3
Români din toate ţările, uniţi-vă! Lunar de cultură * Serie veche nouă* Anul IX, nr. 3(99) martie 2017 *ISSN 2066-0952 VATRA, Foaie ilustrată pentru familie (1894) *Fondatori I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc VATRA, 1971 *Redactor-şef fondator Romulus Guga* VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef Nicolae Băciuţ ______
Nizar Ali Badr - Siria, „Exod” ______
O BUNĂVESTIRE A LITERATURII ROMÂNE: Antologie „Vatra veche” ANA BLANDIANA FLUX
Marea crescând odată cu noaptea de-apoi Înghite mlaştinile socotite ziua pământ, Desprinde din ele burţi de bărci uneori Şi umbre subţiri de catarge Legănate până departe Pe câmpiile moi Unde în zori Rând pe rând vor fi semănaţi peştii Condamnaţi la moarte Când valul se va retrage.
Antologie “Vatra veche”. Flux, de Ana Blandiana /1 Vatra veche dialog cu George Astaloş, de Titus Suciu/3 Biciul ferecat în cruci, poem de Ioan Baba/4 Vatra veche dialog cu Paul Goma, de Titus Suciu/5 Vatra veche dialog cu George Filip, de Darie Ducan/6 Poeme de George Filip/8 Actuală poezia montrealeză (George Filip), de Mihaela Donciulescu, Darie Ducan//9 Permanenţa lui Caragiale, de Dumitru Hurubă/10 Scandalul în teatrul lui Caragiale, de Nicolae Băciuţ/11 Poeme de Elisabeta Isanos/13 Mihai Sin, unul dintre marii scriitori români ai sfârşitului de secol XX, de Dumitru Hurubă/14 Ben Corlaciu, damnatul pelerin al serilor, de Marin Iancu/16 Manifest poetic, de Ben Corlaciu/17 Atracţia cărării, de Marioara Novac/18 De la poezia naivă, la poezia modernist-ermetică, de Dumitru Hurubă/19 Eseu. Amurgul iubirii, de Aurel Codoban/20 Poeme de Florin Costinescu/21 Cronica literară - cartea de poezie. Eminescu Şorobetea, de Darie Ducan/22 Neoclasicismul Alexandrei Medrea, de Silvia Urdea/23 Transhumanţă olfactivă (Miron Ţic), de Mihaela Maria Cazimirovici/25 Dincolo de luntrea visului (Irina Lucia Mihalca), de Valentina Becart/26 Poetul timpului (Menuţ Maximinian), de Mircea Daroşi/28 Grădina japoneză (Marina Cuşa), de Mihaela Savin/28 Obsesie/obsession (Oana Calusa), de Diana Dobriţa Bîlea/29 Catarge peste timp (Mugurel Puşcaş), de Andrea Peterlicean/30 Cronica literară – cartea de proză. Bărduleştii (Gheorghe Jurcă), de Iosif Zoica/31 Îngerul Linei (Diana Dobriţa Bîlea), de Mihaela Aionesei/32 „Luntrea lui Caron” (Lucian Blaga), în germană, de Mircea M. Pop/33 Cronica literară – eseu.
Izgonirea din siguranța zilei/Andrei Marga), de Valentin Marica/34 Drumul spre Itaca (Mihaela Gligor), de Ionel Popa/35 Nizar Ali Badr - Idilă Valeriu Anania, Memorii, de Geo Constantinescu/36 Versul trimis de Dumnezeu (Constantin Marafet), de Constantin Stancu/37 Vasile Andru - „A doua patrie a mea este Raiul”, de Ion N. Oprea/39 Din Ţara Soarelui Răsare (Milena Munteanu) de Ştefan Dumitrescu/40 Confidenţe (Sergiu Brandea), de Mihai Batog-Bujeniţă/42 Cărţile lui Aldus (Mircea Brenciu), de Iulian Cătălui/43 Semnal. Scântei la gura sobei (Ion Aflorei), de Alexandru Decebal Seul/44 Documentele continuităţii. Naţiunea în stare de veghe (Mihail Diaconescu), de Aurel V. David/45 Argument pentru Transilvania sufletului meu..., de Ioan-Aurel Pop/48 Convorbiri duhovniceşti cu Î.P. S. Ioan, de Luminiţa Cornea/49 Amvon. Lacrima pocăinței, începutul Învierii!, de pr. Gheorghe Şincan/51 Panorama Sfintei Mănăstiri Oașa. Tinereţe fără bătrâneţe, de sora Denisa/52 Poezii de Adrian Botez şi Liliana V. Popa/53 Încercare despre sublim. Dialog cu Mihail Diaconescu, de S. George Săndulescu/54 Asterisc. Mărţişorul, de Paul Leibovici/55 Poeme de Georgeta Restaman/56 Jurnal găgăuz, de Ovidiu Ivancu/57 Oameni pe care i-am cunoscut. Prof. Anca Sîrghie, de Veronica Pavel Lerner/58 Poeme de Claudia Voiculescu/59 Picături de Vatră veche. Manualul omului. (Meta)fizic – înţelesuri cosmogonice, de Traian Dinorel Stănciulescu/60 Teatru. Corpul iubirii, de Nicolae Suciu/61 Starea prozei. Ancheta.... o mastică, de Mihai Petre/63 Scrisori – poeme, de Ilie Gorjan/64 Meridian. Crâmpeie de farmec nipon, de Milena Munteanu/65 Biblioteca Babel. Jennifer Kwakwaoa, Fata şerpoaică, de George Anca/66 Biblioteca Babel. Elena Marqués (Spania), Heberto de Sysmo (Spania). Traducere de Elisabeta Boţan/67 Starea prozei. Foaia 14, de Constantin Ciubotaru/68 Marea, de Ileana Cristina Rogojină/69 Ancheta „Vatra veche”. Casa Memorială „Alexei Mateevici”, Zaim, Basarabia, de Luminiţa Cornea/70 Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, de Dorin N. Uritescu/71 Catulle Mendez, un scriitor francez la iaşi, de Ion N. Oprea/72 Carte poştală din Canada. Vieţi spulberate, de Anica Facina/73 Starea prozei. Contract viager, de Camelia Mureşanu/74 Umbra, de Cornel Galben/75 Ochean întors. Mărgelele copilăriei, de Simina Lazăr/76 Puterea magică a gândului, de Elena Buică/77 Interviu cu Valentin Voicilă, de Adriana Bulc/78 Literatură şi film. Scrrisori ascunse, de Alexandru Jurcan/79 Plastica. Ileana Rus - Oshibana, arta japoneză a florilor presate, de Iulian Dămăcuş/80 Un artist şi lumea sa: Nizar Ali Badr, de Nicolae Băciuţ/81 Poeme de Samuel Daniel Petrilă/81 Lumea lui Larco, de Vasile Larco/82 Curier/83 Nizar Ali Badr - De vorbă cu pietrele Concurs „Amândoi în aburul pâinii”/86 ______În pregătire, Vatra veche 3, Supliment Ana Blandiana, şi Vatra veche 3, Supliment Nichita Stănescu Număr ilustrat cu lucrări de Nizar Ali Badr - Siria
2 că a iubit-o pe mama, că a crescut cu înțeles dar nu ne prea încântă. Iliescu ea, că s-au jucat de-a doctorul sau e profesionist al presei, al scrisului, cine știe ce altceva… Adică acolo Repan, consumator avizat de aveai ceva în spate, aici nimic. Ai literatură – de scriitură, că trebuie să venit, începi să te zbați, mori ori folosim termenul cu cea mai mare trăieşti. Ori, cum spuneam adineauri, acoperire – bună. În timpul lui liber îl ajungi la psihiatrie. Judecând la rece, va citi pe Saul Below, dar probabil că calea normală e să rămâi acolo. Adică nu va ajunge să-l monteze niciodată, asta nu înseamnă că noi, ăştia care am fiindcă Saul Below ori n-a scris plecat, am făcut o alegere bună. Ba se teatru, ori nu poate fi adaptat pentru poate spune că am făcut una proastă. scenă. Însă există un moment… cuvântul Adică chestiunea nu e… Deci el sofisticat este parandărăt, cel comun e un consumator. Pentru a-şi ţine vânturat, sau sintagma merge Brăila, intelectul în priză mereu, el trebuie să cum se spune în barbut. Adică totul e parcurgă ceva ce îi provoacă curio- pe masă, dai cu zarurile și i-ai pierdut zitatea… Deci avem un producător şi „Nu înseamnă că noi, ăştia sau i-ai dublat. E o chestie de joc în un consumator, ca să precizăm corect care am plecat, am făcut o cele din urmă. Roger Caillois avea termenii. Producătorul a glisat de la alegere bună.” dreptate cu analiza jocurilor. producţia literară spre producţia Titus Suciu: Dragă George, hai actualului, a cotidianului, apelând la să mergem… îndărăt. Să revenim jurnale, reviste, magazine… (II) Inedit adică la formulările puse în discuție Adică spre tot ce e legat de ritm, înainte de a hoinări prin grădinile lui vizual, senzațional… consecința fi- Nicolae Iliescu: Un moment Descartes, Socrates, Spinoza… For- rească fiind faptul că românul a George, un moment. Spuneai ce nu mulările abandonate sunt: se citea… început să prefere ceea ce e mai ușor trebuie să suporte, ce nu trebuie să nu se citeşte. Revoluția din Decem- de receptat, abandonând interesul accepte omul. Au fost 22 de mi- brie pare să fi schimbat relaţia pe pentru literatură. Asta pentru că aici, lioane de oameni care au suportat, care românul a avut-o, în general, cu în ritm, vizual, senzațional se gă- conform unui dicton de-al nostru… cartea. Pe scurt, acum sunt preferate sește… vinul ce-l satisface și repede nu-i da Doamne românului, cât poate ziarul, revistele de scandal, emisiu- și fără efort. duce el în spate… Au suportat, şi încă nile TV. Să punem această stare de Deci în România, de altfel în mai suportă cele 22 de milioane de fapt pe seama evenimentelor care toate ţările din Est, pentru că nu e români ceea ce suportă, dar între încă mai şochează? Există într-ade- doar România în situaţia asta, aceşte 22 de milioane de oameni au văr un alt mod de recepţionare a schimbările ce s-au produs în ultimele fost multe milioane care nu au literaturii într-o ţară de tip occiden- săptămâni, luni, revelaţiile asupra acceptat, dar care au suportat. Noi nu tal? Cum cunoşti ambele sisteme unei perioade de ani și ani pe care el trebuie să înţelegem, așa cred eu, că sociale… n-a cunoscut-o, prezentată de la finele toţi cei care nu acceptă trebuie să George Astaloș: Ai dreptate, hai războiului încoace într-un ambalaj… plece la Paris… să mergem cum spui tu… îndărăt. De Titus Suciu: Vorbești de am- George Astaloș: Eu nu am după 1990 încoace, situația la care te balaj, dar ne putem exprima ceva mai spus… referi e complicată și nu prea, e de concis: cunoașterea i-a fost interzisă. Nicolae Iliescu: Adică a nu ______George Astaloș: Perfect adevă- accepta este o atitudine personală. rat. Interzisă, deoarece acesta a Adică să nu accepţi compromisul fost…. consemnul. social în tine însuți. Sunt foarte mulţi Practic, în zilele noastre, vorbim români care nu au acceptat situația despre cealaltă faţă a Lunii. Despre din țară timp de 50 de ani, dar au adevărata ei faţă. Cum s-ar spune, suportat-o… Au fost în schimb inși până acum vorbeam despre o Lună care au şi suportat-o, au şi acceptat-o. inventată. Îți propun, vă propun un Ba mai mult au şi… exercițiu imaginar. O navă cosmică, George Astaloș: Ai dreptate. trei cosmo-nauți cărora, după ce au Așa este, ai dreptate. Dar asta nu fost îmbarcați, li se cere să înseamnă că insul care nu a acceptat, aselenizeze… pe Luna inventată. Asta a plecat la Paris. La Paris sau cine știe a fost, cam asta a fost experienţa, unde. Oricum, sofistica nu e linia de existența oamenilor din Est până în plutire a carambolajului nostru, a 1989. Publicații în care se vorbea întâmplărilor noastre. Sigur că nu, despre viitorul de aur al României, dimpotrivă. Ce se cade să se rețină, e știi la ce mă refer, dar când te uitai în că vizând ipotetica reușită, nu e alimentare, în frigidere… recomandat să elimini eșecul. Acolo Când aterizai adică în realitate, erai liniştit, te duceai la mătușa și constatai că… → aceasta îți punea ciorba pe masă, TITUS SUCIU unchiul îți plasa discret o sută de lei
3 Și-atunci oamenii au renunțat, Aici, în Franţa, omul care nu este unii mai repede alții și mai repede, intelectual, scriitor, profesor, se la publicațiile acelea, refugiindu-se simte obligat să fie la curent cu… în lumea sugerată de paginile unei politica zilei. Știți ce înseamnă asta? cărți, a alteia, practic în literatură! Citește zilnic, acasă, în metrou, în Dar după 1989, avizi de nou, de parc, cel puțin doua ziare, o revistă, noutăți, voind să știm cât mai mult mă rog, și una de cinema, ca să se din ceea ce se petrece în jurul distreze, iar în fața televizorului nostru, în aceeași măsură din tot petrece alte două, trei ore. Deci astea ceea ce ne-a fost ascuns… ar fi cel puțin patru, cinci ore, de Titus Suciu: practic dorindu- lecturi, de informări, în care, însă, ne să ne simţim în mijlocul cultural nu acumulează nimic. evenimentelor… Nimic… Eter! Vid!... Deci citește George Astaloș: Da, să ne revistele și ziarele alea, nimic mai simţim în mijlocul evenimentelor, mult, asta pentru că în rest muncește pentru că megalomania fiecăruia și doarme. Deci inflaţia asta de BICIUL FERECAT ÎN CRUCI dintre noi ne împinge – situația jurnal și publicații românești electronului față de nucleu – spre postrevoluţionare… Împletit în patru fermecate cruci miez!... Nicolae Iliescu: Domnul Repan Ca o amintire mioritică pe zid Desigur că în momentul, în vorbeşte din punctul de vedere al O coadă de ulm trecută printr-un foc momentele în care istoria cunoaşte omului de teatru. Ceea ce mi se pare de veghe răsuciri de anvergura celei trăite că trebuie să avem în vedere, este Biciul de lână ca martor încremenit recent în Europa, nu mai ai liniștea, schimbarea. Trebuie schimbată starea sufletească necesară unei mentalitatea actorului, a regizorului, Oile răspândite pe aiurea lecturi. Te așezi în fața televizorului, a celui care scrie teatru. Concret, în Ling igrasia de pe faţadele centrale cauți sau aștepți știrile, noutățile din Paris, Beckett nu face săli pline. Sunt mulse de faliţi regimentari actualitate, sorbi ultimele informații Cifra medie a spectatorilor – 2-300 Mieii au murit pe la festinuri în mod de-a dreptul patologic. de persoane. Ionesco la fel. Deci Iar pudelii au crescut în lupi Al. Repan: Nu aş putea spune ceea ce mi se pare important, este orientali că eu personal nu sunt puţin trist din dacă acest teatru bulevardier, sau cauza asta. Trist, chiar îngrijorat. Cu această literatură de consum, va Când din amintiri de fluier toate astea sper că lucrurile se vor ajunge, cu timpul, să devină într- Seara se îndoaie-n doliu aranja. Care era situația în ultimul adevăr literatură. Nicio limbă din tălăngi timp înainte de 1989 în sălile de George Astaloş: Apropo de be- Nu mai răsună în volute teatru? Temperatură de patru, cinci nefic. Din păcate, se poate întâmpla Oierul astronomic grade… altceva. Prin acest antrenament, la Leit cu Tata Nicolae Iliescu: Iar acum, la urma urmei program al lecturii Pluteşte-n nava lui de nuc temperatura normală, sălile sunt din cotidiene de jurnale, preocupare ce în ce mai goale… bezmetică dar, nu-i așa, reală, se Prin păşunea ieri perenă Al. Repan: Nu mai vine lumea poate ajungea la rutină. În Au crescut la cruci albastre pentru că strada li se pare mai consecință, când, să zicem, nu mai Iar măgarii fără turmă interesantă. există evenimentul, nu mai există Parcă sunt pierduţi Nicolae Iliescu: Curiozitatea. tulburarea cotidiană, omul intră în Asta-i problema: curiozitatea pentru criză. E ceva ce ne face să ne Cine să dezmierde acum faptul mărunt, cotidian, nu pentru... gândim la drog. Numai că, așa văd Biciul ferecat în cruci Geroge Astaloș: Vorbești de eu lucrurile, în perioadele de după IOAN BABA curiozitatea față de actul de cultură, criză, având totuși exercițiul lecturii, nu? te duci… Nu, ce face orice ins Nicolae Iliescu: Firește. bolnav? Ia medicamente pentru a-și prea mult timp, va fi folosit pentru Al. Repan: Vrem nu vrem, recâștiga starea de sănătate. adevărata lectură. Și chiar dacă mă trebuie să facem precizarea că Revenind acum la situația insului de repet, îmi exprim convingerea că, spectatorii ne-au cam trădat. Dar care vorbeam, și sper să nu fiu prea până la urmă, literatura va redeveni sper că în Timişoara situația este, optimist, având exercițiul lecturii și pentru om ceea ce a fost până nu de totuși, alta. Oricum, din perioada voind să te vindeci de boala mult. Da, e adevărat, acum teatrul e petrecută acolo, am despre publicul nimicului, a derizoriului… te duci la cam gol, situație dezolantă, însă timişorean suveniruri de-a dreptul literatura de substanță. Cam aşa prevăd că, după ce teatrul străzii îşi extraordinare… mi se pare mie că stau lucrurile, va epuiza dramaturgia, vom reintra Titus Suciu: Domnule Repan, după cum, de altfel, au spus foarte în normal, vom reveni în sălile de prezența dumneavoastră pe scena bine Repan şi Iliescu. Adică și teatru reluîndu-ne visele de altă dată, din Timișoara n-a fost uitată. părerea mea este că… muşchiul abandonându-ne din nou, cu plă- George Astaloș: Să revenim lecturii, folosit deocamdată în cerile din trecut, în vechile noastre acum de pe câmpiile Elizee ale exerciții aleatoare, să zicem fantasme, în fantasmele celor ce știu Artei, la viața noastră de zi cu zi. sezoniere, încet-încet, dar nu peste să le creeze pentru noi…
4 astea, vorbeşte o românească de-a Paul Goma: Acum nu lucrez la dreptul seducătoare. Mai frumoasă nimic nou. Sau la ce lucrez nu are, decât a mea, care am plecat din încă, formă cât de cât conturată. România în 1977. Aceeași situație la Deci cu ce mă ocup în ultimul Mircea Eliade, care a plecat din timp… Definitivez, re-definitivez ma- România tot în 1940… nuscrise de acum zece, cincisprezece, Doamna Goma: Paul, nu uita că douăzeci de ani. la 7 jumate…. Recent mi-au apărut două cărți la Paul Goma: Da, în zece minute. editura Humanitas. Culoarea curcu- Mircea Eliade îşi scria studiile de beului e un fel de jurnal – dar jurnal- istoria religiilor în franceză şi engleză, romanesc –, subiectul având în centru însă proza în româneşte; Eugen întâmplarea din 1977. Textul a fost Ionescu, scriitor francez, mare scriitor difuzat la radio Free Europe și Europa francez, vorbeşte o limbă română Liberă, în lectura mea din 1976, eu extraordinară. Și nu sunt singurele fiind atunci în România. exemple… A doua apariție editorială se Atunci care este explicaţia? După numeşte Gherla. Astea au apărut. În părerea mea următoare: limba este o vreo lună, două, oricum până la profesie. Inginerul cutare, exilat, sfîrșitul anului, o să-mi apară încă trei „Lecţia de demnitate” foloseşte limba ca să comunice că vrea cărţi. La Cartea Românească, romanul mâncare, că vrea nu ştiu ce. Dar nu o Patimile după Piteşti, subiectul fiind (IV) cultivă. Or limba trebuie să o mai reeducarea de la Piteşti; la Scrisul Titus Suciu: Vreau să vă pun cultivi, s-o întreţii, să o stropeşti, s-o românesc condus de Marin Sorescu acum o întrebare căreia nu-i găsesc mai pliveşti, s-o mai întreţii, dar mai romanul Gardă inversă; și, din nou la răspuns. Am cunoscut într-o ţară ales s-o iubeşti. Humanitas – o continuare… o carte de vecină un român, tatăl românului a Însă pentru nescriitor, pentru ne- mărturii căreia nu i-am găsit, încă, fost poet, fiii lui nu ştiu româneşte. Ce profesionistul de limbă română, limba titlu. ne lipsește nouă, românilor, domnule este doar un mijloc de comunicare. Ba Deci mărturii, perioada mea din Goma, că dacă nu la prima generație, chiar e la modă ca, după un an, doi de exil, tentativele lui Ceaușescu de a-mi la a doua ne… pierdem de limba exil, să te prefaci că ai uitat limba închide gura, încercările Securității de noastră? română. a mă elimina… Paul Goma: Răspund imediat, Păi să mă ierte Dumnezeu, la A, și la fosta editura Albatros, pentru că e o chestiune ce, de când biserica ortodoxă românească de aici, acum Forum, o să-mi apară prima sunt în exil, mă doare şi pe mine. În unde merg din ce în ce mai rar, întâl- carte dintr-un ciclu declarat autobio- primul an de exil, am fost în America, nesc babe, că altfel nu pot să le spun, grafic. Se va numi Din Calidor. acolo am ajuns în multe familii de soacre, mame aduse cu mari sacrificii Calidor e un fel de coridor, de români… Or în majoritatea familiilor, de la Atârnaţii din Vale acum doi ani, prispă, spațiul copilăriei mele din ce se găseau acolo de mai mult de trei foste ţărănci, foste muncitoare, foste Basarabia. ani, copiii nu cunoșteau limba română. casnice, care au vorbit româneşte o Următoarea se numește Arta După ce-mi reveneam cât de cât, viaţă întreagă, dar dacă le auzi cum refugii. Ea a apărut în Franța mai de îi puneam la zid… Ioane, Ilie, Vasile… vorbesc acum îți vine să dai cu ele de mult, acum va apărea și în România. păi de ce nu știu copiii voștri pământ… Subiectul – refugiul în Ardeal… românește, oameni buni?... Concluzia e evidentă. Înseamnă Deci astea, dar nu doar astea. Eu Tipuri de răspunsuri… Păi să că pentru ele limba nu a fost ceva am scris foarte mult, sunt grafoman. vezi, eu sunt la lucru toată ziua, soția important, și în mod firesc copiii lor… Dar după cum vei fi observat, sunt la fel… și la școală… Şi încă o observație. Asta de-a dreptul publicat în Franța, Germania… însă în Răspunsurile mă iritau, dar era, interesantă. România… cum să zic… revoltă în gol. Știi ce le Copiii românilor care au făcut În fine, nu mă plâng, n-am motive spuneam? Ioane, Ilie, Vasile… când mariaje cu evreice, ori ambii părinţii să mă plâng, dimpotrivă. Am scris am ajuns în Franța, copilul meu avea sunt evrei de origine română, fie că cărți de actualitate, de atitudine, eseuri, doi ani și câteva luni… pe atunci ajung prin America, Australia, Franţa, romane… datorită cărora am cititorii gângăvea pe românește, și-a însușit în Germania, chiar și în Israel, ştiu mei. Iar scriitorul care are cititori, este continuare româna, apoi franceza la româneşte măcar și pentru faptul că, om împlinit. Astea fiind zise… vă școală, e perfect bilingv… or ai voștri hai să zicem cum zic ei, nu strică să mulțumesc… au ajuns aici când aveau 10… 15 ani ştii şi o limbă străină. Dar românii Titus Suciu: Eu vă mulțumesc. Și și acum nu mai vorbesc românește?... noştri o uită, o uită şi copiii, cât despre nu doar în numele meu, ci al tuturor Dar cum am spus, revolta mea era urmașii urmașilor lor… cititorilor din România. Vă grăbiți, în gol pentru că ei… Îți dau însă acum Titus Suciu: Vă propun să nu știu, vreau să vă mai rog, totuși ceva. un exemplu pozitiv. încheiem discuția în această notă. Îmi permiteți să folosesc pentru acest Ștefan Baciu, căruia i se spunea… Vreau să vă spun că nu poporul român material titlul Lecția de demnitate? poetul tânăr, e pe aiurea din 1940. Pe a luat decizii împotriva dumnea- Paul Goma: Lecția de dem- unde a fost nu a stat în mijlocul unor voastră. Poporul român vă iubeşte, vă nitate… Dragul meu, dacă ți se pare colectivități românești. A fost admiră, cititorii români vă aşteaptă. potrivit, dacă ți se pare că pentru totdeauna singur. El și soția. A stat în Câteva gânduri, deci, în jurul acestei mărturia mea sintagma este potrivită… Brazilia, Hawai, Argentina, Mexic… idei. Ce lucraţi, ce pregătiţi pentru Nici nu mai ştiu pe unde. Cu toate edituri? TITUS SUCIU
5 unor cuşti cu galinaceea neaoşe, care lungului meu exil. Fugisem din dădeau farmec ospitalităţii româ- Austria ca să scap de o puşcărie de neşti. Ne-am despărţit prieteneşte trei ani şi jumătate. Le spărsesem însă… mârâind printre dinţi. Eu – testiculele şi anumiţi ochi unor poli- dulăul bătrân, îl iubesc pe Darie şi- ţişti graşi care m-au agresat crunt mi place să-l chelfănesc. Instrucţie pentru simplul motiv că le zisesem spartană. El – căţălandrul, dă din în limba lor chaize, adică căcaţi, coadă, mârâie dar nu mă muşcă. Şi fiindcă şi ei mă numiseră schreiber- prietenia noastră merge! Spre a-şi buch chaize, adică scriitor de căcat. demonstra ataşamentul, la o lansare Cum era Parisul exilului meu, de carte la Teatrul Nottara, Darie m- mă întrebi? Era « luminos », chiar a adulat public, le-a dat lecţii de dacă am ajuns acolo cu un tren de dicţie, gestică şi oratorie actorilor noapte. Aveam în cap doar câteva PURIC şi BIRIŞ, apoi s-a descălţat nume « conspitative » şi telefonul …Am dormit în gară. Nimeni nu pe scenă, spunând tare că „în templul scriitorului George Astaloş, care nu mi-a cerut « buletinul, tovarăşe! » poeziei lui Filip se intră desculţ şi m-a primit la el dar « mi-a (I) smerit”. Păi cum dracu’ să nu-l permis » să-l sun şi a doua… treia « Metafore (ne)risipite » Astfel iubesc pe poetul Darie DUCAN?! În zi. am avut impertinenţa, deci curajul, prezent, vârsta prietenului meu Vezi tu, Darie?, eu nu mă duse- să-mi intitulez un volumaş de versuri încape în vârsta mea de două ori și- sem la Paris cu « nişte chestiuni şi publicat de regretatul prieten-poet un sfert. Nu vă spun că Darie are să-mi fac un doctorat…”. Ce-i drept, Cezar Ivănescu. La Iaşi, la Editura acum treizeci şi doi de ani şi că-şi luptători suntem amândoi, dar pe alte JUNIMEA, acum vreo X ani. Şi tot face un doctorat la Paris. Vă spun straturi energetice ale atomilor repre- atunci mi-a adulmecat urma puştiul însă că a aflat de cărţulia asta a mea zentativi. Başca cei patruzeci şi şase poet Darie DUCAN, de pe la cu interviuri şi s-a atârnat pe scara de ani distanţă între cele despre care Târnăveni, feciorul de drept al ultimului vagon, din mers. Şi iată că povestim. poetului Răzvan Ducan şi poetul de tânărul doctorand a tăbărât, de Vezi tu, Darie? D-aia-mi stro- suflet al sobrului scriitor Nicolae departe, cu o scrisoare. Vă pun pesc eu vorbele cu niţel venin. Să te Băciuţ. Nu ştiu ce-o mai fi aflat interviul sub priviri... fac să pricepi că una e să te duci la despre mine, dar eu am aflat îndată * Paris la un doctorat şi alta este să a- că noul meu dificil prieten era la UN INTERVIU MAI jungi la Paris pentru a cerşi un ne- vremea aceea cel mai tânăr mem-bru ARŢĂGOS norocit de azil politic… Nu sunt rău al Uniunii Scriitorilor din România. cu tine, dar al dracului sunt şi voi fi. Şi nu ştiu ce mi-a căşunat pe puştiul -Dragă George FILIP, pentru -Spune… acela blând, pe care întotdeauna l-am că mă aflu la Paris, cu nişte ches- …Am dormit în gară. Nimeni tot şicanat. Între timp, el îşi scria tiuni, de ceva vreme, te-ntreb des- nu mi-a cerut « buletinul, tovarăşe! » maldărele de cărţi cu poeme, teatru, pre el. Cum era Parisul primului Mi-am spălat mecla, braţele şi labele eseuri, critică literară etc. A venit tău exil? picioarelor într-o căcăstoare ultraele- poetul meu la Montreal, l-am -Pas de tout, Darie. Primul meu gantă. Dimineaţa, la o bodegă, am plimbat prin locuri minunate, l-am exil a început în patria de origine - întins laba şi am luat un covrig şi un dus la o cârciumă, am mâncat şi băut România, unde timp de partruzeci pahar cu lapte. Am oferit spre plată o în casa mea, iar feleşega mea l-a de ani am fost prigonit, înfometat, hârtie austriacă. Ăla mi-a făcut semn îndrăgit. Apoi i-am prilejuit o margi-nalizat, ademenit de tartorii să plec. Deşi eram îmbrăcat elegant întâlnire cu publicul la care comu-nişti, apoi gonit din ţara mea, se observa din avion că sunt auslan- aparentul molcom ardelean s-a luat de la Marea mea cea Neagră. Pe der, adică fără patrie. M-am dus, în clanţă cu un înalt prelat… Mare l-au gonit, cândva, şi pe fratele cum-necum, în Piaţa Trocadero. Prin Montreal, întotdeauna îl Bălcescu, spre exilul etern de la Unde ştiam că Monica Lovinescu şi recupera verişorul său Nicu şi-l Palermo. Asemănarea mă onorează! Virgil Ierunca fac zilnic manifestaţii revedeam a doua zi. Spre surprin- Al doilea exil politic l-am trăit în antcomuniste, cu mulţi români. Min- derea mea, Darie avea şi o mândru- Austria poetului Frantz Grillpartzer, ciună! Nici vorbă de aşa ceva. Cei ţă de sânge românesc, dar idila lor Parisul fiind doar o haltă mai lungă a doi zdrăngăneau nişte tinichele la scurtă n-a dat roadele scontate… ______postul de radio Europa Liberă, um-
După care m-am dus eu la Bucu- flau dolăraşii de la Senatul American reşti. Darie a venit urgent… de şi cei din România credeau că cineva departe, cu un maldăr de cărţulii luptă pentru ei. Vax! Spre prânz, m-a semnate de el. Mă dureau crunt acostat un iugoslav, care părea « tare mădularele. Cred că mi se trăgea de cumsecade. » Credeam că mi-a pus la răul de înălţime din avion, dar mai Dumnezeu mâna în cap. Într-un abitir - de la multele pahare de restaurant, pe o terasă, Omul a cerut viziky, apoi de la ţuica de Cluj adusă friptane mari şi bere multă. Apoi s-a de nepotul meu Gerard FILIP. M-a dus la WC... şi dus a fost. Ospătarul dus Darie să mâncăm ceva la o a înţeles situaţia mea penibilă şi a → braserie în aer liber, în vecinătatea DARIE DUCAN
6 acceptat plata cu gologani austrieci. muica Floarea. Ba, chiar mai mult, Târziu, mi-am dat seama că m-a în- aveam senzaţia, hoinărind pe malul şelat de m-a rupt... Într-un carnet pe Senei, că eu eram personajul straniu care îl cam scăldasem în vin, am al lui Jean-Jacques Rousseau, din descifrat adresa unui român – Vasile „Les Reveries du promeneur B. – fost coleg la Casa de cultură din solitaire” – mai exact – epoca de aur Mangalia. Bani austrieci aveam că- a regelui Louis. călău, echivalentul a vreo treizeci de ...După nişte zile la biroul de mii de d-ăştia, canadieni. Am schim- emigraţie, două românce-franţu- bat o chită în franci franţuzeşti la o zoaice, venite expres, şi-au disputat Bancă. Nu-mi era frică de nimic. Cu pretenţiile asupra mea. Că mai eram un taxi am ajuns la adresa lui Vasile. frumuşel! Fireşte, am ales-o, cred, Am identificat blocul, chiar nu- pe-a mai rea. M-a dus la vilişoara ei, mărul apartamentului şi m-am postat pe o colină. Mi-a spus că este vă- acolo. Trebuie să vină el acasă... mi- duva unui fost campion de box. Mi-a am zis. Mai întâi a sosit o doamnă. zis că vrea să-şi refacă viaţa, cu mi- Dând din mâini i-am explicat că sunt ______ne, şi m-a-ntrebat dacă o s-o iubesc prieten cu Bassile al ei şi că sunt spre seară, m-au băgat în seamă nişte şi-o să-i spăl chiloţeii precum răpo- obosit. Madama m-a invitat în doamne foarte vârstnice, îmbrăcate satul. I-am zis că da. Noaptea am dat salonul elegant, mi-a servit o cafea şi ciudat. examenul de soţ fidel, am terminat nu m-a mai băgat în seamă până a Erau „rusoaice albe”, care ştiau sticla de cognac, fumam ambii ca venit Vasile. Era spre seară şi spre că România aparţine de fosta Rusie, doi porumbei în noaptea de miere. A Crăciun. Am coborât cu Vasile şi a acum stăpâna Europei. De aceea nu doua zi, ea a plecat la salonul ei de cumpărat o franzelă... în limba s-au mirat că vorbeam ruseşte, spre coafură, iar eu... am întins-o fără să-i franceză. Din nou în casă, mi-a dat marele meu noroc. Fiindcă în fran- spăl sau să-i pun chiloţeii la uscat. să beau nişte licheur băşit. ceză le-am explicat că eu caut „Bu- La biserica româneasacă din -Dar nişte vodcă n-ai, măi levardul Caracule de Degaules” – cartierul latin, pe strada Jean de Vasile? aşa ştiam noi în lagărul austriac de la Bouvais, l-am întâlnit, nu întâm- -Hai să cumpărăm. Traiskirchen că se numea Bv. plător, pe scriitorul Sergiu Grossu. Şi ne-am dus şi-am cumpărat Charles De Gaules, unde era Biroul Ce om minunat! El m-a dus la pre- una-două litri. de imigraţie francez. Acolo unde otul Vasile Boldeanu, fostul legio- -În familia mea nu se beau tării minunata româncă Doamna Stoices- nar, care a tras cu mitraliera după d-astea, măi Ghiţă. Aici suntem la cu îi proteja pe români ca o mamă. trenul în care fostul rege Carol, cu Paris iar nevastă-mea este franţu- Simpaticele mele doamne m-au madam Lupescu, puseseră averi zoaică pour laine... Familia... Sus- dus la o cantină pentru săraci, unde inestimabile, cu care au plecat spre pect sexualul meu fost coleg îmi am mâncat nişte ciorbă groasă ca Spania. Dl. Sergiu mi-a oferit o chită vorbea despre nevasta lui! Şi-mi tot păsatul de mămăligă. Bună şi-aia... de poli franţuzeşti, la vreo 5-6 sute, împingea în faţă nişte farfurii cu că mă dădusem sărac lipit pământu- şi m-a dat pe mâna lui nea Cici, recte scoici de mare şi-mi spunea că lui. Dar îmi venea să beau... Ciuciu! Cicerone Ioaniţoiu, care se pretindea francezii se întrec la sărbătoarea Îngeriţele m-au depus într-o cameră moştenitorul testamentar al marelui Crăciunului care înghite mai multe... triunghiulară, unde o doamnă de cam Iuliu Maniu. Spălătorul de vitrine duzine! Terminasem vodca, închiţi- vârsta mea, plus câţiva ani, ca să fiu m-a dus la micuţa lui garsonieră de sem câteva scârbe d-alea şi eram sincer, oferea masaje erotice unor pe 18 - Jean Joures. Făceam amân- leşinat de foame madame mai zbârcite la ten. doi politică în nocturnă -Dar nişte brânză n-ai, măi Am aşteptat câteva ore dincolo -Cade, domnule, comunismul... Vasile? de o perdea despărţitoare. Annick, trebuie să cadă! ...Am adormit târziu pe canapea. proprietara cabinetului, îmi pusese la -Păi cum să cadă, bre nea Cici? Pe la şase dimineaţa, Vasile m-a îndemână o sticlă cu cognac Au fost atât de deştepţi că au luat trezit. franţuzesc. N-am dat buzna. Am tras puterea şi acum îi credeţi aşa de -Haide Ghiţă... Nevastă-mea tare pe glajă mai târziu, după ce proşti să dea ciolanul din mână? este franţuzoaică pour saing. Mă mir Annick mi-a oferit trupul ei şi -Trebuie să cadă, domnule, o că te-a tolerat o noapte la noi. Am invers. Fireşte, în micul ei ţinea nea Cici pe-a lui. băut pe undeva cafea cu respectivul apartament. Gazda mea m-a scăldat, Să nu uit, lucra la o carte despre corn şi Vasile m-a abandonat în am dormit regeşte, dimineaţa mi-a crimele comuniste. De fapt, înşiruia Piaţa Trocadero. Mi-a lăsat trelefo- schimbat ţoalele, că aveam. Mi-a dat poveşti ştiute sau auzite. I le dactilo- nul de la serviciu şi o sută de franci, o hartă, mi-a arătat unde ne aflăm şi grafia, fără nicio noimă, un alt luptă- echivalentul a douăzeci de dolari, pe mi-a zis să mă întorc când doresc. tor, contra douăzeci de franci, (cinci vremea aia. Mi-am lăsat acolo valiza cea roşie, dolari) pagina. I-am mai reparat eu -Să mă suni, Ghiţă, o să te ajut austriacă, dar punga cu gologani am cărţulia şi am botezat-o „Morminte cum voi putea... luat-o cu mine. fără cruci.” Se pare că a avut succes Am rămas din nou în piaţa unde -Te ascult, diavol bătrân.. cu ea. Mie nu mi-a dat-o niciodată, aşteptam să vină „luptătorii” români -Dragă Darie, mi se părea că fiindcă m-a auzit odată ocărând-o pe anticomunişti. Dar de unde...Târziu, eram parizian de când m-a făcut Fecioara, m-a spus şi la biserică...
7 HOMO – BACĂ am visat o riţă – gărgăriţă. de clopotele bat la mănăstire se făcea că mă nunteam din nou. şi zeii pun pe fruntea ta stigmatul, m-ascund în nişte scoici neşlefuite. adunam în pumni polen de viţă. iubito - vreau să plângi de fericire îmi ziceţi OM fiindcă respir ca voi. strigătul de prunc n-avea ecou. şi lacrima să ţi-o şterg eu - bărbatul. doar eu mai trag la tărăboanţa pe care aţi umplut-o cu gunoi. mi-au zburdat privirile-n zăpadă bărbatul tău... mireasă-ntre mirese, pe la vremea Sfintelor-Mării. femeia mea - pe veci preamăritată haite de îngeri îmi arată calea, nu ştiam dacă or să mai cadă şi-n versul meu să cânte muze-alese dar eu nu-i cred şi-o iau tot pe de peste Mare - norii plumburii... povestea noastră – cea adevărată... lături. de-aceea sădesc pomii primăvara humuluşii-au prevăzut furtună. şi îi culeg la sfintele omături... velele-u pus aripi pe catarg. LA ORDIN moş-Neptun visase mătrăgună tăcerea şi suspinul mă apasă. şi barcazul a prins drum de larg. ordon...să-mi spuneţi ce vă doare. la umbra mea şi soarele-i bolnav. planeta iar are migrenă m-au dus în lanţuri la reanimare numai noi - în doi, printre poeme, şi steaua noastră - căzătoare, şi legile-au decis că...e caz grav. murmurăm un cântec vechi - nătâng degajă CeO-doi...din trenă. şi împresuraţi de stratageme, îngerii trişti au răsturnat porunca. pe Maria-mea la piept mi-o strâng... chiar şi regina poeziei un sfânt a coborât din crucifix este în criză – temporară. şi clasa bârfitoare-a dat sentinţa: pe pajiştea democraţiei ăsta-i un homo sapiens - la fix! mândre caterpilare ară.
şi mi-am sudat în umeri albe aripi. închideţi robinetul minţii potcoave ancestrale...am avut, iar pruncii care se răsfaţă însă de ce mă-njură universul să vină mâine cu părinţii acestor trei milenii – n-am ştiut... să le descânt – de garagaţă.
soldaţii să-şi îngroape puşca DORINŢE printre gâlceve mondiale. noi - dănţuind tiri-babuşca, ______daţi-mi o stepă să mă prigonesc. să-nfulecăm mari baclavale. aduceţi voi cerbi tineri să mă pască. chemaţi muze din cer, să le iubesc. şi steaua noastră – căzătoare, POVESTEA NOASTRĂ şi maica Floarea iarăşi să mă nască. degajă CeO-doi din trenă.
azi se salvează cine moare; doamnei mele Maria-Sa să vină Marea Neagră s-o sărut. fugiţi!...pe lume e migrenă... duceţi-mă la oaste – cu arcanul. doresc de mult să te aud cum plângi din os de curvă să sculptez barbut. ascunsă-n feregeaua Mării mele, prin târguri să fiu veşnic Barosanul. SĂ VĂ RECUNOSC pe valurile sadice să-ţi frângi
luceferii - cu trena lor de stele. m-aţi părăsit când nu eram născut, când mă huliţi eu vă privesc în lobi. m-aţi botezat ’nainte de-a mă naşte, de-acolo o iscoadă mă salută. toamna să plângi când dau în pârg am colindat prin mlaştini de temut; o recunosc - e unul dintre robi gutuii, azi câinele doar mă mai recunoaşte. din dinastia mea abia trecută. cu toată zestrea - gata de plecare
spre casa de ecou a nimănuii mă-ncing cu flori de vise-maghiran, şi stăm de vorbă - ştie că sunt Om, care te-aşteaptă-n gările spectrale. culese de prin taine de pădure aşa...după tiparele terestre sunt obosit, dar astăzi, de-un golan şi că avem acelaşi cromozom să duci pe umeri amfore de lacrimi cine s-ar îndura să se îndure? ce-n genă ne-a lăsat aceeaşi zestre. şi să stropeşti cu ele toţi stejarii
ce nu s-au îndoit sub cer de patimi visez un colţ de plajă foarte static purtăm un dialog - fără reproş. sorbind licoarea multor lacrimarii. să-mi pun o casă mică şi să scriu. eu mă comport, probabil, omeneşte, la poartă: aici plânge un sălbatic; iar El – iscariotul, vreun strămoş, să calci desculţă peste stânca dură. vreau să petrec o clipă...încă viu... îmi ia măsura şi mă iscodeşte. să sorbi din apă rece numai seara.
să te clăteşti pe ţâţe cu prescură. ...din dinastia mea - abia trecută, să nu-ţi ajungă-n candelabre ceara. DE-A-MPREUNĂ mă recunosc într-unul dintre robi,
de-acolo o iscoadă mă salută; Marea să-ţi pună peşte mult în plasă. n-am păsări albe prin poeme când mă iubiţi... eu vă privesc în grâul de aur să-ţi dospească-n pâine. zeii-n caietul meu nu plâng lobi... când trece poşta... tu să fii acasă. culeg metafore din steme GEORGE FILIP să-mplinim azi - speranţele de mâine. şi calc cruciş cu pasul strâmb
8 mapamondiană! Dar fac afirmaţia precizând că de PACEA văzutelor şi nevăzutelor se ocupă în exclusivitate (II) Marele Amin. SOMNUL RAŢIUNII MIHAELA DONCIULESCU, poetă – Toronto. Volumul Somnul raţiunii a apărut la Editura DESTINE din Montreal, fiind POPAS RELATIV al doilea din trilogia în versuri „OAMENI AI PĂMÂNTULUI”. de unde vii, poete, prea tânăr cavaler POEZIA prin tainele proclete cu-o taină la rever?
E PUR SIMOVE ______...era un dans cu săbii ca-n Haciaturian, În Somnul raţiunii care naşte iar ploile plângeau năprasnic monştri, poetul George FILIP ne pre- era un cor de vrăbii sleite pe-un troian? cu foi îngălbenite-n glas. vine că „monştrii raţiunii nasc aberaţii catastrofale”. Reportajele ritmate din şi s-au pornit puhoaie la salcia cu plete dalbe versurile aparent anapodist concepute de mameluci desculţi stătea pe gânduri un cocor şi tot aşa aşezate în volum au rolul să tăvălească-n zoaie şi cântărea o serenadă derutant prin care poeul vrea să ne meleagul celor mulţi de nostalgie şi de dor. atragă în cacialma! Observaţi? De deasupra deasu- stindardele... stindarde triunghiurile de pe zare prelor poetul priveşte prin ocheanul cu templieri zevzeci s-au scurs în alte geometrii, raţiunii sale, bine cumpătată, ca dintr- ce-au cutezat a arde doar ochii beţi de nostalgie o cazarmă în care toţi pionii, aparent spre veacul douăzeci credeau că o să mai revii somnolenţi... de fapt, se mişcă. KINEO este egal mişcare, iar aici le-a fost sfârşitul c-aşa sunt dorurile ninse, mişcarea înseamnă viaţă. Aşadar, de iar eu am fost refren, se-ascund prin cuiburi de eter ce ne-am teme, oameni ai pământu- un semn pe începutul cântându-mi dintre manuscrise lui? „Nimic nu se pierde, nimic nu se sfârşitului milen... să nu mă vreau, bătrân – să sper câştigă – totul se transformă”. Poetul este şi el o victimă NU PRIVI ÎNAPOI şi sper... speranţa-n veci nu moare, inocentă a fenomenului universal. doar toamnele se ruginesc Numai că el se vrea străjerul tuturor nu vedeţi? valizele sunt gata să plecăm de unde am venit. spre primăvara viitoare armoniilor aritmice şi ne cheamă la pe aripi mari de timp plutesc... prudenţă. domnilor: vă rog să faceţi plata pentru dus-întors prin infinit. * Dar cine este capabil să pătrundă George Filip are următorul dar: în bunkerul secret al raţiunilor nu uitaţi să-mi puneţi în valiză că în orice limbă ar fi tradus, el e tot filipene? Eu m-am instruit îndelung, manuscrisele şi toţi ciorapii; de la Tuzla și tot de la Montréal. În ca recrut al prinţului cuvintelor alese unde-o să ajung va fi iar criză, orice limbă de pe pământ urletul său e – şi într-o toamnă mai nebună m-am temenele face-mi-or satrapii. afectiv și, prin aceasta, original. Când îmbrăcat soldat şi i-am dat raportul poeții, în general, se ascund în acestui şaman de Montreal: lupta dar să nu uitaţi să trageţi apa, societăți de finețe, George Filip continuă! când deteşti o turmă de smintiţi violează catifeaua și stofa. Versurile Şi a continuat. Oameni ai este elegant... aşa-i răsplata lui, paradoxal, au ceva hormonal, pămâtului şi-a arogat drepul de pentru politrucii scofâlciţi. acum, la bătrânețe. Și asta îmi place replică, de fapt de ecou prelungit al tare la poezia lui. Că nu o scrie din lui Exupery, care a zis doar „Pământ Omule... te ţine pe picioare, democrație, ci despotic. Că acești al oamenilor”. El, George FILIP, a zis uită clipa grea din care pleci, hormoni, dinastici, de la carte la carte, “Oameni ai pământului”. Şi a adus dincolo de umbră va fi soare se apropie de debut. Nu asta a făcut, legile universalităţii la îndemâna cre- şi vulcanii dorului – mai reci. într-un fel, și Walt Whitman cândva, aturii OM. Astfel, oferindu-ne şansa cu mult înainte de noi? George Filip că aceşti HOMO SAPIENS nu vor TOAMNA PE ST. LAURENT nu e legat foarte tare de limbă, nu în lăsa destinele micuţei noastre planete sensul academic și de invenție, ci e în mrejele pierzaniei. Mai ales acum, ...şi toamnele-au rămas în urmă legat de ea în sens țărănesc, barbar, ca când ghiavolii umblă printre noi cu cum fac în fiecare an, de femeie, care îi face copii, care îl trăiştile pline cu trinitrotoluen. ducând cu ele nostalgia transportă, care îl folclorizează. E un Nu recomand nici planeta care ne de pe Danubiul-Saint Laurent animal traductibil George Filip. Vine găzduieşte nici pe poetul George din animal. FILIP la „Premiul Nobel pentru şi a plecat şi poezia DARIE DUCAN, pace”- această stupidă scorneală numai poetul a rămas Poet – Paris
9 anume gingăşie în tratarea reprezen- tantelor sexului frumos, o înţelegere şi „aprobare” tacită faţă de pornirile (II) lor amoroase...
Însă ar fi nedrept să ne oprim la Rezistenţa creaţiei dramatice această farsă-incident, fiindcă, se pa- caragialiene în timp se datorează în re, iar cei care l-au cunoscut confir- mare măsură, sau în egală măsură cu mă, imaginaţia lui Caragiale era cu talentul său, contactului permanent cu adevărat prodigioasă. Astfel, vizitând realitatea imediată din care îşi culegea prima expoziţie internaţională de modelele pentru personaje. pictură din Bucureşti, în anul 1896, Contemporanii săi au lăsat pos- ajuns în dreptul unei picturi semnate ______terităţii informaţii ori detalii în acest de Puvis de Chavannes, a reprodus sens. Se spune că Braşovul era unul primul nume al pictorului printr-o România, dar un om celebru care ar dintre oraşele preferate de Caragiale paronimă care a făcut să izbucnească muri de foame dacã ar trebui sã pentru... racolarea de tipologii, în în râs vizitatorii mai apropiaţi, noul trăiască din munca lui.” speţă Piaţa, unde, cu mare desfătare, cuvânt fiind lesne de ghicit... Acesta e unul dintre motivele, se certa minute în şir cu unguroaicele Cei care l-au cunoscut spun că principalul, se spune, care l-a făcut să pentru câte un produs fără valoare. autorul celor mai desăvârşite comedii refuze sărbătorirea a 60 de ani de Apărea ca un ins cicălitor şi prost, era un om de o sensibilitate şi de-o viaţă, autoexilându-se la Berlin... înfuria la culme vânzătoarele, atrăgea mare tristeţe sufletească, ceea ce nu-l În general, se cunoaşte că auto- alţi cumpărători şi lumea din jur împiedica să-şi reverse verva satirico- rul Scrisorii pierdute era un mare me- iscând un mic spectacol pe care, apoi, umoristică în orice ocazie... Astfel, loman, chiar un fin cunoscător într- îl exploata magistral în crearea tipo- odată, împreună cu Goga, îl aşteptau ale muzicii. Cella Delavrancea, pia- logiilor umane. acasă la Vlahuţă pe Delavrancea şi, nistă, scriitoare şi profesoarã de pian, La îndemnul lui Delavrancea, supărat că acesta întârzia să se arate, povesteşte că la fiecare din vizitele după ce se hotărâse definitiv să plece pune mâna pe telefon şi sună. Răs- făcute de Caragiale acasă la tatăl său, din ţară, Caragiale a făcut o vizită la punde nevasta lui Delavrancea care-l Barbu Delavrancea, primul lucru pe Paris cu scopul de a se muta în lămureşte că soţul ei e bolnav şi că care-l făcea era s-o oblige să cânte la oraşul-lumină. are temperatură. pian, începând cu Scarlatti şi Cu toate insistenţele prietenului „–Aa! Măgaru’ are temperatu- continuând cu Beethoven, despre care său şi, lucru bizar pentru foarte multă ră!, exclamã el. Spune-i că vreau să-l era în stare să vorbească ore în şir. lume, autorul Scrisorii pierdute – văd numaidecât, să-mi deie şi mie câ- Dar spiritul său critic era neiertător cu iubitorul de „lume în mişcare”, de in- teva grade; că eu n-am deloc tem- Chopin şi Cezar Franck, pe ultimul terminabile conversaţii şi contrazi- peratură.” numindu-l, pentru temele sale melan- ceri, de cunoaşterea tuturor cotloa- Apoi, erau bine cunoscute per- colice, „un cerşetor la colţ de stradă, nelor sufletului omenesc – nu a manentele ciondăneli dintre Caragiale cu terţa lui minoră întinsă ca să ne fie suportat agitaţia Parisului. şi Delavrancea, mai ales după ce ul- milă de el.” Una din marile lui plăceri S-a mutat la Berlin, într-un timul începuse să scrie piese de tea- era să asculte compoziţii de Bach, cartier de la marginea oraşului, cu tru. Evident şi explicabil, Caragiale Schumann şi, bineînţeles, Beethoven străzi curate şi liniştite şi unde, cu nu a scăpat prilejul acuzării autorului pe care, nu se sfiia să mărturisească, îl mare satisfacţie îi povestea lui De- de meteorologism în dramaturgia adora de-a dreptul. lavrancea, i se spunea Herr Doktor. românească, referindu-se la Viforul, Omul Caragiale era născut Cella Delavrancea, care l-a cunoscut Luceafărul, Apus de soare, urmând, pentru teatru. Era un adevărat actor şi personal pe Caragiale, povesteşte că după părerea sa, piese cu titlu îşi interpreta personajele (sau la Berlin acesta era considerat nu doar precum: Trăznetul, Furtuna, Ceaţa... viitoarele personaje) cu o artă un scriitor şi un dramaturg important, Odată ajuns să-şi conştientizeze desăvârşită, indiferent că acestea erau ci şi un „om excepţional”. valoarea, Caragiale a început conco- pozitive sau negative. Trecea cu mare Una din marile plăceri ale lui mitent să sufere pentru nerecunoaş- uşurinţă de la a ridiculiza pe unul Caragiale era cutreieratul cârciumilor, terea ei de către contemporanii săi, dintre ei la un sentimentalism unde găsea la discreţie „materie mai ales cei din zona politicului care, înduioşãtor atunci când un personaj primă” pentru momentele, schiţele, bineînţeles, se răzbunau în acest fel era, sau urma sã fie, omul de rând, nuvelistica sa ori, mai ales, pentru pentru că se vedeau ca într-o oglindă obişnuit, aflat sub nedreptăţile piesele sale de teatru. Că se mai în personajele operei lui. La un mo- vremurilor. Ca şi în scris, cu prima petreceau şi abateri... accidentale, era ment dat, şi-a manifestat dorinţa să categorie este necruţător, caustic şi nu în firea lucrurilor. Astfel, se zice că, ocupe un loc de deputat, însă a fost ierta nimic, mai ales când era vorba în tinereţe, mergea deseori la o astfel refuzat pentru... lipsă de încredere. Ar despre infatuare, despre oamenii de cârciumă aflatã undeva în spatele fi făcut-o şi pentru că mijloacele sale politici sau din administraţie. În Cişmigiului şi unde, îi povestea lui de existenţă erau destul de modeste, schimb, fapt mai puţin sesizat şi Panait Cerna, era o crâşmăriţă de de-aceea obişnuia să spună: comentat, atunci când personajul toatã frumuseţea, căreia, „odată, i-am „–Am muncit o viaţă întreagă, este... femeie, atitudinea lui Nenea zis uitându-mă lung şi galeş la dânsa: mi-am cheltuit averea ca să trăiesc, Iancu devine mai împăciuitoare, ba «– Fie, că straşnici ochi ai, → am dat, în mine, un om celebru pentru am putea spune că se simte chiar o DUMITRU HURUBĂ
10 coană Marghioalo!» Ei, ce crezi că mi-a răspuns? «– Nu, nu se poate, coane Iancu- le, că mi-e frică de bărbatu-meu.»” (I) Episodul se petrecea, probabil, înainte de căsătoria sa cu frumoasa „Menirea artistului e să scanda- Alexandrina Burelly... lizeze”, spune N. Steinhardt1, jude- Ca mare meloman, Caragiale când „confuzia tragică” a lui Oscar era îndrăgostit de muzica lui Beetho- Wilde, în înţelegerea unui astfel de ven şi nu scăpa nicio ocazie de a-i „incontestabil adevăr”, ceea ce a asculta compoziţiile, mai ales după făcut ca el să creadă că artistul plecarea la Berlin, unde mergea trebuie să scandalizeze prin viaţa nu deseori la concertele organizate la prin opera sa, chiar dacă susţine că Gewandhaus. Asculta cu evlavie, iar „Mi-am pus talentul în operele mele. 2 ______uneori scotea exclamaţii de mare Geniul mi l-am pus în viaţă” . O mea, puterea şi cultura ei sunt crea- mulţumire sufletească. astfel de concepţie e considerată de ţiuni ale instituţiunilor. Această dife- Aşa s-a întâmplat şi la unul din N. Steinhardt nu doar copilărească renţă fundamentală a trebuit, bine- spectacole la care participa împreună ci şi falsă, scandalizarea trebuind să înţeles, să producă nişte anomalii cu poetul Panait Cerna şi o parte a fie apanajul operei, nicidecum al speciale ţării noastre, nişte anomalii familiei Delavrancea. Se cânta vieţii. Sigur, N. Steinhardt echiva- necunoscute, altele decât ale Occi- Simfonia a IV-a când, dinspre locul lează „să scandalizeze” cu „să ui- dentului Europei”4. ocupat de Caragiale, s-a auzit o mească, să trezească, să răscolească, Societatea românească (parţial în plescăitură şi cuvintele spuse cu voce să zdruncine, să dezvăluie şi să partea ei de „mahala”, căci trebuie să tare în liniştea de mormânt a sălii: descopere – prin cele ce făureşte ca 3 admitem că personajele principale „– Mă, superbă e!” artist” . din O scrisoare pierdută au alt statut Fapta a fost mai mult decât Scandalul era un parametru rele- social, chiar dacă, comportamental, semnificativă: în culmea entuzias- vant al vieţii publice într-o perioadă pot fi şi ele situate în spaţiul mului, Caragiale îşi dăduse o palmă încă destul de confuză. Suntem în „mahalalei” – cee ce le uneşte e zdravănă peste frunte... Europa în care, după războiul faptul că toate ţin de o mahala În general, toată lumea este de franco-prusac din 1870, în Franţa s-a sufletească, toate sunt „stupide”5,) acord că majoritatea textelor cara- instaurat Republica (1879), avându-l ilustrată în dramaturgia lui Caragiale gialene demonstrează o uşurinţă a pe „nemuritorul Gambetta” „erou e în esenţă, istoriceşte vorbind, una exprimării inegalabilă în literatura de legendar”, în spaţiul românesc, în liberală, în care se cristalizează pu- gen, dar, probabil puţină lume ştie că 1859 are loc Unirea Principatelor, în terea liberală, Ion Brătianu insta- autorul lor era de-o meticulozitate ex- 1877 triumfă Războiul de Indepen- lându-se la putere în 1876, care a şi traordinară, dar şi… sâcâitoare, iar denţă, în 1870 ia fiinţă „Republica” făcut în 1883 o reformă constitu- pretenţiile sale, din acest punct de de la Ploieşti, iar criza economică ţională, după Constituţia din 1866. vedere, erau agasante pentru cei din din 1900 – 1901 e urmată de Însuşi Dandanache, „soluţia imo- jur. În context, iată o bizarerie sem- Răscoala din 1907 şi, în 1914, de rală”, în termenii politicii de azi, e nalată de Luca I. Caragiale cunoscut izbucnirea primei conflagraţii un om al puterii liberale! ca… Luchi sau Luca Ion Caragiale mondiale. Caragiale „prinde” „Isprăvile” liberalilor în planul e- (1893-1921), scriitor și traducător domnia lui Cuza, dar şi pe a lui ducaţiei sunt semnificative: „Numă- român, aparţinând deopotrivă atât Carol I. Nici măcar lupta pentru rul şcolilor primare a scăzut de la simbolismului, parnasianismului, cât puterea, abil controlată de rege, nu 6 2000 în 1866, la 1950 în 1883” . și literaturii moderniste. creează însă crize politice şi sociale. Viaţa politică, în regimul de mo- Luchi-Luca a fost cel de al doi- E adevărat, au apărut, dincolo de narhie constituţională, era dominată lea fiu al marelui marelui dramaturg alternanţele „dirijate” la putere, şi de două partide, cel liberal şi cel după Mateiu Caragiale, provenit din socialiştii, cu ideologii instrumentate conservator, care alternează la căsătoria dramaturgului cu frumoasa de intelectuali precum C. Dobro- putere. Alexadrina Burelly. Aşadar, spune geanu-Gherea. Desigur, cu tot realismul operei acesta: „Caragiale scria fără plăcere. Cel puţin nu e o perioadă foarte sale, nu se poate pune semnul ega- L-am auzit deseori blestemându-şi tensionată, dar era o linişte relativă, lităţii între realitatea literară şi cea «meşteşugul ingrat» şi afurisând de dinaintea furtunii, dacă e să luăm istorică. „În aceste comedii (O clipa când s-a apucat de literatură. în calcul ceea ce va urma, cele două noapte furtunoasă, Conu Leonida La toate-acestea mai trebuie războaie mondiale. Şi nu cu puţine faţă cu reacţiunea – n.n., N.B.), → adăugat că Luca a fost fiul preferat și anomalii: „În Occidentul Europei, NICOLAE BĂCIUŢ iubit, care, spre deosebire de Mateiu, instituţiile moderne, întocmirea so- nu trebuia să facă mare efort ca să se cială modernă e o creaţiune a bur- 4 facă iubit. Alexandrina Burelly a mai ghezimei, la noi invers: burghezi- Dobrogeanu-Gherea, C., Studii critice, Editura tineretului, 1957, p.23. dat naștere și surorii lui Luca, pe 5 Garabet, Ibrăileanu, Spiritul critic în litera- nume Ecaterina (Ecaterina Logadi), 1 Steinhardt, N., Prin alţii spre sine, Editura tura română, pagina de Internet.(Wikisource) Eminescu, Bucureşti, 1988, p. 259. 6 George, Alexandru, Caragiale, Glose, care la bătrâneţe, a scris despre cele 2 două familii Caragiale.. Steinhardt, N., op. cit, p. 259. dispute, analize, Editura Fundaţiei Culturale 3 Idem. Române, Bucureşti, 1996, p. 25.
