PODOABE DIN NECROPOLA FOSTEI MĂNĂSTIRI C01\t\ANA
LIA MILENCOVICI-BĂTRINA ______
------Ocazionate de începerea lucrărilor de restaurare, cerce N i'colae Pătraşcu2 mort la scurt nimp, în 1627 şi înmormÎntar tările arheologice efectuate în anii 1971-1972 Ja fosta mă În biserica sîrbeaSică de la Raab3. năstire Comana au ,a.vut drept scop lămurirea principalelor Abia În ,anul 1640, în urma intervenţiilor lui Matei Ba probleme legate de istoâcul şi evolUţia monumentului. sarab, domniţa Ancuţa reuşeşte să se în toarcă împreună cu R�dÎJca'tă în anul 1588 de căue marele boier Şerban, unii membri ai familiei sale în ţară şi să-şi recapete cea mai viitorul domn Radu Şerban, pînă În anul 1728, data închi mare parte din avere. Totodată, aduce osemintele tatălui şi nării sale de către Nilcolae Mavrocondat Sfintului Mormînt, ale sOţului său, rdnhumîndu-le în pronaosul mănăstirii Co mănăsti rea Comana a fost unul dintre cele mai înfloritoare mana4. O piatră de mormînt af.lată la Muzeul Ide artă al lăcaşuri monahale din Ţara Românească. R. S. România5 - luată în discuţ!Îe de Al. Lapedaw Încă Refacerile profunde pe care le suferă complexul monahal din anul 1909 6 - �i Ica..re după părerea noastră a fOM în anul 1700, prill grija strănepowlui ctitorului, marele Icomis pusă ori a,cea daltă ori mai degrabă ,după oîţiva ani, h şi paharnic Şerban Cantacuzino, îi imprimă un puternic as arată că acoperă asele robilor lui D��mnezeu 10 Radţţ pect brîncoveneSic. Şerban Basarab o e od ginere-său, Petra)�oţ Nicolae v i v Şl Din 1728, noua administraţie grecească nu se mai pre Vodă". ocupă de bunăstarea mănăstirii. Starea avansată de degra în momentul intoar"o cerii în ţară a donmiţei Ancuţa, Îm dare a monumentului reclamă ca imperios necesară o repara păratul Ferdinarlid ,ai II I-lea îl opreşte la Viena pe fiul a'ces ţie capitală şi astfel, în 1854, se procedează la o refacere a teia, Mihail, urmărind să-I folosească ,drept pion al politicii bisericii şi a întregii il1Jcinte. austriece in ţările române şi mai ale s În Ardeal? Interven Prin secularizarea din anul 1863, averile şi bunurile mănăs ţ.iile lui Matei Basarab, ce dorea să-I formeze pe tînăr ca tirii au trecut în patrimoniul statului, ultimii călugări greci urmaş al ·său, ,se V'Or dovedi za,darn>Î>ce, Vj'ena refuzrÎnd ca te ce se mai aflau aici au fost nevoiţi să plece, iar biserica a goric venirea lui Mihail in Ţara Românească8. devenit biserica parohială satulU'i. Potrivit izvoarelor Idocumentare, pronaosul bisericii a 1. lonaŞcu, 13asarabii In tabelele gellealogia, "Swdii şi articole de selwit drept loc de Înmormîntare luu Radu Şerban 1 unora iSlOrie", nr. XVII, 1972, p. 128-132, rabela C; . Iorga (Despre Can taCttzini, p. LVI şi s oria romanilor In chipuri şi icoane, voI. I, p. 42), dintre descendenţii săi prin'a cele [două fiice, Ancuţa şi Elina, I t consideră că această căsătorie rur fi avut loc după moartea lui Radu 2 căsătorite cu Nicolae Pătraşcu şi respectiv Constantin postel Şerban. nicul Cantacuzino. 1. Ionaşcu, op. cit., loc. cit. N. Iorga, op. ciI., p. 12, (cL Cronica Vom enunţa foarte pe scurt în cele ,ce ufimează, aceste lui K rallS, în "Fontes Rerum Austriacorum, Scriptores", 1, p. 135-136). ştiri. 4 Hurmuzaki, IV1, p. 610, nr. DXXIV, p. 65 1, nI'. DLXX VTI; p. 654, nr. DLXXXII; N. Iorga, Socotelile I3raşovllllti şi scrisori roma După ce În anul 1611 este nevoit să ărăseaSică scaunul 3 ; p nesci către sfat în secolltl al XV Il-lea, Bucureşti, 1899, p. 50; idem, Despre Tărili Româneşti, Radu Şerban se refugiaza Împreună cu în Cantawzini, p. LVITI-UX; idem, Socolelile SibiU/IIi, Bucureşti, 1899, treaga familie la Cur'tea imperială de Viena, unde se şi p. 19. Ja săvîrşeşte din viaţă în 1620, iar ca un înalt semn de preţuire 5 Inscripţii medievale ale României, voI. I, 1395-1800 - Oraş III este Îngropat în catedrala Sf. Ştefan'. în că din an ul 1618, Bllwreşti, Bucureşti, 1965, nr. 643, fig. 103, nr. de inventar h Muzeul de artă al R.S. România - 4365; Catalog ti Muzeului Naţional, publicat îşi căsătorise fiica mai mare, Ancuţa, cu un alt pribeag, de Gr. Toc.ilescu, Bucureşti, 1906, nr. 16. 6 AI. LajJedatu, Două inscripţii de la Comana, ,,13 MI", voI. II, 1909, p. 122. Analizînd textul inscripţjei, ce cuprinde numeroase erori, 1 N. I orga, Swdii şi dowmente c/� privire la istoria României, amorul conchide că ar data din a doua jumăta/ te a secolului al XVIII-lea, voI. IV, 1902, p. CX LII (cf. L. Crach, către arhiducele Leopold "Inns cind amintirea vremurilor şi a evenimentelor legate de viaţa celor dai bruck-Statth. Arhiv", IX, 118, J 07); idcm, Despre CalJtawzini, 13ucu reşti, 1902, p. LV; idem, Is oria românilor In chipuri şi c ane, Craiova, voievozi, era deja uitată. Vom reveni mai jos 'asupra acestei dată�'i Încer t i o cind, baza unei noi al rgumelllări, să o plasăm la mijlocul secolului 1921, voI. 12; idem, Sa e şi măI1ăsl'iri din România, pe al 1, p. t XVII-lea. 1905, p. 245. Bucureşti, nI'. Hurmuzaki, IV1, p. 652, nr. DLXXVlII. 8 N. Iorga, Swdii şi doc/tlnente, voI. IV, p. CCl; idem, Despre Can tacuzini, p. L VII -LVIII.
