PREMIUL CORN OVIN — .І..І.ІИ.І—11,-.. ..n„ —. . ,.J . L 238. — UNIVERSUL LITERAR $iiileltil raiiiunetc

PREMIUL DOCTORUL C. LE.VADI1 CORNOVIN Dr. G. BAN / Suntem o fură (le una, cel mult două cercetări important în soarlatină ак generali Цо dultură. trat în domeniul vast de adâncă pre% т Л ц ştim ordinea în care diferitele România, în nazuintn de a se dezvolta pare a lumii medicale de azi, al ufe ţări primesc premiul Nobel. L-au ob­ cât mai grabnic, a întemeiat şcoli şi a virusurilor. Rând pe rând au preoci| dat pregătiri tineretului în special, cu Academiiia de ştiinţă. Academia de ir.-.ţ ţinut iările nordice, Anglia, Germa­ scopul de a defrişa terenurile primitive, cină şi Societatea do biologie comui, nia, Franţa, Italia, Spania, Slutele Fi­ culturale, igienice... rilc savantului Levaditi, în poliomiefe nite şi India. L-a luat şi Polonia. Acum 30^-40 ani nu aveam şcoli ex­ encefalită letargică, herpès, zona. cepţionale care să poată creia elemente Levaditi a fost condus de o concep în anii din urma ani fod înaintaţi la dedicate ştiinţei şi cercetărilor şi nu era generală asupra virusurilor invizibili» gradul de candidaţi. S'a vorbit des­ mare numărul celor care să-şi poată per­ a urmat un fir conducător în scria lue pre profesorul Paulescu şi recent a mite incursiuni în aristrocratica ştiinţă iilor sale. El face apropiere între vir* pură. poliomielitic, enccfalitic, virusul beri fost propus dr. Leoadili. Cu puţină Mulţi tineri medici încercau pe atunci suiţii, vaccinului şi turbărei şi stabil* răbdare, cine ştie, ne-o veni rândul, dorinţa calorificărei unei inteligenţe na­ o elasificaţie întemeiată pe afinităţii* dacă nu or lua-o de-acapo marile na­ turale, capabilă de creaţiune şi de mun­ care aceste virusuri le au pentru dif că, care n'ar fi cunoscut margini. Visul şii fermenţi ectodermied. Firul eoni» ţiuni. se risipea însă în neputinţa materială do tor al cercetărilor sale e reprezentat Ca o consolidare parcă s'a acordat a păşi frontiera. într'o ţară cu munca in­ concepţia relaţiunilor între original briogenică a ţesuturilor şi afinităţileм totuşi d-rului C. Leoadili unul dinire telectuală nercglementată, tineretul me­ dical — în cea mai mare parte fără spri­ tra virusurilor pentru aceste ţesuturi! premiile de seamă internaţionale : jin material — nu putea înfrunta lupta deia conducătoare şi concepţiunea i{ premiul Cornovin. de cucerire ştiinţifică. a acestui savant este subliniată de mai Iîoux, directorul Institutului Fasta Ne expune in coloanele alăturate, A fost însă un îndrăzneţ, tânărul medic din 1897, C. Levaditi. In legătură cu această mare problif cu competinţa, d-rul Banu • valoara Const. Levaditi, este elevul Facultăţii a virusurilor invizibile Levaditi pull ştiinţifică a descoperirilor acestui sa- din Bucureşti. In scurt, după anii în "epă- după război două lucrări de imporţi! fundamentală : Ectodemoses-neurotroip oant român, descoperiri medicale cu­ tori ai Facultăţii a trecut la institutul de cercetări anatomo-patologice şi bacterio­ Poliinielite Encéphalite, Herpès în lf. noscute de altfel şi de profani în lu­ logice, condus de cel mai creator dintre iar în 1926, L'herpès et le Zona. I mea întreagă. medicii cu care ne-am ilustrat până acum Aceste două lucrări reprezintă oá, Üoi ani, Institutul profesorului Babeş, de încoronare de 20 ani de necurC Ne gândim numai ce strălucire ar Aici şi-a apropiat technica cercetărilor, muncă din Institutul Pasteur ; ele I fi adăogal el universităţii din Cluj, aici a prins intui [ia ideilor ştiinţifice reprezintă o înaltă concepţiune bioÈ acelei universităţi cu care unguri se delà cugetătorul prof. Bubeş, aici a luat că şi o operă de sinteză în problémai exemplul muncii în adâncime delà înfri­ rusurilor invizibile. mândreau pe vremuri atât, ca să o de­ gurata pasiune care stăpânea po Bnbnş In ultimii ani (1922) descopere, îrapifc clare astăzi „decăzută din cauză că a şi pe apropiatul acestuia prof. Malinesen. nă cu Sazerac bismutul ca mijloc I ajuns pe mâna românilor". Lin fior de avânt l-a dus în 1897, în ţă­ tratament a sifilisului. Este un apotiP rile cu largi orizonturi ştiinţifice. In cea mai mare importanţă pentru şli£ Alături de marele savant Racooiţă Franţa şi Germania, cercetează cele mai şi umanitate. g şi de aţâţi profesori de renume, d-rul mari şcoli, lucrează instruindu-se şi des­ Levaditi ocupă azi un loc de frunţii, Institutul Pasteur, este o glorie a şd Levaditi ar fi fost un adevărat răs­ chide uşa creaţiunei. Din laboratorul lui Charrin delà col­ şi o mândrie a noastră. puns calomniilor maghiare. lège de France, trece apoi în şcolile ger­ Dece n'ar fi fost oare o glorie loti Laboratorul lui de cercetări — spri­ mane. Lucrează la marele Ehrlich, bio- un fruntaş de şcoală în Bucureşti?! O vitregie a împrejurărilor l-a m jinit aşa cum ar merita de stat — ar fi logistul cunoscut şi descoperitorul sal- varsanului şi аіюі la Behring. departe de ţară. Numai consiliul dirijB fost un adevărat centru ştiinţific mon­ în 1920, l-a invitat în învăţământul • După acest prolog de studii şi expe­ versitar din Cluj ; a fost chemat if dial. rienţă, Levaditi urmează să-şi dezvolte numai pentru... un an. personalitatea autonom şi puternic, în In lupta vietci beneficiare, medie CAMIL PETRESCU cea mai înaltă şcoală a lumii, Institutul Pasteur, unde intră în 1890. ţile se organizează şi es totdeauna in gătoare... Invidia, rezultatul neputi# Viu, în permanent neastâmpăr, turbu­ s'a întărit* într'un cerc de dezespeiŞ rat de problemele mari ale biologiei, rezistenţă, şi a împiedicat intrarea I sprijinit pc o technica perfectă şi dotat ţară a acestei valori naţionale încădei cu o îndemânare diavolească, printr'o in­ necontestată de universitate. teligentă remarcabilă, cucereşte autori­ tatea ştiinţifică în Institut şi în ştiinţa Levaditi, iubitor a cercetărilor de universală. borator, rămâne senin sub auspiciile stitutului Pasteur, într'o preocupare începând cu studii în sifilis, a stabilit manentă de producţiune şi realizezi metoda generală întrebuinţată azi, de mai valoroasă propagandă pentru colorare a spirohetei, agentul sifilisului, nism. a executat transmisiuni exeperimcntale, Păstrează generozitatea omului de localizări, a studiat sero-reacţbunea. A- dire superioară, peste scăderile noi» ceste studii Ie continuă şi azi în legătură depe pământul unde s'a născut şi val cu tratamentul acestui flagel. A lucrat mâne ca revendicat de noi marele vM apoi cu Landsteiner din Viena şi sin­ creator, după cum este — să o ştieft gur în problema poliomielitei ; în acest care nu îl cunosc — bunul român cap scop a făcut studii şi în Suedia. După triot. UNIVERSUL LITERAR. — 23Ô

fi pierdut dacă ar fi rămas la Cluj... Uite DOCTORUL LEVADITI şi STRĂINĂTATEA la mine... Şi surâdea crezându-se, probabil şi ned reptăpit. Lucrările unui savant ca d-rul Levá­ rile invizibile an o afinitate particulară lj sunt foarte comentate în lumea în-: pentru ţesuturile ectodermice v'a condus reagă. la studiul vaccinului şi herpesului. Ex­ IC 31 perienţele recente asupra herpesului şi ian scris despre ele nenumărate ar- BIOGRAFICE icolc. encifalitei produse de virusul herpetic NOTE sunt de cel mai mare interes, deoarece Doctorul Levaditi s'a născut la Galaţi, Dăm aci mimai părerea unuia dintre ele dschid aspecte neaşteptate asupra o- în 1874. Rămânând orfan dc mic este sei mai savanji de azi, dr. Roux, direc­ riginei unei grave maladii nervoase". crescut de o mătuşe a sa, d-na Crupen- torul Institutului Pasteur : (Ectodermoses-nenrotropes). schi. Studiile şi le-a făcut în Bucureşti, „Chiar dela începutul cercetărilor dvs. După cum se mai ştie că doctorul Le- lucrând mai ales la Institutul prof. dr. l(i prins asemănările ce există între vi­ vaditi a fost propus pentru premiul No­ Babeş, In 1897, pleacă la Paris, unde lu­ tásul rabic si cel al poliomielitei şi, a- bel şi că în cursul acestui an chiar, se­ crează cu Charrin, la College de France. teastú constatare v'a călăuzit cercetările natul universitar din Edinburg, sesizat Trece apoi în Germania unde lucrează Ivs. Mai târziu encefalita epidemică s'a de lucrările sale, i-a acordat marele pre­ cu Ejirlich şi Behring. In 1900 intră la adăugat grupului ; apoi lildeia că virusu­ miu Cornovin. Institutul Pasteur. înaintea războiului european este in­ vitat în Suedia pentru a face studii asu­ pra poliomielitei. Este invitat deaseme- nea la Institutul Rockefeller, pentru a lucra în acest Institut alături cu Flox- ner, Nogouchi, etc. La izbucnirea războ­ convins — profesorul ungur, că domnul iului este mobilizat pe frontul francez, celălalt era doctorul Levaditti. conducând spitalul din Orléans, iar mai Un savant atât de elegant... adţvnraîe târziu pe frontul belgian, unde lucrează examen împreună cu prof. Le Page din Bruxel­ les. După război este chemat în calitate confuzie Când a fost vorba ca dr. Levaditi să de delegat al Institutului Pasteur, spre fie numit, acum zece ani ca profesor la a ţine conferinţe la Londra, Bruxelles, Se ştie cu acest savant care ne face a- Cluj se ridicau în cercurile profesorale llaga, Praga, Madrid şi Stockholm. ita cinste îrr străinătate a fost şi căţă­ locale vagi obiecţii. In 1920, dr. Levaditi a fost invitat de ra vreme la Cluj unde fusese invitat — Să ne mai lase în pace cu domnii consiliul diligent să accepte catedra de la o catedră, ca şi celălalt mare savant aceştia care vor să pătrundă la univer­ bacteriologic şi medicină experimentală fm Racovija. Se mai ştiije de asemeni sitate fără... examen. Uite domnule, cu dela Facultatea de medicină din Cluj, t.i doctorul Levaditi e ceeace se nu­ mi-am luat întâi docenja, am dat vre-o unde jitie o serie de prelegeri. După un meşte un om de lume în sensul occiden- treizeci de ехіатеде şi acum de-abia an se revine însă asupra acestei pro­ al cuvântului : elegant ca îmbrăcă­ am fost numit. Pe când domnii ăştia dela puneri. minte, atent şi politicos, frecventând coa­ Paris... Şi cum au mai fost aljii ca a- Pentru cercetările sale ştiinţifice se ptele şi teatrele. Este adică exact, o- cest profesor cu examene, s'a revenit a- decernă D-rului Levaditi o serie de pre­ jras tipului de profesor german : cu o- supra numirii d-lui Levaditi. mii franceze (Academia de Şuinte) şi chelarii petrecuţi după urechi, cu redin- Dar iată că se află de succesul lucră­ străine. jfota demodată, cu manşetele ca nişte rilor acestui savant în străinătate. Se De curând Senatul Universitar din E- Juliane albe. vorbeşte de premiul Nobel, i se acordă premiul „Cornovin". dinburg a acordat d-rului Levaditi, pre­ le explicabilă deci scena care se 1 Tocmai i se spuneau acestea domnu­ miul „CORNOVIN ' ca răsplată pentru Bâtnplă într'iinul din laboratoarele u- lui cu examenele care se grăbi să-şi lucrăile sale asupra actiunei curative a nivcrsitâjii

DRAGOŞ PROTOPÜPESCU IOAN C. GEORGESCU POEZIE PENTRU APUS PE APE

ŞCOLARI Junghiat pe culmi — El — samănă în lacrimi, aprindere de sânge — prin vadul gol de uniblel Ti-adiici aminte, noi scriam în clasă... pregătind candelă dp voie — întinsului Era o încordare de peniţe ! de ape ce-şi «laliua'iî vegherea vântului De pc ferestre soarele de după ma*ă rubinul scăpat, cu multă'ndemânare — Nenea ca fluliiri mici de aur în alliţe. pe umerii serii din îngemănare de raze în sohoare.

