• Abstract and Figures
• Public Full-text

18-27 octombrie F NT F NT F NT F NT F NT F NT F NT 2019bucuresti, editia, a 29-a ROMÂNIA Ediţie desfășurată sub Înaltul Patronaj al Președintelui României PREŞEDINTELE ROMÂNIEI 2 F NT F NT F NT F NT F NT F NT F NT Ediţie dedicată celor 30 de ani de la momentul Decembrie 1989 Edition dedicated to the 30 years after December 1989 Teatrul, clipa magicA a istoriei unt treizeci de ani de când România a intrat în pot măsura prin dramele pe care societăţile le pot trăi pe termen libertate și în democraţie. În toţi aceşti ani s-au scurt sau pe termen lung. întâmplat multe lucruri. Ne putem exprima liber, putem crea liber, putem gândi liber, iar noi, Selecţia din acest an urmărește aceleași lucruri care m-au oamenii de cultură, putem fi o forţă și un reper interesat de când am în grijă acest festival. Este pentru a noua pentru societatea noastră. Cultura este, indiferent oară de când fac programul evenimentelor, selecţia spectacolelor S românești și celor străine, și mă îngrijesc de obţinerea finanţărilor de momentele mai bune sau mai grele pe care o societate le traversează, reperul absolut. Ca şi educaţia. Este ceea ce ne duce pentru realizarea proiectului meu. Festivalul îşi propune să arate întotdeauna înainte și mult mai profund în interiorul nostru. ce este semnificativ, nou şi normal într-un interval de timp. În cazul de faţă, stagiunea 2018-2019. Sper ca artiștii să se bucure că În acești treizeci de ani s-au întâmplat și lucruri groaznice. sunt văzuţi pe scenele teatrelor din Capitală. Bucureștiul are mare Am auzit strigându-se „Moarte intelectualilor!” și „Moarte nevoie de această dimensiune teatrală și culturală, pentru că studenţilor!”, în 1990, când puterea creierului și puterea fizică au are un public informat, de elită, care circulă prin lume, un public fost puse în opoziţie. În pușcăriile comuniste, de până în 1989, au pregătit, pretenţios, care știe să primească noutatea și toate fost închiși și au murit deopotrivă tineri, studenţi, muncitori, elevi semnele pe care o stagiune le poate da. de liceu, intelectuali, preoţi ortodocși și preoţi catolici. Ei, cu toţii, au reprezentat elita acestei ţări. Îmi doresc ca propunerea mea să fie pe măsura acestui fenomen teatral care ne aduce pe toţi împreună, creatori și spectatori și Teatrul, clipa magică a Istoriei – este motto-ul din acest an al care, de fapt, ne susţine, prin valoare, să mergem mai departe și Festivalului Naţional de Teatru. Pentru că teatrul, precum o să nu obosim să ne căutăm pe noi înșine. busolă în mijlocul degringoladei sociale, a avut mereu calitatea de a pune distanţă și luciditate între artă și abrutizare. A consemnat, prin spectacolele lui, perioade de ratări, dar și de fertile căutări. A avut puterea de a opri – magic – clipa pentru acei oameni care încă nu și-au pierdut moralitatea şi inventivitatea. Teatrul poartă în el forţa de a o lua mereu de la capăt. De a fi martor, de a povesti despre prezent, dar și energia, prin mijlocirea creatorilor săi, de a lua atitudine atunci când totul pare să se năruiască. Teatrul înseamnă umanitate și demnitate și cere respect și dragoste. Teatrul, ca și arta, nu are cum să fie supus unei balanţe analitice. Rănile și durerile sufletului nu se pot evalua cu niciun fel de aparat, dar lipsa culturii și a educaţiei se 4 Theatre, the Magical Moment of History hirty years have passed since Romania entered to measure the scars and the pain of the soul, but lack of culture freedom and democracy. Many things have and education can be measured by the drama that societies live happened during those years. We enjoy freedom of in the short or long term. expression, of creation, of thought, while we, men of culture, can be a force and a reference point for This year’s selection focuses on the same criteria that have our society. Culture is – despite its passing through always been of interest to me since I have been in charge of the T Festival. This is the ninth time I have worked on the programme the good or bad moments that the society is living – the absolute reference point. Just like education. It is the force that takes us of events, the selection of Romanian and foreign performances, forward and deeper inside ourselves. and I have applied for financing in order to make my project come true. The Festival aims at showing that is relevant, new and These last thirty years have also seen terrible things happening. normal for a period of time. In this case, the 2018-2019 season. We have heard slogans such as “Death to intellectuals!” and I hope the artists will enjoy playing on the theatre stages of “Death to students!” back in 1990, when the power of the mind the Capital. Bucharest badly needs this theatrical and cultural and physical power were set in opposition. In the