PI. 1. Dispo1Jiţia mormintelor din pronaosul biser.kii . 1
10
http://patrimoniu.gov.ro "A·ceasIă ?mă piatră, Nemulţumit, pierzînd speranţele unui ajutor austriac pen:: Cautacuzinilor şi textul inscrippm: tru ocuparea tronului TăI,iti Româneşti, Milha,i:l reuşeşte sa aceste trei ţărîne acopere: bătrînului Şărban-Băsărabă plece în regiunile căzăceşti, ÎI1icerdnld să obţină cu ajutorul voievod, a lui Drăghici Cantacuzino, veI spătar . " şi a lui cazaci lor tronul uneia din ţările române9. Costantin veI peh ...". Fără Îndoială, această piatră a În Dar, la 19 septembrie 1655, spre liniştea lui Gheorgihe loclui,t-o pe cea deja existentăa şi prezentată mai sus, ,care Ştefan, ce se credea an:el1Ji nţat de prezenţa, în vecinătatea rr.enţiona nurr.ele lui Radu Şerban şi al lui Nicolae Pă Moldovei, a lui Mihail Pătraşcu, trupul tinărului, mort de traşcu24. Lui Şerban Cantacuzino nu i s-a părut a fi neces::tr, ciumă în "ţinuturile căzăceşti", este transportat prin laşi spre sau poate ni'ci obligatoriu, să îns'crie pe noua lespede alături 0 �j 'ara Românească 1 . de numele ilustrului său străbunic al tatălui şi al fratelui, La 9 septembrie 1656, Constantin Şerban voievo,d, fratele pe ,cel ,al lui Nicolae Pătraşcu care nu fusese decît soţul ma vitreg al domniţei Ancuţa, într-o scrisoare aldresată împăra- tuşii sale ,dinspre bunică. 1LI1ui Ferdinand al III-lea de Habsburg, aminteşte cu duioşie 1768-1774, 1 In timpul războiului ruso-turc ,din suh de ,cel ,ce a fost nepotul său, Mihail Pătraşcu 1 . Izvoarele aceeaşi lespede (lo,c notat cu M.I.) a fo�t Înmormîntat un nefiind sigure În ceea ce priveşte locul său de inmormîntare, 1 ofiţer rus, osemintele lui Radu Şerban şi a,le urmaşilor săi s-a presupus că a fost Îngropat la mănăstirea Comana 2. făind )ngrămădite la extrel11i tatea de vest a noului J110rmÎnr O ,lespede ,de mormînt, fragmentară şi fisurată, descope practIcat. ri,tă în timpul cercetărilor ameologice 13, confiI1lnă această Inscripţi,a aflată pe o ,candelă astăzi dispărută25 arată că ipoteză, precizînd de asemenea, că tot aici, alături de fiul fusese aşezată pentru a lumina lo.cul sub ,care "Zace roaba lui său, îşi are mormîntul şi Idomniţa Ancuţa: "Supt�t această D-ze�t Mariia, soţia hti S(erban) C(antacuzino) v (e) I COm piatră răpaosă Doamna Anwţa, fata bătrînuhti Serban Ba (is) în mănăstirea Comanii, hmm�t! s (ve) ti Neculae, gen sarabă-voievod, soţie lui Pătraşco Mih. voievod, împrelmă (arie) 5zile (ea) t 7204" (1696), fiul său Mihai Pătraşco-voievod", Starea fragmentară a I Data morţii Mariei este confiflT. ată de inSicripţia gravată inscmpţiei face illllposibilă cunoaşterea integrală a ,conţinu pe un taler hexagonal din argint aurit dăruit mănăstirii tului său. Mărgineni de către Şerhan Cantacuzino pentru pomenirea C/-t Data morţii Ancuţei nu este cunoscută cu precizie. Fapt părunţilor Drăghici şi Păuna .. , şi a soţ14lui mie�t Mariei, cert este că un act de la Radu Leon, din 7 februarie 1668, " care p,"istăvindvt-se la v(ă)-l(ea)L 7204 gen(arie) 5 zile, den Întăreşte fiicei mai mici a lui Radu Şerban, "Elinei postelni facerea fie-sa Mariei" 26. Cantawzino şi fiilor săi, după moartea surorii sale Aceste două infoJ"lT,aţii sînt COIl11- Ancuţa, satele, moşiile, rumânii, ţiganii cîţi se trag de la pIetate de un fragment din lespedea de mormînt a Mariei, din marmură albă, descoperit În timpul săpăturilor şi care moaşa lor Anca ot Coiani" 14. Deci la această dată, Anca prezintă următoarea inscripţie: ,,(supt�t) această piatră este(easa moartă, iar lipsa urmaşilor15 face ca averea să fie trans Mariia odihneşte de b/1.nă viaţă, şi să pomeneşte, soţul hti misă surorii şi nepoţJilor. Serban Cantacuzino veI comis .. , unsprezece ani deplini au In anul 1667, Încetează din viaţă cel mai mare fiu al vieţuit", Genealogia CantacuzinilO1-27 menţionează că fetiţa Elinei, Drăghici Cantacuzino. Trimis la Constaminopol de născută de Maria "a murit pnmcă", înaintea mamei sale. către Radu Leon pentI1U a Întări priwlegiile ţării pe lîngă Credem ,a fi mai apropiată de adevăr informaţia conforr:n Poartă şi pe voievod în domnie 16, se să'vÎrşeşte ,ajci, după Icăreia mama a decedat în urma naşterii fetiţei care a mUrIt unele izovare ,de moarte bună17, ,după altele Ide ciumă18 sau după scurt timp, aşa ,cum relatează şi inscripţlÎa gravată pe de o mînă duşmană19. Trupul îi este adus în ţară de către talerul aflat la mănăstirea Mărgineni, deoarece