Iarna Pariziană Din Plină Vară
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Iarna parizianã din plinã varã se vede fãrã anamorfoze – ºi, cu toate astea, serii cu Doamna cu licornul îºi trãiesc ºi îºi obiectul îºi pãstreazã ºi misterul, ºi fasci- perpetueazã misterul. Cred cã aceastã salã naþia. cu tapiserii conþine cel mai mare mister al Filmele lui Brâncuºi îl aratã pe acesta în Europei artistice... C toatã genialitatea lui. La fel ca Blaga, care Într-o zi, cînd s-a fãcut o spãrturã în spunea cã lumea este o combinaþie a unui nori, ne-am dus la marii morþi: la Enescu, A numãr redus de tipuri de „diferenþiale divi- de data asta, aºadar în Cimitirul Père- ne“, ºi sculptorul are un numãr fix de forme Lachaise. Enescu ºi Maruca îºi dorm moar- F cu care lucreazã: ovalul, rombul, cercul, iar tea într-un mormînt de piatrã gãlbuie de în spaþiu, ovoidul, trunchiul de con, cilin- calcar. Literele de pe mormînt sînt ºterse de É drul, modulul romboidal al coloanelor… ploile rele ale Parisului, aºa cã n-ar strica Un film aratã înãlþarea Coloanei la Tîrgu- dacã autoritãþile române – Centrul Cultural, A P O S T R O F Jiu: iar sculptorul a filmat-o obsesiv, pe de exemplu! – ar duce un meºter sã repare luminã diferitã, în zile diferite, de jos în sus, ce-a stricat vremea. Am fost ºi la mormîn- RÎNCEN FRIG s-a fãcut la Paris pe la mij- de la pãmînt înspre cer, de la greutatea tul Elvirei Popescu (moartã în 1993, la vîr- Clocul lunii iulie. ªi a plouat fãrã sfîrºit, materiei înspre imponderabilitatea înaltului. sta de 98 de ani), în marmurã alb-cenuºie – de parcã eram în veacul de singurãtate al lui A celui fãrã sfîrºit. Iar pe suprafaþa ºlefuitã cineva pusese flori proaspete. ªi-am mai tre- García Márquez! Plouã ºi plouã ºi nu se mai ºi reflectantã a modulelor se oglindeºte ce- cut sã-i salutãm pe: Héloïse ºi Abélard (mo- sfîrºeºte, mi-am spus uitîndu-mã deznãdãj- rul senin ori se vãd norii. Spectacolul este numentul se aflã în renovare), pe Rossini, duitã la cer ºi ºtiind cã îmi vin musafirii din cosmic – ºi m-am gîndit ce noroc are Ro- pe Molière, pe La Fontaine, pe Balzac ºi România, unde sã-i plimb pe o asemenea mânia cã deþine ansamblul de la Tîrgu-Jiu, contesa Hanska (mormîntul lor, modest, e vreme udã? Aºa cã i-am plimbat cu metroul ºi ce ghinion cã nu ºtie defel sã ºi-l punã în renovare, dar mult mai impresionant este între muzee, ce era sã fac... Întîi de toate, în valoare… sã-l vizitezi pe Balzac la Muzeul Rodin!), pe i-am dus la Muzeul de Artã Modernã, sã Tot între filmele lui Brâncuºi, unul cu Nerval, pe Apollinaire, pe Proust, pe Villiers prindã, pe ultimii metri, expoziþia lui Van Leda în rotire: pe suprafaþa ºlefuitã a sculp- de l’Isle Adam. Era o dupã-amiazã cu cer Dongen. I-am lãsat sã suspine în primele turii defileazã, oglindite ºi simultan ana- acoperit, liniºtitã, ºi ei toþi au putut auzi sãli, cu tablouri de tinereþe, cai cu boi à la morfozate de miºcare, imagini din atelie- saluturile noastre pline de respect. Grigorescu, apoi sã se minuneze de Himera rul lui Brâncuºi. Altfel, liniºte ºi pace. Librãriile erau pline pictorului fovist. Puternicã, nu mi-ar displã- Sînt ºi imagini ale lui Brâncuºi, filmate – de