PANAIT CERNA зк _ tMvFJisu.u LítEtlAft ; Ctitorii

PANAIT CERNA (1881 — 1913) de 'TRAIAN IONESCU

Artiştii sunt lebedele prea fericite dacă ...Am văzut mulţi oameni loviţi de a- rist). Dela poezia patriotică, trece ia p* au apucat să-şi cânte simfonia cea mare ceastă boală, puţini însă care s'o suporte zia erotică — în caic rămâne neintree înainte dc a fi atinşi dc vârful coasei. cu atâta seninătate.-). prin avântul sufletesc şi tăria stntiiMt Mulţi, plini de talent, se sting înainte de „Avea pentru prietenie uu cult ca al ce­ lui şi apoi la poezia filozofica, adâncii a fi dat tot ceeace ar li putut da. Nu lor mai buni dintre antici ; prietenia cal­ brătişetoarc a marilor probleme ale vil moartea propriu zis le este durerea cea dă, devotată, intimă era la el o trebuinţă cărora le dă o deslegare originală şi I inaie, ci moartea prematură, înaintea de­ primordială ; nu putea concepe viaţa fără ricită. săvârşirii visului lor artistic. Aceasta este p'rteteni şi nu putea trăi o zi fără a vorbi Poate fiindcă poezia lui trecea pe soarta fatal rezervată multor poeţi şi ar­ cu unul din ei cel puţin, sau măcar a-I preocupările momentului а fost primi tişti. Mizeria şi lipsurile ascut mintea, boala vedea. ,!)- cu multă rezervă fie unele pene destuii sensibilizează până la durere. Poetul sau Muncitor peste măsură, a ajuns prin me­ competinte, cari şi astăzi încă fac cina artistul sunt în cea mai favorabilă dis­ rite până la cea mai înaltă treaptă cul­ scrisului românesc. poziţie creiatoare. Omul sufere, se distru­ turala : doctor în filosofic, mai mult din Un singur admirator entuziast al pi ge, arta câştigă opere remarcabile şi apoi obligaţie fa|ă fie prietenii şi profesorii lui, tii 1 iiI Cerna — cl. prof. Mihali Dragii \ine răsplata tuturor necazurilor: uitarea. decât din dorinţa fie а parveni. rescu, surprins de valoarea scrierilor pi Nici uu poet, dela Eminescu încoace, „E frumoasă ramura de studii ce nii-ain blicatc în Semănătorul a reuşit eonii nu a avut atâtea merite, nu a lăsat o mai ales, dar e un chin şi aproape imposibil multora de pc atunci să-1 impună pani închegată operă poetică şi totuşi nu a fost să studiezi în străinătate în condiţi.unilc opiniei publice, printr'o seric de arlicä uitat cu mai multă uşurinţă ca Panait de nesiguranţă, în care mă aflu cu. Şi a- publicate în „Convorbiri critice". Cerna. Uitat în memorabila „săptămână а poi, Muza sufere ; partea cea mai bună Valoarea unei opere este nediscutab! poeziei" când vitrinele librăriilor au găsit a тга o jertfesc pentru lucruri trecătoare, atunci când, trecând peste particular loc pentru toate dibuirile puerile numai de cari ar fi capabili şi alţii cu oarecare îmbrăţişând universalul, ajunge la o M pentru Cerna nu ; uitat de profesorii în­ muncă. "). copţie nouă şi originală; tocmai prin acea) tocmitori de manuale didactice, în cari, Putini scriitori poate au fost şi sunt poezia lui Cerna se ridică deasupra tiu vorbindu-se despre poezia românească (se şi astăzi conduşi dc atâta conştiinciozitate piilui său şi va stărui multă vreme, lui dau multe nume cu exemplificări destul în pregătirea operii lor. nânri labirintul întunecatei lirici romi dc râu alesei de Cerna se aminteşte sumar, „Vreau să public numai când socot cu neşti. sau nici nu se pomeneşte. cu calc; vreun să scot volum numai când „Marca poezie trebuie să aibă pretntii Artist, în strictul înţeles al cuvântului, voi fi eu deplin mulţumit ile toate bucă­ deni un val fie misticism şi o undă de fi a iubit viaţa cu disperarea aceluia care ţile pe cari le voi prezenta în acel mă- lozofic precum, pe de altă parte, ori» ştie că numai arc mult de trăit : „Dc-aş nunchiu. concepţie leligioasă nu poate fi lipsită dl mai trăi doi ani" — vorbele acestea După ce nu mă aştept să recoltez alte poezie şi dc moriitare filozofică, iar orice » deveniseră ca un refren pentru dânsul J); mulţumiri de pc urma lui, aş vrea să ani getnre filosofică trebuie să aibă un sufli şi-a iubit ţara în sânul căreia a crescut — cel puţin această satisfacţie a lucrului con­ t'e poezie şi o vibrare fie credinţă religio« şi-a divinizat prietenii şi s*a închinat cu ştiincios şi întreg". °). să. Iar ('cina era un nesecat isvordenj evlavie artei sale pe care o socotea dea­ Contra aşteptărilor lui, volumul este getare, dc iubire şi de avânt spre ideali supra tuturor celor lumeşti atât de tre­ premiat de Academia Română. A trecut prin viaja cântând, cu zâmbi cătoare. ,Tare mult mă surprinde recomandarea Iul pe buze, fericit în sărăcia lui şi alin „Un om de statură mică, nervos, cu o- lui — (Duiliu) — nu mă aşteptam. Du-te de mângâierea-i supremă : arta. A f« chii mari, cenuşii aproape, aşa de întu­ la Academie şi ceteşte raportul. Te po­ poetul fericirii umane "). necat era albastrul lor. Privirea lui aci meneşti că m'a clasificat printre poeţii O singură dată şi-a dorit moartea atm limpede, aci turburată... abstractivi...." când iubita lui s'a logodit cu altul, fi Departe fie ţara-i scumpă şi îndepărtat godnă). Totuşi şi aici este atâta justifici ...Când vânturile reci de toamnă înfio­ de îndeletnicirile-i poetice la care ţinea a acestei dorinţe, atâta bunătate si i rau Capitala, el părea mai mic în palto­ aşa dc mult, abia aştepta momentul elibe­ truism. încât ultimul vers pierde din I nul lui lung sub care tresărea ca o lică­ rării de sub teroarea examenului. ria Ini. rire de viaţă, cu pălăria trasă peste ochi. aşa cum se strecura neştiut de nimeni De aceea, când îşi ia doctoratul, scrie Iubirea lui de viată, nu este stăpâni prin mulţimea anonimă. Câţiva prieteni câteva rânduri în cari-şi revarsă toată bu­ de egoism : o iubeşte dincolo de en buni şi de inimă l-au făcut uneori să sim­ curia copilărească de a fi în sfârşit liber, dc vreme şi doreşte fericirea şi «ştim tă cât mai puţin asprimile vieţii. Mai târ­ libertate de care nu i-a fost dat să se bu­ siiferinjclor tuturor. ziu, au început să se intereseze de el şi cure. Viata este un veşnic frământ pentm cei mariJ). „Sunt liber. Pricepi ce vreau să spun. deal, toate suferinţele şi lacrimile si Sunt liber, liber ,liber. Pe aici mai rămân justificate însă dacă la orizont liciirç „Era dintre aceia caii te farmecă dela vreo trei săptămâni ,după aceea mă duc cât o sămânţă de muştar speranţa: primele vorbe. * în lumea toată". (Peste trei săptămâni a ...atât de bun ,atât de blajin, încât sim- murit). Ce este o durere şi-o lacrimă ce 'тещ tiai nevoia unui contact cât mai des, cât O viaţă de muncă şi de trudă, pentru ca Când tânăra nădejde la luptă te indem mai intim. atunci când succesul trebuia să-i răsplă­ Şi ce-i să. cazi când viaţa no pierdem In toată firea lui nimic din defectele a- tească răbdarea, să cadă doborîtă cu un ţin ia tât fie dese la oamenii fie geniu. Deşi con­ gest liniştit dc frunză ofilită. Când trupurile noastre sunt pietre deţii ştient de puterea geniului său, el nu c- Bolnav şi sărac, n'a râvnit totuşi nici­ Când fiecare ştim xagera. I se părea ceva firesc şi, nu de odată la bunuri materiale, n'a urît pe Că făurim o lume ce-o vor primi al puţine ori, se simţea oarecum jignit când nimeni şi niciodată nu şi-a plâns soarta. Acei ce nu. sunt incă şi totuşi ii intraţi admiratorii lui îi arătau ,prin vreun semn, Accentele de indignare şi revoltă nu i le-a (Către Pace) stima şi recunoştinţa lor. smuls durerea lui ci suferinţa celor slabi O boală grozavă îi atinsese plămânii. O şi oropsiţi însă nealteraţi etniceşte către Aceasta este originalitatea poeziei i ştia, o cunoştea foarte bine, s'a supus tra­ cari se îndreptaseră cu nădejde toţi ochii Cerna — diametral opusă, concepţia!, o tamentului ca un copil. luminaţi ai timpului (curentul semănăto- lei eminesciene. Viaţa e frumoasă, dam UNIVERSUL LITERAR. - ззо

C justificată prin nădejdea că la sfârşitul obosită îşi găseşte popasul mângâietor. rinte.isca îngrijire a doctorului Mamulea, sforţărilor, chiar dacă nu noi vom gusta O reîntoarcere către această poezie ar rea­ unde se mai întăreşte: se întoarce întru roadele, fericirea sau cel puţin o alinarea bilita lirica românească atât de dezorie-t- câtva vindecat la Biicuieşti şi în 1У06. îşi suferinţelor va fi rezervată urmaşilor nos- tată şi cu aceasta s'ar aduce şi un meri­ iri. O concepţie admirabilă, optimistă şi tat omagiu marelui dispărut. ia licenţa „cu Magna cum laude". (I) ійпс altruistă, cu atât mai merituoasă, Volumul „Poezii" se remarcă prin: gând Stimulat şi îmbărbătat de acest succes, cu cât a apărut într'o atmosferă îmbâc­ dur, ibsenian; sentiment meridional şi reuşeşte Ia concursul pentru obţinerea sită încă de pesimism şi melancolie care peste tot m.ircasma unui suflet de elită. unei burse — pentru studierea filosofici paralizase multă vreme lirica românească. Jmag'ini noi sunt închiegate într'o formă Dînd un caracter mai mult omenesc, care uneori reuşeşte să fie desăvârşită, ar- în Germania (Ia Heidelberg). divinităţii o îmbracă într'o haină de ve­ monizâncbi-sc în mod ideal cu fondul. La 5 Martie, 1913, îşi ia doctoratul cu ritabilă poezie ; înobilat şi purificat prin Nediscutabila valoare a „Poeziilor" lui o lucrare de estetică asupra lui Faust. durerea umilitoare a răstignirii şi a mor­ Cerna ne îndreptăţeşte să aşteptăm în cel Nu are însă norocul să se bucure dc ţii, lsus s'a înălţat prin iubire şi iertare mai apropiat viitor o edijiune critică- toadele muncii sale: la 21 Martie, fiind şi va stărui dealungul veacurilor, (lsus). tipăcitîl sub o înaltă supraveghere, în con­ Asemeni Iui lsus înţelege Certia să se ri­ diţii technice superioare. Лг fi timpul ca în Lipsea, se îmbolnăveşte de pneumonie dice deasupra suferinţelor prin nemărgi­ poetul să fie prezentat marelui public în „a treia" (1) (o mai suportase de două ori) nită dragoste. De aceea poetul consideră adevărata lui lumină .alături de .VI. Emi- şi cu toate îngrijirile unui prieten al său iubirea mai presus de toate legile univer­ nescti. şi speranţele date de un doctor din car­ sului. TRAI AN IONESCU tier, care-l asigurase că peste trei zile se Nici despărţirea, nici mormântul, va însănătoşi, Panait Cerna se stinse, în Nici cel ce ţine n mâini pământul Nu pot să puie n potrivire vârstă de 32 ani, „abia la trei săptămâni Acolo unde e iubire... după ce-şi luase doctoratul" (I) (Dor) NOTE BIO-BIBLIOGRAFICE Pneumonia n'a făcut altceva decât să grăbiască dezastrul care era inevitabil Este atât farmec şi atâta beţie într'o Panait Cerna s'a născut la 25 Sept. 18S1 singură minunată clipă de iubire încât în comuna Cerna, Plasa Macin, ja I. Tiil- după spusele medicilor: autopsia găsise chiar dacă ar trebui plătită cu mii de su­ cca. Tatăl său era de origină bulgară — un plămân complet atrofiat, aşa că n'ar ferinţe, poetul nu se dă înapoi: StanciolT — iar marna sa lomâncă — Ma­ fi rezistat decât până în toamnă. De-a fosl păcat iubitul, mărire cui la scos; ria:- - „oameni simpli şi puţin înstăriţi" 1 ). Vestea morţii lui îndolie toate cercurile Il a făcut păcatul atâta de frumos; Din cauza unor agitaţii iredentiste în literare din regat şi din Ardeal. Ziarele şi Un farmec o beţie cv'n veci in tine-o porţi România tatăl său urmărit se refugiază revistele îi aduseră oamgii postume prin ?e clipa rătăcirii îndur şi mii de morţi. în Bulgaria, de unde :tu s'a mai întors. înduioşătoare articole. (Plânsul lui Adam) Căsătorită a doua oară cu un agricultor A fost înmormântat prin îngrijirea şi Intensitatea, profunzimea şi avântul cu chelluelile ministerului de externe. «cestui sentiment este atât de mare la Activitatea lui literară începe prin lts9!s Cerna şi-i provoacă atâta fericire încât —culminează între anii 1904—1908— când nu-1 poate suporta singur : îl împrumută publică îu revista „Semănătorul' de sub naturii înconjurătoare care îl trăieşte cu direcţia d-lui N. Jorga. Dela 1908, fiind dânsul laolaltă: îu Germania, publică din ce în ce mai Şi tainic stelele au prins cuvântul rar. Şi-1 repetară n crânguri cântăreţii Iu 1910 scoate un volum dc „Poezii" îu Şi din adânc a tresărit pământul Simţind din nou in el scânteia vieţii. Editura Minerva—premiat de Academia (Chemare) Română, în urma raportului lui Duiliii Zamfirescu. Deasupra acesiei iubiri însă străjue.ştc După 1910, mai trimite câteva poezii re­ in sufletul poetului Duninezeascâ iubire vistei „Convorbiri literare". a iubirilor — a vieţii celei tinere care în­ colţeşte, mlâdiţâ, la rădăcina îmbătrânită, Au mai rămas dela el, scrisorile adre­ aducând cu ea păcatele trecutului, de a sate prietenilor săi, în care fondul adânc căror iertare sc roagă mi minat poetul, ce­ P. CERNA (student la Berlin) şi limpezimea stilului amintesc proza ne­ rului. (Plânsul lui Adam). întrecutului critic Titu Maiorescu. In afară de poeziile amintite mai sus relevăm bucata : „Noapte", „o adevărată român — Constantin, mama îşi creşte co­ capodoperă a literaturii noastre erotice'" '). pilul într'o atmosferă curat românească Cărţi tipărite: „Oricine vrea să scrie poezie va studia departe de sentimentele pe cari le avea opere ca: ..Noaptea", „Plânsul lui Adam". JnseiUnare", „Printre lacrimi", fără a un tată despre care, spune el, nu l-a cu­ 1) Poezii (Editura Minerva 1910 pre­ mai pune la socoteală bucăţile filosofice noscut nici odată". (I) miate) de Academia Română. B cum e lsus, Dura Lex şi Către Pace" ). Primele îndrumări. Ie-a primit în satul Acelaş volum tipărit în Editura Cartea Din opera poetică a lui Panait Cerna se natal. După terminarea cursului primar Românească a ajuns la a V-a ediţie. desprinde o înaltă atmosferă de tărie su­ este trimis la Brăila unde urmează liceul fleteasca şi de adevărată şi sănătoasă în­ 2) Die Cedanken! ijrik (poezia filosofică), ţelegere a viejü. real. Deşi luptă cu toate nevoile la cari lucrarea de doctorat. Este luminişul răcoritor în care inima este expus un copil sărac, termină liceul Reviste la care a colaborat: printre elevii de frunte şi în 1900, calcă 1) Floarea Albastră. 1) Vaîile Savel :. Contimporanii 1020. pragul Facultăţii de litere şi filosofic din 2) Semănătorul. 2) Dr. lacobovLi : Convorbiri literare 1923. Bucureşti. 3) Convorbiri Literare. 3) I. Rădnlcscu-Poţoif.'.inu : Convorbiri lite­ Anemiat din cauza mizeriilor îndurate rire 1923. 4) Viata literara şi artistică. 4) Dintr'o scrisoare adresata din Heidelberg se îmbolnăveşte de piept; totuşi luptă plin 5) Convorbiri critice. ii 1*H8, unui prieten. de speranţă pentru dobândirea unui titlu, Moartea i timpurie a răpit literatueii 5) Dintr'o scrisoare adresată unui prieten. ajutat şi încurajat de prietenii săi şi de noastre cel mai de seamă poet apărut 6) Mih. Dragoniirescu : Convorbiri critice vol. 1, câţiva profesori universitari, asupra că­ după Eminescu. T) Mih. Dragoniirescu : Convorbiri critice roi. III. rora „atrăsese atenţia prin poeziile ce pu­ TR. I. J) Mih. Dragomirescu : Convorbiţi critice, voi. blicase" (1) \щ. 181 Este trimes, în 1905, la Sinaia sub pă­ 1) Vasile Savel — „Contimporani". 340. - UNIVERSUL LITERAR 1> o e ж • e JOS

