutch cartography in the seventeenth century were made as early as the last decade of the seventeenth century by Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730). Marsigli joined the Austrian army in 1683, was one of the members of the Austrian delegation to the peace of Karlowitz and, after the signing of the peace, became the head of the commission appointed to mark the new borders of the two empires according to the treaty of 26 January 1699. In 1703 he concluded his mission and drew up a monumental atlas of the Danube course which, very unfortunately, only came out in 1726. His impressive work included 6 volumes of text, which came out of press at an earlier date, the main edition being published in Vienna in 1698. Having fallen into disgrace, Marsigli would only be able to publish his monumental work in 1726 (Pannonico- Mysicus observationibus geographicis, asronomicis, hydrographicis, historicis, physicis perlustratus et in sex Tomos digestus ab Aloysio Ferd. Coin Marsili, Socio Regiarum Societatutn Prisiensis, Londiniensis, Monslepiensis, Hagae Comitatumet

www.dacoromanica.ro 15 Cartografia austriacii in secolul al XVIII-lea 205

Amstelodami). The work is an in-folio and contains an important number of drawings: a. A general map of the Danube, at scale 1:850,000 b. A map of the Kahlenberg-Jantra section c.Eighteen beautifully engraved drawings with the map of the same section, at scale 1:100,000 (draw. 1-14 the Krhlenberg- Orsova section, 14-18 the Or§ova-Jantra section. After the war of 1716-1718, the Austrians managed to incorporate Oltenia and, on this occasion, a map of the newly incorporated province was ordered by Kaiserlicher Hof-Kriegs Rat to Count Steinville, commander of the Imperial troops in Trasylvania.The work was commissioned to Friedrich Schwanz, a brilliant military person and an excellent geographer. His merits earned him in 1725 a promotion to the rank of Lieutenant Colonel and the title von Springfels, an example of a nickname turned into a title of nobility. The survey work began before November 1720, when Steinville died. The map was completed before 1722 and was forwarded by Schwanz to the Ministry of War in April 1723. The foreword to the accompanying report drawn up in Sibiu was entitled Kurze Erkleirung und Bericht fiber die Diesseith des Alt-flusses gelegene fiinff Districte der Keyserlichen Valachey, sive Valachiae cis Alutanae... The map includes .three 63x58.5 crn sheets, glued to fabric (resulting dimensions, 126x117 cm). The down left title reads : Tabula Valachiae Cisalutane per Frieder : Schwanzium Regiminis Heisteriani Capitaneus Ao. 1772 In 1738, starting out from Schwanz' map and drawing on the experience he had gained in drawing the map of Tansylvania, Stefan Lutsch von Luchsenstein tried to make a first Austrian map of the entire Wallachia. Unfortunately, his extra- Carpathian attempt ended in failure. Tabula Valachiae Austriacae quidem seu Cis- Alutane, per Fredericum Schwanzium geometricae commesuratae, Turcice vero seu transalutane ex vetusto quodam exemplar desumptu combinata per Stephanum Lutsch de Luchsenstein including 9 drawings in color of various dimensions, at the scale 1:195,000, contains numerous flaws. After 1763, the Court in Vienna became aware of the extreme importance of correct maps, made after standardised topographic measurements. In the spirit of the Austrian discipline, measures were applied to ensure the standardisation of cartographic and topographic information, of common conventional signs, and standard colours. It was additionally decided that surveys should be made at such a scale as to include significant details and enable an easy reading of maps. The rate adopted was 1Viennese inch (0.0263 m): 100 steps, which corresponded to a 1:28,800 scale. Larger regions, to be presented in a smaller number of drawings, were often drawn up at half scale, that is 1:57,000. This scale would be used for topographic surveys in the Habsburg Empire until 1918. To this stage, also called the stage of the Josephine surveys, date the maps drawn up after 1775, following the annexation of Bukovina, a province formerly belonging to Moldavia, and in the period of the war of 1775-1791. One should note that all these maps were for military use and had a top-secret regime. As a result, they little contributed to the

www.dacoromanica.ro 206 Deana Cdzan 16 geographical knowledge of the Romanian space. On the other hand, these maps are of an exceptional documentary interest to the present day researcher, given the detailed descriptions of the surveyed regions and the host of demographic and economic data they provide. As a result, they are an extremely useful tool in reconstructing military operations and showing the evolution of the Austrian topographic surveys of the extra-Carpathian Romanian territory.

www.dacoromanica.ro CERCETARI ISTORIOGRAFICE ISTORICI REPREZENTATIVI

DAVID PRODAN CENTENAR

CORNELIA BODEA

Festiviratile centenarului, David Prodan, care au avut loc la Cluj in 12 si 13 martie, au fost cloud zile de poveste; precum rdsplatei dupei fapta. DouA zile pline inchinate aceluia care s-a identificat cu istoria neamului sdu, cu istoria tardnimii si a pdmantului romanesc al Tramilvaniei. A fost evocat omuli profesorul, arhivistulsi bibliotecarul, editoruli istoricul. intr-un cuvant, a fost comemorat fenomenul D. Prodan". I-a fost elogiata cu deosebire exceptionala sa autoritate stiintificA, cu care a recuperat din uitarea de veacuri lumeai viata satelor transilvane, a realizat capodopera inchinatA rdscoalei lui Horea si a urmdrit procesul afirmArii constiintei de sine a poporului roman. I s-a dezvelit bustul sub bolta Arhivelor Statului. I s-a oficiat parastasul, in Casa memorialdparastas slujit de cdtre preotii ortodocsisi uniti impreund. S-a mers la mormantul sdu ii s-a depus o platformd intreagd de coroane, cele mai multe cu panglici tricolore. S-au pastrat acolo minute intregi de Deere... Pe David Prodan, lumea stiintifica a Clujului istorici, discipoli, cadre oficialei admiratoriI-au sarbdtorit si in 1991, la 89 de ani, cu fastul aniversdrilor rotunde. Dar marele istoric nu s-a ardtat atunci. Intarziata pretuire nu I-a miscat. Dimpotrivd, i-a adancit o rand veche. Profesorul iacademicianul a rAmas neinduplecat in schimnicia sa cdrturard, in care se obisnuise sd traiascd de trei decenii; mai precis dupd indepartarea sa arbitrard de la catedrd, in 1962, si apoi, treptat-treptat, ocolit in Academie de care ravnitori la preeminentA. Recunoasterea academicd o primise, de fapt, pe merite stiintifice:la 46 de ani era membru corespondent §i la 53 membru titular. Cdtd vreme a avut cu eine sd-si impArtAseascd izolarea, profesorul", istoricul"i cdrturarul" a indurat-o cu stoicism, arborand doar o detasare suverand fata de toate deseraciunile din juru-i. Singuratatea 1-a coplesit numai and tovardsa vietii sale a plecat pe drumul fArd intoarcere. Un an si patru luni solitarul Prodan a devenit si mai retras, Idsand sa pdtrundd in casa sa numai lumea gandurilor proprii, lumea manuscriselor si a studiilor sale transilvane. De aceea a refuzat cu obstinatie sila aniversarea nonagenard din 1992 sa. se desprindd de elei sa se lase sarbatorit. A fost totusi atunci o vizitd oficiald pe care a primit-o. A si fost in fapt o sazicem, in care presedintele tArii a venit sä aducd omagiul tArii insAsi,marelui istoric al Romaniei, iesit din tardnimea darzd a Apusenilor... Din partea Academiei i-a sosit, pare-se, o telegramd de felicitare! Iertatd-mi fieiesirea din tAcerea celor zece anitrecuti de la1992, destdinuind astdzi replica Academicianului octogenar, dupd citirea medalionului

"Revista istorica", torn XIII, nr. 34, p.www.dacoromanica.ro 207 219, 2002 208 Cornelia Bodea 2

aniversar pe care i-1 inchinasem atunci in Academica". M-ai fi impacat cu Academia, dacd l-ai fi citit in Auld..." ingaduiti-mi astfel sä-i talmacesc gandul ca fiind un legat testamentar, pe care sa-I implinese in fata dumneavoasträ, sub cupola Academiei. SA ma simt eu insAmi rdsplatitä academic de acest prilej centenar, pentru a-I evoca si a arata cã lui David Prodan i-a fost hardzit supremul privilegiu de a ddrui poporului roman o operii-triptic; o opera care in rezuhate a atins monumentaluL CA el, urmasul iobagiilor de odinioark 1) a descris iobagiai problema iobeigiei, ca nimeni altul cu torta aprinsd din aceleasi imbolduri ancestrale, 2) a cautat urmele lui Horea si ale rAsculatilor sdi, din sat in sat, din domeniu in domeniu, din comitat in comitat, document cu document, 3) a descifrat si a interpretat cu aceeasi meticuloasa perseverentai profundä intelegere ideile din Supplex Libellus Valachorumfarul menit sa strajuiasca de la capatul unui secol urcusul istoric romanesc pe treptele emancipArii nationale din secolul urmator... Uimeste de la inceput bogatia informatiei acumulatA in volume intregi expuse astAzi drept märturie, cele mai multe aparute la Editura Stiintificd§i Enciclopedicavolume ordonate sistematic printr-o muncd solitard si anevoioasa. Muncd in care David Prodan a investit mai multe zeci de ani din viata sa si a scrutat mii de metri liniari de material documentar depistati scos la lumina din marile fonduri de arhive. Interesul predilect pentru istoria vazutd de jos, pentru taranimea transilvand, a prevalat infata tuturor greutatilor sia eforturilor impuse de complexitatea tematicii,caside cantitateamaterialuluiineditinproportii covarsitoare. El, fiul de tdran din Cioara (azi Säliste, judetul Alba)satul cu adanci rezonante istorice de pe vremea razvratitului calugär Sofroniea studiat si a descris raporturile dintre täranii nobili asa cum s-au reflectat ele in scriptele vremii: in urbarii sau conscriptii urbariale, in inventare de bunuri acumulate la curtii cetAti feudale, in socoteli de veniturii cheltuieli, in registre de dijme si in alte multe acte aferente. Pe baza lor, a urmärit viata materialà cotidiand a tarAnimii: felurile de sarcini feudale (taxe,prestatii,daruri, dijme) cerute iobagilor; monopolurile senioriale (mori, crasmärit, vami, macelarit, pescuit, vanat)i ate alte surse de venit nobiliar; obligatiile publice ale iobagului (militare, fiscale, slujbe la cetati, la poduri, cAräusii, gazduiri de persoane oficiale). intr-un cuvant, toate legiuirile apasätoare care au institutionalizat serbia de dupd räscoala din 1514. in aceastä cercetare a raporturilor feudalescria autorul in 1967 ne-am propus sä urmärim nu lupta iobagimii impotriva stapanilor ei feudali, formele sau izbucnirile ei violente (acestea sunt de acum destul de bine cunoscute si des tratate de istoriografia curentd), ci cursul general al vietii cotidiene materiale, munca de toate zilele, care vehiculeazA dezvoltarea istoricA, raporturile muncii care genereaza lupta. Scopul primordial al investigatiei a fost astfelcontinua citatulsa stabilim corect si in cifre cat mai bine faptele, cdci numai pe fapte bine stabilite se pot intemeia interpretdri, judeati istorice valabile. Faptele, si cat mai multe, ansamblul de faptetrebuiesAfie temeiul solidaloricdreigeneralizAri" (Iobeigiain Transilvania in sec. XVI).

www.dacoromanica.ro 3 David Prodancentenar 209

Wä cu alte cuvinte mobilul, conceptia, convingerile care i-au strajuit alcdtuirea si prezentarea reald, autenticA, a unui larg capitol de istorie sociald si economicd româneascd. La durarea unei astfel de opere au fost puse in joc atribute si calitAti ce nu se pot gäsi inmAnuncheate dee& la mari distante de timp si la indltimi de piscuri... in istoriografia romfineased ele au fost intrunite in autoritatea stiintificA a lui David Prodan. S-a apreciat pe drept cuvAnt ca. ceea ce a realizat el in anii '60, cu mijloace benedictine, pare sd-si fi aflat loc in preocupdrile Apusului abia in anii '80, cu unelte si mijloace mai moderne. RecuperatA din uitarea de veacuri, tema intdia, micro-istoria satelor iobage transilvane vorbeste prin scrisul lui D. Prodananalitic si generalizator totodatA la care se face apel cu egal folos atat in probleme speciale de istorie localA, de drept international, cat si in lucrari largi de sintezA. Din bogatia cuprinsului semnaldm doar cAteva repere pentru exemplificare: Urbariul domeniului ceteitii $iria spune profesorul e deosebit de important. Inainte de toate prin vechimea lui; se numard printre primele documente de acest fel privind teritoriul tArii noastre. E important prin intinderea lui: inscrie pe 86 de pagini 121 de localitAti, targuri si sate; e important apoi prin cuprinsul lui: el inscrie nominal pe toti supusii domeniului si le inregistreazd si indatoririle feudale. $i, in sfarsit, e important pentru cA satele inscrise, cu cAteva exceptii doar, sunt in mash' romAnestisatele din fostul comitat al Zarandului" (Iobeigia in Transilvania). Pentru Domeniul ceteilii Ciceu, fost si domeniul lui $tefan cel Mare, al lui Bogdan, Petru Rams, Alexandru Lapusneanu sial altor domni ai Moldovei, D. Prodan a inventariat pe larg veniturile de la cele 63 de sate apartindtoare (printre care 48-50 romiinesti, 13-15 unguresti sau cu amestec). Comentariile prodaniene subliniazA cd stApdnirea domnilor Moldovei si-alAsat urmele, se pastreazA episcopia de Vad si mAnAstirea. $i astfel... in satele romfinesti sunt Ina vii institutiile vechi românesti". Exemplele pot fi sporite lard numAr din domeniile Chioarului, Cetatea de Balta, Cehu-Silvaniei, Bihor, Baia Mare, Abrud, TAsnad, ZalAu, Seini, Tara Oasului, Satu Mare, Cluj-MdnAstur, $imleu, salinele din Maramures, Beiusul si cite altele. Cele mai multe pagini de studiu si izvoarepeste 2 000 de pagini! sunt rezervate Tarii Rigaraplui (sau Tara Oltului); aceastd tail, at& de romdneascd, asezatd drept in inima tarii, sub sira spindrii sale, cu rolul ski de temelie in constituirea Tarii Românesti si a tarii noastre insAsi". Aici, fiinta si institutiile românesti s-au perpetuat impreunA cu caracterul tArii atAt de românesc pAnd la capdt" (Din istoria Transilvaniei, 1991). Volume le sale de studiisi documente cuprind largi mArturii si pentru cronica internd a Domeniului ceteitii Hunedoara §i pentru fierdritul hunedorean cultivat de secole de romanii padureni. Domeniul de bazA allui lancu de Hunedoara a fost unul din cele mai mari domenii ale Transilvaniei medievale". Dupd moartea primului Corvin, domeniul a trecut prin mai multe stApdniri pdnA sA ajungd proprietate a Fiscului (austriac). Suprafata lui a variat in decursul anilor. Pe

www.dacoromanica.ro 210 Cornelia Bodea 4

la 1480-1510 avea peste 150 de targuri si sate din Hunedoara si Caras-Severin; prin 1681/82 doar cloud targuriHunedoarai Hategsi 31 de sate. Prin cercetdrile lui D. Prodan se cunosc fazele productiei fierului in secolul al XVII-Iea: extragerea, topirea, separarea fierului, prelucrarea, valorificarea lui (Anuarul Institutului de Istorie" din Cluj, 1958/59; Din istoria Transilvaniei, 1991). Pentru frdmantatul secol al XVIII-lea, D. Prodan deschide caldtorului potential cloud' cdi de acces spre lumea chinuitd a iobágiei; cloud cal alese la distanta de timp si de loc. Una infatiseazd munca iobageascd in comitatul Tfirnaver, la 1726; alta iobagia in domeniul Bali de Aries", asa cum arAta ea in 1770. Lang acestea, si o privire de ansamblu, cu creionAri generale despre judele sau primarul satului: cel mai insemnat demnitar al satului in trecutul iobagesc", dar ajuns sa fie cel mai putin ravnit pentru poziOa sa! De ce? Reflectia amard a lui D. Prodan e cä in servitute demnitdtile iele se prefac in servituti; se pervertesc iele, in consecintA, nu numai in mijloace de asuprire, ci si in apdsätoarei nedorite sarcini" (Jude le satului iobagesc in Transilvania in sec. XVII fi XVIII). Documentar, märturia despre gradul de umilire la care ajunseserd sa fie supusi juzii satelor provine dintr-o comund clujanA. Mai dedemult, birdu (primar, jude) in sat, -lard mare fried nu se aseza nimeni", spune textul (FricA, de dregdtorii cornitatului care pe jude pentru putind greseald 11 bateau, cu toiege, cu nuiele etc."). Dar sa citdm in continuare: A-1 bate pe om de varsfa asa cu nuiele, peste trupul gol, a se dezbrdca omul mare, bdtran, cu muiere si cu prunci, inaintea norodului, era cea mai mare rusine; si a-I bate cu sbicele peste trupul gol. Totusi, birdul, care era capul satuluii purta nume de mai mare in sat, aceastã rusinei batjocurd auta, de fried, sä o sufere; deci din pricinai frica aceasta, fall mare fried, fard mare sild nimeni birdu nu se puné. Pentru aceasta face stalp in mijlocul satului, pe care dupd indltimea omului, mai mare au mai rnic om, II sfredeleste stalpul acelai baga pArul capului, chica celui ce nu vrea sd fie birdu, si bate cui in hudd§i-istrange acolo pArul in hudd cu cuii astfel il tine o zi si cloud, si mai mult,.pand ce fAgdduia cd va primibirairea..."(Ibidem, p. 312). Ultimelor decenii ale secolului al XVIII-1ea, cu deosebire vremile cumplite de la 1784/85, le-a inchinat eforturi aparte, indelung sustinute. Reiscoala lui Horea a fost, de altfel, prima Wald' fundamentalA in preocuparile istoricului transilvan. Cu Reisunetul lui Horea in comitatele Cluj0Turda s-a impus ca doctor in Litere si Filosofie, in 1938; cu anul rdscoalei si-a inceput marile investigatii in evul mediu romanesc. Capodopera realizatA dupd patru decenii de la prima lucrare este o rejudecare la scard mult mdritd a irnensei documentatii, ilustrand prima zguduire puternia a oranduirii feudale din cuprinsultarii"si prima afirmare violentA a constiintei de sine a poporului roman din Transilvania". Versiunea publicata in 1978 repetatd pentru bicentenarul din 1984 si in 1998 filmeazA pe un lung metrajistoric, de 1400 de pagini, cu maxim respect al adevdrului, ridicarea iobagilor in toate fazele ei: geneza, premisele istoricei frdmantArile din Muntii Apuseni; preludiul; desfAsurarea rdscoalei; reactia nobilimiisia oficialitatii;

www.dacoromanica.ro 5 David Prodancentenar 211

prinderea capilor; marea anchetd; consemnareasiexecutialor;bilantulsi consecintele; rAsunetul in timpi spatiu. Din Prefata incareistoriculvorbeste deopotrivA ca metodolog, teoretician, ganditor si dascAlretinem Ca marea problemä a restituirii si recuperdrii istorice in Rliscoala lui Horea a constituit-o nu lipsa de documentatie, ci dimpotriva abundenta ei coplesitoare. Dificild e stapanirea unei asemenea mase de material, ierarhizarea lui valorick audierea si confruntarea a cat mai multor marturii daed nu a tuturor, deducerea adevärului din multiplicitateai neconcordanta lor. Nu e deloc comodA mfinuirea balantei", apreciaza autorul. Ca lui, marelui David al Romaniei, i-a fost ward sau grea invingerea colosului documentar, opinia cititorului sau a cercetatorului poate fi una sau alta, dupd situatii. PArerea generala insA, care famane invariabil aceeasi, este cA in rezultate D. Prodan a atins monumentalul. Tot dintr-un rar intalnit spirit obiectiv, D. Prodan socoteste lectura lucrArii sale a fi incomoda", neconfortabild". Dar o justified pe deplin prin acomodarea ei cu desfasurarea insasi a räscoalei. Aceasta, ca orice izbucnire de masä e tumultoasa., stufoasa; o aglomerare, o incAlecare in timpi spatiu de fapte mari sau mici, individuale sau colective. Rupte odatd zagazurile, elementele se precipia ca revArsdrile de ape tulbure, pe albii largi, nedefinite. Se precipitd elementar, intr-un iures difuz, nestäpanit, greu de domesticit ca sa devind «agreabib) la citit". Scrisul sau, o spune singur, nu a cautat efectul beletristic, ci sa facd simtite si prin expunere, masele in miscare". Momentul atat de gray si in desfasurarea si in finalitatea luiin viziunea prodanianacere participare la suferinte, nu lecturd de agrement, nu o lecturd care sa placd". N-am inteles IIcitez din nou sä indulcesc sau sá ocolesc nimic din ceea ce s-a petrecut, nici lumini, nici umbre, nici violente, nici atrocitAti. Am socotit sä prezint, cat mai veridic, imaginea intreagd in toatd nuditatea ei. $i aceastA nuditate poate soca adesea simtamantul comun". $i totusi nu e nici o exagerare in a spune Ca parcurgandu-i opera, pe portiuni, pe capitole saui la intamplare, cititorul, ca si cercetAtorul, se desprinde greu de atractia continutului, ca si de vraja emotionala a modului de prezentare. Inainte de a-si indrepta pasii spre drumurile de tail si de munte ale rdscoalei, D. Prodan i-a indicat locul ce-i revine in cronologia majord a istoriei generale; i-a marcat prezenta pe harta evenimentelor de rdsunet din Centruli Estul Europei; i-a cautat rädacinile adancite in zgura neagrA a serbiei, in agravatele raporturi dintre stapanii iobagi; a urmärit mugurii notiunii de neam romanesc, de natiune romand" in deplina lor crestere (Reiscoala... Premise istorice). Urmasul iobagilor de odinioard a reconstituit mersul rdscoalei lor, pornind cu ei alAturea din pArtile Zarandului, pe Mures in jos in comitatul Aradului; pe Valea Streiului in Tara Hategului; pe Mures din nou, la Deva; in Munti pe Crisul Negru, la Baia de Cris, la Brad; in comitatul Albei, la Abrud, la Bucium, la Mogos; de-a lungul Ariesului, in crestetul Muntilor la Albac, la Cfimpeni, Lupsa, Baia de Aries si mai departe prin SAlciva la Turda si in ate alte locuri Inca. Caracterul intru totul tarAnesc al rAscoalei e personificat de Horea Insui. Intru totul taran, el

www.dacoromanica.ro 212 Cornelia Bodea 6

n-a depA§it cu nimic marginile tardnescului, nici ca stare, nici ca imbrdcdminte, nici ca pregdtire, nici ca mentalitate". $i totu§i Inca in viatA find, a sältat pe treptele legendei, e «craiul», «impdratul» chemat sa-i mantuiascA de robie. Horea realul e potemat de Horea imaginarul, depd§it, construit, mdrit pand Ia... consecintele ultime ale imaginatiei populare in plina explozie" (Din istoria Transilvaniei, p. 352, 353). Pe aria intinsd a rAscoalei §i in momentele ei cumplite, D. Prodan a cantArit amarul §i obida, i-a mdsurat deziantuirile, mania §i patima, tot dramatismul individual §i colectiv. A vAzuti s-a convins Ca räscoala lor s-a facut cu violent-a §i cruzime, nu cu conveniente. Dar a vdzut §i 1-au iniFat atatea alte gesturi pornite dintr-un strdfund uman, din generoasa omenie a acelora§i iobagi. A vdzut §i a rdmas uluit in fata martiriului de la Alba Julia, a§a cum a rAmas atunci multimea iobagilor adu§i acolo cu sila. A tresdrit, a§a cum vor fi tresdrit §i cei ce vor fi auzit din gura lui Horea singurele cuvinte, rostite mesianic: Mor pentru neamul meu" (Ich sterbe fiir die Nation, au consemnat martorii germani momentul acela suprem). A tresdrit §i atunci and el insu§i a citit in izvoarele §i stampele vremii inscriptiaHorea Rex Daciaece a fost atribuita capului rdscoalei, in deradere, dar care mai apoi a devenit simbol. Cea de-a treia mare temd din tripticul istoriei sale transilvane e Supplex Libel lus Valachorum. Ea s-a inchegat prin muncd paralela. Prima editie a aparut in 1948, la zece ani distantd de la prima carte despre Rdscoala lui Horea (apdrutA in 1938) §i in acela§i an cu prima carte despre Iobagie. $i tot ap le-a desAvar§it monumental: Iobeigia in 1967 §i 1970, Supplex-ul in 1967 §i 1984, Reiscoala lui Horea in 1978 si 1984. Analizai justificarea istoricd a monumentului de la 1791 le-a contopit cu naterea §i evolutia notiunii de natiune romArca" §i a§a impreunA le-a adus in albia Iarga a luptei de indoitd emancipare a poporului roman. Urmandu-i cursul de la izvoare spre varsare, din afluent in afluent, din vad in vad; a trecut in drum pe la vadul lui Mihai Viteazul din 1600; s-a oprit indelung cu vibrant respect in fata episcopului Inochentie, deschizdtorul luptei politice romane§ti; a urmdrit miFarea calugdrului Sofronie, cel din satul naterii §i copildriei sale; a p4it mai departe mdsurand cu ochiimintiispectrullargalreformismuluiiosefinist cu toate consecintele sale §i pentru romani; a depAnat din nou firul rdscoalei lui Horea, sensul ei social, sensul national; atitudinea intelectualitatii romane fata de masa poporului propriu, fatd de lupta lui. A zdbovit in lungi meditatii despre ideile noi social-politiceale timpului:luminism,I ibertate,egalitate,drepturile omului, suveranitatea poporului, in Franta cu deosebire; difuzarea lor in Ungaria, in Polonia, Rusia, la sarbi, la croati, la cehi, slovaci; receptarea lor la noi, in Tara Roinaneascd, in Moldova, in Transilvania. Intrebdrile II främântä: e Supplex-ul indreptat numai cu fata spre trecut? e Supplex-ul un act revolutionar?, ca sä ajungd la concluzia cd: Supplex Libellus nu e nici o aparitie subita, nici un produs al unor influente venite din gait. Dupa cum nu e nici un produs al Unirii [religioase], nici al luminismului

www.dacoromanica.ro 7 David Prodancentenar 213 sinici al Scolii Ardelene. E rezultatul firesc, logic, al unui indelung proces de dezvoltare a poporului roman din Transilvania, a poporului roman insui. El constituie doar un moment capital, definitoriu, intr-o lunga i surprinzator de consecventA lupta nationala. E rezultatul lungului proces de formare a «natiunii romane», in luptA cu cele trei natiuni politicei patru religii recepte care constituiau sistemul politic al Transilvaniei, al procesului direct de coqtientizare a fiinteisi telurilor sale". Supplex Libellus nu a fostdec.& o nouA etapd in lupta deschisa. Sub regimul sever al reactiunii care a urmat, firul actiunii politice nu a atins proportiile vijeliei de la 1784. Totu§i, spune tot invAtatul istoric,Supplex Libellus nu inceteaza sa fie activ, e de acum farul cAlauzitor, care nu mai e pierdut din ochi". Se simte din plin la 1848, se afirma integral in Memorand-ul de la 1892.

Am ajuns la sfai*tul acestor pagini. in 1991 §i1992, la bicentenarul Supplex-ului si la centenarul Memorand-ului nonagenarul D. Prodan s-a putut uita inapoi cu mfindria misiunii de istoric slujitA cu har, priceperei devotament. Dar istoricul nu a putut inchide ochii pamanteni pana nu i-a mai rotit o data recapitulativ peste intreg spatiuli timpul istoric transilvan, cuprins odinioara in volumul Teoria imigratiei. Imboggtit in fapte §i argumente, 1-a lasat urma§ilor drept un vade mecum pentru Transilvania cj iar Transilvania.

(Comunicare prezentatá la Sesiunea viintijica" organizatá de Academia Romeind cu prilejul implinirii a 100 de ani de la nagerea istoricului David Prodan)

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro PRINCIPATELE ROMANE $1 RUSIA - STUD!! DOCUMENTARE

'48-UL ROMANESC $1 ACTIUNEA REPRESIVA A RUSIEI. COMPLETARI DOCUMENTARE

MARIAN STROIA

intr-o dimineatA de la srarsitul lunii octombrie 1848, pe biroul de lucru allui Alexandr Osipovici Duhamel, consilier de curte, general-maiori, mai presus de toate, comisar-general al Rusiei in Principatele Rombe, era depusa o listA cu 206 pozitii. 150 de ani dupa aceea, lista, pdstratA cu scrupulozitate in Arhiva Politicii Externe a Imperiului Rus din Moscova, era descoperitd acolo de un tank si inimos cercetAtor din Republica Moldova, Ion Varta, si introdusd in eircuitul stiintific prin includerea sa in volumul de documente publicat in 1998 de amintitul istoric*. Parafrazand titlul unui film american de succes din ultimii ani, lista lui Duhamel cum o vom numi de acum inainte mi-a atras aterrtia atunci cAnd am parcus volumul respectiv prin faptulla prima vedere nerelevantcd era printre putinele, dacd nu cumva singurul, document transpus dupa original, din si in limba rusai. In fapt,lista,fascinantd prin elementele de insolit si noutate informationald, continea In cele 206 pozitii un numb. de 215 persoane, pe care autoritAtile ruse de ocupatie le arestaserd, in intervalul 20 septembrie 30 octombrie 1848, in cadrul activitatii de pedepsire necrutatoare a participarii lor la revolutie. Asa cum rezultd din corespondenta ulterioard a inaltuluidemnitar rus cu colaboratorii sai apropiatii cu superiorii sAi directi de la Sankt-Petersburg, numerosul grup al celor arestati a fost intemnitat in celulele mAndstirii VAcdresti, devenitA loc de detentie pentru delincventii loc de incarcerare pentru participantii la revolutie. De ce sptmeam cd lista lui Duhamel reprezintd pentru noi un mare grad de interes? Aceasta datoritd faptului cd ea nu este numai o lista (aranjatd in chip aleatoriu si evident nealfabetic) de nume de participanti. Cu exceptia a 43 de persoane, asupra cdrora ne vom referi in final, la celelalte 172 este mentionat domiciliul stabil (hanul de resedintd sau cartierul de provenientd) si, acum urmeazA lucrul cel mai semnificativ, motivalia arestdrii, precum ci locul de muncd definut in momentul arestdrii. Din acest punct de vedere, parcurgerea cu atentie a capetelor de acuzare care se aduc fiecdruia dintre cei retinutti rn-a determinat a emite, Inca de la inceputul analizei de fatA, presupunerea plauzibild, in opinia meacd formularea acestor invinuiri de cdtre anchetatori nu a putut fi rezultatul cleat a cloud posibilitati: fie acela al unei supravegheri politienesti, fie acela al unor denunturi personale. izvordte din varii motive. De altfel, semnalfind o situatie similard produsa in provincie la mijlocullui septembrie 1848, cunoscutul editor de izvoarei analist al evenimentelor C. Colescu-Vartic sublinia in 1898: "La RAmnic ca si la Buzau, rusii aveau intr-adevAr lista aproape completa a celor care

Cf. Ion Varta,Revolufla de la 1848 din Prue Rom:Me. Documente inedite din arhivele ruseqti, ChisinAu, 1998, doc. 214, p. 340-348. I Ibidern,p. 345.

"Revista istoricA", tom XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 215219, 2002 216 Marian Stroia 2 trebuiau prigi ca prieteni ai ideilor constitutionale. Le-o daduserd amicii lor reactionari, care nu conteniserd un moment de a sta in relatiuni cu agentii muscale§ti"2. Aceasta ne duce la ideea cd, de§i probabil organismul politienesc din acea vreme a fost epurat in marei inlocuit cu elemente provenite din randul fidelilor revolutiei, cei licentiati si-au continuat, in virtutea reflexelor profesionale, meseria de bazd. De aceea, credem cd numai asa se pot explica invinuirile foarte precisei minutios nominalizate aduse majoritAtii celor intemnitati, care, prin compozitiei actiune practica, reprezentau un veritabil eplon II al elitei revolutionare din Tara Romaneascd. Asa, spre pita, la pozitia 100 apare invinuitul Petko Pico lo care, potrivit plasticei investigatiisi invinuiri, "a fost la Mitropolie dupd sf. Neofit; I-a intrebat cu indrAzneald pe Mitropolit «unde-s ru§ii?» §i unde a jurat pe Campia Libertatii". "A fost §i deputat de Giurgiu"3, se incheia microactul de acuzare La loc de frunte sunt plasate acele persoane considerate de ocupanti cd ar fi jucat un rol important in revolutie §i, ca atare, prezentand un grad mare de periculozitate. Acesta e cazul serdarului Alecu Izescu (ce figura la pozitia 1el deschide de fapt lista) §i al pitarului Nicolae TAtdranu. in ceea ce-I privqte pe Izescu, acesta era "din numarul acelora care au alcdtuit Constitutia; iar pentru rdsplatirea sa, prin Jurnal al Guvernului nelegal constituit (aceasta e titulatura folositd de ocupanti pentru guvernul revolutionarn.n.) a fost numit ispravnic in judetul Buzdu"4. Aceegi culpd se retinea §i in sarcina lui Nicolae TAtdranu, care, potrivit anchetatorilor, "a actionat pentru revolutie chiar inaintea declagdrii ei, drept care ca rdsplata a fost numit de nelegalul guvern ispravnic al jud. Teleorman"5. Dintre participantii la revolutie aflati in lista lui Duhamel trei sunt incriminati pentru participarea la ga-numitul episod al "distrugerii caselor" din Bucure§ti. In fapt este vorba de Costache Ceasornicaru, de la prAvAlia lui CAlifaru (poz. 125), de lacovache Bogasieru (poz. 159) §i Bucur Precupetu (poz. 183). Din trio-ul mai sus mentionat, in opinia anchetatorilor cel mai culpabil pare a fl Precupetu, in dreptul cdruia figureazd mentiunea: "(...) in timpul revolutiei a fost numit ajutor pe langa §eful politiei §i a comandat distrugerea caselor(... y'6. latd cum descrie episodul mentionat mai sus C. Colescu-Vartic, relatare care ne ajutd sd ne facem o idee despre cele intfimplate, dari despre faptul cd, in mod cert, cei trei nu aveau cum §i nu puteau fi singurii infdptuitori: "Mi§carea din ziva de 30 iunie nu mai fusese insd asa de lini§titd cat cele din zilele de 11 §i 19. Excesele zbirilor Cdimdcdmiei indarjesc pe multi §i, in timpul mi§cdrii casele cdpitanului Costache, ale lui Zosima, secretarul lui Neofit, Em. Baleanu, Herescu §i ale protopopului din Bati§tea fu.ra stricate, mobilele ruptei aruncate afard. De§i se trase asupra poporului cloud focuri de puKA din casa Herescului, nici o persoand nu ft insa atinsd. De asemenea nimic nu fu jefuit, nici furat, ci poporul se multumi cu stricarea lucrurilor"'. Un important segment al celor arestati ii datora prezenta pe lista lui Duhamel apartanentei la Garda Nationald, important organism civic de aparare a cuceririlor revolutiei.

2 C. Colescu-Vartic, 1848. Zile revolutionare, Bucure§ti, 1898,p. 436. 3 Ion Varta, op. cit., p. 346. 41bidem, p. 340. 5Ibidem, p. 344. 6 Ibidem, p. 348. 7 C. Colescu-Vartic, op. cit., p. 223. www.dacoromanica.ro 3 '48-ul ronuinesci acfiunea represiva- a Rusiei 217

o evaluare sumara ne arata ca in aceasta categorie intrau 33 de persoane, dintre care 20 membri simpli ai Garzii Nationale, iar 13 erau ofiteri si subofiteri in amintitul organism. Cu deosebit interes constatam prezenta in document a unor cunoscute personalitati ale culturiii civilizatiei romanesti moderne. Astfel, la pozitia 85 este inregistrat "paharnicul Grigore Alexandrescu, director de sectie la Secretariat", iar acuza"orator prin cluburi". Retinerea cunoscutului poet alaturi de ceilaltiarestati ne dovedeste astfel in chip incontestabil inconsistenta evaluarii acute in 1979 de Aneta Stan, cand a sustinut Ca: "Rezerva lui Alexandrescu fata de evenimentele revolutionare ale anului 1848 nu se datoreste numai apropierii poetului de domnitor, cat mai ales firii sale moderate, usor sceptice, inclinate mai mult spre reflectie deck spre actiune"8. Deloc surprinzatoare, prin prisma datelor pe care le detinem in prezent, este si prezenta pe lista, la pozitia 192, a doctorului Nicolae Kretulescu. Dupa cum este stiut, acesta a participat la lucrarile pentru intocmirea noii Constitutii, iar la 4 august a fost numit, printr-un decret al Locotenentei Domnesti, "revizor pentru administratia din Valahia Mare". In aceasta calitate el a efectuat inspectii in unele judete, precum Prahova, Dambovitasi Mused, Pacand cu acest prilej propaganda pentru reforme, mai ales in problemele taranimii. Dr. Kretulescu a facut parte si din delegatia de notabilitati care, impreund cu Locotenenta Domneasca, s-a prezentat la 13 septembrie 1848 in fata comisarului otoman Fuad-efendi, pentru a discuta despre situatia politica si a gasi o cale de compromis9 . in fine, doua prezente insolite in lista sunt reprezentate de pozitiile 106 si 206. La cea dintai figureaza loan Dumitriu din mahalaua Domnita Masa. Potrivit incriminarii oficiale, acesta a fost "revolutionar inrait". in plus i se imputa ca a compus piesa de teatru cu numele Douti sute de cervonefi sau cele trei corvezi zilnice, reprezentata la teatru in vremea revolutiei'°. Acest episod ne indica ca Wile de spectacole din urbea damboviteana au fost utilizate atunci pentru actiuni de propaganda revolutionara sau spectacole cu continut si tenta patriotica. Tot ca o curiozitate, specificam la pozitia 206, prezenta unui alogen, italianul Montrezari, in dreptul caruia 0am mentiunea incriminatoare "actor, tank propagandist, a dirijat construirea de baricade"". Nu-i mai putin adevarat ca revolutia victorioasäsi-arasplatit fiii credinciosisi loiali. 54 de persoane de pe lista, drept recunoastere a meritelor in revolutie, sunt numiti de "nelegalul guvern" in functii de mai mare sau mai mica raspundere in politie, in aparatul administrativi judecatoresc, in administratia judetelor limitrofe sau in schema ministerelor nou infiintate. Dar care sunt meritele concrete ale acestor personaje? Lista Jul Duhamel ajuta sa ne edificarni asupra acestui aspect. Sa luam, la intamplare, din enumerarile sale: Ionita5i Dimitrie Lipscanu (poz. 103, 104), tipau in trasuri pe ulita cu steaguri sa traiasca Constitutia si sa fie distrusi aristocratii; Nae Berescu (poz. 11), a mers pe strazi in pantofi albi cu catarame, a injurat pe aceia pe care-i considera aristocrati si a fluturat steagul; Ionita Lacusteanu (poz. 116) de la Mihai Vocla, "propagandist si striga pe strazi sa se distruga toti aristocratii".

8 Cf. Dicfionarul literaturii rotmine moderne, Bucure*ti, 1979, p. 25. 9 G. Barbu, Nicolae Krefulescu, Bucumti. 1964, p. 124-137. 10 Ion Varta, op. cit., p. 346. II Ibidem, p. 348.

www.dacoromanica.ro 218 Marian Stroia 4

Interesantd este si conduita arestatului de la pozitia 51, Stefan VlAdescu. Potrivit actului de acuzare, elsi-aterorizati speriat vecinii pentru ca acestia sd-i dea un atestat de revolutionar, pentru a putea fi numit cornisar in Politie12. In fine, adaugam cd 43 de persoane de pe lista lui Duhamel (poz. 163-205) nu au in dreptul numelui nici o mentiune, nici referitor la adresd, nici la faptele pentru care fuseserd retinuti. Aceasta ne determind sd apreciem cd o parte din obiectille formulate de viitorul domn al Tarii Romanesti, Barbu Stirbei, intr-un memoriu adresat la 31 decembrie 1848 comisarului general rus, erau intr-o anumitd mAsurd justificate. In acest sens, in memoriul amintit mai sus, Barbu Stirbei mentiona: "In revansa, si in scopul de a se da satisfactie justitiei, s-a procedat la arestarea a vreo doud sute de indivizi, adunati de pe strdzi; majoritatea complet necunoscuti si care, pe cat posibil, nu pot nici sti nimici nici releva nimic anchetatorilor"13. Aceastd reactie de protest a lui Barbu Stirbei nu va determina autoritatile ruse de ocupatie sd-i pund imediat in libertate pe cei in cauzA. De altminteri, pe Fang Comisia de cercetare a activitatilor revolutionare, instituitd de cele cloud puteri ocupante la Bucuresti ilegiferatd prin decretulnr.1047 din 18 noiembrie 1848 de ate Caimacamie'4, au existati incercari de a se crea institutii de acelasi tip in provincie, la Craiovai Tdrgoviste, care insd nu au fost fmalizate. Treptat, elanul vindicativ al ocupantilor incepe sd se domoleascd. De altminteri, Inca de la revenirea in Bucuresti, fostul consul general al Rusiei, K.V. Kotzebue, declarase intr-o conversatie cu consulul francez Segur cd: "Acestea sunt desigur, niste rigori salutare. Trebuie mentinutd o anume teroare pentru a impiedica un numdr mare de oameni sa se mai amestece. In rest, toatA chestia aceasta nu va dura mult timp"I5. In plus, desi actionau intocmai ca intr-o tara ocupatdi supusd literalmente stdrii de asediu, ocupantii taristi nu puteau face totusi abstractie de pozitia puterii suzerane, Poarta otomand. Cum raporturile dintre cele cloud puteri reprimatoare erau in acel moment destul de incordate si nu doreau sa impingd lucrurile pand la un conflict deschis, rusii erau interesati in gasirea unor solutii de conciliere. De aceea, spre marea sa dezamAgire, principalul satrap, A. 0. Duhamel, raporta la 30 noiembrie (s.v.) 1848 cancelarului K.V. Nesselrode, cu evidentd insatisfactie, faptul cd fusese informat cd "asa cum am prevazut Poarta s-a grAbit sd adopte contraproiectul de instructiuni adresat lui Fuad, redactat de d-I Titov prin care Guvernul otoman nu recunoaste cleat cloud categorii de vinovatii anume cei care au ars Regulamentul organic, precum cei care s-au opus cu mand armatd intrArii trupelor otomane in Bucuresti" 16. Nemultumirea fata de aceastd state de lucruri a lui Duhamel era, dacd stdm sa ne gandim, destul de fireascd. Din cei peste 200 de arestati, doar 2 (!) puteau fi efectiv incadrati la aceastd culpd. Acestia erau, potrivit listei citate, Grigore Rudeanu (poz. 151), grefier la Politiei Gutd Pantofaru din mahalaua Dudesti, care, potrivit informatorilor lui Duhamel, "au tinut de frânghie cand s-au ars Regulamentul" 17.

