Şi Ne E Dor De Însăşi Viaţa Noastră
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Săptămânal (serie nouă) * Anul XX * Nr. 19 (947) 15-21 mai 2020 * 16 pagini * 3 lei re ta s în ţă a en ur rg lt u cu de a şl i ne e Dor De însăşi viaţa noasTră D 3 t i u r t s n o c e r s i iLeana m o T l u vULPesCU c i t n a a n ț i 88 n d a t t a s t n c i o La MULȚi p C l n u i t d n l â ani! u e m z r u o M M în fiecare zi, în fiecare noapte peste fântâni plutesc stoluri bolnave Declar stare de urgenţă şi toate cele pe care le considerăm nor - de păsări însetate. în literele mele male şi în vreme de secetă devenind excepţionale. Din legende coboară Alexandru cel Mare vă doresc o ediţie nisipoasă. şi mai sparge o dată Vreme de Vreme de secetă, cupa cu apă de pragul cortului Cu clepsidra în mână vreme de sete, şi nimic important nu se mai petrece de „Poeme deshidratate“ mamele nu mai au lapte în ţâţe, în afară de secetă. pe acest deşert în care s• Aedrciane Ptăuă nescu fântânile se usucă. Pe toate gurile de transmisie din ochi în ochi a stării lumii, secetă. urlă seceta A plecat apa. care ne va usca de tot. Vreme de secetă, nu ninge, nu plouă, Unde a plecat apa? Dăm ora exactă: secetă. nu lăcrimează nimeni, Cine a văzut apa? Buletin meteorologic: secetă. Şi, Doamne, uite sărbătoarea secetei, vreme de secetă, Cine a luat apa? Buletin de ştiri: secetă. uite negurile şi moleculele de apă vreme de panică, Cum o să mai găsim apă? Meciuri sportive: secetă. fugind într-o absurdă emigraţie. buze uscate, Rar câte o lacrimă, Iubire de secetă, săruturi de tărâţe refuzate la export, rar câte o picătură de sânge, ură de secetă, Secetă, secetă, nimic important. încolo numai secetă. secetă de secetă. inexplicabilă secetă, Destul cu atâta deshidratare, ori poate pedepse Mantaua lui Bacovia prin pomi Toate redevin nisip, în numele secetei lumii, pentru atâtea lacrimi şi Dumnezeu slăbit mult mai ales oglinzile redevin nisip, în numele dezastrului înconjurător şi atâta sânge, şi norii care nu mai vin mai ales castelele redevin nisip, şi al lacrimei care nu mai vrea ori poate pedepse şi norii care ne ameninţă mai ales soarta noastră redevine nisip. să cadă din ochi, pentru batjocorirea apei şi norii care ne amână, al lacrimei care se conservă de către vâslaşi. hidrocentrale care nu mai merg Ne sfărâmăm o dată cu oglinzile în glanda lacrimală. şi lumina care se stinge ore în şir, în care ne uităm, „De ce-mi vin lacrimi de-astea surde?” Alexandra Păunescu-Șerban, 3 ani și 8 luni 2 flacăra lui Adrian Păunescu 15-21 mai 2020 două nopți la căpătâiul ei.”. adolescența, petrecute într-un însem - Întorcându-se, apoi, la țară, la Mă - nat oraș de provincie, din Sudul țării. lureni, mama lui Georgi „i-a interzis Pe parcursul romanului, Alexa cedează Rime Mariana ToMesCU preotului să facă slujba de pomenire inițiativa naratologică altor personaje, sau să-i scrie tatei pe front. care relatează evenimente tragice din Acesta e tata. Eu nu l-am cunos - perioada celui de-l doilea război mon - • Ana-Maria Păunescu – romanciera de top cut. M-am născut după ce el plecase. dial. Avem de a face, astfel,cu o multi - Aici e la logodna lor. <<În amintirea plicare a perspectivelor narative. În (iii) celei mai frumoase iubiri, Mihai>>. Aici centrul atenției se află destinul familiei Urgenţă. Repetenţă. e tot el. Lascadi, de veche și nobilă stirpe bal - Impotenţă. Insistenţă. Ce tânăr e. Parcă ești tu. canică, al cărei arbore genealogic co - Incandescenţă. Violenţă. În uniforma de la Saint-Cyr. Și aici boară mult în timp. Unul din Esenţă. Pasenţă. Aderenţă. • Dan Lupescu tot el, în ziua când a plecat pe front. reprezentanții săi este autorul unui Le - Alertă. Incertă. Copertă. Asta e ultima. Văd că mai sunt niște xicon bizantin , cunoscut în străină - Ofertă. scrisori pe care nu le-am văzut nicio - tate.”. Rime mai puţine, cazuri în Paragraful ce urmează se află, din dată. Directorul executiv al revistei LA - creştere. nou, sub sceptrul efuziunilor lirice ale Citește-le! MURA , universitarul Ovidiu Ghidirmic, Dacă există vreo logică în tot ce ni se Alexei, însă implică multiple tâlcuri, „Mălureni, 20 iulie 1937. (…)”. rezumă cum nu se poate mai clar, întâmplă, bine ar fi să ne-o prezinte cineva care trăiri și resorturi de analiză psihologică. Georgi citește, cu voce tare, prima minuțios și magistral: „Ultimul vlăstar ştie să lege trei cuvinte şi două semne de Nu rezistăm tentației de a-l cita: epistolă, cea mai scurtă dintre toate, al acestei familii, Georgi – unul dintre punctuaţie, până nu înnebunim de tot şi ne „Poate că Georgi știe ce spune, căci apoi ajunge la „Lausanne, 12 iunie protagoniștii romanului și, totodată, aruncăm, din