Contextul Intern Si International Al Realizarii Unirii
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
Contextul intern si international al realizarii Unirii Basarabiei cu Romania (27 martie 1918) Primul Razboi Mondial si revolutia rusa din februarie si octombrie 1917, au constituit punctele de pornire pentru emanciparea nationala a popoarelor din Imperiul Rus. Imediat dupa venirea abuziva a bolsevicilor la putere, la 15 noiembrie 1917, Guvernul sovietic a publicat declaratia privind drepturile popoarelor Rusiei, care recunostea egalitatea si suveranitatea lor, dreptul lor la autodeterminare libera, pana la separare si formare de state independente. in acele zile la Chisinau se discuta despre problema emanciparii nationale a romanilor (moldovenilor) basarabeni, despre autonomie in cadrul Rusiei (care a si fost proclamata) si de necesitatea crearii Sfatului Ţarii - organul legislativ al provinciei. Legislativul basarabean trebuia sa fie cat mai reprezentativ, din care sa faca parte delegati ai militarilor, taranilor, cooperativelor, sindicatelor, minoritatilor etc. Lucrarile biroului organizatoric s-au incheiat cu alegerea a 150 de deputati. Reprezentativitatea si legitimitatea Sfatului Ţarii nu poate fi pusa la indoiala, in acelasi mod s-au constituit toate organele legislative din teritoriile nationale dezlipite de Rusia. Dupa aceste principii s-a organizat Rada ucraineana si chiar Sovietele din Rusia. Prima sedinta a legislativului de la Chisinau, aflat sub presedintia lui Ion Inculet, a avut loc la 21 noiembrie 1917. Deschiderea lucrarilor Sfatului Ţarii a consemnat instalarea populatiei romane si a etniilor conlocuitoare dintre Prut si Nistru in drepturile lor - imprescriptibile - nationale si sociale. Evenimentele interne si internationale insa, nu erau tocmai favorabile conducerii de la Chisinau. Armata rusa de pe frontul romanesc era total dezorganizata (ca rezultat al rasturnarii puterii monarhice din Rusia), in teritoriul Basarabiei domnea anarhia bolsevica, sustinuta de dezertorii rusi. Situatia din Romania, de asemenea, era complicata. Intrata in razboi de partea Antantei, Armata romana a suferit o serie de infrangeri (situatia era complicata si din cauza ca soldatii rusi de pe frontul romanesc nu mai doreau sa lupte), astfel ca aproape toata tara s-a pomenit ocupata de inamic. Autoritatile centrale de la Bucuresti, precum si o buna parte a populatiei civile, s-au evacuat in Moldova - unica provincie romaneasca neocupata, iar autoritatile s-au stabilit la Iasi. Multi romani s-au evacuat tocmai la Odessa. in acelasi timp, conducerea de atunci a Ucrainei a inceput sa revendice Basarabia, cerand anexarea ei. Pentru a scapa de pericolul anarhiei bolsevice si a pretentiilor anexioniste ucrainene, la 2 decembrie 1917, Sfatul Ţarii a declarat Basarabia, Republica Democratica Moldoveneasca. O parte din minoritati considerau ca denumirea republicii nu-i reprezinta, insistand sa fie schimbata in Republica Basarabeana, ceea ce nu s-a produs. La 8 decembrie 1917, s-a constituit Consiliul Directorilor Generali ai Basarabiei - Guvernul Republicii Democratice Moldovenesti, condus de Pantelimon Erhan si apoi de Daniel Ciugureanu, alcatuit din 8 directorate. Scopul noului Guvern al Basarabiei era de a readuce ordinea in toate domeniile vietii. insa, proclamarea Republicii Democratice Moldovenesti nu a pus Basarabia la adapost de pericolul ucrainean si bolsevic. Trebuia cautata o alta solutie. Romania era direct interesata sa fie liniste si ordine in Basarabia, avand in vedere ca acest teritoriu il constituia spatele Armatei romane. Asadar, o solutie pentru basarabeni era ajutorul din partea consangenilor de peste Prut. Directorii generali de Externe si Interne, I. Pelivan si V. Cristi, au plecat Pagina 1 / 3 peste Prut pentru a aduce la cunostinta Guvernului roman, aflat la Iasi, ca situatia din Basarabia devine amenintatoare: se distrugeau depozitele cu cereale, paza ruseasca a cailor ferate a fost ridicata, in continua ascensiune erau activitatile anarhiste ale bolsevicilor, in Chisinau a fost introdusa starea de asediu. La 26 decembrie 1917, sub semnatura tuturor membrilor Consiliului Directorilor Generali, a fost expediata o telegrama generalului rus Dmitrii Şcerbaciov, comandantul armatelor rusesti de pe frontul romanesc, cu solicitarea de a trimite trupe militare care sa asigure securitatea Basarabiei. Generalul rus insa i-a cerut sprijin in aceasta chestiune Guvernului roman, care sa dispuna trimiterea de trupe in spatiul dintre Prut si Nistru. Consiliul de Ministri al Romaniei, avand acordul Aliatilor, a decis la 12 ianuarie 1918, trimiterea armatei in Basarabia. Deja la 13 ianuarie 1918, armatele romane, de sub conducerea generalului