Antioh Cantemir (260 de ani de la moarte)
Date bibliografice
1708 – 10 septembrie, se na şte Antioh Cantemir 1725 – urmeaz ă cursurile Academiei de Ştiin ţe din Sankt Petersburg 1727 – scrie Simfonia psalmilor 1728 – prime şte gradul de c ăpitan în armata rus ă 1729 – scrie Satira I 1732 – devine ambasador al Rusiei în Anglia 1738 – devine ministru plenipoten ţiar al Rusiei la Curtea Fran ţei 1744 – 11 aprilie moare Antioh Cantemir
Antioh Cantemir (1708 – 1744)
ntioh Cantemir a venit pe lume la Preferin ţa pentru filosofia moral ă şi remarcabilul s ău Constantinopol, în 1708, p ărin ţii s ăi fiind talent literar l-au determinat s ă scrie satire. În prefa ţa A Dimitrie Cantemir şi Smaranda volumului de „Satire”, Antioh Cantemir arat ă care sunt Cantacuzino, fiica domnitorului Şerban Cantacuzino. originile şi ce este aceast ă specie a poeziei lirice. Referindu-se Împrejur ările istorice au f ăcut ca, de la o vârst ă la celebrii înainta şi în ale scrierii satirelor, el afirm ă c ă a fost fraged ă, Antioh să fie purtat de tat ăl s ău pe drumuri întinse influen ţat, mai ales, de Hora ţiu şi Boileau. Adresându-se şi meleaguri îndep ărtate, de la Constantinopol la Ia şi, apoi cititorilor, poetul le las ă acestora dreptul de a judeca şi aprecia la Harcov, Moscova şi Peterburg. dac ă a izbutit într-o asemenea „nou ă încercare” în limba rus ă Observând înclina ţia spre înv ăţă tur ă a fiului său, (1, p.110). Din afirma ţiile cuprinse în aceast ă prefa ţă reiese c ă Dimitrie Cantemir i-a angajat profesori vesti ţi pentru Antioh Cantemir este creatorul primelor satire în limba rus ă. erudi ţia lor. În „Satira I”, adresat ă muzei sale, Antioh Cantemir o Convins de influen ţa binef ăcătoare a c ălătoriilor sf ătuie şte: „Astâmp ără-ţi îndemnul ce-mi faci c ătre condei / asupra orizontului cultural al omului, Dimitrie Cantemir îl Căci repedele zile pot trece lini ştite / Şi slava se câ ştig ă şi ia cu sine pe tân ărul Antioh în expedi ţia întreprins ă de Petru fără de a scrie” (1, p. 111). În acela şi timp, el afirm ă c ă cel Mare în Caucaz, în 1722. Contactele cu religiile, „Acela ce la mas ă pe c ărţi se gârbove şte / Ţintind la slove moravurile, modurile de via ţă şi activit ăţ ile economice ale ochii, nu locuie şte-n cur ţi / Nu are gr ădini mândre de popoarelor caucaziene au fost adev ărate surse de înv ăţă tur ă marmuri str ălucind, / Nici oile-nmul ţeşte la turma pentru tân ărul Antioh. părinteasc ă” (1, p. 111). Şi-a des ăvâr şit preg ătirea intelectual ă, urmând Antioh trece în revist ă criticile aduse la adresa ştiin ţei, a cursurile Academiei din Petersburg, unde predau renumi ţi înv ăţă turii. Unul spune c ă „eresul”, „dezbinarea” sunt fiicele oameni de ştiin ţă veni ţi din diferite ţă ri europene. ştiin ţei, iar acela care tot cite şte „curând se face-ateu”. Altul St ăpânirea mai multor limbi str ăine, precum: consider ă c ă ştiin ţa este cauza foametei: „ Şi hrana o pierdur ăm româna, rusa, greaca, latina, italiana, franceza, spaniola şi de când ştim limbi str ăine”. În continuare, acest detractor al engleza i-a permis cunoa şterea, în original, a unor lucr ări de ştiin ţei î şi exprim ă p ărerea cu privire la inutilitatea observa ţiei ştiin ţă , filosofie şi literatur ă beletristic ă. A desf ăş urat şi o