12 Ibidem, p. 343. 13 Ibidern, p. 401. 14 Cf. Corneliu Lungu, M. TudoricA, Acliuni desAurate in timpul revolufiei de la 1848 in dezbaterile insianfelorjudiciare, in "Revista arhivelor", anul L, 1973, t. XXXV, supliment, p. 100. 15 Barbara Jellavich, _The Russian Intervention in Wallachia and Transylvania (september 1848to March 1849), in "Romanian Studies", t. IV, 1973, p. 30. 15 Ion Varta, op. cit., p. 385. 17 lbidem, doe. 214, p. 347. www.dacoromanica.ro 5 `48-ul romeinesc qi acfiunea represivá a Rusiei 219

Indirect, aceeasi acuzd putea fi adusA si lui Nicolae TAtdranu, mentionat de noi anterior. 0 adresa din noiembrie 1848 a JudecAtoriei Teleroman cAtre Departamentul DreptAtii releva foarte plastic: "in presuzvia JudecAtoriei, peste patruzeci de ordseni, avand impreund pe d-1 prezident al magistratului si d-1 administrator al acestui district (acesta era, evident, N. TAtAranun.n.) au luat Regulamentul ce era pe masa presuzvii, editia I-a, al 2-lea si cel numai judecAtoresc pe care punandu-le pe o masa, cu ceremonie funibrall I-au dus pe o mAgurd in apropiere de oras si impreund cu ale celorlalte autoritAti 1-au ars, ingropandu-1 acolo. JudecAtoria, dand aceasta in cunostinta domniei voastre, vd maga sä binevoiti a da deslusire, cum trebuie sd se urmeze in unele din pricini" 18. In cele din urind, pand la sfarsitul anului qvasitotalitatea celor arestati a fost pusd in libertate. La sfarsitul lui mai 1849 inalta Curte Penald, instituitA la cererea autoritAtilor de ocupatie, Ii pronunta sentintele: 12 persoane (clasate in cloud loturi de Cate 6) urmau sa efectueze pedepse privative de libertate la mAndstirea Snagov si muncd fortatA la Giurgiu. Ironie a soartei sau paradox al istoriei, din lista lui Duhamel, o singurd persoand, Constantin Ciculescu (poz. 48, fost comisar de politie In timpul revolutiei), se aflase in grupul final supus anchetei judiciare, dar si acesta fusese !And la urma achitat'9. Aceasta era starea de lucruri la inceputul verii lui 1849, cand se parea cd lucrurile au revenit la normal. Un nou domn fusese inscdunat pe tronul Tarii Romanesti. In Wile in care in urmA cu un an se jucau piese revolutionare si se tineau adundri furtunoase, repertoriul fusese schimbat: la Bossy Eugen Scribe, cu trupa sa de pe malurile Senei, prezenta cele mai noi vodeviluri frantuzesti, iar la Momolo se canta uvertura "Egmont" de Beethoven. Bucurestiul !Area a reveni o capitald central-europeand. Nu era insa deck varful aisbergului. Asa cum Duhamel insusi era nevoit sl recunoascA, in ianuarie 1849 "tdranii (...) au ImbrAtisat in mod cAlduros cauza revolutiei;8i cel mai probabil aproape noun zecimi din populatie simpatizeazd in prezent cu artizanii tulburArilor si ai dezordinei"20. Dupd zece ani, aceeasi oameni aveau sä iasd din nou in stradd pentru a asigura realegerea lui Cuza i pe malurile Dambovitei si a confirrna Unirea celor cloud cAn surori, iar trei decenii mai tarziu, aceeasi aveau sd fie martori la istorie: noul stat îi proclama independenta politica, o consfintea prin luptd si o vedea legiferatd printr-un conges international.

18 Corneliu Lungu, M. Tudorica,art.cit.,p. 101. 18 Ion Varta,op. cit.,p. 478. 20 lbidem,p. 429.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro CONTELE IOANNIS CAPODISTRIA REPREZENTANT AL UNOR CONCEPTII LIBERALE LA INCEPUTUL SECOLULUI AL XIX-LEA

ANGELA COLIN

Conte le loannis Capodistria a ramas in istoria Europei ca una dintre figurile marcante ale epocii in care a trait §i la care ne referim. Se poate spune ca n-a indreptat istoria pe faga§ul dorit, dar a fost, fait indoiala, o Intruchipare vie a marilor evenimente in care a fost implicat. Capodistria apartine acelor categorii de personalitati caracterizate prin devotamentul fata de o anumita idee sau prin consecventa de care au dat dovada in activitate. El a croit noi drumuri care duceau la o modificare a mecanismului de guvernare. Unii istorici II plaseaza chiar pe acela§i plan cu Taleyrand'. Gandirea sa politica s-a caracterizat prin conceptii liberale in organizarea interna (in principal in Basarabia §i Po Ionia ca provincii ale Imperiului rus) §i promovarea principiului nationalitatilor cai criteriu al organizarii statu-quo-ului international. Aprecierile pe care le vom face aicii§i propun sa dezvaluie rolul contelui Capodistria in propagarea ideilor proprii §i, implicit, aplicarea lor in Basarabia, anexata Imperiului rus conform tratatului de pace din 1812 de la Bucure§ti. Nascut la 1 februarie 1776 in Grecia, pe insula Corfu,.intr-o familie aristocrata, el si-afacut studiile la Universitatea din Padova (filosofiai medicina). Aici a fost influentat de ideile revolutiei franceze, precum §i de curentele avansate care circulau in acea vreme in Europa Occidentala. Dupa incheierea pacii de la Tilsit (1807), se angajeaza in serviciul Rusiei, find inclus in 1809 in componenta Ministerului Afacerilor Externe. Peste doi ani va fi trimis ca secretar al ambasadei ruse din Viena, apoi II aflam §ef al cancelariei amiralului Pavel Vasilievici Ciceagov (1765-1849), comandant al armatei ruse din principatele dunarene. Dupa incheierea pacii de la Bucure§ti lui Capodistria i-a fost incredintata misiunea de a elabora proiectul organizarii temporare a administratiei Basarabiei. In 1813 Capodistria 11 insote§te pe imparatul Rusiei, Alexandru I (1801-1825) in Europa, in calitate de §ef al cancelariei imperiale. in 1816 este numit secretar de stat la Ministerul de Externe, ramanand in aceasta functie Oa in 1822. in cazul nostrudata fiind lipsa de spatiueste imposibil sa ne referim la toate misiunile diplomatice ale lui Ioannis Capodistria in perioada care a urmat Congresului de la

I P. Kennedy Grirnsted, Capodistrias and a New order" for Restauration Europe, in The Journal of Modern History", t. 40, 1968, nr. 2, p. 171; Ch. Webster, The Foreign Policy of Castelreagh, 1815-1822, ed. a 11-a, London, 1934, p. 31, apud V.G. Sirotkin, Borba v lagere conservativnogo russkogo dvorianstva po voprosam vnesnej politiki posle vojny 1812 goda I otstavka I. Kapodistrii v 1822 g.,in Problemy mejdunarodnyh otnosenii i osvoboditelnyh dvigenij, Moskva, 1976, p. 6.

"Revista istoria", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 221227, 2002 222 Angela Colin 2

Viena (1814-1815) si pana la demiterea din functie. Ne vom limita sa prezentam, in linii generale, conceptia sa liberala privind organizarea Europei in aceasta perioada. Inca din timpul misiunii in Elvetia (1824), Capodistria a reusit sa aplice in practica conceptia sa de diplomatie de factura liberala", reusind sa infranga tentativele Austriei de dennembrare a cantoanelor elvetiene. A intocmit chiar un proiect de constitutie republicana pentru Elvetia, publicat in august 1814 in ziarul Ministerului Afacerilor Externe al lmperiului rus, Conservateur Impartial"2. Inainte de a pleca in Elvetia, intr-o discutie avuta cu tarul Alexandru I, acesta din urma i-a declarat: Ideile si sentimentele Domniei Voastre imi sunt cunoscute. lubiti republicilei eu le prettliesc de asemenea. Acum este momentul sa salvam o republica"3. Pe and se afla la Zurich ca trimis al tarului, Capodistria Ii scria la un moment dat contesei Ruxandra Ed ling*:Totul merge bine, insa incet. Elvetienii cred ca eu le semani ca sunt un bun republican (...) Dupa cum stiti, mie imi este foarte usor sa sustin acest punct de vedere, deoarece el imi corespunde (.)4 Ulterior, pentru restabilirea republicii elvetiene, contele Capodistria a primit titlul de cetatean de onoare" al Genevei§i o diploma5. Odata cu inceperea lucrarilor Congresului de la Viena, devine consilierul apropiat al tarului Alexandru I,insa rolul hotarator in luarea deciziilor Ii apartinea lui Karl NesselrodeTinem sa mentionam a tot la Viena, Capodistria a reusit sa puna in discutie4i problema eliberarii Greciei6. Merita a fi relevate de asemenea ideile liberale expuse in ajunul iIn timpul Congresului de la Aachen din 1818, intr-o perioada in care influenta sa a crescut. In preajma desfasurarii acestui congres Capodistria a pregatit un proiect ce propunea si crearea unui organ politic consultativ european care sa rezolve toate probleme internationale litigioase7. Aceste idei au fost subliniate de insusi Capodistria in articolul Observant despre interesele adevarate ale Europei, publicat In martie 1817 in unul dintre periodicele conservatorilor din Sankt Petersburg. Ulterior acest articol a fost transformat intr-o nota oficiala, intitulata Despre inttilnirea de la Aachen, care a fost contestata, din cauza ideilor sale, de ministrul Afacerilor Externe al Marii Britanii, vicontele Henri Robert Stuart Kastlereagh (1769-1822), precum si de omologul sal din Imperiul habsburgic, printul Metternich- Winneburg (1773-1859). Astfel, ideea lui Alexandru I de a transforma Sfanta Alianta intr-un organism politic european a devenit nerealizabilä. In timpul congresului de la Aachen, Capodistria a fost atacat de Metternich si Kastlereagh. Ei II considerau un inamic redutabili doreau sa-1 inlature, deoarece avea o

2 Conservateur Impartial", nr. 60, 28 iulie 1884. 3 Zapiska grafa 1. Kapodistrii o ego slujebnoj deiatelnosti, in Russkoe istoriceskoe obscestvo, Sankt Petersburg, 1868, p. 178-180. Ruxandra Ed ling, fiica primului guvernator civil al Basarabiei, Scar lat Sturdza, domnisoarA de onoare a tarinei Elisabeta Alexeevna, sotia tarului Alexandru I. 4 A.F. Sidlovskij, Perepiska grafa Kapodistrii, in Vestnik vnesnej istorii, vol. 2, Petrograd, 1920, p. 182. 5 Conservateur Impartial", nr. 6, 31 ianuarie 1817; Mémoires de lacontesse Ed ling (née Stourdza), .Moscova, 1888, p. 146. Karl Robert Nesse !rode (1780-1862), conte de origine germana, ministru de externe al Imperiului rus intre 1816-1856. 6 Pavlos Petridis, Politica europeand a lui loannis Capodistria. Principii cipropuneri pentru o nouli ordine in Europa intre 1814-1821, Atena, 1988, p. 46. 7 V.G. Sirotkin, op.cit., p. 8. www.dacoromanica.ro 3 Conte le Ioannis Capodistria 223

influentd considerabild asupra tarului. Ne-O confirmd memoriile unui contemporan al lui Capodistria, cneazul Nicolae Vasilievici Dolgorukij, din cadrul Ministerului de Externe al Imperiului rus:Situatia in care se afla acest ministru (I. Capodistria n.n.) era foarte straniei neobisnuitA. Indiscutabil a el este inzestrat cu mari capacitati intelectualei rolul lui este foarte important, insA el nu doreste sa-si afiseze aceste calitati, preferand sd rdmand in umbra. II poti compara cu un surub ascuns care pune in miscare un mecanism foarte complicat"8. Nu putem trece cu vederea nici pozitia lui I. Capodistria atunci ca.nd s-a pus in discutie eliberarea nationald a coloniilor americane ale Spaniei.In comunicarea din 2 octombrie 1818 pregatita pentru tarul Alexandru I sublinia cd o eventuald interventie armatd a statelor europene ar avea pentru Spania un rol negativ, pronuntandu-se numai pentru sustinerea morald" a Spanieii preintAmpinarea tentativelor radicale. Propunea inthptuirea unor reformei chiar reintroducerea constitutiei din 18129. La Congresul de la Troppau (Opava), care si-a inceput lucrdrile la 20 octombrie 1820 si s-a incheiat la 12 noiembrie 1820 la Laybach (Liubliana) Capodistria a fdcut parte din delegatia rusd. De data aceasta el a alcdtuit din porunca tarului proiectul de program al delegatiei ruse. Se mentiona cd delegatia rusd va respecta hotarkile tratatelor internationale anterioare de sustinere a bazelor Sfmtei Aliante. Mai mult decal atfit, Capodistria a sustinut cd statele participante la congres trebuia sä exercite numai o influentd morald asupra guvernelor revolutionare din epocA, acestea putAnd sA infdptuiascd reforme social-politice, cu conditia ca ele sd nu submineze puterea monarhice. In acest sens delegatia rusd s-a pronuntat pentru reglementarea politica a evenimentelor din Regatul celor cloud Sicilii si din Spania. S-a avut in vedere invitarea la tratative a noului guvern al Neapolelui, pe lfinga cele ale Austriei, Anglieii Frantei. Aceasta tentativã venea in contradictie cu programul lui Metternich, care pleda pentru amestecul militar al Austriei in rezolvarea acestor conflicte. La congres Metternich a reusit insa sA submineze influenta lui Capodistria. hi nota in jurnal: Tarul Alexandru I nu mai doreste sA urmeze indicatiile lui Capodistriai evita sA-1 asculte". Si tot el mentiona cd Alexandru I il considerd pe propriul sau ministru ca pe un conducAtor al carbonarilor"". Conceptiile liberale ale lui Capodistria se pot regAsi si in viziunea si activitatea sa politica din provincia Basarabia, pe care o coordona, din insarcinarea tarului, de la Sankt Petersburg. Revenind la activitatea contelui, retinem cd la Bucuresti, imediat dupd incheierea pacii, amiralul Ciceagov, comandantul trupelor rusesti din Principate, 1-a insdrcinat sd alcatuiascaproiectuladministrariiprovizoriiaBasarabiei'.Alegerea nuafost intAmplatoare, deoarece ideile sale liberale erau binecunoscute, ca iimplicarea lui in chestiunea orientald. In acest caz, pentru noua provincie ruseascd era nevoie de o astfel de organizare, care sa reprezinte un model pentru popoarele crestine din Balcani. Proiectul,

8 lz zapisok kneaza N.V. Dolgorukova, in Russkij Arhiv", 1892, nr. 11, p. 288. 9 Vnefnaja politika Rossii v XIX-nacale XX-ogo veka (in continuare V.P.R.),t. XI, doc. 159, p. 531. ioV.P. R., t. XI, doc. 151. Pavlos Petridis, op.cit., p. 47. 12 Russky konservatorizm v XX-om veke, Moskva, 2000, p. 93. 13 Casso Leon, Rossia na Dunaje i obrazovanie Bessarabskoj oblasti, Moskva, 1913, p. 198. www.dacoromanica.ro 224 Angela Colin 4 infiintarea administratiei provizorii in Oblastea Basarabiei", a fost supus aprobarii tarului la 2 august 1812. Faptul ca in Basarabia cea mai mare autoritate era cea a guvernatorului provinciei, numit de care tar dintre boierii moldoveni, cai participarea la conducere a boierilor autohtoni reprezinta. Inca un argument in favoarea prezentei conceptiilor liberale in intocmirea acestei legiuiri" pentru Basarabia. Ca urmare, in 1813 s-a format in Basarabia guvemul condus de un guvernator civil sicompus din boieri autohtoni, function ari rusi si moldoveni. Vechile legi au ramas insa in vigoare, iar treburile interne erau coordonate de guvernatorul civil. Acest guvern era format dintr-o adunare comunai doua departamente. S-a mentinut deci o structura asemanatoare celei existente inainte: guvernul provinciei amintea Divanul moldovenesc, iar in judete continuasaexistefunctiadeispravnic,reprezentandputerea judecatoreasca ai administratival5. Chiar daca aceasta legiuire conform unor istorici era doar una provizorie, vizand atragerea de partea tarului a boierimii locale, considerarn ea ea punea in practica o serie de idei inaintate. Era clar ca un nou proiect de legi pentru organizarea si administrarea Basarabiei urma sa fie intocmit. La 28 februarie 1815 a fost alcatuit un comitet special la Sankt Petersburg, cu scopul de a elabora noi legi pentru carmuirea regiunii Basarabiei16. La elaborarea acestui proiect s-a implicat din nou contele Ioannis Capodistria, bun cunoscator al realitatilor din Basarabiai aparator al mentinerii in sistemul ei de conducere a particularitatilor locale. Fireste, nu a pregetat sa incerce aplicarea unora dintre conceptiile sale. In raportul care tarul Alexandru I, contele ii exprima convingerea ca in Basarabia ar fi absolut necesar sa fie introdusa functia de guvernator general. Ca urmare, Inca de la inceputul anului 1816 a fost numit in aceasta functie generalul Alexei Nicolaievici Bahmetievs. Intr-o scrisoare adresata acestuia, Capodistria Ii arata speranta ca lucrurile vor merge mai bine in Basarabia, in conformitate cu administratia provinciala, mentinandsi legile din vechime. Numai astfel va fi posibila transformarea acestei regiuni, atat de bogata si folositoare pentru Imperiul rus din punct de vedere al finantelor populatiei, comertului si politicii'7, intr-o regiune pe care tarul Alexandru I a numit-o o tara de aur"18 in timpul trecerii sale prin regiune (1818). in aceeasi scrisoare contele Capodistria mentiona: As fi bucuros, D-le General, sa cunosc cu deosebire punctul D-voastra de vedere privind misiunea care v-a fost incredintata si mijloacele de care aveti nevoie pentru a indeplini in mod expres asteptarile Majestaii Sale Imperiale. Cu toate ca ma consider strain de afacerile interne si ale administratiei, cele ale Basarabiei ma intereseaza totusi din punctul de vedere pe care am avut onoarea sa-1 exprim Excelentei Voastre"I9. Proiectul, cu unele indreptarii completari, a fost aprobat in 1817, iar la 29 aprilie 1818 a fost, datpublicitaii sub denumirea de 14ezeimcintul obrazovaniei oblastei Basarabia20. Inaltul Sfat era fowl principal al provinciei, de care depindea autoritatea

14 Arhivele Republicii Moldova, fond 5, inv. I, dos. 3995, f. 3-4 ; apud Ia. S. Grosul, Trudy po istorii Moldavii, Chisinau, 1982, p. 148. 15 Arhivele Republicii Moldova, fond 2, inv. 1, dosar 380, f 15. 16 Zapiska grafa1.Kapodistrii, p. 208. Alexei Nicolaievici Bahmetiev, guvemator general al Basarabiei In perioada 1818-1820. 17L. Casso, op.cit., p. 315. 18 Ibidem, p. 321. 19 Istorija Moldavii. Dokumety i materialy, vol. II, ChisinAu, 1957, p. 206-208. 29Arhivele Republicii Moldova, fond 17, inv. I, dos. 15, f. 7-7v. www.dacoromanica.ro 5 Conte le Ioannis Capodistria 225

superioard administrativai judecatoreascd. Procesele civilei cele de hotarnicie se judecau pe baza legilori obiceiurilor moldovenesti. HotdrArile erau considerate definitive si contra acestor hotArdri se putea intenta actiune numai la Consiliul de Stat al Imperiului rus. Guvernul provincial era compus din cloud sectiuni cu cate doi consilieri, dintre care unul se alegea din rAndul nobilimii locale. Ispravnicii de judetei subalternii lor se alegeau siei dintre boieri. Functiile judecdtoresti au revenit vechilor judecAtorii judetene, al cdror complet se intregea dintre boieri. Particularitätile provinciei Basarabia au fost remarcate si de fostul viceguvernator al Basarabiei intre 1825-1826, Filip Filipovici Vigel, care remarca in memoriile sale: Regiunea Basarabiei, nu numai in virtutea asemandrii cu provinciilei guberniile sud-estice anexate din nou Rusiei de la Polonia, are drepturi speciale, iar asemenea cu Regatul Poloniei si Marele Ducat Finlandez, are o existentd politica speciald. Ea este situatd intre trei impAratii, despartindu-se de Austria si Turcia, precum si de Rusia prin liniile de carantind si de vamd, dar ceea ce o distinge fata de celelalte teritorii ale noastre este faptul cd ea are o instanta suprema de judecatd cu splendida denumire «Sfatul Suprem». Acest Sfat trebuie sd fie compus din bArbatii cei mai iscusiti ai provincier21. Inaltul Sfat s-a pdstrat si in timpul guverndrii generalului Ivan Nikitici Inzov (septembrie 1820 martie 1823), care I-a impresionat atdt de mult pe sus amintitul viceguvernator al Basarabiei, F.F. Vigeli, cunoscut pentru ideile sale reactionare. De altfel el a si afirmat cd in timpul guvernarii generalului Inzov Basarabia s-a transformat Intr-o adevaratd republica prezidatd de un foarte atent presedinte"22. in anul 1819 contele Ioannis Capodistria primeste o noud misiune din partea tarului referitoarela Basarabia. intr-o scrisoare adresatd generalului Bahmetiev, guvernatorul general al Basarabiei, Ii comunica faptul cd Regulamentul aprobat in 1818, supus Inca verificarilor, nefiind confirmat, nu poate ficonsiderat decizie definitivd ineclintitd. Referitor la cArmuirea Basarabiei, se stabileste cd generalul poate desfAsura o activitate obisnuitd doar din momentul and organizarea provinciei va fi incheiatd. In acest sens Majestatea Sa Imperiald a binevoit sA dispund ca toate institutiilei persoanele cdrora, in baza regulamentului respectiv, le este dat sd intretind relatii cu Consiliul de Stati cu unii ministri,sd se adreseze pe viitor secretarului de stat, contelui I. Capodistria23. In anul 1821, dupd izbucnirea rdzboiului de eliberare al grecilori revolutiei in Tara Romdneascd, continuarea activitatii lui Capodistria in cadrul Ministerului de Externe a devenit problematicd. Pozitia belicoasd a contelui impotriva turcilor urma linia politicA traditionald a Rusiei in Europa de sud-est.Insurectia greaca a reprezentat o bund oportunitate pentru Rusia sa intervina in afacerile interne ale Imperiului otoman in favoarea ortodocsilor de pe teritoriul acestuia. Insd lui Capodistria nu i s-a permis sd continue aceasta atitudine rdzboinicd. Chiar dacd era sustinut de partida rdzboinicilor", cu reprezentanti in randurile guvernului, ale diplomatiei si ale Bisericii Ortodoxe Ruse, toti sustinAnd o actiune imediatd impotriva Portii,politica sa nu a fost acceptatd.Celdlalt grup politic,al pacifistilor", avandu-1 in frunte pe Alexandru 1, sprijinit de Karl Nesselrode, considera cd implicarea Rusiei in revolutia greacd ar fi putut avea consecinte negative. Nesselrode incrimina liberalismul si nationalismul, spre deosebire de Capodistria care dorea schimbdri politice rapide guvern constitutionali autodeterminare nationald pentru popoarele din

21 F.F. Vighel, Zamecanya na nynmee sostojanie Bessarabii, in Russkij arhiv", 1893, nr. 1, p. 6. 22 Idem, Zapiski, in ibidem, 1892, nr. 11, p. 112. 23 Polnoe sobranie zakonov Rossyskoj Imperii (1824), t. XXXIX, Sankt Petersburg, 1830,P. 256. www.dacoromanica.ro 226 Angela Colin 6 sud-estul Europei. El considera cä absenta reformelor a fost cauza revolutiilor din Europa OccidentalA. in final partida pacifistilor" I-a convins pe Alexandru I sA abandoneze politica traditionalA a Rusiei in Orientul Apropiat in favoarea pAstrArii pacii in Europa24. in iulie 1822 a avut loc o IntAlnire privata a lui Capodistria cu Alexandru I. Tarul a mentionat ca, dacA ar fi dupa el, ar actiona in acelasi mod in privinta conflictului greco-turc, dar in calitatea sa oficialA nu putea reveni asupra deciziei de a preveni un rAzboi ruso-turc. Capodistria a incercat ultima data sl expuna motivele pentru care nu putea impartasi rationamentul imparatului. Replica tarului a fost cA dacA lucrurile stau asa, le lAsAm sA mearga de la sine"25. in guvem a cazut ultimul bastion puternic al liberalismului" afirma istoricul rus V.Ia. Grosul26. La 8/20 august 1822 Capodistria a parasit Sankt Petersburguli s-a indreptat spre Mile de la Ems, cu destinatia finall Geneva. Ne vom mai intalni", a spus la despartire Alexandru I, sau cel putin imi vei transmite stiri despre Dumneata. Potifisigur cã sentimentele mele in ceea ce te priveste nu se vor schimba niciodatA"27. in iulie acelasi an, apAratorului intereselor Basarabiei, contele I. Capodistria, i s-a ordonat sA transmitA corespondenta referitoare la problemele provinciei ministrului de interne, contele Cociubei28. Desi locuind la Geneva, el nu a incetat sA urmareasca viata Basarabiei, la care a tinuti s-a straduit sa-i pastreze autonomia, dreptuli particularitatile locale. Probabil cä Basarabia Ii amintea de patria natala, pentru a cArei libertate a folosit intreaga sa capacitate intelectuall in vreme ce era in serviciul Imperiului rus. De acolo, de la Geneva, Capodistria remarca intr-o scrisoare adresatA cneazului Serghei Mihailovici Vorontov, guvernatorul de atunci al Novorosiei si al Basarabiei, cA reusita acestei provincii ma intereseazA in mod deosebit; se resimte responsabilitatea morala care a determinat si determinA activitatea ministrului care a lucrat cu atAta pricepere la organizarea provinciei. Dar, desi sunt dispus sa vA garantez principiile pe care se bazeazA aceastA organizare, nu pot raspunde asupra modului de aplicare a acestor principii clespre care mi-ati vorbit"29. Credem a este corect sa subliniem Inca o data meritele contelui Capodistria in organizarea Basarabiei, sustinand in sensul convingerilor sale liberale autonomia ilegile locale. Probabil cA fAcea in permanentA o paralela intre Basarabiai Grecia sa natala. Din documentele de care am dispus si care provin din arhivele de la Moscovadi ChisinAu, reiese cu claritate cA, spre deosebire de alti contemporani care au venit in contact cu administrarea provinciei, el nu a profitat nici o clipa de pe urma acestui pAmânt, nici pentru sine, nici pentru rudele sale, avarid in vedere cä toti cei care au fost In slujba tarului au primit, in schimbul serviciilor aduse, intinse mosii. SA remarcam, de asemenea, cä ideile liberale ale contelui Ioannis Capodistria nu au putut fi aplicate deck in mAsura in care a reusit el s-o tack in calitate de secretar de stat al Ministerului de Externe al Rusiei. Aceste idei mArturisesc, in totalitatea lor, dorinta eliberArii Greciei de sub dominatia otomanA, in conflict cu punctul de vedere oficial al Imperiului rus.

24 G.L. ArI. Kapodistria i greceskoe nationalnoe dvijenie 1809-1822. Moskva, 1976, p. 213-216. 25John Capodistrias, Letter to the Tsar Nicolas 1, LondonAthens, 1977, p. 122-123. 26Russlaf conservatorizm, p. 94. 27 G.L. Ars, op.cit., p. 247. 28 A.V. Surilov, Verhovnyi Sovet Bessarabskoj oblastipo Ustavu obrazovanija"1818 goda, In Ucen. zap. Kisinevskogo Universiteta", t. 52, 1960, p. 113. 29 Arhiv kniazja Vorontova, vol. XXXVII, Sankt Petersburg, 1892; apud L. Casso,op.cit., p. 372. www.dacoromanica.ro 7 Conte le loannis Capodistria 227

Oscilatiile punctului de vedere oficial, de la conceptiile liberale din 1807, dar mai ales dupa 1818, spre autoritarism si jocul politic al intereselor Rusiei legate de politica lui Metternich, pe de o parte, si ideea eliberarii Greciei, pe de alta, reprezinta conflictul vietii lui Capodistria, precum si motivul distantarii fata de tarul Alexandru I.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro MAREA NEAGRA, RELATIILE RUSO-OTOMANE SI SITUATIA INTERNA A IMPERIULUI OTOMAN IN ANUL 1703. TREI RAPOARTE ALE AMBASADORULUI RUSIEI LA ISTANBUL

ADRIAN TERTECEL

Sub domnia tarului Petru cel Mare (1689-1725), Rusia se afla in plin proces de intArire si dezvoltare pe toate planurile. Pe land intentiile de iesire la Marea Baltic& ea dorea tä pund sapanire pe tarmul nordic al MArii Negre, iar apoi sl ajungd la Stramtori si la Istanbul, asigurandu-si astfel iesirea la mdrile calde"I. Desigur, Imperiul otoman (care, din 1484, stdpanea aproape in intregime bazinul pontic, cucerind apoi, in 1579, si litoralul caucazian) avea sA se opund cu toate fortele inaintdrii rusesti in aceastA directie, desi se afla intr-un declin puternic, atfit pe plan intern, cati pe plan internationa12. Un rol foarte important in relatiile ruso-otomane 11 jucau, de asemenea, contextul international si situatia internd a celor cloud imperii. Acesti factori influentau foarte mult aplicarea in practica a planurilor rusesti de expansiune in detrimentul Portii sia planurilor otomane de contracarare a expansiunii Rusiei. Din motivele sus-amintite, anii 1686-1714 au reprezentat pentru relatiile ruso- otomane (si pentru regiunile din apropierea tArmului nordic al MArii Negre) o perioadd extrem de incordatd. In acest rdstimp au avut loc doud rAzboaie ruso-otomane (1686-1700; 1710-1711) si s-au inregistrat cloud intervale de pace tensionatA (1700-1710; 1711-1714)3. RAzboiul dintre Imperiul otomani Liga SfantA (1683-1699) a favorizat Rusia. Aceasta s-a aldturat Ligii Sfinte (Imperiul,shabsburgic, Venetia si Polonia) in anul 1686, intrand astfel in rAzboi impotriva Portie. In vara anului 1698, in relatiile ruso-otomane, contextul international a incetat sA mai favorizeze Rusia si a devenit favorabil Imperiului

II.P. Tusin, Russkoe moreplavanie na Kaspiiskom, Azovskom i Cernorn moriah (XVII vek), Moskva, 1978, p. 86-158; Akdes Nimet Kurat, Tiirkiye ye Rusya, Ankara, 1970, p. 1-10; Cemal Tukin, Osmanli Imparatorlugu Devrinde Bokazlar Meselesi, Istanbul, 1947, p. 15-31. De asemenea, pentru situatia Mdrii Negre in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea (pana in 1774), Robert Mantran, Istanbul dans la seconde moitié du XVII-e siecle, Paris, 1962; Paul Cemovodeanu, England and the Question of Free Trade in the Black Sea in the 17th Century. General Survey, in Revue Roumaine d'Histoire", t. VI, 1967, nr. 1, p. 15-22; Faruk Bilici, La politique française en Mer Noire (1747-1789). Vicisitudes d'une implantation, Istanbul, 1992, p. 21-94. Precizilm cA datele calendaristice mentionate in articolul de fatA sunt pe stil nou, cu exceptia cazurilor in care au fost indicate ambele stiluri. 2 Despre situatia internd si internationald a Imperiului otoman la sfArsitul secolului al XV1I-lea si la Inceputul secolului al XVIII-lea, precum si despre rezistenta opusd de acest imperiu in fata expansiunii rusesti in acea vreme, A. N. Kurat, Prut Seferi ve Barisi, 2 vol., Ankara, 1951-1953; S. F. Oreskova, Russko-turefkie otnopniia v naceale XVIII v., Moskva, 1971. 3 Vezi nota precedentd. 4 S.F. Oreskova, op. cit., p. 27; N.N. Molceanov, Diplomatiia Piotra Velikogo, Moskva, 1990, p. 33.

"Revista istorica", tom XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 229243, 2002 230 Adrian Tertecel 2 otoman. Aceastd noud situatie avea sA se mentind pand la sfärsitul anului 17145. Cauzele modificdrii contextului international in favoarea Portii au fost incetarea rdzboiului dintre Imperiul otomani Liga Sfantd (pacea de la Karlowitz din 16/26 ianuarie 1699)6, Razboiul nordic" din anii 1700-1721' si Rdzboiul pentru mostenirea spaniold" din anii 1701-17148. Sus-mentionata modificare a contextului international a obligat Rusia sd incheie cu Poarta pacea de la Istanbul (3/14 iulie 1700). In august 1700, Rusia a atacat Suedia, intrind astfel in Rdzboiul nordic". Prin pacea de la Istanbul, Rusia a trebuit sd se multumeasca cu pAstrarea Azovului (cucerit de la otomani in 1696) si a Taganrogului (construit de rusi in 1696-1699 la 60 km vest de Azov). Tarul obtinuse astfel doar accesul la Marea de Azov, nu insd si la Marea Neagre. A urmat o perioadd de pace tensionatd ruso-otomand (1700-1710)'0. Profit And de prelungirea Rdzboiului nordic"i fiind speriatA de cresterea puterii Rusiei dupd victoria de la Poltava (27 iunie/8 iulie 1709), Poarta a declansati cAstigat rdzboiul ruso-otoman din 1710-1711. Prin pacea de la Vadul Husilor (11/22 iulie 1711), confirmatd apoi prin tratatele ruso-otomane din 1712 si 1713, Poarta a recuperat Azovuli Taganrogul, izbutind astfel sd. astupe bresa fAcutA de Rusia in 1696 si sd rAmând stdpana deplind a bazinului Mdrii Negre pând la pacea de la Mica Kaynarca (1774)". De asemenea, ea si-a consolidat pentru câteVa decenii dominatia (suzeranitatea efectivai restrictivA) asupra Moldovei si Tarii Romfinesti. In Moldova (1711) si Tara RomAneascd (1716) au fost instaurate domniile fanariote. Imperiul otoman nu mai avea incredere in domnii romani (intrucat acestia sprijiniserdin secret sau deschisRusia)'2. Asadar, acestea au fost in rezumat cauzele, evolutia si consecintele acerbei rivalitati ruso-otomane pentru stdpanirea bazinului Mara Negre in distinctai exploziva perioadd 1686-1714. in continuare vom insista asupra unor probleme de amdnunt privind raporturile ruso-otomane in perioada de pace tensionatd 1700-1710. Dintre aceste probleme, vom analiza evolutia relatiilor dintre Rusiai Imperiul otoman in anal 1703. Perioada de pace 1700-1710 se imparte in cloud subperioade: 1700-1709 si 1709 1710. Prima dintre acestea este cuprinsd intre pacea de la Istanbul (3/14 iulie 1700) si bdtAlia de la Poltava. Cea de-a doua subperioadd incepe odatd cu bAtAlia de la Poltava si se incheie

5 S.F. Oreskova, op. cit., p. 31. 6 Mustafa Ali Mehmet, Istoria turcilor, Bucuresti, 1976,P. 241-245; Nicolae Ciachir, Gheorghe Bercan, Diplomatia europeanei in epoca modernd, Bucuresti, 1984, P. 168-170. 7 N. Ciachir, Gh. Bercan, op. cit., p. 185-186. g 1bidem, p. 142-150. 9 Pisma i bumaghi imperatora Piotra Velikogo, t. I, St. Petersburg, 1887, p. 368-378; A.N. Kurat, Prut Seferi ye Bartst, vol.I, p. 45-48; Mehmed Rasid, Tarih, vol. II, Istanbul, 1282 H. (1865-1866), re. 497-504. I° S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-92. II A.N. Kurat, op. cit., vol. II, p. 728-731; S.F. Oreskova, op. cit., p. 93-187; Mihai Maxim, Culegere de texte otomane, Bucuresti, 1974, p. 118-125; Paul Cernovodeanu, Anglo-Dutch Mediation in the Russo-Turkish Peace Treaty of the Prut (1712-1713), in Southeastern Europe" (Arizona State UniversityU.S.A.), 5, Pt. 1, 1978, p. 88-101; Adrian Tertecel, Izbucnirea rifizboiului ruso-otoman din 1710-1711 pentru stapdnirea bazinului Mcirii Negre (un izvor naratiy otoman), in Revista istorich", t. V, 1994, nr. 11-12, P. 1197-1209. 12 Paul Cernovodeanu, In yeiltoarea primejdiilor. Politica externei fi dtplomatia promoyate de Constantin Breincoveanu (1688-1714), Bucuresti,1997,p.35-36; Bogdan Murgescu, 1storie romdneasthistorie universalei (600-1800), Bucuresti, 1994, p. 125-131. www.dacoromanica.ro 3 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 231

la 9/20 noiembrie 1710, prin declansarea de catre Poarta a razboiului ruso-otoman din 1710-1711". Pentru intervalul 1709-1710, practic toti istoricii sunt de acord cäavem de-a face cu o crestere maxima a tensiunii in relati i le dintre Rusia si Poarta, fapt care a condus, in mod inevitabil,laizbucnirea razboiului ruso-otoman din1710-1711'4.Inschimb, majoritatea istoricilor considera ca anii 1700-1709 reprezinta un interval de relativa Iinite in raporturile ruso-otomane". Dupa cum am demonstrat insäanterior, aceasta aparenta liniste este inselatoare". In realitate, in intreg intervalul 1700-1709, intre Rusiai Imperiul otoman a existat o permanenta stare de tensiune cauzata de accentuarea rivalitatii br in privinta bazinului Marii Negre. Pe langa rapoartele ambasadorilor rusii occidentali acreditati la Istanbul si corespondenta dintre tarul Petru cel Mare si sultanii otomani Mustafa al 11-lea (1695-1703) si Ahmed al III-lea (1703-1730), acest fapt este dovedit atat de consolidarea fortificatiilor a fortelor terestrei navale rusesti din regiunile nord-pontice, cat si de contramasurile otomane (inclusiv operatiunile intreprinse, in fiecare din anii apartinand intervalului 1700-1709, de ate flota militara otomana in apele Marii Negre)". Foarte putin a lipsit ca Poarta sa inceapa un nou rdzboi contra Rusiei in decembrie 1702 ianuarie 1703 (sub conducerea marelui vizir Daltaban Mustafa Pasa)". Inca si mai mare a fost pericolul ca otomanii sa declanseze un nou razboi impotriva Rusiei in primavara anului 1709 (cu putin inainte de batalia de la Poltava). In ultima clipa, sultanul Ahmed al III-lea a reusit sa blocheze aplicarea in practica a planurilor de razboi antirus ale marelui vizir gorlulu Ali Pasa (1706-1710) siale hanului Mar Devlet Giray alII-lea (1708-1713). Acestia intentionasera sa trimita in Ucraina ruseasca trupe tatare si otomane pentru a face jonctiunea cu armata suedeza aflata langa Poltava°. Doar angajarea principalelor forte ale Rusiei in directia Marii Baltice (in cadrul Razboiului nordic")i nevoia unei pauze pentru refacerea fortelor resimtita de Poarta dupa lunguli dezastruosul razboi cu Liga Sfanta (1683-1699) au facut ca pacea dintre cele doua imperii sa dureze din iulie 1700 ;Ana in noiembrie 1710. in tot acest timp insa, ambele parti

13Pentru perioada 1700-1709, vezi S.F. Oreskova, op. cit., p. 33-56. Pentru perioada 1709-1710, ibidem, p. 57-92. 14 Ibidem, p. 57-92; A.N. Kurat, op. cit., vol. I, p. 115-174; Paul Cernovodeanu, op. cit., p. 30-31. 15 B.1-1. Sumner, Biiyuk Petro ye Osmanli Imparatorluku, Istanbul, 1993, p. 11-26; S.F. Oreskova, op. cit., p. 32-56; T.K. KrAlova, Russkaia diplomatiia na Bosfore v naceale XVIII v. (1700-1709), in Istoriceskie zapiski", t. 65, 1959, p. 252-271; Ludovic Demeny, Paul Cernovodeanu, Relafiile politice ale Angliei cu Moldova, Tara Romdneascd fi Transilvania in secolele XVI-XVIII, Bucuresti, 1974, p. 209-212; Veniamin Ciobanu, Les Pays Roumains au seuil du I 8-e siecle (Charles XII el les Roumains), Bucarest, 1984, p. 87-94. 16 Adrian Tertecel, Rivalitatea ruso-otomand pentru steipdnirea bazinului Mdrii Negre la inceputul secolului al XVIII-lea (un document otoman din anul 1703), in Studiii materiale de istorie medic", vol. XIV, 1996, p. 145-152; idern, Construirea cetdfii otomane Yeni Kale (1703) pentru blocarea accesului Rusiei la Marea Neagrd, in ibidem, vol. XV, 1997, p. 73-83. " A.N. Kurat, op. cit., vol. I, p. 79-105; Cemal Tukin, op. cit., p. 34-38; S.F. Oreskova, op. cit., p. 34-40, 51-56; M.R. Arunova, S.F. Oreskova, Russkii posol v Stambule. Piotr Andreevici Tolstoi i ego opisanie Osmanskoi imperil naceala XVIII v., Moskva, 1985, p. 105-114; A. Tertecel, Rivalitatea ruso-otomana, p. 150-152. Is Vezi, mai jos, rota 28. 19 Mehmed Rasid, op. cit., vol. III, p. 294-296; 1. H. Uzunçaqilt, Osmanli Tarihi, vol. IV, partea I, Ankara, 1988 (ed. a IV-a), p. 60.

www.dacoromanica.ro 232 Adrian Tertecel 4 s-au pregatit intens pentru un nou razboi ruso-otoman. Acesta a fost declansat de Poarta la 9/20 noiembrie 171020. Anul 1703 este foarte important si plin de semnificatii pentru evolutia relatiilor ruso-otwane in intreaga perioada de pace 1700-1710. Din pacate, inistoriografia romfineasa (ca, de altfel, si in istoriografiile occidentale) evolutia raporturilor ruso-otomane in anul 1703 a fost tratata doar tangential, sub forma unor scurte mentiuni (atunci cand s-a scris despre istoria Imperiului otomani despre relatiile dintre Rusia si Poarta in intervalul 1700-1710)21. In istoriografia rusa (S.F. Oreskovai M.R. Arunova) si in cea tura (A.N. Kurat, Cemal Tukini I.H. Uzuncarsili) problema sus-amintita a fost prezentata mai amanuntit, fait insa sa se fi publicat un studiu sau un articol special dedicat acesteia22. De asemenea, istoricii rusi au folosit insuficient izvoarele otomane, iar istoricii turci au utilizat insuficient izvoarele rusesti (inclusiv izvoarele edite). Din motivele sus-pomenite, ca si din cauza importantei lor pentru bazinul Márii Negre, precum si pentru Moldova si Tara Romaneasa, ne-am hotarat sa dediam acest articol analizarii evolutiei relatiilor ruso- otomane in anul 1703. Totodata, ne-am propus, cu acest prilej, sa punem la dispozitia istoriografiei romanesti trei documente diplomatice rusesti ramase practic necunoscutesi nefolosite in tara noastra. Este vorba despre trei rapoarte adresate de catre ambasadorul rus la Istanbul, Piotr Andreevici Tolstoi, cancelarului Rusiei, Fedor Alexeevici Golovin, in cursul anului 1703 (30 ianuarie/10 februarie; 20/31 octombrie; 1/12 decembrie). Cele trei documente au fost publicate partial in original, in limba rusa, cu litere chirilice, la Moscova, in 1985, de catre M.R. Arunova si S.F. Oreskova23. Luna ianuarie a anului 1703 a fost furtunoasä mat pentru relatiile ruso-otomane, cat sipentru situatia interna a Imperiului otoman. La 28 ianuarie 1703, marele vizir Daltaban Mustafa Pasa (4 septembrie 170228 ianuarie 1703) a fost maziliti ucis24. In locul sat, a fost numit Rami Mehmed Pasa (28 ianuarie 19 august 1703)25, care fusese principalul negociator otoman (aläturi de Alexandru Mavrocordat Exaporitul) al tratatelor de pace de la Karlowitz si Istanbul. Pentru a scoate mai bine in evidenta instabilitatea politicainterna a lmperiului otoman in acea vreme, mentionam 0, in cursul anului 1703, au mai avut loc doua schimbari de marl viziri. Astfel, din cauza marii rascoale de la Istanbul din august 1703, marele vizir Rami Mehmed Pasa s-a retras din functie, iar in locul sau a fost numit Kavanoz Ahmed Pasa (22 august17 noiembrie 1703), propulsat de rasculati (care, tot la 22 august 1703, il inlocuisera pe sultanul Mustafa al II-lea cu fratele sau Ahmed al III-lea). In sfarsit, la 17 noiembrie 1703, marele vizir Kavanoz Ahmed Pasa a fost maziliti inlocuit cu Damad Hasan Pasa (17 noiembrie 1703 28 septembrie 1704), ginere al sultanului Ahmed al III-lea26.

