Caiete Diplomatice Anul III, 2015, Nr
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Institutul Diplomatic Român Caiete diplomatice Anul III, 2015, nr. 3 DIN SUMAR: Înființarea Consulatului Rusiei în Țara Românească și Moldova Romanians and Bulgarians during 1917 Contactele cultural-artistice „româno-moldovenești” (1952–1962) Emigrația românească văzută de la București (1967–1968) www.idr.ro ISSN 2392 – 618X ISSN-L 2392 – 618X INSTITUTUL DIPLOMATIC ROMÂN Caiete diplomatice Anul III, 2015, nr. 3 COMITETUL DE REDACŢIE AL ACESTEI EDIȚII: Mioara ANTON, Andrei-Alexandru CĂPUȘAN, Laurențiu CONSTANTINIU, Vadim GUZUN, Stelian OBIZIUC, Vitalie VĂRATIC, Delia VOICU (responsabil de număr). A mai colaborat la apariția acestui număr: Constantin CONSTANTINESCU. © Institutul Diplomatic Român Reproducerea integrală sau parțială a textelor publicate în revista „Caiete Diplomatice”, fără acordul Institutului Diplomatic Român, este interzisă. Responsabilitatea asupra conținutului textelor publicate și respectarea principiilor eticii profesionale revin în exclusivitate autorilor. 3 SUMAR STUDII Andrei-Alexandru CĂPUŞAN, Dintr-un secol de relații diplomatice româno-ruse (1779–1874). Înființarea Consulatului Rusiei în Țara Românească și Moldova, prima reprezentanță diplomatică permanentă a unei mari puteri pe teritoriul românesc ............................................................................................................................................. 5 Valeriy VLASENKO, Vadim GUZUN, Konstantin Maţievici – omul de știință și diplomatul ucrainean ................................................................................................... 20 Andrei-Alexandru CĂPUŞAN, România la începutul secolului XX în contextul geopolitic internațional. Relațiile cu statele din Sud-Estul Europei și cu Marile Puteri ........................................................................................................................................... 46 Daniel CAIN, A Few Cultural Heritage Disputes: Romanians and Bulgarians during 1917 ...................................................................................................................... 54 Vitalie VĂRATIC, Mărturii despre tezaurul României evacuat la Moscova, în arhivele Rusiei ................................................................................................................. 59 Mihaela BOTNARI, R.S.S. Moldovenească în contextul relațiilor culturale româno-sovietice. Contactele cultural-artistice „româno-moldovenești” (1952–1962) ........................................................................................................................................... 68 SURSE DE ISTORIE DIPLOMATICĂ Ovidiu BOZGAN, Emigrația românească văzută de la București. Stare de fapt și strategie (1967–1968) ...................................................................................................... 84 RECENZII ŞI NOTE DE LECTURĂ ....................................................................... 112 Recenzii. ISIS. Califatul terorii de Loretta Napoleoni, de traducere de Sorin Șerb, Editura Corint, București, 2015, 160 pp. (Ionuț FILIPESCU). Note de lectură. Dezmembrarea României, documente inedite din arhivele române, la 75 de ani de la raptul Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța, de Mihai Tașcă, Wolfram Niess (editori), Editura Cartea Juridică, Chișinău, 2015, 1044 pp. (Vadim GUZUN). LISTA CONTRIBUTORILOR .................................................................................. 119 4 CAIETE DIPLOMATICE, Anul III, 2015, nr. 3, pp. 5–19. STUDII Înfiinţarea Consulatului Rusiei în Ţara Românească şi Moldova, prima reprezentanţă diplomatică permanentă a unei mari puteri pe teritoriul românesc Andrei Alexandru CĂPUŞAN Abstract: The establishment of the first permanent diplomatic mission of a Great Power on Romanian soil, the General Consulate of Russia in Walachia and Moldova, located in Bucharest, one of the highlights towards the end of the ‘Age of Lights’, sets the clear and determined stepping in of the two Danubian Principalities in the international economic, political and diplomatic circuit. In the last two decades of the 18th century, more accurately between December 1st 1779 and February 1st 1800, the Great Powers, Russia (1779), Austria (1783), Prussia (1785), France (1796) and Great Britain (1800) established permanent diplomatic missions in the two Principalities by the Danube, Walachia and Moldova, the general consulates, with offices in Bucharest and Iaşi. The establishment of foreign consulates signified an undeniable international recognition of the autonomy of the Romanian Principalities. Keywords: The General Consulate of Russia in Wallachia and Moldova, the „Eastern Question” Cuvinte-cheie: Consulatul General al Rusiei în Ţara Românească şi Moldova, „Chestiunea Orientală” Înfiinţarea primei reprezentanţe diplomatice permanente a unei mari puteri pe teritoriul românesc, Consulatul General al Rusiei în Ţara Românească şi Moldova, eveniment important, petrecut la sfârşitul „Veacului Luminilor”, marchează atât intrarea clară şi hotărâtă a celor două Principate Dunărene în circuitul economic şi politico-diplomatic internaţional, cât şi ajungerea chestiunii/problemei orientale, deschisă cu un secol în urmă, în faza ei activă, fază care a debutat cu Războiul ruso-turc din 1768–1774, încheiat prin Pacea de la Kuciuk-Kainargi. 