Iarna parizianã din plinã varã se vede fãrã anamorfoze – ºi, cu toate astea, serii cu Doamna cu licornul îºi trãiesc ºi îºi obiectul îºi pãstreazã ºi misterul, ºi fasci- perpetueazã misterul. Cred cã aceastã salã naþia. cu tapiserii conþine cel mai mare mister al Filmele lui Brâncuºi îl aratã pe acesta în Europei artistice... C toatã genialitatea lui. La fel ca Blaga, care Într-o zi, cînd s-a fãcut o spãrturã în spunea cã lumea este o combinaþie a unui nori, ne-am dus la marii morþi: la Enescu, A numãr redus de tipuri de „diferenþiale divi- de data asta, aºadar în Cimitirul Père- ne“, ºi sculptorul are un numãr fix de forme Lachaise. Enescu ºi Maruca îºi dorm moar- F cu care lucreazã: ovalul, rombul, cercul, iar tea într-un mormînt de piatrã gãlbuie de în spaþiu, ovoidul, trunchiul de con, cilin- calcar. Literele de pe mormînt sînt ºterse de É drul, modulul romboidal al coloanelor… ploile rele ale Parisului, aºa cã n-ar strica Un film aratã înãlþarea Coloanei la Tîrgu- dacã autoritãþile române – Centrul Cultural, A P O S T R O F Jiu: iar sculptorul a filmat-o obsesiv, pe de exemplu! – ar duce un meºter sã repare luminã diferitã, în zile diferite, de jos în sus, ce-a stricat vremea. Am fost ºi la mormîn- RÎNCEN FRIG s-a fãcut la Paris pe la mij- de la pãmînt înspre cer, de la greutatea tul Elvirei Popescu (moartã în 1993, la vîr- Clocul lunii iulie. ªi a plouat fãrã sfîrºit, materiei înspre imponderabilitatea înaltului. sta de 98 de ani), în marmurã alb-cenuºie – de parcã eram în veacul de singurãtate al lui A celui fãrã sfîrºit. Iar pe suprafaþa ºlefuitã cineva pusese flori proaspete. ªi-am mai tre- García Márquez! Plouã ºi plouã ºi nu se mai ºi reflectantã a modulelor se oglindeºte ce- cut sã-i salutãm pe: Héloïse ºi Abélard (mo- sfîrºeºte, mi-am spus uitîndu-mã deznãdãj- rul senin ori se vãd norii. Spectacolul este numentul se aflã în renovare), pe Rossini, duitã la cer ºi ºtiind cã îmi vin musafirii din cosmic – ºi m-am gîndit ce noroc are Ro- pe Molière, pe La Fontaine, pe Balzac ºi România, unde sã-i plimb pe o asemenea mânia cã deþine ansamblul de la Tîrgu-Jiu, contesa Hanska (mormîntul lor, modest, e vreme udã? Aºa cã i-am plimbat cu metroul ºi ce ghinion cã nu ºtie defel sã ºi-l punã în renovare, dar mult mai impresionant este între muzee, ce era sã fac... Întîi de toate, în valoare… sã-l vizitezi pe Balzac la Muzeul Rodin!), pe i-am dus la Muzeul de Artã Modernã, sã Tot între filmele lui Brâncuºi, unul cu Nerval, pe Apollinaire, pe Proust, pe Villiers prindã, pe ultimii metri, expoziþia lui Van Leda în rotire: pe suprafaþa ºlefuitã a sculp- de l’Isle Adam. Era o dupã-amiazã cu cer Dongen. I-am lãsat sã suspine în primele turii defileazã, oglindite ºi simultan ana- acoperit, liniºtitã, ºi ei toþi au putut auzi sãli, cu tablouri de tinereþe, cai cu boi à la morfozate de miºcare, imagini din atelie- saluturile noastre pline de respect. Grigorescu, apoi sã se minuneze de Himera rul lui Brâncuºi. Altfel, liniºte ºi pace. Librãriile erau pline pictorului fovist. Puternicã, nu mi-ar displã- Sînt ºi imagini ale lui Brâncuºi, filmate – de cãrþi ºi de cumpãrãtori. Poþi cumpãra cea s-o am acasã!, deºi ar trebui sã schimb de prieteni de-ai sãi: un lucrãtor, un pietrar tot ce vrei, de la cãrþi despre Sissi la volume casa... Pictor monden ºi iubitor de femei, cu pantaloni largi sau cu salopeta murdarã despre Eichmann. Autorii mari se gãsesc, cu Van Dongen oferã privitorului o materie de lut, aruncînd cu forþã bucãþi de lut ca sã una ºi aceeaºi carte, în douã sau trei ediþii decadentã: alcoolul, prostituþia, viciul, aduse îºi facã Cocoºul. Sau tãind pietre uriaºe, pe diferite. Clasicii ºi debutanþii sînt etalaþi pe cu, atunci, îndrãznealã în faþa lumii bur- care le mînuieºte cu delicateþea ºi cu sigu- rafturi cu aceeaºi consideraþie. Asta este gheze, în sãlile de expoziþii. În ultima salã, ranþa cu care umbli cu un nou-nãscut. Un diferit în librãriile franceze faþã de librãriile chiar la ieºire, oaspeþii mei s-au întors de pietrar ºi un lucrãtor manual – asta apare a româneºti: cãrþile sînt etalate, nu puse în douã ori sã admire splendidul portret cu fi Brâncuºi. Dar unul de geniu, care vedea raft, ºi în niciun caz nu sînt puse la nivelul bijuterii al Annei de Noailles. Iar suprave- ceea ce ne-a descris Jung, ºi înainte de Jung bocancului, cum se întîmplã în România cu ghetoarea de salã, vãzîndu-le încîntarea, – Platon: arhetipurile lumii noastre de volumele autorilor români. Existã un cri- le-a ºoptit, cu neascunsã mîndrie, cã trebuie oameni. Spuneam cã apar ºi oameni în aces- teriu de aºezare a cãrþilor ºi literaturilor pe neapãrat sã priveascã ºi filmul ce-i este dedi- te filme uluitoare – de exemplu, apar priete- care orice cumpãrãtor îl descoperã lesne. Iar cat pictorului. nele lui Brâncuºi: Lizica Codreanu, Florence literatura autohtonã, adicã francezã, este Tot de Muzeul de Artã Modernã al Pa- Mayer… dansînd, într-un costum de balet oferitã cu mîndrie, nu doar prin doi sau trei risului ne-am folosit ºi-n zilele urmãtoare, negru, pe postamentul Peºtelui celui mare, autori care sînt vîrîþi ostentativ în ochii cînd ne-am dus, de astã datã, la Centre pentru Brâncuºi. Spectacolul este tulburãtor. cumpãrãtorului, ci prin toþi autorii ºi toate Pompidou, sã vedem ultimele achiziþii ale I-am dus pe musafirii mei din nou „la cãrþile, care, prin grija librarilor, sînt toate colecþiei. Tablourile, nu multe, ale lui An- Licornã“, adicã la Muzeul de Artã Medie- vizibile. Pe unele cãrþi, librarii îºi pun car- tonin Artaud, dramaturgul, ºi ale lui Victor valã de la Cluny. De data asta, au vizitat întîi tea de vizitã cu inscripþia: „recomandarea Brauner, mai ales. grãdinile: mica grãdinã cu milles fleurs (asor- librarului“. Iar librãriile, deºi oferã una din- Am stat cu ceasurile la expoziþia Brân- tate acelor mii de flori din fundalul tapise- tre puþinele mãrfuri la care nu se fac redu- cuºi. Da, Brâncuºi, dar nu în expoziþia per- riilor cu Licorna) ºi grãdinile cu tarhon, ceri de preþ, miºunã de cumpãrãtori, aºa cã manentã, ci o expoziþie nouã, Brâncuºi cu hrean, ceapã, mãceºi, lãcrãmioare, cimbru, la toate casele este mereu coadã. fotografiile ºi filmele sale!, magnificã, pe mãrar, gãlbenele, mãcriº, viþã-de-vie sãlba- Dintre autorii români, Eliade deþine în care o poþi vizita în trei ore, poate trei ºi ticã, origan sãlbatic, stînjenei, trandafiri, soc, continuare întîietatea: are cele mai multe jumãtate. Cuprinde fotografiile pe care liliac, arþari, corcoduºi, bujori, pelin, rujni- titluri pe raft, inclusiv Romanul adolescentu- sculptorul le-a fãcut propriilor sale sculptu- cuþe, fragi de pãdure, salcîmi pitici, narcise, lui miop, acum tradus ºi editat în france- ri – „obiecte“, aºa ºi le numea – ºi filmele pe stînjenei sãlbatici, margarete, digitalinã, nu- zã. Cioran se aflã aºezat, corect, la autorii care le-a turnat el însuºi între 1922 ºi 1938, mai plante „contemporane” (ca sã folosesc francezi, ocupã douã rafturi, doldora de în Franþa ºi în România, cînd a avut gustul conceptul spenglerian de contemporaneita- volume. sã îºi contemple prin obiectivul aparatului te) cu Evul Mediu… Înãuntru, o expoziþie Ce-ar mai fi de spus?, mã întreb. Da, de filmat propriile sculpturi în miºcare, plus frumoasã despre „Spadã“, organizatã cu cã a fost un frig cumplit. ªi umed, de cre- cadre de peisaj din Franþa sau din România, toatã ºtiinþa: în vitrine, spade de tot felul, deai cã acum se nãruie, de atîta umezealã, înãlþarea Coloanei la Tîrgu-Jiu º.a. Sînt fasci- inclusiv o sugestie de „Excalibur“, cãrþi zidurile de la Saint-Séverin. Nu e de mira- nante. Vezi, de exemplu, Peºtele cel mare, vechi cu imagini de luptã, precum ºi Tran- re cã prãvãliile de haine ºi încãlþãminte îºi aºezat pe soclul sãu, sculptat anume de dafirul de Aur, obiect mistic ºi arhetip al vindeau marfa de varã redusã cu 70 de pro- Brâncuºi pentru aceastã sculpturã arhetipalã, ascensiunii spirituale. „O rozã este o rozã cente, iar turiºtii cãutau cu înfrigurare intru- vezi deci Peºtele cel mare filmat în rotire în este o rozã“, recita, cu trimitere precisã, vabilele pulovere cãlduroase ºi pelerinele jurul propriei lui axe! Unul dintre musafirii unul dintre musafirii mei. „Trandafirul ni- impermeabile. mei ºi-a amintit cã l-a vãzut în 1995, tot la mãnui“, i-a replicat celãlalt, ºi-am rîs cu Pompidou, în marea retrospectivã Brâncuºi, toþii. Am vãzut ºi un film didactic despre 23 iulie, Paris aºezat pe soclu, obiect unic într-o camerã utilizarea spadei atunci cînd luptãtorii se aflã
expoziþionalã întreagã, ºi cã s-a învîrtit în în armurã: cred cã de acolo vine expresia SUSANA BOGORIN jurul lui îndelung, pentru cã i se pãrea cã e „zdrãngãnit de arme“, cãci luptãtorii zdrãn- ºi peºte, ºi pasãre, ºi cã pe marmura lui gãne aºa de tare la orice miºcare, încît îþi cenuºiu-verzuie curge oceanul primordial al vine sã crezi cã, deodatã, þi s-a prãbuºit dula- lumii. În filmul lui Brâncuºi, textura pietrei pul de bucãtãrie, cu toate cratiþele ºi tigãi- cenuºii se vede clar, forma Peºtelui celui mare le lui… În sala 13 a muzeului, cele ºase tapi-

2 • APOSTROF In memoriam MIRCEA IVÃNESCU Camerele ca o carte

Dan Cristea

PIRITUALITATEA CEA mai purã, scrie Jean- SPierre Richard, îºi dã proba ºi îºi fixeazã calitatea în lumea sensibilã. Adicã, în lumea materiilor ºi a substanþelor, a formelor ºi miºcãrilor, a lucrurilor ºi obiectelor pe care le preferã ori le favorizeazã imaginaþia unui poet, contextualizatã în însãºi textura ver- balã a operei sale. Spiritul, altfel spus, se întipãreºte ºi se descrie în obiectele pe care le posedã. Este o cale de acces (una bazatã pe o sintaxã a imaginaþiei) la poezia lui M. Ivãnescu pentru care am optat ºi aº opta ºi în continuare fãrã discuþie, mai cu seamã în condiþiile în care interpretarea criticã a aces- teia a privilegiat mai degrabã discuþia în ter- menii livrescului, ºi nu pe aceea în termeni de existenþã. Printre obiectele-limitã sau obiectele-fetiº care compun un soi de mu- zeu al imaginaþiei în opera poeticã a lui M. Ivãnescu ºi asupra cãruia mi-aº permite sã atrag atenþia în acest mic eseu se aflã ca- mera, sinecdocã deopotrivã a casei. Statutul camerei, al interiorului domici- liar e complex ºi contradictoriu în acelaºi timp, cãci obiectul acoperã multe funcþii, fiind spaþiul în care se jocã scenele esenþia- le ale comedei umane, de la naºtere la moar- te, de la dragoste la boalã, de la somn ºi vis la recluziune ori socializare. Camera e precum un teatru pe a cãrui scenã evo- lueazã corpul ºi sufletul, loc de refugiu ºi de izolare al eului, unde se petrece experienþa cotidianã a intimitãþii, dar ºi unul de recu- noaºtere socialã ºi de inserþie în lume. Pentru M. Ivãnescu, camera e aidoma unei cãrþi în care poetul a trãit, iar cartea, la rândul ei, constituie una dintre supremele dorinþe ale spiritului sãu. O spune poemul ºi încã o datã, din volumul versuri (1968): „e poate ultima datã cã mai intru în casa aceasta – e poate/ ultima oarã cã mai pri- vesc/ lumina pe care atât de bine o ºtiu cum se face în odãi –/ matã, bolnãvicioasã, în dimineþile de iarnã cu ploaie,/ ºi apoi, spre • Mircea Ivãnescu miezul mort al iernii, când e zãpadã, ca un copilul suferã o crizã de febrã), dar ºi ca loc dinea, dar ºi respingerea lumii din afarã. argint vechi – peste care n-aº vrea/ însã sã-þi („restaurantul de jos“) pe care poetul-adult Aducând completarea cã afarã povesteºte treci mâna, cãci þi s-ar sfãrâma/ între dege- îl transformã într-o scenã a actului creator adeseori ceea ce se întâmplã în interior. Este te – atât e de vechi – ºi ar rãmâne/ tot un („acuma, eu sunt aici, stau la masã ºi scriu“). evocatã astfel camera ca spaþiu închis al praf bolnav. e poate acum/ timpul sã-mi iau La fel, putem trece în revistã ºi alte apa- plimbãrii, al peregrinãrii singuratice, de la adio de la camerele acestea/ – singura carte riþii ale motivului camerei, atât de intim ºi perete la perete; al lâncezirii în fotoliu sau în care am trãit eu (ºi n-am sã pot/ sã scriu atât de organic întreþesut în poezia de inte- al statului în picioare, cu spatele la fereastrã, niciodatã eu însumi o carte)“. Ordinea rioritãþi, de amintiri ºi de asedii paseiste a într-un timp situat în afarã de timp: „ºi nu camerelor reprezintã o lume („pe vremea autorului. Astfel, camerele aproape ireale este/ aici nici o legãturã între iarna de-afarã aceea“) ºi, deopotrivã, dispariþia acesteia, din poemul convalescenþa, interioarele bur- ºi tine,/ care stai în picioare, cu spatele spre rãmasã sã trãiascã, acum, doar în amintire: gheze din casa de lemn, înzãpezitã (winter fereastrã, ºi vrei/ sã crezi cã palele alburii „hallul întunecos, cu mobile grele înghesui- tale), unde „timpul se „sfarmã“ ºi „frica peste perete înseamnã ceva./ mai încolo, te te/ ºi oglinda adâncã, peste bufetul din fund, înserãrii coboarã“, scenã a morþii, în care aºezi – singur, tot cu spatele cãtre geam, –/ pândindu-mã/ cine ºtie de când“; „camera cineva întoarce primul „cadavrul cu faþa în în fotoliu. ºi te uiþi cu ochii cârpiþi înspre mea era în întuneric, aproape/ – draperiile sus“, ori camera foarte înaltã, „de umbre“, sobã./ ºi atât“. trase – patul cu rafturi ºi ladã“ (pisica se leagã „cu lemnele moarte ale mobilelor“, unde Fireºte cã aceastã micã divagaþie despre de casã); camera mamei („camera ei, în dor- „nu mai existã adevãruri asemenea fiinþelor“, motivul camerei la M. Ivãnescu este, de fapt, mitor, cum îi spuneam în copilãrie“ – poe- evocatã într-un alt poem inspirat de memo- o pledoarie. De aici însã, parafrazând o mul dimineaþã cu ploaie); „sufrageria mare“, ria morþii fratelui Emil (lupta dintre îngeri spusã a poetului, putem merge ºi mai de- unde, lungit pe covor, copilul citeºte car- ºi nori sau despre trãsnet). Amintirea trans- parte, spre imaginarul ivãnescian. tea „arcaºul verde“ (poveste scurtã). Rãmâ- formã acest ultim spaþiu într-o „camerã a
nând puþin la acest din urmã poem, sã no- minþii“. tãm faptul cã întâlnim aici spaþiul camerei În alte poeme, mai ales în cele din volu- evocat ca loc al provizoratului domiciliar mul alte versuri (1972), camera semnificã la ºi al bolii (camera de hotel, de la mare, unde M. Ivãnescu nu numai izolarea ºi solitu-

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 3 „Cum se poate trãi printre morþi“

Anca Sântimbrean

UPÃ 1990, „când peste cei sacrificaþi Dpentru a se putea schimba vechea gar- dã cu cea nouã se aºternea tãcerea“, poeta Ileana Mãlãncioiu scrie un nou poem legat de moartea psihicã, de letargia neocomu- nistã de data acesta – o poezie ca un orfan al liniºtii, cuvintele nemaiputând egala nici- odatã experienþa din spatele lor: „E o liniºte care nu prevesteºte nimic bun,/ Noroc cã a ieºit cineva cu carnea sa putredã/ Din groa- pa sãpatã anume sub prun// Ca sã nu uitãm locul“ (Din cerul verde-albastru, în vol. Poezii). Asistãm dupã revoluþie la o re-facere a lumii, iar poeta este atentã ca întotdeauna la ingredientele reconstrucþiei, în care Crea- torul se confundã cu groparul, „facerea gro- pii e ca facerea lumii“; spiritul de Casandrã detecteazã infama construcþie („Degeaba încearcã lumea sã mã abatã/ De pe drumul meu, tu ai ridicat/ Groapa ta neagrã pînã la mine“ – Din nou sufletele noastre, în vol. an- tologic Linia vieþii – Inedite), devoaleazã complotul postdecembrist, ai cãrui actanþi sunt mai ocupaþi cu mascarea adevãrului revoluþiei decât cu „re-facerea lumii“: „No- roc cã groparul nu e atît de liber// Ca Domnul ºi nu se poate opri din Facerea lui/ Sã se mai uite ºi ce-a ieºit, noroc cã eu/ Nu sînt atît de ocupatã ca el ca sã nu-mi mai dau seama/ Cum se adînceºte groapa asta vãzînd cu ochii“ (Re-Facerea lumii, în vol. antologic Linia vieþii– Inedite). Sufletul se vinde, fiind în prealabil cân- tãrit pe „talgere“. Un Cicikov autohton, ca- re cumpãrã sufletele vii dar compromise, cumpãrã memoria tuturor în schimbul • Ileana Mãlãncioiu. Foto: M. P. unor vorbe-n vânt, ºterge amintirea celor morþi ºi oferã iluzia unui nou început: nie, în vol. antologic Linia vieþii – Inedite). epopeicã transformã spaima într-un adevã- „Vînzare bunã, spun, fãrã sã vreau, ºi înce- La prima vedere, debutul acestui poem sea- rat cataclism; aceasta „se întinde ca o iarbã pe vînzarea/ Memoriei lor./ Între comerþul mãnã cu un epitaf, cu o încercare de a coa- rea, ca un foc într-o pãdure, ca apa pe tot cu sclavi ºi comerþul/ Cu morþii familiei nu gula întreaga esenþã a vieþii într-o singurã pãmîntul“. Poemele mai vechi trãiau într-o mai existã nicio deosebire,/ O, dragul nos- frazã, pentru ca în final sã o percepem ca atmosferã miraculoasã, acestea mai noi tru Cicikov, cîte suflete moarte/ Cumpãrã pe o prefaþã a luptei cu „morþii vii“, a în- exprimã o crizã a sensului ºi a percepþiei încã sufletul tãu din gubernia asta/ Proaspãt cercãrii de a supravieþui lumii periclitate. lumii. Sunt, cu alte cuvinte, mai apropiate eliberatã“ (Din nou sufletele noastre, în vol. Dacã în poemele anterioare viaþa se pre- de fantastic, pentru cã în ele se produce cel antologic Linia vieþii– Inedite). lungea în moarte, în poemele mai recente, mai adesea o rupturã, o intruziune brutalã, Deºi s-a spus cã e creatoarea primei mi- cele de dupã 1982, moartea este cea care o modificare scandaloasã în ordinea obiº- tologii a morþii, Ileana Mãlãncioiu iubeºte invadeazã viaþa, fãcând din faptul de a trãi nuinþelor ºi în raþiunea generoasã a exis- viaþa mai mult decât orice, pentru cã „viaþa o iluzie, un lucru straniu: „Poþi sã baþi pasul tenþei. Într-o lume tot mai tristã ºi mai e bunul cel mai de preþ pe care ni l-a dat pe loc/ Asemenea unui mort/ Care de mii grãbitã, „timpul melancoliei“, dupã cum Dumnezeu ºi pierderea ei nu poate sã fie de veacuri/ Strãbate veºnicia“. Reversibili- constatã poeta, s-a perimat. Sufletul a deve- un prilej de veselie“: „M-am bucurat de via- tatea dintre viaþã ºi moarte capãtã un sens nit nepãsãtor ºi inert, înstrãinat de propria þã aºa cum se bucurã/ Marinarul de þãrmul contrar, cãci semnele morþii sunt cele care vorbire: „De suflet nici nu vreau sã mai la care ºi-a ancorat nava/ Dupã o îndelungã pãtrund acum în peisajul familiar, în exis- vorbesc“. Rostul poeziei este pus sub sem- cãlãtorie pe ocean.// […] M-am supus ºi tenþa de zi cu zi. Astfel, o crimã se întâm- nul întrebãrii, cãci sursele acesteia, de spi- am învins, pãrinte, învaþã-mã/ Cum se poa- plã pe strada principalã, lumea se isterizea- rit, de viaþã ºi de sensibilitate, par sã fi se- te trãi printre morþii familiei,/ Învaþã-mã zã, „se rãsuceºte în somn ºi tresare“, stafiile, cat: „Azi nu mai scriu versuri, nu mai cum se poate trãi printre morþi“ (Spoveda- în schimb, trec liniºtite pe scãri. Hiperbola visez,/ Nu mai tremur, nu mai plîng, nu

4 • APOSTROF Poeme de ILEANA MÃLÃNCIOIU Doarme Ieronim ªi totuºi cît aº vrea

Doarme Ieronim cu capul pe braþele mele Ci iarãºi sufletul desprins de trup, ªi cu ochii deschiºi, e tîrziu acea adiere nespus de uºoarã pe care ªi mi-e fricã sã-i scot braþele de sub cap uneori, în nopþile foarte lungi, ªi e liniºte ºi m-aplec cãtre el. începem s-o vedem cum apare

Ai un ochi de sticlã, Ieronim, ca prima jumãtate a unui guºtere E puþin mai albastru decît celãlalt care sperã cã îi va creºte iarãºi cîndva ªi puþin mai rotund ºi puþin mai adînc coada în care încã mai simte cînd ºi cînd ªi are valuri în el, ca icoanele vechi. o loviturã de pe cînd era.

În centrul lui stã golul, asemenea pupilei, O, ce trist trebuie sã fie atunci cînd te doare ªi pare-n urma plînsului ºi este chiar partea pe care nu o mai ai ºi cînd Atît de rece cã încep sã tremur: rãnile-adînci care se simt în ea Ieronim, mi-e fricã, scoalã-te, Ieronim. pot sã se vindece numai în gînd.

Dar el stã mai departe cu capul pe braþele mele ªi totuºi, cît aº vrea sã vãd o datã un suflet, ªi doarme cu ochii deschiºi ºi viseazã sã-l þin în palmã ca pe o pasãre ºi sã zic: Cã nu se mai trezeºte ºi strig cãtre voi: e sufletul omului acela care sta lîngã noi sub soare Liniºte, vã rog, liniºte, doarme Ieronim. ºi din care mã temeam cã n-a mai rãmas nimic.

Dorme Ieronim E tuttavia come vorrei

Dorme Ieronim con la testa sulle mie braccia Ma di nuovo l’anima staccata dal corpo, E con gli occhi aperti, è tardi quel soffio incredibilmente leggero che E ho paura di togliergli le braccia da sotto la testa a volte, nelle lunghissime notti, E c’è silenzio e mi piego su di lui. iniziamo a veder apparire

Hai un occhio di vetro, Ieronim, come la prima metà di un ramarro È un po’ più azzurro dell’altro il quale spera che un giorno gli crescerà di nuovo Anche un po’ più rotondo e un po’ più profondo la coda in cui ancora sente di quando in quando Ed in esso ci son delle onde, come le vecchie icone. un colpo come quando c’era.

Al suo centro rimane il vuoto, simile alla pupilla, Oh, come deve essere triste nel momento in cui ti fa male E sembra aver pianto ed è proprio la parte che non hai più e quando Così freddo che inizio a tremare: le ferite profonde che si sentono in essa Ieronim, ho paura, svegliati, Ieronim. possono guarire solo nel pensiero.

Ma egli continua a stare con la testa sulle mie braccia E tuttavia, come vorrei vedere una volta un’anima, E dorme con gli occhi aperti e sogna per tenerla nel palmo come un uccello e dire: Di non svegliarsi più e grido verso di voi: è l’anima di quell’uomo che sta vicino a noi sotto il sole Silenzio, vi prego, silenzio, dorme Ieronim. e del quale temevo non fosse rimasto più nulla.
Traducere în italianã de DANILO DE SALAZAR

mai sînt,/ Într-o aºteptare apãsãtoare m-am de moarte/ Mai mult decît viaþa pe care-o lid, este sã aibã un tovar㺠în aceastã soartã îngropat/ În mine însãmi ca într-un mor- duci“. a sa, ce se rãzvrãteºte cu fiecare ocazie, iar mînt“ (Într-o aºteptare apãsãtoare, în vol. Tipul de legãturã cu lumea poate fi no- noi asistãm, în aproape toate poeziile Ilenei antologic Linia vieþii – Poezii). Ceea ce era bil sau trivial, dar chiar legãtura cu cel mai Mãlãncioiu, la o apologie a rãzvrãtirii, o familiar, obiºnuit, în ordinea firii se trans- josnic tip de model este preferabilã singu- poezie în care vorbeºte raþiunea, ca „triumf formã în opusul sãu, într-o stare de o fra- rãtãþii. „Singurã în noapte, liniºte deplinã,/ al luminilor care izgonesc întunericul“: pantã stranietate. Ameninþarea la adresa Luna doarme-n ceruri, apa în izvoare,/ „Soare, cînd nu credeam cã o sã mai fie,/ poeziei („Încerc sã scriu ceva, dar nu se Gîndul meu în craniul aruncat în lume/ ªi O zi seninã, un suflet senin“. Poeta a cãpã- poate“) face ca aceasta sã iasã în arenã ºi cãlcat aiurea în picioare.// Nu mai ºtiu de tat parcã misiunea de a ne reaminti cu încã- mai convingãtoare. De-a lungul acestui exil nimeni, doar un vis strãin/ Bîntuie prin pãþânare eroarea, de a ne întoarce cãtre în realitatea istoricã a anilor optzeci, poeta noaptea lungã ºi pustie,/ Cãutînd un suflet acest spaþiu unde tot ce ne propunem, tot e atât de tulburatã de inconsistenþa ºi de- în care sã intre/ Sã se încãlzeascã ºi sã-n- ce am dobândit, tot ce suntem, tot ce se gradarea existenþei de toate zilele, de com- vie.// Îi aprind lumina pe care am stins-o/ deschide sub pãmânt ºi în cer se întoarce la plicitatea întru desfigurare a fiinþelor ºi de Sã gãseascã singur uºile deschise/ Ca sã nu nesemnificativ, ca ºi cum de aici ar þâºni natura putrefactã a relaþiilor într-o lume ea se piardã ºi sã-i dea o noimã/ Sufletului izvorul oricãrei autenticitãþi. însãºi putredã, încât nu-ºi poate reprima nostru pãrãsit de vise“ (Singurã în noapte,
impresia cã frica de moarte e mai micã de- în vol. Poezii). Primul gând al omului, fie cât frica de viaþã: „Sã nu-þi mai fie fricã el lepros sau prizonier, pãcãtos sau un inva-

