7 RevistĂ lunarĂ de literaturĂ Şi artĂ Apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România Editor: Asociația Societatea Literară Acolada nr.7 (140) iulie 2019 (anul XIII) 20 pagini Director general: Radu Ulmeanu Director: Gheorghe Grigurcu

Marius Budu-Muza Gheorghe Grigurcu: Barbu Cioculescu, poetul Lucia Negoiță: Interviul Acoladei. Mircea Anghelescu Barbu Cioculescu: Cu Pavel Alex. Ştefănescu: O carte de 2.950 de grame Magda Ursache: Româneşte sau post-româneşte? Aurel Pantea: Poeme Isabela Vasiliu-Scraba: A fost Culianu turnător C.D. Zeletin: Pornind de la pesimismul lui al savantului Mircea Eliade? (III) Bacovia Costel Stancu: Poeme Tudorel Urian: Feţe ale singurătăţii Sergiu Simion: Afacerea „Meditația Constantin Mateescu: Capitala sub ocupație (III) Transcendentală” (III) Constantin Trandafir: Poveste şi Etnografie Pavel Șușară: Despre carne, materie întunecată şi Mircea Popa: Ștefan Baciu – memorialistul (II) universuri finite Acolada nr.7 iulie 2019 2 PSD şi criza de neuroni în vremuri de cumpănă Aflat în degringoladă totală, PSD este de câtva tradiționala politică de jefuire a avuției naționale și de umflare a buzunarelor timp foarte aproape de colaps. Istoricul partidului din celor de la conducere pe plan central sau mai la margini. Asta cu aceeași retorică 1990 încoace fiind cunoscut de toată lumea, nu are populistă dintotdeauna, cu aceleași minciuni gogonate, cu aceeași borfași puși în rost să-l mai trec în revistă. Esența ar fi că a făcut posturile cheie, în general fără pregătire de specialitate, la ministere, la fel de fel mereu pe dracu-n patru să pună pe butuci economia de agenții guvernamentale și alte instituții centrale sau locale. Condiția absolută și societatea românească în toți acești ani, cu valorile pare să fie ca acești ciraci să aibă probleme cu justiția, câte un dosărel pe rol sau ei cu tot, destul de șubrede și așa. în pregătire, adică să fie cât de cât șantajabili, dar și obtuzi, ignari, grei de cap, Ion Iliescu și Adrian Năstase în mod deosebit tupeiști dincolo de orice limită sau grad de suportabilitate. și-au adus substanțiala contribuție la marasmul pe Asta pentru că oamenii cât de cât pregătiți, cultivați, mobilați la cerebel cu care-l trăim, urmați apoi cu brio de Ponta, Dragnea și, ceea ce trebuie sunt un pericol de moarte pentru impostorii aflați la conducere. în prezent, de steaua cea mai strălucitoare a partidului, Viorica Dăncilă, ultimul A spus-o Victor Boștinaru, unul dintre acești „periculoși”, deși din păcate abia deocamdată al său președinte și premier. după ce s-a văzut tras pe linie moartă, nemaiprinzând un loc pe lista partidului După prăbușirea USL, ca urmare a manevrelor lui Ponta de a arunca pentru alegerile europarlamentare: „Victor Ponta și Liviu Dragnea au avut grijă în derizoriu ideea de coaliție prin acapararea treptată a tuturor pârghiilor ca în jurul lor să nu rămână nimeni, dar absolut nimeni care să aibă eventual guvernamentale și aruncarea în aer a înțelegerii ca lilialul Antonescu ce ar fi doi neuroni, pentru că ar putea fi un competitor în viitor. Și atunci dăm afară și trebuit să candideze la alegerile prezidențiale, a urmat actuala coaliție a PSD cu punem în jur centuri succesive de submediocrități loiale.” ALDE, zgura desprinsă din PNL. Ponta, alungat de tot felul de giumbușlucuri O asemenea submediocritate loială a fost în momentul numirii și doamna penale și înlocuit cu întemnițatul acum Liviu Dragnea, mult mai lacom și mai Dăncilă, înconjurată, la rândul ei, de o ceată de găgăuțe care se pricep la orice ambițios decât el, i-au pregătit un piedestal găunos acestei invenții de neimaginat în afară de guvernare. A plecat Darius Vâlcov dar a rămas fantele Teodorovici, a care este celebra deja pe întregul mapamond Veorica, armazoană mai ceva decât plecat Carmen Dan dar a venit unul greu încercat cu probleme penale, au plecat putea concepe orice minte de comediograf din trecut. Doar din trecut, evident, și vor mai pleca mulți dar vor veni în locul lor alții și mai proști și mai corupți, căci în prezent trăim cu toții pe scena unei comedii infernale ai cărei actori își căci un PSD fără corupți ar fi o aberație absolută. joacă rolurile fără vreun alt text decât prețioasele indicății de partid și de stat, fie el paralel ori perpendicular. Convinsă de misia istorică ce-i revine în fruntea a ceea ce, măcar în intenție, este actualul partid-stat, doamna președinte/ premier continuă, conștient sau nu, Radu ULMEANU

Această publicație a fost tipărită cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare.

Cuprins: Redacţia şi administraţia: Radu Ulmeanu: PSD şi criza de neuroni în vremuri de cumpănă – p. 2 Str. Ioan Slavici nr. 27 Satu Mare Cod Poştal 440042 Gheorghe Grigurcu: Barbu Cioculescu, poetul – p. 3 Fax: 0361806597Tel.: 0770061240 Ştefan Lavu: Comedia numelor (105) – p. 3 On-line: www.editurapleiade.eu (Revista Acolada în format Barbu Cioculescu: Cu Pavel – p. 4 PDF) E-mail: [email protected] Alex. Ştefănescu: O carte de 2.950 de grame – p. 4 Poeme de Aurel Pantea – p. 5 xxx C.D. Zeletin: Pornind de la pesimismul lui Bacovia – p. 6 Tudorel Urian: Feţe ale singurătăţii – p. 6 Abonamentele se pot face direct, prin mandat poştal, la adresa Constantin Mateescu: Capitala sub ocupație (III) – p. 7 redacţiei, abonaţii trimiţând obligatoriu, în plus, o înştiinţare Petru Romoșan: Cine a mai colaborat cu Securitatea? – p. 7 (carte poştală) cu numele lor, suma plătită şi perioada Constantin Trandafir: Poveste şi Etnografie – p. 8 acoperită de abonament. Firmele pot vira costul abonamentului Mircea Popa: Stefan Baciu – Memorialistul (II) – p. 8 în contul S.C. Pleiade S.R.L. RO40INGB0000999901389619 Constantin Călin: Trecut – prezent; prezent – trecut (VIII) – p. 9 deschis la ING Bank Satu Mare. Numai pentru instituţiile Lucia Negoiță: Interviul Acoladei. Mircea Anghelescu – p.10 bugetare, costul abonamentului se virează în contul S.C. Magda Ursache: Româneşte sau post-româneşte? – p.11 Pleiade S.R.L., RO34TREZ5465069XXX001050, la Trezoreria Dumitru Augustin Doman: Un schelet cocoşat deasupra unui manuscris – p. 11 – p. 12 Satu Mare. Cod fiscal: RO 638425. Costul unui abonament pe 3 I.Vasiliu-Scraba: A fost Culianu turnător al savantului Mircea Eliade? (III) Costel Stancu: Poeme – p. 13 luni este 17 lei (sau 34 pe 6 luni, 68 pe un an), acesta incluzând Maria Gradinaru - Poezii – p. 13 şi taxele de expediere. Şt. I. Ghilimescu: Marele muzician şi desăvârşita Cenuşăreasă – p. 14 Dan Culcer: Vatra. Surprize colegiale. Informatorii (XII) – p. 15 xxx Sergiu Simion: Afacerea „Meditația Transcendentală”.... (III) – p. 16 Florica Bud: Vrăjitoare la bord – p. 17 În virtutea respectării dreptului la opinie, redacţia Acoladei publică o diversitate de Pavel Șușară: Despre carne, materie întunecată şi universuri finite – p. 17 opinii ale colaboratorilor, fără a-şi asuma însă responsabilitatea pentru acestea. Olimpia Iacob: Voci pe mapamond – p. 19 Manuscrisele primite la redacţie nu se înapoiază. Sunt privilegiate textele în format Lucian Perţa: Parodii – p. 19 electronic. Gheorghe Grigurcu: „Un lingușitor se automutilează moralmente” – p. 20

ISSN 1843 - 5645

Tehnoredactare: Paul-Trifu Gheorghe Acolada nr.7 iulie 2019 3 Barbu Cioculescu, poetul ersurile lui Barbu Cioculescu se află la hotarul dintre pus la «cățeluș»/ ies mîrîituri caraghioase./ Fabricăm pentru ei emoția ființei și așa-zicînd emoția verbului. „Poezie oase/ dintr-un plastic mustos și/ refolosibil” (Cîinii mecanici). de critic” le-ar putea aprecia cineva cu o formulă Așadar robotizarea cu al său posibil viitor stihial: „Tragi standardizată, dacă n-ar fi vorba de căutarea (și revelarea) fermoarul, din pîntec îi curg caramele/ din piept note de plată, poeziei chiar în cadrul acesteia, încă o dovadă a faptului că prospecte/ dimpreună cu certificatul de garanție./ Viitoreni, arta, aidoma Duhului Sfînt, suflă unde vrea. experți în motorașe canine, lunecatu-mi-a Exersîndu-se pe sine, expresia lucidității e vremea, dezlipitu-s-a/ bucuria de mine – stau în măsură a exersa lirismul cu un efect cu în inele de aur/ în piepți de mătase, apăs atît mai surprinzător cu cît spontaneitatea sa pe scaun/ dau ocol marilor vase cu orhidee adesea vădită vine pe o cale dificultuoasă, nemuritoare/ ceafa mi-o las pe spetează./ pîndită de preconcepții minimalizante (în Doi dogi metalici cu botul/ pe rotulele mele speță ale criticilor care nu sunt poeți). Drept veghează/ inoxidabili, ignifugi, presurați// care autorul se arată prudent într-o cheie Și se-nnoptează…” (ibidem). O robotizare ușor ironică, schițînd volute ale defensivei: începînd de jos, „democratică”… „Ghiocuri sparte pe masa de lucru/ teama de a Din aproape în aproape declinul de facto voi să scriu poezie/ într-o lume în care-au biruit al civilizației noastre vertiginos ascendente cascadorii.// Decembrie cu lumini de mai pentru/ cîteva ore atentează la trăirile cotidiene, la mărunțișurile vieții ce se inundînd arbustul de la geam/ dezlegînd vocalele avantajos// devalorizează. Universul mic depune o sesizantă mărturie: pentru marile tranzacții ale anului/ care vine: vei triumfa, „Anul trecut nici nu a fost – mici obiecte/ uitate în palmă se gloria e pe cale/ spre tine, a fost expediată cu toate formele// jucară o vreme cu noi/ obosiră speriate de sine așteptîndu-ne/ primi-vei buchetul ei de mărgean/ a făcut un drum de treizeci să vorbim, să răsuflăm, să începem/ să pășim din duminică-n de ani/ dar știe semnul de recunoaștere// axul unui ghioc, joie.// Cum părăsisem luntrea/ nu mai era/ nevoie” (Happy New o coloană nu tocmai dreaptă/ în jurul ei rotitoare și mantia Year!II). Care e riposta eului estetic? O retranșare în decorativ, scoicii/ cu dungi de tigru calin. Ora de soare.// Pe o masă de dacă se poate în fastul cromatic posedînd aparența imunității lucru carafa cu vin/ libertatea de a fi mai puțin în/ visul de aur la deriziunea asociațiilor în vogă. Un soi de intemporalizare al unei parole” (Meditație). Barbu Cioculescu rostește ceea ce formală cu liniștitor alibi cultural: „Plouă, bubuie curge consideră că se cuvine rostit despre sine și despre ambianța hermină/ Copacul se clatină și geme/ Iar roata cu șapte culori Marius Budu-Nud proximă, ca și despre timpul istoric în care s-a înscris cu o de lumină/ Nu iese prin nouri, se teme/ Să mintă nu vrea, afară iluzorie nonșalanță, cu o detașare menită a oferi tocmai aluzia scapără cremene” (Furtună). Sau: „Negrul avea un roș turban/ patetismului ocolit. Fără a fi formulate expres, atitudinile d-sale La picioarele mele stătea,/ De catifea ochii bulbucați; incerți, ies astfel la suprafață grație rezervei tactice de care dă dovadă: rotind/ Vrăji rostind,/ Pulsau insidioasă melasă portocalii „Filele-și pierd pielea cea veche, zilele solzii/ ca șopîrla coada, pînă sus pe terasă” (Veghe de război în Tombuctu). Sau licornul cornul – am desfăcut/ dulapul scîndură cu muzicalizînd: „Glasul tău lîngă mine de-o să mai scîndură neavînd cheia/ însă nu eram înăuntru vie/ Cine știe…/ Sufletului descojit cimpoi/ încît cu degetul/ m-am semnat în oglindă pe Îi cîntă vechi cîntece noi/ Pe două clape Comedia numelor partea spoită a vremii - / de ce n-aș unelti? Prin de monotonie” (Elegie I). Sau ca o cosmică perete se vede în stradă/ masa de premii, tejgheaua, rotire de somptuozități cu galantă dedicație: „O stea (105) spînzurătoarea/ dar din stradă nimic nu se vede.// S-a scufundat conduce fiecare sîn, adulterină/ Și unghiile cresc stelelor zece în baia lui Arhimede.// Despre dulap multă vreme n-am știut căror slujesc/ Sprîncenele sunt nebuloase/ Groase, arcuite, Tip care face fițe: fițar. încotro/ mă va duce – degetu-mi pipăia mileniul moale/ ca frumoase./ Și o mie de stele într-o uriașă roată/ Se micșorează x labele elefanților trecînd peste legume și fructe” (Navigînd, să poată/ În nadir ochiul iradiat să-ți facă” (Era o noapte). Nu „La ora actuală, România s-ar putea numi navigînd). Istoria contemporană e consemnată cu o mixtură în ultimul rînd parafrazarea unui Vermeer: „Îți cade soarele-n Patrihoția” (la un post tv.). a decepției și toleranței. Posibilul dezgust cedează ușoarei mîini./ Pe șorțul alb rîde, din/ fereastră se gătește și cugetă./ x înduioșări: „Zile de gheață – privesc cum/ învață să ne ierte Duhul îți intră în degete,/ spornic pentru miezul de pîine.// Însuși numele localității e noroios: Glodghirești. leșuri de cîine/ lîngă coada la pîine lîngă/ coada la ziare Ți se așază amurgul în păr,/ vestindu-ți fruntea./ Chipul îți x unde fiecare// La rînd își face o viață nouă/ nimic nu se mai stă în aer ușor./ Ceva din obrajii tăi trece-n văzduh./ Patima În mijlocul unei oneste comune, tronează un dă pe sprînceană/ purtătorii de tăvi cu ouă/ revin în casa lor liniștii secole trece/ peste ape cu întuneric de aur.// Pe pieptul ditamai Hotel Imperial. europeană.// Cum scot din buzunar cele/ mai murdare bancnote tău soarele serii/ mai ține lumină o clipă,/ rotunjind curata lui x din lume/ microbii de pe ele se-aruncă-n ninsoare/ și pier – cu moliciune./ Se strînge în ochii tăi noaptea./ Vremea se lasă-n Delia Tuică (atenție, nu Țuică!). batista îmi iau de la ele adio!” (Zile de gheață). Sfîrșitului genunchi/ și-ți pune capul în poală” (Vermeer de Delft). La x de mileniu i se acordă onoarea unui zbucium refrigerat de rîndul său, eul afectiv apelează la prezența proteguitoare a Să nădăjduim că excentricul miliardar australian însăși scurgerea amnezică a secvențelor sale calendaristice naturii. O zvîcnire ancestrală intră în spectacol, introducînd Matthew Lepre nu e o lepră. care includ deopotrivă cruzimea frumuseții și cruzimea trena de complexități în peisajul încă apt de ingenuitate, de x inexorabilului sfîrșit al acesteia: „Scad nopți de cretă din zile consolări cu gir cosmic. În cuprinsul de necuprins al firii își Petre Ceaușescu devine în acte Petre Lăzăroiu. Un de/ cărbune, luni de rușine din săptămîni/ ale uitării depline, face loc pitorescul firescului expulzat din mediul urban: „Scut omagiu invers? să vedem, zic,/ să vedem ce se poate reține/ de opus veselei lîngă scuturi se-așază frunzele,/ vestind venirea vîntului în x dimineți de septembrie/ ce-mi intră sub cort – ah! tu, cruzime/ cort de tufiș./ Prundul fierbe, sălciile sug fluiere./ Pe chipul D.R. Ioanițescu, om politic interbelic, adresîndu-se a frumuseții, încă un rînd de crini/ îmbrăcași și ce mai frunze apei, bătîndu-și ghearele,/ salamandra neagră și verde/ sare să unor alegători: „Dragi rîmniceni sărați”. cărnoase/ peste pași saltă ca și cum/ niciodată nu vor sfîrși sub/ șuiere.// Se-ntoarce Marele de la vînătoare de umbre./ Săgetate x roți și sub pași.// Un mileniu sfîrșește cu mine - / este șansa le-a-ntins pe măcriș./ Din tolbă aruncă pere și coacăze./ Și „N-am o față de populăcioasă” (o duduie la un post lui pe care nimeni nu/ i-o poate lua înapoi” (Fața nevăzută iată-l căzînd pe frunzar,/ obosit de suiș./ Vîntul!” (Lecția de tv.). a frunzelor). Bufoneria glacială, de clovn alb, pusă în scenă, Argeș). Invitația erotică în acest spațiu ospitalier e o mievrerie x aduce posibilitatea de a afirma, de-a retracta și de-a afirma a inocenței: „Fii binevenită domniță/ La pragul acesta cinstit./ Marcel Muie, primar. iarăși o ipostază. Între regret și sarcasm, între confesiune și Te-am așteptat în întuneric și frig,/ Te-am simțit în strînsoare parodie, Barbu Cioculescu simulează la un moment dat o de muguri,/ Te-am văzut printre limbile norilor,/ Înainte de-a lume similicazonă, imagine a unei absconse datorii. Cu pînă te fi văzut prima oară.// De dragul de-a fi numai cu tine/ Lăsai Ș t e f a n L AV U la urmă fireasca ambiguitate a acesteia: „Versuri ce nu mai gura să stingă lăstarii./ Vino între ramurile mele/ Curată și pot fi scrise/ de poeți care nu au mai vrut/ se adună-n careuri limpede./ Rod încă nu am/ Pune gura pe ram” (O vedere cu decise/ se-nșiruie pentru salut.// Au sau n-au steaguri nu știu/ boarea). Dar, vai, nu poate fi vorba de o victorie totală. Nu eu trec printre ele cu țeapă-n picior/ însă colonelul nu vine/ o dată natura și artificiul își dau întîlniri semnificînd o fatală să dea ordinul pentru onor.// Deci apăsat printre coloane nu cedare a conștiinței lirice care nu se poate întrutotul sustrage trec,/ sunet de goarnă în urechi nu-mi parvine/ plouă și vîntuie, temporalității. Compromis ce are parte de o tensionat-resignată cîntători). Chirurgie a inefabilului: „Pe masa severă a operat cîinele soldatului/ mirosindu-mă se ia după mine” (Remake). reverberație: „Nici o mișcare a frunzelor orei/ Triumfător litera/ cu nesfîrșită atenție,/ azvîrlind în spirt bisturiile” (Cerc În răstimpuri i se ia pulsul epocii noastre mașiniste. O epocă zăpușeala apasă/ Dalele de cretă fac insolație/ Umbra casei se deschis). Barbu Cioculescu: între altele, un poet de o certă a cărei mentalitate pătrunde insidios în zona normalităților, ascunde în casă// Fotolii galbene picotesc pe terasă/ O muscă personalitate elansată în nepotolita nostalgie a minuțioaselor transferîndu-le în grotesc, dezumanizîndu-le. Ceea ce apare naște fiece ispită/ Pe cîmp de argilă paște-o vită…/ Și numai reliefuri verbale, unificînd cu bravură peste șapte și jumătate drept confort progresiv nu e în realitate decît un derizoriu arșița, arșița-i grăbită” (După-amiază de Iulie). Cu toate că decenii creatoare. O performanță unică în literele românești. spre caricatural. Însăși animalitatea, cea mai pură întruchipare „sufletul mai departe și-aruncă sămînța în vid/ De polul ferm a organicului primar, se lasă tîrîtă în sarabanda artificiului încă avid”, iar „condeiul în dezolare pe cîmpuri apucă” (Elegie insațiabilei tehnicizări. Precedînd pare-se inevitabilul om- IV). Conștiință ce se mulțumește cu propriul său artefact Gheorghe GRIGURCU robot, se ivește cîinele robot: „Pe bulevarde cîinii mecanici trec poetic, geometrizîndu-și bunul cel mai de preț, salutar, țesătura țanțoși/ în ochiul lor arde becul albastru/ al credinței curate, sufletului: „Și încă o clipă pînă beau cerul.// Și-nceapă apoi Barbu Cioculescu: La Steaua Păstorului. Omnia Lirica, Ed. din nări le ies/ aburi sintetici cu miros de șes/ din botul de pluș dimineața cea clasică:/ rigla, compasul, echerul” (Nouri la Bibliotheca, 2018, 384 p. Acolada nr.7 iulie 2019 4 Amintiri Cu Pavel O carte de 2.950 de grame Cu 77 de ani în urmă, în Au trecut paisprezece ani de când am pub- mă tot întreba călcând printre cioburi cu picioarele ei lungi dormitorul apartamentului licat Istoria literaturii române contemporane. și dezgolite „Cum vă simțiți în aceste momente?”, a afirmat scriitorului Vladimir Streinu 1941−2000. Această carte, pentru care am primit ulterior, la transmiterea reportajului: „În laptop se afla tex- – nenea Nicu pentru mine – Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei, tul integral al Istoriei literaturii române contemporane...” m-a făcut pentru o perioadă de câțiva ani inamicul Drept urmare, în România mare s-a făcut presupunerea că, dormitor care servea şi de redacţie public nr. 1 în lumea literară. S-au scris despre ea nefiind în stare să scriuIstoria, am înscenat jaful, ca să am revistei „KALENDE”, în cea aproximativ o sută de comentarii favorabile și în o scuză în fața opiniei publice pentru eșecul meu. de a doua serie a sa, întâlneam jur de două sute nefavorabile (unele pline de ură). Adevărul este că după spargerea locuinței, timp de acolo un careu de colaboratori ai A fost declarată, simultan, în reviste diferite, „cea cinci-șase luni, n-am mai lucrat la carte. Este greu să scrii publicaţiei, doi cam de talia mea mai bună carte a anului” și „cea mai proastă carte a anului”. trei sute de pagini, dar infinit mai greu să le scrii încă o dată. Eram – Mihai Grama şi George Dan – şi Cartea are 1.200 de pagini format mare, cuprinde 4.000.000 copleșit de o oboseală morală aparent imposibil de învins. Încă o doi giganţi – Constant Tonegaru şi de semne tipografice și 1.500 de ilustrații și cântărește 2.950 de dată?! În textul pierdut existau formulări inspirate pe care nu mi Pavel Chihaia, care-l depăşea cu grame (am cântărit-o ca să îi pot da o replică unui adversar literar le mai aminteam și pe care nu le-aș fi putut reconstitui. Știam doar un cap pe mentorul său, şi el destul de înalt, Vladimir Streinu. care a scris cu dispreț: „Acum vine și Alex. Ștefănescu cu cartea că existau în computer. Am anunțat în presă și la unele emisiuni Într-adevăr, criticul strânsese în jurul revistei un careu de lui de trei kile și jumătate!”.) Precizarea mea a fost un bun prilej TV că ofer recompensă hoților pentru restituirea celor trei sute de pentru Ștefan Agopian, enervat de faptul că nu i-am rezervat și lui pagini. N-am primit niciun răspuns. tineri autori, unii încă în uniforme militare. Când, de pildă, un capitol în Istorie, să mă persifleze, citând-o în revistaCațavencu Cu mare greutate mi-am regăsit răbdarea de a începe din nou uriaşul Constant Tonegaru a intrat întâia oară pe uşă, Ussy, pe o imaginară cititoare din Timișoara: „Cum ştie cât de contes- lucrul la Istorie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Lucram fiica artistului, a zbughit-o afară – auzise ceva despre o crimă tată a fost cartea cu pricina, domnia sa bănuieşte că juriul a fost noaptea, pentru ca ziua să-mi pot îndeplini obligațiile profesionale, reală, dar al cărei „erou” fusese tatăl poetului. influenţat de greutatea spectaculoasă a opului. Aşa că propune ca, sociale și... sentimentale. Dacă, de pildă, Şerban Cioculescu nu avea un cerc de La începutul lui 2005 scrierea cărții se apropia de sfârșit. Am discipoli pe care să-l şlefuiască, nenea Nicu, în schimb, avea cumpărat de la cunoscutul fotograf al scriitorilor, Ion Cucu, prin unul. Aici, împlinirea lui Constant Tonegaru se petrecea într- contract, dreptul de a reproduce 150 de fotografii realizate de el. un termen scurt, volumul său de versuri „Plantaţii” fusese (Potrivit celor care mă minimalizează, ilustrația impresionantă din încununat cu premiul Fundaţiilor Regale, cel mai râvnit dintre Istorie i se datorează lui, iar eu n-am niciun merit. Fotografiile lui toate, printre altele şi fiindcă asigura apariţia manuscrisului Ion Cucu, într-adevăr, admirabile, reprezintă însă doar zece la sută din întreaga cantitate de ilustrație folosită.) premiat sub egida primei case editoriale a ţării. Premiu pe Prezentarea grafică a cărții s-a oferit să o facă o artistă talentată care-l primise şi Pavel Chihaia, pentru dramaturgie, cu piesa și inventivă, Mihaela Șchiopu, apreciată nu numai de mine, ci și de lui de teatru intitulată „La farmecul nopţii”. De timpuriu marele grafician de carte (cel mai mare din câți am avut vreodată), prezent în presă – unde semna Constantin Tonegaru junior – Mircia Dumitrescu. Iar la tehnoredactare s-a angajat să lucreze, pe se împrietenise cu Pavel Chihaia, devenind cunoscuţi în acei computerul meu de acasă, Ionela Stanciu, o adevărată profesionistă ultimi ani ai celui de al doilea război mondial, Tonegaru cu a tehnoredactării computerizate. versuri într-o publicaţie brăileană, Pavel Chihaia cu schiţe Întrucât declarasem, într-un interviu difuzat de un post de în „Universul literar”. De altfel, în ultimii ani de război şi televiziune, că urmează să public în curând istoria, mai multe imediat după ceea ce Şerban Cioculescu numea „izbucnirea Lansarea de la Uniunea Scriitorilor, din 2005. De edituri mi-au propus să le-o dau lor. Directorul unei edituri de păcii”, vitrina literară fusese bogată, venindu-i de hac cenzura la stânga la dreapta: Dan C. Mihăilescu, Daniel elită a încercat îndelung, folosindu-și faimoasa elocvență, să mă Cristea-Enache, Alex. Ștefănescu, convingă. Directorul altei edituri importante, din Chișinău, mi-a comunistă, încă din toamna anului 1944. Arestat, judecat, făcut o vizită acasă, ca să-mi plătească anticipat drepturile de autor; condamnat, Constant Tonegaru s-a stins din viaţă la o sută de Nicolae Manolescu când a deschis servieta cu 10.000 de dolari cash, am amețit. Dar zile de la eliberarea din detenţie. Prietenul său nedespărţit, de la anul, juriul să fie dotat cu un cântar, cam ca alea care sunt la n-am acceptat niciuna dintre propuneri. Pavel Chihaia avea însă sortiţi anii unei vieţi de aproape un Poşta Română, şi în fiecare an să fie premiată cea mai grea carte.” Am preferat să dau cartea unei edituri mici, dar selecte, conduse secol, pe care i-a trăit cu demnitate, creativ – din păcate cu M-am pregătit să scriu Istoria (fără să știu că am s-o scriu) de soția mea. În competența, bunul-gust și mai ales loialitatea ei aproape jumătate din viaţă în exil. începând din 1954, când am învățat să citesc, și până în 2005, ceea aveam deplină încredere. Apăruse însă o altă mare problemă la La 22 de ani, Pavel Chihaia publica romanul-fluviu ce înseamnă o jumătate de secol. Cum m-am pregătit? Citind mii orizont: de unde o să luăm banii pentru tipărire, o sumă impre- „Blocada”, în răstimpul în care tocmai se lansau Mihai Villara de cărți. Și colecționând material iconografic. Pe pereții camerei sionantă, pentru că soția mea alesese pentru Istorie o tipografie (Fărcăşanu) şi Radu Tudoran. Succesul „Blocadei” îl încuraja mele de adolescent se aflau nu postere cu fotbaliști sau cântărețe, ci de cinci stele, Tipografia Monitorului Oficial, condusă de Eugenia pe Pavel Chihaia să se gândească la o trilogie dobrogeană, cel fotografii și desene reprezentând scriitori, manuscrise, documente Ciubâncan, „doamna de fier” a industriei tipografice din România. de istorie literară etc. La un moment dat mi-am confecționat un fișier Într-o dimineață, pe când lucram la unul dintre capitolele finale, de al doilea volum „Toragai” narând destinul unei căpetenii uriaș, disimulat într-un pat cu postament înalt. În sertarele lui aveam mi-a telefonat o doamnă (de care nu mai auzisem vreodată) de la tătare, cel de al treilea ar fi narat viaţa tomitană a poetului fișe (cu informații bio-bibliografice și impresii de lectură) despre Raiffeisen Bank. M-a întrebat direct „Vreți să vă finanțăm Istoria Ovidiu. Planuri pe care obligaţia de a se înregimenta politic, 4.000 de scriitori români contemporani, păstrate în peste 10.000 literaturii...?” Am rămas consternat. M-am întrebat dacă nu-mi spre a publica mai departe, le-a dat peste cap. Era tocmai de plicuri, aranjate în ordine strict alfabetică. Ori de câte ori mă face cineva o farsă. „Sigur că vreau... dar cum să procedez?” Eram momentul istoric când într-o publicaţie nou apărută se putea întindeam în acel pat mă gândeam că... dorm pe literatura română. sigur că voi intra într-un labirint de formalități. „Trebuie doar să citi articolul „Vom avea o literatură socialistă, domnule Am început să lucrez la carte în 1995, simțind că pentru un veniți la noi să semnați un contract.” Eram sigur că se va tot amâ- Vladimir Streinu, sau nu vom avea nici una”. Pavel Chihaia critic literar scrierea unei istorii a literaturii este la fel de importantă na, multe luni la rând. „Când anume să vin?” Necunoscuta mi-a tras concluzia şi a trecut de la literatură la domeniul apropiat, ca distribuirea în rolul lui Hamlet pentru un actor. Și, în plus, mă spus: „Acum!”