Operele Lui Spiru C. Haret. Vol.8
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
+Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 1 Operele lui Spiru C. Haret +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 2 +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 3 Operele lui Spiru C. Haret Ediþie îngrijitã ºi note de Constantin Schifirneþ Volumul VIII Polemice ºi politice 1905–1907 +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 4 Redactor: Lucian Pricop Coperta: Cristian Lupeanu Tehnoredactor: Olga Machin Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2010 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: 021 313 58 95 E-mail: [email protected] www.comunicare.ro www.editura.comunicare.ro Editat cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã. Tiraj: 1000 de exemplare. Preþ de vânzare al unui exemplar (mai puþin adaosul comercial): 107 lei (vol. VII–XII). Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României HARET C., SPIRU Operele lui Spiru C. Haret / Haret C. Spiru; pref.: Remus Pricopie, Constantin Schifirneþ. Ed. a 2-a, rev. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2010 11 vol. ISBN 978-973-711-206-4 Vol. VIII: Polemice ºi politice: 1905–1907. – Bibliogr. ISBN 978-973-711-215-6 I. Pricopie, Remus (pref.) II. Schifirneþ, Constantin (pref.) 821.135.1-821 821.135.1 +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 5 INTRODUCERE I Volumul acesta cuprinde, în cea mai mare parte, articolele de polemicã pri- vitoare la administrarea ºcoalelor sub conducerea ministrului Vlãdescu. Ceea ce se întâmplase dupã retragerea lui Haret în 1899, când a trebuit sã-ºi apere opera sa legislativã,1 s-a întâmplat ºi dupã 1904. De astã datã legile fãcute de dânsul nu au fost schimbate, dar s-a paralizat mersul învãþãmântului orga- nizat între 1901 ºi 1904, prin mãsuri administrative ºi prin o sumã de proiecte care au contribuit la aceastã paralizare ºi au stat ameninþãtoare în timpul celor doi ani, 1905 ºi 1906. De rândul acesta, Haret a adoptat alt mod de luptã. În loc de a publica articolele sale în ziarele politice, a voit sã se serveascã de un organ special, care sã fie consacrat numai ºcoalei, în accepþiunea cea mai largã a cuvântului. Astfel, a apãrut la 1 mai 1905 publicaþiunea lunarã: ,,Revista generalã a învãþãmân- tului“, condusã de un comitet alcãtuit astfel: Director: Sp. C. Haret; Secretar de redacþie: A. Lupu-Antonescu; Casier: P. Gârboviceanu; membri: I. Bianu, Er. A. Pangrati, S. Mehedinþi, Spiridon Popescu, Const. Litzica, d-na Adela Proca, D. Constantinescu, A. Siniºteanu, Gr. Teodossiu. Ei reprezentau diferitele grade ale învãþãmântului din þarã. Dupã atâtea frãmântãri în domeniul reformelor ºcolare, care „poartã toate semnul împrejurãrilor grele în care s-au fãcut“, când lipsea personalul pregãtit, lipseau mijloacele materiale, lipseau experienþa ºi tradiþia, a urmat o perioadã nouã de organizare bazatã pe un plan general. Acest plan, întemeiat pe consta- tãrile raportului lui Haret din 1884, dat la luminã prin proiectul de reformã ºcolarã din 1886, s-a concretizat în diferitele legi din anii 1896–1904. Aceastã legiuire reformatoare se poate zice cã formeazã o doctrinã atotcuprinzãtoare în ce priveºte toate ramurile învãþãmântului. Ea a avut însã douã categorii de ad- versari, numeroºi în multe împrejurãri, puternici câteodatã: unii nu se împãcau 1. Vezi volumul VII. +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 6 6/Operele lui Spiru C. Haret, vol. VIII cu principiile fundamentale ale acestei reforme; alþii îºi vedeau stânjenite inte- rese momentane de partid. Afarã de aceasta, ea nu se înfãþiºa – oricât a luptat Haret sã fie altfel – ca o operã fãrã contingenþe cu realitãþile ºi necesitãþile atât de complicate ale vieþii politice ºi parlamentare, de aceea vor trece ani mulþi pânã când noul aºezãmânt ºcolar sã fie recunoscut ca temeinic, de toatã lumea preocupatã de dezvoltarea culturalã a statului nostru. De aceea crede el cã este nevoie de o publicaþiune care „sã explice, sã apere, sã propage noua doctrinã ºcolarã“. Iatã cum se defineºte rostul ei, în cuvântul preliminar al ,,Revistei generale a învãþãmântului“: „Ne propunem a funda un organ de discuþie, al cãrui scop sã fie expunerea, lãmurirea, apãrarea ºi propagarea ideilor care au prezidat la realizarea reformei, precum ºi perfecþionarea ei în pãrþile pe care experienþa sau discuþia le-ar dovedi cã pot fi îmbunãtãþite“. Aceastã publicaþiune se adreseazã tuturor cititorilor care se intereseazã de chestiunile ºcolare, iar îndeosebi membrilor corpului didactic, care trebuie „sã-ºi formeze o opinie hotãrâtã asu- pra însemnatelor chestii ce se agitã în domeniul ºcolar“. Dorinþa întemeietorilor revistei este ca recentul edificiu al învãþãmântului sã se întemeieze pe convin- gerile acelora care îl aplicã prin practica zilnicã. În felul acesta, zice mai departe cuvântul preliminar: ,,se va stabili pe tãrâmul didactic o legãturã