nicăieri, pe fratele său, Şerban Cantalcuzino, viitorul domn, şi Îngropat ni'ci un obiect dăruit mănăstirilor pentru pomenirea soţiei la mănă'st,irea Comana20. sale Maria, şi sînt destul de numeroase, Şerban nu aminte�t(: In 1684 "în vîrstă tînără, neîns14rat" 21, moare cel de al numele fetiţei alături Ide al mamei. Pe ,de altă parte, nlC] doj,lea fiu al lui Drăghici CantalcuZlino, Constantin, şi este un ,document nu aminteşte 11Iici pe această fetiţă şi nilci vreun îngropat alături de tatăl Său22. Data morţii ,apare pe un alt copil de-al lui Şerban Cantacuzino ajuns l'a vîrsta tinereţii sfeşnic descoperit IÎn timpul 'cer,cetăriJlor la ,calpătul mormSn sau a nmlJturităţii. Dacă a existat îmr-adevăr un copil al co tului său, lucrat din piatră şi decorat pe trei din cele patru misului, năSlcut din prima căsătorie, el a murit timpuriu şi laturi cu motive vegetal-florale, :iar pe a patr,a cu acvila este foarte probabil să fii fost Înmormîntat alături de mam8 bicefală, purtînd deasupra următoarea inscripţie: "Constan sa, la mănăstirea Comana. din (1684). Cantac14zino veI peh(arnic) gen(arie) leat 7192" Cînd va muri, în anul 1709 28, Şerban Cant
11
http://patrimoniu.gov.ro 2 3
4 Sa Sb
Ba 9
Fig. 1. 1 ne! sigilar de aur, mormîntul XVI. Fdg. 2. Năsturaş din argint, mormîntul VII. Fig. 3. Inel sigilar din bilion, mormîntul XIV. Fig. 4. Inel-verighetă din arg;int, mormîntul VII. Fig. 5. a, b. Inel sigilar din arg;int, mormîntul VII b. Fig. 6. Cop ă de îmbrăcămin te, mormîntul II a. Fig. 7. Năsturaş de argint attrit, mormîntul II. Fig. 8. a, b. Inel de aur, mormîntul III. Fig. 9. Cercei d!' aur, mormîntul III. 10. Ac Fig. de văI, mormîntul III. 10
http://patrimoniu.gov.ro 11
12
13 14
15
16
17 18
/
Fig. 11. Ace de văI, m rmÎn lui III. Fig. 12. Bumbi de argint filigranat, mormÎnnll lV. Fig. 13. Cercei În forma de lacat, mormîntul IV. Fig. 14. Jnel de aur, mormîntul IV. Fig. 15. Parta de argint,o mormîntul IV. Fig. 16. Catarama din argint aurit, mormîntul IV. Fig. 17. Veriga din arama arginnată. Fig. 18. Inel sigilar din argint, mormîntul XII.
http://patrimoniu.gov.ro Adă'llga,1l1 că aici este înmormîntat, după Ice cîţiva ani a dimensiuni. De jur Împrejur, precedat ,de o cflVce33, este gra lucmt icoane pentru Matei Basarab, doamna Elina şi mitro vat cu litere ,chirilice de ti ar numele posesoarei r HHHTUA. politul Teofil, şi fostul episcop de Ineu, Longhin (sau Compoziţia pecetei sugereaza ideea că, deşi opera unui meşter Lazăr), descendent al familiei Brancovici, care în urma neîn ICical probabil din secolul al XVI-lea34, ductul literelor fiind ţelegerilor cu autorităţile maghiare, se refugiase În Ţara Ro caracteristic acestei perioade, tipul acestui inel este puternic Il1dnească, la mănăsuirea Comana30. influenţat ,de piesele similare lucfaJte În Serbia în secolul al După ,căderea lui Ştefan Vodă, sHrşi,tul anului 1715, XIV-lea şi mai 'ales al XV-Iea3s. ,[a Canta,cuzinii pierd poziţiile lor predominante în rîndul boie Documentele şi inscripţiile din secolul al XVI-lea şi al rill1ii româneşti, domnitorii fanarioţi favorizînd pătrunderea XVII�lea amintesc de numele de Neacşa destul Ide frecvent36, tot mai puternică a influenţei greceşti. Mănăstirea Comana niciodată însă nu este menţionat În legă-tură cu mănăstirea lintră·, odată cu Închinarea ei în anul 1728 SHntului Mor COlll1ana, cu 10cuDile Îl1Jconjură'toare37 sau cu familia lui Radu mint, sub aldministraţia călugărilor greci şi nici un eveniment Şerban38. în aceste condiţii, o incercare de identificare a mor nu-i poate sdhimba drumul spre o lentă dar sigură decadenţă. mîntului este destul de dificilă. A aparţinut probabil unei Ne propunem ca în cele ce urmează, să ne ocupăm in boieroaice cu proprietăţi În zona mănăstirii Comana, de primul rîIlld de descrierea, sub aspectul aI1tist�c şi stilistic, a cedată la sfîrşitul secolului al XVI-lea sau inceputul celui obiectelor de podoabă descoperite in urma cercetării necro următor şi Înmormîntată aici. polei ,din pronaosul bisericii fostei mănăstiri Comana. în al MormÎintul nI'. XVII a conţinut doar un mic năsturaş Idoilea rînd, ,coroborînd alcest material cu elementele strati din argint (fig. 2) (cu dimensiunile ,de 5/8 mm), fOI1mat din grafice, ou izvoarele epigrafice sau narative mai sus prezen trei gheare ce prind o peruzea. Analogia cu năsturaşii de tate, să încercăm a obţine o Încadrare Icronologi'că cît ma,i provenienţă