. I-am răspuns entuziast: „Mă urc imediat în mașină al istoriei artelor. simțeam dator să povestesc cititorilor din viitor ce s-a întâmplat cu și vin.” Ea a replicat: „Vă trimitem noi mașina. Nu are rost să vă În primul stadiu din noua sa profesiune, Pavel a cercetat literatura țării mele în timpul comunismului. Inițial mi-am luat un ocupați de transport, timpul dv. e prețios.” concediu fără plată de la România literară și mi-am lăsat barbă, ca Consiliul de Administrație al băncii tocmai hotârâse să nu originea paftalei aflate la cingătoarea voevodului considerat o să nu fiu recunoscut pe stradă de autorii și iubitorii de literatură care mai finanțeze, sporadic, diverse cărți, unele fără însemnătate, ci vreme a fi fost Radu Negru, şi-mi amintesc de uşorul zâmbet mă opresc frecvent și mă fac să pierd timp (cu discuții, de altfel, să susțină financiar doar lucrări importante, câte una pe an. Mai de pe buzele lui Vasile Drăguţ la lectura lucrării. plăcute, dar inoportune pentru cine a deschis acasă un vast șantier exact, în primul an – o carte, în al doilea – un spectacol de teatru, Au fost lungi anotimpuri de asiduă muncă, un antrenament literar). Dar a fost în zadar. Toată lumea mă recunoștea. Iar după în al treilea – o expoziție de pictură etc., în cadrul unui program ce va caracteriza o viaţă, în care munca la Bibliotecă s-a dublat câteva luni de concediu fără plată, Nicolae Manolescu m-a rugat „Proiect Art”. Iar cu Istoria mea se inaugura acest program. Ce cu aceea de creaţie. Pavel Chihaia, adversar al improvizaţiei, să-mi reiau munca în redacție și eu mi-am reluat-o. noroc nesperat! îşi dobândise un loc, cu care un alt om de ştiinţă s-ar fi mândrit. În toamna anului 2000, mi s-a spart locuința, în singura noapte Așa a apărut Istoria, la cea mai bună tipografie din țară, în Într-un climat de libertate, însă. Accesul la mari biblioteci în care eu și Domnița am lipsit de acasă. Eram, pe atunci, președ- condiții tehnice excepționale. Așa a început și marea aventură ale lumii fiindu-i îngăduit, un alt cercetător s-ar fi declarat intele Asociației de sprijin pentru Emil Constantinescu și aveam a vieții mele de critic literar. Credeam în mod naiv că la apariția mulţumit. Nu a fost cazul lui Pavel Chihaia. în memoria laptop-ului numele și adresele a 40.000 de intelectuali cărții se vor deschide sticle de șampanie și că voi fi purtat pe brațe simpatizanți ai președintelui (40.000! iar adversarii lui politici de admiratori, ca învingătorii din competițiile sportive. Muncisem Decizia de a pleca a fost luată după o dureroasă dezbatere considerau exagerat și neverosimil numărul de 15.000, menționat zece ani la ea, mi se uzase vederea, mă îngrășasem stând neclintit la sufletească, de care noi, cei apropiaţi de dânsul, am aflat după de el într-un discurs...). Și biblioteca, și fișierul mi-au fost răvășite, masa de lucru, mă îmbolnăvisem de inimă lucrând nopțile și bând ce hotărârea fusese luată. Ne găseam, Pavel cu Moussy şi hainele mi-au fost scoase din șifonier și aruncate pe jos, farfuriile multe cafele. Așteptam o răsplată morală. N-a fost să fie așa.Istoria eu cu Simona, în Cişmigiu, când ne-a comunicat că va fi şi din bucărie făcute cioburi prin trântirea lor de gresie, pixurile și avut un remarcabil succes de librărie, a fost premiată, a trezit unor ultima noastră întâlnire. Pe latura porţii Cişmigiului dinspre stilourile călcate în picioare și strivite ca niște mucuri de țigară, doamne și domnișoare interesul pentru autorul ei, dar mai puternic liceul Gheorghe Lazăr ne-am îmbrăţişat, privindu-i apoi cum ouăle din frigider sparte, dar nu în bucătărie, ci pe masa de scris decât orice a fost vacarmul vociferărilor acuzatoare și insultătoare. se îndepărtau în zare. Că acel urcuş, destul de greu, putea fi şi din camera mea de lucru și pe tavan în zona de deasupra scaunului „Păstrăm mereu în casă o sticlă de șampanie – declara unul dintre simbolic, nu mi-a trecut prin cap. Era, de altminteri, epoca în în care stăteam de obicei. comentatori – pentru a sărbători momentul fericit în care vom afla care, unul după altul, prietenii plecau în Occident, întorcând Din toate bunurile pe care le aveam în casă, misterioșii hoți că Alex. Ștefănescu a fost călcat de un tramvai.” spatele comunismului. Dar şi frângând inimile acelora care au furat numai și numai laptop-ul! O brățară de aur a Domniței, Abia acum, după paisprezece ani de la apariția Istoriei, ea este reportofonul meu japonez , ceasul de mână elvețian, până și redescoperită, chiar și de unii care au contestat-o. În plus tinerii din rămâneau obstinat acasă. verigheta aflată la vedere pe biroul meu au rămas neatinse. Lista noua generație, care nu știu nimic despre violentul vârtej de inter- Un potop de ani nu i-am mai auzit vocea decât de la simpatizanților lui Emil Constantinescu era cea care îi interesase ese în care era să dispar cu totul, o citesc pur și simplu cu plăcere radio Europa Liberă, unde avea cronica expoziţiilor de artă. pe spărgători. Dar ei nu știau că în laptop se aflau și primele trei (este ceea ce declară ei) și vor să mă cunoască, invitându-mă la Scrisorile de la mine, pe care le păstrase, le-a publicat, tristă sute de pagini din Istoria mea, scrise în multe nopți de muncă întâlniri găzduite de școli, biblioteci și case de cultură. Când îi văd a fost soarta celor de la el primite, pierdute unele, miraculos grea... Și că textul meu nu era salvat nicăieri în altă parte, întrucât cu cartea mea în mâini, mă simt răsplătit. Și mă gândesc că totuși salvate, altele. Cele zece volume de lucrări ştiinţifice ale sale foloseam computerul de mai puțin de un an și nu știam că trebuie n-am scris-o în zadar. îşi au locul în biblioteca mea, precum în albumul cu fotografii, să-mi asigur documentele. chipurile noastre, în diferite împrejurări ale vieţii. Pe o foaie O reporteră exaltată de la Pro TV, venită la fața locului, și care Alex. ȘTEFĂNESCU de album, cele petrecute într-un sfârşit de săptămână, la Cheia. Descinşi în grup acolo ne trezisem în încăperile îngheţate ale unui internat nefolosit – cred. În sobe se puseseră butuci, ne revedeam la fiecare din călătoriile în ţară pe care le efectua, îşi îngroşa vocea, dându-se drept tatăl unei june, căreia îi focurile duduiau, petrecerea de o noapte a fost de pomină, ritualul unei cafele luate împreună era respectat. Fotografia făceam curte. Căci, cuminte cetăţean al universului, a fost un în timp ce micuţul Trabant al familiei Chihaia se umplea de sa din sala de festivităţi a Muzeului Literaturii Române ni-l om vesel. Nici eu nu mi-am subţiat vocea spre a-i şopti, tot la nămeţi, afară, în noaptea polară. înfăţişează, octogenar, în pline puteri. La nouăzeci de ani îmi telefon „Eheu, fugaces, Postume, Postume, labuntur anni”... În anii de după Eliberare, cu fiecare telefon reînnoia recita, la telefon – şi la mii de kilometri depărtare – dintr-o invitaţia de a veni la el, în München, unde ne pregătise o poezie a sa, din tinereţe. Pe când, tot în tinereţe, tot la telefon, Barbu CIOCULESCU cameră. Invitaţie serioasă, dar care – iată, nu ne-a urnit. Altfel, Acolada nr.7 iulie 2019 5 să prindă ceva din seara ce se anunţă, şi ele nu erau decît mesageri umili Poeme de Aurel PANTEA lumina e subţire ca pielea de copil, a ceea ce trebuia să vedem, dar poate veni din solitudini izbăvite, iar în acele dar, acum, e tîrziu, singurătăţi nu se știe chipul face semne de departe cine şi ce hotărăşte că drumul ce trebuia urmat s-a şters ------şi nu-l pot reface corurile noastre, Linişte casantă, ce cîntă ostenite, vai, atît de ostenite deasupra mării se cabrează tăceri de sticlă, Şi tăcerea, şi corpurile ei, sunt clipe cînd se naşte în noi ferocitatea, s-au adunat atîtea, prin miezul serilor, cei părăsiţi presimt ce îi aşteaptă prin memorii rătăcitoare, ------acolo se vorbeşte despre viaţă, ca despre ceva de demult, În memoria mea, tu nu mai exişti, ca despre ceva străin, într-atît de robace au fost tăcerile aud doar paşii mei într-o piaţă, seara, tîrziu, şi corpurile lor, cînd şi nimicul înnebuneşte într-o seară, A vedea totul dintr-o interioritate de singurătate. era mare pustiu şi multă înstrăinare adîncă şi depărtată ------în vieţile noastre, ------Te dezbrac, pînă te vei simţi despre asta era cîntecul, Despre un anume sentiment al străinătății, cu totul neapărată, pe care îl aud, în deplină amiază pînă te voi vedea vulnerabilă, acum, era vorba în privirea pînă va străluci orbitor miezul singurătăţii, înainte de a pleca, ce se năștea într-un trecut memoria ta, duce toate lucrurile spre iarnă, înainte de a face promisiuni ce a renunţat aproape cu totul pînă va ieşi furioasă mama limbajelor, urlînd, despre care se ştie să mai fie viu menada sfîrtecată de satyr că nu se pot onora şi numai valuri dintr-un altundeva de foarte departe ------făceau semne că nici pe departe Cum fiecare lucru fără dragoste, O noapte întreagă cu morţi dragi nu s-a terminat şi muzicile vagi, cum se întoarce el, să-şi caute chipul, mi te aduce, acum, fragilă în auzul nostru de pe urmă, acelaşi lucru îl spuneau cum sîngerează el, fără să-l afle, dintr-o primăvară îndepărtată, ------cum lumea devine surdă, tatăl meu murise în aceeaşi noapte, cînd noi ne În cele din urmă ne despărțim şi o pată însîngerată rămîne celebram dragostea de numele noastre, singura cale spre unica salvare , ce a rămas, într-o vreme brună, dar ele continuă cutremurate, şi nimeni nu mai are chip, asta se vedea pe toate chipurile, să caute un trup, precum, dacă ai vorbi de chipuri, iar tu, printre femei în negru şi plînsete şi, înspăimîntate, găsesc alte nume, ar da pe afară închisori adormite erai însăşi inocenţa derutată, ca niște neîndurători stapîni, ------toţi te îmbrăţişau, în tremurul lor, se văd Chemat, acum de cîntece îndepărtate, purtînd pe chipuri viaţa şi o tristeţe venită din scurte imagini de odinioară, ce se aud în limbile pe care le-a vorbit priviri spre cel mort, depărtate, în alte vieţi, atinse de oboseli, Isus Hristos, era un april crud, strigat de exploziile anotimpului. şi încep să cînte melodii sfîşietoare, cît a stat pe pămînt Acum, în silozul de întîmplări de după aceea, privirile ca toamnele în care iubirile se schimbă la față ------tale şi chipurile nu se mai recunosc de atunci ------Într-un limbaj bătrîn revin şi fac din nou imposibilă moartea dragostei Dimineţile, aceste depozite reci, el vede chipul unuia ce a privit ------unde se aud respiraţii bătrîne, multe apusuri Katiei acolo spaimele, ca nişte părinţi buni, ------Atît de subţiri sunt, uneori, graniţele găsesc miezul însuși al timpului dintre ceea ce suntem, acum, dintr-o copilărie înroşită de sfioşenii adormite, Seara asta are ceva împotriva ta, şi ceea ce nu vom mai fi, mai stai cu mine, mai stai, te mîngîie insidioasă, încît intrăm, fără să ştim, curînd va apărea mîna şi va desena îţi atinge coapsele, iar tu dispari, în tăceri fluide, chipul abia născutei tale morţi foarte uşor vine peste tine un timp, cînd nu te iubeam, de unde doar o voce a cuiva, ce ni s-a dedicat cu totul ------cu el vine seara asta, ne mai poate întoarce. E o destindere mare, pe el îl aduce peste viaţa ta de acum, Simţim chemarea ei dintr-un trecut ca după o moarte încît fac eforturi să mi te amintesc, în care locuiam învinsă cazi şi o arătare iese şi care, parcă speriat, ------din viaţa ta de pînă atunci, de acele tăceri fără capăt, Intră în vieţile noastre ceva nelămurit, i se face o lumină mare, ne inundă cu atîtea amintiri, ne atinge, parcă în treacăt, ce te imbrăţişeaza, pînă uiţi cine ai fost, că putem face drumul îndărăt, în trupurile noastre vine atunci o nepămînteană şi simţi în trup o singurătate purtînd păreri de rău şi chemări abia născute, înserare, din care s-au retras toate privirile, şi promisiuni parcă am pleca, iar cînd te ridici, se înalţă despre care n-avem de unde ști dar ne însoțește o nehotărîre, lîngă viaţa ta că s-ar fi putut împlini vreodată lîngă noi, după stările astea un vuiet de vieţi netrăite, ------se aude, aşa, un fel de oftat și o muzică precum însuşi timpul ar fi rămas orfan, A fost de-ajuns un desiş de priviri, ------şi toate încep să se îndepărteze aşa cum ai regăsi, întorcîndu-ţi chipul Am găsit un loc unde toată vremea în seri fără sfîrşit şi fără soluţie un trecut drag, e seară, ------din care credeam că ai plecat, nu ştiu dacă mi-l amintesc Vin sărbătorile trupurilor, ca să redevin străinul ce nu te cunoştea, sau îl imaginez, acum vin şi trec, şi rămîn linişti mari, au căzut în clipa aceea, îngheţate, scene vivante, acolo nu se ştie dacă se vine sau se pleacă, şi trupurile îndură tăceri, precum rolurile din viaţa unei actriţe, acolo dorinţele se fac amurg şi pe urmă tăcerile se adaugă am simţit că voi fi atît de departe, şi chipurile se retrag unor melodii ce se aud ca şi cum, ne mai îndurînd singurătatea, ------cu auzul nostru de pe urmă, mi-aș face eu însumi o vizită, ca unui prieten plecat de E tare greu, blindajele crapă cînd o divinitate priveşte în limbajele noastre mult, şi dincolo de ele nu apare nimic, cum ne prăpădim, de atunci iubesc serile, totul se petrece aici, cum ne ocupă tăceri fără îndurare, momentele acelea ale zilei, unde se adună oboseli chiar tu, draga mea, ai chipul unei prizoniere şi în privirile ei se aude un plîns fără seamăn oxidante, la care au privit lacome cîteva disperări, ------orele molatice, cînd accepţi, cînd nu mai ripostezi, cineva ne va înlocui, cineva o să vină de departe, La fel cum ai şterge de praf şi se strecoară, ca în viaţa melancolicilor incurabili, urmele noastre vor pleca odată cu noi, un obiect foarte îndrăgit, ceva străin, atunci se subţiază toate graniţele locul va rămîne curat pentru a vedea limpezimile lui de odinioară, şi nu se mai ştie de unde vin şi unde alunecă toate pentru frumoasele şi tinerele odrasle ale invadatorului apare un chip Timpul, ştiai si tu, ------ce ne însoţeşte vieţile, e doar mătase fărîmiţată S-ar putea ca surîsul Katiei, încît se surpă în noi aparenţele stă pe terasă, cu faţa spre gradină, pe care am mizat, Acolada nr.7 iulie 2019 6 Pornind de la Feţe ale singurătăţii Povestirile lui Daniel Moșoiu sunt și face ca orizontul de așteptare (H.R. Jauss) pesimismul lui delicate felii de viață dintr-o societate al cititorilor să dobândească valențe tragice. românească aflată la întretăierea a două Cum spuneam, nimic ireversibil nu se Bacovia lumi. Acțiunea lor se petrece cu puțin întâmplă însă, iar la sfâșitul lecturii ceea ce înainte de căderea regimului comunist și rămâne în mintea cititorilor este fotografia Aşezându-l valoric pe în primele luni de după revoluție. Climatul unei felii de viață și o stare de spirit care Bacovia aproape de este încă cel sumbru, mohorât, tern (chiar și te urmărește: un fel de melancolie, vag Eminescu, observi, nu în cele de după căderea lui Ceaușescu), cu dureroasă după un timp care nu mai este și fără oarecare surprindere, toate că mici spărturi de lumină au început oamenii care l-au populat, cu idealurile și că singurul fluid pe care să fisureze opacitatea comunistă. Nimeni speranțele lor, poate naive din perspectiva geniul amândurora îl nu înțelege mersul lucurilor, nimic nu anunță un curs omului contemporan. schimbă e pesimismul. În ireversibil al istoriei, oamenii trăiesc în universul lor Oarecum pe același tip de emoție este croită și restrâns, în logica exersată într-o jumătate de secol de schița Televizorul, al cărei protagonist, aflat în situația amândoi palpită plasma viață în comunism, oarecum striviți sub vremuri. E greu de a-și vinde primul televizor, demult scos din uz, lui încercată. Două râuri de spus dacă personajele lui Daniel Moșoiu sunt niște unei echipe care produce un film despre începuturile de altă nuanţă, şi în special învinși ai vieții. Cert este că în mod cert nu sunt niște comunismului își rememorează emoția și bucuria de alt debit, se amestecă în sânul amar al aceleiaşi învingători, chiar dacă în multe situații standardul lor din momentul în care l-a achiziționat pentru a vedea mări. Pesimismul lui Eminescu este însă unul filosofic, de viață este unul onorabil. Sunt niște oameni simpli, Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, din anul pesimismul lui Bacovia unul sufletesc. Ceea ce se normali, care au lăsat în urmă niște vise și niște speranțe 1970, problemele avute cu punerea lui în funcțiune, exprimă prin ardoare sumbră la primul e formulat prin (o iubire neîmplinită, o avansare care nu a venit, nostalgia emoțiile și bucuriile pe care le-a trăit de-a lungul vremii fatigabilitate la al doilea, ceea ce e stăruinţă la cel dintâi e de a fi locuit în altă parte, niște vise legate de cariera prin intermediul emisiunilor pe care le-a urmărit. abandon la cel din urmă... Constructivismului eminescian copiilor), niște regrete, dar nu devastatoare. Doar atât cât Televizorul nu mai este doar un mijloc de divertisment îi corespunde defetismul lui Bacovia; un univers personal să ghicim niște destine vulnerabile, în gena cărora este sau un obiect casnic de o anumită valoare, ci un izvor de în organizare la unul, un univers personal în corupere înscrisă parcă o tristețe nedefinită. O ratare prin raportare amintiri, o arhivă a memoriei. Amintirile sunt declanșate la altul, grandorii tonice a prozodiei lui Eminescu, o la idealurile pe care le-au avut în viață, dar nu neapărat nu atât de emisiunile vizionate de-a lungul timpului, cât delabrare a frazei la Bacovia, în al cărei punct terminus se o mare tragedie existențială. de atmosfera din casă, de discuțiile create în jurul său, presimte tăcerea. În mod firesc, şi tristeţea fiecăruia va fi Citind în succesiunea lor prozele care alcătuiesc de oamenii care i-au sorbit imaginile și cuvintele, dintre alta. Ceea ce la Eminescu e reproş la Bacovia e părere de volumul Țigări umede, mi-a venit în minte o foarte care, foarte probabil, mulți nu mai sunt. rău, preciziei eminesciene îi corespunde vagul bacovian, celebră anecdotă, avându-l ca protagonist pe Ionel Chiar și în povestirile în care urmele de umor pesimismul de atmosferă. Eminescu trăieşte melancolia Brătianu. Aflat la o ședință a Camerei, acesta a fost sunt mai evidente, cum ar fi Avansarea lui Vasile Ojog, zbuciumului în faţa situaţiei afective inconfortabile, interpelat, oarecum brutal, de tumultosul Nicolae Iorga: tot se simte o greutate existențială, o tristețe difuză, de dovadă e mustrarea, tema celei mai frumoase poezii a „Și ce aș avea eu de învățat de la un inginer?”. La neîmplinire deplină a unui destin. Farsa destinului este reproşului din lirica noastră, Pe lângă plopii fără soţ: „Tu care răspunsul celui a cărui meserie era cea de inginer comică (protagonistul care așteaptă toată viața să fie constructor a căzut firesc, dar implacabil, ca o ghilotină: avansat își cinstește un coleg despre care auzise că a fost trebuia să te cuprinzi/ De acel farmec sfânt...” Părerile „Măsura, domnule profesor, măsura!”. Marea calitate a avansat, cu speranța că va intra în grațiile acestuia, pentru de rău îl cuprind şi pe Eminescu, şi încă mult, dar ca un scrisului lui Daniel Moșoiu stă în măsura cu care autorul ca ulterior să afle că altcineva, cu un nume asemănător, ecou tardiv al dramei, ca o inactualitate a ei. Şi adevărat își calibrează narațiunile. Citind povestirile sale, ai, de este cel care a dobândit o funcție de conducere), dar este că atunci când rolurile se schimbă şi Bacovia dă frâu multe ori, un sentiment de déjà vu. O povestire precum tentația cititorului este aceea de a se pune în pielea liber reproşului, ca în Ecou de romanţă („Nu mai veni, Bilete de papagal te trimite cu gândul, încă de la primele funcționarului ocolit de destin, decăzut în ochii soției, e prea târziu, – Nu mai veni!”), el realizează o poezie rânduri, la povestirea lui Liviu Rebreanu, Proștii. Tot dezamăgită de un om care i-a frânt speranțele firești într-o eminesciană până la parodie. ritualul de dimineață al plecării la Cluj, atenția acordată altă existență decât cea din anii de început de carieră, Fatalităţii provocate a pesimistului Eminescu îi de autor celor mai mici detalii, discuțiile cu soția au parcă dincolo de care, ca într-o farsă a destinului, soțul său nu corespunde fatalitatea acceptată a lui Bacovia. Numai un aer rău-prevestitor. Te aștepți ca, în orice moment, a mai fost în stare să pășească. Dezamăgirea încrederii analiza punctuaţiei şi ar fi revelatorie: în lirica bacoviană să se petreacă o mică dramă (să piardă autobuzul, să fie soției pare a fi balastul care atârnă cel mai greu în sufletul e rar semnul întrebării, în schimb e mai frecvent cel al jefuit, să aibă o problemă de sănătate etc.). Totul pentru ca bietului funcționar. Un aer de Lefter Popescu învăluie exclamării. Nu imputează, nu reproşează. Eşecul i-a alterat în final cititorul să constate că micul său necaz, chiar dacă personajul, care ne stârnește pe alocuri râsul, dar ne face topica sufletească şi a gândului, continuitatea exprimării, penibil și umilitor, nu depășește limitele unei întâmplări, să simțim și cum asupra lui apasă ceea ce Baudelaire probă frecvenţa mare a punctelor de suspensie, ce conferă totuși, banale. numea „l’horrible fardeau du Temps”. textului o înfăţişare de dantelă cu ochiurile mari. Faptul Daniel Moșoiu este un maestru al descrierii Și pentru că tot veni vorba de Baudelaire, fiecare e izbitor şi chiar paradoxal, deoarece pesimismul lui universului interior al personajelor sale. Gândurile cele povestire a lui Daniel Moșoiu este câte un mic poem în Bacovia se reazimă pe mişcarea de retracţie a sufletului, mai intime, dialogurile interioare sunt admirabil realizate proză, dedicat singurătății anxioase a unor oameni care câtă vreme pesimismul lui Eminescu se dezvoltă într-o de autor, dar nu la persoana I, cum poate ne-am fi așteptat, par să-și fi rătăcit locul în societate. Existența lor se structură psihomentală în expansiune. Dacă opera lui ci la persoana a III-a, ca în marile proze ale secolului caracterizează prin lipsă de comunicare cu cei apropiați Eminescu e fragmentară, fiindcă timpul nu i-a îngăduit al XIX-lea. „Adevărul este că îi plăcuse întotdeauna și lipsă de soluții. Vechile repere au dispărut, iar cele noi orașul ăsta nesfârșit, cu clădirile lui istorice grandioase, nu le sunt la îndemână. Trăiesc într-un no man’s land, să alcătuiască întregul, opera lui Bacovia degajă impresia impunătoare, severe, care, numai privindu-le, te făceau să aflat între un trecut plin de afecțiune, speranțe și vise și fragmentarismului. Ceea ce era la primul accident e la te simți mic și neimportant (dar sentimentul acesta i s-a un viitor tot mai îndepărtat, improbabil de atins. Multe al doilea stil. Şi – culmea! – Eminescu a murit tânăr iar strecurat nemilos în suflet abia încoace, înspre ultimii ani, se pot spune despre Daniel Moșoiu, dar nu că nu ar avea Bacovia bătrân, realitate biografică de natură să valideze când îi era tot mai limpede că el va părăsi Clujul, și nu sensibilitate pentru sublimul dureros al condiției umane. observaţia de mai sus. Din punct de vedere psihologic, doar Clujul, că va părăsi de-a dreptul și pentru totdeauna Țigări umede de Daniel Moșoiu este o foarte fragmentarismul se explică şi prin contradicţia dintre lumea aceasta și că ele, clădirile vor rămâne tot acolo, la frumoasă carte de proză scurtă, menită poate să ne inaptitudinea poetului de a trăi viaţa şi înzestrarea lui cu fel de impunătoare, pentru alți ochi, pentru alte priviri facă să-i privim cu alți ochi pe cei pe lângă care trecem tăria de a o suporta, cu un fel de tenacitate bolnăvicioasă (...).” (p. 119) Tot drumul cu autobuzul este o splendidă indiferenți în drumurile noastre cotidiene și ale căror vieți faţă de care suicidul ar fi sănătos. O atestă versul strigat, rememorare a unui Cluj din anii tinereții, cu blocurile care conțin povești pe care nu le vom afla niciodată. versul simptom al rănii sufleteşti ce-ţi este semnalată, dar se înălțau (personajul a lucrat în construcții), cu grădina pe care cunoaşterea ta n-o poate cuprinde. botanică și celelalte locuri de atracție, cu meciurile lui Tudorel URIAN Aşa se face că Bacovia restabileşte autoritatea „U” Cluj și jucătorii emblematici ai acelor vremuri. substantivului. El îi pune în seamă încărcătura sintaxei Această scufundare în amintiri, în viața cotidiană a altui Daniel Moșoiu, Țigări umede, Editura Limes, din care poate fi extras, putând exista izolat. E o timp, amplifică oarecum sentimentul de sfârșit de epocă Florești, jud. Cluj, 2018, 154 pag. puţinătate embrionară de început al limbii unui neam, unde cuvântul are mai mult ca-n oricare loc valoare de semnal. Succesiunea versurilor e o izbitoare numire la rând a temelor, uneori derutantă catagrafiere a lor, ca-n de neconsumarea totală a capacităţii de inspir/expir, o şi relativă imobilitate. În consecinţă, poetul consumă dificultatea de a construi cu materialele ductile ale limbii. neparcurgere completă a arcului respirator, ceea ce nu un fel de trăire viciată a reprezentărilor frigului şi a Se întâmplă ca succesiunea de versuri să pară o succesiune favorizează primenirea conţinutului. Comunică însă asociaţiilor meteorologice. O frilozitate, ca să folosesc de titluri. Şi fiindcă, totuşi, poetul trebuie să edifice, nu o desăvârşit dificultatea comunicării. termenul franţuzesc, bine acomodat de Ion Biberi, prin poate face decât mizând pe rigiditatea pe care termenul, Lirică enunţiativă, enunţatul bacovian comprimă care se înţelege o sensibilitate exagerată la frig, ce-i scos din context, o capătă. E o poezie a muţeniei forţate în el şi fundamentalul şi perifericul, esenţă ce-şi procură inconştient plăceri, câtă vreme le cântă. Mai să vorbească. Poetul nu excelează în vocaţia elocvenţei; dobândeşte spaţiul de drept abia după ce pătrunde în curând umbre ale plăcerilor... are discontinuităţile proprii celui învăţat să comunice sufletul cititorului, unde se poate extinde oricât, potrivit prin geamăt. Transferând în estetică un termen medical, sensibilităţii lui receptive. În spaţiul propriu al poetului, C.D. ZELETIN am spune că prezintă o dispnee a prozodiei, însoţită mişcarea e redusă, de unde şi aerul de indigenţă, simplism Acolada nr.7 iulie 2019 7 Desene în peniţă Cine a mai colaborat cu Capitala sub ocupație (III) Securitatea? E greu de imaginat astăzi ce îl putea Să faci parte din serviciile de informaţii ale ofiţeri sunt foarte bine cunoscuţi în mediile de care atrage pe un tânăr sosit la studii în ţării tale sau să colaborezi cu aceste servicii ar au răspuns” (vol. 1, p. 53). Bucureşti în anii când oraşul se străduia trebui să fie o onoare şi o datorie. Aşa se întâmplă Nu am citit până azi nici o confesiune a lui să iasă din trista mahmureală de după dintotdeauna în Regatul Unit, unde vechile familii Andrei Pleşu sau a lui Mircea Dinescu despre război şi să-şi acopere neîndemânatic înţeleg ca o obligaţie absolută să-şi apere ţara, în „contactul” lor cu ofiţerii de caz, Vasile Mălureanu rănile pricinuite de bombardamente. Israel, în SUA, în Franţa, mari democraţii până şi Victor Achim. Contactul a fost plăcut? A fost Cert e că prima generaţie postbelică mai ieri. Aşa se întâmplă azi şi în România, dar profitabil? Reciproc avantajos? Au servit ţara sau venea cu o miraculoasă poftă de a într-o formă degradată. Multe mame românce visează cu ochii s-au servit numai pe ei? Au turnat la greu? Desigur, şi Mircea petrece, de a-şi trăi din plin prezentul. deschişi să-şi facă odraslele „securişti” pentru salarii grase Dinescu, şi Andrei Pleşu au adeverinţe de necolaborare cu Cât despre mine, eram nerăbdător şi sigure, pentru multiple avantaje, pentru pensii speciale, Securitatea ca poliţie politică. Direcţia I era totuşi direcţia să mă împrietenesc cu urbea, să pentru intrarea în „casta” tribală care domină discreţionar politică a Securităţii. Poate trebuie să le aşteptăm încă o cunosc, să depăşesc momentul uimirilor nătânge pe care le trăiesc de atâta amar de ani România. De prin 1950 toamna. De pe memoriile, cu mărturisiri complete. Dar nu numai că au adolescenţii sosiţi în Capitală din ambientul cuminte, adormit, vremea NKVD-ului, care a fabricat Securitatea folosindu-se încălcat grav legea în vigoare atunci când au fost numiţi în al micilor târguri de provincie. de trunchiul decapitat al vechiului SSI din Vechiul Regat al Colegiul CNSAS (erau foşti membri PCR, cu funcţii politice Oraşul în care urma să locuiesc îmi apărea imens, un României devenit Republică Populară ocupată de sovietici. chiar – M. Dinescu a fost secretar UTC la Uniunea Scriitorilor, monstru fără margini, ademenitor, misterios. Tramvaiul 1 După turnătorul multirol Traian Băsescu, fost preşedinte, iar A. Pleşu, secretar PCR la Institutul de Istoria Artei), ci mergea în Colentina lăsând în urmă halele Obor cu fastul lor candidat de capul lui la europarlamentare, în ultimele zile de s-au instalat foarte agresiv în rolul de „acuzatori publici” de târg oriental, care-şi trăia ultimele zile de înflorire înainte campanie electorală a fost livrat oprobriului public şi distinsul ai colaboratorilor cu Securitatea. Şi au fost şi foarte bine de tăvălugul naţionalizărilor. Cu 6, care pornea din spatele liberal Dinu Zamfirescu. Fărăbreaking news, fără prime-time răsplătiţi pentru asta, la nivel de secretar de stat, ca membri palatului regal, şi cu tramvaiul 15 mergeam la gară iar cu 19 sau pagina întâi a ziarelor, care nici nu mai prea există în ai colegiului CNSAS. Ca să nu mai vorbim de prodigioasa în Dudeşti, pitoreasca mahala, presărată cu dughene de telali România integrată în UE şi în NATO. După o viaţă consacrată carieră postdecembristă a lui Andrei Pleşu. şi magazine cu gablonţuri şi ospătării în care se putea mânca de Dinu Zamfirescu interesului public românesc, un pitic „Cât despre relaţia mea cu regretatul matematician Mihai în picioare o plăcintă caldă, şi cu cârciumi ticăloase şi sinagogi ascuns într-un birou umbros sau un „comitet” autoîmputernicit Botez, în presa postdecembristă au apărut mai multe referiri bătrâne, venite din alte secole. a decis că robespierrienii de la CNSAS îl pot lichida moral corecte, că s-ar fi aflat în contactul meu. Şi că aş fi urmărit să-l Între liniile de tramvai cele mai frecventate de studenţii pe venerabilul liberal (Dinu Zamfirescu are 90 de ani). Sunt, compromit prin lansarea în străinătate a versiunii că mi-ar fi de la Universitate se numărau tramvaiul 14 şi geamănul mai probabil, aceiaşi care au hotărât că Mircea Ionescu-Quintus fost informator. Motivul acestui act de „binefacere” lansat mic, 14 barat, ce traversau centrul oraşului pe bulevardul Carol e modelul moral al