De-am ştiut s'ating cu pasul înălţimea sus de tot Vreau să ştiu şi bucuria unui fir de ilatnbă mite Azi cobor în rând eu omufl pritti поішаіе să înot. Şi cu plantele amare, Doamne, slavă- să-fi ridic... Dar ce'nsaimnă înălţimea când suntem oxiioufm de lut? Sus pe drumuri de lumină Ыіюпігіа mea e seaca ^ Şi ce 'nsamnă oaire vraja. însteliatului tău scult ? Şi mi-i drag să văd şi ochii laerifmelle de-i îneacă întunericul de-uieea plin de smârcuri şi de gropi, Intre oameni sărbătoarea e: să ailbă-o vorbă bună — Doamne, are adâncime cerurile "n eil să 'ngropi! Ce să fac eu singur, Doamne, cu luceferii cunună? G. TALAZ MINUNEA OCHILOR TÄI UMEZI...

Minunea ochitor tăi umezi Căci ochii grei de insomnie Vai, ochii tăi vicleni şi dornici — Ca ruga maicelor din schituri Şi cu priviri de dulci ispite Fântâni adânci cu ape clare — Un imn de caldă evocare — Ascund în taina lor bogată Mi-au scânteiat un vis ce plânge E toată slava Lor de mituri... Chemări de patimi răsvirătite., Pe piatra sfintelor altare... Şi ochii tăi din ţara unide In oglindirea lor ciudată, Mângâietori şi plini de rouă Pluteşte-ailbastnull de milenii Reflex serafic de păgână, Şi 'n străluciri atât de pale Se prinţi de sufletu-mi ce moare întrezăresc un chin ce a>rde Par logodiţi în plâns de aştri La raza albei lui vedenii... Şi-o 'nfiorare de cadână... Cu flori de jerbe niatinalle... GABRIEL DR AG AN CÂNTA O CATERINCA*) MEMORIEI FRATELUI MEU, VASILE

Cânta o caterincă pe strada plină de Lunnină. Trezind prin cântecele lor o lume 'umormâniată. Şi notele ei zburau plângătoare spre bolta muia. Din toţi aceia ce purtau povara dullce a vieţeii Cânta moartea floriilor din glastre, cânta rugăciunea .N'au mai rămas decât păduri de eruici şi de morminte! [arborilor goi, Cânita sfârşitul reveriilor de vară şi apusul suspinelor Cânta o caterincă pe strada plină de lumină, [astrale. Cânta nimicnicia vieţei şi sfâşierea ei nebună, Spre boilţile încremenite, ca piramidele, pe valea Re [g iilor, pierdute, Pribeagul trubadur păşea cu ochii duşi în zări Psalmodia o caterincă, în sulletull meu stingher, Purtat de ariile străvechi, în lumi ce nu mai sunt, O rugăciune către Domnul cel veşnic şi pJîn de mister,] Făpturi cu zâmbet şi cu gând, cu dor şii cu speranţă Cânta o caterincă pe strada plină de hiimină.... j Azi sunt o mână de pământ — plămadă pentru yiaiţă. Işi nimeni n'o înţelegea, Cânta o caterincă pe strada plină de lumină şi nimeni [n'o înţelegeai - LILICA MUCHE

Şi câţi ca el — sărmanul! om n'au mers din poarta ^ ") Din volumul! ..Frânturi din Suflet'', caire va apare [în poartă, în C'iitrâiid.

CÂNTECE

i Pe al vostru străin, Palizii Narcişi, Zările, cad blinde ; Sus ca dintr'o teacă, Trandafiri de Maiu, Cînd, grea, vi s'apleacă Inimi slîngenînide ; II Fruntea spre pământ ; Pe al vostru straiu^ Trandaífiri deschişi Zările cad blinde* La lumina Înmiii, III Ca de catifea; Ce daţi farnietc sfînt, Trandafiri deschişi la lumina Inimii şi strunii, lunii, Trandafiri de Maiu, Să vă cînte lin, Inimi sîngerînide, Ca printr-un suspin Ce daţi farmec sfînt, inii/mii Legănaţi, utşor Fruintea-vi s'apleacă, şi strunii ! Pe mlădiţi plăpînde ; Gingaş, spre pământ ; ARTUR ENAŞESCU UNIVERSUL LITERAR. — 341 ADAM ŞI EVA de I. C. VISSARION

stie când să le putem pricepe !... In ţeasta Tocmai atunci clopotele dela biserica unei păsărele a închis cântece!... In inima Domnului sunau de Paşti adunarea înge­ FACEREA lor a pus dragoste !... Mare semănător de rilor la rugăciune. dragoste !.... îngerii alergau din toate părţile să slă­ — El zideşte totul, totul !... Trupurile vească pe Dumnezeu pentru nouile lui Păiiiiîiitui so scălda în razele soarelui gândurilor lui ci Ic zideşte... Broasca ţes­ creaţii. si se întorcea împrejurul lui să se încăl­ toasă nu gândeşte dc loc să-si facă cara­ Femeia îngenuche şi ea jos pe iarba zească îndeajuns pe toate părţile. Uscatul pace dc os ! Fluturile nu gândeşte la ari­ verde a pământului şi zise din toată ini­ eşise deasupra apelor şi pe pământul nc- pile lui colorate să şi Ie facă : cum nici ma : 'gru gândurile lui Dumnezeu se 'ntrupau pasările la fulgii lor cu care să sboare — Slavă Ţie, Tată !... Fă-mă frumoasă ca iarbă, ca flori şi ca arbori. înverziseră — Ciudat Adică minune de nepri­ ca ziua de Paşti ! Fă-mă dorită ca ziua câmpiile, iar ierburile, dc multe feluri, ceput ! dc Paşti ! înfloriseră îu sute de culori şi îu mii dc — Cum ţi ani spus : Gânduri din gând... Şi luă două flori albastre şi Ie puse în forme; munjii se înbrăcuseră îu păduri cosiţele ci galbene. .verzi; apele isvorau din poala râpelor Lumini din lumină... Puteri din putere-i !... Ce minuni ciudate ! Bărbatul rămase cu capul plecat şi în­ ţi curgeau sgomotoasc pc fundul văilor ; tristat, că el nu c acum în biserica Dom­ iar aerul, parfumat de mirosul atâtor — Ia ascultă, cc-ar fi dacă am pleca şi noi pe noul pământ ? nului şi lipseşte şi din adunarea îngerilor flori, colinda prin câmpuri, prin văi şi lui ! dealuri, sub formă de vânturi năvalnice — Gând ce-1 primesc şi eu şi vreau să-1 ţi puternice. fac faptă. — Ei da — gândi el — acum îmi cu­ nosc prostia... Dar fie, odată că am ho­ Dumnezeii privia şi gândea 'nainte, iar — Ilaidem dar ! tărât, şi ea treime dusă până la capăt... gândurile sale albini şi flutuii, sc 'ntrupau, Şi îngerii desfâciiră aripile şi ca două Trebue să moştenesc ceva din încăpăţâ­ păsuri mari şi păsări mici se luceau, şi săgeţi albe scoborîră la poalele unui deal. narea Tatălui, care a hotărit să ne dea animale felurite luau fiinţă prin ierburi — Ali, ce frumos! Ce frumos! ziseră libertatea chiar de a deveni şi dobitoace ! ii prin păduri. ci. Doi îngeri privind şi ci creaţia asta, Se duseră la apă, o văzură limpede, iar — Ce stai pe gânduri ? îi zise femeia. începură în şoapte să vorbească. prin ea umblând peşti cu solzi ca de ar­ Bărbatul cel dintâi pe pământ : Adam, se uită Ia cea dintâi femeie : Eva, şi ră­ — Ce-o fi vrând Dumnezeu să facă cu gint şi ca de aur. mase mut dc atâta frumuseţe ce-o văzu Ia atâtea 1 urni ? întrebă unul pc cellalt. — Şi în capul acestora a pus gânduri, ca. — Dar cc-ar face dacă n'ar face Lunii ? căci iată-i cum se joc la soare şi cum se — Tu eşti ? — Ştiu eu... poate nimic. repeziră la musca aceea cc căzu în apă !... Şi privirea Evci îl pătrunse până'n ini­ — Dar atunci în chaosul de nimic, cc-ar — Da, dn... Dar ce fel dc viaţă e asta ? mă. Ii fost şi El de cât nimic ? — Ce observi ? îl întrebă celait. — Dar oare nu eşti fu ? — Ce marc lucru, de nepriceput şi de — Observ că aici unul mănâncă pe cel­ Şi ea se simţi pătrunsă de un fior. 'acurcat ! lalt !... Vai, ce fel de viaţă c asta?!.. — Nu ştiu cine, sunt, dar frumoasă eşti! — Ţi-se pare că e încurcat, pentrueă — Ca s'o cunoaştem n'avcm decât s'o Ce obraji, ce gură, cc nas, ce păr!... lâră (le margini îi este Creaţia.... Dc-ar ' ii cercăm. — Nici eu parcă nu ştiu cine eşti, dai­ avea margini Creaţia nu ţi s'ar pare lucru — Aşa c !... Dar cum ?... st raşnic om !... Cc spete, ce frunte !.... încurcat. — Să-i cerem trupuri tari cum au vie­ El rupse o floare roşie şi i-o dădu ei. îngerul tăcu şi privi iarăşi asupra pă­ ţuitoarele de p'aici... Ea o primi şi luă o floare albastră din mântului. — Dacă nu ne dă ? cosiţele ci galbene şi i-o dădu lui. Dar ce i-o fi trebuind nemărginitul mi­ — Se poate să nu ne dea ?... Libertatea Ea cât fusese îngenuchiată, simţise po­ liar de lumi create ? ne este deplină, deci nu ne-o va stânjeni runca de a căuta să fie frumoasă oricând — Dar dacă nu Ic-ar avea, cc-ar simţi el nedându-iic cc-i cerem... şi'n faţa oricui. Dcaceea se 'npodobise cu că-i trebue ? îl întrebă cellalt. — Dac'o fi prostie cererea noastră ? cele două floricele din care acum dete — Iar nu ştiu !... Da, încercăm şi noi — Cum vrei să 'nţelegem prostia dacă una lui Aclam. a înţelege scopurile Iui Dumnezeu, dar n'am cerc să fim proşti niciodată ?... Dar au putem. După cum ochii noştri nu pot Adam mirosi floarea albastră şi rămase adică cc-ar fi prostia, decât o lipsă de cu ca în mână. Ea mirosi floarea roşie şi redea adâncurile fără fund ale ehaosultii, pricepere, gânduri şi fapte cc-ar fi pro- lot aşa şi mintea noastră nu poate pricepe o puse apoi în cosiţă lângă cealaltă. tivnice Iui Dumnezeu ? ! — Mi-e foame... scopurile Creatorului, care sunt nemăr­ îngerul celălalt îi puse mâna la gură ginite ca şi El ! — Şi mie ! şi-i spuse : — Văzură un banan si un smochin în­ îngerii îşi acoperiră ochii cu aripile şi —Taci... poate păcătuim. A fi protiv- cărcaţi cu fructe. Luară şi gustară. natură aşa un timp. nic lui Dumnezeu este a-i fi duşman !.... — Bune.... dulci !... Ştii tu — zise unul — în toate în­ — Nu e adevărat, ce duşman pot să-i Băură apoi apă din isvor şi se răcoriră. aripatele lui gânduri eu văd numai mi- fiu, când nu pot să-1 vatăm, ?... Aşi vrea Ea se uită în unde şi chipul ei se reflectă lani.... Iacă, într'un mic cap al unei al­ să cunosc prostia!... Să începem rugăciu­ îu apă şi apoi d'aci departe în cer. toi a închis un gând, căruia i-a dat pli­ nea, ce zici ? Lucifer cşia dela rugăciune. ere să se 'nmulţească, adică să gândească — Dacă ne-am hotă rît, mai treime în­ Văzu chipul cel frumos venind la ochii jeli... gând care să poată gândi... pricepi doială lui dîntr'un adânc, dintr'un mic punct lu­ h minunea ?... Gând din gând... Lumină — Aşa e... Stăpâne şi Tată... dă-ne tru­ minos, rătăcitor prin chaos... in lumină !... puri şi nouă, ca să putem gusta felul de Rămase locului şi gândi : uită-te vis O da !... Dar ce zici dc albini, că viaţă de pe pământul acesta ! frumos al Domnului, uită-te încoa ! Şi el tac sărutările florilor pc picioruşele lor, Dumnezeu surâse şi le trimise acest gândi puternic în jos. йfac faguri plini de miere, când vezi că gând : Eva simţi imboldul de a se uita şi i in nişte mici capete de furnici, El a E o lume dc prefaceri acolo. Vreau să privi în sus.. ochis un gând al său, care poate şi el fac nişte vieţuitoare să nu mai aibă nevoe — Ahl... Cc plăsmuire frumoasă!... Ce 3 gândească ?.... Şi iacă o vietate şi mai de necontenitul meu ajutor. Vieţuitoarele plăsmuire de gând .şi de vis, de dor .şi de ? aică, o vezi tot corpul ci este pc jumă- d'acolo se vor mânca între ele, dacă nu vor dragoste, de foc şi de nemurire !... ite cât un cap de furnică... Iată. iată... pricepe cc trebue să facă pentru libertatea întinse aripile şi ca un glonţ nevăzut văzut furnica, sc piteşte.... poftim... a lor... Var fi mai bine să rămâneţi cc sun­ scoborâ în faţa ci. •rit departe şi s'a ascuns !... Vezi tu, în teţi, decât să cereţi şi voi o transformare. — Ce obraji, rupţi din zorile răsăritului cest mic cap, cât grosimea unui fir dc — Nu taică Sfânt şi bun... Vrem să fim de soare ! Cc gură, ciungă de rubin ! Ce lătase, stă un gând care pricepe perico- niţel prosti !.... Zidcştc-nc trupuri !... ochi negri ca păcatul, dar cu străluciri de ll, care-şi caută hrană şi adăpost, îşi — Sunteţi proşti mai mult decât niţel !... stele pierdute în adâncuri !... iută iubită şi iubeşte chiar !.... si Dumjiezeu lc începu zidirea. Ce sprâncene : arcuri veşnic încordate — Lucrul încurcat este o minune ! Ei cercau şi EI le 'mplinca voia. pentru săgetat !... — Aşa c — îi răspunse cellalt — şi Un om şi o femeie fură creaţi astfel din Ce frunte albă, cu viţe dc păr răvăşite ni trebue să vedem întâi minunile şi cine cei doi îngeri. până peste ochi !... 542. - UNIVERSUL LITERAR