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 5 teligenþa ei mereu declarativã, nu se poate mulþumi cu proiecte mediocre. Vorbeºte, „poetic“, despre menire, despre desprinde- rea de turmã, de cenuºiu. Evalueazã, cu mici puseuri bovarice, variante de viitor: scriitoare celebrã, femeie singurã ºi acritã, gospodinã anostã cu o droaie de copii. Nu le vede, desigur, posibila întrepãtrundere. În concurenþã inegalã cu picanta Anda la farmecele lui Edi, imagineazã lumea per- fectã în care frumuseþile, cea interioarã ºi „O carte cu totul specialã“ pentru au- cea exterioarã, ar migra una spre cealaltã, Un roman toare, Emoþia „vorbeºte despre rolul emo- complotând paºnic pentru delimitarea ade- þiei în pãstrarea omenescului din fiinþele vãratei personalitãþi. al adolescenþei (tot mai puþin) umane“. Vastul proiect este Cea de-a treia temã, cea mai consisten- aproximat în paginã printr-o aglomerare de tã, ar fi a relaþiei dintre ficþiune ºi realitate. Irina Petraº semne contrare, simboluri ºi mici parabole, Firesc, pânã la un punct, pentru adolescent tot atâtea partituri orchestrate sobru pentru cele douã coexistã, delimitarea lor nu e pri- IRELA STÃNCIULESCU a le þine departe de rãbufniri siropos-ro- ma urgenþã. Ficþiunea/visul pot deveni rea- M (n. 1957) a fost pen- mantice ori melodramatic-sentimentale. litate, o pot modela, ce se scrie prospectea- tru mine, mai întâi, tradu- Acest veritabil „poem despre adolescenþã“ zã ºi provoacã ceea ce se întâmplã, ca în cãtoarea din Saramago. este ritmat matematic, ca într-o demonstra- celebra prozã a lui Groºan, sã zicem. E pus Pluta de piatrã, 1989, ºi, þie cu public, ca într-un studiu de caz cu la cale ºi parcursul invers, Carla ºi Edi ar de curând, Cãlãtorie prin ambiþii generice. Personajul central este, în trebui sã se întâlneascã la mare (metaforã, Portugalia (un splendid fond, o adolescentã tipicã: trãieºte cu capul poate prea insistentã ºi prea încãpãtoare ghid de locuire cu stil ºi cu în nori, nori pentru care întreþine un soi de în alb, a nemãrginirii, libertãþii, morþii, în savuroasã dezinvolturã) o micã obsesie „filosoficã“, viseazã cu ochii cele din urmã) ºi sã se lase trãiþi de clipã recomandã ca transpunã- deschiºi ori de-adevãratelea, vibreazã la pentru a avea materialul necesar romanului toare în româneºte cu abilitãþi apropiate de semnalele lumii din afarã, dar mai ales, cu de formare, de creºtere. cele, impecabile, ale Mioarei Caragea, aºa asupra de mãsurã, la cele dinãuntrul sãu. Edo, eroul de vis (care respectã reþeta încât fraza barocã ºi jocurile ambiguitãþii sã Este centrul lumii ºi îi judecã acesteia fãrã tradiþionalã a zburãtorului: „înalt ºi subþire, nu fie trãdate. Ca prozatoare, debuteazã în cruþare, în sentinþe seci ºi vag nuanþate, avea plete negre, ochi cenuºii ºi era înveº- 2007, cu romanul Copilul de foc, urmat marginile. Dar, pentru reuºita temei roma- mântat într-un palton lung pânã la pãmânt. imediat de voluminosul Cine eºti tu? Cãrþi neºti centrale – aceea a posibilitãþii de a re- Mi-a aruncat o singurã privire, chemãtoare bine scrise ºi susþinute/comentate cu entu- începe „de la rãdãcinã“ când lucrurile se ºi gravã, mi-a atins obrazul cu o mânã udã, ziasm de Alex ªtefãnescu, Dan C. Mihãi- abat de la drumul visat –, ea trebuia sã fie mirosind a mare, ºi eu l-am urmat, hipno- lescu, Micaela Ghiþescu ori Tudorel Urian, neapãrat ºi atipicã. Prozatoarea atenueazã tizatã“), este dublat de Edi, „prinþul“ real. ele n-o impun pe autoare pe lista scurtã a eventualul exces de romantism pur ado- O vreme receptat ca avatar al celui visat, prozei contemporane. Probabil n-o va face lescentin înzestrând-o pe Clara Martin ºi cu Edi se dovedeºte curând simplu, limitat, nici Emoþia (Bucureºti: Humanitas, 2011, doza de Rãu necesarã ca relansator exis- superficial, infatuat ºi previzibil. Bobo, Ro- 272 de pagini), chiar dacã Alex ªtefãnescu tenþial. Este o tocilarã ochelaristã, cam urâ- bert, fratele handicapat al lui Edi, are acces pariazã din nou, cu o exasperare pe care o þicã ºi cu totul nepopularã. Are, aºadar, de la privirea inteligentã, care vede dincolo de cunosc (mi s-a întâmplat ºi mie sã încerc sã contracarat absenþa biletului de liberã tre- aparenþe, desenele lui fiind sondãri de semn atrag atenþia asupra unor foarte buni pro- cere al tinereþii exuberante ºi sigure pe sine. egal cu cele ale Clarei. Cei doi fraþi sunt ºi zatori, cu un scris peste media în vogã, ºi Jurnalul, ºi el tipic vârstei ca recurs au- ipostazieri ale celor douã frumuseþi, dinã- sã nu reuºesc sã-i scot din cvasianonimat; toreflexiv, se umple de enunþuri suspendate untru ºi din afarã. Un accident îi va da lui ºi nu cred cã doar „blazarea criticii“ e de ºi naive despre „preþioasa, clara mea minte, Edi ºansa de a se conecta la doza sa de fru- vinã, dar asta e altã discuþie): „Romanul în care îmi zumzãie neîntrerupt gândurile“, museþe interioarã, tot aºa cum Robert do- este admirabil scris (cum nu prea se mai despre superbia, oarecum axiomaticã, de bândeºte prin arta sa un dram de frumuseþe scrie azi). […] În ceea ce mã priveºte, cred a fi altfel ºi mai presus: exterioarã. Lumea „micã, meschinã ºi mãr- cã aceastã carte poate declanºa în literatura ginitã“ poate fi amelioratã prin ficþiunea fã- românã o miºcare mai generalã de redes- Mã întreb de ce nu pot fi simplã, ca oamenii rã margini: „Realitatea e prea micã pentru coperire a sensibilitãþii. Titlul ei, Emoþia, obiºnuiþi. Sau chiar simplã precum semin- mintea omeneascã“. Amestecul de realitate are pentru mine valoarea unui program þozaurii care reazemã gardurile strãzilor, ºi ficþiune prin liantul emoþiei – aceasta ar fi estetic“. devorând fãrã încetare seminþe ºi scuipând soluþia sugeratã repetat de roman. Fidele Neîndoielnic, exerciþiul traducerilor din nepãsãtori cojile pe jos. De ce gândesc me- visului de tinereþe, câteva personaje femi- Saramago i-a folosit prozatoarei („la Sara- reu? Simt umbrele a nenumãrate cuvinte ºi nine de generaþii felurite ºi cu instrumentar mago m-au atras ruperile de ritm, dozarea idei, le resimt greutatea, ºi totuºi nu mã pot explica mie însãmi, nu-mi pot explica aceas- existenþial setat dupã calibrul fiecãruia fac farmaceuticã de ironie, detaºare ºi emo- tã entitate cu contur precis al cãrei nume gestul desprinderii nete de un drum înfun- þionalitate“, mãrturiseºte Mirela Stãnciules- este Clara ºi care sunt eu. dat ºi tenteazã o „luare de la capãt“ – ilu- cu într-un interviu). I-au devenit, desigur, zorie, cãci pretinde amuþirea unor contexte familiare câteva dintre „descoperirile“ pro- Mostre ale des invocatei inteligenþe peste ºi condiþionãri deja încorporate. Majoratul zatorului lusitan: „odatã plãsmuite, istoriile medie sunt extrem de puþine în carte ºi pe e totuna cu violenta cãdere în zoaiele me- ajung sã fie mai adevãrate decât întâmplã- bunã dreptate: Clara rãmâne astfel expo- diocritãþii. Ieºit din visul ocrotit de la rile adevãrate pe care le povestesc“; „ochii nentã a complexului de atitudini numit distanþã de familie (fie ea ºi dezbinatã), creeazã diversitatea lumii ºi fãuresc minu- adolescenþã. Mai mult, cã lucrurile se în- adolescentul e copleºit dintr-odatã de mes- nile“; nici veºnicia nu e veºnicã, dacã ar fi tâmplã în 1975 nu are aproape nicio în- chinãrii, obtuzitãþi, urâþenie. Trezirea face posibil ultimul cuvânt lumea ar fi pierdutã semnãtate. Cele câteva detalii de costuma- cât o înfrângere. Apatic, abulic, Clara Mar- în „negurime“; nu existã doar un început þie ºi scenografie sunt simplã recuzitã, fãrã tin se transformã în Doamna Ionescu. pentru lucruri ºi pentru oameni, înaintea vreun rol în înaintarea epicã. Adolescenþii Aceasta nu e niciuna dintre cele trei varian- fiecãrui început identificat mai existã unul, din carte sunt exemplare regãsibile în orice te de destin: nu scrie, nu e singurã, nu e „ceea ce n-are explicaþie, mai are niþel de epocã. Pentru dramatism ºi în folosul celei gospodinã cu copii. E o pãpuºã, cu un tre- aºteptat“. Viaþa este o lecturã activã ºi de a doua teme, a frumuseþilor comple- cut suspendat, respectând regulile unui valorizantã ºi numai de oameni depinde mentare, autoarea îºi doteazã eroii cu un Domn Ionescu dispus s-o întreþinã ca pe dacã vor trãi astãzi continuând apatic ziua semn, o marcã, fie cã e vorba de un handi- un trofeu. Când, dupã 20 de ani, eroina de ieri sau vor ºti sã înceapã „de la rãdã- cap ori de un încãrcat roman familial. Chiar alege sã refacã drumul, romanul se încheie. cinã“. Aceste decupãri din cãrþile lui Sara- ºi mediocritatea fãrã frunte slujeºte ca reper. Nu vom afla ce înseamnã cã, înotând în mago pot fi citite ºi ca rezumat al temelor Clara Martin îºi urmeazã, o vreme, dorinþa larg, se va desprinde de „tot ce e mic, ºi celui de-al treilea roman al Mirelei Stãn- cea mai mare, aceea de a deveni scriitoare, mãrginit, ºi vremelnic…“ ciulescu. neapãrat una foarte bunã. Mizând pe in-

6 • APOSTROF fiinþei se pot manifesta ºi pe alte planuri ºi Cititorii îºi amintesc, probabil, de obsesia Ruperea pisicii în perioadele ulterioare ale vieþii. esenþialã din poeziile Magdei Cârneci, care este aceea a raportului dintre materie ºi hi- ªtefan Borbély Fiind vorba de un „ceremonial de despãr- permaterie sau haos ºi haosmos: adicã, a þire“, o sumarã incursiune în sintaxa em- procesului, inclusiv de „vizionizare“, de IOLENTA RUPERE a pi- piricã a fenomenului ar fi, poate, de dorit. germinaþie eflorescentã, prin care materia sicii în douã, adicã des- V Cum se desparte o femeie de un bãrbat? devine hipermaterie, funcþionând ca epi- pãrþirea voluntarã de un Cele mai multe o fac printr-o exasperantã fanie escatologicã a tot ceea ce existã. Îm- iubit care a blocat-o fizic ºi rutinizare mic-burghezã: introduc iubirea pingerea „materiei“ feminine înspre tanatic mental mai multã vreme, în calendar, printre celelalte lucruri mãrunte reprezinta una dintre obsesiile profunde din explicã, formal ºi atitudi- ale vieþii, o banalizeazã harnic ºi funcþional, FEM: într-un mod îndeajuns de semnificativ nal, punctul de pornire aplatizând-o meticulos prin convenþiona- în economia arsenalului de traume esenþia- al prozei memorialistice lizare socialã terestrã, cenuºie. O reacþie le, freudiene, pe care le recupereazã volu- din FEM (Ed. Cartea Ro- de un alt tip, descrisã în Micile sirene, ro- mul, obsesia morþii ºi a materializãrii ei, mâneascã, 2011), cu care manul din acest an al lui Dan Rebreanu, Magda Cârneci revine în literatura românã, prin cadavru – prilejuitã de cutremurul din poate fi sintetizatã ca un fenomen de supra- martie 1977 –, o precedã pe aceea a sexua- dupã un deceniu deosebit de fructuos petre- feminizare estetizantã. Douã „sirene“ su- cut la Paris, în funcþia de director al In- litãþii, ceea ce duce la o consecinþã subia- perbe din roman, aflate în faza decantãrii centã, pe care introspecþia din volum nu stitutului Cultural Român de pe malurile unor decepþii erotice consumate nu demult, Senei. Precizarea din prima parte a para- înceteazã s-o sugereze: dincolo de exube- recurg ca „exorcizare“ la arma rafinatã a es- ranþa senzorialã pe care o genereazã, sexua- grafului nu reprezintã câtuºi de puþin o tetizãrii, care le transformã în „zeiþe“ in- indiscreþie, fiindcã volumul e conceput litatea poate fi trãitã ºi ca moarte, indiciul accesibile percepþiei comune: se îmbracã cel mai palpabil al acestei impresii fiind co- dual, mici capitole de adresare directã cãtre divin ºi cu un gust nebun, decadent, când iubitul care pleacã alternând cu mari vizi- pilul care îþi supravieþuieºte, simbol pe care, ies pe stradã, stârnind atât admiraþia bãrba- uni ale regãsirii de sine, cartea reprezen- de asemenea, partea a doua a volumului îl þilor pofticioºi, cât ºi pe aceea a femeilor tând, pe de o parte, un exerciþiu iniþiatic de propune sistematic. firesc invidioase, se înmiresmeazã cu parfu- redobândire a unei identitãþi vremelnic alte- Dacã þinem cont de promisiunea, fãcutã muri rare ºi etaleazã o gastronomie de un rate ºi, pe de alta, un tulburãtor ritual de de Magda Cârneci, de a continua FEM cu rafinament aproape ezoteric, totul din do- purificare personalã, analog aceluia pe care alte introspecþii de aceeaºi facturã, devine rinþa de a înlocui rutina cu elitismul. A treia o femeie îl resimte acut la sfârºitul fiecãrei limpede cã volumele sale de analizã abisalã, cale este cea captatã în FEM: te desparþi re- zile, când odatã cu duºul care i se prelinge „ºeherazadicã“ vor constitui, cu timpul, cuperându-te pe tine ca viziune, printr-o pe corp ea lasã sã plece înspre neant ºi toa- „chei“ esenþiale pentru înþelegerea ºi siste- imersiune avizatã în subconºtient. Gãseºti te mizeriile care au atins-o în ziua respec- matizarea multor volume de poezie de pânã tivã, de la aluziile insidioase care i s-au fãcut aici simboluri ºi imagini care nu-þi aparþin acum, cu precãdere Haosmos ºi Hipermate- de cãtre cunoºtinþe ºi prietene la privirile decât þie ºi care nu se pot împãrtãºi; des- ria. Dintre traumele psihobiografice esen- bãrbãteºti lascive care au þinut-o, nedemn, coperi, în adâncul tãu, „magia coerentã a þiale pe care le gãsim în FEM, „gorgoni- captivã în carapacea percepþiilor comune, lumii“, pe care Magda Cârneci o invocã jus- zarea“ mamei este cea mai pregnantã, potrivit cãrora – multe filme acrediteazã tificativ, adicã, altfel spus, ajungi la inten- contrapusã fiind unui tatã mai degrabã aceeaºi idee – femeia nu e, în principal, sitatea descoperirii unui sine pe care inge- ocultat decât prezent, deºi nu trebuie sã decât o prelungire a voinþei erotice a bãr- rinþele sociale sau dãruirea cãtre un altul nu uitãm cã tatãl este scriitor, introduce în eco- batului – sau intensitatea spre care acesta îl pot altera, rãmânând latent ºi inconfun- nomia psihicã a fiicei o artisticitate pe care aspirã ºi pe care nu este în stare sã o atingã. dabil, expresie a unei autenticitãþi pe care ea o va exprima ulterior, o identitate pu- În consecinþã, înainte de a fi însingurare numai autoscopia o poate dezvãlui. blicã pe care ea ºi-o va asuma etc. (ele lip- spiritualã sau orice altceva, FEM transpune Într-un mod cu totul deliberat, aceastã sesc din FEM...). „Gorgonizarea“ mamei în text – într-unul foarte bine scris, nuanþat redescoperire este, pentru cea care o prac- („O, mamã, gorgonã mortalã, meduzã pânã la extrem ºi foarte bine controlat ca ticã în FEM, „mistericã“. Magda Cârneci enormã, durere dulce-amarã, din cerul meu efervescenþã simbolicã, senzorialã ºi vizio- vorbeºte de „trupul ca mister“, de inserþiile infantil mã priveºti fix, mã obsedezi, mã narã – un gest de emancipare personalã ºi în „misteriile primitive“ ale visceralitãþii ºi pãzeºti...“) e explicabilã prin psihotrauma de orgoliu, apoteoza eului feminin de sexualitãþii, cultivã „viziuni“, descoperã, în- esenþialã pe care ne-o transmite cartea: pri- la paginile 129-130 nefiind decât nivelul fioratã, „aura“ apoteoticã a propriei sale vilegiind-o pe sora protagonistei – ºi pe una de vârf pânã la care exorcizarea doritã de fiinþe, energiile sale latente ºi stãrile prin dintre prietenele acesteia – pe motiv cã sunt Magda Cârneci poate sã ajungã. Pe de altã care ele se exprimã. Douã atitudini esenþiale „frumoase“ („grãsuþe“ ºi „rotofeie“), în parte, aºa cum se poate deja bãnui, anam- dominã cãutarea de sine pe care o reflectã timp ce ea era „slãbuþã ºi prãpãditã“, mama neza esenþializantã din carte se bazeazã ºi cartea: însolitarea vizionarã ºi, ca o contra- declanºeazã impulsul punitiv al victimei pe forma violentã a acestui orgoliu, adicã pondere cosmicã a ei, voinþa de expansiune (viitoarea scriitoare încearcã sã-ºi înece pe sacrificiu: unul al iubitului nedemn într-o echivalentã cu feminizarea universalizantã. sora!), însingurarea ei de mai târziu, prin primã instanþã, surprins obsesiv în iposta- Prima se exprimã printr-o regresie edenicã, artã, ºi tendinþa constantã de a compensia zele scabroase ale unei masculinitãþi pãtrã- paradiziacã, când floralã, când vegetalã: „energia neagrã“ a mamei cu viziunea re- þoase, inepte, socializante pânã la extrem ºi „Trãiesc plenar imaginea fremãtãtoare a vãrsãrii infinite a materiei feminine, a femi- suficiente sieºi, ºi, în a doua, a masculinitã- unei planete pline de vegetaþie, vegetaþie nitãþii (evident: eufemizare) configurând o þii ca atare, generice, fiinþiale, cartea ofe- fabuloasã, luxuriantã, de un verde suculent biografie psihicã ieºitã din comun, pregnant rind, în contrapartidã, imaginea profundã ºi profund, dar lipsitã de alte fiinþe în afarã atipicã, mãcar dacã þinem cont de faptul cã a unui panerotism feminin generalizat, cu de noi“. A doua, prin dilatarea fiinþei femi- „hipermateria“ Magdei Cârneci e pregnant inerente deschideri arhetipale care trimit – nine pânã la marginile cosmosului, printr-o antimaternã, germinaþia ei infinitã neþinând aºa cum corect remarcã Simona Sora în „tiamatizare“ exuberantã, i-am putea spu- cont – ca multe alte imagini similare din prefaþa volumului – înspre forþa de germi- ne, prin intermediul cãreia feminitatea FEM – de intruziunea hierogamicã a mascu- naþie a unei „anamneze jungiene“ recupera- funcþioneazã nu numai ca un prototip linitãþii. tive. De altfel, atingerea punctului în care germinativ al veºniciei, ci ºi ca un substitut Ceea ce întreprinde Magda Cârneci în arhetipul prinde viaþã, ajunge la incandes- utopic al „rupturii“ pe care o reprezintã FEM este nu numai profund, ci ºi sincer: de cenþã senzorialã ºi vizionarã, a stat dintru separarea femeii de bãrbat: o sinceritate câteodatã crudã, nãucitoare, altãdatã constructivã, generatoare, de care început la baza redactãrii cãrþii, autoarea De câtãva vreme mã urmãreºte imaginea precizându-ºi impulsul în textul de pe numai marile scriitoare sunt în stare. unei femei mari, enorme. O vãd, pe trezie,
copertã, care însoþeºte volumul: ca o fantomã alburie, lãbãrþatã, undeva în fundul ochilor, ca un decor vag al altor ima- Pentru mine, FEM este o carte iniþiaticã, ce gini din mulþimea care mi se perindã con- mã reprezintã cel mai complet ºi mai pro- tinuu pe monitorul lãuntric al minþii. Mã fund. [...] FEM reprezintã manifestarea arhe- surprind reperând femeile zdravene, grase, tipului feminin în prima parte a vieþii, arhe- din parcuri, din magazine sau de pe stradã. tip care poate da acces la surprinzãtoare Le privesc cu o insistenþã bolnãvicioasã, prea posibilitãþi de simþire ºi de înþelegere. Odatã puþin reticentã. Nu ºtiu ce mã atrage ºi mã cunoscute ºi câºtigate, aceste posibilitãþi ale iritã la ele.

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 7 Mitul fondator al unor lumi inventate

Oana Presecan

primatul din constelaþia intimitãþii imagi- cheie biblicã, deoarece eroii fundatori sunt nilor unui spaþiu fericit, ale unui centru pa- niºte Adami izgoniþi din paradisul originar, radisiac.“6 Într-adevãr, cele douã case cu ro- ei fiind nevoiþi sã fondeze un altul, pe cont lul de omphalos îndeplinesc criteriile pentru propriu. Don Anselmo, eroul din Casa ver- a fi asociate unui paradis terestru. „Când de, este un strãin care soseºte într-o bunã zi casa fu gata construitã, don Anselmo po- în oraºul Piura, fãrã ca nimeni sã-l fi vãzut runci sã fie vopsitã în întregime în verde. pânã atunci ºi fãrã sã fi aflat cineva vreo- Pânã ºi copiii râdeau în hohote vãzând cum datã ceva despre trecutul sãu, aici apãrând, zidurile se acopereau cu o pojghiþã ca sma- aºadar, „recreatã tema clasicã a cãlãtoriei raldul […]. O botezarã imediat: «Casa ver- eroului cãtre o þarã necunoscutã“.8 Pe lângã de»“ (VL, p. 89). În schimb, casa lui José aura de mister ce pluteºte în jurul trecutu- Arcadio Buendía era de-a dreptul arheti- lui sãu, el mai trezeºte surprinderea locui- palã: „Deoarece casa lui era încã din pri- torilor Piurei prin faptul cã reuºise sã strã- mele zile cea mai frumoasã din sat, s-au clã- batã deºertul de unul singur, fãrã sã fie dit ºi celelalte dupã asemãnarea ei“ (GM, atacat de tâlhari. În schimb, despre José ULTURA AMERICII Latine se aflã sub p. 14). ªi iatã cum aceste spaþii, construite Arcadio Buendía ºtim cu exactitate ce pãcat C semnul unei angoase: cea de a face din nimic, ajung sã respecte principiul ma- originar l-a alungat din paradis: o crimã de parte dintr-o lume irealã sau, cel puþin, din- gic ce stã la baza societãþii încã din vremi onoare, pentru a rãzbuna insulta adusã pu- tr-una nu cu totul realã. Nu este o angoa- imemoriale, deoarece „fiecare trib îºi ima- blic soþiei sale, Úrsula. Astfel, el a pornit sã kafkianã ºi nici o problemã metafizicã, gineazã lumea pornind de la un centru într-o „expediþie absurdã“ (GM, p. 27), ci un sentiment vechi ºi adânc, conform sacru (omphalos), care îi delimiteazã ºi îi fiind „vorba despre cãutarea unui loc pe cãruia tot ceea ce se întâmplã e prea fan- consacrã destinul în spaþiu ºi în timp“.7 pãmânt, în urma sãvârºirii pãcatului origi- tastic pentru a fi real, prea crud pentru a nar ºi a exodului ulterior, ca atare asistãm exista cu adevãrat.1 Însã cãutarea unui la întemeierea unui spaþiu izolat de lume, punct central al Americii, unde identita- aparent paradiziac“.9 Într-adevãr, el sãvâr- tea ar cãpãta un sens ºi locuitorii ei o ordi- Mitul fondator ºeºte un act demiurgic, în urma cãruia „lu- ne coerentã a realitãþii, pare sã se fi pierdut mea era atât de nouã, încât multe lucruri HIAR DACà la prima vedere existã dife- în magma verde a pãdurilor ºi în infinita- nu aveau încã nume, iar pentru a le deo- renþe considerabile între cele douã lumi tea deºertului, ambele copleºitoare. Ame- C sebi trebuia sã le arãþi cu degetul“ (GM, ricii Latine îi lipseºte forþa integratoare, create, fondul este identic: o încercare de a p. 9). continentul fiind un focar de dispersie fa- asigura un substrat mitic unei culturi din Ian Johnston se apleacã asupra începu- talã ºi devoratoare.2 ªi totuºi, în unele ca- care acesta lipseºte, fiindcã a luat naºtere turilor idilice ale acestei aºezãri unde încã zuri se reuºeºte o întoarcere la actul gene- dintr-un act de violenþã. Vom trece pe scurt nimeni nu murise ºi unde toþi îºi pãstrau zei, în cãutarea unei protecþii ºi a unei în revistã nepotrivirile ce se observã între intacte visele: „ªi iatã cã au fondat Macon- paternitãþi care pentru aceastã lume este universul peruan recreat în Casa verde ºi cel do, oraºul oglinzilor ºi al mirajelor, o co- mult prea ambiguã. Carlos Fuentes3 susþi- columbian din Un veac de singurãtate, pen- munitate inocentã ºi idilicã, fãrã simþul ne cã este vorba de o cãutare pe care o tru a sublinia originalitatea unor opere pu- istoriei ºi fãrã vreun motiv politic anume întreprinde romanul sud-american, într-o blicate aproape simultan ºi care reflectã una pentru a se afla acolo. Oraºul este o expre- încercare de a se elibera de umbra unui viol ºi aceeaºi angoasã. Deºi fac parte din acelaºi sie a dorinþelor imaginate de José Arcadio, originar, de întemeierea bastardã. Tema curent literar, cel al realismului magic sau care fugea de trecutul sãu“.10 Într-adevãr, paternitãþii absente ºi a lipsei de protecþie miraculos, autorii urmeazã cãi diferite de acest spaþiu a fost ales ºi cucerit de José Ar- este o constantã, ea oglindind în perma- construire a imaginarului. Astfel, Casa ver- cadio, în urma unui vis, aºadar în urma nenþã trauma omului american. de este, nici mai mult, nici mai puþin, decât unei chemãri din inconºtient: În acest context al unei cãutãri asidue a o casã de toleranþã, în timp ce casa familiei sinelui, au fost scrise douã romane totale, Buendía este cea mai respectatã din întrea- În noaptea aceea, José Arcadio Buendía visã douã romane-fluviu care ºi-au propus sã ga aºezare; Casa verde este izolatã de restul cã în locul acela se înãlþa un oraº plin de ani- acopere acel gol al mitului fondator ºi care oraºului, ea se înalþã sfidãtor în mijlocul maþie, cu case ale cãror ziduri erau fãcute au creat eroii mitici ce aveau sa-i redea sen- deºertului, în timp ce casa albã este situatã din oglinzi. Întrebã ce oraº este acela ºi i se sul universului latinoamerican, acum recon- în mijlocul satului Macondo, ocupând, pâ- rãspunse cu un nume pe care nu-l auzise struit în jurul unui centru. Acestea sunt: nã la ridicarea primei biserici, însuºi altarul niciodatã, care nu avea nicio semnificaþie, Casa verde, roman scris de Mario Vargas acelui loc rupt de civilizaþie; Casa verde dar care în visul sãu avea o rezonanþã supra- naturalã: Macondo. În ziua urmãtoare îi este pânã la urmã distrusã de ura oameni- Llosa ºi publicat în anul 1965, ºi Un veac convinse pe oamenii sãi cã nu vor mai gãsi de singurãtate, de Gabriel García Márquez, lor, arsã din temelii, în timp ce Macondo niciodatã marea. Le porunci sã doboare co- 4 publicat doi ani mai târziu. Acest centru este distrus prin însãºi legea universului, aºa pacii pentru a deschide un luminiº în apro- imperios necesar este reprezentat de câte o cum apare ea consemnatã în manuscrisele pierea cursului apei, în partea râului unde casã, una verde ºi una albã, fiecare trecând lui Melchiade; în sfârºit, Casa verde va re- aerul era mai rãcoros, ºi acolo întemeiarã prin etapa creaþiei, a înfloririi ºi prin cea a naºte din propria cenuºã, câþiva ani mai târ- satul. (GM, p. 28) decãderii ºi lãsând în urma lor mitul din ziu, ajungând un banal bordel, în timp ce imaginarul popular. Astfel, cultura proprie Macondo nu are parte de o a doua ºansã pe În ambele cazuri, eroii sunt întâmpinaþi de este legitimatã prin mituri proprii, despre pãmânt, de nicio renaºtere, pentru cã aceas- o naturã crâncenã, care se opune ocupãrii. semnificaþia cãrora ne propunem sã comen- ta este soarta unei stirpe condamnate la un Însã aceºtia nu se lasã intimidaþi, fiind tãm în cele ce urmeazã. veac întreg de singurãtate. împinºi de o hotãrâre care pânã la urmã a Casa, dupã cum subliniazã Gilbert Du- Pentru a gãsi originile acestor îndrãz- învins vitregia mediului tropical. Astfel, rand5, este feminizatã. „Însemnãtatea mi- neþe acte de întemeiere, e necesar sã sãpãm Casa verde este înghiþitã de deºert noapte crocosmicã acordatã locuinþei indicã deja ºi mai adânc. Se impune aici o lecturã în de noapte, fiind necesar un efort suprao-

8 • APOSTROF menesc pentru a înainta, regãsindu-se aici nu facultãþile lui extraordinare, nu destinul simbolul efortului sisific de a construi ceva sãu excepþional l-au transformat pe José ce se ºtie cã nu e decât o fantasmã: Arcadio într-un erou mitic, ci „condiþia sa umanã: singurãtatea“. Dar noi tindem a Nisipul e instabil ºi moale. Dunele îºi schim- crede cã, din contrã, condiþia umanã este bã locul în fiecare noapte, vântul le înalþã, le depãºitã, iar ca dovadã stã însuºi procedeul distruge ºi le deplaseazã cum îi vine, când de gigantizare a eroului, aºa cum apare el mai mari ºi când mai mici. Apar ameninþã- în roman, chiar ºi la sfârºitul vieþii: „nu toare ºi multiple, înconjoarã Piura ca un zid, alb în zori, roºu la apusul soarelui, cafeniu numai cã era tot atât de greu ca mai înain- noaptea, ºi a doua zi ia-le de unde nu-s, le te, dar în timpul ºederii lui îndelungate sub vezi împrãºtiate, îndepãrtate, din loc în loc, castan dobândise încetul cu încetul puterea ca o erupþie pe pielea pustiului. […] Plini de de a-ºi spori greutatea dupã voia lui, încât bunãvoinþã, mulþi oameni încercarã sã îm- ºapte oameni nu izbutirã sã-l ridice, ci au piedice nebunia asta, îi aduserã argumente trebuit sã-l ducã târ⺠pânã la pat“ (GM, p. cu duiumul ca sã-ºi schimbe hotãrârea. Sã 135). Aceste dimensiuni neobiºnuite ale cumpere un teren în oraº, sã nu se încãpãþâ- corpului sãu, precum ºi forþa lui fizicã, neze. Dar don Anselmo dispreþuia toate sfa- turile ºi rãspundea cu niºte fraze cu totul ºi demonstratã de atâtea ori, ne duc cu gân- cu totul ciudate. (VL, p. 73) dul, ºi pe bunã dreptate, la „Cel Foarte Înalt“, aºa cum apare el la Eliade: „«Înal- Aceastã luptã oarbã cu deºertul implacabil tul» este o dimensiune inaccesibilã omu- indicã o anume dozã de nebunie quijotes- lui ca atare; ea aparþine de drept forþelor ºi 14 cã, dar cu final fericit, datoritã ocupãrii fiinþelor supraumane“. spaþiului proaspãt îmblânzit. „Drept urma- Însã cei doi eroi civilizatori, dupã cum re, acest spaþiu profan, lupanarul din deºert, anticipam mai devreme, au fost pedepsiþi cu nebunia ºi exilul, deºi urmând destine devine un spaþiu transcendental, […], pu- • Gabriel García Márquez tându-se stabili cã în creaþia Casei verzi se foarte diferite. Don Anselmo, în rãzvrãti- urmeazã un arhetip sau model exemplar: ler medieval, galant cu femeile ºi respectat rea lui, reuºeºte sã-ºi atragã ura pãrintelui cel al creãrii Omului“.10 Acelaºi lucru îl pu- de bãrbaþi ºi pe deasupra mai deþine ºi toa- García, reprezentantul bisericii ºi deþinãto- tem afirma ºi cu privire la Macondo, unde te trãsãturile ce se cer unui astfel de rãz- rul unei puteri recunoscute ºi acceptate. clima este ploioasã ºi aerul înãbuºitor, pe boinic: „Era un tânãr atletic, cu umeri laþi, Pãrintele, împreunã cu femeile pioase din deasupra satul fiind nevoit a se dezvolta o barbã creaþã îi împodobea faþa, iar cã- oraº, care se simþeau lezate de existenþa departe de mare, într-o zonã în care poºta maºa fãrã nasturi lãsa sã se vadã un piept unui bordel care sã le perverteascã sufletul trecea abia o datã la câteva luni. Dar, la rân- plin de muºchi ºi de pãr“ (VL, p. 51). Însã soþilor ºi fiilor, au dat foc Casei verzi. dul sãu, este un spaþiu viu, „un cãtun cu el nu se limiteazã la aceastã condiþie, nu Astfel, biserica ºi deºertul îºi reintrã în drep- vreo douãzeci de case din lut ºi trestie“ se mulþumeºte cu puþinul pe care i-l oferã turi, iar Anselmo se exileazã într-un cartier (GM, p. 9), unde locuitorii erau gospo- oraºul ºi în curând va adopta o nouã pos- mãrginaº ºi foarte sãrac, unde îºi petrece dari ºi harnici, fiind „într-adevãr un sat feri- turã, cea de întemeietor al unui nou spaþiu. zilele în compania bãuturii ºi a harpei. El cit: nimeni nu avea peste treizeci de ani, Spaþiul ales de el suferã o mutaþie: iniþial, este un titan decãzut din drepturi, rãmâ- nimeni nu murise încã“ (GM, p. 14). Dar este doar o bucatã de deºert, la marginea nând doar o umbrã din ce a fost cândva. dupã ce spaþiul a fost luat în stãpânire, oraºului, pentru ca dupã terminarea Casei José Arcadio a ajuns în aceeaºi stare de instinctul uman de cucerire a unor teritorii verzi sã devinã acel omphalos, centrul noii izolare absolutã, însã din alte motive, de noi s-a manifestat fãrã întârziere, iar fon- lumi create de erou, care a luptat cu natu- naturã ºtiinþificã. Fire curioasã, doreºte sã datorii satului au plecat în cãutarea unei ra ºi a înfrânt-o. Trecând în acest nou sta- descopere piatra filosofalã ºi, în încercarea ieºiri spre mare. Aceastã încercare, în final diu, îmbracã haina unui Prometeu, adicã pe lui, reia, una dupã alta, invenþiile tehnice neizbutitã, este în fapt o continuare a cãlã- cea a unui erou civilizator. Gilbert Durand care ne-au revoluþionat lumea. Însã aliena- toriei fantastice de dinaintea întemeierii, creioneazã prototipul acestui mit: rea depãºeºte pragul de acceptare ºi el îºi dar de aceastã datã însoþitã de hãrþi ºi de pierde uzul raþiunii. Atunci, familia sa l-a un obiectiv precis, cel de a gãsi marea atât Rãzvrãtirea lui Prometeu e arhetipul mitic legat de un castan foarte bãtrân, unde ºi-a de necesarã. Membrii expediþiei, dându-ºi al libertãþii spiritului. Eroul solar încalcã bu- petrecut ultimii ani de viaþã, vorbind exclu- seama cã nu mai existã speranþã pentru curos ordinele, îºi calcã jurãmintele, nu-ºi siv latineºte, limbã pe care a învãþat-o sin- cãutarea lor, se întorc la casele lor, dar nu poate stãvili cutezanþa, precum Hercule sau gur. La fel ca Anselmo, el sfideazã puterea înainte de a mai crea un mit: cel al des- Samson-ul semit. S-ar putea spune cã trans- bisericii ºi îl ridiculizeazã pe primul preot cendenþa obligã la aceastã nemulþumire pri- al satului, dar fãrã repercusiuni demne de coperirii unui galion spaniol din secolul al mitivã, la aceastã impulsivitate pe care le re- XV-lea, situat, în mod miraculos, într-o luat în seamã. flectã cutezanþa gestului sau temeritatea Amândoi au îmbãtrânit la fel, fãrã glo- pãdure ºi care nu adãpostea nicio comoarã acþiunii.12 la bord. Exploratorilor nu le rãmâne decât rie, într-o stare de pãrãsire ºi mizerie, în timp ce lumea pe care au întemeiat-o îºi sã trãiascã în continuare în paradisul teres- La fel de mult se apropie de mitul prome- urma cursul. Astfel, Casa verde a renãscut tru pe care l-au fondat cu puterile lor, fã- teic ºi José Arcadio, care, dupã ce ucide un din cenuºã, fiind reconstruitã de fiica lui când loc unui mãnunchi de legende, în care om, fondeazã o lume nouã, cu forþe pro- Anselmo, iar oraºul a continuat sã se dez- totul se repetã, sub semnul inconfundabil prii. Mai mult decât atât, el joacã ºi rolul volte. Dar, concomitent, casa a ieºit din al singurãtãþii. Naratorul va fi cel care va unui monarh patern ºi dominator, însã sfera mitului, devenind un loc de distracþii prelua acest mãnunchi ºi îl va prelucra în unul aflat mereu într-o luptã pentru su- frivole, ca oricare altul. Munca lui José ceea ce va fi definit de critici drept „o me- premaþie cu soþia lui, Úrsula. În final, va Arcadio va fi continuatã de urmaºul sãu din taforã a Americii Latine“. ieºi învingãtor matriarhatul, iar Prometeul a ºasea generaþie, care va reuºi pânã la urmã fondator este înfrânt, pedepsit pentru încer- sã iasã din lanþul vicios al singurãtãþii, sã carea sa de a descifra toatã cunoaºterea lu- iubeascã ºi sã descifreze manuscrisele crip- mii, pe care o ofereau manuscrisele lui Eroii fondatori tate, moment în care întreg spaþiul mitic Melchiade. La moartea lui José Arcadio este ºters de pe faþa pãmântului. Ambii eroi ARGAS LOSA His- Buendía, cineva va spune: „Am venit la în- L afirmã, în cartea sa se sting în patul lor, bãtrâni ºi însinguraþi, toria de una novela11 mormântarea regelui“ (GM, p. 134), astfel V , cã în Anselmo a dar mitul lor are un destin opus, dãinuind fiindu-i confirmat statutul, pînã atunci recreat un personaj drag celor pasionaþi de încã multã vreme dupã aceea. romanele cavalereºti ºi de aventurile din ºtiut, însã nu exprimat în cuvinte. La fel îl Vestul sãlbatic, anume cel al strãinului care recunoaºte ºi natura care, cândva supusã de soseºte într-un oraº strãin ºi îl cucereºte. voinþa lui civilizatoare, îi aduce un tribut Într-adevãr, soseºte peste noapte, de nicã- prin ploaia de flori galbene care au acope- ieri ºi în scurt timp îi farmecã pe toþi locui- rit întregul sat, ele trebuind înlãturate cu 13 torii oraºului Piura. Pare un autentic cava- lopeþile. Totuºi, unii cercetãtorii susþin cã 

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 9  Scurte concluzii

-A VORBIT atât de mult la Piura des- „Spre începuturile Casei verzi în for- ma ei primitivã, încât nimeni nu mai ºtie exact cum era de fapt, nici amãnuntele adevãrate ale istoriei ei“ (VL, p. 90). În acelaºi timp, Macondo a dispãrut fãrã urmã, din el rãmânând doar mitul.

