0 Dorin Petresc Pozitivism şi spirit critic la istoricul Iacob Radu (1868-1932) [Rezumatul tezei de doctorat] În ultimele dou ă decenii, preocup ările mediului ştiin ţific s-au îndreptat tot mai mult pe palierul recuper ării scrisului istoric consacrat Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolic ă. Aceasta a fost şi motiva ţia pe care s-a întemeiat propunerea coordonatorului nostru ştiin ţific, prof. univ. dr. Iacob MÂRZA , din Alma Mater Apulensis , atunci când ne-a propus tema actualei teze de doctorat: Pozitivism şi spirit critic la istoricul Iacob Radu (1868-1932). În esen ţă , lucrarea de fa ţă propune atât recompunerea unei biografii, cât şi analiza scrisului istoric datorat unui cleric cărturar al Bisericii Române Unite şi devotat slujitor al Na ţiunii române – Monseniorul Iacob RADU , înnobilat cu chem ările şi dignit ăţ ile de Protonotar Apostolic, Prelat Papal, Prepozit Capitular şi Vicar General episcopesc. Şcoala istoric ă postmodern ă ne înva ţă , mai cu seam ă, s ă formul ăm întreb ări, s ă ne exprim ăm îndoieli, s ă judec ăm totul în mod critic. Abia pe aceast ă baz ă putem încerca s ă încropim r ăspunsuri, cu pruden ţă , cu trud ă, cu luciditate şi, uneori, cu ezit ări. La o simpl ă rostire a numelui clericului Iacob Radu, devin oportune mai multe întreb ări: Cine a fost? Ce parcurs formativ a urmat? Unde şi-a desf ăş urat pastora ţia şi activitatea clerical ă? De ce, cum şi cât a scris? Capitol introductiv Înainte de a aborda filonul principal al cercet ării noastre, am considerat optim să prezent ăm, în cadrul unui Capitol introductiv , o pleiad ă de aspecte care s ă prefa ţeze lucrarea. Astfel, eseul Istoria, „a şa cum a fost”!? sau despre oportunitatea cercet ării schi ţeaz ă cadrul istoriografic contemporan, cu orient ările sale universale în 1 direc ţia restituirilor de istorie ecleziastică, aspecte care pledeaz ă asupra oportunit ăţ ii cercet ării aplicate vie ţii şi operei lui Iacob Radu. Sec ţiunea intitulat ă Cu referire la subiectul cercet ării se dore şte un mic periplu pe coordonatele bio-bibliografice ale Monseniorului dr. Iacob Radu. Dac ă ar fi s ă reflect ăm asupra contextului politico-social al ultimei jum ătăţ i de secol XX, cu referire special ă la anii Comunismului, vom constata influen ţe, restric ţii şi limite impuse scrisului istoric din acea perioad ă, cea mai v ăduvit ă dovedindu-se a fi istoriografia ecleziastic ă, mai cu seam ă cea referitoare la Biserica Român ă Unit ă cu Roma, Greco-Catolic ă. Ţinând seama c ă subiectul cercet ării noastre se încadreaz ă în acest teritoriu tematic, am apreciat că este potrivit s ă r ăspundem la întrebarea: De ce acum, şi nu atunci, o lucrare dedicat ă operei istorice a Protonotarului apostolic dr. Iacob RADU ? Acestei interoga ţii încerc ăm s ă-i deslu şim în ţelesuri pe parcursul subcapitolului Scurt ă privire asupra scrisului istoric ata şat Bisericii Române Unite, în deceniile postbelice (1946-1989) . „Şi Lumina lumineaz ă în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o! ” (Noul Testament , Ioan 1, 5.) Poate c ă nicio alt ă cugetare sau aforism nu define şte mai bine destinul istoriografiei greco- catolice din România, în timpul totalitarismului. Îns ă, în pofida tuturor m ăsurilor cenzoriale, culminând cu acel „ index librorum ”, respectiv „Re ţeaua fondurilor secrete de bibliotec ă” (a şa-zisul fond „S”), istoriografia româneasc ă aplicat ă Bisericii Române Unite cu Roma a reu şit fixarea câtorva repere pe coordonatele comunit ăţ ii ştiin ţifice. Teme ample, vizând: argumentarea continuit ăţ ii de locuire latin ă în Dacia şi latinit ăţ ii limbii române, Secolul Luminilor şi afirmarea politic ă a Na ţiunii române din Imperiul Habsburgic, geneza mi şcării pa şoptiste transilv ănene, înf ăptuirea dezideratului unit ăţ ii na ţionale de la 1 Decembrie 1918, istoria înv ăţă mântului, artei şi c ărţii vechi, au constituit ro ţile motrice ale unui veritabil „cal troian”, gra ţie c ăruia meterezele cenzurii au putut fi escaladate, eviden ţiindu-se astfel rolul istoric jucat de Biserica Greco-Catolic ă în definirea cultural ă şi politic ă a Na ţiunii, pe cortexul modernit ăţ ii central-europene. Chiar dac ă nu devenise posibil ă, deocamdat ă, jonc ţionarea conceptual ă cu Universalismul creştin (într-o societate totalitar ă, cu o politic ă atee, nici nu era realizabil acest deziderat), o serie de reprezentan ţi ai gândirii istoriografice române şti 2 contemporane au reorientat tematica referitoare la Biserica Român ă Unit ă spre un alt orizont, mai permeabil fa ţă cu „furcile caudine” ale cenzurii, muta ţie caracterizat ă prin integrarea discursului în cadrele devenirii culturale şi politice a Na ţiunii române moderne din Transilvania, începând cu zorii Unirii religioase şi pân ă la înf ăptuirea Marii Uniri de la Alba-Iulia, la 1 