Universul Comic Al Lui I.L.Caragiale

Total Page:16

File Type:pdf, Size:1020Kb

Universul Comic Al Lui I.L.Caragiale Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Universul comic al lui I.L.Caragiale MOTTO: “Poporul român are un mod de găndire deosebit al lui, o comoară nepreţuită de filozofie, morală de umor şi de poezie- cu atât mai originală avuţie cu căt este un amestec de moşteniri şi de dobândiri antice, greceşti, slave, orientale şi altele, pecetluite toate cu netăgăduita lui nobilă peceţie romanică, latină, care-l arată bun şi netăgăduit stăpân al lor. Din această stăpânire seculară a lui rezultă şi putera nebănuită de asimilare a acestui popor, ce încă d-abia pe departe începe a-şi simţi importanţa lui în lumea europeană.” Ion Luca Caragiale INTRODUCERE Epoca marilor clasici Fără o delimitare rigidă, lipsită de relevanţă pentru istoria literaturii, epoca marilor clasici cuprinde câteva decenii în care s-au format şi au creat cei patru scriitori de excepţie, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici şi Ion Luca Caragiale, perioadă întinsă aproximativ de la 1810 până în primul deceniu al secolului al XX- lea. Termenul de mari clasici, folosit de majoritate istoriilor literare, este o sintagmă precis delimitată din punct de vedere istoric şi ca valoare artistică, cu un conţinut clar, diferit de noţiunile de clasic şi clasicism, în sensul de curent artistic, sau, în cel mai bun caz, apropiat de ele prin inducţie şi contaminare, prin cultul valorii unor opere constituite în modele cu însuşiri artistice universal recunoscute. Epoca marilor clasici reprezintă etapa de maturitate deplină a literaturii române, una dintre cele mai strălucite din întreaga noastră cultură naţională.Terenul pregătit îndelung şi cu eforturi uneori dramatice a făcut posibilă apariţia după 1870 a patru scriitori de excepţie, care Pagina 1 din 45 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. prin valoarea creaţiei şi prin repercursiunile asupra întregii mişcări literare ulterioare şi-au depăşit epoca şi au devenit repere de valoare şi de conştiinţă artistică pentru generaţiile care au urmat. Constituirea unei epoci unitare, definită mai mult valoric, decât istoric, a fost posibilă prin spiritul genial de sinteză al celor patru scriitori, aparţinând acestei generaţii, care au valorificat cu atenţie şi pioşenie eforturile unor generaţii precedente şi, în special, ale scriitorilor care au urmat fluxului Revoluţiei de la 1848, V.Alecsandri, N.Filimon, Al.Odobescu şi B.P.Haşdeu. Marii clasici au întrerupt momentul de stagnare a literaturii române şi de imitaţie servilă a unor creaţii literare europene, de multe ori submediocre, au rupt ritmul lent de dezvoltare a genurilor artistice şi au impus definitiv structura literaturii naţionale şi evoluţia ei ulterioară, au stabilit locul acesteia în asamblul vieţii artistice, în funcţie de valoarea estetică şi au aruncat la arhiva literaturii puzderia de scriitori de a doua chiar de a treia mână. Marii clasici au cuprins în creaţia lor toate genurile literare, poezie, proză şi dramaturgie şi au impus o direcţie nouă în cultură, caracterizată prin spiritul critic şi sentimentul valorii. Ca oameni ai vremii lor, ei au acumulat experienţa generaţiilor care au trudit de secole pentru edificarea culturii naţionale şi au trasat printr-o intuiţie şi un talent genial, direcţiile şi structura estetică a unei literaturi sincronizată ca valoare cu marile literaturi europene. Fiecare dintre marii clasici a realizat opere de referinţă în genuri şi structuri diferite. Astfel, Eminescu a fost un romantic care a aşezat la baza creaţiei poetice o gândire filozofică profundă, eliberând-o de mărginirea evenimentelor contemporane; I.L.Caragiale a folosit în comedii unele elemente clasice, în special, în arhitectura personajelor, iar în proză a încercat să surprindă, dincolo de realitatea exterioară, universul sufletesc al personajelor. O personalitate distinctă s-a dovedit a fi şi Ion Creangă, care a folosit înţelepciunea