Departe de a constitui un patrimoniu fix de povestiri, mitul este sortit, prin caracterul sãu împãrtãºit ºi prin transmiterea sa, unei metamorfoze permanente. Naratorii mitu- lui, mai întâi, departe de a fi niºte sterili purtãtori de cuvânt, îi asigurã o reînnoire permanentã. A povesti mituri înseamnã a introduce diferenþã ºi, deci, a mitiza, adicã a participa la reînnoirea, la recrearea mitu- lui. Schimbarea principalã provine, totuºi, dintr-un travaliu de rescriere a imaginarului. Multe straturi de imaginarii provin de fapt din tradiþii orale […].15

ªi alþi cercetãtori ne confirmã provenienþa folcloricã a miturilor ce se regãsesc în ro- manul Casa verde. De pildã, Fernández Ariza subliniazã cã întreaga relatare privind construirea Case verzi este presãratã cu exa- gerãri proprii fanteziei populare.16 În acelaºi timp, vedem cum „apar în mod constant • Mario Vargas Llosa aluzii la spaþiul textual biblic, ale cãrui mi- distrugere care se regãseºte în anumite epi- Márquez, Un veac de singurãtate, traduce- turi sunt recreate. Prin urmare, putem afir- soade ale romanelor. Drept urmare a aces- re de Mihnea Gheorghiu, Bucureºti: RAO, ma cã dimensiunea miticã a acestei rela- tei agresiuni originare, li s-a furat dreptul 2002. tãri se bazeazã pe o serie de mituri clasice de a se bucura de o mitologie fondatoare 5. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale care premerg romanului ºi care, în acelaºi de tip eroic, iar tocmai acest lucru vor sã îl imaginarului, traducere de Marcel Aderca, prefaþã ºi postfaþã de Radu Toma, Bucu- timp, integreazã povestirea într-o realitate recupereze cei doi autori. Europenii asu- reºti: Univers, 1977, p. 301. miticã din care face parte“.17 Acelaºi lucru pritori se mai regãsesc ºi în imaginea bise- 6. Ibidem, p. 304. îl putem afirma ºi cu privire la Un veac de ricii, care planeazã ca o umbrã ce are rolul 7. Corin Braga, De la arhetip la anarhetip, singurãtate, care, prin proza sa hipnoticã, de a limita mereu libertatea individului. Iaºi: Polirom, 2006, p. 50. ne rupe foarte des de planul real, pentru a Una dintre consecinþe se regãseºte în mod 8. Juan Villegas, La estructura mítica del héroe, ne ajuta sã pãtrundem în cel magic. Ele- neaºteptat în imaginea femeii. Majoritatea Barcelona: Planeta, 1973, apud Ariza ºi mentele supranaturale abundã în roman: personajelor feminine sunt frigide, incapa- Guadalupe, p. 80. personaje care sunt înconjurate permanent bile de iubire, suferind de o amãrãciune 9. Petrescu, p. 209-210. de fluturi galbeni, altele care mor ridicân- ce îºi are rãdãcinile într-un punct îndepãr- 10. Ariza ºi Guadalupe, p. 83. du-se la cer, oseminte care bântuie casa în tat al istoriei, ºi nu în istoria vieþii lor. În 11. Mario Vargas Llosa, Historia de una nove- cãutarea odihnei, urme de cenuºã care nu la, Barcelona: Tusquets, 1971, p. 50, apud paralel, eroii prometeici, care vor sã resta- Sara Castro-Klarén, Understanding Mario pot fi ºterse niciodatã, priviri care pot citi bileascã dreptatea în acea lume siluitã ºi Vargas Llosa, ediþia a 2-a, Columbia: Uni- viitorul, iar lista poate continua. sã îºi regãseascã centrul, respectiv sinele, au versity of South Carolina, 1992, cap. 3: Cele douã cãrþi de care ne-am ocupat ºi ei parte de un destin trist: din stadiul The Green House: Formal Experimentation sunt considerate romane totale. Aºa cum de eroi solari, rãzvrãtiþi, ajung în final niºte and Marginal Territories, p. 45. însuºi Llosa precizeazã, astfel de romane eroi lunari, resemnaþi, învinºi, deºi senini 12. Durand, p. 197. sunt sortite sã îºi canibalizeze propriul în nebunia lor. 13. Aici ne vom referi la textul lui Katalin Ku- narator, pentru a crea iluzia cã nimeni nu
lin, Cien años de soledad: Aspectos de su existã în afara lumii ficþionale. García mundo mítico, Anales de Literatura His- Márquez confirmã aceastã abordare: panoamericana, vol. 2-3, 1973-1974, p. 680. 14. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, cele narate îl absorb, în paginile finale ale Note cu o Prefaþã de Georges Dumézil ºi un cãrþii, pe propriul narator. […] Realitatea 1. Ian Johnston, On Marquez’s One Hundred Cuvânt-înainte al autorului, traducere de ficþionalã e totul: îºi aflã originea în ea Years of Solitude, text preluat de pe pagina Mariana Noica, Bucureºti: Humanitas, însãºi, în acelaºi timp creeazã ºi este creatã, web http://records.viu.ca/~johnstoi/intro- 1992, p. 56. devine narator ºi fapt narat, iar la fel cum ser/marquez.htm. (consultatã la data de 15 15. Jean-Jacques Wunenburger, Imaginarul, viaþa sa este viaþa întreagã, tot aºa moartea ianuarie 2010) (traducerea româneascã a sa este pieirea tuturor.18 traducere de Dorin Ciontescu-Samfireag, textelor citate ne aparþine). Cluj-Napoca: Dacia, 2009. 2. Olivia Petrescu, Labirinturi posibile: Culturã 16. Ariza ºi Guadalupe, p. 80. Aceste lumi, pe care le-am urmãrit de la ºi semnificaþii hispanice, Cluj-Napoca: Casa 17. Ibidem, p. 82. întemeierea lor ºi pânã la moartea eroilor Cãrþii de ªtiinþã, 2008, p. 207-208. 18. Gabriel García Márquez, Historia de un dei- prometeici care le-au dat sens ºi formã, 3. Carlos Fuentes, El afán totalizante de cidio, Barcelona: Barral, 1971, p. 541-542, sunt o recreare contemporanã a unor mi- Mario Vargas Llosa, in La nueva novela apud Inger Enkvist, Las técnicas narrativas turi clasice. Însã parfumul sud-american hispanoamericana, Mexico: J. Moritz, 1976, de Vargas Llosa, Kungälv: Goterna, 1987, le oferã noi conotaþii, care la prima vedere p. 45, apud Fernández Ariza ºi María Acta Universitatis Gothoburgensis, p. 46. Guadalupe, La casa verde: De la estructu- poate nu sunt atât de izbitoare. Inventarea ra mítica a la utopia, Anales de Literatura acestor lumi de cãtre cei doi naratori re- Hispanoamericana, vol. 8, 1979, p. 79. flectã o necesitate imperioasã a unei cul- 4. Citatele pe care le vom include în acest turi de a-ºi redefini relaþia cu paternitatea. studiu fac parte din urmãtoarele ediþii ro- Continentul latinoamerican este, la origi- mâneºti: Mario Vargas Llosa, Casa verde, nea sa modernã, fructul unui viol, al unei traducere de Mona Þepeneag, Bucureºti: agresiuni, simbolizate grãitor prin setea de Humanitas, 2006, respectiv Gabriel García

10 • APOSTROF Poeme de

Zidul de sticlã unde pânã ºi-o pasãre pare sã le cânte unora în strunã. în vorbitorul unei închisori în care vizitatori ºi întemniþaþi însingurat rãmân, pe potriva unui grai erau despãrþiþi printr-un zid de sticlã mereu presimþit, în faþa cãruia toate celelalte am vãzut într-o dupã-amiazã târzie nu sunt decât jargoane. o femeie ºi un câine

ºi dincolo de perete un bãrbat palid, neras drumul poartã însã mereu înspre o rãscruce cu palmele sprijinite de sticla rece. unde unul a avut într-o bunã zi ideea divinã nu puteau vorbi. de a aºeza o tãblie indicând douã cãi posibile: se priveau doar intens prin peretele de sticlã .dumnezeu. – .discuþii despre dumnezeu. ºi deodatã câinele s-a ridicat în douã labe sprijinindu-se de acest zid într-o încercare fireºte, prima, aproape pustie rãmâne, mereu sfâºietoare de a atinge trupul bãrbatului cum pe fundul apelor netulburate, adânci abia acum recunoscut se bãnuie mereu un chip. gemând de neputinþã, cu tandreþea de odinioarã nu-l putem desluºi – aplecându-ne deasupra apei orice ar fi fãcut, oricât de vinovat ori nevinovat întrezãrim mereu doar propriul nostru chip. ar fi fost acest bãrbat de dincolo de zidul de sticlã. dacã ne-am lepãda însã toate mãºtile poate aici se aflã rãspunsul definitiv, am murmurat nu s-ar ivi la urmã chipul presimþit dintotdeauna ieºind pe câmpul rece al toamnei peste care acolo unde niciun gând nu va mai fi se lãsa încet înserarea o alungare de pasãre?

Noiembrie. Târziu Reîntoarcere acasã au fost duºi la apã, dar nu li s-a îngãduit sã bea. de câte ori mã reîntorceam în zori sleit de pe insulã, descuiam uºa în bezna din jur acum s-au dus. s-au stins acasã. subit. ºi bâjbâind cu o mânã dupã comutator îi simþeam deîndatã botul umed pe dosul palmei un privilegiu de care puþini au parte scâncetul de bucurie am murmurat, pãºind sub desfrunziri când se ridica pe labele dinapoi sprijinindu-se de picioarele mele. lãsând în urmã pânã ºi mersul, vara m-a aºteptat în ultima zi pânã în zori. stinsã-n frunza cãzutã, pasul n-a vrut sã se ducã înainte de-a nu mã reîntoarce. estompat în auz la adulmecarea apoi, când rãzbit de obosealã am adormit cu o mânã în coºul în care zãcea zãpezii ºi deodatã nimeni cu labele împreunate aþintindu-mã nimic nu a mai aparþinut morþii s-a stins uºor în somnul meu.

în contrapunctul de iarnã la cãderea de fulg azi, când nu mai e, nu mai caut în beznã comutatorul. mã strecor pe uºã mã aºez încet pe canapea ºi-i simt din nou botul pe mânã. O alungare de pasãre îi vãd din nou privirea. mi-am rãsfrânt mereu glasul printre arbori ochii aceia în care era o luminã singurii care puteau împãrtãºi deplin atât de linã, atât de curatã o trecere sub tãcere, ori poate încât trecându-mi mâna peste capul catifelat îmi pãrea mereu cã îl mângâi pe dumnezeu pasãrea dãruindu-ºi cântul
oricui se opreºte învins, însã cum doar între doi arbori, pãdurea numai în golul dintre cânturi, cel râvnit vreme de o viaþã mereu sustrãgându-se, oricât i-aº da ocol pe aceste meleaguri atât de încercate

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 11 turilor dintre iudaism ºi creºtinism; „Euro- cutã“, idee reiteratã de Ioan (4:22): „noi pa în criza culturilor“, o analizã a ideii de ne închinãm la ce cunoaºtem, cãci mântui- Europa în întreaga ei complexitate; ºi rea vine de la evrei“, sau mai tîrziu de Pã- „Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi rinþii Bisericii. Astfel, creºtinismul ºi iu- religie“, operã de referinþã, care trateazã daismul au un centru comun la care se noua concepere a relaþiei dintre religie ºi raporteazã, pe care îl reprezintã fiecare în raþiune, abordatã în dezbaterea-eveniment modalitatea proprie, în armonioasã rezo- cu Jürgen Habermas. nanþã cu îndemnul Apostolului Pavel (Efes. Prima scriere integratã în volumul de 4:15): veritas in caritate! Fiindcã, aºa cum faþã, „Interpretarea biblicã în crizã“, atrage sublinia ºi rabinul Pinchas Lapide, „Ne da- atenþia asupra ambivalenþei metodologiei torãm unii altora adevãrul, dar în iubire!“ exegetice biblice, aducând obiecþii faþã de Temele abordate în volumul de faþã ne metoda cercetãrii critico-istorice, conside- introduc într-un univers complex ºi dens ratã incompletã, autorul propunând „câte- al problemelor seminale ale epocii noastre: va remedii la erorile de bazã ale metode- „Trãim în vremuri de mari pericole ºi de lor moderne“. În încercarea de a formula mari oportunitãþi, atât pentru om, cât ºi o cercetare sistematicã, pentru o mai bunã pentru lume, o perioadã care reclamã în O viziune catolicã asupra sintezã între „metodele istorice ºi cele teo- egalã mãsurã o mare responsabilitate din logice, între critica înaltã ºi doctrina Bise- partea noastrã a tuturor“ Mesajul sintetizea- contemporaneitãþii ricii“, Joseph Ratzinger propune, pe de o zã foarte limpede situaþia actualã, invitând parte, „sã se ia în seamã inclusiv intuiþiile la reflecþie profundã pe fiecare dintre noi. Monica Meruþiu de netãgãduit descoperite de metoda isto- Gravele probleme cu care se confruntã ome- ricã, iar pe de altã parte, sã se depãºeascã nirea au devenit globale; mai mult, creºterea OLUMUL JOSEPH Ra- limitãrile acesteia, pentru a le dezvãlui prin- posibilitãþilor noastre de cunoaºtere nu a Vtzinger Benedict al tr-o hermeneuticã cu adevãrat relevantã“. însemnat ºi o creºtere a energiei noastre mo- XVI-lea, Scrieri alese, tra- Abordând relaþia dintre iudaism ºi creº- rale; astfel, Joseph Ratzinger vede cel mai ducere de Delia Marga, tinism, marea viziune pe care Ratzinger o mare pericol în chiar aceastã lipsã de echi- introducere ºi postfaþã de dezvoltã este aceea a douã credinþe care libru sau adeseori inversa proporþionalitate Andrei Marga (Cluj-Na- trebuie sã înveþe una din experienþele ce- dintre avântul tehnicii ºi energia moralã. poca: Apostrof & EFES, leilalte, dar, mai ales, douã credinþe care îm- Realizãrile societãþii actuale, avansul ºtiinþei, 2011), întregeºte parcur- pãrtãºesc ceva esenþial comun: Vechiul clonarea, bomba atomicã, reflectã în final o sul unei relaþii istorice sta- Legãmânt. „Istoria relaþiei dintre Israel ºi autonomie a omului, care se simte îndrep- bilite cu actualul suveran Creºtinãtate este plinã de sânge ºi lacrimi. tãþit sã le punã în aplicare sub diverse mo- pontif, de la primirile cãlduroase la Vatican Este o istorie de neîncredere ºi de ostilitate, dalitãþi. Într-o lume bazatã pe calcul, cal- ale delegaþiei Universitãþii „Babeº-Bolyai“, dar – graþie Domnului – ºi o istorie traver- cularea consecinþelor este ceea ce determinã reprezentatã de rectorul Andrei Marga, la satã mereu de încercãri de iertare, de înþe- ce trebuie sau nu considerat moral. Aici propunerea acestuia de acordare a titlului legere ºi acceptare reciprocã.“ Astfel îºi în- Ratzinger reitereazã ideea cã obligaþiile de doctor honoris causa cardinalului Joseph cepea Joseph Ratzinger contribuþia pentru morale sunt cele care conferã fiinþei umane Ratzinger, procedurã care a coincis cu ale- marea reuniune iudeo-creºtinã care a avut demnitate, ele nu sunt ceva de care omul gerea cardinalului ca suveran pontif, apoi loc la Ierusalim în 1994, sub conducerea trebuie sã se elibereze, fiindcã orice îndepãr- acceptarea distincþiei de cãtre Benedict al rabinului Rosen. Joseph Ratzinger concepe tare de acestea înseamnã un pas înapoi, în XVI-lea, audienþa privatã ºi cuvintele memo- Noul Testament drept împlinire a Legii, sensul în care „recunoaºterea moralitãþii este rabile „Eu sunt Unul dintre ai voºtri“. Se prin urmare considerã cã nu putem citi No- adevãrata substanþã a demnitãþii umane, iar adaugã la acestea conferinþele consacrate ul Testament fãrã Vechiul Testament, pen- moralitatea nu este închisoarea omului, ci temelor majore ale operei teologico-filoso- tru cã doar unul lângã celãlalt ºi împreunã mai degrabã elementul divin din el“. fice a lui Joseph Ratzinger ºi impresionan- pot sã scoatã la suprafaþã plinãtatea vieþii Europa, continentul care se confunda în ta monografie dedicatã de A. Marga suve- în credinþã. Ratzinger ia distanþã de ideea trecut cu „creºtinãtatea“ ºi care, în acelaºi ranului pontif: Absolutul astãzi: Teologia ºi de separare a Vechiului Testament de creº- timp, a reprezentat punctul de plecare pen- filosofia lui J. Ratzinger. tinism, ecou al iniþiativelor episcopului tru noua raþionalitate ºtiinþificã, ce ne-a Volumul de faþã reprezintã un corpus cu Lyonului, Irineu, care în lucrarea sa Contra oferit mari posibilitãþi, dar ºi mari amenin- lucrãri fundamentale ale actualului papã, ereziilor, aducea obiecþii încercãrii de a þãri, a dezvoltat o culturã care constituie, beneficiind de o „dezvãluire“ desãvârºitã a elimina Vechiul Testament din conþinutul în viziunea actualului papã, „contradicþia textului în limba românã. Pentru aceasta, ºi esenþa creºtinismului. Folosindu-se de cea mai radicalã nu doar a creºtinismului, dincolo de textul original, Delia Marga a textele Scripturii, Irineu încerca demonstra- ci ºi a tradiþiilor religioase ºi morale ale folosit ºi variante autorizate în alte limbi, rea legãturii dintre Iisus ºi Vechiul Testa- umanitãþii“, autorul evidenþiind o realitate precum franceza, italiana, engleza sau ger- ment, continuitatea dintre Iisus ºi vechii din care Dumnezeu a fost exclus, fie prin mana, dupã caz, într-o dinamicã a rafina- israeliþi, argumentând cã ceea ce a fost re- „negare sau prin aprecierea cã existenþa nu mentului expresiei ºi redãrii cu fidelitate a velat vechiului Israel a fost completat prin îi este demonstrabilã, ci este dubitabilã, ºi profunzimii reflecþiilor autorului. întruparea lui Iisus, iar unicitatea lui Dum- prin urmare aparþine ansamblului de alegeri Plecând de la interogaþia cu care Andrei nezeu nu presupune doar ideea de mono- subiective, ceva, în orice caz, irelevant vieþii Marga deschide Introducerea la aceastã teism, ci ºi faptul cã acelaºi unul Dumnezeu publice“. Radical spus, lipsa de Dumnezeu „ediþie elocventã“, ºi anume, „dacã se poate este prezent în ambele religii. Însã, aºa cum a Europei poate sã fie un simptom al decli- da seama într-un singur volum de o operã bine remarca ºi Rémi Brague, „ispita mar- nului în relaþia cu globalizarea, iar conse- ce cuprinde peste ºaptezeci de volume, pe cionismului va rãmâne constantã în Bise- cinþele sunt expuse de Joseph Ratzinger care mari edituri se strãduie acum sã le or- ricã, iar refuzul marcionismului, înþelegân- prin cuvintele lui Robert Spaemann: „Dacã doneze tematic“, trebuie spus cã, dincolo du-se prin aceasta o rezistenþã în faþa Europa nu îºi exportã credinþa, atunci în de entuziasmul ºi privilegiul prezentãrii încercãrilor de renunþare la Vechiul Testa- mod inevitabil îºi exportã lipsa sa de cre- unui astfel de volum de excepþie, se gãseºte ment, devine astfel, poate, evenimentul dinþã“, ºi astfel „Europa nu este mai mult provocarea de a capta în termeni cât mai fondator al istoriei Europei ca civilizaþie, în decât un concept geografic – în afarã de a preciºi tabloul temelor majore ale unuia sensul cã furnizeazã matricea raportãrii eu- fi un nume pentru locul unde a început dintre gânditorii cei mai de seamã ai tim- ropene la trecut ºi o ancoreazã pe aceasta la distrugerea omului“. pului nostru. un nivel mai ridicat“. O altã temã majorã, noua concepere a Scrieri alese reuneºte patru „opere-che- Joseph Ratzinger afirmã fãrã echivoc: relaþiei dintre raþiune ºi credinþã, o regãsim ie“, reprezentative pentru pontificatul lui nu existã nicio deosebire între Dumnezeul în ultima scriere a volumului de faþã, dez- Benedict al XVI-lea: „Interpretarea biblicã Vechiului Testament ºi cel al Noului Testa- baterea care a avut loc la Academia Catolicã în crizã“, lucrare ce asumã dificultãþile me- ment, la fel cum Iisus nu a venit pentru a din München, în 2004, între Jürgen Haber- todologiei studiilor biblice ºi neajunsurile schimba Legea, ci pentru a o împlini, aºa mas ºi Joseph Ratzinger. Plecând de la o metodei istorico-critice; „Multe religii – un cum mãrturiseºte Pavel în Epistola cãtre interogaþie pe care Ernst-Wolfgang Böcken- singur Legamânt: Israel, Biserica ºi lumea“, Romani (11:29): „Cãci lui Dumnezeu forde a formulat-o la mijlocul anilor ’60 – în care se oferã soluþii la problema rapor- nu-i pare rãu de darurile ºi de chemarea fã- dacã se alimenteazã statul liberal, secularizat,

12 • APOSTROF din presupoziþii normative pe care nu le poate pe moºiile sale, de unde, datoritã relaþiilor garanta el însuºi? –, cei doi participanþi la Despre nefericirile politice ºi de rudenie pe care le-a avut cu dezbatere au propus soluþii la dificila pro- majoritatea personalitãþilor influente din vocare dacã statele democratice se pot sus- unei regine principat, a reuºit deseori sã-ºi impunã þine prin resurse pe care le pot ele însele punctul de vedere; mai mult, dupã moartea produce sau au nevoie ºi de resurse de na- Lukács József principelui Ioan Sigismund a izbutit sã turã culturalã ºi, implicit, religioasã. Consi- convingã stãrile din Transilvania sã-l aleagã N POVEªTILE popula- deratã mai degrabã neaºteptatã, dezbaterea principe. re deseori apare figura se va dovedi a fi una a similitudinilor ºi con- Î În biografia lui ªtefan Báthory, un su- celui mai mic fiu care vergenþelor asupra unor problematici pre- biect aparte constituie seria ghicitorilor care pleacã în lume, unde, da- cum relaþia dintre religie ºi filosofie, criza încercau sã caute rãspuns la întrebarea oare toritã iscusinþei sale, re- societãþii europene, emergenþa societãþii de ce nu s-a însurat pânã la vârsta de 43 de uºeºte sã trecã de tot fe- postseculare. Alte puncte-cheie ale dezba- ani. Deºi existã poveºti despre iubiri se- luri de greutãþi, pericole terii Habermas-Ratzinger s-au concentrat crete, nefericite sau chiar tragice care l-ar fi ºi încercãri, în final câºti- pe felul în care ar trebui sã interacþioneze reþinut de la cãsãtorie, un rãspuns credibil gã mâna prinþesei ºi ju- cetãþenii religioºi ºi cei nonreligioºi, pe gã- la aceastã problemã ar putea sã fie faptul cã mãtate din regat, iar du- sirea unor rãspunsuri viabile la întrebarea el a socotit mariajul un instrument în atin- pã moartea bãtrânului dacã legea oferã toþi indicatorii necesari gerea unor obiective. Iar cariera sa din a rege, ºi cealaltã jumãtate, ºi amândoi trãiesc pentru viaþa în interiorul unei comunitãþi ºi doua parte a vieþii a fost asiguratã chiar de liniºtiþi pânã la adânci bãtrâneþi. încercarea de a determina dacã o societate cãsãtoria „politicã“ prin care a ajuns rege al Iatã cã istoria ne oferã exemple de viaþã secularã poate sã stabileascã obligaþii mu- Poloniei. care par sã fie adevãrate modele pentru tuale ºi diferite tipuri de solidaritate între Prinþesa Ana de Jagiełło (1523-1596) poveºtile populare. Dacã ar trebui prezentat cetãþeni. Susþinând cã statul liberal ar trebui este cea de-a doua protagonistã a cãrþii. schematic subiectul cãrþii doamnei Ildikó sã „adopte un comportament de pãstrare a Nãscutã ca al patrulea copil (dintre cei ºase) Horn, A könnyezø krokodil: Jagelló Anna és tuturor surselor culturale din care se ali- al regelui Sigismund I Jagiełło ºi al reginei Báthory István házassága [Crocodilul înlã- menteazã conºtiinþa normelor ºi solidari- łł Bona Sforza, dupã moartea în anul 1572 tatea cetãþenilor“, Habermas pledeazã în crimat: Cãsnicia Anei de Jagie o ºi a lui ªtefan Báthory] (Budapest: L’Harmattan, a fratelui sãu, Sigismund II August, a rãmas favoarea ideii cã democraþiile liberale trebu- singurul descendent al dinastiei regale a ie sã lase un spaþiu larg pentru exprimarea 2007), acesta ar suna exact ca ºi povestea popularã amintitã mai înainte. Intrând însã Poloniei. Fãrã sã fie deosebit de deºteaptã religioasã ºi pentru formele religioase ale ºi nefiind nici o frumuseþe ieºitã din co- vieþii, pentru cã acest proces poate duce spre în detalii, vom ajunge la acele nuanþe care fac diferenþa dintre poveste ºi viaþa realã. mun, prinþesa din aceastã poveste nu a reu- o înþelegere mutualã între religios ºi non- ºit sã se mãrite, deºi a avut mai mult de o religios, iar atât timp cât secularizarea socie- Ildikó Horn este istoric, ºeful Catedrei de istoria modernã a Universitãþii de ªtiinþe duzinã de pretendenþi. tãþii este vãzutã ca un „proces de învãþare Stãrile din Polonia – care era o „repu- complementar, ambele pãrþi pot lua în „Eötvös Lóránd“ de la Budapesta, autoarea a numeroase studii excepþionale despre is- blicã“ a nobilimii –, cãutând un nou rege, serios aportul lor la temele controversate ale au formulat câteva caracteristici pe care spaþiului public“. Avertizând asupra „pa- toria Europei Centrale. Cartea de faþã pri- veºte deopotrivã istoria Transilvaniei, Polo- trebuia sã le aibã aspirantul la tron: sã fie tologiilor raþiunii“ ºi „patologiilor credin- dintr-o familie distinsã, sã fie legat prin þei“, a nevoii de ancorare a religiei în raþiune niei ºi Ungariei. Este un studiu meticulos łł construit, care porneºte de la identificarea rudenie de dinastia Jagie o sau sã fie de pentru a preveni decãderea în fundamenta- acord sã se cãsãtoreascã cu ultima descen- lism, la fel cum, pe de altã parte, societatea personajelor ºi evenimentelor istorice care au stãpânit destinele protagoniºtilor prin- dentã a acestei familii, sã nu genereze be- secularã are nevoie de religie, ca un comple- ligeranþã cu vecinii, în special cu Imperiul ment în rezolvarea crizelor ce pot apãrea, cipali ai cãrþii ºi cuprinde de asemenea acele nuanþe din planurile secunde ºi mai obscure Otoman, sã aibã experienþã militarã, pentru ambii participanþi au susþinut cã filosofia ºi a putea opri expansiunea Rusiei, sã aibã o religia trebuie sã înveþe din argumentele ºi care au influenþat pânã la urma istoria. Cãsãtoria în sine dintre Ana de Jagiełło avere consistentã în afara Poloniei, sã lo- experienþa fiecãreia, accentuând importanþa cuiascã permanent în Polonia, sã respecte unei conexiuni între credinþã (Glauben) ºi ºi ªtefan Báthory. a fost foarte importantã pentru istoria Europei Centrale: prin ea, legile þãrii ºi libertãþile nobilimii polone, sã cunoaºtere (Wissen). Aceastã idee a fost nu doreascã sã devinã un rege autoritar, dezvoltatã de Joseph Ratzinger în discursul principele Transilvaniei, care nu a fost de viþã regalã, a ajuns pe tronul Poloniei, unul altfel spus, sã fie domnitor, dar sã nu gu- papal de la Universitatea din Regensburg verneze. Douã criterii au rãmas nedefinite: (2006), în care reitera exigenþa impusã re- dintre cele mai întinse regate din Europa stãrile nu s-au înþeles asupra naþionalitãþii ligiei de a îmbrãþiºa Logosul, fiindcã „a ac- secolului al XVI-lea ºi – datoritã calitãþilor ºi confesiunii viitorului rege. Se poate spu- þiona fãrã raþiune este împotriva voinþei lui sale de conducãtor – a devenit unul dintre ne cã pe vremea aceea Polonia era un stat Dumnezeu“, la fel cum „violenþa este in- cei mai importanþi suverani ai acestei þãri. multiconfesional; pe lângã catolici, care compatibilã cu natura lui Dumnezeu“. Ra- Primul capitol este dedicat vieþii lui ªte- aveau în mâini toatã puterea politicã, exis- þiunea este intrinsecã naturii lui Dumnezeu fan Báthory (1533-1586). Povestea lui pare tau numeroºi ortodocºi ºi protestanþi. ºi a omului, Ratzinger fãcând trimitere la sã fie cea a fiului celui mic din basme: nãs- Pretendenþii la tronul Poloniei ºi, impli- Evanghelia dupã Ioan (1:1): „La început cut, din întâmplare, într-o casã de þãran, ca cit, la mâna prinþesei Ana de Jagiełło au era Cuvântul ºi Cuvântul era cu Dumnezeu, al optulea fiu al ramurii din ªimleul Silva- fost numeroºi ºi meritã sã fie amintiþi, ºi Cuvântul era Dumnezeu“. Dumnezeu niei a familiei, la vârsta de zece ani a fost este Logos ºi aceastã dinamicã este parte a trimis la curtea arhiepiscopului de Strigo- pentru a ilustra cu cine trebuia sã intre în fundamentului civilizaþiei vestice. niu, mai apoi a fost paj în curtea vienezã a competiþie ªtefan Báthory. În primul rând, Scrieri alese se încheie cu o Postfaþã, regelui Ferdinand I, unde, la vârsta de ºap- arhiducele Ernest de Habsburg, fiul împã- semnatã de Andrei Marga, structuratã în tesprezece ani, s-a alãturat alaiului regal care ratului Maximilian, ºi Henric de Valois, fiul patru pãrþi ample: „Metodologia lui J. Ra- a însoþit-o în Italia pe Ecaterina, fiica rege- regelui Franþei. Pe lângã aceºtia, au mai tzinger“, „O nouã abordare“, „Europa lui lui, mãritatã cu ducele de Mantua, Frances- intrat în competiþie regele Suediei, ducele J. Ratzinger“ ºi „Premisele unei dezbateri co Gonzaga. Atunci a avut ocazia sã vizite- de Braunschweig ºi chiar Ivan al IV-lea, epocale: Habermas-Ratzinger“. Numitorul ze Veneþia ºi Padova. La vârsta de douãzeci þarul Rusiei. În acest context, Ana a devenit comun al acestora este convingerea auto- de ani s-a întors pe moºiile familiei ºi, îm- personajul-cheie al întrecerii: dorinþa ei rului cã în opera teologico-filosoficã a lui preunã cu fraþii lui, a devenit omul de în- putea sã încline balanþa în favoarea oricãrui J. Ratzinger, Benedict al XVI-lea, avem una credere al principelui Transilvaniei, Ioan pretendent. Iar alegerea Anei – se pare cã dintre „expresiile majore ale cugetãrii din Sigismund. Din palmaresul lui se poate datoratã ambasadorului Franþei – a fost epoca noastrã“. Postfaþa captiveazã prin aminti cucerirea Sãtmarului ºi a zonei mi- Henric, pe care stãrile polone l-au ºi ales felul în care reuºeºte sã ajungã la „persoana niere Baia Mare pentru principele Transil- rege în 11 mai 1573. Tânãrul rege, care efectivã ºi felul propriu de a considera vaniei; a devenit cãpitanul Oradei, cea mai avea jumãtatea anilor miresei sale, nu s-a lumea“, lãsând, pe alocuri, sã se întrevadã, importantã cetate a Transilvaniei, ºi, din simþit bine în regatul sãu ºi, dupã ce fratele dincolo de preocuparea autorului pentru anul 1563, consilierul principelui. În antu- sãu, Carol al IX-lea, regele Franþei, a murit, reflecþiile operei papei Benedict al XVI-lea, rajul principelui a intrat în concurenþã cu pur ºi simplu a fugit din castelul regal din fascinaþia descoperirii ºi adânca admiraþie un alt dregãtor, Gáspár Békes, iar uneltirile Cracovia ºi s-a dus acasã în Franþa sã-ºi pentru Omul Joseph Ratzinger. acestuia au fãcut sã fie întemniþat timp de 
doi ani, la Viena. Dupã eliberare, s-a retras

