Alocuġiunea Acad. Gheorghe Duca, Preúedintele A.Ù.M., Rostită În Cadrul Ùedinġei Festive, Consacrată Sărbătorii Naġionale „Limba Noastră”
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
AlocuĠiunea acad. Gheorghe Duca, preúedintele A.ù.M., rostită în cadrul ùedinĠei festive, consacrată Sărbătorii NaĠionale „Limba noastră” OnoraĠi membri ai Academiei de ùtiinĠe a Moldovei, StimaĠi membri ai Consiliului Suprem pentru ùtiinĠăúi Dezvoltare Tehnologicăúi ai Senatului UniversităĠii de Stat din Moldova, ExcelenĠa Dumneavoastră Petru Lucinschi, Mult stimate domnule Ion UNGUREANU - Artist al Poporului, Dragi colegi úi prieteni, 0ă simt onorat să declar deschisă această ùedinĠa festivă comună, consacrată Sărbătorii NaĠionale „Limba noastră”, - sărbătoarea cea mai frumoasăúi mai de preĠ a neamului nostru. 9ă rog, să onorăm Imnul de stat a Republica Moldova, fiind unicul stat din lume, care are un Imn dedicat limbii úi care are o Sărbătoare NaĠională de cinstire a limbii strămoúHúti. 9ă mulĠumesc. Onorată asistenĠă, ùedinĠa de astăzi are mai multe semnificaĠii úi toate de o puternică simĠire úi trăire sufletească. Am conceput-o ca pe un omagiu adus Limbii, prin cinstirea purtătorilor ei, a personalităĠilor acestui neam, care au contribuit substanĠial la valorificarea úi îmbogăĠirea „Limbii sfinte”, precum a definit-o Alexe Mateevici, - limbă pe care Mihai Eminescu o venera úi avea s-o numească într-un manuscris ca fiind „ÎmpăUăteasă la ea acasă”, adăugând într-un alt manuscris, că „nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”. Eminescu a avut întotdeauna dreptate úi de aceea, poporul nostru s-a declarat fericit úi împlinit în 1989 ca să accepte această unică stăpânire. Această voinĠă a poporului nostru a fost imortalizată în versuri úi de poetul Grigore Vieru: „Pe pământ străvechi úi magic Numai limba ni-i stăpână: Limba neamului meu dacic, Limba noastră cea română.” Marcăm astăzi în mod simbolic cele mai mari victorii ale MiúFării de Eliberare NaĠională obĠinute în anul miraculos 1989: 20 de ani de la adoptarea legislaĠiei lingvistice a R. Moldova úi instituirea 6ărbătorii NaĠionale „Limba noastră”, 20 de ani de la convocarea la Chiúinău a Primei Mari Adunări NaĠionale, 20 de ani de la editarea Glasul-ui - prima publicaĠie cu grafie latină editată în Moldova postbelicăúi 20 de ani de când Preúedintele Academiei de ùtiinĠe a Moldovei este ales din mediul savanĠilor autohtoni, în mod liber, democratic úi nu după criterii ideologice. Aceste evenimente cu adevărat istorice sunt pentru noi ca un mănunchi de busuioc sfânt, pe care nu te mai saturi să-l miroúi úi să-l transmiĠi ca pe o Lumină a Învierii în casele úi vetrele viitoarelor generaĠii. Or, acolo unde se va revărsa această Lumină, neamul nostru, dat de Dumnezeu pe aceste meleaguri stropite cu mir de Luceafăr, - va dăinui de-a pururea. Indiscutabil, limba maternă este cel mai de preĠ tezaur moútenit de la străbuni, făUă de care un neam pur úi simplu s-ar prăSădi, ar fi înlăturat din istorie. 