Completarea Fondului De Cărţi Al Bibliotecilor Săteşti Sau Comunale
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
HISTORICAL REVIEW NEW SERIES TOME XXII, NOS. 1–2 January – April 2011 CONTENTS POLITICS – PROPAGANDA AND IDEOLOGIES CRISTIAN VASILE, The Ministry of Culture and the Ideological Departments as Institutional Actors of the Cultural Policies (1953–1965)............................................ 5 FLORIN MÜLLER, The Legionary Movement – New Research Directions........................... 23 CRISTIAN PLOSCARU, An Episode of the “National Opposition” in Moldavia: The Confederative Conspiracy and the 1837 Elections....................................................... 33 GEOPOLITICS – STRATEGIES AND COMPETITORS FLORIN ANGHEL, Geopolitical Constructions: The Union of Bessarabia in the “Cordon Sanitaire” Variant......................................................................................................... 49 LUCIA TAFTĂ, The Great Powers and the Danube Mouths in the Nineteenth Century............. 61 MARIAN STROIA, The Struggle for Supremacy in the Caspian and Black Sea Basins in the First Three Decades of the Nineteenth Century...................................................... 71 SOCIETY – ELITES AND INDIVIDUALS VICTOR ŢVIRCUN, The Life and Deeds of Count Toma Cantacuzino in Russia (II)........... 83 ANDREEA-ROXANA IANCU, Individu et représentations de la parenté dans les textes normatifs canoniques et laïques (Valachie, fin XVIIIe – début XIXe siècles) .............. 103 DESTINIES – REALITIES AND ASPIRATIONS ADRIAN-SILVAN IONESCU, Post-War Romania Seen by an American Photo- Journalist, Lee Miller ................................................................................................... 119 PETRE MATEI, The Gypsy Assemblies of 1919 in Transylvania (II)..................................... 135 „Revista istorică”, tom XXII, 2011, nr. 1–2, p. 1–202 4 SCHOOL AND INDUSTRY ION DUMITRAŞCU, Suppliers of Industria Aeronautică Română – Braşov (1925–1945)..... 153 ANGHEL POPA, The Organization of the First Officer School in Moldavia ......................... 195 REVISTA ISTORICĂ SERIE NOUĂ TOMUL XXII, NR. 1–2 ianuarie – aprilie 2011 S U M A R POLITICĂ – PROPAGANDĂ ŞI IDEOLOGII CRISTIAN VASILE, Ministerul Culturii şi secţiile ideologice ca actori instituţionali ai politicilor culturale (1953–1965) ......................................................................... 5 FLORIN MÜLLER, Mişcarea Legionară – noi perspective în cercetare .............................. 23 CRISTIAN PLOSCARU, Un episod al „opoziţiei naţionale” în Moldova: conjuraţia confederativă şi alegerile din 1837....................................................................... 33 GEOPOLITICĂ – STRATEGII ŞI COMPETITORI FLORIN ANGHEL, Construcţii geopolitice: Unirea Basarabiei în varianta de „cordon sanitaire”........................................................................................................... 49 LUCIA TAFTĂ, Marile puteri şi gurile Dunării în secolul al XIX-lea................................. 61 MARIAN STROIA, Lupta pentru supremaţie în bazinul caspic şi cel al Mării Negre în primele trei decenii ale secolului al XIX-lea.......................................................... 71 SOCIETATE – ELITE ŞI INDIVIZI VICTOR ŢVIRCUN, Viaţa şi activitatea contelui Toma Cantacuzino în Rusia (II) .............. 83 ANDREEA-ROXANA IANCU, Individu et représentations de la parenté dans les textes normatifs canoniques et laïques (Valachie, fin XVIIIe – début XIXe siècles)............. 103 DESTINE – REALITĂŢI ŞI ASPIRAŢII ADRIAN-SILVAN IONESCU, România postbelică văzută de un reporter fotograf american, Lee Miller .......................................................................................... 119 PETRE MATEI, Adunările ţiganilor din Transilvania din anul 1919 (II)............................. 135 „Revista istorică”, tom XXII, 2011, nr. 1–2, p. 1–202 2 ŞCOALĂ ŞI INDUSTRIE ION DUMITRAŞCU, Furnizori ai Industriei Aeronautice Române – Braşov (1925–1945) ... 153 ANGHEL POPA, Organizarea primei şcoli de ofiţeri în Moldova ...................................... 