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 13  În anii urmãtori, regina Ana ºi-a trãit sensul în care filosoful cautã principiul unu- ocupe tronul moºtenit. Prin fuga sa, tronul viaþa într-o profundã decepþie: nu i s-a în- lui, „de negândit“ chiar ºi pentru Intelectul Poloniei a devenit din nou vacant, deoare- deplinit niciun vis, nici cel legat de cãsãto- divin. Urmeazã apoi constituirea tradiþiei ce regele trebuia sã locuiascã în þarã. rie, nici cel legat de domnie. În rãzboiul neoplatonice, prin contribuþiile lui Porfir, În noua competiþie pentru tronul Polo- celor doi, ea putea sã piardã totul: dacã di- Iamblichos ºi Proclus, care dezvoltã tema niei au intrat de aceastã datã arhiducele vorþau, ea nu rãmânea practic cu nimic, în principiului indicibil ºi diferenþiazã aspec- Austriei, Ferdinand al II-lea de Habsburg, schimb ªtefan Báthory rãmânea rege ºi pu- tul transcendent de cel cauzal. A treia parte însuºi împãratul Maximilian al II-lea, Alfon- tea compensa eºecul din viaþa privatã cu prezintã desprinderea de tradiþia anterioarã, so d’Este, ducele Ferrarei, magnatul ceh succesele obþinute în politicã ºi pe câm- realizatã prin Damascius; acesta, fãrã sã-ºi Wilhelm von Rosenberg, alãturi de vechii purile de luptã. Cu timpul, ea a început sã nege fundamentul doctrinar al asumãrii competitori, regele Suediei ºi þarul Rusiei. sprijine cercurile potrivnice soþului ºi în cu- unui principiu indicibil, cauzal ºi transcen- În primãvara anului 1575, în rândul preten- rând au început sã se audã ºoapte despre cu- dent faþã de realitatea fiinþei ºi fãrã a schim- denþilor a apãrut pentru prima datã numele noºtinþele ei despre otrãvuri, învãþate de la ba paradigma gândirii, modificã totuºi principelui Transilvaniei, ªtefan Báthory. mama ei, prinþesa milanezã Bona Sforza, bâr- perspectiva din care propune gândirea prin- Alegerea lui ªtefan Báthory ca rege al fe care l-au þinut ºi mai departe pe soþul ei. cipiului – raportarea la sufletul uman ºi la Poloniei s-a datorat unei serii de coinci- Mariajul lor chinuit a continuat pânã la gândirea discursivã obiºnuitã, în locul inte- denþe care l-au favorizat. El a intrat în rân- Crãciunul anului 1586, când ªtefan Bátho- lectului divin, cum era la Plotin. Damascius dul competitorilor practic în ultimul mo- ry a murit. Prin moartea soþului, Ana de chestioneazã validitatea unui principiu ab- ment ºi astfel în campania sa de convingere Jagiełło a primit un alt rol, cel de vãduvã solut pornind de la premisa imposibilitãþii a nobilimii a cheltuit mai puþin, dar mai îndoliatã, pe care l-a jucat încã un deceniu, de a-l gândi ºi concluzionând cu necesita- aproape de momentul votului; în iulie pânã la moarte. tea sa. Abia el rãstoarnã tiparul gândirii, 1575, a câºtigat bãtãlia de la Sânpaul îm- La sfârºitul cãrþii este lãmuritã expresia postulat la începutul neoplatonismului, potriva aspirantului la tronul Transilvaniei, „crocodilul înlãcrimat“ din titlul volumului, deducând principiul inefabil care este supe- Gáspár Békes, sprijinit de rivalul sãu, expresie asociatã în general cu plânsul pre- rior unului indicibil, încãlcând astfel ºi in- împãratul Maximilian. Alegerea sa a fost fãcut. Aceastã asociere îºi are originea în terdicþia plotinianã. influenþatã ºi de atacul masiv al tãtarilor în legenda care susþine cã crocodilii imitã une- Ca metodologie, autoarea utilizeazã trei pãrþile estice ale Poloniei, chiar înainte de ori plânsul de copii ca sã ademeneascã oa- tipuri de analizã în demersul sãu raþional: întrunirea dietei care alegea regele, ºi, nu în menii, iar în timp ce muºcã din carnea vic- analiza istoricã pune în luminã sursa doc- ultimul rând, de faptul cã ªtefan Báthory timelor varsã lacrimi prefãcute. Se pare cã trinarã din care se contureazã neoplatonis- era sprijinit de Înalta Poartã. Plinius a fost primul care a amintit faptul mul, analiza comparativã urmãreºte manie- Dupã un proces electoral de câteva sãp- cã fioroasele reptile cresc pânã la sfârºitul ra gândirii filosofilor, pentru a observa tãmâni, în cursul cãruia se pãrea cã ºansele vieþii lor. Pornind de la aceastã constatare, diferenþele de nuanþã în abordãrile lor dis- lui Báthory sunt practic inexistente, a iz- crocodilul a fost asociat ºi cu durerea care cursive, iar analiza filologicã a textelor ori- bucnit un rãzboi între fracþiunile nobilimii nu numai cã nu dispare, ci dimpotrivã, cu ginale din limba greacã asigurã acurateþea poloneze: o fracþiune l-a ales ºi l-a procla- trecerea timpului devine mai acutã, mai conceptualã ºi permite diferenþieri fine în mat rege pe împãratul Maximilian; cealaltã chinuitoare. nuanþarea semnificaþiilor conceptelor. In- fracþiune, mai numeroasã, a reformulat ca- Simbolul crocodilului înlãcrimat a fost vestigaþia problematicilor filosofice decur- racteristicile viitorului monarh: trebuie sã legat de regina Poloniei, Ana de Jagiełło. ge gradat, prin raþionamente transparente fie în relaþii bune cu sultanul, sã nu fie ali- Într-o culegere de simboluri care a apãrut de tip întrebare-rãspuns, exemple intuitive, at cu împãratul Maximilian; mai mult, da- curând dupã trecerea ei la cele veºnice s-a aparat critic consistent, împãrþirea informa- cã va fi nevoie, sã fie capabil sã lupte îm- afirmat cã regina, în inima cãreia nefericirea þiei din text pe secvenþe relativ scurte, orga- potriva acestuia; ºi sã fie un conducãtor nu a contenit niciodatã, l-a sfâºiat pe acel nizate coerent ºi tematic. Pe tot parcursul de oºti experimentat. Numai un singur om care s-a prefãcut cã o iubeºte. cãrþii se observã o grijã aparte faþã de apa- pretendent a îndeplinit aceste condiþii:
ratul conceptual, specialiºtii ºi cititorii avi- ªtefan Báthory. zaþi putând sã consulte în anumite cazuri Partida naþionalã a dietei, care dorea ale- varianta noþiunii din limba greacã. gerea unui polonez pe tronul þãrii, a spriji- Nu în ultimul rând, demersul întreprins nit încoronarea ultimului descendent al di- în aceastã complexã cercetare are în vedere nastiei autohtone, pe Ana de Jagiełło. Pânã Despre limitele gândirii accentuarea paradoxurilor manifestate de o la urmã fracþiunile au încheiat un compro- preferinþã orientatã înspre o gândire „în mis care suna astfel: vor fi aleºi ca regi ai Iulia Székely travaliu“ care înainteazã în vid, aceasta fiind Poloniei amândoi, ºi ªtefan Báthory, ºi Ana o particularitate specificã ºi o noutate para- de Jagiełło, cei doi se vor cãsãtori ºi vor INCOLO DE fiinþã: Neo- digmaticã ce defineºte programul neopla- domni împreunã. Dplatonismul ºi aporiile tonist. În finalul cãrþii, autoarea conchide, Prima întâlnire dintre cei doi a avut loc originii inefabile, lucrarea referindu-se la problematica supremã a rela- în a doua zi de Paºte a anului 1576. Ana Marilenei Vlad, publicatã þiei gândirii (ca exerciþiu filosofic) cu obiec- avea atunci 53, iar ªtefan Báthory 43 de ani. recent, în 2011, la Editura tul gândirii (principiul transnoetic ºi trans- Încoronarea lor a avut loc în data de 1 Zeta Books din Bucureºti, ontologic) ºi la triplul paradox nãscut din mai 1576. La ceremonie, amândoi s-au este o analizã a conceptu- aceasta, cã miza neoplatoniºtilor o reprezintã prezentat mânioºi: Ana din cauzã cã stãrile lui transcendenþei în gân- efortul perpetuu de a încerca sã-ºi sporeascã poloneze au forþat-o sã renunþe în scris la direa filosoficã neoplatoni- sensibilitatea manierei de a gândi, în scopul toate bunurile sale moºtenite de la tatãl sãu, cianã. Marilena Vlad e o unei gândiri ce se autodepãºeºte ºi se rafi- iar ªtefan Báthory era nemulþumit cã o tânãrã autoritate în cercetarea acestei tra- neazã la infinit. Paradoxul, în acest caz – in- parte din clerul ºi nobilimea polonezã nu diþii: a tradus din greacã tratatul lui Da- stituirea unui principiu „de negândit“, îna- s-a prezentat la încoronare. În dimineaþa mascius, Despre primele principii: aporii ºi so- intarea gândirii spre principiu prin tocmai urmãtoare, ªtefan Báthory i-a dãruit Anei luþii, în 2006, ºi a colaborat la traducerea suprimarea ei ºi neputinþa sugerãrii imposi- bijuterii. Prin acest act, viaþa lor comunã colectivã a Enneade-lor lui Plotin. bilitãþii de a exprima ceva despre acest prin- a luat sfârºit. Cartea porneºte de la teza cã fenomenul cipiu –, nu este totuºi un eºec sau o soluþie În lunile urmãtoare, cei doi soþi s-au neoplatonician, care doreºte ierarhizarea de tip sceptic, ci, conform autoarei, repre- întâlnit doar de câteva ori, întotdeauna în lumii cãutând principiul lumii inteligibile, zintã un teren extrem de fertil pentru culti- public. Au existat cazuri când Ana a încer- poate fi înþeles în ansamblul sãu doar prin varea gândirii filosofice autentice. Marilena cat sã se apropie de soþul sãu, de câteva ori prisma observãrii evoluþiei sale, pornind de Vlad subliniazã caracterul optimist ºi dina- s-a dus ºi l-a aºteptat timp de câteva ore la identificarea surselor originare ale aces- mic al atitudinii neoplatoniste ºi faptul cã în dormitorul lui, dar ªtefan Báthory a tuia ºi refãcând traseul modului de a gândi problematica principiului dincolo de fiinþã ocolit-o de fiecare datã. În lunile ºi anii ur- principiul de dincolo de fiinþã, începând cu nu este una monotonã ºi aridã, ci, din con- mãtori, perechea s-a distanþat ºi mai mult, Plotin ºi sfârºind cu Damascius. Prima par- trã, invitã permanent la reinterpretare, astfel Báthory având grijã sã-ºi stabileascã reºe- te a cãrþii prezintã doctrina lui Plotin ºi încât metafizicile neoplatonice sunt clãdiri dinþa în palate ºi castele unde ºtia cã soþia schimbarea paradigmei de gândire pe care veºnic în construcþie. sa nu va pãºi. În consecinþã, în jurul celor acesta o instituie, revendicându-se totuºi de
doi soþi s-au format douã curþi regale. la tradiþia platonicã, însã depãºind-o, în

14 • APOSTROF DOSAR FONDANE – CIORAN Exerciþiul spiritual

Benjamin Fondane

IAÞA UNUI Kant, a unui Hegel, a unui V Descartes nu mã miºcã în aceeaºi mã- surã ca viaþa unui Socrate, a unui Pascal ori a Sfântului Ioan al Crucii – tot aºa cum în- fãþiºarea cuiva scriind aºezat la o masã nu-mi stârneºte aceleaºi simþãminte ºi ace- leaºi gânduri ca un om stând în picioare, vorbind, suferind, gemând ori pur ºi sim- plu mergând. Cea mai mare parte a vieþii lor, atât Kant, cât ºi Descartes ori Hegel au petrecut-o stând pe un scaun la masa lor de lucru – tot ce au avut mai de soi s-a scurs din ei odatã cu cerneala de pe pana lor de gâscã. N-aº vrea sã abuzez de efectul acesta de antitezã, dar mi-e limpede cã nu cu ceea ce e mai de soi în fiinþa lor ne întâlnim în scrierile unui Pascal ori ale Sfântului Ioan al Crucii, nici în ale lui Socrate – care mai ºi descoperise mijlocul de a nu scrie defel! La unii dintre ei, faptul de a gândi are loc în clipa în care scriu; la ceilalþi, scrisul nu este decât reflexul, uneori laborios, al unei prezenþe – într-o asemenea mãsurã, încât Pascal aruncã în grabã, pe bucãþele de hâr- tie, însemnãri pe care nu apucã mãcar sã le aºeze cap la cap ºi sã le retopeascã... Iar, ca sã-mi duc gândul pânã la capãt, dacã am unele reþineri în privinþa Sfântului Ioan al Crucii, ele provin tocmai din faptul cã ºi-a ales acest mijloc de a-ºi „împodobi“ poe- mele spirituale cu niºte comentarii „teore- tice“, cã a gãsit cu cale sã „explice“ altora ºovãitoare, pãstrând ceva din mãreþia celor singure „clipe“! – înainte ca ea sã se fi trans- ceea ce se petrece în strãfundurile lui în dintâi ºi ceva din înfãþiºarea prea de tot in- format în limbaj? – Cãci ea fuge în faþã ºi clipa în care se iveºte cântarea. gratã a acestora din urmã. de-abia, de-abia dacã mai apucãm s-o prin- Într-adevãr, ce mai pot reprezenta ope- dem de pãr, pe la spate. ªi doar cu-atâta Cã aceºti oameni au fãcut tot ce le rele unor Pascal ori Sfântul Ioan al Crucii, rãmânem: cu spatele gândirii! La drept stãtea în putinþã ca sã preschimbe pãmântul dacã le comparãm cu vieþile acestora? Ei ar vorbind, cine sunt eu? ªi iatã-mã punând în lor roditor într-o stâncã stearpã ºi cã, spre rãmâne vii chiar dacã operele lor s-ar fi matca lor întrebãrile primordiale – ºi pe cele marea lor uimire, pe aceastã stâncã au apu- spulberat fãrã sã lase urmã. Dar Hegel! – finale –, în numele unei raþiuni care apucase cat totuºi sã creascã niºte fragede flori; cã ce s-ar face el fãrã operele sale? Ce-ar mai sã existe cu mult înaintea mea ºi cãreia mã au încercat sã fie cruzi ºi aspri, dar cã, în putea însemna câteva notiþe aruncate de grãbesc sã mã supun. Nu ºtiu nimic – ºi am pofida acestor strãdanii, jalea din adânc a Hegel la întâmplare pe hârtie – în lipsa sis- rãspunsuri gata fãcute pentru orice. Mâi- rãzbãtut pânã-n privirea lor, iatã ce anume temului care le ridicã randamentul pânã la nile-mi sunt goale – iar eu binecuvântez, ne face sã simþim atât de apropiate ºi de atingerea culmii? Orgoliul care emanã din- poruncesc, condamn, ucid. N-am cuvinte la înrudite cu noi aceste fiinþe planetare – în tr-un „sistem“ – v-aþi gândit, oare, la el? O îndemânã – dar cânt. Iatã-mã prãvãlindu-mã timp ce, niciodatã, niciunul dintre noi nu gândire fãrã urmã de umilinþã, fãrã cea mai în strãfunduri îngheþate, fãrã mãcar sã mã va „sparge gheaþa“ care ne separã de un neînsemnatã clipã de uitare, fãrã cea mai fi cocoþat vreodatã pe un gheþar. Descartes ori de un Hegel, creatori ai unei mititicã scãriþã spre zeitatea necunoscutã – Sunt „cel-care-nu-este“ – ºi iau hotãrâri gândiri omeneºti, prea omeneºti. Unii se ce fel de gândire ar mai putea ea sã fie? privitoare la viaþa ºi la moartea a ceea ce este. strãduiesc doar pentru ei înºiºi, suferã pen- Te cuprinde uneori ruºinea sã scrii ceea tru ei înºiºi, îºi cautã propria mântuire – iar ce-þi trece prin minte – deoarece nu-þi dai (Scris pe genunchi, stând pe scaun) noi îi simþim ca fiindu-ne la îndemânã, seama dacã într-adevãr ai apucat sã gândeºti
aproape de inima noastrã; ceilalþi sunt cu adevãrat. Sã fie, oare, „a scrie“ totuna cu 25 august 1934 cu gândul mereu la noi – iar noi nu izbutim „a gândi“? Pentru cã n-ai fãcut nimic, anu- sã-i vedem decât cu telescopul. me, ca sã ajungi sã gândeºti; nici n-ai îm- Referinþa originalului francez: Rugãciune, schimnicie, post crâncen, pins gândul de la spate, nici nu i-ai pus sta- Benjamin Fondane, strai zgrunþuros, cruntã singurãtate plinã vilã; nici n-ai avut vreo „pohtã“ anume, la „L’exercice spirituel“, de groazã – avea, oare, nevoie de toate care sã fi „pohtit“. Nu i-ai fixat, din capul Les Cahiers blancs, Bruxelles, februarie 1938. acestea omul care gândeºte ca sã fie în stare locului, gândirii o þintã de atins – ci doar ai sã gândeascã? – câtã vreme e cât se poate desfãºurat, în faþa ei, o lume risipitã, fãrã Traducere din limba francezã de de limpede cã ajungea, pentru aºa ceva, sã densitate. Nu te-ai secretat pe tine însuþi, LUIZA PALANCIUC ºi MIHAI ªORA fi citit mult ºi sã aibã la-ndemânã o cãli- n-ai trãit, nu eºti cineva, ci de-a dreptul ni- www.fondane.net marã ºi o panã de gâscã. Printre aceste do- meni – ºi mai ºi gândeºti! Cum ai putea uã soiuri de gânditori, Spinoza ºi-a croit ajunge, oare, sã trãieºti de-a valma cu pro- o potecã pe care o strãbate ca o fantomã pria-þi gândire, fie ºi doar cât durata unei

DOSAR Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 15 E. M. CIORAN Dialog cu ARTA LUCESCU-BOUTCHER – ianuarie 1992 –

Arta Lucescu-Boutcher: Fondane se simþea în treacãt, îþi dãdea impresia cã te-ai apropiat BENJAMIN FONDANE profund solidar cu sora sa, Lina, – ºi totuºi... de ceva important. ªi totul fãrã cine ºtie ce mai oricine ar fi optat pentru propria-i viaþã. discurs, fãrã nicio pretenþie. În ce-l priveºte, – o prezenþã Cum sã ne explicãm, oare, refuzul lui Fon- îi întrecuse pe toþi, pânã ºi în privinþa ca- dane? La urma urmei, îºi lãsa soþia pradã rierei, fãrã gesticulaþie de prisos, fãrã nicio disperãrii... demonstraþie, fãrã sã se mândreascã, incapa- IALOGUL DE faþã este una dintre rarele mãrturii directe ale lui bil, cum era, de a fi insolent. O fiinþã cu D E. M. Cioran: Fondane era un om de mare totul aparte, datoritã acestei nobleþe ieºite Cioran despre relaþia sa cu Fondane. altitudine. Avea în el o nobleþe cu mult din comun... Oricum, scriitorul pe care îl ªtim, din amintirile unor prieteni deasupra rânduielilor de toate zilele. Refuzã preþuia, ba chiar îl adora, era Lev ªestov. comuni, cã Cioran a fãcut demersuri s-o pãrãseascã pe Lina ºi sã accepte sã fie pe lângã autoritãþile franceze ºi eliberat doar el. Înainte de acest eveniment, A. L.-B.: Într-un interviu pe care i l-aþi Legaþia Românã pentru a-i elibera, îºi fãurise o idee greºitã despre situaþie. acordat lui Michaël Jacob în 1989, aþi vor- în martie 1944, pe Fondane ºi pe Credea, pesemne, cã ar putea sã se descurce bit despre insuficienþa filosofiei ºi despre sora sa, Lina Pascal, când aceºtia au cumva, ºi s-o salveze ºi pe Lina. Chiar ºi faptul cã ªestov refuza sã fie închis într-o fost arestaþi la domiciliul din strada înainte de arestare, Fondane – care era un dogmã filosoficã, depãºind cu mult filosofia. Rollin. Mai ºtim, de asemenea, cã om tare chinuit – avea totuºi o siguranþã de Cioran a sprijinit-o pe Geneviève, sine lipsitã de orice temei. Îmi spunea: „Ni- E. M. C.: Tocmai asta preþuia Fondane soþia lui Fondane, în publicarea meni nu mã ºtie, nici nu mai exist, nu mã la ªestov: era o filosofie care contrazicea fi- postumã a volumului Baudelaire et paºte niciun pericol; nimeni nu-mi mai ci- losofia oficialã. Aºadar, o întreagã lume – l’expérience du gouffre [Baudelaire ºi teºte cãrþile...“ Nu era câtuºi de puþin ade- nu care se gândea pe sine, ci care trecea experienþa abisului, traducere, studiu, vãrat – ºi îl îndemnam mereu sã se ascundã, dincolo de sine: o prezenþã, ceva de neui- note, comentarii ºi anexe de Luiza sã nu mai circule atâta prin oraº fãrã sã-ºi tat; exact contrarul filosofului aºa cum ºi-l Palanciuc ºi Mihai ªora (volum ia precauþii. Locuia pe strada Rollin, care închipuie îndeobºte lumea. Fondane era inedit în limba românã)]. Cartea – fiind puþin mai retrasã – îi dãdea impresia modest; dar îþi dãdeai repede seama cã era a apãrut în 1947, la Éditions Pierre cã era oarecum protejat. Dar Fondane nu superior celorlalþi. Într-adevãr, dacã existã prea stãtea acasã. Se plimba cam peste tot. în viaþa asta fiinþe nobile, atunci, fãrã nicio Seghers, cu o prefaþã de Jean Cassou. Prietenii voiau sã-l ascundã ºi, câtãva vre- îndoialã, el era din categoria celor care se Din nota editorului, aflãm cã textul me, a ºi stat la un român care avea un apar- depãºesc pe sine. lui Fondane a suferit câteva inter- tament spaþios ºi era în bune relaþii cu venþii redacþionale, care þineau cont nemþii. Victoria Ocampo, mare admiratoa- A. L.-B.: Fondane trebuie sã se fi simþit de însãºi dorinþa lui Fondane – expri- re a lui Fondane, voise sã-l ia cu ea în Ame- destul de singuratic, de vreme ce – atin- matã în scrisoarea trimisã din lagãrul rica. Dar strãdaniile ei n-au izbutit. Mai gând un asemenea nivel – trebuia sã-ºi fi de la Drancy cãtre Geneviève – de a era, apoi, ºi soþia lui, care îl ruga mereu dat seama cã doar puþine persoane îi pu- uºura, pe alocuri, unele capitole sã se ascundã, dar fãrã sã-l convingã... teau sta alãturi. ample ori de a le concentra pe altele Într-un anumit sens, s-ar putea spune într-unul singur. Nu avem detalii cã Fondane îºi acceptase moartea. Era un E. M. C.: Chiar aici vedem latura sa reli- legate de felul în care Cioran a luat om de mare nobleþe, cãruia i-a fost dat gioasã. Cu perfectã îndreptãþire ar fi putut parte la aceste corecturi, dacã a fost sã-ºi petreacã viaþa într-o epocã sinistrã. A sã fie mândru, dar nu era: ºtia cã-i depãºise în posesia ºpalturilor, dacã a venit te gândi la el înseamnã sã te gândeºti la pe ceilalþi, ºi totuºi nu l-a nãpãdit trufia. cu sugestii ori modificãri. Cert este cineva cu adevãrat nobil – aproape cã este Cãci, pânã la urmã, mai toþi cei care sunt cã avusese acces la gândirea lui un sentiment care implicã excluderea. Dar bine înzestraþi de la naturã suferã, din pã- Fondane, cã discuþiile lor trimiteau el, în ce-l priveºte, era chiar aºa: nu distins, cate, de boala trufiei; – dar el depãºise, în deseori la ªestov (Cioran mãrturi- ci nobil. E ceva mai adânc. Ai fi zis cã nu felul lui, condiþia umanã. Datoritã acestei seºte chiar cã era unul dintre puncte- era nici credincios, nici necredincios, ci ºi detaºãri, a ajuns sã înþeleagã rosturile lumii le lor comune ºi cã Fondane l-a apro- una, ºi alta, în acelaºi timp. Aºa ceva era cu ºi nimic nu mai izbutea sã-l subjuge cu ade- totul ieºit din comun. Detaºat de religie ºi, vãrat. Cred cã este ºi motivul pentru care piat ºi mai mult de opera filosofului concomitent, profund religios – în sensul nu s-a ferit de semenii sãi. Ori de câte ori rus). ªi – lucru deloc anodin – cã în care o fiinþã religioasã se ridicã mult dea- îl vedeam aºa, pe stradã, având o înfãþiºare Cioran se simte într-o empatie pro- supra lumii. normalã, mã întrebam: ce-i de fãcut? fundã cu modul tensionat de a fi ºi de a a-ºi articula gândirea al lui A. L.-B.: În cartea lui, Conºtiinþa nefericitã, A. L.-B.: L-aþi cunoscut, aºadar, în timpul Fondane. Fondane afirmã: „În strãfundul fiecãrui fi- ocupaþiei germane; dar când anume, în ce losof zace un credincios ºi în fiecare credin- moment? Fragmente din acest dialog au apãrut cios poate fi gãsit un filosof“. Ce pãrere în Buletinul Societãþii de Studii aveþi despre Fondane ca filosof? E. M. C.: Da, în rãstimpul celor trei-patru Benjamin Fondane (nr. 2, toamna ani de ocupaþie. 1994). Traducerea de faþã a fost E. M. C.: Era mai mult decât atât. Era mai fãcutã dupã versiunea integralã a profund, mai sensibil. Vreau sã spun cã era A. L.-B.: În casa unor prieteni l-aþi întâlnit? dialogului, care ne-a fost comunicatã dincolo de filosofie, depãºind-o. Avea o cre- de cãtre doamna Arta Lucescu- dinþã; dar, în acelaºi timp, era conºtient cã E. M. C.: Da, aveam câþiva prieteni co- Boutcher. depãºise aproape toate credinþele celorlalþi – muni. El era destul de cunoscut. Pe aici,
însã fãrã sã se împãuneze. Lãsase în urmã pe-aproape, locuia Lupasco, un filosof de mizeriile omului de rând: ca om, era dea- origine românã, care îl aprecia pe Fondane LUIZA PALANCIUC & MIHAI ªORA supra omului. Este ºi motivul pentru care, în mod deosebit. La drept vorbind, toatã atunci când stãteai de vorbã cu el, fie doar lumea ºtia despre el cã era cineva...

16 • APOSTROF DOSAR A. L.-B.: Vi s-a întâmplat cumva sã-i fi sã fi trecut printr-o nenorocire intimã“? ªi citit scrierile înainte de a-l fi întâlnit? nu mã refer la sfârºitul lui tragic – dar, în timpul vieþii, se îndrepta el spre suferinþã, E. M. C.: Nu apucasem sã le citesc pe ale o cãuta cu tot dinadinsul? lui, dar pe ªestov îl admiram ºi eu. Pânã la urmã, m-a fãcut sã-l iubesc ºi mai tare pe E. M. C.: Într-adevãr, nu era fericit – în ªestov. înþelesul dat îndeobºte acestui cuvânt; stã- ruia în el un soi de anxietate, de zbucium. A. L.-B.: Presupun cã lui Fondane îi lipsea Nenorocire e prea mult spus, dar anxios era. cu desãvârºire spiritul practic. Oare nu-i Oricum, de fericire nici vorbã nu putea fi trecuse deloc prin minte sã se ascundã în ce-l priveºte. Cu toate acestea, era prea undeva? înþelept ca sã se fi lãsat pradã nefericirii.