liberalilor... Pentru cine lucrează, de fapt, după „revoluţie” urmărea două scopuri. De discreditare a sa şi Elisabeta. Primul mergea în Militari, până la „Farmacie”, serviciile de informaţii româneşti, pe banii românilor aflaţi sub de către „binevoitorii” respectivi şi de corodare a statutului al doilea întorcea pe dealul Cotrocenilor, în dreptul porţii ocupaţie? Când vor fi şi aceşti „colaboratori” de la CNSAS, său de disident şi, bineînţeles, de blamare a subsemnatului şi a principale a Palatului. Erau tramvaiele de lux ale oraşului, „descoperiţi” deja, livraţi şi ei oprobriului public? Securităţii pentru această „ticăloşie” (vol. 1, p. 54). Cele vreo dotate cu vagoane noi, curate şi conduse de vatmani stilaţi. Printre comodităţile transportului pe şine, cel mai Să continuăm aici lectura cu public a celor două volume 10 pagini vibrante, calde, prieteneşti despre matematicianul şi îmbietor mi se părea tramvaiul 5 care ducea în Floreasca, intitulate Serviciul de Informaţii al Justiţiei dezvăluit din disidentul Mihai Botez sunt pe muchie de cuţit şi, deci, foarte deoarece platforma de la remorcă, fiind decopertată, oferea interior. Corupţia la nivel înalt. Masa de manevră a Rusiei riscante. Fiecare le va citi cum va vrea şi, mai ales, cum va prilejul călătorilor de a putea fuma în vagon şi a se bucura şi Ungariei ale generalului (r) Marian V. Ureche (Editura putea. O lectură interesantă va fi, din străinătate, cea a lui de aerul grădinilor şi lacurilor din vecinătate. Un alt traseu Mara, Bucureşti, 2019). Cartea fostului şef al SIPA, Marian V. Dorin Tudoran, care l-a descoperit pe Mihai Botez în dosarul des frecventat avea tramvaiul 20, pe care-l luam de la spitalul Ureche (care s-a ocupat înainte de 1989 succesiv de domeniul său de urmărire. Colţea. Tramvaiul traversa oraşul pe bulevardele I.C. Brătianu, universitar şi de sănătate), este un melanj exploziv de istorie, Colonelul Victor Achim a fondat după 1989 şi Take Ionescu şi Lascăr Catargi, îşi încheia parcursul la „Bufet” memorii, dezvăluiri, informaţii şocante, polemici care merită coordonează până azi Editura PACO, o editură consacrată unde făcea o buclă scurtă şi se posta în dreptul restaurantului toată atenţia. Mai ales pentru că SIPA a fost şi este încă în în principal scrierilor foştilor ofiţeri de informaţii. Generalul cu acelaşi nume, podoabă de artă populară, proiectată de centrul războiului româno-român pe justiţie care nu se mai Vasile Mălureanu, care s-a ocupat ani buni de cultură, presă, arhitectul Ion Mincu. La numai câţiva paşi, pe Kiseleff, se termină. În subcapitolul „Câte ceva despre culisele disidenţei uniuni de creaţie şi a avut şi alte însărcinări importante, e întindea domeniul ambasadei sovietice, scăldată în flamuri şi despre prietenul meu Mihai Botez”, fostul important ofiţer de autorul unei cărţi sobre pornind de la un domeniu pe care l-a roşii, un soi de templu al Puterii, de unde soseau sugestiile şi informaţii scrie negru pe alb: „Vorbim aici despre competenţele vegheat, Apărarea ordinii constituţionale: perspectiva unui îndrumările ce hotărau destinul ţării noastre. şi atribuţiile stricte ale Direcţiei I şi acea parte semnificativă ofiţer de informaţii(Editura PACO, Bucureşti 2016). „Ambii În vremea aceea, Şoseaua încă mai păstra parfumul desuet a disidenţei care s-a aflat în atenţia sa. Mai exact, despre [Vasile Mălureanu şi Victor Achim – n.n.] sunt nişte blajini. şi snob al epocii de dinainte de război. Vegetaţia exuberantă, disidenţii Andrei Pleşu, Mircea Dinescu şi Mihai Botez, care neviciată de rugina poluării, circulaţia relativ restrânsă – câteva s-au aflat în contactul unora dintre ofiţerii ei. Astfel, Andrei Petru ROMOȘAN automobile şi echipaje spilcuite –, toaletele de belle-époque Pleşu era în contactul colonelului Vasile Mălureanu, iar poetul ale cucoanelor evoluând la braţ cu domni distinşi şi parfumaţi, Mircea Dinescu în cel al colonelului Victor Achim. Ambii (Continuare în pg. 18) toate acestea construiau o atmosferă de linişte şi de speranţă. În ambianţa încă amintitoare a unei alte lumi, apuse, se profila spre nord, în piaţa unde se sfârşea atunci oraşul şi care avea să se numească în scurtă vreme „a Scânteii”, fantoma unei construcţii abracadabrante, copiată după modele moscovite, lucrând cu voinicie, împinşi de un resort mecanic, alcătuind un (devenit ulterior Ştefan Gheorghiu), institutul (facultatea) ce va semnifica de-a lungul unei jumătăţi de secol supunerea corp comun cu solul. La poartă am fost întâmpinaţi de un ostaş pentru predarea limbii ruse Maxim Gorki şi nu în ultimul rând gândirii creatoare unei puteri tiranice, modelatoare. căruia i-am prezentat legitimaţiile şi scrisoarea ce împlinea sovromurile, destinate spolierii economiei româneşti de către x şi rolul de ausweis, le-a cercetat cu scrupulozitate, nu părea marea vecină de la Răsărit. În anii sosirii mele în Capitală devenise un fapt obişnuit grăbit, ne-a consemnat prezenţa într-un registru puchinos, ornat Între acestea, foarte populară (şi cu autoritate politică în să aud că o rudă sau un cunoscut a dispărut de-acasă, că cu pete de grăsime, din când în când ne măsura bănuitor, mă tot epocă) a fost fără îndoială A.R.L.U.S., care avea reprezentanţe fusese ridicat în miez de noapte de organele ce se îngrijeau mutam de pe un picior pe celălalt, aveam senzaţia că nimerisem în toate judeţele din ţară. Biblioteca acestei instituţii, situată în de liniştea şi siguranţa publică. Cu vremea, ştirile de genul sub lentila iscoditoare a unui microscop. Până la urmă ne-a apropierea bisericii ruseşti şi a statuilor din faţa Universităţii, acesta au devenit obişnuite iar oamenii au început să-şi ţină spus să aşteptăm puţin, am aşteptat vreun sfert de oră, soarele era căutată de studenţii care învăţau pentru examene sau gura, au învăţat să se păzească, să-şi creeze un sănătos sistem cădea pieziş pe câmpul cultivat cu zarzavaturi, puşcăriaşii cu seminarii, dar folosea şi celor ce aveau o oră-două libere şi de prevenire şi alarmă. diplome de studii academice îşi continuau cu hărnicie munca, li preferau să le acopere citind în tihnă o carte din rafturile tixite N-a fost un lucru de mirare când într-o bună zi m-am se vedeau spinările încovoiate asupra brazdei, roboţi în slujba cu opere de autori ca Fedin, Şolohov, Simonov, A.N. Ostrovski pomenit că apare, la doamna unde stăteam în gazdă, soţia legumiculturii, în timp ce paznicii supervizau atent spectacolul sau Fadeev. unui frate al mamei, oncle Jean, care fusese arestat cu un an şi acestei triste istorii ruşinoase. Într-un sfârşit, din viermuiala Una dintre cele mai frumoase clădiri ce împodobeşte şi jumătate în urmă şi despre care nu se mai ştia nimic. Mătuşa amorfă de pe arătură s-a desprins o umbră ce se îndrepta spre azi Calea Victoriei, proiectată de arhitectul I.D. Berindei, tocmai primise o scrisoare de la oncle în care o înştiinţa că e poartă printre straturi şi mi s-a înfăţişat aievea făptura mică, aparţinând pe vremuri lui Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost sănătos, că „o duce bine”, că „are tot ce-i trebuie”, că lucrează cocârjată a lui oncle Jean, nebărbierit, scheletic, înfăşurat în prim-ministru, poreclit Nababul, a fost după intrarea ruşilor în la o fermă, Urlătoarea, pe lângă Mogoşoaia şi că i se aprobase zdrenţe, murdar, plin de pământ, copie ridicolă, caricaturală a ţară rechiziţionată şi destinată a fi sediul Institutului de studii să primească o vizită şi un pachet cu alimente şi îmbrăcăminte fostului consilier la Înalta Curte de Casaţie şi deputat în câteva româno-sovietice. Biblioteca Institutului putea fi frecventată de şapte kilograme maximum. M-am oferit s-o însoţesc, mătuşa legislaturi în anii interbelici. Zâmbea jenat. Şi-a îmbrăţişat pe baza unei simple legitimaţii de student şi oferea o generoasă se temea să meargă singură în pustietatea locurilor unde se nevasta. Zece minute! s-a răţoit la el jandarmul în timp ce-şi bibliografie cu studii în domeniul umanist, toate în limba rusă, afla grădina lagărului cu pricina. Îmi amintesc că după ce aprindea ţigara. evident. Impresionantul hol de la parter unde va fi răsunat cu am coborât din autobuzul ce ducea la Buftea, am traversat x numai câţiva ani înainte vioara lui Enescu devenise loc de o mlaştină apoi o pădurice şi o nesfârşită porumbişte şi abia Cine a trăit în Bucureşti în anii imediat după război nu întâlnire şi discuţii pentru înalte personaje din nomenclatură când am dat cu ochii de o pancardă ce-i anunţa pe trecători poate să nu-şi amintească de instituţiile înfiinţate ad-hoc şi îmbrăcate sobru, stropite cu parfumuri bulgăreşti şi sporovăind că „trecerea e interzisă” am înţeles că nu greşisem drumul. destinate să consfinţească prietenia dintre poporul nostru în limba rusă. Pe frontispiciul palatului („casa cu lei” cum Grădina de legume a puşcăriei, unde trudeau pălmaşii, şi poporul-frate rus: Asociaţia Română pentru legăturile de i se mai spunea) plutea în bătaia vântului drapelul sovietic să fi avut vreo două-trei hectare, era temeinic împrejmuită cu prietenie cu U.R.S.S. (A.R.L.U.S.), Casa prieteniei româno- împodobit cu steaua în cinci colţuri. sârmă ghimpată. Departe de potecă, pe fundal, se distingeau sovietice, Muzeul româno-rus, Biblioteca (şi editura şi librăria) vreo cincizeci de momâi încovoiate asupra gliei, fără identitate, Cartea Rusă, Institutul de învăţământ superior A.A. Jdanov Constantin MATEESCU Acolada nr.7 iulie 2019 8 Scriitori şi teme Stefan Baciu – Memorialistul (II) Când se va scrie odată istoria prezențelor unele etape mai puțin luminate din biografia românești pe continentul american începând cu scriitorului, care ar putea fi întregite cu certificatele POVESTE ŞI exploratorul Jacob Popper din Țara de Foc, cu de studii, cu investigarea arhivei Ministerului de prezența românilor Gheorghe Pomuț și Nicolae Externe sau a dosarului de la CNSAS al scriitorului, ETNOGRAFIE Dunca în războiul de formare a statului american, cu relațiile epistolare cu românii din exil, cu sora, Ioana turneele celebre ale unor artiste ca Elena Theodorini, Mărgineanu, rămasă în țară, cu o serie de amici și Noul roman al Doinei Popa, Luna care înființează o școală de canto la Buenos Aires sau colegi de generație aflați în procesul de edificare al de miere, Editura Junimea, se află în Agatha Bârsescu, inițiatoare și ea a unei școli de artă literaturii socialiste etc.etc. E vorba, cu alte cuvinte, bună relaţie cu romanul ei anterior, Ca dramatică la New York, cu periplul hawaian al lui de o uvertură absolut necesară, dar nu lipsită de frunza-n vânt. Deosebirea principală Bartolomeu Anania, episodul activității americane tentativa de a șoca și epata cititorul, purtându-l într-o stă în accentele puse individual a lui Ștefan Baciu va ocupa fără doar și poate un lume a contrastelor și exotismului americanizat. în primul şi pe o comunitate în al loc important în perimetrul relațiilor româno- Aceeași concepție strict funcțională este doilea, unde starea erotică a fiinţei americane ale secolului al XX-lea. Reconstituirea păstrată de autor și atunci când trasează în preambulul prevalează. Monologul unei bătrâne, principalelor momente biografice la care suntem martori se face cărții câteva linii directoare privind creația poetică atât de bogată Maria, aflate pe patul de suferinţă, cu obiectivitate, fără efuziuni sau picanterii de ordin patetic, într-o și diversificată a propriei deveniri, supusă unei examinări amestecat temporal şi cu alte interludii înlănțuire cursivă, redusă la esențe, fără adausuri inutile, dar și fără obective și analitice, redusă la dimensiuni convenționale, dar se constituie într-o poveste-amintire o preocupare mai atașantă de a investiga sub raport documentar fără a face din acest capitol un moment de excelență. Capitolul care are ca temă centrală ceea ce esențial asupra căruia suntem invitați să ne concentrem atenția spune titlul. rămâne însă cel dedicat celor două moment opuse din viața sa: În cultura populară elementul Strâns legat de tema familiei e cronica socială. După război, momentul fericit al traseului existențial din țară și apoi acela al material-corporal este profund pozitiv, spune Bahtin, deşi, urmează ocupaţia ruşilor, marea secetă din 1947, sărăcie lucie, spațiului rememorărilor din perioada des-țărării, perioadă în care la o vârstă e o permanentă ebuliţie prenupţială, momentul colectivizarea, hărţuirea de către cei de la securitate. Oamenii care sentimentele se amestecă și nu de puține ori regretul și melancolia preîmperecherii. În lumea Mariei, rurală, balul ar fi echivalentul comunicau de minune cu animalele ajung să-şi piardă omenia, să își face loc printre interstițiile gândului și ale trăirii. Reținând și „bateliştei” din Cierul Cucului, despre care spune Nică a lui fure, să facă chiar crime pentru o bucată amară de pâine: „Trenurile consemnând momentele cele mai patetice și cele mai revelatoare Ştefan a Petrei. În romanul acesta al Doinei Popa în prim-plan foamei, aşa li se spunea. Călătorea bietul tata pe acoperişul sub raportul dimensiunii sale scriitoricești, cele care împing în se situează fetele. Eroina, foarte tânără, deocamdată, are un vis- vagonului şi dacă simţea că-l ia somnul se întindea peste saci ca să prim planul existențial câteva repere esențiale ale unei existențe labirint într-o noapte de Bobotează, când avusese sub pernă, cum nu rămână fără ei, cu toate că nu se ducea niciodată singur, plecau exemplare, cartea de care vorbim rămâne un inspirit loc sacru, e datina, crenguţe de busuioc sfinţit: „Câte nu face o fată când e mai mulţi oameni din sat ca să se ajute unul pe altul, la nevoie. o grădină a lui Akademos, patronată de duhul binecuvântat al singură cu nălucirile ei!” Îşi aşteaptă cu febrilitate sorocul care nu Nici când ajungeau înapoi în gara Doaga nu se termina calvarul autorului. E spațiul sacru al unui om și scriitor purtând țara în ştie când va veni. Deocamdată în „sita” ei stăruie un George timp (…) Dacă se întâmpla ca trenul să ajungă noaptea, totul era mai suflet și retrăind cu pasiune și intensitate fiecare moment dintr-o de şapte ani, când continuă, crescând, să parcurgă noi experienţe simplu, dar ziua, drumul până acasă devenea un coşmar. Trebuia existență anterioară, pe care reușește s-o circumscrie și s-o nubile, aproape fiecare bărbat fiind un posibil candidat la inima să biciuieşti serios mârţoagele, care abia se mai ţineau pe picioare, exprime integral sufletul poetului în înmiite ipostaze, exprimând, fetei: „Maria nu înţelegea când s-a trezit în braţele acelui bărbat ca să scapi de mulţimea de cerşetori care se agăţau de căruţă. Of, printr-o formulă condensată de artă, un mod de expresivitate într-o îmbrăţişare şi o sărutare care o făcea să se topească, de of, Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva!” Politica aproape că nu poetică care îl va impune pe poetul Ștefan Baciu în rândul parcă ar fi fost făcută de ceară”. Balul e centrul lumii puberale, intră în subiectele oamenilor decât ca efect asupra vieţii lor. Ei se scriitorilor care reprezintă cu eleganță și putere de expresie sufletul care colcăie de erotism: „Dar mereu există ceva tulbure, pe lângă feresc a comenta „despre ciuma roşie, despre arestări şi abuzuri, românesc în lume. Apărut în 1935, la numai 16 ani, volumul de dans. Acel ceva sau altceva mă scormonea şi pe mine, ca pe oricare despre luările de poziţie ale comunităţii europene. Trebuie să debut, Poemele poetului tînăr, se impune în contextul poetic fată, mă scotea din minţi şi îmi dădea aripi şi mă făcea să fiu rea reuşim să stăm cât mai în umbră până o treacă pericolul. Nimic românesc al momentului ca o revelație pentru noua formă de lirism cu George (…) Din partea lui nu mă aştepta nici o surpriză. Or eu nu se leagă când vii cu forţa să impui ceva. Nu vezi şi cu acţiunile uzitată, impresionând critica prin farmecul unei îndrăzneli juvenile aveam succes, le eram dragă băieţilor. Odată, la un bal, care s-a astea de strângere a cotelor de colectare, vor tot mai mult, tot mai cuceritoare, prin timbrul proaspăt și netocit al metaforelor, prin ţinut într-un sat vecin, părintele din sat a avut plăcerea să joace mult”. Dar sămânţa nemulţumirii şi a revoltei tot mai izbucneşte sinceritatea dezarmantă și „nevinovăția lirică” afișată, așa cum cu mine un dans. A dezbrăcat anteriul, l-a atârnat în cuier şi i-a câteodată în singurătate, monologic, „politică deasupra plitei”: „Şi remarca un comentator. Există în acest volum, la fel ca în cazul spus – Hai stai părinţele frumuşel aici că doar n-o fi foc! Apoi a americanii, şi-a spus Maria, ce ţi-e şi cu americanii ăştia că nu vin lui Const. Virgil Gheorghiu cu Viața de toate zilele a poetului, o pornit în dans împreună, cu mine, de-a lungul şi de-a latul sălii de nici la spartul târgului! Şi nici n-or să vină, dar-ar naiba în rânza lor expresivitate lirică genuină și plină de candoare adolescentină, bal de nu ni se mai vedeau picioarele. Nu m-a strâns prea tare în să dea, numai gura-i de ei, că uite, de aia nu pot ei dormi noaptea, mai degrabă decât maturitatea gravă și exemplar rotunjită a unui braţe, nici un gest n-a fost nepotrivit, cred că a fost cel mai curat că sunt atâţia arestaţi fără vină, şi învăţători şi preoţi şi oameni Ștefan Augustin Doinaș, de exemplu, sau a aceleia de frapantă dans posibil, dar, când m-am dus din nou lângă mama, aveam de tot felul. Că dacă lor le e bine, de ce le-ar păsa că nouă ne este originalitate adusă de Blaga în Poemele luminii. Volumul a cucerit chiloţii fleaşcă şi când am privit în urma lui parcă am văzut prin rău?” Şi e o actualizare ce vorbeşte, vrând-nevrând, de vremurile mai degrabă prin sinceritate și prin afirmarea neinhibată a unei ceafă tulburarea popii care se îndrepta hotărât spre cuier ca să-şi postrevoluţionare, ca o trimitere în viitor. În amestecul timpurilor, tinereți exuberante, așa cum bine remarcă autoarea mai târziu. În îmbrace anteriul”. Maria povesteşte şi alte asemenea întâmplări- mod predilect de construcţie romanescă al Doinei Popa, apare ceea ce ne privește, noi suntem de părere că poezia lui Ștefan Baciu jocuri, stări premaritale: „0 sugruma aceeaşi plăcere sexuală pe şi „drumul către înainte”: „Acum, după ce a fost revoluţia, ni se începe să conteze pentru literatura română abia după momentul care o simţise în vis”. E un prilej pentru naratoare să disece, în tot repetă să nu ne mai gândim la ce-am pătimit, că nu le place exilului, cele nouă volume publicate în țară pînă la momentul diverse ipostaze, starea psihologică a acestei vârste feminine, ăstora din Europa să ne tânguim atâta, că am pătimit şi cât am înstrăinării nereușind să-i contureze o fizionomie proprie extrem vibrante şi dulci ca mierea. pătimit? Cât? Cică să tragem linie şi s-o luăm de la capăt, călăul de personală, dar suficientă totuși pentru o creație poetică în stare Cu aceste episoade ale mirilor şi mireselor, care se întind cu victima, câinele cu pisica, pisica cu şoarecele, şi haida, haida, să-l reprezinte. Autoarea face de altfel un adevărat tur de forță să pe întreg cuprinsul cărţii, personajul reflector pătrunde în haida de trei ori, că aşa-i creştineşte. Iubire pe toată linia. Şi viaţa pună în valoare această poezie, analizând cu minuție și răbdare orizontul etnografic mustind de ritualuri specifice. Predomină aici noastră cine ne-o mai dă înapoi?” volum după volum într-un singur subcapitol, ca apoi să consacre obiceiurile de nuntire şi impresia că nunţile se ţin lanţ: ursitul Dragostele, nunţile, botezurile sunt semne ale permanentei alte trei liricii sale din exil, văzută atât sub raportul noutății, ca văzut în apa fântânii, sau la parul din gard de care fetele legaseră, renaşteri. După cum există şi reversul. Bolile se răspândesc şi, poezie a „dezmărginirii” și a lui „homo viator”, cât și sub raport în timpul nopţii, o aţă - şi cum arăta parul aşa va fi şi alesul: fie odată cu ele, lacrimile, bătrâneţea, moartea. De un dramatism programatic, ca „poezie în libertate”. drept, neted, fără noduri, fie scorojit, noduros şi strâmb. Mai e aparte e boala şi moartea lui Aurel, fiul cel mare al Mariei. Către Conștientă fiind că marele impact asupra publicului nostru rotirea unei monede pe geamul icoanei şi dacă moneda se lipea, încheierea romanului, cu tot suspansul, reflecţia se înteţeşte. Că îl constituie memorialistica, adevărată creație de forță a celui aflat nunta va avea loc în curând şi cu plăcute împliniri. Peste umărul lumea înconjurătoare se formează dintr-o seamă de reguli. Eroina departe de țară, autoarea consacră cartea de față analizei acestui stâng al miresei se aruncă sare grunjoasă, ca să nu se prindă de o vede acum ca pe o evoluţie scenică, unde imaginarul ia locul important segment din creația lui Ștefan Baciu. Este capitolul cel ea ghinionul. Şi încă, răpirea miresei, plimbarea naşei într-o realului şi poate fi mai adevărat decât realul. „Totul e o recuzită şi mai amplu și mai bine realizat al lucrării, capitol absolut suficient târnă desfundată sau într-o roabă, atârnatul soacrei în copac. Se eu joc un rol”. Viaţa e ca un spectacol, valabil prin cât se exprimă pentru a susține de unul singur materia unei întregi cărți care s-ar întemeiază familii, se nasc copii, se stabilesc relaţii de rudenie dramatic, eroii se definesc prin cuvânt după legile teatrului. putea contura în viitor. Suflet imaginativ și sentimental, autorul şi de vecinătate. Romanul are toate datele pentru a se încadra în Povestirea este prin excelenţă dramatică fiindcă se bazează pe Prafului de pe tobă trăiește realitatea trecută a amintirilor cu domeniul frescei şi în ceea ce se numeşte „roman de familie”, atât ceremonialul spunerii. Nu neapărat în încleştarea conflictelor şi o forță compensatorie cu adevărat ieșită din comun, trăirea în de preţuit în literatura universală şi română. Aici trebuie avut în în abundenţa acţiunii trebuie căutat „dramaticul” naraţiunii, ci în trecut, în memorie, fiind pentru el o formă de a se reîntoarce vedere ceea ce s-a numit noul roman al vieţii de familie, armonizat instaurarea monologului şi dialogului, în potenţarea cuvântului „acasă”, la mirajul copilăriei fericite și al țării de care se simte în ritm european, unde se implică evoluţia vieţii interioare. Alesul rostit şi în mobilizarea unei galerii de personaje. Ca într-un film fundamental legat, de a revedea prin filtrul nestingherit al amintirii naratoarei principale este un bărbat de ispravă, Vasile, cu care memorialistic. Uite aici scenariul e acesta din mâinile mele, mă oamenii și locurile dragi de acasă, imaginile pilduitoare ale face trei copii şi trăiesc în perfectă armonie. Toate au fost bune tot uit pe el (…) Tu nu înţelegi că salonul acesta nu este unul unei vieți pe care a trăit-o cu atâta intensitate în mijlocul unui până când într-o seară în camera lor au dat năvală trei bărbaţi adevărat, că e făcut din cartoane, ca să semene cu un salon de București absolut fenomenal și al unei generații cu care se simțea şi l-au ridicat pe soţ, pentru cercetări. Fusese legionar, chiar şef spital, pentru că aşa scrie în scenariu? (…) Îţi spun de durere, că solidar. El realizează cu adevărată artă de evocator o „cronică a de cuib. Odată cu el au fost arestaţi încă vreo 20-30 de bărbaţi trage din mine cum ar trage o haită de lupi flămânzi dar nu e reală vieții din România” între 1918 și 1946, așa cum bine remarcă din motive diverse, chiaburi, duşmani ai poporului, ai regimului nici durerea, eu trebuie să mă transpun în rolul care mi s-a dat şi autoarea, cea mai completă frescă memorialistică a acestei epoci democrat. Femeia a rămas să-şi crească singură copiii şi să dacă nu simt durerea înseamnă că nu joc bine rolul, ori eu vreau din câte s-au scris la noi până acum. Chiar dacă avem asupra suporte oprobriul autorităţilor şi al unei părţi din obşte, altminteri să fac o impresie bună, că altfel nu mă mai cheamă nimeni la nici epocii o mulțime de viziuni și de „reveleie” cinematografice se remarcă mai mult solidarizarea oamenilor faţă de cei arestaţi o filmare şi s-a dus cariera mea pe apa sâmbetei (…) Mă doare de mai mult sau mai puțin interesante (aici s-ar fi cuvenit poate să şi faţă de familiile lor: „- Am ştiut în sinea mea că Vasile fusese nu mai pot dar nici durerea nu e reală, aşa cum ţi-am mai spus, o ni se ofere și câteva necesare comparații fie cu scrierile de tip legionar. Că prea povestea frumos despre legionari, despre Cornel durere din scenariu. Uf, ce mi-o fi trebuit mie film, să pară că mă memorialistic, fie cu cele de tip diaristic al jurnalelor intime, Codreanu. Mie îmi plăceau cântecele lor. Foarte frumoase cântece, doare aşa de tare şi de fapt să nu mă doară nimic în realitate!”. ca forme ale unei literaturi de sertar ce a ieșit la iveală la noi cu parcă te înălţau în văzduh. În rest, nu prea ştiam cu ce se mănâncă Nu-i greu de văzut că Luna de miere e un roman de notă mare putere după evenimentele din decembrie 1989), niciuna politica asta”. Extensia monografică rezidă nu doar în legendele superioară al Doinei Popa, construit cu subtilitate. Nu ştiu dacă i dintre acestea nu sunt atât de atotcuprinzătoare și scrise cu mai cosmologice, în navigarea în istorie, în sferele vieţii spirituale s-a acordat vreun premiu, deşi nu acesta e lucru cel mai important adevărat talent ca lucrarea lui Ștefan Baciu, rod al unei memorii şi social-economice ci şi în aria spaţială. Lumea cuprinde zona când e vorba de o izbândă literară. prodigioase și al unui sentiment atât de acut al destinului, ca Siretului şi împrejurimile de la Galaţi, Focşani, Mărăşeşti, Tecuci la Bârlad, Doaga, Comăneşti, Vidra, Gugeşti, Năruja, Miroslava, Mircea POPA Bacău, cu excursuri în partea Olteniei şi până la Satu Mare. Constantin TRANDAFIR (Continuare în pg. 18) Acolada nr.7 iulie 2019 9 Zigzaguri Trecut – prezent; prezent – trecut (VIII) Zigzaguri