Pe albele caiete în scufii Albastre, roze sau portocalii, Şi în sfârşitul lamelor înfipte — Ce roi de musculife năpădise îşi tremură sdrobit pe căi sucite Cu-ontenele muiate în cerneală ? Alară tot cuprinsul ostenise în aşezare-tot sângele'nchegat, In piatră, în căldură si siueală... curat— ce lâncezeşte încă, pe pleoapele muiate — când nu va trece vreme să fie'n veci plecate, Ce scârfâit febril de greeri proşti ...uitând pe-un cer de apă — săriilii'nsângerat... Care la iarnă-aveaii să fie iar flămânzit Până în curte ne părea că-s posti Şi ne sosea din bune după-prâii/.i L'n glas de oameni fericiţi — şi foşti... / . IL. LAZARESCU

foi albe se aşternuse astfel cu dâre De vagi insecte... Când un gând stingher CUPRINS LAIC Albastre foi, a început să vâre Prin albe foi, şi singuri, cu cler Când istovit pe diurnul fără sfârşituri Încet, iie-am pomenit scriind pe cer... Glas rătăcit în ecouri vătuite de mituri Aşteptare târzie la popasul cu tăceri topite Pe bănci, pe urme de paşi în nisip, şters, rătăcite. ANDREI TUDOR Purtată ermetic tot te mai văd, te mai ştiu REALITATE Kel ic vă spuzi tă cu rugină de vis Pe siilîetu ini cald, în taine închis In ora, care se închide Cânlă-amintirea sânge-alhastru şi viu... şi răvăşeştî 'n noi sonor tăcerea mea şi amintirea — şi plăsmueşte 'n timp un dor, CONST. ARGEŞÂNU

mai stărui şi-mi croesc egală CÂNTEC DE NOAPTE făptura mea din orice ceas, când peste faptele trecute „Mains en songe, nui mon âme'*... numai noi doi vom fi rămas. ALBERT SA1

Mâini, ai ipe de vise, flori albe sidefate JULES SUPERVIELLE Petale ce în umbră se 'nch'ul şi se deschid Ţi's mâinile -- pe care în noaptea asta trist SCHIMBĂRI Sărutulţ nom îngheaţă pe albul lor morbid.

In balta-acestei zile mici Mab.,. Au băut păsări nocturne •fps mâinile ca două sculptate cupe albe Pân'au căzut moarte'mprejur Din care-ăşi vrea o clipă să sorb înfrigurat La ultimul suspin al luuei Otrava iniresmată ce'mbată şi ucide *- Şi să-mi îngrop în suflet trecutul men uitai

lală flamanzii nurorii Care-şi fac cuibul îu lumină O, mâinile pe care le-am sărutat aseară, • Din auritul vânt al aripilor O mâinile pe care o cliipă le-am privit, - Din mătasea orizontului Când te vei duce în gându-mi vor înflori ul EMIL CUL1AN Ca două flori mici, albe, — pe suflettt-mi cer UNIVERSUL LITERAR. — 241 PRUNCUL SERD ARULUI PANAIT Lucrefia Petrescu *

Două recente succese pe fcena Naţioia'ului, anunţaseră în D-na Lucreţia Petrescu wi autor dramatic cu puternică acţiune asupra publicului. Autoarea „Ănuţei", care de altfel pregăteşte o nouă comedie „Se caută o jupâ- neasă", face acum incursiuni în domeniul nuvelei. „Universul Literar" oferă cititorilor săi nuvela „Fiul serdarului Panait", în care se des value acelaş descriptivism, dramatic şi o atmosferă asemănătoare celei din „Păcat".

Răzimată die. perinele ţii van ulm, — spuneţi lui Axinte să înhame murgii lia Cum să nu fie bolnav mititelul ? iu picioarele strânse cruciş sub dânsa, butca cea nouă. Repede, repede !''. Auzi ! Dacă doica l'ui — ce ţi-e cu ţi bătrâna serdăroaie cucoana Zinca Noroc, că delà casa D-raci până la ganul prost — se boceşte într'una de ţ-i uitat de cafeaua, care abureşte a- curţile feciorului D-sale — serdarul două zile, fiindcă a auzit că copilul ei iätiiri. ascultând ce-i povesteşte, ice Panait — e o bucată bună ; şi a avut — un danciu păcătos— trage să moară niáviii îi povesteşte de nora sa şi de vreme serdăroaia să se gândească, să pe o laviţă a bordeiului. I s'a turburat usău — ţiganca. .Ma.rgh.ioIa îngenun- se potolească. Căci de ar fi intrat la laptele, copilul a supt ţâţă înveninată hiatS. jos la marginea divanului : fiu-său, furtună aşa cum pornise !... — şi iacă pricina. I- ,,Ocltii să-mi sară stăpână ! Să nu Legănată pe pernele butcei s'a tot . De nu i-ar fi fost de copil— serdaru­ ia mişc de aci, dacă spui minciuni ! gândit serdăroaia cum să înceapă, cum lui, ce harapnice i-ar mai arde ţigăn- ton sä nu şl iu eu tot, când doar eu să-i spună cu binişorul, să nu-i viină cei ticăloase, care boceşte după danciul aduceam scrieorilc. Nu, nu te mânia vreo dambla, să nu se îmbolnăvească ei şi îmbolnăveşte ooconaşul. ipáiul |ю mine. Ce vină aveam eu, bietul copil. Serdarul Panait — bietul Noroc de Franţ. I-a dat acum şi doicei ară Îmi poruncea duduia, să mă duc ? copiii •— a împlinit 50 de ani, astă vară; o doctorie, a liniştit de tot copilul şi a lata 1 o o şlii doar pe duduia noastră dar tot puţintel la trup şi puţintel: la plecat apoi încărcat de blagoslovirile ktlido iute şi de aprigă. Cum puteam minte a rămas, aşa că fără păcat îi slugilor şi de mulţumirile serdarului, Щ- săraca de miine — să-i es din cu­ poate zice serdăroaia, maică sa —bietul care i-a vărsat un pumn de galbeni în lant ? Le duceam ; ce era să fac ? copil. Şi să-1 înşele pe el mititelul ! palma lui nemţească. („De mult ?" Chirie eleison ! Ce femeie neruşinată, şi Şi nici acum. — când Pa văzut aşa „Fireşte că de mult. Iacă au trecut noră sa. Pe vremea cucoanei Zinca era de voios de copil nu s'a îndurat bă­ i ani. Se întâlneau de câte ori era parcă altfel de lume. Nu că nu erau trâna coana Zinca, să-i strice bucuria. boerul la moşii or la divan, şi pe atunci întâmplări de astea, dar Mai e vreme — lasă. cum să nu-i văd stăpână, că cel puţin mu mai scriau cucoanele şi In odaia noră-sei, te îmbată delà uşă mai eu doar îi deschideam uşile. Da răvaşe, ca să afle şi slugile. mirosul de ulei de trandafir. Săltată là de voie, zău fără de voie le făceam Şi noră-sa, care făcea pe mândra ! în sus — din spuma pernelor şi a pros­ bale, să nu crezi, că, aveam vre-un Ei să vedem, ce o mai zice, când o citi tirilor albe — tânăra serdăreasă Ilinca jlos. Să te fi milostivit şi d-lor cu un scrisoarea Dumneaei rle dragoste. Cum — cu o oglindă în mână — îşi priveşte Bben. doi.... Doamne fereşte. De frică o să se apere ? O fi dânsa cu mult mai chipul, în timp ce două ţigănci tinere iiăceam. numai de frică. Dar acu tânără o fi nevasta de a treia a ser­ îi piaptănă părul lung şi negru în două l'am liotărîf. De rab omora duduca, darului Panait, dar tot nu se cădea. coade grele. Nu şi-a isprăvit, lehuzia şi I mi-o face or-ce ; nu mai rabd ru- Ţinută, de subţiori de două. slugi, carii de aceea şade încă în pat între perne, lee asta pe capul boerul ui. Am zis : i-nu eşit în cale şi asiounzându-şi pe cât îmbrăcată numai într'un camizon chi- Educ şi spun lot cucoanei mari. Dop­ putea — mânia, cucoana Zinca urcă limbariua, care lasă să se, vadă în faţă ului nu i-am suflat nici1 atitica. Mi-a scara casei fiului său serdarul Pannit. horbotele scumpe ale cămăşei. W frirl. că î.n. mânia dintâi mă o- Aici e zarvă mare. Toată casa e ză­ E tânără şi frumoasă serdăreasă I- pară. Si cc vină am eu săraca ? En păcită Serdarul cu ochii roşii vine în linca. Se poate mândri cu o aşa ne­ fara binele D-lra. venii acum la mi- întâmpinarea mame-sei şi scâncit îi vastă serdarul Panait. Şi parcă şi mai Şrirea cucoanei meri". povesteşte că micul Ioniţă — pruncul bine îi şade acum de când e mamă. Ce |>,.Nu mă credeţi ? Ei păi mă temeam pe care acum după cinci ani de căznioie sân pietros şi alb svâcneşte din albeaţa asta. Nu-i nimic. Încă nm adus cu a treia nevastă, s'a îndurat Dumne­ cămaşei, ce ochi mari şi sprâncenaţi, ti dovada, lara-fa-o ! Mi-a rlnt'o dú­ zeu să-1 dăruiască ; Ioniţă — copilaşul ce gropiţa în obrazul plin şi trandafi­ lta ieri. K un răvă^-el către stolnicul grăsuliu şi dolofan cu care se mândrea riu. •jcu-ibnvnicul Dumneaei. atâta Panait serdarul — e boflnav de Lângă pat, pe o măsuţă încrustată B-«rtafi că-mi scapă vorba asta. Tre­ azi dimineaţă rău de tot. Scânceşte, în sidefuri stau pe tava aurită : chi­ ia să (Inc astăzi răvaşul, dar eu am tremură, varsă şi nimeni nu i-a aflat seaua cu şerbet, feliiile tăvălite în za Beuel nri, să facă stăpâna rum o rostul boalei. De giaba ţine atâtea babe hăr ale raliatului turcesc. smochine în curte. Nu-s vrednice nici de mânca­ limai bine. Că e mare ocară de casa curmale şi naramge. Şi soacra şi nora rea ea le-o dă* A trimis acum si după după ce an sorbit apa rece, şerbetul şl pnlui Panait — biet feciorul D-voa- Front felcerul neamţ, să vină la copil. cafeaua schimbă câte-va vorbe dulceg* |, Putea oare cucoana Zinca în faţa du­ şi priviri acrii. Nu ştie nimic serdă Şi-a pus sp.rdi1ron.ia pe nas ochefl'a.rii' rerei feciorului, ei. să-i mai toarne pe roasa tânără de boala, copilului, cătel tu rrcii a tălmăcit slova noră-sei în inimă şi veninul trădării ? Nu putea. nimeni n'a avut voie să turbure liniştea faul către stolnicul Ivaşcu. Şi nu Si a mers tăcuilă în odaia imde natru. lebuzei. Şi nici soacra fireşte — n'a pisa aici o îndoială răvaşul. A ci- cinci babe. — nu ştiu câte dădace şi pomenit nimic. Asa că cucoana Zinca Koana Zircn tare. ca să înţeleagă o tânără doică, ţigancă se învârtesc după un rămas bun, „chera mu" şi-a I bine cele rale-vn rânduri : zăpăcite în jurul leagănului, utnide — lăsat, singură, nora — şi cu răvaşul, tot t „Psilii-nm, dacă te trimite odată în mătăsuri şi horbote — se frământă ghemuit în buzunarul maloteleii s'a 0 liviibă în Moldova, tinte sufletele, şi .scânceşte un copil de câte-va săptă­ întors acasă. jrtitrti dragostea, noastră e bine să mâni. A chibzuit mult pe drum în salturile 1 ferjurtiti o vreme. Drag mi-nr fi Ce trăsături, ce leacuri, ce descân­ butcei. Cbibzueşte îşi acum acaisă pe Bem mereu alături dnr n'o« vrea tece ! Nimic n'a folosit şi copilul se pernele divanului. între aburii cafelei îl» ha"" de seamă că rimncnl şer­ zvârcoleşte ţipând tot mai dureros şi şi a ciubucului din care trage voinice­ 1 pui Pnnait. üduce parcă la chip cu mai fără de putere. şte. Să-i snue lui Panait de scrisoare ?.. Bol Ivaşcu''. Serdarul Panait şii-a pierdut cu totul Ei fireşte că tiebue să-i spire. Cum să Id n'a isprăvit răvaşul şi a sărit capul. Noroc că a sosit grăbit şi Franţ îngăduie dânsa aşa nelegiuire ? Şi când i serdăroia. Nu crezuse întâi, dar felcerul. Meşter mai e şi neamţul ! Cum o şti serdarul. Panait, ce are să facă m mai poate avea vre-o îndoială ? a descurcat repede de a firul ţoale ! oare ? i In palme, porunceşte: Ştie acum şi din ce e bolnav copilul1 Are să-şi alunge nevasta fără Îndo­ p „Safto ! Ciubotelele de brumei !". şi i-a dat şi câte-va 'picături, cari parcă ială.... ! Malotcatta de aclaz vişinie. Şi l-au mai liniştit. Ei mai stai cu alungatul, că doar nu 242. - UNIVERSUL LITERAR

4)