E. M. C.: Era cu totul detaºat... A. L.-B.: Nu cãuta, aºadar, odihna, ci contrarul odihnei... A. L.-B.: Rupt de realitate? E. M. C.: Nu, nu tocmai contrarul ei, – E. M. C.: Nu, nu de Realitate, ci de tre- dar era foarte sensibil la nenorocire. Nu era burile obiºnuite, mãrunte. Avea ceva cu to- câtuºi de puþin un om fericit. Stãruia în el tul special, nu semãna cu nimeni altcineva. o anxietate aproape fizicã. Ba chiar îmi vine Cât priveºte reacþiile obiºnuite, ale vieþii de sã cred cã ideea de fericire nici nu i-ar fi fiecare zi, îi lipseau cu desãvârºire. În locul fost pe plac. Fondane era, în mod evident, lui, oricine s-ar fi ascuns, nu? o naturã anxioasã. Era mult prea lucid ºi încãrcat de angoase. A. L.-B.: Cum de nu-l împiedica soþia sã se expunã, ori nu putea...? • Geneviève Fondane, ultima fotografie, 1949 A. L.-B.: Sã fi þinut, oare, sã atingã impo- E. M. C.: Da, ºi e chiar ceea ce consider sibilul? E. M. C.: Soþia lui era atât de diferitã de cã este, la drept vorbind, libertatea: sã nu el... Era o persoanã de mare distincþie, foar- fii nevoit sã mergi la o slujbã, sã ai o pro- E. M. C.: Imposibilul – e, poate, prea mult te cultivatã; dar, în fond, erau destul de di- fesie. Motiv pentru care am ºi plecat din spus; dar – cum sã zic? Pe plan filosofic, feriþi. Era mai temãtoare din fire, îl sfãtu- România. Am fãcut tot ce mi-a stat în pu- fericirea nu avea sens, în ochii lui. Era un ia sã fie atent... Fondane avea o mare stimã tinþã ca sã rãmân liber ºi am strãlucit în su- spirit zbuciumat, aflat într-un zbucium pentru ea, cãci era o femeie cu totul remar- pravieþuirea fãrã o profesie. aproape neîncetat; zbuciumat în sensul cã cabilã; iar Geneviève îl iubea. nenorocirea îi stãtea mereu în faþa ochilor: A. L.-B.: Dar scrisul este o profesie, ºi încã avea o conºtiinþã a nenorocirii. Despre fe- A. L.-B.: Fiind un spirit atât de zbuciu- una nobilã... ricire nu l-am auzit vorbind niciodatã. mat, s-ar putea ca Fondane sã fi avut nevo- ie de cineva care sã nu-i semene, de cineva E. M. C.: Totuºi, nu poþi sã-þi câºtigi traiul A. L.-B.: Nu se referã Fondane chiar deloc mai liniºtit decât el. Dacã Geneviève ar fi din ceea ce scrii, mai cu seamã când eºti la omul primitiv ca la unul care s-a bucurat fost ºi ea o fiinþã chinuitã, un spirit la fel tânãr... ªtiþi, cam aºa vãd eu lucrurile..., ºi de fericire, – Raiul fiind iremediabil pierdut de zbuciumat, la fel de adâncit în problema mã gândesc mai ales la cineva care ar fi ne- dupã întâmplarea cu pomul cunoaºterii? existenþei precum era Fondane, le-ar fi fost voit sã scrie o grãmadã de cãrþi vandabile, destul de greu sã convieþuiascã. sã devinã popular. În ce mã priveºte, nu E. M. C.: Da, pânã ºi ideea fericirii se în- caut niciun fel de audienþã. depãrtase de el. E. M. C.: Curioasã familie, la urma urmei! Dar el era cineva care avea influenþã asupra A. L.-B.: În felul acesta, aþi fost liber sã vã A. L.-B.: Ceea ce, pe mine, mã impresio- celor ce-i stãteau în preajmã. petreceþi timpul cu ceea ce era mai impor- neazã în scrierile lui Fondane este ideea cã tant pentru dumneavoastrã, în vreme ce omul, chiar ºi dupã ce-a trecut prin expe- A. L.-B.: Am impresia cã Fondane era o majoritatea oamenilor îºi irosesc viaþa în rienþa cãderii, i-ar mai putea pretinde din persoanã pasionatã. Tocmai prin pasiunea lucruri mai mult sau mai puþin neînsemnate. nou lui Dumnezeu întoarcerea în Rai. de care era animat avea el darul de a-i con- vinge pe ceilalþi, nu-i aºa? E. M. C.: Tocmai aici e catastrofa! Ca sã E. M. C.: Ar fi o cerere extremã – ºi irea- nu mai spun cã o cãsnicie e ceva atât de lizabilã. O speranþã fãrã sorþi de izbândã... E. M. C.: Toþi cei care l-au cunoscut l-au complicat, odatã ce eºti prins în treburi do- În ce-l priveºte, Fondane cãuta un soi de resimþit ca pe o prezenþã... Este greu de mestice... înþelepciune, iar uneori chiar te trimitea cu gãsit o explicaþie, dar exista, în strãfundul gândul la un înþelept, vãzându-l. Cred cã în lui, ceva ce îi impresiona pe cei din jur – cu A. L.-B.: Apar obligaþiile... strãfundul lui zãcea, bine pititã, nenoro- atât mai mult, cu cât îºi petrecea viaþa cirea. În fond, el însuºi era dominat de o printre oameni foarte orgolioºi, ceea ce el E. M. C.: În cazul lui Fondane, banii nu zbatere, de o agitaþie lãuntricã... nu era deloc; era exact contrarul. Fondane el îi câºtiga, ci soþia lui. Iar soþia lui era avea o inimã plinã de mândrie, însã nobilã, un spirit generos...; ea nu i-a fãcut nicio- A. L.-B.: ... de o conºtiinþã nefericitã... – un soi de mândrie metafizicã. datã lui Fondane vreun reproº. E. M. C.: Nu poþi pune laolaltã omul Fon- A. L.-B.: Domnule Cioran, aþi ºtiut din- A. L.-B.: Fondane citea scrierile dumnea- dane ºi ideea de fericire. E pur ºi simplu totdeauna cã filosofia va fi cea care vã va da voastrã, pe vremea când eraþi prieteni? lipsit de sens. Fondane ºi fericirea – o absur- un sens în viaþã? ditate în sine. Purta tragicul în el, dar acest E. M. C.: Le citea, fireºte. Era cât se poate lucru nu avea mare legãturã cu nefericirea. E. M. C.: Da, dar nu chiar sub aceastã for- de drãguþ faþã de mine. Aveam chiar un mã. Idealul meu de viaþã nu a fost sã gãsesc punct comun: ne plãceau aceiaºi filosofi. A. L.-B.: În capitolul pe care i l-aþi consa- o slujbã pentru a supravieþui. Mi-am dorit crat lui Fondane – în Exerciþii de admiraþie mereu sã trãiesc exact aºa, ca un student. A. L.-B.: Era cunoscut ªestov în România? –, scriaþi: „Cãutarea era, pentru el, mai Am venit la Paris pentru a face o tezã, dar mult decât o necesitate ori o obsesie, cãu- fãrã a aspira la vreo profesie. Nu a fost tot- E. M. C.: Avea admiratori, dar nu prea mulþi. tarea neostoitã era, pentru el, o fatalitate, deauna simplu, însã am luat-o ca pe un propria-i fatalitate...“ Fondane însuºi afir- canon de sãrãcie ºi supunere. A. L.-B.: În calitatea lui de discipol al lui mã, în Baudelaire ºi experienþa abisului: ªestov, credeþi, oare, cã Fondane va fi dat „Descoperirea este, prin definiþie, o limitã“. A. L.-B.: Este ceea ce v-a dat libertatea de curs celor propovãduite de maestrul sãu, De vreme ce nu se aºtepta sã dea peste rãs- a scrie. care era de pãrere cã – pentru a fi filosof punsuri, care putea fi atunci scopul urmãrit ºi a gãsi calea adevãrului – „trebuia neapãrat 

DOSAR Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 17  înfãþiºarea unei întrebãri. Cãci întrebarea buie sã credem cã ei ºi-au gãsit acolo fe- în propria-i filosofie, în afarã de formularea constituie patima din adânc a oricãrui fi- ricirea. Sunt fiinþe neliniºtite. Este ceva corectã a problemei? Sã nu existe, oare, so- losof adevãrat. De aici încolo..., poþi sã-þi tensionat înlãuntrul lor: ei nu pot interio- luþie decât pe calea metafizicii ori a misticii? ºi îngãdui sã crezi cã ai gãsit ceva. riza sensul fericirii, aºa cum li se întâmplã oamenilor simpli. E. M. C.: Ceea ce ar fi putut el sã îmbrã- A. L.-B.: Atât Nietzsche, cât ºi Kierke- þiºeze – dacã i-ar fi fost dat sã mai trãiascã gaard, pe care Fondane îi citise atent, au A. L.-B.: Prin urmare, problema legatã de – e misticismul. Înspre el se îndrepta Fon- o teorie, un fel cu totul singular de a gândi. Dumnezeu este una pe care o avem tot dane. Dar a trãit momente mult prea tul- timpul vieþii. Ar fi mult mai simplu sã spui, buri ale istoriei, dacã nu de-a dreptul ori- E. M. C.: Ei au fost mai pozitivi, dacã se din capul locului, cã Dumnezeu este ceva bile. A ajuns la o viziune tragicã a vieþii, poate spune astfel; nu au o viziune tragicã, sigur. Or, ceea ce conteazã este sã fii, mereu împins chiar de mersul istoriei; în plus, mai în înþelesul tare al cuvântului. Existã, desi- ºi mereu, într-o cãutare spiritualã. era ºi deosebit de sensibil, mai cu seamã gur, afinitãþi între Fondane ºi aceºti filosofi. la durere. Însã, în acelaºi timp, îþi lãsa im- Însã Fondane era mai profund ºi, întrucât- E. M. C.: Credinþa pune stãpânire pe cã- presia de a fi depãºit stadiul respectiv. va, mai sensibil. lugãr, dar adevãratul cãlugãr are un suflet zbuciumat. El a gãsit rãspunsul, însã rãmâ- A. L.-B.: Filosofia era un mod de a-ºi A. L.-B.: Altfel spus: nu era vorba despre ne, mai departe, o fiinþã umanã, o fiinþã „uºura“ sufletul? jocuri intelectuale. care trãieºte locuit de angoasã; nu complet, ci numai sub forma unor momente de an- E. M. C.: Da, un soi de filosofie, un foarte E. M. C.: E ceea ce i s-ar potrivi lui Nie- goasã, a unor clipe... Totul depinde de in- important nivel al gândirii. Cred cã modul tzsche. Cu toate acestea, ºi aici sunt niºte tensitatea trãirii, cum aminteam. Mi s-a acesta de a gândi era cu mult mai profund trepte, e o mãsurã... Au puncte comune, de întâmplat sã am prieteni care erau cãlugãri decât filosofia însãºi. n-ar fi decât latura morbidã. Nu sunt filo- ºi câtuºi de puþin blindaþi în certitudini. sofi care sã declare, sus ºi tare, cã au gãsit A. L.-B.: În ce sens? un rãspuns. Iar acest lucru este esenþial. A. L.-B.: De vreme ce Fondane, fidel învã- Sunt minþi chinuite, indivizi care nu au þãturii maestrului sãu ªestov, dãdea la o parte E. M. C.: Era deasupra angoasei filo- gãsit, în fapt, nimic, însã care n-au încetat logica, angajat cum era pe alte cãi decât aceea sofilor; fondul acestora era „descînc“1, des- sã formuleze întrebãri, ºi care îºi pun mereu a raþiunii – unde, oare, îl putea duce o chis ºi închis deopotrivã. Fondane era un problema suferinþei. Aveau, fãrã doar ºi asemenea filosofie? Mai era, în zbaterea lui zbuciumat, dar nu lipsit ºi de un soi de în- poate, trãsãturi comune. Fondane, ºi altceva decât pura disperare? þelepciune. El ºi-a biruit disperarea, dar is- pita acesteia l-a ros pe dinãuntru, de-a lun- A. L.-B.: În cartea dumneavoastrã, Exer- E. M. C.: Dar tocmai calea spre credinþã gul întregii vieþi. ªi totuºi, nu s-a lãsat cices d’admiration, scrieþi: „Toþi suntem, cu este cea mai interesantã. Fondane era un rãpus de ispita de a-ºi pune capãt zilelor, de Eliade în frunte, niºte credincioºi depose- spirit zbuciumat care, uneori, ajungea sã care ar fi putut fi înhãþat la câteva cotituri daþi, niºte spirite religioase lipsite de reli- creadã cã gata!, a gãsit, când, de fapt, nu ale drumului sãu prin lume. gie“. Putem, oare, spune cã Fondane, mai izbutise sã gãseascã ce cãuta. Zbuciumul lui cu seamã datoritã sensibilitãþii sale ieºite era mai însemnat decât rezultatul. Se afla A. L.-B.: Cred cã fiecare spirit profund din comun, era, într-un anume sens, un în cãutarea religiosului, iar ceea ce era pa- trece prin aceastã fazã a ispitei. credincios? sionant era tocmai cãutarea însãºi, zbuciu- mul, nu triumful. E. M. C.: Aºa este; dupã pãrerea mea, ci- E. M. C.: Da, era un credincios fãrã religie. neva care nu a fost niciodatã ispitit de si- A. L.-B.: Ce sens avea existenþa pentru nucidere este un simplu animal. Desigur, A. L.-B.: Poate cã i-ar fi plãcut sã creadã Benjamin Fondane? Sau, altfel spus: avea totul depinde de intensitatea ispitei, de ten- în Dumnezeu, dar i se pãrea cã Dumnezeu existenþa vreun sens pentru el? siunea ei. În felul acesta, o fiinþã umanã abandonase fiinþa umanã. ajunge sã se deosebeascã de animale. Cred cã E. M. C.: Nu cred cã putem rãspunde sim- ispita de a comite o sinucidere rãmâne E. M. C.: Exact, asta e. Nu-ºi lãmurise aceas- plu, prin da sau nu, pentru cã ceea ce con- oarecum subteranã, pe tot timpul vieþii. Dar, tã problemã... nu-i plãceau certitudinile. ta, pentru el, era aceastã zbatere: în sine. în general, ea apare în perioada tinereþii, când Filosofi precum Nietzsche ori Kierkegaard Nu existã un rãspuns, existã doar cãutarea nu gãseºti rãspuns la întrebãrile care te au, cu Fondane, acest punct în comun. unui rãspuns. Înþelegeþi? – pentru Fondane, chinuie – întrebãri privind tocmai viaþa. În sensul existenþei era dat de însuºi zbu- orice caz, totul depinde de intensitatea trãirii. A. L.-B.: Ne putem întreba dacã Dumne- ciumul sãu. zeu existã fie ºi „numai“ deoarece credem A. L.-B.: Aþi afirmat, în 1978, în revista în existenþa Lui, ºi abia apoi sã ajungem sã A. L.-B.: În interviul acordat lui Michaël Non Lieu, cã Fondane „se rãzboia neîncetat ne întrebãm dacã Dumnezeu nu este altce- Jacob în 1989, aþi afirmat cã ªestov era sin- cu tirania ºi cu nulitatea evidenþelor, ahtiat va decât o nevoie resimþitã de fiinþa umanã. gurul filosof care vã fusese de folos în cum era de contradicþii ºi îngrozit cã le-ar confruntarea cu încercãrile vieþii. putea da de capãt...“ Ce înþelegeþi prin „în- E. M. C.: Credincioºii adevãraþi sunt mã- grozit cã le-ar putea da de capãt“? car o fãrâmã sceptici; experienþa lor este un E. M. C.: Da, pentru cã ªestov e un gân- soi de agonie – lucru pe care îl întâlnim la ditor care-þi stã alãturi. Ai cu el o relaþie E. M. C.: Dupã cum se ºtie, a da de capãt orice spirit profund religios. E un fel de cer- profundã, pe care n-o poþi nicicum avea cu e totuna cu a nu mai avea probleme. Ai rãs- titudine rãvãºitã; nu existã certitudine purã ceilalþi. Ei, da; era un spirit cu adevãrat punsul în faþã, ca ºi cum þi s-ar fi servit o decât în cazul fanaticilor. Adevãratul spirit profund. prãjiturã. „Îngrozit cã le-ai putea da de religios trebuie sã fie locuit ºi de îndoialã. capãt“ – de vreme ce a gãsi soluþia e totuna A. L.-B.: Ce pãrere aveþi despre filosofia cu a-i rãpi vieþii înfãþiºarea ei tragicã. A. L.-B.: Revelaþia lui Pascal nu era o cer- lui Fondane? Ar putea ºi ea sã-i fie de folos titudine? omului? A. L.-B.: Am putea spune, aºadar, cã ceea ce i-a dat un înþeles vieþii lui Fondane a fost E. M. C.: Era, desigur, dar, când îl cunoºti E. M. C.: Da, în mãsura în care omul aces- conºtientizarea acestui element al tragicului? îndeaproape, simþi cã Pascal era un angoa- ta e zbuciumat. Drama psihologicã e de sat... înþelegeþi? Teroarea lui era mai puter- mare importanþã; când începeai o convor- E. M. C.: Da, dar aici apare riscul de a nicã decât experienþa pozitivã a revelaþiei. bire cu Fondane, chiar dacã nu erai de gândi cã ai putea gãsi un rãspuns. Or, Fon- ªi mai simþi cã era un om foarte nefericit, acord cu el, ajungeai, pânã la urmã, sã intri dane a rezistat întotdeauna acestei tentaþii chiar disperat uneori – este ºi motivul pen- ºi tu printre cei zbuciumaþi. El era dintre simplificatoare. Pe el, tocmai întrebarea îl tru care Pascal ne mai impresioneazã ºi as- oamenii cãrora le puteai destãinui ce-þi stã rodea. Nu punea mare preþ pe rãspuns. tãzi: teroarea lui nu a dispãrut niciodatã cu pe inimã, dacã avuseseºi parte de crize ase- Ceea ce i se pãrea important era sã nu fie totul. Chiar ºi celor care gãsesc rãspunsuri mãnãtoare celor prin care trecea el. Sã-i închistat într-un rãspuns, deci sã nu ajungã li se întâmplã sã trãiascã experienþa angoa- fii lui Fondane rudã-întru-zbucium, nu este la formule de genul „am gãsit soluþia“. În- sei. Acelaºi lucru se poate întâmpla cu oa- puþin lucru. Un asemenea grad de intimi- treaga lui viziune despre lume apare sub meni care s-au retras în mãnãstiri; nu tre- tate cu o fiinþã tragicã este de o însemnã-

18 • APOSTROF DOSAR tate capitalã. Nu-i eºti discipol, dar aparþii aceleiaºi familii de spirite. E foarte impor- tant, deoarece ai sentimentul de a fi desco- perit ceva, da... Nu se întâmplã chiar atât de frecvent de-a lungul vieþii.

A. L.-B.: Nietzsche avea o pasiune pentru omul superior; nu oricine poate aprecia dorinþa desãvârºirii omeneºti...

E. M. C.: Nietzsche a avut o mulþime de discipoli tocmai pentru cã incarna aceastã laturã pozitivã a omenescului. În orice caz, poate fi de folos. Vreau sã spun: poate avea o influenþã pozitivã. E un risc al teoriei, care apare odatã cu acest om ieºit din comun.

A. L.-B.: Omul se poate simþi în stare sã facã orice fãrã sprijinul lui Dumnezeu.

E. M. C.: Nietzsche plaseazã fiinþa umanã în rolul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, • Cioran. Foto: Sophie Bassouls credinþa existã în continuare, în mod inevi- þianã), aþi vorbit despre scriitorii ruºi, pre- E. M. C.: Sigur cã da; numai cã omul care tabil, chiar ºi pentru Nietzsche... Fãrã acest cum Dostoievski, care se dãruiesc cu totul. are un suflet sensibil nu se poate sã nu fie fundal religios, nu ar fi putut influenþa atâ- ºi inteligent. tea persoane. Or, el i-a pus pe Dumnezeu E. M. C.: În asemenea cazuri, avem de-a ºi pe om faþã în faþã. O bunã gãselniþã. ªi face cu minþi cu totul deosebite, foarte pro- A. L.-B.: Dar existã ºi fiinþe inteligente i-a dat omului întâietate. Aºa încât, modul funde. Capodoperele lor nu pot fi uitate, te care nu sunt sensibile, nu credeþi? acesta de a gândi nu avea cum sã nu reaºeze marcheazã pentru tot restul vieþii. În vreme religia altcumva. Acesta este aspectul pozi- ce, în cazul acestor mari scriitori existenþia- E. M. C.: Poate, dar mã refer la ceea ce tiv la care mã refeream; dar existã, la el, ºi liºti francezi, te întâlneºti cu partea lor scli- numim destin; nu ºtii niciodatã cine sunt o laturã morbidã. pitoare, dar nu sunt decât niºte intelectuali cei privilegiaþi. care au ratat o anumitã adâncime. A. L.-B.: În ce mã priveºte, îl prefer pe Kier- A. L.-B.: Fondane afirmã cã – dacã am pu- kegaard. Mã simt foarte aproape de filosofia lui. A. L.-B.: Tot în prefaþa cãrþii Conºtiinþa tea accepta absurditatea vieþii – n-am mai nefericitã, Fondane scrie: „Chiar dacã, pen- trece prin stãri de crizã, am evita suferinþa. E. M. C.: Stilul este cel care diferã la Kier- tru asta, ar fi nevoie sã facem fãrâme cu- Dar cum, oare, sã poþi accepta absurditatea kegaard. noaºterea (dupã ce o vom fi depãºit), – tot vieþii? De-a lungul întregii sale existenþe, existenþa [noastrã] trebuie salvatã...“ În ce omul nu izbuteºte sã-i afle rostul, sã gãseas- A. L.-B.: În prefaþa cãrþii sale Conºtiinþa ne- mã priveºte, stau sã mã întreb: ce anume ar cã raþiunea de a fi. fericitã, Fondane susþine cã filosofia este „actul trebui sã facem ca sã depãºim cunoaºterea? însuºi prin care existentul îºi afirmã existenþa, E. M. C.: Da, dar viaþa tocmai asta este... actul însuºi al fiinþei vii, cãutând înlãuntrul E. M. C.: Ideea însãºi de a putea depãºi ºi în afara ei, împreunã cu ori în pofida cunoaºterea nu e de lepãdat. Ceea ce A. L.-B.: Dumneavoastrã mãcar v-aþi gãsit evidenþelor, înseºi posibilitãþile faptului de a conteazã este fãrã îndoialã sã ai o asemenea echilibrul scriind filosofie. trãi“. Ce credeþi despre modul acesta de a idee. Mi se pare un aspect interesant în concepe filosofia? Pot fi, oare, depãºite, pe o filosofia lui Fondane. E. M. C.: Dar eu n-am cãutat niciun echi- asemenea cale, inadvertenþele filosofiei? libru. Aºa s-au brodit lucrurile... N-am um- A. L.-B.: Întotdeauna m-am întrebat: ar blat dupã vreo soluþie. Fiecare are felul sãu E. M. C.: Este una dintre cãi. ªtiþi, filosofia trebui, oare, sã ne întoarcem la instinctele personal de a se manifesta în exterior. Une- nu înseamnã religie, filosofia nu trebuie omului primitiv ori sã pãtrundem în tainele ori scrii ºi ca sã te descotoroseºti de ceva; neapãrat sã ofere rãspunsuri. Ea deschide Bibliei? Ne putem descotorosi de conceptul seamãnã cu o obsesie... Nu scapi chiar pe câteva drumuri, poate da sugestii... Doar un „evidenþei“ – pe care atât ªestov, cât ºi Fon- de-a-ntregul, dar – mãcar în parte – da... fel de a spune: aici se aflã câteva rãspunsuri dane îl detestau? Cam aceasta ar fi latura pozitivã a scrisului. posibile. Dar nu existã totuºi certitudini. Nu ajungi chiar sã rezolvi problemele, dar, E. M. C.: Nu existã rãspuns la aºa ceva. Es- cel puþin, te uºurezi, cât de cât, de ele. So- A. L.-B.: Fondane era un filosof existen- te o aventurã personalã. Fiecare om este luþii de-a gata nu existã. Sã rãmânem, prin þial; desigur, nu era vorba de un existenþia- marcat, este destinat propriului drum. De- urmare, mai mult sau mai puþin sceptici. lism asemãnãtor celui al lui Sartre ori al lui pinde doar de noi, ºi întotdeauna...; dacã nu
Camus, ci mai degrabã de o gândire orien- ai chemare, e inutilã... Pentru multe per- tatã spre Biblie ºi spre tainele vieþii. soane, a fi filosof nu înseamnã absolut ni- Notã mic. Trebuie sã-þi urmezi drumul; acest lucru 1. În limba francezã, „ouvermé“ – cuvânt pe E. M. C.: Fondane îi depãºea pe amândoi. este esenþial; restul nu are nicio relevanþã. care Cioran îl formeazã plecând de la „ouvert“ Era sincer. Sartre ºi Camus erau la înãlþime, ºi „fermé“ (n. tr.). desigur; dar convingãtori nu erau. Le lip- A. L.-B.: Fondane ne explicã motivul pen- sea adâncimea sensibilitãþii. Domnea, în tru care omul este chinuit de „conºtiinþa Referinþa originalului francez: scrierile lor, un ton cam prea... parizian. nefericitã“: „Dacã omenirea ar dispreþui Fondane au-delà de la philosophie: Entretien avec Erau spirite cu totul diferite. Asta trebuie inteligenþa ºi cu bunã ºtiinþã s-ar agãþa de E. M. Cioran, propos recueillis par Arta Luces- reþinut. eroare ºi de absurditate, n-ar mai fi loc pen- cu-Boutcher, Bulletin de la Société d’Études Ben- tru «suferinþã», «crizã» ori «haos» în lumea jamin Fondane, nr. 2, automne 1994, p. 12-18. A. L.-B.: S-ar putea spune cã spiritul slav asta...“ Omul „va fi fiind el, poate, un biet Mulþumiri: este mai mobil decât cel francez? animal, dupã câte ne spune inteligenþa, dar Doamnei Monique Jutrin, Preºedinta Societãþii sigur este cã [dacã aºa ar sta lucrurile] n-ar de Studii „Benjamin Fondane“, Doamnei Arta E. M. C.: Da, dar mai puþin simplist decât mai avea de-a face cu o «conºtiinþã neferi- Lucescu-Boutcher, pentru generosul acord dat atât. Este ceva diferit. Sartre ºi Camus erau cit㻓. Însã, dupã cum tocmai am vãzut, publicãrii acestei traduceri. minþi strãlucite, dar foarte pariziene. s-ar pãrea cã nu chiar toþi oamenii au o con- ºtiinþã nefericitã. Doar sufletele sensibile au Prezentare ºi traducere A. L.-B.: În interviul dumneavoastrã cu de suferit de pe urma ei, nu neapãrat orice din limba francezã de Michaël Jacob (la Radiodifuziunea elve- om inteligent, nu-i aºa? LUIZA PALANCIUC ºi MIHAI ªORA

DOSAR Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 19 rele care m-au asistat vreo cinci ani, dacã torului! Sau domnul care deschide ºi astãzi estimez corect: o vreme împreunã, apoi librãria dimineaþa ºi o încuie seara, carã lu- doar Ioana, apoi doar Adriana, cînd Ioana cruri de colo-colo ºi face curat cînd e ne- a nãscut un bãieþel), Ileana Ploscaru-Panait voie, om foarte modest, din categoria celor (pictoriþã ºi producãtoare cu care lucrez – „de încredere“, indispensabili în orice mã- deci – de vreo doi ani; sau de mai mult?!...), reaþã întreprindere. Cînd aveam echipã de Ruxandra Þuchel (producãtoarea generalã filmare mai devreme, ajungeam uneori îna- a Artei.ro), Constantin Iane, Cristian Po- intea lui ºi-l aºteptam, alteori îl gãseam deja pescu, Viorel Sergovici & comp. (opera- înãuntru, în plinã agitaþie gospodãreascã, tori, ei ºi destui alþii), Dan Cira & comp. pînã sã înceapã sã vinã clienþii. Ne vedem (sunetiºti, asistenþi de imagine ºi „lumi- ºi astãzi, în librãrie sau pe strãzile din jur niºti“ etc.), Ela ªtefãnescu (monteuzã) ºi (eu locuind în preajmã), ºi ne salutãm cu încã destui colegi cãrora nu le-am reþinut simpatie, ca vechi cunoºtinþe. ªapte ani de cãrþi numele. • Detaliu: la un moment dat, dupã ce • Alte personaje din poveste: bunele am terminat de prezentat un teanc de cãrþi, la televizor doamne de la contabilitate ºi de la cele do- între care una a Ruxandrei Cesereanu, ºi uã casierii, la poarta din strada Ermil Pan- s-a oprit filmarea, cine intrã pe uºã?: chiar Ion Bogdan Lefter gratti ºi la parterul blocului-turn al TVR; Ruxandra, care, clujeancã, venise cu treburi apoi doamnele de la bibliotecã, unde re- în Bucureºti, intrase la Cãrtureºti sã vadã E8martie 2011 s-au dactorii se documenteazã pentru emisiuni, ce noutãþi mai sînt ºi, din încãperea alãtu- P împlinit ºapte ani de drept care ele m-au rugat sã le aduc anu- ratã, mã auzise pronunþîndu-i numele! cînd prezint cãrþi la televi- mite cãrþi ale mele „foarte cerute“; ºi... cer- • Încã un detaliu de la începuturile emi- zor, pe canalul TVR Cul- berii de la poartã, care s-au învãþat de mult siunii: timp de cîteva luni, Ioana ºi Adriana tural. cu mine ºi-mi fac semn sã intru cu maºina mi-au adus mereu la filmare cîte o cutie În trei etape, în trei for- în curte fãrã sã mã mai caute în lista cu nu- cu... fard pentru machiaj! Nu putea veni mule diferite: mai întîi ca mere de înmatriculare admise în incintã. doar pentru mine la librãrie o „machiozã“ tabletã cotidianã, de luni • „Personaje“ aparte, despre care am ºi din TVR, aºa cã a trebuit sã rezolv singur pînã vineri, cu trei-patru difuzãri pe zi, sub publicat „tablete“ dedicate: tînãrul Marin problema: luam cutiuþa, mã duceam în faþa titlul generic Cartea, timp de doi ani ºi un Creþu de la atelierele de decoruri (de la oglinzii de la toaleta librãriei ºi, iniþial com- pic (530 de episoade, între 8 martie 2004 ºi „butaforie“), care m-a recunoscut în timpul plet nepriceput în materie, mã fardam fain- 17 martie 2006); apoi, timp de nouã luni, unei descinderi pentru o filmare, crezînd cã frumos... Pînã cînd echipa ºi-a dat seama ca emisiune sãptãmînalã, combinaþie de sînt un fost profesor al lui de la un liceu din cã, în compoziþia din cadru, cu multe cãrþi discuþie cu invitaþi (scriitori, editori...) ºi Militari, abia la a doua întîlnire lãmurindu- ºi cu frecventele inserturi de coperþi ale semnalare rapidã de titluri nou-apãrute (40 ne cã ne ºtim din ºcoala generalã, din co- opurilor pe care le prezentam, nu era nea- de ediþii, între 23 martie ºi 21 decembrie muna Berceni, unde mi-am fãcut stagiul pãrat nevoie sã mã machiez. N-am mai fã- 2006); apoi ca rubricã intitulatã Carte.ro, obligatoriu în învãþãmînt, dupã absolvirea cut-o decît în perioada emisiunilor de cîte o în cadrul magazinului cultural sãptãmînal facultãþii (în Bucureºti n-am predat decît la jumãtate de orã, care, filmate într-un studio [email protected], în continuare pe rol (109 episoa- universitate); sau artistul fotograf Aurel din Televiziune, sub reflectoare puternice, de începînd din 21 aprilie 2007, cu unele Baboi, care mi-a fãcut cîteva portrete foarte impuneau soluþia. (Studio nou, construit în perioade acoperite prin reluãri, în special frumoase pentru „promovarea“ rubricii acei ani, deci pe la mijlocul deceniului de-a lungul verilor de dupã 2006; în 2004- Carte.ro, adãugînd, cu o incredibilã modes- 2000, numit de anagajaþi... „Carrefour“, 2005 filmasem fãrã pauze, în toate anotim- tie, cã, dacã le folosesc în reviste, nu þine sã cãci pe dinafarã aratã ca o halã de centru purile). În total – 679 de ediþii, în care am fie menþionat... comercial!) prezentat mii de cãrþi. Exact cîte nu ºtiu, • ªi continuã sã-mi vinã în minte alte pot face doar estimãri: în prima etapã, a ºi alte „personaje“ din mica odisee a micii tabletelor cotidiene, trebuie sã fi fost peste mele emisiuni de noutãþi editoriale. De pil- 2.000 (pãstrez inventarul, doar cã... n-am dã angajaþii Librãriei Cãrtureºti, de pe Bu- stat niciodatã sã fac numãrãtoarea titluri- levardul Magheru, unde am filmat episoa- lor!); în formula de „talk-show“ a emisiu- dele din primii doi ani, cînd într-o camerã, nii, adãugam la final un teanc mai înalt de cînd într-alta, cu configuraþii mereu noi ale noutãþi de librãrie, în jur de zece, sã zicem cãrþilor din fundal sau din prim-plan, deci (nu mi le-am mai notat în computer...), cu un „decor“ pestriþ, în continuã permu- deci trebuie sã fi bifat vreo 4-500; iar la tare. Nu numai cã ajunsesem sã ne ºtim ºi Carte.ro merg pe o medie sãptãmînalã cam sã ne zîmbim prieteneºte, dar fetele ºi bã- • Ediþii speciale Cartea sau Carte.ro am de minimum cinci titluri, ceea ce înseamnã ieþii de la recepþia-casierie sau de pazã în fãcut de mai multe ori, cu ocazia tîrgurilor cã s-au mai adãugat alte circa 500. încãperile librãriei sau din ceainãrie sau din de carte. Primele douã – chiar în 2004, la Vasãzicã, s-au scurs „ºapte ani cu cãrþi administraþie mã abordau din cînd în cînd, puþine luni de la inaugurarea emisiunii: una de-acasã“ (!), selectate – adicã – din mor- între douã momente de filmare, cu între- în interiorul Bookarest-ului, în clãdirea Tea- manele care ne-au sufocat spaþiul domestic bãri despre vreun scriitor sau despre cutare trului Naþional din Bucureºti, unde se þinea ºi cãrate dus-întors spre ºi dinspre locurile apariþie sau despre polemicile intelectuale pe-atunci tîrgul bucureºtean de carte din de filmare. Despre proiectul pe care l-am la zi. Cînd mã vedeau rãcit ºi tuºind cam pragul verii, la care am invitat proprietari gîndit ºi pe care continui sã-l urmez am des, „ceainãriþele“ îmi aduceau din proprie sau conducãtori de edituri mai mici, dar mai vorbit de cîteva ori. Nu-i mai reiau aici iniþiativã cîte o canã cu licoare fierbinte, care jucau ºi unele continuã sã joace roluri datele de conþinut: motivaþii, þinte, strate- sã mã fac bine! Tot rãcitã, „cobzã“, mi-o culturale importante (precum Vinea sau gii. E destul sã repet cã nu fac „cronicã li- amintesc pe-o junã minionã, îmbrãcatã în- EST); a doua – cu Cãlin Vlasie (Paralela terarã la televizor“, ci o panoramare a pieþei tr-un pulover de lînã ºi cu un fular înfãºurat 45), Silviu Lupescu (Polirom) ºi Petru Ro- de carte ca sistem, ca vast cîmp cultural, cu de cîteva ori în jurul gîtului, aproape fãrã moºan (Compania), în studioul de atunci metabolismul lui extraordinar de dinamic. voce. Cu doi dintre bãieþii „de veghe“ dis- al TVR Cultural, pe strada Molière, cu le- În schimb, la mica „aniversare“ de ºapte ani cutam mai des: amicul cam de vîrsta mea gãturi în direct cãtre reporteri aflaþi în tîrg, a emisiunii, iatã un inventar anecdotic, de pe care l-am regãsit mai tîrziu la Cãrtureºti cum se fac „directurile“ televizate sau ra- momente, persoane, spaþii în care am fil- ANADOR, în complexul comercial construit diodifuzate pentru relatarea evenimentelor mat. „Stop-cadre“ din Cartea/Carte.ro: pe terenul fostului garaj de taxiuri de pe importante. Nu mai þin minte dacã atunci • În „genericul“ de start – lista de nume strada Galaþi, astãzi Vasile Lascãr, aproape sau mai tîrziu s-a ivit ideea de a face cîndva pe care se cuvinte s-o reiau de fiecare datã: de capãtul din ºoseaua ªtefan cel Mare; ºi o emisiune mai mare despre cãrþi, un fel de Daniela Zeca (directoarea TVR Cultural, pe mai-tînãrul Adrian Olaru, care a devenit Apostrophe românesc, evident cã nu o „co- care mi-a propus emisiunea), Aurel Badea apoi ºeful depozitului Cãrtureºti de pe Ra- pie“ a formulei faimoase a lui Bernard (regizorul care a imaginat primele douã du de la Afumaþi, în cartierul în care mi-am Pivot, ci o construcþie specialã, gînditã în formule de „mizanscenã“/„mizanecran“!), petrecut copilãria ºi adolescenþa, pe cînd funcþie de piaþa editorialã ºi de spaþiul Ioana Mihai ºi Adriana Ene (producãtoa- locuiam pe o stradã.. promiþãtoare: a Vii- cultural de la noi. O idee rãmasã în proiect,

20 • APOSTROF Poeme de

Reportaj cu un înger Hamlet în culise Un înger s-a autoparaºutat într-un ... dacã dupã moartea-þi spectaculoasã lan de floarea-soarelui prin care (dupã spectacol fireºte) dupã aterizare te cam frãsuieºti în culise cu enormã dificultate îºi poartã aripile destul de mari (trei clipe în plus încãrcându-ºi-le auriu-impresionist cu polen sã zicem) din nefericire mai lovindu-ºi-le când de o tulpinã în epoca muritorilor nerãbdãtori când de alta nu mai vezi Hamlete bisul lãsând câte un smoc de puf câte-o panã pe din toatã tragedia rãmânând doar aspre tije de rãsãritã – jumãtatea de replicã: „... a nu fi!“ ºi eu Aºadar prind a da stãruitor din coate printre talerele boboase spre avanscenã – avante ca sã ajung la înger sã-l ajut sã iasã la prinþe! marginea lanului. ªi de cum ajung 5.VII.2005 îi iau cu atenþie aripile ridicându-i-le deasupra capului deasupra desimii de floarea-soarelui frunzoasã. Pentru ca sã fiu cât mai înalt ºi sã þin aripile cât mai sus Aisberg sã nu i le agãþ prin talerele rãsãritei încercarea prind a merge în vârful degetelor de-a asambla însã degetele mi se afundã în þãrânã ºi zbaturile conºtiinþei mã vãd nevoit sã pãºesc pe întreaga talpã pe suferind cã nu pot servi îngerul în mod ideal Titanicul ºi gândindu-mã: subconºtientului Bah! Mama lor de colegi ce mai reportaj o sã-i trag eu despre 6.VII.2005 mersul anevoios al îngerului prin
lanul ãsta de floarea-soarelui ce bate spre coacere!