poporului nostru pentru a imprima creaţiei o proiecţie evocativă modernă cu ajutorul căreia să sondeze nu numai în universul copilăriei, ci în istoria apropiată şi mai depărtată a satului românesc. Ioan Slavici, primul prozator din seria scriitorilor ardeleni, a adus în opera sa elementele unui realism psihologic şi tendinţa de nuanţare a existenţei eroilor în funcţie de viaţa lor sufletească. Pagina 2 din 45 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Odată cu Eminescu, Creangă, Caragiale şi Slavici, literatura română intră într-o fază nouă a autonomiei şi a suveranităţii estetice, fără a renunţa sau a minimaiza marile probleme sociale şi economice a secolului XX-lea. Scriitori reprezentativi pentru reperele viitoare ale literaturii române, marii clasici au răspuns unui destin care se cerea împlinit, punând bazele moderne poezei (M.Eminescu), prozei (Ion Creangă şi Ioan Slavici) şi teatrului naţional (I.L.Caragiale). Ei au fost într-un anume fel, pioneri ai unui stil naţional, care a devenit punctul de plecare pentru literatura marilor care vor urma. CAPITOLUL 1 1.VIAŢA ŞI ACTIVITATEA LITERARĂ A LUI ION LUCA CARAGIALE Ion Luca Caragiale,(30 ianuarie 1852-1 februarie 1912) s-a născut în comuna Haimanale din judeţul Prahova, ca fiu al lui Luca, unul dintre feciorii lui Ştefan Caragiale, frate mai mare al celebrilor actori Costache şi Iorgu. Bunicul său din partea tatălui, Ştefan, a fost adus în ţară de domnitorul Caragea pentru a-l servi la curte ca bucătar. Era grec arvenit şi se pare un om umblat şi ştiutor de carte. Fiii acestuia, Luca, Costache şi Iorgu au fost oameni de vază, actori şi scriitori dramatici, iar Luca, după o perioadă în teatru, va deneni secretar la mănăstirea Mărgineni(Prahova) şi apoi avocat. I.L. Caragiale este fiul lui Luca din a doua căsătorie, se pare nelegitimă, cu Ecaterina Caraboa. A făcut şcoala primară şi gimnaziul la Ploieşti, fără a termina liceul. Caragiale a urmat cursurile celor cinci clase primare de la şcoala Domnească până în 1864, când i s-a eliberat atestatul corespunzător. În primii ani de studiu, materiile de studiu erau citirea şi caligrafia, istoria şi geografia Principatelor, aritmetica şi aşa numitul „catechism” moral implicând derivarea normelor de comportament din canoanele bisericeşti . Dascăli, a avut mai mulţi dintre cei impuşi învăţământului prin Lanţul slăbiciunilor politicianiste ori de altă natură şi dintre care amintim pe Zaharia Antinescu, Mihai I.Georgescu, institutorul Pagina 3 din 45 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. transilvănean Basil Drăgoşescu căruia scriitorul îi păstrează o bună amintire întrucât priveşte însuşirea gramaticii şi a regulelor ortografiei române. Debutul literar, viitorul dramaturg şi l-a făcut la 21 de ani(1873), începând să colaboreze la revista umoristică Claponul şi Calendarul claponului, sub pseudonimul Car sau Pelicar. În anii 1876-1877, este corector la ziarul Unirea Democratică, iar prin mai, iunie scoate o publicaţie umoristică Claponul redactată numai de el deşi într-o profesie de credinţă, nesemnată, îşi anunţa în deriziune cititorii că în redacţie ar lucra 39 de oameni. Perseverând în decembrie 1877 alcătuia Calendarul Claponului, unde alături de compuneri inedite ca Smotocea şi Cotocea, Caragiale îşi propunea desigur să nu lase a cădea în totala uitare un număr de spirituale gogoşi ca de exemplu cele din Claponul, reeditându-le în: Leonica Ciupicescu, Respectul Datorit Autorităţii, Cură la Apele de la Văcăreşti, dar mai cu seamă Cetăţeanul Ghiţă Calup această în atâtea feluri semnificativă anticipaţie embrionară a comediei O noapte furtunoasă. Între timp, la sugestia lui Frederic Dame, un cunoscut scripturist, înfiinţează în tovărăşie Naţiunea română, ziar independent, consacrat în primul rând informării cititorilor asupra mersului operaţiilor de după asedierea Plevnei. Între anii 1877-1878, publică în România liberă seria de foiletoane Cercetare critică asupra teatrului românesc. La propunerea lui Eminescu, începe