RADU MOÞOC Chiril Sberea, un deputat în Sfatul Þãrii (1893 - 1973) Evocare

Dupã mai bine de 92 ani de la înfãptuirea Unirii Basarabiei cu þara-mamã, acest act istoric face parte din evenimentele cele mai interesante ale poporului român. Un martor, chiar participant activ la acest eveniment, este ºi basarabeanul CHIRIL SBEREA. Chiril Sberea se trage dintr-o veche familie de rãzeºi din sudul Basarabiei. Tatãl lui, Stelian Ioan Sberea, nãscut la 1860, a fost preot în satul Colibaºi, jud. Cahul, cãsãtorit în 1891 cu Ana Dimitrievna Iambulov, din Bolgrad. Preotul Stelian Sberea moºtenise de la pãrinþi sãi o frumoasã proprietate de pãmânt arabil în zona Colibaºi, la locul numit Vadul lui Isac. Sunt documente încã din 1889 care atestã1 faptul cã aceastã moºie era arendatã de Stelian Sberea pânã în anul 1910, când acesta decedeazã.2 Dupã aceastã datã moºia a fost cultivatã sub îngrijirea Anei D. Sberea pânã în anul 1912, când aceasta se îmbolnãveºte ºi este nevoitã sã o arendeze la rândul ei preotului Sofroneanu din Colibaºi. Soþia preotului, mama lui Chiril, moare ºi ea în 1915, la 20 septembrie, în vârstã de numai 41 ani, dupã o cãsnicie de 24 ani.3 Din aceastã cãsnicie se va naºte, la 14 ianuarie 1893, singurul fiu, cu numele de Chiril Sberea. Studiile primare Chiril le face la ºcoala eparhialã din satul Colibaºi, urmeazã gimnaziul „Împãratul Alexandru III” din Bolgrad ºi obþine diploma de absolvire în 1913. Notele cele mai mari le primeºte la limba latinã, religie ºi istorie. 4 În perioada 1913-1914 urmeazã cursurile ªcolii de 112

112 Agriculturã din Petrograd la dorinþa familiei de a deveni un specialist în exploatarea terenului agricol.5 Intervine mobilizarea de rãzboi ºi este obligat sã se înroleze în armata þaristã, efectuând, ca subofiþer, rãzboiul pânã la începutul anului 1917, când izbucneºte revoluþia. Rãpitã printr-un act de silnicie, strãinã în ce priveºte compoziþia etnograficã, spiritualitatea ºi trecutul istoric, provincia dintre Prut ºi Nistru împãrtãºeºte din 1812 soarta provinciilor ne- ruse din imperiul rus. Cu o populaþie de 129 milioane de locuitori, Rusia, conform statisticilor oficiale din 1897, numãra numai 43,3% ruºi, restul erau 107 popoare care vorbeau 147 de limbi ºi dialecte.6 Dupã 1812, autoritãþile ruseºti ºi-au stabilit ca obiectiv pe termen lung integrarea provinciei în structura administrativã generalã a imperiului. Perioada de „autonomie”, când au fost pãstrate instituþiile ºi legile moldovene, a luat sfârºit în 1828. Aceastã administraþie de dupã 1828, bazatã pe modele ruseºti, nu a luat în seamã tradiþiile autohtone. Rezistenþa româneascã faþã de dominaþia ruseascã a fost sporadicã ºi ineficientã. Pe mãsurã ce se consolida stãpânirea ruseascã, proprietatea pãmânturilor se destrãma ºi acestea erau oferite strãinilor care erau înnobilaþi. Astfel, în 1911, din 468 familii nobiliare din , doar 138 mai erau româneºti.7 Anexarea Basarabiei a afectat profund ºi compoziþia populaþiei. Potrivit recensãmântului din 1817, 86% din locuitori erau români, iar în 1897 numai 56% mai erau români, 18,9% erau ucraineni ºi ruºi, iar 11,7% evrei.8 Timp de un secol, Biserica din Basarabia a fost supusã unei neîncetate centralizãri ºi rusificãri, care a dominat ºi politica în domeniul învãþãmântului ºi culturii. În mijlocul anilor 1860, în Basarabia funcþionau în parohiile rurale circa 400 ºcoli, cu 7.000 elevi, dar în 1880 mai rãmãseserã doar 23 ºcoli, principala cauzã fiind, se pare, insistenþa autoritãþilor bisericeºti ca predarea sã se facã în limba rusã, în condiþiile în care nici preoþii ºi nici elevii nu ºtiau ruseºte.9 O miºcare politicã naþionalã româneascã nu a existat în aceastã provincie înainte de 1905, când Moderaþii conduºi de cãtre Pavel Dicescu, mare moºier, doctor în filosofie de la Universitatea din Heidelberg, au înfiinþat Societatea pentru Culturã Naþionalã. Aceºtia au pledat pentru introducerea limbii române ca limbã de predare în învãþãmânt.10