„Tata Averescu”. Aşa era perceput cel ce va fi, în iulie După nici o lună de la victoria de la Mărăşti, să ne ţină partea. Cuvîntul sfînt vine acum 1917, „învingătorul de la Mărăşti” de către soldaţii săi şi cu a cărei continuare ar fi fost împiedicată sub toate condeiele şi pe toate buzele celor această imagine au rămas în amintire. Un tată are grijă de pentru a nu „deveni prea glorios” (ib., p. ce vorbesc în public: „steag sfînt”, „jertfe copii şi încearcă, în orice situaţie, să-i protejeze; iar copiii, 285), în anumite cercuri deja i se negau sfinte”, „îndemnuri sfinte”, „îndatoriri simţindu-l aproape, devin cutezători. Averescu avea datele calităţile excepţionale: „[...] Brătianu sfinte”, „înfăptuiri sfinte”, „emoţie sfîntă” unui tată: vîrsta, experienţa, firea şi figura: înalt, uscat, păr crede – scrie Iorga, la 1 august 1917, în etc. „Sfinţită astăzi cu sînge mai mult decît alb. Stăpîn pe arta mobilizărilor, insufla curaj prin prezenţa Memorii, opinie cu care pare a fi de acord odinioară în veacuri, Moşia strămoşească sa, nu prin discursuri. Ştia – dacă pot să zic astfel – să – că Averescu nu-şi poate justifica reputaţia este acum răscumpărată deplin şi toate trezească zmeii din oameni, să scoată voinicia din ei. „Ne ce i s-a făcut. Francezii, ruşii l-ar fi găsit deosebirile dintre fraţii ţării cad”. Pentru îmbărbăta, ne şoptea, ne striga: «Nu vă daţi, copii băieţii cu douăzeci de ani în urmă cu pregătirea rezonanţa lor, erau invocate, de asemenea, tatii, nu vă daţi, înainte copii!» Îi ardeau ochii ca jarul...”, tehnică. [Eremia] Grigorescu, dimpotrivă, a figuri şi locuri istorice. Dintre voievozi, relata unul dintre ostaşii care au fost sub comanda lui la întrecut toate aşteptările” (v. op. cit., vol. 1, două nume sînt frecvent amintite: Mihai Flămînda [din păcate, o expediţie ratată]. „Şi luptam ca Paul Editions, 2018, p. 61). Antipatiile faţă Viteazul, „urzitorul unirii noastre politice” nebunii că era între noi”. „Vorbea soldatul – notează I.I. de persoana sa se vor înmulţi după intrarea şi Ştefan cel Mare, „cel care/ Părea Sfîntul Stoican, care a trecut în jurnalul său mărturisirea – cu atîta în politică. În chip de replică, Averescu le Gheorghe pe cal”. „Copii... [le zice Oituz, dragoste în glas cînd rostea «generalul Averescu» parcă opune broşura Răspunderile (Ed. „Ligii Poporului”, 1918), într-un poem de Mircea Rădulescu, luptătorilor] Cel ce a vorbea de cel mai mare dintre sfinţi...” (v. Crîmpee din o critică lucidă, severă a „motivelor” pentru care „războiul stat în mărire,/ Murind ca un Soare-n apus,/ O spadă v-a tragica noastră epopee, Ed. Cartea Românească, 1920, nostru a fost dezastruos”. Care sînt imputările sale? dat moştenire,/ În duşmani rotiţi-o, voi, bine;/ Căci Sabia p. 111). Respectul pentru persoana sa atinsese proporţiile „Beţia eroică” a începutului: s-a crezut că Transilvania va Lumii Creştine/ E fulger, cînd cade de Sus...” (v. România, unui cult. Oriunde, indiferent de starea vremii, trupa îl putea fi traversată, fără rezistenţă, în 15 zile; sciziuni în 1, nr. 40, 13 martie 1917, p. 1). Forţa simbolurilor depăşeşte aştepta cu „viu interes”. „Înserează de-a binele, cînd un „pregătirea sufletească”: războiul ne-a găsit „dezbinaţi, şi capacitatea noastră, a celor de azi, de a-o imagina. Iată trompet de la noi anunţă sosirea aşteptatului dorit. Un ca gîndire, şi ca simţire, şi ca faptă”; incompetenţa celor un exemplu: „Generalul Sarrail a remis consulului român freamăt printre soldaţi [care stătuseră sub „o ploaie rece, din Marele Cartier General: „conducere nechibzuită”, de la Salonic un stindard al lui Ştefan cel Mare care era cu vînt puternic”]: «Luaţi seama fraţilor, să plăcem D-lui organizare „deplorabilă”, „aberaţii peste aberaţii de ordin păstrat într-o mînăstire bulgărească de la Muntele Athos” General Averescu, să nu-l supărăm, el e tata nostru»” (v. tactic”, „monstruozităţi” gen Turtucaia („Cap de pod fără (v. „Informaţiuni”, în România, 1, nr. 57, 30 martie 1917, Mihail Văgăonescu, [Însemnare din 15 aprilie 1917], pod!”), insuficienţa „sculelor” (artileria „nemăsurat de p. 2). Descoperirea – s-a spus imediat – a venit „ca un semn în Viaţa în război, Ed. Casei Şcoalelor, 1925, p. 230). slabă” în raport cu infanteria); lipsuri sanitare, de hrană şi ca o prorocire” (v. Corneliu Moldovanu, „Arhanghelul Începute cu urări de sănătate, vizitele sale aveau un impact şi îmbrăcăminte; amestecul de „consideraţiuni meschine Războiului”, în România, 1, nr. 81, 25 aprilie 1917, p. formidabil asupra „voinicilor”: „Stăteam şi îi observam de pasiuni personale” etc. Ideea care îi va fi înfiorat pe 1). Numele lui Mihai Viteazul apare, îndeosebi în lunile [pe soldaţii din companie], îşi aminteşte un alt ofiţer, mulţi era că legea asupra răspunderii ministeriale trebuie dinaintea Marii Uniri, în poeme şi articole, în ordine de zi relativ la vizita din 8 noiembrie 1917: prin toţi pare că aplicată şi celor ce şi-au dat cu părerea, „şi prin părerea şi proclamaţii. „Din ţărîna ta răsare azi o nouă Românie;/ a trecut un puternic fior dătător de viaţă, de sănătate, de lor au contribuit la răul izvorît dintr-o hotărîre nefastă”. Tot ce-ai făurit cu spada pentr-o clipă neuitată,/ Noi – voioşie, de sporirea energiei şi de întărirea voinţei” (v. Ajuns prim-ministru şi ministru de interne în 1920, „tata scrie o poetă – o facem pe vecie” (v. Viorica A. Butunoiu, Lt. col. C. Brumă, „La moartea mareşalului Averescu”, în Averescu” pune în aplicare promisiunile de împroprietărire „Odihniţi-vă în pace”, în România nouă, 2, nr. 219, 18 Moldova, 2, nr. 75, 9 octombrie 1938, p. 1). Descrierea e o făcute în timpul campaniei, în prezenţa sa, de Rege. noiembrie 1918, p. 1). Istoricul I. Nistor a avut ideea, dovadă despre modul de a fi patern al generalului: „Eram „Cei dintîi împroprietăriţi sînt sătenii din Gurbăneşti- acceptată în „cercurile înalte de la Iaşi”, ca, întrucît a prima companie [din Regimentul 11 Siret], îi prezentai Dolj. Averescu nu uită însă pe cei din Bacău [sediul înfăptuit programul lui Mihai Viteazul, la încoronare, raportul şi după ce adresă trupei un scurt şi părintesc: comandamentelor Armatei a II-a şi Armatei de Nord, Regele să-şi ia numele de Mihai al II-lea (v. „Mihaiu al «Sănătate, ostaşi!» îmi ordonă să-i prezint pe cel mai numit ulterior, de un ziarist local, „Capitala reîntregirii II-lea”, în România nouă, 2, nr. 206, 3 noiembrie 1918, îndrăzneţ şi merituos om din companie. Am prezentat pe naţionale” – v. Gr. Grigorovici, în Moldova, 24 aprilie p. 1). „În adevăr, – se credea – lucrul acesta ar fi nespus caporalul Milan D[umi]tru (sîrb), despre a cărui vrednicie 1938, p. 2], vine la Hemeiuşi şi ţinînd coarnele plugului, de frumos şi Majestatea Sa ar intra mai adînc în sufletul s-ar putea scrie mult. Am dat lămuririle necesare, după trage cea dintîi brazdă în ogorul celui împroprietărit” (cf. poporului. Realizarea visului lui Mihai sub un urmaş care care bătrînul general [avea 58 de ani] mîngîie cu mîna Gh. Răzeşul, loc. cit.). Pentru fiecare, urarea sa era: „Să-l să-i poarte numele, a[r] fi pentru istoria naţională o pagină obrazul ostaşului, şi atingîndu-i uşor umărul îi spuse [...] stăpîniţi sănătoşi pe veci, din tată în fiu!” dintre cele mai mişcătoare” (v. România nouă, 2, nr. 213, cu bunătate şi cu graiul său dulce-părintesc [Averescu era 12 noiembrie 1918, p. 1). „Spre Şelimbăr, spre Alba Iulia, basarabean]: «Din acest moment, tu viteazule băiat, eşti Simbolurile. Pentru a înţelege Războiul şi Unirea e spre Turda” sînt îndemnaţi ostaşii şi voluntarii ardeleni sergentul Milan D[umi]tru şi vei primi f[oarte] curînd obligatoriu să ne plasăm în mentalitatea celor ce le-au la trecerea Carpaţilor, iar „vitejilor” trimişi în Bucovina Virtutea Militară!»” (loc. cit., p. 1, 4). Ipostaza de tată făcut şi să ne apropriem retorica lor. Anumite cuvinte ca „soldaţi ai cinstei, ai legalităţii şi ai ordinei”, li se cucerise imaginaţia subordonaţilor săi: „La el era nădejdea sunau altfel – proaspăt, intens, înălţător – decît sună aminteşte într-un „Ordin de zi” dat de generalul N. Petala noastră. Un singur cuvînt rosteau buzele noastre: «Tata pentru noi. O mare putere evocatoare aveau expresiile de înaintaşii căzuţi „pe calea însîngerată către acelaşi ideal, Averescu». Şi drept aşa a fost, căci îşi iubea soldaţii ca pe biblice, accesibile chiar şi celor mai simpli, care dădeau care duce de la Şelimbăr la Mărăşeşti” (v. România nouă, copii” (v. Gh. Răzeşul, „Mareşalul Averescu”, în Moldova, grandoare lucrurilor şi le accentuau mai clar semnificaţiile. 2, nr. 201, 29 octombrie 1918, p. 1). Eveniment răscolitor, numărul citat, p. 3). Un tată în permanentă stare de veghe. Ca nişte peceţi, consfinţeau. Una din acestea, modelată aducerea din „locuri ruseşti” (unde fusese depus aidoma Toţi aveau impresia unei relaţii personale cu el. „Nu-l ca în „Predica de pe munte”, încheie, de pildă, editorialul tezaurului) a capului bravului domnitor la Iaşi şi apoi vedeam, dar ni se părea că-i în spatele fiecăruia din noi”, scris de Sadoveanu după ce Regele, în ziua de 22 martie, ducerea lui la Bucureşti a fost interpretată nu doar ca va scrie autorul Vieţii în război, pentru care comandantul la Răcăciuni, le-a promis ostaşilor pămînt („Vi se va da sfîrşitul pribegiei lui, ci şi ca sfîrşit al dezbinării ţării. „Ne Armatei a II-a e „înţeleptul”, „stimatul şi slăvitul”, pămînt. [...] vi se va da şi o largă participare la treburile simţim mai tari, ştiindu-l astfel pe El nevăzut lîngă noi” a „distinsul”, „veneratul General” (cf. op. cit., p. 230-231, Statului”): „Alăturea cu puternicii noştri aliaţi să aşezăm scris N. Iorga, cînd s-a făcut pomenirea (v. „Pomenirea lui 311). Legenda „Averescu tată” s-a născut din cuvinte o pace statornică în lume. Ş-atunci să ne întoarcem la Mihai Viteazul”, în Voinţa obştii româneşti, Ed. Militară, simple, gesturi naturale şi, mai ales, din măsuri care căminuri cu sufletele împăcate de fapta cea bună, şi să 1983, p. 173). Simbolurile au rol de imperative morale: s-au dovedit salvatoare. Generalul se preocupa de viaţa punem plug tare în brazdă nouă, căci timpurile se schimbă generau sentimente, dădeau sens unor acţiuni. Simpla lor ostaşilor în ansamblul ei: hrană, îmbrăcăminte, pregătire şi vremea răsplăţii a venit... Ca să se îndeplinească iarăşi rostire impunea a fi la înălţimea situaţiilor excepţionale de luptă, sănătate, moral: în iarna lui 1917 a izbutit să-şi cuvîntul sfintei scripturi: Fericiţi cei ce luptă pentru care le-au actualizat. Simbolurile naţionale prefigurau ducă armata, din Muntenia în Moldova „aproape intactă”. dreptate!” (v. „Cuvîntul Regelui – Către soldaţi –”, în vise şi conturau aspiraţii. Cînd e nevoie să ne mobilizeze, Ordinele sale erau „scurte, clare şi precise”. Nu reacţiona România, 1, nr. 73, 17 aprilie 1917, p. 1). A lupta pentru pentru a lupta împreună, la ele fac apel şi aliaţii noştri: la întîmplare, tactica şi strategia le stabilea prin studiul dreptate însemna a lupta „pentru pămîntul strămoşesc”. „Vă cheamă străbunii – îşi încheia generalul Berthelot amănunţit al hărţilor şi documentelor. În toate, apărea ca Lucru uşor de înţeles, căci „ideea de drept se defineşte „Proclamaţia către poporul românesc” –, umbra lui Ştefan „un om de mare cinste”, serios şi loial („Să ştii că ăsta singură, intuitiv...” (cf. E. Herovanu, „Ideia de drept”, cel Mare, a lui Mihai Viteazul, a bătrînului Mircea. Către face ce spune, şi nu spune dacă n-are de gînd să facă”, i l-a în România, 1, nr. 55, 28 martie 1917, p. 1). Altfel spus, voi strigă fiii şi fraţii voştri cei care cu slavă au căzut la recomandat cineva lui Argetoianu – v. Pentru cei de mîine, războiul nostru e drept; nedreptatea e a invadatorului, care Oituz, la Mărăşti şi Mărăşeşti şi oriunde li s-a cerut să-şi amintiri din vreme celor de ieri, Ed. Humanitas, 1992, p. reprezintă „puterile întunericului”, pe Antihrist. Mare efect apere pămîntul. [...] Ridicaţi-vă, fraţi Români: pe el, pe 226), riguros cu ceilalţi, dar în primul rînd cu sine. „Simplu au, apoi, cuvintele şi gesturile ritualice. Aflat la Chişinău, Duşman!” (v. România nouă, 2, nr. 204, 1 noiembrie 2018, ca un soldat în viaţa lui, în baraca de pe front cu mantaua Onisifor Ghibu şi-a început cuvîntarea ţinută în ziua de 18 p. 1). Simbolurile sînt pilde pentru „vremuri mari”, astrale, pe umeri, slab aşa cum era, era nădejdea tuturor” (v. Gh. noiembrie (1 decembrie, pe stil nou) cu salutul „Christos cum le considerau făuritorii Unirii pe ale lor. În fiecare e Răzeşul, loc. cit.). „La sfîrşitul războiului, un lucru sigur a înviat, fraţilor!”, iar „fraţii” – ardeleni şi bucovineni un mesaj, o încurajare gen „Sus inimile!” Retorica acelor îl ştiau toţi cei de sub comanda lui: generalul îi scăpase refugiaţi – i-au răspuns în cor: „Adevărat a înviat!” (v. zile faste a dezvoltat o sensibilitate aparte la discursul din «triunghiul morţii»” (cf. D.D. Pătrăşcanu, „Generalul „Sărbătorirea proclamării Unirii de la Alba Iulia, în patriotic, pe care noi n-am păstrat-o. Parafrazînd pe unul Averescu”, în În faţa naţiunii, Ed. Steinberg & Fiul, 1925, Chişinău”, în România nouă, 2, nr. 220, 20 noiembrie dintre ei, nu pot decît să zic: „Fericiţi cei cărora le-a fost p. 284). Un idol pentru cei din trupă („stea călăuzitoare” îl 1918, p. 1), învierea fiind unitatea naţională, „întregirea hărăzit să apuce acele zile de măreţie unică în istorie!” numeşte unul din cei citaţi mai sus), el nu era simpatizat românismului”, o Românie „de la Nistru pînă la Tisa şi la Marele Cartier General şi nici de o serie de politicieni, pînă la Mare”. Orice acţiune importantă se considera că care, neputînd să-l „citească”, îl considerau „prezumţios”. are girul Providenţei. Ca şi în psalmi, Dumnezeu e solicitat Constantin CĂLIN Acolada nr.7 iulie 2019 10 INTERVIUL ACOLADEI. MIRCEA ANGHELESCU Ce ne spun personajele literare și de alt prieten dispărut, Al. Duțu, cu care colaboram recitiți și reinterpretați în monografii și studii literare. la editarea revistei de literatură comparată Synthesis. Despre pasiune și dăruire aș vrea să ne aduceți aminte rătăcite printre contemporanii Doamnei Bușulenga îi datorez și o bursă de trei luni în aici... Statele Unite, în 1980, la Universitatea din Bloomington, Cu tot respectul, dar exagerați. Cred într-adevăr noștri unde erau Matei Călinescu și surorile Zarifopol. că lui Heliade Rădulescu i-am propus o personalitate La Universitate ați studiat româna și araba. Care mai amplă și mai bine încadrată în epocă, poate și lui Dragă domnule profesor Mircea Anghelescu, vă au fost marcajele acelor ani ,dar profesorii care v-au Ispirescu i-am căutat un loc și printre autorii de literatură, propun la început o întoarcere în timp. Spre o perioadă îndrumat? dar la Cantemir am avut câteva contribuții de amănunt, pe care cei mai mulți o retrăim, dar mai puțini o În facultate am avut puțini profesori buni pentru că iar pe Filimon, Macedonski, Codru-Drăgușanu, Dimitrie mărturisim. V-ați născut la începutul deceniului 5 din făceam româna secundar: am avut asistent la literatura Ralet, V. Boerescu și alții i-am valorificat în calitatea celălat secol. Ce valori v-au insuflat părinții, ce rol a română pe regretatul George Gană, care făcea cât trei, lor de călători. Cea mai importantă contribuție a mea în avut familia în definirea personalității și mai ales în ce cu care am devenit apoi buni prieteni și care era tobă de acest domeniu și cred că în general, în domeniul istoriei culori recompuneți spațiul acela îndepărtat al memoriei? carte. A fost primul om de meserie pe care l-am auzind literaturii române, este însă seria de studii despre Dinicu Vă mulțumesc că v-ați gândit să-mi luați un recitând versuri cu nemiluita, în special Eminescu, despre Golescu și în final ediția operei lui din 1990, în care am interviu, dar aș vrea de la început să previn o neînțelegere: care a și scris o carte excelentă. Da, el mi-a fost un fel identificat izvoare, am corectat erori, am adăugat texte: sunt un om foarte normal și mai mult decât probabil că de mentor. dar cea mai importantă și neașteptată contribuție a fost răspunsurile mele vor fi banale. Banale, dar sincere: de La arabă, care era în primul an de predare în să „descopăr” și să argumentez cu toate argumentele pildă despre valorile pe care mi le-au insuflat părinții. Universitate, nici n-am prea avut profesori. A venit în posibile că Golescu n-a fost boierul orb și prevaricator Sunt născut în 1941 și am intrat la școală în 1947: anul II un inginer care se născuse la Cairo și făcuse pe care călătoria în Occident l-a deșteptat (cum a zis România era încă regat dar începuseră deja arestări și școala și liceul în arabă: Yves Goldenberg. Născut să toată lumea, de la Pompiliu Eliade la Călinescu) și șicane împotriva celor care „nu erau cu regimul”. Asta fie profesor, îndrăgostit de literatura arabă, a fost un că avem acolo un roman cu cheie, o pledoarie pentru a fost prima valoare pe care mi-au inculcat-o părinții: profesor admirabil și Nadia îi datorează mult din cariera adoptarea unor reforme și a unui alt stil de viață pentru să-ți ții gura, nu spui la școală ce auzi acasă. Tatăl meu ei internațională, despre care se zice că a fost strălucită. boierime, idei și acțiuni pe care le exprimase și pusese în era medic, dar era fratele unui industriaș, deci expus. Din păcate, după ce făcuse franceza la fără frecvență practică cu două decenii înainte de a pleca în Occident, o Am și fost făcut pionier un an mai târziu decât colegii, „utopie” despre Europa propusă ca model sau un roman iar utm-ist abia în anul V, înainte de absolvire, ca să nu precum Scrisorile persane, în care descrierea materială periclitez repartiția soției care era șefă de promoție. Mi a călătoriei este flagrant imposibilă dacă urmărești pe s-a făcut o mare favoare pentru că eram bun la sport, hartă itinerarul, cu calendarul în mână. campion universitar la spadă. Eram și un băiat politicos, a Ce-are a face! Au apărut de atunci multe articole și susținut candidatura mea un coleg tătar, în aplauzele sălii. texte care vorbesc în continuare, pe larg, despre trezirea Rolul părinților în formarea mea a fost imens, cum lui Golescu după călătoria în Occident, despre lipsa lui a fost probabil al multor copii ca mine: m-au lăsat de de sensibilitate, umană și artistică, după cum a remarcat capul meu, cu o foarte discretă supraveghere probabil, și Călinescu pentru că judeca frumosul după criteriul atât cât se putea. Norocul e că am avut exemplul lor și mărimii… o bibliotecă rezonabilă, nu numai cărți, dar și reviste: Ați vorbit într-un interviu cu Daniel Cristea- romanul lui Sadoveanu Oameni din lună l-am citit de Enache despre modul de a pune corect întrebările legate pildă în paginile Vieții românești. Pe tata, care nu mi-a de istoriografia literară, domeniul dvs. predilect. Numiți, spus niciodată nimic de antecedentele sale, l-am găsit vă rog, câteva întrebări urgente. Eu tot mă încăpățânez notat în carnetele lui Lovinescu pentru că venise cu poezii să cred că... vor fi urechi care să vă audă. Chiar în timpul la cenaclu… Era prieten cu doctorul Emil Dorian, care acesta când dezinteresul față de cultură, în general, este era și scriitor și stătea în același bloc cu noi. dramatic. Perioada liceului va fi fost perioada în care ați și se înscrisese la doctorat ca să poată ocupa un post Într-adevăr, am spus că nu vom putea înțelege decis să alegeți drumul în viață. Literatura a devenit corespunzător pregătirii și talentului său, Yves (devenism sec. XIX și tot ce a urmat dacă nu vom pune întrebările aspirația care avea să vă împlinească în deceniile care prieteni) n-a vrut să ceară scutire pentru că avea tensiune corecte. Pe scurt, ce am spus atunci și cred și acum e că au urmat. Ați avut mentori? Visuri? Confirmări? oscilantă și a plecat la muncă patriotică: i s-a făcut rău, nu poți înțelege orice felie a literaturii dacă nu cunoști Nu știu dacă m-am decis înainte de liceu, unde am l-au adus acasă unde a făcut un stop cardiac și a murit. și înțelegi epoca și societatea care o precede: tot spiritul, fost coleg cu Burși Ivănceanu cu care fusesem și înainte, Începuturile studiior literare s-au bazat pe tot fondul de idei, de procedee, obsesiile și limbajul la Sf.Iosif, în clasa întâi. La liceul fost Titu Maiorescu cercetări filologice temeinice. La BCS ați intrat în epocii, chiar în trăsăturile lui superficiale, colorează am avut mai mulți profesori de mare calitate, câțiva scoși secretele paleografiei. Va urma acel an 1971, al vârstei această literatură și trebuie să-l înțelegi. Această condiție din învățământul superior: Virgil Bogdan, Ghica ș.a. În de 30 de ani, în care ați publicat lucrarea de sinteză nu este suficientă, evident, mai trebuie talent, intuiție, general am avut profesori foarte buni și am profitat de „Preromantismul romanesc”, pe care o găsim, ca punct muncă etc., dar este – după părerea mea – obligatorie. asta, și noi și ei. La română aveam un profesor mic, chel, de reper, în bibliografiile cunoscute de noi toți. Privind în Iar dezinteresul față de cultură și literatură nu cred că e cu un ochi de sticlă, care nu începea el lecția, ci ne punea urmă, după aproape 50 de ani, credeți că mai sunt încă chiar așa de mare, mă uit numai la activitățile Muzeului pe noi: se numea Blănaru și era un bărbat adevărat (l-a zone nedefrișate în această secțiune de istorie literară Național al Literaturii și găsesc acolo multe lucruri bune, avut profesor și Nemoianu, care era cu un an înaintea care doar aparent ne pare mai puțin spectaculoasă? poate insuficient cunoscute. mea). Intra în clasă, punea catalogul pe catedră, venea Teza mea despre Preromantismul românesc este Domnule profesor, acum, când cariera literară s-a între noi și ne spunea despre ce vom vorbi (de obicei, o carte dezechilibrată, în sensul că nu trage concluziile împlinit armonios și prin cariera universitară, și prin altceva decât spunea planificarea, inclusiv autori care nu unor cercetări pentru care m-am chinuit destul de mult. atâtea premii, care dintre scriitorii amintiți ar putea să erau prevăzuți, Arghezi sau Bacovia de pildă). Și începea Da, încă sunt zone nedefrișate documentar în această rătăcească printre contemporanii noștri grăbiți? Ce ar întotdeauna așa: cine vrea să vorbească despre cutare? perioadă. Am încercat să reiau investigația de unde am ține ei să ne spună? După primul, vorbea al doilea și la urmă el, rotunjea lăsat-o acum aproape o jumătate de veac și la începutul Vă mulțumesc pentru aprecieri, dar – deși mă lucrurile și le făcea rezonabile. Probabil s-or fi spus multe acestui an am publicat o cercetare, tot preliminară (!), apropii de optzeci de ani – nu îmi consider cariera prostii atunci: dar ce școală! intitulată O istorie descriptivă a literaturii române în „împlinită” încă, încerc să mai spun câteva lucruri, Dar visuri nu: n-aveam nevoie. Am vrut de când epoca premodernă (1780-1830). Titlul nu e explicit: am dacă voi avea timp. Iar ca să aflăm ce vor să ne spună mă știu să mă ocup de literatură, oricum, și m-am ocupat. vrut să spun că în această epocă nu avem „mari” scriitori, personajele literare rătăcite printre contemporanii noștri N-am fost scutit de ocoluri: am fost un an jumătate dar lucrurile încep acum să se miște și nu se poate vedea muncesc să ne răspundă scriitorii de astăzi. Gândiți-vă profesor la Urziceni, navetist; vreo trei ani bibliotecar acest lucru decât dacă schimbăm formula de prezentare: numai la atâtea proze care reiau personaje sau situații la actuala Bibliotecă Națională, secretar al Societății de trebuie să prezentăm valul, ideile, încercările și, desigur, din trecutul literaturii noastre, gândiți-vă la Levantul lui științe filologice etc. Între timp mai scriam recenzii și traducerile. M-a emoționat că un specialist care a trecut Cărtărescu, la cărțile Ioanei Pârvulescu, Florinei Ilis, lui articolașe. E perioada în care am fost apropiat de Marin printr-o operația grea, Mircea Popa, a făcut efortul de a-i Radu Aldulescu și atâția alții pe care nu-i știu : eu mă Sorescu și Virginica, soția lui, care stăteau aproape de face o recenzie comprehensivă. ocup, cum pot, de secolul XIX. noi. În 1970 mi-am dat doctoratul și peste câțiva ani am Câțiva mari autori ai literaturii române au devenit dat concurs la Institutul Călinescu. Am fost coleg acolo datorită cercetărilor dvs. adevărate personaje literare Interviu realizat de cu oameni de mare calitate, și ei trecuți prin închisori, ca care au căpătat alte chipuri, noi identități. Selectez Dinu Pillat sau Ov. Papadima, regretatul Dicu Săndulescu numele unor Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Petre Lucia NEGOIȚĂ și alții. Sub direcția doamnei Bușulenga m-am apropiat Ispirescu, Nicolae Filimon, Al. Macedonski, scriitori Acolada nr.7 iulie 2019 11 Jogging prin mass-media Spuma zilelor și nopților de lectură Un schelet cocoşat Româneşte sau post-româneşte? deasupra unui

Cine mai ascultă de mod ridicol i se opune cealaltă: a le scurta. O comentatoare cu manuscris vorba veche, Caesar non supra stil spune „E țiplă!” pentru „E impecabilă!”, dar și „O dă de grammaticos? Nici măcar gard” când ținuta îi displace, Dumnezeu știe de ce. Portretul cititorului absolut? Un miniștrii Învățământului, oricum Cât despre moderatoare, ele își abuzează verbal schelet cocoșat, deasupra unei i-ar chema. Cineva din lungul invitații, vorbesc peste invitați, îi bruschează așa cum le duce cărți cu un strat gros de praf lor șir postsocialist pleda pentru capul și gândirea. Sunt up când n-au cap. Am scăpat de Grecu și cu fragmente mici de file de o nou-nouță lege a educației, și am dat peste Rifai. Cel mai puternic mușchi al corpului uman hârtie zburând prin aer ca puful „celenlalte” fiind blamabile. Ca e limba, iar moderatoarele o dovedesc cu asupra de măsură. de păpădie primăvara. și „celănlalt”, un deputat PSD, Răul audiovizual promovează vorbitori de vrute și nevrute, * ordonând publicului său, pe o rețea cu simț moral (dar și gramatical) minim. Cacolalia lu’ Cocuța Nou-născutul este un de socializare: „Pune-ți (sic) mâna pe carte!”, dar uitînd s-o a ajuns de pomină. Sindromul Tourette, boala înjurăturii, a înger. Viața îl pervertește, făcându-l om, cu toate calitățile facă pentru el însuși. Un politician încerca recent o apărare vorbirii licențioase, a cuprins televiziunile, iar deformanta și cusururile lui. Așa se întâmplă și cu cititorul. Când a românei standard contra stricătorilor de limbă, în acești lume media n-a dat încă tot ce poate. O să ne lase „buj-bei”, termeni: „Băi, voi trebuiți (sic) amendați!” Aferim, zic: amendă cum spunea o realizatoare de emisiuni, despre care s-a dat știre buchisește la șase ani „Ana are mere”, el e un cititor inocent să vină, așa cum a cerut George Pruteanu, înnebunindu-i pe că mănâncă viermi. Poate de aici i s-a tras. Știți cum se scrie ca un înger din Paradisul literaturii. Pe urmă, ajunge la toți vorbitorii de limbă strâmbată. Nu le-ar strica infractorilor succes pe sticlă? Suxcess. Dostoievski, la Nietzsche, la Marchizul de Sade... Și Ana gramaticali nici condamnări fără amnistie, cuvânt pe care Și pentru că am ajuns la capete politice, putem să-l nu mai are mere... știriștii îl pronunță accentuând nonșalant primul i. Iar complici, felicităm pe Tăriceanu că a impus acuzativul („programul * cu accent pe o, sunt mulți: cei care scriu pe burtiere însă-și, care”) scurtat de prepoziția pe, ca de cap. Capul lui Care „...ce să-i faci, fără nițică bătaie nu se poate. Cine cu cratimă, ca și mă-ta; fetele decoltate generos care scapă vrem! „O autostradă cap-coadă” promite premierul Dăncilă, nu bate un prost, își încarcă sufletul cu un păcat!” (Majurul pe gurițe sintagme ca „pictări murale” (știre din 8 mai 2019, după ce a declarat că „referendumul nu are niciun sorți (sic) Prișibeev de Cehov) despre Cazinoul din Constanța) sau ne anunță că vom plăti de izbândă”. „Sunt perfecționistă”, crede V.V. Dăncilă când * facturi grele, cu accent pe a (oare cuvântul e scris într-o e ea însăși, scăpată de „tiranul” Dragnea, care a dus-o în Îngrijorat de vârstă și de „timpul care fuge, ortografiere specială: fucktură?). Alain Jupé devine Jup și lesă, ca pe un animăluț de companie, la scaunul de premier, săptămânile care se ciocnesc, (care) intră unele în altele Jean-Claude Junker pare a-l avea în nume pe j de la junghi. deși doamna n-ar fi dorit. O fi vrut să spună: „mă cred ca niște expresuri care se tamponează”, Julien Green face „Bliuza Matiz”, i-a spus iei lui Matisse o teleastă cu un Matiz perfecționistă”. „Spun lucruri” e un parazit mental care i-a următoarea rugăciune: „Doamne, fă ca săptămâna care în garaj și a fost subclasată de o actriță de telenovele care a intrat adânc în vorbire. Iohannis o concurează pe Dăncilă în începe să aibă într-adevăr șapte zile! Nu îngădui ca, prin pronunțat Carajan, ca și cum ar fi fost Jan de la Craiova. Într-o perle lingvistice; în sudalme, Băsescu e imposibil de concurat. joi, la Realitatea TV, o blondă era convinsă că vine un agarici Măcar Președintele a renunțat la cel mai rar cuvânt pe care nu știu ce șiretlic care-mi scapă, lunea să se îmbine de-a (a vrut să zică un jandarm, că de Agarici, aviatorul vânător l-am auzit de la Domnia Sa: țopăială. Nu și la responsabilitate dreptul cu vinerea și să mă pomenesc, sâmbătă dimineața, de comuniști, habar n-avea). Probabil era vorba de jandarmi în loc de răspundere, deși ultimul cuvânt ar fi mai rapid de întrebându-mă unde s-au dus marțea, miercurea și joia!” haini, cu accent pe a, cum îi numea un slobozean după 10 pronunțat. Cu mâna dreaptă-n stânga, intră-n silenzio stampa * august, 2019. când caută și caută, ca Parsifal, întrebarea pentru referendum. Proza lui X, cursivă precum un autotren pe pilot Pițaro pentru Pissaro? Mai treacă-meargă pentru Dar să nu-l invinuim (cu i pentru î) de ce nu poate face. Oricum, automat pe-o autostradă germană de 500 de kilometri. știutorii de carte mai multă sau mai puțină. Antologică a iohanneza tărăgănată e mai acordată decît dancileza. „Orice * fost însă întrebarea lui Tuncay: „Știați că există dragoste om îi este frică”, dă Dăncilă interviu adevărat, pe adevărul. Când chipul din oglindă e cel adevărat, și nu al pilatonică?” Nu de la Platon, ci de la Pilate, pesemne. Tuncay ro. Dacă nelipsita-i broșă ar vorbi, ar spune că, în postura de tău, trebuie să intri în panică. Când personajul din carte are scuza că-i turc, dar ce te faci cu limba rectorală. Un domn ioropeană emancipată, are feblețe pentru Timmermans, nu ca e cel adevărat, și nu tu, cititorul, e bine să-ți amintești de post-rector, acum parlamentar, care a pus „Cuza” pe lei, are adversarul Pleșoianu. Nimic nu-i mai vizibil și mai previzibil Doamna Bovary, de Don Quijote. probleme cu virgula între subiect și predicat. La urma urmelor, că va scăpa de el fără frică, fără teamă, că-i mai învățat și mai * e bine să avem virgule în plus, că altceva... Rectorul de la gramat. Și așa ar putea „ascalada”, cum zice Becali, la funcția În Insulele lui Thomas Hudson, romanul postum Universitatea „Ștefan cel Mare” – Suceava spune pamblică, de președinte de țară, ca să pună vârf la căpița PSD-ului. Iată al lui Hemingway, sunt pasaje emoționante cu inițierea dar publică în reviste ISU. Un președinte de Senat de la noi, cum (www.ziare.com): „sunt un om puternic, chiar dacă mulți în pescuit a lui David, o adevărată parabolă. E vorba de din Ieș nu se lasă mai prejos, întâmpinându-și oaspeții, la au spus că sunt femeie” Întreb: nu toți? Conferința internațională „Cărțile care ne-au făcut oameni” Alte exemple din eșichierul politic? Niculae Gheran, un pește foarte mare cu care, când te lupți, trebuie s-o faci (Iași, 26 mai 2018), într-o exprimare într-adevăr deosebită: din pragul celor 90 de ani, îi spune „pișicherul politic” (în cu bună creștere și cu înțelepciune, fără nervi și fără