colaborarea la Timpul şi se reprezintă tragedia în versuri Roma învinsă de D.Parodi, tradusă de I. L. Caragiale, reprezentată la 21 Mai pe scena Teatrului Naţional Bucureşti. Tot în mai, participă pentru prima oară la o întrunire a Societăţii Junimea. Pornind de la broşa din Cetăţeanul Ghiţă Calup, de la cele ce observase cu republica de la Ploieşti, la adunările celor din maliţios numita Şcoala clasică liberală, Caragiale concepe, finisă în bună parte, nu chiar în totul, prima sa capodoperă, comedia O noapte furtunoasă sau Numărul 9. Luat de Maiorescu pe propia-i cheltuială împreună cu Eminescu si Slavici, la cea de a XV-a aniversare a Junimii ieşene, Caragiale citeşte înainte de tradiţionalul banchet piesa care trebuie sa le fi inspirat numeroşilor auditori reflecţia echivalentă cu ceea ce-i zise Iacob Negruzzi lui Maiorescu, atunci când alergase cu el cu poemul Veneră şi Madonă. După un mare poet liric şi doi mari poeţi epici, Junimea dase şi de cel mai mare scriitor dramatic din câţi s-au ivit până acum în spaţiul literar românesc. Pagina 4 din 45 Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Reprezentată de către Teatrul Naţional din Bucureşti la ianuarie 1879 piesa pare să fi fost primită cu superioară delectare de către oamenii de spirit, dar şi cu grozavă iritare a celor ce reprezentau omologi ai personajelor. În numerele din octombrie şi noiembrie 1879 Comvorbiri literare publicau O noapte furtunoasă sau Numărul 9. A urmat curând lectura, tot în casa lui Maiorescu, a celei de a doua piese comice a lui Caragiale, publicată în numărul din 1 februarie 1880 al Convorbirilor literare sub titlul Corul Leonida faţă cu reacţiunea, farsă într-un tablou. Între timp, permanent grijuliu în legătură cu întreţinerea mamei şi a surorii sale, Caragiale începu să resimptă ca de nesuportat mizeria, intermitentă salarizare a redactorilor de la Timpul ceea ce-l determină să părăsească ziarul Timpul. După o perioadă de tribulaţii financiare, poligraful V.A. Urechia, pe atunci ministru al Învăţământului şi Cultelor îl numi pe Caragiale- pe la mijlocul lui septembrie, octombrie 1881- revizor şcolar a judeţelor Neamţ şi Suceava şi apoi Argeş-Vâlcea.
Recommended publications
  • 1 PETRE P. CARP 100 De Ani De La Moarte (Bibliografie Selectivă) (N. 29
    PETRE P. CARP 100 de ani de la moarte (bibliografie selectivă) (n. 29 iunie 1837, Iași - d. 19 iunie 1919, Țibănești) I. OPERA 1. Volume Afacerea tramvaelor la Senat : după note stenografice / discursurile domnilor P. P. Carp şi Al. Marghiloman. - Bucureşti : Tipografia şi Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, 1911. - 47 p. Auswartige Politik und Agrarreform / reden und zeitungsartikel von P. P. Carp; autorisierte Ubers. von Victor A. Beldiman und Erwin von Fehlmayr. - Bukarest : Socec, 1917. - 78 p. Discursuri : vol. 1 : 1868-1888 / P. P. Carp. - Bucureşti : Editura Librăriei Socec & Co. S. A., 1907. Discursuri parlamentare / P. P. Carp. - [București] : Tipografia Curţii Regale, [1895]. - 299 p. Discursuri parlamentare / P. P. Carp; ediţie îngrijită de Marcel Duţă; studiu introductiv de Ion Bulei. - Bucureşti : Grai şi suflet - Cultura naţională, 2000. - 630 p. (COTA: III 27418; 32(498)/C26) Exproprierea marei proprietăţi / P. P. Carp. - Bucureşti : Tipografia şi Stabilimentul de Arte Grafice G. Ionescu, 1914. Patru discursuri rostite în Senat / de Petre P. Carp. - Iaşi : Tipografia Naţională, 1878. - 30 p. Politica externă a României : cuvîntările rostite în discuţia răspunsului la Mesaj în şedinţele din 14, 15, 16 şi 17 decembrie 1915 ale Camerei Deputaţilor / de d-nii P. P. Carp şi C. Stere. - Iaşi : Editura Revistei Viaţa Românească, 1915. - 61 p. Procesul Maiorescu cu actele autentice / P. P. Carp, N. Mândrea, G. Mârzescu, I. Negruzzi, V. Pogor. - Iaşi : Imprimeria Adolf Bermann, 1865. - 23, LXVI p. România şi răsboiul european / P. P. Carp. - Bucureşti : Tipografia Dorneanu I., s.a. - 32 p. Tulburările de la 5 aprilie şi Legea maximului : două discursuri rostite în Cameră / de Al.