20 Mehmed Rasid, op. cit., vol. III, p. 336-343; A. N. Kurat, op. cit., vol. 1, p. 165-174; idem, The Despattches of Sir Robert Sutton, Ambassador in Constantinople (1710-1714), London, 1953, p. 25-32; A. Tertecel, lzbucnirea reizboiului, p. 1207-1209. 21 Nicolae Iorga, Geschichte des Osmanischen Reiches, Band IV, Gotha, 1912, p. 292; M.A. Mehmet, Cronica lui Mehmed Ran& ca izvor pentru campania de la Prut (1711), in Studii", 1961, nr. 4, p.922; idem, Istoria turcilor, p. 247-250; B.H. Sumner, op. cit., p. 18, 25. 22 S.F. Oreskova, op. cit., p. 51-53; M.R. Arunova, S.F. Orseskova, op. cit., p. 18-33; A.N. Kurat, Prut Seferi ve Bartp, vol. I, p. 49-54, 84-89; Cemal Tukin, op. cit., p. 32-35; 1. H. Uzuncarsili, op. cit., p. 2-3, 65-75. M.R. Arunova, S. F. Oreskova, op. cit., p. 105-107, I1 1-114. 24 Vezi, mai jos, nota 28. 25 I.H. Uzuncarsill, op. cit., p. 19-38. 26 lbidem, p. 38-45; M.A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 388.

www.dacoromanica.ro 5 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 233

Mazilirea §i uciderea marelui vizir Daltaban Mustafa Pap (la 28 ianuarie 1703) sunt strans legate de relatiile ruso-otomane §i de rdscoalele antiotomane ale tAtarilor din Hanatul Crimeii §i din Bugeac (1701-1703)27. Aceste rdscoale exprimau nemultumirea tAtarilor fata de prevederile pacii ruso-otomane de la Istanbul (3/14 iulie 1700). Interdictia ca tAtarii sd mai facd incursiuni de pradd pe teritoriul Rusiei, abolirea tributului anual (4) pe care tarii ru§i 11 plAtiserd panA atunci hanilor Mari §i mai ales cA§tigurile teritoriale obtinute de Rusia in zona Marii de Azov §i in stepa dintre Nipru §i Don afectau gray interesele Hanatului Crimeii §i securitatea acestuia. Profitand de rdscoalele tAtArd§ti §i de mazilirea (din aceastA cauzd) de ate Poarta a hanului Devlet Giray al 11-lea (prima domnie, 1699-1702) §i inlocuirea acestuia cu Selim Giray I (a patra domnie, 1702-1704), marele vizir Daltaban Mustafa Pap i-a instigat in secret pe tAtari sd nu-1 accepte pe noul han §i sd amplifice rdscoala antiotomand. Sub pretextul indbu§irii acestei rdscoale, marele vizir urma sa porneasca spre Dobrogea §i Bugeac in fruntea armatei otomane. Odatd ajuns in Bugeac, marele vizir urma insd sd facd jonctiunea cu tAtariii, impreund cu toate trupele otomano- Mare, sä atace Rusia, inaintând spre Azov sau spre Kiev. Sultanul Mustafa al 1I-lea a aflat insd despre aceste planuri §i le-a dejucat, mazilindu-l§i ucigandu-1 pe marele vizir Daltaban Mustafa Pap. Apoi rdscoala tAtarilor a fost cu uprintd.indbu§itA28. Pând in primavara anului 1709 nu a mai existat un pericol iminent de declanpre a unui nou rdzboi ruso-otoman. Rusia era ocupata cu Rdzboiul nordic", iar Poarta era incd prea sldbitd dupd rdzboiul cu Liga Sfantd §i avea grave probleme economice, sociale §i politice interne. Totu§i, tentativa quatd a lui Daltaban Mustafa Pap, precum §i confruntdrile diplomatice ulterioare ruso-otomane §i consolidarea de cdtre fiecare din cele cloud imperii a fortelor sale armate in regiunile nord-pontice in preajma granitei comune, demonstreazd clar permanenta tensiune existenta. in relatiile ruso-otomane in anul 1703 §i in intreg intervalul de aparentd linite 1700-170929. in lunile ianuarieaugust 1703, când mare vizir era Rami Mehmed Pap, raporturile ruso-otomane au continuat sdfietensionate,accentul punându-se pe confruntdrile diplomatice §i pe intdrirea fortelor armate terestre, a flotelor §i fortificatiilor in stepele nord-pontice, in Marea de Azov §i in Marea Neagra. Atat Rusia, cat §i Poarta i§i luau astfel mdsuri de precautie pentru a putea respinge un eventual atac din partea celeilalte §i pentru a avea baze bune de atac atunci and contextul international §i situatia internd avea sd permita uneia dintre ele sd declan§eze un nou rdzboi ruso-otoman. Cdci pacea ruso-otomand din 1700 era privitd de cele cloud parti ca un armistitiu. Dupd cum am ardtat mai sus, Poarta dorea sd astupe brep creatd de Rusia in zona Marii de Azov §i sA redevind astfel unicul stdpan al bazinului pontic. La rfindul ei, Rusia dorea largirea brepi, accesul direct la Marea NeagrA (nu doar la Marea de Azov) §i, in final, ocuparea StrAmtorilor §i ie§irea la mArile calde"". De§i §tia cd Poarta nu era atunci in stare sA poarte un rdzboi cu Rusia §i, de aceea, dorea cativa ani de pace ruso-otomand, Rami Mehmed Pap nu putea uita scopurile pe

27 Pentru rAscoalele tAtAresti din 1701-1703, 1.H. Uzuncarsili, op. cit., p. 11-15. 28 Despre mazilireai uciderea lui Daltaban Mustafa Pasai despre cauzele acestora, Public Record Office (London), State Papers, Turkey, dos. 97/21, filele 96-124 (rapoarte ale ambasadorului Angliei la Istanbul, Sir Robert Sutton); M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op.cit.,p.105-107 (raport din 30 ianuarie/10 februarie 1703 al ambasadorului P.A. Tolstoi); I. H. Uzuncarsili, op.cit., p. 17-19. 29 Vezi, mai sus, notele 17 si 28. 78 A se vedea, mai sus, nota 1. De asemenea, M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 51 (afirmatii acute de arnbasadorul P.A.Tolstoi in mai 1703, in lucrarea sa Descrierea Imperiului otoman).

www.dacoromanica.ro 234 Adrian Tertecel 6 termen mediu si lung ale politicii otomane in Europa: a) rAzboi cu Rusia, pentru recuperarea Azovului si Taganrogului; b) rdzboi cu Venetia pentru recuperarea Moreei (Peninsula Pelopones)31. De asemenea, marele vizir privea cu ingrijorare consolidarea prezentei militare rusesti in zona MArii de Azov si in stepele nord-pontice, precumi activitatea de spionaj si propaganda protaristAi antiotomand desflasuratd de primul ambasador permanent al Rusiei la Istanbul, P.A. Tolstoi32. In anii 1701-1702 rusii construiseth pe Niprul inferior, aproape de granita nordicd a Hanatului Crimeii, cetatea Kamenka. Peste cdtiva ani, la cAteva zeci de kilometri nord de Kamenka, tarul avea sd construiascd o cetate numitd Samara. Tot in anii sus-mentionati, rusii au inthrit fortificatiile si garnizoanele cetatilor-porturi Azov si Taganrog si au dezvoltat flota pe care o aveau in Marea de Azov33. Discutiile marelui vizir cu ambasadorul rus P.A. Tolstoi nu au dus la nici un rezultat. Conform instructiunilor primite de la Moscova, P.A. Tolstoi tergiversa convorbirile incerca sd-1 insele pe Rami Mehmed Pasa, pretinzand cà sus-amintitele actiuni rusesti din regiunile nord-pontice erau de mica anvergurd si nu erau indreptate impotriva Portii34. De altfel, aldturi de activitatea de spionaj si propaganda, principala misiune a lui P.A. Tolstoi era inducerea in eroare a conducatorilor otomani asupra adevaratelor intentii ale tarului fata de Poartai impiedicarea cu orice pret a declansdrii de catre acestia a unui nou rdzboi contra Rusiei inainte de incheierea Rdzboiului nordic"35. In aceste conditii, cu acordul sultanului Mustafa al II-lea, Rami Mehmed Pasa a intreprins o serie de actiuni atat pe plan diplomatic, cat ipe plan militar. Pe plan diplomatic, in iunie 1703 I-a trimis la Moscova (prin Crimeea) pe solul otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga. Acesta era purtAtorul unei scrisori imperiale" (natme-i &mayn't) adresath de sultanul Mustafa al II-lea tarului Petru cel Mare. Scrisoare era datata 16-25 iunie 1703 (evail-i Safer, sene 1115)36. Pe un ton reprezentand un amestec de fermitate ipolitete (amenintarea cu razboiul, totusi prezentd, este voalatA), sultanul arata cd, desi nu trecuserd nici trei ani de la semnarea tratatului de pace ruso-otoman de la Istanbul (incheiat in 1700 pe termen de treizeci de ani), relatiile dintre cele cloud imperii deveniserd iarasi foarte tensionate. Cauzele acestei sthri de tensiune constau in construirea de cave rusi (contrar prevederilor pacii sus-amintite) a cetatii Kamenka land granitele Hanatului Crimeei si consolidarea si largirea de catre acestia a cetatilor-porturi Azov (Azak)i Taganrog (Taygan). La acestea se adauga siconstruirea din ordinul tarului, la Azov, Taganrog si Voronej, a unor cordbii destinate Intäririi flotei rusesti din Marea de Azov. Aceste actiuni rusesti (considerate fapte ostile Portii) provocaserd teamd si mdnie in randurile tAtarilor crimeeni si ale ostasilor otomani stationati in teritoriile nord-pontice ale imperiului. De aceea, exista pericolul izbucnirii unui nou razboi ruso-otoman.

31 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 51; Valeriu Papahagi, Informatii venehene relative la razboiul ruso-turc din 1711, la Carol al XII-lea, regele Suediei, fi la intenha turcilor de a recuceri Moreia, in Revista istoricl", an XVIII, 1932, nr. 4-6, P. 107-132. 32 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 18-33; A.N. Kurat, Isvec Kira!, XII. Karl'in Tiirkiye' de kalLyi ye bu siralarda Osmanli Imparatorlukii, Istanbul, 1943, p. 52-54. " A.N. Kurat, Prut Seferi ye Barifi, vol. I, p. 49-54. 34 Ibidem, p. 84-88; S.F. Oreskova, op. cit., p. 34-35. 35 A.N. Kurat, Isvec Kirah, p. 52-54. 36 Idem, Prut Seferi ye &my, vol. II, p. 709-710; A. Tertecel, Rivalitatea ruso-otomand,p. 150-152. www.dacoromanica.ro 7 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 235

Este foarte important pasajul din aceastd scrisoare referitor la statutul international al Mani Negre. Aceasta era considerad ca fund un lac interior otoman, unde nu era permis accesul nici unei ambarcatiuni strAine. in finalul scrisorii, sultanul cerea cu insistentd tarului sd ordone dAramarea cetAtii Kamenka §i lichidarea flotei ruse§ti din Marea de Azov (prin autodistrugere sau retragere In amonte pe fluviul Don). Sultanul considera cd numai a§a se putea pasta §i consolida pacea ruso-otornand. El dddea de inteles tarului (chiar dacA in mod delicat) cd, in cazul in care solul otoman trimis la Moscova cu aceastd scrisoare nu era expediat cat mai repede Inapoi la Istanbul cu un rAspuns favorabil din partea suveranului rus, relatiile dintre Rusia §i PoartA aveau sd se deterioreze §i mai mult, ajungandu-se chiar la un nou rAzboi ruso-otoman37. RAscoala de la Istanbul din august 1703 avea sd determine amanarea plecArii solului otoman sus-mentionat din Crimeea spre Moscova pand In luna noiembrie a aceluigi an. Pe plan militar, marele vizir Rami Mehmed Pasa (cai predecesoriii urma§ii sdi din perioada de pace 1700-1710) a continuat repararea §i consolidarea cetAtilor otomane de pe tArmul nordic al MArii Negre (Oceakov, Caffa, Kerci, Taman, Acu, Kulburun, Bender, Chiliai Cetatea Alba), a trimis noi trupe in aceasta regiune §i a intensificat operatiunile flotei militare otomane in apele Pontului Euxin. Trupele Hanatului Crimeii erau, de asemenea, permanent In alerte. Deoarece asigura legatura dintre Marea de Azov §i Marea Neagra, Stramtoarea Kerci avea importantA strategicA atat pentru Rusia, cat §i pentru PoartA. Otomanii o apdrau cu disperare, Intrucat pdtrunderea flotei ruse din Marea de Azov In Marea Neagrd ar f avut consecinte catastrofale pentru Imperiul otoman39. Din aceste motive §i din cauza faptului cd fortAretele otomane Kerci §i Taman nu inch ideau suficient de bine Stramtoarea Kerci, la porunca marelui vizir a Inceput, In mai 1703, construirea ceetAtii otomane Yeni Kale (situatA pe tArmul vestic al Stramtorii Kerci, In extremitatea esticA a Peninsulei Crimeea, la aproximativ 15 km nord-est de fortdreata Kerci). in punctul unde s-a clAdit cetatea Yeni Kale (Cetatea Noud"), Stramtoarea Kerci avea lAtimea cea mai mica. A fost ultima cetate pe care otomanii au construit-o pe tArmul nordic al Marii Negre. DupA aceea, otomanii s-au multumit doar sd repare cetatile din zond, WA a mai construi insd vreo cetate noue. La construirea cetAtii Yeni Kale (finalizatA In anii 1706-1707) au participat atat lucrAtori otomani, cat §i tAietori de lemne isalahori din Moldovai Tara Romaneascd (vasale Portii). Un rol decisiv 1-a avut flota militard otomand centrald (ce actiona de reguld in Marea Mediterandi Marea NeagrA) comandata de marele amiral (kapudan pa.ya) Açi Mehmed Pap (dec. 1702dec. 1703). AceastA flota a transportat materialele de constructie, proviziile §ilucrAtorii pand in Stramtoarea Kerci, descurajand totodatA un eventual atac efectuat de flota rusA din Marea de Azov°.

37 Vezi nota precedenta. 38 A.N. Kurat, Prut Seferi ye Barip, vol. I, p. 49-54; Hammer, Histoire de l'Empire ottoman, vol. 13. Paris, 1839, p. 88-89; A. Tertecel, Construirea cetaf ii otomane, p. 77-83. 39 M.R. Arunova, S.F. Orqkova, op. cit., p. 97-98 (fragment din Descrierea lmperiului otoman, a ambasadorului P.A. Tolstoi). 4° S.F. Ore§kova, op. cit., p. 51-52; A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; I.H. Uzuncamli, op. cit., p. 2-3; A. Tertecel, op. cit., p. 80-81. A se vedea §i harta Math de Azovi a regiunilor inconjuratoare (de exemplu, Atlas automobilndh dorog SSSR, Moskva, 1981, p. 30, 73). 41 A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; Mehmed Rgid, op. cit., vol. II, p. 549-565; A. Tertecel, op. cit., p. 82-83; I.H. Uzuncar§ili, Osmanli Deyletinin Merkez ye Bahriye Tefkileiti, Ankara, 1988 (reeditare), p. 437-445, 497-500; Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC), fond Microfilme Turcia, rola 46, c. 97 (document otoman din 6-15 aprilie 1705); DANIC, fond Microfilme U.R.S.S., www.dacoromanica.ro 236 Adrian Tertecel 8

Dupa incheierea construirii cetatii Yeni Kale, in aceasta fortareata a fost instalata o garnizoana de peste 2 000 de ostasi otomani, dotata, printre altele, cu cateva zeci de tunuri de calibru mare si mijlociu42. Prin construirea acestei cetati s-a consolidat in mod substantial stapanirea otomana asupra Straintorii Kerci si asupra ansamblului Marii Negre. Se poate afirma cä fortareata Yeni Kale a preluat, In mare parte, rolul cetatii Azov (OM la recuperarea acesteia de catre otomani in anul 1712). Este vorba de rolul de lacat" al Marii Negre impotriva unei patrunderi fortate din directia Marii de Azov43. In august 1703, la Istanbul a avut loc o mare rascoala a trupelor de Poarta si a populatiei civile. Cauzele ei au fost atat problemele economicei sociale din Imperiul otoman, cati foarte raspandita nemultumire impotrivageyhoilisldrn-uluiFeyzullah Efendi, a marelui vizirsia sultanului(ultimii doifiindacuzati ca au acceptat sa incheie dezavantajoasele tratate de pace de la Karlowitz si Istanbul). 0 parte din rasculati s-au deplasat de la Istanbul la Edirne (unde se aflau atunci sultanuli principalii conducatori otomani). La 22 august 1703, sultanul Mustafa al II-lea a fost inlocuit cu fratele sat Ahmed al III-lea, iar marele vizir Rami Mehmed Pasa a fost inlocuit cu Kavanoz Ahmed Pasa. Noul sultan a trebuit sa paraseasca imediat Edirne si sa-si stabileasca resedinta la Istanbul". Construirea cetatii Yeni Kale si activitatea flotei militare otomane centrale in Marea Neagra nu au fost afectate de marea rascoala din august 1703. Construirea cetatii sus-amintite a continuat 'Ana la srarsitul lunii octombrie 1703. Atunci a fost intrerupta pentru cateva luni, fiind reluata in primavara anului 1704. Escadra flotei militare otomane centrale care actionase in acel an in Marea Neagra s-a intors la Istanbul la inceputul lunii noiembrie 1703. In primavara anului 1704, aceasta escadra a patruns din nou in Marea Neagra, contribuind la continuarea lucrarilor de construire a cetatii Yeni Kates. Pe planul relatiilor politico-diplomatice ruso-otomane, rascoala sus-mentionata a blocat pentru cateva luni atat convorbirile din capitala otomana dintre P.A. Tolstoi si conducatorii Portii, cat si plecarea solului otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga din Crimeea spre Moscova. Prima discutie dintre P.A. Tolstoi si noul mare vizir Kavanoz Ahmed Pasa a avut loc abia in luna octombrie 1703. Ea a esat lamentabil deoarece marele vizir nu avea atunci un traducator de buna calitate pentru niciuna din limbile latina, greaca sau italiana (Alexandru Mavrocordat Exaporituli fiul säu Nicolae se ascunsesera in timpul rascoalei din august 1703 si nu putusera Inca fi gasiti)46. De abia in decembrie 1703 au putut incepe primele convorbiri serioase intre P.A. Tolstoi si noul mare vizir otoman Damad Hasan Pasa. Ele aveau insa sa se prelungeasca foarte multsi, in final, sa esueze. Mare le vizir nu a putut obtine nici

rola 96, c. 175-177 (scrisoare a clucerului Afenduli catre stolnicul Constantin Cantacuzino, scrisa la Kerci la 7 iunie 1704, in timpul lucrarilor de construire a cetatii Yeni Kale). 42 I.H. Uzuncarsill, Osmanli Tarihi, p. 2-3; S.F. Oreskova, op. cit., p. 51-52; A.N. Kurat, op. cit., p. 49-54; A. Tertecel, op. cit., p. 80-81. 43 Vezi nota precedenta. 44 Despre marea rascoala de la Istanbul din august 1703, M.R. Arunova, S.F. Oreskova,op. cit., p. 107-111 (fragmente din trei rapoarte ale ambasadorului rus P.A. Tolstoi din iulie-august 1703); I.H. Uzunearstli, op. cit., p. 22-46; Rifaat Ali Abou El-Haj, The 1703 Rebellion and the Structure of Ottoman Politics, Istanbul, 1984; M.A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 247-248. 45 A se vedea notele 41 si 42. De asemenea, Silahdar Findiklth Mehmed Aga, Nusretndme, in Mihail Guboglu, Cronici turcesti privind Tdrile Romdne, vol. 11, Bucuresti, 1974, p. 510-512. 46M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op.cit.,p.111-112 (fragment din raportullui P.A. Tolstoi, 20/31 octombrie 1703). www.dacoromanica.ro 9 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 237 demolarea cetatii rusesti Kamenkai nici lichidarea flotei rusesti din Marea de Azov. La randul sau, P.A. Tolstoi nu a izbutit sa obtina nici oprirea construirii cetatii otomane Yeni Kale si nici aprobarea ca navele comerciale rusesti sa poata naviga in Marea Neagra. Otomanii nu au acceptat nici macar ca negustorii rusi sa navigheze in Marea Neava pe corabii otomane. Navigatiai comertul Marii Negre ramaneau astfel monopol otoman41. Solul otoman Nogayli Mehmed Mustafa Aga a putut pleca din Crimeea spre Moscova abia in noiembrie 1703. El asteptase instructiuni si documente diplomatice de la noul sultan Ahmed al III-lea. So lul purta cu sine atat scrisoarea noului sultan catre tar, cat si scrisoarea din 16-25 iunie 1703 a fostului sultan Mustafa al II-lea avand acelasi destinatar. Diferentele de continut dintre cele doul scrisori erau infime48. Pentru a usura misiunea soluluiotoman, conducatoriiPortiii-auacordat ambasadorului rus P.A. Tolstoi (aflat practic in arest la domiciliu Inca de la sosirea sa in capitala otomana) o destul de larga libertate de miscare49. AceastA concesie otomana a fost insa inutila. Solia lui Nogayli Mehmed Mustafa Aga in Rusia s-a incheiat in decembrie 1704 aproape Para nici un rezultat. Singura concesie facutA de Petru cel Mare a constat in acceptarea trasarii pe teren a frontierei ruso-otomane stabilite in 1700 prin tratatul de pace de la Istanbul50. in rest, nici negociatorii otomanii nici cei rusi nu au putut smulge partii adverse vreo concesie. Doar razboiul sau amenintarea credibila cu razboiul ar fi putut face acest lucru. in concluzie, evenimentele anului 1703 sunt importante si pline de semnificatii pentru evolutia relatiilor ruso-otomane in intreaga perioada de pace 1700-1710. Ele scot in evidenta acerba rivalitate dintre Rusiai Poarta pentru stapanirea bazinului Marii Negre. Tensiunea dintre cele dotia imperii vecine a fost mare atat in anul 1703, cat si in tot intervalul 1700-1710. Ambele parti (nemultuinite de prevederile pacii de la Istanbul din 1700) se pregateau intens pentru razboi. Doar angajarea Rusiei in Razboiul nordic"si slabiciunea interna a lmperiului otoman, accentuata de indelungatul razboi cu Liga Sfanta, au amanat inceperea acestui razboi. Profitand de refacerea partiala a propriilor forte si de prelungirea Razboiului nordic", Poarta a declansat (la 9/20 noiembrie 1710) razboiul ruso- otoman din 1710-1711. inainte de a publica traducerea din limba rusa a trei rapoarte din 1703 ale ambasadorului rus P.A. Tolstoi catre cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, se cuvine sa prezentAm pe scurt continutuli valoarea documentara ale acestora. Precizam a P.A. Tolstoi (1645-1729) a fost ambasadorul Rusiei in Imperiul otoman in anii 1702-1710. Era pentru prima oara cand Rusia avea un ambasador permanent la Poarta. in intervalul august 1702septembrie 1703, P.A. Tolstoi s-a aflat la Edirne (fostul Adrianopol), unde se gasea atunci sultanul. Apoi, in perioada septembrie 1703 noiembrie 1710, ambasadorul rus a rezidat la Istanbul (in preajma noului sultan Ahmed al III-lea). inchis de otomani in inchisoarea Yedikule in timpul razboiului ruso-otoman din 1710-1711i, in mod intermitent, in anii de pace tensionata 1711-1713, P.A. Tolstoi a

47 S.F. Orqkova, op. cit.,p. 34-38;A.N. Kurat, op. cit., p. 85-90; A. Tertecel, Rivalitatea ruso- otomand, p. 150-152. 48 A.N. Kurat, op. cit., p. 85-86. 49 lbidem, p. 89. 5° Ibidem, p. 91; S.F. Ore§kova, op.cit., p. 36; Pisma i bumaghi, t.III, St. Petersburg, 1893, p. 217-218, 469-472.

www.dacoromanica.ro 238 Adrian Tertecel 10

parasit Imperiul otoman (impreuna cu ostaticii ru0 de rang Malt Piotr Safirov §i Mihail B. Seremetev) in toamna anului 1714, intorcandu-se in Rusia51. Rapoartele lui P.A. Tolstoi din anii 1702-1710 au fost citite atat de cancelarul F.A. Golovin (§i de succesorul sAu G.I. Golovkin), cat §i de tarul Petru cel Mare. Acestor rapoarte Ii s-a adaugat Descrierea Imperiului otoman (finalizatà de P.A. Tolstoi in mai 1703). Atat rapoartele, cati Descrierea contin informatii foarte valoroase privind situatia interna §i politica externa ale Imperiului otoman, Marea Neagra §i relatiile ruso-otomane in acea vreme (inclusiv planurile ruse§ti de expansiune spre Marea Neagra §i Stramtori)52. Textul original in limba rusa al Descrierii a fost publicat integral la Moscova, in 1985. in schimb, foarte putine dintre rapoartele lui P.A. Tolstoi din anii 1702-1710 au vazut lumina tiparului (unele doar fragmentar)54. Nici unul dintre acestea nu a fost tradus §i publicat in limba romana. Dintre rapoartele edite ale lui P.A. Tolstoi, cele mai multe (pse) dateaza din anul 1703. Acestea au fost publicate la Moscova, in 1985 (patru rapoarte in mod aproape integral, iar celelalte doua sub forma de scurte fragmente)55. Cele mai importante dintre acestea sunt, dupa parerea noastra, cele din 30 ianuarie/10 februarie, 20/31 octombrie §i 1/12 decembrie 1703. Aceste trei rapoarte sunt §i cele mai complexe din punct de vedere al problematicii abordate. Celelalte trei rapoarte edite ale lui P.A. Tolstoi din anul 1703 (12/23 iulie, 25 iulie/5 august 4i 27 august17 septembrie) se retell aproape exclusiv la declanpreai desfawarea marii rascoale de la Istanbul din vara acelui an. Ele dovedesc ca P.A. Tolstoi era experimentat, inteligent §i foarte bine informat §i completeaza in mod fericit izvoarele otomane privind respectivul eveniment56. Raportul din 30 ianuarie/10 februarie 1703 se concentreaza mai ales asupra mazilirii §i executArii marelui vizir Daltaban Mustafa Pap (la 28 ianuarie 1703) §i a inlocuirii sale cu Rami Mehmed Pap. Sunt analizate cauzelei efectele acestei schimbari. Dupa cum foarte bine a subliniat P.A. Tolstoi (ale carui aprecieri sunt confirmate de izvoarele occidentalei otomane), a fost o lupta intre adversarii pacii ruso-otomane din 1700 (Daltaban Mustafa Pap, alti cativa demnitari otomanii tatarii din Crimeea §i Bugeac)§i sustinatorii acestei paci (sultanul Mustafa al 11-lea, Rami Mehmed Pap §i majoritatea demnitarilor otomani, care au inteles cà Poarta era atunci prea slaba pentru a-si putea permite sa declanieze un razboi ruso-otoman in viitorul apropiat). Victoria celei de-a doua tabere a amanat declanprea de care Poarta a unui nou razboi ruso-otoman pana in noiembrie 1710. In raportul sail din 20/31 octombrie 1703, P.A. Tolstoi furnizeaza informatii privind situatia interna a lmperiului otoman, politica extema a acestuia §i relatiile ruso- otomane.Este evidentiata saracia financiara a statului otoman, care nu numai ca impiedica pornirea unui razboi contra Rusiei sau a Venetiei, dar periclita chiar plata lefurilor trupelor de Poarta, ceea ce ar fi putut declanp o noua mare rascoala la Istanbul. De asemenea, majoritatea demnitarilor adu§i la putere de rascoala din august 1703 erau nepriceputi. Prin ascunderea lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul §i a fiului sau (in timpul sus-pomenitei

5I M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 18-33; S.F. Oreskova,op. cit., p. 33-187; A.N. Kurat. Isvec Ktrah, p. 52-54. 52 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, ibidem; S.F. Oreskova,op. cit., p. 15-19. 53 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit., p. 37-105. 54 Vezi nota 52. De asemenea, A.N. Kurat, op. cit.,p. 52. 55 M.R. Arunova, S.F. Oreskova, op. cit.,p. 105-114. 56 Ibidem, p. 107-111. 57 Ibidem, p. 105-107. www.dacoromanica.ro 11 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 239

rascoale), functia de mare dragoman (tercurnan) ramasese vacanta, iar conducatorii Portii intampinau mari dificultati in relatiile cu ambasadorii isoliistraini. Ura iteama otomanilor fata de Rusia erau extrem de mari. Ambasadorul rus la Istanbul se afla practic in arest la domiciliu. El se temea sa nu fie ucis de populatia Istanbulului, Intr-un moment de anarhie. 0 mare escadra a flotei militare otomane se afla Inca in Marea Neagra, unde contribuise din plin la inceperea construirii cetatii Yeni Kale, menita sa impiedice trecerea flotei militare ruse din Marea de Azov in Pontul Euxin. Doar lipsa banilori instabilitatea politica $i sociala interna Ti impiedicau pe conducatorii Portii sa declan$eze un nou razboi ruso-otoman58. in sfar$it, raportul lui P.A. Tolstoi din 1/12 decembrie 1703 analizeaza problemele interne ale Imperiului otoman (care afectau gray $i indeplinirea planurilor otomane in domeniul politicii externe). Situatia financiara a Portii ramanea dificila. Lefurile restante ale trupelor de Poarta nu putusera fi platite pe un an, ci doar pe $ase luni. Mentionam ca, in Imperiul otoman, lefurile bugetarilor" se plateau trimestrial. De asemenea, instabilitatea politica a Imperiului otoman continua. La 17 noiembrie 1703, sultanul Ahmed al III-lea II numise in functia de mare vizir pe ginerele sat' Damad Hasan Pap. Cu ajutorul acestuia, sultanul declanpse o ampla actiune de reprimare a fo$tilor rasculati (din august 1703) $i in special a capeteniilor acestora. Nu se putea prevedea insa dacà aceasta actiune va putea fi dusa la bun srar$it. P.A. Tolstoi se temea totu$i cA fo$tii rasculati ar f putut triumfa cu ajutorul populatiei lstanbulului. in acest caz, ei I-ar fi putut inlatura din functie pe marele vizir, existand chiar pericolul detronarii sultanului59. In incheiere, publicam traducerea din limba rusa a celor trei rapoarte sus-amintite adresate in anul 1703 de catre ambasadorul rus la Istanbul, P.A. Tolstoi, cancelarului Rusiei, F.A. Golovin (traducerea a fost efectuata de care noiA.T.) Precizam a am tradus doar fragmentele din cele trei rapoarte care au fost publicate pana in prezent de care istoricii 60 ru$1. Punemastfel la dispozitia istoriografiei romane$ti trei izvoare ruse$ti putin cunoscute referitoare la relatiile ruso-otomane, Marea Neagrai situatia interna a Imperiului otoman in perioada de pace tensionata 1700-1710. Speram cA aceste surse vor contribui la clarificarea, in istoriografia noastra, atat a principalelor caracteristici $i a evolutiei relatiilor ruso- otomane (inclusiv a rolului jucat de bazinul Marii Negre in cadrul acestora) in intervalul sus-amintit, cat $i a cauzelor declan$arii razboiului ruso-otoman din 1710-1711.

ANEXE

I. Fragment din raportul din 30 ianuarie/10 februarie 1703 al ambasadorului rus la Istanbul, P.A. Tolstoi, catre cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, cu privire la starea relatiilor ruso-otomane, Marea Neagra $i situatia din Imperiul otoman. Se insista asupra tentativei esuate a marelui vizir Daltaban Mustafa Pap de a declanp un nou razboi intre Rusia $i Poarta, profitand de rascoala tatarilor din Crimeea, nemultumiti de prevederile tratatului de pace ruso-otoman de la Istanbul din 3/14 iulie 1700. Acest fragment a fost publicat in original, in limba rusa (cu litere chirilice), de cave M.R. Arunova $i S.F. Ore$kova, in

58Ibidem, p. 111-113. 59Ibidem,p. 113-114. "Pentru textul original al celor trei rapoarte (publicat de catre istoricii rusi partial), M.R. Arunova, S.F. Ore*ova, op. cit., p. 105-107, 111-114. www.dacoromanica.ro 240 Adrian Tertecel 12

lucrarea lor Russkii posol v Stambule. Piotr Andreevici Tolstoi i ego opisanie Osmanskoi imperii naceala XVIII v., Moskva, 1985, p. 105-107.

Traducere

Mai inainte, dup. marele vizir Amca-zade Hilseyin Pap (Aleyan Gusein), a fost fAcut mare vizir serascherul (beilerbeiul) de Bagdad (Daltaban Mustafa Pap). Acesta era viteaz, insd era prea pupn intelepti necugetat. El intenfiona sä Inceapd rdzboiul impotriva Mdriei sale farul. Si, vdzand cd sultanul nu ii ingaduie acest lucru, el a vrut sd Ii indeplineascd intentia prin viclepg. Iar prin mesajele si scrisorile sale I-a indemnat pe hanul Crimeii sá ceard Porfii invoire pentru a incepe rdzboiul impotriva Statului rus (s Rossiiskim gosudarstvom). 5i toate acestea le-a fAcut in taind. Cand tAtarii au venit la sultan cu respectiva rugaminte, el s-a preacut cd nu doreste acest lucru. Si, dupd ate am aflat din multele mele discutii cu minitrii turci despre situatia tAtarilor, cAnd sultanul a respins cererea tAtarilor, i-a mazilit pe han si pe kalgay sultan (kalgu saltana), osAndindu-i la inchisoare, iar ca han in Crimeea I-a trimis pe fostul han (Haci Selim Giray I), a vazut acel vizir (Daltaban Mustafa Pap) cd intentiile sale nu s-au indeplinit. Atunci, el s-a gAndit la un alt viclesug. A scris in taind tatarilor, cerandu-le ca, deoarece au fost batjocoriti de ate Poartd, sd se impotriveascd sultanului si sd se rdscoale. lar el, chipurile pentru a-i supune pe aceVia, urma sd adune trupele turceyti, sd meargd cu ele pdnd la Dundre ci .0 se intdIneascii cu teitarii yi, prefdcdndu-se a nu ii poate invinge pe aceytia, sä se uneascd cu ei yi sei meargd cu ei impreund la rdzboi spre Azov sau Kiev, dupd cum se va dovedi cd este mai avantajos. Din cauza scrisorilor sale, intr-adevdr, tAtarii s-au rdsculat. La rAndul sdu,si el a inceput sd-si clued la indeplinire intentiile, trimitAnd multi ostgi la Dundre. De asemenea, si la Adrianopol (Andrianopol) a inceput sd pregAteascA provizii pentru rdzboi, proclamAnd cd face toate acestea pentru a-i supune din nou pe tAtari. Insd eu (P.A. Tolstoi) am ghicit intentiile sale. Am vorbit apoi cu multi oameni din preajma sultanului pentru ca ei sd Ii raporteze cuvMtele mele. $i multd vreme nu am izbfindit nimic. Apoi, and niste daruri oamenilor de incredere ai mamei sultanului, am reusit s-o informez despre josnicele intentii ale vizirului. L-am instiintatsipe muftiu (seyhtilislam). I-am declarat cd dacd vizirul ii va indeplini gAndurile acestea, atunci nu va fi bine nici pentru Maria sa sultanul. Deoarece, unindu-se cu tAtarii, el (vizirul) vrea sd dobAndeascd si un rang foarte mare, iar tatarii spun deschis cd nu mai vor sd rdmAnd sub stapanirea turceascd. Aflând indatd acestea, mama sultanului i le-ai spus fiului sdu (sultanul Mustafa al II-lea). $i, stdpane al meu, sdtii ed., la 1 ianuarie (stil vechi), sultanul 1-a chemat la sine pe vizir, cu onorurile obipuite, chipurile pentru o consfAtuire. Cdnd vizirul a sosit la sultan, acesta i-a luat vizirului sigiliul de stat (insemnul principal al functiei de mare vizir) si a poruncit ca averea vizirului sd fie luatd, inventariatdi trecutA in proprietatea sa (a sultanului). lar In locul acestuia, in funclia de mare vizir, l-a pus pe fostul reis efendi Mehmed Paya (Rami Mehmed Pap). Cdt despre vizirul mazilit (Daltaban Mustafa Pap), sultanul a poruncit ca acesta M. fie finut sub pazd, iar in noaptea urmdtoare sd fie sugrumat. In dimineata urmAtoare, cadavrul sdu a fost azvarlit in piata publica (de la Edirne) spre a fi batjocorit de tot poporul ca o vita nenorocitd. Iar noul vizir Mehmed Pap si-a inceput guvernarea find foarte binevoitor si plin de consideratie fatA de toti, intruat este un om foarte intelept. StApane al meu, la 20 ianuarie (stil vechi) am mers la acest nou vizir in vizitd particulard pentru a-1 felicita, dar mai ales pentru a sta de vorbd cu el. M-a IntAmpinat cu onorurii m-a primit cu mare dragoste. $i a discutat cu mine pe indelete. $i mi-a spus, in particular, urmAtoarele: Cum se poate ca tocmai eu sA incalc aceastd pace care a fost incheiatd prin atAt de multe strdclanii ale mete? www.dacoromanica.ro 13 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 241

Eu ma voi strddui din rdsputeri ca aceastd pace sd nu fie Incalcatd din partea meiriei sale sultanul. Insa cu condifia ca nici din partea mdriei sale farul sei nu se petreacii vreo inctilcare. Daa vizirul a vorbit cinstit sau cu viclenie, asta numai Dumnezeu stie. Insd, stApane al meu, in prezent se vede din semnele existente ca nu exista nici o primejdie. Dar nu pot fi pe deplin sigur de asta peina cdnd nu se va incheia treaba cu tdtarii, iar osta$ii turci, aflafi acum hingd Dundre, nu se vor imprdftia pe la casele lor. Pentru cd, la turci, vizirii nu guverneazd multd vreme.

II. Fragment din raportul din 20/31 octombrie 1703 al ambasadorului rus la Istanbul, P.A. Tolstoi, ate cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, privind situatia din Imperiul otoman, starea relatiilor ruso-otomanei construirea de ate Poarta a cetatii Yeni Kale (pentru a bloca accesul Rusiei la Marea NeagrA). Acest fragment a fost publicat in original, in limba rusd (cu litere chirilice), de atre M.R. Arunova si S.F. Oreskova, in op. cit., p. 111-113.

Traducere

Pe and md aflam la Adrianopol, v-am scris, la 27 august (stil vechi), despre inlAturarea din functie a sultanului (Mustafa al II-lea) si a celorlalti demnitari (ministri). lar despre ceea ce s-a intamplat dupd sus-ppmenita datd de 27 august, NI informez prin intermediul acestei scrisori. La 20 septembrie (stil vechi), eu am sosit la Constantinopol (Konstantinopol). $i am fost instalat in aceeasi clAdire in care au sezut (in anii 1699-1701) fostii ambasadori ai MAriei sale tarul, Emelian Ignatievici (Ukraintev)i cneazul Dmitrii Mihailovici (Golitan). La 25 septembrie (stil vechi), ca pedeapsd pentru pAcatele mele, rn-am ImbolnAvit de friguri. in prezent, incep, incet, incet, sd md vindec. La 30 septembrie (stil vechi), dupd mad eforturi, am fost in vizitd particulard la vizir (marele vizir Kavanoz Ahmed Pasa). Discutia mea cu acesta a fost foarte scurtA, deoarece ei nu aveau (atunci) tAlmaci de limba latind sau de limba greacd. Iar tAlmacii de limba tura pe care Ii am eu (P. A. Tolstoi) nu sunt in stare sd poarte o discutie cu vizirul. In timpul vizitei mele la vizir, a fost gds it un turc care stia doar putin si foarte prost greceste. Pe langd acest fapt, mai era si tampit de la naturd. De aceea, a fost imposibil sa discut pe indelete cu vizirul. Dar mai este un motiv pentru care nu am avut multe discutii cu vizirul. Este vorba de faptul cd, Ina de la prima mea convorbire cu el, acesta s-a dovedit a fi nepriceput. Iar ceilalti ministri (viziri) ai lor sunt Ina si mai prosti. $i, in prezent, Imperiul turcesc a ajuns intr-o asemenea situatie, Mat se spune cA intr-un hal mai rdu deat acum nu s-a aflat niciodatA de la inflintarea sa. Dupd vizita mea la vizir, cu mare insistentd au trimis oameni sd-I caute pe Alexandra Mavrocordat Exaporitul (Alexandru $karlat) §i, daa nu 11 vor putea gdsi pe acesta, atunci au poruncit sd 11 gAseasa cel putin pe fiul sAu Nicolae. Deoarece, fard acestia, (turcii) nu pot sd rezolve nici o problemd diplomatia. Acum, i-au gasit pe cei doi. Dar pe Alexandru il tin la fereald si nu indrAznesc sd II arate poporului. Insd pe fiul sdu I-au facut dragoman (perevodcik), ca §i mai 'Mainte. 5i, dupa obiceiul lor, 1-au imbrAcat cu caftan. Sultanul (Ahmed al III-lea) nu a fdcut !And acum nimic intelept. El se distreazd, dimpotrivd, ca un copil, cAldrind pe campurii plimbându-se pe mare. Iar lucruri vrednice necesare treburilor statului Ina nu face. $i nu se asteaptd ca el sd facd asemenea lucruri de acum inainte.

www.dacoromanica.ro 242 Adrian Tertecel 14

Saracia lor baneasca este vizibila pentru toath lumea. Inca nu sunt in stare sa stranga totibanii necesari pentru a acoperi cheltuielile necesitate de plata lefurilor slujitorilor Portii (trupele de Poarta, precumi demnitariii functionarii din aparatul de stat otoman central). Ii jefuiesci Ii chinuie pe supusii lor crestini si evrei, insa nu reusesc sa strand nici macar banii necesari pentru plata lefurilor corpului ienicerilor, darmite pentru plata lefurilor celorlalte corpuri de oaste. In octombrie va trebui sa se dea lefurile pentru toti slujitorii Portii din toate categoriile, cum ar fi spahiii (de Poarta), ienicerii, tunarii etc. lar in prezent, toti acestia s-au adunat la Constantinopol(Konstiantinopol)pentru a-si lua lefurile. lar in Vistierie nu existh bani suficienti pentru a-i plati pe toti. Doar Dumnezeu stie ce se va intampla. Se observa ea toti conducatorii (adusi la putere de rascoala din 1703) sunt fie sugrumati, fie surghiuniti. Altii noi sunt alesi in locullor. Acum nu pare probabil ca ei(turcii)sa inceapa un razboi intr-o direcfie sau alta. Deoarece conducerea statului Thr a devenit foarte tulburata yi inconstant& $1, pe deasupra, existãi o imensa saracie baneascii.Prin popor umbla vorba ca, la primavara, ei vor sa inceapa un razboi cu venetienii. Eu nu cred ca se va intampla asa ceva, din multe pricini, dar mai ales din cea a lipsei debani. Se aude ca, hinge: Kerci,(turcii)au inceput sã construiasca o cetate(numita Yeni Kale).lar in anul acesta au pus doar temeliile. Insa deocamdata flu se cunosc amanunte. In curdnd, flota lor se va intoarce din Marea Neagra la Constantinopol.i atunci se vaafla totul. lar eu, pentru a informa pe Excelenta voasirci, voi scrie curdnd un raport amanunfil. (Turcilor)le este foarte frica de Maria sa farul. De aceea yi ura falai de noi arde mereu in inimile Mr. De asemenea, yi de mine se tern foarte mult. Ei nu lasii pe nimeni sii intre in reyedinta mea. Parcd ay fi intr-o inchisoare. drept sa spun, puterea mea de a rabda scade tot mai mult. De cdnd am venit in fara lor(adica in Imperiul otoman),viata mea nu se deosebeyte cu nimic de cea a unui puycarial. Mai mull deceit aldt, niciodata nu lipsesc spaimele mortale din toate párf lie. lar in prezent, ma aytept mereu la necazuri marl din partea poporului anarhic. Deoarece(turcii)nu urdsc nici un popor atdt de mult Cdl ne urdsc pe noi(adica pe rusi). In curand, voi solicita sa am o discutie cu minitrii (vizirii) bor. Cu acest prilej, doresc sa le vorbesc clar despre situa,tia pacii (ruso-otomane). Cad actualii lor ministri nu stiu nimic despre situatia (aplicarii) tratatelor de pace. Solulbor (Nogayli Mehrned Mustafa Aga)a fost trimis de mult spre Moscova, dar a fost rejinut in Crimeea.Acurn a fost trimis de la Poarta spre acel sol un om numit Hasan Aga. 5i, prin acest om, a fost trimisä o scrisoare solemna(gramota)cat-re Maria sa tarul, in care se anunta urcarea pe tron a noului sultan (Ahmed al III-lea). 5i i s-a poruncit acestui om sä inmaneze solului (turc) scrisoarea aceasta. far solului i s-a ordonat sa piece imediat la Moscova, purtand aceasta scrisoare, precumi anterioarele scrisori solemne(gramoti).De asemenea, ei (turcii) trimit, prin propriul lor sol, o scrisoare solemna catre Maria sa cezarul (imparatul habsburgic Leopold I), pentru a-1 anunta despre inscaunarea noului sultan. bar catre ceilalti monarhi aliati (probabil, conducatorii statelor care facusera parte din Liga Sfanta), cave regele Frantei si regina Angliei, precumi catre altii, (turcii) scriu astfel de scrisori solemne si le inmaneaza ambasadorilor acestor state (la Istanbul) pentru ca acestia sa le trimita, prin proprii lor oameni, monarhilor bor. Au incercat sa discutei cu mine despre aceasta problema. Dar eu nu am acceptat scrisorile lor solemnei i-am refuzat categoric in aceasta privinta. La Poarta s-a raspdndit o ytire potrivit careia ostayii Mariei sale farul ar fi fost invin.yi de catre duymanii lor suedezi(in cadrul Razboiului nordic"). Laauzul acestei veyti, turcii s-au bucurat enorm.Insa, imediat ce am primit scrisoarea dumneavoastra, eu am si www.dacoromanica.ro 15 Trei rapoarte ale ambasadorului Rusiei la Istanbul 243 trambitat in toate pArtile vestile despre strAlucitele victorii obtinute anul acesta de cAtre trupele Mariei sale tarul asupra suedezilor. De asemenea, si ceila1ti ambasadori (aflati la Istanbul) au difuzat stirea ca au primit scrisori din Europa continand informatii despre marile victorii ale ostasilor Mdriei sale tarul impotriva suedezilor. Auzind acestea, turcii au cazut adanc pe &dun.