113 În 1906 apare revista Basarabia, sub conducerea lui , care revine la Chiºinãu pentru a sprijini miºcarea reformatoare împotriva þarismului. Organizarea editãrii la Chiºinãu a primului ziar în limba românã a impus lui C. Stere procurarea unei tipografii cu litere chirilice, care edita numai titlul cu litere latine. Poporul român din Basarabia ºi-a pãstrat în suflet comoara nepreþuitã de obiceiuri ºi datini vechi, de amintiri istorice, ºi-a pãstrat limba, obârºia, instinctul de rasã, simþindu-se întotdeauna strãin în mediul rusesc, cum ne spune un basarabean cultivat, ªtefan Ciobanu.11 În data de 5 martie 1917 soseºte la Chiºinãu o telegramã oficialã de la Petrograd, prin care se anunþã cã Basarabia nu mai este sub imperiu ºi faptul cã de acum înainte se poate bucura de libertate. Reacþia apare abia la 10 martie, când se improvizeazã ºi la Chiºinãu prima manifestare de stradã, cu steaguri roºii, muzicã, nelipsita Marsiliezã, discursuri. Manifestau soldaþi, funcþionari, dar ºi autoritãþile guberniei.12 Cei peste 300.000 de soldaþi ºi ofiþeri moldoveni aflaþi sub arme la acea datã alcãtuiau majoritatea populaþiei active a românilor din Basarabia. În Chiºinãu, la 22 martie 1917, se constituie Sovietul soldaþilor ºi ofiþerilor. Cum trupele cele mai numeroase care conþineau elemente moldoveneºti erau la Odesa, Statul major al þinutului militar Odesa adreseazã, la data de 24 martie 1917, ordinul cu nr. 2684 sublocotenentului Chiril Sberea, de numire în regimentul de infanterie român nr. 48 al oraºului Odesa, cu obligaþia de a se deplasa imediat la primirea acestui ordin. Semneazã Comandantul Statului major ºi ªeful Operaþiunilor Militare.13 Dacã asupra altor revendicãri politice, agrare, administrative, justiþie, armatã, existau soluþii diferite, asupra necesitãþii ºcolilor moldoveneºti nu exista nicio divergenþã, toate forþele fiind de acord. La 3 aprilie 1917, se constituie la Chiºinãu Partidul Naþional Moldove- nesc, care prin cele 10 puncte consfinþeºte: limba românã în ºcoli, Bisericã ºi administraþie, autonomia bisericeascã, oprirea colonizãrii, drepturi egale pentru moldovenii de peste Nistru etc. Vasile Stroiescu, ales preºedinte de onoare în absenþã, expediazã celebra telegramã cu aceastã ocazie: Eu sunt la dispoziþia Þãrii mele, cu mintea atât cât mi-a dat Dumnezeu, cu toatã inima ºi cu toatã averea.14 ªi întradevãr, acest mecena cu soþia

114 pentru întreg spaþiul românesc finanþeazã imediat un vagon de hârtie pentru propagandã în revistele naþionale din Basarabia. În perioada 19-25 aprilie 1917, are loc la Chiºinãu Congresul preoþilor basarabeni, care reuneºte peste 250 preoþi ºi laici, care reclamã convocarea Sfatului Tãrii.15 Tot în aceastã perioadã au loc Congresele cooperatorilor, la 6 aprilie ºi 9 mai 1917, ºi ale studenþilor, din 20 mai 1917. Marea Adunare Naþionalã de la Odesa, din 18 aprilie 1917, a fost un adevãrat triumf. Dupã congres, toatã suflarea româneascã din Odesa, estimatã la peste 10.000 capete, în principal soldaþi ºi ofiþeri din garnizoanã, dar ºi studenþime, preoþi, profesori ºi proprietari, au defilat cu steaguri naþionale prin faþa Hotelului Londra, unde se afla bolnav V. Stroiescu, preºedintele de onoare al Partidului Naþional Moldovenesc.16 La acest miting au participat , ºi S. Murafa. Dupã exemplul altor neamuri, ostaºii moldoveni de pe front ºi din interiorul Rusiei se organizeazã în comitete sau soviete ale deputaþilor. Astfel, se constituie comitete militare la Odesa, Tighina, Bolgrad, Sevastopol, Kerson, Iaºi ºi pe frontul românesc.17 Comitetul Executiv moldovenesc al Sovietului deputaþilor, soldaþilor ºi ofiþerilor din oraºul Odesa elibereazã o dovadã cu nr. 299, din 23 iunie 1917, sublocotenentului Chiril Sberea prin care este însãrcinat sã adune soldaþii moldoveni, sã le explice sensul actualelor evenimente în limba lor natalã, sã organizeze companii moldoveneºti ºi sã cearã de la Comandamentul 48 listele soldaþilor ºi ofiþerilor moldoveni. Hotãrârile Sfatului ofiþerilor ºi soldaþilor moldoveni din Odesa din 25 iunie 1917 prevedeau, printre altele, ºi alegerea unui delegat la 200 oameni, care sã constituie Sovietul. În legãturã cu lipsa învãþãtorilor moldoveni, se propune sã se numeascã români din Ardeal, Bucovina ºi România. Ca urmare a acestor hotãrâri, prin dovada nr. 310 din 26 iunie 1917, sublocotenentul Chiril Sberea, din regimentul 48 de infanterie, este numit în Sovietul moldovenesc al soldaþilor ºi ofiþerilor þinutului militar Odesa. Acelaºi Comitet Executiv, dupã numai o zi, la 27 iunie, confirmã, prin docu- mentul nr. 322, alegerea sub- locotenentului Chiril Sberea ca fãcând parte din Comisia de separare naþionalã a compa- niilor ºi bateriilor în unitãþi militare din garnizoana ora- Judecãtor la Cahul, 1931 ºului Odesa. Se formeazã