tmnsilvăneană descoperiţi la Buda, în mormîntul precisă 'a lor, cît şi, uilide este posibil, o identificare a 1110r lui R'adu Postelni,cu39 {+ 1581), conduce la dararea lui şi im miJ1ltelor în care au fost găsite, acestui scop datorîndu-i-se şi plicit a mormîntului, la sHrşitul secolului XVI - Înlcepuwl partea introductivă a studiului de faţă. secolului al XVI I-lea. înainte de prezentarea materialului, sînt necesare cîteva Apa'rţinÎnd mormîntului nr. XIV, enţ onăm un inel m i precizări privind necropola propri u-zisă. sig'ihr din biHon, (f,ig. 3) (4 gr.; diam. jnterj·or= 17mm; diam. Ce1lle 21 de morminte I(L�p'rinse �n 'Prona'oSLll biserÎ'o1i exterior= 19 mm ; diam. monturii= 13,5 mm), ca tip destul (pl. 1) au putut fi Încadrate cronologic (în limite destul de ele des Întîlnit în ,arheologi'a medievală românească. Veriga, largil de altfel) mulţumită celor trei pardoseli allllenajate pînă semicir·culară În secţiune, turnată odaltă cu ,clhaton-ul, din la refacerile ,din 1854, şi datate cu precizie31. punctul din care începe să se lăţească spre montură este Stratigrafic, apar dar două etape in Icare au fost, În ornamentată cu liniuţe longitudinale şi transversale ce akă mod freovent, practicate 1nmormÎn tări. Delimi,tarea este ofe tuiesc un delicat decor in formă de alce de brad. Pecetea rită de ,cea de-a doua pardoseală, amenajată la mijlocul se poartă, in interiorul unei borduri ,continue, un simulacru de colului al XVII-lea, şi care constituie un "terminus ante stemă foarte rudimentar reprezeJ1ltată prin linlÎaturi curbe, guem" pentru morminr.ele pe care le suprapune (n1'. XVI, timbrată Ide un grup de incizii ce par a sugera o coroană XVII, XIV, VII, II) şi un "terrnÎnus post guem" pentru stilizată. cele ce o intersectează (VIla, VIIb, IV) - menţionăm doar Acest ,decor ,a.p are într-o primă formă Încă în secolele mormintele ce au prezentat drept inventar piese de podoabă. XIV şi XV, la inelele alcătuite ,dintr-un disc l�pit de o verigă, Documentar, aici 1Cl1l10aştem înmormîntări doar pînă in cara,cteristice perioadei lui Mircea cel Bătrîn (Cetăţen.i40, primul deceniu al secolului al XVIII-lea. Arheologic, s-a Verbicioara41, Guruieni42, Măi,căneşti43). în a doua jumătalte constatat că şi în ,a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, secolului al XV-lea sînt repeTate pe o arie foarte Întinsă, În pronaos, s-au mai efectuat înmormîntări (puţine Însă) , din Maramureş, la Giuleşti44, pînă in Ţara Românească, la cum este oazul mormîntului n1'. II şi al mormîntului n1'.VIIb, .a datat după cum se va .vedea, post 1762. UI,timul paviment, 33 Crucea, ca element ce marchează Începlllld u nei inscripţii, sau care amenajat l,a începutul secolului al XIX-lea, nu mai este de despartc cuvintele unei ,i'nscripţii, este În tîlnită din sec. al XIV-lea, dar ranjat Ide nici o înmormîntare - marcînd precis momentul este car.acteristică secolelor XV-XVI (ex. V. Drăghiceanu, Curtea Dom " Îl1Icetării funcţionării pronaosului ca necropolă. nească din Argeş, "BCMI , 1923, p. 65; P. Chihaia, Date în legăwră biserica vechii Crlrţi Domneşti din Cîmpuilmg-MrlScel, "Biserica Ortodoxa J Română", LXXIX, nI'. 1-12, 1961 , p. 1047; MÎrţu, R prez ntare Am arăta:t 'mai sus că doar o parte dintre mormintele foI. e e a florii de ain pe inele, "SCIA", nr. 1, 1969, p. 123; Marin M. Popescu, reperate, nouă la număr, ,au conţinut oblÎ.ecte de inventar Cit reprezentate prin bijuterii. Restul, în marea majoritate deran Podoabe m�dievale în ţările române, Bucureşti, 1970, nI'. catalog, 113, fig. 46). jate cu ocazia reÎnhuJl11ărilor rituale sau a suprapunerilor, au 34 Dinu V. Rosetti, Vestigiile feudale de l Suslăneşti, "BM " nI'. 2, a l , fost lipsite de il1Jventarul pe ,care probabil l-au avut. 1972, p. 28, planşa 6/7, fig. 7/2. 35 Materialele din care au fost executate podoabele desco Boiana Radojkovici, Nakit kog Srba OI XII, do kraja XIIIII veka, Beogr,rueI, 1971, pl. nI'. 