III. Fragment din raportul din 1/12 decembrie 1703 al ambasadorului rus la Istanbul, P.A. Tolstoi, cave cancelarul Rusiei, F.A. Golovin, cu privire la situatia din Imperiul otoman. Se mentioneaza marile dificultAti financiare cu care se confruntau conducAtorii otomani, represiunea declansatA de noul sultan Ahmed al III-lea impotriva conducAtorilor rascoalei din august 1703 si numirea unui nou mare vizir (Damad Hasan Pasa). Acest fragment a fost publicat in original, in limba rusA (cu litere chirilice), de catty M.R. Arunova si S.F. Oreskova, in op. cit., p. 113-114.

Traducere

Cu mare efort, ei (conducAtorii otomani) au strans bani pentru a putea plAti lefurile militarilor pe un an. Dar totufi nu au putut aduna toil banii necesari. De aceea, au dat acum lefurile doar pe qase luni. Si, folosindu-se de efectuarea acestei plAti, sultanul a dat dovadei de curaj 4.i a Inceput sei-i execute pe conducdtorii ienicerilor rdsculati (in august 1703). La inceput, i-a inchis pe aga ienicerilor si pe ajutorul acestuia. Iar ceilalti (fosti) rAsculati sunt sugrumati sau, in multe cazuri, biecati. $i eu sper ca ei sa. izbuteascA in curand sd lichideze din radacini aceastA chestiune (pe fostii rAsculati din august 1703). CAci, in caz contrar, ei (conducAtorii otomani) vor determina poporul sA se rascoale impotriva lor. lar apoi, (poporul rasculat) il va inlatura din functie pe vizir. Noul vizir (marele vizir Damad Hasan Pasa) este ginerele sultanului. El este un om bun si inteligent. insA nu stiu Inca. in ce fel se va purta cu mine.

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro METODE DE CERCETARE

CERCETAREA PROSOPOGRAFICA ASISTATA DE CALCULATOR

IRINA GAVRILA

1. Introducere Prosopografia este una dintre cele mai vechi metode de cercetare in istorie. Perioada urmatoare anilor '70 a adus o crestere constanta a interesului manifestat fata de prosopogafie. Patrunderea calculatoarelorsiinariacercetariiistoricea insemnat deschiderea de noi perspective in dezvoltarea acestei directii'si, chiar daca apar noi probleme, este de necontestat faptul ca volumul mare de date poate fi procesat mult mai usor si mai repede. Standardizarea datelori stabilirea legaturilor dintre ele se dovedeste a fi, de cele mai multe ori, o sarcina dificila. In acelasi timp exista dorinta de a dezvolta modele prosopografice unitare, care sa satisfaca necesitatea unei mai bune coordonari a studiilor de acest gen, in special in vederea schimbului de date si informatii. Nu credem ca exista solutii defmitive pentru problemele generate de crearea unei baze de date prosopografice, dar este esential sa stim, in primul rand, in ce consta cercetarea prosopografica asistata de calculator gi,implicit, care sunt dificultatile pe care le genereaza prelucrarea computerizata a datelor prosopografice. La fel de interesanta este si o trecere in revista a strategiilor care pot fi utilizate,precumsicatevacomentariiasupramodelelorprosopograficecurente. Standardizarea i corelareainregistrariloresteunaltaspect majoralcercetarii prosopografice. Prosopografia studiaza ciclul de viata al unui anumit grup de indivizi, ceea ce presupune colectarea datelor demografice apartinand acelor indivizi si familiilor lor, precum si a datelor despre profesiune, educatie, venit, avere etc. Date le stint, prin urmare, extrase dintr-o multitudine de surse, in care nu toata informatia este relevanta, ceea ce afecteaza modelarea datelor istorice. Date le prosopografice sunt, prin excelenta, potrivite pentru a fi inmagazinate intr-o baza de date din mai multe motive. in primul rand, de cele mai multe ori suntem pusi in fata unui volum atat de mare de informatii care trebuie prelucrate, incat analiza lor, in absenta calculatorului, este imposibila. In al doilea rand, datele trebuie sa fie de acelasi tip si organizate dupa o structura sistematizata. Analiza cantitativa a datelor se face, de cele mai multe ori, prin exportul lor, din baza de date prosopografice, catre pachete statistice specializate. In cele ce urmeaza, incercdm sa punctam cateva idei pentru o exploatare mai eficienta a bazelor de date prosopografice.

3 D.I. Greenstein, Multisourced and Integrated Databases for the Prosopographer, in E. Mawdsley, N. Morgan, L. Richmon d, R. Trainor ed., History and Computing III. Historians. Computers and Data. Applications in Research and Teaching, Manchester, New York, 1990, p. 60-66.

"Revista istoria", tom XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 245--260, 2002 246 Irina Gavrild 2

2. De ce este necesard utilizarea calculatorului in prosopografie Intr-ocercetareprosopograficdcalculatorulpoateasiguracdutarearapidd, meticuloasd, precumi stocareai regAsirea textului sursd original sau a unor pdrti din el. Cel de-al doilea aspect este important, pentru cd identificarea unui anume individ§i interpretarea unui anumit text nu este niciodatd definitivAi trebuie in mod continuu ajustatd in timpul cercetdrii, potrivit descoperirii de noi date. De aceea este importantA alegerea unui sistem de baze de date in care sd se poatil apela in orice moment textul sursd. Analiza preliminard a datelor se realizeaza, de cele mai multe ori, independent de sistemul ales pentru gestionarea bazei de date, ceea ce are ca rezultat o descriere a procesului de analizA a datelor, in diversele lui stadii. Prima fazd constd din constituirea fisierelor care nu contin nimic altceva deck transcrierea textelor.Cunostintele de paleografie sau altestiinteauxiliare sunt deosebit de importante pentru descifrarea abrevierilor, de exemplu. A doua etapd constd din stocarea informatiei din documenteintr- un fisier de date astfel incat sd se pAstreze cat mai mult cu putintd din structura originala a sursei, fdrA a se face interpretdri ale acesteia. In aceastA etapd, orice aparitie a unui anume individ, intr-un anumit context este Inca privita ca o inregistrare separatd. Astfel se evitd identificArile gresite sau identificarile bazate pe insuficientd informatie. Aceastd a doua etapd implied standardizarea numelor. Atunci and identificarea numelor de localitati este incertd, trebuie sd existe o posibilitate de clarificare, fie printr-un comentariu, fie prin includerea unui extras din textul original. In cea de-a treia si ultima fazA se creeazd un fisier care stabileste legaturile dintre toate locatiile din baza de date in care apare un anumit personaj. Crearea acestui fisier este un proces complex. Este de fapt o forma specified a unui pas mai general, intotdeauna prezent intr-o cercetare prosopograficdi anume identificarea precisd a indivizilor folosind mentiunile disparate din diversele surse utilizate. Cum aceasta este una din cele mai dificile faze, utilizarea calculatorului devine in acest moment esentiald. Baza de date construitd in primele cloud etape trebuie sA poatd permite acum operatii extensive de regAsire a informatiei. De multe ori, cele mai putin interesante sau disparate informatii devin, in aceastd ultimd etapd, de mare ajutor in procesul de identificare. Sistemul ales pentru gestionarea bazei de date trebuie sd regAseascd informatiile intr-un mod simplu§i rapid, chiar dacd acestea sunt stocate intr-o structurd complicata. Aceastd metodA de adunare a datelor diferd considerabil de cea uzuald din studiile prosopografice computerizate2. In mod obisnuit, o populatie particulard este definitA in prealabil si este apoi studiatA numai pentru un numAr limitat de caracteristici stabilite dinainte. Calculatorul este atunci folosit pentru a analiza baza de date in momentul creArii sale. Identificdrile, adica punerea laolaltd a informatiilor corelate, se fac, in acest caz, fard ajutorul calculatorului. Dupd studierea literaturii si testarea software-ului disponibil se constatd, de cele mai multe ori, ca nu existA un program ideal, care sa ofere solutii tuturor problemelor. In acest caz cercetAtorul poate reduce din interogdri, poate utiliza aplicatii diferite, in functie de problemele care apar sau Ii poate scrie propriile aplicatii, adecvate cercetdrii sale. Prima optiune presupune codificarea mai laxd a informatiei sau utilizarea unui numAr limitat de caracteristici, eliminand astfel informatii care nu par a fi utile pentru faza finald a cercetArii, simplificand sau standardizand informatii complicate sau incomplete. Nu este nici de dorit, nici necesar sA se renunte la exigentele stabilite in faza de conturare a cercetdrii, iar

2 H. Millet, L'ordinateur et la biographie ou la recherche du singulier, in Problemes et methodes de la biographie. Actes du colloque Sorbonne, Paris, 1985, p. 115-127. www.dacoromanica.ro 3 Cercetarea prosopografica asistatä de calculator 247

dificultatile intampinate pe parcurs nu se datoreaza lipsei unor sisteme puternice de rstionare a bazelor de date sau limitelor impuse de configuratia hardware-ului disponibil. In consecinta, studiile prosopografice nu trebuie adaptate potrivit celor mentionate mai sus, pentru ca exista de cele mai multe ori suport tehnic pentru stocarea si prelucrarea datelor orientate spre sursa, evitându-se pierderea informatiei prin codificare, standardizare sau selectarea datelor de intrare. Scrierea propriilor programe sau aplicatii este din start evitata, fiind un proces dificil,care ar consuma un mare volum din timpul destinat cercetarii propriu-zise, bineinteles in ipoteza ca istoricii ar avea cunostintele de specialitate necesare pentru a scrie astfel de aplicatii3. In mod curent, sistemele de gestionare a bazelor de date prosopografice sunt sau cele relationale sau sistemul ierarhic Clio4, dezvoltat special pentru cercetarea istorica.

3. Modelul relational Experienta dovedeste ca cercetatorii subestimeaza de obicei problemele pe care le implica utilizarea bazelor de date. Uneori exista doar o vaga idee asupra complexitatii acestui proces §i se trece la construirea fizica a bazei de date, fara existenta unui design conceptual al ei. In acest sens, Figura 1 reprezinta un exemplu de constructie fizica a unei baze de date personale. Câmpul Tipul Lungimea câmpului Exemplu Nume Caracter 50 Ion Bartolomeu Strada 1 Caracter 50 Mfintuleasa 23 Ora§ 1 Caracter 50 Bucuresti Strada 2 Caracter 50 Smardan 15 Oras 2 Caracter 50 Bucuresti Data nasterii Data 8 10-02-1900 Locul nasterii Caracter 50 Bucuresti Profesia I Caracter 50 Dulgher Profesia 2 Caracter 50 Tfimplar Sotia Caracter 50 Eleonora Copil 1 Caracter 50 Ana Copil 2 Caracter 50 Teodor Copil 3 Caracter 50 Petru Figura 1. Baza de date cu un singur tablou Definirea informatiei care urmeaza a fi prelucrata si anume tipul datelor si lungimea campului este corecta, dar cu siguranta vor apare dificultati de exploatare. Daca o persoana se muta dintr-o casa in alta de un numar de ori mai mare ca doi sau se casatoreste de mai multe ori sau are mai mult de patru copii, structura acestui design nu mai este adecvata. 0 solutie posibila ar fi aceea a adaugarii unui camp ori de eke ori apare o astfel de situatie. Rezultatul va fi crearea unei baze de date imense, din care obtinerea informatiei este extrem de dificila. Teoria modelelor relationale ne ofera ca solutie crearea mai multor tabele

3 S. Ross, The Historian and Software Engineering Considerations, in E. Mawdsley, N. Morgan, L. Richmond, R. Traynor ed., op.cit., p. 141-150. 4 M. Thal ler, Automation on Parnasus. Clio A databank orientated system for historians, In Historical Social Research", 1980, nr. 15, p. 40-65 ; M. Thal ler, Kleio 3.1.1. Ein Datenbanksystem, St. Katherinen, 1991. www.dacoromanica.ro 248 Irina Gavri Id 4

diferite, cu legaturi intre ele. Legaturile se fac prin asa numitele chei. In exemplul din Figura 2, cheia este numarul identificator, alocat fiecarui individ. Tab la "Indivizi" Nume camp Tip Lungime camp Exemplu Numar identificatorNumeric 5 21 Prenume Caracter 25 Ion Nume de familie Caracter 25 Bartolomeu Data nasterii Data 8 10-02-1900 Locul nasterii Caracter 50 Bucuresti Tabla "Adrese" Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2 Nr.identifcator Numeric 5 _21 21 Strada Caracter 50 Mantuleasa 23 Smardan 15 Locul Caracter 50 Bucuresti Bucuresti Data Data 8 10-02-1900 25-11-1910 Tab la "Profesii" Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2 Nr.identificator Numeric 5 21 21 Profesia Caracter 50 Dulgher Tamplar Data Data 8. 31-12-1915 31-12-1920 Tab la "Rela ii" Nume camp Tip Lungime Exemplu 1 Exemplu 2 Persoana 1 Numeric 5 21 21 Persoana 2 Numeric 5 34 60 Tipul relatiei Caracter 10 Sotie Fiu Figura 2. Baza de date normalizata cu mai multe table Un asemenea model conceptual cere atat cunoasterea teoriei bazelor de date, cat si experienta. Principiile de baza ale procesului au fost stabilite de E.F. Codd, in teoria modelelor relationale5. Cele mai mici unitati in cadrul modelului relational sunt caracteristicile individuate sau datele. Aceste caracteristici trebuie sa fie atomice, adica sa nu poata fi divizate in componente mai mici. Numele, de exemplu, nu este atomic pentru ca are in structura diferite WO, cum ar fi prenumele, initiale, porecte. Intr-un sistem de gestionare a bazelor de date, o caracteristica individuala se numeste camp, iar in modelul relational, atribut. Atributul, impreuna cu domeniul si valorile sale alcatuiesc un rand sau o inregistrare. Un tabel, tabla sau tablou este o colectie de randuri sau inregistrari. Fiecare inregistrare este in mod unic identificata printr-o cheie primara. Legatura dintre diferite tablouri se face printr-un sistem de chei. Un tabel se adreseaza altuia printr-o cheie de referinta, care este cheia primara in acel tabel. Astfel, daca cheia de referinta in tabloul "Adrese" este numarul personal, acesta ne va indrepta ate tabelul "Indivizi". Acum este mai usor de inteles de ce se folosesc mai multe tablouri. Dupa cum am vazut in Figura 1, nu putem determina dinainte cati copii, domicilii sau profesiuni va avea

5 C.J. Date, An Introduction to Database Systems, vol. I, 1990; E.F. Codd, A Relational Model for Large hared Data Banks, in Communications of the ACM", t. 13, 1970, nr. 6, p. 377-387. www.dacoromanica.ro 5 Cercetarea prosopograficil asistatá de calculator 249

un anumit individ de-a lungul vietii. Pentru a defini un tablou personal cat mai eficient cu putintd, sunt construite tablouri separate pentru datele care apar mai mult deck o datA, astfel incat sA poatA fi suportate relatii de tipul 1:N (una sau mai multe). Astfel se evitA campurile vide, precumi repetarea unor valori. In tabloul "Adrese", de exemplu, referirea la un anume individ se face prin numdrul sail personal. Am fi putut trece in tabel chiar numele individului, dar nu este necesar. In acest mod, numele vor fi inregistrate o singura datA, ceea ce inseamnd economie de timp 4i evitarea erorilor. Existd §i un model referential, dezvoltat de L. Breure, care poate fi utilizat intr-un proiect de cercetare istoricd asistatd de calculator. Potrivit acestui model, existd un numAr de faze, care urmeazd designului initial al bazei de date, dupd cum se observA din Figura 3. Fiecare nivel reprezintA o altd fazd, executatd manual sau automat, care poate sA implice modele diferite sau extensive ale datelor. Cu alte cuvinte, modelarea datelor nu este o fazd separatd in modelul referential, ci precede fiecare fazd a acestuia. RAPOARTE ANALIZA RELATII STANDARDIZARE SURSA COMPUTERIZATA SURSA ORIGINALA Figura 3. Schema modelului referential

Modelul are ca punct de inceput sursa originala, care este introdusd in calculator ca text. Fiecare fazA care urmeazA in model reprezintd datele intr-o altd. formA §i chiar in baze de date diferite. Sursa text este, pe cat posibil, o copie fideld a sursei originale. Fazele urmAtoare sunt interpretdri ale sursei text, adicd ale sursei originale. Aceste faze pot fi clasificate astfel : - standardizarea: numele indivizilor §i ale localitAtilor, mAsurile igreutatile, monedele, numele geografice sunt standardizate ca ortografie sau unitate de masurd; - relatiile: relatiile dintre indivizi, de exemplu, sunt definite urmand identificarea pe baza standardizArii sau a altor analogii. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, cu ajutorul coreldrii nominale a inregistrArilor, in care legAtura se face intre doud informatii, pe baza numelor identice sau similare. Alta posibilitate este corelarea prin mijloacele oferite de sistemele de clasificare; - analiza: dacd se fac analize statistice, harti sau alte examindri ale informatiei, este bine ca acestea sd fie inregistrate in baza de date; - rapoartele: acestea sunt rezultatele prelucrArii informatiei. De multe ori este bine ca ele sA fie incluse in baza de date, pentru a putea fi folosite in studii ulterioare. Este important sd considerAm modelul referential ca fiind un proces iterativi este recomandabil sd se porneascA cu un e§antion reprezentativ de date, cu care sa. se treacA prin toate fazele cercetArii. Printr-un astfel de studiu pilot se pot preintampina eventualele dificulati §i dacA totul merge bine, se poate trece la reiterarea procesului pentru intreaga bazd de date. 4. Modelarea datelor din sursele istorice Distingem cateva tipuri de modelare a surselor de date istorice §i anume: - modelarea orientata spre sursA: sursa, in forma ei originald, este punctul de plecare. Se poate face diferentd intre:

www.dacoromanica.ro 250 Irina Gavri Id 6

a. orientarea spre document: structura datelor din document este temelia structurii bazei de date. ampurile contin toate informatiile originale din document. In acest fel pot fi procesate sursele tabulare simple, cum ar fi registrele militare, registrele de nasteri, cdsdtorii sidecese. b. orientarea spre date: structura datelor din document nu este reprodusa in baza de date, cidatele sunt introduse intr-o manierd orientatd spre sursä. Pentru a se evita redundanta6i cdmpurile vide, datele siint incluse in tabele normalizate, potrivit principiilor modelului relational. Structura sursei originale poate fi refAcutd. - modelarea orientatd spre topicA: acest mod de abordare poate fi doar orientat spre date si nu spre document. Modelul este subordonat temei de cercetare. Stmt incluse doar datele relevante, ceea ce exclude orientarea spre sursd. Date le de intrare sunt codificate, fard a se incorpora sursa originald. De asemenea, in faza de introducere a datelor, sunt folosite standardizareai corelarea acestora. Reconstituirea sursei originale nu este posibild. in alegerea modelului, cercetAtorul poate fi influentat de aparitia redundantei sau a cdmpurilor vide in date, probleme importante in procesul prelucrdrii automate si care au determinat de fapt dezvoltarea modelului relational. Cum cercetarea istorica opereazd cu entitati necunoscute, cum ar fi de exemplu populatia unui sat, redundanta este periculos de evitat. Ea apare atunci and trebuie sd inregistrAm in mod repetat nume de persoane sau de localitAti. Acestea pot fi inlocuite cu tin cod care indicA numele persoanei, respectiv al localitatii,dar cum de multe ori nu dorim sã pierdem variatiile de ortografiere, tendinta este de a reproduce originalul, ceea ce conduce cAtre o abordare orientatd spre sursd. In acest mod, cream, voit, o redundantA aparenta a datelor, aparenta deoarece redundanta reald poate fi descoperita numai dupd standardizareai corelarea datelor. Este deci de preferat sä utilizarn modele orientate spre document in faza de introducere a datelori modele orientate spre date in faza de analizAi extragere de rapoarte. Posibilitatea existentei cdmpurilor vide trebuie acceptatd, dar asta nu este o problemd reald avand in vedere spatiul mare de depozitare a datelor. Reconstituirea sursei originale este oricum mult mai ward pentru cä structura sursei este reprodusa direct in tabloul de intrare. Existd, cu sigurantai cercetdri istorice, in care este mult mai practic sd utilizAm modelul orientat spre date, pentru faza de intrare a informatiei. In acest caz, punctul de plecare este un grup de entitati, de exemplu de indivizi, pentru care se colecteazd diferite informatii. Redundanta poate fi atunci evitata pentru cd pornim cu acelasi tip de date pentru fiecare individ. Faza de corelare a datelor poate fi omisdi informatia este introdusa intr-o manierd orientatd spre date. Cercetarea prosopografica se plaseazd cumva intre orientarea spre date si orientarea spre topica. Sursele sunt, de cele mai multe ori, prea numeroase ca toata informatia sä poata fi stocatd, intr-o abordare orientatd spre document. Mai mult, nu toatA informatia continutd de respectiva sursd este utild cercetarii. Date le cu adevdrat utile,potfiintroduse respectandu-se intocmai sursa. Pentru o economie de timp se adopta de multe ori varianta orientatd spre topicd, subliniindu-se totusi importanta unei cercetdri in care datele de intrare sd reflecte sursa originald. 5. Standardizarea ci stabilirea legdturilor 'Mire date Stabilirea legaturilor intre indivizii care apar in baze de date diferite este un obstacol greu de depdsit in multe studii istorice. Intr-o prima fazd, legatura este cel mai des

6 Redundanta apare atunci and aceleasi date sunt stocate in diferite locuri ale bazei de date. www.dacoromanica.ro 7 Cercetarea prosopograficci asistatii de calculator 251

facuta prin intermediul numelui7. Aici se ridica, insa, trei probleme: 1. repetarea numelor uzuale, de exemplu care Ion Ionescu dintr-o sursa trebuie pus in legatura cu un Ion lonescu dintr-o alta sursa; 2. variatiile de ortografiere: trebuie Ion loneseu pus in legatura cu loan Ionescu, de exemplu; 3. varietatea surselor: simpla comparare a cuvintelor nu este suficienta pentru ca un nume poate consta dintr-o multime de cuvinte8. De exemplu, Ion Ionescu poate fi aceeasi persoana cu Ion Ionescu cel Tank, Ion Petre lonescu, Ion P. lonescu sau Ion Petrisor lonescu. 0 metoda de stabilire a legaturilor este standardizarea prealabila a numelor9. Problema generala aici este a determina care din variantele existente in sursa pot fi considerate unuli acelasi nume. Acelasi nume difera de la o regiune la alta, de la o perioada de timp la alta. Multi cercetatori Ii dezvolta propriul algoritm 1° de standardizare, bazat pe cele deja existente. De exemplu, Nygaard" distinge cinci moduri in care numele pot fi standardizate, in functie de scopul cercetarii. Formele standard trebuie adaugate datelor existente, pentru ca legatura dintre informatiile cuprinse in diferite baze de date sa fie posibilä. Forma originala nu trebuie niciodata inlocuita cu una standardizatal2. Cele cinci tipuri de standardizare, concepute de Nygaard, sunt: - Coduri fonetice. Aceste coduri sunt adesea utilizate in stabilirea automata a legaturilor, pentru a elimina variatiile de ortografiere. Algoritmul lui Guth" poate fi folosit pentru a deriva un astfel de cod. Doi termeni sunt comparati, dupa care este stabilit un rang al similitudinii fonetice, astfel inat li se poate sau nu atribui un cod fonetic. - Coduri etimologice. Alte metode de stabilire a legaturilor cer ca variatiile fonetice si de ortografiere ale aceluiasi nume O. fie standardizate potrivit originilor lor etimologice. - Forme condensate. Atunci and se compara variantele ortografice folosindu-se algoritmul Guth pentru coduri fonetice, este util ca numele sa fie mai 'Mai grupate pentru a exclude comparatiile inutile. Codul Russel Soundex si variantele sale sunt exemple in acest sens. Dezavantajul lor este tendinta de supra-standardizare. Multe nume diferite primesc acelasi cod, in timp ce nume similare primesc coduri diferite. Coduri numerice. Folosindu-se experienta unor cercetatori din domeniul numelor, se aloca coduri numerice. Gradul de similitudine se calculeaza prin operatii de scadere.

7 R. Schofield, Automatic Family Reconstrucaon.The Cambridge Experience, in"Historical Methods", t. 25, 1992, nr. 2, p. 75-79. 8 A.D. Gross, Personal Name Pattern Matching, in J. Smets ed., Histoire et Informatique. Ve congres "History and Computing", 4-7 septembre a Montpellier. Actes du congres, Montpellier 1992, p. 19-28. G. Bouchard, Current issues and new prospects for computerized record linkage in the province of Quebec, in "Historical Methods", t. 25, 1992, nr. 2, p. 67-73. 10Algoritmul constA dintr-un numar de reguli precis definite, folosite pentru a rezolva o problema intr-un numAr limitat de pasi si care este utilizat ca strategic pas cu pas de scriere a unui program de calculator. II L. Nygaard, Name Standardization in Record Linkage : An Improved Algorithmic Strategy, "History and Computing", t. 4, 1992, nr. 2, p. 63-74. 12 K. Schurer, The Historical Researchers and Codes : Master and Slave or Slave and Master, in E. Mawdsley, N. Morgan, L. Richmond, R. Traynor ed., op.cit., 1990, p. 74-82. 13 Algoritmul dezvoltat de Gloria Guth nu are ca rezultat o versiune standardizatAa numelui. El este un instrument computerizat pentru recunoasterea si masurarea similitudinii intre diferite forme ale numelor, bazat pe pozitia relativA a literelor ininteriorul numelor. Algoritmul este descris in G.J.A.Guth, Surname Spelling and Computerized Record Linkage,in"Historical Methods Newsletter", t. 11, 1976, nr. 1, p. 10-19. www.dacoromanica.ro 252 Irina Gavri 8

- Forme autentice. Dacd datele intre care se stabilesc legaturi sunt utilizate nu numai in prelucrdri computerizate, se alege ca standard varianta cu cea mai des intalnitd ortografiere. Potrivit cercetArilor lui Nygaard, distingem doud strategii pentru alocarea formelor standardizate". Prima si cea mai simpld,ar fi standardizarea pe baza unui tabel, ceea ce face posibild si cdutarea altor coduri, de exemplu pentru profesie, religie, locul resedintei, etc. in momentul in care datele de intrare sunt complete, numele sunt ordonate alfabeticai cercetAtorul decide care este forma standard. Toate celelalte forme ale numelui sunt aduse la cea standard. Toate formele standard si variantele lor sunt pdstrate in acest tabel, pe baza caruia se pot stabili legAturile intre informatii. Avantajul acestei strategii este flexibilitatea, intrucat cercetAtorul este acela care determind forma standard ca si standardizarea fiecdrui nume individual. Dezavantajul, dud operatia este facutd manual, ar fi volumul mare de timp necesar. Mai mult, forma standard este dependentd de perioada de timp si de regiune, ceea ce implicd de multe ori reluarea operatiei. A doua strategie este standardizarea dupd transcrierea algoritmicd a numelor. Nu exista, totusi, un algoritm universal valabil pentru standardizarea numelor. S-au facut multe incercdri in acest sens, dar toate au esuat datoritA diferentelor regionale, lingvistice sau datorate perioadelor diferite de timp. Rezultate semnificative s-au obtinut doar la nivelul aceluiasi proiect de cercetare. Algoritmii constau dintr-o serie de reguli aplicate consecutiv, in majoritatea cazurilor restrictive pentni loc, limbd si timp. Dezvoltarea unui software, care sd permitd utilizatoruluigenerarea unor regulipentrufiecarestudiu,deschide noi perspective strategiilor de standardizare. Aceste metode sunt doar indicii ale modului in care se pot compara, algoritmii find un punct util de plecare in stabilirea legaturilor. Dacd pot fi determinate si anumite reguli de identificare, gradul de certitudine creste. Regale se stocheaza, de obicei, in ap numita bazd de date a regulilor, la care se apeleazd dacd. este nevoie sA se stabileascd o relatie intre doi indivizi. 0 asemenea regula este, de exemplu, aceea cd data nasterii trebuie sd preceadd data decesului sau cd mama unui copil trebuie sA aibA varsta intre 15 si 50 de ani15. Tehnicile de stabilire a legAturilor intre inregistrAri, bazate pe reguli, s-au dezvoltat din 1980, ele find judecAti formalizate bazate pe metodele traditionale ale cercetdrii istorice, care privesc critica sursei, precumi evaluarea proceselor sociale, economice, administrative sau politice ale perioadei de studiu. Existd riscuri considerabile in stabilirea legaturilor dintre informatiiI cu cat clasa sociald a unui grup este mai inaltd, cu atat este mai ward identificarea datoritd informatiei mai bogate care se pdstreazd, a numelor mai usor de urmarit. De asemenea, este mult mai usor de stabilit legaturi intre indivizi de sex masculin, pentru cd femeile Ii schimbd numele la casatorie. In procesul stabiliriilegaturilor intredate, trebuie sd folosim absolut toate informatiile posibile. Din acest punct de vedere, existd trei tipuri de variabile16: 1. Variabile de identificare cum ar fi prenumele, numele de familie, sexul, locul nasterii, cdsAtoriai decesul. 2. Variabile de control, de exemplu varsta la casatorie, varsta la deces, profesiile.

14 L. Nygaard, Name Standardization in Record Linkage: An Improved Algorithmic Strategy, in "History and Computing", t. 4, 1992, nr. 2, p. 63-74. 15 0. Itzcovich, Masters and Apprentices in Genoese Society, 1450-1535, In P. Denley, S. Fogelvik, C. Harvey ed., History and Computing IL Manchester-New York, 1989, p. 209-218. 16 G. Bouchard, op. cit., p. 69-71. www.dacoromanica.ro 9 Cercetarea prosopograficat asistater de calculator 253

3. Variabile de analizA, adicd acele variabile care fac obiectul unui studiu aparte, in aceastd categorie incadrandu-se profesii, locul de rqedintd, numdrul de na§teri, varsta, etc. TotuA folosirea nejudicioasd a prea multor informatii pentru a stabili legaturi intre date §i a identifica indivizi poate conduce la inconsistente §i, prin urrnare, la pierderea unor legaturi. Stabilirea legaturilor intre diferite informatii este intotdeauna un proces anevoios §i strategiile enumerate servesc doar ca ghid identificdrilor pe care doar istoricul le poate face, pe baza experieMei proprii. Procesul este §i o colaborare omma§ind, in care este important sd se utilizeze in mod optim facilitatile oferite de calculator.

6. Abordeiri in designul unui model al datelor prosopograjice Pentru a ilustra modul In care poate fi creat un model al datelor prosopografice, sd ne imagindm cd am fi interesati de dezvoltarea socio-culturald §i politica a nobilimii in secolul al XVH-lea §i de strategiile pe care marile familii le adopta in vederea consoliddrii statutului bor. Analiza va fi liniard, la nivelul familiei, intr-o prima fazd, interogdrile bazei de date fiind legate de ierarhie, tipare de mariaj, educatie, statut. Datele vor fi extrase din genealogii, care de§i contin informatii bogate, sunt de multe ori inconsistente §i vor trebui, prin urmare, a fi completate cu date din alte surse edite sau de arhivd. Caracterul provizoriu al interogarilor implied construirea unui model flexibil al datelor. Procesul de includere a noi interogdri trebuie sd fie simplu. Acest caracter provizoriu este tipic majoritatii cercetärilor istorice, care se extind pe mdsura descoperirii a noi surse. De obicei, doar dupa despuierea tuturor surselor se poate stabili lista completd, definitivd, a interogdrilor. Inainte de a alege o metodd pentru designul modelului, trebuie sä ne indreptdm atentia cdtre structura de bazd a datelor, avand in vedere faptul cä modelul ia in consideratie un numAr de entitati §i atributele acestora, atribute care sunt de fapt cardmizi in modelarea datelor. In primul rand vom lua in consideratie structura de bud a modelului datelor prosopografice, aceasta find numele indivizilor. 6.1. Structura numelor indivizilor Datele personale constituie baza modelului datelor prosopografice. Elementul primar al acestor date este numele. In mod uzual, astazi, numele consta din trei pArti: prenumele (unul sau mai multe), prefixuli numele de familie. Prefixul §i numele de familie sunt date atomice. Prenumele, de cele mai multe ori, constd din mai multe nume. Pentru a face distinctie Intre elementele constitutive ale numelui, putem utiliza o diagramd a term in ologiei antroponimice: I. Prenumelei derivatele acestuia, prin care o persoand este apelatdi cunoscutd. 2. Numele de familie, inteles ca termen colectiv pentru toate numele addugate prenumelui, adica: a.patronimul, un nume derivat din prenumele unui strAmo§, functionand ca indiciu al inrudirii; b. porecla propriu-zisd, individuald sau mo§tenitd §i care nu este un patronim sau un nume de familie; putem distinge intre porecle care fac referire la origine sau loc de repdintd, profesii, atribute ale profesiei; c. numele de familie propriu-zis, adicd numele purtat de toti membrii unei familii, ereditar §i permanent pentru toti membrii familiei. 3. Nume diferite de cele din sistemul oficial al numelor, cum ar fi substitute ale numelui sau variante informale ale acestuia. In functie de perioada de timp§i de regiunea geograficd, intalnim diverse combinatii la modd de-a lungul tirnpului. Putem gdsi indivizi cu un singur nume, de exemplu numai prenumele sau numai numele de familie. Astfel de nume incomplete apar mai ales ca descriere, de exemplu pentru femei, nevasta lui X sau vdcluva lui Y, pentru copii, www.dacoromanica.ro 254 Irina Gavrila 10

care au primit nume de familie independente mult mai tarziu dee& bArbatii. Exist/ de asemenea, nume constând din combinatii ale prenumelui cu un patronim, cu o porecld independenta sau cu numele de familie. In fine, putem intAlni nume formate din trei parti, fie prenume cu cloud patronime, cel de-al doilea poate fi numele bunicului, de exemplu, fie prenume, patronimi nume de familie. Clasele sociale inalte fac exceptie, numele fiind mult mai complicat, datorita obiceiului de a introduce titlul dupd prenume sau dupd numele de familie. Astfel de nume aristocratice sunt compuse din prenume, nume de familie plus un sufix care indicd spre o proprietate a familiei sau spre locul de re5edintA. Structura finald standard a numelui unui individ este urmAtoarea: a. prenume, unul sau mai multe b. patronime, unul sau mai multe c. prefix 1 d. porecld a familiei e. nume de familie f. prefix 2 g. nume le proprietdtii h. explicatii CercetAtorul nu va inalni, de fapt, niciodatd un nume cu toate aceste componente. Foarte putine nume vor avea in compunere o porecld a familiei sau o porecld independent/ Este util un inventar al componentelor care formeazd numele indivizilor, chiar inainte de Inceperea propriu-zisd a cercetdrii, fazd In care priceperea 5i experienta cercetAtorului sunt esentiale. Primul prefix este particula plasatd inaintea numelui de familie 5i care indicd originea aristocratd (von, de exemplu), iar cel de-al doilea este particula care precede numele proprietAtii 5i este introdus in campul cu ace1a5i nume. Explicatiile sunt necesare mai ales in cazul femeilori copiilor, atunci cAnd apare numai prenumele sau numai numele de familie iinformatia poate fi completatA cu descrieri suplimentare ale individului. Explicatiile sunt stocate Intr-un camp aparte. Aceastd structurd poate fi utilizatd cu orice sistem de gestionare a bazelor de date, de cele mai multe ori fi ind necesar sd se indice lungimea ampului. 6.2.Modelarea relapilor dintre entitati In designul modelelor sunt necesare tehnici care sd reprezinte relatiile dintre tabele. 0 metodd graficA des utilizatd este aceea a relatiilor dintre entitati (R-E), dezvoltatA de Chen".Simbolurile principale utilizate intr-o diagramd a relatiilor dintre entitati sunt dreptunghiurilei liniile drepte cu anumite variante.

Entitatea, comparabilA cu o tabeld

Relatia dintre entinti/tabele

Relatia poate apare ca find (1:0), (1:1), (1:n)

Figura 4. Simboluri In diagramele relatiilor dintre entitAti

17 P.P.S. Chen, The Entity-relationship Model Towards a Unified View of Data, in "ACM Transaction s Datbase Systems", t. 1, 1976, nr. 1, p. 9-36. www.dacoromanica.ro 11 Cercetarea prosopografica asistatel de calculator 255

Relatia poate apare, dupa cum se observa din Figura 4, ca fiind (1:0), (1:1), (1:n). De exemplu, o persoana poate sa nu alba copii, poate avea 1 copil sau un numar nelimitat (n). Simbolurile ne dau posibilitatea de a ilustra toate acesteposibilitAti. Diagrama modelului relatiilor dintre entitati poate indica si cardinalitatea. De exemplu, casatoria consta din exact doi indivizi, un barbati o femeie, care pot avea o casatorie, mai multe sau niciuna. Cu ajutorul relatiilor dintre entitati se pot construi doua tipuri de modele prosopografice, unul conventional, altul mai modern, dar ambele bazate pe flexibilitate. Ambele modele trebuie sa functioneze in cat mai multe circumstante cu putinta. Modelul are ca element central individul. Orice informatie relativ la un individ este inclusa intr-o baza centrala de date, numita INDIVIZI. Referirile la OHO sunt de asemenea incluse aici. Numele unei persoane este impartit in componente: prenume, prefix, nume de familie, numele proprietatii, in cazul nobilimii. Alte date personale sunt data nasterii si a mortii, locul nasterii si al decesului si sexul. Acest fisier poate fi usor extins prin adaugarea altor date personale pentru fiecare individ. Alte fisiere sunt cele privind diferite aspecte legate de indivizii din tabela INDIVIZI. Acestea sunt legate de evenimente care pot apare de mai multe ori pentru fiecare persoana, adica relatiile de tipul ( 1 : n ). Astfel, un anumit individ poate sa aiba una, mai multe sau nici o profesie. Persoana care apare in tabela PROFESII trebuie sa apara neaparat si in tabela INDIVIZ1. Informatii personale, dar care nu apar in toate cazurile, pot fi inregistrate intr-un fisier aparte. in acest fel nu vor apare campuri vide in tablouri. De exemplu, daca nu cunoastem data mortii pentru toti indivizii, din cauza mobilitatii lor, este inutil sa cream tabela DECES, care sa contina numai date lacunare. Legatura cu tabela centrala se face prin intermediul cheilor, primare si de referinta. Dupa cum am aratat mai sus, cheia primara este cheia care identifica in mod unic o anumita inregistrare dintr-un fisier. Extinderea modelului este simpla in acest caz si se realizeaza prin crearea de noi tabele, pentru fiecare nou subiect de studiu, legate prin chei de tabelul central, INDIVIZI. De asemenea, modelul are un tabel numit ARHIVA, referitor la sursa informatiei. Orice alt tabel este legat printr-o cheie de tabelul ARHIVA. Avantajul acestui model este flexibilitatea. Pentru fiecare eveniment studiat se creeaza un tabel cu referire la tabelul INDIVIZ1. Dezavantajul este numärul mare de tabele care poate apare, ceea ce va crea dificultati in regasirea datelor. Cercetatorul va trebui sa formuleze interogari complexei, daca trebuie sa se regaseasca date din mai multe tabele in acelasi timp, probabil va trebui sa recurga la programare. 6.3. Un model prosopografic general Metoda prezentata mai sus poate conduce la un alt model al datelor prosopografice in care regasim doua din tabelele prezente in modelul anterior, INDIVIZIi ARHIVA". Toate celelalte evenimente vor fi continute in tabelele EVENIMENTEi INTEROGARI. Tabelul EVENIMENTE continei datele limita (de inceputi sfarsit) ale acestora, precum si tipullor. De asemenea tabelul mai contine un camp de 250 de caractere, destinat observatiflor si este legat de tabelul ARHIVA. Toate elementele care intereseaza pot fi stocate in tabelul INTEROGARI. Numele sunt stocate in tabelul NUME, cu o structura complexa, care sa permia inregistrarea tuturor atributelor din compunerea numelui, in

IS J Martin, Recommended Diagramming Standards for Analysts and Programmers : A Basis for Automation, Hertfordshire, 1987. www.dacoromanica.ro 256 Irina Gavri la 12

forma sa originald, chiar dacA numai o parte din ele contintoate elementele. Un alt tabel, STANDARDIZARI, cid forma standardizatda numelui. Avantajul acestei metode este numdrul mai mic de tabelepe care 11 implied. Totusi, progamarea poate ft necesard si in acest caz.