Ce păr, ce gât alb. ce sâni, ce trup — Cunoşti tu ceva mai frumos ca noi ? surile păsărilor şi le'nţelcgeau, auziau — Zână isvorâtă din visurile de dra­ — O da !... Uită-te colo jos.. E o mărgea încă şi cuvintele ce le rosteau îngerii 'n- goste ale Stăpânului, surâde-mi niţel să-ţi luminată dc soare !.. Un pământ nou... tre ei. văz dinţii Colo la marginea pădurei... Un chip mân­ într'o zi Adam vorbi Evii : Eva nu 1 auzi şi nici nu putea să-1 vază. dru... II лс/.і У — Ori şi unde am fi în Chaos eu trupul, Îngerul Lucifer nu pricepu asta dintr'o — Ali ! Ah !... ai dreptate !... Ce păr I va mea, când înţelegeam până şi gându­ dată. galben îi înveleşte spatele şi linierii !... rile îngerilor, când par'că le auzim rosti­ Ingcnucbe în faţa ci şi-şi întinse braţele — Aşa e că a făcut ceva mai tare ca te Ia urechile noastre, ce mai înseamnă si aripile : noi ? pentru noi depărtările prin Chaos ?... Şi — Trup plămădit si frământat de Dum­ — Cine e ''. de aici, înţelegi tu, putem să stăm şi cu nezeu, stea mai presus de stele... uită-te !... — Nu ştiu ! îngerii la sfat. .Am îngenunchiat în faţă-ţi ! nu ştiu ce — Da, îşi bate joc de noi. Haide acolo... — Da, frumos gândesc unii dintre ci! vreau : e grozav de plăcut ce simţ... aşi — Am fost... Fiinţa aceea n'aude ce-i — Dar bagă dc seamă, că şi adevărat... vrea să rămân jos lângă picioarele tale spui. nu vede ce faci... Nu existăm pen­ Gânduri frumoaso ce nu pier, tocmai prin mititele şi albe !... Uită-te duh mândru tru acea fiinţă... Aici e trădarea lui !... adevărul ce-1 conţin — adaogă el. — Atunci să-1 silim să ne facă Ia fel al pământului !... — Dar eu Adame, mai primesc, parcă şi pe noi, ori de nu, război cu El ! Eva nu putu să-1 auză nici acum şi d'aci din apropiere, un gând de laudă pen­ — II ştii. e încăpăţânat, e tiran !... nici să-1 vază. tru mine... Un cineva îmi spune stăruitor; O voce cutremură chaostd : îngerul pricepu că este o barieră între ..ce frumoasă eşti Evo !... Pentru tine a — Staţi cu frică şi cu cutremur în faţa creaţiile astea şi creaţiile îngerilor. Se isbi fost clădit pământul de către cel Puternic, Domnului Vostru toţi cei drepţi... Rosto- cu palma peste frunte. fiindcă tu eşti cea mai mândră creaţie goliţi-vă îu adâncuri cei strâmbi şi pro — Cum ? — gândi el — să facă ceva după el mai frumos ca noi ? tivnici ! Mânios se duse în Or. Lucifer, Belzebut şi o mulţime de uiţi — Da, dar uite Evo, acest lăudator al Intră într'o sală unde erau mai mulţi îngeri ce socotiseră în tăcere ca adevărate tău de mine îşi ascunde gândul, şi-l stinge.. îngeri strânşi. gândurile celor doi, căzură în chaos. Se vede că altfel gândeşte el despre mine. — Ce este regula şi ce este excepţia ? — Ne-o făcu Atotştiutorul ! zise Bel­ Cine să fie acesta ? strigă el, lovind cu pumnul în masa de zebut. — Nu ştiu. aur. — Ah ! Ah !... să cădem încaltea pe pă­ Adam tăcu dus pe gânduri : apoi vorbi: îngerii se opriră din vorbit şi ascultară. mânt... Să vedem pc fiinţa cea mândră — înţeleg că am făcut o greşală. — Da, ce mai este regula şi ce mai este d'aeolo !.. Tot ce este pe pământ nu-i mai — Care ? îl întrebă Eva. excepţia, când regula o face excepţie, mândru decât ea ! Lângă ea, să vezi şi tu, — Pricepe-o. iar excepţia regulă cum o să uităm Cerul cu strălucirile lui !... — Da... atunci când am cerut (lela Dom­ — El este Atotştiutorul ! îi răspunse Tiranul a făcut o creaţie mai mândră ca nul să fim niţel proşti, să cunoaştem adică Belzebub toate »... ce 'nseamnă prostia ? — Ştiu, şi pentrucă este Atotştiutorul, Şi ei căzură pe pământ. — Da, afuneca, Eva mea. le cunoaşte toate, le simte toate, şi este A- Adam ic 'nlioră, fără sa ştie de ce, — înţeleg şi eu, că cererea d'atunci a totputernicul: dar pentru El chiar trebue iar ca să-i vie curajul şi încrederea la loc, nsemnat o întrerupere a atingerii noastre să-şi fixeze o lege. dună care să se condu­ spuse Evei : cu Dumnezeu EI să gândească, dar noi să că, şi noi ştiind legea lui, să putem afla ce — Sărutâ-mă Evo, mâiigâe-mă, căci nu­ nu-i mai putem tălmăci gândurile ; el să se poate şi ce nu se poate. mai aşa voi avea încredere în mine ! aibă înţelesul totului. iar noi numai a — Ce se poate e tot ce vrea El. şi ce — Sărută-niă şi iu, cocolo.şe.şte-mă în părticele din tot. noi adică să fim şi proşti. nu se poate, e tot ce nu vrea El. Mai pre­ braţe-ţi, căci numai aşa nu mi s'o urâ — întocmai. Eva mea. sus decât El nu poate şi nu trebue să-şi p'aici !.. îi zbe ea. — Da, da este o scoborflre a noastră, puie lege ! Voinţa lui e singura Lui lege ! Ei se sărutară şi se luară în braţe. Bel­ este o rupere a legăturilor cn Ed — urmă desluşi Belzebub zebut şi Lucifer, închiseră ochii şi scrâş­ Eva gândul ei mai departe. Noi îi tălmă­ niră din dinţi, gândind : Uite, uite pentru — Nu gândeşti ca o fiinţă liberă, ci ca ceam gândurile îndată ce erau gândite. cine am căzu! şi noi !... un sclav ! Dacă nu pune d'asupra Lui o Mintea noastră, în capul nostru, era plină lege. căreia El însuşi să se plece, trebue dc înţelegere, de lumină, pentru că în noi să aibă cel puţin o voinţă într'un fel. A II îşi ardeau lumina lor gândurile lui Dum­ zis odată într'un fel, aşa să rămâc şi azi. nezeu. şi mâine şi ii vecii vecilor ! ISPITIREA — Dar atunci capul nostru era capul — Dar asta însgamnă că El a avut vo­ lui ; FI era voi, iar voi nu eraţi, nu vă inţă, de pildă, numai cri când a zis aşa. simţiaţi, căci EI era una eu voi. Acum Pământul, plin de pomi încărcaţi cu iar astăzi, mâine şi'n veci, ar însemna să voi sunteţi voi, iar El este El, cu viaţa si poame de Ici de fel de culori, de fel de nu mai aibă nici una. gândurile lui, aparte de viaţa şi gându­ fel de gusturi şi de mirosuri, da lui Adam rile voastre. Să se tăgăduiască El prin El : să si- şi Evi o hrană atât de felurită şi de gus­ acidei El prin El, ori să se lipsească El toasă, încât ceeaee mâncau astăzi, ar fi vrut Eva tresări şi ascultă. Adam o 'ntrebă: de a mai fi El !... asta nu se poate şi tre­ să mănânce în toate zilele ; dar alte fructe — Ce este, Eva mea ? ime să nu se poată. D'asuora lui nu tre­ le atrăgeau ochii cu culoarea lor, le isbeau — Aud glasul nevăzutului, care îmi bue să ridice timpul de ieri cu cele ce nasul cu mirosul lor, că ei le gustau şi pc spune că numai ruperea de Dumnezeu, Ic-a făurit ieri !... El este viu, este Atot­ acelea, şi mâncau apoi din ele până iar numai prostia, ne face să avem o viaţă ştiutor şi Atotputernic şi cri, şi azi, şi se saturau. Şi tot astfel, zi cu zi, altele aparte şi care este numai şi numai a noa­ mâine si'n vecii de veci. parcă îi chemau, din altele mâncau, iar stră... ; Libertatea de a gândi azi altfel de cum de gusturile atâtor fructe nu se mai sim- — Mergeţi dar şi "n prostie până la S a gândit eri ; libertatea de a lucra mâine, jiau sătui. canatul ei ! auzi Eva glasul iar. '! altfel de cum lucrează azi : de a creia. ori Tsvoarele, cu apa lor limpede, ţâşneau Ea se sculă repede în sus şi se uită în j de a distruge .formează trăsăturile abso­ de sub poala stâncelor şi curgeau vorbă­ toate părţile. Nu văzu însă pe nimeni, j lutei lui libertăţi. reţe prin văi şi apoi, prin albii de pietriş, — Ce este, Eva mea ? j — Asta e tiranie ! strigă Lucifer. Asta străbăteau mai domolite prin câmpuri, — Este nevăzutul acela, care gândeşte,: e nesiguranţă pentru toţi : asta înseamnă prin livezi şi prin păduri, până ajungeau şi ale cărui gânduri eu Ie tălmăcesc aşa,, că suntem nişte sclavi, care atârnăm de în mări ; iar Adam, şi Eva, li se păreau de bine, de parcă aud nişte cuvinte ros- • toanele lui bune, care pot fi însă şi rele. că înţeleg vorbele grăite de isvoare. tite la urechi... FI îmi spune : mergeţi Belzcbui rămase pe gânduri. Lucifer îl Iarba verde, deasă ca peria, moale ca şi 'n prostie până Ia capătul ei. bătu cu mâna pe umeri. mătasea şi plină de fel de fel de flori, de­ — Şi cine să fie acesta ? — Crezi tu că unui Atotputernic îi tre­ fel de fel de culori şi de mirosuri, le 'n- — Nu ştiu. ; bue sclavi cântau ochii şi îi făceau să simtă îndem­ — Şi acest nevăzut spune că şi prostia, Belzebut îl privi surprins. nul de a sta jos lungiţi, să miroasă florile, are iin capăt ?.... — Ce să facă cu ei, doar Ed toate le să guste mierea din potirul lor, să Ie as­ _ D.i. poate ]?... culte poveştile în şoapte şi să privească — Cure să fie capătul prostiei.... poate — Noi însă suntem sclavi şi nu ne-a cerul albastru înnecat în lumina soarelui. piatră fără simt, humă fără formă, sgu- făcut pe placul nostru... Nu suntem des­ Stând jos, Adum şi Eva, ascultau şi la ră fără gând ? ! tul dc frumoşi şi destul de liberi... ce şopteau flotile intre ele, ascultau şi gla­ — Da, dar ar fi grozav acest capăt I f. UNIVERSUL LITERAR. - 343

ír însemna simplă materie pentru liir adică legăturile cu Dumnezeu şi mai — Voeşte tu să mă vezi şi mă vei ve­