Decembrie 1918. Scurta noastr ă trecere în revist ă a inten ţionat s ă arate c ă, de facto , în perioada 1948- 1989, nu a existat o fragmentare total ă a tradi ţiei scrisului istoric românesc de factur ă greco-catolic ă, ci numai o relativ ă adaptare tematic ă şi deconectare vremelnic ă de la unele dintre direc ţiile sale majore, astfel încât a fost posibil ă abordarea unor teme „disimulate”, fapt care a determinat transla ţia insigniilor identitare din Agora înspre economia unor formule semantice discrete, reflectându-se şi la acest nivel travaliul conversiei discursive de la exoteric la esoteric, atât de specific trecerii confesiunii greco-catolice din România la apostolatul din „catacombe”. Desigur, materialele trecute în revist ă de c ătre noi, în aceast ă sec ţiune a lucr ării , sunt inegale din perspectiva dimensiunii contribu ţiei şi efortului de sintez ă, îns ă, pentru deceniile comuniste, aceast ă sum ă de scrieri articulase valoroase restituiri, sugerând şi ipostaza discret ă a luminii nestinse. Fără a avea preten ţia comprehensivit ăţ ii, am punctat, doar, un destin istoriografic, încercând s ă deslu şim lic ărul unui firicel de lumin ă, în deceniile totalitarismului românesc. În sec ţiunea Repere privind istoriografia dedicat ă lui Iacob Radu , prezent ăm istoriografia problemei, reliefând astfel stadiul cunoa şterii în rela ţie cu via ţa şi opera istoricului Iacob Radu. Îns ă, toate aceste texte cu trimitere la Iacob Radu, în esen ţă de mic ă amploare şi episodice, ofer ă clarific ări de tip biografic dintr-o perspectiv ă clerical ă, precum şi de esen ţă bibliografic ă, pe culoarul unei taxonomii frugale. O cercetare sistematic ă a personalit ăţ ii şi operei istorice a lui Iacob Radu nu a mai fost deschis ă pân ă la noi. În urma parcurgerii acestei mici recapitul ări istoriografice, apreciem c ă stadiul cunoa şterii cu privire la via ţa şi, mai cu seam ă, la opera istoriografic ă a canonicului dr. Iacob Radu, se afla abia la început, ideea unei ample recuper ări critice fiind şi motiva ţia demersului nostru ştiin ţific. „Geografia cercet ării ” rememoreaz ă efortul nostru ştiin ţific, consumat în arhive şi biblioteci, pe urmele descoperirii destinului lui 3 Iacob Radu şi contribu ţiilor istoriografice aduse de acesta. Beneficiind de generoasa îndrumare a coordonatorului nostru ştiin ţific, prof. univ. dr. Iacob Mârza, „geografia cercet ării” de fa ţă a implicat un periplu al c ăut ării m ărturiilor pe 12 „continente” arhivistice, interne şi externe. Gama izvoarelor documentare iscodite pe parcursul cercet ării a fost completat ă cu o ampl ă bibliografie general ă şi de specialitate, român ă şi str ăin ă, publicat ă, mai cu seam ă, în ultima jum ătate de veac, aspect care a facilitat multiple conexiuni în faza de elaborare şi sintez ă a tezei. În alonja document ării clasice, am apelat la resursele electronice, a şa-zisa Webografie : biblioteci digitale, cataloage tip baze de date, enciclopedii electronice, c ărţi scanate, situ -rile unor foruri ecleziastice şi institu ţii laice, portaluri on-line ş.a.. O dezv ăluire a concep ţiei şi metodei propuse de noi s-a impus de la sine, mai cu seam ă pentru a explica arhitectura lucr ării. Elaborarea prezentei lucr ări – Pozitivism şi Spirit critic la istoricul Iacob Radu (1868-1932) – a implicat dezvoltarea a dou ă direc ţii majore de cercetare. În primul plan, ne-am focalizat asupra reconstituirii biografiei lui Iacob Radu, destinul acestuia prinzând contur cu fiecare nou ă pies ă descoperit ă în arhivele documentare ori în bibliografia studiat ă. Teza a fost împ ărţit ă în dou ă trunchiuri principale, ambele având un fir tematic distinct, dar cu strânse ramifica ţii dendritice între acestea. I. Repere şi etape din biografia istoricului Iacob Radu (1868-1932) Avant la lettre , se revendica reconstituirea ductului biografic al subiectului nostru. Acest deziderat este clarificat în sec ţiunea I – Repere şi etape din biografia istoricului Iacob Radu (1868-1932) , unde am încercat s ă reasambl ăm secven ţele unui destin, pe urm ătoarele coordonate: 1. Familia, satul şi copil ăria (1868-1878); 2. Cei dintâi pa şi în deslu şirea ştiin ţei de carte, la şcolile din Aiud (1878-1882); 4 3. Iacob Radu şi „Luminile” Blajului: Momente din perioada studiilor la Gimnaziul superior greco-catolic din Blaj, sub semnul p ăstoririi mitropolitului Ioan Vancea de Buteasa (1882- 1887); 4. Drumuri ini ţiatice în Cetatea etern ă: anii studen ţiei la Roma (1887-1893); 5. Începuturi clericale. Preotul Iacob Radu, în slujba comunit ăţ ii române unite a S ărma şului (1894-1896); 6. Contribu ţii la desf ăş urarea înv ăţă mântului bl ăjean. Aspecte din activitatea lui Iacob Radu la Institutul preparandial din Blaj (1896-1897); 7. Misiunea pastoral ă din capitala Regatului României – Bucure şti (1897-1899); 8.