11 crede Garabet Ibrăileanu7, afară de scandal din cauza pieselor sale, în N.B.) Miţei Baston, „vlăstar viguros De-ale carnavalului, unde abia apare special a spectacolului cu D’ale al burgheziei primare (…) îi place şi politica, scriitorul nostru critică carnavalului. Acuzele de atunci nu însă scandalul; la polul opus, Zoe, acelaşi lucru, politica liberală (mai stârnesc în timp decât un zâmbet în- reprezentantă a unei burghezii so- târziu, în Momente, va critica pro- ţelegător, îngăduitor cu mentalităţile lide, e deja europeană, înrudindu-se dusele liberalismului). În toate, mai epocii. Scandalul e simptomatic pen- cu Hedda Gabler, prin groaza este- mult în O noapte furtunoasă şi mai tru tot ceea ce se întâmplă/s-ar putea tică de scandal şi ridicol”17. Nici puţin în Conul Leonida, el împru- întâmpla. În viaţa publică, în viaţa Didina nu e scutită de spaima de mută unor personagii idei şi expresii personală. scandal: „Sunt sigură că s-au luat care nu pot fi ale lor (oricât am Teama de scandal e o dominantă după noi… O să fie un scandal acorda autorului dreptul legitim al şi a multor personaje ale teatrului eu- mare… sunt nenorocită”18. „Veta şi satiricului de a exagera) şi care fal- ropean de la sfârşitul secolului al Joiţica au suferit, fără discuţie, de sifică realitatea zugrăvită şi, indife- XIX-lea. Nu ceea ce fac li se pare re- teama de a nu fi compromise”19. rent de această realitate, distrug con- probabil, scandalos, ci deconspirarea Teama de scandal o face pe Zoe să secvenţa timpului cu sine însuşi imoralităţii. Hedda Gabler a lui treacă „prin toate spaimele, sub (…)8 Ibsen, „fiinţa aceasta rece, (…) se ameninţarea divulgării documentului Personajele lui Caragiale sunt pre- supraveghează continuu, din spaimă compromiţător faţă de societate, şi-a ocupate de dezacordul dintre viaţa de scandal (s.n.).12 impus voinţa ca să se salveze de socială şi viaţa lor interioară. „Ca- ruşine”20. E greu a crede însă că Zoe ragiale nu vedea în om decât in- ar putea avea simţul moralităţii. Nu e stincte, ambiţii şi vanităţi, egoisme decât un instinct de conservare. satisfăcute indiferent prin ce mij- Toate cele trei piese (O noapte loc”9 Adversarii lui Caragiale sunt, furtunoasă, O scrisoare pierdută, crede N. Steinhardt10, Mitică şi D’ale carnavalului) ale lui Caragiale Chicoş Rostogan, acţiunile drama- stau sub spectrul scandalului. Scan- turgului îndreptându-se înspre „de- dalul, în dimensiunea sa politică, dar pistarea şi combaterea miticismului şi în cea socială, în cea conjugală, (de orice fel, căci fenomenul e pro- într-o continuă interferenţă şi inter- teic), darea în vileag a frazeologiilor ______determinare. Iar în scandal, „scopul fără conţinut real şi stârpirea prin Şi atmosfera comediilor teatrului scuză mijloacele”. ridicol a tipului omenesc fanfaron, caragialean stă sub imperiul scan- Arsenalul la care se recurge ex- făţarnic şi nul”, rezumat în Chicoş dalului, personajele teatrului lui Ca- clude orice scrupule: şantaj, ameni- Rostogan11. ragiale având o irepresibilă spaimă nţări, intimidări, ademeniri, compro- Scandalurile din viaţa publică se de scandal, care le ţine în stare de misuri, farse etc. Nu lipseşte nici regăsesc cu peste măsură în dra- alertă continuă voinţa. Dar şi o în- presa (Răcnetul Carpaţilor, Univer- maturgia românească a acelor vremi, cordare care determină decizii preci- sul) din acest arsenal. Dacă pentru a cărei scenă e dominată de teatrul pitate, disperate. Oricum, teama de Caţavencu scandalul, în primă in- lui Caragiale. El însuşi subiect de scandal n-o poate concura pe cea a stanţă, îl pune în ofensivă, pentru ispăşirii păcatului unei crime, nici Miţa scandalul e răzbunare. Sus- 13 7 Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români şi „groaza remuşcărei” pe care o are piciunea „trădării” de către „Năică”, scriitori străini, Editura Tineretului, colecţia Dragomir, din drama Năpasta. a infidelităţii, o înverşunează să-şi Lyceum, nr. 28, 1968, preluat de ediţia Cele mai preocupate să nu de- cunoască „concurenţa”: „Trebuie s-o I.L.Caragiale, Teatru, I, Editura Taracart, p. ştiu, trebuie s-o aflu… şi să vedem”. 94-95. Ibrăileanu nu ezită însă să-l facă „mare clanşeze vreun scandal prin desco- istoric” pe Caragiale: „Caragiale nu e un satiric perirea relaţiilor lor adulterine sunt Până şi Ghiţă Pristanda, personaj din cauza obiectului zugrăvit, ci din cauza firii Zoe14 şi Veta15, pentru că ele vor să- insignifiant altfel, se teme de sale. Dacă era humorist din fire, alegea altă şi protejeze şi poziţia materială scandal, în mica sa afacere cu lume, alte subiecte. Dar atunci n-ar mai fi fost steagurile, şi invocă înţelegere marele istoric al unei perioade din România câştigată prin mariaje de convenien- contemporană, pentru că viţiile urâte ale unei ţă, dar nu pot nici renunţa la amanţi. („famelie mare”) din partea societăţi nu pot fi tratate humoristic. Criticul Pierderea unor privilegii sau unele prefectului Tipătescu şi protecţie din unei societăţi e întotdeauna un satiric (…). p. relaţii amoroase o fac pe Miţa, pe de partea Coanei Joiţica: 96. Ion Vlad, în Lecturi constructive, Editura „Tipătescu: (râzând) Nu umbla Cartea Românească, 1975, p.174 -175, vede altă parte, să ameninţe cu scandalul: lucrurile într-un alt orizont, mai nuanţat: „Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu... cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am „Lecţia lui I. L. Caragiale este totală şi şi să vedem... O să fie un scandal... plimbat eu la luminaţie în trăsură revelează multiplele posibilităţi de combinare a dar un scandal... cum n-a mai fost cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot accentelor, aspectelor şi manifestărilor umane 16 sub specia comicului, a satirei şi a umorului de până acuma în „Universul". (s.n., oraşul? Tocmai ea, cum e cele mai neaşteptate nuanţe”. glumeaţă, zice: "Ia să-i numărăm 8 Ibrăileanu, Garabet, op.cit. „Aceste falsificări, 12 Vartic , Ion, Spectacol interior, Editura steagurile lui Ghiţă"... → mai spune Garabet Ibrăileanu, - de care suferă Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 133. unele tipuri – se datorează în cea mai mare 13 Dobrogeanu-Gherea, C., op. Cit., p. 65. parte înverşunării politice a lui Caragiale”. 14 Caragiale, I.L., Opere, Editura de Stat pentru 17 Vartic, Ion, Clanul Caragiale, Biblioteca 9 Constantinescu, Pompiliu, Studii şi cronici Literatură şi Artă, Bucureşti, 1952, O scrisoare apostrof, Cluj-Napoca, 2002, p. 40. literare, Editura Minerva, 1981, p.42 pierdută. 18 Caragiale, I.L., Opere, op.cit., D’ale 10 Steinhardt, N., Prin alţii spre sine, Editura 15 Idem, O noapte furtunoasă. carnavalului, p. 223. Eminescu, Bucureşti, 1988, p.107 16 Caragiale, I.L., Opere, op.cit., D’ale 19 Constantinescu, Pompiliu, op. cit., p. 42. 11 Idem. carnavalului, p. 186 20 Constantinescu, Pomiliu, op. cit., p. 42
12 sunt ziua-n care timpul nu lucrează, îndrăgostită și mereu holteie, sunt Eva mării, Venus, Galateea, GENEALOGIE nici urmă nu-i de mine în oglinzi,
doar bradul de catarg și umeri grinzi, Elisabeta sunt, sunt goliciunea însăși, doar femeia. și n-am trecut pe sub adânca boltă, prea înalta, DOINA DE JALE în stare să mă schimbe-n mine
însămi, Cu o pădure se adună fumul, deși am fost o viață-ntreagă alta. la cap, decapitarea se adună, Iubirea lor, din care m-am născut, la pâine, golul ceasului flămând, rămasă-n mine ca un scris cu dalta, și nimeni, de când pungi cu aur sună, în veac de două ori împreunase n-a înțeles că ia adăugând, rănite buzele de peste Prut, ______haotică e adunarea fugii, momentul blând și repede pierdut pe funia mării aș călca îngust desparte și îmbină totodată, aș vrea să nu-mi mai plece de pe oase, stârnind arìpi, aplauze înalte, ciment și cer, arhitectura rugii, să nu le las sărutul desfăcut. cu spumele țâșnind din valuri sparte un fier cu ghimpi, o piele sfâșiată, șampaniile s-ar desface brusc, nici unul să ne dea nu se sfii, (Cât timp mai curge sângele prin ce frământare ar începe atunci din ce e greu și cu scrâșniri se duce, vase, pândind ivirea care nu mai vine, și țărmurile s-ar certa pe mine ne-năbușim de-atâtea bogății, istoria e vie-n orice trup.) tezaure adânci, avem de toate, zvârlind cu vești din ce în ce mai lungi, și nu ne mai lipsește nicio cruce, GLORIA EPAVEI doar învierea de pe urmă, poate... în sân adâncul îmi înfipse crinii, Voiam să ies din nou la suprafață mi-am pus pe umăr pescăruș de pază, așa cum sunt acum de șlefuită, șiroaie din mătăsurile mării, (Din volumul sub tipar mai fină decât ácele de gheață, să urc încet spre seara-ncoronării, „Noile poeme din Ombria”) cu perla soră în adânc dospită, rujată viu cu purpura ruginii, ______
SCANDALUL.... Caţavencu şi cu toţi ai lor vor să petreacă cu bine şi cu linişte?... facă scandal”. Totul e sub spectrul Cum o să mai poată rămâne →Pristanda: (mâhnit) Îmi pare scandalului, pe care-l invocă fiecare Fănică prefect?” rău! Tocmai coana Joiţica, tocmai ca armă, dar de care se teme fiecare. Perspectiva publicării scrisorii dumneei, care de!... Să ne aştep- Scandalul e deopotrivă formă de atac Zoei către Tipătescu este şi ea, la tăm de la dumneei la o pro- şi de apărare la personajele lui Cara- rândul ei, considerată tot “scandal”: tecţie...” giale. “Zoe: În zadar, Fănică; Caţavencu Teama de scandal îl cuprinde şi pe Sub spectrul scandalului stă şi poate muri astăzi, mâine gazeta lui Trahanache, în clipa în care află de recuperarea scrisorii pierdute de la tot o să publice scrisoarea noastră. scrisoarea lui Tipătescu către Zoe, Caţavencu. Scandalul trebuie să aibă Dumnezeule! Cum or să-şi smulgă iar pe Tipătescu îl aduce în culmea garanţia reuşitei, nu să fie lipsit de toţi gazeta, cum or să mă sfâşie, disperării, pentru că scandalul scri- eficienţă: „Zoe: Ghiţă, m-aţi cum or să râză!... O săptămână, o sorii l-ar compromite total: nenorocit! Scrisoarea o să fie lună, un an de zile n-o să se mai „Trahanache: Măi omule, ai pu- publicată mâine şi aţi făcut şi vorbească decât de aventura asta... ţintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: scandal degeaba. (s-n., N.B.) În orăşelul ăsta, unde bărbaţii şi "Eşti tare, stimabile, la machia- Dăscălimea o să urmeze înainte cu femeile şi copiii nu au altă verlicuri, tare, n-am ce să zic; dar gazeta şi în lipsa lui... Ce-o să zică petrecere decât bârfirea, fie chiar nu ţi-ai găsit omul..." Ei, dacă a la Bucureşti guvernul, când o afla fără motiv... dar încă având văzut că nu i se trece cu mine, ştii că aţi violat domiciliul lui motiv... şi ce motiv, Fănică!... Ce la ce-a ajuns? Mi-a spus că, dacă Caţavencu şi l-aţi arestat în ajunul vuiet! Ce scandal! (s.n. N.B.) nu dau eu importanţă lucrului, o alegerilor, după ce guvernul era Perspectiva scandalului e terori- să-i dea publicul, pentru că scri- asigurat că toate au să se zantă, apocaliptică, fatală: soarea o să se publice duminică la ______“Zoe: (retrăgându-se) Eşti gazetă şi o să fie pusă în cercevea, nebun? Dar Zaharia? Dar poziţia ca s-o vază oricine-o pofti. ta? Dar scandalul şi mai mare care Tipătescu: (turbat) Îl împuşc! Îi s-ar aprinde pe urmele noas- dau foc! trebuie să mi-l aducă aci tre?...”(s.., N.B.) numaidecât, viu ori mort, cu Viaţa ar putea deveni, după un scrisoarea. (se răpede în fund.) scandal, în concepţia Zoei, de Ghiţă! Ghiţă! Să vie poliţaiul!” neimaginat. Ea ar pune capăt la Scandalul îl invocă Trahanache şi toate: poziţie socială, viitor politic, ca armă a adversarului politic: „De- ar pecetlui soarta familiei, sale, a lui seară, am aflat că dăscălimea cu Tipătescu.
13 mai poţi spune, cu dispreţ, „Parisul şi nevoie de cărţi, numai că ele trebu- restul ţării”. UE se apropie tot mai ie… scrise. Iar în ceea ce priveşte mult de modelul german, unde „puternicia”, „mărimea” şi atributul unul dintre marii scriitori români Berlinul joacă doar rol de capitală de „călăuze”, chestiunea, în ansam- ai sfârşitului de secol XX politică, iar marii artişti, scriitori, blul ei, apare nu doar vizând anumite jurnalişti sau savanţi trăiesc fiecare pretenţii, dar şi cu mult mai ampli- în "capitala lui", fără nicio legătură ficată, ci şi complicată. Detaliile sunt cu Berlinul.”!” (Mihai Sin). Am inutile – se înţeleg de la sine aplicând îndoieli asupra datei când a fost scrisă o simplă transfocare spre literatura de această-însemnare, de-accea, renunţ şi după ’89, o literatură care, în general pentru că ea reflectă, parcă pentru un vorbind, dă tonul unei creaţii (mai întreg concept postdecembrist, un ales în proză şi poezie) a cărei valoare mod care proiectează spre nou un dă de gândit. Excepţiile, destul de mod - modul de percepe şi de a rare şi puţine, dacă raportăm totul, „reconstrui” lumea profund schimbată procentual vorbind, la producţia de după ’89. În bine? Nu pare. Ca un fel carte. Mihai Sin nu numai că a con- de continuare, pe aceeaşi copertă IV a ştientizat foarte bine şi clar acest a- volumului Marea miză, Mihai Sin devăr dureros, dar a şi comentat mai reia ideea de mai sus, oarecum pe alt ales în volumul Marea miză, o carte a palier, dar în spiritul unei elegante şi cărei apariţie (Editura Nemira, 2008), (V) strict personale profesiuni de cât şi, oarecum paradoxal, în Cestiuni De aceea, am crezut şi cred în credinţă: „…paradoxal, în timp ce în secundare – chestiuni principale continuare că trebuie să-şi recapete alte culturi europene, parcă obosite şi (Editura Eminescu (1983)… suflul pierdut, încrederea în menirea copleşite de atâtea opere mari aduna- Nu lectura, ci relectura, la nive- lor pe lume. Scriitorul a venit din te de-a lungul secolelor, romanul se lul anului 2016, celor două volume, dictatură cu obişnuinţe imposibil de autopastişează, anemiat, devenit «joc constituie o experienţă extrem de in- susţinut în societatea „încifrată” a secund». România are încă nevoie de teresantă care-l individualizează într- tranziţiei. Puterea comunistă, preo- cărţi puternice şi de romane mari, un fel de crescendo pe autorul lor. cupată de felul în care urma să fie «călăuze». (…). Da, iar în acest caz, Exprimarea directă din Marea înfăţişată în creaţiile artistice, făcuse Mihai Sin radiografiază „telegrafic” o miză se suprapune perfect cu… cititul cu artistul o târguială, dar au căzut stare de lucruri care, într-o consecință printre rânduri din Cestiuni…, fapt împreună în aceeaşi capcană şi n-au nu prea îndepărtată, se va răzbuna pe care atestă (permanent, aş zice), preo- mai putut scăpa unul de altul. S-a ansamblul unei literaturi obligată să cuparea lui Mihai Sin nu numai de a întâmplat ca oameni talentaţi să fie facă legătura între un antedecembrism se crea literatură, ci ea să se integreze cumpăraţi, santajaţi, constrânşi să marcat de proletcultismul acerb, de o viguros într-o tradiţie deja componen- producă ceva pentru dictatură. Ceea ideologie drastic şi inatacabil-comu- tă importantă a patrimoniului cultural ce n-a mai fost cazul după 1989, iar nistă și tributar al cenzurii și pro- naţional. „…pe măsură ce au trecut acest lucru le-a provocat un şoc uno- pagandei de partid, cu noua literatură anii, subliniază el, după căderea co- ra dintre confraţi.”(…) „N-am suferit - postdecembristă. Însă, nu doar munismului, o bună parte a literaturii niciodată de complexe provinciale. despre aceasta este vorba în notațiile «subversive» nu ne mai pare atât de Noi, cei care trăim în afara Bucureş- lui Mihai Sin, ci, mai ales, despre subversivă, iar în privinţa celei «dizi- tiului, nu suntem "provincia", suntem partea de literatură semnată de autori dente», autori şi opere pot fi şi mai ţara. Dacă scriu despre România care au lăsat în urmă-le creații de drastic puşi sub semnul întrebării, profundă este pentru că-mi dau sea- valoare, sub semnul unei tradiții res- dacă nu al contestării.” (Marea miză, ma că, după 1989, mulţi lideri de pectate cu responsabilitate. Exact p. 101). opinie intelectuală nu au reuşit să despre acest adevăr este vorba, adică Cam din tot ce a creat după ’89, judece realitatea românească în pro- despre integrarea într-un sumum de rezultă cu pregnanţă acest deziderat, funzimea ei. Au venit cu pretenţia valori naționale și nu a trimite totul iar atât Quo vadis, Domine?, Marea ridicolă că ei sunt, înainte de toate, înspre „literatură aservită” și chiar miză cât şi Ispita izbăvirii, se circum- "europeni", "cetăţeni ai lumii", cali- spre derizoriu… scriu fără probleme în acest context al tatea de român lăsând-o întotdeauna Prin aserțiunea sa, ca și cu alte valorilor exemplar-perene. la urmă. Conceptul de Românie ocazii de altfel, Mihai Sin încearcă un Între altele, această pretenţie să profundă ar putea conduce, pe de fel de reconciliere între trecutul destul fi fost unul dintre motivele pentru altă parte, la salvarea marilor valori de apropiat și un prezent existând care Sin a fost destul de clar „exclus” naţionale, indiferent de locul lor in încă sub forma unui conglomerat dintre scriitorii noştri importanţi de o spaţiu (în "provincie" sau în Capi- înăuntrul căruia fiecare face cum parte anume a criticii şi chiar istoriei tală). Poate că odată cu intrarea într- vrea. Din acest motiv, Sin se erijează literare? Posibil, foarte posibil, dacă un circuit de valori europene, nici în în sfătuitor scriind: „România are mai adăugăm şi motivaţia invocată România nu va mai fi vizibilă dif- încă nevoie de cărţi puternice şi de destul de direct a lui Alex. Ştefănescu erenţa dintre centru şi provincie, romane mari, «călăuze»”, numai că în revista Convorbiri literare: „În existentă încă în mintea multora. pare să fie cu mult mai complicată mod surprinzător, după 1989, publică Până şi în Franţa, al cărei model îl realitatea practică, fiindcă, mai un roman, Quo vadis, Domine?, → copiază majoritatea românilor, nu glumind, putem spune: România are DUMITRU HURUBĂ
14 care încearcă să acrediteze ideea că lui) pe motivul neverosimil că ar fi Trebuie să fim de acord că, fără Securitatea a contribuit la salvarea făcut parte din… nomenclatura comu- amestecul Securităţii în desfăşurarea identităţii culturale a românilor în nistă. De fapt, altă componentă a evenimentului decembrist-românesc, timpul comunismului şi că a pregătit, marelui paradox din viaţa sa. schimbarea de la „democraţia… so- într-un mod inteligent şi responsabil, Ajuns profesor universitar la cialist-comunistă” la noul tip de de- instaurarea democraţiei în România Academia de Arte din Tg.-Mureş, mocraţie, capitalist, în procesul de în perioada postcomunistă.” după o perioadă de profesor-asociat la eliberare spre libertate, este pur şi Personal, mi se pare afirmaţia Universitatea „Lucian Blaga” din simplu greu de dedus ce s-ar fi putut „încearcă să acrediteze ideea că Sibiu, Mihai Sin şi-a trăit ultimii ani întâmpla. Securitatea a contribuit la salvarea de viaţă, aşa cum spuneam, într-o De-aceea, înclin să cred că Mihai identităţii culturale a românilor în izolare aproape cvasi-deplină, atât ca Sin a văzut şi analizat situaţia cu timpul comunismului” nu o acuzaţie, om cât şi ca scriitor, fapt constatat şi detaşare şi realism, aceasta nu pentru ci o infamie vizavi nu numai de de Alex. Ştefănescu: „Lui Mihai Sin îi că ar fi pactizat cu Securitatea, cum opera, ci şi de omul Mihai Sin. Însă place să tacă, să fumeze şi să încă se mai crede, ci pentru a încerca criticul A. Ş. nu se opreşte, ci privească undeva, departe. Nu-şi o… descâlcire a lucrurilor. De altfel, transformă acuzaţia în diatribă scriind povesteşte niciodată viaţa. Informaţii ca să ne întoarcem puţin în timp, este în acelaşi text din Convorbiri literare: – sumare – despre biografia sa găsim bine să nu uităm că tatăl său, Dănilă „Timp de cîteva luni după apariţie, numai în dicţionare.” (Alex. Sin, a fost exclus din Partidul despre surprinzătoarea carte a lui Ştefănescu, Mihai Sin sau lupta Comunist în anul 1957, când fiul său Mihai Sin nu s-a scris şi nu s-a spus individului cu Sistemul, în revista Mihai avea doar 15 ani, şi a murit un nimic, nicăieri. Abia în seara zilei de Convorbiri literare). an mai târziu, lăsând în urmă o soţie 11 martie 1994, în cadrul emisiunii casnică şi 4 copii. Simpozion de la televiziunea publică, Astfel, îmi permit să cred că a avut loc o primă discuţie, la care au Mihai Sin, chiar la vârsta de 15 ani participat nu critici literari, ci Mihai fiind, nu a rămas în suflet cu o „iubire Sin, Gabriela Adamesteanu (proza- neţărmurită” faţă de partid şi, prin toare din aceeaşi generaţie cu Mihai extensie logică, faţă de securitatea Sin), Sanda Vişan, realizatoare a naţională. Aceasta este o problemă pe emisiunii şi... Nicolae Ulieriu, care nu avem dreptul s-o tratăm cu purtătorul de cuvînt al Serviciului superficialitate, chiar dacă până la Român de Informaţii (instituţie care îi naşterea romanului Quo vadis, Do- preluase pe mulţi dintre foştii mine?, trecuseră cel puţin 30 de ani. lucrători ai Securităţii)” ______Deşi, la o lectură, poate cam Nu este suficient de clar că, De pe cu totul altă poziţie scrie neatentă, câţiva comentatori de critică „dintre foştii” face parte şi Mihai Sin? criticul şi istoricul literar Ion Simuţ literară au reacţionat destul de prompt De ce această înverşunare denigra- referindu-se la Mihai Sin: „Între scri- trimiţând romanul spre un context nu toare – greu de spus. Paradoxul? itorii promoţiei 70, Mihai Sin este tocmai favorabil lui Mihai Sin. De Apropo de romanul Schimbarea la destul de bine cotat. Aprecierile cele ce? N-am găsit o explicaţie plauzibilă faţă, autorul a fost învinuit de mai generoase vin de la criticii nici măcar după ce am revăzut mai pactizare cu duşmanii socialismului, aceluiaşi val. Nicolae Manolescu nu-l multe pasaje din roman. Dimpotrivă, iar articolul-calomnie din Scînteia creditează în Istoria sa, nici mare, mi s-a părut un fel de cor interpretând subliniază acest lucru fără vreun nici mică.” cu patimă o compoziţie cu note false, dubiu! Problema e, însă, alta: în una Făcând o trimitere lipsită de o glosare de tip „tragere la temă” în dintre discuţiile mele cu Mihai Sin, dubii, criticul apasă pe aceeaşi pedală enigmistică. acesta mi-a reiterat că articolul a pledoariei pro Sin, adăugând un Ştiind sau presimţind acest lucru, calomnios din organul partidului argument cel puţin la fel de solid: Mihai Sin, precaut, şi-a luat o măsură comunist ar fi fost scris de… acelaşi „Laurenţiu Ulici îl aşază pe Mihai de prevedere notând: „Am crezut şi Alex. Ştefănescu. Sin în elita restrânsă a prozatorilor cred în destinul acestui roman, care Nu ştiu, iar lămurirea acestei acestei promoţii (’70, n. m., D.H.), nu e legat neapărat de destinul meu. grave chestiuni, care scoate din alături de Gabriela Adameşteanu, Şi mai cred că, într-o bună zi, poate circuitul normal al literaturii române Mircea Ciobanu, Petru Popescu, chiar apropiată, adevăratele motive din ultima jumătate de secol pe unul Gheorghe Schwartz şi Eugen ale «campaniei» de acum mai bine de dintre cei mai importanţi scriitori Uricaru.” (Ion Simuţ: Mihai Sin sau un deceniu vor ieşi la iveală, români, nu ţine de competenţa mea. lupta individului cu Sistemul, în Cul- dovedind goliciunea, lipsa de Din păcate. În orice caz, ştiu sigur, tura literară, nr. 502 din 4 febr. scrupule şi chiar ticăloşia unora din sursă directă că, datorită acestui 2015). Nu ar fi tocmai greşit să mai care, din ’90 încoace, n-au încetat să fapt, Sin, în ultimii ani de viaţă, a citez din pertinentul articol al lui Ion se autointituleze lideri de opinie, în suportat greaua situaţie trăind o mare Simuţ prin care domnia sa explică fapt aparţinând unor false «ielite» dramă a izolării absolut nedreaptă, iar altfel şi cu mult mai credibil înţele- care a răspândit, cred, multă derută, aici includ şi faptul că, rămas gerea şi aplicarea de către Sin în confuzie şi imense cantităţi de „ultimul mohican” dintre fondatorii romanul Quo vadis, Domine?, a defetism în societatea şi în lumea noii serii a revistei Vatra, în 1990 a implicării securităţii la pregătirea românească.” (Quo vadis, Domine?, fost înlăturat din redacţie (afirmaţia Revoluţiei din decembrie 1989. vol. I, 2007, Cop. IV).
15 atitudini de frondă și de bravadă: „Eu sunt poetul Ben Corlaciu, / care-am crescut prin mlaștini clocite…” În DAMNATUL „PELERIN AL 1972, îi apar Poeme florivore și anto- SERILOR” logia Starea de urgență, ce cuprinde toată poezia sa de până atunci, așezată Printre scriitorii români afirmați în ordine inversă, de la ciclul în perioada imediat postbelică, poetul intitulat Explozia sertar (1971-1955), și prozatorul Ben (Benedict) Cor- urmat de Postumele (1967-1945), pâ- laciu (– 16. VI. 1981) se situează nă la cele patru cărți din tinerețe. De printre cei care au avut neșansa de a reținut că, în afara volumelor de se înfrunta cu un destin dramatic. nuvele și povestiri (La trântă cu Coborâtor din fabulosul Maramureş, munții, 1949; Candidatul, 1950; Pâi- fiu al Rozaliei din localitatea Groşii nea păcii, 1951) Ben Corlaciu este și Ţibleşului, de lângă Lăpușna, și al lui un valoros traducător și romancier, Nicolae Corlaciu, un jandarm venit cel mai semnificativ dintre romanele aici dintr-un sat de prin Munţii Apu- sale fiind Cazul doctor Udrea (1959), seni, care, după ce Rozalia rămâne o analiză a „dilemei intelectualului gravidă, este trimis într-o misiune la între izolare și egoismul implicării în Galaţi, unde se naşte Ben Corlaciu, la termenii profesiunii și angajarea în termeni sociali”. ______data de 6 martie 1924. Din unele Radu Paraschivescu îl descrie pe mărturii ale celor care i-au cunoscut Nu departe de Constant Tonegaru, „poate cel mai talentat acesta ca fiind „înalt și slab, solemn familia, se știe că „la puţină vreme, palid, cu paiul în gură, mistuind în după ce se încheie misiunea la Ga- dintre toți” (Pompiliu Constan- tinescu), Ben Corlaciu este, prin tăcere gânduri adânci, alături de prie- laţi”, părinții lui se reîntorc în Groşii tenul său nedespărțit, Dimitrie Ste- Ţibleşului, unde, până la vârsta lice- gustul său pentru straniu, pentru insolit, un alt programatic contestatar laru.” Practicând acest spirit de ului, când merge la studii la Bucu- boemă, similar cu al colegului său, reşti, viitorul poet creşte la un unchi, din peisajul acestui lirism de tranziție, „un rebel al generaţiei sale”, o poezia lui Ben Corlaciu păstrează într-un cătun de dincolo de Ţibleş. imaginea satanic-decadentistă, ca în Integrat încă înainte de vârsta majo- expresie a aceleiași sensibilități cu reminiscențe avangardiste, amintind, poezia ce dă titlul volumului Pele- ratului grupului din jurul revistei rinul serilor: „Un biet pelerin drama- „Albatros”, tânărul Ben Corlaciu duce prin acuitatea senzorială puțin comună a imagisticii, de Gherasim tizat, / hilar dramatizat de privirile o acţiune de avangardă, confirmând uscate, / Bacilii râsului purtând în ca poet startul impetuos, în măsură să Luca: „Când vom ajunge să avem câteva zeci de ani / și când vom fi spate, / depărtări striveam, nesăturat.” îl situeze imediat alături de Geo „Pelerin prin peisajele tristeții, scrie Dumitrescu şi Dimitrie Stelaru, Dinu întocmai ca o mumie, / vom renunța la viața asta de golani / și vom fi Ion Pop, cu vizibilă predilecție față de Pillat, Constant Tonegaru, Ion Ca- țigănci și florărese, aspirând la o cla- raion, Elena Diaconu, Marin Sârbu- prezenți la Academie.” Într-o schiță de portret realizată lui sicizare a inconformismului său bo- lescu, Tiberiu Tretinescu sau Ovidiu em, Ben Corlaciu trăiește experiențe Râureanu, scriitori în măsură să Ben Corlaciu, apropiat ca vârstă de grupul lui Geo Dumitrescu, Miron individualizatoare, în cultul beției ne- producă o adevărată efervescență întrerupte din tavernele epocii, men- literară în epocă. După un stagiu de ______ținându-se constant în sfera de influ- corector la „Timpul” și redactor la ență bacoviană”, cu „decorul nocturn „Frontul plugarilor” sau la revista cu lumini bolnave”, cu „femei luna- „Flacăra”, Ben Corlaciu își face de- tice”, cu câte „o fată nebună” și butul reușind să-și publice în numărul „oameni vineți fără plămâni”. 5 – 6 (10 – 25 mai 1941) din revista Poetul („născut dintr-un tată lu- „Albatros” poeziile Florăresele și natic”) își exprimă atitudinea de re- Cântec sfânt, versuri îmbinând anar- voltă în aceeași notă de teribilism ca- hismul și lirica revoltei cu anticalo- racteristică întregii „generații a răz- filia într-o ipostază eseniană cu o tușă boiului” („Dar vă asigur că la viitoa- foarte personală. Tot acum îi apar și rea-ntâlnire n-am să mai uit / să-i primele volume de versuri, debutului prind lui Dumnezeu, cu un ac, un afiș editorial cu Tavernale (1941) succe- în spate, / Apoi nu mai vrem decât dându-i-se ritmic volumele Pelerinul pâine și pâine, / copiem cu puțină serilor (1942), Arhipelag (1941) și, dreptate.” (Afiș) Aparenta nonșalanță puțin mai încolo, Manifest liric („Eu sunt poetul Ben Corlaciu, / al (1945), acesta fiind publicat urmare a doilea drac și mai puternic, / umblu câștigării unui important premiu al cu tălpile pline de smoală, / mereu Editurii „Forum”, versuri reprezen- ursuz și nemernic, /…/ am fost adăpat tând cea dintâi etapă din cariera po- Bustul poetului din localitatea de o broască râioasă, / culcușul → etului, „expresie a unei sensibilități cu MARIN IANCU ecouri avangardiste”, semne ale unei Groșii Țibleșului
16 MANIFEST LIRIC numai adu o sticlă și bea, ca și cum ai putea să-nțelegi Oamenii spun că Europa e centrul de gra- de unde venim și plecăm zile-ntregi. vitație al culturii. Totuși, eu aș pleca spre Cape-Town sau, Să nu-ți fie frică de moarte, în cel mai grav caz, oriunde în afara meri- că nu te cunoaște și chiar de te-ar ști dianelor acestui continent. nu ți-ar surâde și nu te-ar privi, De altfel oamenii sunt obișnuiți să se așa cum doar eu o cunosc și-o dezleg, creadă – fiecare-n parte – buricul Pămân- nebun, cum mă credeți, și prost, tului. de mi-e silă de mine, de voi și de câinele Așa că negreșit realitatea trebuie să fie cu pe care-l iubesc și care-mi curăță mâinile. totul alta. Vrei să bei cu mine sau nu vrei? O sticlă de vin, și încă una, Îți pot arunca vinul din mila unei femei că venim dintre oameni iluștri și bogați care susține că ea care ne-au spus că nu merităm să fim decât mă iube ște și nu e c ă țea. dezbrăcați și cărora le este totuna Cum plouă, privește cum plouă! că dormim pe maidan, lângă o casă Hai, râzi ca și mine și treci cu șapte etaje și-o servitoare țâfnoasă. de te culcă sub masa cea nouă, să nu-i simți țârâiala și brațele reci. Astăzi am găsit niște bani pe stradă – sau, dacă vreți, i-am furat; Venim dintre oameni și-i greu însă n-am să mănânc, fiindcă scrie să fii prăfuit și desculț și plouat; undeva că n-am voie, deoarece-s deocheat hai, dormi până mâine, căci mâine și-mi place să mă joc cu păduchi și țigani. are să te șteargă câinele meu pe care-l iubesc și îl bat. Mai adu, mai adu, mai adu, și nu te uita c-am slăbit într-atât; (Din vol. Manifest liric, 1945) dacă vrei, poți să mă prinzi și de gât ori să m-arunci triumfal sub tejghea, BEN CORLACIU ______
→mi-a fost tot o baltă.” (Fiul se păstrează în spiritul aceleiași mlaștinei) „se metamorfozează într-o boeme artistice bucureștene, cu o tânguire teatrală, patetismul trăirii poezie de atmosferă și de frondă, cu atingând un fel de limită a ironiei aceleași note de protest împotriva exasperate parcă de constatarea dogmelor și a intoleranței, a alinierii, permanentei ineficacități.” (Ion Pop) de unde și imboldul de a mărturisi „Poezia tavernei, decorul murdar și următoarele într-un interviu apărut în pestriț al boltelor promiscue cu nori revista clujeană „Tribuna” (nr. 15, de fum și de alcool, scria în acei ani 1967, p. 5), doar cu aproximativ doi Geo Dumitrescu în „Timpul” (25 ani înainte de a emigra la Paris: „Am februarie 1942), solicită până către aparținut cu întregul elan al celor cuvântul imediat vibrant, gras- șaisprezece ani, abia împliniți, violent. Bacovia însuși în poemele grupării „Albatros” și versurile pe sale unde cântă această atmosferă care mi le-am publicat în paginile folosește cuvinte tari și semnificative revistei cu același nume suprimată de […]. Aceste calități s-au atribuit până către cenzură, după numai șapte acum, cu oarecare exclusivism și numere.” specificitate, originalei personalități Presiunile permanente din partea poetice care este Dimitrie Stelaru, sistemului comunist l-au determinat indicându-se simultan prezența ca în anul 1975 să solicite azil în corosivă a lui Francois Villon. E Franța, unde, în același ton de „rebel ______drept că unele bucăți din Tavernale și viforos”, își duce viața în condiții stau sub semnul influenței lui foarte grele, la limita supraviețuirii, sfârșind prin a fi împușcat în metroul Stelaru.” În primele sale versuri între izolare și continuă campanie de parizian, posibil de către agenți ai publicate în „Albatros”, Ben denigrare susținută cu o asiduitate Securității, în vara anului 1981, pe 16 Corlaciu, damnatul „pelerin al diabolică din țară de către iunie, în condiții rămase și astăzi serilor”, „mereu călătorul Benedict”, reprezentanți ai regimului ceaușist, neelucidate.
17 doar al literaturii; pictura lui Kandinsky, Dali, sculptura lui Brâncuși ies din forma clasicizată, se ( I ) atomizează, se apropie de sensuri nepoetizate, neacoperite atât de gros Narațiunea e un termen înrădă- de fardări ale iluziei și iluzionării, cinat în teoria literară, care se aplică, solicitând un efort sporit de descifrare la nivel descriptiv și exhaustiv, epi- și mult mai multă libertate la nivel de cului, fiind echivalat, în terminologia lectură empatică. modernă, cu povestirea. Tot astfel, Wagner, expresionismul, Sensurile indică faptul că opera se criza transcendentului ireperabil, articulează din intersecția a două concentrată de avangardiști și de dimensiuni: conținutul narativ, cu existențialiști au potențat aceste timpul lui specific, și discursul sensuri, consecința realului și a narativ, susținut din diferite unghiuri ficționalului se deschid bizare glisări sau” puncte de vedere”1. în oniric, în prozaicul cotidian, marcat de micime, absența eroismului și a Această dispunere disociată nu este apanajul intervenției teoretice recente, neobișnuitului ca temelie a noii ______ci decurge din ”mimesis” și experimentări literare. deră greu, doar după ce naratarul intră ”diegesis” platoniciene, ca, mai apoi, Astfel, arta se îndrepta către un alt debusolat într-un labirint ideatic și să parcurgă potențări explicative în drum, tatona modalități de comu- căpătă rolul lui de instanță narativă 2 timp, precum cea a lui Booth . nicare paradoxale, dense și aerate, în auxiliară, grijulie să nu gliseze atât de El definește dualitatea, prin egală măsură și simultan aproape. agresiv prin contextul ficțional. Showing (spectacolul care curge, cu Pe acest fundal, neo-, post- și Defragmentarea narativă nu este canavaua specifică) și Telling neopostmodernismul fundamentează un val care trece precum briza modei, (modalitatea de narare). un alt tip de scriitură, cu breșe în ci e deja expresia unei sincronizări cu Dincolo de intențiile diverse și biografia autorului, al cărui glas e pendulările din realitatea imediată în avizate de condensare teoretică, ine- împrumutat de un narator sfios sau irealitatea mediată de artă, este modul puizabilă parcă, e cert că spunerea ar- burlesc, uneori. în care fabula (derularea evenimen- tistică beneficiază de bagheta mai Fenomenul se propagă și în roman; țială) și sujetul (prezentarea acestei mult sau mai puțin discretă, simplă astfel, se produc disocierea, felierea ordini) se redimensionează de parcă ori elaborată, a unei ”ființe de hâr- în episoade aparent dezlânate, în s-ar naște hibrizi prin inginerie gene- 3, tie” cu status ordonator al lumii fic- povestiri autonome, debusolante prin tică. ționale; o convenție, acceptată tacit de ”lipsa” de acuratețe auctorială care Aparenta micșorare a spațiului naratar, transparentă, evidentă ori construiește (el sau altcineva) cu o narativ, a planurilor de organizare se doar sugerată, uneori, fapt care deter- voce alienată bucăți de mozaic ce a- repercutează și în specii narative mină un efort de dublă decriptare, ______scurte, precum povestirea, în care referitor la ”ce se întâmplă” și la statusul naratorial este mult mai ”cum se spun întâmplările”. transparent. În diacronia sa, literatura Ca spațiu mozaicat, ea capătă europeană cunoaște, în secolul al pondere în literatura contemporană, XIX-lea, prin realism, o simetrie cu universală (de exemplu, Anna Antichitatea epopeică, dar forma de Gavalda) și română (la Adriana Bittel spunere capătă o altă complexitate, ori Mircea Cărtărescu). articulată multiplu, fațetat, prin În consecință, se suspendă roman, care, mai ales pe fondul crizei cronologia, se construiesc intervenții identitare a omului modern, ajunge, cvasisimultane (nu de puține ori în perioada interbelică, să înregistreze degenerând într-o adevărată estetică a mari prefaceri, de tipul pendulări între urâtului), desprinderea de poetic și de obiectiv-subiectiv, citadin-rural sau eroic, în favoarea unei tipologii și experiențial-social. diegeze incerte, copleșite de Din nevoia permanentă de auten- incertitudinile timpului fără paciență. ticitate, de verosimilate a narațiunii MARIOARA NOVAC și, implicit, a narării, au fost create ______personaje migrante, cu biografii 1Lintvelt, Jaap, Încercare de tipologie aparent eliberate de narator, suspen- narativă. Punctul de vedere:teorie și dări/ diminuări ale rostului auctorial, analiză, Editura Univers, 1994; relativizări de perspectivă narativă, 2 Booth, Wayne, C., Retorica ajungându-se chiar la utilizarea per- romanului, Editura Univers, 1976; 4 soanei a II-a , spre deosebire de cele 3 Barthes, Roland, Romanul scriiturii, consacrate. Editura Univers, 1987; Segmentarea discursului este, însă, 4 Butor, Michel, Renunțarea, Editura apanajul artei moderne în general, nu pentru Literatură Universală1967;
18 şi liniştitorul dicton lansat de Descartes la apa memoriei universale cogito ergo sum a fost repede „înfiat” şi obligat să sune cogito ergo… scriptio. Astfel, pe terenul proaspăt defrişat de mangrovele subculturii, sau cât de cât defrişat, a
Nu cu multă vreme în urmă, încolţit şi s-au dezvoltat rapid germenii cineva afirma cu seriozitate, responsa- poeziei naive evoluând spectaculos prin bilă cred, că, la noi, raportat la numărul unele locuri şi zone geografice spre de locuitori, se scrie şi se publică mult poezia postmodernă, modernistă şi prea puţină literatură beletristică. Mai chiar ultramodernistă, hălăduind vigu- ros-alambicat sub acoperişul hangarului ales poezie! I-auzi!, mi-am zis convins ______pe care scria, primejdios pentru cititori, fiind că a tresărit până şi scutul de la Paradoxul(?) e că, de fapt, cu cât se dar salvator pentru creatori: poezie Deveselu depistând o asemenea năs- scrie mai mult, cu atât se citeşte mai pu- ermetico-filozofică. truşnicie. Adică, da, cineva, lovit brusc ţin. Întrebarea care se naşte rapid este: Unii cititori mai cu sânge de şi ferm de o atare iresponsabilitate, se scrie prea mult şi fără valoare, sau, strămoşi în vene şi chiar comentatori dublată de-o sămânţă amnezică, poate tocmai din această cauză, se citeşte prea zămisliţi din plămădeala postdecem- avea şansa şi posibilitatea reală a puţin? E foarte adevărat, să o recunoaş- bristă, şi-au vârât tentaculele degus- integrării într-un afront deosebit de grav tem, că, în general după 1989, numărul tătoare în noile produse lirice, au dat de adus autorilor, fără a mai ţine seama şi celor care mai simt chemare către lec- unele poeme-ghiveci cam în formă de valoarea creaţiei acestora. Pentru că, tură a scăzut şi scade direct proporţional primar-naivă şi, aplicând verdicte mai desigur şi firesc, o parte dintre ei sunt cu trecerea timpului, ca să nu spun că mult aiuristice decât corecte, mai cu chiar valoroşi, contrar multor aşteptări, scade vertiginos. Realitatea e că dorito- voie, mai fără voie, mai cuminţi sau ba aş zice, cu un pic de maliţiozitate, rul de informaţii de orice fel, inclusiv mai recalcitranţi, au etichetat creaţiile chiar surprinzător... literar-poetice, găseşte tot ce-l intere- ca fiind o etapă intermediară între nai- Însă, dimpotrivă, a nu conştientiza sează, pe Google – la un clic distanţă, vitate şi ermetism încifrat, conchizând că, zi de zi şi oră de oră, se deversează cum se spune cu optimism infantil, însă că, din atare creaţie, adesea, autorii uriaşe cantităţi de producţii literar-lirice aproape exacerbat – în timp ce producă- înşişi nu mai pricepeau mare lucru… spre ochii, mintea şi sufletul cititorului torul de literatură are la îndemână cea Dar era creaţie lirică? Era! Vers român, înseamnă că destinatarul n-are mai primitoare şi cu cel mai uriaş tiraj, clasic? Nuuu, Doamne-fereşte! Vers ochi să le vadă, minte să le priceapă şi „revista” Facebook în ediţie cotidiană şi alb, modern, fără cine ştie ce încorsetări suflet să şi le apropie. Motivele sunt tiraj nelimitat. În „paginile” sale se gramaticale şi fără cine ştie ce nivel de multiple, şi ar fi total greşit să nu invo- dezlănţuie o producţie literară în cultură generală, cea poetică fiind o căm aici însăşi… democraţia ajustată cantităţi aproape greu de imaginat, în chestie numindu-se conspirativ talent/ „patriotic” şi solidar de către sfânta şi, special dacă vorbim despre poezie. inspiraţie… În acest fel, saltul de la po- poate, mult prea generoasa libertate liri- Cu proza e ceva mai greu... ezia naivă, care nu e cea oral-populară, co-postdecembristă. Astfel, cu voioşie, Din fericire? Din nefericire? să ne înţelegem! (multe dintre textele forţă de muncă şi ici-colo talent, sufi- Partea cea mai interesantă din folclorului actual fiind o altă catas- cient de mulţi autori şi-au amintit brusc, acest spectacol nu o dată trist, este că trofă…), ci una încuscrită cu însăilările dar cu ajutorul lu’ herr Google!, de Facebook-ul nu comentează, nu are prosteşti la aşa-zisa, dar pretinsa poezie Horaţiu, care se adresează robului său limitare de spaţiu tipografic, nu filozofică, nu ne mai apare atât de Davus cu celebra formulă: „Age, cenzurează şi e mai binefăcător/primitor spectaculos când reducem referirea la libertate decembri… utere, şi aşa a pentru poeţime decât orice altă „ieşire „producătorii” nu la creatorii de poezie început uriaşa producţie beletristică. în lume” cu produse lirice sub formă de adevărată. Adevăr care a şi fost executat pe loc de literă tipărită. În plus, nu are nici măcar Vreo câţiva comentatori au cu- inspiraţia de-a dreptul debordantă şi nu o… „Poşta redacţiei”! tezat să fie categorici spunând/scriind: mai puţin fabuloasă a unor poeţi, mă Oarecum, într-un spaţiu mai… „Din moment ce există pictură naivă, rog, ceva mai… poetaştri!, dând apă restrâns sau, adesea, cu mai multă de ce n-ar exista şi poezie naivă? la… nu: declanşând averse de tsunami- discernere – mă refer aici la autorii cât Sigur, întrebarea este doar în parte apă la moara acestui gen de autori. de cât mai responsabili aflaţi faţă în faţă retorică, dar suntem nevoiţi să ţinem Dar aceasta fiind o cu totul altă cu actul de creaţie –, altfel stau lucrurile seama că, în vreme ce „pictura naivă” s- poveste. când este vorba despre litera tipărită. a instalat de-a lungul timpului într-un Şi nu pot trece mai departe fără a Oarecum, spuneam, fiindcă miile de fotoliu important din zona artei, poezia „mă ajuta” cu un citat fix pe… pro- edituri naţionale produc zi de zi tone de naivă a fost şi rămâne, cel puţin deo- blemă: „Fane, «fostul copil al străzii», maculatură cu pretenţie de creaţie camdată, o (de)cădere grav-compro- devine Etienne, «copil al cetăţii», revo- literară. Nimeni nu mai cenzurează miţătoare în interiorul creaţiei lirice luţionar (cu carnet) al poeziei, post- nimic: cenzura nu mai există – uraaa! – autohtone, cel puţin. Din nefericire. modern, autenticist, oho!, tremiist (…). iar autocenzura e blocată de înalta şi Pentru că, în realitate, de cele mai multe Ce dacă-i gângav şi diftongul ie îi ră- aroganta cunoaştere de sine, de fapt, a ori, poezia naivă nu respectă, totuşi, mâne străin? Exact: personajul se ali- harului şi a minunii de a fi… poet. nişte canoane, altfel normal de rigide, ci niază şi se integrează perfect în contex- Concret: nu o dată am auzit sintagma le încalcă şi le terfeleşte cu o dexteritate tul nostru, pentru că el este cel „care ameninţătoare, ca o culme a infatuării şi de-a dreptul fermecătoare, dacă n-ar fi confundă troheii cu traheii”(…). (Mag- a prostiei supreme: „Eu sunt poet neraţională din partea mulţimii da Ursache: Noi vrem cuvânt!, sau alte român!”, calitate care se dovedeşte prin fabricanţilor de… poezie. feluri de cenzură, Editura Eikon, 2015, fapta scrisului, a valorii creaţiei, dacă DUMITRU HURUBĂ p. 244). Dixit! aceasta există, iar dacă nu… Expresivul
19 Eseu iubesc", aşa cum există în noi cineva violent la noi, de masculinitate. Familiile care spune: "ai procedat greşit, tre- româneşti sunt în mod forţat feminizate 16 buie să te schimbi ca să-mi placi". spiritual. în aceste familii, socializarea (XL) Acesta este deci punctul de copilului se petrece preponderent, dacă nu plecare, contextul modelator pentru exclusiv, în temeiul iubirii materne, care 17 funcţionează de-responsabilizând, pentru ceea ce este iubirea în viaţa noastră. că "suntem iubiţi indiferent ce facem", Datorită acestui context de suntem iubiţi pur şi simplu pentru că comunitate familială în care iubirea ia existăm. La nivel de mase, iubirea naştere şi se modelează, trebuie să maternă este cea care modelează stilul de recunoaştem o dată mai mult că raportare specific românesc la ceilalţi, la iubirea este de domeniul feminităţii, alteritate, impunând ideea că "numai pentru că noi suntem formaţi sen- ceilalţi sunt vinovaţi" sau că "numai timental-erotic-apetitiv în această ceilalţi sunt răi", disculpând egoul nostru. maşinărie comunitară a familiei şi E adevărat că astfel se construieşte în planul psihicului individual o foarte bună modelul profund al iubirii este pentru şi inocentă imagine de sine, care dă un noi iubirea necondiţionată a mamei, avantaj extraordinar la integrarea După 8 ani şi jumătate, spre 10 adică iubirea pentru a fi, nu pentru a românilor în alte tipuri de culturi şi ani, apare o altă etapă de evoluţie: face sau pentru a avea. civilizaţii. Românul se descurcă copilul începe să poată oferi ceva De aceea, cu toţii, indiferent de neaşteptat de bine în străinătate, pentru că mamei şi tatălui, iubirea începe să gen, căutăm, în spatele iubirii tatălui, vine cu o bună imagine de sine pentru a poată fi obţinută sau produsă prin iubirea mamei. intra într-un joc social cu reguli bine propria activitate. Iubirea condiţionată, motivată de stabilite. Dar în absenţa unui model ac- În istoria psihanalitică a fiindului ceea ce faci, a tatălui, este o formă centuat al iubirii paterne, propria cultură şi civilizaţie este lipsită de rigurozitatea se produce o descentrare a subiectului primă şi mascată a raporturilor de necesară regulilor unui bun joc social, care suntem, se petrece o deplasare de forţă. Ea este o primă apariţie în general avantajos. (Desigur, aici intervine la egocentrism spre altruism. Odată ontogenia fiindului care suntem, a şi o puternică dimensiune religioasă: cu această etapă de evoluţie, persoana luptei (de tip hegelian) pentru recu- faptul că, în pofida a ceea ce se crede de cealaltă, mama sau tatăl, încetează să noaştere. obicei, poporul român s-a născut gnostic, fie în primul rînd un mijloc de Această iubire paternă, condi- nu creştin, cum am încercat să explic satisfacere a propriilor nevoi ale ţionată, este de fapt o formă efe- altundeva.) copilului şi începe să se treacă de la minată, o aducere în iubire a ra- 17. Jung propunea un alt model, cel al individuaţiei: la început să iubim în iubirea infantilă la o iubire matură. porturilor de forţă, este o formă femeie femeia, în generalitatea ei, şi abia Iubirea infantilă este o iubire în afectuoasă de recunoaştere. mai tîrziu să ajungem să iubim o femeie, care copilul iubeşte pentru că e iubit, Pe când iubirea maternă, cea care în unicitatea ei. Ideea romantică a lui e o iubire ce poate fi redusă la formu- ne spune: "fiinţa ta este aceeaşi cu Balzac este inversă: el susţine că pe prima la "te iubesc pentru că am nevoie de fiinţa mea", devine sursa tuturor femeie o iubim în totalitate ca pe o femeie tine", chiar dacă în spatele ei se află empatiilor noastre sentimentale şi şi abia după aceea ajungem să iubim ideea "sunt iubit pentru că exist". modelul erotismului unitiv din miezul femeia sau feminitatea dintr-o femeie, în În iubirea matură, situaţia se iubirii-pasiune. De aceea modelul generalitatea ei. E destul de greu de decis răstoarnă: "am nevoie de tine pentru ultim al iubirii rămâne un model teoretic între cele două perspective care se că te iubesc" şi în spatele ei se află feminin, nu unul masculin. opun, cu atît mai mult cu cât mai putem adăuga astăzi o diferenţă de gen: bărbaţii ideea "sunt iubit pentru că iubesc". AUREL CODOBAN sînt interesaţi în tinereţe de erotism şi mai Iubirea matură se instalează în ______târziu de persoana celei pe care-o iubesc, dependenţă de modelul iubirii 16.) Am fost multă vreme tentat de o pe când femeile încep în tinereţea lor să paterne, pentru merite, pentru ceea ce analiză a spiritualităţii poporului român fie mai întâi interesate de personalitatea poţi face, fiind o iubire condiţionată, (ceva în genul: reprezentarea sacrului în celui pe care îl iubesc şi mai târziu de motivată: "te iubesc pentru că...". spiritualitatea românească, însoţită, erotism. Probabil că diferenţa este mai Diferit de iubirea maternă, ea este evident, de consecinţele ei de mentalitate) degrabă o chestiune de istorie existenţială nesigură în ceea ce priveşte durata şi în care există această dimensiune psiha- individuală decât de structură general intensitatea, implică supunere şi dă nalitică, a diferenţei dintre iubirea ma- umană şi chiar că sunt mai multe variante ternă necondiţionată şi iubirea paternă, ale combinatoricii decât acestea două: senzaţia că eşti utilizat, folosit, deşi pentru ceea ce faci. Poporul român mi se sunt posibile nu numai senzualităţi inci- ea este cea care introduce disciplina, pare, ca popor, lipsit de ceea ce psihana- piente şi pocăinţe târzii şi, invers, asceze exigenţa, responsabilitatea. Pozitiv liza numeşte supraeu. iniţiale şi senzualităţi târzii, dar şi este însă faptul că poate fi câştigată, Supraeul, consecinţa iubirii paterne constanţa atitudinii sau constanţa poate fi obţinută prin fapte. Am putea condiţionate, a iubirii-pentru-merit, este alternărilor atitudinii. Dacă am căuta un spune că, patern, suntem iubiţi pentru instanţa castratoare, dar este şi legea, principiu general de evoluţie, atunci calităţi, matern pentru (împotriva, cu instanţa morală, instanţa responsabiliza- cazurilor individuale de iubire, aşa cum toate că avem) defecte. Cele două toare. Absenţa supraeului este consecinţa sunt ele tratate romanesc, dar şi celor instanţe ale mecanismului oedipian pe unui exces de iubire maternă şi a unui existenţiale, li s-ar potrivi mai degrabă deficit de iubire de tip patern. Modelul regula care este cea a evoluţiei iubirii în care le-am interiorizat, mama şi tatăl, familiei româneşti este de tipul "doamnei Occident: la început nu iubim femeia, ci devin cele două voci distincte din noi Chiajna", al femeii puternice, care iubim iubirea sau ne iubim pe noi, pentru care ne spun: "orice ai face, tot doresc produce un matriarhat spiritual peste ca spre sfîrşitul vieţii să iubim mai să fii fericit, orice ai face, tot te raporturile de forţă instalate, destul de degrabă pe celălalt în persoana lui.
20 îmi spui: vom fi politicoşi cu bătrânii construieşte în acest spaţiu cedându-le locul la concertul din tremurător, foişor; inventează oraşe minuscule sunt atâtea culori în parcurile publice şi poduri peste râuri inexistente, încât pietonii întârzie până seara desenează ca să le poată memora, drumuri imaginare ca apoi să le sădească acasă pentru pasul tău în glastrele de pe balcon... aşteptând până la istovire Suntem foarte liberi, iubito, să folosim Astfel vei trece veacul… parcurile publice, Ceea ce n-am văzut niciodată întregul lor inventar, inclusiv coşurile Mă înveţi de gunoi, Încă privesc ceea ce n-am văzut să construiesc într-o lacrimă… în afară de iarbă şi flori pentru niciodată – “Până mâine” – adaugi, care există lanţuri suav colorate- stau nemişcat de teamă să nu se “Până mâine” – repeţi, o, cât de liberi suntem, iubito, clatine adâncul lucrurilor hai să ne-ascundem într-o colivie... transparent ca irisul Fecioarei Maria Şi lacrima, dilatându-se privind Pruncul, pe marginea îngustă Capăt de lume prin care umblă – săgeţi -, peşti a sfârşitului de mileniu strălucitori, gata să cadă dincolo… Capăt de lume. zvâcnesc meduze de culoarea Ființe de ceață. văzduhului Doar cu ochii închişi şi ard corali în tremur continuu. Adorm în albastru Dacă acum vine primăvara ca sfinții Noi n-am putut vedea începutul fulgul acesta târziu de zăpadă cu durerea pe față. lumii, din ce văzduh a căzut? Jur – împrejurul, dar ni-l aducem aminte precum de ziua de ieri, mă ține legat, Nu-mi răspunde, iubito, de-o greșeală, cu soare, cu fluturi, cu iarba doar cu ochii închişi poţi să-l vezi făcând tumbe primăvăratice de-o vină. rătăcind prin respiraţia ta, prin aburul primelor naşteri. Lumea, Bea-l ca pe o apă trecută cândva verticală, Am stat tinereţea întreagă la pândă, prin sitele cerului, priviți-o: să pot privi ceea ce n-am văzut nectar trimis ţie corabie spartă niciodată – de ultimul înger al iernii... de marele val nu ştiu de câte ori am adormit la se-nclină… porţile de aur Ascunşi într-o colivie ale celor care nu se văd ( sau secvență dintr-o tinereţe trecută...) Strig. pentru că sunt prea aproape sau prea Răspunde neantul departe, Suntem foarte liberi, iubito, să folosim cu cenușă și nemărginite în taina lor rugătoare…. parcurile frig. publice, să trecem cuminţi prin Voi sta toată viaţa de veghe mireasma Depărtări. să pot privi cândva ceea ce n-am florilor savant răsădite, Neajungeri. văzut niciodată, ca printr-un nor invizibil de levănţică Port scufundat. ceea ce nu se aseamănă cu nimic presată, Niciun far. din ceea ce vedem totdeauna ori doar să ascultăm Vânt. câteodată. în tăcere desăvârşită cântecul ascuns al Explozii. păsărilor, Pulberi. Lacrimă dilatându-se care se sparge, câteodată, în oglinda Amar. lacului; Mă înveţi putem să ne oprim din când în când în Capăt de lume. să construiesc într-o lacrimă faţa unor statui În amvonul prădat mai mult decât imaginaţia mea şi să rememorăm viaţa ilustrelor oficiază Sfârșitul. ar putea zămisli personaje El - noul Stăpân într-un întreg univers… îndemnându-ne proclamat în vacarm să călcăm pe glorioasele lor urme; de ovații, Tu, rouă a sufletului putem să ne închipuim noi înşine biruind: şi a cărnii – viitoare statui, Asfințitul… neiertarea de fiecare zi stând câteva clipe în nemişcare, dar a trecerii pe sub arcadele numai dacă nu călcăm pe iarbă, 2016 netrebnicei utopii nu ne scrijelim numele pe copaci şi FLORIN COSTINESCU
21 Cronica literară - cartea de poezie Artificialitatea demersului e aceea a unui folclor asumat, fără a avea nimic vulgar, ci doar repetitiv prin proximitate. ductilitate și spectru în forma de În lucrările sale în care imita sonet folclorul fără să îl citeze, George
Aurel Șorobetea (n. 1946) Enescu folosea sintagma în caracter revine în literatura română, după o popular românesc, anume ca să nu îl absență editorială semnificativă, cu numească alții în stil popular. un volum mai mult de poetică decât Asemănarea e una evidentă, de poezie, atât prin statutul textelor, Enescu însuși imitând folclorul urban cât și prin paradigma, dacă nu ine- (sau, în orice caz, urbanizat), aproape dită, în orice caz rar atinsă de poezi- cu autor (câtă vreme termenul urban a noastră contemporană. Eminescu restrânge cercul), în timp ce Aurel XXII XXII Șorobetea (Fundația Șorobetea imită nu un autor, ci Triade, Timișoara, 2016) e un volum urbanul multiplu al unui autor (orașul de dialog și de omagiere a lui Em- furnicar al variantelor), altfel spus un inescu, dar o omagiere provocatoa- construct cultural : permeabilitatea re, cumva împotriva poeziei leneșe, actelor de încercare (sonetul-eseu), despre care scria cândva Ion Barbu, prin definiție antisacralizantă. E motivul din care variantele din și pe care, mai ales când e vorba despre omagii, o siluiesc destui. ______100. 000 de miliarde de poeme Rescrierea celor mai reușite cuvinte, câte două sonete “pedalând” (1961) de Raymon Queaneau (sau măcar celebre) sonete emines- în tandem, douăzeci și două de reprezintă doar secundar un fapt ciene de către un poet din altă tandemuri. „ cultural, prevalând cel mecanic. generație, cu implicarea tehnică Prefața, după cum vedem, e o În schimb, variantologia emines- adecvată, fără ca aceasta să obtureze descriere curată, neimplicată a unui act ciană, pe care Aurel Șorobetea o stilistic desfășurarea eminesciană, e de poetică originală. Câmpul tactic al parazitează benign, reprezintă, prin un demers poetic de o deosebită comparatisticii ar putea fi așezat în tratare/editare/raportare unul dintre finețe conceptuală, un omagiu prin- apropierea lui Raymond Queneau, prin cele mai semnificative fapte de matu- tr-o paradoxală jertfă de plusvaloare. gesticulația cantității grafice sub ritate ale culturii române. Poetica lui Mulți autori ar fi tentați să tran- raportul apartenenței, dacă nu ar fi mai Aurel Șorobetea e una a orei exacte a sforme într-un complex aproape apropiat de universul târziu al nega- numerelor mari ale culturii române : karmic aparentul deficit de origi- tivismului douămiist, tocmai sub stilul (așteptarea, omagiul) și carac- nalitate pe care îl impune scrierea raportul modificării prin cantitate a terul (durabilitatea prin individuație și unei asemenea poezii parazitare. relevanței spectrelor grafice. discriminare) se întâlnesc. Poezia e parazitară, nu însă și Dacă Raymond Queneau miza mai Lipsită de mistică (raportul par- poetica. Înainte de a dezvolta câteva mult pe variabilitatea automatică a impar nu e suficient pentru una, nici observații asupra raporturilor poe- metricii versului-tip, care să provoace chiar ca numerologie), dar nu lipsită tice, să îi dăm autorului cuvântul, variabilitatea unei emoții, Aurel Șoro- de mitologie, poetica sa nu poate fi reproducând concisa (chiar sincera) betea negociază un simulacru și mai tratată ca fiind una de imitații, ci ca sa prefață : interesant (deloc politic, cultural prin fiind una de înțelegere și de acord. “Am adunat în carte 22 de excelență), acela al continuării perso- Diferitele tonuri grafice ale claviaturii perechi de sonete. nale a unui fenomen foarte particular al sunt, cum spunem, ale proprietății. Fiecare pereche se compune dintr- filologiei românești: variantologia Semnalarea paternității versurilor e, un sonet eminescian și o re-scriere a eminesciană. mai degrabă, a cromaticii decât a sa, prin condeiul meu, o Nimeni nu a exploatat mimetic, partajului. Aici se face trecerea de la transformare a sonetului într-unul până la Aurel Șorobetea, procesuali- variantă la variațiune. E locul unde nou: aliaj încare intră maximum tatea eminesciană, astfel încât să ne Aurel Șorobetea atinge niveluri jumătate din textul vechi și minimum dea impresia că s-au descoperit va- valorice comparabile cu Michelle jumătate de text propriu. Pentru a riante noi ale unor sonete eminesciene. Grangaud și Paul Hoover, depășindu- înlesni deosebirea contribuțiilor res- E un fapt de contemporaneizare prin le uneori prin chiar particularitatea pective, Eminescu | Șorobetea, am acord, dintre cele mai fericite. demersului : imitația nu e a poeziilor, diferențiat grafic textele: tot ce este Conștiința discriminării textului ci a unui fapt cultural provocat de ele scris de el s-a tipărit cu litere bine eminescian prin temperarea și asu- prin recepție și prin inerția recepției. conturate, pline; tot ce-i scris de marea propriului ego e una critică prin Para-poezia sa are tendința să mine s-a tipărit cu litere estompate. selecție și una exegetică prin proxi- devină poezie abia atunci când au- Împreună, purtând un singur titlu, mități. Sonetele lui Aurel Șorobetea se torul uzează de o anumită ductilitate cele două sonete pereche stau umăr lasă eminescianizate, la fel cum (un fel de flexiune) care credibili- la umăr; al lui Eminescu pe o Eminescu își lasă îmbogățit tezaurul zează construcția și îi elimină orice pagină cu număr par, din stânga, variantelor, printr-un proces privat posibilitate de rigiditate. Mecanica e urmat, pe pagina cu număr impar, (dacă nu am lua în calcul convenția, depășită prin înnobilare. → din dreapta, de sonetul meu. Cu alte am crede că de însuși Hasdeu !). DARIE DUCAN
22 Lirismul transpare prin stilul Punctele de suspensie sunt și ele o epocii și (cumulard) prin caracterul marcă a spectralității, de data aceasta ei: în plan, iar faptul că se repetă cu ob- “EMINESCU stinație nu face decât să le valizede va- loarea morfologică. Părea c-așteaptă s-o cuprind în brață Când un vers precum „Când s-o Și fruntea mea cu mâinile s-o ieie, cuprind, ea n-a voit să steie,” devine Ca să mă pierd în ochii-i de femeie, „Am dat s-o țin, dar nu voí să steie Citind în ei întreaga mea viață. ...”, imperfecțiunile aparente devin Când s-o cuprind, ea n-a voit să curate progresii esențiale. steie, Ele se găsesc în perfect acord nu Ci, într-o parte-ntoarse dulcea față; doar cu stilul și caracterul, ci cu însăși Pândind, cu ochii mă-ntreba isteață: originalitatea de gândire a lui Emi- Să-mi deie-o gură ori să nu-mi mai nescu față de nivelul poezie românești deie? de până la el. De-astfel de toane veșnic nu te Rimele imperfecte pe care i le saturi, reproșau lui Eminescu contemporanii Oricât o rogi, ea tot se dă în laturi evident nu se datorau amatorismului, ci Ș-abia la urmă parcă tot se-ndură. siluirii deliberate a limbii pentru a o Împotriviri duioase-a frumuseții radicaliza (clarifica) benign, nu prin În lupte mici desfac urîtul vieții, soluții ușoare, ci prin unele de rost, Dar n-au amar, fiindcă au măsură. Lirismul Alexandrei Medrea este termen drag lui Constantin Noica, nu marcat de vocația unei suferințe as- întâmplător o personalitate care s-a ȘOROBETEA cunse ca o comoară, din care se hră- preocupat cu pasiune de variantele Părea că vrea s-o strîng, s-o țin în nește poemul dăltuit în linii simple cu o eminesciene. brață, remarcabilă economie de mijloace. Po- Aurel Șorobetea continuă parti- eta manifestă o anumită tandrețe față de să-mi prindă capu-n mâini, ușor să-l cular aceste gesturi de pasiune și propria-i suferință, evitând s-o trezească ieie, maturitate filologică, lăsând poeziei de pe tărâmul oniric unde se află. Dar să-și piardă-n ochii-mi ochii-i de rolul ei fundamental, acela de a sta la ea există vie, îngropată printre elipsele femeie; îmbinarea lucrurilor, fără a fi minoră sufletului, trimițând reflexele ei în în- să stăm așa - mereu - uniți pe viață și, cu atât mai puțin, ocazională. tregul univers al volumului Poeme ... Toposul reglator al punctuației nu (Cluj-Napoca, 2016). Înțelegem că cen- Am dat s-o țin, dar nu voí să steie ... aparținei formei de sonet (deși o are în zurarea trăirii se explică prin teama de sfios întoarse-n stânga dulcea-i vedere prin presiunea formală) cât subjugare emoțională, care ar împiedica față, gândirii ansamblului însuși. Efectul de geneza poemului, precum și prin do- pândind furiș, din colț de ochi, rința de păstrare a echilibrului anevoie spațiu, de spectralitate potențială și mai isteață, cucerit. ”Mă port/ cu o anume/ delica- mare decât chiar al variantelor exer- să-mi deie-o gură ... ori să nu îmi tețe/cu multele cuvinte/care sădesc du- sate, e acela utilizat în arhitectura cla- deie? rerea/în adânc/refuz să le rostesc/căci sică prin coloane și oglinzi. De jocul ăsta pururi nu te saturi, mânuiesc/cu stângăcie/ suferința...” Spațiul se mărește, cupola include pe cât încerci, pe-atât se dă în laturi (Cuvinte, p. 83). Trăirea este stratul sonetul, nu doar că se sprijină pe el. ș-abia-abia - târziu, încet - se-ndură germinativ, punctul de plecare și de Estompatul (imparul) e curtea plinului ... continuă întoarcere. Poeta a descoperit tipografic (parului), estompatul e dar nu-i doar joc ... e lupta însă un alt tărâm al aventurii ei, la fel ezitarea, reținerea, dar posibilitarea, o frumuseții de fascinant ca și cel al miraculoasei stare timidă grafic, dar negociind existențe și anume existența în cuvânt, cu golu’ slut din suflet - al tristeții - vizualul întru simbolic. în care ea intuiește o posibilă cale spre și-a morții hîde neagră făcătură. „ A căuta poezia filologiei e nu un mântuire. Ea se bucură la fel de mult Para-poezia lui Aurel Șorobetea post-adevăr, ci o formă de înțelegere a de frumusețea lumii ca și de aceea a e, cum spuneam, și o formă de adevărului, mai cu seamă a avea toate cuvântului, de armonia amândurora. critică, autorul parazitând cât să datele și a lucra cu ele. Astfel că volumul evoluează pe reflec- compare și reformulând cât să O poezie gestionată din punctuație ția asupra sferei existențiale și a celei devină parte a umbrei unui fapt. (peste polifonia paternității și parității) semiotice, care o interpretează pe pri- Punctuația (Părea c-așteaptă, e un resort logic extraordinar, cu o ma. Meditațiile asupra artei cuvântului Afară-i toamnă etc.) nu se supune arhitectură și o modulație a formei pe abundă, relevând bucuria descoperirii vocației lirice: ”înaintând/ prin elipse/ neapărat metricii, cât traducerii, măsură. cu muzica/ireductibilă/a sufletului meu. topica fiind ea însăși un topos Dacă un astfel de demers e unul (Vertij, p. 105). Avem de-a face cu o cultural personal (nu personalist, durabil poeticește, rămâne de văzut. poezie a suferinței și o poezie a cu- întrucât autorul nu trage cu ochiul în Poate aștepta în laboratorul ciudă- vântului care o transpune. Poeta oficia- chip ironic, ci laxifiază, poartă țeniilor literare sau se poate transforma ză sacerdotal atât pe altarul emoției cât pantofii unor sonete spre a arăta cât într-o veritabilă lecție despre armonie și al creației, în viziunea ei poetul fiind de ușor se lasă, cât de ușor permit un și contrapunct. ”pecete a travestirii divine”, iar cu- evantai de spectre). Mizez pe a doua variantă. vântul ascunde ”incontrolabila/ → SILVIA URDEA
23 pasiune/ din glasul/auzit de profet” orice alt simbol, marea trimite la zăcă- colțul mesei (Ulcică, p. 115). Poeta se (Umbră, p.121). Teama de a se dezvă- mântul incandescent al pasiunii, acela confesează despre relația ei inextri- lui se manifestă prin răsfrângere în păstrat cu discreție în profunzimea eului cabilă cu ”grădina magică/a copilăriei sine și disimulare: ”Exilată/în sufletul liric. Noi trebuie să descifrăm runele /retrasă/în sufletul meu” (Murmur, p. meu/nu fac decât/să pun în scenă/un poemelor. În acest sens să amintim că 125). Este grădina casei părintești de la alter ego/ efemer/” (Alter ego, p. 80). marea are ”tălpile însângerate” (Tha- Ighiu, despre care acum patru decenii Peisajul poemelor este ca la George lassa, p. 27), ”arde pe rug/marea/în mi- mi-a vorbit de multe ori ca despre un Amiel o ”stare de suflet”. El se com- resme înalte/de frunze amare”(Asfințit, tărâm între realitate și vis. pune auster din elementele primordi- p. 34). Marea are valoarea unui memen- Meditația asupra procesului de ale, între care marea ocupă un loc cen- to, ”marea/ înseamnă adânc/aduceri transgresare a realului în creație este o tral. Sub influența unei călătorii în aminte/, dar trupul nu se mai lasă prins în dimensiune importantă a acestui volum. Grecia pe urmele lui Nikos Kazantza- mrejele acelor tempi passati, pentru că a La fel de misterioasă ca viața este kis, autorul pe care poeta l-a tradus cu descoperit resemnarea, ”trupul își trage reflectarea ei în cuvântul menit să o har, dar și a unei opțiuni personale, ancorele/încărcate cu alge/amare. (Co- fixeze. (Fluviu, p. 105). Nu mă îndoiesc constatăm că Elada cu altarele zeilor răbiile toamnei, p. 32). Merită citat în de stăruința poetei asupra cuvintelor păgâni e spațiul ei electiv. Marea al- întregime pentru frumusețea lui elegiacă, pentru a ajunge la șlefuirea impre- bastră, coloanele albe, mireasma de izvorâtă din resemnare, poemul Adagio: sionantă a expresiei. Poetul taumaturg verbină sau de rășină picurând din ”Aidoma păstorilor/lui Poussin/ mă plec/ (”Descânt cuvintele” (Vertij p. 113), văzduh, măslini cu frunze de argint, peste indescifrabilul/adagio/al înțeleptu- poetul ”pecete a travestirii divine”, lămâi și leandrii compun spațiul sim- lui:/ Et in Arcadia ego!/ochiul meu/ poetul vânător al cuvântului ”Se aude bolic în care evoluează ”elipsele” flui- sagital/pătrunde/literă cu literă/ tainica săgeată/ de gând prăbușit/ în văzduh” dului emoțional. Stilul Alexandrei Me- resemnare...” (p. 89). (Inefabile, p. 49), iată tot atâtea ipostaze drea este parcimonios, oprind din start E cu totul remarcabilă în acest volum ale eului creator. (Nikos Kazantzakis confesiunea lirică să curgă. Imaginile forța sugestivă a simplității extreme a privea și el lupta cu cuvântul ca pe o par mai degrabă niște semnale care ne rostirii poetice. Unele poeme sunt doar vânătoare.) E surprins momentul inefa- trimit la sensul poetic. În loc să se des- succinte enunțuri despre un fapt de viață, bil al genezei poemului, având o vio- fășoare, gesticulația lirică se înfășoară, un instantaneu prins în câteva cuvinte a- lență intrinsecă, violența oricărei faceri: se răsfrânge spre interioritate ca pentru lese cu grijă. Aici intervine talentul au- ”Un gând/ nestatornic/inima-mi săgea- a păstra ermetic înțelesul. Uneori este tentic, care transmite incandescența trăi- tă/în rostire” (Deșertul albastru, p. 45). chiar prea multă discreție, ceea ce rii: ”Un cântec/sfâșie/misterioasa noapte Nu este cumva ”deșerul albastru” acel împiedică fluxului liric să se dezvolte. /ca un suspin/cine să fie/ împătimitul/ ca- no man's land unde are loc procesul de Mișcându-ne printre rune, simțim re îmi alungă/somnul/numai cu trei no- germinare a ”semințelor”, care vor rodi combustia lirică strunită, dincolo de te/din al său/lamentu?” (Corsica, p. 88). în vers? Nu întâmplător, Alexandra care pasiunea e vie și întreagă. Fiorul Mi-au atras atenția în mod deosebit Medrea își intitulează primul ciclu al erotic atinge ”marea tremurând/ cu piesele care evocă spațiul transilvănean volumului Semințe, echivalențe ale trupul/cuprins de mari fierbințeli” ”unde Dumnezeu/umblă desculț/pe lângă codului genetic care generează viață. (Noapte de mătase, p. 28), ”trupul/ în- gardul/din grădină/ unde/ fulgerul/ Fruntea poetului este arca de unde vor dărătnic/arzând/în apele mării”, (Rug, luminează/poruncile divine/din frescele/ ieși poemele, precum odinioară - un p. 30), ”vântul îndărătnic/menind/de albastre/de la Voroneț”(Un loc, p. 101). nou început de viață după potop (Arcă, iubire (Cântec, p. 33), ”în mere/se În acești ani scurși de la revoluție p. 12). Artele poetice, care au o coace ispita/ca în trupul femeii neli- încoace, când valorile naționale au fost pondere considerabilă în acest volum, niștea.” (Neliniște, p. 62), ”urma pa- pocite în fel și chip, când atâția trepăduși exprimă credința comună atâtor creatori șilor tăi/pe nisip/fiecare val o sărută cu școală multă s-au ”învrednicit” să în perenitatea acelei ars longa: ”fruntea (Thalassa, p. 27). Suferința, la care ”vomească cu condeiul”, vorba lui Petru ta/arcă încrezătoare/pe deasupra ne-am referit ca la un zăcământ liric Maior, împotriva pâmântului sacru al /potopului timpului” (Arcăp, 12). de primă mână, are dimensiuni cos- țării care-i mai rabdă, trebuie să recunosc Neoclasicismul volumului Poeme re- mice: ”ca o femeie de mii de ani în- că imaginile esențializate ale spiritului zidă nu doar în decorul solar meditera- doliată” ”marea/ azvârle pe nisip/ in- național, transcrise cu har de Alexandra nean, dar și în laminarea expresiei la curabila sa/ neagră cerneală” (De- Medrea direct din suflet pe hârtie, de flacăra potolită a lucidității, într-un elan parte, p. 69). Imaginile simbolice vor- acea mână de lângă inimă, m-au vizibil de a elimina orice ar putea fi besc de ”marea trecere”: ”Mărire ție emoționat profund, m-au bucurat până la balast, verbozitate. Între rațiune și sen- în veci/nestatornică mare”( Mărire exaltare. În sfârșit, am auzit pe cineva timent poeta alege pe cea dintâi, fără a ție, p. 23), ”viața/.../ litere trasate/pe care se referă la țară nu din vârful văduvi însă versurile de emoția reținută, apa râului/cu toate/ cele cinci dege- buzelor, nu din însuflețirea buzunarului, care ne impresionează tocmai pentru că te/stângace/ale mâinii/de lângă ini- ci din adânca dragoste față de plaiurile e disimulată. Șlefuirea cuvintelor con- mă” (Râu, p. 72). Veșnicia ne e dată miraculoase din lutul cărora am fost duce la expresii aforistice de tipul: doar în clipe de viață, ”Raze de lumi- zămisliți cu toții. Îți mulțumim Alexan- ”Cuvântul/trăiește mult/și moare/ ase- nă/ scrijeluri împrăștiate/ale veșniciei/ dra Medrea că te-ai păstrat necon- menea șarpelui/numai de moarte vio- cad/.../în umila uitare”(Uitare, p. 81); taminată de mode și că ne-ai amintit lentă” (De cuvânt, p. 44). Uneori, rar avem și imaginea sui generis a de duhul României, nu al Românicăi. de altfel, concizia filozofării sfârșește în clepsidrei: ”pe trupul meu/curg clipe/ Acest duh trăiește prin cumințenia tandră platitudine: ”veșnic rămâne/ dorul/nu de nisip (Plajă, p 24). Prețuirea clipei a bunicilor, care-și deapănă viața, iubirea.” (Dor, p. 59). îi inspiră poetei consemnări lirice pre- așteptând zorile: ”vorbeau îndelung/în Poemele Alexandrei Medrea fac cum Café Florian sau Café de Cluj, întuneric/despre oameni și locuri/” dovada unui creator matur cu un în- care pot fi comentarii la picturile im- (Așteptare, p. 91) sau se perpetuează prin delung exercițiu în alchimia cuvân- presioniștilor. Poate mai mult decât frumusețea ulcicăi cu măgheran de pe tului, stăpân pe arsenalul său.