im, iar nu materie lucrată : ar însemna mult, urechile noastre vor rămâne ; ca şi dea. t deslipire completă de viaţă şi deci şi fără auz — şi cum ne mai vom dobândi — Voesc ! ie Dumnezeu. auzul ? — Isvoarele vor vorbi, dar noi Şi Eva zări un tânăr, cu o frunte lată, Eva se opri şi ascultă iar cu auzul în- nu le vom înţelege. Florile vor vorbi 'na- cu faţa prelungă, cu obrajii rumeni, cu iwdat. inte, dar noi n'om mai putea asculta po­ două corniţe cu vârfurile ascunse într'o - Cum vcfi cunoaşte prostia altfel, voi veştile lor. Ingeiii vor gândi veşnicii de veş­ clae de păr creţ, cu un piept lat, cu nişte ore mai vreti încă să cunoaşteţi totul ?... nicii, vor cânta de vor umple cerurile, dar braţe muşchiuloasc cu aripi la umeri, dar Din tot ce există, adică din totul, face noi nu le vom mai putea auzi cântecele şi tăl­ dela jumătate încolo în forma unui şarpe prte d'acum încolo si prostia, deci şi pe ea măci gândurile. Vom ajunge să schimbăm cu solzi negri pe spate şi albi pe pân­ rebue s'o cunoaştefi. numai noi între noi gândurile noastre, tece. -Nu ! strigă Eva. Capătul ei nu vreau care vor fi din ce în ce mai scurte, — Ah ! Ah !... exclamă Eva. i fie atins. din ce în ce mai puţine, din ce în ce — Sunt urât, Evo ?.. - Ce este, Eva mea Ce auzi tu me­ mai proaste !... Dumnezeu va rămâne — Ai ochi plini de flăcări. ni, ia'- cu n'aud ? pentru noi ca şi mort ; îngerii ceva — Ei miau mai rămas ! - Clasul celui neotmit, Aclame, spune care nan existat, iar pasările, animalele, — Ca pentru ajutor să te mai poţi urca ірточііа, care s'a născut odată cu ce- florile, lucruri fără gânduri ori cu totul vreodată spre Cer... trea noastră de a li paici, trebue să mute ! Ne vom scoborî astfel în gânduri — Eu şi Cerul !... Tu eşti p'aici şi mie ie cunoscută : că ea face parte din Tot, şi'n fapte, până când vom ajunge să imi­ destul ! Am umblat după tine de când Ir Totul trebue cunoscut de noi, fiindcă tăm dobitoacele : să sfâşiem c'a ele, să ne te am zărit întâi !... Te-am văzut aler­ щ pretindem să ne întoarcem cândva sfâşiem ca ele. să ne iubim ca ele, să gând şi stând, veghind şi dormind. Ce inga Dumnezeu. gândim ca ele, şi să ne purtăm în toate frumoasă eşti Evo !... Eva se opri şi iar ascultă. ca ele, soeotindu-lc pe ele tiparele cele — Ce vrei, stieiiiule, pentru ce-mi spui mai naturale în care e turnată viaţa cea - Şi astfel voi veţi cunoaşte ceva mai lu aşa cuvinte ? mai naturală şi mai desăvârşită. Ajunşi •uit decât Dumnezeu : veti cunoaşte — înţelesul care nu se pronunţă, tu-I aci, vom face ultimul pas, ultima dintre mim, adică lipsa de simţire şi de gân- pricepi, Evo ! deslipiri, cufundarea in liesimţire şi în Sre, veti cunoaşte astfel ceva mai mult — Ce flăcări porţi în ochii tei, străine ! negândire ; vom ajunge adică pietre fără «cât cunoaşte El. Pe El probtia, care — Ingăduic-mi să-mi prefir degetele glas, humă fără formă, sgură şi cenuşă n există, n'a putut să-1 ispitească, căci prin viţele părului tău, care pare c'a luat fără gând... Am ajuns adică la limita ia avut gând, şi n'a avut glas, cum de foc în bătaia razelor dc soare ! prostii, la capătul ei, la moartea defini­ tum încolo gândeşte şi cuvîntează prin — Cum îţi ard ochii !... Vai cum îţi ard tivă ! si şi prin mine: prin mine că m'a res- ochii ! ins şi prin voi că v'a ascultat pica Şi când am întrebat pc cel nevăzut El începu s'o netezească pe păr şi s'o lult ! care-mi vorbeşte, cine ne va mai scula privească în ochi şi să aducă pe departe - Cine eşti ? îl întrebă Eva tare. la viaţă dinir'o a.şa groaznică stare de coada împrejurul ei. Ea tresări simţind 1 cădere, el mi-a răspuns : EI, dac'o mai - Acel ce El a vrut să fiu la pulpe solzii lui reci. vrea aceasta ! Dar am înţeles gândul a- Eva mai ascultă şi-apoi vorbi : — Ce vrei ? ! Ce vrei, necunoscutule ? eelui nevăzut şi mai departe, că cl a - Şi dacă vrând să cunoaştem ce 'n- Pentrucc mă 'nfiorezi ? gândit, aşa ca pentru el : ce-ar mai face amnă lipsă de. simjirc şi de gândire, — Vreau să-ţi spui ţie o taină mare... cu nişi:> prosti ? ! dică prostia, această deslipire de Duin­ Vreau să-ţi spui secretul de a fi tu mai gen şi vom ajunge piatră, Inimă şi De aceea mă îngrozesc Adame, că de mare decât Dumnezeu ! jură. cine va mai putea să ne ridice vom atinge vreodată starea aceasta, oare — Ce eând blestemat rosteşte gura ta, într'o aşa groaznică, cădere ? nu vom fi lăsaţi a rămâne humă în veci străinule ! , de veci ?... - El. dac'o mai vrea aceasta ! Şi Eva sări în sus dintre colacul con­ Eva se opri şi iar ascultă îngrozită. - Oh !... Ce grozăvie ! strigă Eva. dei lui. El se întinse spre ea cu braţele Şi ce vă va păsa vouă, dacă nu va mai şi aripele întinse şi-i vorbi blând : - Ce este. Eva mea, ce este ? Ce mai arde 'n voi flăcările gândurilor ? Ce vă — Nu te speria, Evo... Stai liniştită. m\ tu ? va păsa. când vă veţi obişnui cu 'nce- Stai încrezătoare. Eu vreau să deştept în - Ceva groaznic, Adame, ceva groaz- tul să simţiţi mai puţin, să gândiţi mai tine gândul tău. Vreu să deştept pe Dum­ ic... 0 rupere complectă de viajă şi de puţin, până când odată, nu veţi mai şti nezeu care doarme în tine !... Ia gândeşte, Dumnezeu : o deslipire fără nume': o nimic, nu veţi mai simţi nimic, niciodată, ori urmează cu gândul tău gândul meu... drobire a oricăror legături cu El. Ochi în veci de veci ?.. Aţi fost clipita unor fiecare lucru făcut are în sine din spi­ ira nici o vedere, urechi fără nici un ochi închişi pentru vecie, lumina unei ritul celui cc la făcut. Tn tine stă spi­ 12, trup fără nici o simţire, cap fără scântei pentru totdeauna stinsei, praful ritul celui cc te-a făcut. In tine stă Dum­ ici un când .Humă nemai desghetată de gunoi făcut odată luminos şi cl de o nezeu, cu dibăcia Lui, cu chibzuinţă Lui, Je sini t i ri şi de idei" moartea defini­ rază de soare, în drumul lui spre pră­ cu gândurile Lui. cu mărirea Lui, cu pu­ ră! pastia plină de întuneric ! A nu mai fi. terea Lui ! N'a putut să te facă până - Ce să 'nsem ne aceia ? este a nu mai simţi, a nu mai şti că eşti, când pe Sine nu s'a clădit în tine. S'a ui­ - Nu 'nţcleiîi, Adame ? nu "utelcgi ?... ori că nu eşti. că ai fost orică nu vei tat la El şi te-a clădit pe tine! Şi astfel istarea asta de acum noi am rupt numai mni fi ! A nu fi n'are în sine nicio obo­ tu eşti El : Tai Ivarn Asi ! ia din legăturile cu Dumnezeu, aceea seală, nici o odihnă şi nicio durcie, nicio — Fu ? ! întrebă Eva mirată. I: nu mai putem tâlmaci gândurile Lui bucurie, nici o spaimă şi nici o 'neredin- — Da. Evo. tu : Tai Ivam Asi. I mintea noastră d'acum. Azi abia bă­ ţare !... Nu vă temeţi dar de moarte, căci — Acesta e Adevărul ? nim murmurul isvoarelor... Ta ascultă veţi fi cu 'ncetul obişnuiţi cu ea ! — Ar putea să fie altul ? Pe Sine s'a I vorba isvorului. ce-ţi spune ? — Nu ! nu !... strigă Eva... Nu vreau ! creiat îu tine şi tu eşti El. Adam ascultă mult, apoi vorbi : — Ce-ţi mai spune Evo ? •— Aşa este. Dcaceea tot ce dorini ni - II în(eleg... isvorul zice : sunt ană — Lasă-mă singură Adame... Du-te de se "nplineşte... «perle... beti-mă, căci 70 de părţi din lângă mine... Nevăzutul parcă vrea să-mi Soarele se 'ntunecă şi se roşi, când Eva i eu sunt. eu apa. Spălaţi-vă, curăţi­ sptiie ceva numai mie ! rosti aceste vorbe. Nori negri umplură ţii, răcoriţi-vă, împrospătr.ţi-vă trupul. Şi ochii Evei se umplură de primele la­ albastrul cerului. Tunetele începură să -Da, asa zice. Şi de aceia îţi spun, că crimi amare. sguduie pământul. Eulgerile să se 'nple- mm înţelegem încă şi ce-şi povestesc Adam se sculă de jos si porni prin tească prin nori, ca nişte cordele de foc irile, ba auzim şi gândurile îngerilor nişte lăstari dc tei şi peri din vedere. Eva în jurul unor negri munţi de sgură. I cer. Clasul perilor coapte, glasul stru- rămase singură. Adam sosi tremurând şi îngrozit. irilor rumeniţi de soare, mirosul bana- — Ai rămas singură, Evo. singură cu — Evo ! strigă el. llor şi ale poi focalelor. îl înţelegem gândurile tale şi cu gândurile inele... — Adame. U ne spun : luaţi-ne. mâncaţi-nc. căci Ce frumoase sunt lacrimile ce atârnă — Ce 'nseamnă grozava asta mânie a ipurile noastre nu mor în voi, ci de genele tale lungi ! Hâde soarele în ele. Cerului ? 'ntnipează în voi. devenim şi roi părţi ca în feţele diamantului cel mai limpede. — Spune-i că tu le faci toate astea, i voi. ne desăvârşim ceva mai mult!... — Cine eşti ? întrebă Eva, auzind iar fiindcă le vrei, auzi Eva şoapta celui ce (um cântecele îngerilor răsună în ure vocea aceasta lângă ea. acum se făcuse iar nevăzut. ile noastre... Cântă Cerurile. Adame. noi — Sunt eu, cel ce-am ajuns aici din •— Eu fac acestea toate, fiindcă aşa «uităm şi putem. învăţa să cântăm si pricina frumuseţii tale. vreau să fac ! răspunse ea. Ü... Cufundaţi însă în prostie, rupând — Fă-te văzut. — Te ascultă pe tine fulgerul şi norii ? Ш. I N l\T. II SU. I.III-Ii Mi ISPĂŞIRE de MARIA COŞOIU

— Cât mai ö moşule, până la schitul lui, îndurerat Pierduse pc cea mai bună, To|i cei ce se aflau în odaie, se streveu- Crasua ? întrebă vizitiul boierului Mircca mai blândă, şi mai iubitoare dintre mame. i-ară încetişor pe uşa întredeschisa, lă­ Roman pe un moşneag, care scotea ane­ Sc dusese, sărmana, într'un amurg sând pc bătrân cu durerea lui. voie, o găleată cu apă, din puţul (le pe fără să plângă, fără geamăt, dar cu ochii Numai în unghieriil oclăiei, uitat într'un marginea şoselei. aţintiţi asupra lui Mircca, odrasla ei cea jil( şedea Mircca — jilţul maniei lui, una dânsa petrecea cea mai marc parte din Д Caii, sc opriră locului, ca nişte mici. scumpă. O mână o ţinea apăsată pc inima Nici nu-şi dăduse scama că el sinpt Doar mişcau din urechi, iar clopoţeii atâr­ neastâmpărată, căutând cât putea să-i stă­ mai rămăsese, contra dorinţei tatălui lui naţi de, gâtul lor, zăngăneau din când în vilească mişcările neregulate şi puternice, atât dc întrisiat era ! când, uşor, ca un freamăt îndepărtat. iar cu cealaltă ţinea fără s'o strângă, — la, o palmă dc loc, răspunse bătrâ­ mâna lui Alecu. N'a spus nici un cuvânt, — Tartă-mă. Toana mea! iartă-mă, A nul, fără să întoarcă capul, şi aplecând nu s'a auzit nici un suspin. A plecat pen­ tot cc ti-am făcut în viaţă! Numai pe ti» cumpăna, îşi afundă gura însetată, îu apa tru totdeauna, dintre cei dragi ci, tăcută, te-am iubit. Te-am făcut să suferi, căit proaspătă din găleata îmbrăcată cu liniştită, aşa cum a fost toată viaţa. Când iubeam prea mult şi nu voiam să-ţi spui larta-mă ! — şi plângând strângea şi si muşchi verde. Alecu şi-a dat scama că a murit, l-a cu­ ruta obrazul rece ca sideful al bunei ţi Vizitiul, nemulţumit dc răspunsul pri­ prins un tremurat nervos şi o durere fără lăbdătoarei lui tovarăşe. mit, detc bice cailor, care sburară, ca spe­ margini. Tatăl lui. falnicul şi chipeşul riaţi de o nălucă. colonel dc cavalerie, nu era acasă. Era Uimit dc cele auzite, Mircca cşi încclind Boierul, care şedea răsturnat a lene pe plecat la moşia lor din Vicleni. Cum аѵсч din odaie, ca nu cumva să-1 simtă bătrâ­ pernele moi dc catifea albastră, ale trăsu- el oare să primească trista veste ? Era o nul care şi tlc.svalui.se secretul viejei Ы rei largi şi comode, — cum nu se mai ză­ întrebare care şi-o făcea Alecu pentru în­ în faţa moiţei năprasnice. Trecu în oda» reşte astăzi, — tresări ca şi desmeticit dc tâia oară. Iubea tatăl lui pc maică-sa de alături, unde Sanda, soţia Iui, ajutată iuţeala neaşteptată а cailor. I se păru, că atât cât dânsa merita ? Când era copil, de rude şi slugi, făcea ultimile pregătirii iotul se rostogoleşte în faţa ochilor lui. inima iui fragedă îi spunea că. nu. Acum, Inmormântaiva avu loc. Ea fu denuâ, Trecea prin Valea Jiului, adumbrită cu când judecata era alta, el găsi acelaş răs­ aşa cum i se cuvenea, dar tristă, înfric*- dealuri, acoperite cu vii, cu livezi de pomi puns, înştiinţa pc bătrân, care sosi grab­ şător de tristă. fructiferi, cc-ji încântau privirea. nic. I se ascunse însă adevărul. Când in­ înapoiaţi acasă, tatăl lui cern voie si Îşi trecu încetincl mâna pc fruntea grea tră în odaia unde fumul dc tămâie, al lu­ rămână singur. Nu mai vorbea nimic, ni :lc gânduri Nu-i venea să creadă, că mer­ mânărilor stinse şi iarăşi anrinsc, şi al ne­ mai mânca nimic. gea spre locul unde se afla, unde trăia număratelor buchete dc flori tc'uăbuşca, A doua zi de dimineaţă, când Mirca tatăl lui. iubitul lui tată, despre care nu în(elcsc că i se ascunsese groasnicul ade­ se duse îu odaia Iui să-1 vadă, nu 1 nai mai avusese nici o ştire, ard de-a rândul. văr. găsi. Să fi spus oare adevărul, cele câte-va — A murit Ioana? Tonna mea ! şi cu nu Chemă slugile, întrebă vecinii. Nimeni cuvinte asvârlitc neregulat, pe un petec am ştiut nimic ! Plângând îi cuprinse în­ nu-1 văzuse... Nimeni nn ştin ce s'a pe- dc hârtie mototolită, lăsată servitorului, durerat trupul, cc nu mai simţea nimic. trecut. în lipsa Iui de acasă ? — Eşiji afară toţi ! Lăsaţi-mu singur cu Aşteptă să vină, zi după zi. Nimic. Nid Şi amintirile îl năpădesc... ca, Ioana mea iubită ! şi glasul Iui îndti- o ştire. Se'iitorsose dc la înmormântarea mamei terat, nimeni nu-1 mai recunoştea. A trecut lună după lună, ani după ani Nimic Când, într'o zi înapoindii-se mai dc vreme acasă, servitorul îi înmâna, un petec dc hârtie: Era aproape să o as- ' — Mă ascultă. — Aclame, spiijiue-mă că mor ! varie. Dar, uitâmlii-sc cu atenţie, citi cu­ — Cine eşti tu dar ? -— Evo, Evo, ce fu asta ? vântul ..tată". — Dumnezeu ! — Nu ştiu. Cu mare greutate descifra şi restul: — Dumnezeu ? ! ! — E urmarea primului păcat Evo, ur­ — Tatăl Dumitale mai trăeste. Se afli — Da Adame, dar şi tu eşti El... Clă- marea prostii, desfăşurarea ci mai depur- în schitul Crasna. Un frate binevoitor. dindu-tc pc tine s'a desfiinţat pe Sine, şi 'c, neputinţa dc a mai tălmăci cu mintea deci tu eşti El, Tat Ioam Asi. noastră gândurile lui Dumnezeu... Asta Cu iuţeala fulgerului a plecat să-1 cau­ — Eu Evo?... Eu?! a 'nsemnat încă o deslipbc dc EI, a doua te". Nu a mai stat să cumpănească, li eri — Da, Adame, da : Tat Ivam Asi ! deslipire ! teamă să nu spuie cineva că este o pfr — Să cred eu aşa ceva ? scală sau o farsă de prost gust. Nu a spin Eva puse mâinelc la ochi şi începu să — Crede! nici soţiei nici Ia copilaşi, nimic. plângă cu sughiţuri. — E»vo, asta nu e Adevărul I I se pare acum că nu mai ajunge. Si — Creai tu c'ar putea fi altul Adevă­ Aclam privi soarele cc cşia din nori şi i se păru c'nude glasul soarelui zicându-Ie: uită în dreapta, în stânga, vede case risf- rul ? pito ici şi colo. La o mică depărtare, » — Bieţii proşti ! bieţii proşti, cât dc — Dacă c aşa, despiec-se acel stejar în reste o ectăţuie, înconjurată cu ziduri ik mult sc vor scufunda în prostia până fâşii dela creştet până la tulpină ; sfărâ- piatră. A ajuns oare? mă-se în ţăndări stânca aceia şi easă când i s'o face milă Tatălui, să-i ridice O linişte .adâncă... apoi, ua murmur, u- din ea flăcări, şi atunci voi înţelege că cu 'neetul iarăşi 1... şor, turburător. Era murmurul pârâiaşu- eu sunt Acela ! — Uite Evo, uite — strigă Adam — ur­ Iui cc şerpuia printre brazii şi molifţii c§ Arborul se despică în fâşii, iar stânca marea prostiei : îngâmfarea şi căderea. duc la poarta schitului. sări în ţăndări, svflrlind din ea flăcări Unde e în noi acel Tat Ivam Asi ?... De­ şi scântei, poate dc mâinele celui nevă­ ce vom fi mai proşti de aceia vom fi Tată-1 în fine ajuns. Coboară sprinta zut. mai îngâmfaţi. Cum sunt cu El, când cor­ ca un copil din trăsură şi vine spre „fa­ — Da, da. văd şi eu, că Eu sunt El ; pul meu c loc dc durere ; când eu nu pot tele" ce păzea la poartă, clar care obosi, că El elădindu'-mă pc mine, s'a clădit pc să sbor din piscul ăsta în piscul celait : adormise pc banca putrezită pc jumătate, sine în mine şi El nu mai există ! când eu nu ştiu ce este dincolo dc soare; Cu o uşoară dar vădită tremurătură il — A far Nemernicilor şi voi şi cel care când cu nu ştiu cc va fi peste o clipă ; glas îl întrebă temându-sc parcă să-1 dej- v'a 'nvăţat, răsună un glas dc tunet, şi când cu nu pot să fac o muscă, să fac o (epte : fulgere începură să le joace pc spete şi floare, să-mi fac aripi Ia umeri, ori să -- Pot să vizitez, mănăstirea, frate' să-i arză. Aclam şi Eva începură să fugă aprind o stea ! Cc îngâmfare ! Cc că­ Deşteptat brusc, fratele nu detc nici ni răcnind, urmăriţi de fulgerile care nu le dere ! răspuns, se ridică de pc bancă, deschise dau răgaz nici o clipă Ochii lui Adam se umplură de primele poarta grea, şi-l lasă să intre, urmândul Fugiră mult încotro se părea că pan- lacrimi ! tăcut şi trist. gliccle dc foc le lăsa loc liber dc fugă. Nuci seculari, umbreau grădina clin faţa Se opriră pc un deal cu piatra colţuroasă (Continuare în nr. viitor) bisericei. şi fără fir dc iarbă. Se opriră gâfâind, Slujba tocmai se isprăvise. Pâlcuri dt înnăilnvşiji şi căzură jos. I. C. VISSARION călugări, c.şiţi de la utrenie, cu capele UNIVERSUL LITERAR. - 345