cãrþi ºi de cumpãrãtori. Poþi cumpãra cea s-o am acasã!, deºi ar trebui sã schimb de prieteni de-ai sãi: un lucrãtor, un pietrar tot ce vrei, de la cãrþi despre Sissi la volume casa... Pictor monden ºi iubitor de femei, cu pantaloni largi sau cu salopeta murdarã despre Eichmann. Autorii mari se gãsesc, cu Van Dongen oferã privitorului o materie de lut, aruncînd cu forþã bucãþi de lut ca sã una ºi aceeaºi carte, în douã sau trei ediþii decadentã: alcoolul, prostituþia, viciul, aduse îºi facã Cocoºul. Sau tãind pietre uriaºe, pe diferite. Clasicii ºi debutanþii sînt etalaþi pe cu, atunci, îndrãznealã în faþa lumii bur- care le mînuieºte cu delicateþea ºi cu sigu- rafturi cu aceeaºi consideraþie. Asta este gheze, în sãlile de expoziþii. În ultima salã, ranþa cu care umbli cu un nou-nãscut. Un diferit în librãriile franceze faþã de librãriile chiar la ieºire, oaspeþii mei s-au întors de pietrar ºi un lucrãtor manual – asta apare a româneºti: cãrþile sînt etalate, nu puse în douã ori sã admire splendidul portret cu fi Brâncuºi. Dar unul de geniu, care vedea raft, ºi în niciun caz nu sînt puse la nivelul bijuterii al Annei de Noailles. Iar suprave- ceea ce ne-a descris Jung, ºi înainte de Jung bocancului, cum se întîmplã în România cu ghetoarea de salã, vãzîndu-le încîntarea, – Platon: arhetipurile lumii noastre de volumele autorilor români. Existã un cri- le-a ºoptit, cu neascunsã mîndrie, cã trebuie oameni. Spuneam cã apar ºi oameni în aces- teriu de aºezare a cãrþilor ºi literaturilor pe neapãrat sã priveascã ºi filmul ce-i este dedi- te filme uluitoare – de exemplu, apar priete- care orice cumpãrãtor îl descoperã lesne. Iar cat pictorului. nele lui Brâncuºi: Lizica Codreanu, Florence literatura autohtonã, adicã francezã, este Tot de Muzeul de Artã Modernã al Pa- Mayer… dansînd, într-un costum de balet oferitã cu mîndrie, nu doar prin doi sau trei risului ne-am folosit ºi-n zilele urmãtoare, negru, pe postamentul Peºtelui celui mare, autori care sînt vîrîþi ostentativ în ochii cînd ne-am dus, de astã datã, la Centre pentru Brâncuºi. Spectacolul este tulburãtor. cumpãrãtorului, ci prin toþi autorii ºi toate Pompidou, sã vedem ultimele achiziþii ale I-am dus pe musafirii mei din nou „la cãrþile, care, prin grija librarilor, sînt toate colecþiei. Tablourile, nu multe, ale lui An- Licornã“, adicã la Muzeul de Artã Medie- vizibile. Pe unele cãrþi, librarii îºi pun car- tonin Artaud, dramaturgul, ºi ale lui Victor valã de la Cluny. De data asta, au vizitat întîi tea de vizitã cu inscripþia: „recomandarea Brauner, mai ales. grãdinile: mica grãdinã cu milles fleurs (asor- librarului“. Iar librãriile, deºi oferã una din- Am stat cu ceasurile la expoziþia Brân- tate acelor mii de flori din fundalul tapise- tre puþinele mãrfuri la care nu se fac redu- cuºi. Da, Brâncuºi, dar nu în expoziþia per- riilor cu Licorna) ºi grãdinile cu tarhon, ceri de preþ, miºunã de cumpãrãtori, aºa cã manentã, ci o expoziþie nouã, Brâncuºi cu hrean, ceapã, mãceºi, lãcrãmioare, cimbru, la toate casele este mereu coadã. fotografiile ºi filmele sale!, magnificã, pe mãrar, gãlbenele, mãcriº, viþã-de-vie sãlba- Dintre autorii români, Eliade deþine în care o poþi