24 maginabil, simțirile și aduce tălpile la locul lor: pe pământul oaselor străbunilor, care ne susțin greutatea Miroase-a iarnă... Și rămân cu pornirilor învă-țate din cotidianul ochii închiși pentru impregnarea cu imperfect; „[...] ne-am săturat de sentimentul provocat, mai degrabă, defăimare”, aducând o notă socială de amintiri decât de realitate. poemului „Biserica de lumină”, Fiindcă regia urbanului statuată pe dimpreună cu versul: „Și dăm retină nu prea-mi oferă șansa unei săracului, din cele ce avem peste vindecări în fața griului de fiecare zi. nevoi.” Și totuși, există oaze care ne re- Și revenim la ideea anterioară, pen- aduc din preaplinul acelei substanțe tru că, de fapt, la aceasta trebuia să a- lăuntrice cu iz pur, românesc, de jungem, la trăirea perfecțiunii din noi revenire la rădăcini. Printre acestea prin chemarea, înapoi, în inimă, a lui se situează și poemele dlui Miron Dumnezeu, căci „Azi e ziua Învierii Țic, adunate în volumul „Cuvântul Mântuitorului Hristos” (Sfințirea în Sfânta Lumină”. apelor). Iar dac-ar fi să-mpletesc bucuria Fiindcă aceasta se situează chiar mai acestei reîntâlniri a țărânii, în care se presus de tradiții: „Doamne, ce iubire ascund comorile sufletului meu, cu mai mare poate să-ți umple sufletul,/ ______vocea, care este legătura mea telefo- Dacă nu cea a Tainelor și a rânduielii/” călătoria, prin universul acestui nică și reală cu autorul, aș spune că (A crede în Dumnezeu), ducând spre volum, cu evlavia intrării-ntr-o ele, poemele, și creatorul lor for- însăși menirea sa, pe care o recunoaște biserică a propriului cord, unde nu mează un întreg nedestrămabil și în: „Eu sunt poetul apropiat de există noțiunea de teamă sau unic în autenticitatea sa, în timp ce Dumnezeu” (Eu sunt poetul) și care-și neîncredere sau suspiciunea vreunei „Izvoarele poetului sunt adânci și stabilește țeluri înalte: „Eu doresc să năluciri. Totul este precis, hotărât și înalte/ De-a pururi dedicate sărbă- preschimb necinstea în cinste,/ Vreau demn. Așa cum e seva pur torii inimii/ Și a gândului Dom- să îmbrac cu Slavă neslava,/ Vreau să- românească de acolo, de la izvorul ei nului.//” (Am început să mă rog). mi arăt chipul virtuții/” (Să-mi păstrez definitiv și inexpugnabil. Pentru că Așadar, fără să vreau am devenit dragostea); totul cu smerenie întru „Averea noastră-i Dorul și Limba colecționară de izuri cu antet pur de cuvânt. Română,/ Roua căzută peste evlavie, „Ne aplecăm către Tatăl Într-un loc aparte în sufletul său dimineața de floare,/ Graiul de neam - Ceresc/ Și-l Slăvim/ Cu puterea și sensibil se află copilăria, pe care ne-o pururea rămână,/ Binecuvântată fie a miracolul rugăciunii.//” (Taină), pu- descoperă în poemul „Ziua Sfântă de Cerului Înălțare.//” (Aer curat de ritate sufletească și remarcabilă tra- Crăciun” și, amintindu-și de propriii colind). diție păstrată cu stoicism, cu emoție părinți, are certitudinea mântuirii Această biserică, pe care poetul a și sublim. Literalmente sublim, în acestora: „Ard cercurile anilor, ce dau construit-o din cerul gândului direct veridicitatea trăirilor poetului, în cea vârsta arborilor,/ Privesc chipul pe hârtie, cuprinde atâtea semnificații mai adâncă îmbălsămare în credința părinților, mântuiți de păcate.//” (Ard încât volumul său este un poem- ortodoxă. cercurile anilor). rugăciune în sine, un întreg, iată, din În comuniune cu aceasta, poetul De asemenea, am scoate aici în nou; pentru că partea este cuprinsă în ne dezvăluie întreaga sa înțelepciu- evidență poemul „Păsări în zbor”, care întreg, dar și întregul se află-n parte. ne; o pedagogie spirituală venită din reprezintă o demonstrație de forță în La fel, „Îndumnezeirea pe care mi-o propria sa experiență de viață în dezvoltări stilistice remarcabile pe doresc în suflet”, spune poetul în „Cu credință: „A-L căuta pe Dumnezeu fondul rugăciunii către Maica bucurie”, nu este numai o dorință este să nu trăiești doar pentru tine,/ Domnului. pentru propria persoană, ci și pentru Ci să te gândești la toți cei ce ape- Și ne referim cu deosebire la cele însăși creația sa, tot într-o unitate lează la ajutorul tău./” (A-L căuta pe două construcții: „[...] privim peste indisolubilă: „[...] îndumnezeire a Dumnezeu). Și mergem mai departe, clepsidra ce respiră” și la „Zilele își tuturor/ Cuvintelor ce-mi inundă „Având grijă de fiecare clipă/ [...] leagănă foșnetul cuvintelor ce aleargă sufletul.//”, în poemul „Apa fântânii”, fiecare clipă să ne fie de folos/” prin viață”, dar și la reușitele alternanțe apă ce vine să spele griul orașului în (Gândul meu e o rugăciune), deoa- între simțuri: vizual, olfactiv și care citesc, cu emoție crescândă, rece rugăciunea poetului nu poate fi gustativ, apoi auditiv, vizual și, din despre odihna sufletului prin rugă- decât continuă, de la un capăt la ce- nou, auditiv; o bogăție de emoții care ciune, respirând astfel un aer ceva lălalt al volumului, precum de la un se încheie cu o rugăciune înălțătoare: mai pur, cu iz de speranță și, de ce nu, capăt la celălalt al vieții, în forța în- „O, Maică preacurată, pururea cu smerenie. țelegerii că „Toți ne putem considera Fecioară,/ Pacea lumii tale lângă inima MIHAELA-MARIANA egali în fața lui Dumnezeu” (Rugă). mea.” CAZIMIROVICI De altfel, se scrie totul fără nevoia În plus, autorul nu-și revendică ______de argumentare, pentru că naturale- tehnici lirice necunoscute și nu se- (Miron Țic, Cuvântul în Sfânta ţea sentimentelor interzice orice fel nlănțuie-n divagații inutile, ci vine cu Lumină, poezii, Ed. Episcopiei Devei de contradicție; doar sporește, ini- tot sufletul pe față. Ne pregătește și Hunedoarei, 2015, 72 p.)
25 Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al
marilor speranțe – devine un ax verti- ”ca visul din vis, ca ochiul din cal de care se reazemă în clipele de lacrimă,/ Viața-i o poveste, o stare, o mare cumpănă, în imensa agitație a emoție, un vis!” lumii. Poeta nu pierde contactul cu Înainte de a pătrunde în uni- realitatea obiectivă, chiar dacă se versul liric al poetei Irina Lucia abandonează adesea visului... doar o Mihalca, voi face o mică prezentare a reface, o reconstruiește, ”prin ochii drumului său spre cetatea cuvântului. copilului se revedea pe el, redevenea... Mă voi opri asupra unor publicații fulg, zbor de fluturi, vis, stea, răsărit, (selectiv), lăsând cititorului bucuria lumină sacră, infinit!.” (Prin ochii de a descoperi ”întregul”: Aliteraţia copilului, fulg în devenire), dându-i o timpului - Irina Lucia Mihalca, vo- dimensiune metafizică, loc de refugiu lum de poezii on-line, Însemne Cul- și extaz și, mai ales, de regăsire a turale, 2012; „Însemnele unei tă- esenței sale. ceri”- antologie de poezie, Ed. Ro- Întreaga coloană de sprijin a vimed Publishers, Bacău; Autograf ______volumului de poezie Dincolo de pentru m(â)ine, Antologie „Însemne pească viața / acolo unde sunetul o luntrea visului este reprezentată de culturale”, Adjud, Armonii culturale; sfâșiase./ La stânga sunetului era noap- timp, de dorința de evadare din acest Antologia de poezie “Arta sfâşiată” tea;/ la dreapta lui era ziua,/ univers spațiu, acest val uriaș care te cuprinde, -73 poeţi contemporani- coordonator presărat cu picături de apă și prezen- te învăluie și te aruncă în adâncul Valentina Becart, Editura ARHIP turi.” (Celălalt trup – o nouă viață). uitării: “- Oprește clipa, călătorule!/ E ART – Sibiu. Publicații în reviste: Din păcate, odată ce ai fost ”arun- timpul schimbării,/ trezește-te / să te- Armonii culturale; Basarabia cat” în lume și ai fost însemnat cu un ntâlnești, la colț de viață, cu tine!/ literară; Caiete silvane; Cronica; destin, nu te mai poți sustrage frămân- Trăiește azi, respiră adânc clipa, / Constelații diamantine: Ex Ponto; tărilor, bucuriei și pericolului de a fi, de alungă-ți teama/ nu amâna mereu altă Melidonium; Izvoare codrene etc. a suporta țărmurile existențiale: “suntem zi.” ( Oprește clipa, călătorule!). Volumul de poeme Dincolo de rug, flacără, scântei, zâmbet, lacrimă, Îndemnul poetei este foarte clar, luntrea visului a apărut la editura vis, gânduri, / cuvinte în delir, fapte, aproape ferm, aceasta simțind cu Mușatinia, Roman, în anul 2016. Iată raze de soare sau lună, zefir, furtună, acuitate ticăitul asurzitor al timpului, ce ne spune Adina Dumitrescu în castel de umbre, corolă de lumină”... sufletul înfiorat grăbindu-se să trăiască prefața cărții: ”Scrierile Irinei Lucia (Suntem). și să slăvească fiecare clipă ”printre Mihalca sunt curajoase nu prin Indiferent de locul în care ne bucurii și lacrimi”. Tot ce n-ai trăit părăsirea rimelor stas, ci prin miza poziționăm ”arta se adaugă vieții”, ne astăzi este pierdut pentru totdeauna. metafizică, morală și aș putea spune, spune poeta – care încearcă să-și creeze, Nu trebuie să te oprești din drum chiar esoterică a lor. Stilul ei reflectă o contureze un ideal cu ajutorul visului, dacă obstacolele apar la fiecare pas. Și, dăruire intelectuală ce liază suflete, iluziei, fanteziei creatoare. În clipele de da... ” pășește, pășește ușor,/ în zbor eliberându-se de dogmatismul laicu- beatiudine sufletul se lasă cuprins de prinză amintirile presărate / de lui, dar și de stridențele, vulgaritățile cea mai pură și minunată emoție. cântecul privighetorii.”/ ”La ceas de moderniste și postmoderniste.” Fuga de real e o necesitate pentru seară / lumina ta pâlpâie încă!/ Am Versurile din acest volum ne așază Irina Lucia Mihalca. Numai în acest gura plină cu litere sângerânde./ O în fața ochilor un univers variat de mod se poate salva de zbucium, de baladă a durerilor negre sunt, / dulcea sentimente, de simboluri, de taine efemerul clipelor, de ”mâna” timpului ei asperitate / pentru a-i simți ascunse în strigătul unei conștiințe care ”vinde” totul fără urmă de milă. atingerile de catifea!”. (Cât strigătul care duce o luptă ingală cu destinul, O altă mână, din umbră, simte ne- luceafărului ce se stinge în mare). mereu răvășită de neliniștile existen- voia să-i mângâie obrazul, să-i alunge Momentele de blazare și disperare țiale. ”Toate mor. Pe unde vei trece teama atunci când ”nisipul din clepsidra fac parte din structura sensibilă a poe- noaptea / vei auzi șoaptele străzilor noastră se scurge impasibil”: ” – Mâna tei. Lirismul ia naștere dintr-un ames- pustii, / a caselor părăsite, a ferestre- ta, Teah, mi-a cuprins disperarea,/ tec de seninătate și chin, impresionând lor nedeschise.” (Într-un cuvânt cărarea râdea, ochi-ți zâmbeau, ochii-ți prin tonalitatea profundă, intensitatea încape întreaga lume). plângeau,/ Te iubeam dincolo de viață trăirilor captive între ”zidurile” unui Poeta Irina Lucia Mihalca se și de moarte”/ Nu se auzeau nici măcar trup care va cunoaște surparea și întreabă, adesea, de ce toate cuvintele șoapte,/ doar foșnetul clipelor și moartea: ”La început, Cuvâtul a fost / ”tac și plâng”... când ar putea să sângele buzelor.” (Șoaptele timpului, și cuvântul s-a luminat în Om.” devină emoție, să devină poezie. Fire subtil parfum de iasomie). Odată cu această iluminare, omul sensibilă, cu o viguroasă forță con- Conștientă că ”există un timp pen- a fost plasat pe o treaptă superioară a templativă, poeta se sustrage simțu- tru toate”... poeta încearcă să păstreze conștiinței, a judecății și a moralității. rilor ”uzitate”, cotidiene și se situea- ”copilăria” în suflet, acest refugiu ne- Cu ajutorul cuvintelor, gândurile neex- ză adesea în zona extazului, zonă prețuit, locul în care ”norii grei și dez- primate, asemenea unor ape line, fur- unde trasfigurarea e posibilă, poezia nădejdea” nu vor putea ajunge. În fie- tuni, creste, prăpăstii, au căpătat formă căpătând astfel, valențe luminoase, care zi, când tumultul lumii o copleșeș- și au putut să-și strige grandoarea și realitatea imediată rămânând pe o te, caută un loc mai retras și-i ascultă speranța. Și iată ce ne mărturisește treaptă inferioară. ”tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ cande- poeta Irina Lucia Mihalca: → Din când în când, se mai auzea la vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... VALENTINA BECART ”o tristă melodie” care ”voia să câr- (Refugiu în lumina unui zâmbet).
26 ”cuvintele au început să zboare / spre labirint lăuntric există / adâncul drum La polul minus putem găsi cer și înspre soare.” După ce au spre exilul singurătății / și drumul expresii în care este concentrat înțeles ”jocul”, în lumina aspră a salvator spre țărmul iubirii / - singurele zbuciumul poetei: ”buncărele fricii”, amiezii, după ca au cunoscut zborul, ceasuri de fericire.” (Iubind acum vei ”ceața timpului”, ”sufletul sleit de mirajul și prăbușirea... ”treptat înțelege Cerul și Infernul). putere”, ”nisipul deșertului”, ”delirul cuvintele s-au stins / prin gări, în Exemplele care urmează subliniază literelor”, ”drum înghețat și pustiu”, spitale, / pe fronturi, în războaie. / această căutare nesfârșită, dorită: ”mă ”dureri rostogolite”, ”Întotdeauna dar, dar... ”au mai rămas amintiri / cauți, te caut / prin adânca privire / frica desfigurând”, ”plânge vioara”, și umbrele lor / în inimi / în cânturi, / oglindită în apa din noi...” O ”taină a ”Inima rănită” etc. în povești, în balade și doine,/ mici inimii” așteaptă să te întâlnească La polul plus găsim alte stări, felinare / în zboruri de fluturi,/ petale în”noaptea albastră”, în suspinul pline de entuziasm, senin, visare: de lotus, priviri de copil, / gânduri- înflorit ” chiar dacă nu poți prinde / ”lumina blândă a soarelui”, ”Salbă de poeme / în muguri de floare, în raze liniile din palma iubirii noastre, / chiar stele”, ”tăceri de lumină”, ”petale de de soare...” (La început - dacă nu poți prinde / urmele pașilor vis”, ”poeme de stele”, ”ceas al Cuvântul). noștri.” ( Visul). liniștii albe”, ”parfumul atingerii”, Aș completa cu: ”nimic nu moa- Alte expresii aduc în lumină partea ”într-un alb desăvârșit”, ”Mireasma re, totul se trasformă”. suavă și rafinată a trăirilor, sufletul începutului” etc. Plecând de la această expresie, poetei atingând note diafane, luminoase Această pendulare neobosită vine valabilă, acceptabilă, ajung la o altă atunci când iubește, când este iubită: ”- să sublinieze o anumită trăsătură formulare extrem de interesantă și de o primăvară este gândul tău!”; ” pe emoțională a Irinei Lucia Mihalca, profundă: ”Lumea în întregul ei, este cărarea albastră te voi întâlni”; poeta fiind într-o permanentă căutare a o frază în curs de rostire.” ( Andrei ”luminezi acolo unde nu-i lumină” etc. sinelui, a înțelegerii propriei sale Pleșu). Sau: ”ascultă, ascultă și vino / la existențe. Uneori, avem impresia că totul a marginea apelor timpului! / El este cel Efemeritatea lucrurilor îi accen- fost spus, că totul s-a consumat și care cheamă,/ el este cel care plânge- tuează neliniștile și, mai ales, suferința nimic nu mai poate schimba acest ascultă?/ Te iubesc, te iubesc! – îți de a fi o ființă superioară, înzestrată cu lucru. E doar o concluzie a momen- sune. / Să nu întârzii! – doar atât îți mai sentimente și conștiință, dar supusă tului. Orele se rostogolesc, asumân- spune.” (Un cântec a trecut prin zidul degradării timpului și dispariției: du-și rimuri noi și alte dimensiuni ale de piatră). ”Amăgitor destinul te trimite / spre cuvântului, noile sensuri vin să ne În iubire nu trebuie pierdută clipa, porți închise / iar mai târziu, / după contrazică. Cuvântul va dispărea acel ”început de poveste / scrisă prin momentul zero,/ spre frigul ce te va odată cu omul, această ”dumnezeire” cuvintele inimilor noastre!”. cuprinde.” (Lacrima unei fete ajunsă incompletă – lăsată la cumpăna dintre Lirismul poetic este trecut prin într-un poem). lumină și umbră, dintre bucurie și toate stările, de la extaz la agonie, de la Toate aceste stări – încorporate în durere, dintre lacrimă și speranță. flacără la cenușă, poeta privind mereu acest semn al puterii care este cuvântul Așa cum râurile își caută noi izvoare, peste umăr, cu teamă, cu mirare... - conferă gravitate și profunzime tot astfel, poeta Irina Lucia Mihalca Versurile, jocul cuvintelor se des- poeziei, aceasta (poezia) fiind trans- se abandonează labirintului interior al fășoară de la polul plus până la polul formată într-un spațiu al ”bătăliilor” frământărilor, smulge vălul de pe minus al trăirilor. privind varietatea semnificațiilor. lucruri, căutând alte semnificații, noi ______Lirismul, expresiile poetice pro- adevăruri, noi raporturi în alchimia funde, eliberate din rigorile tiparului, elementelor: ”în fașă sunt toate,/ dar încărcate de lumină (uneori) sau paleta de gânduri,/ cuvintele toate, dramatism (alteori), se revarsă necon- faptele toate,/ inocență, ispită, tenit peste acest flux vital, peste acest păcate,/ toate misterele vieții.”... (În miracol existențial. visul copilului). Făcând o introspecție calmă a Dacă totul este înscris în codul vieții, poeta Irina Lucia Mihalca înțe- genetic al ființei, nu ne rămâne decât lege că numai cu ajutorul cuvintelor să căutăm adevăruri în straturile poate să-și descătușeze eul, să-și profunde ale sinelui, acolo unde divi- comunice bucurile și zbuciumul. nitatea a ascuns misterul devenirii Astfel, se așază în fața hârtiei albe noastre și întoarcerii spre adevăratele și scrie... origini. ”scriu pentru că așa simt, din Sentimentul care face viața mai iubire, din lacrimă, din dor, din suportabilă, aproape frumoasă... este durere, din razele de lumină sau acela al iubirii, al contopirii cu umbrele împrăștiate de norii cercului sufletul pereche. Irina Lucia Mihalca lăuntric.” iubește viața, caută dragostea... fiind ”scriu din dorința de a evada, convinsă că există un suflet pereche eliberând lanțurile durerii sau temerii pentru fiecare. Iată ce afirmă: adunate în străfunduri.” ”Iubirea – salvarea sufletului gol.” ”scriu pentru că avem nevoie de Chiar dacă suntem ”mereu noi și, doar, prin energia cuvântului, vulnerabili în fața iubirii”, cine ar oamenii se pot întâlni, în această renunța la această ”imensă flacără”, realitate.”( Și dincolo de neființă). această ”sursă de lumină”, de Cuvintele... ”de întinzi mâna le vei bogăție sufletească!! ”În orice simți”... cititorule! Nu ezita!
27 din Biblioteca pentru toţi” (Balerina parte,/ Pentru ca inima să fie la adă- bibelou). Tema rurală este oglindită în post”. Ideea o regăsim şi în poeziile
poezia ,,Satul din ilustrată”: ,,Faceţi ,,Timp”, ,,Vreau clipele noastre”, loc/ În rândul din faţă !/ Vin bătrânii Ceasul”, ,,Oglinda apei” şi altele. mei,/ Simpli şi tăcuţi./ Chipul lor e Întreaga sa creaţie poetică e străbătută brăzdat de sunetul anilor./ Hainele lor de un suflu modern, original, care se sunt din fân şi mere./ Ochii lor au simte, nu numai prin conţinut, ci şi intrat în nesfârşire/ Îi aşetpt ca pe prin autenticitatea limbajului folosit. sfinţi./ Sunt calea spre amintiri”. Poe- Prin sănătatea mesajului său opti- mul are valoarea unui îndemn, a unei mist, cald şi vibrant, Menuţ Maximi- porunci prin care, întâietatea preţuirii nian, reprezentantul generaţiei în revine celor înveşniciţi în această blugi, este poetul care arde ca o lume. Sunt versuri simple, izvorâte din flacără vie pe altarul cuvântului scris. puritatea cuvintelor şi încărcătura lor MIRCEA DAROŞI emoţională. Menuţ e un poet fascinat de idei îndrăzneţe, pe care le pune în tiparul său sufletesc. Drumul lui e în timp, nu atât în spaţiul real, cât în spaţiul imaginar: ,,Stau pe o creangă de Cer/ Cu mâna pe stele/ Cu alta pe inimă./ Sfâşiat în două/ Trupul dă ultima lumină”. (Revedere ) Înainte de a fi un jurnalist de Majoritatea creaţiilor sale sunt excepţie, Menuţ Maximinian e un scurte, construite pe fundalul unor ima- poet modern, un iubitor al esenţelor gini deosebit de sugestive. Fiecare po- lirice. Poezia sa conţine puternice em este un cerc închis şi toate între ele reflecţii existenţiale în care propor- comunică prin acelaşi spirit, care le ţia sentimentală se află în echilibru străbate. Poetul ne introduce într-un cu cea contemplativă. Volumul de mediu propriu, de unde provine şi poezii intitulat metaforic ,,Trenul originalitatea sa: ,,Pe dealul cu flori/ vieţii” e o ediţie bilingvă, română- Soarele a obosit să urce./ Doar picioa- albaneză, rod al maturităţii sale cre- rele căprioarelor/ Străbat poteca./ Din atoare, energice şi entuziaste, ani- pragul pădurii/ Izvorul coboară,/ Des- mată de o considerabilă candoare. părţind tărâmuri” (Dealul cu dor). Sunt Menuţ Maximinian este un talent evidente aici, dar şi în alte creaţii, cultivat, un poet cu o reală vocaţie figurile de stil, în special metaforele, pentru acest gen de literatură, un că- care dau culoare şi frumuseţe versu- lător în lumea versului liber, încărcat rilor sale. Haiku, Tanka, Haiga sunt con- de sensuri şi conotaţii lăuntrice prin În diversitatea tematică a poeziei cepte ale spațiului cultural japonez care emană sensibilitate şi emoţie lui Menuţ, un loc aparte îl ocupă păstrate şi extinse ȋn lunga lor istorie, inconfundabilă. Exerciţiul său spiri- iubirea, sinceră, caldă şi fără răsfăţ. El desemnând un ansamblu de forme tual se află într-o continuă căutare a cântă fiinţa dragă şi bucuriile simple literare variate ȋn ciuda extensiilor din tonului poetic, a exprimării îngrijite, ale vieţii: ,,Ne-am întâlnit pe puntea spațiul românesc. Marina Cuşa, ȋn a unei gândiri mature şi echilibrate : lacului./ Mi-ai dat apă şi un struţ de lucrarea Grădina japoneză, apărută la ,,Căutările / Au trecut gardul./ Peste cireşe/... Ne-am întâlnit în sărut./ Mâna Editura ExPonto, Constanța, 2017, a stânci/ E viaţă albastră/ Dacă mergi / ta era prelungirea mâinii mele.../ sau : reuşit să conserve capacitatea unifi- Dincolo de cărări,/ Întâlneşti oa- ,,Pe o aripă e speranţa/ Pe alta e iubi- catoare şi caracterul constant datorită meni./ Dacă vrei,/ Dincolo de viaţă/ rea/ La mijloc de trup o inimă/ Care ideii de formă, aspect care se poate Îţi găseşti calea” (Dincolo). Întâlnim bate pentru El” (Sufletul pasăre). Pe un observa ȋncă de pe coperta ȋntâi. în acest volum versuri care ilustrea- alt palier se află ideea credinţei, ca un Sigura abatere intențională o ză o răsturnare a lucrurilor fireşti, pilon al dăinuirii existenţiale: ,,Am constituie titlul, scris intenționat pe încercare stilistică mai puţin întâlni- plâns /La stâlpul în formă de Cruce/ coperta I cu literă mică, invitând tă: ,,Păsările îşi caută cuibul/ În pă- Până sârmele i-au ruginit”(Ruga) ... cititorul către un tărâm al visării. mântul mamă./ Ramurile copacilor ,,Am luat o palmă de lumină./ Am să- Autoarea construieşte un text cresc în jos,/ Rădăcinile prind viaţă dit-o/ Şi lumea a privit-o cum creşte./ metaforic, născut dintr-o indulgență a spre cer”. (Rădăcini din cer) Apoi am luat şi întuneric/ L-am pus în slăbiciunii limbii române, care nu Povestea unui bibelou rămas stin- pământ,/ Dar mi-a înghiţit lumina./ Am posedă suficienți termeni pentru a gher pe raftul bibliotecii devine pen- udat lumina cu apă din Cer...” (Vremea numi toate stările poeziei japoneze. tru poet un motiv de mare sensibili- păcatului) Mai mult, autoarea recurge la expresii tate: ,,Printre cărţi e casa ei/ De 20 Menuţ Maximinian este un poet al standard brăzdat de, sub un cer care, de ani stă pe aceeaşi poliţă./Când se timpului său, mistuit de întrebări şi de sus, de pe etc., pentru a transforma plictiseşte îi trage cu ochiul lui Emi- nelinişti: ,,A nins până la uşa sufletu- desfătările retorice, Ofranda → nescu/ Sau lui Coşbuc/ Sau la alţii lui. / Am încercat să dau nămeţii deo- MIRELA SAVIN
28 muntelui-/fericiri simple,/familiale., ȋntre realitate, veridicitate şi autenti- tător mai are câteva minute până să Vântul în/ grădina de cremene citate. Astfel, orice deviere ornamen- sune. În cazul celeilalte viziuni, deșteaptă/ doruri tinerești., Într-un tală devine o improprietate senzorială, notăm sobrietatea stilului, nostalgia cătun uitat,/ lângă mormintele Țipătul cocoșului sfâșie/ noaptea – amintirii, Șir de luminițe/ urcă părinților-/ zidind cu palmele raiul. răspunde sirena/ primului vapor. autostrada/ dintre câmpuri goale-/ sau Lacul Bâlea-/ ochiul muntelui/ Lucrarea Marinei Cuşa poate fi armonie ori poate/ drumul spre rai? scrutează cerul. ȋmpărțită ȋn patru părți: asemănarea Prin urmare, lucrarea Marinei Cuşa, Textele prezentului volum, inti- stărilor, corespondența trăirilor, cone- Grădina japoneză, poate fi văzută tulat sugestiv, Grădina japoneză, xiunea real-ireal, opoziția trecut-pre- drept o formă de reînviere a unor sunt produsul unei operații logice, zent. Raportată la finalitate, lucrarea imagini ale trecutului, referitoare la de regăsire a unei lumi care umple Marinei Cuşa presupune instruire ȋntr- persoane, imagini, stări. Marina Cușa sufletul de voie bună și căldură, un domeniu vag cunoscut spațiului este, înainte de toate, sinceră. Nu cau- Puncte albe/ pe fond cenușiu-oițele/ românesc, plăcerea de a descoperi noi tă un anume efect literar, ea se aduce sfidând piscul sau Dimineață înno- universuri şi nex-uri ce nu pot pe sine, stările ei, ideile ei pentru a rată-/copilul de-o șchioapă/ te-mbie emoționa. Mai mult decât atât, în crea impresie, emoție și sugestie. cu fragi. Aparent, totul pare un Grădina japoneză autoarea se folosește simplu transfer de noțiuni, De sus, de un eu liric-narativ pentru a se juca de pe creastă,/ în ocru și aur-/ cu timpul povestirii, Unchiul ne
Transilvania, Cascadă-nspumantă/ invitase, ca în fiecare vară, într-o la fereastra hotelului -/ sunetul drumeție la munte, timpul existenței vremii, produsul unei stări prelogice, reale a memorialisticii, La cei optzeci Creasta muntelui-/ mă nalț pe de ani rămăsese un pasionat al lui, vârfuri/ să pipăi cerul, caracterizând după cum eram eu îndrăgostită de un tablou filosofic Turme de oi/ mare., cât și cu timpul povestit, cel printre faruri, noaptea-/ breșă în trecut, în care este plasat textul, Mereu timp, Pretutindeni covoare/ de flori un pom sau o vietate din curte îi cere – doar muntele ascultă/ de un alt prezența. Astfel, alternanța liric- timp, Șuvoaie de apă/ din creștetul narativ permite distanțarea cititorului muntelui-/ își plânge nemoartea?. față de un tablou ideal, schimbarea La prelectură, deducem faptul perspectivei asupra întâmplărilor că autoarea este ȋnclinată să relatate, De mii de ani/ Dunărea-și denumească aspectele universului schimbă culoarea-/ la fel și viața. prin texte cheie, Limba florilor-/ Scopul Marinei Cușa este de a numai tata știa/ s-o asculte, Tata relata întâmplări trăite, de a comunica lipind/ bibeloul spart- abia/ acum impresii, Regăsesc, după un an, înțeleg, Turn verde din Pisa-/ treptele de pământ care coboară spre cruciada Frumosului,/ câștigată. plajă. Acum sunt mai late și mai bine La o lectură semiotică, descope- definite, semn că cineva s-a ocupat să rim faptul că Marina Cușa trans- facă mai funcțional acest drumeag formă limbajul figurat ȋn imperfec- sălbatic ce pare clandestin. Soarele de țiunea spiritului ancestral de a crea iulie și seceta ultimelor săptămâni au Volumul de poezie „Obsesie”/ propuneri, Eoliene-/ Don Quijote le- ars toată iarba de pe deal, dându-i un ”Obsession” (Editura Ex Ponto, ar crede uriași; / eu le cred îngeri., aspect de fire subțiri, cânepii, ce se Constanţa, 2016), apărut bilingv (ro- Noapte în Deltă-/ fluviul parcă a pleacă în bătaia vântului. mână şi engleză) e o autoexorcizare dispărut/ sub cerul fără stele. Limbajul devine comunicare, con- sui-generis, pe mai multe tonuri şi în În plus, abstractizarea limbaju- ținând elemente ale trăirilor artistice. prezenţa culorilor, dacă e să ţinem lui presupune de-realizarea concre- Totodată, transmite informații și co- seama şi de ilustraţiile cărţii, picturi tului, Bătaia vâslelor/ pe canal- pe- mentarii ale unor întâmplări la care a realizate de însăşi poeta Oana Calusa. licanii/ intră în alertă, Imponderabi- fost martoră, Venind spre casă/ aud Cartea se deschide cu un auto- litate-/ pe luciul apei, țânțari/ cu sfada ciorilor-/ ora-i aceeași. portret (Cactus înflorit) finisat, apa- picioare lungi, Stol de lișițe/ dând Textul se clasifică în categoria rent greu sau imposibil să i se mai roată în zori-/ lecții de zbor?, o nouă speciilor de graniță, memorialistica adauge o nuanţă sau, şi mai mult, să formă, Seară caldă-/ paulownia ține fiind citită din punctul de vedere al re- fie retuşat, ca şi când ar fi fost realizat la distanță/ țânțarii, prin aptum latării factuale, dar și al celei ficțio- după un cod irevocabil al sinelui. Şi accomodatum, Lumini și umbre pe/ nale. Pentru prima abordare, referentul tot aparent, reiese că nici n-ar fi canalul cu sălcii-melancolie/ de are corespondent în realitate, pentru al nevoie de vreo schimbare, de vreo toamnă, Nuferi în amurg-/ între re- doilea este doar imaginar. Stilul și ieşire din labirintul interior, de vreme grete și împăcare,/ lujerul timpului, registrele diferite întâlnite în ce sufletul este „de fier”, iar „plăce- Plase întinse pe pari-/ acela-i Textele din Grădina japoneză rile carnale se ridică la cer”. Două pescarul/ ori un rest de copac?. sunt, de fapt, modalități de exprimare a elemente trădează această falsă îm- Textul din Grădina japoneză se unei viziuni despre lume specifice. Cea păcare cu sine: „lacrimile de sânge” constituie drept un melanj al trăirilor cosmică implică un limbaj nuanțat, de „pe obrazul Fecioarei” şi „ţepii → contradictorii, un spațiu limitrof Încă nu s-a luminat și ceasul deștep- DIANA DOBRIŢA BÎLEA
29 limbii aspre (observăm exprimarea unui alter-ego; „Singurătatea ţipătului țiunile Credo, Cabana iubirii, Vârste, pleonastică cu rolul expres de a tău/ mă face să plâng,/ dă aripi sufe- anotimpuri, Poemele cetății contu- potenţa mesajul, n. n.) înfipţi în rinţei mele/ şi mă coboară/ în mine/ cu rează formele volumului scris de Mu- trupul fraged”. Dezicându-se astfel tine/ de mână” (Linişte). Când sensul gurel Pușcaș, tradus în limba engleză de (pseudo)confortul interior, poeta vieţii pare să fie pierdut, poeta mai are de doamna Rodica-Ioana Bândilă, începe drumul complicat prin pro- o soluţie: renaşterea prin intermediul profesor de limba engleză la Centrul pria fiinţă, care trebuie să aibă ca unui ritual introspectiv: „Când te simţi de Limbi Straine Eureka din Reghin. scop final (re)cunoaşterea adevăratu- pierdut,/ întoarce-te în adâncul Volumul conturează o lume în- lui eu şi acceptarea acestuia. De sufletului tău,/ străbate deşertul fiinţei cărcată de sentimente, zbateri şi multe ori, procedeul implică şi tale/ (...) Decide dacă apa-salvarea ta e frământări, filtrate prin trăirile celor raportarea la un el proeminent, care aproape/ sau/ Fata Morgana te doi (co)creatori, o lume ce poate pă- fie îi accentuează latura ludică – ademeneşte” (Pasărea Phoenix). rea ușor inaccesibilă și neconfortabilă „Citesc şi scriu invers/ de când m-ai Nu lipseşte hazul de necaz în lirica tuturor celor care caută cunoașterea la desenat cu capul în jos./ Mi-a poetei: „Şi aşa oamenii mai toţi nu mă nivel pur cognitiv. coborât inima la picioarele tale,/ m- plac,/ (...) Foarte singură/ şi sigură pe Imaginația poetului ne poartă în am închinat şi ţi-am sărutat tălpile./ mine,/ de aia nu mă plac,/ pentru că timp înspre vremuri ce se pierd în Tu m-ai privit cu susul în jos/ şi te-ai vor,/ dar nu pot” (Triunghi). timp. Ziua și noaptea se împletesc în îndrăgostit de numele meu”. (Anao) Tropii din discursurile lirice mai încercarea de a defini un demers lă- – , fie pe cea apolinică: „Mă ţine tâ- lungi ale Oanei Calusa conferă untric atemporal: „Vine noaptea, iubi- nără dragostea ta./ Vârsta e doar o imaginilor parfum („să îţi spun to... Inorogi poartă-n coarne/ (Renăs- cifră/ într-un ocean de numere/ a- minciuni cu aromă dulce”) şi culoare cuţi din cenuşa unor vremi dispăru- mestecate la întâmplare,/ ordonate a- („văzduhul sugrumat de plumb”; te...)“ ”Night comes, baby... Unicorns poi de mintea bolnavă/ a unui de- „ochii săi albaştri vorbeau”, „te-am carrying on their horn / (Reborn from mon/ ce a fost cândva înger” zdrobit sub ploaia unor gloanţe albe” – the ashes of a long gone world ...) ” (Obsesie). poezia Gând). Când discursul este Volumul propune un traseu spre Pentru a înţelege pe deplin o scurt, concentrat, poeta operând cu interior, iar gândurile, interogaţiile al- stare sufletească, Oana Calusa are simboluri, imaginile artistice îşi cătuiesc, poate, o parte a biografiei nevoie de reprezentări. Iată deru- păstrează acurateţea, profilându-se ca poetului (Lună plină): „Tâmpla mea lându-se un film aproape picaresc în nişte secvenţe cinematografice. Un de aur ninge / Fulgi de lacrimi mari, poemul Depărtare: „Inima ta (...)/ exemplu în acest sens este poezia de sânge/ Frunze cad, despică-n noap- cerşeşte la colţ de drum,/ în frig.../ Balans, titlu sinonim – în virtutea te,/ Ale tale calde şoapte.// Lună Poartă haine ponosite/ şi nu vorbeşte lecturării poemului – cu echilibru, plină, cabotină..../Cine oare e de cu nimeni./ Plânge./ (...) A adormit balanţă: „Mi-ai aşezat o coroană de vină? “ ” My grey temple pouring pe catafalc/ şi are coşmaruri”. Poeta spini/ peste vârful inimii./ Mângâierea down/ Big flakes of scarlet blood apelează inclusiv la şiretlicuri s-a făcut scut/ înfipt în ţepii ascuţiţi”. .../Leaves fall down, splitting / your femeieşti când doreşte să câştige Despre Oana Calusa vom mai auzi warm whispers,/ Into the night.// Fool neapărat, creând iubitului înstrăinat cu siguranţă. Are sensibilitate, forţă moon, hammy moon –/ Sending rays iluzia că i-ar face o favoare: creatoare şi un chef nebun să scrie. of silver blue ”. „Înveleşte-ţi inima/ cu iubirea mea”. Poetul evocă locurile fermecate Prin periplul sinuos, actantul de care se leagă amintiri de rouă liric rătăceşte drumul, timp în care (Valea Râșnoavei, Prințesă cu ochii are ocazia să constate că ea, Oana, de rouă). Experiența dragostei neîm- nu şi-a trăit viaţa aşa cum şi-ar fi părtășite lasă o urmă de tristețe pe fila dorit, neînţeleasă fiind inclusiv de timpului și un iz de deșertăciune sau ceea ce credea a fi fost propriul eu şi o undă de optimism prin orizontul poate tocmai de aceea condamnată toposului veșnic deschis pentru la singurătate. Revelaţia e dureroasă magie: „Prinţesă cu pântec de rouă,/O şi de aceea cere ajutor, dar, pentru a briză adie veral,/ Potecile vechi te merge mai departe, acceptă că totul aşteaptă –/ În noul şi-eternul Predeal a fost până la urmă o sumă de ale- “. “Princess with eyes of dew,/A geri şi schimbă total macazul, persi- vernal breeze gently blows,/ The old flând subtil trecutul, viaţa, destinul – trails are waiting for you – / In the „Am uitat ce voiam să zic...” –, new and eternal Predeal ”. acceptând inclusiv arderea până la Echivalarea sensurilor legate de capăt, întru purificare: „Scoate-mă experiențele din spațiul ardelenesc din cutia de carton,/ plouă infernal/ este provocarea traducătorului, făcând şi îmi topeşte gândurile/ (...) Am Poezia reduce distanța dintre posibil accesul vorbitorilor de limba uitat ce voiam să zic.../ Unde sunt? limbaj și trăire. Dorințele, imaginația și engleză spre poezie și mesajul ei, Cu cine?/ Doar eu,/ cu mine,/ în credința reprezintă liantul ce ne universal prin temele abordate: cutia de carton” (Cutia). apropie de semenii noștri iar demersul dragoste, natură, trecerea timpului, Acelaşi periplu prin sine cere poetului activează ferestrele memoriei creație, religie, viață socială. împăcarea cu fiinţa cea mai unde sunt arhivate experiențele noas- ANDREA PETERLICEAN apropiată, care capătă aici valenţele tre, pe drumul spre desăvârșire. Sec-
30 Cronica literară – cartea de proză nă „cântecele de sirenă ale gloriei”; capcană periculoasă, topoganică, si- nistră, urâtă, nedemnă şi, pe deasupra, profund antiepifanică.