5 Înfiinţarea Consulatului Rusiei Este o perioadă extrem de importantă, cu mutaţii însemnate în axa geopolitică, în care, după cum sublinia istoricul Marian Stroia, „centrul de greutate al intersectării, şi ca urmare, al ciocnirii tendinţelor expansioniste ale marilor puteri ale vremii s-a mutat acum din zona centrală şi occidentală a Europei spre arealul ei sud-estic”1. Era şi firesc ca în acest context Ţara Românească şi Moldova să capete o semnificaţie cu totul aparte decât cea avută până atunci, această nouă poziţie dobândită situându-le nici mai mult nici mai puţin decât exact la confluenţa intereselor politice, militare şi economice ale marilor puteri cu interese antagoniste, principalii actori de altfel ai „Problemei Orientale”: Rusia Ecaterinei a II-a şi Austria Mariei Tereza şi a lui Iosif al II-lea, pe de o parte, şi Imperiul Otoman aflat într-un accelerat proces de declin, pe de altă parte. Conştiente în consecinţă de rolul şi poziţia strategică a celor două Principate Dunărene, în noua configuraţie, Marile Puteri au căutat, în mod firesc şi logic, să şi le apropie, să le cunoască şi, în final, să le înglobeze în sfera lor de influenţă. Şi cum puteau face ele mai bine, practic, acest lucru, decât prin înfiinţarea de reprezentanţe diplomatice cu caracter permanent pe teritoriul lor, consulatele generale? Acest proces a fost înfăptuit şi el a durat două decenii, mai precis ultimele două decade ale secolului al XVIII-lea, de la 1 decembrie 1779 şi până la 1 februarie 1800. În acest interval, Rusia (1779), Austria (1783), Prusia (1785), Franţa (1796) şi Marea Britanie (1800) înfiinţează reprezentanţe diplomatice cu caracter permanent pe teritoriul celor două Principate Dunărene, Valahia şi Moldova, consulatele generale, cu sediile la Bucureşti şi Iaşi. Înfiinţarea consulatelor străine a însemnat incontestabil o recunoaştere a autonomiei Principatelor Române, iar reprezentanţii Marilor Puteri acreditaţi la Bucureşti şi Iaşi au făcut să crească interesul acestor puteri şi al opiniei publice europene pentru soarta Principatelor. * * * Congresul de la Focşani din 1772 şi Pacea de la Kuciuk-Kainargi din 1774, din cadrul Războiului ruso-turc desfăşurat între anii 1768–1774, au fost aşadar evenimentele-cheie care au deschis calea afirmării în plan economic şi politico-diplomatic a Principatelor Române ca entităţi autonome, cvasiindependente, marcând intrarea lor într-un binemeritat prim-plan al relaţiilor internaţionale. 1 Marian Stroia, Românii în confluenţa europeană în secolul al XVIII–lea. De la campania de la Prut la Revoluţia Franceză (1711–1789), Editura „Semne”, Bucureşti, 2004, p. 173. 6 Andrei Alexandru CĂPUŞAN Iar prima mare putere care a înţeles acest lucru şi a făcut acest pas, înfiinţând un consulat general în Ţara Românească şi Moldova, a fost Rusia Ecaterinei a II-a, ţarină care, la 2 decembrie 1779, în conformitate cu textul Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, a numit cel dintâi consul general rus în Ţara Românească şi Moldova, cu misiunea de a reprezenta, susţine şi apăra interesele economice şi politice ale imperiului ţarist. De ce această Mare Putere? Deoarece cele două Principate ocupau un loc strategic însemnat în planurile strategice ale ţarinei Ecaterina a II-a, cea Mare (1762–1796), şi ale celor doi sfetnici abili, însă rivali, ai ei: cancelarul Nikita Panin şi cneazul (contele) Grigori Aleksandrovici Potemkin. Proiectul „Regatului Daciei”, creaţie a ţarinei şi a cancelarului conte Panin, puternicul şi influentul preşedinte al Consiliului Afacerilor Externe, va fi propus de ea, la 10 septembrie 1782, împăratului Iosif al II-lea al Austriei. Era vorba despre un stat unitar şi independent, alcătuit din cele două Principate unite, situat la gurile Dunării, condus de un principe de religie ortodoxă şi cu o domnie ereditară. Crearea acestei noi entităţi statale, în calitate de stat-tampon între cele două imperii antagoniste, Imperiul ţarist Rus şi Imperiul Otoman, era evident menită să împiedice vecinătatea nemijlocită a acestora şi deci o înfruntare pe viaţă şi pe moarte a lor în lupta pentru supremaţia Europei de Sud-Est, a Peninsulei Balcanice în speţă. Aşadar, în noua orientare politico-strategică a Sankt-Petersburgului, înaintarea pe axa nordică, moştenire