Ernest Brosteanu, au intrat in Basarabia. Generalul atunci declara: "Niciun Guvern fara forta organizata nu poate realiza problemele ce cad asupra lui. Numai forta poate crea viata linistita de stat. Creati-va viata dvs. cum credeti, si nimeni nu se va amesteca in ea. in organizarea ei, noi nu va vom impiedica". Campania trupelor romane la est de Prut a durat circa o luna si jumatate (13 ianuarie - 12 martie 1918), timp in care, in confruntarea cu fortele bolsevice, a pierdut 3 ofiteri si 122 de soldati, iar 12 ofiteri si 309 ostasi au fost raniti. Armata romana si-a indeplinit misiunea de instaurare a ordinii in teritoriul dintre Prut si Nistru, creand conditiile organizarii linistite a Basarabiei. Dupa proclamarea independentei de stat a Ucrainei (26 ianuarie 1918), autoritatile de la Chisinau au examinat situatia creata, ajungand la concluzia ca decretarea independentei Republicii Moldovenesti a devenit o necesitate vitala, "pentru a nu deveni obiectul unor pretentii anexioniste", in consecinta, la 24 ianuarie 1918, "in virtutea situatiei care s-a creat si in corespundere cu vointa poporului", Sfatul Ţarii a adoptat cu unanimitate de voturi Declaratia care proclama Republica Democratica Moldoveneasca independenta. Independenta insa, nu a adus siguranta necesara basarabenilor, iar ideea retragerii Armatei romane amplifica temerile. La 26 februarie, deputatul Vasile Cijevschi, liderul Blocului Moldovenesc, declara in plenul Sfatului Ţarii ca, "Basarabia nu poate exista de sine statator si ea trebuie sa formeze o confederatie cu vreun stat si daca este asa, atunci armata noastra trebuie sa se includa in una din cele mai puternice armate". Multi erau constienti de incapacitatea Republicii Moldovenesti de a se afirma ca tara independenta, incepea sa fie vehiculata ideea unirii cu Romania, care, dupa cum scria istoricul Al. Boldur, "s-a savarsit in imprejurari de fapt si psihologice foarte complicate". Primii care au pus problema unirii cu Romania, au fost reprezentantii autoritatilor locale. Zemstvele judetelor Balti, Orhei, Soroca s-au adresat regelui Ferdinand, exprimandu-si dorinta pentru "sfanta, mantuitoarea, mult dorita si vesnica unire cu tara-mama Romania". Concomitent autoritatile de la Chisinau faceau tentative de recunoastere internationala a independentei tinerei republici, dar fara succes. Iar pretentiile anexioniste ucrainene nu incetau. La 20 martie/2 aprilie 1918, Ion Inculet, Daniel Ciugureanu si Pan Halippa, au sosit la Iasi cu intentia de a se deplasa la Bucuresti "pentru a trata pacea in numele republicii independente cu puterile centrale". La Iasi, liderilor basarabeni li s-a spus ca, la Bucuresti nu vor avea acces la negocieri, ca Romania are de gand sa semneze pacea cu Puterile Centrale si ca, in aceste conditii "anexarea la Romania era singura cale de a salva Basarabia de la dezmembrare" (erau evidente "intentiile Puterilor centrale de-a faramita Basarabia, impartind-o Austriei, Ucrainei si Bulgariei") sau ocupare. Guvernul roman le-a sugerat liderilor basarabeni sa plece la Chisinau si sa pregateasca actul unirii. Pagina 2 / 3 La 24 martie, I. Inculet, D. Ciugureanu si P. Halippa au adus la cunostinta deputatilor Sfatului Ţarii pozitia Guvernului roman in privinta unirii, care s-a bucurat de sustinere. Dupa dezbaterea chestiunii unirii, la 27 martie 1918, in sedinta Sfatului Ţarii s-a votat unirea Basarabiei cu Romania. Dupa Marea Unire din 1918, teritoriul Basarabiei avea o suprafata de 44.442 km2, care a constituit 15,1% din totalul teritoriului tarii. Populatia era de peste 2.725.000 de locuitori, dintre care 75% erau romani-moldoveni. Din o mie de oameni, 721 erau tarani si 279 oraseni. impartirea teritorial-administrativa a teritoriului dintre Prut si Nistru includea: 9 judete (Hotin, Balti, Soroca, Orhei, Tighina, Lapusna (Chisinau), Cetatea Alba, Ismail, Cahul), 37 de plasi, 17 orase si 1.847 de sate. in medie, fiecare judet avea 318.157 de locuitori, plasa - 67.386, orasul - 21.771 si satul 1.382 de locuitori. Actul Unirii Basarabiei cu Romania a fost de o importanta capitala atat pentru Romania, cat si pentru Basarabia aflata peste un secol (din 1812) sub stapanire straina. A fost un eveniment, ce s-a produs in timpuri grele pentru Romania, insa Basarabia a fost cea care a resuscitat Statul roman, declansand procesul fauririi Romaniei Mari, incheiat la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia. Pavel MORARU, doctor in istorie, Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu Cuvinte cheie: cetatea romania apos buia bucuresti international universitatea iasi lucian blaga rusia moldova securitate creta paza statul roman bac rai evenimente firma intern 1 decembrie depozite alba-iulia Pagina 3 / 3.