ţuit şi ajunse curând să cânte bine în nici barbă, nici caftan. Lra îmbrăcat ruseşte nu numai la biserică ci şi în câ­ ţeste. Ii cerni numele spre a-1 anui Jertfa Tomaidei pentru drumul către teva coruri. — Denis Diderot... mărire a lui Anton creştea. Duminicile după amiază rămânea -în N'auzii bine şi comunicai comand Nu numai părăsirea casei şi îndrăznea­ casă lângă Tomaida. care nu mai înceta lui gărzii : ţă pribogire printr'o lume străină, tio. să plângă. Deşi zecile de scrisori ale lui — A venit gaspadin Dideroff... buiau să fie preţul scump al acestei Anton porneau udate de lacrămile ma­ — A, Diderot ! Diderot ! Invitatul jestăţii-Sale Ţarinei ! jertfe. mei către Brăila, unde era polcul rusesc Inehipuiţi-vă, venise să vândă, ce O altă jale. o durere amară ca o is­ din care făceau parte Vlad şi Andrei, nici deji ? Cărţi ! Toate sipetele eratt| păşire, aştepta pe mama bună ce era To- un semn nu se mai întorcea deacolo. maida. * numai cu cărţi ! Venise să-şi vândă Abia ajunseră la Chişinău şi abia aşe­ Alături de casa lor locuia un fost pol­ nei bibiloteca pentru a-şi putea iua zată într'o casă luată cu puţinii galbeni covnic rus, bătrân acum şi sineur, căruia singura lui fată. Omul aplecat пщ cu cari plecase şi cei doi copii mai mari, îi plăcea să-şi povestească tinereţea lui cărţi, uitase de fata care îmbătrâni Vlad şi Andrei, fură luaţi în pedestrime. eroică, trecută la Curtea Ecaterinei II. teptând să se mărite'. A fost o despărţire în care plânsul ma­ Iubea pe Anton, şi în zilele când nu-1 XI mei nu durea mat puţin decât tăcerea vedea, era ispitit să-l caute acasă. Au­ micului Anton. Fără să simtă lămurit zind delà Tomaida rostul silinţelor căr­ Anton nu mai semăna cu copilul pentruce, el voia să ceară fraţilor săi turăreşti ale băiatului, colonelul încheia din Slivlnul bulgăresc, nici într'un iertare. Iar Tomaida se învinuia în fata Vorba mereu CU aceeaş noveste pe care copiilor ei mari, de nenorocirea lor şi de nană în cele din urmă Anton o ştia pe îmbrăcat într'o haină neagră, îi câtă caldă iubire lipsise ea pe Vlad şi din afară : subţire, coristul bisericii din Cli 'Andrei, numai din pricina patimei ce a- — ..Da, e bine să fii şi cărturar"... nu avea deloc înfăţişarea unui popă, ci mai degrabă a unui băiat rătase lui Anton. Adăoga însă îndată că nu e prea bine jit, de boer, sau de negustor. Dil Din prima zi. rămas singur cu Tomai­ şi nici de viaţă uşoară nu au parte căr­ treizeci de capete ale corului, Anii da, Anton simţi că datoria de-a întreţine turarii. sărea şi era mai des chemat să că această mamă greu lovită, a venit. — „Aveam douăzeci de ani şi eram unele nunţi boereşti. Fără să spună nimic, Anton se înfăjişă sublocotenent proaspăt la Moscova. Hei, Fetele corului, sărace, aveau într'o dimineaţă meşterului cântăreţ al ce vremuri ! într'o zi pe când făceam de destule, dulci şi atrăgătoare, penii bisericii celei mari din oraş. După încer­ gardă, se înfăţişă un bătrân, cu o trăsură nărui camarad de cântare. Anton, carea glasului şi după ce rosti pe dinafa. plină cu sipete mari. Venea Ia împără­ ceput înecat în timiditatea lui ră rugăciunile mai de seamă, meşleru) teasa. La început mi s'a părut că-i un a: băiat de ţară, se descurca greu de îl tocmi în corul bisericii. negustor din Apus venit cu mătăsuri şi la de priviri ce-i apucau capul, ca Ştiind destul din psaltichie şi având o giuvaeruri. că veneau mulţi, să-şi vândă ghii aprinse. voce frumoasă de sopran, Anton era pre- scumpeturile Ecaterinei. Dar nu purta Fetele corului erau mai încete joctd acesta, şi-şi treceau nopţile ii curile băeţilor avuţi de unde totdeauna dimineaţa cu spelci, mi e duduca Ilinca luată aşa după dru­ erau în toatele când s'a născut băiatul ! papuci, cătărămi, panglici, barişuri muri. Şi ea e fată de boer — nepoată Fireşte, li se tăiase nădejdea moşteni- boade cu ciucuri, ciorapi verzi deli de vornic — şi are stare destulă. Când rili. Şi acum chiar coana. Zinca să Te .şov, agrafe, brăţări şi cutii de s'a măritat cu Panait nu a avut zestre fragă jarul pe turtă ? Ba numai asta Poate că la timiditatea băiatului i mai nimic, dar la moartea fratelui ei n'o mai fi. La urma urmei copilul nu se adăoga şi teama de-a nu fi silit răposat holtei, duduca Ilinca n. rămas are nici o vină, tot fecior de boer e şi şi el daruri, pentrucă în mintea lut stăpână pe pământurile de pe Ialomiţa atâta bucurie, are acum de dânsul bietul gostea fetelor din cor, părea anin şi pe şirul de case de pe podul Cnliţei. Panait ! cută să fie plătită. Ce i-o păsa asa mult duiducei Ilinca Httărltă, liniştită acum, cucoana dacă serdarul Panait s'a despărţi de Zliraea scoate răvaşul şi-1 aipropie de La urmă însă, Nastasia care î dânsa ? E frumoasă e tânără. Câţi n'oi cărbunele ciubucului. Dar abia arde un alături, i se lăsă în braţe, fără í vrea-o ? întâi stolnicul Ivaşcu... colt al hârtiei şi se răspândeşte. II îm­ pentru asta nici măcar o agrafă. Mai greu şi-o găsi Panait altă ne­ pătureşte frumuşel şi-1 punie încuiat în — Mergi cu mine la Danidéra, vastă. De trei ori însurat — de nu-i sioeţelul D-sale cu scumpeturi. Să-l Vom fi singuri şi ne vom iubi cum puţin lucru. Şi să rămâie tot singur.... lase acolo poate vre-odată cu nora sa place şi cât om vrea. E acolo Dar copilul ?... îi prinde bine. Domol apoi. porunceşte care ne-aşteaptă şi nimeni nu ne Acum când are şi el bietul Pannit arnăutului, care s'a ivit la uşă de cum de urmă. Mâncăm pâine cu miere atâta bucurie tocmai mama sa să vină a pocnit D-nei odată nalmele : iubim. Mergi <' să i-o spulbera ? Da, dar răvaşul 1 ,,Arghire e jos la bucătărie Marghioa- La o asemenea invitaţie Anion i Ei par'că trebue să le mai crezi toate la-tiganca bala.şoaio a noră-mei-duduca tea răspunde, decât primind indii ale răvaşelor. De ce adică nu ar fi co­ Ilinca. Aşteaptă delà mine o vorbă. Ei In aceeaş seară plecată, fără i pilul lui Panait ? Că par'că îi şi sea­ sptme-i tu lui Stoica vătaful să o lege mănă aişa puţin, mal ales când scân­ la scară şi să-i dea vre-o douăzeci de gând în urmă. Dragostea Nastas» ceşte. Şi apoi de n'ar fi copilul, cui are bice, să se înveţe minte altă dată cioara dintre acele ce satură delà începi să lase serdarul atâta groază de avere ? să mai umble cu intrigi şi minciuni din anume bucate, şi Anton ceru să La neamurile, cu care cucoana Zinca casă în casă.. Aşa să-i spui. întoarcă. După trei zile, reveniră! nu s'a avut niciodtă bine ? Ce cătrăniţi Ai înţeles Arghire ?". şinău şi Nastasia văzând răceala i UNIVERSUL LITERAR. — 243

Anton ce nu mal poftea niimic dela ea, tânărului cântăreţ şi cărturar lăsându-i strămutase de curând la Leova. Aşa el se mângâia iarăş cu un sfrijit din boe- în suflet parfumuri diferite. La o nuntă, au mers mai departe, schimbând caii la rimea ce umbla mereu prin Apus. figura-i de seminarist subţire cuceri câ- hanuri şi economisind bucatele. Era un oarecare Mihale, cocârjat şi fe-va inimi îmbrăcate în mătase şi într'o Sate rămâneau în urmă, alte sate abia lang, ce purta frac cafeniu deschis, gă- singură noapte, trebui să aleagă din pa­ se deosebeau înainte, adâncite în zăpadă. tit cu nasturi aurii ce semănau a meda­ tru chei de poartă, una. Nehotărît, Anton Sania luneca pe drumuri bănuite la în­ lii. Pe sub frac, Mihale punea o jiletcă îndrăzni să dorească îmbrăţişarea unei tâmplare, către apa îngheţată a Prutului. cum e cenuşa şi se înnoda sub nodul ga­ rusoaice, ascunsă în blănuri, Nadia D.. so­ Ceasuri lungi treceau şi pe buzele To­ tului, uscat şi scos în afară, cu o fundă ţia comandantului militar al Chişinăului. rnáidéi tremura câte-o rugăciune che­ mând ajutorul lui Dumnezeu, pentru a verde la fel cu pantalonii strâmji. La cinci dimineaţa când se retrăgea spre poartă, încă ameţit de tăvălelile pa­ ajunge fără primejdie la ţi'ntă. Capul Iui umbrit de păr, răsărea nu- tului Nadiei, un adjutant tânăr voi să-şi Unde ? Cerul ştia. Oriunde însă cât mai pe jumătate din gulerul ce-i trecea încerce sabia în pieptul lui pentrucă a- mai departe de pământul Basarabiei, de urechi şi pe care prietenii, la beţie, ѵѳа drepturi mai vechi de stăpânire pe unde stăruia ameninţarea oastei ruseşti ü scriau cu cărbune, măscări. Fiind slab inima Nadiei. care îi smulsese, pentru moarte zadarni­ ţi neputincios din naştere Mihale se spri­ că, doi copii. jinea într'un baston lunjg adus de la Anton, care dispreţuia adânc îndeletni­ Noaptea rămâneau în hanuri, sărace, viena şi eu care se şi fudulea. cirile soldaţilor cu privire la mânuirea săbiilor, scăpă prin fugă. printre negustori roşcaţi cu zulufi, prin­ Nastasia avea dela el multe găteli şi Ajuns acasă, nu întârzie să mulţumeas­ tre ţăranii plecaţi cu vinuri, către târ­ carmâzuri ca : alifie albastră pentru o- că Domnului pentru ajutorul dat în fuga guri. chi, şofran la cutie pentru obraz şi praf mântuitoare şi scrise pe marginea unei A doua seară de drum, se vestea mai rosti pentru unghii. psaltichii : sticloasă. La intrarea într'un sat, o ceată Dar nu-1 iubea ; fata, chiar după des­ „Dragostea nu se! plăteşte întotdeauna nea/gră se mişca în faţa hanului. părţirea ei de Andrei, căuta bătrânei cu agrafe şi acadele, ba uneori cu viaţa, Tomaida cuprinsă de spaimă, îşi ascun­ prieteşug şi în nopţile lungi ale ternei ceeace e destul de scump". se băiatul sub fân. venea la ea, la clacă şi la vorbă, lucru „Dacă, in ceata ce s'arăta erau soldaţi ai care nu plăcei mult mamei. Ţarului trimişi să prindă tineret pentru Anton neiim arăta rrrmii cărturăreşti. Se război ? ímprietenisp cu li" tânăr prelat ca+ol'V, Tomaida tot mai întreba soldaţii în u- Când sania opri, frica mamei trecu în­ ce se stabilise la Chişinău pentru studii liţă de n'au cumva ştiinţă de urmele fi­ dată. Câţiva ţărani priveau Ia o făptură de obiceiuri, şi-1 lămurea în limba gre­ ilor ei, ce de mult păşiseră în moarte. îmbrăcată ca slujnicarii curţilor boereşti cească asupra nlanurilor lui. Ceeace nici Dar războiul între Ruşi şi Muscali tre­ cu o tunică albastră şi în cap cu o pă­ cuse, împăratul Alexandru uitase îndem­ Tomaida nu afliS" papistasul stin. într'o lărie colţuroasă. ;ri li arătă un ..Doamne milueşte*' com­ nurile austriace pentru liberarea creşti­ Anton ivit din fân, se apropie. Privirea pas si cântat în ruseşte de el, între so­ nătăţii, şi iertase Turcilor mazâlirea în- lui descoperi numai decât, că omul în­ pranii armoniei eclesiastice în acel an nainte de termenul de şeapte ani, a lui tins în drum trebue să fie un soldat ră­ Ipsilant şi a lui Alexandru III Moruzi. lfilO. tăcit. După ce ocupase pe rând Rusciucul, Ni­ I — Am hăirfif. de seamă că unele cân­ copole şi Vidinul împăratul încheiase In timpul acesta, ţăranii îl ridicară du- turi în melod'a paoadica şi stihirarica pace cu sultanul, care hărtănit şi adus în cându-1 pe umeri, într'o cămară a ha­ veneau foarte lunei şi eram silit, r>e când sapă 3e lemn îi dădu peşcheş Basarabia, nului. le cântam, să le scurtez şi să le tain de­ bucuros că scapă aşa uşor. In căldura tare dinăuntru, trupul dege­ odată la locuri nepotrivite, unde melodia rat se trezi în dureri. Suspine şi cuvinte Svonuri înfricoşătoare începuseră acum trebuia să românii atârnată şi ciuntită se amestecau în gura încleştată : fără trust. Si aşa. fiind îndemnat şi de al­ să tulbure Rusia. împăratul Napoleon -— „Qtte votre règne arrive, Seigneur"". ţii, luneirile ce se făceau peste măsură pierduse între timp o flotă întreagă la — L'empereur !... L'empereur... le-am scurtat în scrierile mele. fără să Trafalgar. Ca să se răzbune pe englezi, Anton înţelese mai mult din sunetul le bace de scamă. el hotărîse să le flămânzească ţara, o- prind corăbiile cu mărfuri pornite din cuvintelor, că omul ce se sbătea acolo, - Si de rc ai făcut dumneata toate era un soldat din marea armată a lui astea' întreba oreht+ul neînteletrând.... porturile britanice, spre" continent. Rusia singură, nevoită să ia oamenii dela mun­ Napoleon, răzleţită pe câmpul nesfârşit I - Am păzit drumul şi duhul vechilor al Rusiei... sfinţi si mai ales al patriei tatălui meu. că, pientu a ţine piept sultanului, începu­ La aprinsul lămpilor, moartea se îndu­ pentrucă muzica bisericească trebue să se încă din 1809 să primească mărfuri ră să curme chinurile soldatului. • dobândească un caracter naţional, de- englezeşti. Mâniat, Napoleon se pregătea Un ţăran aprinse o lumânare la căpă­ bebit de ifosul de Ţan'lgrad şi de cel a- să pedepsească pe Alexandru. tâiul celui stins, şi Anton murmură o ru­ siitic... Strânsese o armată mare şi înainta, neo­ găciune pentru sufletul lipsit de îngri­ Prelatul se ridica domol şi pleca. To­ prit de nimeni, către Moscova. jirea bisericii catolice, apostolice şi ro­ maida bătea la uşa iatacului său şi spu­ Tomaida se scula noaptea şi intra în mane. nea stins : odaia lui Anton. II privea aşa întins în pat şi cufundat în somn ceasuri întregi, XIII S — Rşti bucuros să mă vezi, Antonie ? plângând, căci pe nesimţite copilul de o- t — Intră, marnă. dinioară devenise un bărbat mare şi la Noaptea îi surprinse în cele mai mari І Nn i se simţeau paşii. Mai mult alune­ trup şi la inimă, tocmai bun pentru oaste. zăpezi, pe un drum strâmt, lângă o pă­ ca, din rochia neagră şi lungă până la Intr'una din aceste nopţi, ea înspăimân­ durice. Din direcţia dimpotrivă se ivi o călcâe. tată de svonurile ce se înteţeau sculă pe sanie trasă de şase cai. i - Mai scrie. Antonie. Ia Brăila să a- Anton. — Fă-mi loc, răcni mtiscăleşte un om flăm de Vlad şi de Andrei. Soldaţii din îngropat până la gât în fân. Anton se re­ — Inima îmi spune, Antonie, că fraţii alte polcuri s'au întors... pezi înaintea cailor şi încercă să-i tragă tăi au murit, dar tu vreau să-mii rămâi, I - Scriu, mamă. într'o parte. Si Antonie scria o nouă scrisoare, ca ca să nu mă sting de tot în plâns, prin a- ceste străinătăţi. Om merge la Lăpuşna, Tomaida neliniştită de ceeace putea să atâtea altele, pentru a păstra întărită li se întâmple, întrebă pe Anton în gre­ speranja mamei în reîntoarcerea fiilor unde s'a gospodărit ctitorul bisericii din. Slivin, cel care stătea în picioare când ceşte : plecaţi, deşi el de multă vreme aflase că — Sa viu şi eu să-ţi ajut ? toate polcurile trimise în jurul Brăilei se citea evanghelia. El ne va ajuta să trecem Prutul, dându-ne şi merinde de Au fost destui aceste vorbe pentru ca să lupte cu nazirul Ahmet Ibrail, pieri­ ofiţerul mânios, să se înfurie şi mai tare. seră. drum, că de om rămâne aici, pierim a- mândoi. — Mai vită tu decât vita. Unde mergi ? spuse pe un ton răstit omul care acum XII — Cum vrei tu, mamă. se ridicase şi părea a fi un ofiţer rus. Şi chiar în noaptea aceea au pornit, — Merg cu mama la Leova. Atentura neînsemnată cu Nastasia, luând cu ei numai îmbrăcăminte, hrană — Arată zapisul... nici m mai avea loc în amintirea Iui şi bani. Dar în Lăpuşna, când au intrat Anton. Altă făptură intrase în viaţa degeraţi şi trişti, aflară că bătrânul se (continuare Im n-rul viitor) 244. — UNIVERSUL LITERAR cnîicti lifereirfi