2-3.IX.1996 dezvoltatã la un moment dat pe hîrtie, dar cu bunã vizibilitate o vreme, cu titluri rãrite, printre care se vede abisul de dede- înaintatã pentru selecþiile interne, nepusã alese pe sprînceanã; ºi un expansiv, guraliv, subt. Rezultate miraculoase pe ecran, mai încã în practicã... vorbind repezit în româneasca lui stricatã, ales atunci cînd operatorii reuºesc compo- • Alte cîteva emisii în direct de la Gau- cu delicios accent franþuzesc, sau presãrînd ziþii interesante în cadru, exploatînd expre- deamus, din pavilionul central al ROMEXPO, direct cuvinte din limba lui maternã, spre sivitatea neaºteptatã a spaþiilor „alternative“ sau filmãri acolo pentru difuzãri ulterioare. hazul general al celor din platou, abia re- pe care le folosim; montajul electronic fã- Un set de episoade „narative“, în explora- þinut în timpul filmãrii, eliberat la urmã cînd întotdeauna minuni de ritm, alternînd rea tîrgului de carte, cu opriri la standuri ºi în hohote de rîs. Nu l-am mai vãzut de permanent planurile, absorbind cadrele sta- „întîlniri neaºteptate“ (pregãtite dinainte!) mult ºi parcã n-a mai scos cãrþi în ultimii tice într-un scenariu „miºcat“, alert, care sã cu editori ºi autori; echipa în miºcare, gra- cîþiva ani. Poate a plecat mai departe cãtre dea chef de... alergãturã prin librãrii! vitînd în jurul meu, cu douã-trei camere, Est, spre Ucraina, cum îmi spunea la sfîrºi- • ªi un moment dramatic, la revederea prinzîndu-se uneori în cadru, „metadis- tul acelei dupã-amiezi în „Carrefour“-ul lui Dan Cira, dupã ce de multã vreme nu cursiv“, unele pe celelalte; ºi inserturi cu TVR, întristat de curba descendentã a dis- mai lucrasem împreunã. Foarte slãbit, îmi imagini de sus, filmate cu ochi „strategic“ tribuþiei de carte de la noi, cu vînzãri tot povesteºte despre operaþia grea prin care a de Aurel Badea, perspective de ansamblu mai scãzute; ºi era înainte de criza declan- trecut în urmã cu cîteva luni, cu lentã refa- ale tîrgului sau focalizãri asupra echipei în ºatã în 2008... cere. Iatã-l revenit – totuºi – la lucru, doar acþiune, cu aparate, cabluri ºi „undiþe“ pen- • Compoziþia rafinatã a acelor episoade, n-o sã stea acasã! La un moment dat, în tru sunet, înotînd prin furnicarul de oa- concepute tot de Aurel Badea: arhitecturã timp ce-mi vorbeºte, îl vãd albindu-se brusc meni, în împãrãþia cãrþilor... supraetajatã a ecranului, cu trei unghiuri de la faþã ºi alunecînd în leºin, „muindu-se“ în • Multe amintiri de la episoadele filma- filmare, cu axe verticale la prim-planuri ºi braþele mele. Sîntem pe holul din faþa bi- te în „Carrefour“, mai lungi ºi – deci – cu orizontale la comutarea pe imaginile de an- roului-dispecerat al operatorilor ºi su- mai mult timp petrecut cu invitaþii ºi cu samblu, decupate din montaj ca niºte ºtrai- netiºtilor. Îl susþin, mã las încet cu el în jos, colegii de echipã înainte, în timpul filmãrii furi lungi ºi înguste, pe fundal auster, strig dupã ajutor, încerc sã formez la te- ºi dupã. Scriitori ºi editori dezinvolþi sau negru... lefonul mobil numãrul de urgenþã 112. timizi, în bunã relaþie cu camerele sau – • Rubrica pentru [email protected], Carte.ro, nu Dupã secunde – sau zeci de secunde? – dimpotrivã – inhibaþi de ele, unii volubili, mai are o regie specialã. Migrãm pe unde lungi nãvãlesc colegii afarã din birou, e che- alþii laconici, lãudãroºi ori modeºti ºi încã gãseºte Ileana Ploscaru colþuri expresive mat doctorul de la punctul medical din Te- în multe feluri. Cel mai memorabil ca apa- prin clãdirile Televiziunii. Unde n-am fil- leviziune, i se dã prea-bunului domn Cira riþie: Samuel Tastet, patronul francez al mat?!: ºi în studiouri, ºi pe holuri sau pe „primul ajutor“. κi revine, dar cu un aer Editurii EST (titulaturã din iniþiale: Éditions culoare, pe scãri, în bibliotecã, în atelierele ameþit, confuz – ºi aºa mai departe. Peste S.T.), om de finã calitate, artist fotograf de decoruri, în curtea interioarã, peste tot. cîteva zile îl sun la telefon: e bine, a fost experimental, cãsãtorit cîndva, în anii 1990, Uneori, în locuri spectaculoase de-a bi- doar o cãdere de tensiune. Dupã un timp îl la Paris, cu Mariana Marin, venit ulterior în nelea: subsoluri ciudate sau „podul“ unui revãd la lucru, un picuþ mai în putere: doar România, unde a rãmas ºi dupã ce mariajul studio mare, foarte la înãlþime, unde urcã n-o sã stea acasã?! se desfãcuse, dezvoltîndu-ºi editura în am- pe scãriþe înguste de metal manipulanþii Viaþa, emisiunile merg înainte... bele þãri, la proporþii mai degrabã modeste, reflectoarelor, cãlcînd acolo sus pe scînduri

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 21 pentru a intra. (Nu altfel se petrecea, desi- gur, în Monstrul Colombre al lui Dino Buz- zati, unde bãieþelul navigatorului, urmãrit o viaþã de teroarea cã un monstru marin îl aºteaptã ca sã îl piardã, aflã în ultima clipã de la Colombre cã a ratat, prin evitare per- petuã a întâlnirii cu el, împlinirea.) Dupã cum noteazã editorii corespondenþei cita- te, romanul este „textul cel mai enigma- tic, având mai multe niveluri: autobiogra- fic, realist, ezoteric ºi mitologic“ (ibidem, p. 258). Lectura invocã ºi dezghioacã, într-o þesãturã discontinuã, dar inextricabilã, toate aceste straturi. Desigur, propunerea hermeneuticã pe • Ioan Petru Culianu care o fac aici poate fi socotitã pripitã, cãci þinând seama ºi de interstiþiile rãmase, de în schimbul de scrisori cu Eliade, Culianu „gãurile din caºcaval“. Romancierul transversal nota, într-un rând: „Vara asta … Din pã- Tozgrec trebuie citit ca un vehicul menit cate, mi-a lipsit «inspiraþia» pentru a scrie sã transmitã un mesaj „transversal“, care Ovidiu Pecican literaturã: am reînceput un roman amânat, survine, aluziv sau mai direct, într-un fel dar, vãzând cã dupã douã sãptãmâni nu sau altul, parþial sau mai aproape de sâm- U SUNT foarte mul- reuºesc sã trec peste 70 de pagini, l-am burele sãu dur, în fiecare dintre naraþiunile Nte romanele de sertar lãsat baltã“ (ibidem, p. 234, scrisoarea nr. care alcãtuiesc întreaga colecþie de povestiri rãmase nouã din recolta 90, din 7 septembrie 1982). Nu este însã ºi fragmente, constelaþia integralã. Urme epocii hegemoniei bipola- sigur cã, în vara lui 1982, romanul la care menite sã conducã în direcþia cãtre care se re, a împãrþirii lumii în încerca sã scrie Culianu era Tozgrec. Sigurã îndreptau gândurile autorului sunt disemi- douã sfere de dominaþie: este doar destãinuirea dezamãgitã din vara nate pretutindeni în text. Dau aici un sin- cea capitalistã ºi cea comu- lui 1984: gur exemplu. În capitolul al patrulea din nistã. Cu atât mai rare „Pãianjenul Hermion“, intitulat „Conflictul sunt romanele româneºti Întârzierea se datoreazã în întregime do- programelor“, se vorbeºte despre viaþa indi- scrise în „lumea liberã“ – rinþei de a încheia cât mai repede prima ver- vidului uman ºi despre cea a societãþilor de cãtre un exilat – ºi rãmase, din motive siune a romanului fantastic la care scriu umane în termenii programãrii informa- mai mult sau mai puþin clare, nepublicate (Tozgrec). Din cauza vizitelor unor români tice: atunci. Autorul unui asemenea roman este în Olanda ºi Germania, lucrarea a suferit de întreruperi repetate. Acum, din pãcate, a Ioan Petru Culianu, iar cartea despre care … Viaþa oricãrui individ apare ca o oscila- reînceput ºi anul universitar, cu toate pro- este vorba se numeºte Tozgrec (Iaºi: Ed. Po- re permanentã între diverse programe, ade- blemele sale acute… (ibidem, p. 257, scri- seori în conflict unul cu altul. O viaþã armo- lirom, 2010, 408 p.). Scrisã în 1984, ea a soarea nr. 99, din 18 septembrie 1984) fost „uitatã“ între manuscrise ºi lucrãri afla- nioasã înseamnã armonie de programare. O te în ºantier, fiind socotitã pânã astãzi ne- viaþã normalã nesatisfãcãtoare înseamnã di- Nimic nu spune totuºi cã întreruperile s-au sonanþã în programe. […] În momentul în terminatã. Publicarea ei recentã, în sfârºit, produs pe parcursul redactãrii textului ridicã unele semne de întrebare cu privire care diversitatea naturalã degenereazã în rãmas, dupã cum nu este tocmai sigur cã haos – ºi trãim din plin acel moment –, la poetica ce a prezidat scrierea sa. Sã fie cu pregãtirea anului universitar care începea, datoria noastrã este de a încerca sã impunem adevãrat Tozgrec un roman neterminat sau la Gröningen, l-a rupt cu totul din atmo- din nou un program universal, un fel de reli- suspendarea textualã a fost o strategie avutã sfera de lucru la roman. ªtim doar cã, dupã gie unicã a umanitãþii. Problema nu este în vedere, în mod intenþionat, de autor? decesul autorului, moºtenirea lui literarã a aceea de a reuºi sau nu, ci aceea de a crea din Aderent la tot ceea ce venea dinspre cãr- inclus ºi patru versiuni ºi o addenda inclu- nou aºteptãri unitare într-o masã de indivizi. turarul ºi literatul Mircea Eliade, Culianu (p. 124) se în actuala formã publicatã de Polirom în îi scria acestuia ceva menit sã punã exege- ordinea redactãrii (dupã cum se ºtie, nu tul romanului despre care vine aici vorba Efortul pare sã fie acela de a contura un toþi autorii aºazã în fruntea versiunii fina- pe gânduri: cadru de înþelegere a evoluþiilor sociale din le a lucrãrii lor cele dintâi pagini scrise). perspectiva unei puneri în paginã specifi- … ceea ce scrieþi Dvs. mã intereseazã în pri- Alãturi de piesele incluse acum în ansam- ce demersurilor tipice pentru computere. mul rând nu ca literaturã, ci ca expresie a cu blul publicat sub titlul Tozgrec se putea re- Efectul este unul filosofic, dar ºi ludic, totul altceva, ca un mesaj care, din întâm- lua povestirea omonimã din volumul de ºtiinþific, dar ºi parodic. El pare specific plare, este transmis în acest fel. Eu reþin cã proze scurte Pergamentul diafan (1993). teoriei manipulãrii ºi magia l-ar putea acest mesaj are, pentru cititor, un caracter Chiar dacã definitivatã ºi publicatã cu re- revendica dacã nu ar fi atât de abstract personal: e drept cã, mai demult, l-am pri- gim de antumã, din voinþa autorului, ea raþionalizant. În plus, semnificaþia aparentã ceput prost, dar n-am renunþat. Cred cã rãsare din acelaºi trunchi comun cu restul acesta este lucrul cel mai important. (Dialo- pe care o evocã fragmentul este înlãturatã textelor; cu „hãlcile“ narative mai ample, pentru a se face loc alteia, „laterale“: reuºita guri întrerupte: Corespondenþã Mircea Eliade dar ºi cu ceea ce editorii corepsondenþei cu – Ioan Petru Culianu, ed. de Tereza Culianu- socialã este mai puþin importantã decât re- Petrescu ºi Dan Petrescu, Iaºi: Ed. Polirom, Eliade numeau „povestiri-«insule» de sine zonanþa indivizilor cu o nouã speranþã co- 2004, p. 196, scrisoarea nr. 69, din 11 stãtãtoare“ (p. 258, n. 3). munã unei multitudini de inºi… august 1979) Existã, în literatura universalã, opere Alchimia pe care o propune Culianu în literare „incomplete“ nu ca o fatalitate a Tozgrec îºi aºteaptã perseverenþii cercetã- În vara lui 1979, Culianu exprima deci o lipsei de disciplinã auctoriale, ci concepute tori, dar pânã atunci sigur este cã roma- poziþie din care decurge cu claritate cã lite- ca atare. Douã exemple de la un capãt ºi de nul meritã sã fie citit ºi valorizat critic. ratura – a lui Eliade ºi, prin emulaþie, de ce la celãlalt al spectrului meritã sã fie invo-
nu ºi cea inclusã în proiectul lui personal? cate în acest sens. Pe de o parte, Franz Kaf- – o citea ca pe un „ambalaj“ purtãtor de ka ºi romanele sale Castelul, sau Procesul, mesaj secret (ezoteric, drapat în veºmânt sau America... Aparent neîncheiate, ele se beletristic), cu adresã precisã cãtre cititorul pot citi ca opere depline, ale cãror sensuri care este. Tozgrec poartã toate mãrcile po- nu sunt alterate major. Pe de altã parte, sibile ale unei asemenea concepþii asupra Honoré de Balzac, care ºi-a înþeles întregul iniþierii ºi cunoaºterii magice cu mijloace aport literar – cu povestiri ºi romane, deo- literare ºi cu adresabilitate þintitã; o adresa- potrivã – ca pe o grãmadã de piese de mo- bilitate precum cea din parabola kafkianã zaic de diferite mãrimi ºi culori, menite sã În faþa legii, unde la moartea celui care intre în componenþa marii sale fresce, Co- ezitã în faþa legii, paznicul încuie definitiv media umanã. În ambele cazuri, sensul de- poarta, cãci ea îi fusese destinatã numai ºi mersului se recompune nu doar prin par- numai celui resemnat sã aºtepte la infinit curgerea textelor elaborate ºi pãstrate, ci

22 • APOSTROF ce a avut acces la ea. Tulburãtoare în sensul creatoare. Critici serioºi, care nu ºi-ar pune Ieºirea din literaturã, cel mai disruptiv al cuvântului, senzaþia ie- problema sã indexeze cutare personaj de ºirii din literaturã este primitã ambivalent: roman în funcþie de emoþiile, mofturile, întoarcerea la scris când în cheia întoarcerii la viaþã, când în opþiunile culturale sau politice ori fibra sa Mihaela Ursa aceea a accesului la o altfel de literaturã, o eticã, opereazã fãrã probleme aceste inde- literaturã mai tare decât ficþiunea (aºa tre- xãri asupra personajului Mircea Cãrtãrescu buie cititã, de pildã, admiraþia declaratã din Zen, cãzând în eroarea citirii omului LTIMUL VOLUM al Jur- pentru cãrþile, ca aceea a Aniþei Nandriº, nalului lui Mircea Cãr- „aºa cum este el“ în propriile declaraþii dia- U care te fac sã vezi „diferenþa între viaþa care tãrescu, scris între 2004 ºi ristice, judecând omul, ºi nu jurnalul (vezi se risipeºte-n bibliotecã ºi viaþa care se vie- 2010 (Bucureºti: Huma- ironiile maliþioase la adresa lecturilor nota- þuieºte“). Sigur cã, în ambele situaþii, ma- nitas, 2011), este la fel de te, furiile pe care le-a stârnit un comentariu rele subiect rãmâne scrisul ºi mãsura în care puþin Zen pe cât de puþin despre Nabokov – contrazis dupã câteva mai poate el constitui un conector la forþele reprezintã un ghid al per- pagini, în condiþiile în care jurnale ilustre viziunii (care are întotdeauna la Mircea sonalitãþii sociale a autoru- ale unor scriitori morþi sunt apreciate pen- Cãrtãrescu înþeles mistic). lui. La limitã, principala tru reacþiile emotive sau judecãþile de va- Scrisul este el însuºi o metaforã egoticã tehnicã de punere în pa- loare intempestive ori în contextul – brusc ºi sacrificialã în acelaºi timp, jurnalul invo- ginã este, în scrisul diaristic al lui Cãrtãrescu, invizibil – în care Cãrtãrescu a fost întot- cându-l la un moment dat pe „Purusha tocmai întoarcerea pe dos a termenilor: Zen deauna printre admiratorii lui Nabokov, Cãrtãrescu“, dezmembrat în propria crea- ca „viaþa de toate zilele“, fericirea ca infer- despre o sintagmã a cãruia a scris un eseu þie. Egomania subiectului din Zen nu este tilitate creatoare, narcisismul ca autode- întreg în urmã cu câþiva ani). Lucrurile nu niciodatã triumfalist-monumentalistã, ci se strucþie, jurnalul ca ficþiune, literatura ca pot sta chiar atât de simplu: este impro- înalþã din obsesia pentru scris, constitu- viaþã. Autenticitatea se naºte dintr-o întoar- babil cã scriitorul va fi publicat jurnalul ca indu-i jertfa absolutã. Numai un ochi rudi- cere pe dos a adevãrurilor, iar construcþia sã „se explice“ încã din timpul vieþii sau, mentar poate citi un elogiu al eului într-un de sine rezultã la capãtul destrãmãrii unui mai rãu, ca sã-ºi înalþe singur monumentul ritual de autozidire la fundamentul creaþiei eu care se simte „pãrãsit de orice încrede- pe care sã-l demonteze critica. Aceastã sin- cum se desfãºoarã în: „Subiectul fiind acum re în sine ºi de orice strop de inspiraþie“. Ce gurã suspiciune ar fi deja suficientã pentru ºi pururea eu însumi, adicã subiectul la pro- înþeles poate avea un jurnal publicat antum, a-ºi convinge cititorul critic sã-ºi activeze priu, ºi chiar etimologic: cel care zace de- încã unul scris ºi cu gândul la publicarea lui precauþiile în evaluare. desubt ºi pe care se clãdeºte lumea“. Cla- (v. adresãrile cãtre diferiþi cititori, care nu Voluptatea autoflagelantã de a scrie des- rificând ºi mai mult acest sens destrãmãtor, mai sunt purã convenþie dialogistã), în pre sine lucruri care susþin în mod direct sacrificial al maniei eului, cel puþin jumãtate deplinã luciditate faþã de distorsiunile care personajul antipatic ºi mizantrop pe care din jurnal este autodistrugere purã, coman- îl aºteaptã în receptare (ºi pe care autorul pot sã-l construiascã lectori rãuvoitori este datã sec în sentinþe simple: „sunt nul cum le anticipeazã drept „cloaca în care îºi însoþitã de o luciditate insuportabilã, res- n-am fost vreodatã. Nu mai am nimic de aruncã un autor, azi, cãrþile“), cu curaj de ponsabilã de proiectarea cu bunã ºtiinþã a arãtat“. O astfel de râvnã autodepreciativã sinucigaº? Cum s-ar modifica lectura pe unui eu ficþional negru, nocturn ºi imposi- a putut fi cititã drept reflex megaloman nu- care i-o aplicãm dacã ar fi vorba despre un bil de mulþumit (vezi scena executãrii scrii- mai de cãtre cei care s-au grãbit sã nu vadã jurnal ascuns, secret, publicat postum? „Nu torilor la o bârfã între prieteni: „E Judecata în Zen nimic mai mult. Mult mai puþin pot scrie cu adevãrat dacã nu cred (cu de Apoi a semenilor ºi colegilor noºtri“, consistentã, dar crucialã în economia tex- adevãrat) cã bila din vârful pixului e de „rãutate purã“, sau comentariile în care sin- tului este prezentã ºi o anumitã parte solarã cristal ºi cã pasta e de sânge, limfã, spermã, gur se acuzã: „ce jerk e marele scriitor mis- a scrisului cãrtãrescian: pagini de o rarã fru- izvorâte din însuºi trupul meu“ – iatã o tic aflat în cãutarea adevãrului ºi a lui Dum- museþe despre soþie, copil, fulgurãri coti- declaraþie recurentã în proza cãrtãrescianã nezeu“). Se poate citi Zen ca document de diene, amintiri, notaþii copioase ale unor ºi, în acelaºi timp, unul dintre pasajele care viaþã socialã în care un Mircea Cãrtãrescu vise asigurã þesãtura pe care se înscrie acest pot constitui porþi de intrare în Zen. Jurnal nesatisfãcut de glorie, familie, iubire, ca- canon pentru pãcatul „de a fi iubit mai de creaþie sau, mai degrabã, de cãutare a rierã este mereu „obidit“ cã a trebuit sã facã mult cãrþile decât oamenii“. „scrisului perpendicular pe foaie“, Zen este, lucruri care i-au „distrus mintea ºi sclerozat Sub aparenþa „scrierii de sine“, jurnalul înainte de toate, creaþie în sine. degetele“? Sigur cã da: mutatis mutandis, ºi reprezintã în general provocarea ultimã Un roman al creatorului se articuleazã Hamlet poate fi, la limitã, citit drept rezul- adusã spiritului critic, tocmai pentru cã nu în carte, în pofida jurnalului ºi în pofida tatul pasiunii excesive a unui june pus pe oferã de la bun început, aºa cum o fac poe- refuzului declarat al scriitorului de a mai harþã ºi mânat de rãzbunare. O astfel de crede în roman: cu cât jurnalul vorbeºte zia sau ficþiunea, regulile jocului. Niciun lecturã este însã ridicol simplificatoare. Ne- mai mult despre ieºirea din literaturã „ca jurnal nu precizeazã în introducere ce pro- interesându-te decât de notaþia durerilor de dintr-o puºcãrie“, cu atât mai convingãtoa- cent de autodescrieri trebuie luate de bune, ºale, a enervãrilor cotidiene, a nevrozei ºi a re musteºte creaþia în romanul autopoetic. câte sunt efecte ale unor emoþii temporare depresiei, a autoproiecþiei mistice, vei fi Ca întindere biograficã, Zen acoperã spaþiul ºi, în fine, câte reprezintã pure ficþiuni sau sacrificat ce are aceastã carte mai preþios: Aripii drepte, de la scrierea primelor pagini metafore. Nu este de mirare cã lecturile cri- freamãtul germinativ al unui spirit creator, pânã la izbucnirea în lacrimi care însoþeºte, tice pe jurnal pornesc frecvent de la princi- urletul sãu împotriva amorþelii declarate ca într-o naºtere organicã, apariþia nou-nãs- piul viciat al declaraþiei de adevãr. Oricât ºi a îmbãtrânirii trupului vizionar, zvâcnetul cutului, finalizarea textului. De fapt, el ne-ar fi avertizat istoria literarã cã scriitorii de disperare cã nu va mai fi niciodatã „fo- include ºi criza receptãrii critice, pregãtirea nu trebuie crezuþi pe cuvânt, nici mãcar în losit pentru scris“, conºtiinþa vinovãþiei de Frumoaselor strãine ºi a volumului de poezii raport cu explicaþiile pe care le oferã pro- a nu mai scrie. Nimic. Strict social, traseul autorului este priilor scrieri, ispita intruziv voyeuristã se Zen îºi este singur rãspuns. La întrebarea punctat de stagii didactice sau de creaþie, dovedeºte irezistibilã. Gândul cã ne vom care ocupã locul central al cãutãrilor („cum traduceri ale cãrþilor în mai multe limbi, putea plimba ca niºte bacterii cugetãtoare sã deschizi literatura cãtre lume, pãstrându-i invitaþii în strãinãtate, refuzul unor funcþii prin carnea ºi sângele scriitorului, judecân- numele ºi calitatea?“), ultimul volum din însemnate (secretar general al UNESCO în du-i de acolo sãnãtatea spiritului ºi justeþea jurnalul lui Mircea Cãrtãrescu rãspunde fãrã România), mutarea într-o nouã casã, de- deciziilor, câºtigã asupra lecþiei de literaturã sã-ºi propunã: „aº scrie-n jurnal la nesfârºit, parte de vânzoleala iritantã a metropolei. din clasa a ºasea, în care învãþam sã nu-l aºteptând sã-i dea iarãºi fragede ºi translu- Cu alte cuvinte, un traseu care, cu excepþia confundãm pe Ion Creangã cu Nicã a lui cide coarde laterale. Poeme. Romane“. Cu problemelor de sãnãtate ale soþiei, poate ªtefan a Petrei. Verificând omul cu baremul aceastã frazã, jurnalul ajunge un soi de constitui pretextul unui ritos jurnal de ma- textului, câþiva critici au putut vedea în Zen creier central al întregii reþele de cãrþi, o turitate, în care pãrerile scriitorului despre un izmenit „ghem de hachiþe“ în care au- rãdãcinã principalã din care se nutresc lume, viaþã ºi literaturã sã ni se împãrtãºeas- torul îºi consumã „rãfuiala cu literatura“ coardele translucide ale textelor deja scrise. cã sfãtos, eventual apolinic, ºi unde umoarea (Teodora Dumitru), un text în care „M. C. Foarte probabil, o înmugurire rarisimã se neagrã a „unui om singur“ sã se repartizeze se plînge continuu“ (Daniel Cristea-Ena- desfãºoarã sub ochii noºtri obosiþi în egal peste toþi ºi toate. Nimic mai departe che), „un jurnal extim“, „exerciþiu de auto- ultimul volum de jurnal al celui mai impor- de adevãr: acest ultim volum al jurnalului sugestie cu faþa cãtre public“ (Paul Cernat), tant scriitor român contemporan ºi într-una înregistreazã mãrturia contorsionatã a unui ca sã nu citãm decât câteva lecturi de baga- dintre cele mai sfâºietoare cãrþi despre scris. artist care se simte lepãdat de viziune dupã telizare a acestui document de existenþã