communist dimension, because its public is knowledgeable, a selected public prisons before 1989, young people, students, workers, high- who travels the world, they are well-informed, selective, they school students, intellectuals, Orthodox and Catholic priests were welcome novelty and all the signs that a theatrical season can locked and some even died. All of them represented our country’s give. elite. I wish my proposal measure up to this theatrical phenomenon Theatre, the magical moment of History, that is the motto of this which brings together creators and spectators and which, year’s edition of the National Theatre Festival. Because theatre, through value, actually supports us to go further and never tire just like a compass in the middle of the social crash, has always to look for our own selves. had the quality of setting a distance and lucidity between art and dehumanization. Through the performances, theatre recorded both failure and fertile quests. It has had the power to magically stop the moment for those of us who have not yet lost their morality and inventiveness. Theatre carries the force to always start all over again. To bear witness, to tell about the present, as well as the energy to take a stand, through its creators, when everything seems to collapse. Theatre means humanity and dignity, and it asks for respect and love. Theatre, just like art, cannot be submitted to an analytical judgement. There is no tool 5 30 de ani? oată viaţa am ştiut că, trăind în teatru, voi duşmănos, o suită ascendentă de măsuri coercitive, suporta presiunea timpului, sentimentul per- de declaraţii publice inepte, culminând cu dispoziţii de manent al neputinţei artistice, că voi fi obsedat tristă amintire ceauşistă privind autofinanţarea, domină de mania perfecţiunii, că voi fi sclavul durerilor activitatea ministerului nostru de resort. facerii... în general. Tristă realitate, perspective negre la orizont, dar T speranţa mea în schimbarea rapidă a puterii poli- Nu mi-aş fi putut totuşi închipui că intrând în tice e încă vie. Iar pe de altă parte „cultura nu moare al 30-lea an de libertate, al vieţii noastre celei noi, să niciodată“ şi să te ferească Dumnezeu să se revolte! se instaleze în jurul nostru duşmănia, incompetenţa, răutatea dusă la extrem a celor responsabili de viaţa Să-i mulţumim Marinei Constantinescu pentru capaci- artelor şi a teatrului în mod special. „Mugurii“ acestei tatea ei incredibilă de a rezista prostiei, duşmăniei şi atitudini i-am întâlnit pe când am fost ministru al culturii incompetenţei şi că a salvat în ultimul moment FNT-ul, şi când, în plină şedinţă de guvern, ministrul finanţelor deşi pierderea irecuperabilă pentru Festival se numeşte de atunci a ţipat la mine, enervat de insistenţele mele Purcărete şi al său Eugène Ionesco! legate de buget: „Mai lasă-mă, dom’le, cu cultura La mulţi ani, FNT! dumitale, în vremuri de restrişte cultura se opreşte.“ Am crezut până acum că am trăit maximul posibil în isteria comună a celor fără de criterii. Şi totuşi, ce s-a întâmplat anul acesta bate de departe acea isterie de moment. Dacă atunci am reuşit să-l întorc din drum pe acel ministru, astăzi, un program 6 30 Years? have known my entire life that, by living within program, an ascending series of coercive measures, theatre, I would need to stand the pressure inept public declarations culminating in communist-like of time, the permanent feeling of artistic stipulations regarding self-financing, all these dominate helplessness, that I would get dominated by the the activity of our competent minister. obsession for perfection, that I would be a slave to A sad reality, bleak perspectives, but despite it all, I the pain of labour… in general. my hope in the rapid change of the political power is still alive. On the other hand, “culture never dies” and I would have never imagined that, entering our 30th heaven forbid it should revolt! year of freedom, of our new life, we would witness the hatred, the incompetence, the extreme resentment We should thank Marina Constantinescu for her incred- from the people responsible with arts in general and ible power to resist stupidity, resentment and incom- theatre in particular. I had already met the “offspring” petence and for having saved the National Theatre of that attitude while I was the Ministry of Culture and, Festival at the last minute, though the irretrievable loss in the middle of a government meeting, the Minister of is called Purcărete and his Eugène Ionesco! Finance shouted at me, visibly annoyed by my insisting Long live NTF! on budget matters, “Just leave me alone with your in- sisting on culture! In times of misery, culture is paused.” I thought that was the climax of hysteria common to all those who lack criteria.

Load more

  202

Copy Link