    [Show full text]
  • Ion Luca Caragiale
    ION LUCA CARAGIALE ▪ 1852-1912 ▪ Romanian playwright, short story writer, poet, theater manager, political commentator and journalist ▪ leaving behind an important cultural legacy, he is considered one of the greatest playwrights in Romanian language and literature, as well as one of its most important writers and a leading representative of local humor ▪ works: • Conul Leonida (1879; “Mr. Leonida”) • O noapte furtunoasă (1880; “A Stormy Night”) • O scrisoare pierdută (1884; “A Lost Letter”) • Năpasta (1890; “The False Accusation”) • O făclie de Paște (1889; “An Easter Torch”) • Păcat (1892; “The Sin”) • Kir Ianulea (1909) • Momente and Schițe MIRCEA ELIADE ▪ 1907-1986 ▪ Romanian historian of religion, fiction writer, philosopher, and professor at the University of Chicago ▪ leading interpreter of religious experience, who established paradigms in religious studies that persist to this day ▪ his theory that hierophanies form the basis of religion, splitting the human experience of reality into sacred and profane space and time, has proved influential ▪ works: • Maitreyi ("La Nuit Bengali" or "Bengal Nights"), • Noaptea de Sânziene ("The Forbidden Forest"), • Isabel și apele diavolului ("Isabel and the Devil's Waters") • Romanul Adolescentului Miop ("Novel of the Nearsighted Adolescent"), • Domnișoara Christina ("Miss Christina") • Tinerețe fără tinerețe ("Youth Without Youth) • Secretul doctorului Honigberger ("The Secret of Dr. Honigberger") • La Țigănci ("With the Gypsy Girls"). MIRCEA ELIADE ▪ 1850-1889 ▪ Romantic poet, novelist, and
    [Show full text]
  • Politics and Education During Charles I
    Annals of the „Constantin Brâncuși” University of Târgu Jiu, Letter and Social Science Series, Supplement 2/2016 POLITICS AND EDUCATION DURING CHARLES I Iulian PÎNIŞOARĂ ABSTRACT: This study does not aim to analize the evolution of educational system in Romania late XIX-th century and early XX-th century, instead the study aims to examine the way in which the political elite was formed intellectually speaking. My personal point of view, puts it that the period I mentioned above is the only when the colocation ”political elite” can be properly used. KEYWORDS: prime minister, Catargiu, politics, government, king, Charles, university, law school. În urmă cu peste o sută de ani, membrii elitei intelectuale erau participanţi activi în viaţa politică, aceştia considerând prezenţa lor în spaţiul public drept o datorie faţă de restul populaţiei ţării. Titu Maiorescu, Nicolae Ionescu, Spiru Haret, Constantin Dissescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Iorga, Duiliu Zamfirescu, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, sunt doar câteva dintre personalităţile care au deţinut unele dintre cele mai importante funcţii în politica românească1. În afara acestor, să zicem, intelectuali de carieră, majoritatea oamenilor politici de la noi aveau studii universitare atestate de diplome emise de cele mai prestigioase universităţi ale Europei. Chiar dacă, aparent, studiile superioare erau o condiţie sine-qua-nonă pentru accederea la cele mai înalte demnităţi ale ţării, legislaţia electorală din acea vreme nu impunea decât condiţii minimale pentru dobândirea şi exercitarea drepturilor politice (erau excluşi doar cei care nu plăteau nici un fel de impozit precum şi analfabeţii), aproape toţi oamenii politici de mai mare sau mai mica anvergură aveau studii universitare.