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 23 turi ale personalitãþii lui Iorgu Iordan, va- În ultimii 15 ani, agricultura noastrã a fost O lecþie de demnitate lori în care acesta credea (omenie, bunã- nu numai neglijatã, ci persecutatã pur ºi tate, generozitate, spirit de dreptate, sin- simplu. Lucrul a fost recunoscut oarecum Iulian Boldea ceritate, sensibilitate, dragoste de adevãr)“. oficial. Cãci nu vãd altã explicaþie logicã [a] Demne de interes sunt unele aprecieri „noii“ revoluþii agrare, pe care au ºi început PECIALIST REPUTAT în s-o proslãveascã trepãduºii revistelor noastre legate de diferenþele de mentalitate datorate de culturã generalã. [...] Ceea ce s-a anunþat Sdomeniul jurnalisticii, unor contexte istorico-geografice diferite Ilie Rad n-a încetat nicio- acum pare a fi mai degrabã o contrarevo- în care s-au dezvoltat românii („Ardelenii luþie, cãci pare a repune, sub altã formã, pe datã sã-ºi exercite pasiunea n-au fost influenþaþi de levantinism, ca ro- ºi vocaþia pentru dome- þãrani în „drepturile“ lor. Sã vedem ce va mânii de dincoace de munþi“), dar ºi aser- ieºi. În orice caz, voi fi printre cei dintâi care niul filologiei, al istoriei ºi þiunile cu privire la unii critici ºi scriitori se vor bucura, dacã mãsura luatã ºi, mai ales, criticii literare. Grãitoare români contemporani. Aprecierile savantu- aplicarea ei vor da roadele aºteptate. sunt, în acest sens, colabo- lui sunt, am spune, adecvate, argumentate Dicþionarul scrii- rãrile la ºi, totodatã, lipsite de echivoc. Iorgu Ior- Cartea editatã de Ilie Rad este, într-adevãr, torilor români (coordonat dan îºi manifestã aderenþa la poezia Anei cum subliniazã criticul ºi istoricul literar de Mircea Zaciu, Marian Papahagi ºi Aurel Blandiana sau Ninei Cassian, având o serie Mircea Popa, o „«lecþie» de gândire lucidã, Dicþionarul esenþial al literaturii ro- Sasu), de rezerve faþã de lirica nichitastãnescianã de curaj ºi verticalitate moralã“. E o carte mâne Dicþionarul general al literaturii ro- , („«filosofia» cãutatã, „tãierea firului în pa- ce-ºi asumã, deliberat, un caracter restitu- mâne sau la unele enciclopedii ºi dicþiona- tru“ care „n-au ce cãuta în poezie, fiindcã toriu, recuperator, o carte care va contribui, Encyclopedia of the World’s re din strãinãtate ( nu sunt «poetice»“). În domeniul criticii, în mod cert, la mai buna ºi nuanþata cu- Minorities Encyclopedia of the Developing ºi Nicolae Manolescu primeºte cele mai multe noaºtere a unei personalitãþi a culturii World ). La fel de semnificativã este solida sufragii, fiind considerat „cel mai curajos româneºti aflatã, în ultimele douã decenii, Aron Pum- ºi documentata sa monografie dintre toþi criticii noºtri“, un critic care într-un nemeritat con de umbrã. nul , din 2002, care, dupã cum observa pro- „conteazã mai mult decât alþii, fiindcã, zic
fesorul V. Fanache, „confirmã calitãþile unui eu, are calitãþi reale, în primul rând, marea istoric literar pe deplin format, sigur pe claritate a expunerii ºi argumentarea, în ge- mijloacele oferite de cercetarea modernã, neral, perfect logicã“. Adrian Marino este pe care ºtie sã le foloseascã într-o construc- un alt critic ºi teoretician care atrage apre- þie criticã traversatã de un mesaj convingã- cierile lui Iorgu Iordan. Marino i se pare Identitãþi contrastante tor, întru totul favorabil subiectului abor- marelui lingvist „superior tuturor criticilor dat“. Demne de tot interesul sunt cãrþile ºi istoricilor literari ai noºtri. Datoritã lui Constantina Raveca Buleu consacrate unor fenomene culturale impor- (cu cele douã publicaþii în limbi strãine, Memoria- N VERSURILE mele tante, dar puþin cercetate la noi: Cahiers roumains d’études litteraires ºi Syn- listica de rãzboi în cultura românã – mãrturiseºte Liviu (1999) ºi thesis), literatura ºi mai ales critica literarã „Î Stilisticã ºi mass-media Ioan Stoiciu pe contraco- (1999). În sfera pre- româneascã au ajuns sã fie cunoscute peste perta volumului sãu de ocupãrilor curente ale lui Ilie Rad se înscriu, graniþã“). Dacã Al. Paleologu este valorizat versuri Pe prag (Vale-Deal), în mod firesc, cãrþile consacrate jurnalis- pozitiv („filosof, ca formaþie, dar inteligent Incursiuni în istoria presei româneºti apãrut în 20101 la Editura mului ( , ºi fin, foarte obiectiv – poate ºi pentru cã Cum se scrie un text ºtiinþific Învãþãmântul Cartea Româneascã – nu , nu e critic sã zicem pur profesionist“), Ion jurnalistic clujean Stil ºi limbaj în mass- fac decât sã þin cont de , Gheorghe, în schimb, este perceput negativ, media din România aceastã realitate a pragului. etc.) sau volumele datoritã „brutalitãþii lui de om primitiv“. Limba de Aºa percep eu realitatea, coordonate din acest domeniu ( Carte impecabil alcãtuitã, cu rigoare ºi lemn în presã Forme ale manipulãrii opiniei înnoitã natural, fragmentar (subînþelegând , acribie filologicã, Întâlnirile mele cu Iorgu publice Stil ºi limbaj în mass-media din Ro- însã întregul ei, fie ºi suprarealist, abrupt, , Iordan: Scrisori ºi interviuri, îºi asumã douã mânia Secvenþe din istoria presei româneºti, rupt): în secvenþe, elegii, ipostaze, video- , obiective: readucerea în actualitate a nume- Jurnalismul cultural în actualitate Schim- clipuri, arte de avangardã. [...] Am ars, , lui ºi personalitãþii unuia dintre cãrturarii bãri în Europa, schimbãri în mass-media, într-o viaþã de om, etape la masa de scris, noºtri de cea mai autenticã anvergurã, Curente ºi tendinþe în jurnalismul contem- în regula acestei gândiri «pe prag».“ Domi- Iorgu Iordan, ºi, pe de altã parte, modifi- poran nantã biograficã asumatã, ambivalenþa ). Trebuie menþionate, de asemenea, carea rezonanþei culturale ºi politice a nu- pragului devine în volum o coordonatã psi- ediþiile îngrijite (din opera unor scriitori melui cãrturarului, cunoscut îndeobºte, hologicã menitã sã confere coerenþã trãiri- precum Horea Bottea, Edgar Papu, Cella pânã acum, ca un partizan al ideilor de lor ºi percepþiilor disparate ale poetului, Serghi sau Constantin Ciopraga), culege- stânga, ca un aderent fervent al comunis- reflexul de artisticitate secund regizând cu rile de scrisori editate (ªtefan Fay, Geo mului. Cartea lui Ilie Rad circumscrie figu- rafinament, simþ teatral ºi cu o subtilã iro- Bogza, Cella Serghi) sau, în fine, însem- ra unui intelectual ce îºi exprimã rezerve Peregrin prin Europa nie amarã fiecare poem din Pe prag (Vale- nãrile de cãlãtorie ( , evidente faþã de realitãþile epocii comuniste, File de jurnal: Viena, Praga, Varºovia, Buda- Deal). nuanþând un portret privit, înainte, din un- pesta De la Moscova la New York Primul act liric al „identitãþii de prag“ ºi ). ghiul unui anumit dogmatism. Referirile a celui ipostaziat în reversul formulei prin În seria de restituiri documentare pe lui Iorgu Iordan la manifestãrile protocro- care Lucian Blaga definea spaþiul românesc care Ilie Rad a iniþiat-o cu mai mulþi ani în nismului megaloman sunt cât se poate de Întâlnirile mele (Vale-Deal trimite fãrã echivoc la o întoar- urmã, se înscrie ºi volumul elocvente: cu Iorgu Iordan: Scrisori ºi interviuri (Cluj- cere pe dos a înnobilantei definiþii din Spa- Napoca: Editura Tribuna, 2011). Ediþia, Sã nu te laºi influenþat de atmosfera actualã þiul mioritic) îl reprezintã coregrafia apro- îngrijitã cu deosebitã competenþã ºi acribie din þara noastrã (poate ºi de aiurea), care pierii ºi îndepãrtãrii de sine a autorului, sub filologicã, dispune de un Argument semnat explicã, dupã mine – sper cã nu greºesc prea presiunea apropierii ºi îndepãrtãrii auto- de acad. Marius Sala, de o Prefaþã lãmuri- mult –, un fel de megalomanie naþionalã, reflexive a morþii. Parteneri de prim-plan în toare a îngrijitorului ediþiei, de un consis- dacã nu chiar naþionalistã, foarte vizibilã în dialogul eliptic ºi incisiv din Baþi la porþile tent capitol de note ºi comentarii ºi de un lucrãrile lui C. Noica („fiinþa româneascã“), celor cinci, corporalitatea perpetuu periclita- necesar indice de nume. Cartea conþine 24 Edgar Papu („protocronismul românesc“), tã ºi simþurile mascheazã un dialog secund de scrisori ºi trei interviuri ce îºi propun sã Dan Horia Mazilu („barocul românesc din cu o divinitate ocolit invocatã în cea dintâi secolul [al] XVII-lea“), ca sã nu mai Iubirea, care vine din refacã ºi sã completeze portretul lingvistului amintesc de ridicarea în slavã, ca „filosof“, a secþiune a volumului, (conturat anterior prin Memorii, prin cartea lui Neagoe Basarab (Dan Zamfirescu) etc. interior, ºi agresiv-disperat provocatã în lui Valeriu Mangu, De vorbã cu Iorgu partea a doua, intitulatã Privind în gol. Dus Iordan, sau prin paginile memorialistice ale Atenþia lingvistului nu se orienteazã doar pe gânduri. De altfel, tonalitatea religioasã lui Marius Sala). spre problematica intelectualã sau culturalã. a confesiunii veºnic minate de îndoialã ºi În Prefaþã, Ilie Rad pune în luminã Existã unele scrisori, cum este cea din punerea în scenã a unor tentative repetate unele elemente contextuale ale întâlnirii cu 1981, care îºi îndreaptã interesul spre rea- de dialog între un virtual om damnat ºi o Iorgu Iordan ºi ale dialogului epistolar ce litãþile concrete ale satului românesc, ce tre- divinitate aparent ocultatã, dar întotdeauna a urmat, concretizat în cele 24 de scrisori cea prin momente extrem de dificile, da- susceptibilã de o justificare compensatorie editate în aceastã carte. Scrisorile scot în re- toritã mult trâmbiþatei ºi nocivei „revoluþii în raport cu mizeria vieþii, corespund lecþiei lief, noteazã îngrijitorul ediþiei, unele „la- agrare“: din motto: „Odatã cu încercarea, Dumne-

24 • APOSTROF zeu vã aduce ºi scãparea, ca sã puteþi rãbda“; cu impulsul ruperii de sine, cu dorinþa „Dumnezeu nu va îngãdui sã fiþi ispitiþi stãruirii în raþionalitate ºi cu viziunea Aspiraþia peste puterile voastre; ci, împreunã cu is- evazionistã în nebunie, cu virtualitatea de pita, a pregãtit ºi mijlocul sã ieºiþi din ea, ca luminã a propriei fiinþe în întunecimea spre normalitate s-o puteþi rãbda“; „Împreunã cu dodiiala, lumii ºi cu tentaþia autodistructivã a scufun- Dumnezeu vã face ºi istovul, ca sã puteþi voi dãrii în întuneric: „Nu reuºesc decât sã mã Al. Sãndulescu suferi“ (I Corinteni 10, 13). subminez / singur, sã mã duc la fund, nu sã N ULTIMII ani, roman- Prins într-un pãienjeniº de trãiri ºi valori / mã înalþ: încetul cu încetul, sunt convins, cierul timiºorean Radu contradictorii, când înãlþat spre idealuri, îmi / voi pierde firea“ (La o nouã despãr- Î Ciobanu a fost atras în când prãbuºit în cotidianul autohton, însã þire). Consecutiv acestui fenomen, exerci- mare mãsurã de memoria- întotdeauna confruntat cu experienþe de þiul dedublãrii sfârºeºte prin a-i impune listicã ºi eseu. Dupã volu- prag, liminale, protagonistul liric creat de poetului un autoportret suspendat în inde- mele Þãrm târziu (2004), Liviu Ioan Stoiciu, Vale-Deal, suportã un terminare: „Constat în fiecare zi cã rãmân Dialog peste Atlantic (2006; transfer onomastic de ordin ludic dinspre cu mult în / urma mea, mai exact în urma ediþia a doua, adãugitã, lumea pe dos în care încearcã sã supravie- / a ceea ce e nedefinit în mine, rãmas pe 2010), Europa din noi þuiascã în spiritul lecþiei biblice, dar care îi prag, un / suflet strãin, feminin, probabil, (2008), recent, a publicat ameninþã la tot pasul echilibrul interior. Pe care / e plin de iubire – deprins cum o fi, un altul, Recurs la raþiune, la Editura Ex- de o parte, lupta cu deriziunea ameninþã cu în timp, cu / duioase rânduieli / primordia- celsior (2011). estomparea raþiunilor sale de supravieþuire, le, inexplicabile“ (Mesaje subtile). Am sã încep însemnãrile mele cu partea iar, pe de alta, ea întãreºte o configurare O justificare de nivel imaginar a trans- a doua, Convorbiri, de fapt interviuri ce i palimpsesticã ºi contradictorie a propriei ferului absurd dintre lume ºi personajul liric s-au luat autorului între 2002 ºi 2008, sem- identitãþi. ia forma schimburilor energetice, acestea nificative din mai multe puncte de vedere. Din economia identitarã etalatã în vo- explicând în mai multe rânduri impactul Întâi, pentru biografia ºi familia lui Radu lum se detaºeazã o singurãtate accentuatã, mediului – mai ales, uman – asupra inte- Ciobanu, pentru descrierea oraºului natal, ostentativã, cultivatã chiar, mai cu seamã în rioritãþii fiinþei. Paralelismul implicit duce Timiºoara, apoi, pentru confesiunile de spaþiul oraºului: „... Izolarea / mea ba a la insinuarea unei resemnãri – Într-o lume credinþã ºi datele despre geneza unor opere, crescut pânã la Dealul Mitropoliei, ba s-a / ca asta „mai mult nu sunt. Nici n-am mo- ca, de pildã, Nemuritorul albastru, conse- contractat. S-a lãbãrþat urât, / mâine-poi- tive sã fiu mai mult“ – ºi, dus la extrem, cinþa unei cãlãtorii estivale, fãrã nicio in- mâine va cuprinde întregul / Bucureºti, la viziunea dedublãrii fiinþei într-o versiune tenþie anume, la mãnãstirile din nordul apoi întreaga þarã – pânã i se va micºora / inertã, moartã, în Acelaºi traseu punându- Moldovei. „Acolo, pe zidul de miazãzi al iar dimensiunea ºi va putea sã încapã / în- se o serie întrebãri definitorii pentru atmos- Mãnãstirii Humor, am vãzut semnãtura lui tr-un pumn într-un cimitir, / într-o mar- fera sensibilã ºi ideaticã a întregului volum: Toma Zugravul, care mi-a iscat curiozitatea gine. Nu mã mai deranjeazã decât reaua / „E ceva care sã nu conþinã impulsul morþii? pentru modul cum vor fi trãit artiºtii în credinþã, în general ºi faptul cã eu / nu-i / Sã nu fie apariþie / ºi retragere? Totul pare veacul al XVI-lea...“ mai pot mângâia pe cei întristaþi. Odatã ce a fi pãrãginit, oamenii /întâlniþi fac parte Deºi tatãl a murit în rãzboi, la Odessa nu mã / pot mângâia nici pe mine... îmi / din peisaj, / or fi cu adevãrat vii? Dar noi (spectaculoasã aducerea lui în sicriu plum- e greu sã continui aºa, ce rost are? E un suntem vii? / Nu cumva am murit demult buit ºi reînhumarea la Timiºoara), scriitorul chin inutil“ (E un chin). ºi nu ne mai amintim?“. afirmã cã avut o copilãrie fericitã; de mic, În spiritul aceluiaºi transfer absurd între Aparent dezarticulatã ºi discontinuã, a trãit printre cãrþi, s-a bucurat de o viaþã lume ºi sine funcþioneazã atât regimul eva- lumea poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu dobân- confortabilã, ca aceea a unei familii strãlu- nescenþei, cât ºi evaziunea prin „nebunie“. deºte coerenþa ultimã a receptãrii ºi a trans- cite, cu un bogat ºi rãmuros arbore genea- Astfel, lumii rurale de „simple dâre“, venitã figurãrii sintetice prin intermediul unui logic, pe care memorialistul îl reconstituie parcã „dintr-un alt secol“ ºi în care „o fi dat filtru de sensibilitate original, cu un cod cu rigurozitate. Bunicul din partea mamei vreun nebun foc la buruianã“ (O lume de posibil de identificat graþie unui mecanism fusese prieten cu Octavian Goga, coleg de simple dâre), îi rãspunde în pagina din imaginar reiterativ, în ciuda disparitãþii liceu ºi de facultate la Budapesta. Poetul oglindã un eu liric personificat în Vale- organice. Acelaºi haos coerent funcþioneazã urma sã-l boteze pe Radu Ciobanu, dar, Deal, captiv terorizat al acestei lumi- ºi la palierul versificaþiei, minimalismul absorbit de treburile sale politice, n-a putut sanatoriu, Pierdut de gândul cã din el va discursiv ºi teatral, discontinuitãþile ºi rup- s-o facã. Un alt membru al familiei, ofiþer mai rãmâne „doar o umbrã, care / se va turile atât de specifice poetului dovedindu- în armata chezaro-crãiascã, a fost membru înãlþa...“, punctele de suspensie lãsând se la finalul fiecãrui discurs liric elemente al comitetului care a organizat Marea Adu- suficient spaþiu ºi pentru îndoialã. Recupe- perfect compatibile într-un puzzle complet, nare Naþionalã de la Alba Iulia, devenind rãrile biografice din volum scot mereu la în care – nu întâmplãtor – aproape fiecare primul subprefect de Alba. Din copilãrie, ivealã îndoiala; ea poate þine ºi strict de final de vers deschide logic ºi gramatical scriitorul îºi aminteºte de mâncarea tra- credinþã, prelungitã insidios înspre punctul- versul urmãtor ºi, de multe ori, miezul liric diþionalã de Crãciun, supa de vin cu cru- mort al justificãrii propriei existenþe, limita se înfãºoarã în imagini simetrice ºi în jocuri toane, aºa-zisã „supã beþivã“. A pãstrat o fiind din nou moartea: „Experimentul cu sofisticate între ipotezã ºi concluzie. serie de cuvinte dialectale, ca voreþ - curte, prezenþa mea, din anul 1950 pânã azi, pe „cine-ºi mai aminteºte de ce sunt eu pe sau de-a dreptul nemþeºti, ca Lichthof – „lu- pãmântul României, / a eºuat, nu înþeleg aici? Mama ºi / tata au murit, alþii nu ºtiu, minãtor“, un fel de puþ între apartamente, rostul / continuãrii lui“ (Nimãnui nu-i pa- dacã-i întreb, / chiar dacã-mi sunt rude, sau Apfelstrudel - ºtrudel cu mãr, ºi încã sã). Faptul cã „nu / s-a schimbat nimic du- n-au auzit sã se vorbeascã / despre asta. Ar altele. pã Revoluþie“ adânceºte perspectiva desti- trebui sã-mi cer în / fiecare zi iertare fiindcã Impresionantã în acest volum este des- nalã ºi o încarcã estetic în Miroase a încurc lumea? Sã cer scuze fiindcã deranjez crierea amãnunþitã a Timiºoarei, ca într-o frumuseþe: „Miroase / în continuare a moar- cu prezenþa mea ºi atrag antipatii, enervez: hartã topograficã, preþioasã mai ales pentru te / a mea în aer – miroase a frumuseþe“. Îmbrãcat cu ziua / ºi cu noaptea. Am un localnici. Descoperim un adevãrat ghid, ºi În miºcãrile de provocare a vieþii, a rea- ritm al vibraþiilor / greºit?...“ Într-un spirit nu numai sentimental, al oraºului de altã- litãþii ºi a propriilor limite, paradoxala flu- de cruciat, suita de interogaþii din E un chin datã, cu locuri a cãror semnificaþie a fost iditate sincopatã a poetului aglutineazã configureazã o problematicã identitarã evi- uitatã cu trecerea timpului. Radu Ciobanu obsesii tanatice profund personalizate, con- dentã ºi aruncã o provocare cu extensii exis- se mândreºte, pe bunã dreptate, cu oraºul taminate uneori de superstiþii arhaice (Mo- tenþiale aflate dincolo de orizonturile cir- sãu: „Timiºoara era de mult europeanã prin liftã, Adormit în bisericã), extinse alteori la cumscrise ale versurilor lui Liviu Ioan toate: prin tot urbanismul ei, prin viaþa ci- teorii apocaliptice: „Þãrm al / vârstei a do- Stoiciu. Rãspunsul-limitã la întreaga cazuis- tadinã... Era un oraº lipsit total de com- ua, rãrit azi, plin de vin vechi, îngroºat / ticã versificatã, ºi poate ºi la întreaga perso- plexe“. ºi murdar, simbol al unirii în duh: / în care nalitatea accentuatã a poetului, este tot o „Fericitul“ nu s-a bucurat ºi de o matu- scormonim, râzând, îmbãtaþi un pic, vârâm interogaþie retoricã prinsã în discursul po- ritate pe mãsurã. În glorioasa lui familie au / mâna într-o gaurã ºi tragem de coadã / ietic de pe contracopertã: „Dacã suntem fost nu mai puþin de ºapte deþinuþi politici. ºopârla anului / 2012, lungã de circa un ceea ce gândim, n-ar trebui sã fiu luat ºi eu A urmat, cum se ºtie, cumplita epocã Dej, metru“ (O ºopârlã). Scindat perpetuu ca aºa cum sunt?“... Cu alte cuvinte, ca poet, când cei mai tineri membri ai vechiului ar- reflex al experienþelor de prag, Stoiciu poeticitatea reprezentând o ipostazã esenþia- bore genealogic, dacã nu ajung la închisoa- jongleazã mereu cu posibilitatea viului ºi cu lã a identitãþii pe care volumul o propune.  alternativa morþii, cu apropierea de sine ºi

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 25  se va deºtepta realmente românul ºi va gãsi Fãcând „recurs la raþiune“, sã vedem lu- re sau nu se ascund în pivniþe de frica ares- calea de a salva de la dezumanizarea con- crurile nuanþat, cum procedeazã Lucian tãrii, frecventeazã „talciocul“, siliþi sã vândã sumistã generaþia care se ridicã azi“. Boia ºi cum îºi încheie articolul ºi Radu obiecte din casã pentru a supravieþui. Con- În alte eseuri, scriitorul remarcã ºi el Ciobanu, atunci când îl citeazã pe Thomas vorbirile sugereazã o schiþã biograficã a scrii- diferenþa esenþialã dintre omul politic (exem- Mann, dintr-o conferinþã rostitã în 1949, torului (Facultatea de Agronomie, aban- plu strãlucit: Havel), „animat de principii Germania ºi germanii: „Nu existã douã donatã pentru Filologia de la Cluj), profesorii ºi convingeri“, ºi politician, acesta, preo- Germanii, una maleficã, alta bunã, ci doar (Mircea Zaciu, Ion Vlad), mentorii literari cupat „exclusiv de interese“, cum vedem una singurã care, prin viclenia diavolului, a (Lucian Valea), debutul literar la Scrisul atâþia în fauna noastrã politicã (Evadarea împins în rãu ceea ce a avut ea mai bun“. bãnãþean, dar sunt lucruri ceva mai cunos- din turmã). De asemenea, meritã sã fie Toate câte le-am notat pânã acum, cul- cute asupra cãrora nu mai insist. Doar câte- semnalat eseul Europa, eterna poveste, în minând cu „necesarele nuanþãri“, demon- va cuvinte despre ceea ce numim profesiune fond o recenzie la volumul Rãnile bãtrâ- streazã aspiraþia scriitorului spre norma- de credinþã. Radu Ciobanu mãrturiseºte, nului continent al lui Péter Nádas. Autorul litate, în multiple sensuri: moral, politic, parcã emoþionat, cu toatã convingerea, cã nostru insistã asupra unor idei importante istoric, literar, pe care o exprimã convingã- pentru el „scrisul este un mod de existenþã. ale eseistului maghiar, precum tradiþia eu- tor ºi stârnind aproape mereu interesul Eu dacã n-aº putea sã scriu, sã lucrez, aº ropeanã a conformismului ºi oportunis- cititorului cinstit, însetat de eterna triadã, muri. Pur ºi simplu, m-aº sfârºi“. Contopi- mului, ilustratã de prea cunoscute ºi du- oricât ar considera-o unii ca desuetã: Bine, rea cu actul de creaþie este exemplarã. reroase exemple: Tratatul de la Yalta, modul Frumos ºi Adevãr. Eseistul, cu o remarcabilã vervã stilis- în care Occidentul a tratat (cu indiferenþã)
ticã, este decepþionat aproape în perma- revoluþia din Ungaria, la care Radu Cio- nenþã de alterarea climatului moral în care banu adaugã ºi „primãvara de la Praga“, (supra)vieþuim, de confuzia valorilor, igno- accentuând asupra faptului ce nu trebuie rate ºi marginalizate, de sistemul educa- uitat: „Din climatul de oportunisme, ipo- þional, ajuns de izbeliºte, într-o stare de de- crizii ºi trãdãri s-a nãscut conceptul de «co- Despre lustraþie, gradare fãrã precedent. O temã ce revine în existenþã paºnicã», un compromis mon- eseurile lui Radu Ciobanu este aceea a eli- struos, care a cunoscut expresii groteºti“ decomunizare telor. Pornind de la o observaþie a lui (cum ar fi vizita Ceauºeºtilor în Anglia, Andrei Pleºu, ºi anume cã la noi se mani- plimbaþi în caleaºca regalã). Excelent mi ºi justiþie de tranziþie festã o adevãratã alergie la elite, autorul s-a pãrut articolul Necesarele nuanþãri, con- volumului Recurs la raþiune constatã in- sacrat de Radu Ciobanu cãrþii lui Lucian Cristian Vasile dignat: „În loc sã fie valorificate, solicitate, Boia Tragedia Germaniei. Întrucât proble- ESPÃRÞIREA DE trecu- stimulate, elitele sunt mai degrabã obiectul matica ºi tema sunt aºa de importante, am tul comunist a fost în unei dezlãnþuite culpabilizãri“. El preia de- D sã citez ceva mai pe larg opiniile eseistului România poate mai dificilã finiþia lui Eugen Ionescu: „Aparþine elitei nostru. ªi iatã ce zice: „Infama «soluþie fi- decât în alte þãri ale Euro- omul care este cel mai bun în profesia lui“ nalã» imaginatã de Hitler ºi pusã în prac- pei Centrale, realitate care ºi-l citeazã apoi pe Alexandru Paleologu, ticã de «experþii» sãi a avut ca urmare cul- s-a reflectat ºi în ceea ce care afirmã cã toate categoriile sociale au pabilizarea la modul absolut a Germaniei priveºte gradul de aplicare elitele lor, formând un fel de societate a în integralitatea ei...“, atribuindu-i-se „toate a justiþiei de tranziþie (un egalilor. Radu Ciobanu dezvoltã aceste idei, relele care au bulversat veacul trecut: auto- termen poate uºor inadec- fiind parcã ºi mai aplicat la realitatea zilelor ritarism, militarism, naþionalism, rasism, vat, o traducere din engle- noastre: antisemitism, expansionism, genocid“. „A zã a sintagmei transitional justice). Procesul încerca sã stabileºti adevãratele proporþii ale de cooptare a diverselor categorii sociale ºi Deci nu sfera VIP-urilor, eterogenã, eteroclitã vinovãþiilor implicã încã suficiente riscuri, ºi impurã, foºgãind de politicieni aflaþi între profesionale, început sub Gh. Gheorghiu- dintre care cel mai redutabil rãmâne acuza Dej, continuat ºi extins sub Nicolae Ceau- penibil ºi ridicol, de vedete de silicon, de de relativizare a crimelor nazismului.“ ªi impostori ºi infractori cu ºtaif, ci aceea a ºescu, este doar una dintre explicaþii. competenþei, a excelenþei profesionale ºi a Radu Ciobanu subliniazã apãsat cã Lucian Restituirea proprietãþilor naþionalizate, caracterelor integre constituie lumea persoa- Boia ºi-a asumat acest risc, atacând pro- instituirea dreptãþii pentru victimele dic- nelor cu adevãrat importante. blema frontal: „A venit timpul în Europa taturii comuniste ºi pedepsirea celor vino- de azi ca responsabilitãþile istorice sã fie vaþi de crime ºi abuzuri sunt doar câteva Aceastã lume nu e suportatã de cei cu „men- cântãrite cu mai mult echilibru ºi cu mai dintre temele care au rãscolit societatea talitãþi gregare, populiste, resentimentare ºi multã detaºare“. „Germania n-a fost mai româneascã dupã 1989. Printre primii cer- crepusculare, rataþii, activiºtii reciclaþi, se- agresivã deât ceilalþi, a avut însã – ºi a plãtit cetãtori care au reflectat cu competenþã aca- curiºtii travestiþi, mediocritãþile“. Faþã de pentru asta – o politicã mai proastã decât demicã pe marginea problemei justiþiei de aceºtia Radu Ciobanu crede cã e necesarã ceilalþi.“ Argumentul forte al celor ce o acu- tranziþie ºi a decomunizãrii – aºa cum s-a intransingenþa elitelor. ªi þine sã sublinieze: zã în mod absolut este antisemitismul. În- reflectat în România, dar ºi în spaþiul fostu- „Nu aroganþã, ci intransingenþã“. tr-adevãr, „punctul vulnerabil al tragediei lui bloc sovietic – se numãrã Lavinia Stan, Moralist, cu bogate ºi variate lecturi, germane, scrie Radu Ciobanu, rãmâne profesor de ºtiinþe politice la St. Francis eseistul timiºorean denunþã ebuliþia nesim- totuºi holocaustul“, care se dovedeºte, aºa Xavier University (Canada). La începutul þirii, vulgaritatea, pornografia murdãrind o cum constatã ºi Lucian Boia, „capitolul cel anului 2009, cercetãtoarea româno-cana- bunã parte a literaturii actuale, „consumis- mai des invocat din istoria celui de-al treilea dianã a editat la Routledge volumul colec- te“: „ceea ce se produce azi nu e literaturã Reich“. „Dar, þine sã precizeze eseistul nos- tiv intitulat Transitional Justice in Eastern licenþioasã, ci pur ºi simplu obscenã, de o tru, urmãrindu-l pas cu pas pe istoric, nici Europe and the Former Soviet Union: Recko- consistenþã vâscoasã, sordidã, fetidã“. antisemitismul, nici rasismul, nici eugenia ning with the Communist Past (London- Asupra unei asemenea pegre morale, Radu nu sunt invenþii germane, iar întâietatea lor New York: Routledge/Taylor & Francis Ciobanu îºi îndreaptã o ironie sarcasticã aparþine altora. Antisemitismul a fost (mai Group). Alãturi de alþi specialiºti în ºtiinþe (Abolirea pudorii) . Ideile revin într-un alt este) un fenomen general european, care, socio-umane, precum Robert Austin, Gary articol notabil (Sã scriem despre), în care, pânã la Hitler, s-a manifestat în Germania Bruce, Tamara Kotar, Momcil Metodiev dintru început, autorul se aratã nepu- cu mai puþinã virulenþã. Aici evreii s-au in- ºi Nadya Nedelsky, Lavinia Stan încearcã sã tincios, descurajat în faþa atâtor aberaþii ºi tegrat firesc, legãtura lor cu Germania fiind explice motivele pentru care þãrile din mizerii, vãzute cu ochiul unui plastician: una istoricã.“ Europa de Est ºi din fosta URSS au imple- „Carapacea nesimþirii e atât de groasã, încât A declara, fãrã nicio rezervã, cã poporul mentat modele diferite de decomunizare. nu o poate strãpunge nicio idee, cu oricâtã german, în integralitatea lui, se face vinovat În vara anului 2010 a apãrut – cu spriji- pregnanþã stilisticã ar fi lansatã“. E revoltat de crimele naziste, îmi aminteºte aproape nul IICCMER – ºi versiunea româneascã a de amintitul sistem educaþional românesc, ad litteram de o gravã acuzã similarã a lui cãrþii: Prezentul trecutului recent: Lustraþie aflat „în coada lumii civilizate ºi pe treapta Mihail Sebastian în Jurnalul sãu. Dacã ar fi ºi decomunizare în postcomunism (cu o pre- cea mai de jos din propria-i istorie, altãdatã aºa, se naºte o fireascã întrebare: pentru faþã de Vladimir Tismãneanu, Bucureºti: glorioasã“. ªi totuºi Radu Ciobanu mai gã- cele 20 de milioane de victime ale gulagu- Editura Curtea Veche, 2010, 535 p.). seºte în el o fãrâmã de optimism: „Poate lui stalinist ar trebui, oare, tras la rãspun- Volumul se impune prin demersul com- meritã sã mai scriem despre. Poate totuºi dere întregul popor rus? paratist ºi prin formularea unor întrebãri