Atât de incandescentă dintr-o- Mai apoi, orice scriitoriat se vrea dată, de se-nvolbură de la văpaia a fi ceva eminamente reformator, a- aducerii-aminte şi se-ncrâncenă de ducător de nou şi de mai frumos, evi- bătaia gândului, cartea, în drumul ei dent, în sufletul oamenilor şi al lumii. către cititor, ca prin minune, se ______Pe bună dreptate, de aici pornind, stâmpără, se aşază şi deschide ini- de bine că n-avem de ce să murim”. scriitorul îşi proclamă rostirea/scrisul mii, ademenitor; seduce, pune stăpâ- Altcum, de-ar fi să-l asemuim pe ca fiind inextricabile şi cvasi-infai- nire, după care tace sfielnic, misteri- scriitor unui regizor (în fapt e, cel mai libile, prin aceea că, purced din darul, os, alb. Ca o domniţă din vremea a- adesea), care, permanent propune vie- dorul, neliniştea, liniştea propriului ceea, scăpată în lume dintre zidurile ţii, opera magna, scenariul iluziei (ide- spirit; dar şi pentru faptul că sunt, ne- vreunei mănăstiri. De se-aude doar aticului, pestepământescului) ei bine, şi încetat, sub oblăduirea visului de cur- adierea/târcoale a duhurilor celor ce el trăieşte la „o răspântie de parado- să lungă. Spirit şi vis, care „desăvâr- nu mai sunt; iar timpul, şi el, de- xuri”. Asta pentru că – îi este scris în şite, pure, stau de pază lângă duhul atâţia ani de trecere abia mai răsuflă. soartă – ab initio, inerţial, deliberat, vremii, cu chip angelic şi dor nede- Şi aşa, risipei unei linişti grea de- scriitorul e acceptat şi înţeles de toţi finit, căci lor le revine misiunea încă atâta noimă, ca de început şi ca de cei care au cât de cât legătură cu mi- neştiută, dar din veac hărăzită, de a se sfârşit de lume, se dedă florarul nunea salvării prin frumos a lumii (fru- împotrivi urâtului şi întunericului, cu ceresc pogorât în raiul cu dor al mosul cuvintelor în care „soarele se mijloace, iată, blânde şi daruri pline pământului moţesc, înainte de a-şi mută din zori la asfinţit”). Dar şi cur- de puterea luminii”. Şi aşa, dacă pro- porni stihiile inimii şi, de-a valma, tat, flatat, cultivat şi lucrat de oportu- zaicul (puterea urâtului), în general, cuvintele iubirii (…) nişti, neaveniţi, diletanţi, părelnici, „seamănă cu un cod care se tot auto- Cartea (roman disimulat auto- frustraţi, amatori; care, subit, din reproduce şi autocomplică la infinit, biografic, apărut la Cluj-Napoca la raţiuni la fel de licheliste, urlă, contestă fără să se schimbe în fond”, îi revine Editura Şcoala Ardeleană, în 2 vol., şi cer punerea pe crucea oprobriului a puterii frumosului (de reprezentativi- 2016) este, aşadar, un imn, un dor, idolului lor de până mai ieri. Poate tate scriitoricească) să rămână curată un dar, chipul unei lumi sparte şi pentru că – rezervatio mentalis – în ca- în cronica vremurilor şi în „ordinea împrăştiate în cele patru vânturi; şi uza lui Gheorghe Jurcă, lumea Bărdu- subtilă a lumii”. Şi să lucreze altfel. atâtea lacrime câte patime, despre leştilor fiind în oglindă, aproape, „în Adică, tocmai în puterea şi altfelul trecute vremi, „fefelegite”, bântuite curgerea timpului şi simbolul drumu- cuvintelor, să se simtă la adăpost şi de vâlve şi alte arătări, în care sufle- lui”, miza dramelor şi ascunzişurilor salvat frumosul, până la capătul tutu- tul celui ce a scris era ca zarea, că, sufletelor, uşor iniţiatice, ale persona- ror consecinţelor (până la capătul vre- cuprindea în el toţi munţii. Şi toate jelor ionagârbicene, care primesc a- mii şi al lucrurilor). Doar aşa, puterea cele muze hameşe, care aţâţau, cum, iată, răspuns mai bun şi mai drept şi altfelul cuvintelor e totuna cu pute- stârneau şi botezau în rit oniric, apoi măcar la o parte din problemele, din de rea şi altfelul visării, înţelegerii, slu- miruiau, cu cântecul lor de iniţiere, ce-urile lor de viaţă, se porneşte, spre a jirii. Şi pentru unele ca acestea, scri- destinul de peregrin incurabil (de- străfulgera, de prea multă vreme ţinută itorul primeşte bonus de la Dumnezeu atâtea ori răpit cu duhul şi înălţat în plan strategic, puterea urii, din darul de a înţelege lumea în chipul ei cine ştie la al câtelea cer, în tărâmul- negru-cerul minţii lor. simbolic, şi de a exclude numaidecât minune al slovei încă netrădate de Tocmai de aceea, dar, într-o lucra- „fatalitatea din conturarea timpuri- timp) al unui tânăr deprins a-şi citi re prin excelenţă subliminală, el, scrii- lor”. în stele rostul, după forma pe care o torul, trebuie să aibă profilul unui su- Negreşit, locurile, oamenii, în- avea jocul lor şi al ielelor; şi după veran al condescendenţei, al rostirii şi tâmplările din roman, pe lângă tuşa lumina pe care moartea lor o întor- transsubstanţierii cuvântului (în accep- lor de ficţional şi alegoric, sunt la fel ceau pământului, să le primească ţiune şi exerciţiu axiologice); câtă vre- de adevărate, cum adevărate rămân, căderea. Tocmai de aceea, dar, „e- me, în orice altă dispunere socială îi până la hotarul vremii, cuvintele de atât de greu de desluşit înţelepciunea sunt îngăduite, cu limitele de rigoare, basm, de dor, de durere, de credinţă/ şi subînţelesul privite pe sub caierul accente, aspiraţii şi chiar nevinovate mărturie, de poveste, de iubire, de ui- vremurilor”, din foaierul şi cotloa- conspiraţii mundane. Apoi, se zice că, mire (chiar dacă, lăsate în colţurile nele concupiscentei Detunata, din pentru a-şi împlini destinul cu un rezo- unei memorii secate de emoţie, cuvin- visul unui copil, din blândeţea şi pu- nabil confort al conştiinţei şi cu o rezo- tele sunt nevoite să se uite la noi cu terea de anduranţă a unei mame, din nabilă intransigenţă interioară scrii- smerenie, prin „velinţele ca de ceaţă” caracterul, vorba şi firea, ca de torul trebuie să „înainteze mereu pe o ale limbii agresiv stâlcite şi neologi- stană, ale bărbaţilor, fără să fii, tu cărare îngustă dintre două câmpuri”. zate). Şi aşa, dincolo de imagini şi însuţi, prins cu legământ de crezul Dintr-o parte, îi cere viaţa, adevărul, fi- forme, mucenicite de tăcere şi uimire, de viaţă al bărduleştilor de odinioa- rescul, profilul, solemnitatea, mirabilul din cele tăinuite pătimiri, Gheorghe ră, rostit, ca să vezi, de-o unguroaică condiţiei, scriitorul musai să fie un Jurcă îşi va fi descătuşat, angajat, mo- aprinsă de cele focuri locuind în claustrat, un însingurat care se dă lumii bilizat şi transmis nouă rostirea/ scri- inimă ca-ntr-un chivot al legilor în comuniunea cuvintelor. Dinspre alte sul/ cuvintele, spre a le întâmpina → uimirii: „slavă Domnului, trăim atât zări, stranii, dubitative, pâcloase, răsu- Pr. IOSIF ZOICA
31 primariatul, sfiala, neliniştea şi do- pădurea; şi din pădure jocul; şi din joc înflorituri, care antrenează cititorul, îl rul. Şi a înţelege că trăirea frumo- sorocul. Şi a mai rămas doar chemarea duce în canalele și pe străzile Bucu- sului de stirpe şi rost triadic (a vi- celor sfinte cruci din satul cu năluci. reștiului, îl face să simtă frigul, foa- sului, a credinţei, a gândului), este, Romanul e mult mai complex, e mea, spaima, drogurile, bolile. La po- dacă vreţi, faţa albă a timpului, de un rafinament stilistic şi de preci- lul opus mizeriei, urâtului, stă frumu- văzută prin „dibuirea sensurilor unor ziune restitutivă, care revelă o hartă a sețea sufletească, dovedind că lumina înţelesuri de demult”. sufletului punctată cu interogaţii, a- divină poate străluci și în locuri întu- Bărduleştii e tratatul devenirii mintiri şi chipuri dragi şi sfinte autoru- necoase. Solidaritatea comunității în scriitorului, în aleasă companie cu lui. Este spaţiul unei efervescenţe ceea ce o privește pe Angelina, despre ceea ce a mai rămas din esenţa scriitoriceşti unice, a unor judecăţi de care se dusese vestea că-i place să tainică a lumii româneşti din satele valoare, care, în planul ordinii şi citească, e copleșitoare. Imaginați-vă Apusenilor; dar şi cu acea convinge- originii regăsite, adaugă vocaţiei şi doi intelecuali, unul pilot, celălalt re şi fineţe intelectuală în stare să competenţei înalte „arhaicitatea şi actor, care printr-o glumă proastă a adune risipa şi să dea noimă jude- bucuria izvoarelor de viaţă autentice”. vieții ajung să trăiască în acele canale. căţii „nedezlipite de timpul şi omul În ce ne priveşte, am încercat doar să Mai faceți un efort și vedeți cum stau înţelept, ca destinul de viaţă”. De facem cunoscută apariţia unei scrieri cu mâna întinsă la cerșit pentru a face aceea, dar, se întâlneşte în carte, iţit „adulmecând minuni”, dinspre vremi rost de bănuți să-i plătească tinerei din pacienţa istoriei, din patimile, de care doar dorul şi zborul (paserii ore de engleză, română, matematică dorurile, nădejdile şi disperările mo- măiastre) mai întreabă, din nefericire. etc., convinși fiind că într-o zi va ţilor de odinioară, dar nu numai, ajunge „cineva”, destul de puternic să excursul identitar, în minunate, fără lupte în locul lor pentru un drept seamăn, admirabile, absolut origina- decent la viață. le şi atât de „savuroase comentarii”. Îngerul Linei te pune față în față Îmbrăcat în „peripluri şi licenţe cul- cu cerșetorul, dar și cu propria con- turale fermecătoare”, scriitorul indu- știiință în fața acestuia. Un roman pe ce (abia sugerat) mina de poem în care l-aș recomanda ca lectură obli- proză, cu accente mitologice, tocmai gatorie parlamentarilor, în speranța că spre a alterna „un joc naratologic” mai au un gram de conștiință față de unei lumi minunate şi de poveste, ea societatea în care trăim și poate, însăşi; nu e o noutate, apoi, pricepe- printre lăfăielile în vilele și vacanțele rea cu care se contextualizează sub- de lux, își fac timp să găsească și înţelesuri metafizice şi onirice. Toc- soluții pentru acești amărăți, sau mai pentru că romanul celebrează în măcar să răspundă la câteva întrebări intervenţii pertinente, în evocări şi în locul nostru: „De ce, omule, îți uiți contemplaţii transcendente şi în fer- omenia, când văzându-mă de la de- mentul şi recurenţa fericitei regăsiri, părtare, te duci repede pe cealaltă rânduiala inefabilului/tainei. Este parte pentru că miros urât, sunt mur- limpede, iată, de ce Gheorghe Jurcă dat, bolnav și transfug în realitatea, postulează subliminal că, „fără taină, mai blândă, a drogurilor? De ce, omu- destinul omului ar fi fost tăvălit în le bun, te oprești uneori din drumul banalitate, sordid şi fals şi despuiat tău să-mi dai un bănuț și apoi pleci de orice nobleţe; că, fără taină, viaţa mai departe grăbit, cu conștiința îm- omului n-ar mai căpăta niciodată păcată că azi ai făcut o faptă bună? nici iluminare misterioasă, nici fa- Îngerul Linei al Dianei Dobrița Bî- Oare numai astăzi mi-e foame? Nu- cultatea clarului de gând, nici sta- lea din Constanța, roman apărut la Ed. mai acum îmi este frig? Doar în tutul de fiinţă veghetoare, nici Ex Ponto, 2016, e povestea tulburătoa- noaptea asta nu am unde dormi? curajul şi ştiinţa de a alege să fie re a Angelinei Călin, o mogâldeață de Pentru că sunt al nimănui...” curat şi liber”. fată care cunoaște gustul infect al Felicit autoarea care prin subiectul Scrinul cu vise tinere şi la tâlc decăderii, cu toate implicațiile ei, după abordat, nu expune doar o situație, ci curate deschizându-se şi risipindu-se ce printr-un concurs de împrejurări propune și soluții pentru a ieși ca nu- îi rămâne autorului, ca, „în semnele nefast, rămâne singură pe lume. Prin fărul deasupra mocirlei, ceea ce face frumuseţii şi slovei” şi în „sensurile speranță, ambiție, inteligență, reușește din Îngerul Lirei, un roman motivați- răscrucilor propriei deveniri”, să să treacă prin toată agonia cu un vis: onal, dincolo de mizeria vieții... redescopere alte poveşti în care să acela de a deveni scriitoare, ceea ce se Diana Dobrița Bîlea, o autoare trăiască la fel de frumos; şi la care să și întâmplă. Extazul împlinirii visului care prin profunzime și originalitate, revină, tocmai pentru ca sufletul lui care vine la pachet cu alte daruri a reușit să câștige nu doar admirația să mai poată visa „sub cerul lăcrimat neașteptate, un fel de răsplată pentru cititorilor, ci și aprecierea criticii, şi sfânt ca dorul”(...) Şi dacă i s-a tot chinul îndurat atâția ani, încheie ceea ce îi confirmă un drum luminos vândut casa părintească, adică tot frumos un roman care e o lecție de către podiumul literaturii române. ceea ce a ales să mai cânte cu drag, voință, de a răzbi într-o societate în Închei cu admirația și cu bucuria că dincolo de lacrimă, i s-a smuls din care, din păcate, când ești jos, nu ți se am descoperit un autor de care sigur piept noima; şi din noimă doina; şi dă nicio șansă. Un roman scris parcă vom mai auzi. din doină copilăria; şi din copilărie dintr-o suflare, fără metafore, fără MIHAELA AIONESEI
32 Ĩn roman se vorbeşte despre trecutul istoric, despre prezent şi despre dragoste, implicate în ţesătura lui fiind o serie de destine şi este scris După ce în 2012 cu titlul “A de un om înţelept, care înţelege bine Barca de Caronte”, romanul lui cursul vremii şi care nu acceptă sub Lucian Blaga publicat postum, apare nici o formă să se înhame la teleaga în traducere în portugheză, efectuată roşie ce se profila la orizont. de Fernando Klabin, în a doua ju- Iată ce putem spicui din carte: mătate a lunii august 2016 e publi- “Marea minciună începea să-şi desfă- cat în traducere germană cu titlul şoare ilara frazeologie cu ajutorul că- Die Fähre des Popen Charon, la reia se pregătea, sub forma “eliberă- Books on Demand, în Norderstedt. rii”, reducerea unui popor la cea mai Traducătorul cărţii este Frie- cruntă şi mai tragică robie”(p.59). drich Engelbert, născut la 3.1. 1939 Autorul prevedea că: “Aşa zisa “linie” în Silezia, stabilit în Schleusingen, va lua locul libertăţii spirituale, Landul Thüringen, de profesie lozinca va lua locul conştiinţei, inginer electrotehnic, care între anii partidul va lua locul lui Dumnezeu” 1975-1978 studiază la fără frecvenţă (p.74). Mai aflăm: ”Calitatea oame- limba şi literatura română la Insti- nilor nu va mai fi judecată după tutul de Literatură din Leipzig şi criterii spirituale, ci după necesităţile şi criteriile vieţii de partid. De începând din 1980 efectuează mai ______PARTID, scris cu majusculă” (p. 115). multe vizite în România, cunos- încep rar” e tradus “Und ich be- Deoarece însă despre acest roman cându-i pe sibianul Joachim Witt- ginne distanziert” (p. 420) – în loc de s-a scris mult şi în 1990 la apariţie, stock şi pe bănăţeanca Herta Müller. „langsam“. “I-au zdrobit fluierele“ precum şi ân 1998, când a fost reeditat El este autorul mai multor volume (picioarelor – n.n.) este tradusă, în complet, nu ne vom referi la conţinut şi de versuri şi proză în limba neştiinţă, „Sie haben ihn fertig semnificaţii, ci vom căuta să ne germană, dintre care patru au apărut gemacht die „Fluieren“ (p.437). Jos, mărginim doar la câteva observaţii cu la Sibiu şi Bucureşti. la subsol, cuvântul „Fluieren“ este privire la traducerea lui în germană. Ĩncântat probabil de secvenţa explicat: „Ratten“ oder ähnliches Harnicul traducător inserează nu din roman despre destituitul preot Viehzeug“. Am sesiza şi o greşeală de mai puţin de 107 note la subsol, ortodox şi profesor de teologie tipar: dacă la pag. 460 apare “Zodia cuprinzând lămuriri. Cum însă în Vasile Olteanu şi de soţia acestuia, Cumpenei – Sternenkreis der roman apar o serie de regionalisme, poeta Octavia, precum şi de ocupaţia Waage”, la pag. 461, unde este redată precum: “podmol”, “brod”, “gol-nap”, acestuia ca brodnic, care simbo- poezia în traducere, apare „Zodia “progadie”, “laviţă” etc., desigur că lizează traversarea plină de sacrificii Cumpenei – Der Tierkreis der traducerea nu a fost uşoară. a multor altor destine în „Hades“, Waage“. Traducătorul foloseşte cuvinte traducătorul preferă titlul “Luntrea Poemul „Grădişte“ începe cu româneşti, precum: “Cătun”, “Căsuţa”, popii Caron”. versul „Sunt ostenit ca drumul şi “Pridvor”, “Cuptor”, “Plai”, “Stână”. De fapt, în roman se notează: uscat ca praful“, care este tradus Iată însă că “Şipotul” este tradus „Brodul mai este, apoi, pentru mine, astfel: “Sie sind ermüdet wie der Weg “Schaff” (p. 429), care înseamnă ca o aluzie la barca lui Caron, în und ausgetrocknet wie der Staub” (p. “ciubăr”, iar “lăcaşul meu de bârne” – care umbrele trec de pe tărâmul 523), adică „Ei sunt osteniţi…“şi nu “Ort unter Bäumen” (p. 429), care vieţii, dincolo de împărăţia morţii. „Eu sunt ostenit…“ , „şi din unde“ înseamnă “loc de sub copaci”. Cum brodnicul este de astă dată un (ale apei-n.n.) este tradus „..und Sintagma “Joia focului” este fost profesor de teologie, apropierea woher“(p.525) care înseamnă tradusă “Joia dem Feuer” (p. 431). “Şi de barca şi de figura lui Caron se adverbul „de unde?, din ce parte?”). ______impune mai mult închipuirii şi Versul „Comorile-ngropate-n matca simţirii mele“ (p. 220). râului ceresc“e tradus „im Flussbett Romanul e scris la persoana în- der vergrab’nen Schätze bitten“(p. tâi, personajul narator este poetul şi 525), epitetul „ceresc“- himmlisch profesorul de estetică Axente Crean- fiind omis. gă, cel care în cele din urmă îşi gă- Desigur, nu sunt acestea scăpări seşte împlinirea într-o dragoste târ- grave şi de altfel la o nouă ediţie pot zie pentru Ana Rareş. Asistăm în- fi lesne corectate, sau poate chiar să la dihotomia propriei personali- acum, având în vedere editura... tăţi a lui Blaga, în două fiinţe care se Meritul lui Friedrich Engelbert întregesc, fratele “geamăn“ al lui A- este şi rămâne acela de a fi primul xente fiind profesorul de filosofie de traducător în germană al consiste- la Iaşi, Leonte Pătraşu, cel care, în ntului op blagian, de peste 500 de semn de protest, îşi va pune capăt zi- pagini. lelor în prăpastia de la Râpele Roşii. MIRCEA M. POP
33 Cronica literară – eseu diagnostighează Andrei Marga pe urmele lui Ulrich Beck care vorbește despre pășirea în risc prin intoxicare, dezinformare, înșelare. Autorul Socie- Erodându-se siguranțele, apar, tății nesigure preia și idei din W. Rein- insistent, nesiguranțele. Vechi și hardt, istoricul care argumentează cum noi, acestea se reunesc în corpul am intrat într-o societate a minciunii în societății nesigure, „a societății mo- care întrebarea ce este de fapt adevărul dernității târzii, în care se trăiește se pune tot mai rar. Andrei Marga ci- acum”. Este ideea volumului de ese- tează și din scrierile filozofului spaniol uri Societatea nesigură a lui Andrei Daniel Innerarity, care admite că sun- Marga, apărut la Editura Niculescu, tem într-o societate invizibilă în care 2016, paginat pe patru ample și su- viața fiecăruia depinde de o încrengă- gestive capitole: Diagnoze ale socie- tură a unor forțe ascunse ce dirijează tății actuale, Societatea nesigură, lumea. Surse actuale de nesiguranță și Punând accentele strict pe Româ- Ieșirea din nesiguranță. nia, autorul volumului Societatea nesi- Nesiguranțele au marcat mereu gură crede că suntem într-o navigare viețile oamenilor, numai că acum ele nesigură, fără să deținem, după dece- trec prea în față, urcând peste nii, un proiect de țară, având, în celelalte realități, ajungând chiar în schimb, dezbateri publice lacunare, o ______vâful realității. E și pentru faptul că împotmolire a reformelor, o selecție junge la nivelul binelui în societate și speranțele s-au îmbrăcat în decepții, eronată a decidenților, o destrămare a viața omului. se dezbate ceea ce a fost, nu ce se familiei, un patos al dezinformărrii și Mesajul operei lui Brâncuși, trăiește, se extinde debusolarea, își un impas al justiției. Autorul, după ce argumentează Andrei Marga, poate fi află autoritate somnul rațiunii: “în detaliază pe tema diagnozelor societății cale de izbăvire, pornind de la locul unei economii a competenței a actuale și a surselor actuale ale nesi- reflecția pe tema eliberării. venit forța covârșitoare a marilor guranței, conturează și ideea de ieșire Dar nu doar prin tema eliberării companii; în locul construcției de- din nesiguranță. „E vorba de cunoaș- poate fi urmat Brâncuși, ci și prin mocratice a venit democrația condi- terea a ceea ce este, de angajarea pen- crezul său că nu se poate face artă, ționată a unui tehnocratism descăr- tru valori, de transformarea în temă a politică, meserie fără tenacitate și nat; în locul culturii cetățeanului a ceea ce lipseşte, de recuperarea religiei inteligență, date ce salvează omul. venit străduința de performanțe van- propriu-zise, de reconfigurarea stilului Prin diagnozele sale, Andrei dabile; în locul celor mai calificați la de viață, de emergența de politicieni Marga nu vrea să descumpănească, ci decizii au venit grupurile dirijate din veritabili și de reorganizarea Europei.” să argumenteze, să ne facă să cercuri oculte; în locul alianțelor Cu alte cuvinte e importantă revenirea înțelegem, spre a privi apoi lucrurile pentru o lume mai bună a intervenit la esențial, la datele profunde ale vieții. în profunzime, pentru a le scoate din lupta pentru sfere de influență”. Ast- Onoarea și creația rămân de o impor- obositoarele prejudecăți, ca apoi aces- fel, nesiguranța s-a ridicat deasupra tanță crucială în ziua noastră. tea să însemne căutări în adâncime, tuturor. Timpul politic nu are viziu- Analiza lui Andrei Marga nu se responsabile; într-o lume în care doar ne, liderii sunt înlocuiți de șefi, fa- îndepărtează de ceea ce înseamnă cunoașterea nu e deajuns, simțindu-se milia e supusă atacurilor, munca se misiunea filozofiei de la Aristotel nevoia înțelepciunii, a comunicării fărâmițează, rațiunea științifică e încoace, aceea de aarăta cum se a- alături de comunicație, a convergenței dizolvată, evaluarea creației nu se ______religiilor ca pacificare; într-o lume, mai face în funcție de originalitate ci subliniază Andrei Marga, a supu- după rețete formale, democrația par- nerii, a asimetriei, a vidului valorilor, lamentară este înlocuită cu demo- a structurilor invizibile, a haosului, a crația forțelor difuze ale adunărilor cinismului, a mediatizării, a min- străzii, neîncrederea în instituții ciunii, a manipulării extinse a indi- creează emigrația masivă, speranțele ferenței, a infantilismului, a turbulen- puse în 1989 sunt risipite. Sunt evi- ței, a riscului, a narcisismului, a dente – detaliază Andrei Marga în cleptocrației. Societatea nesigură – situațiile ce Incitante și reverberante pagini, nu sunt în regulă, dar intervențiile spulberând perdele de erori, lacune, sunt amânate, neexistând curajul de- falsuri. ciziei, intrându-se “într-o societate Bunăoară, nu poți să nu zăbo- în care nimeni nu mai stăpânește vești, spre a te dumiri, la paginile ce întreaga situație”. Societățile de azi consemnează, negru pe alb, că „in- se confruntă cu pasivitatea civică, tegrarea țării în Uniunea Europeană apatia politică și indiferența juridică, nu are de-a face cu cei ce o revendică trăind o stare de individualism și e- la noi”. goism ce trece drept victorie. Sun- Este doar un exemplu... tem într-o societate a riscului, VALENTIN MARICA
34 Franţei s-a cerut angrementul guver- nului român. Prin intervenţia (nu fo- losesc alt cuvânt) lui Stoilov, guver- Din convorbirile lui Mircea E- nul român (se cunoaşte calitatea ide- liade cu Claud Henri-Rocquet (În- ologică şi politică a guvernului ro- cercarea labirintului, 1990,p.175) mân din 1945) refuză acordarea a- am extras următoarea idee (convin- grementului, prin urmare Eliade nu gere) a lui Eliade: viaţa e un mare poate fi numit profesor la Sorbona. labirint făcut dintr-o sumă de alte Ceva echivalent va păţi Vintilă Ho- labirinturi. Ca un Ulise, omul, călă- ria, altă personalitate a exilului ro- tor prin el, caută ieşirea pentru a a- mânesc anticomunist. În 1960, Aca- junge în Itaca sa. În această postură demia Goncurt acordă premiul său daimonul lui Mircea Eliade a fost francez unui străin: Vintilă Horia dorinţa, trecută în voinţă, de pentru romanul Dumnezeu s-a năs- împlinire prin creaţie, prin spirit. cut în exil. Din momentul propune- În cartea sa Orient şi Occi- rii, regimul comunist de la Bucureşti dent. Topografii ale simbolului la sub îndrumarea neprecupeţită a Mircea Eliade, Presa Universitară Kremlinului şi secondat cu sârg de Clujeană, 2016, Mihaela Gligor a comuniştii francezi, dezlănţuie o urmărit identificarea şi descrierea virulentă campanie de denigrare a lui “nodurilor şi semnelor”, numite sintagme şi propoziţii care exprimă Vintilă Horia. Acesta pentru a mena- Topografii ale simbolului, care au acest crez. În Jurnalul călătoriei spre ja Academia Goncurt nu-şi ridică jalonat evoluţia umană, intelectuală India, tânărul Eliade notează urmă- premiul. Fără comentarii! şi spirituală a autorului Istoriei toarele: “dacă mă întreb şi reflectez, Un alt aspect, cu semnificaţii, credinţelor şi ideilor religioase. adânc şi sincer, în solitudine: care este din biografia lui Mircea Eliade, pus De la început trebuie să spun, sensul existenţei? Întrebare cu un sin- în relief, sunt relaţiile sale umane şi spre beneficiul potenţialului cititor gur răspuns: de a-i găsi un sens.” La intelectuale cu o mulţime de per- profan, că această carte nu este o începutul sec. XX, un alt înalt spirit sonalităţi (filozofi, istorici, scriitori, simplă reconstituire factologică a românesc gândea la fel: “După ce personalităţi academice şi oficiale) biografiei savantului şi scriitorului descoperi că viaţa n-are nici un înţe- ale vremii. Numele lor sunt menţio- Mircea Eliade. les, nu ne rămâne altceva de făcut nate în carte, menţionez că se poate În Introducere, cu inserţii au- decât să-i dăm un înţeles!” (L. Blaga). alcătui cu ele un dicţionar explicativ. tobiografice, autoarea justifică ale- Aventurile şi experienţele vieţii Pornind de la afirmaţiile colegilor şi gerea subiectuluişi explicitează mo- trăite de Eliade sunt echivalente ale colaboratorilor, unii foşti studenţi, dul de tratare al lui: drumul labi- unui proces de iniţiere şi cunoaştere, autoarea cercetării subliniază faptul rintic al lui Mircea Eliade de la “a- ce pot fi simbolizate, demonstrează că Mircea Eliade a creat şi oferit un dolescentul miop” la cel care “a autoarea cărţii, de următoarele topo- vocabular de specialitate (devenit muşcat din eternitate”. Se pot men- grafii: India, Bucureştiul interbelic, bun comun, universal) şi un anumit ţiona cu folos multe din mărturi- Lisabona, Paris, Chicago. Ele confi- mod de a gândi problema credinţelor sirile autoarei, dar mă opresc doar gurează harta geografico-spirituală religioase, şi a formulat un adevărar la cea din final prin care subliniez care structurează materia cărţii în set de teze pentru studiul comparat al că cercetătoarea Mihael Gligor a cinci capitole la care se adaugă: “In- religiilor şi pentru conceptul de noul ajuns în Itaca: “ Construit în jurul troducere”; “Concluzii”; “Indice de umanism. Iată o posibilă listă: fapt simbolului, prin tematica abordată nume”. Fiecare capitol e flancat de religios, religie cosmică, homo reli- şi modul de expunere a trăirilor şi a lista bibliografică. Nu rezum capitole- giosus, homo symbolicus, coinciden- principalelor direcţii de cercetare le, las cititorului intactă bucuria lec- tia oppositionum, model-arhetip, hi- asumate de Eliade, am convingerea turii şi dorinţa de informare, punctez erofanie, centrum, veşnica întoarce- că volumul Orient şi Occident. doar câteva aspecte care dau valoare re, ritmuri cosmice, geografie sacră, Topografii ale simbolului la Mircea studiului. Autoarea subliniază impor- orce pământ natal alcătuieşte o geo- Eliade va facilita o mai bună în- tanţa popasurilor eliadiene pentru grafie sacră, in illo tempore, în orce ţelegere a mitului Eliade.” munca de documentare a savantului. cultură există un mit central care După cum spuneam, etapele La Londra şi Lisabona Mircea Eliade revelă şi care se găseşte în toate ma- spre centru nu sunt simplă crono- a fost ataşat cultural şi de presă. În rile sale creaţii, sacru-profan. Unele logie, ci răscruci de experienţe ma- această calitate a desfăşurat o intensă sunt mai “bătrâne” decât Eliade, dar jore existenţiale, ştiinţifice şi lite- activitate de promovare a culturii şi el le aprofundează şi le rafinează. rare, într-un cuvânt de creştere spi- spiritualităţii româneşti. Ajuns la Pa- Reconstituind biografia intelec- rituală. Însuşi Eliade e conştiet – ris , apreciat ca istoric al credinţelor tuală şi spirituală a autorul lui Sacrul simte, că aceste răscruci sunt esen- religioase, e invitat să conferenţieze şi şi profanul menţionând marile opere ţiale pentru scopul existenţei sale: să ţină cursuri la Sorbona. Până atunci ştiinţifice şi literare, Mihaela Gligor vieţii trebuie să-i dai un sens. Jur- numai Iorga a avut această cinste şi nu cade în capcana - labirintul, pon- nalele, Memoriile, publicistica, co- recunoaştere din partea Sorbonei. cifelor şi clişeelor “critice “ care nu respondenţa şi opera ştiinţifică şi Urma să fie numit profesor la vestita fac decât să “camufleze” → literară conţin, explicit sau implicit, universitate franceză. Conform legilor IONEL POPA
35 necunoaşterea şi goliciunea de idei; ea dă dovadă de discernământ, de- taşare, obiectivitate; lasă documen- tul să vorbească; e străină de ten- deţiozitatea pro sau contra prezentă Volumul de Memorii al scriitorului, în măruntele pagini despre Eliade, militantului creştin ortodox dar şi al şi care distorsionează adevărul. Au- omului de acţiune neobosit pentru toarea are ştiinţa alegerii citatului, verticalitatea spiritualităţii româneşti în fie el din opera lui Eliade, fie din cumplite vremuri de cumpănă, care a bibliografa consultată. Împortante fost Valeriu Anania (volum apărut la sunt notele şi indicarea corectă a Editura Polirom, 2008) constituie o trimiterii bibliografice, acest as- pagină vie de istorie apropiată şi con- pect, pentru unii un aspect negli- temporană suferită şi trăită, care se jabil, susţine ţinuta academică, dar adaugă celorlalte opere salvate de în- şi pentru bagajul lor informativ şi dărătnica şi absurda cenzură comu- explicativ pentru ideile şi opiniile nistă. pe care autoarea le pune în pagină. Regretatul Valeriu Anania s-a simţit Fiecare etapă şi episod îşi au de mic atras de valorile eterne ale ome- importanţa, semnificaţia şi speci- nescului, de absolutul aspiraţiior uma- ficitatea lor în biografia lui Eliade, ne, când inerţia, degradarea şi ruina ______şi cu toate astea autoarea nu cade în ameninţau permanent. E vorba de isto- dictaturii de inspiraţie bolşevică, păcatul verbalismului, discursivită- ria cumplită a secolului trecut, în preaj- Valeriu Anania va cunoaşte din plin ţii şi al proxilităţii. ma celui de-al doilea război mondial, condiţia omului fişă: “Această fişă Mai menţionez echilibru din- când România s-a văzut sfâşiată avea să mă urmeze de-a lungul unei tre capitole, dintre informaţie şi in- dureros de marile imperii, iar mileniile vieţi, implacabilă ca o fatalitate, într- terpretarea/explicarea ei. de civilizaţie ale întregii omeniri puse un secol în care individul devine De reţinut şi faptul că în nici la grele încercări de supravieţuire. omul fişă, omul dosar, omul cazier, unul din cazuri, autoarea nu oco- Atunci, adolescentul de 15 ani a omul amprentă digitală”. Dar, cum va leşte episoadele dificile şi delicate aderat la ideile de frăţietate şi sacrificiu dovedi omul Valeriu Anania, chiar în din biografia lui Eliade (v.episodul ale fiinţelor tinere, exprimate de frăţiile lanţurile neputinţei de a fi a unei “Politica” din cap “Bucureşti”), ci de cruce ce animau elevii români, ale societăţi totalitare omul va supravie- se opreşte asupra lui reconstituin- căror idealuri se vedeau întinate de ţui şi va ieşi mai întărit dacă s-a du-l şi explicându-l cu răbdare şi forţele oarbe ale întunericului puterilor ridicat până la gândire. Pentru că fără parti-pris-uri. înconjurătoare, ce ameninţau viaţa şi satrapii puterilor din totdeauna erau Studiul poate fi pus sub construcţia unei Românii mai aproape privaţi de o asemenea facultate a semnul simbolului scării: crono- de fiinţa biologică a neamului. Cu depăşirii propriei condiţii de larve. logia (timpul) este spaţializată timpul, însă, aceste idealuri au fost nu Asta deşi la 2 februarie 1942, “de (spaţializat),; pe primul fuşteu se doar întinate, ci şi pervertite de fiinţe ziua Întâmpinării Domnului”, Valeriu află “adolescentul miop”, pe josnice şi profitoare care doar mimau Anania alesese calea călugăriei, dar ultimul cel care “a muşcat din virtutea celor chemaţi şi o deturau în nu pe cea a contemplaţiei pure, ci pe absolut”. folos propriu, nedându-se în lături nici cea a acţiunii pentru a pune în apli- Acum, la final, ca învăţăcelul, de la cele mai abominabile crime. În care şi a sădi între semeni izbânda pun o întrebare: perioada primei faţa unei asemenea realităţi, adolescen- duhului “comunitar, spiritul de dăru- tinereţi nu putea fi luată în calcul ca tul Valeriu Anania mărturiseşte: “M- ire, dragostea nefăţarnică”. Asta o va un capitol despre perioada de am dus acasă, am dezbrăcat cămaşa face la Cluj, unde în toamna anului geneză? Punând această întrebare verde şi din ziua aceea n-am mai pus-o 1945 Universitatea românească “Fer- am în vedere Intinerariu spiritual niciodată”. Dar ecourile acelor fapte îl dinand I” revenise la matcă, iar un an (197), Scrisori către un provincial vor urmări pe autor toată viaţa. Pentru mai târziu, muncitorii de origine ma- (cele scrise în intervalul decembrie că mişcarea legionară a fost pângărită ghiară de la Dermata au luat cu asalt 1927- august 1928). La revenirea în de fanatism, ipocrizie şi crime, iar cei căminul studenţesc “Avram Iancu”. A ţară din India, printre toate celelalte ce s-au apropiat de celelalte idealuri fost vorba de o agresiune iredentistă, activităţi, Eliade îşi reia activitatea ale ei vor plăti cu vârf şi îndesat. Vor pusă la cale chiar de conducerea co- revuistic-eseistică materializată în supravieţui moral cei ce nu s-au lăsat munistă din oraş, alcătuită doar din Oceanografie, Fragmentariu sau tăvăliţi de vârtejurile conjuncturilor su- alogeni. Din nefericire conducerea rămasă doar proiect, România în perficiale, false, dezumanizatoare. Cei comunista de la Bucureşti, în loc să eternitate. Această nouă eseistică ce vor duce cu cerbicie condiţia de facă dreptate a căutat să muşama- îmbogăţeşte şi aprofundează teme oameni liberi, cu faţa mereu deschisă lizeze evenimentele, continuând te- şi idei din prima tinereţe, şi le către cer, în condiţiile când lumea mă- roarea barbară împotriva creierelor multiplică pespectivele. Oare nu runtă de primprejur îşi va apleca gru- româneşti gânditoare. Aici Valeriu acum se pun primele pietre pentru mazul spre simpla supravieţuire indivi- Anania (student la medicină) şi-a do- templu? Oare nu acum se aruncă duală, stingheră, piezişă, laşă. Atât în vedit calitatea de líder, ducând o luptă sămânţa care timp de o jumătate de vremurile dictaturilor carlistă şi inegală, dar victorioasă pentru → veac va rodi? antonesciană, dar mai ales în cea a GEO CONSTANTINESCU
36 câtăva vreme şi cu valoare eternă decât o spovedanie, este oglinda unei pentru istorie, cu satrapii bolşe- epoci. Iată ce mărturisește vizării României. Constantin Marafet: „Cu smerenie și Următoarea etapă a vieţii şi ac- sfială am dus la capăt această tivităţii organizatorice, ştiinţifice şi îndrăzneală a mea de a umbla de cult a lui Valeriu Anania s-a con- desculț prin subte-ranele unei vieți centrat spre redobândirea demnităţii de poet. Emilian Marcu trebuie citit naţionale a Bisericii Ortodoxe Ro- acum, dacă nu cumva l-ați citit ieri” mâne, veşnic ameninţate de regimul (p.7). concentraţionar. Călătoria prin viața scriitorului, Activitatea va fi întreruptă de o pe aripile cuvintelor luminoase se nouă arestare în 1958, când se va face atent, serios, cu rigoare. Peisajul încerca asupra omului orientat spre se schimbă elegant, se trece fără semeni şi spre Dumnezeu tehnica gravitație de la anii de lumină la aplicată cu sârg de Securitate de opera scriitorului, copilăria, școala, “măcinare zilnică a sufletului, dis- facultatea, prima carte… Sunt trugerea lui, depersonalizarea”. enumerați prietenii, inamicii literari, Lucru nereuşit, pentru că Va- se potențează aventura cunoașterii leriu Anania şi l-a menţinut veşnic prin poezie. viu prin creaţia literară şi memo- Vălul de vorbe este dat la o par- rizarea ei prin exerciţii spirituale ale te, scriitorii sunt mai mult decât ceea căror eficienţă va îmbogăţi literatura ce află publicul, sunt oameni cu slă- română şi va transforma acţiunile biciunile lor, cu angoasele care le barbare ale zbirilor securişti într-un marchează destinul. simplu coşmar al istoriei. Povestea lui Emilian Marcu Mărturiseşte autorul: “Senti- „Sunt și unii oameni care își do- atrage povestea literaturii române în mentul izbutirii îmi lumina sufletul: resc să fie scriitori, fie că au avut în vremuri complicate. Destine frânte, munca aceasta un era numai o sus- familie scriitori, fie că au cunoscut de destine luminoase. Haloul care în- tragere de la anchetă şi o umplere a mici un scriitor, și asta cu siguranță că conjura revistele, cărțile, întâlnirile timpului gol, ci şi un act de creaţie i-a provocat, le-a indus dorința. Și scriitorilor cu lumea este dezmem- în sine, care mă împlinea. mulți dintre aceștia reușesc să se im- brat în mii de părți. Cu greu se mai Am lucrat astfel cu regularitate pună drept nume importante, de obi- pot reasambla și forma întregul. A- şi îndărătnicie, zi de zi, vreme de cei, prin manevre de culise, prin di- devărul pare pierdut, lipsesc energii- şase ani, oriunde m-am aflat şi am verse anturaje, cu trafic de influență și le pozitive. Totul, iată, se leagă prin ieşit din închisoare purtând în multă îngăduință” (p. 85). aceste convorbiri convenționale… memorie două piese de teatru Sunt afirmațiile lui Emilian Mar- Peste Emilian Marcu au trecut complete şi o mulţime de poezii cu, scriitor, membru al Uniunii Scri- multe valuri înalte, a fost asaltat de totalizând aproape douăsprezece mii itorilor din România, cronicar perse- jurnaliști referitor la viața de dina- de versuri”. verent, atent la operele colegilor, la inte de mișcare din 1989, pentru că Timpul libertăţii l-a consacrat tot fenomenul literar. Ele sunt inserate în era la modă, pentru că se căutau tur- întăririi spirituale a ierarhiei ecle- cartea Sarea muntelui de rouă – nătorii la Securitate, era o abnegație ziastice de la noi şi din străinătate, Convorbiri convenționale cu poetul, dusă la limită. Minciuna sau zvonul, traducerii Bibliei în limba română prozatorul și criticul literar Emilian adevărul sau ideea înaltă se ames- actuală şi scrisului literar ca misiune Marcu, un dialog serios și pertinent tecau, echilibrul impus de valorile şi împlinire individuală. între acesta și Constantin Marafet, solide era rupt, cum ruptă era viața Prin urmare, cartea de Memorii a scriitor și el, editor, director al Edi- literară. Povestea lui Emilian Marcu lui Valeriu Anania constituie turii Rafet din Râmnicu Sărat. ne poartă prin România, prin culisele mărturia unei vieţi consacrate luptei Constantin Marafet, cunoscător redacțiilor de reviste, prin birourile şi creaţiei umane din totdeauna, al fenomenului literar actual, a reali- editurilor, prin viața filialelor pentru conservarea şi dezvoltarea zat o carte despre un om important, Uniunii Scriitorilor din România, culturii şi civilizaţiei româneşti în Emilian Marcu, un portret literar prin magma cărților scrise în această context internaţional, şi mai ales despre destinului scriitorului în lumea perioadă, prin dramele scriitorilor. pentru păstrarea demnităţii fiinţei actuală, despre drame și bucurii. Con- Vremurile au zguduit conști- când forţele distructive se unesc şi vorbirile sunt dense, atent dozate, cei ințe, unii nu au rezistat timpurilor capătă iluzia că sunt atotputernice. doi sunt conștienți că în joc este isto- care au venit ori care s-au topit. Mai mult decât oricând această ria literară cu personajele ei dinamice. Constantin Marafet are răbdare, carte poate fi un imbold pentru Cartea este rezultatul unei acti- pune întrebările cu atenție și curio- mlădiţele neamului de a nu se lăsa vități de un an, poate și mai mult, este zitate. Știe că dincolo de răspunsuri intimidate de noile forţe ale întu- îndrăzneala de a intra în viața unui există un munte special, muntele de nericului care îşi fac loc tot mai mult om, cu lucruri pozitive sau negative, rouă. Viața lui Emilian Marcu s-a pentru ameninţarea valorilor vieţii, cu dureri și bucurii. Emilian Marcu legat de Iași, de Bacău, de București, ale luminii şi eternităţii omenes- este un personaj complex, viața și conexiunile sale s-au realizat cu → cului. opera unui scriitor dezvăluie mai mult CONSTANTIN STANCU
37 scriitorii despre care a scris cu Scurt, clar, pertinent, patriotism atenție și responsabilitate în revista implicit. „Convorbiri literare”. Citind atent titlurile cărților sale, În anul 1974, în revista „Fa- te izbește sinceritatea în fața istoriei, milia”, Ștefan Augustin Doinaș îl sunt idei, teme, paradigma vremu- prezenta pe Emilian Marcu. Erau rilor: Țăranul zidit; Fețele insomniei; vremuri dificile, prezența unui Muzeu de sate; Mormânt în metaforă; scriitor într-o revistă se realiza cu Dansul pe eșafod etc. greutate. În decembrie 1974, poeta Constantin Marafet a fost ge- Constanța Buzea scria despre Emi- neros cu cititorii cărții de față, a pus lian Marcu în revista „Amfiteatru”: în lumină și pasiunea lui Emilian „Citindu-i poemele, câștigi fără să Marcu pentru cărțile confraților, vrei și fără să aclami, pentru tine realizată în volumul de critică și însuți, idei precum aceasta, că istorie literară Vitrina cărților, un de- animalele pădurii sau cele care-și mers care ne relevă o altă față a trăiesc viața printre stânci sunt literaturii române. Peste vremuri vom mult vulnerabile, sunt naive, sunt înțelege efortul de a citi, de a pro- stâlpii de lirism și taină numai ai mova o carte. Cartea a fost, este și va ______celor care se nasc la munte” (p.67- fi o vietate specială. ducerile cărților sale, romanele, cri- 68). Un palier important al cărții de tica literară, numele celor care au Vremurile s-au schimbat, Emi- față este destinat aprecierilor pe care scris despre Emilian Marcu, o listă lian Marcu a intrat în scenă, alături mulți critici ai vremii le-au făcut în lungă și semnificativă. Sunt reținute de mulți scriitori importanți. Cartea raport cu opera lui Emilian Marcu. sumar portretele literare în diferite debutului, carte furtunii: Nunta în Adrian Dinu Rachieru nota des- istorii, analize, comentarii. sâmbure. O carte inclusă într-o pre poet, cu referire la antologia sa În prefața cărții de față, Con- antologie, Zece poeți tineri, o rețetă Sfera de apă (Editura Princeps Edit, stantin Marafet notează sincer și pentru a se putea publica în acele Iași, 2012): Ca poet veritabil, incon- simplu: „Reîntors la Râmnicu Sărat, vremuri. Libertatea scriitorului era fundabil, un „pelerin în visare” și fidel promisiunii făcute, am început o iluzie în acea epocă, se căutau atent „culegător de semne”, invocând să citesc, să recitesc cărțile semnate soluții, unii le-au găsit, viața logosul-stâlp și cinstind arhealul ță- de Emilian Marcu. literară pâlpâia în societate. Cărțile ran-împărat (arând „câmpul ceru- O teamă s-a așternut ca o respirau în aerul greu al vremii. lui”), el ne deschide bucuros „sipetul pânză de păianjen peste încrederea Spre deosebire de alți poeți, candorii” (p. 223). mea. Cu cât citeam mai mult, cu atât Emilian Marcu nu s-a refugiat în Cele câteva rânduri definesc îmi dădeam seama că nu cunoșteam experimente literare la modă pentru crezul lui Emilian Marcu, temele care mai nimic din opera lui Emilian scurtă vreme. El a rămas lipit de l-au bântuit o viață, secretele scrisului Marcu” (p. 6). natură, de istorie, de credință, sin- său. Așadar, un poet inconfundabil! După o viață de scris, rămân gurătate, de mirajul anotimpurilor, Convorbirile dintre Constantin relațiile cu oamenii, amprentele spi- de temele grele ale artei, de dra- Marafet și Emilian Marcu ne prezintă, rituale, prieteniile. Emilian Marcu mele oamenilor, de misterul care la final, câteva date esențiale despre mărturisește: „Am cultul prieteniei, marchează societatea. scriitorul născut la 28 septembrie dar nu am știința de a-mi alege În ciuda unor perioade întu- 1950 la Heleșteni, județul Iași, premi- prietenii. De foarte multe ori, m-am necate, scriitorul a reușit să reziste ile sale literare, cărțile publicate, tra- înșelat amarnic. Poate că e și vina ispitei de a renunța la scris. Trebuie ______mea din toată această eroare” (p. să înțelegem că în viața unui 147). scriitor apar și astfel de momente, Convorbirile convenționale i-au momentul sfâșierii. Emilian Marcu permis lui Emilian Marcu să răspunde provocărilor de catifea: depășească momentul rememorării „Am simțit de multe ori nevoia întâmplărilor din viața sa, a primit renunțării la scris, numai că nu energia de a putea să numească pe depindea de mine să pot renunța cei care i-au fost apropiați și dragi, sau nu. Exista, undeva în sufletul de a mărturisi tainele vremurilor. meu, acel ghimpe care mă înțepa, Întrebările lui Constantin acel imbold care mă făcea și mă Marafet din cartea de față plutesc, face ca, atunci când sunt bântuit de sunt pertinente, așteaptă un al un vers, să opresc mașina pe scriitor pregătit să-și pună gâtul sub dreapta și să notez imediat versul ghilotină. trimis de Dumnezeu…” (p. 84). ______Emilian Marcu declară că a (Constantin Marafet, Sarea refuzat mimetismul, a preferat muntelui de rouă – Convorbiri modele literare solide, a preferat convenționale cu poetul, prozatorul modelele care stau de dispoziție și criticul literar Emilian Marcu, unui scriitor în limba română. Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2016)
38 Cronica literară – publicistică ziua lansării romanului Păsările cerului, la Veles/Macedonia, noiembrie 2001, traducerea în limba română a textului aparține autoarei; Mario Barindi - Una storia tragica di moderni eroi: „Uccelli del ciclo” Am citit Vasile Andru povestit di Vasile Andru; Theodor Damian - de 29 de confrați și de el însuși, Viața-n cutreier, din revista „Lumină Editura Accent Print, Suceava, 2014, Lină/Gracious Light” nr. 2, New la îngrijirea volumului, 246 de York, 2012; Ioan Pintea - De la pagini, au contribuit Iulia Vasile Andru se poate învăța, Mihăileanu și Constantin Blănaru, Însemnările unui preot de țară, în carese deschide cu o cronologie care Convorbiri literare nr. 8/2006; pornește de la 22 mai 1942, când se Constantin Virgil Negoiță - Un naște scriitorul Vasile Andrucovici, mare scriitor filocalic, „Origini/ devenit cunoscutul Vasile Andru, în Romanian Roots” nr.6-8/2005; Petru satul Bahrinești, lângă Cernăuți, și Ursache - Primul român la Dalai până în ianuarie 2014, când publică Lama, Convorbiri literare nr.5, mai volumul Povestiri antume, când 2007; Ovidiu Moceanu - Pelerinul Centrul de practică isihastă începe să ______român, în Cuvinte și cărți, Editura funcționeze sub denumirea Asociația Reverii antroplogice, Viața Univ. „Transilvania” din Brașov, Pacifici, adică Făcătorii de pace, Românească nr. 3/1990; Al. 2006; Paul Sârbu - Mărgăritare până în februarie 2014, când publică Protopopescu – Împăratul... „c-est isihaste, extras din romanul Vremea volumul Amintiri din hristoferă. moi”, în Viața Românească nr. 8- chiropterelor, de Paul Sârbu, apărut Cronologia are amplasată în față 9/1979; Marin Mincu – Un prozator în anul 2013, la editura Ex. Ponto; portretul lui Vasile Andru, văzut de european, Aaocuțiune rostită în Sala Mircea Săndulescu - Andru, paznic Dorina Bugariu Petre, 2000, volum Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor, text de taine, New York, 10 februarie îngrijit de Iulia Mihăileanu, născută publicat și în Viața Românească nr. 8- 2006, Adevărul literar și artistic, 29 în 1955 în Mihăileni, Basarabia, cu 9/2006; Gheorghe Crăciun - Silueta aprilie 2006; Dan Stanca - Impactul studii universitare la Chișinău, astăzi transparentă a scrisului, Viața Andru, Luceafărul, 21 ianuarie 1998; cadru universitar la Universitatea Românească nr.8-9/2006; Valeriu Liviu Ioan Stoiciu - “Jurnal” cu Va- Victor Babeș din Cluj-Napoca, Cristea – “Cartea mică a clipei” și sile Andru, cu mențiunea că Stoiciu a muzeograf la Rădăuți, autoare a mai „marele tunet”, Fereastra criticului, scris vreo 10-12 tablete despre Andru multor cărți (Mitul la geto-daci în de Valeriu Cristea Edit. Cartea în Cotidianul, apoi altele, din iunie literatura română, 1999, Credințe și Românească,1987; Marian Popa - Și 2010 - noiembrie 2011 pe blogul său, practici magice în Bucovina), de totuși, un om luminat..., Prefață la autorii Mihăileanu și Blănaru Constantin Blănaru, născut în 1940 romanul Muntele Calvarului de Vasile preluând și oferind aici câteva. la Cornu Luncii-Bucovina, membru Andru, ediția a II-a revăzută, Edit. Dintre cei 29 povestitori despre al USR din 2008, autor de proză și Emia, 2003; Manuela Gheorghe Andru, cartea îi mai prezintă și pe critică literară care au convins. Balcarek - Ritualuri de inițiere în alții, toți, cred, cu fotografiile pe Cuprinzând patru părți, care de romanul Mirele, fragment din studiul coperta a IV-a: Aurelian Scrima - care mai interesante, o dezvoltare a monografic Hotare în mișcare. Imagini Terapia destinului: Jurnalul conștiin- ceea ce eu am scris în Dacii la ei de inițiere creștină și forme ale ței extinse, Viața Românească nr. 6-7, acasă, Editura Pim, Iași, 2014, p. discursului literar în proza lui Vasile 2005; Radu Comănescu - Timpul 62-75, în ea ne întâlnim cu ce au de Andru, traducere din limba engleză de doctorilor spirituali, Viața Româ- povestit despre bucovinean cei 29 autoarea studiului; Maria-Ana Tupan nească, aprilie 1995; Constantin anunțați de pe coperta cărții oferită - Martor și călăuză, Viața Românească Blănaru - Cartea unui veac feroce, în dublu exemplar de sora autorului nr. 3-4/1996; Mirela Roznoveanu - Crai Nou, 12 martie 2012, un eseu (Elena Alina Andrucovici) lui Ioan Vasile Andru cel mioritic și cel monografic de Iulia Mihăileanu - Grămadă la 18 iulie 2016, când i-a vedantin, comentarii preluate de pe Vasile Andru, de la scriitor la isihast vizitat Muzeul etnografic din Blogul Scriitorilor Româno-Americani itinerant, un studiu cuprinzător cu Câmpulung, un exemplar primitorul din New York, redactat de Mirela note de subsol, care explică, fericit, mi l-a dăruit mie. Roznoveanu; Leonard Gavriliu - una sau alta despre Vasile Andru şi Vorbesc despre Vasile Andru: roman cu „șopârle” consacrat de unii dintre confrații săi. Marian Popa dintr-o Epistolă- Vasile Andru Împăratului Traian, Din Partea a V-a a cărții se încheie cu prefață la romanul Păsările Cerului, volumul Leonard Gavriliu, Judecăți două interviuri, unul în compania lui de Vasile Andru, ediția a II-a critice vol. VI, iulie, 2006, Editura Lucian Vasiliu, celălalt cu Mihail revăzută, 2011; Nicolae Breban – Moldopres, Pașcani, 2007; George Gălățanu, despre... viață și, mărturi- Trecerea printr-un infern criptizat, Anca - Yaatra lui Vasile Andru, cuvânt sirea făcută de intervievat: a doua ma- alocuțiune rostită în Sala Oglinzilor rostit la Bookfest, București, 1 iunie re patrie a lui Vasile Andru e Raiul, a Uniunii Scriitorilor, mai 2006, text 2012; Lidia Dimkovska - Cum am consemnată în revista Finme-dia publicat și în Viața Românească nr. tradus Păsările cerului în limba martie 2012. O premoniție sau ce? 8-9/2006; Gheorghe Grigurcu - macedoneană, prezentare rostită în ION N. OPREA
39 manul ulisiac, și are o notă de ori- ginalitate aparte. Lumea Orientului îndepărtat li s-a părut europenilor o lume exotică, aflată „Să rosteşti cuvântul pe măsura la celălalt capăt al pământului, diferită celor ce te ascultă”. total de lumea lor. De aici și atracția și (proverb japonez) fascinația Orientului îndepărtat… Dacă spătarul Milescu a călătorit către a- Știam că românul este născut ceastă lume exotică, guvernată de alte poet și iată că descoperim uimiți și reguli, având alte filozofii, dinspre vest cu bucurie că românul este născut și înspre est, ei bine, autoarea cărții călă- reporter. Altfel spus, este capabil să torește către Japonia venind dinspre est creeze opere de mare valoare și în înspre vest. Ca la o întâlnire peste specia reportajului, așa cum a dat veacuri. Se vede că suntem într-o altă capodopere în poezie. Întâmplarea a epocă istorică, pentru că spătarul făcut să recitim de curând cartea de Milescu a bătut distanțele cu pasul. călătorii în Extremul Orient a Spă- Călătoria Milenei Munteanu înce- tarului Milescu și să descoperim, a- pe cu un paradox: „Drumul spre To- ______cum cu ochii scriitorului matur, că kyo, făcut spre Apus, începe azi şi se mulţi ca el în fiecare vagon. Arată ca prima carte de reportaj din istoria termină a doua zi. Mai interesant e că un licean. De obicei mic şi slab. Are o literaturii române este o bijuterie, un între azi şi mâine nu avem noapte, căci servietă în mână şi e îmbrăcat stas, crâng de frumuseți estetice, o deli- noi mergem tot spre Apus cu soarele. de parcă ar fi în uniformă: pantaloni catesă artistică, ce are un stil plin de Altfel spus, mergem în sens invers poezie și muzicalitate, una dintre direcţiei de rotaţie a pământului. Ziua negri şi cămaşă albă. Pantof negru, marile cărți din literatura universa- de azi ni se prelungeşte aşadar cu încă curea neagră, foarte puţină variaţie, lă de călătorii. Cartea Milenei Mun- vreo 12-13 ore, ajungând să aibă 36- nicio fantezie. Bărbatul japonez nu teanu ne poartă prin spațiul fascinant 37 de ore în total!” prea are timp să petreacă cu copiii al Japoniei, cu o sete de cunoaștere, Cartea are o dimensiune educațio- lui: dimineaţa se trezeşte prea devre- cu o deschidere afectivă extraor- nală, fapt care îi dă un plus de valoare, me să îi sărute înainte de plecarea lor la şcoală şi se întoarce de la serviciu dinară, ca și cum sufletul ei ar vrea dar și de frumusețe, pentru că fiecare seara, după ce copiii i s-au dus la să se plieze pe realitatea infuzată de capitol începe cu un proverb, cartea culcare. În weekend e prea obosit să spiritul japonez inconfundabil, de fiind scrisă în subtext cu intenția ne- mai facă ceva, şi apoi trebuie să se parcă ar absorbi toate impresiile cu declarată ca noi, românii, să învățăm odihnească, să mai reziste încă o toți porii deschiși: ceva de la japonezi. Autoarea îmbră- ”Cartea de faţă este izvorâtă cată în salopetă de reporter nu caută săptămână în acelaşi ritm. I se citeşte din şansa unor excursii în Japonia şi doar frumusețe și mărețiile peisagis- munca pe faţă; omul muncii e tare a unei întâlniri faţă în faţă cu tice, care de cele mai multe ori sunt muncit. I se vede preocuparea pe fa- oamenii ei. Fără să fiu expert în create de Dumnezeu, ci merge ca un ţă, căci răspunderea familiei stă doar cultura şi civilizaţia japoneză, salahor al reportajului peste tot: la pe umerii lui. Omul muncii nu are de- relatez despre minunăţiile ce mi s-au piață, la bursă, la licitație, la temple, cât o alternativă. Să tragă. Tot înain- te. Probabil că a învăţat asta din arta relevat pe drumuri nipone. Ichigo dornică să înregistreze întreaga războiului, care spune să nu-i dai ichie – o întâlnire, o dată. O realitate. Ochiul ei avid observă totul, luptătorului decât o şansă: să câşti- experienţă unică, de poveste”. filmează comportamentul oamenilor în ge! Să nu aibă alte opţiuni. Să nu Abia după ce am lecturat întrea- momentele grele, uimită că în timpul aibă cale de întors. El trebuie să facă ga carte și am avut în minte viziunea unui cutremur o femeie japoneză își fa- treabă. Bine.” de ansamblu a călătoriei autoarei, ce datoria ca și cum nu s-ar fi întâm- povestea epică a mersului ei prin plat nimic. Milena Munteanu ne redă Iată ce clar și frumos e acest por- spațiul lumesc japonez, ne-am dat cu talent panorama străzii, are ochiul tret psihologic făcut japonezului. În- seama că una din notele care fac va- exersat pentru dinamica și plastica țelegem cât se poate de bine de ce Ja- loroasă această carte este tocmai mișcării, fiind în același timp sensibilă ponia, deși așezată de Domnul în ca- noțiunea de întâlnire (de întâlnire- la detaliul uman. Ea face portretul ja- lea cutremurelor și a valurilor, e una comunicare totală, profundă, cu lu- ponezului, redând gesturile lui filmic, din marile puteri economice ale lumii. Creat cu un talent literar și peda- mea japoneză) a spiritului românesc, cu încetinitorul parcă. Fragmentul pe gogic uimitor, acest fragment literar cu care autoarea percepe, asimilează care îl redăm mai jos este antologic, este parcă o lecție pentru noi. Acesta realitatea spirituală japoneză, rezul- rămâne în literatura română. Autoarea ține de dimensiunea educațională a tatul fiind o carte care redă profund are vocație de pictor pentru portretul cărții, fiind unul din meritele ei: „Ge- această poveste extraordinară a isto- ființei umane, a japonezului: „Mă ui- riei umane, care este Japonia văzută tam la imaginea străzii în Tokyo, care, neraţiei de japonezi de după război ca ”lume”. Prin această dimensiune peste săptămână, e înţesată de oamenii i-a fost dată o ţară în ruină, după ce i de poveste, de experiență unică, re- muncii. Pe slujbaş îl vezi alergat şi s-a închis gura cu două bombe nu- dată cu minuție, dar și cu tușe groa- preocupat, îndesat cu mâna să intre cleare. Cu toate acestea, în câteva se, în care pune emoție și sete de cât mai bine în trenurile ce îl duc decenii Japonia a revenit pe locuri→ aventură, cartea se apropie de ro- eficient la lucru, să încapă câţi mai ȘTEFAN DUMITRESCU
40 fruntaşe în lume. Lucrurile acestea sunt dorinţele trecătorului lăsate la clădire rămas în picioare, în ciuda nu se întâmplă doar, nu vin la în- uşa templului, spre îndeplinire.” bombei care explodase la 600 de tâmplare, se muncesc. Cu dedicaţie Nici arta culinară, lumea gusturi- metri în aer, pe data de 6 August şi fără încetare. Natura n-a fost prea lor, a mâncărurilor japoneze nu-i este 1945, la ora 8:15, într-o dimineaţă darnică, ba dimpotrivă. Pământul străină autoarei. În timp ce citești tex- senină. Po-dul Aioi pare să fi fost este extrem de limitat şi sunt circa tul îți simți papilele lăcrimând în gu- ţinta atacului, un pod în formă de T 130 milioane de suflete pe câteva ră: „Am început cu tuna grasă, carnea care uneşte cele două maluri cu o insule. În afară de taifunuri şi nu era roşie, ci mai albicioasă. Nu ştiu insulă din centrul râului. tsunami, au cutremure extrem de cum s-a dus pe gât, parcă era unsă. La Pe insulă, mai multe monumente dese. Natura le aminteşte zilnic că început, mi-am propus să număr câte care îţi umezesc ochii, de la gongul oricând s-ar putea să trebuiască să feluri şi ce fel de peşte am încercat, am grav al unui clopot japonez, pe care o ia de la început. Japonezul ştie început cu tuna grasă (mai bună decât eşti invitat să-l baţi, antrenând o această realitate ce face parte de tuna semi-grasă, care e mai bună de- frânghie ce face un lemn orizontal să acum din materialul lui genetic. cât tuna obişnuită), apoi snipper, apoi lovească un clopot, până la Citeam că unul din primii factori de sea urchin (un fel de ghem cu ţepi ce monumen-tul copiilor care au pierit succes este "grit"-ul, dorinţa de a stă pe fundul mării), sea eel - ţipar, acolo. O fetiţă mică, să fi avut doar reîncepe, de a nu te lăsa, indiferent despre care aud că are nişte proprie- trei-patru ani, bătea gongul şi apoi se ce se întâmplă. Japonezul ştie să tăţi electrice, străluceşte în apă, apoi ruga cu mânuţele împreunate, după reconstruiască şi să se reinventeze icre de somon, apoi sushi, apoi creveţi, ce clopo-ţise. M-a impresionat. La dacă trebuie. Strânge din dinţi şi o apoi mackarrel spaniol, apoi clam (o memorialul copiilor era altă frânghie ia de la capăt. Fără vorbă. N-o face moluscă, parcă era o bucată de cau- pe care o trăgeai, ce producea alt cu jumătate de măsură, ci ştiind că ciuc, iar tentaculele îi mişcau când am sunet. Acolo, fetiţa şi-a adunat din nu e cale de-ntors, că nu poate înghiţit-o), apoi o altă tuna grasă, de nou mânuţele împreună, aplecând merge decât înainte. Străbunii lui nu această dată pârpălită în flacără. Te capul. Erau co-lecţii întregi de i-au dat totul pe tavă. Japonezul luau pe sus gusturile şi senzaţiile de tot cocori, păsări de hârtie multicoloră modern nu a primit o ţară cu totul la felul. Plecai încântat, nu mi-a mai tre- împăturită. Se spu-ne că dacă cheie, ci una ce trebuia reconstruită. buit mâncare toată ziua următoare, n- împătureşti o mie de pă-sări de Japonezul nu are timp să fie blazat, am mâncat decât la prânz a doua zi.” hârtie, sufletul îţi supravieţu-ieşte o el e prea ocupat pentru asta.” Pasa- Reportajul de la Hiroșima e o în- mie de ani. Auzisem povestea lui jul este prea frumos ca să nu-l redăm toarcere în timp, o închinare și o cu- Sadako într-o grădină japoneză din întreg. tremurare în fața suferinței și a absur- San Francisco. Sadako era mică Fascinați de talentul de portre- dului care poate lovi societatea umană, atunci când a fost bombardată Hiro- tist extraordinar al Milenei Muntea- o intrare în atmosfera momentului de- shima, dar a supraviețuit exploziei. nu ce redă realitatea umană și socia- zastrului, ca și cum ai intra într-un Mai târziu însă, avea să facă leuce- lă a Japoniei, profilul psiho-moral templu al morții și al absurdului. Și mie. Ea a sperat să poată să împă- inconfundabil al japonezului, cum o acest pasaj este memorabil, de aceea îl turească o mie de păsări, dar nu a prefață are limitele ei, riscăm să nu reproducem aproape în întregime: „Am reuşit să împăturească decât vreo punem în evidență cealaltă față a mers la Hiroshima cu o strângere de șase sute înainte de a se sfârşi. Alţi Japoniei, realitatea ei religioasă și inimă. Au fost mulţi care ne-au sfătuit copii au continuat împăturitul hârtiei istorică, sacralitatea și atmosfera de să nu mergem acolo. Fusesem însă la colorate, în speranţa că sufletul fetiţei legendă și de vis a mănăstirilor, a lo- Pearl Harbor în Hawaii şi mi se părea dispărute va reuşi să trăiască mia de curilor sacre, frumusețile ei naturale, corect să auzim amândouă perspec- ani. A devenit astfel un simbol al co- locurile sfinte, pline de măreție. Cât tivele înainte de a cântări lucrurile. piilor dispăruţi ca urmare a efectelor de frumos redă autoarea atmosfera Ca şi la Pearl Harbor, vizita de la secundare ale bombelor atomice. Îi de legendă și sacralitate care ne în- Hiroshima a fost una puternic emo- povestisem Victoriei (nepoţica mea), cântă și ne fascinează: „Există ceva ţională. Am oprit la A-bomb Dome, şi mi s-a părut că şi-a înghiţit lacri- sfânt la Nikko, şi aici nu vorbesc domul bombei atomice, un schelet de mile. În Japonia, povestea e învăţată doar de temple, podul sacru, fântâna ______la şcoală. Înţeleg şi de ce. Memo- sacră etc. Locul are o vibraţie sen- rialul copiilor are în vârf o fetiţă care zaţională. Dantelăria fără egal a pare să fi prins aripi de la cocorul pe templelor se adaugă, sigur, la ma- care ea îl ţine cu mâinile ridicate. E gia locală. Dragoni şi animale de tot sugerată înălţarea fetiţei în zbor, pe felul răsar din plafoane, şerpi se în- aripile împrumutate de la pasăre”. colăcesc pe stâlpii templelor, mai- Urcarea pe munte Fuji, acest muţe înţelepte sugerează cuminţenia munte Olimp al japonezilor, pregătită celor ce nu aud, nu văd şi nici nu cu mult înainte de către autoare e ero- grăiesc de rău. La fântânile lor sa- ică și seamănă cu asaltul asupra unei cre te purifici prin procedeul elab- cetăți inexpugnabile și fascinante. orat al spălării. Câte o scorbură de „Plecarea spre vârful muntelui copac devine şi ea un templu, unde urma să se facă noaptea (pe la ora lumea îşi pune mâinile împreună şi trei), să cucerim muntele Fuji pe întu- se roagă. Văd răvaşe lăsate la in- neric. Aveam, ca minerii, lanterne pe trările în temple, mă gândesc că frunte, care să ne lumineze calea.→
41 Planul era să admirăm răsăritul literară de bază: reportajul. O specia- soa-relui de pe culmea muntelui. La litate dificilă pentru care trebuie să ai ora două dimineaţa se aprind nişte nu numai cultură, spirit de analiză şi lumini puternice în ochi şi aflăm că sinteză ci, mai ales, acea „iuţeală” de vremea e din ce în ce mai proastă. condei care nu lasă evenimentul să se Furtuna urla la ferestre. Înconjuraţi răcească aducându-l prompt şi corect cum eram de nori şi ploaie, am ratat la cunoştinţa publicului larg. Şi nu la mustaţă întâlnirea însorită pe numai evenimentul ci şi discuţiile sau vârful cel mai înalt al Ţării Soarelui interpretările cuvenite ori ce se Răsare.” ascunde în spatele faptelor. Cartea se citește ușor și cu mare Destul de greu şi mai ales com- plăcere, pentru că este scrisă de un plicat de pus pe hârtie având în ve- om de știință care este și un scriitor dere că nu emoţiile sau afectele tale dăruit cu harul cuvântului care curge contează, ci adevărul şi corectitudinea clipocind viu și care clădește. Ajuns prezentărilor, chiar dacă afectate în aproape de sfârșitul cărții, cititorul mod firesc de un inevitabil subiecti- și-ar dori ca autoarea să mai meargă vism. în alte orașe, să mai cunoască alte Volumul intitulat Confidenţe a locuri pe care să ni le descrie, deși fost editat la Iaşi (ed. 24:ORE 2016) această carte de reportaj ne dă o se bucură de o pertinentă analiză fă- imagine bogată, complexă și cută în prefaţă de criticul Ion Holban, profundă despre civilizația și lumea iar eu, datorită acestor evenimente, japoneză, așa cum există ea acum, la dar şi a bunăvoinţei doamnei Martha începutul secolului XXI. Îl „cunosc” pe Sergiu Brandea de Eşanu, cea care mi-a dat cartea, mă Pentru că toate capitolele cărții acum câţiva ani, din vremea când am aflu ca fericit cititor, printre primii. au un fir epic, care alcătuiesc o citit, cu mare plăcere, romanul Strâm- Structurată pe cinci capitole, poveste românească, povestea unei ba, prima sa carte apărută în 2010. Ti- fiecare cu specificul său încadrabil călătorii, a unui român (care poartă tlul, relativ ciudat, e de fapt numele u- într-o temă mai largă, conţine 86 de în el cultura, mentalul, sensibilitatea nei străzi din oraşul natal, Bârlad, şi se articole care au văzut lumina tiparului pe care i-o dă sufletul românesc!) în constituie, prin calitatea informaţiei, de-a lungul timpului în diferite țara mirifică, legendară, fascinantă a într-un document istoric de valoare, iar publicaţii. Ca un preambul doresc să-l Soarelui Răsare, ne-am întrebat dacă prin calitatea scrierii ca un eveniment citez pe autor cu două înţelepciuni nu am putea privi această carte de literar demn de a fi remarcat. Întreaga din: Cuvânt înainte. A trecut reportaj ca pe un roman. Privită din construcţie romanescă are drept fundal implicaţiile financiare la capitolul această perspectivă, cartea este realitatea socio-economică, dar şi cul- pierderi, iar satisfacţiile romanul unui personaj însetat de turală a acestui oraş, rămas drag auto- compensatorii venite de la cititori cunoaștere și de călătorie, ca formă a rului, încă din perioada interbelică ace- prin cuvinte de laudă într-un viitor manifestării, ieșire din sine a ființei! ea în care se îmbinau în mod armonios incert. Cum ştim cam toţi cei care ne Personajul romanului este un român, tradiţiile culturale ale urbei, influenţată îndeletnicim cu scrisul că acesta este a cărui personalitate, sensibilitate și în toate planurile de comunitatea evrei- reprezintă un adevăr ce tinde să mod de a cunoaște este format în lor, una puternică din toate punctele de devină axiomatic nu putem decât să cultura română, care continuă peste vedere şi bine reprezentată în toate ne bucurăm de prezenţa unui confrate secole excursul în lume al spătarului segmentele sociale ale oraşului Bârlad. lucid în rândurile noastre. Milescu. Mersul autoarei prin De fapt, această suprapunere şi interco- Exact această luciditate, uneori această lume fascinantă a Țării nectare de tradiţii culturale, excelent dureroasă, străbate întreaga scriere, Soarelui Răsare nu este o întoarcere prezentată în piesa Tache, Ianke şi Ca- fiindcă în marea lor majoritate acasă (nu este deci un roman dâr de Victor Ion Popa, bârlădean şi el, articolele, de fapt analize profunde ulisiac), nu este nici fuga de va conduce în timp la apariţia unei e- ale unor evenimente cotidiene din realitate, o pierdere în altă realitate, fervescenţe culturale în acest oraş din Israel, fac lectura de-a dreptul ci este mai degrabă un pelerinaj Moldova de mijloc, efervescenţă ale pasionantă deşi acest termen pare epistemologic și religios la o altă cărei urme benefice le găsim şi în pre- incompatibil cu noţiunea de articol Meccă, la un alt Munte Sfânt, de zent. Măcar prin faptul că în România destinat publicării într-un ziar. Şi unde ne întoarcem mai bogați, mai funcţionează asociaţii ale oamenilor de totuşi, prin dinamismul scrierii, dar şi buni, mai înțelepți. Ne căutăm pe cultură bârlădeni la Iaşi, Galaţi, Sucea- prin nota de originalitate, ori a noi, creștem și ne îmbogățim, va sau Bucureşti, iar multe din numele interogaţiilor ce se nasc după lectură mutând mai departe, cu pașii făcuți membrilor sunt nume de referinţă în cred că acesta este cuvântul potrivit. de experiența noastră intimă, fenomenul cultural contemporan. Dar despre ce scrie S. Brandea? marginile lumii cunoscute. În final De curând însă, am primit de la Firesc despre ţara sa, Israel, o ţară cu spunem că ne găsim în fața unei Sergiu Brandea o altă carte, un volum un trecut milenar, dar şi cu un prezent autoare înzestrate și a uneia dintre de reportaje, domnia sa fiind recunos- atât de incitant încât subiectele fier- cele mai bune cărți de reportaj din cut ca un redutabil corespondent al mai binţi nu lipsesc deloc. Şi dacă ne gân- literatura română. multor publicaţii de limbă română din dim că orice eveniment care se → Israel. Aceasta fiind şi specialitatea sa MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ
42 petrece în această zonă are implicaţii Regăsim cu mare încântare firea ria tiparului şi tipăririi cărţilor etc. planetare atunci vom vedea că inte- de ironist bonom şi elegant a lui S. Cartea e împărţită în 7 capitole, pur- resul cu care citim fiecare articol e Brandea în textele despre cum şi-a pe- tând titluri asemănătoare romanelor cât se poate de justificat. Nu voi in- trecut concediile sau cum au reuşit cei clasice şi îndeosebi secolelor XVII- tra în amănunte pentru că nu doresc din Rosh Pina, o aşezare întemeiată de XVIII, ca de exemplu: Cap. 1 – „În să răpesc nimic din curiozitatea citi- olimii originari din România, să „con- care se face o scurtă pledoarie pentru torului faţă de aceste scrieri. Doar că struiască” un muzeu al tradiţiilor speci- cuvântul tipărit (subtitlu: „semidialog am fost deosebit de uimit să aflu fice lor. Cât despre rădăcinile bârlăde- cu un alter-ego”), Cap. 2 – „În care cum minciuna şi manipularea opini- ne, aduce în pagină adevărate saga ale vom afla cum este să iubeşti cartea în ei publice, sub lozinca „politically unor familii, iar faptul că numeşte Ro- ciuda tuturor vremelniciilor”, Cap. 3 correct”, dă rezultate uimitoare chiar mânia patria mamă e de natură să im- – „În care facem cunoştinţă cu cel împotriva oricărei logici. Voi aminti presioneze mai ales acum, când o mul- mai frumos oraş al României”, Cap. 4 două articole. Acela în care se scrie ţime de români autentici îşi reneagă – În care aflăm că timpul (nu) prea despre un terorist care atacă soldaţi originea atunci când se află pe alte există”, Cap. 5 – „În care aflăm lu- aflaţi în misiune şi îl răneşte pe unul meridiane. Avem de învăţat o lecţie de cruri neştiute despre Aldus Manu- dintre aceştia, deşi intenţiona să-l u- demnitate! tius”, Cap. 6 – În care facem cunoş- cidă, dar când e, absolut firesc în Mă voi referi pe scurt şi la ulti- tinţă cu persoana care l-a adus pe condiţiile luptei, eliminat, se declan- mul capitol al cărţii, Însemnări, acolo Aldus în curtea lui Honterus” şi Cap. şează un teribil scandal în urma căr- unde găsim o mulţime de articole care 7 – „În care aflăm noutăţi despre con- uia militarul care-şi făcuse datoria a- ne pun în contact cu oamenii de litere temporaneitate”, ca într-un roman de junge în puşcărie, conducerea ar- de limbă română din Israel. Nume unul Samuel Richardson, Tobias Smollett matei face declaraţii aberante, iar şi unul, întâlnite acum în presa scrisă sau Henry Fielding, cu al său roman mama teroristului îi cere imperativ din toată lumea, oameni care deschid comico-picaresc Tom Jones. În pri- prim-ministrului să îşi ceară scuze noi orizonturi pentru orice cititor, dar mul capitol, autorul pleacă, precum publice. mai ales pentru cei din România. Umberto Eco, de la zicerea biblică: Sau articolul referitor la un ofi- Am încheiat lectura cu sentimen- „La început era Cuvântul şi Cuvântul ţer cu mari merite în slujba ţării, ca- tul că am parcurs filă cu filă o parte din era la D-zeu şi D-zeu era Cuvântul”, re, la vremea când aceste merite ur- istoria fabuloasă a Israelului, aflând într-o pledoarie fierbinte pentru Carte mau să fie recunoscute, este acuzat fapte cotidiene, acele fapte considerate şi cuvântul tipărit, şi într-un stil neo- de un grup de venerabile doamne că, mărunte, dar care sunt, precum rotiţele baroc, luxuriant, potopian-márque- în urmă cu cincizeci de ani, ofiţerul unui ceas retro, componentele marii zian (că tot e amintit autorul colum- le făcuse propuneri indecente sau istorii, cele fără de care aceasta din bian), una dintre idei fiind aceea că chiar le hărţuise sexual. Şi chiar da- urmă nici nu se poate defini astfel. singurul factor, obiect spiritual, vehi- că ofiţerul a reuşit să demonteze a- Ceea ce mă face să am un gând cul al lui D-zeu care poate salva u- cuzaţiile, cariera sa a fost compro- bun pentru autor şi să-mi doresc să mai manitatea de la un posibil harakiri misă. Pare incredibil! Exact aşa ne citesc şi alte cărţi ale sale. planetar e, desigur, Cartea. În acelaşi spune şi Sergiu Brandea în alt ca- capitol, e adus un frumos omagiu şi pitol al cărţii: „dacă acest circ n-ar oamenilor care iubesc cartea, o colec- avea consecinţe tragice, poate m-ar ţionează şi o păstrează cu o dragoste distra şi pe mine, deoarece faptele aproape maternă, ei fiind nişte Aleşi seamănă mult cu cele relatate în ai Domnului, un omagiu pentru pro- fabulele lui La Fontaine”. fesiile de scriitor, bibliotecar şi anti- Mai sunt articole în care au- car, o pledoarie, în fond, pentru pro- torul dezbate problema existenţei tagonista acestei cărţi, Astrid Hermel. statului Israel în actualul teritoriu. Capitolul al 2-lea este un microeseu- Pare puţin straniu acest subiect, con- pamflet despre anticariate şi anticari, siderat de oamenii cu bun simţ ca un despre cum să rezişti cultural în re- gest reparatoriu, chiar dacă foarte gimuri dictatoriale cu ajutorul anti- târziu, faţă de poporul evreu. Numai cariatelor, vitregiile pe care le întâm- că reporterul aduce în discuţie con- pină Cartea şi cuvântul tipărit în so- troverse cât se poate de actuale pe cietăţi totalitare, în speţă cel comunist această temă, iar unele nu vin de la românesc care, de fapt, dispreţuia cei mai înverşunaţi opozanţi, aceia cartea, în ciuda editării marilor cla- consideraţi tradiţionali, ci de la ofi- sici şi nu numai, de pildă, în tiraje cialităţi din occident la care nici nu impresionante chiar şi pentru occi- te aştepţi. Ciudat! Dar Sergiu Bran- dentali. Mircea Brenciu analizează pe dea are şi meritul de a ne atrage scurt acel fenomen controversat atenţia asupra faptului că oricând Dincolo de un volum-omagiu despre numit „rezistenţa prin cultură”, care a putem avea surprize mari referitoare o femeie-anticar de excepţie (Astrid devenit controversat nu numai ime- la controversele pe această temă, Hermel din Braşov), Cărţile lui Aldus, diat după 1989, ci şi în prezent, în una cu un uriaş potenţial exploziv, de Mircea Brenciu, e şi un microro- sensul în care în ţări foste comuniste aşa cum am mai afirmat, pentru man-eseu cu elemente religioase, filo- central şi est-europene ca Polonia, → întreaga lume. sofice, istorice, antropologice, de isto- IULIAN CĂTĂLUI
43 Cehoslovacia şi Ungaria protestau În capitolul 7, şi ultimul, aflăm că sus, mai poți să nu-i dai dreptate! Am pe faţă împotriva regimurilor numele de Aldus a apărut în viaţa lui ales ,,la întâmplare” una din nume- comuniste care le violaseră şi se Astrid Hermel încă din anii 1980, sub roasele ziceri cu tâlc sau ,,cu duh”, tipărea o literatură de tip samizdat forma unei ediţii, realizate chiar la cum le numește autorul Ion Aflorei paralelă cu cea oficială, în România tipografia maestrului veneţian şi datată ,,presărate din belșug”, în cele 55 de se practica „cititul ca sport din secolul al XV-lea! De aici şi până pagini ale noii sale apariții editoriale naţional”. Aici, ideea este că un la deschiderea oficială, pe 10 iulie ,,Scântei la gura sobei”, Editura anticariat, dincolo de ipostaza de 1991 a tipografiei şi editurii ce poartă Accent Print-Suceava-2016. unitate comercială care oferă spre numele marelui umanist italian, Aldus, ,,Cărticica”, cum ar fi spus T. vânzare cărţi vechi sau obicte vechi nu a fost decât un pas, fondatorii aces- Arghezi, e compusă din două părți. de artă, a vândut în tipul societăţii tei instituţii private fiind Astrid Her- Partea dintâi ,,Scântei la gura sobei”, socialiste multilateral dezvoltate mel, Roland Hermel (soţul lui Astrid) partea a doua ,,Vorbe cu duh”. aflată spre comunism în zbor, şi cei doi fii, întreprinzătorii Arthur şi Să rețin și dedicația din pagina 5: libertate şi că însăşi Revoluţia Edmond, prima carte publicată la ,,Dedic aceste gânduri printre rânduri, română din Decembrie 1989 ar fi „Aldus” fiind Pauză de respiraţie, de- colegilor într-ale geografiei, care au fost pregătită şi în anticariatele din butul din 1991 al celor patru autori ca- asudat pe ogorul școlii mai bine de 38 România, bineînţeles din punct de re au constituit „Grupul de la Braşov” de ani, aflați pe toate tărâmurile țării, vedere cultural şi spiritual. în poezia română, Andrei Bodiu, Caius absolvenți ai Universității Alexandru Capitolele 3 şi 4 sunt Dobrescu, Simona Popescu şi Marius Ion Cuza-Iași, promoția 1978. focalizate pe Braşov şi istoria „celui Oprea. Un succes important al Editurii Grafica excelentă a volumașului mai frumos oraş din România”, în Aldus a fost prezenţa acesteia la Târgul aparține pictorului profesionist-loco care sunt prezentate numeroase date Intrnaţional de Carte de la Leipzig din Vasile Hutopilă. şi evenimente istorice, pe scurt, plus 1998, unde braşovenii au fost singurii Coperta 1 e observabilă în re- oamenii săi de cultură, scriitori, pe acest profil din România, dintre cele cenzia mea și atent privită poate im- filozofi, artişti, preoţi şi chiar 71 de edituri din întreaga lume pre- pulsiona cititorul la procurarea cărții, tipografi din cele trei culturi care au zente acolo. iar coperta 4, ca și în pagina 5, prez- domionat şi domină Transilvania şi Concluzia Cărţilor lui Aldus e că intă în grafică o fotografie și un Braşovul: germană, română şi o femeie cu spirit ales şi-a dat întâlnire text în care este vorba chiar de prof. maghiară. Totodată, autorul cu doi reprezentanţi importanţi ai Lo- I. Aflorei care, cu mulți ani în braşovean analizează caracterul şi gosului, Aldus Manutius şi Johannes urmă, ajuns la Izvoarele Sucevei cu caracteristicile populaţiei germanice, Honterus, aducându-i împreună, după serviciul, a devenit ,,om al paradisia- al saşilor, de fapt, din rândul căreia 500 de ani, în acelaşi spaţiu, la Braşov, cului meleag!” provine anticarul Astrid Hermel, în curtea Bisericii Negre, cea mai im- Acum, încercând să fac o radio- germani care au fost chemaţi în Evul portantă construcţie religioasă gotică grafie a slovelor dintre coperte, nici Mediu de către regii Ungariei ca să din estul Europei. nu știu cum s-o încep și cum s-o populeze, să construiască oraşe şi termin. cetăţi şi să apere de barbari Semnal Deoarece o mare parte din scriere Transilvania, dar şi calităţile şi este un mănunchi de pilde cu însuşirile românilor şi maghiarilor învățătură în stilu-i inconfundabil. ardeleni. Cele două capitole se Dacă în prima parte sunt cu tâlc, încheie prin apariţia „femeii în partea a doua sunt axate pe legă- îndrăzneţe” care i-a pus la aceeaşi tura indestructibilă dintre autor și masă pe cei doi corifei ai viața satului în care s-a împământenit. Umanismului şi Renaşterii italiene şi Exemplific, în special cugetarea europene, Aldus Manutius (căruia îi regretatului poet sucevean Ion Coz- este dedicat întreg capitolul 5) şi mei: ,,Cine lasă limba-n uitare/Acela Johannes Honterus, d-na Astrid suflet nu are” și o strofă de poezie Hermel. Capitolul 6 în care facem compusă de Vasile Hutopilă ,,Se lasă cunoştinţă mai în detaliu cu femeia toamna-n Bucovina/Mai rară-i frunza curajoasă care l-a adus pe Aldus în stejari/Și nu dau azi pe nimeni Manutius în curtea lui Honterus, vina/Că anii trec și sunt mai rari”. Astrid Hermel, capitol care Modestă fiind lucrarea comentată reprezintă şi un fel de micro-nuvelă (dar foarte condensată prin zicerile autobiografică a autorului Mircea cu tâlc!), subsemnatul o recomandă Brenciu, care povesteşte cum a făcut acelor doritori de vorbe cu înțelep- cunoştinţă, nu cu gheaţa, ci cu cartea ciune cu iz humuleștean, locul de baș- sau cărţile de tot felul, inclusiv cu tină al autorului acestei mici capodo- cele de obstetrică şi ginecologie, în Fănică stătea la masa din colț cu pere din bibliografia sa. Şcheiul său natal, dar facem ziaru-n față. A zecea sa carte din palmares cunoştinţă şi cu iubirea pentru carte -Ce mai scrie la gazetă, vecine? este o realizare care, după opinia mea, a viitoarei librărese şi anticăriţe, -S-a răsturnat un tren! El, săracul, și cred că și a altor scriitori, va reține Astrid Hermel. citea ziarul cu josu-n sus. Se poate și atenția ce i se cuvine. așa. Cum la noi multe sunt cu josu-n ALEXANDRU DECEBAL SEUL
44
NAŢIUNEA ÎN STARE DE VEGHE
23. Naţiunile - liantul ,,civilizaţiilor”
Faptul că Mihail Diaconescu evocă realităţi istorice de la începutul secolului al XX-lea, adresându-se lectorului de azi, respectiv publicului contemporan, este evident pe fiecare pagină din romanul Sacrificiul. El înţelege evenimentele care au dus la Marea Unire a românilor din perspectivele oferite de ştiinţa istoriei, de ______sociologie, de psihologia persoanei, de culturologie, de tuie ansamblul cunoştinţelor şi experienţelor umane, psihologia maselor, de teologia dogmatică ortodoxă, de totalitatea „achiziţiilor” spiritului uman, nivelul înalt de principiile politologiei şi diplomaţiei, ale etnografiei, ale dezvoltare materială şi spirituală a unei societăţii, a unui etnologiei, ale ştiinţei militare şi ale axiologiei. popor, a unui stat, într-o epocă istorică dată. La acestea se De aceea a fost comentat de personalităţi de mare adaugă cultura materială sau spirituală, fapt ce conferă autoritate, afirmaţe în variate domenii ale ştiinţelor uma- „civilizaţiei” rolul de etalon de imagine la care a ajuns, de niste. regulă, un popor. De regulă, din definiţiile emanate din Este un roman scris cu erudiţie calmă şi cu o minţi impregnate de ideologii este eludat rolul naţiunilor, rafinată ştiinţă a construcţiei epico-artistice, bazat pe o ca organizări sociale, în crearea şi întreţinerea civilizaţiei documentare imensă. umane. Calmul expunerii l-a ajutat pe romancier să evoce Aşa se explică de ce, din antichitate şi până astăzi, epic, în pagini de neuitat, amploarea excepţională a unul dintre obiectivele principale ale statelor expansio- legăturilor strânse între români, cehi, polonezi, slovaci, niste a fost exercitarea influenţei politico-ideologice şi sârbi, croaţi, bosniaci, sloveni, în lupta pentru demolarea religioase pe spaţii cât mai vaste şi modelarea, prin Imperiului Austro-ungar opresor. La lupta contra proceduri mecanice a „spiritului” naţiunilor integrate cu Imperiului participă activ şi în variate moduri naţiuni forţa într-un spaţiu controlat şi dominat, pe care l-au diferite, creatoare de culturi şi civilizaţii diferite, de valori botezat „civilizaţie”. diferite, unite însă prin ţeluri politice şi istorice identice. În acest sens, au lucrat şi mercenarii ideologi de la Citim în romanul capodoperă Sacrificiul pagini Viena şi Budapesta, care au dorit ca raporturile Imperiului acaparante despre specificul satelor şi oraşelor româneşti bicefal cu naţiunile oprimate să se prelungească la infinit. de pe Valea Crişului Negru. Citim, de asemenea, descrieri Aceşti mercenari ideologi sunt adecvat caracterizaţi ale străzilor, bulevardelor, cartierelor, parcurilor, de Mihail Diaconescu mai ales în capitolul al VII-lea al monumentelor şi pieţelor publice ale unor oraşe precum romanului său, în care este relatată întâlnirea tinerilor Beiuş, Oradea, Budapesta, Viena, Praga, Bucureşti, Romulus Brad şi Dr. Nicolae Bolcaş cu filosoful şi omul Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Iaşi, Arad, Alba-Iulia. politic Thomas Masaryk, în locuinţa sa de la Praga. Citim, de asemenea, pagini despre unele „Starea de civilizaţie” a omenirii este întreţinută de evenimente specifice, datini calendaristice, sărbători şi naţiuni - unităţile sociale ale civilizaţiei universale - şi se tradiţii înscrise, în mod firesc, în modul de viaţă al unor manifestă multidimensional sub semnul peren al etno-spi- naţiuni diferite, dar şi unite în lupta lor pe viaţă şi pe ritualităţii naţiunilor. Fiecare naţiune generează o civiliza- moarte cu Imperiul bicefal opresor, care şi-a propus să le ţie proprie, ca expresie a capacităţii de a asimila, conserva distrugă cât mai repede şi mai eficient cu putinţă. şi afirma valorile culturale pe care este capabilă să le pro- Mihail Diaconescu ne spune astfel, cu mijloacele ducă. Prin această capacitate, fiecare naţiune contribuie la specifice oferite de arta narativă, că naţiunile sunt liantul clădirea civilizaţiei universale. Umanitatea încorporează civilizaţiilor. Aceasta este, desigur, o problemă artistică civilizaţiile generate de naţiuni prin vieţuirea în acelaşi legată de importante descrieri, evoluţii evenimenţiale, areal, cu caracteristici geo-fizice similare şi prin relaţiile aspecte compoziţionale, evocări conflictuale, portrete, de conlucrare întru satisfacerea necesităţilor comune. rezolvări stilistice. Fără o vocaţie epică puternică şi Criteriile de caracterizare a „civilizaţiilor” sunt vizionară, asemenea descrieri şi evoluţii n-ar fi posibile în expresii ale modalităţilor de procesare a informaţiilor, iar cuprinsul relatărilor pe care le găsim în roman. neechivalenţele în definirea acestora sunt consecinţele Evocând modul cum naţiunile se manifestă ca liant implicării ideologiilor în acest proces. De la apariţia lor pe al civilizaţiilor, Mihail Diaconescu se manifestă nu numai scena politică a lumii şi până în zilele noastre, ideologii ca romancier, ci şi ca sociolog, aşa cum am mai spus în au construit mereu civilizaţii imaginare, pentru a induce comentariile noastre. Se manifestă şi ca politolog. oamenilor o anumită „stare de spirit”. Astfel, s-a creat şi Acest aspect al artei sale epice impune un s-a întreţinut ideea falsă conform căreia diferenţa cea mai comentariu special realizat din perspectivele teoretice şi importantă între civilizaţii nu este nici rasială, nici aplicative oferite de sociologia naţiunilor. naţională, ci religioasă. Fiecare naţiune generează o civili- Precum îndeobşte este acceptat şi consemnat în zaţie proprie, ca expresie a capacităţii de a asimila, diverse dicţionare, civilizaţia (lat. civis = cetăţean) consti- AUREL V. DAVID
45 conserva şi afirma valorile culturale pe care este capabilă prevenire decât „soluţia politică”, de reglare a pro- să le producă. blemelor omenirii prin raporturi de forţă. El a confundat, În sociologia românească, ale cărei evoluţii, perso- astfel, naţiunea americană cu statul şi a preconizat că nalităţi şi realizări teoretice şi aplicative sunt bine cu- strategia pe termen lung a politicii externe a S.U.A. noscute de Mihail Diaconescu, adepţii viziunii organiciste trebuie să urmărească întărirea cooperării între statele au apreciat că „poporaţia în stare de civilizaţie formează occidentale, menţinerea unor puternice forţe militare în naţia”, care îşi exprimă, astfel, puterea naturală de a crea punctele strategice ale lumii, o alianţă cu Rusia, cu civilizaţie, prin „naţionalitate”. Japonia şi cu Europa de Est în scopul slăbirii şi distrugerii Ideologii, care n-au reuşit niciodată să se desprindă naţiunilor „confucianiste” şi „islamice”. Fără să observe, de cadrul impus de structurile de putere care i-au creat, sau poate în mod voit, din raţiuni ideologice, acesta a continuă să afirme că naţiunile sunt cauza aşa-numitului incitat statele puternice să agreseze naţiunile din arealul „conflict al civilizaţiilor”. Dezbaterile ideologice purtate asiatic, numai pentru că acestea au dat „alt sens” valorilor mai ales după destrămarea Imperiului sovietic şi după sociale pe care le-au produs. finele „războiului rece”, care au marcat o nouă epocă în Diferenţele de gândire creează, astfel, conflictul de relaţiile internaţionale, au adus în discuţie aşa-numita interese, şi nu conflictul între civilizaţii. Prin acestea se „ciocnire a civilizaţiilor”, reieşită din gândirea lui evidenţiază tendinţele de dominare, iar metodele sunt Samuel P. Huntington. Acesta a avertizat că „nucleul” în aceleaşi din timpuri istorice apuse, adaptate la realităţile jurul căruia se vor produce în viitor cele mai dure prezente. Astfel, el a sugerat o „strategie pe termen conflicte în politica mondială este cultura, ca expresie a scurt” de creare a unei mari disensiuni între civilizaţiile capacităţii naţiunilor de a crea „civilizaţie”. „Cele mai islamice şi confucianiste, pentru ca Statele Unite, alături periculoase duşmănii – a afirmat acesta - apar în jurul de celelalte state occidentale („civilizaţia creştină”) să liniilor de falie dintre marile civilizaţii ale lumii”. devină principala forţă în demersul de restabilire şi Gândirea sa este una de politician şi nu de sociolog, consolidare a poziţiei dominante a Occidentului în lume. căci ocoleşte de multe ori rolul sociologiei pentru a-l În teoria lui Samuel P. Huntington, naţiunile sunt înlocui cu cel al „consilierului politic”. Abordând proble- implicate, fără voia lor. Imaginara „ciocnire a civiliza- ma civilizaţiilor din punctul de vedere al interesului unei ţiilor” nu este opera naţiunilor, ci a politicienilor şi a puteri politice, acesta consideră că sursa principală a „centrelor de putere”, care sunt actorii principali ai conflictelor în lume nu este, în exclusivitate „ideologia”, relaţiilor internaţionale. Ideologii, politicienii şi „centrele nici resursele economice sau opoziţia politică între state, de putere” sunt cei care accentuează diferenţele de cultură ci diferenţele existente între civilizaţii. Greşeala lui fun- dintre naţiuni, iar ideologiile violente nu fac decât să damentală şi foarte gravă constă în confundarea naţiunilor mascheze interesele lor conflictuale în spatele diferenţelor cu statele, deci a organizărilor sociale cu construcţiile culturale. Ideologii se folosesc de diferenţele dintre socio-politice. „civilizaţii”, pe care le amplifică pentru a crea şi De aici s-a născut sintagma ideologică de „stat- perfecţiona instrumentele necesare promovării intereselor naţiune”. Samuel P. Huntington a prezis că grupuri sau „centrelor de putere”. „state-naţiuni” aparţinând aceleiaşi civilizaţii (occidenta- Este de domeniul evidenţei faptul că „civilizaţiile”, le, creştine) se vor uni, probabil, în viitor, în conflictele care sunt creaţia naţiunilor, nu controlează statele, ci internaţionale, în timp ce civilizaţiile „asiatice” (confu- statele care dezvoltă presiuni expansioniste sunt cele cianiste şi islamice) se vor uni pentru a se opune civili- care-şi arogă dreptul de a controla „civilizaţiile”. zaţiei occidentale, într-o confruntare care poate fi rezu- Istoria, chiar cea recentă, confirmă faptul că mată de maniera următoare: „Vestul contra restului Lu- alianţele politico-militare se clădesc din interes geopolitic mii”. Cauza fundamentală a acestei ciocniri a fost identi- şi nu pentru a servi o anumită civilizaţie. ficată în diferenţele „de sens” ale valorilor şi intereselor Acest fapt este bine reliefat de Mihail Diaconescu Occidentului faţă de cele ale „statelor-naţiuni” non- în romanul Sacrificiul. Statul imperial bicefal dezvoltă occidentale. Gândirea lui falsă de ideolog activ prevede, presiuni expansioniste, nicidecum naţiunile oprimate, însă, că acest conflict imaginar s-ar putea transforma într- înglobate în frontierele sale. Împăratul de la Viena şi un război mondial, dar nu întrevede ca modalitate de contele criminal István Tisza, un bandit internaţional cu ______comportament paranoic, au declanşat războiul care le va aduce în final alungarea lor definitivă din politică şi istorie. Conflictele cele mai sângeroase pe care le-a cunoscut omenirea începând cu epoca modernă s-au iscat în interiorul aceleiaşi „civilizaţii”. Războiul din Golf din anul 1991 şi apoi cel din Asia Centrală au opus numai aparent „civilizaţii” diferite, cauza principală fiind impunerea unei „noi ordini internaţionale” prin raporturi de putere. Chiar în perioada „războiului rece”, conflictele nu s-au purtat între „civilizaţii”, adică între naţiuni, ci din motive politice şi economice, nefiind diferită încleştarea sângeroasă din cel de-al doilea război mondial, când lozinca statelor care au creat organizaţia „naţiunilor democratice” a fost lupta împotriva fascismului. →
46 Există diferenţe între „civilizaţii”, întrucât fiecare areal de manifestare a acestora produce şi menţine procese sociale organizante specifice, însă, raporturile identitare nu sunt generatoare de conflicte, întrucât „civilizaţiile” sunt marile unităţi sociale ale procesualităţii sociale globale. De pildă, chiar în cazul naţiunii chineze, tradiţiile culturale se adaptează la „civilizaţia modernă”, fiind permisive stabilirii unui dialog cu Occidentul, iar în India, statul laic nu cedează locul patriotismului hindus. În lumea islamică, naţiunile musulmane, departe de a se uni pentru a face faţă Occidentului, sunt divizate în funcţie de interesul puterii politice care le guvernează. Unele se ______aliază pentru a se opune occidentalizării, altele se aliază concrete de manifestare ale omului. Ele au caracter de cu Occidentului, care este considerat modelul pe care universalitate definită prin umanitate. doresc să-l urmeze. Romanul Sacrificiul scoate în evidenţă un moment În pofida diversităţii întreţinute de naţiuni, coabitarea semnificativ şi sugestiv în care „poporul român” – creaţie „civilizaţiilor” susţine progresul ştiinţific şi tehnologic, a naţiunii române, a fortificat neamul nostru în lupta cu revoluţia în domeniul informaţiei, precum şi cultura ca imperiile şi i-a conferit capacitatea de a se identifica prin suport al integrării mondiale. Aşa-numita „civilizaţie „geneză”, limbă, religie, obiceiuri, aspiraţii şi ,,patrie”. occidentală” poate fi luată doar cu precauţie ca model în Astfel, chiar în condiţii de pierdere a unor părţi din privinţa democraţiei. Însă, statele din centrul şi răsăritul vatra neamului, „poporul român” a reprezentat starea Europei, în care s-a schimbat esenţa regimului politic, au definitivă a „conştiinţei colective” şi subiectul acestei luat acest model după dezagregarea Uniunii Sovietice şi conştiinţe comune generate de naţiunea română, ca schimbările dramatice din Europa de Est. Numărul aşa- organizare socială. Prin această conştiinţă s-a redefinit numitelor „naţiuni libere” a crescut, iar regimurile sentimentul apartenenţei etnice, iar oamenii au luat act totalitare sunt pe cale de dispariţie. Însă, bunăstarea „de sine”, ca putere morală şi socială, ca instanţă prin acestor naţiuni este dependentă de modalităţile în care se care s-a desăvârşit omenirea prin civilizaţie. repartizează resursele energetice (bunurile materiale). Mihail Diaconescu scoate în evidenţă faptul că în Naţiunile cele mai bogate în resurse, în speţă petrolul şi acele momente de destrămare a unui imperiu, în speţă gazul metan, au devenit în scurt timp naţiunile cele mai Imperiul austro-ungar, naţiunea română, alături de cele- sărace. Aceasta nu s-a întâmplat din cauza diferenţelor de lalte naţiuni robite s-a afirmat ca liant al „civilizaţiilor”, „civilizaţie”, ci din cauza acumulării agresive şi prin întrucât prin etno-spiritualitatea ei a întreţinut „starea de raporturi de putere a avuţiei produse social. Deci, civilizaţie” a omenirii şi s-a manifestat ca unitate socială a civilizaţiile „confucianistă” şi „islamistă” nu se aliază civilizaţiei universale. contra civilizaţiei occidentale pentru a stăpâni resursele, ci Prin frescele sale sociale de mare amploare, romanul ideologii şi „centrele de putere” sunt cei care creează Sacrificiul confirmă faptul că cel mai elocvent indicator pretexte pentru agresiuni, târând naţiunile în războaie de evaluare, dar şi de „stare” a unei naţiuni, este cultura sângeroase. Lumea nu este divizată astăzi în cele 7-8 creatoare de civilizaţie, întrucât omul „cultivat” este, prin civilizaţii „croite”pe hârtie de Samuel P. Huntington. excelenţă „fiinţă socială”, creatoare de valori sociale. „Civilizaţia slavo-ortodoxă” (cuprinzând Rusia, Belarus, Astfel, cunoştinţele, credinţele religioase, arta, morala, Ucraina) face parte din „civilizaţia occidentală”, iar obiceiurile şi toate celelalte capacităţi şi obiceiuri pe care conflictele îndelungate între „est şi vest” au fost, deci, o naţiunea română le-a dobândit în calitate de unitate conflicte în interiorul aceleiaşi civilizaţii. socială în diversitatea procesualităţii sociale, au fost Şi conflictele din primul război mondial, descris definitorii pentru imaginea naţiunii române. foarte atent de Mihail Diaconescu în plină desfăşurare, cu Romancierul a argumentat că naţiunea română toate ororile sale, s-a desfăşurat la început în cuprinsul însăşi este aşezată pe o „falie de civilizaţie”, fiind deci aceleiaşi civilizaţii europene. predispusă, în primul rând, agresiunilor informaţionale, „Civilizaţia latino-americană” este născută din simbolice. civilizaţia europeană occidentală. A considera „civilizaţia De asemenea, a transmis şi un avertisment demn de japoneză” ca o civilizaţie aparte, în timp ce ea este larg luat în seamă: producerea, prin violenţa simbolică, a influenţată de confucianism, este o eroare. subculturilor, întemeiate pe diferenţe regionale, religioase, Deci, „civilizaţia” reprezintă idealul transformat în etnice sau de statut social, a contribuit la exacerbarea realitate, care acumulează, menţine şi dezvoltă energia sentimentului naţional şi la scindarea naţiunii în „societăţi socială necesară „spaţiului social”, în care satisfacerea paralele ", context în care în corpul său apar două „lumi” necesităţilor sociale devine identică cu realizarea „binelui diferite. social”. Oamenii devin, astfel, ,,fiinţa socială” capabilă Romanul „Sacrificiul” se constituie astfel într-o să se elibereze de forţa constrângătoare a acesteia. Din cronică a aşa-numitei „crize de civilizaţie” – proclamate vremuri imemoriale, „societatea” a menţinut oamenii ca de analişti politici. „fiinţă socială” în funcţie de capacitatea sa de a se Scriitorul sesizează faptul că aceasta este o criză implica în procesele sociale, prin depăşirea barierelor indusă de menţinerea raporturilor de putere, provocată de spaţiale şi temporale. Astfel, necesităţile sociale nu presiunile „centrelor de putere” care urmăresc instituirea constituie doar premisa sau consecinţa unui „determinism controlului asupra naţiunii române. social”, care influenţează în mod sensibil modalităţile
47 Marea Unire – 100 vechea lor tradiţie medievală catolică şi de îmbrăţişarea confesiunilor protestante, dar în condiţii diferite faţă de români. În primul rând, ele (VII) veneau din postura de grupuri şi Şcoala Ardeleană şi naţiunea „religii” recunoscute prin privilegii română din Transilvania în („naţiuni” oficiale), pe care austriecii nu au făcut decât să le confirme, să le Secolul Luminilor accepte cum erau. Aceasta înseamnă
că ele, prin acest statut naţional şi Şcoala Ardeleană – un curent confesional preferenţial, se aflau la cultural iluminist de mare anvergură putere, în vreme ce românii erau în – s-a afirmat în a doua parte a postura de supuşi. În al doilea rând, secolului al XVIII-lea până spre 1821, accesul la putere se dovedea complet când se vedeau urmările benefice ale ______disproporţionat, mai ales în acest depăşirii „crizei conştiinţei euro- 1848‐1849) intelectualitatea şi secol al proporţiilor, din moment ce pene”, ale redimensionării conti- poporul, conducând la geneza românii, adică două treimi din popu- nentului prin „trecerea de la mica statului naţional unitar. laţia totală, erau conduşi de minorita- la marea Europă”. Formele luptei naţionale erau tea privilegiată. Coeziunea naţională Imaginea completă a unei epoci variate, dar pot fi grupate în politice, modernă începe să se facă vădită în este foarte greu de surprins în puţine religioase, sociale şi culturale. cazul tuturor grupurilor etnice ale cuvinte, iar secolul al XVIII-lea a fost Transilvaniei, cu accente indivi- În plan confesional, se înscriu mult mai complex decât cele unirea cu Biserica Romei şi mişcarea duallliste şi exclusiviste destul de anterioare. Europa Occidentală – petiţionară condusă de episcopul puternice. devenită modelul principal de cultură şi Încă de pe la 1600, vechea greco-catolic Inocenţiu Micu‐Klein civilizaţie după secolul al XV-lea naţiune medievală începuse să cape- (cea din urmă are şi vădite (cucerirea completă a Bizanţului de te caracteristici moderne, graţie im- conotaţii politice); în plan politic cert, către otomani) – trecuse prin experienţa portanţei câştigate de limbă, origine, se află mişcarea petiţionară din Renaşterii, Reformei şi Contrareformei confesiune, tradiţii în conştiinţa Transilvania, condusă de reprezen- (şi a Reformei Catolice), a erudiţiei colectivă, datorită urmărilor unirii tanţii Şcolii Ardelene şi numită individuale (în secolul al XVI-lea), a uneori „mişcarea Supplex-ului; planul erudiţiei colective (în secolul al XVII- Ţărilor Române înfăptuite de Mihai Viteazul şi în acord cu noile social este ilustrat de către răscoala lea) şi se afirma, începând din preajma lui Horea (şi aceasta, presărată de anilor 1700, drept o lume a barocului şi orizonturi europene. Secolul al XVII- lea a dus la acumulări multiple pe semnificaţii politico-naţionale); pla- apoi a luminilor. Toate aceste orientări nul cultural se identifică prin ilu- tărâm naţional şi i-a determinat şi pe şi curente au avut ecouri, mai vizibile minismul militant, reprezentat mai români să-şi pună convingerea ori mai timide, şi în ţările şi provinciile ales de activitatea erudită şi literară a unităţii, vechimii şi romanităţii lor în care aveau să formeze ulterior cărturarilor Şcolii Ardelene. serviciul luptei pentru emancipare România. Fireşte, această diviziune a naţională. Naţiunea modernă intră în Modelele apusene devin, pe mă- faţetelor luptei de emancipare scenă prin acţiune, prin mari mişcări, sura trecerii timpului, tot mai preg- naţională a românilor transilvăneni care vor contopi până la urmă (la nante, deşi se afirmă în interferenţă cu are un pronunţat caracter didactic, ______vechile influenţe bizantino-slave, cu fiindcă planurile enumerate interferă, ortodoxia şi slavonismul, care-şi se topesc unele în altele, se puseseră amprenta puternică asupra transformă, modelate de marele ideal evoluţiei spirituale a românilor. al libertăţii de grup, predominant Modernizarea societăţii româ- atunci în Europa Centrală şi Sud neşti din secolul al XVIII-lea a ‐Estică. avut loc tocmai prin influxurile Acad. IOAN AUREL POP occidentale, venite pe diverse filiere, acestea conducând spre formarea şi ______afirmarea naţiunii, tot în acord cu 1) Vom folosi cel mai adesea modelul occidental. termenul de Transilvania în sens Evoluţia naţională a românilor generic, pentru a desemna provincia s-a produs în strânsă legătură cu soar- intracarpatică, Banatul şi Partium ta vecinilor, iar în Transilvania şi (Crişana, Sătmarul, Maramureşul Banat (1), cu viaţa grupurilor pri- etc.). vilegiate (naţiunilor) de‐acolo – Excepţie vor face situaţiile în maghiari, saşi, secui, sârbi, care ne vom referi în chip special şvabi. Şi „naţiunile” din Transilvania la unele din aceste teritorii, prin propriu-zisă au privit cu insistenţă tot sublinieri anume făcute. spre modelul apusean, stimulate de
48 Convorbiri duhovnicești apropiat de El, ispitându-L: n-a venit cu smerenie la Hristos, ci să-i spună: Ei! Tu nu știi câtă teologie, câtă scriptură cunosc eu! Atunci îi pune „A iubi este o poruncă a Mântuito- această întrebare Mântuitorului, rului nostru Iisus Hristos.” întrebare care de fapt îl frământa și pe el și pe ceilalți contemporani ai săi: ce L.C.: Înaltpreasfințite Părinte să facă ca să dobândească viața de Mitropolit, mi se pare foarte intere- veci? sant cum, ascultându-vă predicile, Mântuitorul știind de asemenea simt că noi, credincioșii, ne regăsim ______foarte bine, îl întreabă: cum citești? Și în fiecare pericopă evanghelică. Amândoi au trecut nepăsători pe atunci spune două porunci: să iubești Desigur așa este firesc să fie, având în lângă semenul lor. „Iar un samari- pe Domnul Dumnezeul tău din toată vedere valabilitatea învățăturilor nean, mergând pe cale a venit la el și, inima ta, din tot sufletul tău, din tot biblice, după ce au trecut atâtea sute văzându-l, i s-a făcut milă” (Luca 10, cugetul tău și cu toată puterea ta. Și de ani. Știu că ați fost plecat din țară 33). Merge spre el, îl îngrijește, apoi spune de asemenea să iubești și dar acum că ați revenit, vă rog să legându-i rănile, cu untdelemn și vin. pe semenul tău, pe aproapele tău, ca continuăm convorbirile și să vorbim Îl duce la o casă de oaspeți pentru ca pe tine însuți. Acestea a mărturisit despre pilda samarineanului milostiv. cei de acolo să-i poarte de grijă. Îi dă rabinul, deci practic a dat un răspuns Î.P.S. Ioan: Așa este, am fost gazdei doi dinari, spunându-i că tot ce foarte bun Învățătorului învățătorilor, plecat în alte locuri unde m-am va mai cheltui cu acel bolnav îi va da Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care întâlnit cu creștini de pe alte înapoi când se va întoarce. Terminând apreciază răspunsul acestui învățător meleaguri, care, chiar dacă nu grăiesc această pildă, Mântuitorul îl întreabă de Lege. în limba noastră, și ei îl slăvesc pe pe învățătorul de Lege care dintre cei Îi pune apoi întrebarea cine este Dumnezeu, pe Sfânta Treime ce au trecut pe lângă cel bolnav, lovit aproapele meu. Dacă am putea Dumnezeu. Are Dumnezeu fii și fiice și rănit, este aproapele lui. Învățătorul analiza întâi, rezultă cât trebuie să-l pe toate meleagurile. de lege îi răspunde că cel care a avut iubim noi pe Dumnezeu. Noi trebuie L.C.: Înaltpreasfințite Părinte, milă de el. Mântuitorul îl îndeamnă, să-L iubim pe Dumnezeu nu din pilda samarineanului milostiv este în final, „Mergi și fă și tu asemenea.” inimă, nu cu inima, nu cu sufletul, nu cunoscută de credincioși (Luca 10, (Luca 10, 37) Vă rog, Înaltpreasfințite cu puterea, nu cu cugetul, ci 25-37). Ea face parte din cele șapte Părinte, să comentați această pildă. precizează în Sfintele Scripturi că pe evanghelii care sunt rostite la slujba Î.P.S. Ioan: Pilda este mărturi- Dumnezeu trebuie să-L iubim cu sfântului maslu, de aceea poate o sirea cuvântului lui Dumnezeu. Aces- toată inima, cu toată, nu cu o parte cunoaștem mai bine. Apostolul și tea au fost și rămân cuvintele Mân- din inima noastră. Trebuie să-L evanghelistul Luca ne relatează cum tuitorului nostru Iisus Hristos. Mai iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul la Mântuitorul vine, cu gând de întâi să începem cu titlul duminicii. nostru, nu așa și așa. Apoi trebuie ispitire, un învățător de Lege și-L Cum scrie în calendarul nostru să-L iubim pe Dumnezeu cu tot întreabă ce trebuie să facă pentru a ortodox că se numește duminica când cugetul, cu tot și apoi cu toată puterea dobândi viața veșnică. La rândul său, se citește această pildă? Citim în noastră. Mântuitorul îl întreabă pe învățătorul calendar: Duminica samarineanului Deci Dumnezeu vrea să-L iubim de Lege ce scrie în Legea evreilor în milostiv. Să vedem dacă nu vom mai pe El mai presus decât orice pe ceea ce privește viața veșnică. adăuga ceva... pământ și din creație. Pe El să-L Învățătorul de Lege îi răspunde Parabola aceasta este izvorâtă în iubim cu totul și din tot. Și-apoi Mântuitorului că pentru a dobândi urma unui dialog între un rabin și spune porunca biblică, și pe semenul viața veșnică trebuie să-L iubești pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. tău să-l iubești ca pe tine însuți. Nu vi Domnul Dumnezeul tău din toată Rabinul acela se considera că, în se pare că este, cum s-ar spune, o inima ta și din tot sufletul tău, iar pe știința Sfintelor Scripturi, este peste coborâre de valoare? Deci pe aproapele tău ca pe tine însuți. Iisus Hristos. Acel rabin, acel Dumnezeu din tot și cu tot, și pe Mântuitorul l-a încredințat că a învățător de Lege, de bună seamă semenul tău să-l iubești ca pe tine răspuns bine. Evanghelistul Luca ne cunoștea viața lui Iisus, de unde este, însuți. Prin urmare, mai presus de spune mai departe că învățătorul de unde a copilărit, cu ce se ocupa, până iubire de mamă, de tată, de fiu, de Lege dorea să se îndrepteze pe sine și ieri, Fiul Teslarului din Nazaret. fiică, de frate sau de soț. Iubirea să priceapă mai bine cuvântul acesta Văzându-L că învață poporul, și-a noastră față de Dumnezeu trebuie să din Lege, de aceea Îl întreabă pe spus: ia să-L pun eu la un examen pe fie mai presus decât iubirea de unul Mântuitorul cine este aproapele. Fiul Teslarului din Nazaret! că El nu dintre cei apropiați. Și pe ei să-i Atunci Mântuitorul îi prezintă pilda are școala rabinică cum am eu. Eu am iubim ca pe noi înșine, dar pe cunoascută de noi sub numele de urmat cursurile școlii rabinice la Dumnezeu mai presus de toate. pilda samarineanului milostiv. Ierusalim, pe când el n-a plecat din L.C.: Apoi îl întreabă învățătorul Mântuitorul ne spune cum un om Nazaret niciodată, dorind chiar să-L de Lege cine este aproapele. La a fost prădat și bătut de tâlhari, apoi a pună într-o situație neplăcută în fața această întrebare îi răspunde Hristos fost lăsat la marginea drumului celor care-l ascultau. De aceea prin parabola amintită mai sus. → „aproape mort”. Pe drumul acela a Sfântul Apostol, dumnezeiescul Luca, A consemnat trecut întâi un preot, apoi un levit. scrie: un învățător de Lege s-a LUMINIȚA CORNEA
49 Î.P.S. Ioan: Astăzi prin spune mergi și iubește. Ca ce să se intermediul științei, omul cunoaște, întâmple? Ca să dobândești viața de este aproape de îndepărtatele stele și veci. Substanța, esența, tăria vieții galaxii. Noi, astăzi, cunoaștem mai de veci este iubirea. Așa cum o multe despre planetele care se rotesc plantă se hrănește din pământ, tot așa în jurul soarelui, despre stelele cerului și viața veșnică se hrănește din și cunoaștem mai puțin despre iubirea ta. Nu este viața veșnică întru aproapele nostru. bucuria Duhului Sfânt decât aceea Cunoaștem foarte bine câți km care s-a hrănit în lumea aceasta de sunt până la Lună, ce diametru are iubirea față de Dumnezeu și față de Luna, Soarele ș.a.m.d. dar stăm într-o semenii noștri. casă, stăm, dormim, trăim o viață L.C.: Înaltpreasfințite Părinte, în întreagă despărțiți de un perete de 25 predica pe care ați rostit-o odată după de cm și nu știm cine este dincolo, ce această pericopă evanghelică, ați suferințe, ce necazuri are aproapele. întrebat credincioșii despre câți căzuți Și atunci zic care distanță este mai între tâlhari vorbește Sfântul Luca în mare, între noi și soare sau între mine această Sfântă Evanghelie. și frăția ta? Măsurați în biserică, Bineînțeles că ne-am mirat au- ______n-aveți decât o palmă distanță unul de zindu-vă, deoarece toți știam că este levitul care coborau de la Templu au altul, totuși nu vă cunoașteți, dar știți unul singur căzut între tâlhari. trecut pe lângă cel căzut între tâlhari multe despre Lună, însă nu știi nimic Î.P.S. Ioan: Da, despre un singur și noi îi judecăm. Însă eu vă spun: despre cel care este acum lângă tine, om căzut între tâlhari. Acum vă întreb noi, astăzi, nu trecem pe lângă cei în biserică, sau despre cel de pe scara și îi rog pe cititori să-și dea răspunsul căzuți între tâlharii păcatelor, ci blocului, nu știi nimic. lăuntric fiecare. Pe lângă câți căzuți călcăm peste ei. Atât sunt de mulți, Oare este mai greu de cucerit între tâlhari ați trecut frățiile voastre încât călcăm peste cei căzuți între spațiile cosmice siderale sau spațiile astăzi, și ieri, și alaltăieri, și în tâlhari și mergem mai departe. Cel dintre inima mea și inima ta? De ce întreaga viață? Pe lângă câți căzuți puțin preotul și levitul din Evanghelie oare distanța dintre inima mea și-a ta între tâlharii păcatului am trecut eu, au trecut pe lângă el și n-a călcat este mai mare decât distanța de la de la naștere și până astăzi? peste el. Eu mărturisesc că am călcat mine și până la soare? Oare n-am Nu cumva aveți și în familiile în viața mea peste mulți care au căzut putea cumva, prin harul iubirii lui dumneavoastră „niște căzuți între între tâlhari ș-am mers mai departe. Dumnezeu, să cucerim cumva și tâlhari” și stați cu ei în casă și nu le Mă mir cum de nu mi-a uscat spațiul acesta dintre inima mea și legați rănile? Dumnezeu picioarele. inima ta? Nu cumva aveți vreun vecin La București, în catedrala Ce eveniment cosmic a fost când căzut între tâlharii păcatului și nu-i patriarhală, se află moaștele Sfântului Luis Amstrong a făcut primul pas pe legați rănile și nu puneți pe el lacrima Dimitrie Basarabov care, în viața lui, lună! A fost un eveniment cosmic iubirii frățiilor voastre? Preotul și din greșeală, a călcat cu piciorul peste răspândit în toată lumea. Dar când ______un pui de pasăre ce-a murit. I-a părut oare inima mea se va apropia, va păși atât de rău, încât o vreme nu s-a mai spre inima ta? Dumnezeu să ne în- încălțat la piciorul acela, ca să simtă vrednicească să ne apropiem inimile ascuțișul pietrei, arșița zilei și frigul unuia de celălalt, adică unul de de afară. Asta pentru că a călcat cu semenii noștri, cum spune Sf. Scrip- piciorul pe un pui de pasăre! tură. Învățătorul de Lege ajungând la Doamne, cum de n-ai uscat ale concluzia că cel ce a făcut milă cu cel mele picioare că eu nu peste un pui de căzut între tâlhari, acela e aproapele, pasăre am călcat ci poate peste mulți Mântuitorul îi dă o poruncă: Mergi și căzuți între tâlharii păcatului. fă și tu asemenea! Aș vrea să vă întreb ce a scris L.C.: Deci fapta samarineanului Pilat pe tăblița de pe cruce, unde a este făcută nu atât din milă, cât din fost răstignit Hristos? iubire. Prin urmare este vorba de iu- A scris în ebraică (aramaică), în bire ca o virtute creștină, Înaltprea- latină și în greacă, „Iisus Nazarinea- sfințite? nul, Regele Iudeilor”. Î.P.S. Ioan: A iubi nu este numai L.C.: Înaltpreasfințite Părinte, în o virtute creștină. A iubi este o predica pe care ați rostit-o despre poruncă a Mântuitorului nostru această pericopă evanghelică și pe Iisus Hristos. El ne-a poruncit și-mi care am ascultat-o, ați afirmat că Pilat spune și mie, și ție: mergi! Verbul a a uitat să scrie ceva. merge, aici, este la imperativ, adică îți Desigur, această afirmație a trezit dă o poruncă – să mergem să iubim! mare curiozitate, iar credincioșii De aceea unul din mesagele acestei așteptau să spuneți un lucru inedit, evanghelii este porunca iubirii. N-o ceea ce s-a și întâmplat. → lasă Hristos, dacă vrei sau nu, ci
50 Amvon fost cu Lucifer, dar nu a fost nici cu îngerii care au rămas buni. Lucifer a fost trimis în iad cu ceata lui, iar îngerul acesta a rămas neutru. După Pocăința este "întristarea cea ce s-a făcut această alegere, cu forţa după Dumnezeu", care "lucrează şi cu viteza divină, el şi-a dat seama pocăința spre mântuire, fără părere de că a greşit, dar cerurile s-au închis şi rău", după cuvântul Apostolului el a rămas afară. S-a rugat să-l Pavel. (II Corinteni 7, 10) Lacrimile, primească şi nu l-a primit în cer, dar plânsul și suspinarea sunt semne ale Dumnezeu i-a pus o condiţie: „Să-mi întristării inimii, prin care inima este aduci ce-i mai scump pe pământ!” rănită ca de o săgeată și astfel S-a pogorât în adâncurile izvorăște lacrimi. În Sfânta Scriptură, oceanelor şi a adus cel mai scump întâlnim nenumărate pilde de ______mărgăritar. Nici nu s-a uitat la el pocăință și de întoarcere cu lacrimi la am: Mărturisi-voi fărădelegea mea Cerul. Nu l-a primit. Dar când lupţi Părintele Ceresc. Avem exemplul Domnului". Iar Prorocul Ieremia, în duhovniceşte şi nu câştigi, ai câştigat desfrânatei care a spălat cu lacrimile numele întregului său popor care necâştigarea: faptul că tu ştii că nu ai sale picioarele lui Hristos, ștergandu- păcătuise, plânge înaintea Domnului câştigat, deja este câştig! Deci eşti le cu părul capului său și sărutandu- zicând: "Vai nouă, că am păcătuit! deasupra luptei. Când a văzut că nu l- le. De asemenea, fiul risipitor, care s- Pentru aceasta s-a tulburat inima a primit Cerul, s-a deşteptat îngerul: a întors la tatăl său mărturisind că nu noastră și ochii noștri s-au întunecat" „Stai! Lui Dumnezeu nu-i trebuie este vrednic a fi numit fiul lui zicând: (Plâng. 5, 16-17). lucruri materiale!”. La un râu, doi "Părinte, am greșit la cer și înaintea ta Pocăința este un cuvânt care „se copii se scăldau şi, în joaca lor, unul a și nu mai sunt vrednic să mă numesc aude” mai mult de o sută de ori în căzut şi era să se înece, iar celălalt a fiul tău: fă-mă ca pe unul din argații Noul Testament. „Pocăință”, strigau sărit să-l salveze – s-au înecat tăi!" Este de crezut faptul că această profeții Vechiului Testament. „Pocă- amândoi. Şi îngerul a luat inima mărturisire smerită a fost însoțită de iți-vă, că s-a apropiat împărăția ceru- copilului salvator şi s-a suit cu ea la lacrimi. Și Apostolul Iacob rostește rilor!” (Mt. 3, 2), striga Sfântul Ioan Cer. Şi Cerul nu s-a deschis! Vezi cât următorul îndemn către cei păcătoși: Înaintemergătorul. „Pocăiți-vă și de învăţat era îngerul acum? Mergând "Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor, și credeți în Evanghelie!” (Mc. 1, 15), el prin lume, a văzut într-o pădure un sfințiți-vă inimile voi, cei îndoielnici. striga Domnul nostru. „Pocăiți-vă!” bătrân care-şi plângea păcatele lângă Pătrundeți-vă de durere, întristați-vă ne îndeamnă astăzi Părinții și Biserica un copac. Dar îngerul îi vedea și vă jeliți. Râsul întoarcă-se în plâns noastră, pentru că acesta este, poate, lacrimile ca de foc. Şi a luat o lacrimă și bucuria voastră în întristare. singurul și cel mai scurt drum care ne din aceea şi a fugit cu ea la cer. Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă duce aproape de Hristos. Dumnezeu l-a primit imediat”! va înălța". (Iac. 4, 8-10) Aflat între cădere și ridicare, Cât de binefăcător este să ne În Vechiul Testament, avem creștinul are ca mijloc haric deosebit aducem aminte de promisiunea mărturia Prorocului David care de important pocăința, prin care Mântuitorului nostru: „Pe cel care grăiește: "Izvoare de apă s-au pogorât redobândește legătura cu Dumnezeu. vine la Mine nu-l voi scoate afară” (In din ochii mei, pentru că n-am păzit În ce priveşte pocăinţa, am să vă 6, 37) Adu-ți aminte mereu să plângi! legea Ta" (Ps. 118, 139), și iarăși: spun o istorioară pe care am aflat-o de Pr. GHEORGHE ŞINCAN "Păcatul meu l-am cunoscut și la părintele Arsenie Papacioc. ”Când fărădelegea mea n-am ascuns-o. Zis- au căzut îngerii din cer, un înger n-a ______
Convorbiri duhovniceşti și vin, ci a turnat scump sângele Său. hanul harului iubirii Sale care este →Î.P.S. Ioan: Da, Pilat a uitat să Iată ce diferență între samarineanul Sfânta Biserică. scrie „Iisus, Samarineanul cel de din Evanghelie despre care vorbim și Noi suntem acum în Hanul Sus”. Asta n-a mai scris Pilat: „Iisus, Samarineanul cel de Sus! Unul Harului iubirii lui Hristos, nu suntem Samarineanul cel de Sus”. vindecă cu untdelemn și vin, iar în han străin, nu ne-a dat pe seama Dacă samarineanului din para- celălalt cu stropi din sfântul Său străinilor să ne vindece, ci însuși bolă i s-a făcut milă de acel om căzut sânge. Ia să fi văzut într-o zi și rănile Hristos ne vindecă pe toți cei ce acum între tâlhari, l-a luat și l-a dus la un mele ați fi zis: omul acesta nu mai suntem în Hanul iubirii Sale. Atunci han, ca să aibă grijă de el. Iisus, poate trăi, moare. Așa eram de rănit și n-am putea ca în loc de Duminica Samarineanul cel de Sus n-a venit un singur strop de sânge l-a pus pe samarineanului milostiv să spunem doar pentru un singur căzut între pieptul meu și astăzi sunt aici. Apoi, Duminica Samarineanului cel de Sus? tâlhari, ci a venit și m-a găsit și pe samarineanul din Evanghelie l-a dus Binecuvântat să fie Dumnezeu că mine căzut între tâlhari, și pe frăția ta pe bietul om la un han, să aibă cineva a trimis pe Fiul Său cel preaiubit, și pe o lume întreagă. Toți eram grijă de el, la un han străin. luând chip de samarinean, ca să mă căzuți între tâlhari, însă Hristos n-a Samarineanul cel de Sus, Hristos ridice și pe mine, și pe tine, și pe cei trecut peste noi, ci ne-a luat pe toți. Și Fiul lui Dumnezeu, ne-a luat și nu ne- ce suntem căzuți sub povara n-a turnat pe rănile noastre untdelemn a dus la un han străin, ci ne-a dus în păcatului!
51 Panorama Sfintei Mănăstiri Oașa stă de veghe umila bisericuță de lemn și îi privește (primește) pe toți cei ca- re îi trec pragul, generații după gene- rații, îi iubește tăcând și ocrotindu-i la sânul ei... Acum, vin mulți să-și facă prăvilioara aici sau să se închine Mai- Cum spun, se află undeva, în țara cii Domnului Pantanassa și răcliței cu Ardealului, între ținuturile Inidoarei Sfinte Moaște, căci bisericuța a deve- și Albei, o apă viforoasă. Oamenii nit de muuult neîncăpătoare pentru ei, dinspre câmpie îi spun Sebeș; cei motiv pentru care obștea (călăuzită de vechi, din înălțimi, îi zic încă către Părintele Stareț Arhim. Iustin Frumoasa. [...] Miron) s-a văzut nevoită a construi un Din locurile acestea unde am alt edificiu de cult, de dimensiuni petrecut și am stat privind, cu sufletul mult mai mari... pentru TINERI. îmblânzit de dulceața lor, se Nu vreau să vă scriu, dragi desfășoară păduri după păduri, și cititori, neapărat despre un istoric al iarăși păduri nesfârșite. Acolo-i acestei Sfinte Mănăstiri (Deși aș avea împărăția sălbăticiunilor, cât țin ce să vă transmit, nu doar ca infor- Biserica veche, acuarelă munții și sihlele. Într-o parte se suia mație cronologică, ci mai ales ca in- ______cătră Dumnezeu vârful lui Pătru; mi tensitate a trăirilor ce au izvorât lao- viața ce îi așteaptă, cât mai ales pen- se părea aproape, dar până la el laltă cu nașterea ei. Despre Oașa deja tru cea veșnică. Arhondaricele, sălile umblă păstorii două zile, și în râpile s-a scris mult, s-au făcut reportaje de conferințe, biserica – toate sunt lui goale stăruiau încă - la vreme de etc.), ci, mai degrabă, îmi doresc să pentru ei! Toate s-au ridicat cu trudă vară – zăpezile de iarna trecută. Mai lămurim împreună o serie de între- pentru a le răspunde nevoilor, pentru departe, se scria pe cer linia Șuria- bări, precum: ”Ce caută ASTĂZI ti- a umple acele cupe ale sufletelor nului. Se lămureau și alte piscuri cu nerii la mănăstire? De ce mai ales însetate de Cer. Astfel, la 1300 m pete de omăt. Munți, râpi, codri, go- TINERII? (P.S.: Bătrânii unde sunt?) altitudine, tineri din toate colțurile luri; spre ele trec pe drumul de lângă CE este acest FENOMEN? țării (ba chiar ale lumii!) se adună la apa Frumoasei oierii din Poiana Si- Obștea, tânără și ea la rândul său, Oașa pentru a asculta conferințe și a li biului ca să-și așeze stânile. [...] Miș- a început de ani de zile serii anuale de se răspunde la nelămuriri, pentru a carea aceasta de la vale în piscuri o tabere studențești ce au necesitat o lega prietenii pe viață și pentru a fac de mii de ani generațiile păst- organizare, deoarece acest ”asediu” învăța, totodată, să prețuiască munca orilor, de la Decebal-Crai și de la exuberant al adolescenților s-a dove- și lucrul în echipă, cu mintea fiind cât străbuni și mai vechi. dit a fi greu de stăpânit altfel, adău- mai mult posibil la rugăciune (lu- (Mihail Sadoveanu, fragmente gându-se exponențial tot mai mulți crarea minții), iar cu mâinile trebă- din volumul Valea Frumoasei) tineri. Având ca principii de bază trei luind acolo unde este nevoie. Nu e de Inundată de verdele tainic al bra- direcții majore și anume: spiritualita- uitat ceea ce zic adesea Părinții Sfin- zilor care-și cădesc tămâia din cetini tea, tradiția și cultura, construindu-se tei Mănăstiri: Pentru a deveni trebuie sub atenția neîndurătoare a Soarelui pe relații de prietenie, încredere și de- să faci, căci ceea ce faci te face!, dogoritor de vară, învăluită de hora votament, taberele de la Oașa au a- dânșii fiind în tinerețe membri activi eternității în care s-a îngemănat cerul juns a fi mult așteptate, astfel încât ai ASCOR-urilor (ASCOR- Asociația senin cu oglinda străvezie a lacului de tinerii vin aici pentru a se forma (nu Studenților Creștini Ortodocși Ro- acumulare, piscurile îmbietoare ale doar pentru a se informa!) atât pentru mâni) din țară, prin urmare, având munților ce brăzdau văzduhul prin se- ______cunoștință în relația de colaborare cu meția lor, Mănăstirea Oașa ne primeș- tinerii și reușind, astfel, să răspundă, te cu brațele deschise, murmur de ti- în majoritatea situațiilor, nevoilor neri (ca niște albinuțe în stup) vibrând actuale ale lor. Când însă nu plouă, încă de la apropierea de aceasta... piscurile munților din împrejurimi Cam așa este întâmpinat oricine vine devin amfiteatre în aer liber, încât la OAȘA... Vezi forfotind dintr-o par- doar la Universitățile de prestigiu te în alta tineri, studenți și liceeni de- ochiul privitorului poate analiza un opotrivă, cu pixuri și caiețele în mâi- asemenea ”peisaj”: tineri ce vin valuri ni, cu metaniere și cărți de rugăciuni, - valuri să asculte Cuvântul lui Dum- iar la fiecare pas întâlnești câteo per- nezeu, să fie mai aproape de El prin soană care să-ți zâmbească și să te natură, simplitate și... Dragoste. privească duios, ca pe un prieten Tineri ce vin valuri - valuri, așa vechi de-al său... deși acum e pentru cum, Mântuitorul, în timpul propovă- prima oară când pășești pe aceste tă- duirii Sale, era urmat și înconjurat de râmuri... Ei sunt grăbiți să ajute acolo mulțime de oameni... Așadar, la ho- unde e nevoie, dornici de a nu întârzia tarul dintre cer și pământ, în mijlocul la conferințe, însetați de a ajunge la munților, Mănăstirea Oașa dăinuie→ slujbele Bisericii... sora Denisa În centru, ca o stăpână a tuturor, Biserica nouă, acuarelă (Măn. ”Sf.M.Mc. Gheorghe”, Țețu)
52 în afara scurgerii timpului... (fragm. CÂT EFORT – ÎN MOARTE – DE Fluturi de seară, din Mânăstirea Oașa, de Șușnea A FI FRUMOASĂ Dansează printre florile de tei Sebastian Robert, Brașov, 2013). Plutind spre moartea din zori. Impresionați, așadar, și de cât efort – în moarte – de a fi Mă cufund în noapte solidaritatea pe care o degajă obștea, frumoasă Ca într-o ie de borangic. atât în rugăciune, cât și în muncă și când pădurea-şi schimbă chinul în Mă cufund în ochii tăi gândire, tinerii se adună, an de an, tot splendoare Să ascult toate poveștile începutului. mai mulți în jurul acestui nucleu. îţi dă mărturie poiana stufoasă: Așteptând absurdul Chiar dacă programul de rugăciune n-a fost răutate – este – deci – De teama unui nou burlesc. este unul athonit, e de admirat faptul Culoare! că tinerii nu cedează defel și participă Neîmblânzit la slujbele Bisericii cot la cot cu Crist duios s-apleacă – tot mai des Spiritul meu gonește în noapte obștea, în fiecare dimineață fiind şopteşte: Ajunge la Troia, pe zid de cetate dornici a se trezi la ora 2:30 și a se „frumos voi trăirăţi – frumoşi fiţi în Părtaș e la lupta lui Hector cu Ahile ruga până la ora 8:00, cât ține moarte Și numără coifuri pe stâncă, la programul liturgic. Mai apoi, ora meritaţi amurgul – sfântă sărbătoare - Termopile. vecerniei este ora 16:00, oră la care, ...de cădeţi în stele – nimeni nu mai Sufletul meu se plimbă desculț prin după o zi de trudă, ei se reîntâlnesc moare...!” lume, pentru a înălța rugi pentru familie, Alunecă-n hăuri, se îmbracă în pentru neam, pentru lume... în genunchi copacii primesc de la genune, Cu siguranță toți cei care veți pă- ceruri Adoarme pe un nor așteptând și pragul Bisericii la una dintre aceste binecuvântare cu aghesmi de geruri: dimineața ore veți rămâne profund mișcați, căci bucuroşi să moară – frumoşi în Se spală cu rouă așternând ...... înaintea ochilor se va desfășura o sfinţire La Masala adoarme între aripi de imagine copleșitoare: tineri în vultur costume populare, propovăduitori ai aşteaptă doar Cristul să le intre-n Prea târziu să salveze și ultimul flutur valorilor neamului nostru, cu capetele fire... Și-ar vrea pe fruntea lor să așeze plecate, înălțând rugăciuni și ...cât de frumos te lasă Dumnezeu nimb smerindu-și gândurile, lepădându-se să mori – trăind ascuns în orice zeu... Pentru tot ce nu s-a oferit la schimb. de individualismul pe care societatea Dar poate totul e doar o poveste, de astăzi îl promovează tot mai mult Și doar spiritul meu tot caută-n lume și realizând TOTUL în comuniune... TOAMNĂ SPRE IARNĂ De vină e vântul ce mă cheamă pe Ceea ce transmite acest loc creste. așezat între cer și pământ este tâlharii-au jefuit în catedrală Vântul de seară mă strigă pe nume ! bucuria, temelie fondată de Părintele mânjit altarul – urmele-s de sânge
Teofil Părăian de la Mănăstirea ca de-obicei – Hristosul nu se plânge, Albastre Sâmbăta, cel care a fost aproape mulți dar clopotari şi vânturi crap' de fală ani de această Mănăstire, dar mai ales De pe crestele albastre coboară seara, de Părintele Stareț, al cărei duhovnic şi lepră şi noroi spurcat-au naos, Să-mi rotunjească umerii de piatră era încă din vremea studenției. Din o zi de bezne iar şi-a pus coroană, Şi braţele şi vina neiertată, această perspectivă, am să închei cetatea nu-i decât un spârc de haos, De prin păduri se aude iar vioara întorcându-ne la rădăcini, cu un citat sfărmate-s - sus – coloană cu Şi vântul ce aleargă prin corzile natră. din monografia Oașei: Tot ceea ce coloană, De pe crestele albastre coboară şi făceam noi într-o formă diminuată noaptea înainte, după ce a trecut Părintele bocind în zdrenţe – marginile lumii Pe genunchii mei să își facă culcuş Teofil la cele veșnice s-a amplificat. cerşesc o notă de la Sfântul Clopot Şi vântul adoarme pe creanga arcuş Lucrurile au luat o amploare dar bidiviii negri vin în tropot Şi picură în cânturi şi şoaptă.... nebănuită, negândită. Nici nu ne Pe genele mele albastre adorm puteam imagina așa ceva. Se simte un strivind nădejdi şi patima arvunii Poveşti nepereche, neştiute, rătăcite. har al Părintelui Teofil. El lucrează …e greu din ţăndări s-aduci Culese de pe străzile înguste, din alături de noi și ne împinge pe mântuirea dom, direcția pe care a fost și el toată …toamnă spre iarnă: unde-i lecuirea? Ce seara, în amurg, tot se aud şoptite. viața. Ceea ce facem se datorează ADRIAN BOTEZ Dimineaţa, din ceaţa uşoară, din clar - Părintelui Teofil, pentru că vine el, cu obscur, puterea lui, acum, direct de la Așteptind absurdul Lumina de jur - împrejur Dumnezeu, și și-o revarsă aici, peste Ne înconjoară.... locașul nostru. (pp. 20-21) Liniștea adoarme pe luciul apei. Se înălţâ din abur de munte spre înalt, Și astfel, [...] între cer și pământ, Coboară din cer neștiută nefirească, la granița dintre lumi, unde timpul se Să nu tulbure sărutul Şi îmi lasă o floare de colţ pe tîmpla întâlnește cu veșnicia, strămoși și Oprit la poarta minții. mea albastră. urmași, uniți prin rugăciune, suntem Stelele clipesc a uimire Bușteni aici... pe palmele lui umnezeu...(p.2) Și surd e valul lunii. LILIANA V. POPA
53 oferi decât pe aceasta: sublim (sau comic, sau tragic, umoristic etc) este Dialog cu romancierul, esteticianul tot ceea ce a fost sau va fi numit şi criticul de artă astfel de cei care au folosit sau vor folosi aceste cuvinte (sublinierile lui Croce). (XI) Ce este sublimul? Afirmarea - Faceţi ce faceţi şi, orice temă neaşteptată a unei forţe morale aţi aborda, reveniţi la cărţile în care extrem de puternice: iată o definiţie este exprimată situarea dumneavoas- (Croce o ia de la Kant – n.n. M.D.). tră teoretică... Acest mod de a discuta Dar tot atât de bună este şi mă duce cu gândul, pe de o parte, la cealaltă, care identifică sublimul şi constatarea că întreaga operă dia- acolo unde forţa care se afirmă este o conesciană are o unitate de fond, în voinţă extrem de puternică, desigur, sens spiritualist, pe de alta, la ideea dar imorală şi destructivă. de temă cu variaţiuni, de care ______Şi una şi cealaltă vor pluti vorbesc muzicienii. sublim ne spune ceva profund, ceva apoi în vag şi nu vor dobândi nicio - Mi se pare firesc să procedez cuprinzător, ceva emoţionant, mai determinare dacă nu se vor referi la astfel. Constatarea D-Voastră este ales, despre condiţia omului în lume un caz concret, la un exemplu, care corectă. Modul meu de a discuta este şi în istorie. Fireşte, toţi esteticienii să facă să se înţeleagă ce anume se o încercare de a exprima convingeri care au discutat despre sublim au înţelege aici prin «extrem de constituite evolutiv. La constituirea a- puncte de vedere mai mult sau mai puternic» şi prin «neaşteptat»: con- cestor convingeri au contribuit expe- puţin originale. cepte cantitative, chiar fals canti- rienţa mea de viaţă şi valorile intelec- În afara celor de care am tative, pentru care nu există o tuale de care am reuşit să mă apropii. amintit până acum, am putea vorbi şi măsură, şi care sunt în fond metafore, Acest dialog al nostru, de pil- despre alte personalităţi ilustre, fraze emfatice sau tautologii logice” dă, este o încercare, doar o încercare, precum Friedrich von Schiller (1759- (Benedetto Croce, Estetica, Traducere de a discuta despre sublim, raportân- 1805), eseul său Despre sublim (Über Dumitru Trancă, Studiu introductiv du-ne la unele dintre marile persona- das Erhabene, 1793) este o dovadă în Nina Façon, Editura Univers, lităţi din istoria filosofiei europene, acest sens; Friedrich Richter (1763- Bucureşti, 1970, pag. 161). de care eu mă simt ataşat sufleteşte. 1825), care a scris despre sublim ca Despre sublim, au mai scris - Adevărul este că despre „infinit aplicat” („das angewandete Karl Groos (1861-1946); Max sublim s-a scris mult. Zeci de tratate Unendliche”); Friedrich Karl Wil- Dessoir (1867-1947); Emil Uttitz de estetică elaborate în secolele al helm von Schlegel (1772-1829); Frie- (1883-1956), un discipol şi colabo- XIX-lea şi al XX-lea în diverse culturi drich Ernst Daniel Schleiermacher rator al teologului, logicianului, europene, mai ales în universităţile (1768-1834); Wilhelm Traugott Krug psihologului şi filosofului Franz germane, dedică ample capitole (1770-1842); Friederich Theodor Brentano (1838-1917), cel ce a teo- noţiunii de sublim, interpretată dintr- Vischer (1807-1887); Hermann Lotze retizat conceptul de intenţionalitate în o mare varietate de puncte de (1817-1881); Eduard von Hartmann cuprinsul aşa-numitei „psihologiii vedere... Unele dintre aceste puncte (1842-1906); Johannes Volkelt descriptive”; francezul Victor Basch de vedere coincid... Altele – nu. De ce (1848-1930); Theodor Lipps (1851- (1863-1944), autorul a două lucrări de credeţi că sublimul îi preocupă atât 1914); Nicolai Hartmann (1886- estetică utile în discuţia noastră: Eseu de mult pe teoreticieni, indiferent de 1950); Benedetto Croce (1866-1952), despre estetica lui Kant (Essai sur orientările lor filosofice sau estetice? puternic influenţat de Kant, Hegel şi l’esthétique de Kant, 1911) şi Estetica - Pentru că sublimul exprimă de compatriotul său Francesco de germană contemporană (Esthétique nevoia de sacru a omului, condiţia sa Sanctis, în lucrarea sa Estetica privită allemande contemporaine, 1912); metafizică. Ştim de la marii doctrinari ca ştiinţă a expresiei şi lingvistică Charles Lalo (1877-1953), adept al ai Bisericii noastre Ortodoxe şi stră- generală (Estetica come scienza unei estetici experimentale şi moşeşti, dar şi de la personalităţi dell’espressione e linguistica gene- sociologice, şi mulţi alţii. precum Rudolf Otto sau Mircea Eli- rale, 1902), în care ni se spune, într- În cultura română, despre sublim ade, că nevoia de sacru este înscrisă un mod cel puţin uimitor, că teo- au discutat, între alţii, Simion Bărnu- în cele mai profunde stări ale omenes- reticianul se găseşte în imposibilitatea ţiu (1808-1864); Ioan Pop Florantin cului, respectiv în condiţia omului ca de a opera cu definiţii riguroase ale (1843-1936); Constantin Leonardescu om... Fără aspiraţia spre sacru, omul noţiunilor la care apelează. (1844-1907), autorul unui sistem es- nu este om... Este doar o biată Croce afirmă: „Trebuie să-i tetic expus în Principii de filosofia li- caricatură de om... Doar un animal... lăsăm în pace pe cei ce vorbesc şi teraturii şi artei (1898); Tudor Vianu În epoca noastră, ne spune Mircea scriu, ca să definească ei, de fiecare (1897-1964), autorul tratatului Esteti- Eliade, sacrul se ascunde uneori în dată, sublimul sau comicul, tragicul ca (1934-1936), colaborator la revista manifestări care nu sunt religioase... sau umoristicul, după cum le place şi Gândirea, ca şi Crainic, cu care co- Dar subzistă în ele... Nu-l poate li se pare potrivit pentru scopul pe munica în idei, convingeri şi atitudini; desfiinţa nimeni şi nimic. care şi-l propun. Şi dacă se insistă Liviu Rusu (1901-1985) şi alţii. Ceea ce e propensiune metafizi- pentru a se obţine o definiţie empirică Prof. SABIN GEORGE că şi religioasă în dezbaterile despre universal valabilă, atunci nu putem SĂNDULESCU
54 Asterisc În vechime, pe data de 1 Martie, Unele legende populare spun că mărţişorul se dăruia înainte de mărţişorul ar fi fost tors de BABA răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor. DOCHIA în timp ce urca cu oile . El era atârnat pe un şnur făcut din La aceasta se mai adaugă o Eram convins până nu demult că două fire alb şi roşu care reprezintă poveste de dragoste între fata Babei şi printre popoarele care sărbătoresc de unitatea contrariilor dintre iarnă şi tânărul păstor care se numea două ori Anul Nou, evreii de pe vară. Mai există şi alte explicaţii Mărţişor. pământurile Eretz Israel, a cărui climă ipotetice. Oricum este o împletire Poetul George Coşbuc scrie într- este diferită de cea europeană, sunt o străveche. O regăsim pe steagul un studiu: excepţie. căluşarilor, la Bradul de nuntă, la ,,scopul purtării lui este să-ţi Dar iată, cel puţin pentru mine, o podoabele nunilor, la Sâmbra oilor şi apropii soarele, purtându-i cu tine surpriză: în spaţiul primordial al la alte obiceiuri populare. Acest şnur chipul. Printr-asta te faci prieten cu Cetăţii Carpatice şi-n zonele peri- cu cele două culori l-am găsit soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea carpatice, obiceiul de a sărbători Anul menţionat şi de arheologul Vasile cei stă în putere, mai întâi frumuseţe Nou de două ori, urcă până în Boroneanţ, care susţinea că a găsit ca a lui, apoi veselie şi sănătate, neolitic. pietre de râu cu urme de vopsea albă cinste, iubire şi curăţie de suflet... De sute de ani, românii sărbă- şi roşie. Şnurul se lega la mână sau Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să toresc de două ori Anul Nou: cel purtat la piept. Fiind un semn al fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture internaţional şi cel străvechi geto- biruinţei primăverii, el se desbrăca frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca dacic. când înfloreau cireşii, odată cu sosi- să nu le ardă soarele şi cine nu le Dacia a fost considerată vreme rea berzelor. Se lega de un trandafir poartă are să se ofilească.'' de sute de ani centrul suprem al sau se arunca în direcţia berzelor, Am găsit o altă explicaţie în Hiperboreei. Fapt pe care-l susţine rostindu-se: ,,Ia-mi negretele şi dă-mi cartea ,,Cu bastonul prin Bucureşti'', Vasile Lovinescu în lucrarea ,,Dacia albetele''. de Tudor Arghezi: Hiperboreană''. De altfel, aruncând o Şnurul alb-roşu e doar un simbol ,,...La început, atunci când va fi privire pe harta Europei, Spaţiul al contradicţiilor: dragoste şi ură; fost acest început, mărţişorul nu era Cosmic se găseşte la distanţă sănătate şi boală; viaţă şi moarte. mărţişor şi poate că nici nu se chema, aproximativ egală, între Marea La aceasta, se mai poate adăuga dar fetele şi nevestele, care ţineau la Baltică şi Marea Mediterană, cât şi o legendă, de pe vremea când nevinovăţia obrazului încă înainte de între Oceanul Atlantic şi Marea porumbeii erau poştaşi. Se povesteşte acest început, au băgat seama că Caspică. Aşadar, găsim o explicaţie la că un tânăr în dorinţa ca felicitarea vântul de primăvară le păstrează vechiul obicei de a se sărbători de către iubita lui să ajungă la timp, a pielea şi nu era alt leac. două ori Anul Nou. Aşadar, în Spaţiul trimis mesajul cu ajutorul unui Cărturăresele de pe vremuri, Carpatic se păstrează acest obicei porumbel alb, acesta a fost lovit de o după ce au venit cărturarii, făcând ,,MĂRŢIŞORUL''. săgeată. Mesajul a ajuns totuşi la ,,farmece'' şi făcând şi dragoste, au Din marea densitate de sărbă- destinaţie, dar firul alb, cu care era învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă tori-matcă, originare, străvechi, prac- legată depeşa, a fost înroşit de sângele grumazul cu un fir de mătase răsucit. ticate de populaţia carpatină Mărţişo- porumbelului. De atunci ar fi apărut Firul a fost atât de bun încât toate rul ar fi un obicei legat de venirea firul alb-roşu pe care se leagă cucoanele din mahala şi centru ieşeau primăverii. mărţişorul. în martie cu firul la gât.... La geto-daci, Anul Nou începea Din bătrâni se spune că după cum Vântul uşurel de martie, care la 1 martie sau luna lui Marţ (Marte), va fi vremea în prima zi a lui martie, împestriţa pleoapele, nasul, şi bărbia, în latină Martius - acesta era zeul aşa va fi toată primăvara, dar şi vara. se numea mărţişor şi, ca să fie luat războiului, dar şi al fertilităţii şi al ______răul în pripă, şnurul de mătase era pus vegetaţiei. Sărbătoarea mărţişorului la zinţii de mart. Dacă mai spunem că fiind şi ea legată direct de renaşterea firul era şi roşu, înţelegem că el ferea naturii. şi de vânt dar şi de diochi.'' Dar şi la traci, îl găsim pe Mar- Desigur, cele două studii, atât a syas Silen, considerat inventatorul lui George Coşbuc cât şi a lui Tudor flautului, Zeul trac al cărui cult era Arghezi vin să completeze, sub o dedicat fertilităţii şi vegetaţiei. Iată formă literară modernă, legendele aşadar o altă sursă-populară a prove- despre ,,Mărţişor''. nienţei Mărţişorului. Obiceiul s-a încetăţenit, ca orice Romulus, întemeietorul legendar femeie, indiferent de vârstă sau al Romei, era considerat, în mod poziţie socială să primească un simbolic, fiul lui Marte. mărţişor şi să se mândrească cu ele. La un popor agro-pastorat, cum Ca publicist şi autor al rândurilor era cel al geto-dacilor, calendarul de mai sus, ca un îndemn la bucurie, popular era rezultatul cultului lunar. fericire dăruiesc acest ,,MĂRŢIŞOR'' Mărţişorul era un fel de talisman, cititoarelor mele. destinat să poarte noroc. El se oferea PAUL LEIBOVICI de anul nou împreună cu urări străvechi.