126, 127, 129. (Despre plfOblema pătrundel1ii po perite sint: aurul, argintul şi arama. Este necesar să men�io doabelor lucrate mai cu seamă În zona oraş'e1or dalmaţiene în Ţara Ro năm !Că totalitatea pieselor de aur ,au un titlu ridicat, stabilit mânească, vezi Dinu V. Rosetti, op. ciI.. , p. 34). de altfel cu mare strioteţe prin statutele de breaslă, Între 36 DIR, B, Tara Românească, sec. XVI-XVII, Indice N. Stoicescu, 18 şi 20 de carate32. Dicţionar al marilor dregători din Tara Românească şi Moldova In sec. XIV-XVII, Bucureşt i, 1971; Inscripţiile medievale ale României, voI. 1, PRIMUL NIVEL DE îNMORMîNTARI - prima Indice: DR1-1, voI. XXI, J ndice. etapă, 1588 - mijlocul secolului al XVII-lea. 37 Două ştiri, una din 26 iunie 1584 (DIR, B, ; Romârrească, sec. XVI, voI. 5) cealaltă din 20 iunie 1640 (Şt. D. GreceanŢarau, Gcnealogiile în pulberea Ice ,alcătuia 'conţinutul mormîntului notat cu doclIIncntate ale familiilor boiereş i, vol. lI, Bucureşti, 1916, p. 4-7) nr. XVI, s-a un inel sigilar din aur (fig. 1) (8,35 am intesc două boie"oaiac cu numele de Neacşa În legălură cu vÎnzarca şi găsit g; diam. int.= 15 mm; diam. ext.=18 I111m; diam. mO!1turii= cumpărrurea unor moşii În "aml Grădiştea de Jos. Este de reţinut că nu 12/15 mm), deosebit prin robusteţe şi simpli-t 14 http://patrimoniu.gov.ro Lereşti45 şi Snagov46. In a doua jumătate a secolului al anevoioasă. Putem afirma doar că a aparţinut probabil unui XVI-lea şi în secolul al XVII-lea, adeseori Întîlnim variante m�c boier ţară, necunoscut nouă, din această e ocă. de p ",l,e ' 15 http://patrimoniu.gov.ro cerceii, (fig. 9) sînt alcătuiţi dintr-o toartă ovală din dimensiuni mai mari, il întîlnim la Curtea Veche-Buoureşti7o. sîrmă de aur, de care pendulează prin intermediul unui ax Identirtatea oepc,eilor no!ştI1i, Q 16 http://patrimoniu.gov.ro şilul secolul ui al XVII-lea şi se generalizează În secolul al părintelui pentru acest copil, iar f/aptul ICă mormîntul nu a XVIII-lea. Tipul prezentat este rar intîlnit În Ţara Româ fost deschis la şapte ani, se datoreşte fie ui,tării tatălui, recă nească, in special prin tehnica în ,care este realizat. A'tÎt ele tor t Al1I ria a fie morţii acest 1709 să i IC'll d n Fălcoianu, uia în mentele decorative (ornamentul ajuralt, motiv'ul flonal, mas În condiţiile în care fetiţa ar fi murit după .anul 1702. î chi re printr-o flOiare tratată Într-un carea sistemului de n de Deşi in ,afara contextului no�tru, mai menţionăm două anume fel), dt şi forma şi aspectul general. işi găsesc analogii piese care provin din intersectarea mormintelor aflate În zona clare piesele similare executate in Ungaria în secolele XVI sudi'că a pronaosului şi a căror poziţie stratigrafică pe mi te şi La l XVIIB2) sau la pafta'lde să!seşci, alşa numite!e "pectorale", datarea lor, cel tirziu la mijlocul secol'lliui al XVII-lea: caracteristi'ce secolelor al XVII-Jea şi al XVIII-lea în Tran - o verigă 'di:n aflamă argÎn1la!tă (,fi1g. 17) (cu a m . sil,vanuaB3. di = mm), obţinută prin stanţarea unei pangl ici late der doi , 41 Date fiind aceste considerente, ,credem a nu greşi atribuind milimetri, ale cărei oapete, nesudalte, sînt Întoarse spre exte t piesa nOiastră meşterilor bijutieI1i transilvăneni, de la sfîrşi ul rior. Nu ne putem pron/unţa asupra întrebuinţării pe care a secolului al XVII-lea sau Începutul secolului următor. avut-o, ,dar este posibil să fi Iconstituit unul dintre elementele - o cataramă din argint aurit (fig. 16) (L=78 mm, unei piese mai complicate, sau cu ajutorul unei aplice ce fm 1 = 3 1 ,5 mm), 'compusă din două elemente de ,f'O ă penta!go cuprins cele două ,capete l ibere să fi folosi t la strîngerea nală, ce se îmbină printr-un sistem de nut-feder. Fiecare părului sau a unui văI. nt piesă, alcătulită din două plăcuţe de argi su/date intre ele, - un lanţ de argint (fig. 19) format din 53 de verigia este realizată prin turnare, ornamentul astfel obţinut fiind (L= 28 mm; 12,8 g; ,diam. eXlterior aJl unei verigi=7,5 mm), finisat printr-o cizeLare ulterioară. Decorul constă din �mbi fie,care fiind realizată din sîrmă de argin,t spiralată. Piesa a dO'llă moti,ve: unul central, geometruc, şi unul la'teral, narea pOiate fi datată mai precis pe baza analogliei ou un lanţ simi egeta -f on l, delimitat ath la inlterior reit şi Ja exterior e v l l a ,d lar :descoperit in ,cimitirul Radu Vodă, Bucureşti91, la sfîrşitul linie festonată. secolului' al XVI-lea sau la Începutul secolului al XVII-lea. n Aparte, în special În ,ceea ce priveşte modalitatea de Î Depăşind cadrul pe care ni l-am propus, menţionăm un chidere a celor două părţi, ,catar,ama se apropie ca formă de singur mormînt din 'exteriorul bisericii, mormîn tul 12, pafnaleleo cu cîmpuI1i emailate p ca e g s m la nordul Car e re l ă i datat C'll precizie În a doua jumănate a selcolului al X VII-lea, paţilor în intervalul ,cuprins între secolele XV