să fii „Suntem deosebiți de bucuroși...” interviul luat de Virgil Rațiu). A auzit și văzut destule și îi este rău de gură. Pilduitoare este relatarea băiatului după ce a Cum vorbesc știriștii știm cu toții. Nu vreau să mai aud cam destul. Toți știm că o expresie latină e un supliciu pentru ratat peștele: „În momentele cele mai grele, când eram cel țacru pentru sacru, nici Pailament pentru Parlament, însă au politicieni. Doar n-o să-i trimitem la Școala Ardeleană, care mai obosit, nu mai știam care era el și care eu. /.../Apoi am câștig la angajare sâsâiții, rârâiții, bâlbâiții, cu multe piercinguri aud că a fost scoasă din manuale. „Ecțetera”, zicea premierul început să țin la el mai mult decât la orice pe lumea asta. /.../ pe limbă. Avem strică-limba breaking news-urilor, dar și strică- și poetul Radu Vasile; „și etîcî”, îi răspundea ca un ecou o Puțin îmi pasă că l-am pierdut. Nu-mi pasă de recorduri. limba reclamelor „Uitați de grătarurile care ard!” Ei da, ne-am ziaristă. Știi latină, ai acces la italiană, franceză, spaniolă, Doar am crezut că-mi pasă. Mă bucur că n-a pățit nimic scos: pătele se scot una-două, bem lapte de kapră sau sheik portugheză... Renunță școala la latină? Dar vita sine cultura nici el și că n-am pățit nici eu nimic. Nu suntem dușmani”. de șeik. Tigaia Diamond e atât de oau, după cheful chefilor, quasi imago mortis est. Ei și? Facem din româna standard o * salteaua Dormeo e și ea atât de oau, cafeaua 3 în 1 e foarte oau. limbă de arhivă, o trimitem acolo, că nu-i de seamă, e pentru Poetul X, care a preluat o metaforă, o sintagmă din Teleconsumatorii Vetelor și Savetelor au nevoie de WOW! Nu slugi și trecem la „wrong-gleză”, cum o numește acad. Eugen Nichita Stănescu via Adam Puslojic, dar care n-a citit nicio mai folosesc decât interjecții up-datate, nici ah, nici oh, nici Simion. „Sfîrșitul e aproape când graiurile se vor amesteca”, carte în viața lui. Macină în gol de ani buni și e aplaudat vai. Cunoscutul și buclucaș apare unde nu te aștepți. Ministrul spunea Mitropolitul Varlaam. E vechi, donle! Zimcescu de la de coafeze și barmanițe. Poetul de face book. Breaz îl apreciază pe Caramitru „ca și actor”. Poate de aceea TVR1 vrea să se audă varianta huligăn, deși avem huliganii îl înlocuim cu &, ca Stelian Tănase: Vară & fum. Fun? Cât noștri. Costi Rogozanu ne avertizează: „Provoc demigiuri.” * cuprinde! Mașina de loisir inaptă și ineptă e mereu în priză. Furculisionul Chiriței, nica tătă! Este un must să fim șeruiți Câți oameni citesc și studiază nu pentru a cunoaște Cei mai culi(sic) artiști sunt la ProTV. De ludici ce sau să șeruim, ca să devenim intelectuali publici. „Pe tine te-a adevărul, ci pentru a mări micul lor eu!” (Julien Green) suntem, scriem cooltură ca să fiecool , cul-tour ca să fie ca-n... paparazzat? întreba cineva. „Decât o dată”, venea răspunsul; * franceză și ne prăpădim de râs. Recunosc: râsul nu-i al meu cu varianta „CORS”, că nu ne mai place DA. De ce-om folosi „Adevărata eleganță morală e arta de a-ți deghiza cînd văd numele lui Coșbuc scris Coș-book și Hord-ou pentru a updata cînd avem a actualiza? S-a acceptat, în mod rezonabil, victoriile în înfrângeri!” (Cioran). Se vor bucura în primul Hordou. Dar eu sunt o uzată și o depășită, pledînd pentru pizză, market, link, maus, dar de ce și dil pentru înțelegere, rând dușmanii! literatură amprentată etnic, nu dezetnicizată. Am, aproape leibăl pentru etichetă și feișăn,, care sună atât de urât și șoubiz, * pentru tipar, Amintiri din Epoca Mașinii de Scris. Poetul și care sună și mai urît. Imagine: „mestecenii tac înveliți în păianjeni eseistul Dan Anghelescu îi spune mașinul de scris; îl avertizez Un haos lingvistic fără scăpare ne-a cuprins.Clasa lunari” (Dimitrie Stelaru). că Ordinatoarea e și mai rea. Nu atac internetul, cum a fost medie superioară (uper middle class, dacă doriți) e pe cale * acuzat acad. Ioan-Aurel Pop: Google e util când e folosit cum de dispariție, devrme ce și profesorii de română stau prost cu „Atât de prăfuit izvorul înțelepciunii: cartea”. trebuie, altfel e.. goaglă. Ca o cântăreață cu strungăreață de exprimarea. (Leo Butnaru) muzică populară, grăind cam așa: „Da na, sunt tânără, na, e De zappat aș mai zappa,însă nu vreau să contribui * dificil, da na, să știi că nu, da na...!” Că-ți vine să strigi la biata la popularizarea fraudelor lexicale. Șansele le-ar crește... făptură: Dacă nu poți vorbi, atunci cântă, na! dramatic, cum spunea o știristă, convinsă că e de bine ce spune, Marin Preda: „Dispariția iubirii e ca o oglindă „Te plângi că se scurtează limba?, mă ceartă un prieten despre șansele USR-iștilor la primăria capitalei. Și asta-mi întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiți zadarnic în ea. Gestul cu umor și are dreptate: multe cuvinte se lungesc. Un modist amintește de un șef peste cultura iașiotă socialistă: credea că tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni”. cere mai multă manualitate și acuză falsificabilitatea”. X se execrabil înseamnă excepțional. bucură de „favorabilitatea partidului”, un medic ne vorbește despre digestibilitate, însă tendinței de a lungi cuvintele într-un Magda URSACHE Dumitru Augustin DOMAN Acolada nr.7 iulie 2019 12 A fost Culianu turnător al savantului Mircea Eliade? (III) Relatarea vizitei la Groningen relații cu cei doi vizitatori mai mediatizați în comunism Să ne întoarcem însă la anul când doctorandul Culianu – cu un ton de-a dreptul insolent și post-comunism. (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj (care avea să-și treacă doctoratul de stat după moartea lui – o aflăm în scrisoarea lui Culianu la Păltinișul lui Noica; http://www.romanianstudies.org/ Eliade) a fost publicat la Paris cu ajutorul „celui mai mare expediată la Chicago pe 18 septembrie content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei- istoric al religiilor din secolul XX”. În 1984, deplasării 1984 din care reiese că scopul vizitei noica-de-la-paltinis/ ). inutile până la Groningen i-a urmat ruinarea colaborării bătrânului savant Eliade nu a putut Presupusa asemănare a relațiilor dintre Noica și la cartea proiectată să apară la Hachette într-o colecție fi atins: „…unele lucruri n-au fost comuniștii mediatizați care-l vizitau la Păltiniș cu relația îngrijită de disidentul Paul Goma, fost deținut politic. perfecte. De exemplu, când Doamna dintre asistentul de română de la Groningen și savantul Colaborarea îi fusese propusă lui Culianu de academicianul dorea țigări, ar fi trebuit să alerg și să Mircea Eliade devine oarecum plauzibilă doar dacă ne Mircea Eliade ca să realizeze împreună un volum eventual le procur; iar când Dl. Profesor a dorit volumul Die Mitte gândim la asemănarea dintre episodul „țestoasei chioare” și intitulat Dialogues interrompus. Titlu nefolosit din cauza der Welt, la Amsterdam, aș fi avut (cred) timp să mă duc atacarea lui Noica prin cărți tipărite de Editura Humanitas. nefinisării cărții pe tema literaturii eliadești (vezi Isabela să-l caut” (I.P. Culianu, 18 sept. 1984). Falsul doctor S. Antohi notează că articolul cu țestoasa Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade într-o colaborare cu Din puținele cărți ale sale tipărite pe hârtie proastă ar data din 1981, ceea ce este infirmat de consemnarea din bucluc; în rev. „Jurnalul literar”, București, ian.-martie, în România comunistă, savantul Eliade sesizase de multă 19 ianuarie 1983, în care Culianu scrie că Hans Peter Duerr 2010, p.1 și p.5; https://www.scribd.com/doc/164683887/ vreme strategia de insinuare a unor „grile de citire” în i-a dat „chef și prilej” să polemizeze cu „autorii de zvonuri IsabelaVasiliuScrabaEliadeCulianuRatat ) a fost „recuperat” prefețe ori postfețe de cărți pe care figura drept autor. ciudate privind existența lui Eliade” (I.P. Culianu, Mircea de ieșeni și utilizat pentru publicarea scrisorilor primite la Spălarea creierelor din vremea comunismului apare Eliade, 1998, p. 157). Groningen. perfect diagnosticată într-una din poeziile exilatului Horia Marginalizatul Noica îi trimite lui Duerr la începutul Deși tânărul „olandez” (Culianu luase cetățenia Stamatu („cel mai mare poet al exilului românesc”): „O anului 1984 ce scrisese despre Mircea Eliade pentru olandeză) avusese prilejul să constate cât de eficient fusese țară cu suflete spălate/ și puse în ordine pe gard/ e paradisul volumul de omagiere (cf. Noica în arhiva Securității, vol. ajutorul pe care i l-a dat profesorul Eliade nu doar la trecerea neîncetat făgăduit/ dar niciodată ajuns și pătat mereu cu II, Ed. Muzeul Literaturii, 2010, p.118). La 15 febr. 1984 examenului la Sorbona cu o lucrare șchiopătând la capitolul sânge” (H. Stamatu, Jurnal 77, în „Revista Scriitorilor filozoful de la Păltiniș este pe ascuns înregistrat de Securitate bibliografic, dar și la publicarea ei în Franța, unde scrierile Români”, München, nr.15/1978, p.29). Fragmentul citat nu spunând că a avut probleme la Timișoara cu „autoritățile de lui Mircea Eliade erau „adevărate evenimente în gândirea se referă neapărat la „sufletele spălate” ale manipulatorilor acolo” (p.119). Putem presupune că tot prin 1983 trebuie Occidentului” (Jean Marie Le Clézio), cartea proiectată a (manipulați), adică la „trimișii stăpânirii” și la beneficiarii să-i fi trimis marxistului H.P. Duerr și muzeograful Andrei fi despre literatura lui Eliade l-ar fi obligat pe Culianu să comunismului și post-comunismului (apud. Ion Varlam, Pleșu eseul său minimalizator construit în jurul unei așa-zise citească atent niște scrieri pe care le citise cam pe sărite. Pseudoromânia. Conspirarea deconspirării, București, „componente sud-est europeană” (vezi Isabela Vasiliu- Adevărată osteneală de prisos, fiindcă oricum și-a văzut Ed. Vog, 2004, pp. 59-89; vezi și fotografiile de după Scraba, Un fals filosof al religiilor – Andrei Pleșu – despre apărute două volume (Eros și Magie și Experiences de 1990 ale oficialului A. Pleșu difuzate pe 11 martie 2014 unul autentic: Mircea Eliade, https://isabelavs2.wordpress. l’extase). Al doilea volum era chiar teza de 3-ème cicle pe la o emisiune de televiziune: https://www.youtube.com/ com/mircea-eliade/isabelavs-plesueliade10/ ), eseu care Culianu a trecut-o în 1980 cu academicianul Mircea watch?v=amGi8YBZ5nE). mediatizat între coperțile a trei volume (unul din 1984, altul Eliade, președinte al comisiei de examinare, președinte Adăugând o postfață la modesta lucrare despre din 1987 și ultimul din 1994 scos de fosta Editură Politică care avusese grijă să fie o comisie favorabilă candidatului. Eliade publicată de I.P. Culianu la 28 de ani la o editură în 1984, în vol.: Die Mitte der Welt și trei ani mai târziu Osteneala cu un al treilea volum încă nescris era de oarecare din Italia (lucrare nereușită pe care asistentul de în volumul îngrijit de Marin Mincu (M. Eliade e l’Italia , neînchipuit, preocupat cum era el să-și traducă și să-și română o voise prefațată de Eliade, chiar prin subterfugiul 1987). Articolul muzeografului de la Tescani „exportat” în publice și în Italia cele două cărți apărute în Franța. publicării unui fragment de scrisoare), Sorin Antohi (unul Germania și Italia a mai fost inclus alături de alte articole Referitor la nivelul destul de incipient al tezei de dintre editorii foilor răzlețe rămase după asasinarea lui I.P. scrise înainte de 1990 în culegerea Limba păsărilor (1), istoria religiilor scrisă de asistentul de română, Mircea Culianu) a colportat în 1998 falsuri istorice puse în circulație scoasă de prietenul său la Editura Humanitas, editură care Eliade îi atrăsese lui Culianu atenția că profesorul Betz de de revista israeliană „Toladot” (nr.1/1972) spre blocarea va umple piața cu atacurile Alexandrei Laignel-Lavastine la Chicago a considerat „insuficient documentat” volumul Premiului Nobel la care Mircea Eliade a fost nominalizat. împotriva lui Noica și Eliade, o autoare cu nume diferite, Psychanodia, traducerea în engleză a cărții Experiences de Dezinteresat de sutele de mii de români care după 23 august perfect nepăsătoare (ca toți comuniștii și cripto-comuniștii) l’extase (apărută cu sprijinul lui Eliade la Payot în 1984). 1944 au fost asasinați după gratiile temnițelor politice, altfel față de milioanele de victime ale regimurilor comuniste Chiar și după trei ani de la susținerea tezei de 3-ème, la spus, având un suflet la fel de bine „spălat” ca cel al fostului deținând de departe întâiul loc în ce priveste criminalitatea sfârşitul Psyhanodiei (1983), asistentul lui Noomen nu a comunist Culianu, turnătorul Sorin Antohi (vezi „Am turnat regimurilor totalitare. putut trece decât cinci repere în dreptul numelui său: micul la Securitate”, în „Cotidianul” din 5 sept. 2006) folosește Fostul comunist Culianu s-a prefăcut și el că n-are grupaj de articole şi studii intitulat Iter in silvis publicat la postfața întru difuzarea unei imagini false și răuvoitoare habar de lagărele și închisorile politice prin care ocupantul o editură oarecare din Messina (1981) și trei articole. despre Mircea Eliade care a fost considerat pe bună dreptate sovietic a impus și menținut la putere comunismul din Cu generozitatea sa caracteristică, Mircea Eliade îl „cel mai mare istoric al religiilor din secolul XX”. România. Tematica terorii dictaturii comuniste și a crimei anunță pe Culianu în 14 febr. 1985 că i-a dat lui David Brent Turnătorul Antohi scrie că după moartea lui Mircea politice a fost discret tratată de Eliade în capodopera sa exemplarul său cu dedicație al tezei Experience de l’extase. Eliade „chiar persoane străine de opera literară și academică literară Pe strada Mântuleasa (https://www.scribd.com/ Nefiind acceptată de University of Chicago Press, cartea de a lui Eliade încep să-l cunoască ca anti-semit, pronazist, doc/221193220/IsabelaVasiliuScrabaEliadeStrMantuleasa la Payot a apărut în 1991 sub alt titlu (Out of this World) membru zelos al Gărzii de Fier, admirator al lui Codreanu ). Aici povestește de „Ana Vogel” ca desemnare vag cu niște completări din lecturi nedigerate (vezi interviul lui și, deci, figură sinistră a reacțiunii”. Mai încolo plasează mascată a puterii represive reprezentată în România Culianu din febr.1990 din Italia) la „Shambala” din Boston, oarece concluzii. După ce-l citează pe asistentul de română comunistă de „patrioții” Alexandru Nicolski, colonelul editură profilată pe ocultisme. Cealaltă carte din 1984 (Eros de la Groningen care notase prin foile sale răzlețe că Eliade sovietic Ana Pauker, ministrul Teohari Georgescu sau și magie), la insistențele lui Eliade, a fost publicată de David ar fi fost „mai aproape de Garda de Fier decât i-ar fi plăcut Alexandru Drăghici, fugit la Budapesta odată cu asasinarea Brent (desemnat de Cristinel Eliade să dețină drepturile de lui să creadă”, Sorin Antohi adaugă din burtă cu un ton Ceaușeștilor. autor ale lui Mircea Eliade). Tradus în engleză, volumul a sentențios: „Culianu nu mai neagă evidențele” (apud. În Italia comunistă (vezi Camilian Demetrescu, Exil, apărut în 1987, după moartea marelui savant Eliade. Era S. Antohi, postfață la vol.: I.P. Culianu, Mircea Eliade, 1997, vol.II, 2009) unde a studiat Culianu, savantul de tocmai anul în care Culianu a trecut în Franța (la zece ani București, 1998, p. 305). Care evidențe? la Chicago a tot încercat să-i trimită studentului romanul de la înscriere) examenul pentru doctoratul de stat în istoria În aceeași postfață, Sorin Antohi, care abia în 2007 a său Noaptea de Sânziene (Paris, 1971), care nu ajungea religiilor. recunoscut că nu are titlul de doctor așa cum a pretins, nu la destinație așa cum ajungeau ajutoarele bănești (vezi Cu o perseverenţă demnă de o cauză mai bună, între ratează ocazia de a face oarecare reclamă himericei Școli scrisorile profesorului Eliade în vol. Dialoguri întrerupte, 1982 şi 1985, tânărul Ioan Petru Culianu a ţinut morţiş să-i de la Păltiniș negată de Noica, scriind că relația dintre Iași, 2004). Culianu (uitând de personajul Bursuc din facă (așa-zisului său maestru) dezagreabilă ideea volumului Culianu și Eliade ar fi fost asemănătoare cu relația dintre romanul scris între 1949-1954) consemna că Eliade (doar) Dialogues interrompus, prin nepotrivite abordări „securisto/ auto-desemnații discipoli ai lui Noica și „maestrul” de prin anii 70 „n-ar fi încetat să scrie nuvele în care figurează comuniste” ale unor scrieri literare de sorginte filozofică la Păltiniș, căruia comunistul G. Liiceanu (făcându-se a un personaj de-ajuns de curios: ofițerul de Securitate. axate în principal pe comunicarea dintre lumea de aici și nu fi aflat de mulțimea de martiri ai închisorilor politice Curios, pentru că Eliade nu-i neagă anumite însușiri lumea de dincolo, constrângere politică-libertate spirituală, comuniste) îi spunea că n-o să creadă „niciodată într-o idee (raționalitatea, tenacitatea și patriotismul) ci îi reproșează trup-spirit, profan-sacru (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, care e promovată prin violență” (Obs. Cult., nr. 302-303/ doar limitele” (I.P. Culianu, „Eliade koan”, în „Lumea liberă Dialoguri cu Eliade întrerupte printr-o colaborare ratată de 2006 ). românească”, New York, 8 sept. 1990). Lăsând de-o parte Culianu, în rev. „Poesis”, Satu Mare, ianuarie-martie 2010, Georg Scherg (1917-2002, Germania), – traducător al gogomănia cu reproșarea limitelor, Culianu pare să nu fi pp.74-78; https://www.scribd.com/document/188003307/ volumului noician Modelul cultural european (vezi Isabela citit romanul La Forêt interdite (Paris, 1955; vezi Isabela IsabelaVScrabaEliadeCuliBeletristica ). Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, pe hârtie în rev. Vasiliu-Scraba, Martirii închisorilor în viziunea lui Mircea Filozoful religiilor încadra într-un „univers paralel” „Plumb”, Bacău, Anul V, nr.34,ianuarie 2010, p.4; https:// Eliade și a Părintelui Arsenie Boca; a se vedea și Isabela misiunea poetului adevărat de a-și difuza cu orice risc blogideologic.wordpress.com/2013/06/01/isabela-vasiliu- Vasiliu-Scraba, Două personaje ale romanului Noaptea de poezia, chiar coborând „printre lupi și mistreți”. Căci scraba-sfarsitul-lui-constantin-noica/ ) –, povestea că el, în Sânziene: Călugărul Anisie /Arsenie Boca și filozoful Petre Eliade știa – de când făcea publicistică anti-comunistă calitate de vizitator și traducător al lui Noica, este chemat Biriș /Mircea Vulcănescu; https://isabelavs2.wordpress. în revistele exilaților din America sau din Franța –, că în la Securitate să dea informații despre filozoful de la Păltiniș com/parintele-arsenie-boca/personajroman/ ) în care chiar România ciuntită de Basarabia, de Bucovina de Nord și de și că probabil mai toți vizitatorii lui Noica sunt chemați la depășirea „limitei” dintre tărâmul acesta și celălalt tărâm are Ținutul Herții cultura oficială este falsificată în întregime, Securitate să-și relateze vizitele. Asemenea relatări au fost loc ca urmare a torturilor din temnița comunistă. Aceeași cuprinse probabil în cele două dosare care nu au fost micro- „trecere” se lasă întrevăzută și prin „fărâmițarea” deținutului Isabela VASILIU-SCRABA filmate, fiind distruse după 1990 când la conducerea S.R.I. politic Fărâmă, anchetat de Ana Vogel. (Continuare în pg. 18) a fost un absolvent al Facultății de Filozofie, aflat în bune Acolada nr.7 iulie 2019 13

COSTEL STANCU

* * *

Cel din oglindă primeşte întruna scrisori. * * * Nu le deschide. Mi-e frică de atîtea cuvinte captive. Visez să mă ascund în mine însumi Nu aştept nimic. Vii tu, ca sîngele într-o batistă roşie. femeie, înşelătoare ca luna pe cer ziua. Privesc afară. Nu se apropie nimeni. Cel din oglindă Chiar dacă ai rupt piciorul păsării, insistă să îmi arate colecţia lui de scrisori. ea tot nu va şchiopăta în zbor, îmi spui. Mă prefac interesat. Într-o zi o să mi le citească Eu tac. Înlăuntrul meu se rupe un pod, pe toate, jură el. E vară, îl chem la furat cireşe. se părăseşte un stup, se aleargă o herghelie. Nu. El nu părăseşte niciodată oglinda. Mă simt un călău în legitimă apărare, o albină Umblu singur pe dealuri. Cireşii sînt bine păziţi. pe floarea din hîrtie de la poarta Raiului, Nu mă aleg nici măcar cu o pereche de agăţat un strop de lapte supt, pe furiş, de la mama. la urechi. Mă întorc acasă şi spre uimirea mea O cascadă de îngeri e acum viaţa mea. cel din oglindă mă ia la ţintă Ce cuvînt îi va opri căderea? cu sîmburi de cireşe! Oare nu eşti tu acela care, altădată, a eliberat un porumbel alb Marius Budu-Midnight * * * dintre coapsele femeii sale? mă întrebi. Eu tac rotund. Am băut şi vinul şi apa. Trăiesc sub pielea nelepădată Nu aştept nimic. Nici măcar moartea. a zilei de ieri. Un copil aleargă după norul în formă de gramofon. * * *

Vreau să dansez, trece pe stradă poetul nu-l huiduiţi ce vină are el Maria Gradinaru dar purtătorul meu de ceas că v-aţi vîndut caii înainte de a le creşte aripile, îmi spune că e prea tîrziu. că poate ridica la cer, dintr-o privire, păsările hrănite cu grăunţe de plumb Răstorn paharul morţii. că o singură atingere de-a sa transformă clopoţelul Nu se varsă. leprosului într-unul din aur cling-cling apropiaţi-vă uşor nu răniţi poetul sufletul său Moartea mea, sora mea e o grădină aflată mereu în calea norului de lăcuste cine-i mai întreagă ce dacă trăieşte într-o corabie cu pînze din aripi decît tine de fluture alb şi crede că luna e o oglindă în acum? care se ascunde soarele noaptea. nu e nebun nu e nici fericit. viaţa lui – un peşte ce se întoarce mereu în locul unde a fost pescuit. * * * rost cînd mori * * * fiecare om e dator vieții treci tot prin inimă cu un copil un copac și o fântână aşa cum o încăpere Din cînd în cînd, nu se poate goli Dumnezeu îşi adună nebunii de ea însăşi şi îi întreabă: toate le-am făcut decît prin gaura cheii chiar dacă are Cine sînteţi voi? copilul a plecat în lume toate ferestrele casa îmi sprijină lumina larg deschise Ei îl arată, copacul mă știe după umbră fericiţi, * * * cu degetul. fântâna după poezie iar tu Eu şi Celălalt - doi sălbatici mă recitești pe ascuns ce se privesc, întîia oară, în oglindă. * * * Eu sparg oglinda, fântâna convins că vrea să îmi fure chipul. Au prins-o. Va fi lapidată. Celălalt adună cioburile, să poată reconstrui, O înconjoară. S-au înțeles: mai târziu, lumea distrusă de mine. fiecare are voie să arunce o singură piatră. ca să fie cu folos Într-o zi, am tras o săgeată în soare Cel ce nu a greșit niciodată aruncă primul. fântâna trebuie construită şi el a sîngerat ca un războinic. Piatra trece pe lîngă femeie în cel mai arid loc din lume O vreme n-a mai ieșit pe cer. și cade pe pămînt, ușurată. Mi-a fost teamă de întuneric, O, Doamne! De ce se împotrivește cerul? eu am săpat adânc în mine dar Celălalt m-a ţinut de mînă ca pe Ce rugăciuni nu au fost făcute? până am ajuns la izvor un orb adevărat, deşi îmi cunoştea vina. Nimeni nu știe. și am început să trăiesc Am vrut să înec luna Deodată, se reped cu toții la grămada de pietre şi i-am legat o pietricică de picior. și încep să le azvîrle înspre cea vinovată. Celălalt a făcut-o să plutească pe ape. De două, de trei, de o sută de ori fiecare. Am încercat să-mi ucid stăpînul Ce reguli, ce legi! Se face liniște. mood cu un fagure de miere otrăvit. Nici unul nu a atins ținta. Seara, Celălalt, prefăcut într-un roi de albine, se întorc, resemnați, la casele lor. noaptea a tras ușa după tine l-a alungat, împiedicîndu-l să guste din el. Nebunul satului stă pe un gard și cîntă: cu atâta forță Şi cîte altele! M-am săturat! Vreau să tra-la-la, tra-la-la, doar piatra aruncată de mă lepăd de Celălalt, să-l izgonesc, să nu-l mai Maria Magdalena ar putea-o lovi, încât s-au înspăimântat caii simt sub piele. Viaţa mea să nu mai semene tra-la-la, tra-la-la! verzi pe pereți cu un pod de cale ferată deminat și au luat-o la goană în fiecare noapte de un somnambul! spre inima mea Urlu. Celălalt, liniştit, mă priveşte. De ce, Doamne, simt că fără el nu aş fi decît, pe fundul apei, o jumătate de peşte? Acolada nr.7 iulie 2019 14 Marele muzician şi desăvârşita Cenuşăreasă

Sărbătorirea în 2018 viitorul filosof Ionel Gherea cânta adesea de plăcere la pian în să prind de la dvs., să mă uit mai îndeaproape cum faceţi. a Centenarului Marii Uniri ar casă împreună cu sora lui sau cu altcineva. Graţie frumoasei Rămân la dvs. cât vreţi.» Enescu a fost foarte mişcat. L-a luat fi trebuit să constituie un bun sale pasiuni (un adevărat hobby, cum ar spune englezul) şi pe lăutar cu el la hotel, l-a pus să-i cânte, i-a arătat câteva prilej pentru generaţiile mai înaltei responsabilităţi cu care acest „diletant superior” o onora «şmecherii». La urmă, i-a spus că nu-l poate lua cu el, pentru noi (dar şi pentru cele crescute – nelăsând la o parte nici rolul norocului –, Ionel Gherea ajunge că întruna călătoreşte şi n-are nevoie de servitor. «Dar un lucru sub ipocritul obroc comunist) în 1928 pianistul concertelor de vioară pe care le invocam, ale te rog, d-ta cânţi frumos cântecele populare româneşti; lasă- de a afla „secretul” şi pe eroii lui George Enescu. Dar iată cum istoriseşte el însuşi, după te de romanţe. Sânt mai frumoase astea ţărăneşti, crede-mă, creatori ai atmosferei de aproape 40 de ani, episodul în regretabil uitatele sale, astăzi, zău!».” Plecând de la alt nivel, un asemenea sfat i-a folosit entuziasm şi largă emulaţie ce Amintiri. „Era în toamna 1927 sau 1928. Într-o seară, Florica enorm, cum ne încredintează George Sbârcea, în monografia au pregătit şi condus la marele Muzicescu, cunoscuta profesoară, prietena mea şi a familiei pe care i-a dedicat-o, chiar şi titratului Grigoraş Dinicu; dar act al realizării reîntregirii neamului. Şi, implicit, în următorii mele, a venit să ne vadă şi, din vorbă în vorbă, mi-a propus să mai ales unor celebri lăutari din epoca în care el a trăit. Să nu ani, la crearea unui stat modern şi civilizat, demn şi brav între cântăm la patru mâini, cum făceam adesea. Pe când cântam, uităm niciodată, pentru a nu minimaliza un atribut major al naţiunile mari ale Europei. Din păcate, în România de azi, Florica Muzicescu se opri deodată şi exclamă: «Cum de-am amprentei muzicii lui George Enescu, cât datorează creaţia atinsă de o urâtă ignominie politicianistă şi o mefienţă, ce în uitat?... Azi dimineaţă mi-a telefonat Cohen (Jacques Cohen, lui filonului popular românesc care îi galvanizează aproape urmă cu un secol nu o caracterizau câtuşi de puţin, numele impresarul lui Enescu, n.n.) dacă nu ştiu pe vreun pianist întreaga operă componistică, începând cu Poema română şi unora dintre portanţii mitologiei realizării providenţiale a care ar putea să-l acompanieze pe Enescu într-un turneu (căci celebra Rapsodie şi continuând cu Suitele orchestrale nr. 1, nr.2 Unirii abia dacă au fost puse, cu zgârcenie, în context, cu Caravia şi-a strivit un deget în uşă şi nu poate cânta vreo două şi nr.3 (în caracter popular românesc”) etc. etc. Consecinţă prilejul evenimentului centenar, în vreme ce altele, la fel de 2-3 săptămâni); şi i-am răspuns că nu ştiu... Cum de te-am uitat sau fapt inebranlabil e că, pe lângă instrumentele clasice importante, nici măcar nu au fost pomenite ori înscrise la loc pe tine !?... Dar îi telefonez mâine dimineaţă»”. grele, precum pianul, vioara, violoncelul, orga sau flautul pe de cinste într-un Panteon naţional, aşa cum s-a promis la un Descrisă fără urmă de sentimentalism, ci doar cu care Enescu le aborda cu ştiuta măiestrie, uneori, în cercurile moment dat... Mă gândeam la maleficiul situaţiei de fapt, pe amintirea tracului care a însoţit-o, întâlnirea cu Enescu, puţinilor prieteni pe care îi avea, el nu se putea abţine, în care, ca om mai vechi(u), nu contenesc să îl deplâng, citind la prima repetiţie, s-a desfăşurat pentru Ionel Gherea sub momente de graţie, să nu cânte din gură sau la fluier melodii deunăzi, coupe, din pură întâmplare, două cărţi de Amintiri din semnul urgenţei cu care trebuia pregătit programul muzical al populare româneşti. anii şaizeci ai secolului trecut, respectiv, discretul volum cu turneului, unde se cerea ca nici o seară să rămână fără concert. În programul turneului de debut care avea să se repete acelaşi titlu al lui Ioan D. Gherea (E.P.L.,1968) şi La pupitrul „În oraşele mari se dădeau două, trei concerte, în două-trei seri identic în toate cele 9 oraşe din Transilvania, Ionel Gherea l-a operei: Amintiri (Ed. Muzicală, 1964), în care reputatul om consecutive. Din oraşele mici plecam a doua zi de dimineaţă acompaniat pe Enescu cântând: „Sonata de Veracini, Tempo de cultură Jean Bobescu, la un moment dat, creionează, ca după concert şi soseam într-un alt oraş, unde, seara, concertam di menuetto de Paganini, Libeslied de Kreisler şi alte câteva şi Ionel Gherea, de altfel, un excepţional profil unui Enescu iarăşi. Apoi, după 4-5 concerete, ne întorceam pe câteva zile la fel. Singură ultima parte a concertului, scrie el, Sonata