66.qxd 23.11.2011 17:22 Page 125 CICERONE IONIÞOIU Constant Tonegaru, victimã a comunismului Nãscut la 13 februarie 1919 la Galaþi, ca fiu al lui Constantin Tonegaru, avocat, poet ºi cãpitan de vas, ºi al Floricãi, de tânãr avea înclinaþii cãtre poezie ºi frumuseþile naturii. Împreunã cu tatãl colindase ºi cunoscuse Constantinopole, Atena ºi Alexandria. La vârsta de 17 ani, ca elev de liceu în Bucureºti, datoritã unei întâmplãri nefericite a tatãlui, a fost nevoit sã-ºi întrerupã ºcoala ºi sã se angajeze la CFR, pentru a-ºi ajuta mama. Tot la acea vârstã, în 1936, a publicat în revista lui Nicolae Iorga „Neamul românesc” primul articol, Maramureºul înstrãinat, urmat de un altul, Pe valea Barcãului, dedicat românilor din Ungaria, aflaþi pe calea deznaþionalizãrii. A publicat primele versuri în „Expresul” brãilean, înscriindu-se în generaþia rãzboiului, alãturi de Dumitru Stelaru, Radu Stanca, Ion Caraion, ªtefan Augustin Doinaº, Geo Dumitrescu ºi alþii, dar paºii l-au dus ºi spre cenaclul „Sburãtorul”, printre consacraþii Lucian Blaga, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Ion Barbu º.a., adunaþi în jurul lui Eugen Lovinescu, care avea sã disparã în 1943. Vladimir Streinu nu numai cã îl relanseazã ca poet prin revista lui „Kalende”, dar îl ºi ajutã sã-ºi câºtige existenþa prin obþinerea unui post de dactilograf la Ministerul Educaþiei ºi Tineretului, slujbã pe care o va pierde dupã 23 august 1944, când îºi va gãsi un scaun la reluarea „Sburãtorului”, pe bulevardul Elisabeta, de data aceasta cenaclul Lovinescu fiind condus pe rând 125 de George Bacovia, Felix Aderca, Vladimir Streinu ºi 125 66.qxd 23.11.2011 17:22 Page 126 Monica Lovinescu, pânã într-o zi când aceasta îºi va lua zborul spre Paris. Chiar dupã 6 martie 1945, tânãrul de 26 de ani a fost premiat de Fundaþia Regalã pentru volumul de versuri Plantaþia de cuie, al cãrui titlu i-a fost sugerat de profesorul Alexandru Rosetti, directorul Fundaþiei. Tânãrul din „generaþia pierdutã”, dupã ªerban Cioculescu din „generaþia regãsitã”, era caracterizat de acesta: „Cred cã nu mã înºel relevând în Constant Tonegaru pe poetul cel mai înzestrat dintre tinerii iviþi în ultimii cinci ani”. În paralel, Victor Eftimiu l-a elogiat pe calea undelor. Opresiunea comunistã accentându-se, Tonegaru a constituit Asociaþia „Mihai Eminescu”, împreunã cu alþi colegi de generaþie: Iordan Chimet, Pavel Chihaia, Marilena Popa, Mihail Crama. Cu scop identic cu al Crucii Roºii, asociaþia urmãrea ajutorarea clandestinã a intelectualilor persecutaþi. Prin Tudorel Popa, student la Medicinã ºi fiul decanului Facultãþii de Medicinã Grigore T. Popa, s-a obþinut o cãmãruþã, pentru ca cel dintâi sã-ºi înjghebeze un laborator. Printre mesele cu aparate ºi reactivi, cei citaþi mai sus înghesuiau alimentele ºi îmbrãcãmintea pentru cei hãituiþi. Þara, bântuitã de secetã ºi de jaful sovietic, s-a bucurat de un substanþial ajutor american. Printre reprezentanþii de seamã ai Bisericii, care primeau ºi distribuiau ajutoarele – monseniorii catolici Dumitru Matei (executat în 1951), Tit Liviu Chinezu (exterminat la Sighet) ºi pastorul protestant Milan Haimovici (condamnat la 7 ani), se gãsea ºi monseniorul Louis Barral (arestat ºi expulzat ulterior), care organiza distribuirea ajutoarelor, prin Crucea