5ăsfoind cronicile vremii, observăm că anume asta au urmărit de-a lungul ultimelor secole neprietenii neamului nostru – să ne izgonească din istorie, să ne asimileze, să ne aresteze viitorul úi să ne lipsească astfel de perspectiva de a ne impune, ca popor cu vocaĠie europeană, în lumea modernă. Se útie că a lipsi un neam de limbă e ca úi cum a-i lipsi un trup de suflet, iată de ce neprietenii au început presiunea anume de la marginalizarea limbii noastre – în úcoală, în Sfânta Biserică, în administraĠie. Să ne pătrundem, în acest context, de inspiratul vers al regretatului poet Grigore VIERU: „Cine-ntâi îĠi fură scrisul, /Celelalte-Ġi ia apoi!”. Poporul nostru vrednic a moútenit genetic această filozofie úi a rezistat cu demnitate în faĠa terorii istoriei, nu s-a lăsat strivit de roĠile zimĠate ale timpurilor vitrege. A fost foarte greu..., am avut parte de o istorie dramatică. Lung a fost drumul moldovenilor spre Libertate, dar în 1989 am învins, pentru că Limba, Poezia úi Cântecul au făcut tunurile úi tancurile să tacă. Datorăm această victorie, înainte de toate, înĠelepĠilor noútri Ġărani - bunici úi stră-străbunici, care, au păstrat Sfânta Treime a spiritualităĠii noastre: Limba, TradiĠiile úi CredinĠa, fiind conútienĠi că aceasta este cea mai mare zestre pe care o lasă urmaúilor. Nu în zadar, Imnul nostru scris de Preotul Alexe Mateevici, consacră un catren acestor salvatori ai neamului: „Limba noastră-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care-o plâng úi care-o cântă Pe la vatra lor Ġăranii.” 6ă ne închinăm cu pietate în faĠa Ġăranilor noútri úi să ne rugăm Domnului ca să avem putere pentru a le mulĠumi înde-ajuns, nu prin vorbe, ci prin faptele noastre. RecunoútinĠa exprimată faĠă de talpa Ġării nu este deloc una gratuită, declarată în cadrul unei festivităĠi. Drept dovadă ne stă faptul că anume din mediul ĠăUănimii noastre au răVărit acele personalităĠi temerare: scriitori, artiúti, savanĠi, care, în anul 1989, au ridicat úi au condus masele spre mult râvnita Libertate úi IndependenĠă NaĠională. Cunoa útem cu toĠii, care a fost sfera de circulaĠie a limbii moldovenilor în timpul Uniunii Sovietice. Această limbă era sufocată la fiece pas, devenise una de decor cu perspectiva de a fi înghesuită într-un colĠ de muzeu. A fost nevoie, deci, de un efort TITANIC pentru a schimba această situaĠie umilitoare pentru noi úi, nu vom greúi, dacă vom spune, că în acele împrejurări istorice extrem de dure, elita intelectuală din Moldova s-a manifestat ca un Prometeu, unită, mobilizată în jurul unui ideal sfânt. Elita intelectuală a Moldovei a făcut Istorie în 1989: încă până la destrămarea Uniunii Sovietice, a avut curajul úi înĠelepciunea să argumenteze clar identitatea limbii moldoveneúti cu cea română; să pună în valoare meritul fundamental al graiului moldovenesc în formarea limbii române literare úi să revină la alfabetul latin. Aceste acte au fost de un mare curaj civic, patriotic, dar úi un triumf incontestabil al comunităĠii útiinĠifice de la Chiúinău, care a spus adevărul despre glotonimul natural, neideologizat, utilizat în Republica Moldova. Amintim aici faptul că, la 9 septembrie 1994, după adoptarea ConstituĠiei Republicii Moldova, Prezidiul Academiei de ùtiinĠe a Moldovei s-a văzut obligat Văúi reconfirme poziĠia expusă în 1989, menĠionând într-o hotărâre specială că „denumirea corectă a limbii oficiale din Republica Moldova este limba