115 astfel regimente moldoveneºti combatante ºi un corp de jandarmerie ruralã naþionalã. La Chiºinãu ia fiinþã Sfatul Central al deputaþilor, soldaþilor ºi ofiþerilor moldoveni, compus din împuterniciþii de la toate organizaþiile militare moldoveneºti. Se impune necesitatea unui Congres al delegaþilor moldoveni, în data de 18 oct. 1917, la Chiºinãu. Îl gãsim ºi de aceastã datã pe Chiril Sberea din Regimentul puºcaºi nr. 23 „Moartea”, ca unitate activã, împuternicit, cu adresa nr. 5023 din 17 oct. 1917, sã participe însoþit de 2 soldaþi la acest congres militar ºi sã aducã la cunoºtinþã hotãrârile luate. Cei peste 600 delegaþi din toate unitãþile militare pe unde fuseserã împrãºtiaþi basarabenii, alãturi de alþi 300 delegaþi civili, reprezentanþi ai partidelor, organizaþiilor ºi miºcãrilor existente, erau adevãraþii reprezentanþi ai Basarabiei. Impresionanta manifestare de ordine ºi disciplinã, în sunetele fanfarei militare, cu drapele tricolore, condusã de colonelul Furtunã, pãtrunde în cea mai frumoasã salã a Chiºinãului: Sala Eparhialã. A fost ales un prezidiu sub preºedinþia maiorului V. Cijevschi ºi a lui Gherman Pântea, secretar fiind ales . Congresul voteazã în unanimitate bazele de viaþã viitoare ale acestei provincii. Au luat cuvântul Ion Inculeþ, în calitate de ajutor de comisar al guberniei Basarabia, Pan Halippa, din partea revistei ”Cuvânt Moldovenesc”, , din partea Sovietului þãranilor, Sberea Chiril, din partea ostaºilor de pe frontul românesc, dr. , din partea femeilor moldovene, Toma Jalbã, din partea moldovenilor de peste Nistru etc.18 Hotãrârile congresului sunt decisive pentru viitorul provinciei : – autonomie teritorialã ºi politicã pentru Basarabia, – naþionalizarea armatei moldoveneºti, – constituirea Sfatului Þãrii pentru administrare, cu o componenþã de 120 deputaþi, din care 70 % moldoveni, 30 % alte naþionalitãþi; 44 deputaþi moldoveni se vor alege la congres, 30 vor fi aleºi de þãranii moldoveni, 10 de la organizaþii ºi partide, ºi 10 locuri pentru românii transnistreni, – tot pãmântul este proprietatea poporului, oprindu-se colonizarea, – naþionalizarea învãþãmântului. În încheierea congresului, se proclamã AUTONOMIA BASARABIEI în ºedinþa din 22 oct. 1917 ºi se alege un birou pentru organizarea Sfatului Þãrii. Preºedintele acestui birou a fost ales sublocotenentul V. Þanþu, iar printre membri îl gãsim ºi pe Chiril Sberea19 alãturi de Ion Buzdugan, Gh. Pântea. Ulterior au fost cooptaþi în acest birou ºi N. Alexandri, Ion Pelivan, Pan Halippa, Dan Ciugureanu, P. Erhan, N. Codreanu ºi Ion Inculeþ. Congresul a mai stabilit, în final, ca din cei 44 deputaþi în Sfatul Þãrii sã fie aleºi 32 deputaþi militari din partea judeþelor, iar restul de 12 din partea unitãþilor militare. Din partea judeþului Ismail, este ales subofiþerul Chiril Sberea, în data de 30 octombrie 1917, prin dovada nr. 862, semnatã de Gh. Pântea. Biroul de organizare a Sfatului Þãrii a decis convocarea lui pe 21 noiembrie

