SCRISORI DE BOIERÎ Şl NEGUSTORI OLTENI ŞI MUNTENI
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
SCRISORI DE BOIERÎ Şl NEGUSTORI OLTENI ŞI MUNTENI CĂTRE CASA DE NEGOŢ SIBIIANĂ HAGI POP 13 111 CAI ti LU NOTE GENEALOGICE ASUPRA MAI MULTOR FAMILII N. IORGA Profesor la Universitatea din Bucureşti (FORMINO VOLUMUL IUI DM „STUDII SI DOCUMENTE CU PRIVIRE U ISTORII ROMlNILOR") BUCUREŞTI Atelierele grafice SOCEC & Comp., Societate anonimă 59, STRADA BERZEÎ, SD 1906. SCRISORI DE BOIERI Şl NEGUSTORI OLTENI ŞI MUNTENI CĂTRE CASA DE NEGOŢ SIBIIANĂ HAGI POP PUBLICATE CU NOTE GENEALOGICE ASUPRA MAI MULTOR FAMILII N. IORGA Profesor la Universitatea din Bucureşti (FORMINO VOLUMUL VIU DM „STtRttt $1 DOCUMENTE CU PRIVIRE Li ISTORIA ROMiMLOR ) BCU Cluj-Napoca RBCFG201300233 BUCUREŞTI Atelierele grafice SOGEC & Comp., Societate anonima 59, STRADA BERZEI, 59 1906. STUDII ŞI DOCUMENTE CD PRIVIRE LA ISTORIA R0MÎNIL0R VIII. Cîteva note asupra famililor oltene şi muntene, ce se întîmpină în corespondenţa Caseî Pop din Sibiifl. 5216. Voi. VIII. I Scrisorile cuprinse în acest volum fac parte cu toatele din corespondenţa familiei de negustori Pop din Sibiiu. De şi am maî dat ştiri asupra eî înnaintea altor scrisori publicate, supt titluri speciale, în «Analele Academiei Romîne» («Contribuţii la istoria literaturii romîne în veacul al XVIII-lea : scriitori bisericeşti, scriitori mireni, scriitori greci», «Contribuţii Ia istoria învăţămîntului în ţară şi în străinătate» şi «Un boier oltean la Karlsbad»), cred că e bine să amintesc şi aicî care a fost dezvoltarea şi însemnătatea eî. Hagi Petru Luca, zis maî pe scurt Hagi Luca, a fost unul din tovarăşii Companiei Grecilor din Sibiiu, înfiinţată încă de la începutul veaculuî al XVII-lea1, Luca neguţa de prin anul 1747, cînd el nu făcuse încă drumul la Locurile Sfinte, care-î adause cucernica poreclă de Hagiu2. Şi la 1760 el făcea afacerile sale cu boî pe cari-î trimetea să pască pe plaiurile Vîlceî3. în 1764, i se zicea acuma, în loc de «chir Petru», «jupîn Hagiul»4. Era un om bogat şi avea legăturî cu negustorii greci din Triest şi din Veneţia6. încă din 1771, în capul cunoscutei Case de mijlocire între Răsăritul romanesc şi bulgar şi Apusul «european» stătea 1 V. voi. XII, p. V şi urm. 2 Voi. XII, p. 46, n° XCII ; p. 54, n» cili. 3 Ibid., pp. 72-3, nle CXXIX-XXX. 4 Ibid., p. 76, n° CXXXVI. 5 Ibid., p. 78, n° CXL. IV FAMILIA POP fiul sau mai curînd ginerele bătrînuluî Hagiu, care-şî va fi îngrijit pană la sfirşit de afaceri, chir Constantin1, a căruf mamă purta numele, neîndoielnic romanesc, de Stana sau Stanca. Constantin însuşi luase în căsătorie pe fata luì Hagi Luca, rudă după mamă a familiilor Murgăşanu şi Jianu, Păuna, căreia i se zicea în casă, dezmierdat, Păunica sau Păunită, pe cînd Saşii si alţî străini din oraş o cunoşteau supt numele de Paulina. Lăsîndu-şî acasă soţia tînără, al doilea negustor din Casa Pop făcu şi el hagialîcul Ia Ierusalim, de unde se întoarse «la anul 776 sau 77 toamna», spune mult maî târziu o cunoştinţă a neamului2. După întorsul de la Sfintul Mormînt, Hagi Constantin Pop dădu tot maî multa întindere