care sã dea cor- pului dãscãlesc consistenþa ce-i lipseºte ºi care este atât de necesarã nu numai din punctul de vedere al intereselor lui de corp, dar mai ales din acela al intereselor superioare ale ºcoalei ºi ale þãrii“. În „Revista“ aceasta au apãrut – în cursul anilor 1905, 1906 ºi 1907 – arti- colele lui Haret. Ele cuprind, fireºte, cercetarea amãnunþitã a modului cum se fãcea atunci administrarea ºcoalelor, cum se formau ºi se aplicau bugetele anuale; dar, cu ocazia acestor discuþiunii, el lãmureºte din nou principiile care l-au condus în alcãtuirea reformelor sale ºcolare, pe care le comentase ºi le dez- voltase în expunerile de motive ale proiectelor ºi în discursurile parlamentare. Acolo privise toate acestea în întregimea lor, mai mult teoretic; aici le pune în legãturã cu diferitele cazuri particulare care se prezintã zi cu zi. În aceste articole va vedea cineva care este, în planul sãu general, justifi- carea tuturor mãsurilor pe care le luase pentru bunul mers al învãþãmântului pri- mar, cât a fost de greºitã încercarea de a se desfiinþa ºcoalele normale întocmite de el; va vedea înaltul scop cultural ºi politic-social al învãþãmântului popular, contra cãruia se pornise o acþiune de anihilare1. Dupã legea lui Poni din 1896, revãzutã ºi pusã din nou în practicã de Haret în 1901, ºi dupã legea învãþãmântului secundar a lui Haret din 1898, statul tre- buie sã dea poporului o ºcoalã primarã egalã ºi obligatoriuie pentru toþi copiii, 1. Articolele Proiecte de schimbãri în învãþãmântul rural ºi Proiecte contra învãþã- mântului popular, în acest vol. p. 89 º.u., 95 º.u. +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 7 Introducere / 7 care sã fie aºa întocmitã încât sã facã posibilã trecerea unora din absolvenþi în cursul secundar, sã pregãteascã pentru învãþãmântul profesional inferior pe alþii, în fine sã dea destule cunoºtinþe practice pentru cei meniþi a rãmânea în satul lor, aceºtia întãriþi printr-un învãþãmânt supra-primar. Corpul didactic al acestor ºcoale urma sã fie pregãtit în niºte institute speciale, numite ºcoli normale, în care se luau copii din clasa I (adicã dupã absolvirea cursului primar) ºi se creº- teau ca interni pânã erau capabili sã devinã învãþãtori. Cine a urmãrit mersul acestor ºcoale, cine a vãzut întocmirea programelor, organizarea în scop teoretic ºi practic a vieþii interioare a acestor ºcoale, cine a putut sã vadã bunele rezultate date ºi valoarea multora din absolvenþii lor va înþelege indignarea cu care scrie Haret articolele sale contra mãsurilor menite a desfiinþa aceste ºcoale1. Dacã, în schimb, s-ar fi pus în faþa organizãrii lui Haret o concepþie bine gânditã, urmatã de o întocmire bine închegatã, s-ar fi putut discuta toate cu liniºte; dar planul ministrului din 1905 era lipsit de orice claritate, cãci imagina niºte ºcoale nor- male, în care s-ar primi absolvenþi a câtorva clase de liceu ºi li s-ar da cunoºtinþe practice de gospodãrie ruralã, iar pe unii din absolvenþii acestor ºcoale imagina sã-i puie în ºcoale normale oarecum superioare, în care sã înveþe pedagogia ºi limba francezã cu profesori ºi pedagogi francezi. Tot din cauza lipsei de claritate în privinþa unei plãnuite reforme a ºcoalelor profesionale, se vede obligat Haret sã desluºeascã principial care poate fi teme- iul în organizarea unor astfel de ºcoale. Societãþile moderne au nevoie de meseriaºi de tot felul. Au fost vremuri când statul nu se interesa de aceastã chestiune, ci lãsa ca atelierele particulare sã formeze pe ucenici, dintre care – dupã diverse norme ale corporaþiilor ºi altor feluri de organizare – sã se recruteze calfele ºi maeºtrii. E, desigur, o concepþie care poate avea motivarea ei; dar se vede cã în veacul XIX s-au schimbat ideile în aceastã privinþã ºi în toate þãrile cu o industrie înaintatã statul a fãcut felurite ºcoale. Aºa s-a întâmplat ºi în þara noastrã, unde au început a se crea ºcoale cu diferite nume (profesionale, de meserii, de agriculturã etc.) încã de la 1864. Principiul dar se considera admis de toþi ºi se mai putea discuta numai chestiu- nea: cum sã fie întocmite acele ºcoale ca sã fie cât mai bune, adicã sã rãspundã scopului pentru care se fac. Ministrul din 1905 zicea cã ºcoalele profesionale existente (de bãieþi sau de fete) nu sunt bune. De ce? Fiindcã nu sunt practice. ªi de ce nu sunt practice? Fiindcã au ateliere! Haret întocmise în 1899 organi- zarea ºcoalelor de meserii în aºa fel ca sã aibã ateliere în care sã lucreze elevii sau elevele ºi sã primeascã comenzi de la particulari; adicã sã uneascã teoria – câtã era necesarã – cu practica serioasã ºi tocmai faptul de a primi comenzi silea ºi pe maestre sau maeºtri ºi pe elevi sau eleve sã caute a lucra bine pentru a crea fiecãrei ºcoale o bunã reputaþie, care avea sã serveascã ºi absolvenþilor dupã ce 1. Articolul Desfiinþarea ºcoalelor normale, vol. VIII, p. 75-88. +Opere_vol_VIII_30_09.qxd 12/3/2010 11:51 AM Page 8 8/Operele lui Spiru C.