ştiin ţifice şi a posibilit ăţ ii folosirii acesteia în practic ă. „S ă nu activitate de traduc ător, t ălm ăcind în ruse şte lucrarea lui dormim noi noaptea la stele c ăutând, / Ca s ă le afl ăm cursul, s ă Fontenelle „Convorbiri despre pluralitatea lumilor”, le g ăsim vr-o pat ă? / Schimbându-ne odihna pe curiozitate, / Să romanul lui Montesquieu „Scrisori persane”, „odele” lui ştim oare p ământul se mi şcă ne-ncetat, / Sau luminosul soare? Anacreon, „Epistolele” lui Hora ţiu,, „Manualul” lui Epictet Când noi într-un ceaslov / Putem şti ziua lunei şi ceasul când şi altele (4, p. 107). se mi şcă! / Noi n-avem vr-o nevoie de-a lui Euclid ştiin ţă , / Ca Înclina ţia spre filosofie s-a materializat într-o să-mp ărţim p ământul în fâ şii şi buc ăţ i, / Şi ştim f ără de-algebr ă original ă oper ă „Scrisori despre natur ă”, în care şi-a câ ţi bani sunt într-un leu /” (1, p. 114). O alt ă învinuire adus ă exprimat concep ţiile despre om, despre legea natural ă din ştiin ţei se refer ă la faptul că ea „prietenia curm ă”, deoarece care deriv ă ac ţiunile lucrurilor, despre cunoa şterea realizat ă scriitorul î şi neglijeaz ă anturajul, neavând alt ă societate decât cu „luminile ra ţiunii”. „o c ălimar ă, hârtie şi condei” (1, p. 115).
110 Economia 1/2004
În încheierea satirei, Antioh îi recomand ă min ţii sale şi îngrozitor. În „Istoria lui Carol al XII-lea” ar ăta c ă Dimitrie să nu încerce zadarnic s ă le arate oamenilor: „Acele care Cantemir, dup ă primirea învestiturii în principatul Moldova, lumea le sufer ă, le vede, / Şi care-n loc de slav ă, ocar ă-ţi l-a tr ădat pe sultan pentru ţar, sperând c ă va ob ţine mai multe vor aduce” (1, p. 118). avantaje. În scrisoarea adresat ă lui Antioh, Voltaire felicit ă Desigur, scriitorul nu a urmat sfaturile pe care le-a Casa Cantemire ştilor că i-a p ărăsit pe ace şti barbari (turcii), în dat min ţii sale. Pe parcursul celor opt satire, întâlnim o favoarea lui Petru cel Mare, care, cel pu ţin, a încercat s ă adev ărat ă filosofie moral ă referitoare la originea defectelor extirpe barbaria din ţara sa (5, p. 23-24). şi viciilor oamenilor, la rolul educa ţiei în înl ăturarea unor Voltaire îi trimite lui Antioh o copie a corecturii deprinderi urâte, la for ţa exemplului adul ţilor în formarea făcute cu privire la Dimitrie Cantemir, pentru edi ţia a II-a a unui comportament moral sau imoral al tinerilor. Antioh î şi „Istoriei lui Carol al XII-lea”. În urm ătoarea scrisoare, îi manifest ă încrederea în func ţia social ă a satirei, considerând comunic ă faptul c ă se îndoie şte c ă editorul s ău îi va executa că, lăudând ce-i bine şi râzând de ce-i r ău, va fi posibil ca ordinele. Într-adev ăr, edi ţia a II-a a „Istoriei lui Carol al „stricatele moravuri” s ă mai scad ă la num ăr. XII-lea” nu con ţine nici o modificare fa ţă de edi ţia I, cu Antioh Cantemir acord ă aten ţie şi exigen ţelor artei privire la Dimitrie Cantemir. Pentru a realiza o repara ţie poetice, scriind cu „îngrijire şi trud ă”, reluând, ref ăcând, moral ă, Voltaire va atenua aprecierile sale cu privire la cizelând p ărţile mai pu ţin izbutite ale satirelor. politica lui Dimitrie Cantemir fa ţă de turci în urm ătoarea sa Remarcabil ă nu atât prin întindere, cât prin lucrare „Istoria lui Petru cel Mare”. problematic