7. Sistemul Clio In cele ce urmeazd ne vor referi pe scurt la modul de abordare practicda fazelor de cercetare cu sistemul Clio, special creat pentru cercetarea istoricA. Prima faza, aceea a introducerii informatiei text, se poate realiza utilizand un editor de text, de obiceio versiune a softului Word, care posedd facilitati extensive pentru copierea blocurilor de text si pentru utilizarea macrourilor. Ideal este ca introducerea textelor sl se faca direct, in biblioteci sau arhive, folosind un calculator laptop. in plus, se apeleazd si la scanarea surselor tipArite, scanerul find insotit de un software OCR19 pentru convertirea in fisiere text. Uneori, cercetAtorii disAn si de fisiere text gata pregAtite pentru editii electronice ale surselor. Pentru editarea acestora, in afara procesorului de text propriu-zis, se intrebuinteazA si aplicatii de regasire a textelor, care permit crearea listelor de concordance si a indicilor, ajuta la depistarea erorilor de dactilografiere, dar si a anumitor nume in fisiere teitmarl. Procesorul de text si aplicatiile de regAsire a textelor sunt insuficiente pentru cele cloud faze ale cercetArii, care urmeazd, adica pentru stocarea informatiei intr-o forma structuratdi pentru crearea unui fisier cu identificAri. Programele orientate spre text considerd fisierele text ca fiind,_aproape in exclusivitate, o insiruire de caractere fdrd vreo structurd sau semnificatie precisd. In consecinta, aceste programe pot cluta anumite forme ale cuvintelor, tipare sau combinatii ale acestora, avand posibilitati limitate de cAutare. In aceastA fazA a cercetArii este absolut necesar sA utilizam un sistem de gestionare a bazelor de date. Dup. cum am arAtat in paragrafele anterioare, alegerea unui anume astfel de sistem depinde de o multitudine de factori, procesul find chiar studiat de cercetAtorii interesati. 0 alta problemA majora intr-o cercetare prosopogafied este alegerea modelului datelor, pentru cd se dovedeste a fi foarte dificild stocarea unui anumit tip de informatie sau a structurii informatiei dintr-un document, astfel Inc& sA fim cat mai fideli sursei. Exemplele din literatura de specialitate confirmA acest lucru. Majoritatea proiectelor in care informatia din surse similare este prelucratd intr-o bazd de date, se multumesc doar cu stocarea unei parti a informatiei, intr-un sistem de gestionare a datelor, ales dinainte. Ideal ar fi sa alegem un sistem de gestionare a bazelor de date, in care datele de intrare sA poata fi cat mai complete si mai fidele sursei cu putintd. De obicei implementarea si intretinerea unei astfel de baze de date o face un specialist in domeniu. DificultAtile care apar In proiectele de cercetare, care ii propun stocarea extensivA a informatiei fail a apela la experti in tehnica de calcul, sunt legate de utilizarea sistemelor de baze de date relationale. Modelul relational este simplui eficient datorita structurii tabelare a fisierelor de date. Pentru regAsirea informatiilor cu o structurd mai complexd, cum ar fi actele de succesiune de exemplu, sunt totusi necesare multe elemente de programare. Acelasi lucru este valabil si pentru stocarea documentelor medievale, a celor care contin

19Optical Character Reader (OCR) este un instrument care recunoaste caracterele scrise de masina, calculator sau chiar de om, daca respecta cat de cat niste trasaturi. Deci, problema este sa se scaneze o pagina care contine fotografii si text si sa se obtina nu doar o copie ca un desen in memorie, care O. poata ii apoi reprodus, ci si textul sa fie interpretat ca text. Scanerele simple transforma totul intr-o poza, pe cand OCR, daca \tad un text, ii dau searna CA e textsi-Itransforma in sir de caractere, care poate fi apoi editat in Word sau in alt editor de text. www.dacoromanica.ro 13 Cercetarea prosopografia asistatei de calculator 257 date incerte sau incomplete, texte de mare lungime, etc. in majoritatea sistemelor relationale existd numai un numAr limitat de tipuri de date primare, cum ar fi datele numerice sau campurile text de lungime data. Dacd se urmArqte inregistrarea unor date complexe, atunci trebuie scrise aplicatii modulare separate, care nu mai pot fi apelate chiar de cdtre utilizator, intr-un mod interactiv, ci necesitd interventia unui specialist In programare. Pentru istoricii implicati in studii prosopografice este de dorit un sistem de gestionare a bazelor de date, care sA-i permitd, lard a apela la elemente suplimentare de programare, urmAtoarele: Inregistrarea §i cdutarea campurilor text de lungime nelimitatA, descrierea structurii datelor de intrare fArd a opera multe schimbdri asupra lor, utilizarea sistemelor complexe de datare, cum ar fi cele caracteristice documentelor medievale. Un astfel de sistem este Clio, care oferd solutii pentru un mare nurndr dintre problemele enumerate mai sus, este destul de simplui cere mult mai putine cunotinte de programare decal orice sistem de baze de date relationale. Cel care I-a dezvoltat, Manfred Thaller,si-a pus adesea intrebarea dacA istoria are nevoie sau nu de un software anume creat, potrivit particularitAtilor acestui gen de cercetare. In cele ce urmeazA vom incerca sd punctdm ceea ce face din sistemul Clio o aplicatie intr-adevar utild istoricului. Clio intrebuinteazd facilitAtile oferite de cea mai recenta tehnicd de calcul existentd, dintre caracteristicile sale, patru fiind cu adevdrat importante pentru istorici §i anume: - existenta unui set extensiv de tipuri elementare de date §i a operatorilor aferenti; - posibilitatea de a reprezenta atat structurile ierarhice cati pe cele de retea; - posibilitatea de a utiliza tehnici de procesare orientate spre obiect; - posibilitatea de a folosi, In anumite module, subsisteme guvernate de reguli precise. 7.1. Tipuri de date Clio posedd un numAr mare de tipuri de date §i de operatori aferenti lor, care au fost in mod special creati pentru cercetarea istoricd. In afar% de datele numerice, datele codificate sidatele text de lungime nelimitatd, existd in sistem tipuri de date care permit inregistrarea datdrii documentelor potrivit sistemului de datare medieval, inregistrareadigitald a imaginilor sau Inregistrarea digitald a hArtilor20. Desigur, multe dintre aceste facilitAti existd, poate chiar Intr-o formA mai evoluatdi pe sisteme relationale de gestionare a bazelor de date, dar implementarea lor cere, de obicei, cumvinte de programare, pe dud in Clio sunt parte integrantA a sistemului. Aceasta inseamnd cA programul in sine asigurd urmArirea corectd a etapelor, incepand cu un anumit tip de date, indicat de utilizator. Astfel existd un risc mult mai mic ca datele sa fie incorect utilizate. De exemplu, in sistemul Clio, o hartd digitala este intrare, ca in orice alt sistem de gestionare a bazelor de date, ca fi0er cu coordonate reproduse numeric. Dacd utilizatorul lucreazA cu tipul de date "hartd digitald", atunci Clio, In mod automat recunogte aceste date ca find coordonatele unei WO. In continuare, se executd operatiile corecte, care sd producd harta respectivd, in formd graficA, pe ecran §i nu coordonatele sale in forma numericA. Un alt exemplu ar fi utilizarea sistemului de datare, specific istoriei. Clio cunogte particulariatile datdrii in diferite perioade ale istoriei §i poate calcula sau transforma singur anumite date, furnizate de cercetAtor. 0 caracteristicd aditionald a sistemului Clio, privind tipul datelor, este aceea cd posedd facilitAti pentru prelucrarea datelor incerte sau incomplete. In consecintd, Clio poate

20 N. Ryan,Dealing with Time and Uncertainty in Historical Databases, in J. Smets ed., Histoire et Informatique. Ve congres "History and Computing", 4-7 septembre 1990 a Montpellier. Actes du congres, Montpellier, 1992. www.dacoromanica.ro 14 258 Irina Gavrild

lucra cu date incomplete sau cu intervale de timp, fail a se scrie aplicatiisuplimentare. Si in cazul datelor de intrare ambigui, Clio utilizeazd intreaga informatie existentd pentru a real iza o interpretare corectd. 7.2. Reproducerea structurii unei surse complexe Sistemul Clio are bune perforrnante si in ceea ce priveste reproducerea structurii surselor istorice complexe, structurd fie ierarhicA, fie de tip retea. De exemplu, datele referitoare la actele de proprietate si de succesiune pot fi privite ca avdnd o structurd ierarhicd, formata din grupuri de informatii. Primul nivel este ocupat de intregul document, la acest nivel regasind date despre locul si data la care s-a incheiat documentul respectiv. Date le despre persoanele implicate in respectiva tranzactie, precumi datele despre martori tin tot de acest prim nivel. Tranzactia in sine poate fi descrisA folosind informatii cum ar fi timpul, locul, tipul tranzactiei (dar, vfinzare, mostenire etc.). Informatiile despre pArtile implicate in tranzactia legald, despre bunurile tranzactionate, despre cei care o garanteazdsi despre martori sunt dependente de respectiva tranzactie. La acelasi nivel cu cel al tranzactiei legale se afld si informatiile asupra celor care au parafat-o cu sigiliul kr. Aceasta structurd ierarhica poate fi in mod instantaneu reprodusA de Clio, dar sursa poate sd contind date in plus, care nu se potrivesc acestei structuri. Ele pot fi legate de structura tip retea a legaturilor de familie sau a legaturilor sociale de tip medieval, de exemplu. Clio poate stocai acest gen de informatii sub forma unei structuri tip retea, ceea ce permite stabilirea unor legAturi intre diferitele nivele ale aceluiasi text sau intre mai multe texte individuale. De exemplu, intr-un act de succesiune, informatiile asupra legAturilor de familie intre cel a cdrui succesiune se deschide, beneficiarii martori sau cei care au parafat-o, pot fi cu usurinta stocate. Ambele structuri pot fi utilizate atunci and se interogheazA baza de date pentru a se obtine informatiile dorite. Astfel se pot gasi informatii asupra tuturor persoanelor din lista de martori si care sunt dependenti de un anume individ implicat in actul respectiv. In plus, se pot extrage informatii despre orice altd persoand, corelatd cu tin alt individ printr-o retea definitA. Existdi un al treilea mod de regasire a informatiei prin utilizarea structurii semantice a intregului sistem. Unii cercetAtori preferd ca structura datelor sA fie aceeasi pentru toti indivizii, indiferent de pozitia pe care o ocupd in document, ceea ce face posibila regasirea informatiei complete asupra unei anumite categorii de persoane, indiferent de pozitia in baza de date. In consecintA, metoda generala de lucru cu sistemul Clio este ac,eea de a reproduce in baza de date structura sursei, cu cat mai multd acuratete, astfel inat aceasta sA poata fi privitd, de ate utilizator, ca un intreg. Este un mod de abordare diametral opus fatA de cel al bazelor de date relationale, in care informatia este impArtitd intr-un numAr de tabele, prin asa numitul proces de normalizare. Cu at sunt mai multe nivele ierarhice in date, cu atat mai multe seturi de informatie vor fi la fiecare nivel, iar iregularitatile in date implied un numAr mare de tabele diferite. Aceste tabele, care diferd fizic si conceptual, pot fi corelate intre ele, corelarea lor find posibild pentru cd un anume camp sau combinatie de ampuri dintr-un tabel contine informatii care indica cu precizie cAtre ampuri ale altui tabel. Aceste informatii, numite chei, pot fi numere identificatoare, nume de persoane, etc. Integritatea bazei de date si de aici utilitatea ei, depinde in totalitate de corectitudinea acestor ampuri de referintdi, de obicei, cercetAtorul este obligat sA scrie un numAr suplimentar de aplicatii pentru ca procesul de corelare a tabelelor sd se facA fdrA erori.In cazul cercetArii prosopografice, modelul relational implied crearea a zeci de tabele, intretinereai regasirea informatiei implicdnd serioase cunostinte de programare.

www.dacoromanica.ro 15 Cercetarea prosopograficii asistatli de calculator 259

7.3. Tehnici orientate spre obiect Un al treilea avantaj al sistemului Clio este acela cd permite utilizarea tehnicilor orientate spre obiect, ceea ce reduce timpul afectat programariii protejeazd mai bine datele de o utilizare incorectd. Obiectele care se definesc sunt, de fapt, un tip de date imbundatit, puternic corelat cu datele primare, complexe. Doud caracteristici le deosebesc de tipul obi§nuit de date. In primul rand, un numar de operatii care pot sau trebuie a fi Acute cu datele respective, sunt deja indeplinite chiar la definirea obiectului, ceea ce determind o legaturd indisolubild lute operatii §i date. In al doilea rand, un obiect este vdzut ca find defmitia generald a ceva ce poate apare, in realitate, sub diverse nume. De exemplu, atunci cand este definit campul pentru datare, se poate indica inceputul anului ca find, potrivit diferitelor stiluri, Pa§tele, 25 martie etc. Cand se introduce informatia, data se poate introduce a§a cum apare in sursA dar, in procesul de regAsire a informatiei, fiecare data este in mod automat examinatd pentru a se vedea clacd anul trebuie rectificat potrivit sistemului modern de datare. Alt exemplu poate fi cel al sistemului de monedd ne-zecimal. Cand se definesc campuri particulare pentru monedA, sistemul Clio are posibilitatea definirii relatiei dintre diferitele monedei a convertirii lor la o unitate monetard standard. Dupd aceste definitii, este posibila introducerea datelor numerice utilizand diferitele tipuri de monedd intalnite in documentele sursd. Clio va folosi procedurile corecte de conversie pentru operatiunile aritmetice necesare, Para o interventie suplimentard din partea utilizatorului. Intr-un sistem neorientat spre obiect, utilizatorul trebuie sA fie acela care decide verificdrile de %cut §i asupra cArei categorii de date se fac ele. Tot el este cel care trebuie sA programeze anumite aplicatii care sA converteascAi sA incorporeze diverse sisteme de moue& Cu un astfel de sistem,ansele utilizatorului, vis-a-vis de o incorectd folosire a datelor, sunt limitate. 7.4. Subsisteme bazate pe reguli 0 caracteristicA finall a sistemului Clio este folosirea subsistemelor bazate pe reguli in dezvoltarea unei baze de date complexe. Sistemele bazate pe reguli permit calculatorului prelucrari complicate, fdrA a fi necesard scrierea unor aplicatii suplimentare, dat find faptul cd procese complexe pot fi reduse la un set de reguli specifice §i generale. ' Sistemul decide apoi singur care dintre reguli trebuie aplicatA. Clio aplicd acest procedeu, deocamdatd, doar la convertirea datdrii vechi potrivit sistemului modern de datare. Module de program scrise pe baza unor reguli, pentru sistemele de datare, sunt deja dezvoltate, ceea ce face ca utilizatorul sA nu fie nevoit a investi timp in programare. 7.5. Structura bazei de date Cele patru caracteristici expuse mai sus ne dau posibilitatea de a crea o ban de date prosopografice in care informatia sa poatA fi localizatA cu uprinta. Structura bazei de date este ierarhica cu o serie de retele definite induntrul ei. Informatia este organizatA in mod functional intr-un numar de grupuri, care corespund unitAtilor conceptuale din interiorul sursei sau din informatia stocatA aditional. Unitatea de bazA in interiorul bazei de date este documentul. Pentru fiecare document se disting trei manblocuri.Primul, acela al documentArii, stocheaza informatia potrivit rnodului de transmitere a textului,_ localizArii originalelori a copiilor in arhive, diferitelor editii posibile §i a§a mai departe21. In cel de-al doilea bloc, cel al textelor, textul original este stocat impreund cu informatia direct corelatA

21I. Kropac, Medieval Documents, In D.I. Greenstein ed., Modelling Historical Data: Towards a Standard for Encoding and Exchanging Machine-Readable Texts. Halbgraue Reihe zur Historischen Fachinformatilc, Serie A, nr. 11, St. Katherinen, 1991, p. 117-127.

www.dacoromanica.ro 260 Irina Gavrild 16 cu el, cum ar fi limba versiunii respective §i tipul (original, copie, traducere, note, etc.). Cel de-al treilea bloc, stocheazd datele deja structurate. Acest bloc contine toate datele referitoare la persoane. Legaturile dintre aceste persoane sunt definite sub forma a doud tipuri de retea: o retea a legAturilor de familie §i o retea a legaturilor profesionale. Atunci cand se extrage informatie din baza de date, este posibil sd se combine datele din cele trei blocuri. Cand se cer date despre persoane, poate fi apelat atat intregul grup, cat §i anumite grupuri de persoane din interiorul unui nivel sau cu o anumitA functie in cadrul bazei de date. DacA baza de date contine suficientd informatie, este posibil sa se creeze, ca fazA finald, un fi§ier de identificare, in care datele referitoare la un anumit individ sunt puse laolaltd.

8. Concluzii Bazele de date joacA un rol important in cercetarea prosopografica asistatd de calculator. Sistemele de gestionare a bazelor de date sunt instrumente adecvate pentru a inlesni acest gen de cercetare, datoritd naturii lor bine structurate §i a volumului mare de date pe care il suportd. Mode lul relational este, din multe puncte de vedere, cercetarii prosopografice. Desigur, ar fi ideal sd avem un model standard al datelor, valabil pentru orice tip de cercetarei pentru orice tip de sursd istorica. Acest deziderat nu poate fi realizat, pentru cd existA o multime de modele ale datelor, adaptate surselor care variazd in functie de loc §i de perioada istoricA. Varietatea potentiald a modelelor este subliniatA §i de diversitatea interogdrilor. Putine sunt interogarile care se repeta §i fiecare interogare necesita alte informatii din sursd, ceea ce are implicatii directe asupra modelului datelor. 0 bibliotecA de modele ale datelor istorice nu-§i are rostul. Ar fi cu mult mai important sA se poata actiona asupra pieselor de baza din modelare, adica asupra atributelor sau a colectiilor de atribute, creandu-se o structurd de bazA, general valabild, a datelor, care sd stea la temelia proiectdrii modelului. Oricum, va fi foarte dificil sa construim modele standard, dar este posibil sd standardizam structuri de bazA ale datelor, cu conditia ca istoricii sA accepte aceste standarde. Clio, conceput anume pentru cercetarea istoricA, apare ca un program complicat, in special datoritd faptului cd poate face operatii complexe, asupra unor date complexe. Sistemele relationale sunt recomandate pentru baze de date prosopografice relativ simple, constand numai din cateva tabele, fat% texte inregistrate integral. Crearea unei baze de date prosopografice complexe cu ajutorul sistemelor relationale este cel putin la fel de dificild ca i invdtarea principiilor sistemului Clio §i, de cele mai multe ori utilizatorul trebuie sdi programeze, ceea ce pentru un istoric este dificil. De§i Clio este o bund alegere pentru gestionarea unei baze de date prosopografice, totu5i unele dintre caracteristicile sale se cer a fi imbundtatite. Astfel, programul trebuie sd devind mai accesibil utilizatorului §i, in acest sens, lansarea unei versiuni in limba englezd a fost bine venitd. Sistemul are o flexibilitate limitatA in etapa de introducere a datelor, iar intretinerea §i adaptarea bazei de date este destul de dificild. In momentul de talk Clio are performante bune in ceea ce privqte regdsirea §i prelucrarea datelor. PosibilitAtile de definire a obiectelor sunt §i ele !imitate. Imbundtatiri in acest domeniu conduc la o considerabild cre§tere a capacitatii de definirea tipurilor de date complexe, fArd a recurge la programare, ceea ce mArqte eficienta sistemului.

www.dacoromanica.ro OPINII

UN TERMEN PUNITIV DIN PORUNCILE $1 SENTINTELE DE JUDECATA DOMNESTI: SCARBA"

OANA RIZESCU

Sentintele juridice iporuncile domnesti din Tara Romaneasca, in secolele XVIXVII, foloseau in formula de incheiere diverse expresii a caror functie era de a marca autoritatea emitentuluii totodata de amenintare la adresa celor care ar fi nesocotit vointa domneasca. Asa cum spune un astfel de document de la sfarsitul secolului al XVI-lea: $i nimeni sa nu cuteze sa incerce sä tulbure inaintea acestei carti a domniei mele, cad acel om räu va pati de la domnia mea"I. Sau, un alt exemplu: Iar care s-ar ispiti a sta impotriva, acela om räu sa va pedepsi de la domnia mea. $i intr-alt chip sa nu fie, peste zisa domniei mele, a singur am zis domnia mea"2. Amenintarile cu mare certare", rea urgie", rea rusine" urmareau sa impiedice reluarea unor procese si contribuiau la impunerea hotararilor domnesti. Folosite de toti domnitorii in exercitarea functiilor lor administrative si juridice, ele pot fi intalnite atat in documentele slave cat si in cele romanesti, find insotite uneori de amenintari concrete: cu bataia, pierderea capului, raderea brbii, expunerea rusinoasa prin targ. in timpul domniei lui Matei Basarab, formulele punitive de acest fel incep sa utilizeze un termen nou: scarba". Precedate sau urmate de formula consacrata care precizeaza ca actul a fost emis conform vointei domnuluidupa insasi spusa domniei mele" , acesteexpresii apar intr-un context bine definit: cel al sanctiunii administrativ- juridice decise de principe in plenitudinea dreptului sail de judecator suprem. insa, daca ceilalti termeni utilizati in acest fel trimit la sanctiuni precisemarea si reaua certare" la pedepsele aflictive, prada" la amenzi, reaua rusine" la pedepsele infamante valoarda semantica a acestei scarbe" domnesti sitraducerea sa juridica ridica problem de interpretare. Ce sens dadeau acestor pasaje rumanul sau slujbasul domnesc amenintat cu scarba" domneasca? La ce consecirtte se expuneau ei in cazul punerii in aplicare a acestei amenintari? Caci actul juridic era un act de comunicare stabilit intre domnunicul emitent al deciziei juridicesi supusii saireceptorii acesteia, in careenuntul" trebuie sa fi avut o semnificatie lipsita de echivoc. Domnuli supusii sai impartaseau desigur acelasi sistem de reprezentari iar sensul unui enunt emis de domnitor era articulat in cadrul unui ansamblu de relatii sociale particulare3. in cele ce urmeaza, ne propunem sa analizam contextele in care apare termenul scarba", incercand sa degajam valoarea sa juridica precisa. in acest scop, vom cerceta

Documenta Romaniae Historica (DRH), B, Tara Romaneasca, vol. XI, (1593-1600), Bucuresti, 1975, doc. nr. 13. 2 Ibidem, doc. nr. 108. 3 Pentru o analiza lexicala clasica a textelor istorice, Régine Robin, Histoire et linguistique, Paris, 1973, capitolul 2, Les pieges de l'absence d'une theorie de l'articulation, p. 35-53. Pentru necesitatea studiilor semantice asupra termenilor istorici, Alain Guerreau, L 'avenir d'un passé incertain. Quelk histoire du Moyen Oge au XXle siecle?, Paris, 2001, capitolul La semantique hislorique.

"Revista istorica", torn XIII, nr. 3 www.dacoromanica.ro4, p. 261270, 2002 262 Oana Rizescu 2 cateva tipuri de documente de natura juridic-administrativa: poruncile domnesti, sentintele de judecata ale domnitorului (cu precadere cartile de ramas"4) si cateva documente private care reflecta felul in care termenul era utilizat de domniei perceput de catre supusi. Asa cum am spus mai sus, formule cu o semnificatie punitiva asernanatoare apar in documente anterioare epociiluiMatei Basarab. Ele se regasesc atatinporuncile domnitorului referitoare la confirmarea unor imunitati sau privilegii,lainterdictia accesului pe domeniile manastiresti, la urmarirea birnicilor fugari, etc.cat si in sentintele pe care el le adopta in urma unor procese juridice, care au avut loc cu sau frA participarea divanului. Rolul lor putea fi cel de a marca sanctiuni impuse unor functionari ai statului pentru abuzuri (cum ar fi, de exemplu, impuneri abuzive la bir ale satelor ce beneficiau de scutiri fiscale) sau cel de a preintampina impotrivirea la executarea deciziilor domnesti. Uneori, ele erau insotite de indicarea sumara a procedurii prin care sanctiunea urma sa fie dusa la indeplinire. De exemplu, in documentele slavone de confirmare a imunitatii pentru satele manastiresti, putem intalni atat amenintari la adresa slujitorilor domnesticine s-ar incerca sA tulbure sau sa schimbe cu ceva, acel om rau va pati"(ATONU1 tienoseKA BAG Ke KATIITH")5 Cat §iindicarea felului in care trebuie pedepsiti poslusnicii manastirii: iar cine nu va asculta dintre voi, iar parintele egumen sa fie volnic sa-I mustre si sa-1 pedepseasca dupa fapta sa, sa-I aduca legat la domnia mea"(ii turruoy erotrAteHoy M ecTCOACH AOCAANTI1H neAenulivrii Ho LBOIG Aino")6; sau: daca nu veti asculta de egumenul si de soborul sfintei manastiri, cum este porunca domniei mele, ci si de va veni egumenul Inca si a doua oarA sa se planga de voi inaintea domniei mele, iar voi mai mult sa stiti cA voi trimite domnia mea in acel ceas de va va spanzura inaintea portilor voastre"7. Alte amenintari sunt ca au va par C,3A0 KET flATHTI,va avea rea urgiei scandal"(epeX0KeTe SAAwprmo H CHAHAAA4")9, rea rusine"(ano cpAnnoT")m, rele cuvinte de la domnia mea"(BAHpim")",pentru motive dintre cele mai diferite, toate presupunand neascultarea unei decizii domnesti: omul care se va incumeta sa nu plateasca vania, iar acel om va primi mare rau si urgie de la domnia mea [...]cu nimic nu va plati, cleat cu capul" (it TorLI:101801A CL HWITMee He Ce 11AATHT, T10-110 cirnasa")12. Sau: sa nu cuteze [slujitorii trimisi dupa dad in judet] sa tulbure [mAnastirea scutita] pentru ea mare rusine va pati de la domnia mea"(BeAHKAcpamoTa")13. Toti acesti termeni stint tradusi ulterior in romdnaex:BAG -rau", wpricly - urgie" si inclusi in terminologia ,juridica" a secolului al XVII-lea. in aceasta perioada cei care se vor ispiti a invalui sau a bantui" sau a purta de val" in mai multe judecati sunt amenintati

4 Ramanerea de judecata" inseamna pierderea unui proces. Cartea de ramas" este Insa actul domnesc care inregistreza sentinta juridica a unui proces in care s-au folosit la obtinerea probelor anchetele boierilor juratori. 5 DRH, vol. III, (1526-1535), Bucure§ti, 1975, doc. nr. 72; ibidem, doc. nr. 73, 79, 93. 6Ibidem, doc. nr. 73. 7 Ibidem, vol. XI, doc. nr. 117. 8 Ibidem, doc. nr. 425. 9 Ibidem, vol. III, doc. nr. 94. 1°Ibidem, vol. XI, doc. nr. 80. 11 Ibidem, vol. III, doc. nr. 152. 12 lbidem, doc. nr. III. 13 Ibidem, vol. XI, doc. nr. 64. www.dacoromanica.ro 3 Termeni punitivi in poruncileyisentimele domne0i - sccirba" 263 cu mare certare"14, mare urgie"15, mare pradai gloaba"16, nevoe mare"", foarte o suparare mare"18. Aceste amenintari se materializeaza uneori prin amenzi in boi", impunere de treapadw sau pedepse capitale. H22 Cuvântul sarba" este de origine slava ClIfY666, - 5i 15iprecizeaza intelesul Inca de la sfarsitul secolului al XVI-lea, and este folosit in primele tiparituri datorate diaconului Coresi, Mika Evangheliilor §i Molitevnic rumeinesc23. in dictionarele limbii române apare sensul arhaic al cuvanitului de suparare, tristete, mahnire, durere, neplaceri24. Ca acesta era sensul in epoca o dovedeste un zapis din 10 iulie 1642 al monahiei Eftimiia, care vinde lui Ignatie, episcop de Râmnic, o tiganca, pentru a-siplati pacatele. Ea marturiseste ca am cazut la un pacat in calugariia mea, de am Matt un copil" si relateaza. cum episcopul a dus-o cu mare sal-ha" In Episcopiei i-a facut liturghie 40 de zile". Cea rnai timpurie atestare pe care o cunoastem a termenului-cu sensul punitiv la care ne referim-Intr-un document original românesc se gaseste intr-o porunca a lui Matei

14 Documente privind istoria Romdniei (DM), Veacul XVII, B, Tara RomineascA, vol.III, (1616-1620), Bucuresti, 1951, doc. nr. 60; DRH, vol. XXI, (1626-1627), Bucuresti, 1965, doc. nr. 4; ibidem, doc. nr. 21; ibidem, vol. XXII, (1628-1629), Bucuresti, 1969, doe. nr. 5, 24, 223, 352, 353, 357; ibidem, vol. XXIV, (1633-1634), Bucuresti, 1974, doc. nr. 22, 25, 27, 60, 156, 212, 230, 315; ibidem, vol. XXV, (1635-1636), Bucuresti, 1985, doc. nr. 82, 94, 96, 100, 252. 15 DRH, vol. XXIV, doc. nr. 23, 314. 16 Ibidem, doc. nr. 213. 17 Ibidem, vol. XXV, doc. nr. 66. la Ibidem, vol. XXIV, doc. nr. 129. 19 Ibidem, doc. nr. 140, 316. 29 Ibidem, doc. nr. 51. 21 Ibidem, doc. nr. 161, 206, 317, 341. 22 Fr. Miklosich, Lexicon paleoslovenico-graeco-latinum, Viena, 1862-1865, sub voce; Pandele Olteanu (coord.), Slava veche $i slavona romdneascd, Bucuresti, 1975, p. 446; D. P. Bogdan, Glosarul cuvintelor romdnevi din documentele slavo-romdne, Bucuresti, 1946, unde este semnalat intr-un doc. din 27 decembrie 1614, pentru care vezi DIR, vol. II, (1611-1615), Bucuresti, 1951, doc. nr. 308. 23 Coresi, Tdkul evangheIii1ori Molitevnic rumdnesc, ed. criticA Vladimir Drimba, studiul introductiv Ion Ghetie, Bucuresti, 1998. Intelesul InvAtAturii - toti amu ce mA mArturisesc Inaintea oamenilor marturisi-voiu el si eu inaintea TatAlui mieu ce a in ceriure"este dat astfel: FAtul mieu Timotei, cuvant cu credintA, s-am muri cu el, cu el iar vain invia. sa noi rdbdam cu el, cu el yam si imparati. SA ne vArn lepada de el, lepada-se-va si el de noi. [...] CA cu multA scArbA si dosadA cade-ne-se noao a Intra In parAtia lui Dumnezeu"(p. 65). 0 altA invatatura foloseste termenul osdrbit" pentru suparat, nemultumit: in vreamea aceaia si adeacA unul nestine apropie-se cAtrA lisusi zise lui: Invatatoare bune ce bine sA fac sA aib viiata de veac? El zise lui: Ce ma grAiesti 'bun'? Nimea nu e bun, numai Dumnezeu unul. SA veri sa mergi In viiata, pA.zeaste porancitele! Grlii lui: Carele? lisus zise lui: Nu ucide, nu face curvie, nece fura, nu minciuni mArturisi; cinsteaste tatA-tAui muma-tai iubeaste vecinul tau ca Ins tine. GrAi lui tânArul: Toate acelea am pAzit den tinereatele meale;i ce Inca n-am srarsit? Zise lui lisus: SA vrei desfarsit sA flu, du-tei vinde avutia tai damieilor,iavutie vei avea In vistiiariu In ceriure; si vino dupA mine! Auzi anarul cuvant si se duse oscarbit; era amu de avea astig mult"(p. 89). Vezi de asemenea si interpretarea prabolei talantilor (p. 100-101). 24 Dictionarul limbii romoine (DLR), Serie nouA, tomul, X, partea 1, litera S, Bucuresti, 1986, sub voce; H. Tiktin, Rumlinisch-deutsches WOrterbuch, Dictionar romdno-gennan, vol. III, Bucuresti, 1925. r. 1384, sub voce. 5 Catalogul documentelor Tani Romdnefti din Arhivele Statului (Catalogul documentelor), vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 763, 10 iulie 1642.

www.dacoromanica.ro 264 Oana Rizescu 4

Basarab adresatA parcAlabilor din Tfirgu Jiu, datatd 30 iunie 163726. El este atestat si anterior, intr-un document (redactat in slavond) din 3 octombrie 1634, in legAturd cu Oancea logofAt rdmas de lege si de judecatd"i scos cu mare scdrbd de la judecatd". Documentul respectiv s-a pAstrat insd intr-o traducere din a doua jumdtate a secolului al XVIH-lea si utilizarea cuvfintului in cauzd in cuprinsul säu s-ar putea datora interventiei copistului, intr-o perioadd in care el era intrat deja in uz2'. Este atestat, de asemenea, intr-un alt document, din 1636 (acesta in limba roma*, in care vamesii din Orasul de Floci sunt amenintati cdor avea certarei scarbd" de la domnie in cazul in care ii vor opri pe oameniimanastiriiCozia sd-si ridice veniturile pe balta CAbAlului. $i el este pastrat insd subformade copie28. Cuvantul scdrbd" se aldturd asadar unui vocabular specific, constituit in secolele precedente. De-a lungul secolului al XVII-lea el este folosit in paralel cu ceilalti termeni de acest fel, fait a se substitui unuia dintre ei. intdlnim astfel certarei scfirbd"29 aldturi de certare mare"30, rea nisine"31, de mare praddi certare"32, de mare praddi gloabd"33, degloabasi de mare rusine"34, sd fie de mare rusine"35, de rea urgie"36, de nevoe mare" de la domnie37, de mare scandel"38, cu foarte mici variatii de la formula consacratA, cum ar fi: cine-i va invAlui mai mare certare da acel om nu va lua altul"39. Acesti termeni punitivi vor fi preluati in documentele emise de dregatori si de ierarhii bisericii, in acelasi fel in care a fost preluatdi expresia si altfel sa nu fie, peste spusa domniei mele" din poruncile domnesti 40 Contextul folosirii acestor expresii era cel mai adesea cel al sanctiondrii unor mici hiclenii", privite ca incercdri de subminare a autoritatii domnesti: nimeni sd nu indrazneasca a tulbura sau a opri inaintea acestei carti a domniei mele, pentru cd acel orn care va incerca sä tulbure sau sd opreascd, iar acel om ràui urgie va primi de la domnia mea ca necredinciosi calcator si batjocoritor al acestei porunci a domniei mele"41. In porunca lui Matei BasarabadresatapArcAlabilor din Tdrgu Jiu, de a nu mai retine in mod abuziv partea de vamd cuvenitdmanastiriiTismana, este mentionatd o plangere anterioara, in urma cdreia domnul intdrise vama pe din cloud" iar dacd vor mai jAlui" calugarii, [pdralabii] vor fi de mare scdrbd"42. Este vorba despre o decizie administrativ- juridicdi apartine deci categoriei poruncilor" domnesti,dupacumindicaformula sa de

26 Catalogul documentelor, vol. IV, 1633-1639, Bucuresti, 1981, nr. 1027. 27 DRH, vol. XXIV (1633-1634), Bucuresti, 1974, doc. nr. 387. Catalogul documentelor, vol. IV, nr. 792. lbidem, nr. 792, 6 iulie 1636, copie rom. 317 Ibidem, nr. 30, 55, 57, 63, 85, 141, 142, 153, 256, 346, 373, 521, 531, 544, 545, 766, 783, 798 ; lbidem, vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 72, 127. 31 Ibidem, vol. IV, nr. 212, 213, 228, 454. 32Ibidem, nr. 218, 542. 33 Ibidem, nr. 237, 390. 34 Ibidem, nr. 289. 35 Ibidem, nr. 604. 36 Ibidem, nr. 308, nr. 451. Ibidem, nr. 514. 38 Ibidem, nr. 363. 39 Ibidem, nr. 343. 4°Cartea marelui ban Dobromir din 28 iulie 1573, data Paiei din Calnicu, DRH, vol. VII, doc. nr. 146; cartea mitropolitului Anania, dupa preluarea unei danii facute mitropoliei la 15 septembrie 1573, in DRH, vol. VII, doc. nr. 152; ibidem, doc. nr. 158.. 41 Midein, doc. nr. 187:H134111HHK H nplicrhmmic H HOCTpAMHTEA 4HEAVIalnoseninfie rocnoAcrsaMH". 42 Catalogul docurnentelor, vol. IV, nr. 1027. www.dacoromanica.ro 5 Termeni punitivi in poruncile ci sentinfele domne0i scarba" 265

Incheiere: Ispravnic, 'Masi spusa domnului". Miluirea cu vindrici a mAndstirii Cozia5i amenintarea celor care vor opri vindriciul cd vor avea rdutatei scArbd" de la domnie intrd si ea in aceeasi categorie. La fel cai porunca adresatA marelui ban al Craiovei, Theodosie, sã vegheze ca in slobozia de la Segarcea a patriarhului Mitrofan sA nu mai intre nimeni sd pradei sd globeascd cdci cine Ii va InvAlui va avea mare scarba" de la domnie". Cuvantul e folosit din ce In ce mai frecvent In miluiri, Intdriri, confirmAri de drepturi cdstigate". Domnul porunceste ca nici boier, nici slujitor, nici slug domneascA, aprod, armas, postelnic sd nu se amestece In judecata orasului Arges", aceasta find rezervatd egumenului mAndstirii Arges, singurul autorizat sA-i judece pe locuitorii s1 le scoatd datoriile", cdci eine se va amesteca va avea mare scarbd" de la domnie". Stolnicii din Orasul de Floci au interdictie sd se amestece In baltile mandstirii Cozia cd apoi, de va veni vreo gdlceavd, yeti avea scarbd de la domnia mea"47; iar and satele nu vor sA dea zeciuiala pe baltd, vamesul orasului, Preda sluger, este trimis sd impund cu forta strdngerea veniturilor: Deci sa cauti dumneata sA-i apuci pre toti, sd-si dea adetul sfintei mAndstiri, mai mult sd nu mai vie cu jalbA aici la domniia mea, cd nu le-au dat, cd apoi vor avea mare scfirbd de cAtrA domnia mea"". Cu mare certarei scArbd" stint amenintati boierii, roii, cdldrasii, dardbanii, spAtareii, paharniceii, postelniceii, flece slujitor, sau popd sau tdran" care vor sari" cartea datA de domn egumenului mAndstirii Glavacioc IMputernicit in Cernatesti49; la felsi locuitorii satului Cacaleti, pasibili de pedeapsa cu spanzurAtoarea In caz cd nu vor da dupd cum este obiceiul"". La 31 martie 1646 Matei Basarab scrie marelui ban, Ghiorma, si-i poruncestesd-sitrimitd oamenii la Paul cdpitan de Strehaia pentru a-i lua rumAnii mAnAstirii Tismana inscrisi la cAldrasi51; iar de se va impotrivi, cel din urmA este amenintat cd rea sarbd va avea" de la domnitor. Termenul este folosit In epocd si In alt fel de documente, sentintele de judecatd. Am identificat cea mai timpurie utilizare de acest fel in documentul din 24 aprilie 1640, prin care Matei Basarab o imputerniceste pe jupdneasa Anca din Budisteni sA o scoatA pe nora ei Elina din casa eii sA Imparta moiile, viile si rumanii intre ele, cAci dupd moartea fiului Ana au tot avut parr. Dupd o prima judecatd cu 6 boieri luati pe rdvase dornnesti urmeazd o a doua reclamatie facutd de tatAl Elinei, pentru aceeasi pricind (Impartirea averii Intre nord si soacrd), iar domnul confirma. judecata celor 6 boieri dispunAnd sd tina cum au judecat cei 6 boieri", cAci a rdmas el de lege si a iesit cu rea sarbA din divan". In ciuda acestei rele sarbe" in urma judecatii, In fata aceluiasi domni in aceeasi pricind se poartA Ord pfind in al cincilea divan. Desi chestiunea se complied prin scoaterea in evident./ a unor aspecte privitoare la gestionarea unor datorii, domnul va hotdrI ca si prima oard, precizand cd la o altA reclamatie se sd vor mai scula cu Ord, [...] sd fie Elina de pradd. Inca si de

43 Ibidem, nr. 1251, 1638 iunie f. z. 44 lbidem, nr. 1456. 45 Ibidem, vol. VI, nr. 928, pentru manastirea Varbila: nr. 1242, 25 septembrie 1648, pentru manastirea Sf. Troita; ibidem, vol. VII, 1650-1653, Bucuresti, 1999, nr. 77, 2 aprilie 1650. 46 Ibidem, vol. V, 1640-1644, Bucuresti, 1985, nr. 58. 47lbidem, nr. 368. 48 DRH, vol. XXXII, Bucuresti, 2001, doc. nr. 218, 4 august 1647. 49 Catalogul documentelor, vol. V. nr. 595. " Ibidem, vol. VI, 1645-1649, Bucuresti, 1993, nr. 1237, 7 septembrie 1648. 51 Ibidetn, nr. 426. Transcrierea dupa originalul aflat la Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale (DANIC), Manastirea Tismana, LXXXVII/13, se afla la Institutul de istorie Nicolae lorga".

www.dacoromanica.ro 266 Oana Rizescu 6 mare scarba veri la ce divan"52. Documentul nu aduce precizari in ce a constat prima iesire cu scarba din divan. in urma unei alte judecati referitoare la o succesiune, Matei Basarab decide ca Hamza din Ungurel sali tina partea maica-si" in defavoarea nepotilor sai, ramasi de lege" in divan: Si de catra nimeni opreala sa n-aiba, ca cine se va ispiti a-i face vreun val, rea sarba va petrece de catra domnia mea"53. Tot prin judecata, rumânii manastirii Cozia, ramasi de lege in divan, sunt scosi cu rea sarba, ca niste oameni viclenii rai" care au umblat cu inselaciunei zapis mincinos sä scape de rumânie54. Asadar, si in cazul pierderii procesului, scoaterea din divan se face cu mare scarba"55. Excedat de frecventa proceselor de iesire din rutnânie si de scaderea eficientei unei institutii altminteri utilizata cu foloscea a juratorilor Matei Basarab trimite un slujitor domnesc la uncheasul Lepadatstiut ca om batran si cu oameni de suflet" pentru ca el sä jure cu mâinile pe Evanghelie pentru niste rumâni, deoarece pre tine voiu sa te crez, si te jur, si te leg cu numele lui Dumnezeu". De va umbla cu fatarii" sau cu cuvinte ale altora", va trimite om domnesc care-i va umbla pe urma si va adeveri lucrul tot" si de va umbla cu Nadi", bine nu-i va fi, ci rea scarba va petrece din partea domnului"56. Tot astfel, cei 24 de boieri hotarnici luati de episcopul de Buzau sa puna pietre de hotar pe toate moiiIe episcopiei, sunt amenintati pe ravasul de numire ca de vor umbla cu hiclenie" sau cu fatarie", vor avea rea scarba si mare certare de la domn"57. Frecventa proceselor prin care taranii contesta statutul de rumân ce le fusese atribuit prin legatura lui Mihai duce la inmultirea cazurilor in care formula reaua sckba" este utilizata in judecata in divan. Astfel, rumAnii manastirii Glavacioc din Cernatesti sunt scosi cu rea scfirba." din divan, cu mentiunea ca am vrut domnia mea sa le rad barbi le si sa-i dau prin tirg"58. Cdteva documente emise de alti dregatori confirma Ca termenul punitiv scarbr marcheaza un atribut exclusiv al puterii princiare. Marele ban se refera la furia domnului, pe care a trebuit sa o suporte din cauza unui anume Eftimie, ficior di curva", care ar fi lovit-o pe stareta unei manastiri in timpul unei dispute pentru stapanirea unei rnoii. In document, marele ban il atentioneaza pe Eftimie ca stareta a facut plângereau spus lui voda" si domnitorul au vrut sa trimita sa te spânzure, di am avuti eu scârba di catra voi"59. Spre sfarsitul secolului cuvfintul intra in limbajul curent asociat fenomenului juridic. Dumitrasco Poienarul, pitar, Ii scrie lui Dumitrasco din Urdäreni despre hotarfirea pe care a luat-o la scaun" privind litigiul celui din urma cu Barbul din Rdiosi, pentru manastirea Stranba, avertizandu-I sa nu mai umble facdnd gálceava, ca apoi vom face tire mariei sale lu voda si nici cu o cinsti nu-t va fi, ci-t va veni lucrul cu scArba"60. lar Radul Caplii din Thrgoviste, care vinde o vie fall respectarea dreptului de preemtiune, marturiseste ca un var al sau, prinzand de veaste, au veniti m-au apucat si am mersu de fata cu Dumitru logofat naintea dumnealui Neagoe vornic Ratescul de ne-au facut judecata si mi-au