şi XVIIB4. fiinld suprapus de nfvelul de construcţie de la 1700. Inven!ta ei, atît ca formă şi ca Idecor, menţionăm Asemănătoare dt rul 'său a constat dintr-un ·sin1gur inel si,gilar de nr.argin t o piesă ,al cărui di şeu se află la Muzeul lde afltă al R. S. Ro (fig. 18) (9,8 g; diam. interior= 19 mm; diam. exterior= mâniaBs, dar căreia din pă,cate i se cunOlaşte nici prolVe nu 23 mm) ,ce pare a tData elementele heraldice -cu mai multă nienţa şi ni,ai încadrarea cronol g c . Deşi decorul este de o i ă seriozitate. In partea opusă monturii, veriga prezintă o pro origine orientalăB6, mult simplificat, înclinăm să atribuim tuberanţă, menită a-i asiguna un plus de rezistenţă mecanică. tCataramei descrise o origine locală, motivul omament>al fliind Pecetea octogonal'ă are pe margini o dublă bordură, una in frecvent în diferite variante, în decoraţia populară întîlnit, terio ă, festona-tă, o alta liniară spre exterior. Simbolul he românească lemn, �n(jtal sau cer<ţmică. Momentul exeoutării în aldi este !e rezentat ri ntr-un SC t grav:at În negativ n sale este sfîrşitul secolului al XVII-lea, sau înce utul secolului � � p' y � J .e ll1tenorul carUJa se afla un personal (caiValer) ce poarta !1n al XVIII-lea, cînd teihnica stanţăI1ii şi a .rurnarii obiecteloI: mînaar dreaptă globul, simbolul unei dominaţii 'ceflte, liar în de argint începe să fie tot mai des Întrebuinţată în ţările mîna stingă sabia, simbolul dreptului de pedepsi92. Scutul, româneB7. încadrat de doi lambrechini stilizaţi, este timbrat ,de un Menţionăm În ac aş xis e ţa unui mic vas din cocoş cu piciorul r�cIllicat, "coq haridi" patte levee". el i mormînt e t n sau "a sticlă pus În CaIVOU în mod ritualBB, de o deosebită fineţe In zona superioară, de o parte şi de altaa a ,cocoşului, sînt execuţiei tehJ1lice, formei şi decorului, fabricat în secolul al grrcwate cu caractere chiriJice majus'c'llie de tipar, două ini XVII-lea �ntr-un'ul ,din marile ateltier,e ,de stidărie veneţ'ienes9. ţiale, 1a swestra la dextra A. Este de remarcat că ductul II, Piesele 'ce alcătuiesc inventarul mormÎnt'ului notat cuICI literei A este trasat pentru o citire normală a liniţialelor şi nr. IV pot fi încadrate cronologi,c, pe baza analogiilor şi a nu invers, cum era Ce aşteptat pentru un sigiliu. tipologiei lor, În limite foarte largi, din prima jumătalte a se Conform suatigliafiei, mormîntul aparţine unei epolci V colului al X I-lea pînă la Începutul secolului ,ai XVIII-lea. "ante" 1700, epocă indicată şi de tipologia inelului93. In Deci, mormintul ,trelbll'i,e ipibs'at spre 'acealsti din urmă limită, prima parte a lucrării, am ară!tat că izvoarele menţionează prezenţa podoabelor icaracteristice secolului al XVI-lea fiiJ1ld că la mănăstirea C mana la fost inmormîntat Lazăr, sau după explicată prin transmiterea lor din genen ţie În generoţie (tn ,călugărie - Longhin, fost Ide Ineu. IniţIa a. numere de episcop favoarea alcestei idei pledează şi starea mai deteriora'tă a cer lele inelului ne permit sugorarea unei identitaţi Între persoana cei lor şi inelului În comparaţie cu 'aspectul puţin uzat al acestui Lazăr şi posesoO' rul inelului descoperit. celorlalte ast datat mormintul, îl atri piese. A vînd fel putem Inelul nu es e episcopal, Longhin fiind ,doar un implu bui, 'cu rezervele datoralte unei ipoteze, fiicei paharnic marelui monaJh odată venit in Ţam Românească; şi-a păstrat însă c dat ă după 1696, anul morţii mamei Şerban Cantacuzino de e acest inel foarte asemănător ca tip cu cele lucrate in Serbia Rustea90, şi foarte probabil, ,după sale Maria inmormÎnta'tă, in a,ceeaşi epocă94 (de unde Longhin era ori&Jnar) pe ,care a cum am arătat În prima parte lucrării de f/a,ţă, la mănăs a insemnat iniţi,alele sale: A= Longhin sau Lazar, = de Ineu. B g ţia inventarului demonstrează r g stea II tirea Comana. o ă d a o Din analiza fiecărui obiect in parte, s-a observat că pro vine f1Îe din atelierele locale, fie tdin TransiJvania sau din k 82 M ihai ik ]oszef, F.mleke es lelelek. "Archaelogiai Ertesito", 1906, Oelcident. Predomină cele de origine locală şi tr:1l1silvăneană, e p. 117, 118, fig. 1, 2. c le ,apusene fiind mai puţin numeroase, cum este şi firesc, 83 Anamaria Haldncr, Cîteva probleme 11'1 legăl'1lră podoabele săseşti avindu-se în vedere dificultatea cu care erau procurate, pre medievale, "StlIdii şi comunicări". Muzeul Brukemhal, 1817-1967, Sibiu, Cl\J1l1 şi preţurile foarte l1iducate, 3!ccesibile doar marii boierimi. 