CETATEA DE SCAUN REVISTA PROFESORILOR DE ISTORIE DIN JUDETUL SUCEAVA NR.8, an 8, 2011 INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN SUCEAVA -..: CCD Suceava
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
CETATEA DE SCAUN REVISTA PROFESORILOR DE ISTORIE DIN JUDETUL SUCEAVA NR.8, AN 8, 2011 INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN SUCEAVA CUPRINS I.Istorie locală 1. prof. Mariana Achiţei Integrarea administrativ-teritorială şi judecătorească a Bucovinei…………………5 2. prof. Mirela Petruţa Juravle Partidul (Ţărănesc) Democrat din Bucovina– înfiinţarea şi locul lui în viaţa politică provincială..............................................................................................11 II. Istorie naţională 1.prof. dr. Codrin Benţa Consideraţii privind imortalitatea sufletului în gândirea geto- dacilor……………………………………………………………............................24 2. masterand Magdalena Iftode Vorobchevici Cetatea Albă în izvoarele narative medievale………………………........................32 3. prof. Anişor Vasiliu Ştefan cel Mare şi Europa veacului al XV lea……………………………................37 4. prof. drd. Adrian Puiu Generaţia paşoptistă între ideal şi realitate politică………………………………………………...............................................44 III. Istorie universală 1.prof. Gabriela Aungurencei România şi Bulgaria în timpul războaielor balcanice……………............................67 2. prof. Dan Dumitraşcu Participarea românilor la războiul ruso-turc din 1768-1774 şi începutul formării armatei naţionale…………………….....................................................................................74 IV. Metodica predării-învăţării istoriei în şcoală 1.prof. Maleş Nadia Proiect de lecţie de evaluare: România între democraţie şi autoritarism…………………....................................................................................78 V. Performanţă şcolară la disciplina istorie: 1. prof. Vasiliu Anişor..............................................................................................93 3 Lehaci Florentin Şcoala Colacu “Dr. Traian Popovici”-Fundu Modovei INTEGRAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ ŞI JUDECĂTOREASCĂ A BUCOVINEI Integrarea Bucovinei în cadrul României întregite a fost un proces deosebit de complex, care s-a desfăşurat pe fundalul urmărilor cauzate de conflagraţia mondială. Din 28 noiembrie 1918, prin votul Congresului, Bucovina intră în componenţa României şi astfel traversează o perioadă destul de dificilă până la integrarea acestei provincii la statul român. Trebuiau legislaţii noi, ajutoare financiare pentru că Bucovina avusese mult de suferit în timpul războiului, în condiţiile în care a fost teatru de război. Trebuia acţionat diferenţiat, cu mult discernământ, pentru ca locuitorii acestei provoncii să simtă diferenţa în bine, dintre guvernarea austriacă şi reintegrarea la patria mamă. S-a acţionat în acest sens pe multiple planuri: administrativ, economic, cultural şi religios. În perioada tranzitorie de administrare a Bucovinei se pot distinge două faze distincte cu caracteristici juridice proprii: 1. Prima fază începe la 9 noiembrie 1918, când Consiliul Naţional Român a pus stăpânire pe principalele instituţii din Cernăuţi şi continuă cu administrarea organizată şi stabilă a guvernului Bucovinei din secretariate de stat, până la 2 ianuarie 1919, perioadă în care Bucovina are o autonomie cvasitotală1. 2. A doua fază a administrării Bucovinei, de la acceptarea actului unirii, până la integrarea Bucovinei în statul unitar român se caracterizează prin preluarea treptată a unor funcţii specifice organelor centrale2. Administraţia românească inaugurată de ceea ce a fost numit guvernul Bucovinei, sub conducerea lui Iancu Flondor, va desfăşura o intensă activitate legislativă şi executivă, în vederea integrării Bucovinei la patria-mamă, prin trecerea succesivă a unor organe locale în sistemul central al statului. În această primă fază a conducerii locale a Bucovinei, guvernul şi- a exercitat atribuţiile sale de organ al administraţiei prin extinderea de ordonanţe în diverse domenii de activitate. Singura lege adoptată de Consiliul Naţional Român, a fost legea fundamentală provizorie la 12 noiembrie 1918, prin care se stabileau atribuţiile legislative ale C.N.R., cât şi cele executive exercitate de guvernul Bucovinei, format din secretariate de stat. Legea fundamentală provizorie reprezenta actul constituţional care urma să constituie legea cadru de organizare a provinciei, până la apariţia unei legi de acceptare a unirii de către Regatul României3. Preocupările imediate ale guvernului Bucovinei vizau depăşirea greutăţilor şi suferinţelor provocate de primul război mondial, astfel că se impunea modificarea vieţii economico- sociale, asigurarea aprovizionării populaţiei. Pentru preîntâmpinarea lipsei unor alimente şi bunuri pe teritoriul Bucovinei, ca şi în vederea evitării speculei s-a emis ordonanţa nr. 9, prin care se reglementa importul-exportul de bunuri pe teritoriul provinciei, introducându-se autorizaţiile pentru acest tip de activitate4. Pentru reglementarea gestiunilor fostelor unităţi militare austriece, s-a impus prin ordonanţa nr. 7 din 20 noiembrie 1918, ca toate comandamentele militare austriece să fie obligate să predea Secretariatului pentru finanţe toţi banii pe care i-au avut în momentul dizolvării lor5. A fost reglementat modul de exercitare a jurisdicţiei în Bucovina prin 1 Radu Economu, Unirea Bucovinei 1918, Editura Fundaţia Culturală Română, Bucureşti, 1994, p. 119. 