plecate şi abia târând picioaiele obosite flet. Ascultă... a murit de mâna mea... zi rog pentru iertarea mea... dar nu reuşesc. de ingheuunehere, trec aproape de el. cu zi i am pregătit moartea... cu voinţă. Rcmuşcarca e aceiaşi... Faja mai că rm lc-o zăreşte. Ii priveşte Avea şeasesprezece ani când m'am cunu­ — Ţi-ai ispăşit tată, greşeala. cu teamă şi cu bucurie. Dar iată la urmă nat cu ea. Tatăl ei era polcovnic la curtea Noi oamenii nu suntem stăpâni în tot­ printre ultimii un bătrân, cu portul mai banului Dumitrache. In casa părintească deauna pe faptele noastre. Sunt momente ales, cu mersul mai încet, dar mai aparte, altă zare nu avusese, de cât înălţimea dc slăbiciune, cu urmări grele, dar vina mai boieresc. ulucilor cc'mprejmuiau frumoasa casă nu e atât de mare., nu te gândeşti la ur­ I! urmăreşte tremurând, cu privirea. boerească. Nu era frumoasă Ia chip, dar mări, când judecata se'ntunecă. Sunt ani Sc desprinde de eeilalji şi intră într'una bunătatea şi curăţenia sufletului ei, erau de zile de când te rogi şi mama sunt si­ din chiliile ce fac horă, împreună cu bă­ dc nepreţuit. Dânsa mă iubea, cu o iubire gură în înţelepciunea ei tea iertat de când trâna clopotniţă. liniştita, sinceră, care e cea mai trainică. era în viaţă, că te iubea prea mult. Vino Ceilalţi trec pe rând, până nu mai ră­ Dar viermele geloziei apăru de Ia începu­ acasă şi restul zilelor ce mai ai trece-le mâne nici unul în grădină. tul căsniciei. El începu să-rni roadă sufle­ lângă noi ! Te rog, tată, redă-mi liniştea şi i Ceva instinctiv, lăuntric îi spune, că tul, iar cu începui să-i rod inima Ioanei. mulţumirea, pe care no mai am dela ple­ ibătrânul acela, este tatăl lui. Dacă o vedeam vorbind cu un bărbat, în­ carea dumitale neaşteptată. Merge spre chilie. Un frate cu faja în­ dată ce rămâneam singuri, îi strigam fără Bătrânul păru că se mai înduplecă. Se gălbenită şi uscată, îsi mătură încetincl, milă : —- urîto ! ce mai vorbeşti cu bărba­ ridică în picioare şi-şi îmbrăţişa cu dra­ prispa. ţii şi râzi cu ei, că toţi te văd că eşti urită goste, fiul. — Aşi putea să vorbesc cu bătrânul du­ şi plecând de lângă tine, râd de chipul — Mai lasă-mă, numai trezi zile încă mitale frate, din chilia alăturată? tău ! Simţeam bine că sunt un monstru aici şi vino apoi să mă iei acasă la voi. Poui ochi fără viajă se ridicară spre dar gelozia mă făcea să-mi închipui, că Nebun de bucurie, îi sărută mâinile străinul ce le turbura liniştea. Lăsă cu gri- dacă a vorbit şi a râs, cu un bărbat, nu înăsprite şi îl ajută să se culce pe sal­ je matura pe marginea pridvorului, nu mai este a mea, ci a aceluia. Avea un su­ teaua sărăcăcioasă şi ruptă, ce-i cunoştea zise nici un cuvânt şi bătu Ia uşa ce i se râs fermecător şi o inteligenţă oie, care te mai bine ca ori-cine svârcolirile din nop­ arătase O deschise. Pe podeaua dc cu­ făcea să nici nu observi cât era dc urâtă ! ţile dc desnădejde şi nesomn. Bătrânul curmă brusc firul povestirei.... rând spălată, o saltea de paie. Pe ca şe­ Peste trei zile... cu sufletul plin de ne­ Tăcu, ca şi când triste aduceri aminte îl dea un bâtiân cu capul plecat. Nu i se linişte neînţeleasă, sună din nou la poarta năpădea. vedea fa (a bine. O barbă marc albă, în­ schitului. câlcită, sprincene stufoase, ascunzând în — Fără glas, Mircea, sfios, îl întrebă : Ii deschise aceiaş frate. Se aplecă în umbra lor adâncă, privirile obosite ale o- şi dânsa cc ţi-a răspuns : faţa lui şi când îl recunoscu îi făcu senui mului ce resemnat îşi aşteaptă şi îşi do­ — Nimic... plângea şi jrie-ori mă ruga cu mâna să nu mai intre. reşte moartea. Alături de saltea, un scaun mai bine să o omor să nu iasă şi copilul, îngrozit, Mircea se dete un pas înapoi. de lemn, cu un picior rupt, o măsuţă care erai tu, tot aşa urât. — Nu e nevoe să mai intraţi în schit. joasă cu o strachină pe ea şi o lingură Mireca încremeni ! Nici nu-i venea să După ce aţi plecat de lângă tatăl Dum­ dc lemn. Un miros greu dc tencuială ju­ creadă... mărturisirea sinceră dar atât de neavoastră s'a stins ca lumânarea de cea­ puită de umezeala pereţilor. într'un colţ, crudă ! Sărmana lui mamă ! Ce durere ră şi cu portretul acesta pe piept, li în­ nişte bocanci greoi. clocotea în sufletul ci ! tinse portretul şi închise cu greu poarta Simţea bietul Mireca că totul se'nvâr- — Bătrânul continuă : cea mare şi veche, plesnită ici şi colo de leşte cu el ! Cum, acolo trăia tatăl lui, de — într'o noapte.... a fost îngrozitor, dc greutatea anilor. ntâta vreme ? Şi el nu a ştiut nimic ? Căci atunci i se trage boala de inimă. Mă îna- Mircea se uită Ia portret. Era al lui şi ncum l-a recunoscut bine. Era el.. Bătrâ­ poiasem acasă după o noapte petrecută al sfintei lui mame. nul ridică ochii, simţind că este cineva cu mai mulţi camarazi. Era după miezul MAPT\ COŞOIU lângă el. nopţei. Din curte, zăresc lumina aprinsă Mireca vru să strige de bucurie că l-a în odaia de culcare. Ştiam că se culcă dc regăsit, dar îi fu teamă de urmări. Cu vreme, şi se scoală dc vreme. Un gând ne­ ochi stinşi îl privea bătrânul, fără ca să-1 bun, îmi fulgeră mintea Nici nu ştiu când recunoască . am ajuns în faja ei. Şedea în jilţul ei şi NU DISPERA — Tată ! tată ! eu sunt Mircea, fiul tău. împletea. Pe o măsuţă alături de ca... l'ită-tc bine în ochii mei. Nu sunt un două tacâmuri... friptură rece... fructe.. ...deşi zilele mai pirotesc în alint de um­ străin ! Sunt cel mai fericit dintre oa­ prăjituri... Din. Ochii mi s'au împăienje- bre. Dorurile trezite (i se agaţă în ritmul meni că te-am găsit, după atâţia ani dc nat. N'am mai ştiut ce fac... am târît-o razelor ce coboară din noul revărsat al suferinţă. după jilţ... ea era îmbrăcată pentru noap­ zorilor. Ele îţi povăţuesc drumul cc tre­ Lacrimi calde de bucurie picură din o- te... cu părul despletit... am luat-o de păr, bue să urci pentru înfăptuirea nădejdi­ chii stinşi ai bătrânului frate. Glasul i se i l-am ridicat Ia ceafă şi am scos sabia lor ce-ti plâng pe pragul inimii. curmă, privirile i se topesc, în ochii plini să-i tai capul. Nu simţi cum pulsează viaţa ? Cântecul de dragoste ai lui Mircea. O mână înegrită ei înviorează firea până 'n adâncuri. — Pe cine aşteptai necredincioase ? si uscată prinse tremurândă, mâna rece Fulgi de lumină se cern în văzduhuri şi Credeai că nu mai mă'ntorc acasă în de spaimă şi bucurie a Iui Mircea. vremea ţese harnică haina m'minată a noaptea asta ? Un ţipăt asurzitor, mă des- veşniciei. — De ce ai venit ? Pleacă... lasă-mă. meticii... Erai tu... care aveai atunci 6 a- Da, tu nu rămâi îu umbră ! — Nu plec fără Dumneata, tată ; tre­ nişori. Speriat din somn de răcnetele mele. buie să mergi cu mine, chiar acum. Am desculţ şi tremurând ni alergat spre noi Astfel mă mângâie ciocârlia, urcând să­ suferit destul, fie care din noi. Vino tată cu trupşorul tău, ьаі acoperit capul stri­ geată spre tăria albastră, să soarbă pute dragă ! Vino ! gând : — Cc faci, tată ?! Până acum am re şî farmec din dragostea înflăcărată a — Nu viu, Mircea ! Aici vreau să-mi stat amândoi de vorbă nemâncaţi te-am soarelui, ce samănă prin zare trandafirii sfârşesc zilele, neştiut de nimeni. aşteptat. luminii. Călugărul, rămăsese pironit în uşă. Nu-i Sabia îmi căzu din mână. Ruşinat dc Şi eu, o taină sfântă, simt în suflet o venea să creadă, că bătrânul lui „frate" năvalnică pornire să tind, în drumul fără era tata unui aşa boier. Căci el scrisese fapta mea, căzui în genunchi lângă Ioana care zăcea întinsă pe covor. Ii cer iertare... popasuri, spre fiinţa cea mai înaltă în bileţelul ; el il trimisese. Se desmetici şi se fire. Bunătatea să-mi fie toiag şi dragos­ apropie de bătrân, căutând cu vorbe du­ caut s'o ridic... dar ea nu mai era dintre cei vii. O iau în braţe... o urc in pat... îi tea tovarăşă blândă. La margini dc drum ioase să-1 hotărască să se ducă Ia copilul să moară păcatul, ucis dc călcâiul voinţe', lui. Totul fu zadarnic. dau apă să bea. Era moartă. Ca înebunit am eşit în stradă şi am, alergat la cel mai iar ispita eşită în calc cu icoana plăceri­ înţelegând că e de prisos, se retrase, apropiat medic. lor surde să piară îngrozită de moarte în lăsându-i pc amândoi. faţa înfrâ nării viteze. — Viaţa ei are să fie un chin dc aici — Fii bun tată şi vino cu mine ! Ce bu­ In ciipa de oboseală şi desnădejde, să înainte. Arc o boală dc inimă care nu curie mai marc poate fi pentru Sanda şi fug la pragul Stăpânului Acolo, sub sire iartă. A avut vre-o spaimă ? O ştiam per­ copii ? şina mili să-mi odihnesc sufletul şi ascul­ fect sănătoasă ? Abia sprijinindu-se în cotul slăbit şi tând, îndemnul Lui mut, să pornesc vije­ înăsprit dc vreme zise : — Am pierdut pc Şi de atunci Ioana mea, de zece ori pe lie Ia luptă. Pân 'ce odată, Stăpânul mă Ioana, am pierdut toiul I Pe tine te iubesc zi ducea mâna la inimă şi bea câte puţin va ridica dc pe prag şi mă va duce în o- este adevărat, dar tu ai soţie şi copii din paharul ce avea veşnic pe măsuţă, cu dihna casei Sale. care să te consoleze dc pierderea noastră... apă zaharată. Deaccea am fugit aici în dar eu fără Ioana sunt un corp fără su­ schit fără să spun nimic... Vreau să mă Z. SANDU Mb. — UNIVERSUL LITERAR criticeiliTercira

mărunt cât o ghindă.... pe cărţile lui E<>- Inii />lonă in suflet, cu o bură de la­ ÜEORüE DUMITRESCU gaz/aro...", când şi-au descifrat dragostea crămi. „Pietät e" spirituală, în spital.... M iii ni străo.'/.ii, lunecoase, „Iu aripa cea mai retrasă a clădirii, Îu De umbră, îmi mângăe fruntea (Bucureşti, 1 930) camera celor fără scăpare, cu chinta în­ Şi mâna trudită, întârziată pe pagini, făşurată într'o albă fâşie muiată 'n for­ Din depărtări, pe fereastra deschisă, Tu editura .Institutul de literatură" sa mol .." pătrunde. publicat—niai decurând—volumaşul „Picta­ Şi uneori şirul gândurilor se întrupează Murin,irul ou/i şi pierdut. te", datorit d-lui George Dumitrescu — unul in tablouri : dintre fruntaşii talentaţi ai acestuia — Al orsşuliii plin de lumini.... asupra valorii nediscutate a căruia inten­ „Am început iarăşi să deapăn amintiri ţionez: atenţiunea în cele cc urmează. E— de demult, să ascult acele mici voci din lată atâtea motive care ne fac să vedem de fapt — un gen nou : o minunată proză trecut să ma afund pe vechile noastre po­ în .Pietate" o lucrate de adevărata ins­ artistică din care picură accentele celui teci, prin parcurile sdrenţuite de toamnă. piraţie lirica Ea constitue — în acelaş mai sfâşietor lirism erotic E — mai pre­ Plopii cei tineri, suflaţi în argint, depe timp — un semnal pentru toţi aceia ce cis — povestea, stropită cu căldura celor vremuri, erau mai înalţi cu o palmă, dar se simt stăpâniţi de puternice stări sufle­ mai curate lacrămi, a unei iubiri neferi­ fiunzele lor — scuturate în ţărână — ca teşti. D. George Dumitrescu le pune la cite, în intimitatea căreia am fost iniţiaji nişte bani ruginiii de aramă. Prin cren­ dispoziţie —• ca un inovator — un întreg chiar prin ultimele versuri ale autorului. gile subţiri, descărnate, curgea un mur­ arsenal de unelte artistice prin ajutorul mur prelung, fânguios, ca un trist rămas- cărora Ic vor putea idealiza — şi, în frun- Deastădată cl. George Dumitrescu e mai bun : ci cu măr gândeau:, cu lacrimi în