55 Cum?... Știm numai noi - e toamnă și e frig; Și-o ceață-n care iarăși ne-afundăm.. Te caut dimineața, dar nu ești... Ne arde-Ardealul! - mi-ai șoptit. Eu Amiaza-ți răspândește-n jur strig! parfumul, Amurgul cu văpăi mi-l înroșești Să-mi spui Și se cufundă-n lacrimi, seara, scrumul. Să-mi spui în fiecare zi că ești, Să-mi murmuri cald că sunt și că ți-e Și arde-n mine-o flacără cum alta dor. N-a fost nicicând, mă umple de Să-mi dărui pacea și să mă iubești, ______Să mă înalți, să mă cobori ușor. iubire,
Și-ascute-adesea-n sufletul meu Gând înflorit, o respirare albă Să-ți iei tainul de frumos din flori, dalta Să strângi în brațe gându-mi Vrând să-i croiască drumul spre- Mai cad ninsori târzii, tăcerea-i fremătând, mplinire. dalbă, Să-ți umpli inima cu mine-n zori, Țărâna-și toarce somnul sub zăpezi. Să-ți fie, ziua, sufletul flămând. Cum să trăiesc? - te-ntreb de mi-e Și-mi trece-așa o respirare albă permis, Prin gândul înflorit - tu să mă crezi Să-mi faci din seri, senine dimineți, Când tu nu ești dar eu te simt Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii! aproape, C-atâta pace-n juru-mi lin răzbate, Să fii tu sensul-ntregii mele vieți, Și cum aș face să-mi cobori din vis Din depărtare-o adiere pură Să nu mai pleci nicicând, să vii, să Făcând din doruri punte peste ape? Învăluie tristețea și m-abate vii...! Din drumul prigonit de fum și zgură. Te caut, te aștept, mă rog și sper Știi că te-aștept în primăvara Că vei veni curând - cât îmi doresc Mă-nalță, mă-nnoiește-n cânt de liră mea? Să-mi fii lumină - altceva nu-ți cer Croind cărări prin lutul învechit, Sobor de fluturi ceața-ncet deșiră În iarna mea cu valuri moi de nea N-am să mai uit de primăveri În curcubeie – cer și infinit, S-au adunat tăcerile grămadă;
Trudesc de zor visările să șadă N-am să mai uit de primăveri Se-aude zvon de psalmi, revin la La sfat, o, Doamne, chiar în palma nicicând, viață, Ta! În neguri triste înrobindu-mi viața! Îmbrățișez ca o vestală zarea. . Și glas de primăveri se-ntrece-n Mă logodesc cu tine, dimineață, Cu gând sfințit în limpezimi de cer gând Și-ți simt, din depărtări, acum Și ghioceii înfloriți la tâmple, (Când limpede izvor mi-e dimineața) chemarea. Aștept minunea, Tată, să se-ntâmple
Când primăverii sufletu-i ofer. Cu simfonia dragostei târzii. “Ne arde-Ardealul!” Și-atât de cald mă-nvăluie,-mi În toamnă, l-am lăsat plângând sub șoptește, E-n toamna mea risipă de frumos - nuc Vibrând gingaș îmi spune c-ai să vii Un cer de liniști peste frunți de deal Și toată iarna nins-a cu speranțe - Odată cu narcisa ce-nflorește. Când codrii-și ard arama, colo jos, Mi-e viața măsurată de distanțe, Și arzi în tine dor, bătrâne-Ardeal. În care și zăpezile se duc… Și dorul meu, cu dorul tău tivit, Și-n înflorirea-mi stranie aș vrea Se scaldă în lumini ce săgetează Cu tine ard, tărâmul meu, și eu Să-ți spun atât: Cu tine mi-ai dat Seninul care-n taină ne-a unit, Și-aceleași vise curg în amândoi; viață! Prin care primăvara iar cutează Născute din același Dumnezeu, Mi-ești lacrimă, și dor, și dimineață, Plămada frământărilor din noi. Să crească muguri noi peste destin. Știi că te-aștept în primăvara mea?... Miresme crude-n foșnet de pădure Cum ardem, ardem inimi de nectar Rostesc chemări uitate-n vechiul Și sapă-n noi istoria durând, ... scrin, Căci n-am ars niciodată în zadar, Cum să trăiesc fără să te iubesc?! Dar primăvara nu pot să ne-o fure Iar de vânzare nu am fost nicicând! GEORGETA RESTEMAN Și-o vom păstra în noi, în veci, Amin! Ce dor ascunzi în piept, ce dor purtăm
56 Acolo, însă, nu se găsesc nici Europa sau Asia).... Am vaga senzație măcar cărți în limba română, ce să că și politicienii de aici se simt mult (III) mai vorbim de cele în limba engleză. mai bine când se află în fruntea unui Mă cuprinde un soi de panică. Mi-e grup masiv de susținători, traversând, teamă că engleza pe care o vorbisem alături de presă, străzile orașului, de- vreme de patru ani, zi de zi în India cât în birourile lor, rezolvând diferite și, apoi, timp de vreo 3 ani, sporadic, probleme, în liniște, acolo unde în România, se va rugini iremediabil. nimeni nu îi poate privi sau admira. Îmi alung gândul din minte… sunt Nu mai am apă caldă. Aștept, în multe altele care ar trebui să mă speranța că e vorba despre vreo preocupe acum. defecțiune minoră, însă optimismul Sunt invitat la un eveniment meu dispare imediat ce aflu că dușul organizat de singurul liceu cu predare de la capătul coridorului pare să în limba română din Comrat. Când funcționeze. Problema nu e, deci, intru pe coridoarele lungi ale clădirii, generală. Reușesc cumva să mă fac mă surprinde neplăcut genul de înțeles și un bărbat între două vârste, emoție cu care privesc la panourile cu mirosind a alcool, vine să verifice. E Eminescu și Alexe Mateevici, aliniate vorba de o piesă destul de scumpă, de o parte și de alta a coridorului. așa că, temporar, voi face duș la capă- Recunosc sindromul depărtării de tul coridorului. Dintr-o dată, îmi dau Afară, începe să se încălzească țară… îl mai trăisem de câteva ori. seama că ieri am fost mai fericit decât ușor. Aștept răbdător să treacă aceste Dacă am învățat ceva din experiențele azi. Simpla imagine a unui duș funcți- câteva luni, conștient fiind că sunt astea, e că ele nu sunt făcute pentru a onal în cameră apare acum ca una încă în plină perioadă de acomodare. fi mărturisite public. Atât de mult, de idilică. În lunile care urmează, încep V. B, un prieten din Chișinău, îmi prost, de patetic s-a vorbit la noi să îmi dau seama că va trebui să în- spusese, atunci când am venit aici, că despre lucruri de genul acesta, încât le chiriez un apartament în oraș. Că- în ceva mai mult de trei luni o să-mi privesc cu un soi de scepticism, dacă minul e departe de centru, apa caldă fie foarte greu. Comrat este un oraș nu chiar cu o oarecare furie. Copiii lipsește și atmosfera generală, gri, mic, genul de oraș de provincie unde vorbesc o română impecabilă, pe sufocantă, mă paralizează. De multe e destul de greu să-ți faci prieteni. În alocuri cu mult peste ceea ce vorbesc ori, ajuns acasă, nu pot face altceva sinea mea, tindeam atunci să nu-i dau colegii mei de catedră de aici, decât să mă trântesc în pat, încercând dreptate. El n-avea de unde să știe că profesori de Limba română. E, totuși, să citesc. Serile sunt destul de gălă- dificultatea mea de a-mi face prieteni în această țară o manie a festivismului gioase. Muzică rusească, un soi de nu ține de mărimea orașului în care care nu se poate să nu-mi repugne. folk siropos, lamentabil… Nu cred, trăiesc, ci de o incapacitate interioară Printre multele tumori pe care le-a însă, că voi putea face ceva până în care vine dintr-un amestec de timidi- plantat în noi comunismul se află și septembrie, odată ce începe un nou an tate și aroganță. Cu toate acestea, aceasta: plăcerea lașă, umilă de a face universitar. ceva adevăr trebuie să fie și în parte dintr-o masă, nu contează care. La universitate, cursurile îmi oferă vorbele lui V.B. Excitația frenetică de a fi parte a unei o oarecare satisfacție. Doar „oareca- 7 martie, ziua mea de naștere. Nu mulțimi de oameni care aplaudă, agită re” pentru că îmi dau repede seama că merg la universitate. De dimineață, baloane și steaguri… Circul acesta nimeni nu e interesat de literatură și îmi deschid laptopul și Facebook-ul care ține loc de pâine și pe care l-au cultură în general. Lucrurile funcțio- mă înștiințează conștiincios că sunt practicat comuniștii oriunde au avut nează cu un pragmatism care mă în- unul dintre sărbătoriții zilei. Ca să-mi norocul de a se instala confortabil (în grozește. Există senzația că o limbă reîmprospăteze memoria, îmi aduce ______poate fi vorbită scurtcircuitând feno- aminte de 7 martie 2015… menul cultural. Un dicționar, solide Ies pe balcon, îmi fac o cafea, cunoștințe de gramatică și gata… Ca îmi aprind o țigară și deschid geamul, și în India, ca și în România, discuți- contemplând aiurea țeava de gaz care ile despre literatură obosesc, plicti- trece prin fața clădirii, îmbrăcată într- sesc, debusolează. Se citește puțin și un soi de folie argintie, pentru a o prost. proteja de îngheț, bănuiesc. Venisem Merg la Chișinău. Pregătesc o pre- aici cu dorința de a învăța rusă. Mi- zentare despre limba română, în ca- am procurat chiar niște cărți, în drul unui „Festival al limbilor”, orga- tentativa de a învăța. Treptat, însă, un nizat de Centrul Cultural Evreiesc. E soi de lentoare deprimantă m-a făcut o evadare binevenită. Îmi propun ca, incapabil să merg mai departe. Am odată ce lucrurile se vor așeza aici, să terminat rapid cărțile cu care venisem petrec cât mai mult timp în Chișinău din țară și am eșuat lamentabil în sau călătorind. Deocamdată, însă, a- tentativa de a-mi procura altele noi. cesta e doar un gând. Rămâne de vă- Am identificat o mică librărie în oraș, zut dacă el se va materializa și când. în centru, pe strada cu supermarketul, Senzația mea e că sistemul → foarte aproape de parcul central. OVIDIU IVANCU
57 universitar de aici e guvernat de un OAMENI PE CARE I-AM imens haos. Nimeni nu pare a ști care CUNOSCUT sunt regulile, ce și când trebuie făcut. Poate că o cauză e și faptul că nu se vorbește limba română. Orice document venit de la minister trebuie tradus înainte de a fi pus în Marchez, prin acest articol, două practică. Nu e, însă, singurul motiv. aniversări, ambele de cinci ani şi Am ajuns în această țară în momentul ambele foarte dragi mie. În 2012, am în care ea încearcă să facă tranziția de fost primită în distinsa familie a revis- la lumea veche înspre lumea nouă; tei Vatra veche, condusă cu rafina- regulile lumii vechi, cele pe care toată ment, competenţă şi bun gust de poe- lumea le înțelegea, fac loc unora cu tul, scriitorul şi editorul Nicolae totul diferite. Procesul de schimbare Băciuț. Cum am mai scris, dragostea generează confuzie, uneori revoltă. şi admiraţia pentru N. Steinhardt ne-a Birocrația e înspăimântătoare și nu apropiat pe d-l Băciuț şi pe mine şi rare sunt momentele când nimeni nu iată, suntem la a cincea aniversare de colaborare întru frumuseţea cuvân- mai înțelege nimic. Am nevoie de un permis de ședere tului! ______în Republica Moldova. Mi se cer de Tot în 2012, am avut supriza şi bu- şi despre regretatul sculptor Nicape- la o zi la alta documente noi, bat pe la curia de a o cunoaşte pe d-na prof. tre, comemoraţi de noi în fiecare diferite uși pentru ca, în final, nimic Anca Sîrghie la o întâlnire a cena- ianuarie. Apoi ne-a prezentat-o pe d- să nu se întâmple. Fiecare societate, clului Nicapetre de pe lângă ziarul na prof. Anca Sîrghie ca oaspete din ca și fiecare organism, are un ritm al Observatorul din Toronto. D-na România. Titlul prezentării mi-a atras său. Momentan, nu reușesc să-l prof. Anca Sîrghie este o atât de acti- atenţia: lansarea cărţii "Radu Stanca identific pe cel găgăuz. Nici nu prea vă şi neobosită promotoare a culturii şi obsesia Thaliei" (Ed. Tribuna am cum. E nevoie de timp, e nevoie româneşti pe continentul nord ame- 1996). de interacțiune... Firește că experiența rican, încât este puţin probabil ca Am ascultat prezentarea şi, la mea în India m-a învățat că e inutil să drumurile noastre să nu se fi încru- sfârşit, m-am adresat autoarei, expri- critici; pierzi atâta timp criticând, cişat la un moment dat. Dacă luăm în mându-mi dorinţa de a cumpăra car- încât nu mai poți înțelege. Lucrurile consideraţie simplul faptul că, în cei tea. D-na Sîrghie, foarte zâmbitoare, stau cam în felul următor: ritmul meu cinci ani de când am cunoscut-o, d-na mi-a spus că, din păcate, nu mai are personal și cel al societății în care mă Sîrghie a publicat cinci volume, a fost niciun exemplar, dar că îmi va trimite aflu acum sunt în contratimp. prezentă la numeroase conferinţe şi unul dacă îi dau adresa. Am întrebat- De vreme ce, însă, societatea aceas- adunări ale diasporei româneşti din o, dintr-o suflare, dacă o cunoştea pe ta funcționează de decenii în ritmul Canada şi Statele Unite, scriind apoi Doti, soţia lui Radu Stanca, cea cu acesta al ei, de vreme ce sunt indivizi materiale informative asupra întâlni- care am fost prietenă şi de care nu care, ca peste tot, își duc existența rilor la care a participat, ne putem da mai ştiam nimic din anii '60. Sigur că așa, fără tensiuni semnificative, în- seama cu ce om plin de energie avem o cunoştea, trăieşte, e tot la Cluj, la seamnă că eu sunt cel care trebuie să de a face. aceeaşi adresă la care mă găzduise ca învăț să-i surprind tempoul și să mă Întâlnirea cu d-na Sîrghie a fost studentă. Mi-a dat numărul ei de tele- adaptez. Eu sunt intrusul aici, eu sunt specială pentru mine. Mă aflam, în fon şi mi-a promis că-i va spune lui cel care trebuie să mă schimb. Fac ianuarie 2012, la întrunirea cenaclului Doti, când o va vizita, că m-a întâlnit. plimbări lungi prin oraș, încercând să Nicapetre şi d-l Dumitru Puiu Am sunat-o pe Doti (ce regăsire, după observ atitudini, reacții, raportări la Popescu, directorul ziarului şi al 50 de ani!) şi mi-a confirmat că Anca diferite fapte banale de viață. cenaclului, vorbise despre Eminescu Sîrghie îi vorbise de mine! Din când în când, trăiesc o ______Am descris-o pe actriţa Dorina inimaginabilă ușurare când constat că Stanca (Doti) în cartea "Oameni pe sunt înțeles vorbind în limba română. care i-am cunoscut" (Ed. Vatra Veche Se mai întâmplă, uneori, ca în vreun 2016). I-am i-am vorbit d-nei Sîrghie magazin, în vreun supermarket, în despre rubrica mea la revista Vatra vreo „rutieră”, în vreo bancă cineva veche. Ce mică e lumea! D-na Sîrghie să vorbească românește. îl cunoştea bine pe d-l Băciuț... Trebuie să pornesc de la premisa Din acea zi de ianuarie, 2012, că, în următorii cel puțin trei ani, (dedicaţia datează din februarie, am aceasta va fi casa mea. Străzile avut cartea, cum spuneam, mai târ- acestea, oamenii aceștia, universitatea ziu), d-na Sîrghie şi cu mine ne-am aceasta... Când mi se întâmplă să mai apropiat şi, în anii care au urmat şi uit că asta e realitatea, mă ajută acest ne-am întâlnit, fie la mine acasă, fie la jurnal. A-mi pune gândurile pe vreun muzeu în Toronto, timpul nu ecranul laptopului echivalează cu o ne-a ajuns ca să ne împărtăşim toate exorcizare a nemulțumirii, a dispe- ideile şi amintirile. → rării, a frustrării… VERONICA PAVEL LERNER
58 Splendori târzii O pasăre-n zbor mi-a lăsat...
Splendori târzii, 2-3-03-2017 Cuvinte străvechi rămase în urmă, Ziduri subţiate sub coşcoveli, Un străin a venit în peţit… Osteneli din ascunzişuri străine, Sub o platoşă se-ascund Un străin a venit în peţit Ca arsul dor mereu mai afund Aducând cu sine oglinzi ; În minereu... În ele-i vedeam chipul rănit
Ce implora: « să nu mă vinzi! » Şi-n nopţi topite-n nesomn O pasăre-n zbor mi-a lăsat... Toate acestea veghează... Destrămări curgeau nelămurit O pasăre-n zbor mi-a lăsat Şi-aş fi vrut să-i strig : « să mă De undeva, un semn arătat O pană din aripa ei prinzi ! » De un chip ce trece de poartă... Şi-un înger atunci mi-a strigat Străinul a venit în peţit Poate cândva l-am chemat, Că ultima e dintre chei… Aducând cu sine oglinzi... Poate-i solia târzie de soartă… Înapoi, înainte, Eu căutam neîncetat Apele tulburi toate-au nuntit Sumedenii de cuvinte ; Ascunsul fir din panta rei În odgoane ochi suferinzi... Povara lor, odihnă, nu are : O pasăre-n somn mi-a lăsat Chemam visul de dor ţărmurit, Pleacă şi vin valuri de mare… O pană din aripa ei… Te-aşteptam să vii să m-aprinzi... Numai eu, de pământ, Vreau să le prind Nesfâşitul vis dilatat Un străin a venit în peţit. În cântecul sfânt... Mă purta-ntr-o lume cu zei; 3 martie 2017 Era peste toate un dat Duminică, 26-02-2017 Şi din viaţa mea un crâmpei... CLAUDIA VOICULESCU
______
→Subiectul Radu Stanca a fost şi hotărât să scrie cartea, pe care am este, pentru doamna prof. de la Uni- citit-o pe nerăsuflate. Am recunoscut, versitatea din Sibiu, o preocupare în dorinţa ei de a scrie cartea, ideea pe permanentă. Volumele despre Radu care mi-o spusese şi d-l Nicolae Stanca sunt bogate în informaţii, au- Băciuț când ma convertea ca să toarea repertoriind tot ce a găsit în public cartea cu textele apărute în munca ei de cercetare - fie la bi- revista Vatra veche: "noi trecem, blioteci, fie în convorbirile cu oa- cărţile trebuie să spună poveştile menii care l-au cunoscut sau i-au stu- nostre şi celor care vin după noi". diat opera. Cartea "Radu Stanca - E- De câţiva ani, vara, Anca Sîrghie vocări şi interpretări în evantai"(Ed. participă la Săptămâna Internaţională Tehno Media, Sibiu 2016) cuprinde o a Culturii Româneşti de la Câmpul serie de amintiri ale celor din preajma Românesc din Hamilton (Canada). Cu poetului sau a familiei. Printre ele se ______află şi materialul meu din cartea "Oa- meni pe care i-am cunoscut". Cartea "Radu Stanca - Profil spiritual" (Fundația Națională pentru Știință și ______Artă, București 2015), semnată de această ocazie, vara trecută, am Anca Sîrghie împreună cu Marin invitat-o la muzeul McMichael Diaconu şi prefaţată de acad. Eugen Collection din Toronto, unde sunt Simion, este o amplă şi interesantă expuse tablourile pictorilor canadieni trecere în revistă a întregii vieţi a lui din celebrul Group of Seven. Ce zi Radu Stanca. Cele două volume bogată am avut! Nu numai picturile şi cuprind numeroase ilustraţii, facsi- muzeul însuşi, situat într-un loc feeric mile ale manuscriselor lui Radu înconjurat de o pădure, au adus bo- Stanca, scrisori şi mărturii de o mare găţia, ci mai ales dialogul fermecător valoare documentară şi artistică. pe care l-am avut cu această Domnă a Neobosita doamna Sîrghie însă nu culturii româneşti, în care arde flacăra s-a oprit la subiectul Radu Stanca. vitalităţii şi a bucuriei de a împărtăşi Când m-a vizitat, în vara lui 2015, frumosul. mi-a adus cartea "Lucian Blaga şi Omagiul meu, cu ocazia celor două ultima lui muză" (Ed. Tehno Media aniversări, prieteniilor întemeiate pe 2015). Mi-a povestit cum a cunoscut- dragostea pentru cuvântul românesc. o pe d-na Elena Daniello şi cum s-a
59 Picături de Vatră Veche (18) ascunse deopotrivă ȋn limbajul omu- cit structura și evoluția lumilor MANUALUL OMULUI lui arhaic, dar și ȋn genialitatea lim- nesfârșite ale Marelui Univers, bajului (poetic al) timpului prezent. germinate din semințele unor dualități Cum ȋncă e acela atât de viu al lui Mi- BHQ (Black Hole-Quasar, canale hai Eminescu, care definește – neȋn- Einstein-Rosen, cuplaje "Mumă-Ta- doielnic – ARHETIPUL tuturor mo- tă"), descriind ciclul: implozie (com- durilor de a fi ale spiritului omenesc primarea materiei ȋn haos) → explo- ȋn lume, reprezentând poarta de intra- zie (renașterea lumii din haos) → or- re inițiatică a românescului în univer- ganizarea sistemelor cosmice (matu- sul discursului religios, filosofic și ar- rizarea lumilor) și, ȋn cele din urmă
tistic, mai ȋntâi, respectiv ȋn spațiul → ȋntoarcerea ȋn haos. Astfel: "De- raționalității științifice moderne, apoi. atunci negura eternă se desface în Iată – recuperată ȋn chip de po- făşii, / De atunci răsare lumea, lună, veste – istoria esențială a unei cărți soare şi stihii... "). După care, ȋntr-o
Așadar, deja țin ȋn palme a patra germinată acum 36 de ani. Atunci necurmată ciclicitate a vieții și morții, CARTE DE ȊNVĂȚĂTURĂ ȋmbogă- când – ȋncă student al Facultății de renașterea unui nou Black-Hole să țind seria MANUALUL OMULUI, Filosofie din Iași fiind și ascultându-l devină iminentă: "... planeţii toţi dăruită mie – ca intenție și ca stare de pe profesorul Tudor Ghideanu incan- îngheaţă şi s-azvârl rebeli în spaţi / a face – de ARITIA, ȋnainte de tând versurile Poetului: "Dar deodat' Ei, din frânele luminii şi ai soarelui prefacerea ei cerească ȋn Avatar un punct se mișcă... cel dintâi și sin- scăpați... / Și în noaptea nefiinţii totul Povățuitor de Ȋnțelepciune Iubitoare. gur. Iată-l / cum din chaos face mu- cade, totul tace, / Căci în sine îm- O carte care s-a născut treptat, ca o mă, iară el devine Tatăl" – sub vibra- păcată reîncep-eterna pace...". O de- sinteză a unor ȋntrebări tulburătoare ția sunetelor cu sens creionul a ȋnce- venire cosmică marcată de ciclicitatea ale omului din toate timpurile și put să se miște parcă automat pe hâr- unei "Expansiuni Pulsatorii" a mate- locurile: De unde venim? Cine ne-a tie... pentru a configura, ȋn câteva riei galactice, descriind aidoma for- ȋmpins ȋn această lume căreia singuri minute, un desen coerent uluitor. Pe mele unei nesfârșite Coloane Brâncu- nu ȋi știm marginile? Cum să o vedem care – privindu-l – abia am reușit să șiene, văzută din ȋnalt. corect dinăuntrul și dinafara sa? mai șoptesc: Doamneee...; căci, ȋn Căci, doar ȋn acest chip – ȋnălțân- Răspunsurile sunt esențial suge- clipă am ȋnțeles că aveam sub ochi un du-se cu ochii gândului deasupra lu- rate ȋn chiar titlul cărții, care – inter- model intuitiv-explicit al nașterii și mii – Poetul-Filosof a putut desluși și pretat specific – ȋngăduie tacit urmă- devenirii lumii cosmice, un model pe povesti tuturor povestea lumii ȋnsăși, toarele sensuri: ● (META)FIZICA care care n-am ȋntârziat să ȋl numesc ȋn versuri comprimate genial, precum LUMINII denotă că personajul cen- chiar atunci al "Universului Ciorchi- cele ale "Scrisorii I". O privire a tral al cărții e LUMINA (COM- ne", respectiv – mai apoi – modelul Totului care i-a ȋngăduit lui Eminescu PLEXĂ), asumată ȋntr-o conjuncție "Expansiunii Pulsatorii". o (meta)fizică ȋn care pulberea stelară căreia deja i-a venit timpul de unifi- Desenul, completat ulterior cu și fărâma de dumnezeire să fie posibil care: spiritualitatea metafizică și ana- notații (astro)fizice, sugerează expli- de legat, așa cum Kant nu a putut licitatea științifică a radiației fizice (e- face cu un secol ȋnainte, oprimat fiind lectromagnetice); ● COSMOLOGIA de limitele cunoașterii științifice ale EMINESCIANĂ trimite gândul la timpului său. Atare cunoaștere nu i-a creația (prin lumină) a lumii, așa cum fost străină lui Eminescu, de vreme ce filosofia, poezia și știința sunt ȋn mă- – pe fondul unor intuiții relativiste sură să sugereze – ȋn armonie – că a- corelând uluitor spațiul și timpul – ȋn ceastă exegeză ar putea fi o poveste manuscrisul 2267 el scria explicit că: despre dualitatea contrariilor yin / "...masa multiplicată cu repejunea yang, despre creștere/ descreștere, en- finală ridicată la pătrat e egală cu tropie/ negentropie etc.; ● HERME- mărimea puterii de cădere". Adică, NEUTICA ANALITICĂ pe care o acceptând că "repejunea finală" repre- propune cartea e ȋn măsură să inter- zintă viteza luminii, iar "puterea de preteze discursul intuitiv ȋn termenii cădere" definește energia, el nota – cu sfert de secol ȋnaintea lui Einstein – celui rațional, contribuind ȋn acest 2 chip la unificarea sugestivă a tuturor celebra formulă: E = mc , tipurilor de limbaje creatoare, având Ȋn concluzie, putem spune că Emi-
Creația Lumii ca obiect de interes nescu nu a fost cu adevărat un om de central. știință, dar că putea fi unul de geniu, Ȋn chip de (contra)copertă, CAR- ȋn virtutea atributului său de l'uomo TEA... Ca un altfel de isihasm, ca o universale, pe care și ȋn acest chip ridicare a minții ȋn inimă. Pentru că conștiința actuală a lumii ar trebui să ea valorifică o cale de cunoaștere in- ȋl recunoască ca pe o ȋnaltă rădăcină- versă, ȋn măsură să coreleze adevă- coroană a spiritului românesc. rurile discursive ale Logosului cu in- TRAIAN-DINOREL D. STĂNCIULESCU tuițiile excepționale ale Mythosului,
60 Teatru cei doi poli ai planetei Pământ nu există cu adevărat și cine va fi anchetat pentru miciuna aceasta, a existenței celor doi poli, cu care Personajele: lumea a fost dusă de nas mii de ani? Sam 2. Dacă e adevărat că omenirea se Wanna apropie de timpurile în care tot ce zboară se mănâncă. 3. Dacă e adevă- Scena 1 (Sam și Wanna) rat că secolul XXI, abia început, se deschide un nou Ev Mediu în evoluția Living într-un aprtament de bloc vieții pe planeta Pământ, adică Evul dintr-un mare oraș al celei mai libere Mediu B și dacă, după o mie de ani, țări de pe Terra. Din tavan atârnă o ______se va ajunge la o Renaștere B, care va spânzurătoare agățată de una dintre SAM: Iar începi? deschide o Modernitate B. Întrebare, cele două lustre. WANNA (Buze țuguiate a ironie.): domnule Weber: sunteți de acord cu SAM (În mijlocul scenei, într-un Din nou... Ascultă, Sam. Dacă îl textele celor trei întrebări? Știți că scaun cu rotile, nebărbierit, marcat condamnau pe tatăl vitreg la ani răspunderea e în primul rând, a de tracasare. După o mică pauză de închisoare, mai ziceam, dar așa... dumneavoastră? Bine. Ne auzim cel la intrarea Wannei. Aproape în SAM: Lasă-mă singur… mai târziu, mâine. O zi excelentă. șoaptă, fără s-o privească. Cu WANNA: Ce vrei să faci? WANNA: Tu nu vezi, Sam, că privirile în gol.): Ai zis că n-o să mai SAM (Glas fals. Pițigăiat.): Ca la semănăm unii cu alții, ca petalele unei treci pe-aici... grădiniță: „Ce vrei să faci?” Ce vreau corole de floare? WANNA: Totuși, eu am impresia să fac? Ei bine, eu, Sam, om matur, SAM: Mă înnebunești cu exemplele câteodată, Sam, că nu te înțeleg... vreau să mă dezbrac măcar o dată în tale horticole... SAM: Ce anume nu-nțelegi? pielea goală, dacă nu chiar să mă WANNA: Te înnebunesc, pentru că WANNA: Ai devenit extrem de dezbrac și de propria-mi piele... Și deocamdată, floarea, oricare ar fi ea, ursuz... tânjesc să stau ore în șir, în poziția pe întâmplător, nu-i organ de animal, SAM: Mici dezamăgiri... care eu, Sam, mi-o doresc. E bine da? WANNA: Chiar îți face plăcere să așa? Adică vreau să stau numai eu cu SAM (Bombeu în buză.): Depinde stai numai în scaunul cu rotile? mine însumi și atât, Wanna. Așa cum cum privești animalul. De fapt, SAM: De aici, altfel se vede viața, n-am stat niciodată! Uite așa... (Arată depinde de animal, Wanna... Wanna. De fapt, de aici se vede foarte poziția, cu picioarele rășchirate, ca WANNA: Câine, pisică, hamster, clar. De altfel se văd chiar și la un control ginecologic.) broască, șopârlă sau, mă rog, găină... dezamăgirile. De aici înțeleg, printre WANNA (Voce uscată, destul de SAM: Pârț! Unde dai și unde crapă?... altele, și lumea pestriță care mă apatică.): Sunt sora ta, Sam... WANNA (Solzi de ape în ochi.): Ha- consultă pentru tot felul de reclame... SAM: Vitregă... ha! Cum amintește cineva de lumea WANNA (Distrată.): Și spânzură- WANNA: Da, și care-i problema? galinaceelor, repede îți schimbi torea ca în filme?... Între mine, Louis, Roberto și tine întreaga fizionomie. Parcă te-ar SAM: Aceasta e o altă realitate există o echidistanță, dacă o pot numi picura cineva chiar cu ceară. psihică. Mă rog. O formă de luptă așa. Noi suntem egali, Sam. SAM: Orice ai zice, să știi că ele sunt contra morții... SAM: Da. Iară începi să dezgropi singurele vietăți nepătate, de pe Terra. WANNA : De când o astfel de luptă trecutul. Din nou, aceleași și aceleași WANNA: Uite. Ăsta-i cusurul nostru, contra morții? povești. Fie că toți trei avem o al fraților Beta, după mamă: niciunul SAM (În doi peri.): De când a murit singură mamă, fie că sângele apă nu nu ne-am căsătorit și toți suntem Enghidu... se face, orice ar fi, fie că mama abia preocupați în special de lucruri care WANNA: Enghidu? ne-a putut crește, ca vai de capul ei, nu ne aduc niciun profit. SAM: Da. Cel mai bun prieten al etc., etc., etc... SAM: Adică? meu. (Pauză.) Nu l-ai știut? Cel cu WANNA: Și cu ce-aș greși, Sam?... WANNA: Iubim animalele și suntem care vânam lei... SAM (Continuă ideea, ca și când n- în stare să ne punem viața în pericol WANNA: Și te pomenești că aștepți ar fi auzit replica surorii.): Și că tații pentru binele animalelor. Și facem să vină zeița Iștar să te introducă-n noștri au fost diferiți. La început, totul gratuit... Infern... amanți ai mamei noastre, mai apoi SAM: Da. Noroc că tu ai un aparta- SAM: La Iștar încă nu m-am gândit... tați ca toți tații, zic eu; noi, fiecare cu ment del’grande, cu trei camere, că WANNA: Cum? Te crezi un Ghilga- tatăl lui și cu jucăriile lui în viața asta altfel unde ai fi cazat toți câinii ăia meș și te gândești la un Enghidu fără - o adevărată grădiniță... pripășiți?... Iștar? WANNA: Și nu s-a putut? WANNA: Eu ce ziceam, Sam? SAM: Chiar vrei, soro, să nu mai ies SAM: Numai așa s-a putut! (Răspun- Febleța mea sunt câinii, feblețea lui din epopee? de la telefonul mobil.) Da, domnule, Louis sunt poneii, a lui Roberto sunt WANNA: Era să exclam „Evrika!” Weber. Întrebările dumneavoastră, păianjenii și a ta găinile. Acum știu ce e cu tine. Precis te-a adresate postului nostru de radio, la SAM: După ce că m-am chinuit să bulversat știrea de la televizor, cea cu care vor răspunde mari specialiști din cresc pui de găină pe balcon, ca să vă tatăl vitreg care-și obliga fetele să se lumea științei, ar suna cam așa: 1. În distrez pe voi care, drept → prostitueze cu un câine... ce măsură s-a constatat științific că NICOLAE SUCIU
61 mulțumire, ori de câte ori veneați pe WANNA: Nu. WANNA (Lăcrimează.): M-am sacri- la mine, strâmbați din nas și ziceați că SAM: Atunci? ficat, Sam. Mi-am zis: las-o-ncolo de miroase a dejecții... WANNA: S-o pătrundă... prejudecată, doar nu suntem frați WANNA: Am zis eu așa ceva? Eu SAM: Și ce crezi că era rău în asta? decât de pe mamă și... doar atât am zis: îi puteai sacrifica WANNA: Cum ce era rău? Iapa e un SAM: Ca și cu mine... până să crească așa mari, în sensul că animal, nu? WANNA: Da. Și e vorba de același nici nu te mai chinuiai să le cumperi SAM: Da. Mult mai curat decât un sacrificiu... grăunțe și făină și nici nu mai aveai om. Încă și mai vertical... SAM: Ți-ai spurcat fratele. val cu vecinii de bloc care ar fi putut WANNA: Oricât ar fi de curat și de WANNA: Așa cum te-am spurcat și chema mediul, ca să... vertical, un animal e tot un animal, pe tine... SAM: Eu, cel puțin, ca să nu miroase frate dragă. Are un miros specific... SAM: Iar el a ratat ocazia de a se a pui, am cumpărat un hamster al SAM: Vezi? Aici se despart drumu- purifica, iubind cu adevărat o iapă cărui miros specific avea rolul de a rile noastre, Wanna. ingenuă. modifica mirosul de pui, până ca el să WANNA: Cum să se despartă? Asta-i WANNA: Măi Sam, nu zice nimeni ajungă pe coridor. mulțumită că eu fac tot ce-mi ceri? să nu iubească omul o iapă, dar auzi WANNA: Adică din do major în do SAM (Rânjind.): Și cu câți mai faci ce zice legea proaspăt apărută în Ca- minor... tot ce-ți cer ei? nada, mai zilele astea: ”cu condiția să SAM: Ce să-ți povestesc! WANNA (Foc.): Ptiu! Rușine să-ți nu se ajungă la penetrație”. Or el WANNA: Știi? Eu ar trebui să fiu cea fie! Deci tu mă consideri nici mai tocmai asta urma să facă. Să o pene- supărată pe Curtea de apel, nu tu. mult, nici mai puțin decât o... curvă? treze. Ia uite ce spune documentul: SAM: Nu înțeleg... SAM: Nu tocmai o... curvă. Dar o Curtea Supremă a Canadei a decis pe WANNA: Păi, bărbatul acela de la semicurvă, da... data de 13 iunie 2016, inforemează știri, care a umilit un câine, că l-a WANNA: Sam, tu vorbești serios? The Indpendent că (citez) „penetra- obligat să lingă untura de pe sexul SAM: Cu Louis ce-ai făcut, în final, rea este esența infracțiunii pedepsită fetelor lui vitrege, n-a greșit amarnic? sor-mea? de Codul Penal și în lipsa acesteia, SAM: Prea puțin importă că s-a WANNA: L-am salvat... nu se poate vorbi de bestialitate”. nimerit să fie câine. Da. E și el, SAM: L-ai salvat culcându-te cu el și SAM: Și unde-i libertatea lui, ca om? câinele, un animal, nu?... deci, înșelându-mă pe mine, nu? WANNA: E om , Sam, nu cal... WANNA: Doar nu e pui de găină, WANNA: Stai așa. Stop. Dacă tu ai fi SAM: Tocmai. Nu ți se pare că a se iubirea ta... avut una din cheile lui de apartament vâri ca un intrus, statul, cu legile lui SAM (Agasat.): Termină cu vorbele și l-ai fi găsit în dormitor, alături de mai mult decât aberante, în viața unui astea în doi peri... iapa-ponei, dezbrăcat în pielea goală, om, nu-i mare păcat? WANNA: Vorba vine. Știu, dragul gata-gata s-o pătrundă, ce-ai fi făcut? WANNA: Așa cum m-am vârât eu în meu, că tu mă iubești. Știu cât mă iu- SAM (Râs de franzelă.): M-aș fi viața ta... bești. Dar dacă m-ai iubi cu adevărat, transformat în gay și m-aș dezbrăcat SAM: Cum te-ai vârât? n-am locui, ca fraierii, pe străzi pe loc. M-aș fi încadrat în lege... WANNA: Simplu: cum m-am vârât. diferite și nu m-ai aborda tu pe mine, WANNA: Râzi de el? Louis nu Păi nu erai, Sam dragă, gol pușcă, când și când, clandestin, aici în cunoscuse în cei 30 de ani de viață ai stând pe WC., cu găina-n brațe?... perimetrul ăsta... lui, până atunci, nicio femeie. SAM (Se ridică fulger din scaunul cu SAM: Suntem frați! SAM: Noroc cu tine, că ai cunoscut rotile, o prinde pe Wanna de gulerul WANNA: Tocmai. Simțim la fel. Ne destui bărbați. Se compensează... gecii și o târăște prin cameră. Urlete, potrivim. Singurul dezavantaj e că nu WANNA: Dacă-ți mai bați joc de înjurături, fornăituri, gemete. Rosto- ne putem căsători și nu putem avea mine, plec. golindu-se ies amândoi din scenă. Li copii. Punct. SAM: Și zi. Te-ai dezbrăcat și te-ai se mai aud vocile) Să nu te mai prind SAM: Asta le-ai zis-o și celorlalți doi culcat cu el, cu fratele tău vitreg?... pe-aici, ai auzit? frați ai noștri, nu? WANNA (Voce.): N-am să mai vin. WANNA: Jur că nu. Între mine și Promit. Dacă-mi mai dai un sărut...Te Louis nu s-a întâmplat ceea ce s-a rog, Sam. Gândește-te. Așa... Intră... întâmplat între noi doi. SAM (Voce.): Te rog nu mai vorbi. SAM: Ce se-ntâmplă? Mi-e silă de cuvinte... WANNA: Patul, frate... WANNA(Voce.): Dar mă ierți? SAM: O-ho-ho! Poate că în locul pa- SAM (Voce.): Dar să nu mai tului, oți fi folosit și voi alte obiecte: amintești de găini... masa, chiuveta de la bucătărie - zis WANNA: (Voce.): Jur...Sam, știai că picurător, că era mai solid... ori de câte ori intri în mine, simt că WANNA: Nici povești, Sam. Louis mă aflu în uterul mamei noastre? m-a rugat doar să-l salvez... SAM (Voce.): Mama totuși, se bucura SAM: De la înec? când, mic fiind, iubeam găinile. Mul- WANNA: Cum? Nu știi? Păi nu se- țumea lui Dumnezeu că nu semănam ndrăgostise de iapa aceea cu buline cu tata care era gay. (Gemetele se albe și negre, a patronului său? intensifică, amestecate cu jumătăți de SAM: Și ce vroia să-i facă? S-o cuvinte și cu interjecții în surdină. mângâie? Scena se întunecă.)
62 Starea prozei președintele îl trimise pă Verzanu să aducă un borcan cu vin, așa cum face când e mulțumit că suntem în grafic
cu lucrările și, pân’ să vie ăla, ne face -Vasâle, ia vino mă, până la un anunț foarte important: mâine o s- poartă!..., ori te culcași?..., strigă avem o vizită, cu doi profesori dă la Mărin, brigadierul, dându-se jos din facultate, dân București, într-o căruța lui Nelu Pistol care, trăgând anchetă d-asta... o... și nu mai știu mai cu putere de hățuri, opri caii și îi cum, da’ la sfârșit era cu... mastică... trecu peste loitră papornița cu cele și el a primit sarcină dă partid să se trei sticle de vin. ocupe dă ei. Trebuie să le pună la -Care ești bă?..., se auzi vocea dispoziție tot ce vor cere, nu stau groasă și domoală a lui Vasâle..., să dăcât o zi, da’ trebuie să fie mă culc?..., poate tu te culci odată cu mulțumiți, că ăștia vorbesc și ce găinile!..., adăugă ca pentru sine și trebuie și ce nu, da’ mai ales pă unde apoi, cu voce tare... a!..., tu erai, trebuie... și au mai pățit-o și alți Mărine?..., adică, pardon dă președinți care n-au vrut să-i ajute pă expresie..., tovarășul brigadier!..., hai profesori sau pă studenți, că la unii ______să trăiești!... și apoi, uitându-se peste așa s-au prezentat..., ori i-au ajutat, observi ceva-cumva... suspect, poartă, strigă la copiii care alergau așa, dă formă... și s-au pomenit adică..., mă-nțelegi!?..., treci și pă la doi cățeluși, speriind găinile..., executați cu... înlocuire din funcție, brigadă, să-mi spui și mie, că eu o să duceți-vă și închideți la coteț, da’ tovarăși!..., pă motiv că nu s-au fiu p-acolo... vedeți să nu mai lăsați găini p-afară! achitat dă sarcini!... Așa că mi-a spus Mă gândesc, tu ce zici, ai?..., să fie -Să trăiești!... și mai taci dracului mie să găsesc un șef dă atelaj care să- cumva vro anchetă mascată despre cu... tovarășu’ brigadier!..., mă știi că i ia dă la gară și să le stea la dispoziție sârma aia, pe care abia am trecut-o la nu mai pot eu dă brigadierie, îi până când o să-i ducă iar la trenul dă pierderi, da’ uneori mă mai întreabă răspunse Mărin, așezându-se pe sară și eu m-am gândit la tine, că ești ș-acum președintele, că n-a uitat... stănoaga podului. Stăi și tu jos, că mai dăzghețat, ce dracu!..., nu ești ca -Nu!..., în niciun caz și... exclus!..., avem ceva dă vorbit și strigă la Nelu Pistol care-și împiedică limba-n crede-mă!..., zise Vasâle și turnă Tomița să ne-aducă un pahar. gură și biciușca-ntre picioare... și vezi ultimul pahar. -E, păi dă ce nu spui așa!..., Tomițo, ce faci cu paharu’ ăla, că să usucă și -Bă, Vasâle, nu te pune cu..., că ia vino!... și când femeia se apropie, să pune praful pă el… ăștia au metode, neicule!..., nu se înnodându-și baticul sub bărbie, îi Vasâle îi turnă încet, îi întinse joacă!... și vin așa..., ca într-o spuse mai încet... adu-ne două paharul și dădu glas unei întrebări al plimbare... și, din una-n alta, pac cu pahare! cărei răspuns îi scăpa... păi, dacă stau întrebarea și, dacă nu ești atent, te-ai -Lasă, bă, Vasâle, că unu e de- toată ziua cu ei, m-iau mâncare, ce dat dă gol și te văz luat ca... dușman ajuns!..., că n-avem râie și orice-am fac?..., să fi știut mai dăvreme, al poporului! avea nu să ia, că e alcool!..., spuse Tomița-mi făcea ceva… -Nu cred și nu cred!... zise Vasâle, Mărin, cu un zâmbet larg, în timp ce -Nu-ți iei nimic, că pă la prânz, scuipând spre capul podului, drept în Tomița aduse două pahare și-i întinse orice-or zâce tovarășii, îi duci la capul unui pisoi care-și anunțase brigadierului numai unul, pe celălalt saivan, lu’ Cârstei o să-i spuie noră-sa prezența printr-un miorlăit slab..., nu continuând să-l șteargă cu un colț de ce și cum! Acolo o să vie și tovarășu’ cred eu că pentru sârma aia vin ei dă cârpă... Ia și tu un pahar și, turnându- președinte, așa ca din întâmplare, îți la București! i..., n-auzi că nu ne trebuie două, ia-l dă-n gând!..., o să-i salute, o să stea Au ei treburile lor și, oricum, e dân d-aci p-ălălalt! Femeia bău până pe la dă vorbă cu ei, să văză... una, alta... primăvara trecută, gata!..., a murit jumătate și i-l dădu, zicând că e cam despre ancheta asta... o și nu mai știu, baba, i-am mâncat colacul!... și acru și intră în curte... că-mi stă pă limbă!..., da’ să termină milițienii n-au găsit nimic..., iar noi, -Hai, noroc!..., zise brigadierul care, cu… mastică, sigur! mormânt! după felul cum îl bău, nu-l găsi deloc -Uitași cum îi zâce, da’ dă mastică -Păi mormânt să fie!..., să nu te puie acru, apoi, rotind ușor paharul îl ț-aduci aminte... Ce băuturi bune dracu’ s-o aduci acasă, să vadă unu’ umplu și pentru Vasâle. erau... și ieftine!..., bă!..., mastica, ș-altu’, că dăm dă belea amândoi! -Noroc și să trăim!..., spuse acesta secărica, dup-aia a ieșit rachiu’ dă -Hai, bă, Mărine, păi așa mă știi? înainte de a-l da pe gât fără pauză și drojdie și ăl dă prună... și înghițitura Păi, ce, e prima dată când noi?..., da’ apoi, arătându-l... gol..., na, că-mi fu în sec a lui Gheorghe duse cu ea și altceva să-mi spui tu mie acuma... dă sete! Bă, da’ e bun!..., ce dracu’ zicea plăcutele amintiri ale băutelor din anii unde știu eu care sunt ăia doi a mea că e cam acru…, auzi, hm! E trecuți, acum reținând din spusele profesori? de la brigadă? brigadierului că... te ocupi și dă -Treaba ta!..., te descurci tu..., vezi -Ne!... Nu știi că nu mai țânem…, protocol, totul e pregătit!..., ai aici și tu așa... doi..., poate au ochelari, au că nu mai e voie!..., e de la sediu!… două sticle dă vin, da’ le ții pentru la mape la ei..., să vede că sunt cu carte, -Păi!?..., l-ai luat pă bon, sau… prânz și dimineață treci pă la grădină, nu țărănoi mutați cu căruța la oraș... -Ei, bon!..., stăi să-ți spui, da’ pă la Nălbitu care știe deja, să-ți dea ocupă-te tu dă pahar, că ești mai ceva legume care merg cu brânzeturi. tânăr!... Viu de la ședință și la sfârșit, MIHAI PETRE Bă, Vasâle, e clar? Acuma, dacă
63 SCRISORI Și vreau să te mai anunț că toți castanii aceia vechi 1 pe care-i știi, Mi-ai dat sărutul de foc și m-ai robit că doar ei ne puneau frunze la urechi, să-ți cresc în palmă ca să mă înalț la când tăinuiam pe banca veche, cerul toți s-au dus să se plimbe puțin pe alte ochilor tăi pe o scară de fluturi alei, albaștri cu toate unde doar păsările iubirii treptele răsărind din iubire. cântă-ntruna despre flacăra ierbii. M-ai învățat să-ți sărut cântecul sânilor cu unduiri 4 de mugur inocent și să le rup floarea Îți scriu din nou cu dinți de sete astrală. ______ca și cum ți-aș săruta umbra Poartă de vis spre dragoste, te aflu că rănile s-au mai trezit și ți-aș legăna somnul în vatra iubirii, colorându-mi la ploile albind pe pragul glasului pășind subtil pe sub genele anilor și anii cu penelul aprins al primăverii desculț, rugându-mă veșnice. că nopțile n-au mai dormit demult la ochiul serii Călător prin inima ta, mă opresc din pe lira dulce a lui Orpheu, să-ți mai șoptească același refren când în când și nici regina nopții n-a mai plâns ca adormit pe margini de crez. la stațiile ce se cheamă dor, lacrimă, altădat´ Cuvintele îmi rup în fâșii amintirea poveste, la poarta lumii ce-i zâmbea atât de și pleacă apoi unul după altul alinare și zbor. blând să-ți aline zborul spre noi și să-ți Iau apoi ultimul tren spre fericire lui Dumnezeu. pască roua inimii și culeg din cale nuferii răniți de Aș vrea să-ți spun că merg din când ca niște cai coborâți din legendele pleoapele în când dragostei. cântecului tău murg. pe-același drum, Mă-nchin la genunchii tăi Ca o perdea de lumină îmi ieși în și sub fereastra ramurii din înnoptatul mai aprinși ca mărul și aștept să- cale, tei, nflorească așternându-mi pe gând lumea ta tot mai adun cu degete de rugă eternul sărut încoronată cu valsul fulgilor de nea răcoarea tălpii tale mai rotund ca arcul speranței mai plini de putere decât și-ncerc s-o pun în tristul loc și mai alb ca tristețea oglinzilor noi. pasărea Phoenix. unde-ai făcut popas, Îmi vine să-mi iert lacrimile la mine-n suflet, unde nu mai știu 5 ori de câte ori alunec în leacul tău din tot ce-a fost ce-a mai rămas. Nu ți-am mai scris demult, blând nu m-au mai jucat cuvintele ca pe un și dulce ca fruntea mamei, 3 ghem albă și doinită. Aș vrea să te-anunț pe-această cale al vieții în ghearele timpului. Dacă-mi vei împrumuta zâmbetul, că Florescu și-a deschis un birt pe De când mi-ai răsucit în suflet cheia îl voi ascunde picătură cu picătură în strada Florilor, așteptării, cutia unde și noi mergeam s-au tot perindat prin fața mea de rezonanță a sufletului meu, să cumpărăm de-un fleac mâncare turme întregi de secunde, care este singurătatea. și să privim la cei ce petreceau în flirt, care de care mai grase și mai făloase, Mi-am ales o fereastră cu vedere la pe care-l încheiau apoi la șase, care de care mai grăbite și mai sonore cântec unde ședea madam Popescu, în tropăiala lor peste vreme. și prin cerul ei am văzut tresărind știi care, aia cu pisici prea multe, Mi s-au albit de-atunci degetele fericirea când ți-a sărutat cu-aripa ei ce nu demult se despărțise de pe clapele visului, de foc Silvestru. iernile s-au înzăpezit tot mai mult podul palmei. Și aș mai vrea să știi pe treptele gândurilor, că toate acele alei pustii, din care iar copacii și-au răsucit brațele către Același dor cuminte și albastru. culegeam dor, odată amândoi un strop de soare și ascunzându-mi perdeaua lacrimilor 2 noroc, în coaja lor rămuroasă. În primul rând, aș vrea să știi că din și-ți recitam duioase versuri Nu ți-am mai scris de când se jucau durere despre o lacrimă târzie, topită de-al merii înfloriți de-a baba-oarba cu mi-am făcut un plug iubirii foc, albinele, cu care tai întruna brazde lungi și s-au risipit de parcă n-ar fi fost, de când iarba își așternuse o horă aspre ca un rug, lăsând în loc doar chioșcul vechi, largă că am găsit sub cerul meu de litere ce unde-n duminici de pripas, și-atunci peste cântecul ascuns al vieții, dor, când și de când începuse liniștea să se armura mea lucind a ochi de carte, era iarmaroc, îmbrace călcând peste cuvinte-n dungi cântau majurii, ades cheflii, de la cu rochia albă a singurătății. și sete ce desparte. Brigada ILIE GORJAN În al doilea rând, aș vrea să afli dintre vii, cântau cu foc.