    [Show full text]
  • Textual Transpositions and Identity Games in I.L. Caragiale's Late
    Textual Transpositions and Identity Games in I.L. Caragiale’s Late Writings ∗ Doris MIRONESCU Key-words: cultural identity , irony , ambivalence , Balkan literature , textual transposition The first critical edition of I.L. Caragiale’s Works , initiated by Paul Zarifopol in 1930 at “Cultura Na ţional ă” Publishing House, opens with the famous photo of the author taken in Berlin, in which Caragiale sits cross-legged, oriental-style, on a similarly themed rug, dressed in Balkanic garb, wearing a fez and white long socks, posing evidently for the camera with his chin resting on his closed hand and his eyes gazing intently to the right. But, even in these carefully asorted Levantine surroundings, one cannot fail to notice that behind the posing artist there is a heavily stacked library, filled with thick manuscripts that seem to overflow. The image is, therefore, twice symbolic: on the one hand, because in it Caragiale seems to claim to be returning to the “ethnic roots” that he often reclaimed polemically, orally and in writing, precisely to contradict the partisans of a ridiculous and violent Romanian nationalism; on the other hand, because this return takes place in the foreground of a library, or better yet of literature 1. Caragiale’s entire work is characterized by a frequent use of intertextual procedures, but these appear to become even more often in his last period of creation, in Berlin (1905–1912). The critics have long remarked that “Caragiale drew a character face for himself” (Tomu ş 1977: 340) but he exploited it especially now, in the later years at Berlin, to present himself under the largely known name “nenea Iancu” ( Ţal!..
    [Show full text]
  • GIDNI 2 Sociology, Political Sciences, International Relations 195
    GIDNI 2 Sociology, Political Sciences, International Relations “THE FREE AND INDEPENDENT FACTION” FROM IASI. SOME IDEOLOGICAL ASPECTS Irina Gafita, PhD Student, “Al. Ioan Cuza” University of Iași Abstract: This paper aims to present the main aspects of the Free and Independent Faction from Iasi ideology, to analyze the impact of their anti-Semite ideas on the situation of the Jewish population in Romanian territory and relate them to the person of Charles I and the foreign policy promoted by him. The study will also analyze the impact that Simion Barnutiu‘s thinking had over them and illustrate some of the most important ideas that were promoted by the Nicolae Ionescu, the group leader, after his mentor‘s death. The factionists have supported the idea that Charles I was not a loyal ruler for its people and that for Romania a republic or an indigenous prince would be more suitable. We also debated their interest in keeping Moldavia and Wallachia united against any separatist attempts. In the end, an explanation as to why their anti-Semitic believes were so popular was given. Keywords: Nicolae Ionescu, political group, anti-dynastic, unionism, anti-Semitism 1. Introduction The nineteenth century Romanian society was going through a vast modernization process. Political life was no exception. It was in this context that numerous political parties made their appearance on the public stage, although the majority had only a temporary existence. There are, of course, two parties that drew the general coordinates of Romanian politics in the era: the Liberal Party and the Conservative Party. In addition, many other groups offered innovative solutions on the problems that the Romanians faced.
    [Show full text]
  • Intercultural Fantasies of Female Cruelty: Reflections on Gender and Power
    DOSAR SPECIAL: EGALITATE, LIBERTATE, FEMINITATE INTERCULTURAL FANTASIES OF FEMALE CRUELTY: REFLECTIONS ON GENDER AND POWER Marina CAP-BUN Ovidius University of Constanţa, Romania Prezentul articol reprezintă o analiză exhaustivă a aspectelor interculturale bazată pe imaginea femeii în literatură, şi anume unele reflecţii asupra puterii feminine. Autoarea confruntă un număr impunător de opere pentru a scoate în evidenţă trăsăturile puterii şi luptei lăuntrice a Femeii. By the beginning of the twentieth century Ion Luca Caragiale (1852-1912) was already a well-established artist, aware of the fact that he had reached his artistic ma- turity. His plays were translated in many languages and successfully played in France, Germany, Italy, Hungary, and Russia, and his tragedy Năpasta (The Scourge) was even plagiarized by the French dramatist André de Lorde, provoking a huge scandal in both Romanian and French literary magazines. Caragiale refused to sue his French plagia- rist who, in fact, was making him more famous in Paris, as he acknowledged that his play was already entering the gallery of inciting universal themes, and it was by now provoking responses.1 In Romania, the controversies around his theatre were some- how diminished (although they never ceased to exist up to the present day), his texts were regularly reedited, his plays often staged, and the young scholar Horia Petra-Pre- descu was already conducting serious research about his life and career while writing a monographic doctoral thesis on the subject, which was to be published in 1911.2 So, in spite of his active enemies, he was generally recognized as a classic of Romanian literature.