52 Catalogul documentelor, vol. V, nr. 381. DANIC, Manastirea Cotroceni, V-7, transcriere existentã la Institutul de istorie Nicolae lorga". 52DRH, vol. XXX, Bucuresti, 1998, doc. nr. 141. 54 Catalogul documentelor, vol. VII, nr. 78, 2 aprilie 1650. 55 Ibidem, nr. 853, '15 decembrie 1652. 56 Ibidem, nr. 760, 28 iulie 1652. 57 lbidem, nr. 929, 15 aprilie 1653. lbidem, nr. 90, 20 aprilie 1650. 59 DANIC, Doc. Ist. XC/61, 22 mai 1656, transcriereex istent5. la Institutul de istorie Nicolaebarge. Ibidem, Doc. 1st. XC/I09, 16 octombrie 1693, transcriere existentã la Institutul de istorie Nicolae lorga". www.dacoromanica.ro 7 Termeni punitivi In poruncile qi sentinfele domneoisccirba" 267

venit lucrul in scarbd pentru cdci am vandut viia fart de girea neamului mieu"61. Pentru o impresurare de mo§ie fr dreptate Constantin Brancoveanu scoate cu chinovar numele asupritorilor din cartea domneascd §i totodatd cu scarbdi cu mare ru§ine din divan [...] pentru cd s-au fost pus intr-acea carte fait de lucrui fail de nici o treabd", th.rä precizarea altei sanctiuni pentru falsificarea de document, altminteri aspru pedepsitd conform codului Indreptarea legit. Cunoagem un singur caz in care termenul este folosit, cu aceegi semnificatie punitivd, intr-o poruncd emisA de o aka persoand decat domnitorul. Este vorba despre mitropolitul Theodosie al Tarii Romane§ti, care judecd plangerea unei calugarite ale cArei mo0 au fost impresurate". Documentul prezintd multe deteriordri care fac imposibil de reconstituit numele persoanelor implicate, insA finalul sat, este urmAtorul: "Deci iatd cal poruncescu vIddicia mea, de vreme ci vei vede aceastA carte a vlddicii mete, iar tu [...] de aici inainte, foarte sd te fere§ti de dansa §i de [...] sfintii mAndstiri, sd nu mai vie a doara cu jalbd [...] bine sd §tii cd vei ave mare certarei scarbd di ate vIddicia me. Aceasta-ti [...] vIddicia me §i intr-alt chip sd nu faci"62. Documentul dateazd din 1669i este posibil ca la acea vreme termenul sA fi fost utilizat in acelni feli de cdtre alti dregatori ai statului cu drepturi de judecatd63. Incheiem aceastd succind prezentare a contextelor de utilizare a termenului hcarbA printr-un document de la Radul Leon voievod ce se referd la repunerea in sapanire a Elinei Cantacuzino asupra pAmanturilor pierclute dupd asasinarea sotului ei, postelnicul Constantin Cantacuzino. Pe parcursul procesului, Elina mArturisise cd in timpul mai multor domnii anterioare, renuntase sd-§i revendice drepturile, giind de la bun inceput cd judecata domneascd nu i-ar fi fost dee& defavorabild: In vartejul vremilor *i den zavistia rdilor [...] perk-au Constandin postelnicul in zilele lui Gligore vodd, fail de nici o judecatd. Atunce s-au ridicat o seamd de rumani den Dobrenii den Vara§ti cu Ord [...] scotand ni§te cArti ale lui Constandin vodd, zicand cd i-au ertat de rumanie. Deci atunce, fiind jupaneasa Elina cu feciorii ei in mare scarbai nevoe, n-au putut sea cu ei la park ci le-au fAcut judecata cum au fostu voia lor. lard dupd aceaia, candu au fostu acum in zilele domnii mele. dupd ce ne-au ddruit domnul Dumnezeu cu domnia §i cinstitul impdrat cu steagul [...] iard jupaneasa Elina impreuna cu coconii ei ce scrie mai sus, venit-au inaintea domnii mele [Radul Leon vodA] de au spus de randul acestor rumani ce le-au facut in zilele lu G I igore voievoet. Mai mult decal celelalte cazuri pe care le-am examinat, acest ultim document ne permite sA sugerdm un rdspuns la intrebarea pe care am formulat-o la inceputul articolului, referitor la valoarea juridica a termenului scarbd". El pare sd indice faptul cd termenul nu trimite la un set de sanctiuni determinate. Mai degrabd, el semnifica ideea de dizgratie" din partea domnitorului. Persoana care suportd aceastd dizgratie este intimidatA, ea fi ind practic obligataasemeni Elinei Cantacuzinosa se abtind chiar de laa-sirevendica drepturi le ce i se cuvin dupd legea §i obiceiul tarii. Investigatia noastrd este deci IncA o dovadd a faptului cA procesul juridic din epocd era dependent in mai mare mdsurd de un set de atitudini ale

61 Ibidem, Doc. Ist. MDLXXXV/82, 5 martie 1686, transcriere existentA la Institutul de 'stork Nicolae lorga". 62 Ibidem, Doc. 1st., CLXXXV/81, 27 iulie 1669, transcriere existentA la Institutul de istorie Nicolae lorga". 63 Vezi supra, nota 40, pentru preluarea de cdtre alti emitenti a formulelor de incheiere domnesti. 64 DANIC, Ms. 5152, f. 121v-124r, 28 februarie 1665, transcriere existentA la Institutul de istorie Nicolae Iorga". www.dacoromanica.ro 268 Oana Rizescu 8

participantilor, fie ei judecAtori, martori sau irnpricinati, dee& de normele scrise sau practicile cutumiare. Arbitrariul domnesc este doar un aspect al acestui fenomen. Numite" de cdtre singura persoand autorizata sd decidd in ultimd instantd, poruncile domnesti impun vointa domnului ca regulator al conflictelor socialesi-iatestA legitimitatea sa de garant al ordinii. Vointa domnului, In calitate de sursd a deciziilor, este cheia de bola a unui mecanism juridic din secolul al XVH-Iea, care combind cutumai dreptul domnesc65. Si alte fenomene din epocd ne indica procesul general de intdrire a autoritAtii domnesti. Astfel, feudalizarea institutiei jurAtorilor, Incheiata in secolul al XVII-lea prin integrarea ei in aparatul de stat, se datoreazd desigur scAderii progresive a omogenitätii obstilor sAtesti, ca urmare a cresterii inegalitatilor de avere, dar in egald mdsurd 5i ascendentului de putere obtinut de domnie66. In general, fenomenele de crizA socio-economicA67i cresterea presiunilor fiscale au accelerat transformArile de structurd interne68, iar spiritul de revoltd 5i de insubordonare,' reflectat de fugile numeroase de pe mosii69, a impus, Intr-o perioadd de patriarhalism boieresc", un nou echilibru Intre domniei boierime. In aceastA noud configuratie de putere domnia se foloseste de atributele sale judecAtoresti pentru aji asigura preeminenta asupra celorlalti actori sociali. De exemplu, folosirea restrictivd a institutiei legii peste lege" a dat posibilitatea domniei de a sprijini mica boierime. Numirile pe rdvase domnesti au mentinut o institutie altminteri amenintata de disolutie. Folosind institutia juratorilor, domnia a manevrat intre marea boierimei boierii mici", marindu-si astfel gradul de autonomie in procesul juridic70. Utilizarea din ce In ce mai scazutA a blestemelor in documentele de cancelarie, Inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea, ne indica o tendintd generala de laicizare a practicilor juridice71. Spre aceeasi concluzie ne conduce 5i frecventa tot mai accentuatA a sperjurului in cazurile de lege peste lege". Folosirea expresiilor cu functie de intimidare face parte deci din dispozitivul de putere al domniei, In aceasta epoca de transformAri. Transferul limbajului de acest tip din sfera poruncilor domnesti in cea a sentintelor juridice reflectd un fenomen general de juridizare"" a practicilor de guvernare. Desi nu implied o sanctiune precisd, termenul scArbd" contribuie, prin insAsi indeterminarea sa, cai prin dependenta sa de factorul uman din desfdsurarea proceselor, la configurarea unui habitus" juridic." pe care actorii sociali sunt capabili sä II recunoascd.

65Val. Al. Georgescu, La place de la coutume dans le droit des Etats fiodaux roumains de Valachie et de Moldavie jusq 'au milieu du XVIle siecle, in Revue Roumaine d'Histoire", t. VI, 1967, nr. 4, p. 553-586. 66Gheorghe Cront, Institufii medievale romanegi. Infreifirea de mofie. Juratorii, Bucure§ti, 1969, p. 220-221. 67Constantin Rezachevici, Fenomene de criza social-politica in Tara Románeasca in veacul al XVII-lea, in Studii §i materiale de istorie medie", t. IX, 1978, p. 59-84; t. XIV, 1996, p. 85-118. 68Damaschin Mioc, Reforma fiscala din vremea domniei lui Matei Basarab, in Studii", t. XII, 1959, nr. 2, p. 53-83. Nicolae Stoicescu, Matei Basarab, Bucure§ti, 1988, p. 53-80. " Gheorghe Cront, op. cit., p. 221. 71Cristina Codarcea, La malediction dans les anciens documents de la Valachie XIV-XVI sicIes. in Revue des Etudes Sud-Est EuropOennes",t. XXXII, 1994, nr.1-2, p.56; Florenta Ivaniuc, Jureimantul/blestem-cutuma qi procedure' in jurisdicfia Tara Romanelti (sec.al XIV-lea al XVIII-lea), in Revista istoricA", t. VII, nr. 11-12, 1996, p. 867-887. 72Pierre Bourdieu, La Force du droit. Elements pour une sociologie du champ juridique, in Actes de la recherche en siences sociales", t. 64, 1986, p. 13. 73Idem, Habitus, code,codification, inActes de la recherche en siences sociales", t.. 64, 1986, p. 40. www.dacoromanica.ro 9 Terrneni punitivi in poruncile ci sentintele domneVisccirba" 269

Practica tot mai rdspanditA a limbajului cu functie de intimidare poate fi ilustratd si de alte exemple. Cum ar fi cel al documentului in care Matei Basarab II amenintd cu pedeapsd aspra pe Vasile vamesce porcu de chine esti tu" ,"fecior de curvd" care nescocoteste cartile domniei date mAndstirii Snagov74; sau pe Cocoriu armas, de care se plansese Ion din Ionesti cd i-ar fi luat niste oi si 3 vaci si care nu voia sA respecte decizia marelui spdtar, purtându-1 de val" pe part si prAdandu-1 in toate zilele, cd bine sd.tii cd acolo intre usi voi sd trimitu domnia mea sA te spanzure, in ce chip nu aseulti de judecata de cArtile domnii meler75; sau pe tiganii din Românesti ai mAndstirii Sf. Troitd care de vor mai umbla de capetele lor, cu semetie, sd-i ia sluga sa fdrd de voia lor si sd-i batA mult"76. Afland domnul cd rumânii din satul VArdsti ai mAndstirii VArbila au injurat inaintea boerilor sai, el ii amenintd cd, dacA vor mai face asa si nu vor asculta, sd stiti cd voi tdia domniia mea limbile tocma de unde se tin, sd nu vA parA nimic de glumd"77. Desigur, inmultirea expresitior news românesti in limbajul juridic este facilitatA si de insAsisporirea numarului de documente oficialeinlimba romfind.Cataloagele documentelor InregistreazA 251 de documente originate scrise in limba romand, fatd de 521 in slava, pentru perioada 1601-162078. Acest raport se modified in anii urmAtori: inregistram 377 documente slave dintr-un total de 949 intre 1621 si 163279; 885 documente originate romanesti si 286 originate slave intre 1633 si 163980; 930 originate romdnesti fatA de 169 in slava. intre 1640-164481; 1038 documente românesti fatA de 133 in slavd intre 1645-164982; in fine, 661 de documente originate romdnesti fata de 74 slave intre 1650-165383. 0 altd explicatie a proliferdrii limbajului punitiv de care ne ocupam poate fi chiar caracterul domniei lui Matei Basarab, un domn de tail, cu originei rosturi diferite" de cele ale bizantinului" Vasile Lupu. Stim cd el a fost sprijinit de boierimea pdmânteand, ajungand la tron in urma unei revoke a acesteia84. El urmeazd un model de monarhie româneascd", intemeiatd prin inceata dezvoltare a imprejurdrilor, iar nu printr-un act constitutional"85. Legaturile sale cu tara trebuie sd fi fost mult mai intense cleat cele practicate de domnitorii impusi de PoartA, cu sederi indelungate la Istanbul si supusi inevitabil unui proces de aculturatie86. Exprimând vocabularul unui domn implicat mai strans in relatiile cu supusii sAi, cuvfintul sarbd" din poruncile domnesti si din cdrtile de judecatd este o inovatie a lui Matei Basarab. Inovatie ce se poate explica, in fine, si prin originea olteneascA a domnitorului. Ca o ipotezA ce ramane sd fie supusd probelor, aceastd. interpretare ne este sugerata. de prezenta cuvântului scarbd" in vocabularul utilizat de cdtre Coresi in traducerile Molitvenicului §i Talcului evangheliilor. Textul lor cuprinde cuvinte provenite din suprapunerea a cloud

74Catalogul documentelor, vol. V, nr. 1145, 24 ociombrie 1643. 75Ibidem, nr. 464, 10 august 1641. 76lbidem, nr. 837, 2 octombrie 1642. 77Ibidem, nr. 1054, 4 iunie 1643. 78lbidem, vol. II, Bucuresti, 1974, p. 5. 79Ibidem, vol. III, Bucuresti, 1978, p. 3. "Ibidem, vol. IV, Bucuresti, 1981, p. 3. 81Ibidem, vol. V, Bucuresti, 1985, p. 3. 82Ibidem, vol. VI, Bucuresti 1993. p. 3. 83Ibidem, vol. VII, Bucuresti, 1999, p. 3. 84Constantin Serban, Matei Basarab inainte de domnie, in Revista istoricr, t.I, nr. 5, 1990, p. 481-507; Constantin Rezachievici, op. cit.; Nicolae Stoicescu, op. cit. 85Nicoale lorga, Istoria Romani/or, ed. a 11-a, vol. VI, Monarhii, Bucuresti, 2000, p. 3. 86Idem, Bizance apres Bizance, Bucarest, 1971, p. 130-158.

www.dacoromanica.ro 270 Oana Rizescu 10

graiuri: unul nordic, bdnatean-hunedorean, datorat traducatorului iun aldoilea de coloratura sudicd, munteneascd, contributie a lui Coresi insusi in calitate de tipograf revizor al textului87. Cum tabloul distributiei teritoriale a graiurilor de la sfarsitul secolului al XV1-lea inregistreazd Oltenia ca un teritoriu nordic" ce va fi cucerit in secolul urmAtor de graiurile sudice88, cuvantul scarba" ar putea apartine vocabularului regional din zona BanatHunedoaraOltenia. Relatiile dintre nordul Olteniei si sudul Hunedoarei au fost apropiate de-a lungul istoriei medievale. Pribegia agai Matei din Brdricoveni in Transilvania este si ea bine cunoscutd. Remaram cd cloud documente invocate mai sus, care nu sunt emise de domnitor, par a aveai ele conexiuni cu regiunea Olteniei. Astfel, documentul ce provine de la calugarita Eftimiia, adusd cu mare scArbd la Episcopia de Minnie pentru ispdsirea pdcatului de a fi nascut un cOpil in calugariia er, il are ca unul dintre martori pe Meletie, fost egumen la Govora. Ceea ce ne sugereazd cd persoanele implicate ar putea proveni din zond89. De asemenea, este cunoscutd activitatea ctitoriceascd din regiunea olteand a mitropolitului Theodosie, strans legatA de Rfimnic, unde si alte rude ale sale apar in acte de proprietate. Biografii lui considerd de altfel a el provenea dintr-o familie de romani transilvdneni, stabilitd in Rdmnicu Vdlcea in colonia strAveche de ungurenr".

87 Ion Ghetie,Studiu introductivla Coresi,Tel lculEvangheliilor ci Molllevnic runuinesc,ed. critic& Vladimir Drâmba, Bucuresti, 1998, p. 12-13. 88 Idem,Introducere in dialectologia istoricd romcineasa,Bucuresti, 1994, p. 153-154; si capitolul IV,Graiurile dacoromâne in secolek al XVII-lea- al XIX-lea",p. 155-161. 89Catalogul documentelor,vol. V, nr. 763, 10 iulie 1642. Mircea Pacurariu,Istoria Bisericii Ortodoxe Române,ed. a I1-a, vol. II, Bucuresti, 1994, p. 126. www.dacoromanica.ro VIATA STIINTIFICA

SESIUNEA ANUALA DE COMUNICARI $TIINTIFICE A INSTITUTULUI DE ISTORIE N. IORGA" 5 6 iunie 2002

in zilele de 5-6 iunie 2002 ja sediul Institutului de Istorie Nicolae lorga"a avut loc sesiunea anuala de comunicari. In prima zi s-a desfaprat sesiunea plenara dedicata aniversarii a 125 de ani de la proclamarea Independentei. Cuvântul de deschidere a fost rostit de prof. dr. loan Scurtu, directorul institutului. S-au prezentat urmatoarele comunicari: Alexandru Mamina, Opfiuni de politica externd in dezbaterile Parlamentului Romaniei (decembrie 1876-mai 1877); Lucia Taft& Relafii romano-franceze in ajunul proclamdrii independenlei; Daniela Bud, Independenfa nationald, premise': pentru modernizarea economiei Romciniei; Adrian-Silvan lonescu, Fotografia ca document al rdzboiului de independenfa; Constantin Serban, Valoarea istoricd a amintirilor aparfinand unor combatanfi in rdzboiul pentru independenfa Romciniei din anii 1877-1878. A doua zi lucrarile s-au desfa§urat in cadrul programelor §tiintifice. in programul Studii medievale, moderatoridr.5tefan Andreescu§iVioleta Barbu, au prezentat comunicari: Virgil Ciociltan, Cuman" denumire etnica sau sociald?; Alexandru Madgearu, Au fost jupanii conducdtori ai unor formafiuni prestatale romeineVi?; Ovidiu Cristea, Supremalla ncrvald in secolele XVIII-XIV. Un punct de vedere venetian; Constantin Rezachevici, Cum a ajuns 1359 anul descdlecatului" Moldovei? Lamurirea unei enigme duper izvoare polone; Viorel Achim, Problema dijmelor bisericegi in strategia de atragere a romanilor la catolicism (secolele XIV-XV); Nagy Pienaru, Un document woman necunoscut din 1476; Maria Pakucs, Registrele vamale ale Sibiului: metodologie yi interpretare; Cristian Bobicescu, Caracterul legaturilor lui Luca Stroici cu Jan Zamoyski; Tticlos S. Kinga, Praxis moriendi in testamentele secuiesti din secolul al XVII-lea; Stefan Andreescu, Despre lin fragment din Letopiseful Cantacuzinesc. In programul Istoria Prernoderna yi Modernd, moderator dr.Daniela Bud, comunicarile au fost sustinute de: Ileana Cazan, Cartografia austriaca privind spafiul romanesc in secolul XVIII; Adrian Tertecel, lzbucnirea reizboiului ruso-austro-otoman din 1735-1739; Angela Colin, loannis Capodistria-reprezentant al unor concepfii liberale la inceputul secolului al XIX-lea; Marian Stroia, '48-ul romanesc yi actiunea represivd a Rusiei.Noi completari documentare; Raluca Tomi, Europa si recunoayterea prinfului CaroL Era posibild o intervenfie milliard otomana in nordul Dundrii in vara lui I 866?. In programul Istoria Secolului XX, moderator dr. loan Chiper, comunicarile au fost sustinute de: Joan Chiper, Cu privire la semnarea armistifiului dintre Nafiunile Unite si Bulgaria; Cezar MâtA, Un atayat militar roman (it. col.Thick)despre situalia Germaniei in rdzboi (ianuarieaugust 1944); Eugen Denize, Situafia Romaniei in preajma alegerilor din 28 martie 1948; Mioara Anton, Anatomia puterii: problema cadrelor din ierarhia superioard a P.MR. (1948-1950); Cristian Vasile, Clerul din Romania si iluzia venirii americanilor in primii ani de democrafie populara"; Florin Muller, Reconsiructia ideologicd a trecutului in Romania anilor '50-'60; Cosmin Popa, Cultul personalitafii la

"Revista istoricA", torn XIII, nr. 3-4,www.dacoromanica.ro p. 271277. 2002 272 Viata tiintifica 2

apogeu: U.R.S.S. 1949; Dan Manus, Departe de Moscova. aiteva considerafii cu privire la politica externd a Romdniei in perioada 1956-1965; Mihai Iliescu, Contribufia heraldicii la studiul totalitarismului in Europa de Est; Mariana Mihailescu,0, sfintele melearil..." Biblioteca lui Nicolae lorga in anii comunismului. Comunicarile pe sectiuni au fost urmate de dezbateri. La sesiune au participat studenti, profesorii cercetatori din institute de profil.

Nagy Pienaru

MANIFESTARE STIINTIFICA DEDICATA ALBANIEI Bucure§ti, 21 mai 2002

Inorganizarea Academiei Române, Institutul de Studii Sud-Est Europene si Universitatea Bucuresti Facultatea de Istorie, in ziva de 21 mai 2002, sub genericul Conferintele de marti "Europa de sud-est", in sala de consiliu a Facultatii de Istorie a avut loc o interesanta manifestare stiintifica dedicata istoriei Albaniei. 0 coincidenta fericita a facut ca aceasta actiune sa se desfasoare in preajma zilei de 24 mai, and se implinesc 12 ani de la reconstituirea comunitatii albaneze din Romania (1990), prin infiintarea organizatiei Uniunea Culturala a Albanezilor din Romania in calitate de continuatoare a traditiilor societatilor culturale albaneze ce au activat pe 'clamant romanesc intre anii 1880-1953. Inainte de inceperea lucrarilor a avut loc o prezentare de noutati editoriale, carti si albume publicate in tarA si strainatate privitoare la istoriai cultura poporului albanez. Au sustinut comunicari: prof. dr. Paul H. Stahl, Rapoartele franciscanilor despre societatea albanezd Sec. XDC-XX; dr. Catalina Vatasescu, Termeni creftini in albanezdsi dialectele romeinevi; Viorel Stanila, Ambiguitatea eroului. Secvenfe ale conviefuirii albano- romdne la sfdr,Fitul secolului al XV111-lea. La dezbaterile conduse de prof. dr. Alexandru Barnea, decanul Facultatii de Istorie, au luat cuvantul cu diferite interventii cercetatori ai Institutului de Studii Sud-Est Europene si dr. Gelcu Maksutovici, presedinte de onoare al Uniunii Culturale a Albanezilor din Romania. Istoricul roman de origine albaneza a subliniat rolul tezei "albanismul deasupra apartenentei religioase" in participarea comuna a albanezilor, indiferent de apartenenta religioasa, la renasterea nationala albanezai proclamarea independentei de stat a Albaniei de la 28 noiembrie 1912, realizata 1cu contributia albanezilor din Romania, dar mai ales pentru buna convietuire a tuturor cetatenilor Albaniei, indeosebi a albanezilor cu aromanii, asa cum se intampla si azi in toate teritoriile locuite de albanezi.

Baki Ymeri

SESIUNEA DE COMUNICARI HOLOCAUSTULIIMPLICATIILE LUI IN ROMANIA, Academia Romand, Bucure§ti, 28 iunie 2002

inziva de 28 iunie 2002 a avut loc in aula Academiei Romane sesiunea de comunicari cu tema Holocaustul ci implicafille lui in Romdnia. In Cuwintul de deschidere rostit de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, s-a subliniat importanta temeiabordate,o problema controversatacareintereseazaEuropa conternporana. Acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, in Nevoia unei ldmuriri a pus in www.dacoromanica.ro 3 V iata §ti intifica 273

evidenta necesitatea abordarii problemei Holocaustului cu nuantei lamuriri suplimentare, deoarece romanii, in nutriar limitat, au fost complici la tragedie, dar §i salvatori ai evreilor. Partea a doua a edintei a fost condusa de acad. Dan Berindei, pre§edintele Sectiei de Stiinte Istorice§i Arheologice a Academiei Române. S-au prezentat urmatoarele comunicari: dr. Loan Scurtu, directorul Institutului de Istorie N. lorga", Evreii din Romdnia in perioada interbelicd; Lya Benjamin, Imaginea evreului in goindirea antonesciand; dr. Florin Constantiniu, Politica regimului Antonescu fag': de evrei; Theodor Wexler, A fost Holocaust in Romania?; dr. Gheorghe Buzatu, Holocaustul Consideratii istoriceci istoriografice. Acad. N. Cajal a transmis participantilor un mesaj.

Nagy Pienaru

CONFERINTA PROFESORULUI PAUL MICHELSON, ORTODOXIA &SY SOCIETATEA ROMANEASCA POSTCOMUNISTA Institutul Roman de Istorie Recenta, Bucure§ti, 11 iulie 2002

In contextul unei tranzitii complicate spre democratie §i economie de piata, Biserica Ortodoxa Romana (BOR) s-a confruntat dupa 1989 cu provocarea pluralismului, a concurentei confesionaleinclusiv la nivelul simbolic, pe tat-Amul meritelor nationale, dupa rena§terea Biserii Unite. Dupa aproape 13 ani de tranzitie, Paul Michelson, profesor la Universitatea Huntington, Indiana, §i cunoscator al realitatilor romanesti, a enuntat la Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) mai multe ipoteze privitoare la inadecvarea ortodoxiei in fata realitatilor liberalisrnuluii democratiei. Opinia lui Paul Michelson este aceea ca slabiciunea principala a BOR este lipsa unei vocatii profetice consecinta a intruziunii, in secolul al XIX-lea, a statului in problemele ecleziastice, fapt care a impus ortodoxiei romanesti o viziune nationalist& Biserica Ortodoxa a primit, in schimb, un fel de monopol asupra vietii religioase, dar statul a acaparat simbolurile credintei, deturnand ortodoxia de la statutul profetic. Statuli Biserica Ortodoxa au devenit un soi de frati siamezi": critica la adresa ortodoxiei era interpretata ca o critica a statului §i invers crede Paul Michelson. S-a ajuns, astfel, la o accentuare a pasivitatii clerului §i a arhiereilor, pasivitate promovata §i in trecut de ortodoxie datorita traditiei isihaste. Preluand o grila occidental& Paul Michelson apreciaza ca dezvoltarea ideii de libertate cuprinde cateva puncte de reper esentiale: pluralism politici social, proprietate consolidata §i suprematia legii valori asumate doar la nivel declarativ de ortodoxie in ultimele doua secole §i aceasta uneori la presiunile statului liberal. In plus, traditia ortodoxa nu vorbe§te foarte mult despre modalitatile de atingere a libertatiiindividuale sau a autonomiei spirituale §i morale. Din moment ce Biserica Ortodoxa nu incurajeaza initiativa §i inovatia §i este vulnerabila in fata unor conduceri autoritare, Paul Michelson este tentat sa puna la indoiala compatibilitatea ortodoxiei cu democratia, o problema defeat& abordata recent §i de cercetatorul belgian Olivier Gillet. Istoricul american este pesimisti constata impasul, considerand ca ortodoxia nu s-a schimbat nici in perioada postcomunista. Andrei Pippidi, moderatorul intrunirii, a tinut sa aprofundeze sugestiile lansate de Paul Michelson, dar a facuti cateva nuantari. Profesorul Pippidi a sustinut ca in istoria ecleziastica romaneasca vocatia profetica nu a lipsit, find prezenta chiari in secolul al XIX-lea, and ierarhi ortodoqi au intrat in conflict cu autoritatea temporal& Traditia isihasta fusese uitata §i a fost redescoperita abia in anii '7 0 ai secolului al XX-lea, dar nu de

www.dacoromanica.ro 274 Viata §tiintified 4

Bisericd, ci de Dan Zamfirescu, care nu o scotea in evidentd intamplAtor. in plus, ortodoxia nu a respins responsabilitatea individuald, ci, cel mult, a contribuit la paralizia initiativei. Andrei Pippidi a identificat un anumit exceptionalism al BOR, care a reusit uneori sd fie stat in stat, in special in chestiuni patrimoniale, iar alteori a incercat sA desparta in mod abuziv ceea ce este al lui Dumnezeu de ceea ce este al Cezarului (cererea adresatd CNSAS de a excepta fetele bisericesti de la procesul de verificare a eventualei colabordri cu Securitatea, ca politie politica, de exemplu). Maria Somesan a ridicat problema posibilei hipertrofieri a rolului ortodoxiei in cristalizarea unor concepte si in asumarea unor atitudini sau desprinderi. Obiectii de fond a formulat Mihai Sorin Radulescu, care a ardtat pericolul de a se proiecta asupra ortodoxiei din trecut realitAti neplAcute din prezent, subliniind cd, cel putin pand la finele secolului al XIX-lea, BOR nu a refuzat modernitatea si a tinut pasul cu procesul de modernizare a societAtii romanesti. FArd sa renunte la pesimism, Paul Michelson a insistat cd nu are pretentia detinerii adevdrului absolut si cd ipotezele sale sunt, de fapt, simple intrebdri adresate publicului si lumii academice.

Cristian Vasile

CONTRIBUTII MARAMURESENE LA RAZBOIUL DE INDEPENDENTA

Cand in memorabila zi de 9 mai 1877 Parlamentul Romaniei, prin glasul lui Mihail Kogälniceanu, a proclamat independenta de stat a tdrii, evenimentul a fost salutat cu bucurie de romanii de pretutindeni. Pentru romanii din Maramures, ca si pentru toti romanii aflati atunci sub stdpanire strdind, proclamarea independentei de stat reprezenta un ideal scump, pas pentru poporul roman spre acel moment in care sd se poatd serba si marea sarbdtoare a reconstituirei, a unitAtii sale". Rdzboiul de independenta nationala din 1877-1878 a reprezentat o pilduitoare inmdnunchere a fortelor romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor, cum sublinia in anul 1877 primul ministru al Romaniei, I.C. Bratianu : poporul roman, in intregul sat',i-a facut datoria si nici un alt popor n-a Mut ceea ce a fAcut poporul roman, fiindcd de a se bate cu curaj si bravura sunt si alte natiuni care au armate brave; dar ceea ce a PAcut poporul roman, in intregimea lui, n-a facut nici un alt popor"2. Solidaritatea maramuresenilor cu patria-mama in rdzboiul de neatamare s-a manifestat in conditii grele, din cauza mdsurilor represive ale stapanirii austro-ungare. Sprijinirea materiald a armatei care dadea piept cu dusmanul a reprezentat forma cea mai largd, de masa, a integrarii maramuresenilor in ridicarea generald a poporului roman pentru consolidarea independentei cu arma in rand. Intr-un document datat 27 iunie 1877, intocmit la Targu Laps, in care stint mentionate rezultatele campaniei largi pentru sprijinirea ostirii, se da expresie simtdmintelor patriotice ale maramuresenilor: lubimca adevdrati frati pe fratii nostri [de] dincolo de Carpati, bucuria se poate citi in fata fiecdrui

I Gazeta Transilvaniei", nr. 24, 8 aprilie/27 martie 1877. 2 I.C Brätianu, Acte fi cuvdntári, vol. 3 (I mai 1877-30 aprilie 1878),Bucuresti, 1933, p. 155. www.dacoromanica.ro 5 V iata tiintificA 275

roman and aude despre brava o§tire romana §i spiritul ce o animeaza. 0 iubesc fiecare §i-i dore§te succesul cel mai favoritoriu §i o stralucita izbanda contra inamicului secular..."3 La campania de sprijinire a razboiului a luat parte activa cunoscutul patriot George Pop de Basevi, precurni fiica sa Elena, care a strans bani in comunele §i satele Asuaju de Jos, Mita, Base§ti, Oarta de Sus, Salsig, Stremt §i in alte localitati4. Ulterior, Elena Pop de Base§ti a primit o decoratie româneasca drept recunoqtere a meritelor sale in actiunea de sustinere a osta.5ilor romani5. Potrivit informatiilor provenite din Sigheti reproduse in presa vremii, asemenea colecte au fost organizate in randurile locuitorilor din Valeni de catre invatatorul Teodor Margineanu6. Actiuni similare au fost organizate §i la Rozavlea7. 0 rodnica activitate a desfaptat in fruntea centrului de colectare din Baia Mare Ghizela Cresta Drumariu, sotia avocatului loan Drumariu. Listele de subscriptie lansate au gasit o larga adeziune atat in Baia Mare, cat §i in localitatile apropiate: Berchez, Bu§ag, Ferneziu, Mocira, Remetea, SAcAlAeni, Sasar, Satu Nou, Seinr. Dr. Sandianu, medic in Baia Sprie, a initiat subscriptii bane§ti in ora§, precum §i in alte localitati invecinate: Chiuzbaia, Gro§i, Sisqti §i altele9. 0 sustinuta activitate a depus centrul de colectare din Somcuta Mare, care avea in frunte pe studentul Victor Colceriu, flul dr. Colceriu din aceea.5i localitate'°. Invatatorul Elia Pop din $orncuta Mare a strabatut satul din apropiere, adunand insemnate ajutoare". Intr-o scrisoare a acestuia publicata in Gazeta Transilvaniei" din 25 decembrie 1877 se sublinia ca rarul eroism al bravilor descendenti ai lui Traian, Stefani Mihai a reimprospatat la Grivita gloria strabuna, toate acestea ni-au obligat la implinirea uneia din cele mai sfinte datorii de a contribui dupa putinta la alinarea durerilor scumpilor no§tri frati din Romania libera, care sangereaza in lupta...". Autorul arata cA razboiul dus de romani are deviza-i libertatei scopul e prea sfant", astfel cä luptele osta0or romani trebuiau sprijinite sub toate formele. Dascalul patriot 1§i exprima mandria ca numele de roman, ce-1 port cu fala... atrage asuprali atentiunea Europei intregi". Actiuni similare au fost organizate la Bor§a, Chechi§, Dobricu Lapusului, Ilba, Ortita, Posta, Suciu de Sus §i in alte localitati ale judetului de ate bunicii parintilor no§tri. Ve§tile despre marile victorii obtinute de osta.5ii romanila Plevna, Grivita, Smardan, Rahova (Bulgaria) au incalzit inirna intregului nostru popor. Fiecare succes al armatei romane a fost intampinat ca o adevarata sarbatoare de catre maramure§eni. Scriitorul Petre Dulfu din Tohat (jud. Maramure§), pe atunci elev de liceu la Cluj, a publicat in revista Familia" (Oradea) din 18/30 decembrie 1877 poezia Cununa de lauri", pe care a dedicat-o osta§ilor romani, ale caror fapte glorioase de arnne au starnit admiratia popoarelor europene. Tanarul maramure§an elogia darzenia §i vitejia eroilor romani cazuti pe campul de lupta, demni urma§i ai bravei gintei mele, Mihai, $tefan cel Mare §i altii din vechime". Sensul pe care poetulIIatribuia razboiului de independenta nationalasi devotamentului celor care 4i-au dat viata pe front se desprinde in mod graitor, vibrant:

3 Gazeta Transilvaniei", nr. 50, 30 iunie/12 iulie 1877 ; Almanahul Tribuna", 1876, Cluj-Napoca, p. 74. 4 Gazeta Transilvaniei", nr. 86, 3/15 noiembrie 1877. 5 Valeriu Achim, Elena Pop Hassu-Longin (I). Schi41 monografica, Marmatia",1977, nr. 3, p. 301. 6 Gazeta Transilvanier, nr. 89, 13/25 noiembrie 1877. 7 Inscriptie pe o carte de rugAciuni din colectia particularA (Sighet). 8 Gazeta Transilvaniei", nr. 95, 4/16 decembrie 1877. 9 Idem; Inscriptie pe o carte de rugAciuni aflatA in biserica din Chiuzbaia. 1° Gazeta Transilvaniei", nr. 86, 3/15 noiembrie 1877. 11 Idem, nr. 101, 25 decembrie 1877; Almanahul Tribuna'76", Cluj-Napoca, p. 76.

www.dacoromanica.ro 276 Viata §tiintificd 6

Cdci sus colo prin stele trdi-vor dânii iard, Cu a gloriei cunund etern incoronati Iar din a lor cenusd va sd rdsard Cereasca libertateunind pe frati cu frati" 12. Rdzboiul de independenth nationald din 1877-1878 a inflAcdrat cu o mare ardoare tandra generatie din Mararnures. Unii dintre tineri s-au decis sd treacd frontiera pentru a contribui nemijlocit la obtinerea victoriei. Cdtre Crucea Rosie din Iasi s-a indreptat, in noiembrie 1877, cererea ajutorului de farmacist Mihalca Filip din Viseul de Sus de a fi primit voluntar pe toatA perioada rAzboiului pentru a se ingriji de starea bravilor ostasi rdniti in luptd"13. Independenta Romaniei n-a fost un dar sau un rezultat al negocierilor purtate in cancelariile diplomatice europene, ci opera intregului popor roman; Maramuresul a contribuit si el la scrierea acestei file de de istorie. Lupta romanilor de pe ambele versante ale Carpatilor pentru unitate nationala a continuat si a fost incununatd de succes la 1 Decembrie 1918, prin Unirea cea Mare de la Alba lulia.

loan Babici

CALATORIE DE DOCUMENTARE iN UNGARIA

Beneficiind de o bursa SOROS, am efectuat in perioada 14.03.2001 13.04.2001 o calatorie de documentare la Budapesta. Scopul era completarea bibliogratiei teoretice cu privire la administratia otomand in posesiunile din nordul si sudul Dundrii (cum ar fi de exemplu locul dreptului otoman in cadrul dreptului islamic, specificul institutiilor otomane din partea europeand a imperiului Bineinteles urmAream sA mai aflu, in arhive sau biblioteci, documente care sd serveascd la intelegerea sistemului otoman al Dundrii de Jos. In consecintd, mi-am impArtit timpul intre bibliotecii arhive. In prima parte a programului am lucrat in urmatoarele institutii: Institutul de Istorie al Academiei Ungare (unde am vorbit cu domnii Fodor Pal, turcolog,i Szasz Zoltan, directorul institutului); Arhivele Istorice (unde am stat de vorbd cu domnii Gecsényi Lajos, directorul general al Arhivelor, si turcologul Vass Elod); Biblioteca Academieii Biblioteca Szechenyi. In aceste biblioteci am putut consulta o serie de studii fundamentale consacrateinstitutiilor administrative si comerciale din orasele Dunarii in perioada stdpanirii otomane. In mod special rn-au interesat cercetdrile, mai vechi sau recente, ale turcologilor maghiari in legAturd cu regimul otoman pe segmentul mijlociu al Dundrii. Am trecut in revistd cele mai importante lucrdriin aceasth privinth datorateluiFekete Lajos, Kaldy-Nagy, Pach Zsigmond, Halasi-Kun, Klara Hegyi, Szekfil Gyula, Székely Gyorgy, Horvath Anna, Vass Elod, Zimanyi Vera, Fodor Pal, David Géza, Lajos Gécsényi, Agoston Gabor, Pap Ferenc, Molnar Antal, Bél Mayas si altii. Totodatd am putut consulta marile periodice de specialitate din Ungaria (Acta Orientalia", Szazadok", Thrténelmi Sem le", Studia Turco-Hungarica" etc.) sau din alte taxi: Anna li" (Napoli), Archiv Orientalni" (Praha), Archivum Ottomanicum" (The Hague), Belgeler"i Belleten" (Ankara), Bulletin of the School of Oriental and African

12 Familia", nr. 51, 18/30 decembrie 1877. 13 Biblioteca Acaderniei Romine, dos. nr. 3269, fila117; Documente privind istoria Romóniei. Rdzboiul pentru independenpl", vol. VII, Bucuresti, 1954, p. 771. www.dacoromanica.ro 7 Viata stiintificA 277

Studies"(London),InternationalJournalof MiddleEastStudies"(Cambridge), International Journal of Turkish Studies" (Wisconsin), Der Islam" (Berlin), Journal of the Economic and Social History of the Orient" (Leiden), Revue des Etudes Islamiques" (Paris), Rocznik Orientalistyczny" (Warsovia), Turcica" (Paris-Strasbourg) etc. Chiar daca nici la Budapesta nu am aflat colectia completa a acestor publicatii, am putut totusi trece in revista un numar mare din aceste periodice de prima importanta pentru cercetarile in domeniul turcologiei. La Arhivele Istorice, in ultima saptamfina, am facut doar ateva sondaje in fondurile de documente economice medievale din sectiunea Tricessimalia si Vegessimalia. Pe Ifinga satisfactia de a-mi fi intregit documentatia din domeniul propriu de cercetare, am avut placerea sa constat, in discutiile avute cu cativa medievisti din Budapesta, preocuparea serioasa pentru viitorul bun al relatiilor romano-maghiare. Era vorba de gasirea unor forme de colaborare in care tinerii doctoranzi In istorie din Ungaria si Romania viitori istorici sau politicienisa se poata cunoaste nemijlocit.

Anca Popescu

www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro NOTE SI RECENZII

NICOLAE CIACHIR, Un isioric roman ancorat in lumea contemporand, vol. I-II, Bucuresti, Edit. Oscar Print, 2001-2002, 196+192 p.

Cuo bogata si fructuoasa activitate universitara si de cercetare stiintifica de peste o jumatate de veac, profesorul Nicolae Ciachir a Inceput sa-si publice memoriile. Ele vin sa completeze o reala opera Inchinata istoriei universale, cudeosebire in domeniile balcanisticii §i slavisticii, scrisa cu sinceritate, intr-un stil alert, bazata pe o vasta documentare arhivistica, dar §i a trairii personale a unor evenimente semnificative ale secolului al XX-lea. Multora dintre actualii profesori 0 cercetatori, unii dintre ei §i istorici de prestigiu, Nicolae Ciachir le-a fost profesor sau mentor spiritual ca slujitor al catedrelor de istorie universala de la Facultatea de Istorie a Universitatii Bucure§ti, dar §ila Universitatea Valahia" din Targovi§te sau Universitatea Cre§tina Dimitrie Cantemir" din Bucure§ti. Dupa 1990 a fost initiatorul §i este pre§edinte al Asociatiei de Balcanistica §i Slavistica din Romania, organizand cu propriile forte unele manifestari §tiintifice de prestigiu. Cartea de fata cuprinde insemnari incepute cu anul na§terii autorului (1927) OM in anul 1949, al intrarii sale in calitate de cadru didactic in Invatamantul universitar romanesc, in care sunt descrise situatii §i evenimente petrecute in Basarabia natala, recland starea de spirit a romanilor din aceasta provincie in anii 1940 §i apoi 1941 §i 1944, drama taita de ace§tia sub teroare stalinista §i ocupatie sovietica, a refugiului sau exterminarii in Siberia, modul de receptare a acesteia de conationalii no§trii sau regimul instaurat in Romania dupa 23 august 1944. Cartea pe care incercam sa o prezentarn este una de istorie contemporana traita §i completata cu surse documentare de prima mana, unele inedite. Inca dinCuwintul inainte gasim enumerate nume dintr-o pleiada de exceptie", intre care un loc aparte il ocupa Florin Constantiniu, cel mai mare istoric al nostru in viatr. Cartea incita la reflectii §i dezbateri chiar din titlurile unor capitole, dintre care vom cita: Rusia sovieticd incearcd sd destabilizeze Romania, Carol revine in fard yi ocupd tronul fiului; Mecanismele puterii sovietice in Basarabia; Maresalul Antonescu .yi Picki Vasiliu s-au oprit la noi acasd; Ruptd linia Nistrului (august 1944). Scdparea in Regat. Zvonuri despre o linie de demarcatie intre nisi si anglo-americani; La Odorhei in inima secuimii. Ura mocnea intre romdni si unguri. Valaliii erau porniti sa uite. Puntea de legaturd: femeile; Excrusia stiiificd din vara anului 1947 cu C. C. Giurescu yi Constantin Daicoviciuetc. In capitolul XVII, referitor la o clauza a armistitiului cu U.R.S.S. privind trimiterea unor nemti din Romania, profesorul Ciachir i§i exprima parerea ca: Poporul roman trebuie sali ceara scuze, deoarece au fost luati din Ardeal §i Banat tineri, femei 0 barbati care n-au fost angrenati in activitati politice §i militare. Gheorghe Tatarescu voia sa-i dea §i pe toti legionarii sa munceasca la reconstructia Uniunii Sovietice" (p.134), iar in capitolul XVIII, este un interesant episod, putin cunoscut, in care se arata a sub pretextul sarbatoririi zilei de 9 mai (ziva Victoriei) §i 10 mai (ziva Regatului Romaniei), ungurii din zona Odorheiului au patruns in ora§ cu circa 150 de cantle, au inconjurat cladirea comandamentului sovietic, obligandu-1 pe maiorul rus sa transmita la Moscova, personal lui Stalin, Ca cer unirea zonei celor Trei Scaune la Moscova" (p. 145). In capitolul XX, referitor la abdicarea regelui Mihai, autorul ne marturise§te: Dar nu cred nici o iota ca regele a abdicat la sfmitul anului 1947 pentru a Ii era frica de Groza 0 Gheorghiu Dej, care au spus Ca vor impu§ca 1000 de studenti arestati cu ocazia evenbimentelor de la 8 noiembrie 1945... Le trec la categoria gogo§i regale" (p. 150-160).