devenit în conştiinţa generaţiilor Primului Război Mondial o la Bucureşti, unde Enescu nu se odihnea; dirija şi concerta şi Kreutzer, era grea”. În primul concert, cel de la Târgu Mureş, figură mitologică. „Pe Enescu, scrie marele profesor, violonist aici”. Dintr-o statistică pe care o culeg online, numai în Banat, piesa de rezistenţă, şi anume Sonata pentru pian şi vioară de şi dirijor Jean Bobescu, lumea aceasta de estropiaţi, în cârje între 1912 şi 1943, Enescu a concertat de 30 de ori (câte o Beethoven (Sonata Primăverii) a fost interpretată dezastruos sau cu proteze, cu ochii acoperiţi de straturi de tifon, cu ambele dată la Oraviţa şi Caransebeş, de două ori la Slatina, de opt la pian de un profesor de la conservatorul din localitate… picioare amputate, cărnuri zdrenţuite de schije şi de gloanţe, ori la Arad şi Lugoj, de 10 ori la Timişoara). În iunie 1919, „Din programele celor peste 300 de concerte Enescu pe care îl diviniza, îl asculta cu privirile topite în vioara lui minunată. Enescu concerta la Târgovişte (acompaniat la acea dată fie de le-am acompaniat, mai scrie Ionel Gherea, mai mult de 100 se Era parcă un zeu pogorât din înălţimi să mângâie durerea Nicolae Caravia, fie de Ionel Filionescu). „Orăşeni «din toate terminau cu Sonata Kreutzer. După câte spunea Kohen, sonata nesfârşită a oamenilor. După ce concertul se termina, Enescu breslele şi din toate treptele sociale », scrie, citând presa locală aceasta atrăgea publicul de provincie mai mult decât orice altă trecea de la pat la pat, de la brancardă la brancardă, de la scaun a timpului, Mihai Oproiu, în cartea Târgovişte două decenii de bucată, mai mult chiar decat faimoasa Humorescă de Dvořak. la scaun, strângea mâinile întinse ale acelora care mai puteau democraţie (1918-1938), Ed. Transversal, 2005, într-un număr […] În turneele mai mari (după ce Gherea va fi scăpat de să le întindă, mângâia frunţile înfierbântate, întreba pe unii, neobişnuit de mare «s-au grăbit să fie prezenţi» la cele două trac şi de o penibilă agorafobie, n.n.) nu se mai cânta acelaşi răspundea altora, apoi în pragul uşii se întorcea încă o dată concerte spre a asculta «pe acest mare meşter al muzicii». După program în toate oraşele”. să-i cuprindă cu o singură privire.” fiecare piesă artistul a fost răsplătit «cu o mare bogăţie de flori Amintirile lui Ioan D. Gherea, care îndeamnă la Se ştie că Enescu a fost iniţiatorul, încă din 1916, şi cu aplauze călduroase ale unei mulţimi ajunsă la maximum comentarii nesfârşite, cum scria Şerban Cioculescu într-o al unor concerte caritabile dedicate ajutorării mutilaţilor de de entuziasm». De altfel, al doilea concert a fost susţinut în cronică din România literară nr. 5/1968, consacră, dincolo de pe front, pe care le-a susţinut în tot timpul desfăşurării marii urma stăruinţelor celor care nu avuseseră prilejul să fie prezenţi discreţia şi frumuseţea implicită a caracterului celui care i-a conflagraţii cu precizie de metronom, indiferent de vitregia la primul spectacol. Rămas la Târgovişte după concert, G. fost partener muzical marelui magician al viorii mai bine de 15 condiţiilor de război, atât pe scena Naţionalului ieşean, cât şi Enescu a vizitat şi monumentele oraşului, impresionat de ani, un Enescu mai puţin sau deloc cunoscut. Graţie mărturiei în zonele adiacente înfruntării armate, dar mai ales în spitalele frumuseţea picturii de la Biserica Sfinţii Împăraţi şi de ruina lui, spre exemplu, aflăm că George Enescu îşi propunea şi pline de răniţi. Cu arcuşu-i măestru sau la pian, George avansată în care se afla monumentul, maestrul a donat suma adormea automat, recuperând oboseala acumulată, oriunde şi Enescu a îmbărbătat cu focul lăuntric ce-i caracteriza spiritul încasată pentru repararea acoperişului bisericii. Prezentă la în orice condiţii… Din geamantanul lui de călătorie nu lipsea subtil inimile soldaţilor, făcându-i încrezători în destinul concert, poeta Maria Cunţan a imortalizat momentul în poezia niciodată o mică placă de lemn pe care făcea exerciţii cu de Phoenix al patriei eterne. O Românie de al cărei destin Pe strune curg mărgăritare”. degetele mâinii stângi, obişnuinţă taxată de gloata de neofiţi eroic va fi în curând mândru şi a cărei cultură muzicală se va Potrivit lui Ionel Gherea, care se deprinde relativ drept primul simptom al alienaţiei mintale… strădui să o sincronizeze cu cea a lumii largi, prin întreaga repede cu felul de a interpreta al lui Enescu, marele muzician Deşi a trudit, dedicându-şi toată viaţa muzicii, Enescu sa activitate creatoare, concertistică sau dirijorală de după era încântat şi abia aştepta reîntâlnirea, în special, după o i se relevă lui Gherea (care nu era nici el un simplu buralist) Război, când a purces la o incredibilă „educaţie muzicală a pauză mai îndelungată, cu publicul. „Observam adesea cât de drept o personalitate cu mult mai complexă şi un om cult, publicului românesc” (apud Ioan D. Gherea, op. cit. pag. 57). bine cunoştea Enescu fiinţa aceasta colectivă numită public impresionând, de pildă, prin cunoştinţele sale de literatură… Îi De altminteri, încă din 1913, în spiritul unei responsabilităţi şi cât de bine ştia să se înţeleagă cu ea. El ar fi putut clasifica plăcea şi citea Paul Bourget (La Duchesse bleue), Turgheniev franc asumate faţă de neamul său, George Enescu iniţiase pe fără greş toate oraşele mari ale ţării după calitatea muzicală a sau Tolstoi (Război şi pace). Odată el l-a surprins efectiv pe speze proprii un premiu naţional de compoziţie pe care l-a publicului”. Conştient de misiunea pe care şi-o asumase de a Ionel Gherea, parodiind à la manière de Maeterlinck. „Cum mă înnobilat efectiv cu prestigiul său până în 1946, când, odată face educaţie muzicală publicului românesc, „toate programele miram că cunoaşte atât de bine pe Maeterlinck, Enescu mi-a cu declanşarea procesului de „turcire” comunistă, de după Al lui cuprindeau (spre dezolarea impresarului), pe lângă bucăţi explicat: «Ştiu pe de rost Peleas et Melisande a lui Debussy Doilea Război Mondial, s-a văzut nevoit să-şi părăsească ţara, uşoare şi atractive pentru marele public, şi fragmente lungi din şi îmi place mult Ariane şi Barbe Bleue ale lui Dukas»”. În nu însă să şi o uite. suitele de vioară solo ale lui Bach, ca şi alte opere muzicale tot privinţa memoriei muzicale fenomenale a lui Enescu (un mit, Mă voi referi în continuare, mai ales, la imaginea atât de indigeste pentru cei fără cultură muzicală. Primele aveau după unii), Gherea citează opinia unui profesor francez de de pedagog naţional pe care Ionel Gherea o construieşte în ca scop să atragă publicul, care avea să fie instruit fără voia la Scuola cantorum, după care, „dacă opera lui Beethoven Amintiri în jurul lui George Enescu, angajat cu toată forţa lui prin bucăţile de al doilea fel”. La rugămintea impresarului s-ar pierde în urma cine ştie cărui cataclism […], mulţumită convingerii şi puterea de muncă dusă până la sacrificiu de sine care îi cerea adesea să renunţe la Bach în concertele audiate memoriei lui (Enescu), am putea reface toată opera lui într-o vastă operă de educare muzicală a gustului publicului de oamenii din provincie, Enescu răspundea invariabil: „Îmi Beethoven”. Într-o împrejurare, cu modestia care-l caracteriza, românesc, mai ales din provincie, după Marele Război, între pare rău că-i plictisesc, dar n-am ce să le fac… Să-l considere Enescu nu se dă în lături să probeze pe loc lui Gherea o atare anii 1919-1943... O epocă în care efectiv, nu o dată, George şi ei pe Bach ca pe o doctorie. Are să le facă bine la sănătatea rarissimă înzestrare, enumerând riguros tot ce ştia din creaţia Enescu a refuzat zeci de invitaţii venite din partea unor instituţii muzicală (op. cit., pag. 57)”. Revenind la Târgovişte, după celui care a inaugurat o nouă eră în muzică. Şi, bineînţeles, muzicale prestigioase din străinătate de a concerta, contra unor sursa citată şi mai înainte, şi în 1920 şi în 1921, ba chiar şi că ştia pe dinafară aproape totul… Desenator şi epigramist, el sume de bani însemnate, pe scene celebre... În paralel, dar şi în perioada de acompaniator a lui Ionel Gherea, se pare că se amuza compunând epigrame şi cuplete; calambururile lui în contratimp, va veni vorba, desigur, şi despre fiul mezin al frumoasa atmosferă ce domnea în primii ani de după război se fiind adesea „amuzante şi ingenioase”. lui Constantin Dobrogeanu Gherea, numit mai sus, prieten al schimbase semnificativ, aici ca şi aiurea, dacă observăm mai cu Acuzat în epocă de unii că ar vorbi sau ar prefera să se lui Caragiale tatăl, dar şi al autorului Crailor de Curtea Veche, atenţie alteraţia care scade cu un semiton înălţimea sunetului exprime numai franţuzeşte, Ioan D. Gherea arată că realitatea filosoful dar şi acompaniatorul la pian în ţară, al concertelor de din Amintiri. „Eram la Târgovişte (trebuie să fi fost sfârşitul era cu totul alta. „Enescu vorbea româneşte, franţuzeşte sau vioară, începând din 1928, ale lui George Enescu; un muzician anilor trezeci ai secolului, obs.n), scrie Ionel Gherea. Aici nu nemţeşte, după cum i se adresa interlocutorul lui (…). Cele tot atât de dăruit şi dedicat, se spune, pe cât era şi cultivata şi am fost invitaţi nicăieri după concert. Ne-am dus la restaurant. atât de talentata sa soră, pianista Ştefania Gherea, cea care îl Pe drum am băgat de seamă că un om se ţinea după noi. În încânta cu deosebire în autoexilul său german pe melomanul restaurant nu ne-a urmat, dar la ieşire l-a oprit pe Enescu şi Ştefan Ion GHILIMESCU I.L. Caragiale, devenită curând soţia criticului Paul Zarifopol. i-a spus cam aşa: «Eu sunt ţigan, lăutar. N-aveţi nevoie de un (Continuare în pg. 18) În familia Gherea muzica era foarte preţuită, iar servitor? Nu vă cer nicio plată, vă servesc degeaba. Că vreau Acolada nr.7 iulie 2019 15 dosar devine foarte greoaie. Un dosar de urmărire informativă cuprindea mai multe piese: Vatra. Surprize colegiale. Raport cu propunerea ofiţerului de caz de deschidere a D.U.I., aprobat de şeful ierarhic; Materiale informative care au stat la baza începerii acţiunii Informatorii – XII (note informative); În cadrul unei cercetări despre comentariile tendențioase se află, pentru funcționarii Securității, Biografia urmăritului, rude apropiate, persoanele din anturaj; cărțile interzise, despre cenzură și la același nivele de periculozitate socială. Este important de Plan de măsuri în care erau stabilite mijloacele şi metodele autocenzură, despre relațiile dintre subliniat că securiștii erau funcționari politici, foarte bine ce urmau a fi folosite, termene precise, ofiţerii care aveau scriitorii români și puterea politico- plătiți, care controlau, în sens preventiv și punitiv, nu doar responsabilităţi; polițistă înainte de 1990, cercetare care acțiunile ci și opiniile tuturor grupurilor sociale. Pentru a fi Rapoarte de analiză periodică, efectuate de ofiţerii de caz includea și necesitatea accesului la considerați socialmente utili securiștii trebuiau să definească și împreună cu şefii ierarhici, în care erau trasate măsurile ce urmau dosarele de urmărire informativă sau la să supravegheze obiectul muncii, adică devianța social-politică a fi luate pentru soluţionarea cazului (în cadrul acestor analize cele de rețea, produse de Securitate și a cetățenilor, sau să-l inventeze, în caz că acesta refuza să existe. se aduceau corecţii planului de măsuri iniţial; aflătoare acum în arhivele CNSAS, am Iar prin menținerea presiunii asupra societății civile cu efectul Note informative date despre persoana care făcea obiectul solicitat, firește, printre alte demersuri, și instrumentul ei, frica, acțiunea securiștilor risca să ducă, dacă urmăririi informative; accesul la dosarele grupului de la Vatra, în prima sa configurație, lucurile ar fi durat, la dispariția obiectului muncii, adică a opoziției Rapoarte de investigaţie; dintre 1971 și 1983, data morții redactorului șef-fondator al seriei și contestării regimului. Din situație dilematică se putea ieși pe Rapoarte de filaj (în care se menţiona când a început acesta, a II-a, Romulus Guga. trei căi: schimbarea regimului; variațiunile de presiune – slăbirea când a fost ridicat, momentele importante), buletine radio; și accentuarea presiunii politico-polițiste; provocarea. Rapoarte rezultate din cercetarea informativă (mijloc prin Precizez că am solicitat în primul rând propriul meu dosar 2. Publicistul și scriitorul Vasile Gogea, studentul mai sus care diferite persoane erau cercetate, fără angrenarea organelor (DUI1 „DINU”) despre a cărui existență aflasem grație unor pomenit, a fost unul (sic!) din persoanele urmărite și ulterior de de justiţie); fragmente publicate în presa post-decembristă, apoi în Cartea albă Securitate, pentru fapte mai grave decât lectura unor cărți interzise Rapoarte privind rezultatul percheziţiilor secrete (pentru ca a Securității, antologia de rapoarte și note informative realizată, sau suspecte, printre care colaborarea la ziarul Libération, unde o astfel de percheziţie să poată avea loc la domiciliul urmăritului, după criterii invuabile sau nedeclarate, la comanda SRI, pe vremea va relata despre revolta din Brașov. ofiţerul realiza un raport în care prezenta motivul acestei acţiuni, lui Virgil Măgureanu, de către Mihai Pelin, fost prozator, extrase 3. Cărți de genul celor care excitaseră vigilența unor modul în care se va desfăşura, planul apartamentului, vecinii dintr-un dosar tematic, colectiv, („ETERUL”), dedicat postului informatori și vigilența Securității s-au găsit cu ocazia perchiziției şi programul acestora, varianta de retragere în caz de eşec şi de radio Europa liberă și relațiilor acestuia cu cetățenii români, ordonate, în biblioteca lui Cornel Moraru. Probabil că sinceritatea legenda pe care o va folosi). Aprobările intrau în competenţa cu unii intelectuali, literați în special. sau limbuția lui Vasile Gogea cu ocazia unor discuții cu colegi ofiţerilor cu funcţii de comandă; După multe insistențe, reveniri, etalate pe câțiva ani, în de facultate sau prieteni, a fost prilejul unor note informative Rapoarte rezultate din folosire tehnicii operative (de această ciuda lentorii enervante și frustrante din desfășurarea transferului care au încărcat propriul său DUI de la Cluj. Nu e vorba deci de problemă se ocupa D.G.T.O. - Direcţia Generală de Tehnică unei părți a arhivei Securității (nu vreau să scriu fostei), am informațiile lui Oșanu, transmise vreunui ofițer ci de acelea care, Operativă, în componenţa ei intrând Serviciul T - responsabil cu obținut cele cinci dosare care îmi fuseseră dedicate, cuprinzând furnizate de un informator din cercul apropiaților săi, au fost introducerea tehnicii de ascultare şi de redare a interceptărilor, vreo 900 de pagini recto, uneori recto-verso (cu multe repetiții). depuse în dosarul Gogea (OȘANU). E o chestiune de sens și de Serviciu S - interceptarea sau reţinerea scrisorilor, obţinerea Am publicat o parte din aceste documente pe un blog la adresa gramatică la securiști. probelor de scris; Serviciul R - ascultarea şi interceptarea (http://asymetria.blogspot.com/), copiate brut. Ele necesită note transmisiilor radio); explicative pe care nu am avut atunci răbdarea și detașarea de a Lectura și discutarea unor cărți interzise, chiar într-un cadru Procese verbale de interogatoriu; le redacta, dar pe care am început să le formulez în acest studiu. privat dar, mai ales în cadrul școlar, ar fi fost o circumstanță Raport cu propunere de închidere a acţiunii de urmărire Am întrerupt temporar editarea întregului, paginile care lipsesc agravantă în cazul în care denunțul, mascat de nota informativă, ar informativă (documentul era aprobat de şeful ierarhic superior fiind transcrieri de convorbiri telefonice sau scrisori cenzurate, fi putut fi probat, în sensul stabilirii unei legături între o organizație celui ce aprobase deschiderea. În cadrul acestui document se trimise și primite. secretă legionară și grupul de cititori, elevi, foști elevi și profesori. rezumau motivele care au stat la baza deschiderii dosarului, Partidul Comunist nu accepta ideea că educția tineretului măsurile ce au fost aplicate şi rezultatele obţinute. În finalul Din dorința de a contribui la scrierea istoriei revistei Vatra, s-ar putea face în afara cadrului ideologic stabilit de doctrina raportului se menţiona dacă persoana ce fusese urmărită a grupului de redactori și colaboratori apropiați ai acesteia, așa oficială. Circulația unor publicații interzise amenința chietudinea informativ rămânea sau nu în evidenţele de Securitate. Decizia cum cred că ar trebui scrise și istoriile altor publicații importante analiștilor Securității și Partidului Comunist, după ce provocase, operativă de scoatere din evidenţă era luată când se constata ale perioadei comuniste, incluzând bio-biografiile redactorilor, la un prim nivel, vigilența ideologică, revoluționară și oportunistă că persoana în cauză fusese greşit „luată în lucru”, când faptele am solicitat (sau voi solicita, din aceiași sursă, îndată ce voi avea a unui informator din mediul studențesc clujean în 1975. nu erau importante pentru siguranţa statului sau când aceasta răgazul), spre o cercetarea cu scop istoric, și dosarele colegilor Precizăm că, la 1975, unele dintre cărțile pe care securiștii deceda. În cazul în care decizia era aceea de menţinere în evidenţe mei Romulus Guga, Mihai Sin, Anton Cosma, Gavril Ședran, le depistaseră, cu ocazia perchizițiilor, la domiciliul celor (cele mai multe cazuri), lucrătorii Serviciului „C” operau pe fişa Serafim Duicu, Cornel Pogăceanu, Ion Calion, Atanasie Popa, Ioan implicați nu mai erau de fapt interzise, sau, chiar dacă figurau în de evidenţă, unde pe lângă datele biografice se menţionau data Radin-Peianov, Nicolae Băciuț, Angela Marinescu (căsătorită cu bibliotecile publice la fondul documentar sau secret, erau ușor deschiderii şi închiderii dosarului, indicativul unităţii şi ofiţerului, un informator deconspirat, poetul-trompetist Paul Daian). Dintre de citit, cu o simplă recomandare a unui profesor universitar, sub esenţa informaţiilor, şi apoi eventualele modificări survenite colaboratorii apropiați cred că ar interesa în acest cadru de proiect pretextul cercetării în vederea redactării unei lucrări științifice, (schimbarea locului de muncă, al adresei urmăritului etc.) şi se și dosarele grupului «Școlii de la Târgoviște» 2: Radu Petrescu. teză de licență sau doctorat. Accesul la aceste publicații rămânea trecea numărul fondului operativ de la arhivă unde putea fi regăsit Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu, Alexandru George, restricționat pentru elevii de liceu, a căror îndoctrinare era dosarul. » (Sursa Internet : http://institutulxenopol.tripod.com/ Tudor Țopa, Petru Creția, ca șiu cel al «textualiștilor” Gheorghe monopolul unei programe școlare strict controlată, purificată. xenopoliana/arhiva/2001/pagini/6.htm#5. Crăciun, Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Al. Mușina, ale 2 O argumentare a folosirii aceste etichete valorizante și informatorilor care ne înconjurau, de tipul Mara Nicoară („Dona Iată titlurile cărților sau periodicelor interzise, extrasă din definitorii nu a fost suficient dezvoltată de Dan Culcer la vremea Alba”). Anexa 1,(p.4 /DUI), ei. Ca atare persistența folosirii ei în publicistica literară este o 1. Mustul care fierbe de Octavian Goga ciudățenie. Eticheta a iritat pe unii sau pe toți cei etichetați astfel. Pentru Cornel Moraru, prin Direcția de Cercetare, am 2. Finalitatea ideală a existenței umane de Constantin Ei au încercată să-și dezlipească de pe frunte eticheta dar nu au consultat acum doi ani un dosar de urmărire informativă (DUI, Micu, ed. 1943 reușit. Anticipasem, observ acum, scriind nota, această situație Serii complete «PROFESORUL», nr. 3 719/1975), cota CNSAS I 143 886, din 3. Evoluția ideilor liberale: Către tineretuil liberal, către dezagreabilă, ba chiar enervantă, în , o proza Serii și grupuri care am xeroxat 60 de file privind ancheta la care a fost supus de tinerimea cultă și către socialiștii și lucrătorii din România Mare parabolică introdusă la finele volumului , din 1981. Securitate în 1975 și1976. de Dimitrie Draghicescu, 1921 Dar, așa cum reiese mai ales din Jurnalul lui Radu Petrescu, toți scriitorii pomeniți de mine în acest cadru se cunoșteau între ei, se Rezum faptele care au atras atenția Securității asupra 4. Revista Gândirea frecventau cu asiduitate, dialogau continuu, se citeau reciproc și lui Cornel Moraru, pe atunci profesor la Liceul Radu Negru 5. Portretele foștilori regi Carol al II-lea și Mihai I își comunicau opiniile pozitive sau critice, cu sinceritate crudă sau din Făgăraș. Dosarul de urmărire informativă pe numele lui 6. Roza vânturilor, publicistică de Nae Ionescu, 1926- edulcorate. Așa cum reiese din jurnalul lui Radu Petrescu, aceste Cornel Moraru a fost deschis la 8 august 1975 (cu terminologia 1936 relații nu erau nici de același nivel, nici de aceeaș intensitate. Ba, profesională a securiștilor, dosarul în care a fost lucrat numitul 7. Reconstrucția filozofică de Mircea Florian, ed. 1944 dimpotrivă, existau adesea tensiuni declarate sau nedeclarate, C. M.) pe baza unui raport al Inspectoratului județean Cluj al 8. Istoria logicii, curs universitar de Nae Ionescu, ed. definite sau nedefinitei, dar reale, nu atât între ei (căci nu se Securității. 1929-1930 Din acest document, care nu figurează in paginile extrase cunosc încă jurnalele eventuale ale celor citați) cât între Radu 9. Logica, curs universitar de Nae Ionescu, 1934-1935 Petrescu și ceilalți. Totuși, toți simțeau nevoia de a păstra un de mine din DUI Moraru, reiese că dintr-o analiză a materialelor 10. Hier et demain de Gustave le Bon obținute în (D. U. I.) dosarul de urmărire infomativă OȘANU, contact cu Radu Petrescu, un lider informal, stimat, a cărui opinie 11. Un Nouveau Moyen âge de Nicolas Berdiaeff,ed. 1930 despre opera fiecăruia conta pentru cei în cauză, care îi citeau din prin care este urmărit Gagea (sic !) Vasile, de fapt Gogea Vasile, 12. Voyage au bout de la nuit, roman de Louis Ferdinand fiul lui Gavril și Elena, născut la 7 august 1953 în Sighet, student scrierile lor, îi ofereau exemplare cu dedicație, deși este evident Céline O parte din publicațiile citate figurează în listele de la cursul fără frecvență în anul al II-lea al Facultății de filozofie că nu se așteptau la vreo promovare literară directă, gestul lor Publicații interzise, tipărite de Ministerul Propagandei sau de din Cluj, citez, « rezultă următoarele aspecte: fiind eliptic de interese sociale. Activitatea aceasta era adesea Direcția Presei (cenzura) din 1945 încoace. Pentru verificare am • orașul Făgăraș în prezent este un centru al rezistenței contrariantă pentru Radu Petrescu, îi răpea din timpul dedicat legionare. În oraș domiciliază cîteva persoane care dețin biblioteci consultat ediția sintetică apărută în 2004 sub îngrijirea fostului creației proprii, totuși o accepta și poate că o și dorea. Nu știu în care sunt cărți cu conținut legionar și sunt difuzate la persoane deținut «reeducat”de la Pitești, sociologul Paul Caravia. cum s-ar putea explica altfel fraza scrisă în 1974, tipărită la pagina de încredere. 239, în Pentru buna întrebuințare a timpului. Jurnal 1971-1976 • în cadrul liceului „Radu Negru” din Făgăraș, fostul său Dan CULCER (Ed. Paralela 45, 2009) : „ Îmi telefonează de la Târgu-Mureș Mihai profesor de română [Moraru Cornel], în diverse împrejurări (la Note Sin ca să-mi spună că în [Vatra] nr, 12, care a și apărut, a intrat orele de cursuri, cenacluri literare etc.), vorbește laudativ despre Tudor Țopa în locul lui Nicolae Breban — despre romanul căruia activitatea desfășurată de revista Gândirea, condusă de Nichifor (Endnotes) zilele trecute Paul Georgescu mi-a spus la telefon o interesantă Crainic, cît și de activitatea unor filozofi ca: Cioran, C. Noica, 1 O excelentă descriere a naturii acțiunii de supraveghere, poveste. Iată deci realizat (dar să văd cum!) vechiul meu proiect P.P. Negulescu [nume tăiat de ofițerul de Securitate, care a aflat presiune și amenințare la care erau supuse persoanele cărora li al publicării de grup.” Deci Radu Petrescu dorea să constuiască poate că Negulescu nu era legionar] și alții. se deschideau dosare de urmărire informativă (D.U.I.) se află la imaginea unui grup literar. Pentru mine, denumirea pe care am Documentele Securității și cercetarea istorică În vederea întocmirii planului de măsuri pentru a elucida Sorin D. Ivănescu, , dat-o și care s-a impus în mod bizar, este cea eficientă. Nu mă Xenopoliana informațiile (s. n.) lui OȘANU s-au făcut primele verificări în , vol. X, 2001, Iași. refeream la o realitate geografică, la faptul că o Școală în sens la Făgăraș. Cu această ocazie a fost identificat fostul profesor « Dosar de urmărire informativă (D.U.I.) Era forma didactic, filosofic sau cultural ar fi funcționat real la Târgoviște, superioară de lucru instituită de Securitate. Baza începerii de limba română al lui OȘANU, în persoana lui MORARU că toți literații pomeniți ar fi trăit în acest oraș, ci la faptul că urmării o putea constitui antecedentele politice ale unei CORNEL. Despre acesta se dețin date că este stăpînit de aceste era vorba de o Cetate de Scaun, un sediu al puterii simbolice, al persoane, dar mai ales acţiunile întreprinse de aceasta, care ar concepții filozofice și că întreține relații cu G.N. (arătat în regalității simbolice a literaturii. Nu era și nu va fi vorba despre fi putut pune în pericol siguranţa regimului comunist. Important materiale și de I. J. Cluj), cu P. V. Din comuna Ilieni, semnalat și o Târgoviște terestră ci de cetatea celestă a Târgoviștei, unde e faptul că pentru întocmirea acestor dosare nu se respecta acesta cu predilecții spre filozofia idealistă (s. n.) și chiar cu unele toți scriitorii pomeniți se vor fi întâlnit deja sau se vor întâlni, principiul cronologic, plecându-se de la premisa că ele trebuiau comentarii tendențioase (s. n.). » peripatetizând, dialogând, pe străzile pavate cu norii lui Petru Câteva comentarii și precizări pe marginea acestui paragraf să răspundă în principal muncii informativ-operative, ele fiind grupate pe criteriul apartenenţei (note informative, rapoarte Creția, despre marile și eternele întâmplări ale literaturii, în dintr-un document secret sunt aici necesare. Cetatea de Scaun a literaturii române. 1. Se vede că, în anul de grație 1975, filozofia idealistă și de investigaţii, de filaj etc.), încât cercetarea unui astfel de Acolada nr.7 iulie 2019 16 Afacerea „Meditaţia Transcendentală” şi Institutul de Cercetări Psihologice şi Pedagogice din Bucureşti (III) 4. Aparența unei Yogy încadrat de două lumânări albe aprinse și înconjurat de am mai avut contact cu yoga, de ce vreau să practic „Meditația flori, portocale și banane. În fața portretului erau trei tăvițe mici, Transcendentală” etc. În momentul în care m-a întrebat ce proceduri științifice și aparent din aur, cu forme rotunde și ovale [7], marginile înalte ocupație am și am spus că sunt student, am observat că interesul o „fișă personală” cu de aproximatv doi centimetri, cea mai mare dintre ele având i-a scăzut brusc pentru că a întrerupt conversația și a trecut direct aproximativ diametrul unui mingi de tenis. Mai departe, spre la finalul întrevederii. Problema este că Nicolae Stoian a avut conotații politice centrul încăperii, se aflau două scaune pentru instructor și neofit exact același comportament și față de colegă mea de la cercetare. care stăteau față în față cam la un metru și amândoi cu mâinile În această situație concluzia noastră a fost clară încă de atunci. Una din condițiile cheie pe genunchi (în afară de masă și de scaune nu se mai afla nimic Fiind studenți, nu prezentam interes, deci erau vizați doar cei cu impuse participanților era în încăpere). un anumit statut social, respectiv personalitățile momentului. completarea unei „fișe personale” Imaginea oferită privitorului semăna oarecum cu cea Revenind la ritualul inițierii, a urmat un: „Acum veți primi în stilul folosit de organele de de mai jos la care adăugăm banane și portocale plus două mantra dvs. pe care nu o veți spune niciodată, nimănui. Când partid și de stat care solicita date foarte exacte (nume, prenume, lumânări albe aprinse lângă portretul de atunci al gurului vă anunț, închideți ochii”. Am urmărit atent spectacolul oferit vârstă, sex, studii, profesie, vechime, loc de muncă/ post/ funcție, Maharisi care avea barbă și plete negre și o privire mult mai de Nicolae Stoian care a mers în fața portretului lui Maharishi interesul față de tehnicile yoga, nivelul atins în practicarea lor sobră. Mahesi Yogi, și-a împreunat palmele pe piept și a înclinat capul etc.). Urma condiția finală prin care practicantul „Meditației În sala de inițiere se vorbea cu voce scăzută, plutea un încet și cu venerație. Transcendentale” se angaja să nu dezvăluie mantra primită de miros de santal și alte arome orientale. Se intra numai în ciorapi A mers apoi la cele trei tăvițe aurii de pe altar, a pus câteva la instructor niciodată și nimănui. Această condiție mi-a atras deoarece toți participanții se descălțau la intrare. Pentru acele boabe de orez într-o tăviță și a turnat câteva picături în alta. A atenția încă de la început, iar peste ani am avut confirmarea că vremuri când în spațiul social românesc predomină cenușiul, aprins apoi două bețișoare de santal, și-a împreunat palmele pe la originea acestei afaceri nu se afla o practică orientală folosită tabloul acestei adunări a protipendadei intelectuale bucureștene piept și a început cu o voce șoptită un fel de incantație /rugăciune doar că pretext, ci o diversiune foarte abilă a regimului comunist. în care femeile încercau să se remarce prin eleganță și parfumuri într-o limbă ciudată (sanscrită ?). Apoi s-a oprit și s-a întors Prin această stratagemă, practicanții „Meditației fine iar bărbații prin costume, dar defilau toți în ciorapi și cu flori solemn: „Acum închideți ochii!”