ă, opera sa literar ă cuprinde nu numai satire, ci O alt ă problem ă ridicat ă de Voltaire în „Istoria lui şi ode, fabule, poeme, o simfonie a psalmilor inspirat ă de Carol al XII-lea „ este aceea a originii etnice a lui Dimitrie studierea scrierilor sfinte. Cantemir. El este de p ărere c ă prinţul moldovean reune şte Evocarea personalit ăţ ii lui Antioh Cantemir ne talentele vechilor greci: ştiin ţa literelor şi ştiin ţa armelor. permite s ă observ ăm c ă, de la începuturi, ilu ştrii De aceea consider ă originea Cantemire ştilor ca fiind reprezentan ţi ai diasporei române au jucat un rol de seam ă greceasc ă şi nu t ătăreasc ă. Şi în scrisoarea adresat ă lui în cultura ţă rilor care i-au g ăzduit. Antioh, Voltaire se exprim ă în acela şi sens. „Multiplicitatea În 1732, la numai 22 de ani, Antioh Cantemir şi-a talentelor domnului prin ţ, tat ăl dumneavoastr ă, şi ale început activitatea diplomatic ă, fiind numit ambasador al dumneavoastr ă, în şiv ă, m-a determinat s ă m ă gândesc c ă Rusiei în Anglia. În aceast ă calitate, a contribuit la descinde ţi din vechii greci şi am b ănuit c ă sunte ţi, mai restabilirea bunelor rela ţii între cele dou ă ţă ri. În 1738, a degrab ă, din rasa lui Pericle decât din cea a lui Tamerlan” fost numit ministru plenipoten ţiar al Rusiei la Curtea (5, p. 23) , spune marele filosof. francez ă. Prin negocierile sale, a reu şit s ă determine Fran ţa În „Istoria Imperiului Otoman”, Dimitrie Cantemir să-şi asume rolul de mediator al p ăcii în conflictul dintre sus ţine c ă familia sa se trage din Timur Lenk, numele ru şi şi turci. Cantemir fiind derivat din cuvintele Han-Temur. El Înainte de a p ărăsi Londra, i-a trimis ţarinei Ana un relateaz ă faptul c ă un mârzac din Crimeea (adic ă un nobil raport în care caracteriza personajele politice engleze din tătar) i-a scris lui Constantin Cantemir c ă, în tradi ţia ţă rii acea vreme. Raportul eviden ţiaz ă talentul de psiholog al lui sale, se men ţioneaz ă c ă o ramur ă a familiei Han-Temur s-a Antioh. În câteva fraze, el reu şeşte s ă prezinte tr ăsăturile stabilit, cu 160 de ani în urm ă, în Moldova şi s-a cre ştinat. esen ţiale ale oamenilor politici. În raport apar informaţii Mârzacul considera c ă domnitorul Constantin Cantemir se despre politica extern ă a Angliei, despre modul în care tr ăgea din acea ramur ă a familiei Han-Temur şi-l vizita, priveau oamenii politici englezi înt ărirea altor ţă ri, precum adeseori, la Ia şi (4, p. 91). Probabil din cauza originii şi rela ţiile pa şnice ce se stabileau pe continentul european. sociale modeste a tat ălui s ău, Dimitrie Cantemir a sim ţit În Fran ţa, Antioh îl cunoa şte pe cardinalul Fleury, pe nevoia s ă se înnobileze, c ăutându-şi ascenden ţii printre care-l portretizeaz ă într-un raport c ătre ţarin ă, eviden ţiind banii t ătari din Crimeea, mergând pân ă la Timur Lenk. viclenia acestuia, abilitatea de a face fa ţă întreb ărilor În scrisorile adresate lui Antioh, Voltaire î şi exprim ă dificile, nepotrivirea dintre vorbele şi faptele sale. Antioh admira ţia fa ţă de Casa Cantemire ştilor, ar ătând c ă ei cultiv ă consider ă c ă Fleury întruchipeaz ă „spiritul na ţiunii franceze artele pe care le fac s ă înfloreasc ă în Rusia, acea patrie care dore şte mai mult s ă domine, decât