pe casă şi cu pisica la poartă". Rândurile de-alungul ei, necăjită şi concentrai următoare însă arată mai curând o goa­ dm paginile acestei cărţi, arată cu al nă de otomobil dealungul satului. Ni mai multă putere de observaţie, ştiin se dă chiar şi amănunte implicind acest de redare, capacitate de delimitare am lucru : „Numai o îemee, o moldoveancă, meniului viu. Preocupările literaturisj rămâne aşezată pe marginea drumului... te, de care nc-ain ocupat la început, etc. Aripa maşinei a atins'o din trea­ care duc la incongruente cu atât mait căt". gur cu cât e voi ba de un talent reali OTILIA Am insitat asupra acestor amănunte datoria să dispară. Ele nu pot fi mâni numai pentru că volumul acesta al d-rei cu folos de cât acolo unde lipseşte ft: CAZIMIR: Otilia Cazimir statorniceşte un real ta­ dul re«il de scriitor, pentru a da. arie» lent de prozatoare, in care sufletul ome­ dresate până Ia prestidigitaţie, exempk In întuneric nesc găseşte, câte odată, admirabile mij­ re de penibilă fumisterie. Donmişoaj loace de redare. Cităm, de pildă, câte-va Cazimir nu are nevoe nilci de încercai rânduri care redau în „aqun-foirte" în­ hibridă de a cocheta cu formulele, I treaga stare sufletească a unei gospodine nici de a-şi dresa fiinţa cerebrală în» în ajunul Crăciunului : Trânteşte farfu­ derea zadarnicei eebilihristioe a literat! riile in bucătărie şi cântă, de urât, îm- rilor siliţi de conflictul dintre neta pletindu-şi cântecul cu gândurile. Iasă profesională sau de vanitate de a scria melodia în drum, şi o reia de departe, d'ntrc sărăcia lor lăuntrică, de a-şi dl cine ştie de unde. în nestiro : în ^«^"мі ta şi masca, în acelaş timp, clişeele meM gândul ei a cântat singur, fără glas" Sau unei comode stereotipii a gândului sjj Volumul d-rei Otilia Cazimir poartă acest peisagiu suculent : „Stejarii aceştia emoţiei, uscate şi avare. Autoarea îşin în subtitlu, menjiunea de „fapte şi în­ vechi şi solitari, cu rădăcinile împletite fatal, un domeniu care, dacă nu areal tâmplări adevărate", „din carnetul unei în adânc, şi cu trunchierile înfrăţite în ştie ce întindere spirituală, nu exclJ doctorese". Conţinutul lui însă depăşeşte lumină, nn o viaţă ciudată şi tulburătoa­ de loc dreptul de exclusivă propriété cadrul acesta de simplă notaţie cu nume­ re. Frunzişul lor bogat e deapurnri răz­ lumea rurală a d-rei Casimir, spre di roase realizări literare, fie în bine fie în vrătit. Chiar când nil bâte vântul, curen­ sebire de ţărănism de etichetă, se m rău. Sensibilitatea autoarei se mişcă cu tul viu al Şiretului, slobod peste vale, li neşte într'o mentalitate cultivată şl• agilitate dela observajia proaspătă, nouă, se prinde'n crengi cu un suznr lung, cu mijloace technicè capabile să se extnţ caldă, a cunoaşterei sufletului omenesc, un foşnet abia simţit, ca o respiraţie a şi dincolo de ea, în domeniile mai m a înteleegerii peisagiului şi a redărei lui trupurilor lor bătrâne". Am putea apoi plexe ale unei soiritualiită|i clădite! juste în raport cu stările psihologice ale cita în întregime, pagini numeroase de cultură şi pe tradiţia eii situaţiilor, şi până, apoi, la convenţiona- admirabile analize sufleteşti, în care mo­ Psrmil găunos al literaturei de cabinet, mente dramatice sau .numai intense. stră­ îmbinarea aceasta se face atât de strâns lucesc cu mirajul unui luceafăr reflec­ N. DAVIDEScI în cât, câte odată un singur pasagiu de tat într'un bob de rouă. câteva zeci de liniii. trece de urni mu'+e ori, alternativ, dela adevăr sufletesc la Povestea unei ţărance părăsită de so­ clişeu, dela realitate vie la frază litera- ţul ei şi venită să ceară ..tiu certificat turizantă, dela dinamică sufletească la medical", caracterizează dintr'o dată şi trepădare pe lac. Următoarea descriere o psicologie şi o mentalitate şi un mediu. a unei „dimineţi de toamnă, colorată vio­ Spovedania făcută pe patul de moarte, lent, care clatină valuri de aur fluid. apoi, do către o femec în bucata„Minciii- na'' prietenei sale, a unei no'ti rte adul­ NOTE BIBLIOGRAFICE „După o noapte cu argint gros de bru- teră dragoste are, în stilul ei telegrafic, „mă, care mai stăruie încă la umbră, eo- ceva din strălucirea unei inscripţii tăiate Primite la redacţie : „nae'i şi-nu răsturnat la picioare, din- în marmoră neagră. Şi una şi alta au ROMULUS S. MOLIN „Românii i „tr'odată, cununile roşii. Sub ci, copiii se mişcare, sunt ritmice, calde, pregnante. Banat', un studiu complet. „joacă stârnind cu picioarele goale, de- Observaţia directă şi intuiţia adevărului „laolaltă frunziş umed şi colb. într'o o- strălucesc în ele ca diamantul, în noap­ „gradă, un zarzăr rotund îşi fine pe tea sufletului .omenesc. Dinamismul lor VIAŢA LITERARA, anul III Nr. 801 ..crengi toată frunza galbenă, ca un coş în. ă nu merge până la a caracteriza, din­ măr Închinat d-nei Elena Faragó, „încărcat cu lămâi. Nucii păstrea/ă ici şi colo de situaţia la care se aplică, în chip, prinde un interwiev işi articoleзещ ..colo palme uscate să aibă în ce suna simbolic, insul întreg. Sunt astfel, de d-nii 1.. Lovinescu, I. Valérián, fj ..vântul. Şi la o răscruce, de-asuprn unei numai fragmente din viata persona­ linescu, I. Al. Ştefanovici, N. N. Şal „fântâni părăsite, un stejar tânăr stă îm­ giilor şi, câte-odată, simple momente a- ii eseu, Al. Bădăuţă, etc. potriva vântului, arămiu şi drept, facă dtise în sprijinul observaţiilor de carnet „să scape o frunză, vuind şi zbătându-se ale autoarei. Observaţia aceasta, însă, e • „pe loc, par'că se luptă cu un vrăjmaş mai mult de detaliu. Talentul autoarei RAMURI an XXII nr. 3 sub dir« „nevăzut". străbate prin scoarţa preocupărilor sale d-lui C. Ş. Făgeţel, minunat renwl „literare, ca reşina prin scoarţa brazilor, tehniceşte, cu colaborarea d-lui N.I Toate amănuntele acestea, fireşte, pot vid eseu. foarte bine intra într'o bucată dacă le-am şi se inchiagă in admirabile chilimbaruri vedea, apoi, acţionând sufleteşte asupra de adevăr. Bucata „Necunoscutul", de pildă, aşezată pe faptul că cineva, la că­ personagiilor nuvelei. Gr, este vorba de ŢARA DE JOS an V, nr. 1—2. un procuror şi de o doctoreasă plecaţi pătâiul unui mutilat adus la spital, crede să ancheteze o crimă. Nu le mai întâlnim că e frate-său, plânge lacrimi de durere însă nici într'un chip, în tot cursul buca­ frăţească şi consolează astfel atronia unui btiăin până în clipa când închide ochii, FAMILIA, seria II, an. III nr. 1-| tei, ca, bine înţelese, reflexe în conştiinţa pare la Oradea sau in subconştiinta nici unuia din per- e de un omenesc a că ruin nobleţe p n o în­ souagiilc autoarei. Procurorul şi cu doc­ trece de cât sobrietate mijloaclor de re­ dare ale autoarei. • toriţa trec înainte cu otomobilul să gă­ CAMP1NA ziar cu un interesanţii sească locul crimei după indicaţia că el Domnişoara Otilia Cazimir ne situiază, nere.se supliment literar. aparţine „unui moş, Panaite, oare are o cu volumul „In întuneric" în rândurile babă chioară şi un câine şchiop". E deci scriitorilor cu temeinică vocaţie, şi lu­ un fel de căutare în gol, a casei, după mea circumscrisă între sat şi spital, cu NĂDEJDEA — organ săptămânali reţeta oltenească, a rumânuiţii „cu cioara mici împrejurimi şi luminişuri de natură, Partidului Român din Banatul sânt UNIVERSUL LITERAR. 245 i ti % frei IH il Teilt"* SUPE R VIELLE In Montevideo fu dat să apară Su­ afirmată în unele din poemele lui Va­ dul mării, să se urce pe cal, să întoarcă pervielle, în oraşul în care mai plu­ léry Larbaud. Dar Supervielle nu cântă la dreapta şi la stânga capul, „ca şi tesc încă, paşii lui Lautréamont şi trenul de lux, nici marile hoteluri şi cum ar fi în pământul natal", de a-şi Laforgue. Numai că dacă peste nu­ nici nu priveşte aşa de direct şi clar. putea prelungi tăcut şi fără picătură mele acestora a trecut de mult consa­ Priveşte mai oblic mai ascuns şi vede de sânge senzaţiile familiare, în mij­ crarea timpului, pentru Supervielle nu funduri de mare. Minunat, casîcum ei locul acestei morţi „care se reîntoarce mein încă perspectiva necejsară, spre privi printr'un ochean vrăjit în alte spre noi printr'o obsnură favoare" şi A-I privi descătuşat de măruntele în­ la mi care-1 face să vadă „cum se formează din nou cerul turmentat nl fabulelor". trebări cu care încă îl legăm de pre­ Supervielle e într'ndevăr creator de zent. lumi noi şi ceva mai mult : de uni­ Dar această incursiune în moarte si vis se regăseşte mai oură în ultimele Până când îl vom vedea purificat prin versuri. Adică sisteme de imagini con­ poeme, în ciclul „Suffit d'une bougie", timp. avem cel puţin bucuria de_ a-1 trabalansate după legi individuale, sau şi în parte in „Coeur astrologue", când descoperi cu poezia încă vie de viata pondeire de stări, nu de sentiment" cu le­ scapă chiar de terestrul transformat de cristalului abia crescut din săruri. gile lor de gravitaţie speciale. Univer­ nerecunoscut al fundului de mare ne- Prunele volume conţin mult material. suri cele mai adesea statice când nu le Dar pe acestea le dăm uitării într'un tre­ gru-verzui, pentrucă să evadeze în su- turbură rare mişcări mute şi lente prin praterestru, în imaterial, unde desenul cut întunecat, interesant ca subconştien­ algele şi sarea fundului de marc sau tul. stufos, bizar şi cam prea încărcat, de­ nrin cristalul cosmic. Acesta uneori Mal­ vine linie subţire neacră pe , alţb, şi (..Gravitations" e singurul volum la larmé-an, dar fără atâta puritate, mai cristal. Distilarea e vizibilă : şi rezulta­ care ne referim când no gândim la Su- maţenal, mai sensibil. tul : tăria esenţelor imateriale. perrielle. Celelalte sunt numai preludii Sunt iarăşi stări cu totul individuale. ale cântecului definitiv). Un îngheţ mineral, nu al neantului, Moartea o prezentă înegrind transparen­ Ï la început o poezie mai grea de în straturile unui cimitir din care cresc flori metalice şi ierburi straniu mirosi­ ţele cu un voal uşor sil negru. Păcatele material, un minereu nretios dar încă nepotrivirii de material se arată uneori minereu, un amestec hibrid, neourifi- toare cu trosni ri de cristal. Viaţa ade- vârâtă e lăsată mult în urmă. Supervielle si aici. Dar procedee aproape suprarea­ cat şi prea multicolor (deşi totdeauna liste Ie învălue în puritate, şterg contu­ în culori foarte şterse), alături de o creinză în acest decor o nouă viaţă, a morţii, care pare singura adevărată aşa rurile prea aspre şi cristalul depăşind absolută înăljare spre spirit. Două ma­ lestul, rămâne. Flexiuni de ton de-o rară cum lumea spirituală ar fi singura rea­ teriale distincte, care nu se pot suda. dezolare reţinută. E ea atunci când prin puritatea cris­ litate şi poezea-se spiritualizează din ce în talului ar pluti nori albuminoizi. Poe­ ce. Plutim în ţinuturi înogrite. Tară Lipsit de artificialul primelor ci­ zie prea încărcată cu rarităţi, ca o fe­ a morţii sau a poeziei, n'ai putea bine cluri, cursul acestei poezii clarificate meie cu preni multe bijuterii. Aduejri să spui. Poezia e o moarte în care viaţa se apropie mai natural de înlănţuirea aminte vegetaţia exuberantă şi exotică piere pentru a se înţelege mai bine. după logică proprie a valorilor spiri­ a tropicelor, sau obrăznicia unei civi- Înecatul din „Le survivant" deşteptat tuale şi e glasul inspirat al unui mare ІІ7о|іі stridente, cosmopolite, strigător în moarte, se miră de a putea în fun­ poet. EMIL GULIAN ITAL O SVEVO şi JAMES JOYCE După durata dc meteor a exhibiţiei pi- pieri int re Fieust şi Svevo dar singurul lor e dumicat amănunţit până la schelet şi randeliene, Svevo, descoperit cam odată punct comun e analiza. Romanele lui tehnică, de parcă ar fi fost cinematografiat tu Pirandello pare că rămâne, şi trei Svevo sunt tot un fel de „Căutare a tim­ şi apoi procedat încet în tablouri succe­ sferturi din gloria lui Pirandello, ar tre­ pului pierdut", cu aceiaşi introspecţie sive, cum observă Curtius. bui să treacă asupra lui. Pirandelismul precisă, cu aceiaşi minuţiozitate a amă­ prinsese, fiindcă era o filosofie de su­ nuntului. Stilul însă e mai puţin încăr­ Constructivismul acesta nsichologtic a prafaţă, la îndemâna fiecăruia. cat, fiindcă Svevo realizează introspec­ tinge perfecţia în .Ulysso". Um roman de 800 pagini, in care se formează şi se 0 tehnică facilă şi artificială a realizat ţia prin îngrămădire de amintiri pito­ întâmplă viaţa eroului thno de n zi !i o filosofic ieftină pentru vulg. Amorul reşti, în vreme ce Poust are o tehnică a urmăm o singură zi pe Stephen Dedalus propriu al fiecăruia era satisfăcut : fie­ introspecţiei : descompune gradat şi şi pe Leopold Bloom, prin multiplele şi care înţelegea. Relativismul fin. dens de succesiv orice act. Chiar şi temperámén, diversele lor ocupaţii în Dublin. (aptă şi ideie, dificil pentru o înţelegere te'e sunt deosebite. neiruncită şi rapidă, al lui Proust şi-a Svevo un dramatic. Proust un liiic- Cartea e scrisă după un plan loţic, fSiit in Pirandello o soluţie şi o indus­ Acela jCaie 1-a descoperit, la Trieste, pe făcut până în amănunte. Tn acest plan. trie, cu suflete şi idei, fabricate în se­ Svevo, e un alt marc romancier James ca în nişte casete, e împărţit materialul rie, vândute „en detail" cu preţ redus. Joyce. imens, cules din realitate şi eând Un m.izaic vivant cu dialoguri, schije filozo­ Când Kalo Svevo a fost recomandat Se ştie despre acest scriitor c'a scris fice, descripţii, istorie, satiră politică. îde criticul Cremieux şi scriitorul Valé­ poezii, „Muzică de cameră". A făcut oa­ ry Larbaud, snobii s'au lovit de unele recare scandal cu „Oameni din Dublin", ..Ulysse" rom in greu, nu cedează unor RicuMăţi : Svevo nu mai era Pirandello, serie de nuvele organic legate şi de un palide eforturi de snob. Trebue o citire fr» nai indigest, fiindcă mai substan­ naturalism necircumscris numai realită­ atentă, susţinută şi inteligentă, asemă­ ţial. Trebuia mestecat bine cu măselele ţile r exterioare. „Dedalus" e pri­ nătoare aceleia a descifrării textelor la­ sau dizolvat hi alcool. Până atunci nu se mul roman şi cel care aduce notorietate tineşti şi greceşt*. unde un cuvânt lumi­ ţtia nimic, despre Svevo. E un scriitor autorului său. Aci e poveistită copilăriei nează o frază ş; o frază un episod. bătrân, care a scris în viaţa lui numai şi adolescenţa eroului Stephen Dedalus Lectorul .grăbit se va încurca în ur­ trei romane : Una vita, Seniilita, Cons- din „Ulysse", un alt roman al său. Ca în zeală, se va împotmoli în cheagul unei rien/a di Zeno. Deloc exterior în scri- orice roman, aci ca şi in „Ulysse", e au­ condensate vieţi scrise şi nu va trece "ral şi subiectele sale, nu s'a bucurat de tobiografie : Stephen Dedalus e James de prima pagină. Dimpotrivă o agilitate sici o apreciere în patria sa. Dealtfel şi Joycc. intelectuală şi o cultură solidă se conformaţia sa sufletească este alta : S'a spus despre Proust că ar fi reali­ descurcă prin firele încrucişate ale gân­ Svevo este de origine germană. El e zat în opera sa un „ralenti al vieţii. Un dirii şi cântăreşte, cu superioară şi in­ mai mult înrudit sufleteşte cu Proust, lucru, care are pentru noi un aspect de­ tensă plăcere fapta şi cuvântul plastic. Joyce. Th. Mann, Freud, decât cu vre-un finit, e secţionat în diverse planuri şi e scriitor italian. S'au făcut multe apro­ іг-vorul multor imagini noui. Fiecare act ANDREI TUDOR 246. - UNIVERSUL LITERAR Teatru MARILE TURNEE STREINE