"Revista istoria", torn XIII, nr. 34,www.dacoromanica.ro p. 279299, 2002 280 Note si recenzii 2

Am dat doar cateva exemple incitante, dar ele sunt multe, uncle argumentate prin citarea de documente, altele prin observatiile sale trdite si reproduse ca opinii proprii. Volumul H, aparut in 2002, poartA si el garantia autenticitatii prin relevarea unor importante aspecte ale istoriei contemporane analizate de un specialist in ceea ce priveste nu numai trAirea dar si interpretarea, cu date si nume concrete de oameni pe care i-a cunoscut indeaproape in diferite imprejurdri semnificative. IncA din primul capitol, Anii de carierti universitard, ne aduce in prim plan- oameni dintr-o perioadd frdmântatd, cu destine imprevizibile, cele mai multe extern de dureroase chiar si pentru readucerea in memoria celor de azi. Unii dintre cititori vor retrdi in cunostintA de cauzA unele momente, altii vor afla acum dedesubtulaltoraprinmarturiileautoruluiacestor volume memorialistice.Profesori, cercetAtori, muzeografi, generatii de absolventi ai FacultAtii de Istorie de la Universitatea Bucuresti vor avea surpriza cunoasterii adevdrului asupra evolutiei evenimentelor politice romanesti, indeosebi a vietii universitare. Gdsim aici consideratii pertinente despre unii profesori excelenti. Un capitol intreg este dedicat profesoarei Valeria CostAchel. Ni se pare util si interesant capitolul Arhivd # document. Agentul secret numdrul 25 despre Nicolae lorga, savantul fiind unndrit permanent, chiar si in timpul orelor de curs. 0 temd tratatd si in primul volum referitoare la cererea unor secui in anul 1945 ca zona Odorheiului sd fie unitd cu Moscova", este reluatd, mai pe larg, si In volumul II sub titlul Din nou despre cererea secuimii de-a se uni cu URSS, in care se aduc alte informatii traite direct de autor la Odorheiul Secuiesc, unde isi fAcea liceul. Interesant este si episodul de alipire fortatd a Maramuresului la Ucraina Sovieticd", din ianuarie-martie 1945. Nu putem incheia scurta prezentare fall a semnala capitolul incercdri de refacere a Micii Antante de cdtre generalul Antonescu cu Slovacia 41 Croatia (p. 94-111), cu citarea unor importante surse de arhivd. in acest sens am recomanda si lecturarea atentd a capitolului Istoria contemporand a Romdniei oglinditd in arhivele iugoslave (1937-1939). Rapoartele dtplomatului Jovan Ducici (p. 117-127), precum si cel intitulat Model de conviefuire etnicd bucovineand. Aspecte din istoria polonezilor din Bucovina oglindite in arhive romdneVi (p. 172-180), de actualitate pentru relatiile interetnice si istoria minoritatilor nationale din tara noastra. Ancorat permanent si in realitatea cotidiand, istoricul Nicolae Ciachir, fin analist al evenimentelor, ne ispiteste si prin intocmirea unor medalioane-portret, ca de exemplu cele dedicate Patriarhului Justinian Marina, lui John F. Kennedy sau lui Mihail Gorbaciov, socotit un mare lider al istoriei mondiale". Sub pana criticd, dar inspiratd, a autorului sunt relevate evenimente care ne scapd sau pe care nu le-am cunoscut, personalitAti ale stiintei si culturii sau oameni politici si destdinuiri surprinzAtoare, cu reflectii de ordin personal. Stilul alert si usurinta exprimdrii dau cititorului impresia unei conversatii directe cu autorul, fiind tentat sd-i pund intrebdri sau sd-i completeze informatia.

Gelcu Maksutovici

VASILE CRISTIAN, Istoriografia pa,Foptisa Iasi, Edit. Universitatii AR Cuza", 1996, 226 pagini.

Locul reflectiei pasoptismului in cadrul bibliografiei istoricului Vasile Cristian este unul central, autorul dovedind un interes constant in aceastA directie de cercetare. Premiata de care Academia Romdnd (premiul Nicolae BAlcescu"),Contributiaistoriografieila www.dacoromanica.ro 3 Notei recenzii 281 pregatirea ideological a revolufiei romine de la 1848 (Bucure§ti, Ed. Academiei, 1985) reprezinta cu siguranta un reper important in geneza prezentei lucrari, al carei continut ne-am incumetat a-I analiza. Deschizandu-se cu Originile sentimentului istoric de la 1848, sinteza consista in zugravirea unor serii portretistice a caror reflectare umple de sens formula generala a istoriografiei payoptiste, expresie tutelara de altfel, ce patroneaza, ca spirit al epocii, creatia autorului. Discret cronologic, demersul autorului se opmte mai intai la stabilirea legaturilor dintre Scoala ardeleardi yi istoriografia payoptistai, legaturi inventariate, de altfel, pe tot parcursul lucrArii. in calea" influentelor celor doua mari curente, autorul ii identifica pe Damaschin Bojinca, a carui activitate de confluenta" semnifica nu o ruptura in planul ideilor celor douA varste ale trairii istorice romane§ti", ci o continuitate in planul gandirii generale a epocii. indrumatorii culturali fi istoria: Gheorghe Asachi, loan Heliade Raidulescu, Gheorghe Barifiu, cea de-a treia parte a lucrarii, are pentru cititori o dubla semnificatie. in primul rand, este vorba despre individualizarea rolului istoriei in perimetrul culturii romane§ti a vremii, iar in al doilea rand, avem de-a face cu o actiune de restituire pe care Vasile Cristian o face activistului cultural" Asachi in privino contributiei personale la succesul paradigmei istorice in epoch. Este important sa precizam faptul, meritoriu pentru autorul volumului, ca numele lui Gheorghe Asachi, ca de alfeli ale altora, dupa cum vom observa mai jos, nu figura, ca istoric, in Enciclopedia istoriografiei romeineyti. Urmatoarele doua sectiuni, Profesori transilváneni in Principate: Aaron Florian, loan Maiorescu, August Treboniu Laurian §i Doi dascaili moldoveni: Gheorghe Niulescu, Ion Albinef, surprind in mod elocvent atat preocuparile, evident modeste in epoca oamenilor inceputului de drum, pentru consoliclarea istoriei ca disciplina §tiintifica, cat ilenta, dar notabila deplasare de accent ideologic a discursului legitimant, de la antichitatea greco-romana la avatarurile evului mediu romanesc. in plus, in cazul istoricilor loan Maiorescu, Gheorghe Saulescui Ion Albinet autorul, prin completa documentatie de care face dovadd, restituie istoriografiei romane§ti contributia celor mai sus amintiti, stabilindu-le in mod onest rolul §i locul pe care il merita in trairea istorica romaneasca". Apogeul istoriografiei payoptiste: Mihail Kogailniceanu, Nicolae Beilcescu imbina rolul personalitatilor intre a scriei a face istorie, cu dezideratele istoricilor de inceput, fart ale caror contributii, naive chiar, nu s-ar fi marcat o diferenta in studiul canonicilor istorici pa§optisti. Ultima secventa, Sugestiile anului 1843 pentru imelegerea istoriografiei payoptiste, are in constructia lucrarii un caracter aparte. Completata de Considerafii generale yi finale, aceasta pune in evidenta intentia autorului de a evalua fenomenul pa§optist inteles atat pentru realizarile sale de varf, cati pentru activitatea de la bazA, de preluare, prelucrare §i difuziune" (p.152). Ne-au atras atentia o serie de elemente ce privesc constructia generala a lucrarii. Remarcabila este detaprea binevoitoare cu care autorul comenteaza textul de epoca; omniprezent, el reu§e§tesa-§iascuncla simpatia pentru una sau alta dintre ideile ce inraureaza perioada tratata. Faptul nu este lipsit de importanta, avand in vedere dificultatea cu care unii dintre istoricii de astazi, mai varstnici ori mai tineri, reqesc sa-§i cenzureze propriile optiuni politice §i sa creeze un discurs istoric pertinent. De asemenea, in constructia textului observam dispunerea evolutivA a ideilor, de la autorii marunti la marile spirite, fapt menit a sugera, intr-un mod discret, o cristalizare treptata a mesajului papptist in epoca. in linia individualizarii constantelor istoriografice ale timpului, autorul reuseste sa stabileasca cu talent raportul dintre istorie ca disciplina §i activitatea oamenilor inceputului de drum". Meritorie ramane pentru periegheza" autorului §i identificarea primelor preocupari de metodologie istorica in spatiul romanesc. Emblematica ne apare sublinierea necesitatii unui

www.dacoromanica.ro 282 Note si recenzii 4 inceput, oricare i-ar fi lipsurile [...] in manifestdrile culturale in general, in cele istoriografice in particular" (p.I45). Demnd deaficomentatdnisepareafiapreciereaautoruluiprivind contemporaneitatea" lui Bojincd (dar si a altora, cum ar fi Asachi si Heliade RAdulescu) cu cronicarii (Costin, Neculce). in ciuda faptului cd literatura cronicareasca circula in manuscris, iar stilul cronicAresc, cel putin in cazul lui Damaschin Bojincd, domina Inca spectrul creativ al epocii, ideea contemporaneitatir demersului militant cronicaresc (in sensul unitAtii mesajului regenerativ al istoriei) cu cel al deschizatorilor de drum pare mai degrabd a demonstra o instigare comisd de protagonistii subiectului asupra autorului, cleat o precizare de ordin metodologic asupra realitatilor investigate. Cu toate acestea, autorul stabileste cu rigurozitate raportul dintre literatura cronicareasca si germenii" istoriografiei moderne, intre continuitate siindividualizare a curentelor de idei. De asemenea, bine redatd este curba ascendentd pe care modelele evului mediu romanesc s-au plasat fatd de imperialisrnul" moral izator al antichitatii greco-romane in cadrul general al universului tematic al inceputurilor istoriografiei românesti moderne. Un alt fapt important, credem, din punctul de vedere al stilului autorului este bogatia de idei care iriga textul, il face placut cititorului si indirect lanseazd posibile demersuri de cercetare pe probleme legate de istoriografia primei jumdtati de secol XIX. La fel de importante sunt si pretioasele sugestii legate de limbajul epocii. Relatia dintre stiintai religie, cu trimitere expresd la limbajul liturgic, este un bun exemplu in acest sens. Excelent cunoscAtor al epocii, autorul a ldrgit intr-un mod personal unghiul de reflectie la care aspira tema. Contextualizad activitatea varthrilor" pasoptismului, Vasile Cristian reuseste sd ne prezinte un tablou a cdrui imagine face reconfortanta lectura cartii. Bundoard, referindu-se la atmosfera generald in care debuta anul academic 1843-1844, in privinta tinerilor putandu-se spune cd nimic din ceea ce este omenesc nu le e strain" (p.196), dupd care urmeazA un lung sir de activitati ale timpului liber ale unora sau altora, uitati peste timp ori, dupd merite, inaltati pe soclu: unii cu trecerea timpului iernii", altii cu cAlAtoriile, ori altii cu Mile reci in Dunare", sau cei mai multi in asteptarea carnavalului (p.197-198). Dacd textul lui Vasile Cristian se adaugd reperelor istoriografice ale studiului perioadei pasoptiste, acest fapt se datoreazA nu doar performanolor stiintifice pe care le atinge lucrarea ci, am spune chiar in aceeasi masurd,i stilului autorului, un stil, credem, la rdspantia dintre sobrietatea scientistdi literaturd. Asa cum am amintit anterior, cartea se remarcAi prin valentele sale restitutive, valente fructificate in sensul evidentierii unor contributii mai mult sau mai putin cunoscute astAzi, legate de inceputurile invdtdmantului istoric in Principate. Tezele autorului, rodul muncii de arhivA surprind, de exemplu, activitatea de istoric pe care un indrumator cultural, asa cum era Gheorghe Asachi, o desfasurase fie prin presa (toti istoricii generatiei au fostAi ziaristii toti ziaristii au fost iistorici" p. 36), fie prin initiativa litografierii de tablouri istorice, traduceri in dorneniu sau prin insAsi numirea arturarului ca prim director al Arhivelor Statului din Moldova. in cazul lui Joan Maiorescu, mentionat in istoriografie mai ales in calitatea de tatA al lui Titu Maiorescu" (p. 94), surpriza pentru cititor o reprezinta cursul de lstoria Moldovii, pdstrati neobservat in mutt cercetatul fond de manuscrise al Academiei Române" (p. 95). Dacd preocuparile lui Gheorghe Saulescu, legate mai ales de inceputurile (romantice) ale arheologiei pe parnânt romanesc erau cunoscute, desi nici numele sat, nu-1 gasiminEnciclopediaistoriografielromdne.yti,personalitateadascdluluimoldovean Ion Albinet rAmdsese cu totul uitatd. Ca unul dintre intelectualii vremii care umpleau spatiul dintre vdrful si baza piramidei culturale" (p. 142), dascalul Ion Albinet, chiar dacd prefera ca material stiintific nuvela lui Negruzzi in locul informatiilor cronicdresti, este prezentat, pentru www.dacoromanica.ro 5 Notei recenzii 283 epoca investigata de autor, atat ca receptor, cat 4i ca propagator. Vasile Cristian ne previne ca fenomenul cultural nu poate fi urmarit §i inteles numai prin realizarile sale de exceptie, ci trebuie avute in vedere §.1 manifestarile relativ comune" (p.153). Profesand, in privinta lui Nicolae Balcescu, aceea.0 tentatie restitutiva de care face dovada pe tot parcursul lucrarii, Vasile Cristian considera ca istoricul Balcescu a fost privit ca un fel de auxiliar.sal revolutionarului Balcescu, abdicandu-se de la o fireasca logica a lucrurilor" (p.171). In plus, autorul recurge §i la o mai stransa raportare a operei lui Balcescu la climatul intelectual al epocii" (p.171), fapt cu consecinte fecunde asupra textului. De asemenea, subliniind evidenta legatura intre militantismul istoriografieii necesitatea largirii sferei ei de cunoa§tere" (p.173), Vasile Cristian este totu§i de parere ca, in epoca, reflectarea trecutului nu este atat sä dea o definitie §tiintifica a istoriei, a obiectului §i metodelor sale, cat sa formuleze marea utilitate sociala a disciplinei" (p.15'7). Finalmente, autorul este de parere ca preocuparile pentru trecut ale generatiei de la 1848 nu apar ca actiuni izolate, juxtapuse, ale unor cercetatori care actioneaza individual 0 pe care Ii intereseaza doar rezultatele muncii lor in sine. 0 asemenea maniera era imposibila in imprejurarile in care cel ce se ocupa de trecut trebuia sa o faca intr-un spirit militant" (p. 201). Bine documentata, riguros construita, lucrarea profesorului Vasile Cristian reprezinta cu siguranta o contributie importanta in cercetarea istoriografiei papptiste, stilul scriiturii, cat §i maniera de abordare profesata de are autor fiind marturie in acest sens.

Gabriel Leanca

GHEORGHE E. COJOCARU, Politica externel a Republicii Moldova. Studii, Chisinau, Edit. Civitas, 2001, 206 p.

Laputinavrernedupaaparitiaexceptionaleianalizeprivinddiferendul politico-militar referitor la Transnistria (Separatismul in slujba Imperiului, Chilinau, 2000, 192 p.), istoricul basarabean Gheorghe E. Cojocaru recidiveaza" cu un alt volum, la fel de amanuntit §i legat de actualitate, dedicat relatiilor diplomatice, economice §i militare ale Republicii Moldova cu Rusia, Ucraina, Romania, S.U.A., Uniunea Europeana. Integrarea Moldovei in comunitatea internationala esteprezentata functie de problemele cu care tanara diplomatie de la Chi0nau s-a confruntat din chiar primele zile dupa proclamarea independentei (27 august 1991): problema recunoa§terii internationale a acestui act; raporturile cu Comunitatea Statelor Independente; relatiile speciale cu Romania, Rusia §i Ucraina(sianaliza tratatelor bilaterale); eforturile sistematice pentru depasirea 4i rezolvarea conflictului militari politic din Transnistria. Unul dintrecapitolelecare, credem, dau substanta volurnului,seintituleaza. Consacrarea internafionald a Independenfei (p. 23-45). Autorul reu§e§te in mod limpede sa releveze, printr-o ingenioasa analiza, izolarea in care s-a aflat Republica Moldova intre momentul proclamarii independentei §i dizolvarea oficiala a U.R.S.S. (decembrie 1991), reliefandi cele trei strategii majore posibile pentru Chi0nau, imediat dupa august 1991: 1) independentai integrarea cu Estul (U.R.S.S., apoi C.S.I.), 2) independenta §i integrarea cu Romaniai Occidentul §i 3) reintregirea cu Romania (p. 42). Daca Romaniai Georgia au fost primele state care au recunoscut noul stat, ele au ramasi printre foarte putinele care §i-au asumat provocarea de a intra in contradictie cu strategiile Kremlinului. Gh. Cojocaru aduce in discutie atitudinea lipsita de mice echivoc a Ucrainei, celalalt vecin al Moldovei, care a refuzat categoric recunowerea Chi§inaului pana la sfar§itul anului 1991, odata cu dezmembrarea oficiala a U.R.S.S. La fel, pentru a obtine relatii calme cu Moscova, au actionat istatele www.dacoromanica.ro 284 Note $i recenzii 6

occidentale; acestea din urma au dat dovada de mare circumspectie (demna de o cauza mai buna), in conditiile in care atitudinea Kremlinului nu se dovedea clar conturata Inca. Sugestiva nis-a parut, in aceasta problema, remarca naiva a ambasadorului Suediei la 0.N.U.: recunoa$terea independentei Moldovei de catre Suedia depinde de modul cum vor evolua evenimentele din U.R.S.S." (p. 27). Din nefericire, tocmai opozitia fati$A a Moscoveii reactia echivoca a occidentalilor au permis demararea procesului destramarii teritoriale a Moldovei (Transnistria, Gagauzia) $i a scindarii thrã vreo $ansa de compromis a elitelor $i a intregii societati civile dintre Pruti Nistru (capacitatea categorica $i separata a atitudinilor, actiunilor $i impulsurilor favorabile Romaniei, Rusiei sau pastrarii statalitatii moldovene$ti). Abia in decembrie 1991 Rusia si-a aratat disponibilitatea de a stabili relatii diplomatice cu Moldova $i aceasta numai dupa ce, la 17 decembrie, Romania a recunoscut oficial independenta noii Federatii Ruse iar Moldova, la randul ei, a acceptat sä participe la crearea Comunitatii Statelor Independente. In mod absolut corect, Gh. Cojocaru formuleaza aceasta concluzie categorica: recunoqterea independentei Republicii Moldova de catre Rusia in conjunctura de la srar$itul anului 1991 $i aici iese in evidenta importanta politica in sine a acestui gest al Moscovei a dat semnalul spargerii zidului unei izolari internationale a Moldovei" (p. 42). Unirea cu Romaniaconsidera mai departe autorul nu ar fi avut destule sanse in a doua parte a anului 1991 datorita unor factori precum dezbinarea elitelor politice chi$inauiene piinceputul dennembrariiteritorialea Moldovei (diferendultransnistrean);imaginea deformata a unei Românii lipsite de atractivitate; stationarea trupelor ruse pe malurile Nistrului (p. 42); nu in cele din urma, evenimentele de forta de la Bucure$ti, precum invazia minerilor $i demisia guvernului reformist al lui Petre Roman. 0 analiza chirurgicala" se releva din capitolele dedicate relatiilor Republicii Moldova cu Rusiai Ucraina. Este, nu avem Indoiala, cea mai buna perspectiva de acest fel (implicata fiind $i Romania) scrisa in ultimul deceniu, un exemplu ce ar trebui urmat $i de catre putinii cercetatori ai problemei de la Bucure$ti sau din alte mari centre romanelti. Gh.E. Cojocaru ofera o explicatie inedita, dar pertinenta, asupra permanentelor pertractari ale Chi$inaului cu C.S.I.i Uniunea Europeana $i, la fel, asupra infrangerii lamentabile, in izolare, a tinerei diplomatii moldovenesti: dorinta de a impacaicapra ivarza, quata in neprofesionalism, ascunde hatrenia unor lideri veniti in politica preponderent din agricultura, cu increderea ca preceptele «diplomatiei» tarane$ti, devenite cu timpul colhoznice, de a-i menaja pe toti acei de care depinde sau ar putea depinde candva rezolvarea vreunei chestiuni, sunt general aplicabile, inclusiv in domeniul modelarii relatiilor interstatale ale Republicii Moldova, la acest sfar$it de secol «internetizat»" (p. 117). Autorul se refera, In expunerea diferitelor programe (adesea nerealiste) de politica externa ale Moldovei, la gravele dezechilibre dintre discursurilei proiectele diplomatiei de la Chi$inau, pe de o parte, $i actiunile intreprinse in realitate, pe de alta. Astfel, cu greu s-ar gasi momente in care vreun membru al guvernului ar afirma.,ceva contrar integrarii in structurile institutionale europene (inclusiv in Uniunea Europeana). In acelasi timp, insa, s-a promovat in permanenta (cu foarte putine exceptii) o strategie general valabila, de integrare in Comunitatea Statelor Independente $i in sfera de influenta a Federatiei Ruse. Gheorghe E. Cojocaru gase$te, credem, una dintre explicatiile posibile celemaielocvente: Amplitudinea proiectului european scoate in evidenta complexele clasei politice moldovene, care, de$i Ii afiseaza cu prea multa staruinta vocatia europeana, se simte o provincialau o straina intre elitele Europei piatunci, pentrua-sicompensa aceste frustari, se arunca in atmosfera familialä a Comunitatii Statelor Independente" (p. 121). In ceea ce prive$te raporturile dintre Republica Moldova $i S.U.A., foarte atenta analiza a lui Gh. Cojocaru demonstreaza ca ele se situeaza in planurile strategice ale Casei www.dacoromanica.ro 7 Note si recenzii 285

Albe, intre Ucraina, declaratA de Washington drept zonA de interes national american,si Romaniacare construieste o relatie de parteneriat strategic cu S.U.A. Suntem de acord cu autorul in ceea ce priveste interesele americane in Moldova (polivalente", p. 184), dar credem cä abia o integrare a Romaniei in N.A.T.O.i o prezentA politicAi economicA mult mai dinamicA a Americii in Ucraina vor trasa definitivei raporturile cu guvernul de la ChisinAu. Simpla implicare in rezolvarea diplomaticA a diferendului transnistriean nu relevA atat importanta regiunii pentru Casa Alba, cat incercarea de a controla/democratiza regiunile rebele din spatiul exsovietic si de a le scoate de sub influenta directA a Moscovei. Iar deciziile Administatiflor de la Washington de a ajuta economic si politic Moldova, impreunA cu eforturile de a o integra in institutii euroatlantice importante, pot da speranta cA frontierele spatiului economic, politic si de securitate european nu se vor opri la Prut. In ceea ce priveste premisele unei posibi le integrari a Republicii Moldova in Uniunea EuropeanA, Gheorghe E. Cojocaru se dovedeste de o luciditate care, la prima vedere, loveste. $i aceasta pentru cl autorul nu evitA nici una dintre problemele directe care trebuie abordate: Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, nu a amintit mAcar guvernul de la ChisinAu; Republica Moldova nu a inaintat o cerere oficialA de aderare la U.E. (cand primul ministru reformist, Ion Sturza, a dorit sA facA acest lucru, a fost demis); 2/3 din comertul moldovean se indreaptA spre Rusia, Ucrainai Belarus (p. 199-200). In plus, autorul scoate in evidentA IncA un aspect inedit, dacA nu de-a dreptul stupefiant pentru a caracteriza naivitatea sau reaua credintA a elitei politice moldovenesti: In mediile politice de la ChisinAu continua sA se creadA cA perspectiva aderarii Republicii Moldova la structurile europene,i in primul rand la Uniunea EuropeanA, este pe deplin compatibilA cu aflarea in cadrul ComunitAtii State lor Independente" (p. 202). Conform concluziilor conturate de cAtre autor insui, Republica Moldova, in mai bine de un deceniu de existenta de sine-stAtAtoare, a intarziat in formarea unui mesaj coerent" in sfera politicii externe, lAsandu-se atrasA in captivitatea unui conglomerat de state euroasiatice si IndepArtandu-se si mai mult de orizonturile lumii libere". In acelasi timp, statul moldovean are nevoie stringente de redefmirea strategiilor sale diplomatice. Credem cA volumul de studii al lui Gheorghe E. Cojocaru reprezintA cea mai bunA analizA a problematicii, apArutA panA in present. Cu atat mai mult ne sporeste regretul cA, datoritA incapacitAtii structurilor de difuzare din cele doul pArti ale Prutului, ea rAmane aproape necunoscutA publicului larg din Romania, un public incA neavizat cu actualitatea de la ChisinAu. RAmâne, InsA, speranta cA autorul va gasi resursele necesare pentru a completa aceste neajunsuri, fie prin reeditAri, fie printr-un nou tiraj, ceva mai consistent.

Florin Anghel

ADRIAN-SILVAN IONESCU, Cruce 41 Semi luta Relzboiul ruso-turc din 1853 1854 in chipurili imagini, Bucuresti, Edit. Biblioteca Bucurestilor, 2001, 236 p.

ReputatspecialistalistorieiarteisimentalitAtilordinepoca moderd, Adrian-Silvan Ionescu consacrA lucrarea de fatA unui subiect inedit: activitatea artistilor documentaristi si a corespondentilor de front in timpul razboiului ruso-turc din 1853-1854.

I Din bogata bibliografie a autorului amintim titlurile: Trista istorie a preeriei, Sucure§-ti, 1998, 240 p.; Artifti documentarifticorespondenti de front in spaliul ronidnesc 1828-1878, Bucure5ti, 1997, 483 p; Invdfa-mdntul artistic romeinesc 1830-1892, Bucure§ti, 1999, 431 p.; Portrete in istoria artei

www.dacoromanica.ro 286 Note si recenzii 8

Cartea este alcatuita din sase capitole, precedate de un Cuveint inainte semnat de Dinu C. Giurescu si de o lamuritoare Introducere, in care autorul subliniaza faptul ca rãzboiul Crimeei nu a constituit obiect de studiu" al cercetatorilor romani in ultima jumatate de secol, prea putine fiind contributiile dedicate acestui eveniment militar cu importante consecinte politico-diplomatice pentru spatiul Europei centro-orientale. De la inceput se precizeaza ca In timpul acestui conflict ia nastere reportajul de razboi, protagonisti ai acestuia fi ind initial amatori inzestrati cu talent literar sau artistic, iar apoi profesionisti. Astfel apar noi meserii: de corespondent de razboi si de artist special" . Ziarelei revistele ilustrate isi trimit pe front angajatii spre a fi martori ai confruntarilor militarei folosesc fotografia ca mijloc eficace, rapid si veridic de redare a realitatii. In primul capitol, Reporterii cronicari francezi ai reizboiului ruso-otoman (p.11-87), se prezinta contributiile consistente ale desenatorilor, pictorilor, gravorilor francezi, multi dintre ei cunoscatori directi ai spatiului romanesc. Primul dintre cei evocati este Jules-Joseph-Augustin Laurens, cel care I-a insotit pe inginerul de mine Xavier Hommaire de Bell in calatoria sa prin Dobrogea si Moldova si care ii va ilustra cele cloud articole dedicate acestor locuri. Stampe in care apar portretele comandantilor militari vor fi semnate de Marie Alexandre Alophe, Johann Friedrich Hesse (ultimul reproducand portretele printului Grigore Sturdza si al lui Constantin Obedeanu). Cele mai multe schite sunt gazduite in paginile celebrei revisle pariziene L'Illustration"i apar sub semnaturile CharlesDaussault,JeanBaptiste-HanriDurandBrager, HenryValentin,doctorul F. Quesnay, doctorul Camille Allard. Autorul se opreste cu deosebire asupra lui Theodore Valerio, care in albumul din 1854 intitulat Les populations des Provinces Danubiennes en 1854 a imortalizati doua figuri romanesti in desenele Femeie valahei din satul Tunar §i Dorobanf de satvalah.Dintrecorespondentiidepresaconsideratireprezentantii documentarismului artistic pur sunt amintiti Isidore Alexandre Auguste Pils si Jean Louis Ernst Meissonier. Personalitatea fascinanta a lui Constantin Guys de Saint-Héléne, unul dintre fondatorii periodicelor ilustrate britanice Punch" si The Illustrated London News", este redata prin intermediul articolelor dedicate de Baudelaire acestui bizar- artist, care s-a complacut intr-un misterios anonimat. Autorul a studiat volumele revistei londoneze The Illusttrated London News" si a identificat numeroase desene ale lui Guys grupate sub titlul Sketches from Kalafat and Widdin. Militarilori specialistilor britanici le este dedicat urmatorul capitol (p. 87-96). Desenele unor anonimi ofiteri de marina au aparut in The Illustrated London News", iar Edward Alfred Goodall si William Simpson sunt autorii acuarelelor apreciate de regina Victoria. Al treilea capitol este inchinat reporterilor de limba germana (p. 96-109), ale caror desene au aparut in Illustrite Zeitung" din Leipzig. Deoarece schitele erau anonime, Adrian-Silvan lonescu identifica doi virtuali autori: Willibald Richter, acuarelist vienez,si Adolf Schreyer. Pe baza unor studii amanuntite, istoricul de arta stabileste paternitatea lucrarii Intoarcerea prinfului .Ftirbei de la Viena, atribuind-o lui Carol Wahlstein. Gravurile ce au avut drept sursa de inspiratie razboiul Crimeei sunt subiectul capitolului IV (p. 109-128). Sunt analizate lucrarile semnate de Matthias Trentsensky, Albrecht Adam, celebru pictor bavarez, Max Beeger si Albert Adam ultimii doi autorii unui album Episodes de la Guerre d'Orient,Francois Constant Més, Joseph-Louis- romdnerti,Danemarca, 2001, 149 p.;Moda romdneascti 1790-1850: 'Imre Stambul si Paris,Bucure*ti, 2000, 154 p. etc. www.dacoromanica.ro 9 Note §i recenzii 287

Hippolyte Bellangé, Carl Lanzandelli. Ca reprezentanti ai scolii rusesti, autorul Ii evoca pe Wilhelm Georg Timm, Nikolai Berg, Alexei Petrovici Bogoliubov. Ultimele doua capitole sunt consacrate activitatiilui Theodor Aman si Carol Szathmari. Af lat la Paris in momentul declansarii razboiului, Theodor Aman II roaga pe prietenul säu Barbu Iscovescu, apreciat in cercurile constantinopolitane,sa-itrimita documentatia pentru a reda inclestarea ruso-otomana de la Oltenita. Tabloul &Italia de la Oltenycz este foarte apreciat de presa de specialitate din capitala Frantei, iar pictorul II ofera sultanului. In prezent pictura se afla expusä la Dolmabahce Sarayi, fiind identificata de Adrian-Silvan lonescu. In 1854 Aman viziteaza campurile de bane din Crimeeai reuseste sa-si surprinda contemporanii prin cele doua panze, Bátalia de la Almai Lupta de la Sevastopol. Carol Szathmari este primul reporter fotograf de razboi cunoscut din lume. 5i-a expus fotografrile din timpul razboiului Crimeei in cadrul Expozitiei Universale de la Paris din 1855 sub forma unui album, care Oita de curand pareayierdut. Cautarile neobosite ale lui Adrian-Silvan lonescu au fost incununate de succes. In septembrie 1993 in Muzeul International de Fotografie de la Casa George Eastman din Rochester, New York, a identificat trei fotografii din albumul lui Szathmari, iar alte 13 au fost descoperite la sugestia sa in colectiile coroanei britanice. Alti fotografi care au imortalizat evenimentelei personalitatile razboiului au fost englezii Roger Fenton si James Robertson si farmacistul militar austriac Ludwig Angeron. Lucrarea se incheie cu un capitol de concluzii, rezumatul in limba engleza, o bibliografie selectiva, un indice de nume de artisti si ilustratii. Incursiunile in istoria tumultoasa a acelor ani, intretaiate de informatii biografice si analize minutioase ale stampelor sau fotografiilor prezentate, fac din lectura cartii semnate de Adrian-Silvan Ionescu o delectare atat pentru omul de stiinta, cati pentru oricare suflet impatimit de frumps.

Raluca Tomi

VIORICA MOISUC, Istoria relatiilor internationale pand la mylocul secolului al XX-lea, Bucuresti, Edit. FundatieiRomania de Maine, 2002, 320 p.

Programata a fi o culegere de lectii predate la Universitatea " din Bucuresti, un curs universitar, distinsa profesoara Viorica Moisuc a realizat o lucrare stiintifica referitoare la relatiile internationale, cu deosebire cele din perioada contemporana, in care, asa cum era si normal, ponderea cea mai mare a documentelor se refera la pozitia Romaniei in diferite conjuncturi internationale. Cartea este scrisa sub inraurirea conceptiilor de politica externa ale lui Nicolae Titulescu: Nu de revizuirea tratatelor are nevoie omenirea, ci de revizuirea propriilor judecati. $i cand viata internationala va incepe sa devina ceea ce trebuie sa fie, cand ea va asigura omului, oriunde s-ar gasi, drepturile sacre care deriva puri simplu din fiinta lui de om, and noi generatiuni, care nu cunosc nimic din urilei prejudecatile nostre, ne vor lua locul, fruntaria nu va mai avea irnportanta exagerata ce o are azi". Acest citat, care ar fi putut fi pus ca motto al cartii, defineste cum nu se poate mai clar si personalitatea autoarei. Putem spune ca este vorba de o carte de actualitate, cu invataminte ce se adreseaza studentilor, dar ar fi deosebit de utile si oamenilor politici, celor responsabili de destinul tarii. De aici si dificultatea recenzarii unei astfel de lucrari, ea putand fi doar semnalata.

www.dacoromanica.ro 288 Note si recenzii 10

Daca in primele capitole gasim consideratii generale asupra statuluii teritoriului sdu, a notiunilor despre pace si justitie internationale, pace si securitate, sau un capitol intreg (al treilea) dedicat istoriei tratatelor, acordurilor, conventiilor, incepand cu capitolul al IV-lea, intitulat Principii de organizare politica a lumii in secolul nationalitettilor", intrdm in lumea concretà a istoriei universale moderne de la Revolutia francezd din 1789 la Congresul de pace de la Paris din 1856, oprindu-ne la analiza succintä a problemelor din centruli sud-estul Europei, ca zond a confruntärii marilor puteri, si desigur, Romania in cadrul acestora pand la izbucnirea primului rdzboi mondial. Capitolele V 5i VI sintetizeazd situatia Europei dupd incheierea primului rdzboi mondial cu triumful principiului nationalitätilor 5i aparitia de noi state, cu referire speciald la statul national unitar roman, dar ila organizarea pacii 5i securitätii generale, incluzand principiile fundamentale ale Societatii Natiunilor asa cum au fost formulate in unanimitate in plenul Conferintei de Pace la 25 ianuarie 1919. Problematica securitatii regionale in centrul isud-estul Europei, cu detalierea prevederilor Micii intelegeri, ale intelegerii Balcanice, a pozitiilor Marilor Puteri, precum 5i chestiunea securitätii regionale in Europa de nord 5i de räsarit, sunt cuprinse in capitolele VII 5i VIII (p. 147-188), capitolul al IX-lea find dedicat in intregime organizdrii regionale pe continentul american, de la analizarea unor doctrine din secolul al XIX-lea pand la Pactul de neagresiune5ide conciliatiune semnatlaRio de Janeiro (1933), Conferintele Panamericane (Montevideo, decembrie 1933, Buenos-Aires, decembrie 1936). Autoarea analizeaza cu discernämant iinterpreteazd cu obiectivitate documentele elaborate de diferite foruri internationale, semnaland unele diferente de mentalitate in ceea ce priveste aparitia in Europa a revizionismuluii revansismului, tratate cu atentie in capitolul al X-lea, ca 5i politica de appeasement" a marilor puteri 5i subminarea securitatii statelor micisi mijlocii, din capitolul al XI-lea. in a doua parte a cartii, capitolele X1I-XV, se referd la drumul spre rdzboi": agresiunea Japoniei contra Chinei (1931), caderea Etiopiei sub ocupatia Italiei In urma invaziei din octombrie 1935, actul agresiv german din 7 martie 1936 de ocupare a zonei demilitarizate rhenane, rdzboiul civil din Spaniai internationalizarea lui, caderea Austriei5i a Cehoslovaciei sub ocupatie germand 5i ungard, desträmarea Cehoslovaciei, cotropirea Ucrainei subcarpatice, teme grave, dureroase, tratate cu obiectivitate, fiecare actiune find comentata pe baza de documente. Nu ne este clar de ce autoarea a omis agresiunea liei asupra Albaniei de la 7 aprilie 1939. Tot in aceasta parte, in capitolul al XIII-lea, sunt inserate date 5i fapte despre intelegerile secrete germano-sovietice, ocuparea Polonieisi declansarea celui de-al doilea rdzboi mondial. Vorbind despre dezmembrarea Românier, autoarea incepe cu un verdict clar: Prdbusirea Romaniei Mari in vara anului 1940 a fost rezultatul intelegerii sovieto-germane din august 1939, manifestata in contextul politicii conciliatoriste franco-britanice timp de cloud decenii" (p. 277). Acest capitol este cel mai dens ca informatie, dar 5i cel mai interesant pentru intelegerea evenimentelor din timpul celui de-al doilea rdzboi mondial 5i a consecintelor acestora. Urmdtoarele cloud capitole sunt intitulate Organizarea postbelicd a lumii pe baza intelegerilor secrete interaliate din anii rdzboiului §i Situatia internationald a Romdniei 1944-1947: Conventia de armistitiui Tratatul de Pace cu Natiunile Unite consfintesc ocupatia sovieticd. Textul cartii este insotit de o bogatd Bibliografie generald utild pentruspecialisti, precum 5i de harti ce intregesc imaginea unor situatii geopolitice provocate de acorduri sau tratate internationale. www.dacoromanica.ro 1 I Note si recenzii 289

Am arAtat Inca de la inceput cA avern de a face cu o lucrare stiintificA de amploare, cu multe evenimente, date si interpretari de specialitate, unele proprii autoarei, cercetatoare de inaltd tinuta si probietate profesionala, dari &seal devotat pregatirii tinerei generatii in spiritul obiectivitatii (sine ira et studio), fapt ce ne indrituieste sa recomandam cu cAldurdsi aleasa pretuire aceastA carte fundamentala in cercetarea istoriei relatiilor internationale. De remarcat eforturile editurii de a edita o lucrare atat de pretentioasa, mai ales din punct de vedere al culegerii si corecturii.

Cristia Maksutovici

PAUL PALTANEA, NeamullogofatuluiCostacheConachi,Bucuresti, Edit. Albatros, 2001,368 p.