română”. Academia de ùtiinĠe a Moldovei îúi menĠine în continuare această hotărâre, fiind de partea adevărului útiinĠific úi considerând că pentru buna înĠelegere în societate este stringent necesar ca problemele de ordin lingvistic úi istoric să fie rezolvate de savanĠi, nu de oamenii politici. În acest context, vă aduc la cunoútinĠă o ultimă noutate în acest sens. Colegiul redacĠional a finisat munca asupra ediĠiei enciclopedice Republica Moldova si a lansat-o recent, pe paginile căreia savanĠii Academiei de ùtiinĠe a Moldovei úi-au argumentat din nou poziĠia privind identitatea limbii. Privind peste umăr, vom constata că, în cei 20 de ani, situaĠia lingvistică din R. Moldova a cunoscut, în esenĠă, o evoluĠie pozitivă. Pentru a ne convinge de acest lucru este suficient să intrăm în orice grădiniĠă, Liceu, Universitate sau să Uăsfoim paginile ziarelor. Asta înseamnă că investiĠiile făcute în 1989 au dat roade încurajatoare. Dar să recunoaútem, totodată, că încă nu am obĠinut tot ceea ce ne-am dorit úi avem nevoie încă de mult spirit de sacrificiu pentru atingerea obiectivelor râvnite. Să nu disperăm, să ne amintim că Moise a dus prin pustie, timp de 40 de ani, câteva generaĠii de evrei, pentru a le úterge din memorie robia Egiptului... E nevoie încă de ceva timp pentru a lecui mentalitatea sovietică strâmbă, pentru a adapta la noile realităĠi toĠi funcĠionarii, asigurând astfel buna funcĠionare a limbii române în toate sferele de activitate. În acest context, nu pot să trec cu vederea marele merit pe care îl au cadrele didactice în implementarea legislaĠiei lingvistice: învăĠătorii, profesorii, savanĠii. Lor le revine această muncă nobilă, dar úi cea mai istovitoare de altoire a dragostei pentru o limbă literară, frumoasă, curată. Pentru a ne exprima recunoútinĠa faĠă de pedagogi, vom recurge la o parafrazare a celebrului discurs al poetului Grigore Vieru, Ġinut în această sală la 30 august 2007, úi vom spune că învăĠătorii, profesorii, savanĠii sunt Oastea Limbii Române. )ăUă efortul úi capacităĠile acestei armate, legislaĠia lingvistică ar fi rămas doar pe hârtie, făUă Uăbdarea úi consecvenĠa lor nu am fi cucerit atâtea redute. Această Oaste NaĠională a însuúit mai bine ca oricine Testamentul lui Alexe Mateevici: „Limba noastră îi aleasa Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram úi-acasă Veúnicele adevăruri.” Suntem în 31 august 2009, suntem la o oră a bilanĠurilor anului istoric 1989 úi considerăm că ar fi nedrept ca în aceastăúedinĠă festivă a Academiei de ùtiinĠe úi a UniversităĠii de Stat din Moldova să trecem cu vederea numele blajinilor noútri trecuĠi la Domnul, personalităĠi marcante ale neamului care au făcut posibil anul 1989, care au contribuit prin talentul úi curajul lor la realizarea idealurilor naĠionale: Grigore VIERU, Ion VATAMANU, Lidia ISTRATI, Nicolae COSTIN, Ion DUMENIUC, Doina úi Ion ALDEA TEODOROVICI, Valeriu úi Ala CUPCEA, Gheorghe GHIMPU, Gheorghe VODĂ, Nicolae SULAC, Mihai DOLGAN, Emil LOTEANU, Grigore GRIGORIU, Nicolae CORLĂTEANU, Silviu BEREJAN, Anton GRĂJDIERU, Ion Constantin CIOBANU, Victor CIUTAC, Veniamin APOSTOL, Gheorghe MALARCIUC, Andrei VARTIC. 9ă rog, să păstrăm un moment de reculegere în memoria lor..