August 2016 Lars Eidinger, Richard Al III-Lea
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
nr. 1 (31) mai - august 2016 Lars Eidinger, Richard al III-lea. ©Arno Declair „Între actori și spectatori nu există decât o diferență de situație și nici o opoziție fundamentală“. Peter Brook Sumar Nicolae Coande Fantoma Teatrului .......................................................................... 4 Adrian Mihalache O adunare pestriţă (a motley crew) .............................................. 6 Lia Boangiu Corsetul strâmt al supremaţiei .................................................... 12 Mircea Morariu Cronicile Festivalului .................................................................... 15 Oltiţa Cântec La Shakespeare-ul lui Boroghină ................................................20 Haricleea Nicolau Plăsmuiri ......................................................................................22 Marius Dobrin Caesar multimedia .......................................................................24 Mădălina Nica La sfârşit se aprinde lumina ........................................................ 27 Marius Dobrin Din coasta lui Shakespeare ......................................................... 30 Zeno Fodor Shakespeare – 400 Bogată și valoroasă manifestare festivalieră la Craiova ........... 32 Banu Georges/ Nicolae Coande „Am plătit cu viaţa mea pentru a vedea teatru altundeva...” .... 38 Marius Dobrin Europa merge mai departe .......................................................... 42 Marius Dobrin „Dincolo de această linie...” .........................................................46 Marius Dobrin Mai multe personaje şi-au găsit autorul ..................................... 47 Cornel Mihai Ungureanu Mic tratat de combatere a fricii ................................................... 49 Lia Boangiu În vilegiatură cu Giorgio Strehler.................................................50 Revistă de culturã, informaţie și atitudine editată de Teatrul Naţional „Marin Sorescu”, Craiova Redacţia: Foto coperta 1: NICOLAE COANDE Albert Dobrin MIHAI ENE CORNEL MIHAI UNGUREANU MARIUS DOBRIN LIA BOANGIU Semnează în acest număr: Nicolae Coande, Adrian Mihalache, Lia Boangiu, Mircea Morariu, Oltiţa Cântec, Haricleea Nicolau, Marius Dobrin, Mădălina Nica, Zeno Fodor, Cornel Mihai Ungureanu Corectură: Flori Bãlãnescu Prezentare artistică/DTP: Marius Neacșu Adresa redacţiei: str. A.I. Cuza, nr. 11, Craiova, 200585 Foto coperta 4: ISSN 1842 – 3930 Florin Chirea Tiparul executat la SC Prodcom SRL Tg.-Jiu 3 Fantoma Teatrului de Nicolae Coande În noaptea în care mă întorceam cu un prieten de la o lectură de poezie l-am văzut în centrul civic al oraşului pe Thomas Ostermeier. Înalt, ciolănos, în blugi, alături de un actor din trupa sa, flana printre mesele pline de tipi şi tipe ca- re-şi savurau berile sau cocteilurile cu nume mai greu de ţinut minte decât personajele lui Shakespeare şi cu preţuri mai mari decât un bilet normal. Am întors capul după el şi m-am întrebat dacă vreunul dintre cei aflaţi la mese îl recunoscuse sau dacă măcar ar fi ştiut vre- un spectacol al său. „E Ostermeier în Craiova, fraţilor!”, îmi venea să le strig, dar nu prea tare: era miezul nopţii şi oamenii nu trebuie treziţi din somn. La doi paşi, Teatrul Naţional avea încă luminile aprinse, trupa de la Schaubühne abia sosise, tehnicienii montau pe scenă decorul din „Richard III”, Lars Eidinger revenea a doua oară la Craiova, iar Festivalul Internațional Sha- kespeare începuse deja din 14 aprilie, pentru prima oară, cred, în existența sa de 10 ediţii. De regulă, începea pe 23, ziua când bardul se născuse, dar și murise, căci se știe că geniile se nasc când vor și mor la fel. Thomas4 Ostermeier. © Florin Chirea Mă gândeam, puțin nemulțumit, puțin vesel, dacă orașul ăsta merită un festival de aseme- nea anvergură și dacă lumea de pe stradă, ieși- tă se se îndistreze, vorba poetului, cunoaşte ce actori și ce regizori excepționali intră în oraşul lor pestriț pentru două săptămâni. Trecuseră pe aici sau urmau să vină actorii Teatrului Sai- tama, conduşi de legendarul Yukio Ninagawa, coregraful nordic Mats Ek, cel care venea să-şi ridice Premiul Europa pentru Teatru (organizat pentru prima oară în România), Juan Mayorga, dramaturgul spaniol de calibru european, Joell Pommerat, trupa de teatru a lui Romeo Cas- tellucci, ruşii de la Sankt-Petersburg, cu „Mac- beth”-ul regizat de Luk Perceval, sud-africanii lui Abrahamse, americanul Peter Schneider, cu Iulius Caesar jucat de actorii noştri. Și mi-am dat seama că, în ciuda dovezilor de indiferen- ţă, lumea nu trebuie judecată prea aspru: tea- trul e atât de prezent, masiv în construcția sa, unic în scopul său istoric, încât devine invizibil pentru cei care trec zi și noapte pe lângă el. Fantoma Teatrului Național – mi-a trecut prin cap – e aidoma Fantomei tatălui lui Hamlet: nu poate fi văzută decât de cei care pot privi adânc în noapte. Și mi-am amintit de cuvintele scrise de George Banu, alături de care flana- sem de câteva ori prin orașul ce se pregătea să sacrifice mieii de Paște și să-și reconfirme disprețul față de Shakespeare, în cartea sa, „Iubire şi neiubire de teatru”: „Dar teatrul? Fiind un dublu, e întotdeauna suspect. Deseori res- Thomas Ostermeier și George Banu. © Florin Chirea pins, contestat, depreciat, iar adversarii lui nu sunt puţini, s-o recunoaştem.” Nu la „adversa- oraşului, teatrul acesta care a împlinit de curând 166 de ani, este rii” săi mă gândeam eu, ci la indiferenţi, la acei simbolul durabilităţii şi al rezistenţei la rău, impostură şi la tot ce atoateştiutori în nimic, lipsiţi de curiozitatea de este vulnerabil în societatea noastră contemporană, prilej de diver- a intra o clipă în sălile teatrului sau în spaţii- tisment chiar, mai ales pentru cei care nu sunt interesaţi de vechea le sale unde se lansează cărţi, pictori sau alţi sa funcţia cathartică. Chiar dacă a pierdut parcul (şi sacrul, ei da!) artişti – şi asta pentru că suficienţa le spune care era parte componentă a sa, inclusiv din prostia noastră, a ce- că această clădire, care le aparţine şi lor, nu lor care ştiam şi nu am protestat, el reprezintă încă fundamentul, va pleca niciodată de aici. Privită de la mesele ca şi „acoperişul” lumii noastre care îşi pierde vremea la bere şi la învecinate, din noua „piaţă de consum” a ora- mall-uri. Aţi urcat vreodată pe acoperişul Teatrului? De aici lumea şului, clădirea teatrului e prea aproape, prea la se vede într-adevăr aşa cum a spus Shakespeare: „Lumea-i o scenă îndemână pentru a fi şi frecventată. Toţi ştiu, şi toţi oamenii-s actori!” mulţi fără să conştientizeze, că Teatrul Naţi- onal e cea mai rezistentă clădire la seismele Chiar şi cu o bere în mână sau întorcându-se de la o lectură de poe- istoriei, ba chiar şi la cele geologice. Înfiptă zie, sau venind să monteze „Richard III” în oraşul de câmpie care îşi bine în perimetrul unde altădată se ridica piaţa vede de ale sale. 5 Ediţia din 2016 a Festivalului Inter- O adunare pestriţă naţional Shakespeare de la Craio- va s-a desfăşurat odată cu come- morarea a patru sute de ani de la (a motley crew) moartea dramaturgului. Acesta a murit chiar de ziua lui de naşte- re (23 aprilie), ceea ce ne pune în de Adrian Mihalache gardă în privinţa riscurilor pe care le implică o petrecere de anivesa- re excesiv de animată şi prea bine udată. Manifestarea de la Craiova s-a caracterizat printr-o agreabi- lă diversitate, care duce gândul la adjectivul motley (pestriţ), folosit în mod inspirat de Shakespeare, de câteva ori. Cuvântul a început prin a desemna haina multicoloră a clovnului şi a fost apoi generali- zat pentru a descrie numeroase situaţii caracterizate de o pitoreas- că varietate. În Cum vă place (actul 2, scena 7), Jacques Melancolicul spune cum a întâlnit în pădure A motley Foole (a miserable world:), adică un clovn pestriţ (o lume mi- zerabilă). Diversitatea reconfortan- tă a reprezentaţiilor nu a însemnat, din fericire, şi o variabilitate prea mare a nivelului de calitate, care s-a păstrat în limite convenabile, între foarte bine şi excelent. Pomii lăudaţi Interesul maxim s-a concentrat asupra reprezentaţiilor lui Romeo Castellucci şi Thomas Ostermeier, regizori supra-lăudaţi şi multi-pre- miaţi. Castellucci a desfigurat tragedia Julius Caesar de Sha- kespeare. Nu a adus la Craiova decât un fragment din spectacol, cuprinzând scena de început, în care conspiratorii se arată nemul- ţumiţi de entuziasmul superficial al mulţimii care-l ovaţionează pe Caesar, şi cunoscutele scene ale discursurilor de după asasinat. De „7/7“, regia şi coregrafia Baczo Tünde. © Florin Chirea fapt, doar se face aluzie la acestea, 6 pentru că tratarea lor este deconcertantă. Un personaj cu numele de a clarifica intrigile cam complicate din piesa originală. Specta- enigmatic de ...vskij îi interoghează pe cetăţeni, în timp ce imagi- colul are energie, grandoare, dramatism, îl cuprinde pe marele Lars nea preluată prin endoscopie a corzilor sale vocale este proiectată Eidinger în rolul titular, iar unii actori din echipa care-l susţine sunt în timp real. Celebrele discursuri sunt, aşa-zicând, rostite de per- de clasă. Se pare, însă, că Ostermeier nu are ceva nou şi interesant sonaje geriatrice, care au suferit operaţia de extirpare a laringelui. de spus despre această piesă. El doreşte să-l prezinte pe Richard Auzim doar nişte zgomote înăbuşite, amplificate electronic. După ca pe un personaj mai curând grotesc decât malefic, iar Lars Ei- numai trei sferturi de oră, un şir de felinare explodează rând pe dinger îl urmează fidel în această direcţie. La întâlnirea cu Lady rând, la comanda calculatorului. Am fost lipsiţi de vulpile taxider-