afacerilor sale. Pe lîngă casa cu prăvălie pe care o avea în Sibilìi chiar, unde se arată locul eî pe piaţa cea mare, el îşî zidise o prăvălie, închiriată altuî negustor, la Craiova. Făcea negoţ de cordovane, lucra pielea în ţară, pe o moşie de lîngă Craiova, Giorocul, şi pe altă veqipă, luată în arendă, Giormanul, unde-şî avea şi taba- naua sau fabrica; la bîlciul cel mare de la Rîurenî el îşî tri metea agenţii, pe cînd alţii colindau, pentru cumpărarea ma teriilor prime, malul turcesc din faţa Olteniei, avînd legături maî mult cu Aga din Rahova. Era maî ales Iînar şi pielar cu toptanul ; nu se pare să fl făcut şi negoţ de vite ca înnain- ta?ul său. împrumuta dese ori banî boierilor şi oamenilor de . afaceri de la noî, şt necontenit el primia de la dînşiî cereri pentru a li se trimete tot felul de lucruri de mîncare şi îm brăcăminte, de noutăţi plăcute, care-î veniau din Apus luì însuşi sau pe care putea să le capete de la Casele sibiiene, vienese, veneţiene cu care era în corespondenţă. Hagi Constantin Pop trăi până în Octombie 18083. El lăsă afacerile în sama văduvei sale, cea de-a doua «•Hagiică», Păunica. Aceasta puse în fruntea firmei pe un 1 Ibid., p. 86, n° CLX. * Voi. acesta, p. 91, n° 87. Hagica e arătată în două locuri (VIII, p. 9 si XII, p. 115, n° CCXXVI ) ca soacra lut Hagi Constantin. Se poate şi aceia ca însuşi Constantin să fi fost un nepot al acelor boierY. 3 Acest volum, pp. 45-7. FAMIMA POP V vechiu credincios al familiei, Bănăţeanul Stan Popovicî, şi pe cel mal mic din fiii eî, Dincă. Acesta din urmă nu trăi însă multă vreme, şi, la maî puţin de un an după moartea soţului, vă* duva primia alte scrisori de compătimire de Ia rudele sale oltene, pentru încetarea din viaţă, la o vrîstă de tot fragedă, a fiului care purta acelaşi nume. Dincâ trebuie să fi murit în Iulie 18091. Păunica avea o fată, Măriuţa, logodită încă din 1791 cu unul dintre fiii bogatului concurent al Casei Pop, Gheorghe Manicati Safrano,' cu Iosif, şi măritată cu acelaşi la 3 Oc- tombre 1792 2. In 1808 trăia încă fratele eî Ienachi, care fusese amestecat şi el în afacerile luì Hagi Pop3. Dar deocam dată toată grija întinselor legături de negoţ rămase asupra lui Stan Popovicî. Al doilea fiu al Păunicăî era atunci la Buda, ca ofiţer în oastea împărătească4. Zamfir al lut Hagi Constantin Pop fusese întăiu unul din şcolarii dascălului grec din Sibiiu, foarte bine plătit de Companie. Apoî, pentru desăvîrşirea învăţătorii elenice, el trecu la Bucureştî, unde era pe atunci ca învăţător la şcoala domnească un vestit cărturar, Lambru Fotiade. Păunica ar fi vrut ca fiul el să nu fie aşezat la cine ştie ce gazdă, de unde dusul la şcoală să-î fie cu îngreuiere, şi ea îşi arătă dorinţa ca el să fie primit chiar în casa luì chir Lambru ; episcopul de Argeş, Iosif, cu care răposatul Hagiu fusese în legătură de cînd cu tipărirea cărţilor bise- riceştî ale luì Molnar la Buda, fu pus să . stăruie. Cu toate că ceî patru dascăli, al căror director era Fotiadi, nu prea trăiau în larg în chiliile de la Doamna Balaşa, care adă- postiau atunci «frontistiriul», un aşa de puternic mijlocitor pentru un copil dintr'o aşa de bogată casă trebuia să fie ascultat. Zamfirachi fu primit deci «la un conac şi la o masă» cu Lambru, în Maiu-Iunie 1799. Cu «protimia» copi lului, care se dovedi foarte isteţ, şi cu «epimelia» învăţăto- 1 Ibid., pp. 47-8. 