PANAIT CERNA зк _ tMvFJisu.u LítEtlAft ; Ctitorii PANAIT CERNA (1881 — 1913) de 'TRAIAN IONESCU Artiştii sunt lebedele prea fericite dacă ...Am văzut mulţi oameni loviţi de a- rist). Dela poezia patriotică, trece ia p* au apucat să-şi cânte simfonia cea mare ceastă boală, puţini însă care s'o suporte zia erotică — în caic rămâne neintree înainte dc a fi atinşi dc vârful coasei. cu atâta seninătate.-). prin avântul sufletesc şi tăria stntiiMt Mulţi, plini de talent, se sting înainte de „Avea pentru prietenie uu cult ca al ce­ lui şi apoi la poezia filozofica, adâncii a fi dat tot ceeace ar li putut da. Nu lor mai buni dintre antici ; prietenia cal­ brătişetoarc a marilor probleme ale vil moartea propriu zis le este durerea cea dă, devotată, intimă era la el o trebuinţă cărora le dă o deslegare originală şi I inaie, ci moartea prematură, înaintea de­ primordială ; nu putea concepe viaţa fără ricită. săvârşirii visului lor artistic. Aceasta este p'rteteni şi nu putea trăi o zi fără a vorbi Poate fiindcă poezia lui trecea pe soarta fatal rezervată multor poeţi şi ar­ cu unul din ei cel puţin, sau măcar a-I preocupările momentului а fost primi tişti. Mizeria şi lipsurile ascut mintea, boala vedea. ,!)- cu multă rezervă fie unele pene destuii sensibilizează până la durere. Poetul sau Muncitor peste măsură, a ajuns prin me­ competinte, cari şi astăzi încă fac cina artistul sunt în cea mai favorabilă dis­ rite până la cea mai înaltă treaptă cul­ scrisului românesc. poziţie creiatoare. Omul sufere, se distru­ turala : doctor în filosofic, mai mult din Un singur admirator entuziast al pi ge, arta câştigă opere remarcabile şi apoi obligaţie fa|ă fie prietenii şi profesorii lui, tii 1 iiI Cerna — cl. prof. Mihali Dragii \ine răsplata tuturor necazurilor: uitarea. decât din dorinţa fie а parveni. rescu, surprins de valoarea scrierilor pi Nici uu poet, dela Eminescu încoace, „E frumoasă ramura de studii ce nii-ain blicatc în Semănătorul a reuşit eonii nu a avut atâtea merite, nu a lăsat o mai ales, dar e un chin şi aproape imposibil multora de pc atunci să-1 impună pani închegată operă poetică şi totuşi nu a fost să studiezi în străinătate în condiţi.unilc opiniei publice, printr'o seric de arlicä uitat cu mai multă uşurinţă ca Panait de nesiguranţă, în care mă aflu cu. Şi a- publicate în „Convorbiri critice". Cerna. Uitat în memorabila „săptămână а poi, Muza sufere ; partea cea mai bună Valoarea unei opere este nediscutab! poeziei" când vitrinele librăriilor au găsit a тга o jertfesc pentru lucruri trecătoare, atunci când, trecând peste particular loc pentru toate dibuirile puerile numai de cari ar fi capabili şi alţii cu oarecare îmbrăţişând universalul, ajunge la o M pentru Cerna nu ; uitat de profesorii în­ muncă. "). copţie nouă şi originală; tocmai prin acea) tocmitori de manuale didactice, în cari, Putini scriitori poate au fost şi sunt poezia lui Cerna se ridică deasupra tiu vorbindu-se despre poezia românească (se şi astăzi conduşi dc atâta conştiinciozitate piilui său şi va stărui multă vreme, lui dau multe nume cu exemplificări destul în pregătirea operii lor. nânri labirintul întunecatei lirici romi dc râu alesei de Cerna se aminteşte sumar, „Vreau să public numai când socot cu neşti. sau nici nu se pomeneşte. cu calc; vreun să scot volum numai când „Marca poezie trebuie să aibă pretntii Artist, în strictul înţeles al cuvântului, voi fi eu deplin mulţumit ile toate bucă­ deni un val fie misticism şi o undă de fi a iubit viaţa cu disperarea aceluia care ţile pe cari le voi prezenta în acel mă- lozofic precum, pe de altă parte, ori» ştie că numai arc mult de trăit : „Dc-aş nunchiu. concepţie leligioasă nu poate fi lipsită dl mai trăi doi ani" — vorbele acestea După ce nu mă aştept să recoltez alte poezie şi dc moriitare filozofică, iar orice » deveniseră ca un refren pentru dânsul J); mulţumiri de pc urma lui, aş vrea să ani getnre filosofică trebuie să aibă un sufli şi-a iubit ţara în sânul căreia a crescut — cel puţin această satisfacţie a lucrului con­ t'e poezie şi o vibrare fie credinţă religio« şi-a divinizat prietenii şi s*a închinat cu ştiincios şi întreg". °). să. Iar ('cina era un nesecat isvordenj evlavie artei sale pe care o socotea dea­ Contra aşteptărilor lui, volumul este getare, dc iubire şi de avânt spre ideali supra tuturor celor lumeşti atât de tre­ premiat de Academia Română. A trecut prin viaja cântând, cu zâmbi cătoare. ,Tare mult mă surprinde recomandarea Iul pe buze, fericit în sărăcia lui şi alin „Un om de statură mică, nervos, cu o- lui — (Duiliu) — nu mă aşteptam. Du-te de mângâierea-i supremă : arta. A f« chii mari, cenuşii aproape, aşa de întu­ la Academie şi ceteşte