Cartea dedicata de Paul PaltAnea familieilogofatuluiCostache Conachi depaseste limitele demersului genealogic pe care si-I propune autorul, oferind cititorului schita unei fresce de familie cuprinzdnd opt generatii, a cArei piesa centrala este personalitatea poetului sidregatorului domnesc Alexandru (Costache) Conachi. Primul capitol trateaza originilefamiliei,trectindin revistA diversele teorii vehiculate incepAnd din secolul al XIX-lea in aceasta privinta, care ii vedeau pe boierii Conachi fie fanarioti, fie descendenti dintr-un boier al lui Ion Voda cel Cumplit. Plecand de la genealogia publicatA de Emanuel Conachi-Vogoride, care afirma obarsia moldoveneasca a familiei, Paul Paltanea aratA cA boierii Conachi se trageau din neamul razesilor Goescu (p. 8). Autorul Ii urmareste pe toti membrii acestui neam mentionati in documente Inca din ultimii ani ai secolului al XVI-lea, ajungand in cele din urtna la vdtaful Golae, care a trait in a doua parte a secolului al XVH-lea, tatal lui Angheluta din Galati, din care se pare ca au descins Conachestii. Acest Angheluta nu a avut rang boieresc, fiind insa negustor de succes in Galati. Urmeaza un capitol dedicat boierilor Conachesti, incepand cu Constantin, care a ajuns mare comis si a murit in 1742, primul membru al familiei care a purtat numele de Conache, mentionat pentru prima oara in 1729 (p. 17). Dintre cei doi fii ai lui Constantin Conachi, loan a murit de tank, probabil ucis de negustori turci din Trapezunt (p. 25-26). Cel de-al doilea fiu, Costache, postelnicel, comis, ispravnic, apoi in timpul domniei lui Grigore Callimachi (1761-1764) membru al Divanului domnesc, mare paharnic, devenit ulterior spatar, avea sA se numere printre boierii semnatari ai arzului din 1774. Mare vornic in timpul celei de-a doua domnii a lui Grigore III Ghica (1774-1777), Costache Conachi a murit in 1779. Proprietar de mosii pe care nu obisnuia sA le arendeze (p. 35), de dughenei crAsme, camatar, a fost insa interesat de cultura, find un pasionat cumparator de carti. A avut 3 fii, Constantin, mort tanki fra urmasi, Manolachei Gavril. Manolache a urmat tatalui sau, devenind mare armas, stolnic, ispravnic, apoi in 1783 ban. Dupd schimbarea domniei, in 1786, Manolache Ii mentinea slujbele, fi ind ispravnic al tinutului Tutova. Deplangand lacunele documentare cu privire la cariera acestui membru al familiei Conachi, autorul arata a in anii urrnAtori acesta pare sa fi detinut in continuare functii importante, ca cele de ispravnic de Tecuci, parcalab de Covurlui, vornic al 'Fara de Jos. De asemenea, arata Paul PAltanea, calitatile sale, destoinicia cu care si-a indeplinit functiilei inrudirile cu familii influente ca Sturdza si Cantacuzino au asigurat boierului Manolache Conachi prestigiu in societatea moldoveneasca a vremii (p. 45). Aceastai averile de care dispunea explica inclinatia sa catre fastul oriental. Continufind ceea ce pare sä fi fost deja o traditie in familia sa, Manolache s-a ingrijit de biblioteca personala, in care a adunat icArti rare. A fost

www.dacoromanica.ro 290 Note si recenzii 12

casatorit de cloud ori si a avut patru copii, trei fiicei un fiu, Alexandru, zis Costache, logoatuli poetul moldovean. Gavril, fratele lui Manolache, a urmat la randul ski cariera publica, ajungand postelnic, mare pitar, stolnic, ispravnic de Tutova, mare vornic al Tarii de Sus. In numeroasele misiuni de delimitdri de mosiisi-acfistigat prestigiul de bun geometru" (p. 55). In 1803 domnitorul Alexandru Moruzi, aflat in a doua sa domnie (1802-1806), il numea printre epitropii scold de limbd greaca si romand pe care o infiinta la Barlad (p. 57), slujbA de care pare O. se fi achitat foarte bine, ceea ce Paul Pdltanea explica prin nivelul sdu de culturd si prin experienta pe care o dobandise in evaluarea dascAlilor din anii and avusese in grija educatia propriilor copii. In perioada ocupatiei rusesti din timpul rAzboiului ruso-turc din 1806-1812 a sprijinit autoritAtile rusesti. Autorul considerd cd participarea lui Gavril Conachi la viata politica si culturald a tarii nu reiese in intregime din documentele cunoscute (p. 62). Cult, detinand o bibliotecA bogata mostenitA de la OW skii completata cu carti cumpArate, printre altele, si de la Viena, influentat de iluminismul european, a tinut sA ti educe copiii in spiritul vremii, angajand dascAli francezii germani, care sA Ii invete nu numai greaca, dari franceza, latinai germana (p. 62). $i-a trimis fiii la studii la Viena, Budapesta si Jena (p. 300). $i-a permis sd facd toate aceste cheltuieli datoritA averii pe care a stiut sä o agoniseascAi atentiei cu care si-a administrat-o (p.68). Prima flied a lui Manolache Conachi a fost Catrina, nascuta inainte de 1775. Casatorita inainte de 1803 cu IonitA Sturdza de la Oboroceni, i-a supravietuit acestuia timp de mai bine 16 ani, murind in 1827. S-a strAduit sä ii administreze cat mai bine averile si neavfind copii a fAcut numeroase danii Bisericii. La moartea sa a cerut prin testament eliberarea tuturor robilor sdi tigani (p. 72). Sora sa, Ileana, a fost casatbrita cu poetul Alecu Beldiman si a avut un fiu Vasile. A murit Canard, inainte de 1803, cand sotul sail era deja recasAtorit. Cel de-al treileai ultimul copil nAscut lui Manolache Conachistprimei sale sotii, Ileana Cantacuzino, a fost Alexandru, numit Costache. Capitolul al treilea icel mai cuprinzator este rezervat logofatului Costache Conachi. Autorul incepe prin a-i prezenta cariera dregatoreascd, desfasuratd de-a lungul primei jumatati a secolului al XIX-lea, intr-o perioadd atat de importanta pentru istoria Principatelor. Dupd studii desfasurate se pare exclusiv in Moldova, tandrul Conachi Ii incepea cariera publica, devenind comis in 1802; in 1806 era ispravnic de Tecuci, iar in 1816 vornic al Iasilor. In 1821 s-a declarat impotriva eteristilor, flind semnatarul unui memoriu adresat tarului Rusiei. Retras in Basarabia, existd indicii eà ar fi facut parte din loja masonicd infiintata de fostul domnitor Mihail Sutu. In 1822 I-a sustinut pe noul domn pamantean, lonita Sandu Sturdza (1822-1828), exprimandu-si sperano cd aceastd noud domnie avea sa reprezinte inceputul unei noi etape in dezvoltarea Moldovei. A fost mare postelnic si apoi vistiernic la inceputul domniei lui Sturdza. In timpul razboiului ruso-turc din 1828-1829 a colaborat cu autoritatile rusesti. Este bine cunoscutA activitatea sa din timpul redactdrii Regulamentelor organice. Dupd 1832 a facut parte din Sfatul Administrativ si a participat la intensa activitate legislativd din acea perioada. Nemultumit de evolutia situatiei din tara, avea sä intre In cele din urma in opozitie deschisa fata de domnie. Sanatatea sa s-a deteriorat treptat §i a murit in 1849. AlAturi de cariera publica, boierul Costache Conachi a §tiut sa I§i administreze averile. Mare proprietar de mo§ii, interesat de agricultura, Conachi supraveghea Indeaproape cultivarea pamanturilor sale. In plus, cre§tea animale, avea livezi §i vii, gradini §i mori. A dat §i a luat mo§ii in arenda. Dincolo de agricultura §i valorificarea produselor acesteia, Costache Conachi s-a interesat §i de Intreprinderi moderne, organizand pe mo§iile sale o fabrica", in realitate un mic atelier de farfurii, iar la Negri§oara a inceput exploatarea www.dacoromanica.ro 13 Notei recenzii 291

zacamintelor de fier (p. 230). Banii obtinuti din activitatile sale i-au permis sa facasi carnatarie. Citându-1 pe lorga, autorul 11 considera pe Conachi un bun gospodar"i un excelent cultivator" (p. 244). Poetul Costache Conachi a ramas in istoria literaturii române drept unul dintre precursorii literaturii romantice autohtone. Prin poeziile, piesele de teatru in versurisi traducerile sale din francezai engleza a contribuit la dezvoltarea limbii române literare moderne. Asemeni oricarui boier al vremii, a fost ctitori binef'acator de biserici, in ciuda zgarceniei pentru care era renumit in viata de zi cu zi. Casatorit din dragoste in a doua tinerete cu vaduva prietenului sau Petrache Negre, a avut o flick Ecaterina. Capitolul final al lucrarii este dedicat celorlalti boieri Conacheiti. Marghioala Conachi a fost ultimul copil al lui Manolache Conachi, sora vitrega a Catrinei, a Ileneii a lui Costache Conachi. Casatorita Bali, a fost mama caimacamului Moldovei TeodorBals, din timpul unirii. Vaduva s-a recasatorit cu Iordache Catargiu, de care s-a despanit. lonita-loanichie Conachi s-a näscut in 1778i a fost primul fiu allui Gavril Conachi. A primit o educatie moderna, studiind latinasigermana.Inpreajma anului 1800 se afla la studii, la Viena. S-a calugarit. A fost cel mai longeviv dintre fratii sai, cu moartea lui in 1860 stingdndu-se ramura descendentilor lui Gavril Conachi. Costache Conachi a fost fratele lui Ionita-loanichie Conachi. Si-a inceput educatia acasa cu dascali straini angajati de tatal säu, studiind germana, latina, franceza, filozofia. S-a inscris apoi la Academia Domneasca de la Iasi. 5i-a constituit o biblioteca personala isi-a continuat studiile la Viena. Paul Paltanea ofera multe detalii despre perioada studiilor sale in strainatate. Dupa o scurta oprire la Budapesta, s-a inscris in 1803 la Universitatea din Jena. Din pacate, constitutia sa bolnavicioasa 1-a impiedicat sa Ii valorifice potentialul intelectuali educatia. Revenit in tara, dupa 1810 starea sanatatii sale pare sä se fi deteriorat constant ii a murit la o data necunoscuta, dupa 10 iulie1813. Autorul aminteite lipsa numelui sau dintr-un pomelnic din 1836, dar nu interpreteaza informatia. Nastasia Conachi a fost sora celor doi de mai sus. Casatoritä de foarte timpuriu cu caminarul Toader Bali, se pare ca au avut o casatorie fericita. A murit foarte tanara, candva in iarna 1801/1802. Nici unul din copiii sai nu a trait. Vasile, fratele lui lonita, al lui Costache ial Nastasiei, pare sa fi suferit din pricina aceleiai constitutii bolnavicioase a tuturor copiilor lui Gavril Conachii ai Mariutei Costache. Starea sanatatii lui Vasile 1-a determinat pe mai säu sa II trimita la medici la Viena, frä rezultate insa. In ciuda sfaturilor medicilor, s-a casatorit inainte de 1810 cu Elena Manu. A murit in 1811, iar singurul sat' fiu i-a supraviewit pentru foarte scurt timp. Familia Conachi a intrat imediat dupa aceea intr-un conflict de durata cu vaduva sa, Elena Manu-Conachi. Ileana Conachi a fost ultima nascuta in familia lui Gavril Conachi. Casatorita in 1802 cu Alecu Callimachi, au avut doi copii, pe Ruxandrai Xenofon. A murit in 1811. Ruxandra a fost casatorita de douà ori, cu Stefan Catargiui apoi cu Alecu Rosetti- Rosnovanu, murind in 1892. Xenofon a murit insa tanki frä descendenti, in 1824. Ecaterina (Cocuta) a fost unicul copil al logofatului Costache Conachi. Si-a inceput educatia in casa parinteasca. Din ratiuni politice a fost casatorita de tatal sau cu Nicolae Vogoride, cu care s-a aflat in conflict Inca din primii ani de convietuire. Inca de la jumatatea anilor '50 a inceput sa traiasca din ce in ce mai mult in strainatate, in Frantai Italia. Duna moartea primului sau sot, s-a recasatorit cu Emanuele Ruspoli. A avut noua copii, din care i-au supravietuit opt. Pe linia Vogoride, singurul sat' fiu, Emanuel, nu a avut urmaii. Restul familiei s-a stabilit treptat in strainatate. In prezentarea fiecarui boier in parte, autorul urmeaza acelaii model, pornind de la cariera publica, trecând prin averilei mosiilestapanitei incheind cu informatii despre familia acestuia: casatoriile icopiii. De remarcat ca nu se limiteaza la a-i prezenta pe

www.dacoromanica.ro 292 Note $i. recenzii 14 boierii Conache$ti, ci $i pe surorile $i fiicele acestora. In cazul acestora din urma, atentia autorului se orienteaza in doua directii: pe de o parte sunt mentionate aliantele matrimoniale ale acestora, iar pe de alta este urmarita activitatea !or in prezervarea $i sporirea averilor pe care le detineau, creionandu-se astfel portretele unor membre dinamice ale boierimii moldovene$ti a vremii. Este urmaritA cu interes evolutia unei familii boiere$ti, de la negustorii galateni ridicati din randul raze$ilor in secolul al XVII-lea, pana la reprezentantul sat' cel mai de seama, logofatul Costache Conachi (1778-1849). Acordând mare atentiedetaliilor,PaulPaltanea consemneaza toatedatele disponibile referitoare la boierii Conache$ti, aducand in plus date noi, in completarea sau corectarea celor deja cunoscute. Cartea domniei sale constituie un excelent instrument de lucru. In plus, este de remarcat, dupa cum anticipam in introducere, cA dincolo de informatiile genealogice referitoare la boierii Conache$ti, autorul aduce o serie de informatii valoroase cu privire la viata acestora $i a familiei lor, schitand traditia preocuparilor pentru cultura de-a lungul a mai multor generatii de boieri cumparatori de carte, care s-au interesat de educatia copiilor lor, atat baieti cat $i fete, care au fost printre primii romani care si-au trimis fiiila studii la universitati occidentale, dar care au sprijinit in acela$i timp si dezvoltarea invatAmantului local. Istoria familiei Conachi, ap cum este ea punctatA in aceastA carte: il sugereaza pe Costache ConachifAra a-i contesta meritele personaledrept produsul firesc, mai inzestrat $i poate mai norocos, al unui mediu familial educat $i rafinat. Poate ca aceasta lucrare a lui Paul Paltanea, alaturi de celelalte contributii ale domniei sale $i ale altor cercetatori români $i straini, va constitui baza documentara pentru o lucrare care sa analizeze intr-o perspectiva cel putin regionala mediile educate ale societatii Principatelor Romane in a doua jumatate a secolului al XVIH-lea $i relatia acestora nu numai cu cultura greaca sau franceza, ci $i cu cea central-europeana, ga-numita cultura germana, adesea subevaluata de istoriografia romana.

Adriana Gheorghe

VIRGILIU Z. TEODORESCU,Cronied bucureVeanei 1877-1878,Bucure$ti, Edit. Ministerului de Interne, 1997,254 p.

Pe land istorie evenimentiala, pe langa momentele de glorie ale cAmpurilor de lupta sau frazele memorabile pronuntate de oamenii politici in confruntarile parlamentare, o epoca trebuie abordata $i prin analizarea cotidianului, prin studiul mentalitatilor, al modelor $i comportamentului oamenilor comuni, participanti directi sau martori pasivi la faurirea unei noi epoci. Razboiului de independentA i-au fost dedicate tomuri impresionante incepand chiar din perioada imediat urmatoare incheierii sale $i pana in zilele noastre. Majoritatea se ocupau de aspectele militare, diplomatice $i politice, de cele tehnice $i strategice $i, eventual, de reflectarea evenimentelor in literatura $i arta contemporana sau ulterioara. Lucrarea lui Virgiliu Z. Teodorescu vine sa cornpleteze o zona alba a acelei epoci de mare entuziasm $i efervescenta patriotica. Autorul se apropie de tumultuo$ii ani 1877-1878 cu detaprea pietonului intelectual care $tie O. vada $i sa descopere in case $i strazi o istorie vie, pe care trecatorul obipuit o ignora. Cartea se constituie intr-un ghid de turism cultural $i o invitatie la plimbare istorica $i sentimentala prin Capita la. Ea i$i poarta lectorul pe arterele principale ale ora$ului, din Piata Palatului pe Ca lea Mogo$oaiei (devenita de atunci Ca lea Victoriei) in sus $i in jos, la Teatrul Nationalin fata caruia a fost primita www.dacoromanica.ro 15 Note si recenzii 293 defilarea trupelor victorioase in ziva de 8 octombrie 1878 , pe strdzile Brezoianu, Sarindar, Academiei, Doamnei, Eforie, Lipscani, Pitar Mos, spre *oseaua Kiseleff si pe arterele marginase. Peste tot face prezentAri aproape monografice asupra fiecarei case si a locatarilor succesivi, a contributiei lor la epopeea Independentei, fiecare dupa puterile sale: unii donau jumdtate din salariu pe toatA perioada rdzboiului pentru dotarea armatei, altii ofereau tutun si paine pentru indestularea soldatilor, orz pentru cai, scamA pentru raniti, cojoace, flanele si ciorapi de land pentru combatanti. Serate caritabile, concerte si conferinte erau menite sA strangA fonduri pentru raniti, vdcluve si orfani de razboi. Un aport esemial a avut in acest sens Ateneul Roman si membrii sAiaflAm astfel cd sedintele acestuia se tineau in casele lui Costache Ghica din preajma Cimigiului, unde institutia a functionat timp de 23 de ani, pand la construirea propriei clAdiri, in 1888. Rolul plasticienilor la imortalizarea unor imagini intrate de mult in constiinta nationald este bine prezentat prin evocarea operelor lui Nicolae Grigorescu, Sava Hentia, G.D. Mirea si Carol Szathmari. Magazinul Gebauer, specializat in instrumente muzicale si partituri, oferea adesea vitrinele sale pentru expunerea acestor lucrari, mult admirate de public. Gazetarul Frederic Damecel ce, in mod eronat, a anuntat cAderea Plevnei inainte de vreme, producand un mare scandala consacrat un amplu studiu activitAtii de reporter de front a lui Grigorescu, intitulat Arta in timpul rãzboiului. &bite pentru schite. Ajungand pe str. Clementei (astAzi C.A. Rosetti), autorul descrie casa pictorului Theodor Aman si subliniazd contributia acestuia la crearea insemnelor regalitAtiisceptrul, coroana de otel, modelul ordinului Coroana Romanieraddugand cd (...) a mai realizat si o suitA de alte schite, oferindu-ne prilejul sd cunoastem uniformele ofiterilor si ale trupei" (p. 55). Fatd de multi alti confrati fascinati de strAlucirea uniformei si de tipurile martiale, Aman nu a fost deloc interesat de armata vremii sale. Cu exceptia crochiurilor cu uniforme turcesti,necesare marilor sale panzeinspirate de rAzboiul Crimeei,portretelesau compozitiile militare nu au fost predilectia maestrului: cu exceptia chipurilor principelui domnitor Carol I, al generalului dr. Carol Davila, al viitorului general Manu, a unei mici picturi pe lemn cu Oliva dorobanti intitulatA Scenet de luptc1 i a unei acvaforte cu un cazac cAlare si a cloud alte desene in penita cu ofiteri rusi, alti militari nu apar in opera sa. Asa cd, fata de Szathmari sau Hentia, care au pictat sau desenat cu precadere soldati si ofiteri, contributia lui Aman la cunoasterea unifonnelor" este minima. Vorbind despre impozanta clAdire a Cercului Militarde pe a cdrui fatadd dinspre Bulevardul Elisabeta au dispdrut cele cloud basoreliefuri de Constantin Baraschi cu scene de luptd din 1877 (care, ani de zile, oferiserd prilejul celor ce asteptau la coadd la bilete de cinema sd. ia in deradere aceastA meritorie opera de sculptura prin plasarea de tigari in gura soldatilor figurati morti in compozitie!)autorul prezintA si lucrArile de artA care decoreazA interiorul. Aici se strecoard o inadvertenta: pictura din 1888 a lui Oscar V. Obedeanusi nu Obedenaru", cunt apare in text, probabil dintr-o greseald de tiparse intituleazA Ultimele cartu.Fe §i nu Lupta de la Grivita" (p. 84). Apoi, vorbind despre marea copie dupd Gornistul lui Grigorescu, executatd de Adalbert Bella Kromer si plasata. in medalionul de deasupra scarii de onoare, nu este mentionat faptul cd aceasta ascunde, la dorinta capilor Armatei Noastre Populare" din anii 50, un portret monumental al Regelui Carol I. Intrand pe Calea Targovistei (rebotezatA Calea Grivitei), autorul nu 11uitA pe sculptorul Karl Storck, care i§i avea atelierul la nr. 16; el fusese primul artist local care realizase cloud monumente de mare anvergurd dedicate independentei si amplasate pe vechile campuri de lupta, la Rahova si Smardan. Intitulate Romdnia eliberatoare, cele cloud sculpturi gemene au ddinuit pe locurile unde ostasii nostri si-au dat jertfa suprema pand aproape in primul rdzboi mondial, and cel de la Smardan a fost dinamitat de bulgari ca

www.dacoromanica.ro 294 Note §i recenzii 16

represalii pentru interventia româneascd in al doilea rdzboi balcanic din 1913, iar celdlalt a fost lAsat in totald paragini uitare, intr-o periferie sordidd de unde, in 1997, a fost mutat in centrul orasului Rahova. Spitalele in care au fost ingrijiti ranitii, medicii care i-au tratat, ziarele care le-au cântat faptele de bravura-in special Resboiul" si Dorobantul" care îi asumaserd statutul de foi ilustrate panoramele care ofereau curiosilor situatia de pe front, hotelurile in care erau gazduiti ofiterii in trecere spre teatrul rdzboiului sau reporterii de front, toate acestea sunt descrise, cu nervi imediatete, de Virgiliu Z. Teodorescu, plin de impartialitate, cu simpatie pentru o epocd glorioasdi invdluitd intr-un inconfundabil parfum de epocA. Lui Osman Pasa, fiind cazat la Hotel Brofft si aflându-se odatd in balcon la trecerea unei trupe, i se dä onorul militar ca unui oponent demn de stima celor cu care s-a confruntat pana de curând. Aceeasi consideratie Ii s-a ardtati altor generali otomani facuti prizonieri, Sadik Pasai Edhem Pasa care, dupd ce sunt primiti de principele Carol I-care le oferd sdbii românesti cu cifrul domnesc pe garda, ca semn de pretuire pentru felul cum luptaserd-sunt eliberati, nu inainte de a II indemnati sd Ii facd portretul la fotograful Franz Duschek, purtfindu-si arma cu care fuseserd onorati. Cele doud fotografii au fost descoperite de subsemnatul in patrimonial Bibliotecii Nationale. Fotografii bucuresteni sunt mentionati, fard exceMie, in lucrarea aceasta: Szathmari, Duschek, Theodorovici si lhalsky, Berta Engels, Meyer si Gerstl etc. Gazetari precum Gr. H. Grandea, Al. Ciurcu, Ulysse de Marsillac, Fr. Dame, pictori precum Anton Chladek, Henri Trenk, litografi ca Wonneberg si Is ler sau editori si compuitori" ca Dimitrie Pappasoglu, librari ca 1.V. Socec, muzicieni ca Ludovic Wiest, Eduard Wachmann, Alexandru Flechtenmacheri capelmaestrul Eduard Hubsch prind viatA in paginile evocatoare ale unor timpuri trecute, dar descrise cu atata vitalitate de pared autorul ar fi fost martor ocular. Nu este omisA nici schimbdtoarea modd prin paldriile dorobantul" sau vanAtorul" create de modista Aneta Engels si purtate cu mare placerei mândrie de toate doamnele elegantei patriote. Toate aceste amAnunte, figuri uitate de personalitAti culturale, politice, militare sau mondene, strdzi si case Inca existente sau dispArute sub tdvalugul demoldrilor menite a face loc orasului socialist", se intfilnesc in cartea semnatA de Virgiliu Z. Teodorescu. 0 bogatd bibliografiei elocventa descrierilor dau greutate acestei studiu ce se constituie intr-un apel la pdstrarea mArturiilor trecutului, fie ele ziduri vechi, fie figuri cu aurd de legenda, fie memorii si imagini cu valoaye de document.

Adrian-Silvan lonescu

ISMAIL TORK06LU, RusyaTurkleriarasindaki yenilemehareketinin oncitlerinden Rtzaeddin Fahreddin (1858-1936), Istanbul, Otiken Nesriyat A. S. 2000, 368 p.

Aceastd carte a istoricului turc Ismail Turkoglu prezintA, in mod amanuntit, viata si opera lui Rizaeddin Fahreddin, unul dintre cei mai importanti intelectuali si oameni politici ai tAtarilor de pe Volga (aflati sub stApanirea Rusiei incd din anul 1552). Lucrarea este structuratd astfel. Dupd Sumar (p. 7-10), urmeazA un Cuvcint inainte (p. 11-14), Abrevierile (p. 15) si Introducerea (p. 17-20). Capitolul I (p. 21-72) se intituleazd Formarea unui profesor. Se prezinta copildria, studiile iactivitatea didacticA ale lui RizaeddinFahreddin.CapitolulIIpoartdtitlulCentruladministrativreligiosal musulmanilor din Rusia pristd (p. 73-125). Sunt infdtisate organizareai rolul istoric al Mufhatului de la Orenburg (oras aflat pe malul fluviului Ural), precum si activitatea de www.dacoromanica.ro 17 Note si recenzii 295 cadiu desfasuratA de Rizaeddin Fahreddin in cadrul acestei institutii. UrmeazA capitolul III (p.127-196) intitulat Eforturile de reformare a Muftiatuluii Rizaeddin Fahreddin. Capitolul IV (p. 197-246) poarta titlul Anii de gazetdrie ai lui Rizaeddin Fahreddin. Se prezintA rodnica activitate desfasurata de acesta in cadrul ziarului Vakit" (Timpul) si al revistelor Sura" (Consiliul) si El Asru'l-Cedid" (Secolul nou). Capitolul V (p. 247-266) se intituleaza Reintoarcerea lui Rizaeddin Fahreddin in orapl Ufa (aflat actualmente pe teritoriul Republicii Autonome Baschire din cadrul Federatiei Ruse). Se pune accentul pe activitatea sa religioasa si sociala in timpul foametei care a lovit regiunea VolgaUral in anii 1921-1922, precumi pe alegerea sa in functia de muftiu al tAtarilor de pe Volga (pe care a indeplinit-o in anii 1923-1936). Capitolul VI (p. 267-288) este intitulat Cdteva aclivitclfi ale Mujiiatului in perioada comunistd. Se relateazA stricta supraveghere la care a fost supus de catre organele sovietice de securitate, saracia in care si-a trait ultimii ani de viata, moartea (12 aprilie 1936), ecourile acesteia in presa din ladle musulmanei represaliile (mergand pana la executii) la care au fost supusi membrii familiei dupa incetarea sa din viatA. Capitolul VII (p. 289-316) poarta titlul Lucrdrile lui Rizaeddin Fahreddin. Acest capitol contine o lista completA a titlurilor celor 66 de cArti (publicate sau ramase in manuscris) scrise de sus-amintitul intelectual Mar, care a ldsat in urma si cateva sute de articole tipArite in ziarele si revistele de epoca ale tatarilor de pe Volga. Cele mai importante 16 carti ale sale (belestricA, istorie, pedagogie, teologie musulmana etc.) sunt prezentate pe scurt in acest capitol. Concluziile (p. 317-322), Bibliografia (p. 323-340), Anexele (p. 341-360) si Indicele (p. 361-368) intregesc in mod foarte util aceastA monografie elaboratA de istoricul turc Ismail Tarkoglu. Solutia propusA de Rizaeddin Fahreddin pentru salvarea existentei nationale a tAtarilor si a celorlalte popoare turcice aflate sub stApanirea Rusiei (iar, mai tarziu, a Uniunii Sovietice) consta in dezvoltarea a trei directii de activitate: a) economia; b) invdtamantul stiinta; c) activitatea editoriald. Rolul femeilor urma sA creasca foarte mult, atat pe plan economico-social, cat si pe plan cultural-stiintific. Cunostintele de teologie musulmand trebuiau sA fie imbinate cu o solidA pregatire economicAi tehnico-stiintificA. Se considera imperios necesar ca, alAturi de limba materna, tatarii si celelalte popoare turcice din Imperiul rus sA cunoascA foarte bine limba rusA si limbile occidentale. impreunA cu Rizaeddin Fahreddin, numerosi alti intelectuali tAtari din acea vreme (de pe Volga si din Crimeea) au depus mari eforturi pentru emanciparea national& a popoarelor turcice din Imperiul rus si pentru modernizarea vietii economico-socialeai cultural-stiintifice a acestora. Dintre acestia ii mentionam aici pe Ismail Gaspirali, Fatih Kerimi, $emsettin Kültesi, Abdtirresid Ibrahim, Kayyum Nasirl, Ataullah Bayezidov Galimcan Ibrahimov etc. Multi tineri intelectuali tAtari au emigrat in Turcia la scurt timp dupA revolutia bolsevicA din octombrie 1917. Ei au contribuit la progresul cultural-stiintific al Republicii Turcia. Din randul acestora se cuvin amintiti Akdes Nimet Kurat, Zeki Velidi Togan, Yusuf Akcura, Abdullah Battal Taymas, Musa Carullah Bigi, Ayaz Ishaki Idilli etc. Activitatea culturalA, socialA si politica destasuratA (la sfarsitul secolului al XIX-lea si in primele decenii ale secolului al XX-lea) de cAtre intelectualii sus-amintiti si de cAtre numerosi alti intelectuali tAtari a contribuit la salvgardarea existentei nationale a popoarelor turcice din Imperiul rus, la progresul lor pe plan economico-social si pe plan cultural- stiintific. Pe aceste baze s-a organizat lupta politica si militard de eliberare nationalA din anii 1917-1921. Desi, atunci, aceastA lupta a fost inabusitA in sange de armata sovieticA, ea avea sa triumfe in anul 1991 prin formarea statului independent Azerbaigean si a celor patru state turcice independente din fosta Asie CentralA sovieticA. Pozitia geografica (insulA in mijlocul

www.dacoromanica.ro 296 Note si recenzii 18

Rusiei) a permis tatarilor de pe Volga doar obtinerea unei autonomii largite. In sfarsit, o mare parte din tatarii crimeeni (expulzati din regiunea natala, la ordinul lui Stalin, in anul 1944) s-au putut intoarce, in ultimii ani, in Crimeea (care, in prezent, face parte din statul independent Ucraina). LucrareaistoriculuiturcIsmailTtirkogluseremarcaprinobiectivitatea, corectitudineai buna credinta cu care a fost scrisa. Este o lucrare meticuloasa si bine documentata. Alaturi de lucrarile publicate in Turcia, Uniunea Sovietica si (mai tfirziu) in tarile desprinse din aceasta din urma, autorul a folosit numeroase documente inedite aflate in arhivelei bibliotecile din Istanbul, Ankara, Kazan, Ufa si Orenburg. El a dovedit o mare capacitate de selectiei sinteza. Fara indoialä, lucrarea are si unele minusuri. Ele sunt legate de insuficienta utilizare a unor lucrari publicate in limba rusk precum si de prezentarea destul de sumara a istoriei regiunilor tatare de pe Volga in anii 1917-1936 si a raporturilor existente intre autoritatile sovieticei intelectualii tatari in acea vreme. in concluzie, consideram ca aceasta carte, in pofida catorva minusuri mentionate mai sus, reprezinta o lucrare istorica valoroasai utila. Ea imbogateste bibliografia sflintifica privitoare la istoria tatarilor de pe Volgai,in general, a popoarelor turcice aflate pe teritoriul fostei Uniuni Sovetice, in secolele XIX-XX.

Adrian Tertecel

VITALIE VARATIC, Sase zile din istoria Bucovinei (28 iunie3 iulie 1940). Invazia qi anexarea nordului Bucovinei de ceitre UR.S.S., Radauti, Edit. Institutului BucovinaBasarabia, 2001,556 p.

Marturisesc faptul Ca, bucata buna de timp dupa 1990, in conditiile in care as fi putut sa parasesc tara pentru diverse calatorii sau stagii de cercetare, am avut o mare greutate in a ma decide sa trec frontierele de est si de nord-est ale tarii: sa fiu bine inteles, era ceva ce nu tinea deloc de vreun castig material sau de lasitate. Abia patina vreme in urma, intr-o toamna intarziata, dupa o plimbare prin Cernauti, mi-a fost limpede ca, la fel si pentru altii, orice proiect stiintific istoric romanesc referitor la Bucovina trebuie sa fie mai presus de orice indoieli privind veridicitatea surselorceva in genul sotiei lui Cezar i, la fel de important, sa accepte in discutie toate opiniile privitoare la un fenomen istoric. In acest fel a procedat, cu siguranta, Vital ie Varatic, istoric ce a dat de mult dovada maturiffitii, onestitätiii acribiei profesionale. La cateva luni distanta dupa o alta aparitie editoriala de exceptie, Prelirninarii ale raptului Basarabieii nordului Bucovinei, 1938- 1940, Bucuresti, 2000, autotul recidiveaza cuUfi masiv volum cuprinzand 160 de documente, un substantial studiu introductiv de 164 pagini (in limbile romana si germana), note cuprinzatoare si extrem de bine documentate, de cele mai multe ori reprezentand textul unei surse arhivistice, ele insele putand lesne constitui un volum aparte. Vita lie Varatic a dat dovada intelegerii capentru Bucovina, la fel cai in cazul Basarabiei inainte de a elabora sinteze sau analize pe diverse teme este mai mult cleat necesara publicarea si comentarea documentelor referitoare la cele mai importante momente istorice; aceasta, in primul rand, pentru eliminarea politicului din disputele stiintifice. Cartea de fatain sobre coperti negre reuseste sa-si realizeze in mod exceptional obiectivele propuse; pe langa sursele romanesti, de valoare incontestabila, autorul a facut apel la documente (edite sau nu) din fondurile sovietice/rusesti si germane. Pozitia istoricului este unafaraechivoc:esteobligatoriecunoastereaobiectivelorsistrategiilortuturor www.dacoromanica.ro 19 Note si recenzii 297 participantilor la evenimente. 0 build cunoastere a surselor, abia, va da posibilitatea unei analize rationale, ceea ce, dacd judecam corect, nu pare a fi frecventd in monografiile sau studiile dedicate evolutiilor din Basarabia si nordul Bucovinei in timpul administratiei romanesti interbelice. Cele 160 de documente provin, in cea mai mare parte, din fondurile Arhivei Militare Romane, Arhivei Ministerului Afacerilor Externe, Arhivei Nationale Istorice Centralei Arhivei Serviciului Roman de Informatii. Fiecare document, asa cum aminteam, este insotit de ample note explicative, extrem de laborioase, cu multe date si informatii inedite. Textele in limbile rusd, germandsi englezd sunt publicate in paralel cu traducerea in limba romand: putinii specialisti romani in problernele sovietice si ale raporturilor rornano-sovietice ar putea, in felul acesta, sd confrunte frA dificultate atat acuratetea mesajului cati valabilitatea tAlmacirii (un exemplu de rigoarei onestitate stiintifica). Vita lieVaratic reia,cu rdbdare, drumul notelor ultimative sovieticesial rdspunsurilor diplomatiei romanesti din 26-28 iunie 1940,alconsecintelor politico- diplomatice ale acestora atat in context bilateral, cat si al relatiilor internationale. Astfel, si din surse romanesti, autorul intdreste supozitia cd, in cadrul Axei, nu doar Germania era la curent cu intentiile sovietice de a ocupa teritorii romanesti intr-un context geopolitic-militar favorabilprdbusireai capitularea fArd conditii a Frantei. Documentul 20 (p. 223), emis la 28 iunie 1940 de cdtre Gheorghe Davidescu, trimis extraordinar si ministru plenipotentiar al Romaniei la Moscova, informa Ministerul roman al Afacerilor Straine cä iItalia era incunostiintatd de aceastA actiunei cd, in dimineata zilei de 26 iunie 1940, ambasadorul fascist in capitala Sovietelor a intentionat sd informeze partea romand despre pregatirile de anexare a Basarabieisia nordului Bucovinei. Prdbusirea moraldsiprofesionald, incalificabild, a clasei politice romariesti (sau a celei mai mad parti a ei), in vara anului 1940, este surprinsa de un alt elocvent document nr. 33 (p. 237). In conditiile prabusirii sistemului de aliante interbelice f.rA sd se fipregAtit o solutie viabild, ale inalcdrii frontierelor de stat, ale amenintArilor Ungarieii chiar ale trupelor sovietice, guvernul de la Bucuresti mai avea puterea sdi fabuleze referitor la sansele de salvare a situatiei. La 30 iunie 1940, Ministerul Afacerilor Straine al Romaniei credea cd detine informatii potrivit cdrora Berlinul s-ar fi putut situa in defavoarea unor cereri teritoriale sovietice; delegatii romani erau sfatuiti sd continue negocierile cu cei sovietici pentru obtinerea unor rezultate favorabile! in plus, la inceputul lunii iulie 1940, trupele sovietice au trecut frontiera si in Maramures, indreptandu-se spre Borsa (doc. 48, p. 246). Un alt aspect, o mai veche preocupare a autorului, priveste modalitatea lipsitd de orice scrupule cu care s-a procedat la trasarea noii frontiere romano-sovietice. Nota de subsol a documentului nr. 55 (p. 250-253) prezintd continutul unor instructiuni elaborate la 1 august 1940 de ate ministrul roman al Afacerilor Strdine, Mihail Manoilescu. Potrivit textului, Molotov i-a prezentat lui Gh. Davidescu o hartd pe care se lucrase" cu un creion rosu, a cdrui linie acoperea, in teritoriu, peste 10 km lAtime. FArd a accepta vreo discutie referitoare la stabilirea exacta a liniei de dernarcatie, Molotov a reusit, in felul acesta, sã incorporeze la U.R.S.S. chiari teritorii ale Vechiului Regat (Herta). Mai putin cunoscute si, din multe puncte de vedere, mai interesante par a fi cele mai mult de 100 de documente referitoare la aspectele militare si de frontierd, provenind in cea mai mare partedin fondurile Arhivei Militare Romane. Cele mai multe dintre aceste documente sunt jurnale militare de operatii de la sfarsitul lunii iunieinceputul lunii iulie 1940, relatand refugiul Armatei Romfine din Basarabiai nordul Bucovinei. Alaturi de acest tip de documente, extrem de interesante si de sugestive sunt cele din categoria

www.dacoromanica.ro 298 Note si recenzii 20

declaratiilor tip proces-verbal apartinand unor simpli functionari (civili sau militari) sau comandanti implicati direct in procesul retragerii. Dincolo de aspecte de ordin strategic, tehnicextrem de bogate si de bine sustinute de note , o impresie covksitoare produc relatiile personale ale celor care nu fac deck sd redea evenimentele din punctul de vedere al unui martor ocular. Un cutremurAtor pasaj se regaseste la documentul 63, p. 336-341. In Jurnalul de operatii al Detasamentului de sigurantd Bkbesti (Bata lion 11/14 Dorobanti), din 29-30 iunie 1940, se scrie: Soldatii sovietici ce ne escortau erau armati parte cu pusti cu lunetd, parte cu pusti mitralierd, iar parte cu revolvere. Trenurile devastate urmau coloana. Ajunsi aproape de Storojinet, au oprit coloanai, separand ofiterii de trupd, ne-au indreptat spre o padurice de brazii ne-a fdcut semn sä ne asezdm. Un soldat sovietic s-a dus cu o pusca mitralierd la circa 30 metri de grupul nostru, a pus-o in bdtaie, a pus un incArckor, a facut semn soldatilor ce erau langA noi sd se indepArteze si a luat linia de ochire spre noi. Vdzand cd stdm neclintitii nici nu ne uitdm la el, s-a sculat si a rdinas acolo in picioare. La ora 13, a venit un general sovietic care mi-a spus cd md pune in libertate cu toti ofiterii, subofiteriii trupa...". Autorul nu ezitd sà prezintei documente care fac necesard o regandire a intregii evolutii interbelice din Basarabia si Bucovina, in special in ceea ce priveste raportul etnic si implicatiile politice ale acestuia (de exemplu, marota majoritarilor potrivit cAreia minoritarii etnici ar fi, fArd exceptie, membri sau simpatizanti comunisti sau sprijinitori ai trupelor§i autoritAtilor sovietice). Ideea participdrii evreiestila dezordinile din timpul evacudrii trupelor si administratiei romanesti este regAsita in loate textele volumului, fie cd este vorba despre documente militare oficiale, elaborate la inalt nivel, fie cd reprezinta declaratii ale unor simpli martori oculari, militari sau civili. Astfel, Jurnalul de operatii al Regimentului 16 Artilerie noteazd in dreptul datei de 3 iulie 1940: din informatiile cdpdtate de la lumea refugiata, reiese cA lumea civild din regiunile cedate se dedau la debandadd, insultand armata romand, ofiteriii jefuind pe cine le cad in mand. Din acestia fac parte numai evreii comunisti, ucrainieniii rusii..." (doc. 62, p. 333). Documentul 90 (p. 425) relateazA cd aceiasi minoritari, impreund cu patrule sovietice, au eliberat detinutii din penitenciarul Storojinet, la 28 iunie 1940, au blocat gara, duo& care au atacati jefuit vagoanele cu refugiatii romani. In aceeasi zi, la CernAuti, primarul N. Flondor era huiduit in fata primariei iar refugiatii romani erau fluierati (p. 79). Foarte interesant este faptul cd, la documentele 156 si 157 (p. 513-520), sunt redate listele continand numele persoanelor acuzate cd au atacat institutiile de stat romanesti din Cernauti. Contrar multor declaratii, nu etnia a fost cea care a unit pe cei care au insultat, maltratat sau rdnit (chiar ucis) civilil militari romani. Suspectii erau, numeric, majoritar de origine romand (din lista de 12 persoane prezentata de V. Vdratic in cele cloud documente amintite), vechi clienti ai politiei; sunt, desigur, si nume ucrainiene ievreiesti, dar, in ansamblu, nu se respecta decat componenta etnicd a provinciei. De altfel, in studiul introductiv autorul explicd participarea minoritarilor la atacurile asupra romanilor in timpul retragerii astfel: atat problema cetateniei, cat si schimbarea atitudinii guvernelor Romaniei din perioada 1937-1940 fatA de categoria de evrei intratd in lard dupd 1918 au contribuit la inclinarea simpatiilor unei insemnate parti a etnicilor evrei din Romania spre stanga" (p. 81). Documentele puse in circulatie de cdtre V. Vkatic contin, in acelasi timp, surse mai putin cunoscute pand acumi demonstrarea ideii cd Bucovina (cai Basarabia) a reprezentat atat o problema in cadrul raporturilor regionale, cat si a celor dintre Mari le Puteri totalitare ale timpului. In plus, drama poporului roman, in iunie 1940, se desfasura concomitent cu o tragedie, poate mai mare chiar, ianume disparitia republicilor independente Lituania, Letonia si Estonia (iunieiulie 1940) si anexarea acestora la U.R.S.S. www.dacoromanica.ro 21 Notei recenzii 299

(august 1940), ultima etapa a aplicarii Protocolului aditional secret din Pactul sovieto- german de la 23 august 1939. In acelgi timp, echilibrul pe care autorul volumului I-a dovedit in selectarea documentelor ajuta la elaborarea unei analize rationale, fara prejudecati si resentimente, privind cauzele (si nu efectele!) actiunilor antisemite declagate in Romania Inca din vara anului 1940, continuate cu brutalitate in timpul dictaturii legionarei, mai apoi, in timpul regimului maresalului Antonescu. Ne referim, totodata, la explicatiile privind comportamentul trupelor romane fata de minoritari odata cu eliberarea Basarabiei si nordului Bucovinei, in vara anului 1941, si la crearea taberelor de munca si domiciliu obligatoriu in Transilvania. Volumul ,5'ase zile din istoria Bucovinei (28 iunie 3 iulie 1940). lnvazia4i anexarea nordului Bucovinei de dare U.R.S.S.poatefiimpartit,din perspectiva documentatiei oferite (si ga cum sugereazai autorul), in cel putin trei parti: 1) confruntarea diplomatica romano-sovietica pentru Bucovina; 2) evacuarea unitatilor armatei, trupelor de graniceri si jandarmi romani din nordul Bucovinei; 3) implicarea populatiei din Bucovina in evenimentele din zilele raptului. Nu trebuie ocolite minutioasele si pertinentele analize ale evolutiei raporturilor diplomatice romano-sovietice, In perioada 1938-1940, dintr-o perspectiva aproape deloc uzitata 'Ana acum, dar extrem de sugestiva: miscarea personalului diplomatic romanesc acreditat la Moscova. Fisele personale ale ministrilor Romaniei in capitala sovietica, precum si ale altor functionari ai statului ce ar fi avut obligatia de a cunoaste, obtine si transmite informatii la Bucuresti, sunt deosebit de elocventei explica dezavantajelei putinele castiguri, incapacitatea de reactie a autoritatilor romanesti in momentul prezentarii notelor ultimative sovietice (p. 42-47). Este greu de crezut dar, chiari la ani buni dupa consumarea dramei din 1940, un fost ministru la Moscova, Nicolae Dianu, II acuza pe colegul sat], Gheorghe Davidescu, de pierderea Hertei: potrivit primului, Davidescu nu a consultat harta prezentata de Molotov si nici nu a solicitat precizari privind traseul exact al noii frontiere (p. 40). Este inutil de adaugat, cred, ca,i dupa un asemenea cataclism, si mai ales la distanta in timp, o parte din elita politica si diplomatica romaneasca nu era dumirita: reactia sau tacerea lui Davidescu nu aveau nici un fel de importantai nici nu au contat, de altfel, in cursul evenimentelor. Orice fel de analiza a raporturilor diplomatice romano-sovietice, ca si a spatiului bucovinean contemporan in particular, nu va mai putea ocoli realizarea de 'Malta tinuta a lui Vita lie Varatic. Este, probabil, o datorie de onoare a autorului, constiinciosi profesionist indeplinita; de asemenea, cu siguranta avem In fata una dintre cele mai competente si mai complete carti de istorie scrise In ultimii ani. Este volumul de fata ceea ce, in esenta, subliniazai prefatatorul sau, acad. Florin Constantiniu: opera de istoric, fapta de bun roman sio invitatie la reflectie asupra conditiilor in care s-a prabusit Romania Mare.

Florin Anghel

www.dacoromanica.ro "REVISTA ISTORICA" publicd in prima parte studii, notei comunicdri originale, de nivel §tiintific superior, in domeniul istoriei vechi, medii, moderne §i contemporane a Românieii universale. In partea a doua a revistei, de informaretiintificd, sumarul este completat cu rubricile: Surse inedite, Probleme ale istoriografiei contemporane, Opinii, Viata §tiintificd, Recenzii, Note, Buletin bibliografic, Revista revistelor, in care se publicd materiale privitoare la manifestdri tiintifice din taili strdindtate §i sunt prezentate cele mai recente lucrdrii reviste de specialitate apärute In tail §i peste hotare.

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sd trimitä studiile, notelei comunicdrile, precum §i materialele ce se incadreazd in celelalte rubrici, culese pe computer in programul WORD for WINDOWS sau intr-unul compatibil. Note le din text vor fi numerotate in continuare. Textul imprimat va fi insotit de discheta aferentd. Ilustratiile vor fi plasate la sfdritul textului. Rezumatele vor fi traduse in limbi de circulatie internationald. Responsabilitatea pentru continutul materialelor revine in exclusivitate autorilor. Corespondenta privind manuscrisele §i schimbul de publicatii se va trimite pe adresa redactiei, B-dul Aviatorilor nr. 1, Sector 1, 71247 Bucure§ti, tel. 212.88.90.

Editura MICA VALAHIE BUCURESTI Tel: 327.25.82 / 0722.33.99.84

www.dacoromanica.ro fl'

..

44.1

-

ISSN 1180443

www.dacoromanica.ro