1967, voI. XTlI; Kover Bela, Emlekek es leletek, În "Archaclogiai Ertesilo", e ti b j t r i ce bi ct v nu putea 1897, p. 417, 425, 426, fig. 7-8; Calalogue of the coll c on ... , PrOiducţia locală de i u e i , fn mod o e i CIt u p. '133-134, Ilr. 88, pl. color 36. fi despărţi tă de ,celela te Damuri ,ale prel crării metalelor pre t it L 84 Kover Bela, Az Erd(:lyi zamanezr61, "Archaelogiai :t.r es 6 , 1895, ţioalse9S, 'este prezentă �n Tara Românească 6ncă din seco- p. 289-311, fig. 11. 85 NI'. ci işcu 29.018. . 86 G 1110ubinachvili, L'orfevrerie georgiw17e de Vf!le-XVllle" S' , 91 1. Ionaşcu. Vlad '7.irra, Mănăslirea Radu Vodă şi Biserica B/twr, Tbilisi, 1957, pl. 44', 64, 95; Siegbert J-lulllmel, ibe iche. KU17slhalldwerk T "BuCClre5tii de odinioară, în ILLmina ?Îp:lturilor arheologice", Bucureşti, in Metal, Leipzig, pl. 15, 17. 1959, p. 66. 87 C. Nicolescu, op. cit., p. 1 R. 92 Alphons Chassant, .J. P. Dclbarrc, Diccionllaire de sigilographie 8B Dinu V. Rosel�i, Săpătrtrilc de Snagov, p. 34. la l pratiq/te, Paris, 1860, p.. 227. 89 Gerspach. L ar de la verrerie, Paris, 1885, 155, fig. 73. Decorul ' ' p. 93 Boiana Radojkovici, cit., pl. nr. 165; Depozitul Muzeului de obţinul pnin linii ur,asale cu culoare aibă este caraclerisnic pentru slicJăria o/,. lSLOrie a oraşului Bucureşt i, nr. �nv. 36.1 20, 7.61.5. veneţiană în secollli al XVII-lea, tiind prezent însă şi în ornamenta,ea s.r. sticlariei Fabricare în Catalonia-Spania (cf. rritz Kămpfer, Viertausend 94 Boiana Radojkovici, op. cît ., loc. Cil. ! mn Jahre Glas, Dresda, 1966, fig. 76, 96; Osterreichisches Muse fiir ange 95 Pînă În sec. al XVI-lea, chiar şi În OccidK:nt, diferitele ramuri vandte Kunst-ve17ezianer GIăser, Wien, 1951, pl , 31, 32, 34, 36; ale prelucrărui metalelor preţioase nll erall sepaJr.a�e pc speciaJLităţi. Denu KU17St "orfevrar" nl1u,rOr [l,ewerbemltseum der Stadt Kăln-Glas, Koln, 1963, nr. 174-177). mirea de se aplica îndeobşte lucrătorilor în metal (cf. 90 Vezi nora 4. Rene Menard, f-lis/oire artislÎq/te du metal, Paris, 1881, p. 45). 1'7,.. http://patrimoniu.gov.ro c lele XIV-XV96. în secolul al XVII-lea, în Bucureşti, şi făra �pre Transilvania şi , are solicită execunarea unor bij uteriă de îndolială şi în alte centre existau cartiere ale "orfevrilor" 97, mare fineţe, sînt numeroase. La curtea lui Neagoe Basarab, ce lucrau podoabe atît la comandă, cît şi în serie. Inelul lucrau aproape permanent bijutieri sibieni; şi touuşi, domni Neacşăi, din mormîntul nr. XVI, este de altfel o mărturie în torul ,comandă braşoveni,lor o fmmoasă albă de mărgă11itare sprijinul ideii executării pieselor la comandă: pe Ungă aceste pentru soţia sa Despina Militza 102. în 1689, Constantin Brîn exemplare, sînt a lt:ele, ca inelele sigilare descoperite în XIV coveanu trimite pecetarului Ieremia din Braşov un safir, şi VIlb, vel;igheta din VII şi ch iar caltarama din IV şi copoa ştiind rcă "dttmnealui luc1"ează foarte bine şi curat", pen tru din VIla, care de.,i nu excelează printr-o fineţe deosebită a a-lÎ gravla pecetea noului sigiliu domnesc, cel vechi, fiind execu �iei, sîn t foarte decorative. opera aceluiaşi Ieremia 103. Frecven�a cu care linelele sigilare ,de tipul celui descoperi t Podoabele de origine transilvăneană ce fac parte eLin in în M. XIV, apar secolele XVI şi XVII sau de tipul celui ventarul necropolei de la 'rnănăs,tiroo Comana se fnscriu în În din VIIb, aparţinînd secol ului al XVIII-lea, pl edează pentru caJtegori,a acelor bij uteri i produse în serii mai mari sau mai existenţa unor mi'ci ateliere care, posedînd cîteva matriţe, mici (depinzfnd de natura piesei , de o execuţie ireproşabilă, ) apropiate ca desen, obţin aceste tipuri, aJttt de oaracterisuice şi care erau destinate comerţului obişnuit ou boierimca rOI11;1- pentru un secol au un altul. neaSlcă. Dreptul de a poseda igiliu, "jus sigilli", La noi ca şi în Piesele occidentale pătrun'd in ţară pc două căi : fie prin Occident98, a fost un "drept general, �manim şi tacit re,w intermediul negustorilor transiLvănenli, saşi, ,ce procurau măr nOSOtt, valabil oricînd şi la orice condiţie socială, ca un fel furi scumpe, de lux, din Ocdden.r - Italia, Ffianţa, Germa de drept nat�tral, sigilant�tl putînd folosi un tipar sigilar pro nia - şi le vindeau boierimii romaneşti104, fie prin boieri sau p1oitt, savt unul străin, împ1"um14,tat, wm.părat, găsit