SALONUL OFICIAL de VICTOR BILCIUKESCU

Aşa cum se înfăţişează Salonul oficial făţarnică a figurilor reprezentative cele chemaţi', dar in bunele graţii ale juriului. In scria ultimelor manifestări, îi dibueşti mai proeminente din templul artelor noa­ Acum constatarea: dacă aşa s'a proce­ P/ionomia fără chiar să-1 vezi. deprins cum stre frumoase, lucrările unui Petraşcu, Lă- dat anul acesta, dacă aşa s'a procedat în ; eşti, să-1 întâlneşti de un crâmpeiu de vre­ zărescu, Buncscu, Btirada. Creţulescu, trecut şi tot aşa se va proceda şi în viitor, me cam acelaş şi pregătit de mult să faci Schvveitzer-Cuinpăna, Stiûmbti. Enea, 1. fiindcă de pe acum punem rămăşag că tunoştinţă la termen fix şi aproape inva­ riabil, cu aceleaşi nume dc exposanţi cu iceiaş consfruetie şi manieră, cu aceiaş pre­ ferinţă pentru haos şi inspiraţie barocă ş1 Bl aceiaş sălbatică prigoană pentru vechia jioală, pentru transpunere pc pânză a nă­ imii aşa cum a vrut-o Creatorul ei şi nu turn o vede ocinii ros de oonjnctivita gra- ittloasă a candidaţilor la orbirea cea fără Je leac, provenită din nechemare si lipsă Je simţ artistic, din desăvârşită absentă ie talent. Afară de tici-patru iluminaţi, evoluţi >- "oişti de timpuriu înzestraţi, nici o apariţie tart să marclr-ze o mare făgăduială. nici «operă suf'cient inspirată, nici o compozi­ te sortită să rămână : mereu aceiaş marfă iljoară : floare, natură moartă, peisaj, cap. interior : când şi când încercări mai mult MU mai pufin isbiitite de nud, de atitudine sau scenă în plin aer : totul construit şi facturat în pripă cu gând de a fi petrecut ii nici de cum spre a rămâne. Figurează, e drept, nume de seamă în Jalonul acesta, cât'va din artiştii noştri de frunte, dar alături dc cine Alături de .Debutanţi proptiţi de puternice influente, ilar fără dram de vocaţie. Ş'apoi. fost-au limitaţi ş' n'au răspuns : Mi rea. Costin Pe- Irescu. Stoeixscn. Băncilă. Severin. Theo- Jorescu Sion, Caaisius, Bednarik, Florian, íimoii Eoghi, Pali. Crant, Tsachie. Mogoş, Bordenache. \!olda, Scott eseu, Adela Jean, hlgăraş. V'sconte, Artachino, Serafim şi lip pictori şi sculptori cu reputaţie de mult eâstigatâ Li s'au cerut concursul şi Iau refuzat ? ori s'au prezentat şi au fost res­ pinşi Importă să se şt'e aceasta. Гііікіса Je acest amănunt depinde judecata ce tre­ bue să ne facem despre imparţialitatea ju­ riului care a hotărât asupra operei ce tre­ bue să figureze în Salon, sau nu merită KMsiă distincte. HONORIU CREŢULESCU : Tăiau Dacă se găsesc în acest Salon numere trednice de sinceră admiraţie, datorite po­ leiului meşteşugit al câtorva meşteri de (amă şi tineri şi vârstnici, abundă în loanid, Ş'rato. Neylies, Măuciuleseu, Miit- procedura din anul acesta se va repeta ichimb inepţiile, aberaţiile, ..fantaxia omu­ zrier, sau acelea scnlpntarlc ale unora ca : aidoma şi la anul, pentru ce simulacrul a- lui intrat la o păreie", traduse prin tot fe­ Dirnitriu-Rârlad. Călinescu, Han, Jalea. eesta de I ormalităţi inutile şi făţarnice şi lii dc elucubraţ'i picturale ce provoacă in­ Leonida, Themeli, Jiquidc. Şi pe câţi nu-i nu curaju I cinstit al aranjamentului în fa- toxicaţia simţului artistic, pervertirea gu­ voiu fi uitat, poate din cei meritoşi ! indie, mul t mai simplu şi mai cruţător dc stului, profanarea artei şi atrofia simţului Dar credeţi d-voastră că s'a răsplătit timp ? mierii, indispensabil în plastică mai mult vre'unul din cei putini aleşi Uitaţi pe Jciit in orice altă îndeletnicire omenească senine că sunteţi în ţara unde domneşte o- ffl caracter artistic. Şi, din nefericire, a- b'ceiul pământului, adică nepotismul şi fa­ testea din urmă le covârşesc pe celelalte. voritismul. Cine nu recunoaşte mâna îmbelşugat în- Premiile s'au judecat şi sau atribuit după testrată a maestrului Şt. Popcscu în cele numărul intervenţiilor şi al biletelor de louă minunate vederi din Râmnic şi Tran- favoare, de nişte judecători necălăuziţi dc ilvania ? cine poate trece pe lângă ,.fetele bunul simt artistic ce trebue să prezideze In Bucovina" şi autoportretul celuilalt în orice apreciere dreaptă şi nepărtinitoa­ «are meşter Verona fără să nu se oprească re, întruniţi la olaltă cu alţi judecători des­ • faţa lor ca să le înţeleagă toată frumu- tul de pricepuţi, dar cari sau dezinteresat. seţea şi să le prindă tot farmecul Şi aşa Şi aşa s'a făcut că au avut parte de ele, le dispune şi tc încântă arta cinstită şi ne­ afară de rare cxcepţiuui onorabile, toţi ne- •ш - universul literar

cezeffiuriti

„Solomonire",G. Bobéi, I. Dobridor, etc.... Mellisaudn de Maeterlink), nuvela d-lui Pagina critică., cu pricepere condusă, George Serioşteanu ; „Iscoada" ; „Aminti­ tisa si-asti... între albi eu conlribiiiţiiinon 'tânărul ui ('. rile" d-lui Radu Voinea, — viguros şi cu • • 9 ( )i ă'.scu. nerv scrise. — precum şi un fragment: din P. I. P. „Bucuria cerească a pământului" de Me- IMPIETATE numeşte „Pleiada" felul rcjcowsky, tradus din ruseşte de d. Ion cum s'au (listi'ihuil — amil acesta — pre­ Cazacii. miile S. S. lî. Se parc că — si (le aslâdntâ « Tn general un număr interesant, bogal — au prezidat interesele de cenaclu. I). Marea revista „PROPILEE LITERARE" în cronici şi bine închiegat. Valeria Green consideră premierea lui Ion sub direcţiunea d-Ior Romulus Voincscit /Sârbii, drept o încercare de asasinat » şi Ion boli îşi continuă npari|ia aducând REVISTA HISPANICA este una din bu­ poc/iei române. colaborări tot mai interesante. nele reviste eu caracter politic şi social. Tipărită occidental revista aceasta — Apare la Bucureşti sub îngrijirea d-lui ..RĂSĂRITUL" aduce cu nr. i articolele cea mai reprezentativă în ceeaee priveşte Henry Helfant nu inimos ziarist şi om de d-Ior : I. Gr. Oprişan : Umblând prin se­ obiectivitatea şi bogăţia criticii — umple litere, numit de curând, ataşat de presă minţe şi AL Lascarov-Moldovatni : Bate- un mare gol în publicistica noastră. la legaţia noastră din Madrid. si-ji se va deschide, versurile d lor : Const. Din act naiul număr (10—12) remarcăm Revista Hispanica tinde la o apropiere Coran, Const. Elorită şi Cridim povestirea articolul d-lui Ion Foti despre Octavian cât mai mare şi mai firească a ţării noas­ d-lui N. Batzaria, Cocosul vecinului meu. Goga. D. Ion Foti în admirabilul studiu ce tre cu sora ei latină, Spania, dc care sun­ cum şi numeroase pagini inbuclive sau facti poeziei d-lui Goga, depăşeşte tot ce tem atât de departe situaţi, dar, desigur, /ііГоппаІіѵе. s'a scris. în ultimul timp, despre marele atât de aproape sufleteşte. poet. D-sa analizează cu multă obiectivi­ Revista occidentul realizată pe lângă tate şi competentă critică, întreaga operă CLASICI ROMANI COMENTAŢI se nu articolele sociale şi politice scrise în spa­ — scrisă anterior răsboiului — a d-lui tiveşte pi'(îj,i«Kiisa eo I ele | bine .pe ca re editura niolă, franceză şi română,—din care subli­ (Joga — scoţând în lumină frumuseţea şi „Scrisul minunase" din Crai ova a ptts-u niem pe acelea ale d-lui prof. dr. G. Ma­ .valoarea ei şi reliefând minunat calităjile îl a dibp(!/i|iniinea doritorilor de tiloruturâ linesen, dna Alexandrina Gr. Cantacu- poetului. ibună naiţionialâ. I*] o nonă îiiicer.care de a zino, Grigore Trancu-Iaşi, General G. A- pune în mâint te tiireretiului şi ale tutu­ De aceea articolul d-lui Ion Foti iese din tanasescu, Tosef Cohen etc.,— ne aduce şi ror aicolora cari untnărelse să se iniţieze cadrul unei simple însemnări critice de colaborarea preţioasă a câtorva scriitori îu huna producţie literară i••niinâncasieă - icvistă, — luând proporţia unui mare şi cunoscuţi din cari menţionăm pe d. Mi­ nu atât .jopore ermiiplete'', tliin еате-. de interesant studiu critic din care ţâşneşte hail Negru, Ottilia Cazimir, Henry Hel­ •bine de rău tniwi umple înicericări. ,dar mai luminoasă — în adevărata ei valoare în­ fant etc. ales, fragmeiiite aleise, buicălţi de antolo- treaga operă a poetului. gio. Două ava n fagii — în deosebi — t.re- CRONICA DRAMATICĂ e încredinţată VOINŢA. La Buzău apare pc lângă cele­ 1 ut esc seoiiise în evid-cuţă: inccda al sigu­ distinsului ziarist şi literat d-lui B. Cecro- lalte gazete cunoscute un nou ziar: „Vo- ranţei literare — cetitorul ne mai fiind pide care scrie despre două piese origi­ inia" scos de tineretul buzoian în frunte pins în tniist» poziitiuitc de a ceti mult spre nale : ..Locţiitorul" de C. Martin şi „Cui­ eu publiciştii M. Ghimbăşeanu şi Ioan a alege pui|inul bun. mai cu seamă Icând se bul de Viespi" de Alex. Chirijcscu. Georgcscu — acesta din urmă un talen­ adaogă dilfiicuiltatea de ircîulăfturat a. atâ­ Cronicele d-lui Cccropide sunt concen­ tat poet, colaborator al U. L. tor oipoi'o ne reedita te — şi -apoi: aiceea (mi trat şi obiectiv scrise, cu toată autoritatea Ar fi trecut neobservată apariţia sus- mai piu (in. demnă în aiceşti ani de acută şi conipctenţa-i cunoscută şi cu ochiul u- nu mitului ziar dacă nu ne-ar fi atras a- criză economică) a preţului. mii marc şi adânc observator .şi înţelegă­ tenjia atât felul cum e redactat (occiden­ Noua col acţiune, pulsa suib îngrijirea tor al sufletului omenesc. tal, bine scris şi... minune nemaipomenită pricepută a meticulosului cenceiatDi' de Tot în acest număr d. Paul I. Papado- la noi : fără nici o greşeală de tipar) cât iwforie literară, d. prof. universitar N. pol semnează o interesantă polemică inti­ şi atenţiunea care o dă literaturii. Cartojan şi pregătită de peisonalităţi ale tulată „Revobiţitine literară", în care pune Am putea spune că c mai mult o foaie scrisului serios roinâncMc prezintă două la punct unele rătăciri tinereşti, ale unor literară a Buzăului decât un ziar Cu preo­ însuşiri: ..concentrarea într'un volum confraţi abia ieşiţi din... faşe, — cari di- cupări politice. -saut două a întregei opere a unui. scrii­ huesc în nebuloză. E o latură pe care nu Din n-rul 2 al „Voinţei" menţionăm in tor... şi dctsehmdcrcn fiecărui vidiiun cu o bănuiam d-lui Papadopol şi în care d-sa deosebi articolul de fond : Aspecte politice, un lang şi luminos sttildiu iuit'rod.tuetiv a- "o complace şi reuşeşte de minune. semnat de d. advocat Traian Negoşanu, supra viejii şi operii scriitorului". (directorul gazetei), scris cu nerv şi c» Tn plus, nouilc edijiuni se vor întemeia POEZIA e deasemeni fericit reprezentată multă competenţă politică, precum şi „Pro­ pe cele definitive şi vor fi presărate „cu în actualul număr prin penele d-lor Al. blema Cărţii — articolul d-lui Ioan Geor­ ibustrajii menite să apropie şi niai muilt lacobcscu şi Artur Enăşescu. gcscu. Din restul numărului subliniem: pc ce-liifor de vi »ja işi opera sic ni i tor iilor „Cântece" poezia d-lui Artur Enăşescu Cronica Fucureşteană scrisă cu multă fan­ clasici". Se preigătcisc — deocanndată — scrisă cu atâta seninătate şi cu gingăşia tezie de d. Dinu Roco, articolul d-lui pro­ următoarele volume: M-iha,i.l Kogălnicea- caracteristică poetului c plină de imagini fesor Traian R. Nica : „Lupta contra se­ nu (N. Cartojan); N. Băkeseu (P. P. Pa­ bune, deşi puţin cam pesimistă : cetei" şi în deosebi schiţa d-lui C. Villan; na ite.se u) ; V. Alocsaudri (Al. Ma>reti); I. Restaurantul la „Coana Bibifa", —care pe Slăviţi (Sc. St ru tea nu ) : Al. Riisso (D. Vni. iubirea ce-i lângă păcatul unor mici digresiuni şi lun­ Panait ewc u-Pc rpeisis ic ins: : Gr. A 1 ex a IM I r e - Volburi ele scântei gimi inutile, precum şi prin dorinţa vă­ sicii (I. M. Rnişfcu): Ion Neciiil'cea (Al. Pro- dită a autorului de a realiza ceva ala... corpovici). Licărind prin noapte Tnju-i negru'n jur „Carageale" — e vioitt scrisă şi cu multe . -Firctşte că ne voim face o datorie din a Munli şi codru sur promisiuni bune pentru viitor. ire oiciilpa despic volumele apărute. Apcle'n susur Ar fi fost mai interesantă dacă nu apă­ Vai, iubirea ce-i rea în continuare. CU TOATĂ REGULARITATEA îşi con­ Doua, trei scântei Urăm noului confiate trai lung şi pro­ tinuă drumul ..Pleiada", aii cărei No. 3 e Din plinirea ei — păşire deplină. plin ca ini fagure de tot fcilul de bttiiiă- SCRIO tuiţi literare. Ilamilcilo albine ale acestui număr sunt ti—ii ii : Vaileriu Greieu, cu în- In cântec duios şi timid de poet neferi­ vio.rătoarea schiţă .jGângu'' şi cu intere­ cit, copleşit de veşnica grijă a zilei de sante, aprecieri crititee; id-nii: 1. Pillât, mânie, şi a uitării în care se sbate stin­ cu încă o dovadă a vigurosului d-sale ta­ gher, părăsit de toţi : (S. S. R. ce zice?). lent; Raid ti Gyr, ou atât de noua „Parti­ Din restul numărului menţionăm tradu­ dă de şah", G. Talaz cu răscolitoarea cerea d-lui Al T. Stamatiad (Mellens şi UNIVERSUL LITERAR. — 349 literara o ţ