. Transcendentale” cădeau în mod automat sub incidența legilor și fructe în mână, oferea o imagine de-a dreptul suprarealistă. Peste câteva secunde am auzit cum mi-a șoptit încet la regimului comunist. Altfel spus, secretele puteau aparține numai Pentru mine acest spectacol a fost o dezamăgire și mi-a ridicat urechea dreaptă mantra mea („şiring”) pe care fiecare participant sistemului, deci indivizii nu aveau voie să aibă secrete față de încă un semn de întrebare prin amestecul categoriilor, un fel de a trebuia să o foloseasca la meditația individuală de 15-20 de stat (la limită puteau fi echivalate cu „uneltire contra ordinii aduce muntele la Mahomed. După o logică elementară, cine vrea minute. sociale”, respectiv cel mai grav delict în viziunea comunistă) și După aflarea mantrei, am fost invitați să participăm la cercul se închidea. prima meditație în grup după inițierea individuală și ultima ședință la care am mai participat. La început au fost din nou 5. Tehnica”Meditației Transcendentale” discuții aprinse despre tehnica în sine, iar concluzia generală, susținută inclusiv de dr. Vladimir Gheorghiu, a fost aceea că Conform doctrinei „Meditației Transcendentale”, mantra „tehnica funcționează” (ritualul nu a părut important și nu a este un sunet fără înțeles, o melodie care ar exista din vechime intrat în discuție). În final, participanții au fost invitați să țină pentru fiecare individ și cu ajutorul căreia poate fi practicată mâinile pe genunchi. această meditație respectiv o tehnică mecanică prin care atenția În față noastră, Nicolae Stoian și soția sa au dat semnalul este focalizată și îndreptată spre interior. Am asistat la prezentarea când toată lumea trebuia să rostească mantra în gând. Având în făcută de instructorul Nicolae Stoian, mi-am luat câteva notițe dar spate ruta mea socială anterioară, experiență de student la ceea această prezentare mi s-a părut din capul locului neconvingătoare. ce mai rămăsese din Facultatea de Psihologie, cei doi ani de Limbajul ermetic în care era învăluită tehnica; („mintea participare la cercetări legate de sugestie și sugestibilitate în se controlează singură”; „mantra este un vehicul”; „mintea este Maharishi Mahesi Yogy care am învățat cum se face un experiment științific, un protocol plasată pe mantra”; „mantra este o vibrație care rezonează cu să studieze religia se duce la biserică sau printre credincioși, nu de examinare etc. și lectura articolelor profesorului Vladimir sistemul nervos al fiecăruia” etc.) era doar o modalitate de a evita aduce biserica în laborator. Gheorghiu, am deschis ochii imediat și am privit cu atenție sala răspunsul la întrebări clare: de unde provin mantrele („sunete După această abilă punere în scenă, cei doi și-au împărțit plină ochi de celebrități și personalități care în mod benevol și vechi de mii de ani transmise oral din generație în generație”), sarcinile. Muriel Stoian, într-o rochie cu motive florale pe un fond necondiționat se predaseră unui „guru” și care, prin mecanismele de ce erau transmise numai în cadrul unui ritual („din respect auriu și încălțată cu cizme din piele cu toc, prelua neofiții care sugestiei și sugestibilității de grup și ale contagiunii emoționale față de fondatorul tehnicii”), care sunt criteriile după care erau preferau ca inițierea în Meditația Transcendentală să fie făcută în și având sentimentul participării privilegiate la un experiment atribuite indivizilor etc. limba franceză, în timp ce Nicolae Stoian se ocupă de inițierea neobișnuit, intraseră într-un fel de transă colectivă. În economia ansamblului erau plasate și două paralogisme în limba română a celor mai mulți. La câteva scaune de mine și de profesorul Mihai Golu, o triviale. În anii `80 și în fața cursanților săi de la Institutul de Regizorii-actori ai acestui specatocol au fost la înălțime. cercetătoare de aproximativ 50 de ani, probabil foarte convinsă Cercetări Psihologice și Pedagogice, inginerul Nicolae Stoian Muriel Stoian lăsa o impresie plăcută, dar rolul ei era unul de beneficiile acestei tehnici, intrase într-o asemenea stare de afirmă fără nici o ezitare (și a fost crezut de mulți) că practicarea decorativ, vioara întâi fiind soțul ei. În perioada când ținea relaxare încât îi căzuse bărbia și rămăsese cu gura deschisă, ceea Meditației Transcedentale poate conduce în stilul celebrei spirale cursurile de „Meditație Transcendentală” la Institutul de Cercetări ce oferea o imagine nu tocmai grațioasă. Am pus totul în balanță a gurului Gabriel Bivolaru, la obținerea unui „potențial infinit” la Psihologice și Pedagogice, inginerul electronist Nicolae Stoian și am hotărât să nu mai particip la o asemenea farsă. nivel de individ și, foarte interesant, la nivel de țară, care poate era o persoană charismatică. Să recapitulăm. Ne aflam în România comunistă a anilor deveni „invincibilă”. Exact același lucru îl susține și acum: Sigur pe el, sobru, cu un chip uscățiv tipic pentru tinerii `80, respectiv un penitenciar social de neimaginat în Occident, „...dacă un număr de minim 500 de oameni practică ambițioși și buni la matematică și cu o lucire a ochilor a la în care totul se făcea cu aprobare de la stat și indivizii erau meditația în același timp, se creează o astfel de stare de coerență Gorbaciov, lăsa impresia unui om care poate capta un auditoriu. În captivi într-un angrenaj uriaș în care orice inițiativă individuală în populație și o astfel de stare de puritate încât elementele sfârșit, contactul personal cu instructorii, altarul insolit și ritualul care amenința eșafodajul ideologic și stabilitatea regimului era perturbatoare negative nu mai pot influența negativ țara, iar țara de inițiere aferent în care participanții trebuiau să vină cu flori, anihilată din fașă. poate deveni invincibilă.” fructe, o batista albă și să se descalțe, au fost încă un diagnostic A crede că în acele condiții sociale aberante soluția pentru această situație bizară. individuală și de grup era o meditație zilnică de 20 de minute La toata acestea se adauga spectacolul comic al femeilor prin care individul uită de toate, se eliberează de sistem și atinge 6. Regizorii-actori, decorul și un ritual care, având în vedere importanța evenimentului, au venit un „potențial infinit” mi s-a părut o lipsă totală de realism și de foarte straniu pentru acele vremuri îmbrăcate foarte elegant, dar care, spre supriza lor, au fost nevoite o naivitate strigătoare la cer (este ca și cum în loc să îndepărtezi să defileze în ciorapi, la fel că și bărbații veniți la costum și puși în un rău acționezi nu asupra cauzelor sale, ci acționezi „magic” Inginerul Nicolae Stoian și soția să Muriel Stoian au aceeași postură într-un institut de cercetare. Rezultatul final a fost doar asupra efectelor lui). fost catalizatorii acestei operațiuni de anvergură organizată la un sentiment general de jenă amestecat cu o atmosfera de farsă. Episodul neobișnuit povestit mai jos arată reflectarea Institutul de Cercetări Psihologice și Pedagogice unde în rolul Pe de altă parte, întrebările formulate în stilul chestionarelor deformată, fantasmagorică, pe care a avut-o în corpul social o amfitrionului a fost plasat dr. Vladimir Gheorghiu, care beneficia folosite de organele de partid și de stat și angajamentul de a nu asemenea acțiune diversionistă în care sub ceva se ascundea de de o autoritate profesională incontestabilă (în acel moment era discuta despre mantra cu nimeni și niciodată mi-au creat cele fapt altceva și efectul de ecou pe care aceasta l-a generat. secretarul Asociației Mondiale de Hipnoză și Sugestie). mai mari rezerve și le-am considerat capcane, la fel ca aducerea După două ședințe introductive în care inginerul Nicolae unui altar în Institutul de Cercetări Psihologice și Pedagogice. Sergiu SIMION Stoian a prezentat bazele doctrinei Meditației Transcendentale În acele circumstanțe atipice am intrat în alertă și mi-am ascultat și câteva date despre fondatorul ei Maharishi Mahesi Yogy, a instinctul completând „fișa individuală” cu date false de la cap la [7] Ajuns profesor stagiar în Sfântu Gheorghe (Delta Dunării) urmat o a treia ședință în care viitorul practicant completa o coadă. Având această plasă de siguranță (chiar dacă iluzorie într-o în toamna anului 1981 (ancheta împotriva practicanților începuse „fișă personală” cu date foarte exacte (nume, prenume, vârstă, lume în care de fapt nimeni nu era sigur de nimic), am așteptat încă din iunie), am văzut pe viu propaganda și dezinformarea sex, studii, profesie, vechime, loc de muncă/ post/ funcție, cu interes întâlnirea cu Nicolae Stoian. practicată de regim. În cancelaria școlii unde eram profesor, a interesul față de tehnicile yoga, nivelul atins în practicarea lor Scena merită derulată cu încetinitorul. Sala în care se venit unul dintre cei doi milițieni ai localității care ne-a anunțat etc.) și primea mantra. În mod bizar, deși se desfășurau într-un afla altarul, mirosul de santal și de lumânări parfumate, fața triumfător că regimul vigilent a prins”transcendentalii” și ne-a institut de cercetare, condițiile inițierii în practicarea „Meditației de masă albă, florile, bananele, portocalele și portretul color al trântit victorios pe masă un exemplar din revista „Pentru Patrie” Transcendentale” nu aveau nicio legătură cu psihologia sau gurului, ofereau o imagine de templu hindus. Când am intrat, (revista Ministerului de Interne de atunci) în care era prezentată dovadă supremă a ritualilor sectei. „Dovada” era fotografia alb- cu cercetarea științifică. Într-o sală a Institutului de Cercetări Nicolae Stoian se afla în fața altarului lui Maharishi Mahesi negru a unei căni pentru supă folosită atunci la autoserviri și la Psihologice și Pedagogice a fost amenajat un fel de altar, respectiv Yogy. M-a invitat sobru să iau loc pe scaun și a stat în fața mea cantinele studențești (o asemenea cană de tip autoservire era din o masă lungă acoperită cu față de masă albă. În mijlocul mesei cam la un metru distanță și cu mâinile pe genunchi. În timp ce metal și avea diamentrul de aproximativ 10 cm). trona portretul color (dimensiuni tip A3) al lui Maharishi Mahesi mă scruta atent, a început conversația calm, întrebându-mă dacă Acolada nr.7 iulie 2019 17 Migdale dulci-amare Itinerarii plastice Vrăjitoare la bord Despre carne, materie întunecată şi – Auziți oameni buni și vă minunați. universuri finite Rețineți și luați notițe. Și noi, Sprutici (un poem estival) şi ferite, Ovoizi Xentași, vom face la fel! Este pentru totdeauna, vorba de o vrăjitoare în carne și Calitatea esenţială a fotografiei lui Marius de riscurile căderii în istorie. oase. Probabil că noaptea zboară pe Budu este tocmai faptul că ceea ce face el nu este Cine ar avea naivitatea să creadă că nu este mătură, dar ziua, când noi suntem, fotografie. Şi dacă tot am început cu o negaţie, sculptură pentru că nu are spaţialitate explicită, vrem nu vrem, părtași la faptele sale, calea cunoaşterii prin eliminare se impune de la pentru că nu este vulgar tridimensională, va avea zboară doar cu mașina. Este vorba de sine ca modalitate unică de a identifica natura, şi lipsa de prevedere de a-şi deconspira limitele o mașină, marcă germană. Sănătoase măcar plauzibilă dacă nu şi adevărată, a lumii pe de înţelegere. Înainte de a căpăta o expresie mașini! Veți fi dorind să știți, bată-vă care el o imaginează şi, mai apoi, o hipostaziază tangibilă, de a fi întrupată, definitv şi iremediabil, norocul să vă bată, dacă și vrăjitoarea în chip pe fotografie. Astfel, lucrările lui nu sînt fotografie din în substanţă, de a cădea în vulgata spaţio-temporală, forma este de marcă. Acum nu veți fi vrând să vă spun totul următoarele considerente: născută în imaginar, în paternul rezidual care prelungeşte dintr-o suflare. Vom trăi și vom vedea! 1. pentru că el nu se mişcă în lumea reală şi nu gestul dintîi al Creaţiei, Marele Act al Întemeierii, se aşază Nu vă voi putea întrece niciodată, specialilor! Toleranță! interacţionează cu mediul; o clipă, însesizabil, într-o lume intermediară, acolo unde are După ce m-am obișnuit cu spaima de a face comerț și mi-am 2. pentru că obiectivul lui, mă refer, evident, la sistemul totul, dar nu are încă natura trecătoare. Fotografia lui Marius cunoscut vecinii și ne-am cunoscut cu personalul, am intrat acela de lentile, indispensabil oricărui fotograf, nu Budu este tocmai această sculptură în limb, creată pe deplin, în normalitate. Ne-am făcut vreme să privim pe fereastră, surprinde nimic din exterior, nu are nicio ezitare şi dar încă nenăscută. să vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Se petreceau multe nu face niciun decupaj; Este lucruri pe afară, mai mari ori mai mărunte. Vecinii erau și ei 3. pentru că ceea ce rezultă ca imgine nu trimite către o lume în curs de constituire ca restul oamenilor, unii iubeau animalele, alții le acceptau. nimic anterior, nu mijloceşte nicio relaţie, nu are aer, care visează propria-i androginie, Din păcate, erau printre ei exemplare sinistre care nu le agreau nici pămînt şi niciun petic de cer; o fisură în neant, de loc. Pe scara noastră, adică scara de lângă magazinul meu, 4. pentru că imaginile lui nu au istorie, adică sînt o fantă de lumină într-o noapte neîndurătoare, majoritatea le agreau, fie că aveau sau nu animale de companie atemporale, nu au context, adică sînt nonspaţiale, nu un embrion cosmic în apartamente. eternizează niciun moment al fiinţei, ceea ce le face, care nu a ajuns încă la conştiinţa de sine În bloc aveam, din fericire, o singură vrăjitoare. Voi prin însuşi faptul, inumane; şi, începe cu partea urâtă, ca apoi să putem să o dăm degrabă 5. pentru că, oricît le-ai privi, ele nu au nimic previzibil, tocmai din această pricină, uitării. Norocul nostru, al iubitoarelor de animale, a fost, nu intră în nicio logică a propriilor experienţe, de îşi trăieşte, că suspomenita era mai mult plecată din țară. Când revenea la aceea, de primă instanţă, a identificării, şi pînă fără limite tanti vrăjitoarea, discursul său începea invariabil cu minunata la cealaltă, mai vagă, a aproximărilor marcate de şi fără legi morale, expresie: „La noi, în Germania”. Noi ar fi trebuit să picăm aleanuri vagi sau de melancolii mai accesibile... extazul unei leșinați de invidie. Dar nu se întâmpla așa. Nu aveam niciun Şi negaţiile ar putea continua voluptăţi pure şi eterne. motiv să o invidiem. Era o tanti, pur și simplu, tare nefericită. pînă la limita colapsului, Doar în aparenţă aceste imagini sînt antropomorfe, Cunoaștem și noi, Litera Beret Ivank, genul acela de a atingerii celuilalt tărîm, sînt universuri finite, români, plecați în străinătate, care, după un an sau chiar mai acolo unde sensul lor se răstoarnă şi devine, glose pe marginea propriei noastre corporalităţi puțin, când se întorc acasă sau doar în concediu, nu își mai în mod legitim, – încleştate, acefale, extatice –, aduc bine aminte cum se pronunță un anumit cuvânt, uneori afirmativ. în esenţă chiar fraze întregi, în limba română. Să îi iertăm, la urma Iar dacă tot devine el afirmativ, ele fiind urmei credem că nu este prea ușor traiul departe de casă, atunci am putea susţine, promisiunea unei noi specii, departe de țară. cu toate argumentele, un fel de de foetuşi înlănţuiţi, Aveți dreptate! Ducă-se toate relele cu gândurile că, de fapt, carne luminată într-un cosmos opac, neprietenoase pe apa Săsarului! Nu pot să mă plâng. Aveam fotografia lui Marius Budu este, într-o infinită întindere o relație bună cu vrăjitoarea cea rea, cel puțin așa credeam pur şi simplu... de materie întunecată. eu. Mai ales că intra să ne salute și să ne anunțe că a venit în sculptură. Iar dacă e să vorbim, totuşi, despre fotografie, măcar .şi concediu. Dar se pare că relațiile cu genul acesta de persoane Un elogiu fără margini adus cărnii, numai de dragul intrării în cod, atunci fotografia lui Marius sunt efemere și durează cât durează interesele lor. Ce interese anatomiei, Budu este un adevărat exerciţiu vizionar, oarecum divergent, să aibă vrăjitoarea? Poate faptul că nu o agrea nimeni de pe complexităţii ei măreţe şi inepuizabile, cu un ochi interior îndreptat către cer, cu celalalt, spre abisul această minunată stradă, George Coșbuc. Noi totuși ne purtam eternei ei purităţi paradiziace, fiinţei, spre marele mister al ADNului... bine cu ea, chiar dacă știam ce fel de om este. nicicînd izgonite La un moment dat, magazinul era păzit nu mai mult nici Pavel ȘUȘARĂ mai puțin decât de trei câini, ce nu voiau să plece de la noi. Pe unul dintre ei, Nero, un exemplar negru cu piept alb și cu o Marius Budu- privire grea, l-am dat de mai multe ori. Nu l-aș fi dat, dar lătra Fantasmagoria 03 pe fiecare client în parte, pe unii mai tare pe alții mai puțin. Și Muza erau unii dintre ei atât de sperioși, vai, vai, vai! Primul loc în care l-am dus pe Nero a fost Muzeul de Etnografie și Folclor. Era un loc superb pe deal, unde s-ar fi putut plimba, alerga și juca printre căsuțe vechi. L-am oferit cu o cușcă și cu un sac de mâncare. Dar s-a reîntors. Mi se rupea sufletul de fiecare dată când se întorcea și trebuia iarăși să îi caut stăpân. Abia a șaptea oară i-am găsit o gazdă iubitoare, la care a rămas. Noi îl iubeam, dar clienților le era cam frică de privirea lui. Ca un biet câine să aibă această privire trebuie să fi suferit mult. – Probabil a fost alungat și lovit cu pietre. Se cunoaște modul de operare al celor care își fac un țel în viață din a chinui animale. Atâta îi duce mintea și noi, Korin Theni Multe dintre vecinele de pe această stradă se ocupau de ei. De aceea, alături de alți iubitori de animale, sunt de Portici, desconsiderăm genul acesta greu de înțeles și motivat. Dragii de ei, după ce mâncau, plecau mai departe. După părere că așa-zisele focuri de artificii nu își au rostul, orice Deja le aveam pe cele două cățelușe, Lia și Nana. Când a Revelionul fiecărui an își dublau numărul. La începutul lunii eveniment ar marca ele. Vor mai fi fiind și alți semeni care au apărut Nero, el s-a tot învârtit pe lângă noi și pe lângă magazin. ianuarie erați cel mai asaltați de bietele creaturi. aceeași părere. Dar sunt mulți locuitori ai planetei, care adoră I-am dat să mănânce și l-am lăsat să se odihnească. Credeam – Din cauza artificiilor fug câinii de acasă? întreabă spectacolele oferite de „magicienii” focurilor bengale. Știm că că va mânca și va pleca la fel cum făceau ceilalți. Dar Nero nu într-un glas Darius ABC&C și Tudor’S. Sunt și ei iubitori de muritorii adoră să aprindă cerul pentru orice fleac. s-a dat dus. A venit cu unul dintre angajații mei. Tot cu Mircea animale. Din fericire sunt mulți copii și adulți care au grijă de – Și noi și noi, Opsit Puninti Lerdasti, îți ținem isonul. au venit și Lia și Nana. Avea lipici atât la pisici cât și la câini. câinii lor și când pot au grijă și de câinii străzii. Cei doi copii Ce atâta tevatură că a mai trecut un an? Anii trec și fără Nu știu dacă v-am spus că în anii aceia, mai răi sau mai mă privesc cu tristețe, gata să se lase pradă lacrimilor. Nu pot hărmălaia făcută de oameni. Hărmălaia ca hărmălaia, dar buni, treceau zilnic chiar și zece, cincisprezece câini pe strada să îi ajut cu nimic. Sunt și eu la fel de neputincioasă ca ei. poluarea care rămâne după ce ultima scânteie se stinge pe noastră. Desigur că se opreau și la magazin, unii mai sfioși în Da, așa este. Zgomotul infernal al artificiilor este unul cer, cine o curăță ? Cine să o facă? Nimeni. Toată lumea stradă, alții mai îndrăzneți pe scări. dintre motivele pentru care câinii fug de acasă. Se sperie este obosită după noaptea de pomină. Petrecăreții sau doar – Cum să nu dai faliment, cucoană? Da, chiar ne pare atât de tare, încât unii rămân spânzurați de lanțurile lor, în urmăritorii de pe geam ai artificiilor se întorc de unde au rău pentru tine, nouă, Costima Oloponi Vassalt Crictomani. încercarea disperată de a sări gardul. În momentele de panică plecat, la tristețea zilelor, pe care au lăsat-o la sfârșitul anului. Nu atât pentru tine, cât pentru bietele animale care au pierdut nu judecă nici mulți dintre noi, oamenii. Ce pretenții putem Qui prodest! un prieten bun. Aveai vase cu apă și vase cu lapte afară și să avem de la niște necuvântătoare? Ele nu vor decât puțină sacul cu mâncare în baie. Dar nu erai singura care îi hrăneai. hrană și multă iubire. Florica BUD Acolada nr.7 iulie 2019 18 Continuări Continuări Continuări Continuări Continuări Continuări izvorâte din puternice convingeri interioare sau au fost folosite Cine a mai colaborat cu Securitatea? Stefan Baciu – Memorialistul (II) doar ca monedă de schimb pentru a putea ieși din „raiul comunist” rămâne să se vadă la o mai atentă cercetare a presei vremii. N-au avut – ca foarte mulţi alţi colegi – nici un fel de reproşuri aceste consemnări cu valoare testamentară, am putea zice. Suita În aceste pagini de gazetă vom regăsi multe din punctele înainte sau după evenimentele din 1989. Se subînţelege că nici de cărți aparținătoare acestui domeniu, Franctiror cu termen de sprijin în vederea unor formulări și concluzii deja anticipate din partea lui Andrei Pleşu şi Mircea Dinescu, care au fost în redus (1968) SubTâmpa, Honolulu (1972), Călătorii (1974), de autoare, ca formă de verificare și de îmbogățire ideatică. În contactul lor” (vol. 1, p. 54). Mira (1998), Praful de pe tobă (1980), Microportrete (1984), Un aceeași direcție merg și paginile din carte care îmbogățesc cu date Călin Popescu Tăriceanu se pregăteşte să candideze brașovean în arhipelagul Sanwich Hawaii (1994), Însemnările noi activitatea traducătorului Ștefan Baciu, sau care fac trimiteri la la preşedinţia României. Generalul (r) Marian V. Ureche ne unui om fără cancelarie (1996) sunt analizate de autoare cu o rolul său de antologator, de editor și inițiator de antologii (dacă ar reaminteşte oportun: „În prima parte a anului 2006, ca membru adevărată vocație constructiv-restitutivă, încât, de foarte multe fi să dăm doar exemplul lui Grigore Cugler-Apunake), de editor al al Colegiului CNSAS [e vorba de magistratul Corneliu Turianu, ori, evocările sale ajung să se apropie de calitatea originalului, revistei internaționale de poezie „Mele”, de promovare a literaturii „fost şef al Tribunalului Municipiului Bucureşti, fost judecător la făcând inutilă orice lectură suplimentară. Aceste pagini, scrise române peste hotare. Faptul că aria sa de cuprindere bate în zone Curtea Supremă de Justiţie, fost senator (1996-2000) PNŢ-CD, cu sinceritate și o anume vioiciune a stilului, conferă cărții de atât de diferite de cultură (Brazilia, SUA, Germania, Spania, fost profesor universitar şi conducător de doctorate” – n.a.], mai față atât legitimitatea actului bine făcut, cât plăcerea unei analize Franța, Hawaii etc.) ajută la conturarea unei personalități cu rol exact în cursul lunii aprilie, la o emisiune de televiziune, [Corneliu consistente, de reală forță analitică. Incursiunile bine articulate internațional major, redimensionând în același timp și rolul său Turianu – n.n.] a susţinut că premierul Călin Popescu Tăriceanu ale autoarei în universul bogat echipat al memorialistului Ștefan în cadrul literaturii naționale, conferind componentei românești ar fi fost informator al Securităţii, figurând pe o listă de 60 de Baciu îmbogățesc mult nivelul cunoștințelor noastre despre epoca o altă configurație și un alt statut în epoca globalizării de astăzi. politicieni care ar fi colaborat cu acest organ. Ulterior, CNSAS interbelică în general și despre lumea literară în special, făcând-o Meritul autoarei este acela de a fi pus în evidență toate aceste a revenit asupra acestor acuze, eliberând o adeverinţă din care aproape indispensabilă pentru oricine vrea să ofere o imagine trăsături constitutive ale personalității sale, de a ne fi restituit un rezultă că premierul nu ar fi fost colaborator al poliţiei politice cât mai exactă a acesteia. Ele se impun atât prin arta desăvârșită Ștefan Baciu mult mai aproape de adevăr, un Ștefan Baciu pe care comuniste” (vol. 2, p. 111). Valoarea acestor adeverinţe eliberate a portretului, cât și prin știința alegerii și dispunerii scenelor generațiile de cititori de astăzi vor avea șansa să-l cunoască și să de CNSAS e recunoscută azi... internaţional. evocate, prin aerul de maximă sinceritate și autenticitate pe care și-l apropie în cunoștință de cauză. Generalul autor nu se hotărăşte: Călin Popescu Tăriceanu îl degajă. Investigațiile de tip memorialistic sunt completate cu Beneficiind de o bibliografie adecvată, pusă mărinimos la a fost colaborator al Securităţii (şi mai este?) sau este şi a fost reconstituirea activității publicistice a scriitorului, încercându-se dispoziția citirorului, de incursiuni bine conduse în principalele colaborator al lui Rudas Ernö şi al AVO maghiar? Pentru mulţi să ni se ofere date cât mai complete asupra prezenței sale într-o compartimente ale creației cu un accentuat timbru propriu al observatori e destul de simplu. Se poate explica altfel cariera publicație sau alta. Autoarea se sprijină aici pe datele oferite scriitorului, de folosirea unor surse documentare destul de greu politică lungă a totuşi mediocrului Tăriceanu decât prin sprijinul de scriitor în lucrările menționate mai sus, deși ele s-ar fi cerut de găsit în țară, cum ar fi descrierea amănunțită a conținului Securităţii, vechi şi noi, aceeaşi? Desigur, se pot formula mai îmbogățite și colaționate cu publicistica bogată și extrem de revistei „Mele” redactată de Ștefan Baciu în Hawaii, de informații multe întrebări. De exemplu, se poate pune şi întrebarea: cine diversă din paginile unor publicații la care poetul nostru s-a culese din presa străină, lucrarea de față depășește pe alocuri a cedat Ungariei şi unor alte interese străine moştenirea Gojdu? remarcat ca un pasionat gazetar și comentator al fenomenului granițele încorsetate ale eseului, tinzând să ne ofere o construcție Tăriceanu, în calitatea lui de prim-ministru, împreună cu Mihai literar, dar și ca autor de prefețe și articole cu caracter critic sau monografică în miniatură, care să constituie un veritabil punct de Răzvan Ungureanu, ministru de Externe, sau Securitatea? Şi se istorico-literar, de promotor al rubricii Cântece noi din paginile plecare pentru noi investigații critice sau de istorie literară. deschid şi alte perspective la fel de abisale, începând deja cu „Universului literar” sau chiar de publicistica politică și culturală cariera de colaborator al Securităţii încă din anii ’50 a lui Dan din paginile unor publicații precum „Libertatea”, „Dumineca” sau Mircea POPA Amedeo Lăzărescu, tatăl adoptiv al lui Călin Popescu Tăriceanu. „Humorul”, unde a susținut și o rubrică de cronici dramatice. Din Într-un alt întreg subcapitol, autorul cărţii Serviciul de cercetarea ideilor cuprinse în toate aceste articole ar fi trebuit să se Marele muzician şi desăvârşita Informaţii al Justiţiei..., generalul (r) Marian V. Ureche, se degaje ipostaza comentatorului literar, atitudinea omului de cultură Cenuşăreasă străduieşte (tot cu ajutorul judecătorului Corneliu Turianu, fost Ștefan Baciu în epocă, crezul său literar-artistic, poziția avută într- membru în Colegiul CNSAS) să probeze că Marius Oprea a un moment sau altul. Faptul că nu a dat curs ispitelor majorității trei limbi de mai sus le vorbea de altfel perfect, iar englezeşte, colaborat şi cu Securitatea, şi cu un serviciu de informaţii străin şi contemporanilor de a se lăsa ademenit de idei legionare, simpatia cu greşeli, deşi cu un accent excelent, probabil graţie urechii sale reuşeşte. Printre altele, cum s-a mai afirmat public, Marius Oprea avută pentru poporul de rând și soarta sa