s ă-şi m ăsoare adoptiv ă, c ăreia ei i-au f ăcut mai mult bine decât au primit vorbele şi faptele” (2, p. 6). El analizeaz ă rela ţiile dintre din partea ei (5, p. 24). Subliniind c ă filosofia şi poezia îi statele europene de la acea dat ă, echilibrul fragil şi sunt deopotriv ă familiare lui Antioh, marele Voltaire este posibilitatea ruperii acestuia, în orice moment, din cauza sigur c ă acesta va realiza şi alte crea ţii la fel de valoroase ca anumitor conflicte. şi pân ă atunci, în limbile moderne şi clasice. Pe lâng ă prestigioasa activitate diplomatic ă, Antioh Scrisorile lui Voltaire con ţin şi alte probleme, Cantemir şi-a continuat preocup ările culturale. A c ăutat s ă-i precum: întreb ări despre structura social ă a Rusiei şi cunoasc ă pe înv ăţ aţii francezi ai vremii., şi-a procurat o num ărul locuitorilor acesteia; întreb ări cu privire la serie de c ărţi ap ărute în Fran ţa, a finalizat Satira a V-a. fenomenul depopul ării Rusiei cauzat de unele boli, precum Contrariat de cele scrise de Voltaire despre tat ăl s ău, în variola şi scorbutul; aprecieri referitoare la opera de „Istoria lui Carol al XII-lea”, Antioh îi scrie marelui filosof modernizare a Rusiei întreprins ă de Petru cel Mare şi francez şi-i trimite lucrarea lui Dimitrie Cantemir „Istoria continuat ă de urma şii acestuia; sublinierea importantului rol Imperiului Otoman”. jucat, în Europa acelor vremuri, de Rusia, despre care Voltaire îi trimite lui Antioh dou ă scrisori, pe 13 martie Voltaire afirm ă c ă se întinde peste climate opuse şi de ţine şi 19 aprilie 1739. Voltaire îi scrie c ă lectura c ărţii „Istoria aproape o jum ătate a emisferei globului nostru (5, p. 24). Imperiului Otoman” i-a adus multe informa ţii despre Scrisorile lui Voltaire eviden ţiaz ă faptul c ă, de multe guvern ământul turc, pe care-l consider ă acum ca fiind absurd ori, informa ţiile par ţiale despre personalit ăţ ile politice din ţara
Economia 1/2004 111
noastr ă au f ăcut ca unii istorici şi scriitori str ăini s ă emit ă Bibliografie judec ăţ i false şi aprecieri ireveren ţioase asupra acestora. Întorcându-ne la Antioh Cantemir, amintim că a 1 CANTEMIR, A. Satire şi alte poetice murit în Fran ţa, la 31 martie 1744. Rămăş iţele sale compuneri , în C. Negruzzi, pământe şti au fost duse la Moscova şi înmormântate în Opere alese, vol. II, biserica greac ă, al ături de tat ăl s ău. Bucure şti, Editura ESPLA, Într-o scrisoare adresat ă unui prieten, Montesquieu 1956 afirma c ă se îndoie şte c ă „Rusia va avea, în curând, un 2 GHENADIE Principele Antioh Cantemir , ambasador, care s ă fie înzestrat cu calit ăţ ile lui Cantemir” al Râmnicului în Revista Nou ă, nr. 1/1889 (2, p. 8). În scurta sa via ţă (a tr ăit doar 36 de ani), 3 GHENADIE Principele Antioh Cantemir, Antioh Cantemir a realizat mult pe plan literar şi diplomatic al Râmnicului ca scriitor , Revista Nou ă, pentru ţara sa de adop ţie. El ocup ă un loc binemeritat atât în nr. 4/1889 cultura Rusiei, cât şi în cea a României. 4 NEGRUZZI, C. Via ţa prin ţului Antioh
Prof. univ. dr. Raisa RADU Cantemir , în Opere alese , vol. II Bucure şti, Editura ESPLA, 1956 5 VOLTAIRE Scrisori c ătre Antioh Cantemir , în Sever Zotta, Despre neamul Cantemire ştilor , Institutul de Arte Grafice, 1931
112 Economia 1/2004