savt cap familii de domni vaLahi care călătoriseră sau plecaseră fn turat" 99. "Cei ce mt posedau tt11 sigilivt personal, mt-l aveaţt stdinătat e, în surghiun, şi apoi se Î torseseră în ţară. nu pentnt că mt li se permitea, ci pentru. că mt-i simteau Bijuteriile de origine sau de influenţă occ�den\jaIă au fost necesitatea" 100. descoperite în mormîntul identificat ca fiind al domniţeti An Pentru a răspunde aJcestor cerinţe, meşterii argintani nu cuţa, despre care ştim ,că pînă în anul'IT 1640 a trăit departe de aveau decît, fără a fi nevoiţi la cunoaşte în profunzime ni,ci ţară, la Curtea vieneză. Fără fndoială, cînd s-a a Înapoiat, strictele legi ale heraldicij şi nl�ci minuţioasa artă bijutieru aJelus oCLl sine şi bijuterii cumpărate în Occident şi cu carc lui, să producă în serie inele sigilare ce un tip sau altul în măaar în parte a fost Îngropată. m nt funcţie ,de moda timpului, pe care probabi l în ome ' ul vti n Din punct de vedere al ielenrificării mormintelor rd in derii erau gravate fie iniţialele cumpărătoflJui, fie,a anul cu cropola Comanei, au fost elucidate problemele morminwlllr rent, fie ambele, ca în cazul inelului descoperit în VIIb. Nu IUli Radu Şerban, Nicolae Pătraşcu, Drăghici şi Constantin este exclus ca negustorii sau meşterii argintari să fi ,colindat Cantacuzino. Au fost localizate cu precizie mormintele nclui localităţile ţărm, pentru a vinJde astfel de piese, pe care le Mihail Pătraş,cru şi al domniţei Ancuţa. Este posibilă i,denti m f d reperă ca ă nd deseori par,te din inven tarul necropolelor ficarea mormîntului IV cu cel al fiicei lui Şerba:n . i al Mami.ci să teşti 10 1 . Canracuz�l1'O şi a ui cu al fos,tlului ,ep iscop de mOlfmÎnrul 12 cel Printre mărfurile de l'ux importate din Transil. vania, lar Ineu, Lazăr. Sugerăm aici ideea că mormîntul XII, un cavou gil1'tănia bi ericească sau laică, precum şi obiectele Ide podoabă din ,cărămidă deschis ulterior, conţinîn,d doar re turile Ullui erau deosebit de numeroase. Mărturie stau actele şi scrisorile candelabru demontat ar fi putut aparţi ne Mariei Rustea, dat prin care domnitorii şi boierii munteni soli cită servi,oiile, une fiirlld că în imediata ve inătate a lui a fo t găsită lespedea ori chiar aducerCla meşterilor aur ari şi argintani transi,lvăneni ce-i menţiona numele. Nu a putut fi reper,at 1l10rmfntul lui R oi în Ţara omanească. Scrisorile ce vin din Ţara Romanească Şerban Cantacuzino, fie ca urmare a practi i reînhull1ării e o a distrus în cazul de faţă ri ce posibilitate de recunoaşterc, 96 Şt. Ol leanll , Les metiers en MoleLavie et en Valachie (Xc-XV/le s), fie ,el in cauza unei noi înmormîntări ce l..,a suprapu , deran »Revue rOLll1lainc d'histoil'e", nr. 2, 1968, p. 174; Nicolae Constantinescu, jfndu-l. Coconi, sat din Cîm1Jia Română îll epoca liti Mircea cel Bătrîn, 1972, Pa t Pa a Studiul po,doabelor descoperi:tc în urma celicetarll necr - p. 81; nai I. n it. Contribuţii arheologice la ezm"aşlerea satullt, În sec. al XII-lea lJe te/'ilOriltl ele azi al Bumreşti/tllti, "MIM", I, p. 224; polei din pronaosul mănăstirii Comana a avut ,drept scop ca Idem, JncepttW! oraşl/.llti BItCltre,lti, în Ittmina cercetărilor arheologice, "MIM", pe lîngă datele rehnice şi elementele pe care le rele!Vă cu pri Iti) Bucureşti, V, 1968, p. 9, 10, J 9. vire la moda, luxul şi gusDul bolÎerimii mai mari sau l111ai m ici Olleanu cit., p. 180. 97 o/J. ac i t t 96. Şr.Drept ul de, a poseda sigiliu a fost un drept comun, din moment ce din secolele XVII-XVIII, să evidenţieze atÎt t vi a ea ţinea loc de SemnăIUl":l, încă din sec. al. XIII-lea. Din sec. al XVI-lea, atelierelor 10lcale, cît şi relaţiile Ţării Romaneşti şi Occi intervine obligativitatea ca paraFa să fie însoţită de semnatura posesorului dentul, sub aspectul imponului difeni:telor tipuri lde bijurerii, ba re sigiliului (ef. Alph. Chassant, P. J Del r , op. cil'., p. 174). În funcţie de clasele sociale cărora le erau destinate. 99 E. VÎroosll, Despre eLrepwl ele sigililt, "SCN ", III, p. 334. oCLl 100 Idem p. 333. , 10 101 Panait. 1. Panait, Cercetarea arheologică a mlturii materiale din 2 SI. Pascll, Meşteşltgltrile în Transilvania, p. 207. Ţara Românească În sec. al XIV-lea, "SCIV", 2, 1971, p. 257. 103 N. Iorga, Braşov/ti şi Românii. Scrisori şi li.inutriri, Blieurc5ti, 1905, p. 96, doc. 5. 104 N. Iorga, op. cit ., 28. fig. 19. Lanţ de arj!Jint. p. nr. 18 http://patrimoniu.gov.ro