2 Ibid., p. 22, n° IOO; p. 25, n° 119. 3 V. tabla. 4 Acest volum, p. 45, n» 269. VI FAMILIA POP ruluî se ajunse la o bună «procopsire» între Zamfirachi, care fu numit, după cel maî elegant onomastic elinesc, Ze- nobiu sau, pe romaneasca de atunci, Zenovie, şi între pro fesorul său se înnodară astfel legături care dăinuiră şi maî târziii: în 1803, pe socoteala celuî d'intăiu se tipăria la Viena tratatul de ^Metrica al celuî de-al doilea. «E o cinste pentru Zamfirachi», strigă bătrinul învăţat grec, «o glorie pentru Pop» — Hagiul, care era încă în viaţă—, «omîndrie pentru Lambru»2! Zamfirachi-Zenovie învăţă treî anî la Bucureşti. îndată după isprăvirea învăţăturilor de aici, tatăl său îl trimese la Viena pentru a începe cursuri nouă, apusene, la profe sori cari întrebuinţau altă metodă pentru alte scopuri. De şi se îmbolnăvi şi aicî, îndată după strămutare, încă din 1803 el putea să se laude că ştie, nu numai limbile germană şi francesă, dar şi ştiinţile comerciale, pe care le avea maî mult în vedere Hagiul, doritor ca fiul cel maî mare să meargă pe urmele luì. încheind şi aicî studiile sale, care ţi nuseră doî anî, el porni spre Pesta, în obişnuita călătorie care pe atuncî pregătia pentru viaţă pe tinerii ieşiţi din şcolî3. Pe acele vremuri, cînd războaiele napoleoniene cuprindeau toată Europa, şi Zenovie Pop fu ispitit a intra în oaste. Peste puţin îl aflăm ca ofiţer în Timişoara, apoî în Viena, scriind tatălui său destul de rar şi primind din cînd în cînd înfruntări de la înţeleptul negustor, care-i arăta în ce împre jurări de viaţă cuminte poate «avanţerui» supt steagurile împărăteşti un tînăr «de alt neam», ca dînsul4. Moartea fratelui său Dincă îî strica însă cariera de ofiţer. Zenovie Pop se întoarse în Sibiiu pentru a se îngriji de afacerile Casei de negoţ a părinteluî şi bunicului său. Apoî lăsă afacerile din acest oraş în mîna lui Stan Popovicî, pe 1 «Contribuţiiile» citate, «Scriitori bisericeşti», p. 36. 2 lòid., cScriitorî greci», pp. 1-2. 3 «Contribuţii la istoria învâţamîntuluî», pp. 16-7. * Acest volum, p. 168, no u. FAMILIA POP VII care putea săi supravegheze şi bătrîna jupăneasă Păunica, care trăi încă multă vreme, până în 18271. Capul firmei se aşeză la Viena, împreună cu soţia sa, Iosefina, şi fetele. Acolo petrecu el încă atîţia ani, păstrînd toate legăturile sale cu ţara noastră, de unde i se recomandară pe rînd cel d'intăiu dintre studenţii bursieri cari merseră pentru a că păta o învăţătură mal înnaltă în Apus : de la Poteca, Mo- roiu, Pandeli şi Petrachi Poienaru, Muntenii, pană la Anastase Fătu, din Moldova. Om foarte bogat, el repara temeinic bi serica din Groapă de la Sibiiu, unde eraù astrucaţî toţi aî luì, de Ia Hagi Luca încoace. Bancher cu influenţă, fu numit director la Banca Naţională Austriacă şi căpătă, ca răsplată pentru slujba lui cea bună, titlul de cavaler de Bòhmstetten.