26 • APOSTROF pertinente legate de natura regimurilor co- nat, Lege pentru aprobarea Ordonanþei de muniste în diferite þãri (dar ºi în pãrþi com- urgenþã a Guvernului nr. 24/2008 privind Lecturi din galaxia ponente ale unei federaþii: Cehia ºi Slo- accesul la propriul dosar ºi deconspirarea Se- vacia, de exemplu – v. capitolul Cehia ºi curitãþii). Previzibil, Sfântul Sinod nu a STEPHEN HAWKING Slovacia, semnat de Nadya Nedelsky). cãutat sã lãmureascã situaþia arhiereilor Cazul fostei RDG, integratã în Germania ortodocºi cu trecut controversat. Nici cele- Mirel Anghel reunificatã, a fost invocat de mai multe ori lalte culte nu au ieºit în evidenþã prin fer- CUM CÂÞIVA ani, în ca model, în contrast cu evoluþiile din Ro- mitate moralã. oraºul italian Monza, mânia, în ceea ce priveºte deconspirarea Prefaþatorul, Vladimir Tismãneanu, a A municipalitatea a hotãrât agenþilor secreþi ºi accesul la documentele anticipat într-un fel astfel de desfãºurãri ca oamenii care aveau aca- poliþiei politice, însã lectura capitolului des- atunci când scria cã: sã un peºte sã nu îl mai pre Germania – datorat lui Gary Bruce – þinã într-un bol: pãrþile contureazã o imagine mai nuanþatã. Lus- Deseori foºtii colaboratori au avansat fan- curbate ale bolului îi oferã traþia a fost un proces controlat, dar nu tezii de victimizare ºi au cerºit solidaritate, peºtelui o imagine distor- unul perfect; de exemplu, vest-germanii empatie ºi compasiune. Pentru a înþelege aceastã afirmaþie trebuie numai sã ne gân- sionatã asupra realitãþii. La care au lucrat pentru STASI nu au fost cu o scarã mult mai mare, nimic ameninþaþi de procesul de verificare dim la reacþiile pe care ierarhiile bisericeºti din Germania ºi România le-au avut faþã de oamenii ar putea fi în situaþia peºtelui din ºi lustrare (p. 78). Dacã în Cehia s-a aplicat modul în care comisiile de istorici au dezvã- bol ºi nu avem certitudinea cã vedem chiar ferm lustraþia, Slovacia nu numai cã nu a luit fostele cârdãºii care-i uneau pe înalþii totul aºa cum este. Astfel începe capitolul pus în practicã legea (votatã înainte de des- ierarhi de aparatul ideologic al partidelor 3, „What is Reality?“ (Ce este realitatea?), fiinþarea federaþiei cehoslovace), ci s-a aflat comuniste sau de diversele departamente ale al recentei cãrþi pe care o semneazã Stephen chiar în urma României în ceea ce priveº- poliþiei secrete. (p. 9) Hawking ºi Leonard Mlodinow, The te deschiderea cãtre public a dosarelor Grand Design (New York: Bantham Books, din timpul comunismului (p. 82). Václav Evident, Vladimir Tismãneanu fãcea refe- 2010). Havel, asociat la noi cu legea lustraþiei, a rire la reacþiile ierarhiei ortodoxe faþã de Chiar dacã am trãi într-un bol care ne avut în realitate numeroase obiecþii faþã de conþinutul Raportului final al Comisiei oferã o realitate deformatã, nimic nu ne textul acestui act normativ, esenþial pentru Prezidenþiale pentru Analiza Dictaturii Co- împiedicã sã ieºim cu mintea din spaþiul procesul de decomunizare (p. 100); de ase- muniste din România (CPADCR), atitudini nostru închis. Într-un documentar realizat menea, percepþia româneascã privind puri- extreme influenþate ºi de o dreaptã radicalã recent, Stephen Hawking vorbeºte despre ficarea drasticã în Cehia a corpului magis- ortodoxistã, pe alocuri antisemitã. Din libertatea de care se bucurã el în scaunul cu traþilor nu pare sã aibã acoperire (p. 127). aceastã perspectivã, Lavinia Stan are drep- rotile, comunicând cu lumea prin interme- Unul dintre factorii luaþi în considerare tate atunci când sugereazã cã mulþi dintre diul unui calculator, asemenea unui per- de Lavinia Stan este gradul de acces la ar- cei care au susþinut reexaminarea trecutului sonaj de film SF. Mintea umanã este liberã hivele Securitãþii (cu diversele ei denumiri comunist (din rândurile victimelor, ale sã exploreze, aºa cum spune ºi Hamlet: ºi abrevieri, de la STASI, STB, SB la DGSP/DSS, unor formatori de opinie) – în România, „Închis ºi într-o coajã de nucã m-aº putea KGB etc.). Cartea surprinde realitãþile din dar ºi în Bulgaria – nu au cerut ºi o reeva- socoti rege al nemãrginirii, dacã n-aº avea Europa Centralã ºi de Est ºi din fosta URSS luare a trecutului precomunist – fascist ºi vise rele“ (Hamlet, actul 2, scena 2). pânã în anul 2008, când documentarea s-a pronazist (p. 35). A fost nevoie de o reflec- Dincolo de teoriile sale, care uimesc co- oprit. Între timp însã au apãrut desfãºurãri þie criticã, venitã din zona istoricilor ºi a munitatea ºtiinþificã ºi sunt dovedite prin care indicã uneori un regres în ceea ce pri- politologilor, pentru a se sublinia faptul experimente, viaþa lui Hawking este ea în- veºte condiþiile de deconspirare ºi de trans- cã decomunizarea ºi defascizarea sunt inter- sãºi un subiect parcã desprins din teoriile parenþã la nivelul arhivelor. Spre exemplu, condiþionate. Într-un fel, mesajul care se pe care le enunþã. Maladia neuromotorie cu în România, prin amendamentele aduse de desprinde dupã redactarea ºi validarea celor care a fost diagnosticat în chiar al treilea an Comisia juridicã a Senatului în timpul dez- douã Rapoarte finale – al Comisiei Interna- de studenþie la Oxford (sclerozã lateralã baterilor pe marginea Ordonanþei de ur- þionale pentru Studierea Holocaustului în amiotroficã), la doar 21 de ani, pãrea cã îi genþã a guvernului nr. 24/2008, asumate România ºi al CPADCR – este acela cã deco- va sfârºi viaþa foarte repede. În ciuda pre- ulterior de plenul camerei superioare, acti- munizarea nu se poate realiza în absenþa dicþiilor pesimiste ale medicilor, a reuºit vitatea de verificare a CNSAS a fost restrânsã. defascizãrii. sã trãiascã mult mai mult decât i se spuse- Nici nevoia unei purificãri morale ºi a unei Practic, în spaþiul românesc, Lavinia se, sfidând boala necruþãtoare. desprinderi de trecut – în ceea ce priveºte Stan este unul dintre fondatorii studiilor de Puþini intelectuali reuºesc sã fascineze purificarea vieþii religioase ºi a structurilor transitional justice, domeniu pentru care a lumea aºa cum o face britanicul. Postul de instituþionale ale bisericilor (altã temã foar- fãcut extrem de mult (în materie de pu- televiziune Discovery i-a consacrat în 2010 te familiarã pentru Lavinia Stan, coautoare blicaþii ºi de stabilire a unor reþele de cer- un film documentar în trei episoade, Into a lucrãrii de referinþã Religion and Politics in cetãtori cu interese comune). Raluca Gro- the Universe with Stephen Hawking (Univer- Post-Communist Romania, Oxford Univer- sescu, Raluca Ursachi, Alexandru Gussi, sul vãzut de Stephen Hawking), realizat sity Press, 2007) – nu este slujitã de modi- Damiana-Gabriela Oþoiu sunt alþi câþiva dupã teoriile expuse de el. ficãrile OUG operate de Senat. Dacã Ordo- cercetãtori care au îmbogãþit spaþiul isto- Cãrþile lui sunt de-a dreptul cuceritoa- nanþa de urgenþã prevedea la art. 3, litera riografic ºi politologic cu lucrãri relevante re. ªtie unde sã taie ºi sã nu te plictiseas- u, „dreptul de acces la informaþii de interes având drept teme: justiþia penalã de tranzi- cã, ºtie cã literele au mai mult succes la public“ pentru „orice cetãþean român, cu þie, discursul public postdecembrist privind public decât formulele matematice ºi le eli- domiciliul în þarã sau în strãinãtate, precum trecutul comunist, retrocedarea proprietã- minã pe cele din urmã aproape complet. ºi presa scrisã ºi audiovizualã, partidele po- þilor confiscate înainte de 1989 etc. Inclusiv Concepte precum spaþiu, timp, relativitate litice, organizaþiile neguvernamentale legal prin aceastã carte, Lavinia Stan impune o ºi Big Bang vin parcã de la distanþe de ani- constituite, autoritãþile ºi instituþiile publice disciplinã subsumatã ºtiinþelor politice ºi luminã ºi ne fac sã înþelegem mai bine au dreptul de a fi informate, la cerere, în anunþã continuarea demersului de investi- aceastã lume prea micã în care trãim, o ade- legãturã cu calitatea de lucrãtor al Securi- gare a modalitãþilor de asumare a trecutului vãratã nucã seacã. El dã naºtere, prin cãrþi- tãþii sau de colaborator al acesteia, a per- totalitar, cu un accent mai apãsat asupra le sale, unei galaxii proprii. Am putea-o soanelor care ocupã urmãtoarele demnitãþi rolului comisiilor pentru adevãr în Europa numi chiar „galaxia Stephen Hawking“. sau funcþii“, în speþã „ierarhii ºi ºefii cul- de Est. Prezentul trecutului recent: Lustraþie Hawking nu uitã sã mai strecoare ºi câ- telor religioase recunoscute de lege, pânã ºi decomunizare în postcomunism este un te o glumã care sã te dezmorþeascã. Despre la nivel de preot inclusiv, precum ºi asimi- excelent volum despre cãutarea dreptãþii postul (scaunul) sãu de titular al catedrei laþii lor de la parohiile din þarã ºi din strã- politice în perioade de tranziþie. lucasiene de matematicã de la Cambridge, inãtate“, forma votatã de plenul Senatului
are puterea sã se autoironizeze ºi sã sã spu- – devenitã lege – îngrãdeºte dreptul la in- nã cã în trecut acesta nu era atât de bine formare al cetãþenilor ºi limiteazã procesul operat electric aºa cum este în cazul lui. Cu de verificare a prelaþilor, stipulând doar cã trei secole în urmã, titularul catedrei de ma- ierarhii ºi preoþii pot fi verificaþi numai „la tematicã de la vestita universitate era ocu- cererea reprezentanþilor cultului religios din pat chiar de Isaac Newton. care fac parte“ (Parlamentul României. Se- 

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 27  USR Hawking dãrâmã unele mituri în care Noi membri ai oamenii se complac. Despre astrologie, Scriitorii primiþi ca membri ai Uniunii Scriitorilor din România la Consiliul din 2 septembrie 2011 veºtile nu sunt tocmai bune. Ea nu poate FILIALA ALBA FILIALA IAªI fi o ºtiinþã ºi nu ne poate ajuta nicidecum Raisa Boiangiu – stagiar Mihai Apostu – stagiar sã citim viitorul în stele sau în planete. Silvia Beldiman – stagiar Victor Durnea – stagiar Dacã l-ar citi pe Hawking toþi cei care Ladislau Daradici – stagiar ªerban Alexandru – stagiar rãsfoiesc tabloidele în fiecare dimineaþã, Monica Grosu – stagiar Gheorghe Hibovski – stagiar toate ar da faliment ºi astrologii ar merge Dalia Dalin – stagiar Ioan V. Maftei-Buhãieºti – stagiar la cursuri de reorientare profesionalã. Ei îºi Rodica Adriana Barna – titular Andrei Patraº – stagiar ascund predicþiile, ne spune britanicul, în Ironim Muntean – stagiar Tucu Moroºanu – stagiar spatele unor formulãri generale, universal Casandra Ioan – stagiar Elena Cardaº – stagiar aplicabile. Astfel, nu se pot înºela, aºa cum Ioan Hãdãrig – stagiar Cornelia Petrescu – stagiar se înºela Immanuel Kant când afirma cã Ioan Dan Bãlan – stagiar Eugen Munteanu – titular universul a existat dintotdeauna (Stephen Marian Ruscu – stagiar Hawking, The Universe in a Nutshell, New FILIALA ARAD Olga Rusu – stagiar York: Bantham Books, 2001, p. 73). (Vezi Geo Galetaru – stagiar Jenicã Drãgan – stagiar ºi traducerea în limba românã, Universul Nagyalmos Ildikó – stagiar Mihnea P. Ioan Vetriºanu – stagiar într-o coajã de nucã, traducere de Gheorghe Adrian Lãcãtuº – titular Cezar Þucu – stagiar Stratan, Ovidiu Tânþãreanu ºi Anca Viºi- nescu, Bucureºti: Humanitas, 2004.) El a FILIALA BACÃU FILIALA PITEªTI avut un început ºi, probabil, va avea ºi un Cezarina Adamescu – stagiar Aurel Udeanu – stagiar sfârºit. Ceea ce noi privim cu atât de multã Andrei Petruº – stagiar ªtefan Dumitru Afrimescu – stagiar fascinaþie azi, fenomenul primordial Big Grigore Codrescu – stagiar Ioan Viºtea – stagiar Bang (începutul universului), a fost lan- Florentina Florentin – stagiar Allora Albulescu ªerp – stagiar sat iniþial ca un termen ironic de astrofi- Tincuþa Horonceanu-Bernevic – Valentin Predescu – stagiar zicianul de la Cambridge, Fred Hoyle. stagiar Rândurile sunt strãbãtute de un umor Ioan Prãjiºteanu – stagiar FILIALA SIBIU fin ºi bine dozat. Ironiile sunt bine þintite Silvia Caba Ghivireac – stagiar Dragoº Varga – stagiar ºi lovesc necruþãtor. Este cazul pudibon- Loredana Dãnilã – stagiar Anton Moisin – stagiar deriei francezilor, care nu prea ºtiau ce nu- Ion Lupu – stagiar Ioan Barb – stagiar me sã îi dea fenomenului „Black Hole“ Ion Maftei (Flavus) – stagiar Daniel Lãcãtuº – stagiar („gaurã neagrã“ în limba românã, deºi tra- Silvia Miler – stagiar ducerea „stea întunecatã“ ar fi fost ºi ea po- Raluca Neagu – stagiar FILIALA SUD-EST (GALAÞI-BRÃILA) sibilã, denumire alternativã datã de John Emil Niculescu – stagiar Viorel Coman – stagiar Mitchell în secolul 18). Conotaþiile sexua- Ion Prelipcean – stagiar Ioan Trif Pleºa – stagiar le ale construcþiei „trou noir“ i-au fãcut pe Cezar Straton – stagiar Sava Bogasiu – stagiar francezi sã opteze ulterior pentru „astre Ioan Toderiþã – stagiar occlus“ („hidden star“, „stea ascunsã“). FILIALA BRAªOV Sãndel Stamate – stagiar Hawking nu lasã nicio poliþã neplãtitã ºi se Luminiþa Dascãlu – stagiar Cornel Galben – stagiar rãzbunã cu vârf ºi îndesat pe francezii care Liviu Comºia – stagiar nu prea credeau în aºa ceva ºi s-au uitat Toma I. Emanoil – stagiar FILIALA TÂRGU-MUREª cruciº la explicaþiile oferite de el într-o con- Dezsi Zoltán – stagiar FILIALA CHIªINÃU Løvétei László – titular ferinþã la Paris. Lãsãm aceastã surprizã ce- Diana Vrabie – stagiar lor mai curioºi din fire, o vor descoperi Ada Zaporojan – stagiar peste doar câteva pagini în The Universe in FILIALA TIMIªOARA Vasile Petrica – stagiar a Nutshell (p. 118). FILIALA CLUJ Laura Cheie – stagiar Doar un autor precum Stephen Haw- Nicolae Avram – stagiar Monica Stãnilã – stagiar king (sau holograma lui) poate sã joace Delia Marga – stagiar Mirel Radu Petcu – stagiar poker la bordul navetei spaþiale Enterprise Horia Lazãr – stagiar C. Mãrãscu – stagiar (din serialul Star Trek: The Next Gene- Nicolae Brânda – stagiar Gyulai-Korpos István – stagiar ration), alãturi de charismaticul personaj Eugen Cojocaru – stagiar Doru Arãzan jr. – stagiar Data ºi mult mai celebrii Newton ºi Horea Porumb – stagiar Einstein. Totul în timp ce scrie despre cãlã- Ana Coiug – stagiar FILIALA BUCUREªTI toria în timp ºi „gaura de vierme“ prin care Icu Crãciun – stagiar Prozã putem intra ºi umbla liberi prin spaþiu- Maria Rodica Dragomir – stagiar Magdalena Brãtescu – stagiar timp. Cãrþile sale sunt doar începutul unei Ion Podosu – stagiar ªtefan Dorgoºan – stagiar lumi din care nu ai vrea sã ieºi niciodatã, Viorel Gh. Tãutan – stagiar Bogdan Hrib – stagiar asemenea unui cãlãtor pierdut printre exo- László György – stagiar Petre Rãileanu – stagiar planete. Dupã ce îl citeºti, niciodatã nu vei Hanna Bota – stagiar Petre Vaida – stagiar mai privi stelele la fel. Codrina Bran – stagiar Stilul lui nu este nicidecum al unui eru- Vera Ieremiaº – stagiar Poezie dit care ne predã astrofizica. Cãrþile lui Rashed Elias Daoud – stagiar Gabriel Daliº – stagiar Hawking respirã aerul simplitãþii, în care Gheorghe Croitoru – stagiar Cristiana Purdescu – stagiar sunt învãluite explicaþii pentru numeroase Ion Muºlea – stagiar Vasile Menzel – stagiar Maria Vaida Voievod – stagiar enigme care au frãmântat dintotdeauna Traduceri I. Maxim Danciu – stagiar gândurile omenirii. Chiar dacã suntem Viorica Boitor – stagiar doar oameni în acest univers nemãsurat, FILIALA CONSTANÞA Irina Bojin – stagiar nu avem dreptul de a nu încerca sã îl Mihaela Burlacu – stagiar Lia Cedei – stagiar cunoaºtem mai bine. Aºa cum nu avem Costel Bunoaica – stagiar Iulia Gorzo – stagiar dreptul de a ocoli cãrþile lui Stephen Haw- Daniel Lupeanu – stagiar king. Ele ne pot scoate din bolul de sticlã FILIALA CRAIOVA Daniel Nicolescu – stagiar prin care privim realitatea deformatã. Cãtãlin Ghiþã – stagiar Adela Moþoc – titular
Mircea Pospai – stagiar Ion R. Popa – stagiar Dramaturgie Emil Sîrbulescu – stagiar Geo Saizescu – stagiar Dan Eugen Dumitrescu – stagiar Criticã Eleodor Dinu – stagiar Ioan ªt. Lazãr – stagiar Elena Buznã – stagiar
Marieta Marancea – stagiar

28 • APOSTROF In memoriam

CONSTANTIN STAN

NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Asociaþia Scriitorilor UBucureºti anunþã cu profundã durere încetarea din viaþã, în ziua de 9 august 2011, a prozatorului CONSTANTIN STAN, unul dintre reperele C prozei generaþiei literare 1980. Constantin Stan s-a nãscut la 28 iulie 1951, în Bucureºti. A absolvit A Facultatea de Filologie a Universitãþii Bucureºti, secþia Limba ºi literatura românã – limba ºi literatura francezã. În perioada studenþiei F a frecventat Cenaclul Junimea, condus de Ov. S. Crohmãlniceanu, fiind unul dintre cei mai activi membri ºi unul dintre autorii importanþi ai É antologiei Desant 83, care a lansat în literatura noastrã o nouã generaþie A P O S T R O F de prozatori. Constantin Stan a activat ca profesor de limba francezã în comuna Brazii (1974-1978), a fost apoi redactor la Scânteia tineretului ºi la România pitoreascã, iar dupã 1989 director la Expresul de marþi, Evenimentele toamnei secretar general de redacþie la Bucureºti Match, a predat la Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii a Universitãþii din Bucureºti ºi la la Filiala Cluj a USR Universitatea „Virgil Madgearu“ din Craiova. Constantin Stan a colaborat la România literarã, Cronica, Tribuna, Amfiteatru, iar în ultimii SEPTEMBRIE: ºedinþa lãrgitã a Comitetului Filialei Cluj a USR. Au parti- ani a susþinut rubrici permanente la revista Luceafãrul de dimineaþã, cipat membrii Comitetului, ai Consiliului ºi ai Comitetului Director fãcînd parte ºi din asociaþia omonimã, afiliatã revistei. Din anul 2005, 8 al USR, coordonatorii reprezentanþelor din Maramureº, Satu Mare, Bistriþa- Constantin Stan a fost preºedinte al Secþiei de prozã a Asociaþiei Nãsãud ale Filialei, ai Departamentului Minoritãþi, precum ºi, ca invitaþi, Scriitorilor Bucureºti, iar din 2009, membru al Consiliului Uniunii preºedintele Asociaþiei de Scriitori din Baia Mare ºi cel al Societãþii Scriitorilor. A înfiinþat mai multe cenacluri profesioniste, ultimul fiind Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud. S-au discutat chestiuni legate de eveni- Clubul de Prozã al secþiei ASB, la Muzeul Literaturii. Constantin Stan a mentele toamnei ºi s-au fixat principalele repere ale proiectului Scriitorul în debutat în presã în 1972, în revista Luceafãrul, iar editorial în 1979, cu cetate, pentru anul viitor. romanul Carapacea. Opera sa mai cuprinde: Nopþi de trecere, 1984; Va rã 22 septembrie: la ora 12, în cadrul Zilelor Bibliotecii Judeþene „Octavian târzie, 1986; Iubire fãrã naturã moartã, povestiri în limba rusã, 1990; Goga“ Cluj, sunt invitaþi sã susþinã lecturi publice scriitorii: Irina Petraº, Provizoriu, Sud, 2000; Viaþa ca literaturã, 2001; Deadline, 2003. De un Ovidiu Pecican, Marta Petreu, Petru Poantã, Ion Vartic, Adrian Popescu, larg ecou critic ºi de premii ºi nominalizãri s-au bucurat romanele sale Doina Cetea, Ion Cristofor. Eveniment încheiat cu un moment Carte în cele mai recente: Gerda (distins cu Premiul ASB), Iubeºte ºi mergi mai dar. departe ºi Gde Buharest. Ultimele trei romane au fost nominalizate la 28 septembrie: Lansare de carte Ioan-Pavel Azap, Prim-plan ºi Uºa cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Pentru activitatea sa literarã, Constantin picioarele pe pãmânt. Stan a mai primit Premiul revistei Luceafãrul, în 1984 ºi 2011; Premiul 14-15 octombrie: la Baia Mare ºi Rohia, Zilele Revistei Nord literar, ediþia Suplimentului literar-artistic al Scânteii tineretului, în 1985. a 6-a, ºi Colocviile de Literaturã, ediþia a 10-a, manifestãri prilejuite ºi de Prin dispariþia prematurã a prozatorului Constantin Stan, literatura apariþia numãrului 100 al revistei Nord literar. românã ºi lumea literarã româneascã suferã o ireparabilã pierdere.
18 octombrie: Lansare de carte Gheorghe Sãsãrman, Nemaipomenitele aventuri ale lui Anton Retegan ºi ale dosarului sãu. HORIA GÂRBEA 19-21 octombrie: la Satu Mare, Zilele Festivalului Internaþional Poesis. Participã reprezentanþi ai uniunilor de scriitori din România, Ungaria, Austria, Ucraina, Serbia, Germania, invitaþi ai revistelor Poesis ºi Poesis Eratã Internaþional. 27 octombrie: Lansare Ramón de Basterra, Opera lui Traian (Colecþia În numãrul 7 al revistei noastre, la p. 26, Privirea celuilalt, Institutul european), trad. de Oana Presecan, prefaþa de a apãrut urmãtoarea eroare tehnicã: Mariano Martín Rodriguez (Volumul – un jurnal de cãlãtorie scris în perioa- o fotografie a lui Gib I. Mihãescu a fost publicatã de noi da interbelicã – este singurul de acest gen dedicat României de cãtre un drept fotografia lui Cezar Petrescu. scriitor spaniol. Deºi redactat în urmã cu nouãzeci de ani, actualitatea lui Ne cerem scuze pentru aceastã eroare, care ne aparþine. este pe alocuri frapantã. Basterra anticipeazã filosofia naþionalitãþii, strãlu- cit cultivatã în România de Lucian Blaga ºi de gândiriºti. În anii ’20, Nicolae Apostrof Iorga a vorbit elogios despre acest eseu, propunând traducerea lui imediatã) 3 noiembrie: Carol Iancu, doctor honoris causa al Universitãþii „Babeº- Bolyai“ din Cluj-Napoca, lanseazã la Cluj Dosarul Ilarie Voronca. 9-11 noiembrie: Zilele Prozei la Cluj, ediþia a 5-a: Laboratorul prozatorilor (fragmente inedite de prozã într-un concurs cu premii); dezbateri despre starea prozei, lansãri de carte ºi întâlniri cu cititorii la sediul Filialei, la biblioteci, librãrii. 15 noiembrie: inaugurarea galeriei de artã Scriptorium, la sediul Filialei. Vor fi organizate miniexpoziþii cu ocazia tuturor activitãþilor mai importante. 25-27 noiembrie: la Bistriþa: Saloanele Liviu Rebreanu ºi Festivalul Naþional de Prozã, ediþia a 29-a. 8 decembrie: reuniunea de toamnã-iarnã a scriitorilor Filialei. Aniversãri rotunde; Scriitorii cântã! – miniconcert de sãrbãtori; concurs literar- gastronomic cu premii. 15 decembrie: Carte în dar – întâlnire cu cititorii-copii, la Biblioteca Judeþeanã „Octavian Goga“. Cu date încã neprecizate ferm, alte lansãri de carte, întâlniri cu cititorii, târguri de carte.

Traducãtorul ĐJURA MIOČINOVIĆ, cu versiunea sîrbeascã a cãrþii MARTEI PETREU, Ionescu în þara tatãlui, volum apãrut la Editura KOB din Vârºeþ, în anul 2011.

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 29 Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Librãriile HUMANITAS Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj • ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918, • str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central). bl. M8-M10. • Calea Moþilor (vizavi de Primãrie). • BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic- • Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel). toriei, nr. 45. • Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental). • CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii, • str. Napoca, nr. 19. nr. 4. • Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi). • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45. • Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz). • IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6. • str. Fabricii, nr. 1. • ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re- • str. Memorandumului, nr. 12. publicii, nr. 5. • str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“). • PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare, • str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center). nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“. • RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr. Librãria de Artã GAUDEAMUS 147, bloc D2, parter. Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3. • SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori- Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNE mund Mercy, nr. 1. SC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12. • TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian Blaga, nr. 2.

Cãtre cititorii revistei Apostrof Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie. Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloarea Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de: abonamentului, prin: • 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni, • 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, Circulara Uniunii 1. mandat poºtal, pe adresa: • 48 euro sau 60 USD pentru un an. Scriitorilor din România Toroczkay-Lukács Iosif Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere Fundaþia Culturalã Apostrof par avion. Conform prevederilor Statu- Cluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750. tului, Uniunea Scriitorilor din Ro- Datele necesare pentru viramentul acestui abonament: mânia nu este responsabilã pentru 2. virament bancar, pe adresa: politica editorialã a publicaþiei ºi Fundaþia Culturalã Apostrof Fundaþia Culturalã Apostrof nici pentru conþinutul materialelor publicate. Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 Cod fiscal: 4868907 Cod fiscal: 4868907 Comitetul Director Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei) Conturi bancare: al Uniunii Scriitorilor Deschis la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala RO68BRDE130SV07853701300 (lei) 5 iunie 2003 Cluj. RO73BRDE130SV06534401300 (euro) Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio- RO58BRDE130SV06674381300 (USD), teci din România, este de: deschise la BRD-Groupe Société Générale, Sucursala • 15 lei pentru 3 luni, Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, • 30 lei pentru 6 luni, SWIFT: BRDEROBU • 60 lei pentru un an.

Cuprins

• CAFÉ APOSTROF Despre nefericirile unei regine Lukács József 13 Despre limitele gândirii Iulia Székely 14 Iarna parizianã din plinã varã Susana Bogorin 2 Romancierul transversal Ovidiu Pecican 22 Noi membri ai USR 28 Ieºirea din literaturã, întoarcerea la scris Mihaela Ursa 23 Evenimentele toamnei la Filiala Cluj a USR 29 O lecþie de demnitate Iulian Boldea 24 N MEMORIAM IRCEA VÃNESCU • I M I Identitãþi contrastante Constantina Raveca Buleu 24 Camerele ca o carte Dan Cristea 3 Aspiraþia spre normalitate Al. Sãndulescu 25 • ESTUAR Despre lustraþie, decomunizare „Cum se poate trãi printre morþi“ Anca Sântimbrean 4 ºi justiþie de tranziþie Cristian Vasile 26 Lecturi din galaxia Stephen Hawking Mirel Anghel 27 • POEME Ileana Mãlãncioiu 5 • DOSAR: FONDANE – CIORAN (traducere în italianã de Danilo De Salazar) Exerciþiul spiritual Benjamin Fondane 15 Andrei Zanca 11 E. M. Cioran: Leo Butnaru 21 dialog cu Arta Lucescu-Boutcher 16 • CRONICA LITERARÃ (prezentare ºi traducere din limba francezã Un roman al adolescenþei Irina Petraº 6 de Luiza Palanciuc ºi Mihai ªora) Ruperea pisicii ªtefan Borbély 7 • MICROLECTURI • ESEU ªapte ani de cãrþi la televizor Ion Bogdan Lefter 20 Mitul fondator al unor lumi inventate Oana Presecan 8 • IN MEMORIAM • CU OCHIUL LIBER Constantin Stan Horia Gârbea 29 O viziune catolicã asupra contemporaneitãþii Monica Meruþiu 12

30 • APOSTROF Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþii • RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU, ediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU, OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Colecþia „Filosofie modernã“ Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei REDACÞIA: • FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul • EUGEN PAVEL, Între filologie traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei MARTA PETREU Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“ • IRINA PETRAª, Teoria literaturii: (redactor-ºef) Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei • JOSEPH RATZINGER, Europa în criza UKÁCS ÓZSEF culturilor, traducere de DELIA MARGA, • ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a lui L J prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei Mircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei VIRGIL LEON • Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ANA SALOMIA CORNEA Colecþia „Filosofie medievalã“ ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei IRINA PETRAª • SF. ANSELM DIN CANTERBURY, • Cele 10 porunci, carte gînditã Tehnoredactare: Monologion despre esenþa divinitãþii ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei FOGARASI EDITH traducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei • NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, Vignetele revistei reprezintã Colecþia „Filosofia religiei“ 2007, 304 p. 7 lei variaþiuni grafice de Mihai Barbu • HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului dupã desene de Franz Kafka. traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei Colecþia „Scrinul negru“ Colecþia „Filosofie româneascã“ • ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii ANA POP asupra miºcãrii legionare (contabilitate) • VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul, prefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã de 2003, 146 p. 10 lei MARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei • N. STEINHARDT, de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei EDITORI: Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã • ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei  Uniunea Scriitorilor de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei • Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã din România • D. D. ROªCA,  Fundaþia Culturalã Apostrof de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utilului traducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã • I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeu Revista apare cu sprijinul: de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei ediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei  Fondului Cultural Naþional • BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþiei • LUDOVICA REBREANU,  Consiliului Local ºi al Primãriei ediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, Adio pînã la a doua Venire: Cluj-Napoca 2000, 132 p. 5 lei Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note • LAURA PAMFIL, Noica necunoscut, de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei ADRESA REDACÞIEI: 2007, 288 p. 8,75 lei • ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalul Cluj-Napoca Colecþia „Ianus“ unui psihiatru): Aforisme, prefeþe de Str. I. C. Brãtianu, nr. 22 I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie cod 400079 • OVIDIU PECICAN, Trasee culturale ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei Tel., fax: 0264/432.444 Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei • DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti. e-mail: [email protected] • CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), Reflexii ale imaginarului eminescian, 2001, 144 p. 6,30 lei Pentru corespondenþã: 2006, 202 p. 15 lei Revista Apostrof, CP 1095, OP 1, • ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar Cluj-Napoca, 400750 • PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei 2003, 112 p. 7,50 lei • Revista APOSTROF figureazã • DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga, • KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), în Lista-catalog a publicaþiilor 2004, 380 p. 20 lei traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt- interne, editatã de RODIPET SA, înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU la poziþia 4251. • GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei (în colaborare cu Editura Polirom) 2009, 83 p. + ilustraþii • NORMAN MANEA, Despre clovni Manuscrisele primite la redacþie eseuri, 1997, 230 p. 4 lei Colecþia „Istoria filosofiei“ nu se înapoiazã. • NORMAN MANEA, Octombrie, ora opt ONSTANTIN ÃDULESCU OTRU prozã, 1997, 186 p. 4 lei • C R -M , ISSN 1220-3122 F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa Revista este înregistratã la OSIM 2003, 128 p. 10 lei • PHILIP ROTH, Animal pe moarte cu nr. 45630/22.05.1996. roman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei Colecþia „Poeme“ • SANDA CORDOª, Literatura între revoluþie Revista APOSTROF este membrã a ºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei • TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului, Asociaþiei Revistelor, Imprimerii- 2006, 84 p. 15 lei lor ºi Editurilor Literare (ARIEL), • LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llici asociaþie cu statut juridic, recu- traducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC, Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom noscutã de Ministerul Culturii 2003, 96 p. 7,50 lei (le puteþi comanda la www.polirom.ro): ºi Cultelor. • LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“: • ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui Scurtã istorie a Clujului Koroviev: Interpretare figuralã la Tiparul: ºi a monumentelor sale, volum ilustrat Maestrul ºi Margareta, Centrul de Presã Reformat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei • GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara, • MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale: 2006, 231 p. 20 lei Unica responsabilitate a revis- recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei tei Apostrof este de a gãzdui • ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datã • ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare, opiniile, oricît de diverse, ale îndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitã 2007, 182 p. 19,95 lei colaboratorilor noºtri. Respon- de MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei ON IANU sabilitatea pentru conþinutul fi- • ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mann • I V , Investigaþii mateine, 2008, 112 p. 19,50 lei ecãrui text aparþine, în exclu- ºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei sivitate, autorului. • MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, • MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor. Apostrof 2006, 132 p. 20 lei Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XXII, nr. 9 (256), 2011 • 31