    [Show full text]
  • Institutul De Studii Istorice Si Social
    NR. INVENTAR: 3229 ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL ARHIVE NAŢIONALE ISTORICE CENTRALE BIROUL ARHIVE CONTEMPORANE FOND INSTITUTUL DE STUDII ISTORICE ŞI SOCIAL-POLITICE FOTOTECA – Portrete INVENTAR 3414 u.a. Arhivele Nationale ale Romaniei PREFAŢĂ 1. Istoricul creatorului fondului - Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice (I.S.I.S.P.) a devenit funcţional la 26 martie 1951, sub denumirea de Institut de Istorie a Partidului, având ca principal scop cercetarea şi (re)scrierea istoriei mişcării muncitoreşti, socialiste (social-democrate) şi comuniste din România şi din lume în conformitate cu propaganda oficială şi linia politico-ideologică a P.M.R./P.C.R. Relaţia Institutului cu Partidul Comunist este demonstrată prin directa tutelare a acestuia de către Comitetul Central al Partidului. Problema înfiinţării unui asemenea institut s-a discutat încă din anul 1950, când prin Hotărârea Biroului Politic al C.C. al P.M.R. nr.2/1950 s-a decis organizarea Institutului de Istorie a Partidului, însă noua instituţie şi-a început oficial activitatea un an mai târziu, la data de 8 mai 1951. Comitetul Politic Executiv al P.C.R. a hotărât la 22 martie 1966 transformarea Institutului de Istorie a Partidului în Institutul de Studii Istorice şi Social- Politice de pe lângă C.C. al P.C.R. Institutul era condus de un consiliu ştiinţific din care iniţial făceau parte şi unii dintre principalii lideri comunişti români: Gheorghe Gheorghiu- Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lothar Rădăceanu, Iosif Chişinevschi, Alexandru Moghioroş, Gheorghe Apostol, Constantin Pârvulescu, Ion Niculi, Leonte Răutu, Mihail Roller, Gheorghe Stoica, Sorin Toma, A.
    [Show full text]
  • Centenarul Ion Codru Drăguşanu
    0 77 DE CONFERINŢE RADIOFONICE 1 Editor: Ioan Crăciun Tehnoredactare şi copertă: Cristian Dinu Universitatea din Bucureşti – Editura Ars Docendi Editură cu profil academic şi cultural recunoscută de CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR Şos. Panduri 90, sector 5, Bucureşti Tel./Fax: (021) 410 25 75 E-mail: [email protected] Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SĂVOIU, ADRIAN 77 de conferinţe radiofonice / Adrian Săvoiu Bucureşti – Ars Docendi, 2008. ISBN 978-973-558-336-1 654.195(498 Bucureşti)(063) Copyright © Adrian Săvoiu, 2008 Tipărit la Tipografia Editurii Ars Docendi Printed in Romania 2 ADRIAN SĂVOIU 77 DE CONFERINŢE RADIOFONICE În memoria mamei, Ileana, care a ascultat la radio, de la Câmpulung, aceste conferinţe. Această ediţie s-a tipărit în 200 de exemplare numerotate. Fiecare exemplar poartă semnătura autorului. Exemplarul nr. 4 Argument Această carte selectează 77 dintre conferinţele rostite la Radio România, începând din anul 1984, în cadrul emisiunii „Răspundem ascultătorilor” (devenită ulterior „Studio deschis”), difuzată zilnic, de luni până vineri, între 9 şi 10 dimineaţa, reluată uneori şi după-amiaza. Majoritatea au fost susţinute într-o perioadă când în afara postului naţional de radio nu existau şi alte posturi, de aici audienţa uriaşă a celor mai multe dintre ele. Astăzi poate că unele dintre aceste conferinţe le-aş gândi şi le-aş organiza altfel. Am păstrat însă intactă structura lor pentru a constitui, în felul acesta, un document al timpului. În ansamblul lor, la o nouă lectură, cred că îşi păstrează actuali- tatea, chiar dacă o bună parte au trecut, până în decembrie 1989, prin „furcile caudine” ale cenzurii, care la radio era una dintre cele mai vigilente.