Viaţa Capitalei se normalizează. Nu fiind nevoit să recurgă la poncife, ac­ cărţi de invitaţie. Nădăjduim însă că s'au lipit iar afişe de închiriat pretu- torii de dramă citaţi mai sus, îşi găsesc fiind vorba de elemente foarte арги dindeni, dar au încept să ne viziteze ma­ în mod firesc un ritm şi o încadrare a în centrele în care s'au consacrat, rile turnee străine. Se întâlnesc si două jocului. ar putea constitui o şcoală exoeli câte odată, ca în săptămâna aceasta We- Epoca de azi, de mare decadenţă, e pentru tineri noştri actori care nu gener şi societarii Comediei Franceze : caracterizată prin faptul că elementele posibilitatea umor călătorii, (şi e expl d-ra Rohmne şi d. R. Alexandre. în vârstă au experienţă, fără vigoare ner­ Ы1 d|e сѳ)- Am niai subliniat şi într'altă parte de voasă şi sunt deci nevoiţi să recurgă la Nu ştim dacă ministerul care face ce mare folos ar putea fi aceste turnee poncife, iar elementele tinere sunt de- tea sacrificii inutile pentru artă, pentru schimbarea pe care o nădăjduim zasţaruos influenţate de aceste poncife. face bine să pună la dispoziţia tinei în viata noastră teatrală. Nu ne putem ocupa mai de aproape actori şi a elevilor de conservator, Căci nu se pjate tăgădui că teatrul ro­ de aceste turnee, căci impresarul caire curi ieftine la aceste reprezentaţii mânesc a ajuns azi într'un grad d'e db- s'a gândit să facă o afacere nu s'a gândit marii actori străini. cădere care trebue să ne îngrijoreze i>e şi Ia folosul pe care trebue să-1 tragă Căci nu putem şă uităm ce influent toţi. Câtă vreme trăiam în izolarea im­ teatrul românesc de pe urma acestor avut acum aproape 20 de ani turneul pusă de război, puteam nutri iluzia că turnee, la discuţiile pe care ele ar putea Novelli, asupra teatrului românesc. avem un teatru. Faptul că o actriţă ca şă le provoace şi nu a trimis revistelor. CAMIL PETRESCl d-na Elvira Popescu, nu îndeajuns de înţeleasă aci la noi, a cucerit un loc a- tât de strălucit în teatrul parizian, a con­ tribuit şi mai rău să ne zăpăcească, căci, tuturor li se părea că în teatrul româ­ nesc avem „atâtea ca Elvira''. Şi labia a- cum după atâta vreme delà plecarea ei, ne dăm seama că e absolut de neîn- locuit. Una dintre caracteristicile epocilor de decădere ale teatrului, e faptul că nu se mai poate juca drama şi că dimpotrivă, publicul trebue să se mulţumească nu­ mai cu vodevilul. Drama, care are nevoile de mijloace fundamentale de sugestie, se poate ju­ ca пищаі în epocile de înflorire, când ai actori de concepţie şi de mare emotivita­ te. Cu actorii de mâna treia, nu poţi juca dramă. Chiar actori care au avut succese în tinereţe, nu mai au vibraţia necesară, intensitatea nervoasă cerută de rolurile pline de pasiune, fluidul acela de suge­ stie isvorât dinir'un proa plin de viaţă. Ei trebue să se mărginească la rolurile de compoziţie. Chiar cu un actor, doi, tot nu faci nimic. Teatrul românesc a cunoscut două e- poci de înflorire : una în comedie poj vre­ mea lui Liciu, Iancu Niculescu, Brezea- nu, Toneanu, Belcot, Mihalescu, lanco- vescu, mult mai tânăr. Altă epocă a fost cea de dramă când subt conducerea si­ gură a lui Davila, elemente tinere ca d-nii Manolescu. Bidandra, Storin ţi d-nele Voiculescu şi Bulandra se puteau întâlni în ansambluri de dramă. • Convingerea noastră e că şi atunci comedia se resimţea ca valoare intelectua­ lă, iar drama biruia mai mult priu pa­ IONESCU-SIN: NUD CU FOND ROŞU siune şi tinereţe. Se ]>are însă că Davila a fost un mare regisor, şi sigur e că ne- UNIVERSUL LITERAR. — 247