195 POLITICĂ – PROPAGANDĂ ŞI IDEOLOGII MINISTERUL CULTURII ŞI SECŢIILE IDEOLOGICE CA ACTORI INSTITUŢIONALI AI POLITICILOR CULTURALE (1953–1965) CRISTIAN VASILE∗ Studierea evoluţiei structurilor instituţionale care au guvernat procesul decizional în cazul politicilor culturale comuniste nu a constituit o prioritate pentru istoriografia românească de după 1989, în principal din cauza unor motive obiective (în primul rând absenţa accesului la documentele de arhivă relevante). În al doilea rând, o parte a istoricilor profesionişti a validat fără o verificare suplimentară versiunile unor înalţi demnitari ai birocraţiei culturale din anii 1950 şi 1960 care şi-au publicat memoriile pline de subiectivism prezentate drept reconstituiri istorice pătrunse de spirit critic. Odată cu deschiderea majoră către cercetători a noii conduceri a Arhivelor Naţionale, mai ales începând din iulie 2007, numeroase documente emanate de la Comitetul Central al PMR/PCR (şi de la secţiile sale) au fost declasificate. Utilizând mai ales documente din fondul Secţia de Propagandă şi Agitaţie a CC al PCR, ne-am propus în acest articol să trecem în revistă principalele instituţii ale aparatului de stat, ideologic şi cenzorial responsabile de politicile culturale, precum şi interacţiunile dintre ele în ultima parte a guvernării Gh. Gheorghiu-Dej, adică a doua jumătate a anilor 1950 şi primii ani ai deceniului şapte1. Fără aceste instituţii – însărcinate cu impunerea utopiei comuniste în domeniul spiritual – revoluţia culturală (proclamată de propaganda oficială după 1948) nu se putea realiza. REVOLUŢIA CULTURALĂ În legătură cu această „revoluţie culturală” merită aduse câteva clarificări conceptuale. La fel ca şi ideologii sau istoricii sovietici ai anilor 19602, comuniştii de la Bucureşti (şi implicit oamenii de cultură integraţi în sistemul politic de după 1948) au ajuns să definească revoluţia culturală ca o etapă şi parte a tranziţiei către ∗ Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Bucureşti, [email protected]. 1 Continuăm cumva demersul schiţat în articolul Impunerea controlului comunist asupra culturii, 1948–1953. Aspecte instituţionale, în „Arhivele Securităţii”, vol. II, Bucureşti, 2006, p. 44–53. 2 Sheila Fitzpatrick, Cultural Revolution in Russia 1928–32, în „Journal of Contemporary History”, vol. 9, 1974, nr. 1, p. 33. O perspectivă diferită asupra culturii sovietice din anii 1920–1930, v. la Martin Malia, The Soviet Tragedy. A History of Socialism in Russia, 1917–1991, New York et al., 1996, p. 229–235. „Revista istorică”, tom XXII, 2011, nr. 1–2, p. 5–22 6 Cristian Vasile 2 societatea comunistă. Anul 1964 a însemnat un moment de bilanţ (inclusiv istoriografic); această nouă secvenţă bilanţieră a fost pusă de către propaganda oficială – şi, pe urmele ei, de către istoriografia specializată – sub semnul „revoluţiei culturale”3. Sheila Fitzpatrick a rezumat diversele accepţiuni pe care le-a căpătat această sintagmă în URSS. Potrivit teoreticienilor sovietici ai anilor 1960, existenţa revoluţiei culturale se circumscria legilor generale după care se călăuzeşte dezvoltarea socialismului. Revoluţia culturală este dependentă de revoluţia politică; odată ajuns la putere, partidul marxist-leninist devine iniţiatorul revoluţiei culturale impunând: „democratizarea” culturii, egalizarea condiţiilor culturale, ridicarea rapidă a nivelului educaţional, precum şi crearea unei noi intelectualităţi, legată de popor, de clasa muncitoare. Spre deosebire de revoluţia politică, cea culturală – cel puţin în teorie – nu este nici violentă, nici nu se produce brusc. Este un proces de transformare ideologică graduală care începe în 1917 şi continuă decenii de-a rândul (v. Kulturnaia Revoliuţiia v SSSR, 1917–1965, Moscova, 1967), respectând tradiţiile culturale şi principiul leninist al continuităţii culturale. Fitzpatrick a conchis că, din această perspectivă, atât evenimentele din China anilor 1960, cât şi ceea ce s-a întâmplat în URSS în anii 1928–1932, în contextul ofensivei declanşate de Stalin contra „aripii de dreapta” din partid, reprezintă o falsă revoluţie culturală. Revoluţia culturală proletară din 1928–19324 a fost violentă şi iconoclastă, fiind îndreptată împotriva establishment-ului cultural, adică a alianţei dintre – simplificând – Ministerul Învăţământului şi Culturii condus de Anatol Lunacearski şi intelectualitatea (intelighenţia) burgheză5. Contestatarii proveneau din rândurile Komsomol, din Academia comunistă şi RAPP (Asociaţia Rusă a Scriitorilor Proletari), iar mişcarea lor a luat forma unei adevărate lupte de clasă la nivelul frontului cultural6. Desfăşurările din URSS, în acest interval (dacă admitem premisele de la care porneşte Sheila Fitzpatrick), nu par să aibă un echivalent perfect în evoluţiile cultural-ideologice din România postbelică, chiar dacă, prin consecinţe, lichidarea „devierii de dreapta” (a grupării Pauker-Vasile Luca) a însemnat şi îndepărtarea mai multor specialişti „burghezi”, precum şi epurarea unor instituţii culturale. Sheila Fitzpatrick şi o întreagă şcoală istoriografică au asociat revoluţia culturală mai degrabă cu momentul 1928–1931 şi cu evenimentele majore care s-au petrecut în acest interval – epurarea intelighenţiei, episodul „proletar” din literatură etc. În anul 1999, delimitându-se de această paradigmă istoriografică 3 Ştefan Bălan, Ilie Murgulescu, George Ivaşcu et al., Momente ale revoluţiei culturale în Romînia, Bucureşti, 1964. 4 Ulterior, Fitzpatrick a limitat „revoluţia culturală” la anii 1928–1931 – Cultural Revolution in Russia, 1928–1931, ed. Sheila