P. CERNA I S u S

Ai iost un om ş'ai pătimit ca dânsul Putut-a oare sufletu-ţi să fugă Atât de mult Tu, cel născut din oameni, Un Dumnezeu—num te credeau părinţii — La cei senini şi fericiţi din cer, Va trebui să mângâi şi să ierţi ; Pluteşte 'n veci de-asupia siiferinţii : Când jos, prin murmure de chin şi rugă, El nu ne poate înţelege plânsul. Aitâtea braţe tremură şi-1! eeir ? Atât de mult vei auizi jelire Şi rana ta va sângera mereu — îmblânzitor de oameni prin iubire, Pe Dumnezeu, de l-am vedeta în cuie, \'H, nu ! Ale G ol gote i reci piroane Tu ţi-ai ales destinul cel mai greu ! Cu pieptul pilim de lănci, cu chipul supt, Nu te-au lipit atât de strâns pe lemn; Am spune că-i un joc, dar jertfă nu e : Cât te-a legat de-acest pământ nedemn El din fiuinţa lai nimic n'a rupt. Nemărginirea rănilor umane. ...Dar, când vei smmlge 'iitreaga omenire Din somnul lung al greului răbdat, Atâta timp, cât lutul n'o să crească Când nu va fi nici cliim, nici rătăcire, Dar Tu ai sângerat pe negre căi, Copii asemeni cMipullui tău sfânt ; Atunce Tu zâmbi-vei împăcat ; Subt II m il i II t i ce nu le ştie cerul ; Atâta timp, cât liniştea cerească Ги ai gemut, când te pătrunse fierul Nu se coboară 'n inimi pe pământ ; De-au tremurat şi ucigaşii tăi. Atunce numai îngerul hodinii Va coborî subt ochiu-ţi înţelept : Cât timp nu vezi aieve tot ce seameni, Iţi v,a culege de pe frunte spinii Şi ochii tăi cei blânzi se înnoptară, Şi ochii toţi de plâns n'or fi deşerţi, — Şi-ţi va închide rănile din piept. Şi gura ta s'a 'n vi nef M de chiiii, Şi duhul tău, ce nu putea să moară, A smuls din trup suspin după suspin...

Un om, un om, prin patimile tale ! NOAPTE Şi, totuşi, cât de sas, lumina mea, îe-a înă] fait răbdarea sfântă^a ta ! N'ai somn, în astă noapte de-aşteptave !... Ca ele viu — nemuritor ca ele... De mila ia, la glasul tău de jale, Nici pace n'ai : Din soarele de ieri, Tresaltă, suflete al meu, şi câmtă ! O rază, un mănunehiu de scânteieri, De-aciama, nu te 4 mai gândi la moarte, A 'ntârziat în ochi, tremurătoare — Căci azi, de Ea, nimic nu te desparte.- Să se deştepte morţi de mîi de vremi Şi nu se 'nehid pleoapele-arzătoare... C'un zâmbet, cu o vorbă spusă-a-lene, j'adâncul lumii să se îiifiaare, |"i-i inima numai de visuri plină... Ea dete somn durerii pământeşti ; Iar Tu — să ai privirea iertătoare, Ca 'ntr'o biserică strălucitoare, A dat vieţii glăsuiri de sirene — Un om să fii — şi tot să nu blestemi !... Când se aprind făcliile la denii, Umplu întreg pământul de poveşti... Aşa, deodată, s'a făcut lumină, O, suflete al meu ! Tresaltă, cântă ! In sufletul neadormit, pe care Cum aia putut să stee laolaltă Se scutură un stol de dulci vedenii... Atâta chin ş'atâta bunătate ? Iar amintirea prinde să deşire Se rătăceşte mintea şi nu poate O tânără poveste dc iubire : Când fu să plece, ea-mi şopti : pe mâne! Să te urmeze 'n lumea ta înaltă... Ei'iVn amurg, pe drum, nici o vieaţă... Dar mâna mea 'n a ei mult timp rămâne. Doar doi intimaţi, în păsuiri line, Nici un cuvânt n'a rupt tăcerea sfântă - S'au strecurat saht plopul cel înalt — Doar de departe a răspuns şoptirii Al nostru eşti : al celor slabi şi goi — Şi-atât de-aproape se priveau îu faţă, Prelungul fliier al privighietorii — Pământ ţi-e trupul şi 'n pământ s'ascunde, Că fiecare se vedea pe sine Pe mâine ! Iată şoapta fericirii Dar umbra ta rămase printre noi In ochii celuilalt. Ce mână clipele şi mişcă sorii... Şi inima-mi te simte orişiunde : Dar ochii ei curând în jos căzură., Pe mâine ! Orişice ungher al firii întâi a sărutat-o el pe gură : îmi pare că repetă-iaceste şoapte. De-a-pururi gura dulce, ea de-albină, Destramă-ite mai repede, o noapte, Să înflorească "n zâmbet de lumină !... De sufletul ce-a întâlnit mizerii In drumul veşniciei ! Apoi — din nou pe gura ce sta mută : Şi cu obolul său le-ia vindecat, De ce n'am aripele vijeliei Să spuie numai vorbe dulci şi glume ! Te-apropii lin, pi-in negura tăcerii, Să înă înalţ la pulberea de stele \ Apoi pe ochi : să nu mai vadă 'n lume Şi strângi în taină mâna care-a dat ; Şi să le sting pe rând, Decât pe fericitul ce-i sărată !... Subt fâlfâirea aripelor mele — Pe urmă ? N'a fost vis, ci o furtună Să vie sfii nitul „mâine" mai curând !.. Ce sguduie adânc, adânc răsună... Apostolului răsplătit eu ură, Orbi, fericiţi, în clipele acele Tu-i spui : Mergi, nu eşti singur în durere! Erau biruitorii sorţii grele, — ...Dar zorii rumenesc : Norocul váne - Şi gura ţi-o 'nfrăţeşti eu sfânta gură Tot mai aprinse sărutări îşi dau — El poleeşte vârful, brazii, coasta. Ce-a semănat nădejdi şi mângâiere ; N'aveau răga/, să cugete la ele, De ce un s-unt un zeu în clipa-aceasta! Nici vreme să le numere n'aveau. Orice dureri de pe pământ aş stinge: Aş izbucni în cântece divine, De cel ce geme, neputând sii moară, Să 'mpai-t la toată lumea nare plânge Apropii cupa liniştii de veci, « Salutul unei fericiri ce vine... Mereu sporeşte-a inimii comoară O, suflete ! Doineşte şi tresaltă ! Şi drum de zâmbet laşi pe unde treci... Tu, tu eşti fericitul din poveste ! Fii tare, inimă ! Norocul vine... Iar râzătorul chip cioplit de daltă E visul tău ş'a ta domniţă este... AI nostru eşti ! Ce ochiu vaza vr'odată Tresaltă suflete al meu, şi cântă ! Că te-ai suit la cer, purtat de noiri ? De astăzi, n'ai să tremuiri singuratec Ce gând nebun svârli această pată Şi mu vei miai privi plângând la stele Pe cel mai mare dintre visători ? Acum eşti numai cântec şi jeratec UNIVERSUL LITERAR. _ 35Ţ Intervïew-игі