ARTA ROMANA TAKE SOROCEANU Cornel Medrea ştie — şi merge spre Ţinuta asta denotă tinereţe sufletească, sala Cărţii Româneşti ca să împrăştie itolme — să scoată din modelajul larg ca izvor nesecat de înoiri cum viaţă însăşi schimbare şi folos mâine, mai departe. F o trecere dc val liniştit svon de viaţă, ro­ nu se repetă. Energie cheltuită sacrificiile făcute, la dită fericit şt îmbelşugat care oferă su­ Iar în faţa Iui Theodorescu-Sion, pe cari se vor adăoga desigur altele, sunt râs de fruct copt ori prevestire frumoasă care orditnea alfabetică îl plasează la ur­ ale însăşi existentei celor ce s'au întâli- 'de floare — satisfacţie a însăşi rostului mă, •— impunere parcă anume să-1 dega- nit Ia Arta Română, — chezăşia viitoru­ de a fi. Nimeni nu-i întrece In noi în je — în faţa operii lui îţi închipui, vezi lui ei. ibacurie şi în căldura ce le scoate dintr'un mers pe vârfuri de munte. Elevaţia liniş­ Porţile rămân deschise : să treacă toţi fragment ; taină şi ţipăt, împrejmuire oa­ tită după care însă te duci, mirat şi en­ câţi înţeleg spiritul vremii de acum, al­ recare din largul cuprinzător de vioiciu- tuziasmat, ca după comanda unei voinţe tul pe care să-1 lăsăm mândrie în urmă, , ne de voluptate şi de oferire, ferme în afară dc care alta nu mai poate să vie toţi câţi înţeleg rostul artei vii şi f" Onofrei. Priviţi de aproape urmele lă- fi. D'e fiecare dată te întrebi ce are să ur­ interesele ei de existenţă,. fiate de daltă într'o sculptură de a lui şi meze şi aşteptarea nu e prea lungă : ur­ O singură condiţie li se impune : să gTiţi înţelege mai mult decât pot acum să mează mereu culmi din mereu parcă e- lase Ia intrare chestiile mărunte, neplă­ ; arate realizările^ tinere. Veţi înţelege că lemeniară revărsare de creaţie de artă. cerile personale, toate fleacurile ce dez­ Onofrei e o voinţă pietroasă, neliniştită, 'fot lui Theodorescu-Sion i se dutoreşte bină şi dăunează. • frământată care se luptă să învingă ma­ în cea mai mare parte meritul reînfiin­ Să se precizeze, să se împlinească o pu­ teria şi s'o supue, conducând-o după ar­ ţării Artei Române. El a dat drumul din tere tot mai eres >ită, înfiptă, rezistenţă derea Iui sufletească. Poate la nici unul nou elanului tânăr omul şi artistul sunt u- în marea de lene şi mediocritate, specta­ din cei tineri n'am întâlnit asigurarea in­ i>a. a fost înţeles, nu poate atât cât trebuia col întârziat şi ruşinos pentru calităţile tenţiilor, (ari de multe ori întrec în va­ şi începutul a strălucit două săptămâni în de rasă ale sufetului nostru. loare perfecţiunea uuei izbânzi. Onofrei se munceşte mult şi este deci un inegal aici însă sunt cal'tăţile lui. La vârsta pe care o are a izbutit să se aşeze în atenţia tuturor. Multe nădejdi teleagă de numele lui în sculptura noas­ COMPRIMA TE tră atât de săracă în talon+o. Cu certitu­ dine îi aşteptăm izbânzile. Se vor avea cu ION SAVA frett şi nu vor fi numeroase, dar vor fi ATENEUL ROMAN unită cu puterea de muncă şi-a câştigat smuke din intensitatea de viaţă a unui dreptul de-a rămâne neuitat. om ca să runiâe în picioare nedoborâte Cornescp. Caractestica pictorului ex­ Convingerea tuturor în această direc­ г de timp. pozant e brutalitatea coloristicei. In for­ ţie c făcută. Aşa că nu mai era nevoe Dela primele lucrări pe care i le-am mă. de trei săli, de trei ori pline, cu trei sute Cunoscut cu suficiente calităţi de desen In fond e darul de-a nu reprezenta ex­ de tablouri, răstablouri. S |i culoare, dor neîndeo jttiis de convînsrn- presia tradusă a ideii ce I-a inspirat, ci tpare, Papatriandafil a trecut de puţină Explicaţia s'ar părea că e nevoia de de a reda doar cadrul în oare era sufle­ parale a d-lui Petraşcu. neme la încercări de stilizare. Au mai tul lui în momentul creator. pornit şi alţii pe astfel de drumuri de Dacă ar ii redus la jumătate numărul Complectarea, în formă şi fond, se fa­ clasică înţelegere, dar ne pare că nimă­ tablourilor, ar fi perdut un sfert din va­ ce pe retina şi în sufletul spectatorului. nui nu i-a convenit până acum mai mult loarea lor bănească şi noi am fi câştigat Dm lucrările expuse cităm : „Portretul ..simplificarea adâncită, cu — stmrafeţc — trei sferturi din valoarea artistică . pictorului Luchian", „Portretul doamnei (largi, liniştite şi odihnitoare. E o îmbră- care şi o alăturare la o emoţie nobilă şi N. O.", „Scenă din cimitir", „Trandafirii" SALA ILEANA Şsonoră care dacă a fost a altora din în­ No 55 şi „Balticul' No. 18. Creţulescu. A pornit cu piciorul drept depărtate vremuri ,poate fi şi a unui mo­ Macedonschi. Fiul tatălui său. A um­ dern când sinceritatea încălzeşte mijloa- blat şi la Paris. I-a făcut critică Louis şi e tânăr. icele. Odată apropierea găsită, jalonată Bertrand şi alţi. Sincer în pictură, pictor în sinceritate. ; desfăşura rea activităţii, pictorul tinde la Critica franceză ne sfătueşte să-i în­ E în căutarea unui limbaj coloristic. iaerioase împliniri personale cu succes a- găduim, pentru ţelul urmărit, să-şi rea- Când face flori galbene, ese galben cu jaignrat. ib.eze concepţiile aşa cum înţelege. Ce flori. Datorită vigurozităţii, trece uneori І Portretul pe care l'a expus e născut nu facem noi pentru Franţa ! peste punctul la care ar trebui să se o- dintr'o contribuţie clasică, nici derium lă- Gabriel Mourey zice că Macedonschi prească. «ată să se exnrime fără a fi înoită de a- nu-i nici simttltaneist, nici sintetist, nici Obţine relieful numai când nu-1 caută. daceri proprii. Firul vechiu oprit, e re­ eincropi'st, nici cubist, nici naturist, nici Compoziţiile tiu au o preexistentă sufle­ luat şi dus mai departe prin progresul expresionist... nici chiar postcubist... ci-i tească pentrucă, după realizare să şi-o de conştiinţă Ia care suntem astăzi. pur şt simplu pictor. păstreze I: Jean Steriade e sgârcit de mulţi ani cu Iar ca o compleetare Louis Bertrand, In portrete e prea multă grijă de amă­ |publicul şi cu noi toţi câţii îl preţuim şi Ia sfârşitul cronicei, aminteşte întâi de nuntul inutil. |e un noroc că expoziţia Artei Române „pâine * şi pe urmă de „faimă". N'am fi spus nimic din acestea, dacă *a dat ocazie să ne arate cinci opere, In lumina acestora relevăm unele bu­ n'am h convinşi de puterea talentului f Cunoaştem iarăşi, din calea maturităţii căţi nimerite, ale pictorului Macedonschi lui Creţulescu. Mui peisagii cu vastă cuprindere vizuală, şi pentru a nu desminţi pe Mourey, nu Peisagiile din Italia sunt proba eviden­ fluide amănuntul întregeşte expunerea le cităm. tă a posibilităţilor lui. jplastică-icoană de veridici. Ni se spune Rechemberg. S'a inspirat mai fericit [astfel totul, şi totul are importanţă ca Gheorghiţă. Expune sculptură în lemn. 1 din babele dela azil decât din trupurile într'o documentare Ia faţa locului în plus tinere de pe plaje. "Ca fond. Orice lucrare a Iui, nu reprezintă alt­ 'acel farmec şi poezie care rezultă din ce] ceva decât pe el însuşi ca sculptor. mai neînsemnat lucru când soarele îl lu­ Ca formă, nici pentru smălţuit oale de ttebuinţă casnică, nu-i bun. Inbracă lemnul în haina unor concep­ minează şi aerul îi dă exuberanţă. Con­ ţii cinstite, şi-i dă 6ufletul de român fine exprimarea acestui maestru ajuns la neaoş trăit în sănătosul mediu dela o virtuozitate a montării rară, sonetele şi (AMINUL ARTELOR „REGINA MARIA" ţară. drag pentru viaţă aşa cum e, găsită aea- Sub înfăţişarea simplismului ideologic Âk ea şi descrisă simplu şi firesc în co­ Petraşcu. E unul din marii noştrii ar­ se ascunde o filosofite specifică artistu­ laborare egală. tişti pictori. Prin puterea talentului său lui înăscut. 248. — UNIVERSUL LITERAR GazeTari

9 9 9 BROADWAY - CINEMA - BUILDING - ROX4

dedicaţie Roxy e America. Este expresia Amc- PLOAIA DE DOLARI ricei intelectuale, financiare şi sociale Despre rolul pe care l-a jucat Cercul de astăzi. Roxy este ultimul „Broadway Vederea celor cinci mii de fotolii Sburătorului în mişcarea noastră li-> Cinema Building", construit la New- de unde se ridică cinci m.iti de capete. Ini terară de după războilu, б'а scris atât de York, cel mai formidabil din întreaga inspiră un fel de nelinişte. Ele luară I mult încât nu mai e nevoe să mai adăogăm ceva aici. Mai puţin se cunoaşte atmos­ lume. Europa n'a re nimic asemănător, faţa ochilor rme.i. forma unui animal fera de bună dispoziţie care domneşte în spun americanii cu mândrie. Eu îi cred. gantic, capturat de mâna unui uriaş | biblioteca din str. Câmpineanu unde ni­ „Haliul" c deconcertant. Coloane enorme pusă într'o enormă cutie de colecţionat" meni nu c obligat să vie, se înţelege de de marmoră noaerră susţin o cupolă al­ Ce voia să facă cu acest animal ? la sine, dar unde, mai ales nimeni nu e : obligat să rămâie. întâmplări amuzante, bastră şi aurie dc o frumuseţe surpiriu- sahstanţă voia să extrásra d n el ? anecdotele pline de subînţelesuri, pri­ zătoare, a cărei construcţie şi măreţie In ocinii să socoie-^. Biletul de intrnrj mează şi aci ca la vechea Junime, asu­ îţi dau impresia unei copii după vestita pra studiului grav despre literatura costă 75 de con fi (dolarul are 100). nordică, sau asupra dramei sângeroase cupolă Sft. 'Petru din Roma. Un lnbyrint г>П0О ori 75 fac 5750 dolari. De patrii ni| în cinci acte. Se zice că un „Jurnal" le de scări largi de marmoră albă, a- ne zi 15.000 dolari, cloci anroaoe tOfl.O înregistrează pentru mai târziu. Nimic coperife cu kilometri de covoare de dolari pe săptămână. 400.000 pe lună. I însă nu egalează perfidia amfitrionului, Smyrna şi coridoare lungi, cari au pe care, lasă aruncate cu un aer neglijent In totalul 5 milioane daluri pe an. Al pe biurou, o mulţime de cărţi frumoase, pereţi tablouri veritabile vechi ale pic­ fuici am înţeles. Pentru această suinäj mai mult sau mai puţin recent apărute, torilor olandezi şi italieni, duc către să­ directorul putea într'adevăr să traten volume trimise directele autori cu dedica­ lile unde cei clin urmă veniţi aşteaptă ţii din care nu lipseşte : „marelui maes­ publicul cu puţină dragoste şil să-1 iii 1 să intre. Aceste săli, mai degrabă saloa­ tru' , sau „criticului strălucit" şi altele conjoare eu draperii preţioase... Si W de felul acestea întărite de „admiraţie"', ne, sunt mobilate cu mese şi scaune au­ tr'adevăr. dă o probă de generozitate, devotaniente şi altele. tentice Louis XV şi Louis XVI, sunt îm­ massă de coloane de marmoră şi cei Partea savuroasă e că aceste dedicaţii podobite cu sculpturi şi mătăsuri vechi. hendonţă de aur. Ce superbă ventilaţi sunt semnate (vorbim bine înţeles de Nici un palat de miliardar nn poate fi La New-York e puţin comunism. Suni volumele uitate pe birou), de scriitori mai luxos, mai ingenios şi mai exagerat care în orice împrejurare îl atacă sau prea multe şanse pentru toată lumea, chiar îl contestă. ca frumuseţe. Ce de clieltueli pentru a .sunt lanţuri de rupt cu violenţă. îhidulai' aşteptarea publicului ! Pentru Numai înşirând aceste nume de subt Acest lucru paralizează puţin pe declaraţiile omagiale şi s'ar putea scrie ce această dragoste pentru el ? m'am în­ nuiiiişti. Aceşti cinei unii d" cetăţenii un studiu al moravurilor literare româ­ trebat. La Londra am văzut -mulţimea neşti. aşezaţi confortabil în fotoliile moi ii lăcând coadă la uşa cinematografelor lîoxy. pentru cei 75 de cenţii aveai ,' între critici ore întregi, în timp dc ploaie... dreptul să se simtă miliardari în ІЩ celor trei ore ale spectacolului. Toaf Se ştie că raporturile dintre cei doi Intrai în sala de spectacol. Ce operă critici matodori, d. E. Lovinescu şi M. enormă ! Abia puteam vedea unde se aceasiă splendoare le aparţinea în ti»! Dragomirescu nu sunt dintre cele mai termină. Imensitatea acelui spaţiu era de pul sorii, ea era acolo pentru ei, pentt^ tandre. Mici maliţiozităţi sunt schim­ necrezut. a-i atrage, pentru a le place. Nimic i bate fie prin curieri benevoli, fie cu pri­ era prea frumos pentru ei. Visul Ion lejul întâlnirilor delà Casa Şcoalelor, Era într'adevăr un cinema ? Era mai bogăţiile prindea avânt în acest spapl unde figurează amândoi într'o comisie curând un templu monstruos, ridicat pen­ literară. somptuos şi era stimulat agreabil de orj tru adorarea vre-unui zeu. Mii de lănroi, Nici odată d. Mihail Dragomirescu nu cbestră (mai mare cred, decât aceea 1 uită să spue mai tânărului d-sale con­ învăluite in galben, ascunse în lemnăria Operii din Paris). frate cu o convingere profundă şi ton aurită a balcoaneloir, luminează miste­ de soprană : rios cele cinci mii de fotolii de pluş „gris', Cei oinci mii dc spectatori ştiau — Domnule, d-ta eşti un mare scrii­ adânci şi moi, cu spectatorii lor tăcuţi fiinţa, care crease această minune tor, dar nu eşti critic... pe când eu nu lux şi profit, putea să fi început de sunt mare scriitor... şi atenţi. Nici un loc liber, deşi sunt pa­ Dar aci e întrerupt : tru reprezentaţii pe zi ! ca şi ei. Aveau deci cu toţii aceiaşi ; — şi nici critic „Coane Mihalache", sibilitate de a reuşi şi de a isprăvi pti suntem de acord. a câştiga câteva milioane dc dolari Dar conu Mihalache nu c fireşte de an. Nu trebue dc cât să fii persévèrent] acord. curajos, viclean sau umil la inomenii oportun, şi să nu eziţi când în sfârji \ tot Ia Sburătorul Şi atunci intervine cu uimire Adercia : soarta îţi întinde mâna... — I-au plăcut d-lui Dragomirescu Vine un tânăr poet cu lavalieră şi un Versurile d-tale ? KAREN BRAMSOHI caet de proporţii care fac să îngheţe asis­ tenţa. Un poet naiv şi suav, fireşte, fără încântat de efectul făcut, poetul pur contingente materiale şi fără o cunoaş­ continuă candid. tere prealabilă a frământărilor literare. — „A spus că sunt admirabile". Un poet pur deci. Şi socotind omul că — Atunci nu le mai citi, conchide Л- îşi predispune favorabil asistenţa, des­ derca, shimbând tonul şi mimica. Tre­ chide caietul, adăogând că „d-lui Mihail bue să fie sinistre. Draoigmireseu i-au plăcut foarte mult Nici până azi bietul poet nu şi-a re­ versurile mele". venii. UNIVERSUL LITERAR. - 249 liter tir ti f