ingrată, antinazismul său muzicale. Vorbea o moldovenească savuroasă şi bogată, de care şi-ar fi turnat nişte colegi de cameră din căminul studenţesc în declarat sunt puse în evidență și prin racolarea lui în 1944 de către era mândru. […] Singurul lucru adevărat e că Enescu, ca poliglot care locuia că ascultau Europa liberă. Dar asta pare să fi fost doar Partidul Social Democrat, apropierea de Titel Petrescu, Șerban ce era, introducea ades, vorbind într-o limbă, frânturi de frază începutul. Generalul Ureche citează, la rândul lui, din Interesul Voinea sau Ștefan Voitec incitându-l să facă gazetărie politică cu din alte limbi, feluri de a zice care i se păreau mai pitoreşti, mai public, 10 septembrie 2013: „O declaraţie dată la Securitate şi nuanțe socialiste clare. Că acestea au fost chiar atitudinile sale expresive sau mai potrivite cu intenţia lui”. semnată de Marius Oprea în august 1988 a fost descoperită în Din punct de vedere muzical, în mai mare măsură poate dosarul lui Caius Dobrescu, un prieten de-al lui Oprea, şi a fost decât alţi cunoscători ai manierei de interpretare a lui Enescu, publicată recent în presa centrală [...] Chiar dacă ofiţerul de la comentând dispreţul acestuia pentru „exchibiţiile acrobatice la contraspionajul Braşov care l-a avut în legătură pe Marius Oprea, vioară”, Ioan D. Gherea îşi dă seama că, mult mai mult compozitor colonelul Nicolae Sălăjan, a ales să tacă, poate şi datorită unor decât interpret de geniu, Enescu îşi lua uneori destule libertăţi în relaţii de afaceri derulate ulterior, alţi ofiţeri care au avut acces la execuţie, ba chiar greşind voit unele note (de fiecare dată însă în acest caz preferă să vorbească. Aşa s-a ajuns ca, de pildă, în mai spiritul compozitorului interpretat şi al muzicii lui), dacă asemena 2006, liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, să-i trimită licenţe muzicale aduceau un spor de expresivitate şi emoţie o scrisoare lui Marius Oprea în care să-l acuze că ar fi „informator partiturii interpretate… Mă opresc aici. de Securitate acoperit” şi „agent străin” (vol. 2, pp. 117-118). În afara volumului de Amintiri, în care, împreună cu La ce concluzii poţi să ajungi azi, în 2019, după avalanşa evocarea misiunii de educator muzical al publicului românesc de dezvăluiri din ultimii 20 de ani? Dar cele două volume ale pe care şi-a asumat-o mai bine de 30 de ani George Enescu, mai lui Marian V. Ureche sunt departe de a-şi fi epuizat „surprizele”, sunt portretizaţi I. L. Caragiale, Mateiu Caragiale şi doctorul Petru bombele, mai ales în ceea ce priveşte justiţia, un teritoriu care Alexandrov. Ioan D. Gherea (1898-1978) a mai scris, împreună cu merită cercetat separat. Luchi Caragiale (Luca I. Caragiale), romanul Nevinovăţii viclene, Petru ROMOȘAN publicat mai întâi în 1920, în revista Viaţa şi apoi, într-o formă uşor refăcută, în 1968, la Editura tineretului. Sub comunişti, s-a A fost Culianu turnător al savantului ocupat mai mult de traduceri, trăind nu o dată din expediente. Mircea Eliade? (III) Totuşi, la 73 de ani, în 1971, îi apăreau concomitent două cărţi: un volum de Eseuri la Editura Minerva şi un fel de meditaţie de mici nu numai „istoria, filologia, istoria literară” pe care i le-a enumerat dimensiuni, intitulată Despre câteva absurdităţi nefolositoare, într-o scrisoare tânărului cripto-comunist, extrem de probabil și la Ed. Cartea Românească. Cea mai importantă carte a sa, cea informator al Securității. Chiar despre Eliade, pe care l-a curtat care atestă gândirea unui rafinat filosof, poartă titlul Le moi et ani în șir. le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique şi a fost Împușcarea profesorului Culianu la Chicago – în ceafă, în publicată în 1938, mai întâi de către Fundaţia pentru Literatură şi WC-ul universității pe 21 mai 1991 de către trimișii Securității Artă „Regele Carol II” şi apoi la Paris, în 1939, de către Librairie din țară, după cum concluzionase poliția americană (2) –, a fost philosophique J. Vrin. După ştiinţa noastră ea fost pentru prima interpretată de nepotul lui Leonte Răutu (/ Oigenstein) ca o dată tradusă integral în româneşte, sub titlul Eul şi lumea. Eseu „execuţie cvasi-rituală” a unui trădător cu mesajul: „cine face ca de cosmogonie antropomorfică de către Mariana Noica şi a văzut el, ca el va păţi” (cf. Andrei Oişteanu/ Oigenstein, în rev. „Oglinda lumina tiparului în 1984 la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, literară”, Focșani, august 2011, p.7065). Marius Budu-Fantasmagoria 02 Muza sub îngrijirea lui Gheorghe Vlăduţescu. Deplângând faptul că la moartea lui I. D. Gherea, Isabela VASILIU-SCRABA petrecută în decembrie 1978, în afară de anunţul dat la ziar de către familie, nicăieri în presa literară nu a apărut un rând, Alexandru NOTE Și CONSIDERAȚII MARGINALE Paleologu (vezi în cartea sa Ipoteze de lucru, Ed. Eminescu, propagandă prin care în țară Culianu este „cocoțat deasupra lui 1996, articolul Ioan D. Gherea, pp. 274-277) descrie cu pregnanţă conceptele gândirii lui, clarificând, pe urmele ideilor exprimate 1. Culegerile de articole care formează opera lui Andrei Eliade” (cf. Petru Ursache), dincolo de granițele României, Ioan despre „eu”, „timp” şi „realitate”, în special, accepţiunea de Pleșu, traduse „la București și editate în Franța /…/ nici nu se Petru Culianu „nu e un subiect special în mediile occidentale „eu” şi „eu pur” în sistemul lui filosofic, noţiuni pe baza cărora vând, nici nu sînt considerate cărți. Ele sînt trecute ca broșuri pe unde se întâmplă să respir” (Cristian Bădiliță, e-mail din 6 I. D. Gherea a zămislit „o concepţie uimitoare prin stringenţă şi în fișierul general ținut de editorii francezi, deci nu intră în febr. 2017). Tunând și fulgerând împotriva lățirii gnosticismului eleganţă”. Avertizându­-şi contemporanii că dispariţia neremarcată cataloagele generale ale editurilor” (Radu Portocală, fost director în lumea de azi, Etienne Couvert se referă la un moment dat la a unui înţelept are în realitate ceva profound semnificativ, al I.C.R, Paris). „marele scriitor Mircea Eliade” (vezi conferința „Gnoza, tumoarea Alexandru Paleologu încheie prin a arăta că „Ioan D. Gherea a 2. Pe 10 iulie 1999 criticul Cristian Livescu din Piatra Neamț din sânul Bisericii” postată în 2015; https://www.youtube.com/ fost unul dintre cei mai interesanţi şi originali gânditori ai noştri, o semnala „știrea adusă dintr-o vizită peste ocean a încruntatului watch?v=oC1ScI0R9vg&feature=share ). Numai românilor – minte strălucită, un spirit de primă forţă şi superioară anvergură”. ministru de interne Dejeu, conform căreia FBI consideră că mult posesori (sau nu) ai titlurilor de „doctor” în Culianu –, li s-a indus căutatul killer de la Chicago se află în România și că el trebuie reflexul ca la auzul cuvântului „gnosticism” să-l menționeze Ştefan Ion GHILIMESCU doar prins, anchetat și dat pe mâna justiției. Față de masiva automat pe I.P. Culianu. 01.07.2019 Acolada nr.7 iulie 2019 19 VOCI PE MAPAMOND. Lucian PERŢA STANLEY H. BARKAN Pa- S-a născut în Brooklyn, in 1936. Ca redactor / editor al cunoscutei reviste The Cross- ro- Cultural Review Series of World Literature and Art in Sound, Print, and Motion, a promovat literatura universală prin propulsarea unui numar de 50 de grupuri etnice. În 1976 si 1978 a dii reprezentat Statele Unite la evenimentul cultural de notorietate din Macedonia, “Serile de poezie COSTEL STANCU de la Struga”. În 1978, a primit titlul de Fellow, conferit de Fundația pentru promovarea traducerii * * * olandeze si flamande Stichting/Amsterdam, și medalia pentru contribuția la dezvoltarea artelor AUREL PANTEA în Sicilia. În 1987, a fost unul din cei zece editori americani invitați de Teddy Kollek să reprezinte POEME Am așteptat până prin nouăzeci și cinci cu (fragment) frenezie Statele Unite la Târgul Internațional de Carte de la Ierusalim. În 1990 a fost desemnat Director În seara asta am scris pentru tine să găsesc un editor cinstit care să-mi trateze american al Conferinței din Trapani, Sicilia (The World Odyssey Conference). În ultimii 40 de ani, poemul acesta ușor insidios, căderea mea din zborul spre poezie a condus Festivalul Internațional al Artelor, literatura fiind una dintre acestea (The International dar cu mulți tropi și metafore pline, într-un volum care speram să conteze. cu un mesaj peste timp, puternic și sănătos: Eu scriu. Înlăuntrul meu, muza mea, cu o singură Literary Arts Festival), aducând în primplan luminători ai literaturii precum Isaac Asimov și înapoi la lirism – aripă sănătoasă, Allen Ginsberg. Ca editor de carte (Cross-Cultural Communications, New York) a publicat până doar el ne poate garanta viața viitoare, aleargă printre cuvinte precum o albină, în prezent peste 400 de titluri în 50 de limbi, incluzând si ediții bilingve ( Joan Alcover, Isaac dacă aș fi putut propune așa ceva în comunism, polenizându-le cu tropi și încercând să iasă Goldemberg, Stanley Kunitz, Harry Mulisch, Vinícius de Moraes, Pablo Neruda, Gabriel Preil, aș fi repurtat o victorie covârșitoare din peștera trupului. Știu că o să vină asupra poeților transcendenței pline, o vreme când pe cântarul de apă Louis Simpson, Edith Södergran, Henry Taylor și Leo Vroman). A scris 15 carți de poezie :The mi-aș fi atras și multe simpatii critice al imaginației va atârna atât de greu Blacklines Scrawl (1976, 2004), O Jerusalem (1996); Mishpocheh, etc.) și câteva antologii de autor, din partea generației ce de-acum vine și va fi atât de mare încât n-o să mai încapă în ediție bilingva (Under the Apple Tree). și n-aș mai fi simțit, așa cum se zice, nicidecum în viața și în trupul meu. în trup și în vers, atâta singurătate, Când va fi ziua aceea? Pod jablonia( 1998), Bubbemeises&Babbaluci (2001), Naming the Birds (2002), Pàssuli cu nimicitoare în toate privințele – Nu știu, dar pregătirea mea, ca polițist de mènnuli / Raisins with Almonds; Crossings; Strange Seasons, etc.). Poemele lui au fost traduse în dar în poemul acesta arăt cum se poate meserie, peste 25 de limbi: araba, bengaleza, catalana, chineza, ceha, olandeza, franceza, spaniola, ebraica, face ca toate năzuințele mă determină să fiu precaut la ideea spre celebritate să fie puse în discuție aceasta și să nu mai fiu risipitor de hârtie. japoneza, coreeana, macedoneana, portugheza, rusa, turca etc. Este câștigatorul multor premii si și să aibă poeții trecere la editori, Eu scriu continuu. Am deja cincisprezece cărți distincții (The Poetry Teacher ofthe Year Award; the Poor Richard’s Award, a bust of Benjamin am găsit în sfârșit o soluție: notorii. Franklin, “for a quarter century ofhigh quality publishing” from the Small Press Center in New să frecventeze de mici câte o casă cu retori! Mai aștept câteva zeci. Și mai ales editorii! York (1996); the Brandeis NationalWomen’s Association award for Poetry (1998) etc.

I. PE DRUMUL CĂTRE MORIA e îngerul meu, păzitorul caprelor? Oh, ştiu, erau idoli. Dar aşa îşi ducea traiul. tovarăşa lui, comoara lui, pentru Elie Wiesel Oh când oh când Apoi, doar pentru că Domnul îi spune să facă m-a pus, la urma urmei, la încercare, eu şi urmaşul meu aşa, el mă ia pe mine, cu Domnul lui, Unul, Să mergem împreună nu vom mai fi jertfa lui? fiul lui ales, pe vârf de munte întorcând orice faţă să aducem ardere-de-tot, III. ISAAC Să mă jertfească , de parcă aş fi unul dintre de la noi, luându-ne acei copii amărâţi şi chiar minţind de mână. Cel ce râde Aruncaţi în flăcări pentru Baal sau că eu sunt sora lui, Vom urca îţi defineşte numele. Ashtoreth de către triburile alea păgâne. expunându-mă muntele sfânt: Dar de ce astfel de nume la fel şi fel de avansuri. Muntele încercării, pentru unul aproape mort IOV : Care-i pricina plângerii tale? Asta e ! Muntele făgăduinţei, pe altarul Am avut şapte fii şi trei fiice şi Sunt sfâşiată. Muntele Milei. visului tatălui lui? fel de fel de cornute şi o mare gospodărie. Dar ce ardere- de-tot? Pricină să fi fost râsul Sarei Am avut sănătate şi o casă mândră. mă întrebi, aflând despre Am fost sevitorul Lui cel mai bun. Cu trup şi VI. SINGUR Iată cuţitul şi cremenea, naşterea lui suflet i-am stat alături. şi lemnele pentru foc, la vârsta-i înaintată, Chiar şi atunci când mi-a luat totul: nevastă, În fond, dar oaia unde e ? râsul acela batjocorind copii, Fiecare e singur. Oh, arderea-de-tot credinţa? animale, gospodărie, casă – chiar şi sănătatea. Tata m-a luat de mână fi-va pământul. Răzbunare să fi fost ? şi am crezut în el. Poate văzduhul Oh, răzbunarea asta nu era oare ISAAC: Da, şi ai primit înapoi totul, dublu. Apoi, pe vârful muntelui, Poate marea mai rea decât singura moarte! Cum ai putut, totuşi, să aştepţi atâta ca să-L m-am uitat în jur şi nu am văzut împresurând ca o sferă. Toate persecuţiile, măcelurile, provoci? nicio oaie şi nicio capră, Poate luminile mai mari exilările, uciderile, La urma urmei, una e să înlocuieşti turma, doar lemnele, şi mai mici. masacrele, autodafeurile, casa, sănătatea. cremenea, cuţitul Sau punctele fără număr catastrofele, crematoriile Dar cum înlocuieşti tu fiii şi fiicele, . . . şi eu. ale nopţii, tuturor urmaşilor lui Isaac – de parcă ar fi nişte lucruri, obiecte care trebuie Fără nicio vorbă, Tata răspândindu-şi misterele. O jertfă mult, mult mai mare reparate m-a legat strâns Vino, fiule, decât cea de pe altar. ori înlocuite? Dar vieţile lor ? şi m-a înclinat peste altar, mergem acolo împreună Măscăriciule, râzi, râzi. Dar lumile pe care le reprezintă? şi tot ce am putut să văd era lemnul stivuit să înfruntăm Inima neamului omenesc şi mă gândeam la flăcările care aveau să ardă. inevitabilul. se frânge ! IOV : Ştiu.Mi-am ţinut gura. Chiar şi atunci “Tată!” doream să strig Să nu te temi. când dar ceva m-a făcut să amuţesc. Sunt cu tine – IV. ISAAC ÎI VORBEŞTE LUI toţi prietenii mei au încercat să mă aline Cuvântul nu reuşea să capete formă. Hineni! IOV cu soluţiile lor. Ah, da, în final am stat înaintea Gâtul mi s-a uscat şi s-a închis. Lui. Chiar şi după aceea, când Tata II. ŢAP ISPĂŞITOR ISAAC : Cum înţelegi tu asta? Ce poţi să faci ? E Domnul. vorbea singur De ce eu? (mai târziu, a spus că îi vorbea unui înger), De ce soarta mea IOV :Nu înţeleg, accept. ISAAC : Da, ştiu. Şi, totuşi, de ce nu Nu-mi venea să cred, pur şi simplu. în locul acţionează Cum putea să se gândească la asta? fiului lui ? ISAAC :Să fie faptele El, Unul? Apoi, când ne-am întors, Carne sunt eu, Atotputernicului, ale Atotcunoscătorului, Am aflat că mama murise, carne şi el, nu? ale Atotmilostivului. . . ? V. SOARTA SAREI zdrobită Dacă mă tai de ce avea să se întâmple nu sângerez ? IOV : EL e ce e. Mi-a luat fiul! Eram cu totul singur. Dacă mă rănesc Singurul meu fiu. Asta-i treaba la urma urmei, nu strig: ISAAC : Ce tertip! Ştii Bruma mea de râs. că suntem cu adevărat singuri? Beheheeee! ce speriat am fost? Tata era nebun. Huh, a ieşit râzând, Doar Domnul poate să ne ajute. Sunt tatăl M-a dus cu el ca ardere de tot, o bucurie să păşeşti în lumină. Domnul însă , chiar El, a vrut, de fapt, fiilor mei – şi când l-am întrebat, tot ce a putut să-mi spună El a fost lumina mea. să mă piardă. cine le va duce grija? a fost : N- am visat vreodată Suntem, aşadar, singuri. Aud deja Are Domnul grijă. aşa o bucurie. lemnele Îndeosebi după aşezate IOV : Şi nu a avut? toţi anii aceia goi, Prezentare şi traduceri: lângă altar. învinuită de servitorii mei, Simt deja mirosul ISAAC : Ba da, însă nu s-a arătat. luată peste picior de ei, Olimpia IACOB loviturii A trimis un înger. Să se fi ruşinat prea tare dispreţuită de toţi. lamei ca să vină El ? Şi după aceea, fără nicio vorbă, (Stanley H. Barkan. The Sacrifice *A pe cremene. El pleacă cu el, Mideash Of Origins*. Drawings by Alfred Van Aici pe locul ăsta înalt IOV : Nu contează. Adevărul e că El Îl duce în vârf de munte, Loen. Layout and design Joan and John Digby. deasupra văilor, a oprit totul. de parcă ar fi un miel sau un copil Reprinted from the first edition published by aproape de stele, luat pentru arderea de tot Cross-Cultural Communications. Oyster Bay, sunt prins de coarne ISAAC : Altfel stau lucrurile. Tot restul vieţii asemenea acelor triburi păgâne New York, 2018) într-un rug, m-am temut de tata. Ce ar fi putut să mai facă? El, lepădat. hărăzite să mă ferească. Nu el, de pildă, a zădărnicit Oh ! cum să mă împac cu gândul? Oh, unde oh unde treaba Bunicului? De mi-ar fi făcut-o mie, Acolada nr.7 iulie 2019 20

Abstragerea intimă a ființei eterate a copilului, străin x x de complexitățile, tensiunile, tentațiile lumii, se asociază cu Teroarea originalității: „Căutarea locului perfect Să reprezinte răutatea, după cum au afirmat unii imaginea unei divinități concrete, cu chip uman, cea prin care pentru selfie a ucis 259 de persoane între 2011 și 2017, arată un psihologi, corectarea unui complex, un mijloc al defensivei prima oară copilul ia cunoștință de aceasta. În schimb evoluția studiu din 2018. Cercetătorii susțin că numărul real de decese unui dat patologic? Dar X e un ins bine legat, radiind de ființei pe traseul său către maturitate, cuprinzînd o confruntare «selfie»ar putea fi mult mai mare, potrivit BBC. Cercetătorii sănătate și de-o bunăstare invidiabilă. Și atunci? cu nenumăratele fețe ale realului, se asociază cu o accepție a de la Biblioteca Națională de Medicină a Statelor Unite x divinității abstractizată. recomandă ca «zonele no selfie» să fie introduse în categoria În fața durerii care e un episod al morții, stai cu x locurilor periculoase pentru a reduce numărul deceselor. sufletul nud, astfel cum trupurile celor de religie mozaică sunt Nedreapta, aș zice, etimologie a epitetului cinic Acestea includ vîrfurile munților, clădirile înalte și lacurile, înhumate fără veșminte. (derivă din grecescul kunos, cîine). unde au avut loc multe dintre decese” (Dilema veche, 2018). x x x „Creatoarea franceză Sylvie Facon a făcut o colecție Efect fără cauză? Te-ai reținut ieri de la săvîrșirea unui „Ființa cel mai greu de suportat care ne poate ieși în întreagă de haine din cărți. Cea mai uimitoare este o fustă creată fapt pe care l-ai fi putut socoti indign, și azi ai starea tulbure cale este un imbecil mulțumit de sine însuși”((Monseniorul din paginile unor volume vechi. Facon a avut nevoie de 250 a unui păcătos. Ghika). de ore ca să realizeze acest model cu totul excepțional. Stilista x x a creat chiar și rochii de seară din cărți. Pentru fustă a folosit „Totul trebuie să fie cît mai simplu cu putință, dar nu Un vis delicat cum o provocatoare subliniere a foile și pentru corset cotoarele cusute și lipite cu ajutorul unor mai simplu de atît” (Einstein). realului. substanțe speciale. Prețurile creațiilor cu totul neobișnuite sunt x x cuprinse între 250 și 2000 de euro” (Click, 2019). Cum reacționezi dacă te pomenești imitat (în scris, în Neîntîmplatul, un posibil talisman al sufletului. x opinii, în comportament)? A. E.: „Mă simt ca și cum eu însumi x Deprimant este gîndul că după trecerea marelui prag aș fi într-o condiție de maimuțoi. Pînă și în cele sufletești ne Tolerant față de tot ce ar putea fi, recalcitrant față de s-ar putea să uităm nu numai lucrurile așa-zicînd importante contaminăm lesne”. tot ce n-ar putea fi. A. E.: „Om cu picioarele pe pămînt, ce mai ale vieții pe care am parcurs-o, ci și celelalte, „fleacurile”, x încoace-încolo!”. micile întîmplări, cancanurile, glumele, jocurile de cuvinte „Germanii iubesc femeile cum iubesc cîrnații x care ilustrau intermitent o copilărie continuă. O copilărie sau catastrofele, după cum sunt tehnicieni sau intelectuali. „Studenții de la universitatea de Arte din Berthoud, reprezentînd liantul vîrstelor, congruența lor subliminală sub Francezii iubesc pentru că le place să vorbească frumos despre Elveția, au făcut un experiment puțin obișnuit cu brînza semnul celei mai pure dintre ele. Să fi fost o reflexă adăstare iubire. Elvețienii iubesc cu sau fără un sentiment de vinovăție. Emmentaler. Începînd cu luna septembrie 2018 și pînă la data paradiziacă? Sau doar o stîngace tergiversare a prăbușirii în La Viena vezi cupluri ce știu să fie amuzante și totodată de 14 martie 2019, mai multe role de brînză au fost «răsfățate» gol? serbede. În Italia… În schimb, iubirea ungurească te va purta cu muzică. Bucățile au ascultat piesele rock ale trupei Led x într-un indescriptibil vălmășag de sentimentalism și pasiune, Zeppelin, hituri hip-hop, ritmuri techno, arii cîntate de coruri A. E.: „O concepție asupra vieții ți-o formezi prin ăsta e miracolul său. Dacă-ți lipsește simțul muzicii, mai poți și partituri de Mozart precum «Flautul fermecat». Un juriu de contribuția altora, dar devine a ta nu o dată prin neîmplinire, spera să scapi teafăr. Dacă nu… aproape că te-aș pizmui. Cine experți a gustat brînza la 14 martie. Rezultatul a surprins pe regret, cădere. Posibil într-un chip mai elocvent a ta decît prin pleacă în Ungaria fără talisman, dacă are inimă, nu se mai toată lumea: brînza melomană e mult mai gustoasă decît cea contrariul acestora. întoarce” (Denis de Rougemont). x x Conștiința neputinței nu e neapărat declin. Poate fi un Amintirea: un gaj al eternității ființei. „Un lingușitor factor salutar care te scapă de suferința unor eforturi sterile, x îndemnîndu-te să le pui capăt. A. E.: „Cui pe cui se scoate”. Satisfacția se poate epuiza rapid. Suferința morală, se automutilează x marea suferință e în schimb un țesut sîngerînd care n-are sfîrșit, „Am fost rezistent și rece, am fost punte, stăteam intrînd în perspectiva de sine nelimitată a ființei. A o avea nu moralmente” întins peste genune. De-o parte se aflau ancorate vîrfurile înseamnă cumva a-ți putea întrezări propria natură eternă? picioarelor, de cealaltă mîinile, eram ferm împlîntat în lutul x normală, iar brînza care a ascultat hip-hop a fost desemnată sfărîmicios… Stăteam așa și așteptam; trebuia să aștept. Nici „Visul e sufletul sufletului” (Blaga). campioana gustului” (Click, 2019). o punte, odată construită, nu poate înceta să fie punte, fără a x x se dărîma…” (Kafka). Revăzute, străzile pe care le străbăteam odinioară 27 ianuarie 2018. A. E.: „L-am urmărit pe Breban x mi se par mai înguste, piețele mai mici, odăile mai strîmte, la un post tv., cînd, aflîndu-se alături de «prietenul Eugen» Senectute: începi să simți limita nu ca pe un aidoma unor veșminte care au intrat la apă. Timpul pare a se Simion, indisociabil se pare de d-sa, l-a pomenit și pe impediment, ci ca pe un sprijin. economisi pe sine. «prietenul meu Cioran». Tu ai putea să spui de pildă «prietenul x x meu Blaga»?”. Mă tem că nu. Prilej cu care mi-am amintit Misterul te poate întîmpina la fiecare pas. A-l percepe „Companiile producătoare de mîncare, haine un alt moment marca Breban. Mă aflam la Cluj, la o adunare înseamnă a te percepe pe tine însuți în starea ta genuină, fără și accesorii pentru cîini sunt într-o continuă căutare de scriitoricească. Prozatorul se afla la masa „prezidiului”. Ei bine, a-l conștientiza neapărat. fotomodele. Un cățel care e dorit în campaniile publicitare cînd, peste cîteva clipe, s-a așezat acolo și Andrei Marga, fost x este Bodhi, din rasa shiba inu. El e plătit cu 15.000 de dolari și viitor ministru, autorul Animalelor bolnave s-a grăbit a-și Senectute: timpul cum un patron năzuros care și-ar pe lună. Datorită lui Bodhi proprietarii lui au renunțat la slujbă schimba locul spre a se afla alături de acesta. Semn ambiguu, pune angajații în situația de-a îndeplini un cuantum de obligații și au deschis o fabrică de făcut haine pentru căței care are un putînd fi deopotrivă de curtoazie ori de iactanță. neschimbat în intervale tot mai scurte. succes enorm” (Click, 2019). x x x Tinerețea: „Un fel de a te înșela care se schimbă, „Conflict Armament Research a publicat lista țărilor Marile repere ale existenței, iubirea, încrederea, destul de iute, într-un fel de a nu mai putea nici să te înșeli” din care provin armele confiscate de la forțele ISIS din Siria moartea, credința, fie se transfigurează dobîndind o aură a (Valéry). și Irak în ultimii patru ani. Pe primele trei locuri se află China tangenței lor divine, fie capătă o concretețe elementară aidoma x (43,5%), România (12,1%), și Rusia (9,6%). Hai, că suntem unor unelte ale trudei noastre zilnice, cu sprijinul cărora Zi însorită de ianuarie. Clădire veche, de curînd și noi undeva printre primii” (Dilema veche, 2019). supraviețuim. Frecvent cele două fenomene sunt alternative, renovată. La parter odăi de magazin pustii, în singurătatea x în funcție de meteorologia psihică a zilelor, orelor, clipelor cărora se dorlotează amurgul. Un amurg ce pare a nu le mai Senectute. La această vîrstă teama de-a începe ceva, noastre. părăsi niciodată. ca și cum ar fi la mijloc dorința de-a te prezerva în vederea x x Marelui Început care este sfîrșitul. Termenul genocid a fost introdus de polonezul Tristețea congenitală a oricărui vis. x Raphael Lenkin. x Senectute. Timpul e tot mai grăbit. Te abandonează x „Timp de zece milioane de ani pisicile au dus vieți în drum asemenea unui vehicul care pleacă fără tine, dacă ai „Pe drept cuvînt filosofia are de-a face cu omul în solitare, vînînd și intrînd în concurență pentru hrană. Nu aveau avut imprudența ca la o oprire să descinzi dintr-însul cîteva existența sa interioară și prin urmare trebuie să cunoască nevoie să «vorbească». Dar lucrurile s-au schimbat acum clipe. totul din punctul de vedere al omului. Sensul existenței nu ne 10.000 de ani. Oamenii au încetat să mai fie vînători-culegători x este dat nici de lucruri, nici de obiectele care ni se oferă căci și au început să cultive grîne. Rezervele lor de grîne au atras A. E.: „Sănătatea: o speță de egoism acceptabilă fără este omogen cu subiectul cunoscător și rezidă în existență. șoarecii, iar șoarecii au atras pisicile. În curînd, în aceste locuri crîcnire de întreaga suflare umană”. De aceea cunoașterea sensului este străină raționalizării în au ajuns să trăiască multe pisici. Și, ca să se înțeleagă fără să se x calitatea ei de a produce obiecte: ea emană din străfundul sfîșie una pe alta cu ghearele, animalele pînă atunci singuratice „Părul cărunt și ochii plînși nu se pot ascunde” ființei și participă la existență. Din nefericire ființa decăzută trebuiau să comunice. Numai că habar n-aveau cum! Pisicile au (proverb turcesc). este redată obiectivării, care-i închide accesul la existență și de învățat multe de atunci încoace. Au elaborat anumite semnale x acum înainte existența i se descoperă nu de sus, ci de jos, sub ca să-și spună una alteia (și nouă) ce au în minte și ce simt. „S-ar putea ca marxismul și interpretarea materialistă forma foamei, economicului, ca la Marx, a libidoului, a dorinței Și multe dintre aceste semnale sunt făcute cu coada. Coada a istoriei și culturii să fie ultima mare încercare a omului. sexuale, ca la Freud, a grijii și a spaimei la Heidegger, în loc unei pisici are 28 de oase și reprezintă o treime din coloana ei Încercare – adică risc de a se pierde. Așa cum a riscat să se să se manifeste de sus ca spirit. Astfel întrucît cunoașterea este vertebrală. Natura a proiectat-o ca o contragreutate care să ajute piardă, de atîtea ori, în preistorie. Așa cum riscă să dispară, imaterială prin însăși esența sa, nu există enigmă mai mare a animalul să sară, să dea colțul cînd aleargă repede și să-și țină fizic, astăzi, prin armele thermo-nucleare. A gîndi «materialist», cunoașterii decît posibilitatea ca ea să perceapă materialitatea echilibrul cînd merge pe ramurile foarte subțiri ale copacilor. marxist, înseamnă a renunța la vocația primordială a omului. lucrurilor și obiectelor” (N. Berdiaev). Astăzi însă cozile servesc și drept barometru al stărilor de spirit Deci a dispărea ca om. Dar e bine că ispita și riscul acesta x pisicești” (Aline Alexander Newman, Gari Weitsman). există. E bine ca omul să trăiască în conștiința iminenței Scriptor. Nădăjduiește să poată aborda un inomabil x dispariției lui ca om. Teamă = suferință inițiatică” (Mircea care se păstrează ca inomabil, dăruindu-i doar numele său. Eliade). x Herodot numea pisicile ailuroi – „cele care flutură x Harul scriptic ne îngăduie ca în spațiul său să din coadă”. Ironia are două fețe. E contestare sastisită, refuz neutralizăm Răul, fixîndu-l expresiv. Un soi de exorcizare x dezabuzat, dar și prospețime, ingeniozitate, acces la ficțiune. estetică. 1 februarie 2018. A. E.: „Azi-dimineața, pe la ora 6, Dispoziții contrare aflate într-un singur act expresiv. Perpetuul x privit pe fereastră, din pat, un fenomen anunțat de astronomi său succes: rezultat al acestei ambiguități? Un lingușitor se automutilează moralmente, cu cîteva zile înainte. O lună de-o strălucire nefirească, solară, interzicîndu-și elogiul în principiu. Sub pana sa, orice elogiu aidoma unei ființe încărcate cu trăsăturile celuilalt sex. Cum Gheorghe GRIGURCU pare nesincer. ar veni, o lună hermafrodită”.