...CU D-L AL. CAZABAN

Cineva, iiitrebându-l odnlîi pe domnul acestui critic al cărui prag nu l-a călcat lui. Dacă n'ar fi avut cultura şi talentul Cazaban cure-i sunt cele mai de seamă vreodată caligrafia mea. Intr'o privinţă ziaristicei, iar fi fost imposibil să-şi pre­ calilâji, domnia-sa a răspuns : suni liberal, deci, se prea poate ca el să aibă dreptate, lungească existenta scriind. Era batjocura vânător şi pro/Ailor. afirmând că sunt de prin părţile Ca.cas- glumeţilor de atunci cari se credeau de Asupra celei dintâi însuşiri, să ne dea sounului. Unde pui că eu întotdeauna prin spirit, totdeauna ii ironizau. voie onoratul interviewai de uzi să ridicăm diferite notijo i-am „criticat" cenaclul şi Se pricepea bine în sociologie şi econo­ o nucă contestaţie. Dacă domniâ-sa ar fi pc vizitatorii dumnealui. mie politică. Articolele lui din aceste ra- lost cu adeoâra' ceeace pretinde că esle I II sunt moldovean delà laşi şi am fost nuiri au fost observate de Constantin Băi- de 2J de ani, ar fi ajuns până in prezent adoptat de familia Cuzubnn, al cărei coianu delà Banca Naţională şi l-a luat co­ cel puţin senator de drept. Nu, deci. Dom­ nume I-am împrumutat în senin de oma­ laborator la revista lui „Economia Naţio­ nul Cazaban e simplu soldai credincios giu. Dar biografia mea pentru publicul ro­ nală"', unde Petică a scris o interesantă al celui mai forte partid de guvernământ. mânesc cred că n'are nicio importantă... În­ scrie dc articole, întitulate : „Morfologie Ostaş dintre aceia hătri care 'şi desfată ţeleg să fiu un scriitor celebru ca ca să socială". superiorii cu snonoele, cu glumele şi mi­ intereseze. E destul de agitată, dar lipsin- Banii pe cari-i câştiga, îi cheltuia cum­ mica lui, care poartă hainele ajustate şi (lu-mi notorietatea largă a unora dintre li- părând cărţi In camera lui, avea atâtea mănâncă pela popotă. H'iaţ'.i noştri, cel puţin a lui lou Minules- volume, încât trebuia să păşească peste un Nenea Alccii are o însărcinare pela clu­ cii, nu găsesc dc cuviinţă să mai insistăm maldăr de tomuri ca sâ se urce "n pat. bul liberal, redactează o interesantă fonie asupra ei. Se '.îneca "л cărţi. Cumpăra opere despre săptămânala pentru săteni şi e prietenul CONTACTUL MEU DIN I ЛI CU LII I - care în România nici nu se vorbia atunci. răsfăţat al celor câteva zeci de Joste şi vi­ RATER Y — s'a produs printr'o împreju­ Citea franţuzeşte, nemţeşte şi englezeşte. itoare excelenţe şi al altor câteva sule de rare. Yeiiiseni în Bucureşti să urmez şcoala Ca studii, avea numai bacalaureatul, după joşii şi viitori, parlamentari de Arhitectură, al cărei director era So- care s'a lăsat de şcoală. Era şi bun mate­ Asta, ca... om politic. colescu şi fiindcă-mi lipseau mijloacele matician In ce priveşte a dona aptitudine, l-am de tr.iiu m'am adresat Ini Ştefan Petică, Din cauza căiţilor care-1 ruinau, Petică văzul de câteva ori pe una din şosele ce ziarist pe atunci, si care m'a recomandat umbla prost îmbrăcat, ceeace contribuia şi duc afară din Bucureşti, înarmat cu un corector la o gazetă. Prin corectură, am mai mult la provocarea ironiei confraţi­ haiduc şi insolit de câţiva prepelicari ele­ intrat în legătui i cu scriitorii ziarişti şi lor Odată, mă întâlneşte George Ranetti ganţi, iar lu Capsa stând de preferinţă in artiştii vremii, aşa că am rămas dc atunci şi-m.i spune : Alăi Cazaban, spune-i lui Pe­ cercul vânătorilor calificaţi. Dealtfel şi şi până aeiiin.... literat, ca titlul meu cel tică din partea mea să mai dea pe la baie. vlelele domniei-sale de zimbru inlarilal şi mai înmiit, deşi nu atât de bănos ea cel Indignat, iáin răspuns, că la rându-mi am ochii aceia de veveriţă inteligentă, mărtu­ pe care mi l-ar fi dat Şcoala ce intenţio­ şi e'u pentru el o însărcinare din partea risesc un braconier predestinat. nasem să urmez. lui Petică : Ranetti să facă bine şi să mai Noi preţuim mai mult calitatea pe care dea din când în când şi pela câte o biblio­ domnia-sa o citează la urmă : pe prozator. DEBUTUL. tecă. Declarăm aci că nu l-am cilii in întregime, Ironia şi mai ales cretinismul confraţilor liindcă volumele ii sunt în mare parte e- Întâiul meu volum cuprindea schi­ lui a mers până acolo, că-1 ridiculizau pen­ epuizate Din cele câteva căpătate ca pre­ ţe mici mai mult gazetăreşti de cât tru motivul de a fi pus în loc de prefaţă mii şcolare ori cumpărate de-a dreptul de artă. A fost găsit totuşi interesant la cartea lui de poeme o explicaţie perso­ din librărie, ne-a rămas impresia unui na­ şi mi s'a prezis că voi mai scrie. A urmat nală intitulată „Argument"! rator concentrat, duios, înnăsprii de un ,,Încurcă lume". Tn acest volum, aveam o umor înţepat şi mânuind cu precizie câte­ schiţă „Eolkloristul" în care satirizam pe — ALTE AMINTIRI MAI AVEŢI IN filologii vremii şi care a plăcut mult... fol- odată săbiile satirei. Schiţele acelea oână- LEGĂTURA CU EL? toreşti au o savoare campestră cu toiul kloriştilor. Insfâr.şit „Ciilreerând", apoi — Da, însă mă tem să nu-i jignesc me­ specială. F dintre puţinii scriitori români „Deştept băiat", o nuvelă de proporţiile moria. Astfel, .odată mă întâlnesc cu el, cari au schiţat pe ţăranul nostru altfel de unei plinătăţi de roman. şi-mi spune că a întâlnit la Expoziţia Ti­ cât în cărţile de citire ori pe calendarele nerimii Române pe Regina Elisabcta, că­ culturale. AM CUNOSCUT RINE reia i-a dat toate explicaţiile asupra ta­ Că a semnat şi scos în volum o parte — pe Ion Adam. Cred că scriitorul acesta blourilor expuse, căci avea o adâncă in­ din foiletoanele scrise sub dicteul unei a folosit multor prozatori din urmă, dar tuiţie şi pricepere a artelor. Mai apoi, l-am anumite inspiraţii, însuşi domnia-sa se în­ el a trăit în timpuri când, neavând abili­ întâlnit şi pe Luchian care mi-a spus că tristează când îşi aminteşte de ele. tatea să scrie ca Delavrancea, Odobescu, nu la putut lăsa să intre în sala de ex­ In afară de alte cunune, anul trecut, \ lalinţă şi tocmai fiindcă avea o notă per­ poziţie, pentrucă avea gulerul murdar.... domnul Cazaban a fost dăruit de Societa­ sonală, criticii d'ntunci nn l-au relevat aşa Era, precum, cred că ştii, şi autor dra­ tea Scriitorilor cu suma de 50.000 lei în cum ar .fi meritat matic. Piesa lui „Solii păcii" are multe ca­ vederea unui voiaj la Paris, unde umoris­ In cariera lui literară a dus în spinare lităţi. Mă ntreba dacă e oportun s'o pre­ tul nostru, ca o epigramă la adresa poe­ o greuiaie marc şi când s'ajungâ pe culme, zinte la National. N'am fost de părere, în­ tului Slamatiad, deţinător al aceleaşi men- a venit uu altul şi a luat sacul. trucât pe scena celui mai important teatru liuni, a lăsat să-i cadă... mustăţile acelea Ion Adam, măcar că era băiat delà ţară, al ţării se reprezentau atunci „Curcanii" ţepoase ca o mirişte din Bărăgan. Anul a- avea dinstincţia şi prestanţa unui om care lui Ventura şi „Ocolul pământului în 80 cesta, acelaş S. S. fi. l-a premiat pentru ar fi avut o veche tradiţie de intelectuali de zile", l-a fost, bine înţeles, respinsă. volumul Paşii rea rătăcită, editat de ziarul în familie, care nu ar fi fost cum se zice, „Universul". primul ce purta cravată. In priviri, avea PE ILARIE CHENDI Anii ce vin îi vor pune cu siguranţă în o căutătură de adâncă blândeţe şi reverie, pantă cel mai gras vânai : j/remiul naţio­ iar fruntea lui purta par'că nimbul genia­ — deasemenea, l-am cunoscut bine. Când nal. lităţii. N'avea cinei înţelege. A murit de n venit din Transilvania, fréquenta uu paralizie progresivă, destul de tânăr. cerc restrâns de ardeleni : Coşbuc, Goga, - E ADEVĂRAT, COANE ALECLIEE, Aurelia Popovici, losif, Agârbiceanu şi al­ C-Ä SUNTEŢI DELA CARCASONNB ? ŞTEFAN PETICĂ ţii. Nu s'a putut desbăra multă vreme dc caracteristica aceea a fraţilor noştri de Hm. ! După opinia unui critic, poate că Tvirca lui Adam îu proză se produsese peste munţi, de a fi greoiu în cugetare, în da. Află însă mai întâi că eu nu obişnueso odată cu aceea a lui Petică în poezie. Ca gest şi vorbă. N'a trecut însă mult şi am să dau dedicaţii măgulitoare în dreapta şi poet, a suferit şi mai mult. Nu era de loc lăeut cunoştinţa nuni nou Chcndi : vioiu, ti stânga, mai ales criticilor şi în deosebi apreciat de public şi nici dc critica timpu­ curtezan, prevenitor şi suplu. Singur recii- 352. - UNIVERSUL LITERAR noştea că mediul de aci 1-a influenţat COŞBUC ŞI VLAHUŢA. 1 ţii cari o f.ic din plăcerea de a savura de­ mult. Regreta că nu cunoaşte limba fran­ corurile de vânătoare : un răsărit sau Щ ceză. Avea în schimb cultură germană —- erau când i-am cunoscut eu, ambii, re­ apus de soare, o baltă, un munte, un tiii| Foarte serioasă. ferenţi la Casa Şcoalelor. Bunul Badea făriş, o moară, etc. Şi să exclame ca feteţi' Era o fire foarte rectilinie. N'a bătut îu Gheorghe fucea întotdeauna referate fa­ de pension : Ce poetic ! struna nimănui. Când a apărut „Psiholo­ vorabile, pentru tinerii în care descoperea gia poporului român", lucrarea aceea vas­ o cât de mică scânteie de talent ; pe când — Iubiţi natura ? Vlahuţă niciodată n'a găsit vreun debutant tă şi documentată a lui Drăghiceanu, el, — Destul de mult. Mai mult decât unii (ăcându-i darea de seamă, a observat că care să se bucure de cinstea încurajării Ministerului. poeţi cari 'şi confecţionează poemele idilice dedicaţia autorului pentru Kalinderu e i- in cabinet cu perdelele trase, ori la Capsa, noportună, fiindcă acesta nu ar fi merita­ Mi-amintesc odată că am prezentat unui Ministru al instrucţiei cartea mea „Deştept in fum de tutun. Adrian Maniu, distinsul t-o. Or, vezi dumneata, Kalinderu era un poet a spus cu ocazia apariţiei volumului om cu multă trecere la Academie unde băiat". Acesta a trimis-o lui Coşbuc sa re­ fere asupra ei. Autorul Baladelor a observat meu „Pasărea rătăcită" că vânez mai mult Chendi era bibliotecar şi care deci i-ar fi imagini decât prepeliţe şi iepuri. putut face multe neajunsuri. Acesta îl aju­ că volumul, deşi povesteşte o faptă imo­ Am vânat în timpul războiului cu Bră- tase chiar cândva. rală şi deci n'ar putea fi cumpărat pentru Bibliotecile populare, totuşi fiind scrisă tescu-Voincşti, cu Sadoveanu şi Locusteanu Chendi a fost cel dintâi care I-a impus interesant, găseşte dc cuviinţă că ar me­ ia Podul lloaei. Cercam odată unui colo­ pe Goga. Despre talentul acestuia de poet, rita încurajarea onoratului Minister. Mi nel o căruţă ca să ne ducem la câmp. orator şi bărbat de stat ne vorbia cu multă s'a dat 400 dc lei, ceeace era o sumă des­ — Da' mai du-te domnule şi 'mpuşcă şi căldură. Ne atrăgea pc-atunci atenţia asu­ tul de 'însemnată pe vremea aceea. Ba mi­ Nemţi. pra „Însemnărilor unui trecător", una din­ nistrul mi-a făcut cinstea să-mi citească — Păi, Domnule Colonel, i-am ripostat, tre primele lucrări ale poetului. Maiorcscu şi cartea ! ăia se 'mpuşcă mai greu şi apoi nici nu a scris mai pe urmă despre Goga. se mănâncă... (Mi-a pus la dispoziiţe ve­ Tot Chendi a relevat primul pe Mihail CRITICII. hiculul). Codreaiiu. Scria despre el, cum ducându- se odată la laşi, l-ar fi găsit pe virtuosul — De recenzii favorabile, m'am bucurat — Aţi făcui războiul, se vede... sonetist visând într'o cafenea, cum din partea lui N. lorga, Ion Trivale, llarie i-a cetrt câteva poezii şi cum ,au închegat Chendi, N. Apostoleseti şi alţii. D. Mihail — Da, însă la partea sedentară. M'am primele relaţii dc prietenie. Mai târziu, Diagoniirescu, măcar că potriviudu-mă vre­ angajat de voie la Batalionul dc speciali­ după elogiul lui Chendi, s'a bucurat Co- mii d'atunci, făcusem câteva glume destul tăţi, al cărui comandant era văru-meu. In dreanu de simpatia Vieţii româneşti". de stupide pe socoteala lui, când am scos orice caz, am dreptul să sfidez pe toţi acei Л lucrat împreună cu Kirileanu, biblio­ o carte la Steiuberg, mi-a dat o prefaţă cari n'au avut ca mine veri colonei. tecarul Palatului şiavea o deosebită ad­ plină de laude. Găsesc prilejul să-i aduc miraţie pentru cultura şi râvna spre cele acum toate omagiile mele pentru dragos­ — Despre confraţi, ce mi-aţi putea spu­ frumoase a acestuia. tea ce a arătat întotdeauna literaturii, ne ? pentru toată solicitudinea faţă de scriitori, De losif era nedespărţit. Nu ştiu ce in­ — Multe şi totuşi nimic. In raporturile calităţi care-1 onorau încă din timpul când ii igi an survenit mai pe urmă, căci losif cu criticii şi colegii de literatură, să fii miniştri, criticii şi oamenii mari ai vremii si Angiul au rămas la Semănătorul, iar dacă s'ar putea, surdo-mut. nu credeau decât în doi-trei purtători ele Chendi a întemeiat „Viaţa literară" la care condei. colaborau Coşbuc, Vlahuţă, câteodată Cer­ — Versuri .iţi scris ? na, Minulescu, Rassarabescu, Victor Efti- DINTRE MINIŞTRI, — Deloc. Inii paie rău. Unii spune ciţ miu, Gorun ş. a. Se cunoaşte antagonis­ sunt un om de spirit si eu cred că aş fi mul dintre Semănătorul şi Viaţa literară. - cel diniâi care a dat atenţia scriitorilor făcut poate epigrame. Cea dintâi privea revista Iui Chendi ca şi i-a încurajat efectiv sub forma de aju­ să zic asa. de sus. Mai ales Ion Scurtu o toare, burse, premii, asistenţă la banchete, — Dir îmi 'nchipui că agreaţi lotuşi combătea pe temeiul că n'ar fi serioasă, ş. a , a fost răposatul Costică Arion, care poezia... că nu-i destul de populară ş. a. în afara că era un eminent bărbat politic, — Nu prea. Fiindcă, gândesc eu, între un Ceeace este adevărat, e că Viaţa literară nu se ocupa vreodată cu beletristica pro­ prozator şi un poet trebue să existe un era cu mult mai vie decât Semănătorul. priu zisă. El a numit pe Gflileanu director perpetuu antagonism. Ba chiar să nu se Minulescu, considerat trăsnit pe atunci, e- la Teatrul Naţional din Craiova, el a aju­ poată suferi unul p'altul. ("ine serie şi vaspeia revista d-lui lorga şi pc profesori tat mull pe losif şi pe Angliei, el a rupt versuri şi proză, sfârşeşte prin a nu face în genere. O. quae mutatio reruni ! cel dintâi ^ălul de indiferenţă al politicia- temeinic nici una nici alta. Mă rog, vorba Eu semnam, acolo, în afară de schiţe şi nilor faţă de literaţi. vânătorului :,,Cine ulearg după doi ie­ nuvele şi rubrica „Polemica măruntă", Pe atunci, erau consideraţi scriitori de puri"... care mi a atras o mulţime de vrăjmaşi, către puternicii vremii numai un Delavran- Ei nici astăzi nu mă iartă. cea, Coşbuc, Caragialc şi alţi doi trei. Noi, Mare luptă ducea Chendi contra lui Ma- tinerii eram trimişi întotdeauna la plim­ — Pe care dinire cărţile d-ooastră o pre­ cedonski, (care-1 numia „sas" şi „şvab") bare sau la... muncă, de câte ori solicitam ţuiţi în deosebi ? o slujbă, ori un ajutor bănesc. şi care era un vrăjmaş neînduplecat al li­ — Pe nici una... Am scris vreo 15 teraturii germane şi apologist înflăcărat al Odată, eram la teatru într'o lojă cu volume şi mai am gata de tipar alte spiritului francez. Macedonski era cores­ Goga, Eftimiu, Chendi şi alţii. Se repre­ două-trei. N'am curajul să le reeditez. pondent al câtorva reviste şi gazete pari­ zenta o piesă a lui Delavrancca, plină de Vreau să le revăd. Nuvele vechi dc 20 (le ziene cărora le trimetea articole încărcate retorism ca toată literatura lui, şi în care pagini, ani văzut că le-aş putea reduce la de elogii la adresa frequentatorilor cena­ în actul întâi, pusese :ă cânte privighetoa­ 1 jumătate. Şi când te gândeşti că recenzen­ clului său. Luciu curios, în urmă Mace­ rea, şi în al Il-lea cucul. La ridicarea coi ţii depe vremuri găseau eă stilul meu e donski a sfârşit prin a elogia literatura ţinei pentru actul III, am spus prietenilor foarte sobru ! germană. în glumă, eu care eram vânător pasionat : Să ştiţi fraţilor că dacă o mai cânta si'n Şi acum să revenim iarăşi la Chendi. Din fumul si gălăgia dela Capsa, ne-am> actul ăsta vreo pasăre, mă duc s'nduc ( îitva timp, am fost despărţit dc el, căci strămutat convorbirea ta una din meseh puşca... împrejurările mă duseseră în provincie. La Clubului Uber al de ois-a-vis, de unde con- innapoerc, Chendi care, cum am spus pier­ gresişiii se relrăsesera cu câteva minute j duse accentul şi manierele ardeleneşti, am — Apropos ; Sunteţi vânător de marcă : mai 'nainle. Vorbiserăm trei ore şi sorbi- constatat că-i reveniseră iarăşi. Schimba­ ce o'a mânat către această pasiune ? ser am iot câte atâtea cafele şi ţigări. rea mi s'a părut foarte curioasă, mai ales — Sunt mai multe feluri de a înţelege Un om de serviciu agita dela o vreme că începuse acum să găsească multe cali­ vânătoarea : întâi, când cineva o are prin un măturoi. .Vc-am ridicat căci ferestrele } : tăţi scriitorilor şi oamenilor pe cari la în­ atavism, apoi alţii cari o fac din necesi­ deschise, fumul din sală şi praful stârnit ' ceput îi înjurase. Aceasta a fost primul tate, ca de pildă pescarii şi alţii cari o la picioarele noaslre ne da strănuturi de - simptom al boulei, care 1-a răpus, mi se fac din gustul de a da lovituri de sport, oameni gripaţi. | pare tot paralizie progresivă. Şi, cum se ca să facă de pildă o mişcare aşa zisă Eta ii noaptea. Afară, floarea tulumbei j pune de unii că au căzut în starea copi­ ..pour le beau geste". Ştii, sunt unii cari lunii, adăpată din parcuri, stropia Capi- "j lăriei, el recăzuse în starea de.... ardele­ la popice când dau toate lemnele acelea tala cu mirea/.mă de liliac înflorit.... nism acut. jos, se cred adevăraţi eroi 1 Şi însfârşit al­ N. CREVEDIA 1 TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STR. BREZOIANU Nr. 11