disperare, în braţele scenaritelor toate fotografiile și tot trecutul acela îi 1938.” . Scrisoarea aceasta este una unul din naratori – rămâne orfan. Tatăl, fără limită. aparțineau, nu avea rost să-l mai con - dintre cele mai lungi și consistente căpitanul Mihai Lascadi, moare pe La început de pandemie, când în ţară erau trazic, deși mie îmi era peste putință (aproape opt pagini și jumătate), căreia front. După dispariția mamei, adoles - sute de cazuri, ni s-a spus să stăm în case. Şi s- să-nțeleg ce legătură putea să existe îi succede alta, de nouă pagini, datată centul trece sub protecția profesorului a blocat tot. Dintr-un sens care semană mai între fata aceea care părea făcută „9 Martie, 1944”, dar fără să se speci - Vornicescu, tatăl Alexei. Georgi este degrabă a non sens. Acum, în miez de pande - numai din soare , cu bucle bogate care- fice localitatea. Este mesajul de pe predestinat unei strălucite cariere mu - mie, cu mii de cazuri confirmate (ca să nu zic i cădeau pe umeri și pe brațele goale, urmă al unui bărbat sortit morții, zicale. Viața refugiaților polonezi, din zeci de mii), se adoptă atitudinea cu iz bonom: tropotind în pași de gazelă pe terenul conștient că nu mai are altă ieșire și că timpul războiului, este descrisă cu lux ieşiţi afară, dar cu grijă, purtaţi masca, dar cu de tenis și doamna Lascadi, sau femeia este dator cu încă o mărturisire, ul - de amănunte. În această comunitate responsabilitate, strănutaţi, dar mai bine nu transparentă întinsă între cearceafurile tima: „Ana, iubita mea, sunt treaz de năpăstuită de vitregiile războiului își strănutaţi, parcuri deschise, leagăne cu lacăt, înghețate. Nu putea fi decât o închi - 46 de ceasuri și-n aceste patruzeci și face apariția Hanya, evreică poloneză, curând restaurante deschise, dar doar pe puire, îmi spuneam, în care poate că șase de ceasuri m-am gândit numai la care scapă din lagărul de exterminare dinafară, curând oameni fără suflu, dar doar pe Georgi credea pentru că asta îi făcea tine. Te-am refăcut părticică cu părti - de la Auschwitz, cu mințile rătăcite, dinăuntru. plăcere. Eu însă nu credeam, fiindcă nu cică din amintiri și te-am așezat lângă amnezică și care dă naștere unei Nu se putea rămâne la nesfârșit în izolare, puteam să pricep cum de sălășluiseră în mine, mireasă albă, și te-am dezmier - fetițe, Eva, adoptată mai târziu (…) de mi-ar răspunde cei mai deștepți. Sigur că nu. învelișul aceleiași ființe doi oameni, dat și te-am iubit până ce zăpezile bătrânul avocat evreu Rosen. Drama Dar ce sens a avut izolarea, la momentul la care care semănau atât de puțin.”. astea ne-au troienit cu totul și-atunci Hanyei este zguduitoare și vorbește de a fost instaurată, dacă acum, când panta e Înșiruirea stroboscopică a unui ve - m-am trezit din nebunia mea și mi-am la sine despre ororile războiului”. ascendentă, micile libertăți ni se dau înapoi pe ritabil eșantion/ pluton de ascendenți adus aminte că mâine în zori voi muri, tavă. Acum, abia, putem fi responsabili și (verișoarele Gloria și Nene, Lealea, iar tu, Ana, rămâi fără bărbat și fără Fără a mai intra în amănunte supli - doica, unchiul Mircea, unchiul Nicolae, putem păstra distanțe sociale? Acum, după ce tată la fecior și că eu nu pot face nimic, mentare privind evenimentele evocate Ion, pădurarul…) este sincopată de ghi - am văzut că se poate să ni se ia multe și să fim ca și când aș fi mort încă de pe acum. în cele patru romane ale Marianei To - lotina unui schimb de întrebări și pre - pedepsiți aspru dacă nu luăm aminte? Acum, E numai stepă în jurul meu, cât vezi cu mescu (pornind și de la ideea de a nu cizări: ochii, numai întinderi nesfârșite, albe, răpi potențialilor cititori plăcerea de a după această închisoare la domiciliu care pe „ - Și unde sunt acum? unii i-a lăsat fără repere? e poate prizonieratul cel mai cumplit descoperi ei înșiși alte și alte surprize), Când acum, în poză? din câte există, pentru că îți lasă, în - apreciem că suntem datori cu încă o Sau acum ăi mai puternici, care comandă Nu, acum, acum. Bunicii, mătușa treagă, iluzia libertății . Și atunci nu-ți suită de conexiuni. Astfel, personajele multe, și-au văzut conturile subțiate și au și unchii și verișoarele tale? mai rămâne decât una: aceea dinlăun - cărților sale sunt, asemenea acelora din decis, la nivel mondial, nu în România, că e ne - Au murit. La primul bombarda - trul tău . Poate că am febră și poate că Fructele mâniei , capodopera din 1939 voie de consum, că trebuie trimiși oamenii îna - ment. Erau în București în casa mătușii din nou aiurez, dar chiar și așa am încă a lui John Steinbeck, cel obsedat de poi în viețile lor, ca să poată cumpăra, ca să se Atena.