    [Show full text]
  • VICTOR RIZESCU ªTEFAN VIANU LIVIU VOINEA Editor: Irina Vainovski-Mihai
    New Europe College Yearbook 2002-2003 MADEEA (SÂSÂNÃ) AXINCIUC CAMELIA BECIU MIANDA CIOBA ALEXANDRA CIOCÂRLIE IRINA CULIC CRISTIAN GAªPAR VICTOR RIZESCU ªTEFAN VIANU LIVIU VOINEA Editor: Irina Vainovski-Mihai Copyright © 2005 – New Europe College ISSN 1584-0298 NEW EUROPE COLLEGE Str. Plantelor 21 023971 Bucharest Romania Tel. (+40-21) 327.00.35, Fax (+40-21) 327.07.74 E-mail: [email protected] VICTOR RIZESCU Born in 1969, in Bucharest. Ph.D., Central European University, Budapest Dissertation: Debating Modernization as a Debate on the Modernizing Elite: An Approach to the History of Social and Political Thought in Romania, 1868- 1947 Associated Professor, Faculty of Political Science, University of Bucharest. Participation in international conferences and roundtables in Romania, Bulgaria, Ucraine, Italy and the United States Articles and translations in the fields of Romanian intellectual history, nationalism studies, East European social history SUBVERTING THE CANON: OLIGARCHIC POLITICS AND MODERNIZING OPTIMISM IN PRE-COMMUNIST ROMANIA 1 Can one indicate precisely the moment when the figures of the literary critic Eugen Lovinescu and of the social analyst ªtefan Zeletin were established, in Romanian scholarship, as the quintessential examples of ideological “rightness” and intellectual honorability? A positive answer to this question could alter our general understanding of the pre-communist intellectual heritage of Romania. As for Lovinescu, his disciples in the field of literary criticism were already numerous at the end of the pre-communist period,1 and they did not avoid to pay homage to the person who had waged, from the first decade of the twentieth century up to the 1940s, long intellectual wars against nostalgic traditionalism, and who most energetically claimed a literature with “urban” overtones and a “modernist” orientation, resonating with – and openly displaying its inspiration from – the most novel European trends of artistic experimentation.
    [Show full text]
  • Understanding the Punctuation and Spelling Signs in Romania to Eliminate Functional Illiteracy
    Bulletin of the Transilvania University of Braşov Series VII: Social Sciences • Law • Vol. 12(61) No. 2 – 2019 https://doi.org/10.31926/but.ssl.2019.12.61.2.10 UNDERSTANDING THE PUNCTUATION AND SPELLING SIGNS IN ROMANIA TO ELIMINATE FUNCTIONAL ILLITERACY Ramona Mirabela OPREA1 Abstract: The international comparative research initiated by the OECD in the 1990s has shown that a considerable proportion of Europeans are classified as functional illiterates, even though they have completed at least primary school. Spelling and punctuation condition the specific human- readable-writing process. We can counteract this deficit perfectly and diminish the scale of the phenomenon of functional illiteracy, giving individuals and social groups another chance for education. The need to express ideas in writing so that they can be understood by the reader may increase the interest in studying spelling and punctuation, as well as establishing rules for their use. This article proposes to address punctuation and spelling signs with examples that could be used as part of an option for primary education in Romania in order to reduce functional illiteracy. Keywords: functional illiteracy, literacy, primary education, spelling signs, punctuation marks 1. Introduction Until the late 1960s, illiteracy was treated in developed countries as a scary phenomenon in the poor and backward areas of the south. The conviction that the problem has been resolved forever has been universal and well anchored in the consciousness of European societies (Daniel, 2000). Later, discovering the scale of illiteracy in the developed countries of the West has caused shocks and surprises. The functional illiterate contemporary person knows the letters in their individuality but does not know how to connect them.