Roºie, de la Legaþia Belgiei. Constant Tonegaru a publicat în „Dreptatea”, organul central al PNÞ, pânã la interzicerea acestui partid. În acea perioadã era gãzduit la familia inginerului Ion Fratostiþeanu, de pe strada Sofia nr.2. Prin soþia acestuia, o catolicã practicantã, Tonegaru l-a cunoscut pe monseniorul Louis Barral ºi astfel a ajutat la 126 126 66.qxd 23.11.2011 17:22 Page 127 distribuirea ajutoarelor pânã în Bucovina. La adresa de mai sus s-a adãpostit ºi Asociaþia „Mihai Eminescu”, dupã ce profesorul Grigore T. Popa a fost salvat de studenþi din ghearele Siguranþei. Tot aici se întâlneau sãptãmânal intelectuali ostili regimului comunist, precum sculptorul Gheorghe Anghel, criticul de artã Petre Comarnescu, scriitorul Dinu Pillat (condamnat peste un deceniu în lotul C. Noica) ºi ilustrul monsenior Vladimir Ghika, exterminat la 17 mai 1954, la Jilava, acum în curs de beatificare. În 1947 imobilul a intrat sub supravegherea organelor represive ºi cei ce îl frecventau au sistat întâlnirile. Doar Tonegaru îºi mai vedea din când în când colegii de generaþie fãrã pete, ca Alexandru Lungu, Ion Larian Postolache, Dumitru Demu, Monica ºi George Dan ºi mai ales pe tânãrul Barbu Cioculescu, cãruia i-a încredinþat manuscrisul Steaua Venerii. Cu cel din urmã, Tonel, cum îi spuneau cei apropiaþi, frecventa cenaclul restrâns al colonelului Barbu Slãtineanu, unde ºi-a citit ultimele poezii. Colonelul, arestat în 1958, a murit în temniþã, nejudecat. Tonegaru a mai reuºit sã lase al doilea manuscris lui Pavel Chihaia, iar al treilea, mamei sale, care ajunsese spãlãtoreasã la un hotel de ultimã categorie. Un vers dintr-o poezie scrisã de el în aceºti ani adeverea cã „Bate vântul dinspre imperii roºii de crimã”. În sãptãmâna Paºtelui din anul 1949, patru haidamaci au nãvãlit în cãmãruþa mansardei ºi lovin- du-l cu cravaºele l-au rãstignit de perete. Nedumerit, privea buimac cum i se rãscoleau puþinele lucruri adunate cu trudã, când unul l-a somat sã le dea pistolul, cã mai au de lucru ºi în alte pãrþi, pânã la al treilea cântat al cocoºului. „ N-am nici un pistol!” „Cum îndrãzneºti sã ne mai ºi minþi? Uite, cu mâna ta ai scris: Pistolul lui Werther. Dã-l mai repede”. Într-adevãr era scrisul lui, dar era titlul unei poezii pe care voia sã o scrie. Cu cãtuºe la mâini ºi ochelari de tablã l-au îmbrâncit într-un jeep american. Gazdele Ion ºi Lucia Fratostiþeanu au fost arestate 127 127 66.qxd 23.11.2011 17:22 Page 128 ºi condamnate, iar locuinþa lor confiscatã, pentru a adãposti fãcãtori ai noii ordini sociale. Tonegaru, etichetat ca „element decadent, neadaptabil ºi slugoi al imperialismului”, dupã 2-3 zile de la Paºti a ajuns la Securitatea din Bistriþa, subordonatã Direcþiei Regionale Cluj, care era sub comanda colonelului Mihai Patriciu (Weiss). Securitatea din Bistriþa era condusã de maiorul Viorel Gligor, un tip feroce care îl avea ca locþiitor pe alogenul Lothe Andrei, iar ca anchetator pe Szabo Lörincz, proaspãt alfabetizat. În Sãptãmâna Luminatã Tonegaru a fost aruncat în pivniþa unui fost negustor de vinuri bistriþean, despãrþitã prin pereþi de scânduri ºi cu fân pe jos. Ajuns aici, a dat de vreo 60-70 de arestaþi, printre care Teohar Mihadaº. De la acesta a aflat cã pachetul cu ajutor american pe care îl luase când Tonegaru l-a