vizita în trei ore, poate trei ºi ticã, origan sãlbatic, stînjenei, trandafiri, soc, continuare întîietatea: are cele mai multe jumãtate. Cuprinde fotografiile pe care liliac, arþari, corcoduºi, bujori, pelin, rujni- titluri pe raft, inclusiv Romanul adolescentu- sculptorul le-a fãcut propriilor sale sculptu- cuþe, fragi de pãdure, salcîmi pitici, narcise, lui miop, acum tradus ºi editat în france- ri – „obiecte“, aºa ºi le numea – ºi filmele pe stînjenei sãlbatici, margarete, digitalinã, nu- zã. Cioran se aflã aºezat, corect, la autorii care le-a turnat el însuºi între 1922 ºi 1938, mai plante „contemporane” (ca sã folosesc francezi, ocupã douã rafturi, doldora de în Franþa ºi în România, cînd a avut gustul conceptul spenglerian de contemporaneita- volume. sã îºi contemple prin obiectivul aparatului te) cu Evul Mediu… Înãuntru, o expoziþie Ce-ar mai fi de spus?, mã întreb. Da, de filmat propriile sculpturi în miºcare, plus frumoasã despre „Spadã“, organizatã cu cã a fost un frig cumplit. ªi umed, de cre- cadre de peisaj din Franþa sau din România, toatã ºtiinþa: în vitrine, spade de tot felul, deai cã acum se nãruie, de atîta umezealã, înãlþarea Coloanei la Tîrgu-Jiu º.a. Sînt fasci- inclusiv o sugestie de „Excalibur“, cãrþi zidurile de la Saint-Séverin. Nu e de mira- nante. Vezi, de exemplu, Peºtele cel mare, vechi cu imagini de luptã, precum ºi Tran- re cã prãvãliile de haine ºi încãlþãminte îºi aºezat pe soclul sãu, sculptat anume de dafirul de Aur, obiect mistic ºi arhetip al vindeau marfa de varã redusã cu 70 de pro- Brâncuºi pentru aceastã sculpturã arhetipalã, ascensiunii spirituale. „O rozã este o rozã cente, iar turiºtii cãutau cu înfrigurare intru- vezi deci Peºtele cel mare filmat în rotire în este o rozã“, recita, cu trimitere precisã, vabilele pulovere cãlduroase ºi pelerinele jurul propriei lui axe! Unul dintre musafirii unul dintre musafirii mei. „Trandafirul ni- impermeabile. mei ºi-a amintit cã l-a vãzut în 1995, tot la mãnui“, i-a replicat celãlalt, ºi-am rîs cu Pompidou, în marea retrospectivã Brâncuºi, toþii. Am vãzut ºi un film didactic despre 23 iulie, Paris aºezat pe soclu, obiect unic într-o camerã utilizarea spadei atunci cînd luptãtorii se aflã expoziþionalã întreagã, ºi cã s-a învîrtit în în armurã: cred cã de acolo vine expresia SUSANA BOGORIN jurul lui îndelung, pentru cã i se pãrea cã e „zdrãngãnit de arme“, cãci luptãtorii zdrãn- ºi peºte, ºi pasãre, ºi cã pe marmura lui gãne aºa de tare la orice miºcare, încît îþi cenuºiu-verzuie curge oceanul primordial al vine sã crezi cã, deodatã, þi s-a prãbuºit dula- lumii. În filmul lui Brâncuºi, textura pietrei pul de bucãtãrie, cu toate cratiþele ºi tigãi- cenuºii se vede clar, forma Peºtelui celui mare le lui… În sala 13 a muzeului, cele ºase tapi- 2 • APOSTROF In memoriam MIRCEA IVÃNESCU Camerele ca o carte Dan Cristea PIRITUALITATEA CEA mai purã, scrie Jean- SPierre Richard, îºi dã proba ºi îºi fixeazã calitatea în lumea sensibilã. Adicã, în lumea materiilor ºi a substanþelor, a formelor ºi miºcãrilor, a lucrurilor ºi obiectelor pe care le preferã ori le favorizeazã imaginaþia unui poet, contextualizatã în însãºi textura ver- balã a operei sale.