64 Meridian *** colo unde sunt plasate cele două Cartierul Naga-machi Buke cartiere de gheişe din perioada Heian? Yashiki este pe o vale superbă, parcursă Casele gheişelor sunt lipite una de alta de un râu repede şi învolburat, care e şi au acelaşi aspect exterior de totdea-
Cuvintele ce nu s-au rostit sunt florile traversat de poduri dese, unde se află una, chiar dacă acum din stradă sunt liniştii. (proverb japonez) casele samurailor. Am intrat în câteva vizibile şi unităţile de aer condiţionat case care erau ale unor samurai, case de precum şi antenele de satelit. Ne îndreptam spre unul din dimensiuni comparabile cu cele ale Gheişele de azi par însă să aibă a- templele Zen din Japonia, construit în zilelor noastre, care aveau chiar și o celeaşi farmec de totdeauna. Ele au ace- secolul XIV, care face parte din sală de oaspeţi, cu interioare extrem de laşi mers puţin împiedicat, aceiaşi ochi patrimoniul mondial UNESCO. Pe tren, simple (cu tatami mats), elegante. Pe plecaţi în pământ, aceeaşi siluetă puţin în drum spre temple, am stat lângă niște doi pereţi exteriori erau uşi glisante, adusă de spate. Supusă. Te întâlneşti cu surdomuți. Ei nu vorbeau că nu auzeau, unele la intrare, altele pe peretele opus, gheişe superbe ce au zâmbete misteri- eu auzeam dar nu înțelegeam, așa că am care dădeau lumină și respiraţie casei. oase. Păşesc mărunt şi se înclină res- comunicat prin semne. Eu nu le înțele- pectuos, proiectând imaginea frumuseții geam pe ale lor, ei nu le înțelegeau pe ce nu se ofileşte, a feminităţii ce ale mele! Și totuși, a fost clar pentru străbate timpul. Mă întreb însă ce s-a toată lumea că ne dădeam jos la acelaşi întâmplat cu ocupaţiile bărbaţilor de templu Zen, iar acolo nu mai era nevoie odinioară? Mă întreb dacă sabia a fost de explicații, căci totul era comunicat îngropată, sau poate că a luat doar alte cu claritate: era o frumusețe și un calm forme, lupta fiind la fel de acerbă? Oare care vorbeau oricui. Acolo indiferent ce “jocul” s-a mai civilizat sau a rămas la handicap ai fi avut, tot ajungea cumva Castelul Matsumoto fel de aprig, în lumea de business? Oare frumusețea la tine. Dacă nu puteai auzi sabia şi dorinţa de succes cu orice preţ cântecul păsărelelor, puteai admira ______Grajdurile, ba chiar şi locuinţele să se fi transformat în competitivitatea priveliștea încântătoare și te puteai lăsa de astăzi a japonezului? îmbătat de mirosurile aromatice ale servitorilor de pe lângă casa samuraiului se asemănau grozav cu şura Chiar dacă samuraii sau luptătorii plantelor. Era o simfonie a simțurilor, o ninja au dispărut demult, dârzenia lor plăcere ce nu trebuia explicată, trebuia caselor ardeleneşti. Din lemn, cu o poartă centrală, pe o parte grajdul, pe o merge înainte. Se exprimă doar altfel. doar primită, așa cum ajungea la tine. *** Ea fusese distilată în așa fel încât să parte locuinţa servitorilor. Grădina include un pârâiaş pe malul căruia sunt În castelul Matsumoto era expusă o vorbească simțurilor, minții și armă de foc, o flintă, despre care mi s-a sufletului. Acolo te contopeai cu copăcei şi tufe, ce adaugă farmec locului. Din stradă se văd ori porţile spus că ar costa un milion de yeni. divinitatea, simțeai că ești un întreg, că Prețul nu s-ar datora însă armei în sine, trecerea ta prin viață nu mai era grăbită, mari, impenetrabile, ori zidurile înconjurătoare ale acestor proprietăţi, ci picturii de pe ea! Relatarea m-a că te găseai exact acolo unde ți-a fost amuzat, ca să vezi că arta este la mare sortit să ajungi. Erai pătruns de liniștea zugrăvite în galben, cu un mic acoperiş ce protejează gardul, cam la fel cum preţ şi când e risipită pe arme! Constat adâncă. Lumea din jur amuțise. Mai că japonezul rămâne un rafinat estetic mult, făcuseși pace cu tot ce te vezi în Transilvania medievală. Cred că aici vorbim mai puţin despre culoarea care-şi îngăduie să admire atât cireşii înconjura, ba chiar și cu tine însuți. superb înfloriţi, cât şi picturile de pe Fibra fină a lemnului pardoselii era locală şi mai mult despre cea a perioadei în care au fost construite arme… rotunjită de atâția pași câți au fost făcuți Mai mult, tot în acest castel am de-a lungul timpului. Grădina templului clădirile respective. Am văzut chiar o proprietate de samurai care e acum găsit o sală de amirat luna (da, luna!) este originală, așa cum a fost ea gândită iar asta mi se pare cea mai senzaţională de arhitectul de geniu ce a îmbinat moştenită de un strănepot. Înţeleg aşadar că vitejiile făcute cu spada de dovadă a romantismului nipon. Într-o splendoarea templului japonez cu far- aripă a castelului există un pavilion cu mecul artei grădinăritului. Pe potecă, strămoş beneficiază şi acum familia, peste generaţii. ferestre largi, înconjurat de jur împrejur fiecare cotitură te surprindea cu alte de un balcon, unde la sfârşitul lunii delicii: arțarii japonezi dădeau parcă în Aflu că acest cartier dedicat ex- clusiv preocupărilor bărbăteşti, se gă- septembrie are loc un festival numit pârg, ruginind în lumina toamnei, copă- Tsukimi. Japonezii se întâlnesc pe acest ceii păreau că sfidează gravitația cu seşte între două zone de gheişe: Hi- rokoji (Nishi Chaya District) şi Hashi- balconaş şi admiră luna imensă, pe grația lor, iar îmbinarea de frunze de cerul plin cu vârcolaci, cum am spune toamnă cu copacii în floare făcea ca ba-cho (Higashi-Kazue-machi Chaya District). Cei cu spada, care sigur că a- noi. Întâlnirea are loc într-o muzică ni- fiecare colț de grădină să-ți pară un colț ponă veche de Yokobue, un fel de fluier de rai. veau dare de mână, aveau de ales dintre frumoasele vremii. Alăturarea aceasta duios, melancolic. Am avut plăcerea să La fel cum în balet te încântă ascult muzica asta autentică și parcă zveltețea, surpriza ușurinței cu care o de cartiere diferite, unele dedicate preo- cupărilor feminine, altele celor virile, vizualizam noaptea luminată de luna balerină parcă plutește deasupra plină, privită de la balconaşul pavilio- realității cunoscute, grădina japoneză te separare pe care n-o vezi distinct în alte societăţi, m-a pus pe gânduri, cu atât nului amenajat tocmai pentru asta! uimește cu aparenta imponderabilitate a Japonezul spune că există, de fapt, copăceilor ce par să sfideze legile firii. mai mult cu cât astăzi încă mai vezi gheişe la datorie, dar nu mai găseşti nici trei luni. Una e pe cer, a doua e reflecţia Ei cresc pitic sau contorsionat, răsărind ei în apa canalelor ce înconjoară din maluri, sau aplecați deasupra apei. picior de samurai. Să aibă asta de-a face cu perenitatea frumuseţii feminine? Să castelul, iar a treia este reflecţia ei… în Aburul condensat al răcorii dimineților paharul de sake! strălucește în lumina soarelui, picăturile fie oare nevoie de graţie şi frumuseţe feminină atâta vreme cât va curge apă MILENA MUNTEANU părând buchete de frumusețe ce Toronto, Canada amplifică magia locului. Ce încântare! pe râurile Saigawa sau Asanogawa, a-
65 o în căsătorie. Aşa că a dus-o pe fată Ea-i făcu vizite regulate mamei sale la mama ei şi şi-a mărturisit dorinţele. până când copilul împlini trei ani. „Am de gând să mă însor cu fiica Într-o zi, bărbatul îi spuse femeii că JENNIFER KWAKWAOA ta. O iubesc. Îngăduie-mi, te rog”, au nevoie să facă o grădină nouă. Ea-l spuse. îndemnă să meargă înainte, iar ea să-l „Din parte-mi, o poţi lua de urmeze mai târziu, după ce va spăla Trăia odată o fată frumoasă pe nevastă”, răspunse şerpoaica, „dar vasele şi va îmbăia copilul. Cum n- insula numită Sura. Vieţuia cu mama trebuie să ai grijă de fata mea. Te rog avea cine sta cu copilul, ea a luat ei, o şerpoaică. Îşi duceau zilele în să n-o îndurerezi”. fetiţa şi a dus-o la maică-sa s-o aibă mijlocul unui tufiş, lângă un sat mare. Tânărul promise, apoi luă fata în sub ochi. Mama ei s-a bucurat într- În sat se afla o căpetenie căreia îi satul său şi le spuse părinţilor lui. adevăr foarte mult să-şi vadă nepoata. plăcea să privească dansul. Aşa că, Rudele sale îngăduiră nunta şi astfel De fiecare dată când cuplul mergea într-o zi, chemă pe oricine putea băiatul şi fata se căsătoriră. Trăiră în grădină, soţul se tot mira unde-o fi dansa prin locurile acelea să vină şi împreună până ce fata rămase grea şi lăsând nevastă-sa copilul, dar nu a să-i joace. aduse pe lume o fetiţă. După ce găsit cu cale s-o întrebe. Într-o zi, se Când fata şerpoaică auzi despre născu, ea întrebă dacă se poate duce hotărî să afle şi îi spuse soţiei, când dans, îşi întrebă mama dacă se poate pe la mamă-sa şi soţul spuse că da. era gata de plecare în grădina lor, că duce şi ea. Mamă-sa îi spuse că da. el se va duce înainte şi s-o aştepte Ea era foarte fericită cum cobora în acolo. Când se depărtase la o milă de sat îmbrăcată în costumu-i tradiţional FOAME sat, s-a ascuns într-un tufiş să-şi să vadă dansul. spioneze soţia. Şi curând, din Stătu chiar lângă locul jocului. Un Uneori ascunzătoare, îşi văzu nevasta cu bărbat tânăr din grupul de dansatori copilul. Trecură pe lângă el şi se văzu fata. Când dansa, el făcu tot mi-e foame de nimic altceva îndreptară spre peşteră. El le urmă la felul de mişcări spre a-i atrage atenţia. o distanţă sigură şi le văzu intrând în Fata râse la el spunându-şi în sinea-i: decât de-un cuvânt prietenos – un cuvânt grotă. De cum o zări pe nevastă-sa „Ce-ncearcă omul ăsta să facă?”. reapărând la gura peşterii şi luând-o Bărbatul o ţinu tot aşa până la contra frigului, contra fricii, către grădină, el se repezi în peşteră. sfârşitul dansurilor când se repezi să Odată înăuntru, ceea ce văzu îl vadă cine era fata; dar ea plecase. un singur cuvânt de-ncălzit îngreţoşă şi se cruci: şerpoaica se În ultima zi a jocului, tânărul dansă încolăcise în jurul copilei şi o lingea. iarăşi, uitându-se în jur după fată. O de inspirat, un cuvânt fără tară de plumb, Neputând suporta priveliştea, el tăie văzu stând în locul ei obişnuit. Se şerpoaica în bucăţi şi se repezi acasă simţi înfierbântat şi mândru şi-şi dori încărcat doar cu un grăunte de pace, cu copilul lui. ca dansul să se fi sfârşit pe loc. Dar Lucrând în grădină, nevastă-sa dansul continuă. Când se încheie într- ce-l împiedică să dispară în zbor. văzu pe sânul ei o picătură de sânge. un târziu, alergă unde stătuse fata, dar Ştiu că se întâmplase ceva, dar nu ştia n-o putu vedea. Privind în jur, o zări PETER SCHÜTT (Germania 1939-,) ce anume. Părăsi repede grădina şi la câţiva yarzi, pe drum, în urmă, trecu pe la locuinţa mamei sale. Când parcă întorcându-se acasă. Tânărul o Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela se apropia de peşteră, văzu sânge pe luă la fugă. Dar fata se uită înapoi şi, pământ. Alergă înăuntru lunecând pe văzându-l, fugi şi ea. El o ajunse, se Căluțiu Sonnenberg sânge. Căzu când îşi văzu mama în apropie, dar ea sări din drum şi trei bucăţi. Cu greu se mai putu dispăru într-o peşteră. Tânărul nu Din: Wenn das Eis geht (”Când se topește gheața”) controla încercând să lipească putu vedea unde s-a pierdut fata şi se bucăţile la loc; dar ele nu se putură duse acasă. DTV, München uni. Fugi afară şi-şi văzu soţul Mama fetei o auzi fugind în peşteră venind, dar nu-l băgă în seamă. Ţipa şi o întrebă: „Ce s-a întâmplat? Ai îndoindu-şi trupul înapoi şi înainte şi venit în fugă?”. „Da. Am fugit de smulgându-şi părul: „Nu mai am ploaie”, minţi fata. nimic”, striga ea. Cum stătea şi ţipa, A doua zi dis-de-dimineaţă, mamă- soţul ei se uita la ea la câţiva yarzi sa o trimise în grădina lor. Cum distanţă cum zăbovea şi o privea, mergea în lungul drumului, tânărul, văzu cum soţia lui începu a se care se ascunsese alături de drum, se scufunda în pământ. Se gândi că aruncă asupra ei. Ea ţipă speriată, dar visează. Ea se scufunda pe măsură ce tânărul bărbat o ţinu strâns acope- striga. Când şi-a dat el seama că ea se rindu-i gura cu mâinile. Îi spune că a scufunda de-adevărat, a năvălit către fugit de el înainte, dar acum o s-o ia ea, dar ea dispăruse în pământ. acasă şi o să se însoare cu ea. Fata se Încercă s-o dezgroape, dar în zadar, împotrivi şi-i arată că nu e potrivită să n-o găsi niciodată. se mărite cu el; mama ei era o În româneşte de şerpoaică. Dar tânărul îi spuse că fie GEORGE ANCA şi născută dintr-o şerpoaică el va lua-
66 Ordinea sufletului Cu sau fără voia cuiva. Vor să își facă loc Astăzi mă situez în devans Într-o împărăție Pe creasta prezentului în flăcări. Unde grădinile, casele, oamenii Voi răsări concludentă din văpaie. au o singură culoare ! Când se strică ordinea sufletului Aduni lumina ce ți-a mi rămas Mă îndrept spre apus, Și o păstrezi în suflet Mereu spre lumină, Dar obligatoriu și în ochi. E nevoie e orizonturi limpezi Căci fiecare suflet are pașii lui, Să poț să respir, Cu ritmuri personale Să pot gândi cu sufletul, Dezamăgirea de azi e mai intensă Să pot să respir cu spiritul decât durerea de ieri, Sub un petec de cer Colţ de umbră, Pe care mintea îl refuză. Acum trebuie să ne grăbim Ginduri in gri ? Toți trei. În alb și negru ? Lumina Pulbere cenușie ce Își apleacă fruntea Biciuie pământul.... Spre cealaltă parte a Pământului. În mileniu III gândurile Sunt tot în culori 5 februarie 2017
______
Noaptea trece, iubire, și eu blestem, clipele rămase dintr-un timp greșit, blestem extraordinarul la eternitate; DICOTOMIE SAUSSURIANĂ să te iubesc mereu, și binecuvântez mirajul visării Această patrie, tranșee și adăpost, să nu se lumineze de ziuă. această unealtă, această armă, această Noaptea trece, iubire și nimeni nu știe genială invenție, de această rană de neînlăturat ce ne un argou a ceea ce n-a existat, unește. argoul hoților care glosează, dialect în alambic; TOT CEEA CE SUNT e mai mult decât pot să dau, este peste puterile mele. S-ar zice că sunt, atât de implacabil, acest a nu fi și a fi independent, Acest complicat șiretlic, străin bârlogul acesta sau lumina ce omului, reconfortează, ______caută interacțiunea, vulgară, profană, acest vulcan ce fără veste erupe. a celui care - prin exprimare - e Într-o prăvălie de cidru, de noapte, răsplătit. Această elocvență străină, necăutată, închisă acum, mortifică pacea laicului, inimile martirizate închinau în tăcere. Acest jargou pentru toate și al mă apropie fără voie de ceea ce-mi Douăsprezece coarde au întrerupt nimănui; doresc pacea din lumina lunii, arhitectură înrudită cu conștiința, și-apoi mă depărtează, mă depărtează o jale stăruitoare a atins inimile, felul acesta de a crede că suntem și atât. noaptea și aducerea aminte au adus cu spunem, ele cenușa această acumulare de semne lipsite Această avalanșă de celest pe buză, bieților nechibzuiți subjugați de cânt. de duioșie aceste crude cătușe mă resemnează, este limbajul meu? această manie, felul acesta de a trăi Ritmul furtunos al rănii și suferința, profunzimea unui vers, etern RĂSĂRIT ÎN CHIPAROSUL ce traducător, apostat al fumului, cataclism VRĂBIILOR acest zbor al sufletului fără moarte; de emoții prinse în horă. e tot ce sunt, nimic nu mai vreau. În noaptea aceea mistică de muzică şi Noaptea trece, iubire, și eu gol, aducere aminte contemplu în ghemul cărnii tale FADO PENTRU IGNAVI a fost botezat cu lună primul fado. cât de mizerabil sunt, și frumusețea. Contemplu în tulul superbei coapse Într-o tristă noapte din secolul al Traducere şi prezentare de lumina zdrențuită de mângâiere, nouăsprezecelea ELISABETA BOȚAN îmbucătura rafinată de foame. cu glas de plumb se tânguia o chitară.
67 Starea prozei noii ideologii îşi pierdeau înaintea convingerilor parte din dinți, și din
plete.. -…”să nu uităm Pintenul pe Cumplită soartă să fii lângă sau care ni l-au înfipt fasciştii prin Mah- chiar în „buricul lumii”. Sintagma e rele Dikhtat, când de această pânte- interesantă, pentru că majoritatea cărie politică s-au molipsit vecinii popoarelor care s-au afirmat se cred maghiari, aliaţi special pentru a-şi re- acolo. Mă întrebam unde este buricul face iluzoriul lor MARELE IMPE- românesc pe imensitatea acestui co- RIU de o sută de sute de ani! Mă rog, viltir. Asta cred că e soarta geografică au vrut teritoriul, l-au luat, dar de ce a a poporului nostru. Ca să nu se atingă fost nevoie să-i crucifice pe preoţii la părţile dorsale, sensibile, cele trei sau locuitorii care nu ştiau limba lor? mari imperii, rusesc, turcesc și austro- De ce Ionii, Alexandrii și Ghiorghii ungar, ne-au pus între ei, ne-au luat trebuia să fie strigaţi Ianoş, Gligor şi ______câte o bucată sau două de teren, dar Sandor? Ca niciodată, B.B. le-a mul- văd undeva, cât mai aproape de EL. - au avut grijă să nu strângă prea tare țumit pentru invitație, s-a scuzat că nu Nicule, eu te rog, șezi ghinișor unde hăţul. A venit şi rândul unui răspopit mai poate rămâne, a ieșit în fața ești, l-a temperat un alt Ion, pe care georgian, care şi-a păstrat din ceea ce instituției cu câțiva din Prezidiu, s-a credeam că-i poreclit Pilat, de Mior- a renegat doar mustaţa pe oală. Mi-i opintit și a vomat. -Așa mi se întâm- cani. -Sau e după celălalt Pilat, nespă- greu să definesc acum oala cu crem- pla și la pușcărie când vorbeam des- latul pe mâini? Toată neviața spre vuști, fascist. O vor face urmaşii pre orice fel de poitică. Și m-a rugat acolo ne îndreptăm, apropo de Rilke noştri. El a declarat textual :”Rusia n- să-l conduc acasă. Pe drum, când nu ăla cu ”Nașterea e primul pas către a lepădat niciodată bucata înghiţită, se mai vedea Clădirea Casei Sindica- moarte”.. -Pe ce te bazezi, a replicat chiar dacă i s-a aplecat!” În context, telor: -Vezi, acesta este un vomitiv un alt Moromete chel. -Pe darurile vorbind de marii mustăcioşi ai lumii, personal. Hai să mă spăl cu o bere! primite: Munţi avem? Dealuri, câm- altul, de data asta termenul de compa- pii, ape şi o bucată de Mare. -Eu, n-aş raţie e şi mai plastic: ”În furculiţă”, prea fi de acord ca Dunărea, căcăna- suferea de claustrofobie prusacă şi rul Europei să se verse la noi,! Afir- infecţie declarată de naţionalism, a -Am fost „coleg” de celulă, de mația asta sunt sigur că eu am făcut- declarat, prin purtător de cuvinte: - închisoare şi chiar de cameră de o, ca să spun și eu ceva printre docții „Noi n-avem nevoie de prieteni, ci de anchetă cu un Crai-Nicu. Pe acte scria de acolo. M-am bucurat să constat că supuşi!” Remarcam, la Moscova, că că-l cheamă, Nichifor, căruia nu pu- am zărit o urmă de zâmbet pe multe vecinii noştri şi-au făcut intenţionat team şi nu vream să-i zic decât „Bă, fețe împietrite -Țuțea a intervenit: - Și casele pe hotar, ca să aibă motiv să ne Ioane”! L-am Întrebat: -Ioane, bă, de acesta-i unul dintre canoanele care ni ia câte o bucată de curte. La casa ce crezi tu că cerul este un coviltir al s-au dat: Să-şi facă alţii treaba mare omului trebuie umblătoare. Și aceasta lui Dumnezeu? Uite, aici, în această în capul nostru, iar noi să le mul- trebuie să fie cât mai departe, așa că curte unde, din fericire şi pentru câ- ţumim. Să bem din apa în care ei şi- altă bucată din felia țării trebuia ce- teva minute vedem cerul, cu puterea au spălat toate păcatele. - Ce n-avem? dată ”strategic”. Pretext: Ei sunt civi- minţii, hai să ne închipuim că ne -Caracter. Ştiţi ce cred eu? Nu popoa- lizaţi. Să nu-i auzim când fac „Pârţ!” uităm la acest coviltir. Mă şi te întreb: rele migratoare au fost cauza pentru Aşa s-a dus Cadrilaterul. Siliştea şi Noi, românii, suntem mai aproape de care romanii s-au retras în sudul Caliacra. Banatul zis Sârbesc, iar mai centru sau ne plasezi tot ca pe globul Dunării, ci năravurile dacilor, pe care de curând Bucovina de nord, Insula pământesc de la geografie? -Eu mă romanii stabiliţi aici şi le-au însuşit. Şerpilor… Argumentul bulgarilor ______Cred că şi Uniunea Europeană o să este fantastic prim „motivaţie facă lucruşorul acesta după numai istorică”: N-am fost noi Ţaratul câteva decenii. Printre acesta amintim Româno-Bulgar? Nu-i normal deci să beția și preacurvia politică… -Te în- ne reluăm o felie din pământul șeli, magistre! La nivel de statistică istoric? - Eram în Sala de spectacole a mondială alții sunt campioni la bere, Casei Sindicatelor. Nu puteai arunca la vorcă, la vin, -Ne credem deştepţii un ac. Nu ştiu să se fi făcut convoca- pământului. Nu vrem să învăţăm, aşa re. Primeai notă telefonică cu numă- cum remarca uncheşul Iorga, ne-am rul de oameni prezenți și numărul pierdut măsura lucrurilor. - Apropo rândului de ocupat. Joia, B.B. trebuia de acestea, mă caută prim memorie o să vorbească două ore. Era invitatul scenă pentru care am făcut o săptă- șefului partidului la putere. S-a ridicat mână de carceră. Pe la două noaptea, să prezinte invitatul B.B. l-a tras de pe un ger cumplit, ni s-a dat deştep- mânecă: O să mă prezint singur. Îşi tarea. Venea în vizită o oficialitate, să mângâia chelia căpătată în acele cele- pregătească vizita superiorului său. bre Centre de „Reeducare Naţională”: Un deţinut era bolnav, aiura. Fusese Gherla, Aiud, Piteşti, Jilava şi nu nu- judecat de ”Adunătura-adunaților cu mai”, unde primul indiciu că elevii zeghe, reprezentanții duşmanilor → cursanţi, rămaşi corigenţi la şcoala CONSTANTIN CIUBOTARU
68 țării și clasi muncitoare” şi diferit mulți îi apăsau umerii când cobora tribunalului de glotași să-l judece. poteca de lângă Casa Căsătoriilor. Nopţi în şir avea coşmarul nedreptăţii Trecând pe lângă curtea părăsită, prin care i se făcuse. Unii se trezeau stri- fața ochilor, Maria îi apăru iar în Se plimba zilnic pe plajă, îndeo- gând: -„Nu recunosc acestei ”Adună- rochie albă, surâzătoare, cu cercei de sebi seara, când turiștii goniți de apu- turi generale” dreptul de a mă ju- scoică în urechi. Pentru un moment sul soarelui își împuținau numărul. deca!” Ai, nepoate, vreo explicație de De la o vreme, începuse să meargă simți că atunci e gata, că cerurile se ce exact aşa i s-a întâmplat peste ani desculț pe plajă, de teama de a nu deschid de Sânziene și cineva vine și „Celui mai iubit conducător”, și strica ceva ce natura a făurit. Cu ceva să-l ia, dar el își dorea să ofere ofran- unora dintre galonații torționari care da mării. Amețit, o toropeală neobiș- timp în urmă, simțea că rănește ceva se mai jucau de/a ”Tribunalul popu- nuită îi încătușă trupul, împingându-l în nisip: călca pe scoici și spărgea lar”? Ei erau juriul și jurații din ofi- mai departe pe drumul său. Anevoios, sute de ani de străduință și perfecțio- ciu. ”Oficialitatea” m-a poftit să facă coborî poteca, uitând uneori, pentru nare. Simțea în scrâșnitul lor cum lui niţică mişcare în aer liber. Am ieşit la câteva momente, de ce se îndreaptă însuși i se măcina ființa. Citise când- raport, cu gând să explic gardianului, spre mare, iar colierele îi păreau atât va un articol în care scria despre care tocmai preluase rolul de prezi- de străine. scoici longevive. Aflase că scoica dant, dar n-am fost lăsat să vorbesc. Ajuns pe nisip, Croitoru se descăl- Geoduck trăiește cel puțin 160 de ani, Aveam un şef, care a fost poftit să ță, lăsându-și pantofii uzați în urmă, în timp ce scoica Quahog poate explice, dar pe mine m-a pufnit râsul. supravieţui mai mult de 400 de ani. ca și cum nu ar mai fi avut nevoie de Un râs aproape demenţial. Purtam Reflectând, se întrebă apoi cine este ei la întoarcere, și porni hotărât spre degetul de la noi la „oficialitate”. Râ- el în această lume ca să poată nimici mal. Ca niciodată, plaja era atât de deam cu lacrimi, în prostie. Aşteptam pustie, iar singurele suflete care își cochiliile scoicilor aruncate pe țărm. să fiu plesnit cu palma sau bulanul, mai făceau veacul pe acolo erau Din acel moment decisese să calce pe cum se proceda atunci când un pescărușii ce roiau în cerc deasupra nisip doar desculț. deţinut îşi pierdea controlul. Au fost lui ca niște vulturi, țipând jelania Multă lume din cartier îl cunoștea. multe cazuri. Maiorul însă a făcut clipelor ce urmau să vină. Croitoru Iar iese domnu’ Croitoru la plimbare, semn să mă lase ca să mă liniştesc. călca pe scoici de teamă să nu le ziceau femeile de pe stradă, cu un De fapt, aranjasem farsa între noi. -Ce fărâme, iar dacă una se spărgea, zâmbet înțelegător. De când nevasta vrei să spui Am arătat spre cel bol- acesta își cerea scuze. Se apropie de lui se prăpădise, domnul Croitorul se nav, venit de curând. -N-ați observat plimba seară de seară pe malul mării, mal, cu brațele întinse spre depărtarea că inculpatul are mustaţa lui Stalin? gândind că o dată și-odată, tot ceea ce albastră. Soarele era la asfințit, o sferă L-ați întemnițat pe Marele conducă- marea ia va trebui să returneze, căci astrală portocaliu-roșiatică ce ardea tor, pe Generalism, nenorociților! Și sufletele. Marea era același etern al- așa făcea și el. Se oprea, în mersul lui, alta, și mai și! Lângă el, poftim, unul bastru închis, cu talazuri ce se ridicau din loc în loc, examinând cu grijă cu mustața lui Hitler! Doi deținuți deasupra înălțimii unui om. grămezile de scoici pe care valurile le ”trăsniți” au pus asta la cale, Eu m- Croitoru stătea pe mal, parcă aruncau nestingherit. Printre alge, am oferit să-i ”demasc” Și asta așteptând ceva ce numai el știa. Bra- spărturi de scoică și crabi mici morți, fiindcă roaspătul șef și-a lăsat mustața țele sale stăteau înțepenite, întinse Croitoru descoperea comori. Scoici care aducea a la Hitler. Era unul spre mare, greutatea colierelor stânje- de toate culorile și mărimile erau dintre măscăricii care auzise că nindu-i bătrânețea. Deodată înaintă, adunate și date cu lac, găurite cu un directorul de închisoare îl ura iar toropeala i se risipi. Simțea că ac și înșirate pe sfori subțiri albe, ca „personal” pe neamţ şi voia să vadă niște coliere. Vecinele sale i-au spus ăstea sunt ultimele sale forțări, dar ce o să i se întâmple. Aveam uneori domnului Croitoru că ar putea vinde trebuia să ajungă acolo ca totul să se astfel de ”curiozități” demente. Toți încheie, deși ar fi vrut s-o mai vadă colierele din scoici, căci sunt niște aveam porecle. A mea, capul meu cel măcar o dată. Simțea pe carnea piese de ornament excelente, însă mare, era „Ciurciulică ot Bubuienii de tremurândă de friguri, adierea rece de acesta răspundea mereu cu aceiași Sus”. -Ce să facem, Ciurciulică, a amurg și mirosul proaspăt de alge. ochi blajini: nu sunt pentru noi, sunt șoptit cumva vinovat și speriat de Picioarele sale se înmuiară într-o pentru doamna Mare, iar apoi își isprava cu mustața noul promovat: - răceală care se răspândi încet încet vedea de lucru, meșteșugind în con- Căutați mutre care să semne cu către tot corpul, de jos în sus. Când tinuare la coliere. clasicii marxismului, cu Tito și trase iar aer în piept, răceala năvăli și Săptămâna trecută, domnul Croito- Franco și Castro și propuneți ”o în interior, iar amorțeala îl cuprinse, ru porni din nou spre țărm, în asfințit, expoziție” domnului direktor. Are cu brațele pline de coliere. Anii săi zbătându-se din ce în ce mai puțin, simțul umorului. Băieți, hai, mintea la ______până la nemișcare totală. contribuție, fiecare personalitate În dimineața următoare, poliția fu trebuie să spună o replică. Păcat că nu alertată de către primii turiști. Trupul le-am memorat, fiindcă zile întregi său zăcea înfășurat în alge, azvârlit pe erau aruncate câte unuia care devenea o grămadă de scoici, fără a purta pe Lenin de Pârlita. Marx de Văcăreşti, braţe creațiile sale. Enghhels de Broscăuți.. Aproape de el, o femeie găsi o pereche de cercei de scoică pe care (din volumul sub tipar ”Statui decise să-i păstreze. decapitate”) ILEANA CRISTINA ROGOJINĂ
69 Ancheta „Vatra veche” În volumul Pe urmele Basarabiei ... note şi impresii din revoluţia ru- sească, scriitorul Romulus Cioflec (1882-1955) afirmă că Alexei Zaim, Basarabia Mateevici „pusese și el o piatră la temelia Cuvântului moldovenesc cu Cu ceva vreme în urmă, într-o Pantelimon Halippa, cu Simeon toamnă frumoasă, mă aflam în Murafa, Gh. Stârcea, Vladimir Basarabia. Fiind în orașul Căușeni, Chiorescul și alții.” Mai mult, în am aflat că, în apropiere, la Zaim, volumul citat (prima ediție în 1927), puteam vizita muzeul dedicat celui Romulus Cioflec realizează întâiul ______care a devenit un nume, în literatura portret al poetului, așa cum l-a noastră-i limbă sfântă, / Limba română, printr-o poezie, Limba perceput în primăvara anului 1917, vechilor cazanii / Care-o plâng și noastră. Cum să nu ne amintim când, la Chișinău, în atmosfera de la care-o cântă / Pe la vatra lor țăranii. // versurile? „Limba noastră-i o Cuvânt moldovenesc, într-o duminică Limba noastră-i graiul pânii / Când de comoară / În adâncuri înfundată / Un dimineață, la Florii, pe ușa redacției vânt se mișcă vara; / În rostirea ei şirag de piatră rară / Pe moşie intră „un preot tânăr de statură bătrânii / Cu sudori sfințit-au țara.”(3) revărsată.” Am hotărât să mergem la mijlocie, cu un cioc blond-roșcat, cu Muzeul memorial din Zaim se Zaim. Ajungând, din drum, ne-a atras ochii și mișcările vii, cu privire află în casa în care a locuit poetul în atenția poarta de lemn de la intrare și prietenoasă, atentă și cu distincție în perioada 1893-1907, casă construită gardul de piatră. În curte ne-a felul de a se prezenta. Grăiește o prea de preotul Mateevici, tatăl poetului. întâmpinat chiar ... Alexei Mateevici. frumoasă moldovenească, în vorbe În cele șase încăperi se găsesc expo- Statuia poetului ne-a transmis evlavia alese dar necăutate, nestricată nici de nate diverse, obiecte ce-au aparținut și înțelepciunea celui care „a crescut influența rusească, nici de exagerările familiei, obiecte de uz casnic, foto- ca un înger, a trăit ca un erou al noastre neologiste neolatine. Cam așa grafii, documente, lucrări de artă, culturii și a murit ca un sfânt al cum va fi grăit Creangă și alți cărți. Trei dintre săli sunt expoziții națiunii”, așa cum l-a numit poetul cărturari moldoveni acum o jumătate documentare: sala cu bust, sala „Eu basarabean Vasile Țepordei. de veac și mai bine: părintele Alexei cânt” și sala „Limba noastră.” Cele- Ghid ne-a fost chiar directorul Mateevici, poetul cel mai prețuit și lalte trei săli sunt camere memoriale: muzeului, poetul Ion Găină (om al mai iubit al basarabenilor (...), ce camera părinților, camera copiilor și locului) ce-a fost preocupat încă din își poartă cu neastâmpăr ochii pe biblioteca familiei Mateevici. Toate anii studenției de a deschide actualul fețele celor găsiți în redacție...” (2) evocă atmosfera de odinioară a muzeu. Casa memorială „Alexei La nici 30 de ani împliniți, Alexei familiei Mateevici. Mateevici” din Zaim a fost Mateevici moare răpus de febră Muzeograful și directorul mu- inaugurată la 26 martie 1988, când se tifoidă, în timp ce se afla pe front ca zeului, poetul Ion Găină, ne-a pre- împlineau 100 de ani de la nașterea preot militar, 26 august 1917. zentat totul cu deosebit patos. În poetului, preotului, a cântărețului „Basarabeanul din Bugeac” ce luase organizarea muzeului, și-a valorificat limbii noastre, Alexei Mateevici ce a parte la luptele de la Mărășești „ar fi și propriile idei. Astfel un loc aparte îl avut curajul, în anul 1917, să declare fost un mare poet dacă trăia”, afirmă ocupă colțișorul intitulat metaforic că „n-avem două limbi și două G. Călinescu în monumentala sa „Masa Tăcerii” și „Treptele Spiritu- literaturi, ci numai una, aceeași cu cea Istorie..., pentru că „numai Eminescu alității”, unde se găsește țărână de la de peste Prut” (1) a mai știut să scoată atâta mireasmă mormintele marilor personalități ro- Alexei Mateevici s-a născut la din ritmurile poporane: În Bugeac, la mânești, Mihai Eminescu, Veronica Căinari, județul Tighina din Căușeni / Dorm strămoșii moldoveni, Micle, G. Călinescu, Mihail Sado- Basarabia, la 28 martie 1888, în / Numai pietre de mormânt / Mai veanu, Marin Preda, Nichita Stă- familia preotului Mihail Mateevici și păstrează-al lor cuvânt. / Și cum ieși nescu. Ne-a impresionat ceea ce Ion a Nadejdei Neaga. A făcut școala înspre Zaim / vezi în deal un Găină ne-a povestit cu emoție și cu primară la Zaim, apoi școala țintirim...” În cunoscuta-i poezie mândrie, la finalul vizitei, anume că parohială și Seminarul Teologic din „Limba noastră”, Mateevici a dat, la Zaim se găsește țărână de la Chișinău. Și-a continuat studiile după G. Sion, o nouă serie de definiții mormântul regretatului mare poet (patru ani) la Kiev, la Academia ale limbii române „cu imagini Grigore Vieru: „După ceremonia de Teologică, după care a fost numit superioare de mare poezie: Limba înmormântare, mormântul lui Grigore profesor de greacă și latină, devenind ______Vieru a fost acoperit cu o placă de și membru al Societății Bisericești de beton. Am reușit atunci să iau un Istorie și Arheologie. A debutat în pumn de țărână, așa încât să-i simțim literatură în anul 1910, în gazeta prezența printre noi.” Minunat! „Basarabia”, cu o proză tradusă din Aleasă trăire! Cehov și cu schița „Toamna”, Înainte de a părăsi localitatea inspirată din viața basarabeană. Zaim, am făcut un popas de închinare A început să publice poezii, nuvele, la biserica în care tatăl poetului a articole, traduceri din literatura rusă, slujit ca preot și am aprins o lumânare în revistele Viața Basarabiei, Lumi- la mormântul preotului Mihail → nătorul, Cuvânt moldovenesc. LUMINIȚA CORNEA
70 proprie categoriei estetice reprezenta- tă de portret. Tonalitatea evocărilor iradiază FACTORII DETERMINANŢI AI MODELULUI INDIVIDUAL luminile unei aprecieri elogioase cu AL UNUI PORTRET COMPUS DE care autorii lor îmbrăţişează imaginea UN GRUP DE AUTORI omenească şi aceea a unei erudite, cu o excepţională operă scrisă în dome- Am în faţă o interesantă lucrare niul exegezelor literare – în fond, intitulată Portret de grup cu Ioana personalitatea complexă a aceleia Em. Petrescu tipărită la Editura care s-a numit Ioana Em. Petrescu, Dacia, în anul 1991. Am caracterizat considerată, ca atare, sub influenţa a drept interesant conţinutul respectivei trei factori: genetic, ambianţa mediu- scrieri, deoarece – după cât ştiu – în lui şi orizontul larg al culturii. Con- siderat sub înrâurirea pe care aceşti domeniul portretisticii, ea introduce, ______pentru întâia oară, la noi, o cât se trei factori formativi ai personalităţii faptului, părându-ni-se mai aproape poate de originala tematică – aceea de căreia i se pictează portretul, lucrarea de adevăr: „Apoi, tot ca şi pe tatăl a fi prezentate, laolaltă, portretele la care ne referim constituie un reve- său a ajutat-o să se realizeze ca atare aceluiaşi model realizate, fireşte, în lator exemplu normativ în domeniu. izolata atmosferă de stimulare a mun- chip felurit, de către mai mulţi autori. Cu titlu ilustrativ, în această pri- cii spirituale ce a putut să o ofere Vom vedea în ce constă semni- vinţă, bunăoară Edgar Papu sublini- Clujul, oraş strâns în sine, în concen- ficaţia acestei modalităţi de abordare ază importanţa celor trei componente trarea lui de piatră care nu lasă spi- a temei. Înainte, însă, cred de cuviinţă constitutive ale structurii morale, psi- ritul să se destrame, cred că a fost a formula două observaţii privitoare hice, şi cărturăreşti pe care o repre- încă un factor hotărâtor în formarea la titlul lucrării. Mai întâi, trebuie să zintă Ioana Em. Petrescu. sa.” spunem că, aşa cum el este formulat Faptul, bunăoară, că tatăl aceleia Influenţa celui de al treilea factor naşte o confuzie. Portretul reprezintă care face obiectul portretului s-a dis- modelator al spiritualităţii Ioanei creaţia unui grup ai cărui componenţi tins prin elaborarea unor studii în do- Petrescu – cultura de mari proporţii, participă la pictura lui, fiecăruia reve- meniul eminescologiei a determinat-o autorul portretului o sugerează printr- nindu-i sarcina de a-i trasa una sau pe moştenitoarea sa spirituală să se un termen cu adânci înţelesuri, pe mai multe linii, potrivit propriei inter- afirme cu strălucire în specialitatea care îl subliniez în acest context: „De pretări a însuşirilor psiho-fizice ca- respectivă, prin lucrări valoroase, o erudiţie colosală, am înregistrat-o racteristice persoanei evocate cu mij- atestă o însuşire de ordin genetic, încă din anul său de debut, 1935, loacele artei plastice. Edgar Papu afirmă: „vizibilul factor când a apărut Ideologia literară a lui Neclaritatea titlului devine şi mai genetic, conştient întreţinut de Ioana I. Heliade Rădulescu.” – conturându- izbitoare prin introducerea prepoziţiei Petrescu, va constitui excepţionala se, astfel, imaginea fascinantă a celei cu în formularea lui, ca şi când per- creatoare”. care constituie subiectul afectiv şi soana portretizată – Ioana Em. Pe- Am subliniat atributul conştient, raţional al portretului, continuarea trescu – ar fi contribuit, şi ea, la evo- punându-i sub dubiu existenţa, literară a preocupării paterne. carea propriei sale figuri, sub raport cunoscându-se faptul că, de obicei, Întregul cuprins al lucrării, atât fiziologic, cât şi spiritual! Socot factorii genetici acţionează în mod asupra căreia ne-am aţintit, îndelung, că titlul lucrării ar fi sunat bine astfel: subconştient, chiar dacă, în multe atenţia reprezintă un izbutit şi Portretul personalităţii Ioanei Em. cazuri, teoria nu se confirmă, practic. strălucit exemplu privind multiplele Petrescu pictat de mai mulţi autori. Cel de-al doilea element care direcţii în care se cuvine a observa şi Străbătând textele acestora, vom participă la formaţia spirituală a unei a reda, într-un portret cât mai lua cunoştinţă de viziunea în care fie- personalităţi – acela al ambiţiei, al elocvent, atributele fizico-morale ale care dintre aceştia introduce şi apre- climatului spiritual este mai plauzibil unei fiinţe umane. decât cel amintit mai întâi, explicaţia ciază atributele definitorii ale mode- DORIN N. URITESCU lului, înfăţişată sub forma sugestivă, pe care autorul portretului o acordă ______
→Mateevici aflat în curtea bisericii. dulceața florii de salcâm ce miroase a revoluţia rusească, în acelaşi volum Amintindu-mi de vizita la Zaim, lapte din copilărie sau tămâia florilor cu Revoluţia rusă de Leon Donici, răsfoiesc volumul de poezii dăruit de de tei.”(4) Iubirea profundă pentru ediţie alcătuită de Iurie Colesnic, autorul lui, Ion Găină, care în prefața plaiurile natale se simte pretutindeni, Editura Universitas, Chişinău, 1992, Respirația clipei, consemnează cu ca o respirație necesară. Casa p. 224 deplină elocvență: „Contează să-ți memorială „Alexei Mateevici” din 3. G. Călinescu, Istoria literaturii trăiești versul, așa cum îți trăiești Zaim este parte a iubirii. române de la origini până în prezent, viața. Nimeni nu-ți poate lua bucuria _____ ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, ochilor, care mângâie întinderea Note bibliografice: ediţie şi prefaţă de Al. Piru, Editura țarinei străbune; nimeni nu-ți poate 1.http://observatoare.eu/2012/08/la- Minerva, Bucureşti, 1982, p. 941 interzice comunicarea cu arborii, cu zaim-acasa-la-mateevici/ 4.Ion Găină, Respirație necesară, păpădiile, cu răsăritul sau apusul 2.Romulus Cioflec, Pe urmele Editura „Cu drag”, Chișinău, 2009, soarelui; nimeni nu-ți poate fura Basarabiei ... note şi impresii din p. 4
71 revenea, prietenii săi au venit să-l felicite pentru curaj. „Știam că nu voi muri”, le-a spus el. „Moartea mea se Un scriitor francez, într-o lojă a va petrece altfel. M-am văzut Teatrului Național Iași, în vizită la agonizând, timp de ore întregi, în un coleg, prevăzător al morții sale plină noapte. Eram întins pe jos, într- un tunel, culcat pe calea ferată, Nu, nu-i vorba despre o întâm- pierzând sânge din abundență. Nu plare actuală, ci despre una care a de- puteam să mă ridic. Dintr-odată, am pășit suta de ani. Despre duelul din avut senzația că unul dintre Dealul Copoului-Iași care nu numai picioarele mele dispăruse. Am strigat l-a scos din publicistică și din lite- după ajutor, dar degeaba. Epuizat de ratură pe Spiridon Prasin, condu- o hemoragie pe care nu puteam să o cătorul ziarului Evenimentul, ci i-a ______opresc, mă zbăteam între viață și adus moartea și a fost înmormântat la Moartea lui Catulle Mendez moarte. În același timp, o voce îmi cimitirul Eternitatea în ianuarie 1904, avea să fie titlul unei informații de la spunea: „Vei muri, vei muri”. „Visele am scris în cartea “Personalități „Ultima oră” a ziarului Opinia – Iași nu se adeveresc”, l-au liniștit moldave”, Editura Pim Iași, 2008, p. din 28 ianuarie 1909: „Paris. Poetul prietenii. Dar nimeni nu a reușit să-l 261-274 și am repetat informațiile în Catulle Mendez a fost astănoapte convingă pe Catulle Mendes de faptul cartea “Prietenie”, 2012, p. 185-194, victima unui accident mortal de cale că nu-și visase propria moarte. Însă aceeași editură. ferată. Corpul lui a fost găsit sub timpul a trecut și îngrijorarea a Despre nefericitul duel, Prasin- tunelul Saint-Germain. Împrejurările dispărut. Scânteie, și victoriosul om de presă, morții nu s-au putut stabili. După vreo zece ani de la acel corespondentul ziarului Adevărul, cel După primele informații, capul coșmar, într-o seară de toamnă, după care s-a ocupat de cele 12 volume din său ar fi sfărâmat, iar trupul tăiat în ce cinase la niște prieteni din Paris, Istoria românilor de A.D. Xenopol și mai multe bucăți. Poetul călătorea ziaristul a luat ultimul tren de noapte Codul lui Hamangiu, a volumului de singur, ducându-se la reședința sa de pentru a ajunge acasă, într-o suburbie versuri glumețe intitulat Surprize, la Saint-Germain. din apropierea capitalei franceze. Era căruia I.L. Caragiale i-a consacrat o A doua zi, același ziar, rubrica obosit. S-a urcat în ultimul vagon, recenzie favorabilă, a celui care „Oameni și lucruri” găzduia articolul care era gol. A adormit. La intrarea în scria, publica și i se vindea la prețul „Între viață și moarte”, în care Rodion tunelul Saint-Germain, trenul s-a de un leu volumul Anecdote trăite, nota: „Urâtă moarte. Încununând o oprit brusc. Trezindu-se și crezând că iar ziarul care îi anunța apariția costa frunte frumoasă de visător, un creier a ajuns la destinație, Mendes a 2 lei, dacă abonamentul se făcea pe îndrăzneț de gânditor, acest preot al deschis ușa vagonului, a alunecat pe trei luni. Treabă și negustorească, frumosului sfârșește cu cea mai scară și a căzut pe calea ferată. Pornit omul era un evreu care a și fost uricioasă moarte posibilă... Nimeni ca brusc, exact în momentul acela, trenul arestat chiar de la începutul instrucției el n-a știut să dea măreție formelor...” i-a prins piciorul dedesubt, – 14 ianuarie. Las cititorilor să-și satisfacă secționându-l. Sângele a început să-i Scriitorul francez din loja curiozitatea revederii rândurilor mele curgă din abundență și, ca în vis, Teatrului Național se numea Catulle din cele două cărți despre Fulgerul victima a strigat degeaba după ajutor. Mendez al cărui portret apărea în literar, Gazeta Moldovei și Spiru Neputând să se ridice, a agonizat în numărul 2 al revistei Epigonii, Iași, Prasin, despre duelul Prasin și V. tunelul întunecat. Luptându-se cu la note „Literatură”, pentru că Scânteie, despre destinele lor, și redau moartea, ca în vis, este foarte posibil numele lui era la ordinea zilei în ceea ce scrie Liviu Șuteu în revista să fi auzit și acea voce sinistră care îi Franța și România, în Franța din Formula As nr.1239 din octombrie anunța sfârșitul. A doua zi dimineața i cauza reprezentanței piesei sale, Fia 2016, sub titlul „Când viitorul e scris s-a descoperit cadavrul, golit de Mettel, iar în România din cauza mult în stele”, adeverind cele scrise de sânge. Piciorul secționat fusese așteptatelor conferințe...”Cel mai mine în titlul articolului de față. aruncat de tren departe de corp”. frivol și mai optimist scriitor al „Subconștientul ascunde scenarii Articolul de mai sus scris acum Parisului, Catulle Mendez și-a exacte ale destinului omenesc. Există mai bine o lună și păstrat în petrecut ultima seară la Iași într-o lojă persoane care pot să vizualizeze portofoliul cu materiale în rezerva a Teatrului Național admirând veselia viitorul, asemena unui film. Visele se personală îl expediez redacției ca și expansiunea unei alese societăți la transformă, adeseori, în clarviziune”, cititorii parcurgând paginile din balul Crucii Roșii. Și, desigur, nu se spune, la Periscop, Liviu Șuteu, cărțile mele, scrise acum câțiva ani, gândea că de prezența lui se va lega o despre „Un final amânat”, care, despre Spiridon Prasin, mort în duel sângeroasă tragedie care va aduce interesant, clarifică ceea ce nu a reușit și înmormântat la cimitirul moartea aceluia ce tocmai stăruise să facă presa din 1904. Eternitatea-Iași, să fie întregit – nu mai mult pentru revenirea lui la Iași și „În timpul unui duel cu săbii, un fac reclamă - și cu ce a scris revista care venise cu trenul până la Ciurea și celebru ziarist francez, Catulle Formula As, 5-12 ianuarie 2017, să-l salute, urmând unui profund Mendes, directorul ziarului Le Aventuri în Micul Paris, Duelurile amor artistic”, scriau ziarele de Iași Journal, a fost rănit grav la abdomen, dâmbovițene, p. 16-18. după moartea și înmormântarea lui dar a scăpat de moarte. În timp ce își ION N. OPREA Spiridon Prasin.
72 Carte poștală din Canada- VI dia”. Mașinuța asta îi era tare dragă, o cunoștea ca pe buzunarul hainei, îi știa toate reacțiile și niciodată nu s-a înșelat. O purtase zi de zi la cursuri și săptămână de săptămână la ferma S-a petrecut în urmă cu ceva timp, dintre colinele cu întinse lanuri de vreo câțiva ani…E o poveste de viață porumb,de grâu, de soia ori cu pajiști și de moarte care a stârnit multă vâlvă verzi cum e smaraldul. și avea de ce… Emma era acum pe picioarele ei, Imaginați-vă o autostradă cu mașini își luase licența și ocupa o pozițe zburând amețitor pe benzile cu excelentă într-o companie cunoscută. asfaltul neted cum e panglica. Și-n Era apreciată și plătită bine pentru toată nebunia asta în mișcare, o rață munca sa, dar nu se putea hotărî să-și sălbatică s-a încumetat să-și ducă ia o altă mașină. Se atașase de primul cârdișorul de bobocei pe partea ei automobil, îl iubea ca pe o ființă cealaltă a autostrăzii, de unde se dragă. Îi plăcea culoarea, un roșu desfășura suprafața ca oglinda a unuia strălucitor ca al aripilor de buburuză. dintre marile lacuri din zonă. Își aminti cum plecase de acasă ______Emma a observat ghemotoacele de după micul dejun… Se urcase în puf auriu și, prinsă pentru câteva mașina aflată pe aleea din fața casei, Cum adică, doar ea? Era singură fracțiuni de timp în admirația ineditei cum demarase, cum făcuse dreapta, în mașină, nu mai era nimeni… Doar procesiuni, a apăsat frâna. Mașina s-a după ce trecuse podul peste râu, cum dacă… Da, asta trebuie să fi fost: încă oprit brusc, cu un scrâșnet ascuțit, se înscrisese pe autostradă… o mașină… Ar fi vrut să știe ce se parcă mușcând asfaltul… Apoi, o Conducea atent, respectând toate întâmplase, de ce era aici, să afle izbitură crâncenă șterse de pe fața regulile de circulație rutieră…Văzu în totul, dar echipa se retrase, lăsând-o Emmei zâmbetul care-i înflorise larg minte și cârdișorul de rațe, după care cu toate întrebările fără răspunsuri. A și stinse duioșia fără seamăn care-i filmul se rupea. Nu mai era nimic închis ochii, încercând să adoarmă. inundase întreaga ființă…, o zgudui după asta, decât salonul alb, cu ea Creierul ei frământa în continuare puternic, așa cum era, înlănțuită în imobilizată pe un pat alb, cu o întrebare după întrebare… centura de siguranță, o lovi cu pieptul sumedenie de fire, cabluri și furtunuri Nu și-a dat seama cât timp trecu- de volan și cu capul de parbriz. care o conectau la un aparat. Aparatul se până când ușa se deschise iar. În Mașina se deplasă câteva zeci de avea un ecran, pe care licăreau puncte prag apărură, cu pași sfielnici și fețe metri în față, dar ea nu mai simțea colorate care se imprăștiau și se îngrijorate, părinții ei. A dat să se nimic, decât un vuiet greu sub tâmple, adunau, formând linii frânte… ridice, dar n-a putut. Mama i-a spus țiuituri care îi sfâșiau creierul, după Curând, în jurul ei prinseră a se să nu se miște, să rămână așa, culca- care se prăbuși fără cunoștință, cu foi persoane în halate albe, cineva îi tă… A simțit corsajul rigid de ghips capul înainte. Din gura-i întredeschisă desprinse tuburile fixate în nări și îi care-i ținea trupul ca într-o menghină. începu să se preligă un firicel roșu de ceru să-și miște degetele de la mâini, Mama s-a așezat pe un scaun, lângă sânge… Pe ecranul subconștientului de la picioare. Le putea mișca, putea pat, iar tata a rămas în picioare, cu un său se derulau scene cunoscute parcă ridica genunchii. A executat întocmai zâmbet crispat pe fața-i uscățivă. dintr-un film: oameni forfotind în tot ce i s-a cerut și toți păreau mul- -Ce s-a întâmplat? Spuneți-mi ce jurul mașinii, zgomote metalice, sire- țumiți… a fost!... ne țiuind… Apoi era purtată pe sus, -Ai scăpat cu viață, zise doctorul. -Aveau viteză foarte mare… plutea…, nu mai avea greutate, deve- Doar tu… Mult peste limită… Motocicleta lor s- nise imaterială, se învârtea, privind de ______a izbit de mașina ta, oprită pe ban- sus și neînțelegând de ce se agită dă… Impactul le-a fost fatal… Pur și lumea… Urmă, o tăcere fără margini, simplu au zburat prin aer, s-au neagră, de nepătruns… sfărâmat pe asfalt, în cădere… N-au S-a trezit într-o încăpere albă. Și-a mai avut nicio șansă… rotit, cât a putut, privirea. Totul era -Cine, mamă? alb-alb… Nu înțelegea de ce nu se -Erau un bărbat și fiica lui…, o poate mișca. Ceva o ținea captivă, ca adolescentă… într-un corset. A încercat să înnoade -Nu se poate! A fost din vina cap la cap firul întâmplărilor. Își adu- mea?... Sunt vinovată! S-a produs o cea aminte masa din sufragerie… tragedie… O înecă plânsul, capul îi Mama, tata… Brioșele care-i plăceau vâjâia… atât de mult, ceașca cu ciocolată I-au făcut o injecție, a adormit și caldă… Pe terasă, efuziunile lui Rex, a dormit îndelung. câinele hasky, pe care îl crescuse de Au trecut niște luni bune până puiandru… Și-a luat rămas bun de la când medicii au decis să-i înlăture toți și a urcat la volanul mașinii sale, corsetul, să-i elibereze gâtul și torace- aceeași de pe vremea când era le din strânsoare. Convalescența → studentă la Universitatea ”Concor- ANICA FACINA
73 și-a petrecut-o la fermă, cel mai mult Starea prozei - Care coană Anica? Cine-i? în scaunul-balansoar al bunicii. Soacră-ta? Bunica nu mai era, dar balansoarul - Nu, că noi amândoi, când ne- rămăsese. Emma se legăna ușor, am cununat, eram orfani… şi fără de derulând același film cu autostrada, niciunele. Coana Anica-i proprietă- mașina, rățișoarele, motocicleta, reasa, adică fosta, că acum noi sun- izbitura, spitalul, victimele pe care nu tem dar… le cunoscuse, nu le văzuse fața, nu - Ce, v-aţi făcut proprietari? se știuse că le curmase viața… Ea n-a miră Gavril. Şi ce v-aţi luat? Casă? vrut să se întâmple asta, a vrut doar să - Da, e cu un etaj, pe Zambilelor, salveze păsările, dar provocase o la curtea aceea cu gard verde. Da’ tragedie… Se spulberaseră două vieți încă nu-i a noastră, până nu moare și ea era vinovata… coana Anica. Şi noi trebui s-o A urmat procesul, cu ședințe îngrijim… amânate, reluate… Nu a cerut un avo- - A, păi i-afacere bună, dacă e o cat s-o apere, dar i s-a dat unul din casă ca lumea! Am mai auzit eu de oficiu. Știa că este vinovată, trebuia astea. să plătească, voia să plătească pentru - Acu opt ani am luat de la ea o fapta ei. cămăruţă cu chirie, era destul de Și-a încrucișat de multe ori pașii ieftin, Ileana şi cu mine eram destul pe sălile tribunalului cu femeia, încă de liniştiţi, cucoana liniştită, pensio- tânără și frumoasă, mama lui Jessie, nară, nici n-o vedeam, că bărbatu-său fata de șaptesprezece ani care voia să Ştii că momentele acestea sunt trăgea să moară şi ea-l îngrijea. Pe devină patiser. Și-au întâlnit privirile, rare. Tu şi ei, cei doi prieteni, între urmă, după vreo şase-şapte luni, a dar Emma n-a putut scoate niciun care nu este nevoie decât arar de murit… cuvânt, să se scuze, să-și ceară ierta- cuvinte ca să vă înţelegeţi. Clipe de - Bărbatul. re… Știa că fapta ei, pornită dintr-o tăcere şi de tihnă, ca nişte pagini - Aşa. Şi ea vine-ntr-o seară şi intenție generoasă, o transformase furate vieţii, ca şi cum timpul ar curge ne-ntreabă dacă avem servicii bune, într-o clipă într-un criminal… A co- doar afară, dincolo de aceste geamuri că ce e cu familia noastră, că de ce borât privirea, țintuind pardoseala. Și- fumurii spre strada prăfoasă, cu am luat cameră cu chirie la anii o imagina pe Pauline - îi aflase nume- maşinile rare, către care priviţi din noştri, când s-au prăpădit părinţii şi le din ziare - noapte de noapte, sin- când în când, fericiţi că tot restul alte alea. Apoi ne zice dacă nu vrem gură, chinuită, cu lacrimile ei, cu lumii pare aşa de departe. s-o îngrijim câţi ani o mai avea, că a singurătatea ei nemărginită, așteptân- - Ei, uite-l şi pe Iulică – zice rămas singură, că părem oameni liniş- du-și fiica adolescentă, să-i poves- Gavril. tiţi şi de treabă, că ne lasă casa toată, tească cum își petrecuse ziua și cum Şi-l priveşti acum şi tu, pentru cinci camere cu baie şi bucătărie, cu Jessie n-avea să mai vină niciodată … că-ţi atrăsese atenţia, altfel nici că l-ai etaj, cu acte la notar. Şi că să ne mai și asta doar din pricina ei… Visurile fi băgat în seamă pe acest bărbat cu gândim vreo două zile, ca să ştie dacă unei familii se destrămaseră odată cu ochii obosiţi şi obrajii căzuţi la nici să caute pe altcineva sau nu. accidentul… Se spulberaseră și visu- cincizeci de ani – aceeaşi vârstă ca şi - Câţi ani zici că avea cucoana? rile ei, ale Emmei, ale alor săi…, se tine, colegi de şcoală – umblând cu întreb eu, interesat. spulberaseră visurile și se bulveraseră un aer dezorientat. Matei, celălalt - Şaizeci şi şapte avea atunci, că viețile lor… prieten al tău, bate cu degetul în geam ne-a arătat şi buletinu’. Când s-a pronunțat sentința, n-a şi Iulică ridică privirea care, dintr-o - Da’ şi voi, se indignează Matei simțit decât o mare liniște în sufletul dată, din opacă, pare a căpăta o dintr-o dată, de-atât amar de timp şi ei. Merita, pentru „neglijență crimi- sclipire de viaţă. Intră. fără copii şi n-aţi avut şi voi de-o nală”, așa cum a calificat curtea fapta - Ce-i, măi, Iulică? Nu te-am casă, de-o garsonieră, ceva? ei, cei doi ani de detenție…, apoi văzut de mult. Hai, stai şi tu la o - Păi să vezi, că de la institut, sutele de ore de muncă în folosul cafea, o apă sau vrei o tărie? Îţi fac când ne-am angajat noi acu douăzeci comunității… Știa că viața unui om cinste, că nu te-am văzut de-un veac, şi ceva de ani, ne-a dat un apartament este mai presus de orice rațiune… se bucură Gavril. frumos într-o vilă din centru, pe Cruțase niște păsări, dar provocase o - Nu stau, trebuie să plec, am Brigadierilor, camere din acelea cu dublă tragedie unei familii… treabă, zice, dar îl vezi cum se aşază tavan înalt şi cu stucaturi şi cu Că nu avea să mai conducă vreun cu un uşor oftat de mulţumire, de parchet, o minune! Da’ după ’90 s-a automobil pe drumurile publice timp parcă toată ziua asta ar fi căutat, un întors proprietarul şi am făcut cerere de zece ani, n-o durea absolut de loc. scaun cu spătar într-o cafenea aproape la primărie, da’ ne-au zis că suntem Important era să se poată împăca cu pustie la ora asta, la colţ de stradă. prea bătrâni, că ei trebuie, dacă au sine, să poată accepta că nu mai poate - Ce treabă? spune Matei. Las-o- ceva, să dea celor tineri, sub 35, şi că schimba nimic în orânduirea ncolo de treabă, că e destul timp. să ne descurcăm. Şi aşa am ajuns lucrurilor, să se ierte, dacă va Doar n-ai copii, şi a început week- chiriaşi la coana Anica. putea…, și…să fie iertată… endul. - Şi ce-aţi făcut? de - N-am copii, dar nevasta şi - Ne-am tot gândit şi, până la → coana Anica mă aşteaptă… CAMELIA MUREȘANU
74 Și-ar dori s-o zărească numai, să-i crezuse la început un sac de mălai, uitat transmită, stângaci cum e, un sărut în de-un cumătru aghesmuit de licorile gând. crâșmei și-acum... Simioane... Ce-i cu Dealurile sunt ca o turmă măruntă. Au Așteaptă. Așteaptă și clipele se bat pe tine, bătrâne? spinările deșirate, punctate de văi și muchia dealului, prinse în păieje-nișul Avea el vorba asta, bătrâne albiile celor două pâraie, care curg razelor. Soarele, mai iscoditor ca zicându-i până și lui frate-său, care nu molcom, uitând parcă de timp. oricând, a trezit cocoșii și acum totul i avea decât 5 ani. Numai că acum, Pe potecă, Simion trece ca o umbră, se pare un vacarm. Ar vrea să nu mai „bătrânul“ Simion nu s-a mai supărat ca cu pași reținuți, catifelați de roua ce respire. I-e teamă să n-o trezească și de obicei. Tace. Tace și pace! avea să se topească în soare. totuși, totuși... - Măi, să fie! și îl prinde de umeri, Dinspre biserică, vântul zumzăie o „Ah! Dacă-aș vedea-o... Nu, cred că zguduindu-l puternic. melodie șoptită. aș fugi. Aș fugi ca un iepure. Aș intra în Nimic. Tace ca pământul, că și E un ecou? E o chemare? pământ. Mi-e groază. De ce toate acesta, dacă-l iei la rost, tot vorbește. „Toarce-ți gândul, Simioane, și lasă astea?“ A uitat unde plecase, pentru ce fata în pace! Ți-e încețoșată inima, Nu mai gândește acum. Simte doar plecase și acum habar n-are ce-ar putea băiatule, e prinsă de vârtej și tare nu un fel de amețeală și totul i se învârtește face. Noroc de Vasile. A picat cum nu sună a bine. Dacă te trage-n adânc?“ în jur. Parcă-ar fi la circ. Cel puțin așa se poate mai bine. Tot frământându-se astfel, măcinând crede. - Strigă la nea Popa, că nu-l idei și soluții, nici nu observă că ajunse E vlăguit. Se frânge ca o taină, mănâncă! în fața casei ei. S-a oprit brusc, a privit chemat de răceala pământului. Acolo îl cu spaimă în jur și, văzând că pe- găsește Nicu, prietenul său, care, deși Atât. Și-a trecut nepăsător. N-a aproape nu-i nicio mișcare, s-a rezemat era duminică, se hotărâse să plece la văzut, n-a auzit nimic. O vorbă aruncată de trunchiul sănătos al primului arin drum lung. N-avea bagaj și toată veselia să-l ajute sau... răsărit după ce trecuse puntea. Sunt i-a fugit prin buzunarele sparte. Mâinile CORNEL GALBEN mulți pe-aici, dar, așa cum își spune de i-au rămas țepene, înfipte adânc, multe ori, asta nu mai are importanță. reușind să îngâne un „Măi, să fie!“. Îl ______
furiş, mai rău ca pe vremea studen- cele femeieşti. Mai stă vreo două-trei →urmă, am acceptat. Ne-am gândit ţiei… zile şi merge acasă. că e casă bună, că ne simţim bine - Asta nu-i rău! Reînvie - Şi coana Anica? acolo şi că nu prea ne putem permite dragostea! - Mă duc după ce vin de la spital să plătim în altă parte. În plus, nu - Reînvie şi nu, că pe Ileana au dat- s-o iau de la coafor şi s-o duc să-şi mai suntem tineri şi la bătrâneţe, de, o afară şi la vârsta ei cu greu a mai găsit caute pantofi, că cei pe care-i are nu-s pensia-i mică, o să putem şi noi serviciu, abia după vreo două-trei luni. destul de moi. închiria una-două camere, că-i casă Şi în timpul ăsta, coana Anica voia - Pe banii tăi? mare şi frumoasă… portocale şi banane, ba şi perdelele - Bineînţeles… Ia uite ce târziu - Sau o să vă ia o pereche în schimbate şi primăvara a cerut să mear- e! … Am plecat, băieţi, la revedere! îngrijire...!? gă la Olăneşti, că aşa-i recomandase Şi-l vezi cum, parcă în ciuda - Lasă-l măi, că prea eşti medicu’. Aşa că noi mâncam pâine cu voinţei picioarelor sale, se scoală, răutăcios. ceai, ca să aibă coana Anica banane şi scânteia din ochi îi piere şi-i reapare - Are dreptate, aşa ne-am gândit. să meargă la băi… pe faţă aerul acela dezorientat, de om - Şi…? V-a dus cu vorba? - Ei, asta-i bună! Da ce, vă obliga care nu ştie încotro s-o ia. A trecut o - Nu, cum i-am dat răspunsul, ne- cineva, măi Iulică? săptămână şi, în drumul tău prin oraş, am dus săptămâna următoare şi am - Da, contractu’! Că zicea că deodată privirea ţi-a fost atrasă de făcut actele. Contract de vânzare- dacă nu ne respectăm obligaţiile din tăbliţa de la colţul unei străzi: Zambi- cumpărare cu clauză de întreţinere contract, îl anulează în judecată şi lelor. Te opreşti o clipă şi te întrebi ce viageră. caută pe alţii… amintire, ce lucru important se leagă de - Ei, deci sunteţi asiguraţi! - Eu nu cred că putea să-l anuleze numele acestei străzi. Şi, deodată, îţi Afacere bună! pentru că n-o trimiteaţi la băi! aminteşti. Nu departe e o casă albă cu - Am crezut şi noi, doar că peste - Am cerut şi consultaţie unui etaj, cu balconaş cu colonade şi curtici- câteva zile a venit şi-a zis că-i e urât avocat şi el a zis că aşa-i; că dacă că din care răzbat capetele câtorva tran- de când i-a murit bărbatul, că să medicu-i scrie recomandare pentru o dafiri, împrejmuită cu gard maroniu. meargă Ileana şi să doarmă cu ea… Şi staţiune şi noi n-o trimitem, poate să Treci încet prin faţa casei, aţintindu-ţi a dormit cu ea, apoi a mai stat şi să-i ne dea în judecată. Şi dacă aduce ochii la ferestrele cu perdeluţe dante- citească, să-i facă şi ceai şi ce draci îi martori că ne-a cerut ceva şi noi nu i- late. Iată, parcă sus… nu, nu ţi s-a pă- mai făcea, că eu eram parcă văduv, nu am dat, la fel… Atunci ne-am gândit rut, se iveşte capul unei doamne ce nu ea. că, dacă tot ne-am chinuit doi ani, să pare a avea mai mult de şaizeci de - Avea ceva…. înclinaţii? ne mai chinuim câţiva, că altfel tot ce ani. Doamna e frumos coafată, cu pă- - Nuuu! nici vorbă, numai că se am făcut e în zadar. rul bătând în albăstrui şi poartă o blu- plictisea. Şi atunci am început să ne - Şi acum? zise Matei? Cum e ză elegantă, căci i se vede la gât vola- învoim la serviciu câte-o oră-două, acum cu coana Anica şi cu nevasta? nul înfoiat. Oare să fie adevărat, sau ţi când ştiam că se duce cucoana la alte - Nevasta e de o lună în spital, s-a părut că bătrâna doamnă ţi-a surâs babe să joace pietre. Şi ne vedeam pe acum la ea merg. A făcut o operaţie la şi ţi-a făcut ştrengăreşte cu ochiul?...