    [Show full text]
  • Bucurestiul Literar Si Artistic Nr 2 Si 3 Din 2020.Pmd
    1 Revistã fondatã la 1 octombrie 2011 de Coman ªova ºi Florentin Popescu Apare lunar • Anul X, nr. 2-3 (101-102), februarie-martie 2020 www.bucurestiul-literar.ro Scriitori de altãdatã: Panail Istrati, G. Topîrceanu, D. Racoviþã, Iancu Botez, Dr. Ionescu, N. Constantinescu ºi Mihail Sadoveanu la Brãila În acest numãr: • Grigore Alexandrescu - 210 ani de la naºtere. O evocare de Ion Ghica (3) • Seniorii literaturii noastre: George Corbu în dialog cu Florentin Popescu (4) • Liviu Rebreanu: Cearta (6) • Recuperãri: Vasile Militaru (7) • Mircea Eliade: Încercarea Labirintului, II (8) • Farmecul discret al evocãrilor: Nicolae Predescu, Barbu ªtefãnescu Delavrancea, I.L. Caragiale, Al. Vlahuþã, Ioan Slavici, George Panu (10-11), (18) • Mircea Coloºenco: Marian Popa versus prozator postmodern(12) • Poezie universala la km 0: Constantin P. Kavafis (15) • Candid Stoica: Un spectacol burlesc (17) • Ion Andreiþã: Când zidurile vorbesc (19) Bucureºtiul literar ºi artistic, Anul X, nr. 2-3 (101-102), februarie-martie 2020 2 ACTUALITATE Editorial Agendã culturalã • 25 ianuarie: La Muzeul Naþional al Literaturii Autografe Citesc tot ce primesc, dar Române s-a lansat volumul „Ronduri de zi” (Însemnãri) de Gelu Negrea, (Editura Biscara, Bucureºti, 2020). de comentat comentez Despre autor ºi carte au vorbit, între alþii, Ioan Adam, Florentin Popescu ºi editoarea lucrãrii. în premierã selectiv! • 29 ianuarie: La Clubul „Mihai Eminescu” (fost Proiectul pe care l-am început în urmã cu mai mulþi Calderon), al Sectorului 2 a fost sãrbãtorit scriitorul Ion Titus
    [Show full text]
  • Constantin Bacalbasa
    Constantin Bacalbașa, descendentul unei familii brăilene, s-a născut la 21 august 1856 la București. A desfășurat o foarte bogată activitate jurnalistică, afirmându-se ca unul dintre cei mai prolifici și merituoși jurnaliști români din epoca de glorie a presei noastre. Participă din tinerețe la activitatea primelor cercuri social-democrate din România, debutând aici în presa anilor 1880. Adevăratul debut ziaristic și-l face însă în 1881 în cotidianul liberal Telegraful, scriind apoi, vreme de 54 de ani, la jurnale din mai toate orizonturile presei românești: so - cial-democrată, radicală (Lupta), liberală, conservatoare. Ultimele decenii de viață și le de- dică activității în redacțiile ziarelor de mare tiraj, începând, spre anul 1900, cu democraticul Adevărul și terminând cu Universul, în ambele publicându-și, într-un foileton săptămânal, amin tirile savuroase despre Bucureștii de altădată, care văd întâia oară lumina tiparului între 1927 şi 1932, într-o serie de patru volume. După ani fertili de activitate gazetărească, Bacalbașa este ales, în 1919, preşedinte al Sindicatului Ziariștilor din București, calitate în care alcătuiește o „privire asupra presei românești din zilele noastre“ cuprinsă de N. Iorga, în 1922, în lucrarea Istoria presei românești. Constantin Bacalbașa a mai publicat (selectiv): Pardon (în colaborare cu frații săi Anton și Ion Bacalbașa; București, 1899), Capitala sub ocupația dușmanului, 1916–1918 (Brăila, 1921), Raportul asupra libertății presei (București, 1922) și altele. Tiberiu Avramescu (1933–2014), unul dintre cei mai reputați editori și istorici literari români, a fost, de-a lungul îndelungatei sale cariere, redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, coordonator al colecției „Biblioteca pentru toți“, director general al Editurilor și patrimoniului național în Ministerul Culturii, redactor-șef, apoi director al Editurii Minerva.
    [Show full text]