i. oteciiutfi fl<* cuminte bcizar caricatura zilei O CASA DE STICLA

I In foburgul Steglitz din Berlin, se lu­ VECHII ŞI NOUII RENTIERI l Poetul Malherbe, când venea la Paris, crează actualmente Ia construcţia unei locuia de оЫсеі Într'o camera modesta, şcoli, care va.fi toată din sticlă împreună • mobilată doar, alură de cele necesare, ffli şeapte sau opt scaune. Cum el primea cu tavanul şi pereţii săi. -numeroase vizite, mai cu seamă oameni Ceeace а determinat acest lucru, a fost ,de liiere, aceste scaune se găseau in toi- raportul comisiei de higiena şcolară, care f'dcauua ocupate. conchide că numai lumina poate să com­ L Atunci Mallietbe/printr'o ciudăţenie o- l bişnuita lui, includea poarta cu ctieia si bată tuberculoza la copii. dacă un nou vizitaor se prezenta şi bătea Această şcoală va avea 24 de săli şi va afară : fi inaugurată la începutul anului 1929. — Aşteaptă! îi striga el. Nu mai sunt Va fi interesant de a cunoaşte rezultatele «aune, şi e mai bine să nu primeşti pe nimeni, decât să-i invita, înăuntru şi cu obţinute. iiicivilitate să-i laşi în picioare ! • VULCANUL CAPTAT Il In 1882, Oscar Wilde (pe atunci avea 2S In regiunea Managua, în Nicaragua, se ide ani) plecase ш iiiuenui pciurii a puc găseşte un vulcan, Mazaya, la poalele şi ;;tttt ciclu, de conferinţe. Întâmpinat la ue- împrejurul căruia trăeşte o populaţie, ^rcader de către un iuncţionar vamal, el răspunse : ale cărei pământuri sunt natural foarte !" — îYaiu dc declarat decât geniul meu. fertile, ca toate terenurile supraîncălzite i veşnic de focul subsolului. » • insă, nu mai puţin natural, recoltele I Maurice Rostand reprezenta întruna sunt adesea distruse de către gazele ce e- tdin provinciile rranţei piesa sa „Gloria'. niaiiă din crater. Locuitorii au decis a- FOSTA BONA : Ce doreşti ? Rămasa deţinea rolul principal 111 această tuiici de a imbotniţa vulcanul. Ei s'au a- operă dincă, beneficiind amândoi de lar- FOSTUL STAPAN : Mari (o nu mă mai fţa reclamă a afişelor. dresat unui grup de ingineri germani, cunoşti ? Sunt eu... boierul... N'ai să-mi I §i peutruca nimeni să nu o ignoreze, cari au acceptat oferta. dai ceva de lucru ? Pto numele ei ue lloseiiionOe Gérard e- Aceşti ingineri şi-au propus să constru­ ЕШ4 menţiunea : „văduva lui Ldinoud FOSTA BONA. (Măsurândtt-1 ironică). iască pe crater o armătură metalică, do­ Postând". Ştiu cu poate.. fecior. i Astfel gloria tatălui şi a bărbatului tată cu o supapă de siguranţă, prin care (Lite) Bjerveşte îutregei familii. gazele captate vor putea să iasă ; efectul lor pe terenurile cultivate va fi de neob­ servat, — bineînţeles acest efect fiind AMA BILIT ATE NEPREVĂZUTA neutralizat în prealabil prin introducerea Iată o monstru de veritabil cinism. Se unor produse chimice. nndea mobilierul aparţinător lui Claude fnince, artistul de cinematograf, mort bti'un mod atât de tragic. PARISUL CARE PIERE In ziua în care se află de moartea sa, »merosi admiratori se înghesuiau la Pentru motive de higiena, se va începe tortă. Unul dintre ei aducea flori. Le dărâmarea vechilor case din uliţele insa­ tSpuse în antreu, pe urmă apropiiiidu-se lubre ale arontismentului al patrulea şi je femeea, de serviciu, întrebă deodată : anume străzile Brise-Miche, Venise şi La r —Pot să vizitez apartamentul, pentru I vedea mobilierul ? ilcynie. Aceste trei străzi dintre cele mai vechi şi mai curioase ale Parisului, au • fiecare câte o poveste. Strada „Venise", a cărei existenţă urcă ; într'o zi abatele Leniire primi vizita cel puţin până în anul 1250, a schimbat mei penitente, care se acuza prin lap­ foarte multe nume. întâi s'a chemat stra­ ai că se uita prea des in oglindă spre ітітеціеа dacă a mai rămas frumoasă. da Heudebourg ; pe urmă ea a fost pen­ Ötatelc o privi şi îi răspunse : tru câtva timp strada „Bertaut-qui-dort" i—Nu, doamnă, nu este un păcat ; este şi astfel şşi-a schimbat numele mereu jţ greşeală. până în 1S51, când datorită unei firme, • „A l'Ecu de Venise" şi-a căpătat actualul nume. Trecând prin Munich, Ibsen arătă o Strada Le Réynie, tot atât de veche ca Bare indignare faţă de o femee, care celelalte două, se chema odinioară „rue tpr părăsise bărbatul, pentru a fugi c'ü Ogniart", pe urmă „rue Troussevache" şi l*antul său. numai în 1873 ea a primit numele pri­ SPĂRGĂTORUL : (citind afişul : „Cas- r—Dar, îi spuse cineva, „Nora" voastră sa, prima scară sus") : Merci pentru lămu­ ţa a fugit şi ea de-asemenea ? mului locotenent general de poliţie din -Da, spuse Ibsen, dar singură ! Pnris. rire, foarte drăguţ din partea d-voastră. 230. - UNIVERSUL LITERAR cetrfi rctlüTc in e#Trase LADY HAMILTON VIAŢA AMOROASA A UNEI AMBASADOARE ENGLEZE Albert Flament Din părinţi umili, fostă servitoare prin satele scoţiene, Emma Hart, ajunge prin frumuseţea şi preocupările sale artistice, Lady Hamilton, prietena reginelor surori Maria- Carolina şi Maria Antoaneta. Ambasadoare a Angliei la Neapole, ea a influenţat prin situaţia ei asupra soartei acestui stat. Delà căpitanul Payne până la lordul Nelson, multe personalităţi de"^marcă din nobilime şi diplomaţie s'au înclinat în faţa graţiei acestei Lady Hamilton^ una dintre cele mai aventuroase şi strălucite existenţe ale secolului XVIII.

ţie către locotenentul John Wiliet Pa; ne, care îi va fi primul amant. La Pai ne acasă: Ema e turburată de asemi narea lui Lirtley cu Payne. Se naşti între ei un fel de mutuală aprobau Payne schiţează gesturi îndrăzneţe, cai nu întâmpină nici o rezistenţă din pai tea Emmei. Vărul ei era salvat. Şi m bucuriei pentru binele făcut urmă pr mei greşeli. Dar din acea seară Emu n'a mai dat pe la tavernă, căci îl ii bea cu adevărat pe Payne. Dar cavalerul Harry Feathersfont haugli se îndrăgosteşte de Emma. Payi era sărac, aşa că bogăţia lui Featherstt nehaugh o atrage pe Emma, deşi acest era mai bătrân şi cu,acedaş dezinvolta ou care treftea delà щп stăpân Ia altuia devine amanta iui Featherstomehatiji La. castelul „Up-Park", Emma duipă viaţă bogată, somptuoasă şi antural într'o zi înisă şi resursele lui Feai slonohaugh sunt sfârşite şl atunci, vii fastuoasă nu mai e posibilă la cast Amândoi pleacă la Londra, unde Han Featherstonehaugh trebuia să încei un împrumut la rudele sale. Emma aşteaptă în odaia unui han. Toate ii cercările lui Harry sunt zadarnice, Ii tr'o seară Harry nu mai revine şi & ma e singură şi neliniştită. O hotăii eroică: Se va întoarce la Payne. LADY HAMILTON bagajele într'o trăsură, Emma se I drepta în spre Tamisa, pe unde era ca lui Payne. PROLOG besc puţin, mai mult din ochi, dar se