75 Ochean întors * Gata! Ne-am despărțit de doamna Hamciuc. Sunt în clasa a V-a şi acum avem un profesor diferit la fiecare (XV) materie. A venit la noi în vizită unchiu’ Facem şi limbi străine : rusa şi Petrică de la Deva cu mătușa Maria şi franceza. La rusă, avem pe doamna cu Marius, băiatul lor care e de Şciurievici care e şi diriginta noastră. aceeași vârstă cu Steluța. Noi, copiii, Ea e rusoaică; vorbește românește cu mergem împreună cu tata să le arătăm un accent cântat de parcă ar avea orașul. Mama a rămas acasă ca să miere în gură. Dar nu este foarte pregătească de mâncare. severă şi ne înțelegem destul de bine cu ea. Luăm tramvaiul până la Târgu La franceză, îl avem pe domnul Cucului şi de acolo mergem spre Măcăreanu. Este un pic scund, cam Palatul Culturii. Mătușa Maria vrea bondocel şi îmbrăcat elegant. Are un cu tot dinadinsul să intre la ______mers țopăit, ca şi când picioarele i-ar Mitropolie, deși este o coadă destul fi pe arcuri. Intră în clasă ca o minge de mare. Ea e foarte credincioasă şi * săltăreață ca să ne facă « mac - mac » vrea să vadă moaștele Sfintei Mama a pus într-un lighean cu pe franțuzește. Agață de tablă o hartă Paraschiva de care a auzit. Intrăm apă albăstruie niște bucăți de var. Apa a Parisului, ne arată monumentele de bineînțeles şi la Biserica Trei Ierarhi, a început să fiarbă şi s-a transformat acolo şi mai în joacă, mai în serios ne unde Marius e foarte impresionat de în lapte. Mama moaie o măturice în învață cântecele şi poezii franțuzești. ouăle de struț de la candelabre; laptele ăsta şi stropește vița de vie. El a fost în vizită în Franţa şi ne Steluța de asemenea, căci nici ea nu Mi-a spus că dacă nu face asta, via se povestește o mulțime de lucruri le cunoștea. Ajungem apoi în Piața îmbolnăvește. interesante, așa încât avem impresia Unirii, unde tronează statuia lui că ne plimbăm şi noi pe lângă Notre- Alexandru Ioan Cuza, şi luând-o pe Printre rândurile de vie avem şi Dame. Îmi place mult ora lui de strada Lăpușneanu şi prin fața căpșuni, dar din păcate, nu prea franceză. De fapt se spune ca domnul Fundației, urcăm spre Copou. apucăm să le mâncam. Trec melcii pe Măcăreanu este cel mai bun profesor acolo înaintea noastră şi mănâncă tot. de franceză din Iași. Ne oprim un timp la Universitate, Melcii sunt mari amatori de căpșuni unde tata ne arată biblioteca şi niște şi de salată. Mama se războiește cu ei; * săli de clasă cu trepte care se cheamă când îi vede, îi adună, îi zdrobește şi Școala noastră e școala sportivă. amfiteatre. Tata e profesor de istorie îi aruncă în ocolul găinilor. Mie mi-e Cum sunt cea mai înaltă, când se face la școală, dar predă şi spaniola la tare milă de săracii melci, căci găinile alinierea la sport sunt prima din șir. universitate. Uneori mă ia cu el la îi devorează de vii. Mi-e rușine că am crescut așa de universitate şi am văzut chiar şi sala mare; aş vrea să fiu şi eu de statură profesorilor. Îmi place mult să mă Pe mine mama m-a pus să “normală” cum sunt celelalte fete. duc acolo; e liniște şi culoarele miros plivesc roșiile din gradină. “Roșiile Și nu-mi place gimnastica de loc. a carte veche. cresc frumoase, doar dacă nu sunt Mi-e groază când vine ora de buruieni” zice mama. gimnastică; aproape că aş schimba-o Mai urcăm un pic spre gradina Într-adevăr mama știe să le Copou, unde tata ne arată teiul lui pe o oră de matematică. Nu știu nici îngrijească bine. Odată am avut niște să fiu grațioasă; mă mișc ca o mătură. Eminescu. Sunt dezamagită. Teiul roșii mari de tot; era una care cântărea Amețesc pe bârnă. ăsta e doar un ciot, în comparaţie cu chiar un kilogram. teiul nostru din curte. De fapt, am Nici atletismul nu mă încântă auzit că teiul din curtea noastră este Totuși.. problema e că pe mine, prea mult. Nu sunt prea rapidă la însemnat pe hărţile aviatorilor şi a plivitul ăsta nu mă pasionează prea alergări şi apoi nu-mi plac deloc servit chiar şi de reper în timpul mult! Smulg cam în silă buruienile turele de stadion pe care suntem războiului. mai mari. Dar mama nu e departe; mă obligați să le facem. Sunt ceva mai Nu rămânem prea mult timp în urmărește din ochi. Mă dojenește : bună la săritura în înălțime. Dar Copou. Toata lumea e încântată de “Nu fușeri ! Apleacă-te, că doar nu ai culmea este că reușesc destul de bine vizită, dar obosită. La întoarcere spre oase în burtă !” la aruncarea greutății ; era cât pe ce să casă, luăm tramvaiul de Sărăriei. mă selecționeze profesoara. Și chiar Ne e o foame de lup, căci ora Of !! Iarăși ! Doar pe mine mă nu înțeleg cum este posibil aceasta, prânzului a trecut de mult; e aproape pune mama la treabă ! Tot eu trebuie căci sunt slăbănoagă ca un ogar şi am cinci după-amiaza. Noroc că mama să dau şi de mâncare la găini. Sau să brațele subțiri de tot. Unde mai pui că ne așteaptă cu masa pusă. A făcut o strâng zmeura pentru dulceață. Cică eu nu pot să fac deloc flotări. Deloc, ciorbă de perișoare grozavă, pârjoale asta e, pentru că eu sunt mai mare. Ce deloc. Nu pot să fac nici măcar una. şi chiar şi minciunele. Sunt extraor- bine ar fi să am o soră mai mare ca Niciuna și niciodată ! dinare minciunelele ! mine ! SIMINA LAZĂR HUSER
76 stinse. Gândurile pozitive dau oamenilor optimism, încredere în ei asigurându-le succese. Optimiştii sunt
oameni luminoşi care îţi zâmbesc, MOTTO: sunt gata să ierte, să înţeleagă şi să “Omul este produsul gândurilor lui; ajute semenii. el devine ceea ce gândeşte.” (Mahatma Gandhi) Gândul bun susţine atitudinea pozitivă, dezvoltă personalitatea, Păşind în cea de a 85-a “primăvară” asigura o sănătate iradiantă, schimbă destinul, creează mediul înconjurător a vieţii mele, presupunând că cineva prielnic, vindecă bolile, transformă m-ar întreba ce cred că stă la temelia mentalităţile, poate face minuni. vieţii noastre, acum ştiu că aş avea indubitabil următorul răspuns: ca Gândul nu are formă vizibilă, dar scop – evoluţia spirituală, şi ca armă prin puterea lui formează lumea – forţa gândului. vizibilă. Cele mai multe gânduri ne Starea de spirit este izvorul ce vin în minte în mod inconştient. Ele deschide drumul spre nobleţea provin din subconştient şi doar o mică sentimentelor, spre lumină, cultură, ______civilizaţie, iar puterea gândului ne parte a gândurilor sunt produsul prin gânduri pozitive, optimiste, mai ajută să ne construim pe noi înşine şi intelectului conştient şi influenţează ales că munca mea a fost aceea a să devenim ceea ce dorim. Se ştie că viaţa zi de zi, determinând ceea ce formării caracterelor mlădiţelor urmează să faci. Pe această temă, un gând este o formă de energie pe şcolare, iar acum, în anii senectuţii, păstrez în minte o lecţie de viaţă din care nu o vedem, dar care produce prin scrieri, transmiterea gândurilor tinereţe, care m-a ajutat de-a lungul rezultate concrete. pozitive, de încredere în propriile anilor, când m-am aflat în impas. Puterea gândului face parte din noastre puteri. marile taine ale Universului şi O întâmplare nefericită mă zvârlise lucrează împreună cu acesta. Asta De atunci n-am mai scăpat din sufleteşte în fundul unui hău de unde înseamnă că noi suntem o manifestare vedere că trebuie să-mi repliez forţa nu mai puteam zări scăparea, deşi a minţii Universale. Gândurile gândului, indiferent de natura fac- călătoresc în Univers cu viteză mai construcţia mea a fost întotdeauna torilor externi cu care mă confrunt, mare decât cea a luminii, călătoresc robustă, optimistă, solară. deplin convinsă că numai în mine stă instantaneu şi nu cunosc oprelişti Mă lăsasem pradă deznădejdii. puterea de a hotărî care-mi este calea Asemenea unui animal lovit între decât cele impuse de noi. de salvare. coarne, ca paralizată, m-am prăbuşit Fiecare individ are propria lui lume într-un fotoliu. După un timp, mintea de gânduri, pozitive sau negative, în Acel moment de atunci, devenit a început să se liniştească şi am simţit diferite proporţii pe care le emite în pentru mine unul de referinţă, m-a că mă ridic din fotoliu aproape Univers. Ele sunt atrase de alte ajutat de-a lungul vieţii şi chiar la automat, ca împinsă de o forţă gânduri asemănătoare cu care se senectute, la câte un impas mai mare, nevăzută. M-am îndreptat spre locul întâlnesc, se cuplează, se întăresc, ascult melodia lui “Zorba Grecul”, unde se află discul cu înregistrarea apoi se întorc de unde au plecat şi chiar dacă acum picioarele se mişcă cântecului din filmul “Zorba Grecul”. lucrează în favoarea sau în defavoarea doar pe sub masă. Mă bucur că simt individului. Ascultându-l, picioarele au pornit benefic schimbarea dispoziţiei singure într-un dans din ce în ce mai lăuntrice aduse de gândurile pozitive, dinamic, corpul s-a încărcat de Starea de bine (şansa), sau de rău aşa cum îmi este firea mea, cea de om energie pozitivă, şi mai apoi m-am (ghinionul), este dată de felul gându- optimist care refuză abandonul. auzit spunând cu deplină convingere: rilor noastre. Ura, înşelăciunea, dis- Mulţumesc cu mai multă înţelep- voi învinge! Şi aşa a fost. preţul, invidia sunt gânduri încărcate ciune acelei Energii Universale, fiind- de energie negativă care pot deveni că m-a înzestrat cu această urzeala a Acea lecţie învăţată pe cont propriu forţe de temut, precum terorismul, firii şi lucrează pentru mine potri- mi-a dat convingerea că lumea nu criminalitatea. Mai mult încă, propri- vindu-mi în mod cumpănit balanţa este altceva decât materializarea ile gânduri negative se întorc împo- vieţii. Pentru că viaţa noastră nu e gândurilor. Atunci am învăţat că triva noastră ca un bumerang şi ne nici o dramă, dar nici un poem, distrug părţile luminoase şi eficienţa gândurile sunt vii ca şi oamenii, că trebuie să privim lucrurile în bună eforturilor pe termen lung, creează ele pot crea frumosul, optimismul şi cumpănire. Mulţumesc că pot să starea de nemulţumire, de neîncrede- fericirea, sau dimpotrivă, agonia şi acţionez în direcţia visurilor şi suferinţa şi că depinde de noi ce re, reduc vitalitatea, vigoarea, armo- dorinţelor inimii mele şi că pot să fiu alegem. Eu am ales pentru restul nia, otrăvesc viaţa. Ele dau naştere plină de încredere în viaţă! vieţii strădania de a atinge acel prag stărilor de nervozitate, de depresie. ce îmi poate oferi puterea de a dărui Lor se datorează chipul întunecat, Ianuarie 2017 gânduri bune, de a zâmbi vieţii şi de a vocea răstită sau batjocoritoare. Un ELENA BUICĂ îmbunătăţi viaţa celor din jurul meu, suflet trist este un suflet cu luminile Toronto
77 Interviu Mihai Viteazu, marele luptător pentru unirea românilor, a invocat numele lui Iisus Hristos şi a primit o putere liderul Revoluţiei arădene din extraordinară în lupta de la Decembrie 1989, actor al Teatrului Călugăreni în 1595. Clasic Ioan Slavici din Arad şi poet A.B.: Mesajele pe care le-aţi transmis (II) la Radio Vocea Evangheliei v-au vindecat de anumite dezamăgiri Rădăcini în pământ şi în cer legate de perioada postdecembristă. A. B.: V-aţi definit ca rod al întâlniri- Pe ce frecvenţe pot fi urmărite lor cu artişti de excepţie precum emisiunile pe care le realizaţi şi ce Amza Pellea, Florin Piersic, Ṣtefan teme abordează acestea? Iordache şi alţi oameni de cultură, Valentin Voicilă: Din 1995 până în care v-au stimulat dorinţa de a vă ______prezent, am lucrat pentru Radio îmbogăţi spectatorii şi semenii. pe o hrană, ca pe o bogăţie a ceea ce Vocea Evangheliei, înregistrând 2900 Valentin Voicilă: A fost binecuvân- el câştigase de-a lungul timpului. Stâd de mesaje, dintre care 2150 poartă tarea lui Dumnezeu pentru onoarea de alături de el, rugându-ne împreună, titlul Cu braţele deschise. Dăruite a întâlni nişte uriaşi ai poporului aveai impresia că eşti mai bogat, mai ascultătorilor din Bucureşti, Sibiu, român. Florin Piersic m-a călăuzit în aproape de rădăcinile tale. Furtuna de Oradea, Cluj-Napoca, Braşov, Timi- formarea şi structurarea repertoriului stele care era Ioan Alexandru te făcea şoara, Hunedoara, Suceava, Constan- din 1977 şi a avut un rol esenţial în să te duci cu el. Poezia lui Ioan Ale- ţa, Moldova Nouă, mesajele pot fi viaţa mea. Florin Piersic este un bun xandru e atât de adâncă şi se defineşte urmărite şi pe frecvenţa FM. Autorul psiholog şi un om de o generozitate prin creştinismul lui autentic. Prin cei mesajelor este pastorul Charles Stan- rară. Dacă nu era Florin, nu cred că trei actori şi prin Ioan Alexandru, ley. Alte 750 de mesaje fac parte din intram la teatru. Citindu-mă, mi-a Dumnezeu mi-a vorbit despre poporul cadrul Misiunii Strigătul de la miezul dăruit ceea ce universul meu interior român. nopţii. Acestea anunţă revenirea avea nevoie. Amza Pellea ne învăţa A.B.: Ce strategie credeţi că trebuie Domnului Iisus Hristos şi comentează plângând când era cazul. Îi curgeau să aibă creştinii pentru a contracara evenimentele politice globale actuale. lacrimile şiroaie, pentru că iubea efectele răului? Am recitat şi poezii creştine de Cos- teatrul, iubea personajul, scaunul pe Valentin Voicilă: Arma principală a tache Ioanid, Traian Dorz, Petrică care stătea ca dascăl. Toată construc- creştinului este rugăciunea prin Dom- Dugulescu, Daniel Chiu şi de alţi ţia lui a fost plină de dragoste, de nul Iisus Hristos. Eu m-am rugat poeţi creştini. Am colaborat cu un dăruire. Ṣtefan Iordache era ca oţelul, împotriva cutremurelor din Vrancea. post de televiziune din Statele Unite ca stânca, aproape nemuritor. Am fost Cred că noi putem opri cutremurele, ale Americii, realizând filmul Reali- surprins când am auzit că a murit, războaiele, inundaţiile, ploile. Am tăţi în scenă, care prezintă mărturiile pentru că în gândul meu, el nu putea avut experienţe nenumărate prin care unor oameni, printre care şi mărturia muri niciodată. Era un titan. L-aş am înţeles că, dacă vrem apă pentru pastorului Richardt Wurmband. Aces- compara cu Beethoven ca actor al pământ, trebuie să o cerem şi am te mărturii au fost puse în scenă, fiind scenei. Ṣtefan Iordache era tăcut, făcut-o şi a plouat. Am fost într-o interpretate de Marcel Iureş, Ion Be- profund, dificil. Pe astfel de artişti situaţie limită pe un lac la graniţa soiu, Luminiţa Gheorghiu, Catrinel trebuie să-i privim ca pe noi înşine la germană. Vaporul în care mă aflam Dumitrescu, Emil Hosu. Eu doar am superlativ. era cuprins de furtună şi moartea era prezentat aceste nume, vieţile şi expe- A.B.: Aţi avut şansa să-l cunoaşteţi pe aproape. Cei care voiau să tragă acest rienţele lor. Acest film a fost difuzat poetul Ioan Alexandru, un patriot vapor la ţărm nu reuşeau. N-am făcut şi pe postul naţional de televiziune. înflăcărat. Cum v-a marcat acesta? decât să mă rog şi furtuna s-a oprit. Nu avem realizări materiale şi politice Valentin Voicilă: Ioan Alexandru e Creştinii se pot ruga pentru schimbări mari, dar avem o mare realizare: cu- de neuitat. Cu ochii lui albaştri, senini climatice, pentru ca un sistem politic noaşterea lui Dumnezeu prin mijloa- ca cerul şi cu dragostea lui puternică să fie schimbat, pentru ca un preşe- cele media, prin biserici, prin şcoală. pentru Iisus Hristos şi cu dorinţa lui dinte să fie schimbat dacă e rău. E oare ceva mai important decât să ca acest popor să se ridice. M-a mar- Avem o putere nelimitată în Domnul. auzi, să cunoşti, să înţelegi şi să fii cat prin iubirea lui pentru noi, pentru Atunci când noi îi cerem, Dumnezeu luminat pe calea Celui care te-a creat? români prin Iisus Hristos. El ne iubea îi poate descoperi pe cei corupţi. Dumnezeu a dăruit neamului româ- prin Iisus Hristos, prin istoria noastră, Uriaşa putere a rugăciunii ne-a fost nesc ce e mai important după Revo- prin Constantin Brâncoveanu, prin dată prin Duhul lui Dumnezeu. Nu luţia sângeroasă. credinţa noastră creştină. Iubirea lui folosim decât foarte rar această pute- A. B.: Spectacolele în care jucaţi şi venea din adâncuri, din trecut. Când re. Regretabil! Pentru a fi biruitori, cele regizate de dumneavoastră sunt o pe scenă vorbea despre Iisus Hristos, trebuie să citim, să memorăm şi să mână întinsă spectatorilor şi un îşi scotea pantofii, rămânea în picioa- trăim cuvântul lui Dumnezeu. Dacă transfer de energii superioare. Parte- rele goale şi ne vorbea despre un ne vom apleca asupra învăţăturilor neriatele cu instituţiile şcolare în care pământ sfânt, în faţa Domnului şi o creştine, vom deveni de nebiruit. Alt- Teatrul Clasic Ioan Slavici e implicat făcea fără a căuta spectaculosul. Din fel, suntem ca nisipurile mişcătoare. ajută la formarea verticală a tinerilor. tot ce trăia el, se arăta curăţenia Numai cuvântul lui Dumnezeu ne dă Prin harul pe care îl au, slujitorii → gândului. Limba română o aducea ca putere să murim pentru ideile noastre. Prof. ADRIANA BULC
78 Literatură şi film căsătorit cu Albert, tip pervers, infi- del, dur, care o tratează exact ca pe o sclavă. Singura ei consolare era sora
Nettie, însă Albert a avut grijă s-o Mi se întâmplă des să revăd filme îndepărteze. De câte ori Celie ține bri- mai vechi, să le testez rezistența va- ciul în mână ca să-și bărbierească so- lorică. Acum i-a venit rândul lui țul violent, aștept un gest de eliberare. Spielberg, cel din 1985, mai precis Iar când același soț sustrage scrisorile filmul Culoarea purpurie, cu Whoopi trimise de sora Nettie, îmi reamintesc Goldberg, Danny Glover, Laurence că răul nu poate dura la infinit. ______Fishburne, Margaret Avery, Oprah Spielberg nu omite detaliile suges- Albert – soțul - o aduce în casă pe Winfrey. Ce am constatat? Profesio- tive, culorile naturii, prim-planurile, exuberanta Shug, care se va coaliza nalism de marcă. Film fără riduri. Na- bătăile, cruzimea umană, umilirea So- cu Celie, deschizându-i orizontul și rațiune fluentă, personaje accentuate. fiei prin cuvinte rasiste („cioară um- învățând-o revolta și știința surâsului Musai să accept că Spielberg e un flată”). Deodată invadează culoarea dezinhibat. maestru, un magician al montajului purpurie a florilor din câmp, ca semn Cu Spielberg mergem la sigur spre precis, al epicului dezlănțuit în ima- că „trebuie să iubești tot”, într-o por- suspans narativ. Să nu uităm de gini veridice. nire panteistă. Nu lipsesc secvențele Marele Uriaș Prietenos, filmul La baza filmului stă romanul scris de comic involuntar, de la barul zgo- recent, care demonstrează o dată în în 1983 de Alice Walker (n.1944), o motos și eterogen. Extrem de neaștep- plus marele talent de povestitor al lui activistă politică americană. Persona- tat ca fir epic e introducerea amantei Spielberg. Povestea trebuie să curgă jul omniprezent este Celie, care a fost în casă, alături de soție, cu o dezin- spre deliciul spectatorului, fără cărări abuzată de tatăl său, a născut doi co- voltură vecină cu pasiunea și cu pier- distorsionate în mod gratuit. pii, pe care tatăl nefericit a avut grijă derea vecină cu pasiunea și cu ALEXANDRU JURCAN să-i înstrăineze. Mai apoi Celie s-a pierderea logicii. ______
Interviu viaţă, Râdeţi ca în viaţă, Întunecare, poezia creştină şi vreau ca această →teatrului pot vindeca şi preveni boli Nisipul din urne şi Damen tangou. poezie să genereze o creştere a ale sufletului şi ale trupului, dar pen- A. B.: Cum ar trebui să arate portretul universului lor interior. Datoria tru aceasta, bugetul alocat teatrelor ar spiritual al celor pentru care aţi luptat noastră e să purtăm responsabilitatea trebui să crească. Credeţi că o societa- în Decembrie 1989 şi luptaţi în pentru cei care vin după noi. Cei care te mai educată îşi sporeşte şansele? continuare ca actor şi creştin implicat primesc poezia creştină vor fi ceea ce Valentin Voicilă: O societate mai în transmiterea mesajului divin? eu am visat în stradă şi la Radio educată reuşeşte să decripteze Valentin Voicilă: Portretul spiritual Vocea Evangheliei. mesajele întunericului mai uşor. Un al celui pentru care am luptat are A. B.: Aveţi o dorinţă arzătoare om care are cultură ştie să citească legătură cu mesajul poeziei Perspec- anume? mai uşor şi viaţa, nu numai ziarul. El tivă, creaţie lirică inclusă în volumul Valentin Voicilă: Aş vrea recunoaş- are soluţii, care pot fi soluţiile lui meu, Arad. Poeme: „Vei locui într-o tere în dragoste pentru cei care au Eminescu, ale lui Caragiale. De stea care a murit;/Te vei hrăni cu rupt lanţurile în Decembrie 1989. exemplu, ironia din operele lui umbra cireşelor amare;/Vei respira Dumnezeu e cel care a folosit Caragiale ne ajută să înţelegem ironia aerul amurgului însângerat;/Pentru că oamenii, chemându-i pe nume. Acei timpului în care trăim. Eu am făcut un nu ai luminat/Rănile Lui”. oameni intră în istoria lumii, stând pe pas către elevii de liceu prin spec- Eu am încercat prin tot ceea ce stâncă. Luptătorii pentru libertate, tacolele lectură, care i-au invitat pe am făcut să aduc lumină şi să luminez pentru creştinism din România nu elevi la teatru. Rolul actorului este să rănile lui Iisus Hristos, pentru că vine sunt mai prejos de cei din lumea aleagă, să interpreteze cât mai eternitatea şi fiecare dintre noi va occidentală. Revoluţia română a adus profund şi mai atrăgător, dar pentru merge acolo unde şi-a pregătit din rugăciunea în stradă, a adus numele aceasta nu cred că e nevoie de mai timpul vieţii. lui Dumnezeu şi provocarea creştină mulţi bani, ci de mai multă dragoste. Portretul spiritual al celor care în lumină. Aş dori ca românii să se Un spectacol de teatru moral poate fi vin după noi are legătură cu tot ceea întrebe unde sunt bărbaţii şi femeile o hrană pentru sufletele noastre: ne ce am construit noi în ei. Eu recit din vremea de acum care stau atât de face mai puternici şi mai dornici ______aproape de Domnul Iisus încât îi pentru a culege perle. cunosc dorul inimii? A.B.: Care dintre rolurile interpretate Unde sunt bărbaţii care vor risca este cel mai aproape de sufletul totul, aducându-i Mântuitorului o dumneavoastră? gură de apă proaspătă de pe un câmp Valentin Voicilă: Mi-am iubit toate de misiune nevoiaşă? Cei care fac personajele din piesele de teatru şi din acest lucru, vor fi înregistraţi printre cele 9 filme în care am jucat. Rolul vitejii săi. principal din filmul Undeva în Est a A. B. : Vă mulţumesc pentru că ne fost pentru mine la fel de important ca demonstraţi mereu că viaţa poate fi cele din Să mori rănit din dragoste de un spectacol superior!
79 Plastica ediția XI, 3-4 septembrie 2016. Inițiază în tehnica oshibana pe copiii de la Şcoala Gimnazială ”Avram Iancu”, Liceul ,,A. Mureșanu’’ din Bistriţa, Școala generală nr.1 Colaborează cu artiști îndomeniu, În urmă cu peste cinci secole, fiind membră în World Wide Pressed japonezii, mai ales samuraii, foloseau Flower Guild. o tehnică de lucru cu plante presate, tehnică numită oshibana, în intenția Articole din presă lor de a se apropia mai mult de natură, de a învăța din înțelepciunea Ileana Rus şi Oshibana – arta ei, de atingere a unei stări de armonie florilor presate sufletească. Oshibana devine artă, ,,Vernisajul frumoasei şi capti- arta florilor presate care din Japonia vantei expoziţii a avutloc la Galeriile se răspândește în alte țări și pe alte „Casa cu Lei”, în 7 aprilie. continente. ,,În încercarea mea de a Despre valoarea lucrărilor expu- reda Natura prin Ea însăși, spune se şi a artistei a vorbit, cu argumente Ileana Rus, creatoarea acestor şi exemplificări, artistul plastic minunate tablouri, am folosit numai Lucian Dobârtă, care a scos în evi- denţă caracterul creator, sensibilita- material vegetal provenit de la plante: flori, petale, frunze, rămurele, scoarțe, tea, compoziţia şi cromatica coji, rădăcini, fructe și alte materiale, tablourilor realizate. A fost o zi de parcurgând următoarele etape: mare sensibilitate sufletească, de a.Pregătirea materialului vegetal, încântareaochilorşi a inimii.’’ care constă în: colectarea materialu- Răsunetul, vineri 4. 08. 2016 lui, deshidratarea prin presare şi Ioan Lazăr organizarea și păstrarea lui în condiții optime; O expoziţie „japoneză” b.Compoziția, realizarea lucrării ,,La
80 Artă nonconvenţională A șaptea iubire
Prima iubire s-a născut Întâlnirea cu arta lui Nizar Ali între două stele Badr, sculptor sirian, care trăieşte în care au ales să moară… Latakia, Siria, s-a petrecut pe A doua iubire s-a născut întortocheatele căi internautice. între doi copii – eu şi tu… Trebuie să recunosc că m-au A treia iubire s-a născut cucerit la prima vedere lucrările lui, între doi oameni – tot noi doi… care sunt, deopotrivă, artă şi atitudine. A patra, a cincea, a şasea, a şaptea O artă angajată, cu cele mai iubire nevinovate arme: pietricelele, obiect se naşte tot din noi doi – de joacă cel mai adesea ori trecute cu deoarece noi când ne iubim vederea. E greu să vezi artă în obiecte murim şi ne naştem din nou… de aparenţă banală. Şi totuşi, acolo unde toată lumea Într-o toamnă... vede prundiş, Nizar Ali Badr vede material artistic. Într-o toamnă – Din dizarmonia naturală, Nizar sunt ani de atunci – Ali Badr creează armonii artistice, m-am întors emoţie, revoltă, suferinţă, speranţă, să te caut, „scrie” istorie a unei civilizaţii aflate sperând că-ţi voi putea vorbi… la răspântie. ______Nu te-am găsit… Nizar Ali Badr stă de vorbă cu Nizar Ali Badr are calitate de M-am întors spre casă, grăbit… pietrele, le găseşte loc în compoziţiile martor, dar şi de acuzator. În goana mea nebună sale, de factură sculpturală, dar în Compoziţiile sale au un patetism am lăsat urme adânci în asfalt – care formele aparţin naturii, nu firesc într-o cauză nefirească. Ele te cheamă şi azi la mine… artistului. Artistul, în compoziţiile Fiecare lucrare e şi poveste şi sale, găseşte fiecărei pietricele locul poezie – scenele sunt de larg orizont Toamnă potrivit, îi găseşte sens şi semnificaţie tematic: refugiaţi împovăraţi de şi prin formă şi prin culoare, greutatea minimului necesar salvat, Oameni efemeri, copaci solitari expresivitate. mame ţinându-şi copiii la piept, scene prin veacuri… demult adormiţi… Arta lui Nizar Ali Badr e un de iubire, de joacă a copiilor, imagini Un gând pentru tine, de azi împletit strigăt de revoltă, un semnal de alrmă, cu victime în suferinţă… peste toate c-un scrum de ţigară din drum… într-o ordine gândită cândva şi de însă întinzându-se o undă de lirism. Şi drumul, şi ploaia, şi parcul preşedintele american John F. Pietrele lui Nizar Ali Badr, roci răspund cu un imn funerar… Kennedy: "omenirea trebuie să pună Safon, colorate în diverse nuanţe, vin E frig, e vânt, e pustiu capăt războiului înainte ca războiul să cu propria lor istorie în care s-au azi, în parc, în Cişmigiu… pună capăt omenirii." şlefuit în fel şi chip până a ajunge la Răsare şi-o lună prin ramuri amare Compoziţiile din pietre de pe mal mal în Latakia natală a artistului. O lună bolnavă de dor… de mare ale lui Nizar Ali Badr Într-o altă ordine de idei, se poate Frânează-o maşină în drum ilustrează drama unei naţiuni care are spune că Nizar Ali Badr salvează şi-un plânset aud în ecou. de ales în a rămâne locului şi a risca pietrele şi le transformă, blagian, în Un plânset, un plânset, un plânset… toate ororile războiului sau a-şi lua „Pietre pentru templul meu”. E-o toamnă târzie acum… lumea în cap, măcar, pentru o vreme, Artistul are o colecţie impresio- pentru a-şi salva bunul cel mai de preţ nantă cu astfel de lucrări, circa ero(t)ică pe care îl au: viaţa. douăzeci de mii, păstrate în muzeul Privesc candid la minutele care-ți trec Lucrările lui Nizar Ali Badr său din Siria, nu doar ca o mărturie a prin epiderme prin trup ilustrează momente de mare suferinţă unui timp, ci şi pentru refacerea unui la toți fluturii care-ți trec prin stomac umană, dar şi de duioşie, de afecţiune patrrimoniu atât de afectat de și prin țeastă femeie familială sau generală. Schingiurile barbariile înverşunate şi încrâncenate, sunt îmbătat de acest miros sărat al sunt surprinse în secvenţe grăitoare, ale urii şi distrugerii unor valori mușcatelor ca şi inocenţa şi puritatea copiilor, inestimabile. al parfumului tău de mireasă perenă care mai cred în joc, a adolescenţilor Gestul său de a refuza să de mirosul lasciv al copitelor tale care cred în iubire, a tuturor care cred înstrăineze aceste lucrări intră în diforme în dăinuire. acelaşi registru al nădejdii că Siria va ești ființă din vis ești minune Pietrele lui Nizar Ali Badr sunt renaşte din propria cenuşă, că va veni te suflu toată să te umpli de țărână cuvinte, ele sunt cele care vorbesc un moment în care toţi vor putea îți suflu somnu-ntr-un opaiț comunist despre povestea poporului sirian, atât depune mărturie despre ceea ce li s-a la noapte îi dau foc de încercat, dar şi despre incapaci- întâmplat, un moment în care vor tatea lumii civilizate de a găsi soluţii vorbi şi pietrele. DANIEL-SAMUEL PETRILĂ la această criză umanitară. NICOLAE BĂCIUŢ
81 În norii grei de praf şi scrum?
De ce vibrează-n lacrimi lacul, De ce nu-i grâul pân’ la brâu, De ce nu cântă pitpalacul Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?
De ce păşim pe ierburi împietrite Şi-i roua roşie-n dumbravă, De ce muşcăm din mere înroşite În focul lacului de lavă?...
De ce? De ce? Răspunsul vine dinspre viitor, Departe nu-i, e chiar aproape, Simţim, deja, un iz înţepător DE 1 MARTIE Și-o greutate pe pleoape.
Ofer un mărțișor iubit, MAMA - I UNA Simpatic, fără de pereche: Un șnur din vorbe împletit Cu tine - n gând mă culc, Prins de revista „Vatra veche”. mămică, Și te visez adeseori, GÂND DE 1 MARTIE Nu știu de lipsuri, nici de frică, Mi-e drumul presărat cu flori. Pe cer când nu e niciun nor (1913-2000) Și pomii-s gata de-nflorire, Nu știu când dormi, nici când Să împletim un mărțișor, mănânci, UNEIA Din voie bună și iubire! În păr îți văd arginții, Privesc în ochii tăi adânci Doamna Ics, smerită fată, DE 8 MARTIE Să-ți văd sclipirea minții. De când e, n-a dus-o greu, Că s-a descurcat în viață… I-aș dedica femeii versul, De mult efort pari istovită, Încurcându-se mereu. Aș umple cupele cu vin, Fiind puțin de spate-adusă, I-aș dărui și Universul... Ești agitată, chiar grăbită, MUSAFIRUL Dar mă întreb: nu-i prea puțin? Dar niciodată indispusă. După ce-a mâncat piftia, OMAGIU Eu când adorm, tu mai muncești, Trei cârnați și cinci cotlete, Dereticând prin casă, Pe motiv că-i este sete Femeia-i floare de-o priviți, Când mă trezesc, tu trează ești Îmi sorbea din ochi… soția. Un îngeraș de-o auziți, Și mă inviți la masă. În voie de-i intrați e Rai... CĂMAȘA FERICITULUI Altminteri este: vai, vai, vai! Acolo sfaturi bune-mi dai, E sfântă-oricare frază, Doar o cămașă am drept țoală, INTIMIDARE POLITICĂ Ești, mamă, partea mea din Rai De-aceea-s fericit și strig: Ce calea-mi luminează! Cum m-am născut în pielea Chiar de-ați întrecut măsura, goală, Ca prestigiul să vă crească, Cămașa asta-i de câștig! Mie nu-mi închideți gura PRIMA DRAGOSTE Ci rămân un… „gură cască”. UNEI EDUCATOARE DE Dragostea să i-o-nțeleagă, CREȘĂ APA CALDĂ E OPRITĂ Eva pune o-ntrebare: Mă iubeşti, Adame, dragă? Dânsa a-nvățat cu trudă Perioada grea va trece Cum să nu? Pe alta care?! Arta celor ce educă; Și-i o liniște firească, Dacă pruncii i se udă, Doar se știe, dușul rece UNEI SALARIATE ȘI Ea îi bate de-i…usucă! Pe mai mulți o să-i trezească! CURA DE SLĂBIRE UNEI SCRIITOARE DE CE? Cura sigur i-a priit, După cum se dovedește: Dând curs pornirii ce mă-mbie De ce nu înfloresc bujorii Că de când ea a slăbit, Depun smerita sărutare Sub bolta-nvăluită-n fum, Șeful nu o mai slăbește! Pe mâna dumneavoastră, care De ce sunt împietriţi cocorii VASILE LARCO E genială când nu scrie!...
82 Curier Sper că aţi primit articolul meu despre Mărţişor. Cu deosebite consideraţii, dr.Paul Leibovici
Stimate Domnule Baciut,
Va mulţumesc pentru revistă. Din nou o revistă luminoasă, variată, Ca de obicei, calitatea este excelentă. îmbietoare şi instructivă. Fericiţi cei Felicitări. ce o citesc, precum şi cei (cel) care o Voica Foişoreanu alcătuiesc. A lor va fi Împărăţia....culturii. Mandatul a fost trimis vineri. La fel, O notă personală specială pentru vă anunţ că recenzia volumului Medalionul Dinu Ianculescu. Scântei la gură sobei a fost transmisă. Ne-am cunoscut pe la începutul anilor Totuşi eu fac o retransmitere chiar 80... am discutat la telefon... a citit la imediat. La recenzia altui volum, tot Radio nişte texte care-mi erau al dlui prof. Ion Aflorei (Luminile dedicate... şcolii) mai am de retranscris textul A fost invitat de onoare la Manifes- ______aşa cum mi-aţi solicitat. Sunt fericit tarea... istorică... dedicată lui Mihai Am primit şi am citit că de obicei cu de colaborare şi pentru vestea că Eminescu... de la Muzeul de Artă.. mult interes şi plăcere. Vă mulţumesc volumul de sorginte religioasă Sala medievală... din 15 iunie 1983, pentru postarea cronicii de carte a (Pelerinajul)despre Părintele Arsenie cu Nichita Stănescu, Dumitru Fărcaş, Madeleinei Davidshon. Boca se află la o editură din Bucureşti Dinu Ianculescu, Gheorghe Pituţ... şi Cu cele mai bune gânduri, în lucru. tablouri... fragmente de Anotimpuri.. M.B.B. O zi senină în suflet, cu mult spor, în Organizator Muzeul literaturii – Felicitări echipei de redacţie şi nobilă dumneavoastră activitate! Director Al Oprea... În pofida autorilor articolelor! Decebal Alexandru Seul opoziţiei violente a activistului Maria Filipoiu Cebuc, cu prietenul sau înstelat... Super mulţumesc pentru dăruire şi Bătrâne Dac...n-am cuvinte! Chiar aşa Dima..!) profesionalism. stând lucrurile te rog să ai grijă de Mulţumim şi pentru acest număr. Ina Bercea aniversarea mea din martie. Ce-i de M. Bandac Stimate Domn Băciuţ, o plăcere făcut... ştii tu mai bine decât mine!!! revista, că de fiecare dată, Mulţumiri Toată iuiburea unui exilat etern... Stimate d-le Băciuţ, şi Felicitări! George Filip Am primit şi citit cu bucurie nr 2 / Dacă doriţi să publicaţi recenzia dlui PS: Fireşte...mă voi laudă cu revista 2017 al Vetrei vechi. Sunt peste 5 ani Ştefan Dumitrescu la cartea "Din la toţi prietenii... mai ales la duşmani! de când mă regalez cu această revistă, Ţară Soarelui Răsare", primiţi va rog, atentă la detaliul literar şi artistic. ataşată, imaginea coperţii cărţii. Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, Felicitări şi mulţumiri din toată Va doresc tot binele, Am primit cu bucurie Vatra veche, nr. inima! Milena Munteanu 2/2017, pentru care vă mulţumesc. Cu acelaşi respect, Toronto, Canada Primiţi şi acum felicitările mele Veronica Pavel Lerner Vă mulţumesc şi vă felicit pentru pentru acest număr, dimpreună cu Toronto nouţ număr al revistei Vatra veche. cele mai bune gânduri pentru Domnia Numai bine! Voastră. Cu preţuire, Un număr consistent, aşa cum ne-am Mihaela Mudure Stan V. Cristea obişnuit. Vă mulţumesc pentru Mulţumesc pentru trimiterea Vetrei Domnule Băciuţ, promovarea în paginile d-voastră. vechi, stimate Domnule Băciuţ! Vă mulţumesc pt amabilitatea de a-mi sănătate şi spor în toate! Ca de obicei, o baie de cultură! Mă trimite revista ce o conduceţi, făcând Mihaela Aionesei bucură să aflu în paginile ei şi aportul mândri pe fondatorii ei de seriozitatea meu personal. şi calitatea păstrate în editarea ei. Mulţumesc!!! M-am specializat în Cu prietenesc şi respectuos omagiu, Nu e lucru uşor. E o mare responsabi- cuie!!! Nu mă aşteptăm să o Gabriela litate şi vă felicit pt modul cum vă publicaţi, am fost plăcut surprinsă. Mulţumiri, domnule Nicolae Băciuţ. achitaţi de ea de aproape un deceniu, Chiar scoteam cuie din bârnele de la A sosit Vatra veche 2/2017. Va fi iată. V-am trimis cu un an în urmă un demolarea casei, pentru a le putea tăia citită cu bucurie!. Felicitări tuturor material dar nu ştiu dacă a apărut Tudor cu drujba. Chiar el a spus, pentru frumoasă apariţie. poate mi-a scăpat vreun nr. Acum vă acuma, nah!, scrie scot cuie, că bat Veronica Oşorheian trimit, cu întârziere, din motive de cuie ai scris! :) Şi inspiraţia m-a Stimate Domn, sănătate, un articol despre Caragiale. învăluit pe loc. El glumise...eu-nu! Deoarece am fost plecat să-mi prezint E puţin cam lung, dar sper că-l veţi Emilia Amariei cartea atât în Olanda cât şi Franţa, găsi binevenit şi-i veţi găsi loc în Vă mulţumesc şi apariţiile multe desigur că am pierdut plăcerea de a economia revistei dv. Şi a lui Cara- trimise, Vatra veche! constata şi a citi revista. Dacă vă e giale. Va felicit pt festivalul ,,Ana Katalin Cadar posibil, aş ruga să mi-o retrimiteţi. Blandiana”, e de admirat ambiţia
83 brăilenilor, deşi ar fi fost mai normal Vă mulţumesc frumos pentru noul Onorat, vă mulţumesc pentru că locul lui să fi fost la Oradea. număr al revistei! N-am apucat să-l trimiterea nr. 2 al revistei, Vatra Mulţumiri anticipate, cu prietenie, citesc, dar se arată a fi, cum ne-aţi veche. Aleasă preţuire pentru Catinca Agache. obişnuit, de calitate! Gânduri bune, activitatea dv. neobosită, calde urări P.S. Şi dl Lăcătuşu are grijă să ne Sânziana Batişte de sănătate şi har! Cu aleasă stimă, trimită regulat revista dv., deşi acum Mulţumesc mult, Domnule Băciuţ, Victor Burde o consult foarte simplu pe facebook. atât pentru mereu punctuală trimitere Felicitări pentru revistă şi mult a revistei, cât şi pentru preluarea în succes! Am primit noul nr. al revistei. sumar a poeziei traduse de mine din Niculina Merceanu Mulţumesc mult de tot şi felicitări!! lirica poetului belgian Germain Frăţior, frăţior... Cu admiraţie, Droogenbroodt. Ce bucurie ne-ai făcuuuuuut... Mihaela Oancea Cât de bine descrie Domnul Dumitru Din inimă, drag drag. Mulţumesc mult pentru revistă! Hurubă despre ambivalenţa actului Traian-Dinorel şi Shanti Nilaya Foarte frumos ilustrată! Nume traducerii! În cazul poetului belgian cunoscute şi mulţi bucovineni în acest prieten, atunci când lucrăm la tradu- Mulţumesc pentru revistă. E tot pe număr... O privilegiată sunt, pentru că ceri, şedem ore-n şir împreună, tre- linia cea bună. Cu preţuire, mi-aţi rezervat două pagini. Vă când versurile prin filtrul mai multor Aurelian Sârbu doresc rezistenţă şi putere de creaţie. limbi, pentru a găsi varianta cea mai Vă mulţumesc, felicitându-vă şi Anica Facina apropiată de original. Nu arareori pentru acest nou număr! Stimate Domnule Băciuţ, avem opinii contrare şi aproape ne Mihai Ştirbu Am citit recent, în limba spaniolă, supărăm unul pe altul când cădem de Mulţumesc foarte mult. Citesc memoriile unui reputat profesor ro- acord asupra unei versiuni anume, întotdeauna cu interes şi plăcere. mân, care a locuit în Insulele Canare, pendulând între dorinţa de a nu trăda Sunteţi formidabili! regretatul Alexandru Ciorănescu. ideea originară şi năzuinţa de a Ioan Groşescu Apoi am pus pe hârtie gânduri legate conferi mai multă muzicalitate Să fii sănătos şi voios! de această frumoasă carte. rezultatului final. Cu atât mai mari Cred că ar fi un gest frumos pentru sunt satisfacţiile pe care le împărtăşim Mulţumesc repectuos pentru minuna- recuperarea memoriei sale să semna- colegial. Procesul de traducere tă revistă. Mulţumesc tot frumos şi lăm nu doar românilor din diaspora, fascinează pe parcurs la fel de mult că pentru eforturile pe care le depuneţi. ci şi celor din ţară această importantă un act de creaţie pornit de la zero. Am onoarea, cu stimă, carte, cu caracter autobiografic. Poate Gaby Sonnenberg Vasile Mesaroş că în viitor ne vom putea bucura şi de Domnule Nicolae Băciuţ, o versiune în limba română a acestei Am primit revista Vatra veche, nr. Mulţumesc pentru acest al doilea lucrări. În acest sens, vă transmit 2/2017 şi vă mulţumesc! Am postat număr din 2017 al revistei dv. O ataşat materialul, în scopul unei pe blog numărul, unul dens, impor- revistă bogată, diversă, dar, uneori, eventuale publicări. tant. De remarcat poziţia dvs. Referi- puţintel inegală ca valoare a Menţionez că articolul a apărut şi în toare la fenomenul Facebook, corectă colaborărilor. Nu îngăduiţi nimănui ediţia din luna această a revistei şi echilibrată. Cultură se sfârşeşte să trimită la Vatra veche pagini Curtea de la Argeş, sub coordonarea acolo unde cuvintele intră în ruină! scrise la colţul mesei! Socotiţi, vă Academicianului Gheorghe Păun. Am remarcat textele cu încărcătură rog, această părere a unui bătrân Un salut plin de soare din Spania! spirituală evidentă, portretele unor prieten al literelor - o reverenţă în faţă Cu preţuire şi prietenie, aceeaşi scriitori de valoare. Mulţumesc şi tenacităţii cu care apăraţi buna tradiţie a Dumneavoastră pentru publicarea fragmentului de a spiritualităţii noastre. Gabriela roman, proza este importantă pentru Gânduri bune! Va mulţumesc foarte mult! un scriitor. Const. Paiu Calitate ireproşabilă! Am citit câteva Vă trimit câteva note literare Am primit revista. Mulţumesc mult. articole şi câteva poezii, unele de o referitoare la o carte despre scriitorul Transmit mulţumirile înainte de a o sensibilitate uimitoare. Emilian Marcu, sper să fie utile. parcurge, dar sunt convins că voi fi Mă simt onorat să mă regăsesc în Cordial, încântat, ca de fiecare dată. Nu amân paginile revistei dvs, de artă! Este un C. Stancu confirmarea de teama că apoi se va privilegiu. Vă mulţumesc încă o dată. www.costyconsult.wordpress.com amâna prea mult. Vă mulţumesc anticipat şi pentru www.constantinstancuscrib.wordpres Succes în toate! revista pe care mi-o veţi trimite. s.com G.M. Nimic nu se compară cu răsfoirea u- www.arhiveliterare.blogspot.ro Mulțumesc! Felicitări pentru revistă! nor pagini proaspăt scoase din tipar.... Guner Akmolla Cu prietenie, Va mulţumesc frumos, Dle Băciuţ! Acu, că am devenit colegi de asocia- Luigi Întotdeauna lecturez cu plăcere. ţie o să-mi permit cu mai mult curaj PS. Complimente doamnei Felicitări şi mult succes! să te rog a publica în paginile Vetrei o Georgeta Resteman cronică de carte semnată de Iulian Mă bucur să pot citi revista Vatra PS: Pot să vă trimit şi eu un grupaj de Catalui, un bun analist literar care veche astăzi, peste care m-am uitat poezii? :) bate şi el la porţile Uniunii. Mulţam chiar acum. Mulţumesc anticipat. Mulţumesc! fain. Gertrud Sander Duminică Binecuvântată! Mircea Brenciu
84 Mulţumesc pentru acest nr. foarte pe Facebook, dar n-am reuşit, Poate informativ. Vă urez şi pe mai departe reuşiţi dvs.! succes în prezentarea unor materiale Virgil Ştefan Niţulescu interesante care vor aduce satisfacţii Doamne, ajută! lecturale citirorilor revistei. Mulţumesc din inima pentru primele Hans Dama numere din acest an ale Vetrei vechi, Stimate Domnule Nicolae Băciuţ, la fel de consistente şi de incitante Mulţumesc pentru numerele revistei precum cele precedente. Răscolind Vatra veche (am toată colecţia - în prin arhivă mea, atâta câtă a mai format electronic - din ultimii ani). rămas, am dat peste o scurtă proză, pe Pentru 2017, vă trimit un material pe care v-o încredinţez în vederea marginea ediţiei revizuite şi comple- publicării, dacă, bineînţeles, va trece tate a volumului de proză scurtă a de filtrul redacţional. doamnei Sânziana Batişte, Dulce Ari- Toate cele bune, zona, apărut la eLiteratura, Bucureşti. Cornel Galben Cu deosebită stimă, Stimate dle Băciuţ, prof. L.Daradici Vă trimit pentru o posibilă publicare Minunată! Mulţumesc! ______(dv.decideţi!) în prestigioasa dv. Alina Theodorescu Vă mulţumesc, stimate domnule revista un grupaj de poezii personale Stimată Redacţie, Nicolae Baciut. şi o evocare a poetei ardelene Maria Mulţumiri pentru revista literară. Am primit cu bucurie nr. 2 / 2017 din Cuntan, "ajutat" de o însemnare Admiraţie pentru editarea pe internet apărută cândva în revista Gândirea, Vatra veche. Doamne, cum trece şi stilul editorial modern, atât de material care ar putea apărea în timpul! Ştiţi că sunt mai bine de vreo plăcut şi liniştitor. Admiraţie pentru perioada sărbătorii Paştelui. Pentru cinci ani de când scriu, în Vatra cei care având un bagaj cultural de un veche, despre case memoriale ale orice eventualitate, trimit şi o nivel ridicat, ediţie după ediţie scriitorilor? În curând mă voi opri. fotografie a subsemnatului... concretizează propriul talent poetic. S-au cam terminat. Voi încerca să le Cu bine, Consideraţii ample şi comple pentru adun în al doilea volum care va fi mai Florin Costinescu cultură care devine liantul unei civili- bogat decât primul, cel din 2014. Vă zaţii din ce în ce mai necesare acestor rog să mă aveţi în vedere pentru Mă gândesc la vorba ceea veche şi timpuri contradictorii. Consideraţii tipărire la editura pe care o conduceţi. ramolită că nu-i om întreg acela ce n- pentru lumea cuvintelor ce aduce în Mai discutăm. a izvodit o fântână. Nu zic vorba lumina necesitatea vorbei / tăcerii goală, dar eu aşa te văd pe mneata, cu Sănătate şi voie bună! - cum îşi spusă şi scrisă la momentul potrivit. fântână această de o tot sleieşti, să încheia scrisorile Romulus Cioflec. Numai Bine, aibă de unde lua apă vine fiştecine. Cu cele mai frumoase doriri de bine, Matei Monica. Ce ştie cel ce n-a trudit la aşa ceva? Luminiţa Cornea Într-o discuţie cu prietenă a mea, Bea, iar când pleacă ia şi cană. Să fii Viorica Şuţu (artist plastic şi poetă), Bună ziua maestre. sănătos şi vesel, Fântânare! relata cu câtă bucurie aşteaptă Vatra Mă bucur din inimă pentru că scrierea Moş Nelutzu veche şi cum o citeşte imediat pe mea a fost găzduită în paginile O citesc mereu cu placere. Îmi plac nerăsuflate. Într-o zi, se afla pe holul revistei literare Vatra veche. Îmi multe articole sau poeme ce apar, dar unui spital, aşteptând intrarea la doresc să va trimit ultimul meu volum urmăresc îndeaproape tot ce se scrie medic, dar nu s-a supărat că a ţinut-o de poezii Semantică luminii. Apărut despre profesorul Mihail Diaconescu, medicul 12 ore pentru primirea în anul acesta la editura Ex Ponto, scriitor de mare substanţă istorică, cabinet, a avut timp de ”vindecare” cu volumul s-a bucurat de îndrumarea lingvistică şi filosofică. conţinutul revistei, care tocmai îi directorului editurii, scriitorul Ovidiu Îmi place modul cum Domnia sa intrase în mail. Dacă şi alţi artişti Dunăreanu, şi de pictorul constăn- descrie realităţile spirituale româneşti, vorbesc la fel, cred că în curând ţean, domnul profesor Constantin referindu-se la ortodoxism, cred eu, medicamentele vor fi scoase din uz. Grigoruţă. Sper că volumul meu să vă element de identitate al românis- Bine mai faceţi la VETRELE unora. atingă sufletul şi să va suscite mului. Gabriella Costescu interesul. G. Baciu Mulţumiri din suflet. Am citit cu mult Din păcate, nu am găsit o adresă interes. Cu alese gânduri şi preţuire, unde aş putea face expedierea. Va rog Dragă Nicule, Mariana Zavati Gardner frumos, dacă se poate, comunicaţi-mi Ieri mama ar fi împlinit 92 de ani, Domnule Nicolae Băciuţ, adresa unde aş putea trimite volumul dar, tata-grăbitul, a chemat-o în 13 Vă mulţumesc pentru revistă. Ca meu de poezie. decembrie trecut să-i ducă un fagure întotdeauna, revista dumneavoastă e Vă doresc o zi minunată cu soare în de văzduh ardelean în Ţară Luminii atât de reuşită încât nu m-ar mira să inima şi gânduri! Cu respect, neinserate. Privind poza răscoaptă a fie invidiată. Trimit două texte Mihaela Meravei icoană în care străluceşte sublimă ta (poeme) care sper că vor face parte mama, îndrăznesc o reverenţă de din viitorul volum de reflecţii. Domnule Nicolae Băciut, v-am citit preţuire pentru dânsa şi, în acord cu Cu cele mai bune gânduri, cartea (Între Csilla şi Caribda) pe tine, aş reproduce, la acest ceas Daniel Mureşan nerăsuflate. Am încercat să o încarc matern, distihul lui Grigore Vieru:
85 "S-a lipit de ceruri luna a, Școala Gimnazială „Andrei Că obrazul meu de mumă". Șaguna” Toplița Română, jud. Cu prietenie şi admiraţie inechivoca Harghita, profesor îndrumător Ana-
în faţă liturgicului tău poem, Fundaţia Culturală „Cezara Codruţa Maria Hîngan, Moldovan Andreea pr. Ioan. Marica”, Editura „Cezara” și Centrul Marina, clasa a VI-a A, Școala Mă bucur, Nicule, că ne-am cunoscut de Studii Literare „Grigore Vieru” din Gimnazială „Ion Chinezu”, Sântana (adâncit lăuntric) în văz - duhul Târgu-Mureş, în parteneriat cu revista de Mureș, jud. Mureș, profesor pravoslavnicei drumeţii spre Bănceni, Vatra veche, a organizat a XIII-a îndrumător Matyas Simona, Ganea Poceaev, Kitaev etc., amirosind din ediţie a Concursului Național de Antonia, clasa a VIII-a A, Liceul frumseţilor alpine ale orizontului Creație Artistică AMÂNDOI, ÎN Tehnologic Măneciu-Prahova, profe- orthodox. Cu dor curat, pr. Ioan, ABURUL PÂINII, dedicat zilelor de sor îndrumător Elena Stan. însoţit de felicitări binemeritate. 1 şi 8 Martie. Premiul special pentru originalitate Pr. Ioan Petraş Juriul anunță palmaresul Concursului artistică: Șimon Ilinca Maria, clasa a Azi ţara ta e casa ta, BĂCIUŢ Creația artistică a elevilor din cliclul VI-a A, Colegiul Național „Unirea” destoinic, muncitor, azi nu mai primar: Premiul I - Alexia Dohotari, Târgu-Mureș, profesor îndrumător slugăreşti - în ea nu-ţi bate nimeni din clasa a IV-a, Palatul Copiilor Bistrița, Mariana Chețan. picior. jud. Bistrița-Năsăud, profesor Creația artistică a elevilor din cliclul George Filip îndrumător Ionela-Silvia Nușfelean, liceal: Premiul I - Giogan Claudia Cîmpian Maria, clasa a III-a A, Antonia, clasa a XII-a, Colegiul Dragă Domnue Băciuţ, Școala Gimnazială „Dr. Bernady Național „Matei Basarab” București, Mulţumim mult pentru statornicia în Gyorgy” Târgu-Mureș, profesor profesor îndrumător Ramona Nadia a ne pune la îndemână, cu atâta efort îndrumător Simona Moldovan; Lazariuc; Premiul al II-lea - şi delicateţe în acelaşi timp, hrana Premiul al II-lea - Ștefania Rașcu, Alexandra Andrecuț, clasa a XII-a, literară a Vetrei vechi. Nimic nu se clasa a II-a, Școala Gimnazială Palatul Copiilor Bistrița, jud. Bistrița- pierde... lucraţi mai departe, cât va „Dacia” Târgu-Mureș, profesor Năsăud, profesor îndrumător Ionela- ţine Dumnezeu! Poate nu vă scriam îndrumător Iuliana Husari; Premiul al Silvia Nușfelean, Stoica Maria- nici acum, chiar dacă la fiecare număr III-lea - Lutsch Annemarie, clasa a Carmen, clasa a IX-a C, Colegiul lecturat aş vrea să o fac, dar III-a C, Gimnaziul „Friedrich Național “Unirea” Târgu-Mureș, destăinuirile legate de Ioan Alexandru Schiller” Târgu-Mureș, profesor profesor îndrumător Maria Motorga, mi-au răscolit amintirile. îndrumător Cristina Obreja. Miu Diana Elena, clasa a IX-a R2, În 1995, fiind şi eu în zona Karlsruhe, Creația artistică a elevilor din cliclul Colegiul Național Bilingv „George în Germania, îl vizitam regulat gimnazial : Premiul I - Rusu Coșbuc” București, profesor duminicile la Clinica Neurologică din Alexandra Ioana, clasa a VI-a A, îndrumător Teodora-Alina Roșca; Karlsbad. Încă nu putea vorbi, era Colegiul Național „Unirea”, Târgu- Premiul al III-lea - Griga Ana-Maria, proaspăt adus din Ungaria (Szeged), Mureș, profesor îndrumător dr. clasa a XI-a A, Liceul de Muzică după accidentul vascular, şi sechelele Mariana Chețan; Nicula Marco, clasa „Tudor Jarda” Bistrița, jud. Bistrița- îngrijirii necorespunzătoare primite în a VII-a, Colegiul Tehnic „A.T. Năsăud, profesor îndrumător Roxana spitalul din Ungaria. Însoţit de un Laurian” Agnita, jud. Sibiu, profesor Kovacs, Rus Anamaria, clasa a IX-a prieten de al lui, ing. Victor Negară, îndrumător dr. Lorinczi Maria- B, Liceul de Muzică „Tudor Jarda” slujeam Sf. Liturghie şi îl împărtă- Daniela; Premiul al II-lea - Hângan Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, şeam la acolo pe patul de spital. Anda Cosmina, clasa a VIII-a, Liceul profesor îndrumător Roxana Kovacs. Duminică de duminică venea şi soţia Tehnologic „Zimmethausen” Borsec, Premiul special pentru originalitate lui de la Bonn în vizită şi ieşeam cu județul Harghita, profesor îndrumător literară Velișcu Cătălin, clasa a IX-a toţii în curtea clinicii la scurte Daniela Hângan; Premiul al III-lea - U1, Colegiul Național Bilingv plimbări. Ioan Alexandru era în Poroșnicu Raluca Denisa, clasa a VI- „George Coșbuc” București, profesor cărucior, de bună seama. Într-un ______îndrumător Teodora-Alina Roșca. moment de luciditate a început să şoptească, aproape neînţeles "E bine TRADIŢIE, CULTURĂ, în biserica noastră. Poţi să te rogi... SPIRITUALITATE ÎN DEDA ŞI poţi să te odihneşti... poţi să şi ÎMPREJURIMI dormi". Probabil era sub efectul Vă adresăm invitaţia de a participa cu puternic al medicaţiei şi somnolenţa îl un material ştiinţific sau chiar mai apăsa cumplit. multe, la editarea volumului TRADI- Cu aleasă consideraţie, ŢIE, CULTURĂ, SPIRITUALITATE Pr. Ştefan Anghel ÎN DEDA ŞI ÎMPREJURIMI, vol. IV, Offenbach am Main care nădăjduim să apară anul acesta. Aşteptăm materialele dumneavoastră Dragă Domnule Băciuţ, până cel mai târziu la data de 31 mai Vă mulţumim (şi) pentru acest număr 2017 la adresa de email elegant şi deosebit de interesant. [email protected] Ne bucurăm să vă fim colaboratori! Vă mulţumim pentru colaborare! Cu drag, Cu respect, Maria Daniela Pănăzan DR. FLORIN BENGEAN
86
Puls
Maria Mera, vernisaj la Instituţia Prefectului
Radio România Târgu-Mureş
La Reghin, lansare de carte
Topliţa, evocare Grigore Vieru - Ilie Şandru, Nicolae Băciuţ, Lazăr Lădariu
Târgu-Mureş, vernisaj la Galeria “Cuvântul liber”
Expoziţie Ioan Cacovean, la prefectura Judeţului Şăulia, lansare de carte MureşNicolae Băciuţ, Ioan Cacoveanu, Lucian Goga, prefect
Sighişoara, vernisaj la Sala Sander Zalău – excelenţa în cultura sălăjeană
87
Nizar Ali Badr - Siria, „Ororile războiului”
______
Directori de onoare Larco, Lazăr Lădariu, Rodica Lăzărescu, Acad. ADAM PUSLOJIC Cleopatra Lorinţiu, Mihaela Malea Stroe, MIHAI BANDAC Valentin Marica, Titus Suciu, Flavia Topan, Acad. MIHAI CIMPOI Dorin N. Uritescu, Gabriela Vasiliu
Redactor-şef adjunct GHEORGHE NICOLAE ŞINCAN Corespondenţi: Elisabeta Boţan (Spania), Flavia Redactori: Cosma (Canada), Darie Ducan, (Paris), George Cezarina Adamescu, Mihaela Aionesei, Diana Filip (Canada), Andrei Fischof (Israel), Dorina Dobriţa Bîlea, Sorina Bloj, A.I. Brumaru, Brânduşa Landén (Suedia), Veronica Pavel Mariana Cheţan, Geo Constantinescu, Luminiţa Lerner (Canada), Gabriela Mocănaşu (Franţa), Cornea, Mariana Cristescu, Melania Cuc, Iulian Dalila Özbay (Turcia), Mircea M. Pop Dămăcuş, Răzvan Ducan, Suzana Fântânariu- (Germania), Claudia Şatravca (Chişinău), M. N. Baia, Marin Iancu, Alexandru Jurcan, Vasile Rusu (New York), Ognean Stamboliev (Bulgaria)
Lunar de cultură editat de ASOCIAŢIA „NICOLAE BĂCIUŢ” PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL – ARTISTICE ŞI PROFESIONALE Preşedinte SERGIU PAUL BĂCIUŢ Tiparul executat la S.C. Intermedia Group, Târgu-Mureş, str. Revoluţiei nr. 8, România. ● Nicio parte a materialelor nu poate fi preluată fără acordul editorului. ● Copyright © Nicolae Băciuţ 2017 ● Email : [email protected]; [email protected] ●Adresa redacţiei: Târgu-Mureş, str. Ilie Munteanu nr. 29, cod 540390 ● telefon: 0365407700, 0744474258. ● Materialele nepublicate nu se restituie. ● Responsabilitatea asupra conţinutului textelor revine autorilor. Opiniile reflectă exclusiv punctul de vedere al acestora.
88