însoþit la Legaþia belgianã, la înapoierea la Bistriþa l-a dat unuia mai prãpãdit ca el – Bodiu, care se vãita cã umblã din sãlaº în sãlaº, hãituit de Securitate. Mihadaº nu ºtia cã acest Bodiu anunþa organele despre toþi cei pe care îi contacta. În martie 1949, Teohar Mihadaº, arestat de pe stradã ºi ajuns în ghearele lui Gligor Viorel ºi sub picioarele lui Szabo Lörincz, dupã mai multe leºinuri din care era trezit cu gãleþi de apã, a recunoscut cã primise pachetul de la Tonegaru. A urmat imediat arestarea acestuia. La sosirea lui Tonegaru la Bistriþa, dosarul era încheiat ºi lui nu-i mai rãmânea decât sã confirme preluarea pachetului de cãtre Mihadaº. Deºi nu avea nicio legãturã cu vreo miºcare de rezistenþã, Leonida Bodiu a fost supus la torturi, pentru a face din el „ºeful” unei înscenate organizaþii de rezistenþã cu numele de „Garda Albã”. Nãscut în 1905, în comuna Rebriºoara, fusese învãþãtor ºi apoi, concentrat ca plutonier, cãzuse prizonier la ruºi ºi apoi la germani. Întors în þarã dupã rãzboi, a fost condamnat ca dezertor ºi ulterior graþiat. În 1948 a devenit colaborator al Securitãþii ºi a fost folosit pentru 128 128 66.qxd 23.11.2011 17:23 Page 129 atragerea þãranilor socotiþi adversari ai regimului în viitoarea organizaþie ticluitã. I s-a dat ºi numele fictiv de „locotenentul Pavelescu”. Cutreiera þinutul Nãsãudului, dormea pe la diferite case, discuta politicã ºi solicita ajutoare. Trebuie menþionat cã plutonierul Urs Flaviu, ºeful biroului anchete penale, într-o ºedinþã de lucru a propus ca populaþia sã fie prevenitã, pentru a nu cãdea în cursa întinsã de Bodiu. Arestat ºi anchetat 9 luni ca „agent al serviciilor de informaþii germane”, Urs a fost îndepãrtat din Securitate ºi înlocuit cu Szabo Lörincz. La o nuntã din comuna Sângeorz Bãi, în noaptea de 24/25 aprilie 1949, Bodiu a fost arestat împreunã cu mirele ºi ambii au fost duºi la Bistriþa. De la Mucenici pânã la Florii s-au adunat conform scenariului circa 75 de arestaþi, care acum îºi vedeau ºeful, care a stat legat 3-4 zile, iar o elevã de 14 ani, Domniþa Burdeþ, luatã ostatecã în locul tatãlui ei, îl hrãnea cu lingura din porþia ei de zeamã. Tonegaru, anchetat cu blândeþe, a confirmat povestea cu pachetul ºi, îndemnat sã vorbeascã deschis, acceptându-i-se sã facã ºi glume în felul lui de boem. Dupã semnarea declaraþiei, tot „glumind”, maiorul Gligor i-a spus cã el, Tonegaru, s-a înscris în organizaþia „Garda Albã” ºi cã va merge cu membrii ei la proces, dar fãrã ºef. Tonegaru n-a prea înþeles despre ce este vorba. Pe membrii „gãrzii” îi cunoscuse în arest, ajutat de Mihadaº, având impresia cã se afla la un cenaclu, când seara fiecare începea sã povesteascã. Printre aºa-ziºii partizani se afla o þãrancã – Ana, din Rebriºoara, care lãsase acasã o fatã de 14 ani care îngrijea 6 frãþiori mai mici, un þãran cu 7 copii, doi saºi – Furman ºi Deichend, Vartolomeu Cârcu, Vasile Nedelea, þãran din comuna Lunca, preotul din comuna Lunca ºi Toma Pentecher, omul Securitãþii, care trãsese cât mai mulþi dupã el. Deºi trecuþi ca având legãturi cu Bodiu, nu au fost arestaþi ºi anchetaþi, din ordin superior, trei evrei – Goldstein Leon din comuna ªanþ, Ivanovici Lugomir din 129 129 66.qxd 23.11.2011 17:23 Page 130 Rodna ºi Galde Carol din Bistriþa, pe motiv cã nu sunt români.