1 înţeleg. De o sănătate fragilă, Samuel Payne e ;pe mare. Abătută, ple'acà.1 Cu un copil de dloi ani , Emma, se în­ se îmbolnăveşte. Tuşeşte. Şi într'o di­ Featherstonehaugh nu se mai puteai torcea Mary Lyon la Hawarden, după mineaţă nu se mai poate scula din pat. toarce, fiindcă anunţase prin scrisa moartea prematură a soţului ei. Păriniţii îl îngrijesc cu aceiaşi neregu- rea lăsată acasă, decizia ei. Rămân Aci intră în serviciul castelanilor co­ laritate, pe care o întrebuinţau şi în doar GreviUe, pe care-1 cunoscuse Im mitatului de Flinishire, iar copilul îl viaţă. Singură Emma are răbdarea şi de la „Up-Park". Nici GreviUe nu-i- încredinţează părinţilor ei, cultivatori abnegaţia de a-1 îngriji pe Samuel, care, Londra. Cu hotărîrea, de care suntt modeşti. după un timp, nu-i decât un muribund. pabil e numai femeile, ce simt că au Stăpânii o ajută să-şi dea copilul la Pe zi ce trece, viaţa se retrage din destin do împlinit, Emma r.iu privia şcoală, undă învăţă până în ziua când corpul supt, în care au mai rămas doar cât înaintea ei. Fiindcă n'avea unde mama ei o tocmeşte, la 12 ami, servi­ ochii marii, affibaştriit, ca marea pe care se adăpostească, s'a adresat birjarul toare la familia Thomas. Vârsta şi dră- o dorea. Samuel moare, iar Emma de care i-a oferit prompt adăpost. g'ăiăşia Eimimei, cuceresc pe d-na Tho­ durere pleacă din casa Linley. In ges­ mas, tot aşa cum aveau eă cucerească tul renunţării, ea şi-a găsit instinctiv HYGEA pe toţi cei ce i-au simţit atracţia. Ast­ primul său gest tragic. fel, d-na Thomas o deprinde cu mena­ Doctorul Graham inventase un ,,( jul, îi insuflă gust pentru muncă şi îi PAYNE al lui Apollo". Orice om bătrân s formează un modest şi cuviincios bagaj supt de viaţă, recăpăta facultăţile fii moral, când prin o subită decizie a Mă­ Face diverse servicii, trece delà un reţei, dacă zăcea întins cinci minute riei Lyon, Emma se mută împreună cu loc la altul, până în cele din urmă, du­ acel pat, în timp ce corpul îi era Ц mama ei la Londra, unde Emma e an­ pă ce fusese în serviciul unei doamne duit de un curent electric. Dar Ш gajată ca servitoare IIa compozitorul Kelly, unde învaţă şi vede multe lu­ nu venia lume destul de multă, Di Linley. Aci cunoaşte pe fiul lui Limley, cruri, devine chelnăriţă într'o tavernă la modă, printre pictori şi artişti. Aci torul Graham a situat în apropierea) Samuel, pentru care avea să încerce J ajunge repede la o oarecare şi anumită tului pe Zeiţa Hygea, care avea să celebritate. Cunoaşte multă lume. Pen­ tejeze pe bolnavi. Din întâmplare i PRIMA DRAGOSTE tru a căpăta protecţia unui ofiţer pen­ viile auzi de frumuseţea Ilygeei şii Pe Samuel, elev de marină, îl cu­ tru un văr al ei, îmbarcat cu sila în să se convingă. Odaia era puţin lti noaşte în timpul unui concediu. Vor­ flota regală. Emma obţine o recomanda- nată, împodobită eu perdele ,,à la Г UNIVERSUL LITERAR. — 251 que1' şi cu coloane de marmoră imi­ uita pe Greville, căruia ii scrie: „Trebue nistru, pentru a ajunge şi a intra în taţii. Pe un divan cu extremităţile un­ să par veselă în faţa lui; Sir William, gratiile reginei. Giovani Acton, avea in­ ghiulare şedea Hygea, împresurată de atunci când îmi vine a plânge. Nu pot fluenţă asupra reginei. O paranteză în Fumul, care se ridica dintr'uni trepied. trăi fără tine... N'ar fi nimic sărăcia, viaţa Emmei formează dragostea, filia­ Hygea avea părul de nuanţa „aubum", foamea, moartea, drumul pe jos, peniru lă aproape, pentru ducesa d'Argyl, care nasul drept ou narine mobile. Ojhii a veni la tine în Scoţia. Respect pe o introduce mai mult şi îi face noui mari şi arcul subţire al sprâncenelor Sir William, unchiul şi prietenul tău — cunoştinţe. Pentru a ajunge la Curte urmează desenul pleoapelor. Intre nas dar mă iubeşte Greville! Totuş nu va mai trebuia uni singur lucru: să se că­ şi gură distanţa mică. Bărbia rotundă putea deveni niciodată amantul meu! sătorească cu Sir Hamilton. ţi delicată. Scrie-mi dacă ai nevoie de bani. Mă In preajma unor pericole ameninţă­ simt vinovată: eu te-am ruinat. Sunt toare, având în ţara vecină revoluţie, ASCENSIUNEA sigur că William îţi va da". regina ţinea neapărat să aibă sprijinul Dar Greville răspunde din ce in ce Angliei. Reprezentantul ei nu trebuia să Greville revine' şi după îndelungate mai rar şi mai rece; e plătit de Hamil­ aibă nicio neplăcere. Şi regina, atât de convorbiri consimte să o retragă pe ton, într'o altă scrisoare îi scrie: ,,Gré- distantă până acum, încuviinţează bine­ Emma dela doctorul Graham, uitând ville! Nu pot suporta titlul de prieten. voitoare şi prevenitoare. In urmă regina trecutul şi purtarea faţă de prietenul Intre noi doi va fi totdeauna dragoste, insistă ca ambasadorul să ia parte la Harry Featherstonehaugh. prietenie niciodată. Sir Yilliam va fi consiliul convoveat, evenimentele grave Cu ajutorul lui Greville. Emma stu­ prieteni — noi, noi suntem amanţi". din Franţa fiind îngrijorătoare'. diază mai departe cântul. Şi, pentru a Scrisorile lui Greville devin amuza­ ment pentru Emma. într'o scrisoare ea şterge amintirea trecutelor ei fapte şi LA CURTE ocupaţii işi ia numele de Emma Hart, ti mulţumeşte lui Greville ..intermediar" , mama sa luând numele de Mrs. Cado- înitre ea şi Sir Hamilton, cu care tre­ Emma şi-a dat repede seama că în­ buia să se căsătorească! gan. Emma îşi împarte viaţa între pro- tr'un oraş ca Neapole, Curtea este cen­ ; fesorul de muzică şi pictorul Romaney, trul împrejurul căruia gravitează toată [ căruia ii pozează. societatea. O figură domină: Regina. Şi REVEDEREA Cântă La un concert, la Ranslayh a- Emma doreşte să ajungă aci. Prin extra­ i companiază, la început încet, apoi din, ordinarul ei talent de a ruina, cât şi Sir William şi Mrs. Hart, întovărăşiţi ce in ce mai tare, pe o cântăreaţă. Au- prin frumuseţea ei, Emma se face me­ de Mrs. Cadogan, ajung la Londra toc­ i ditorii, la început supăraţii, sunt entu­ reu mai cunoscută şi cercul admiratori­ mai în sezonul serbărilor. Şi în port ziasmaţi de această îndrăzneală. A doua lor se măreşte. Sir William e mândru se întâmplă momentul aşteptat de Mrs. I după concert, Emma Hant face cu- de Mrs. Hart, căreia îi aduce un pro­ Hart atâta timp: Greville aşteaptă. inostima lui Sir William Hamilton, un- fesor de limba italiană şi franceză. „,Emma se regăseşte în prezenţa a- íchiul lui Greville. Hamilton e de cu­ Maria Carolina, regina Neapolului nu mantului... Inima nu-i bate. In zadar rând intors din Neapole, unde e amba­ o poate primi, dar regele Ferdinand o aşteaptă acea nelinişte, caracteristică sador al Angliei pe lângă curtea regelui întâlneşte într'o seară în grădiniie din dragostei; nu vine. Sir William, puţin Ferdinand şi a reginei Mania-Carolina. Pausilippo, căci viitorul unui rege nu îmbătrânit, dar mereu surâzător şi Emma nu rămâne insensibilă la cali­ e compromis printre- întâlnire într'o svait, e în urma Emmei. Mm. Cadogan tăţile lui Sir Hamilton, mai ales că nici grădină. supraveghiază scena, cu acel aer de bo­ Înfăţişarea nu-1 arăta aşa de bătrân, cât In timpul convorbirii cu regele, Sir nomie, care scapă convenţiunilor şi ră­ ie spunea. Sir Hamilton e atras şi fer­ William vine cu o scrisoare a lui Gre­ mâne omenesc. Greville se simte învins mecat de frumuseţea Emmei şi cumpă­ ville. în faţa acestor trei oameni, cari îl pri­ ră la pictorul Romney o pânză cu por­ „E fără precedent — scrie el — ca o vesc. Ridică privirea. Şi el s'a trecut. tretul ei. E atât în societatea ei şi a femeie să nu cedeze, după un asediu a- N'a mai rămas nimic din omul tânăr j lui Greville, încât nu se mai poate lipsi. tât de lunig". Răspunsul Emmei: pe faţa palidă. Doar Emma e mai fru­ In curând Romney se adaogă, al patru- ,,Scrie-mi, scrie-mi. căci nimic nu mă moasă ca niciodată. Cei cinci ani nu : lea, la grupul lor. într'o zi când Emma nelinişteşte mai mult ca tăcerea. Dacă i-au adăugat decât graţii. Accentul vocii schiţează, înaintea unchiului şi a nepo­ mă insulţi, îl voi lua de bărbat pe Ha­ s'a îndulcit, — trupul ei şi) mişcările- au tului unele din atitudinile, pie cari Ie milton". Umilirea profundă cauzată de devenit mai fine, mai nuanţate. Emma Improvizează în atelierul lui Romney, scrisoarea lui Greville o lămureşte : a e acum Ambasadoarea, lady Hamilton" unchiul luă deoparte pe... nepoata sa. fosit vândută, schimbată. In ziua de 6 Septembrie 1731, are loc Nepotul pretextă o afacere şi pleacă. Convorbirea cu regele a fost plină de căsătoria „în cea mai strictă intimita­ Greville e în mare lipsă de bani, dar agremente. Târziu, Sir Hamilton şi Em­ te" în capela din Marylebone. Hamilton nu e unchiul său? Hamilton ma se întorc în trăsură. Afecţiunea vrea s'o despartă de Greville; Emma pentru Hamilton creşte. Ea ţine mâna AMBASADOAREA ilie acest lucru, dar află şi intenţia lui ambasadorului; îl muşcă de ureche. Sir Şir Greville de a se căsători cu o fată William râde. întoarce capul către ea. Singura dorinţă a Lady-ei Hamiltom iogată. pentru a-şi reface averea pier- In penumbră, obrajii lor se adulmecă, revenind la Neapole, e de a fi primită Ш prin marile cheltusli, făcule de se apropie, buzele sie' unesc... de regină. Soţii s'au oprit la Paris şi Emma. Hamilton nu iudrăisneşte să pro­ Dar abia sosiţi acasă, Emma redevine în plină agitaţie revoluţionară, amba­ bi Emmei tovărăşia sa, căci vede cât tovarăşa reservată de până atunci. In sadorul şi aimbsadoarea cer audienţă II iubeşte pe Greville. Pe de altă parte, vizită la Neapole, Goethe cunoaşte pe quasi-prisonierilor Constituantei: Rege­ Charles Greville face socoteli: Dacă Em- ambasador şi pe Emma, despre care le şi Regina Franţei. înaintea lady-ei ma ar consimţi să treacă dela nepot la scrie: Hamilton, ochii Mariei-Antoaneta s'au meniu, situaţia lui ar fi asigurată, căci umplut de lacrimi. Ea arată multă sim­ iceastă unire ar împiedica orice aîta, „Ceeace mulţi artiişti ar fi fericiţi să patie acestei întrevederi, aceleia care tue kr desmoşteni. facă, se vede aci, îndeplinit în mişcare cu, cu o diversitate surprinzătoare. In n'a fost primită de regina Angliei. [După multo insistente, Emma se în­ genunchi, în picioare, şezând, culcată, înaintea plecării, Regina Maria An- duplecă să plece la Neapole, cu condiiiţla serioasă, tristă, exaltată, căită, seducă­ toaneta dă ambasadoare! o scrisoare a Greville să vie, după călătoria sa din, toare, ameninţătoare, îngrijorată; o ex- către isora-sa Maria Carolina, regina Scoţia. presiune urmează alteia, îm mod firesc. Neapolului. Ea ştie să adapteze fiecărei expresii, cu­ LA NEAPOLE tele vălului. într'un cuvânt: e un amu­ PRIETENIA REGINEI zament unic. Am văzut-o mimând două La sfârşitul lui Aprilie, Emma soseşte seri dearândul". Când e vorba de satisfacţii imediate, li Neapole şi e instalată, împreună cu Succesul obţinut zi cu zi rupe rezis­ Maria-Carolina nu ţine seama de uza­ Mrs. Cadegan, în palatul ambasadorului, tenţa Emmei. Devine amanta lui Hamil­ jul Curţii: ea fixează audienţa pentru fosa. Ambasadorul o conduce spre a- ton, care însfârşit .,e stăpânul corpului, a doua zi, înaintea Consiliului, care se panamentul rezervat ei. Sir William dorit fanatic". ţine la orele unsprezece dimineaţa. Ţine fcechkle o fereastră. Emma soarbe ae- Emma îşi transformă apartamentul în să afle imediat conţinutul scrisorii. Ma­ id încărcat cu toropeala zilei şi a pri- sală de muzică. Aci va cânta ea „Nina" ria-Carolina vrea însă să şi cunoască ilverii napolitane, în care avea să-şi de Pergolese1 şi aci vor avea loc şedin­ pe această femeie, de cane i sa vorbit îngroape dragostea pentru sir Charles ţele de mimică. Invitaţii erau tot mai atât de mult. In sala de audientă o in­ •miile. numeroşi. troduce secretarul reginei. P'ica Măriei La supeurile date la ambasadă inti- De regina Maria-Carolina va depinde Torosa şi fiica Maryei Lyon, femeia ca­ lilor, Emma ia parte. In curând va face situaţia Mrs. liant, dacă Hamilton va re guvernează un popor, ambiţioasă ca Borurile 'Casei, cu aceiaş graţie şi bun decide căsătoria. Emma Hart uzează de o mare regină şi aceea pe care frumu­ Enţ, cu care poza. Totuş, nu-1 poate cunoştinţa lui Giovani Acton, prim mi- seţea a făcut-o regină deasemeni, schi- 252. - UNIVERSUL LITERAÎt

ţează un surâs, Emma Ingenunchiază tji Neaipokt, deşi Ferdinand făcuse tiu U'a- DECLINUL sărută mâna lina a Reginei, care ii a- tat cu Franţa prin care nu era permis raiă un scaun, pe care isa ştaaa, Lady ca mai mult de două vapoare engleze, Amiralul Nelson e rechemat in« íiainuwn Întâmpină greutate la a gási să aibă acces în portul Neapoluluk Ast­ in urma câtorva acte de neascuif,. voroeie cuvenite... Lonvoiiurea se ser- fel e posibilă urmărirea, imediată a Ueg'tna, Nelson, sir William şi lad» uni, cănit se anunţa ora Consiliului. flotei franceze şi victoria dela Nil. Nel­ miiiton pleacă din Livorno înspr» viţ i'ieaeá, iasand iteg.nei g ríja de а tuta son se întoarce învingător, dar cu un Li se tace o primire triumfală, li ziua „prezentării" la Curte, cte a alege. singur ochiu şi cu o singură mână. Hamilton e tot atât Ue frumoasa, aii Întoarsa la falatul Sessa, газшша poves­ Victoria lui Nelson entuaiazmaază curtea din depărtare. De aproape se vecie» teşte lui bir VViiiiiana întrevederea, iar şi provoacă în Lady Hamilton mai mult îmbătrânit. Succesul ei la curtea! acea, cari aşteptau, află, cá „.prezenta­ de cât admiraţie. Bătrâneţea lui Sir Ha­ Viena e datorit mai ales, companiei rea" a avut ioc — şi cu ce succes! — în milton e un motiv mai mult. Iar infir­ Nelson, Reginei şi medaliei „ElJ mare intimitate. De aci începe o nouă mităţile lui Nelson nu prezintă decât gratitudine". epocă pentru lady Hamilton. L-ampul se atracţie. Nelson « aşteptat. într'o scri­ La Viena îi fu dat să observe căi inunde, oomina tot iveapoiui. L.uriea soare către Nelson, lady Hamilton spune un copil. Din Viena pleacă după cil o primeşte das. Pentru a-şi castJga sim- precis : ,,N'aşi vrea să mor mai înainte zile de recepţii şi, petreceri, luandf paiua retgirnoi, tmma dansează o taian- de а fi îmbrăţişat pe eroul dela Nil !". rămas bun dela Regina pe care os teiâ, in mijlocul obişnuitei şedinţe de Nelson soseşte şi flota rămâne mai mult cu devotament în toi timpul pria atnudmi mimate. A doua zi Maria-Ca- timp în rada Neapolului. Lady Hamil­ lor. rolma îi sicrie şi mulţumeşte pentru plă­ ton e mereu cu el. Eroul se predă, Se îmbarcă, călătorosc dealungulf cerea de a o îl vazuit dansând, иеѵше mărturiseşte că, dela prima înttrevedere, şi debarcă la Yarmoutii. Lady Ни obişnuita palatului, şi amica /reginei, a păstrat în sufletul său chipul Lady-ei se aşteaptă să vadă la debareada care o consulta asupra toaletelor. Pen­ Hamilton. Trăia viaţa aventuroasă şi lady Nelson, soţia amiralului. Dan tru o plimbare, Ліапа Carolina împru­ aspră a marinarului, păstrând amintirea sta nu vine. La un banchet oferiţi muta lady-ei Hamilton calul ei şi îi secretă a unei frumuseţi, unei graţii in­ ralului e chemată şi lady Nelson, dă însoţitor un lackeu în iivrea. lira comparabile, a unei elegante neîntâlnite. e împăcată de lady Hamilton şi| cea mai mare cinste tăcută până atunci. Nelson are nevoe de odihnă, Emma chile Hamilton şi Nelson, se Într'o scrisoare către Sir сліапе» Gró- şi Mrs. Gadogan îl duc lia Gasteililmarei, Emma trebuind să nască, pretai vilie, lady Hamilton scrie: unde s'a închiriat o vilă. Cu aceeaşi ab­ o boală şi numai primeşte în ai ...baca' uşi ti taica sa, Regina n'ar fi negaţie, cu oare 1-a îngrijit odinioară meritul ei pe sir William. Naşte ol mai atenta şi mai iubitoare. i?i mat de­ pe micul marinar Linley, îl îngrijeşte Hoiaţia, copil atât aşteptat de 1* parte: „U îuioesc... E prima iameae clin pe Nelson. Il îngrijeşte cu exces de a- II alăptează singură bimp de deal lume ! liv.ima ai e Pună, divină şi tenţie. II îmbrăţişează, fără ca să fi de­ tămâni, apoi îl duce, într'o noapl dreaptă..." Evenimentele, care sa des- venit încă amanta lui. Se nasc bănueli. o doică, A doua zi, Sir William) lănţue năprasnice în Franţa o vor apro­ Un nepot al lui Nelson, căpitanul Nis- mit şi-şi poate revedea soţia. pia şi mai mult de regină. într'o seară bet, îşi permite aluzii supărătoare la In pahiituil. din ,,Piccad:illy", de februarie 1793, pe când so pregătea adresa lady-ei Hamilton. Lumea se în­ continuă să ducă aceiaşi viaţă la să 'meargă mascată («fia carnaval) regtaa treabă de ce rămâne atât de mult la fără bineînţeles prestigiul avut la o anunţă că Ludovic XVI, regele trân­ Neapole şi Nelson, pentru а produce di­ pole, prin prietenia reginei Marii tei a fost decapitat- limima anunţă pe versiune, asediază1, timp de o lună. lina. Hoiaţia

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STR. BREZOIANU Nr. 11.