2 Ibidem, p. 123. 3 Ibidem, p.41. 4 Monitorul Bucovinei, an 1918, fascicola 5, Cernăuţi, 28 decembrie. 5 Ibidem, fascicola 3, 17 decembrie 1918. 5 Integrarea administrativ-teritorială şi judecătorească a Bucovinei ordonanţa nr. 5 din 30 noiembrie 1918 prin care se stabilea că sentinţele şi deciziile date de unităţile judecătoreşti se execută în numele legii, rămânând în vigoare vechile instanţele judecătoreşti, care vor acţiona în numele legii6. O măsură de ordin administrativ, de importanţă generală pentru viaţa cotidiană a fost introducerea timpului de Bucureşti, prin care ceasurile au fost date cu o oră înainte în Bucovina, prin ordonanţa nr.6, din 20 noiembrie7. Aceste decrete au fost emise în vederea realizării normalizării tuturor activităţilor. În această perioadă organele legislative nu au intervenit prin nici o dispoziţie legislativă, administrativă şi juridică, nefiind posibil înainte de apariţia actului unirii. La 18 decembrie 1918 este promulgat decretul-lege nr. 3744, privitor la unirea Bucovinei, cu următorul cuprins: Bucovina, în cuprinsul graniţelor sale istorice este şi rămâne de-a pururea unită cu Regatul României8. Tot la acea dată a fost dat şi decretul-lege nr. 3745, pentru Administraţia Bucovinei care stabilea normele privind organizarea Bucovinei9. Astfel se încheia o primă etapă în administrarea tranzitorie a Bucovinei, intrându-se în cea de a doua fază pregătitoarea a integrării provinciei în sistemul politico-organizatoric al României. Ca urmare a acestor două decrete-lege se vor produce o serie de schimbări în Bucovina, schimbări ce îşi vor găsi expresia în integrarea treptată a organelor locale în administraţia centrală. Astfel, în conformitate cu articolul 1 din decretul-lege nr. 3745, se hotăra rămânerea în vigoare a legilor şi ordonanţelor de până atunci, care puteau fi modificate pe cale legislativă şi decrete lege, ministrul delegat al guvernului la Cernăuţi având dreptul de a da ordonanţe privitoare la administraţia Bucovinei10. Conform articolelor II şi III pentru Bucovina vor intra în guvernul central al României, doi miniştri fără portofoliu, din care unul ca delegat al guvernului pentru administrarea Bucovinei va avea reşedinţa la Cernăuţi iar al doilea la Bucureşti11. Primii paşi se făceau spre integrare prin trecerea afacerilor străine, armata, siguranţa generală a statului, căile ferate, vama, împrumuturile publice în componenţa administraţiei centrale de resort din Bucovina12. În acelaşi timp internele, justiţia, finanţele, instrucţia publică, cultele, lucrările publice, industria, comerţul, asistenţa socială şi salubritatea publică erau grupate într-un serviciu administrativ. În fruntea fiecărui serviciu se afla un secretar şef13. Cele 9 secretariate erau organizate şi conduse de ministrul delegat al guvernului de la Cernăuţi. Iancu Flondor a fost desemnat ministru delegat cu administrarea Bucovinei la Cernăuţi, iar Ion Nistor la Bucureşti14. Constituirea acestei noi formule organizatorice cu existenţa a nouă secretariate, avea un caracter provizoriu, tranzitoriu, în fapt Bucovina avea o autonomie deplină centralizând numai activităţile specifice unui guvern federal15. Integrarea Bucovinei în cadrul României Mari a fost un proces deosebit de complex, iar sarcina celor doi miniştri delegaţi ce urmau să se pună de acord în privinţa tuturor problemelor era foarte grea. Se impunea depăşirea greutăţilor de după primul război mondial şi rezolvarea problemelor ce decurgeau din integrarea noilor provincii la sistemul economic, politic şi cultural al statului român unitar. 6 Ibidem. 7 Ibidem. 8 Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Editura Humanitas, Bucureşti 1991, p. 403. 9 Monitorul Bucovinei, an 1919, fascicola 7, Cernăuţi, 2 ianuarie. 10 Ibidem. 11 Ibidem. 12 Radu Economu, op.cit., p. 46. 13 Monitorul Bucovinei, an 1919, Cernăuţi, fascicola 8, 5 ianuarie. 14 Ion Nistor, op. cit., p. 404. 15 Radu Economu, op.cit., pp. 46-47. 6 Prof. Mariana Achiţei, Şcoala cu cl. I-VIII Ipoteşti Ministrul delegat la Cernăuţi şi secretarii şefi, prin ordonanţe şi decizii aveau atribuţii în domeniile rezervate Secretariatelor de serviciu. În acest sens au fost adoptate o serie de reglementări care să marcheze desprinderea Bucovinei de legătura ei politică cu Austria şi integrarea la România. Astfel s-a dispus desfiinţarea semnelor de hotar, precum şi a barierelor