raportul. Te po­ poetul fericirii umane "). necat era albastrul lor. Privirea lui aci meneşti că m'a clasificat printre poeţii O singură dată şi-a dorit moartea atm limpede, aci turburată... abstractivi...." când iubita lui s'a logodit cu altul, fi Departe fie ţara-i scumpă şi îndepărtat godnă). Totuşi şi aici este atâta justifici ...Când vânturile reci de toamnă înfio­ de îndeletnicirile-i poetice la care ţinea a acestei dorinţe, atâta bunătate si i rau Capitala, el părea mai mic în palto­ aşa dc mult, abia aştepta momentul elibe­ truism. încât ultimul vers pierde din I nul lui lung sub care tresărea ca o lică­ rării de sub teroarea examenului. ria Ini. rire de viaţă, cu pălăria trasă peste ochi. aşa cum se strecura neştiut de nimeni De aceea, când îşi ia doctoratul, scrie Iubirea lui de viată, nu este stăpâni prin mulţimea anonimă. Câţiva prieteni câteva rânduri în cari-şi revarsă toată bu­ de egoism : o iubeşte dincolo de en buni şi de inimă l-au făcut uneori să sim­ curia copilărească de a fi în sfârşit liber, dc vreme şi doreşte fericirea şi «ştim tă cât mai puţin asprimile vieţii. Mai târ­ libertate de care nu i-a fost dat să se bu­ siiferinjclor tuturor. ziu, au început să se intereseze de el şi cure. Viata este un veşnic frământ pentm cei mariJ). „Sunt liber. Pricepi ce vreau să spun. deal, toate suferinţele şi lacrimile si Sunt liber, liber ,liber. Pe aici mai rămân justificate însă dacă la orizont liciirç „Era dintre aceia caii te farmecă dela vreo trei săptămâni ,după aceea mă duc cât o sămânţă de muştar speranţa: primele vorbe. * în lumea toată". (Peste trei săptămâni a ...atât de bun ,atât de blajin, încât sim- murit). Ce este o durere şi-o lacrimă ce 'тещ tiai nevoia unui contact cât mai des, cât O viaţă de muncă şi de trudă, pentru ca Când tânăra nădejde la luptă te indem mai intim. atunci când succesul trebuia să-i răsplă­ Şi ce-i să. cazi când viaţa no pierdem In toată firea lui nimic din defectele a- tească răbdarea, să cadă doborîtă cu un ţin ia tât fie dese la oamenii fie geniu. Deşi con­ gest liniştit dc frunză ofilită. Când trupurile noastre sunt pietre deţii ştient de puterea geniului său, el nu c- Bolnav şi sărac, n'a râvnit totuşi nici­ Când fiecare ştim xagera. I se părea ceva firesc şi, nu de odată la bunuri materiale, n'a urît pe Că făurim o lume ce-o vor primi al puţine ori, se simţea oarecum jignit când nimeni şi niciodată nu şi-a plâns soarta. Acei ce nu. sunt incă şi totuşi ii intraţi admiratorii lui îi arătau ,prin vreun semn, Accentele de indignare şi revoltă nu i le-a (Către Pace) stima şi recunoştinţa lor. smuls durerea lui ci suferinţa celor slabi O boală grozavă îi atinsese plămânii. O şi oropsiţi însă nealteraţi etniceşte către Aceasta este originalitatea poeziei i ştia, o cunoştea foarte bine, s'a supus tra­ cari se îndreptaseră cu nădejde toţi ochii Cerna — diametral opusă, concepţia!, o tamentului ca un copil. luminaţi ai timpului (curentul semănăto- lei eminesciene. Viaţa e frumoasă, dam UNIVERSUL LITERAR. - ззо C justificată prin nădejdea că la sfârşitul obosită îşi găseşte popasul mângâietor. rinte.isca îngrijire a doctorului Mamulea, sforţărilor, chiar dacă nu noi vom gusta O reîntoarcere către această poezie ar rea­ unde se mai întăreşte: se întoarce întru roadele, fericirea sau cel puţin o alinarea bilita lirica românească atât de dezorie-t- câtva vindecat la Biicuieşti şi în 1У06. îşi suferinţelor va fi rezervată urmaşilor nos- tată şi cu aceasta s'ar aduce şi un meri­ iri. O concepţie admirabilă, optimistă şi tat omagiu marelui dispărut. ia licenţa „cu Magna cum laude". (I) ійпс altruistă, cu atât mai merituoasă, Volumul „Poezii" se remarcă prin: gând Stimulat şi îmbărbătat de acest succes, cu cât a apărut într'o atmosferă îmbâc­ dur, ibsenian; sentiment meridional şi reuşeşte Ia concursul pentru obţinerea sită încă de pesimism şi melancolie care peste tot m.ircasma unui suflet de elită. unei burse — pentru studierea filosofici paralizase multă vreme lirica românească. Jmag'ini noi sunt închiegate într'o formă Dînd un caracter mai mult omenesc, care uneori reuşeşte să fie desăvârşită, ar- în Germania (Ia Heidelberg). divinităţii o îmbracă într'o haină de ve­ monizâncbi-sc în mod ideal cu fondul. La 5 Martie, 1913, îşi ia doctoratul cu ritabilă poezie ; înobilat şi purificat prin Nediscutabila valoare a „Poeziilor" lui o lucrare de estetică asupra lui Faust. durerea umilitoare a răstignirii şi a mor­ Cerna ne îndreptăţeşte să aşteptăm în cel Nu are însă norocul să se bucure dc ţii, lsus s'a înălţat prin iubire şi iertare mai apropiat viitor o edijiune critică- toadele muncii sale: la 21 Martie, fiind şi va stărui dealungul veacurilor, (lsus).