116 1917. Solemnitatea de deschidere începe la Catedrala din Chiºinãu cu un serviciu divin, oficiat de episcopul Gavril al Akermanului (Cetatea Albã, n. red.) în limba românã, la care asistã deputaþii Sfatului Þãrii, cei mai mulþi din ei purtând cocarde ºi panglici tricolore. La ieºirea din Catedralã are loc o paradã militarã a regimentului 1 de infanterie ºi regimentului 1 de tunari. Sediul Sfatului Þãrii a fost fixat la Liceul de bãieþi din Chiºinãu unde, în paraclisul liceului, pãrintele Gurie þine o slujbã ºi o cuvântare. Prima ºedinþã se deschide sub preºedinþia celui mai bãtrân deputat, N. N. Alexandri, în ovaþii ºi cântându-se „Deºteaptã-te Române”. Cei 95 deputaþi prezenþi aleg preºedinte pe Ion Inculeþ, din considerente tactice, ca fiind reprezentantul puterii centrale, care indirect acorda o recunoaºtere oficialã a noii instituþii, ce se bucura de simpatia elementului strãin din Basarabia. Singurul care este convins cã va exista o înþelegere între moldoveni, stãpânii þãri ºi celelalte minoritãþi, este reprezentantul comunitãþii polone, distinsul om de culturã Pomorosky. Dupã euforia de înfiinþare a Sfatului Þãrii, încep discuþiile privind crearea unui organism executiv: Consiliul directorilor generali, primul guvern în frunte cu P. Erhan, ºi la 2 dec. 1917 se voteazã proclamarea Republicii Democratice Moldoveneºti. În aceastã perioadã Basarabia era invadatã de dezertorii de pe front care cutreierau þara, în mare parte înarmaþi, îndreptându-se spre casã, distrugând tot ce gãseau în cale, ferme, conace, depozite de alimente, spãrgeau beciurile gospodarilor. Soldaþii ruºi nu mai ascultau de nimeni. Singurul mijloc pentru ameliorarea situaþiei dezastruoase era de a chema trupele româneºti bine organizate ºi disciplinate, nemolipsite de bolºevism, ca sã restabileascã ordinea ºi sã asigure aprovizionarea regulatã a armatei pentru front. Preºedintele Republicii Democratice Moldoveneºti, datoritã situaþiei scãpate de sub control, solicitã, în data de 22 dec 1917, ministrului de Rãzboi al României trimiterea de urgenþã la Chiºinãu a unui regiment de ardeleni. Dupã discuþii aprinse în Sfatul Þãrii privind necesitatea intervenþiei Armatei Române, bolºevicii din Chiºinãu organizeazã o loviturã de stat, pun mâna pe telegrafia fãrã fir, pe garã, poºtã ºi telegraf, proclamã stare de asediu la Chiºinãu, Tighina ºi Bãlþi.20 În seara aceleiaºi zile de 6 ianuarie, Ion Pelivan primeºte din partea „Blocului Moldovenesc” ordin sã plece de urgenþã la Iaºi, în calitate de ministru de Externe în guvern, ca sã solicite intervenþia Armatei Române pentru a salva Basarabia din mâinile bolºevicilor. Nu a trecut decât o sãptãmânã ºi pe 13 ianuarie 1917, orele 17, Divizia a XI-a a generalului Broºteanu intra în Chiºinãu, fiind întâmpinatã cu entuziasm de toatã suflarea româneascã. Proclamaþia datã în numele Guvernului român de generalul Prezan preciza Sfatului Þãrii: „Comandamentul militar rusesc ne-a cerut sã trecem Prutul ºi îndatã ce ordinea ºi liniºtea se vor restabili, soldaþii români se vor întoarce la ei acasã”.21

117 O altã datã remarcabilã în istoria Sfatului Þãrii, încãrcatã de o dublã semnificaþie, o constituie ziua de 24 ianuarie 1918: Unirea Principatelor ºi proclamarea INDEPENDENÞEI REPUBLICII DEMOCRATICE MOLDOVENEªTI. Trebuie precizat ºi faptul cã Sfatul Þãrii avea un caracter de autoritate oficialã ºi prin aceea cã întreaga procedurã de constituire, organizare ºi funcþionare era identicã cu a tuturor celorlalte soviete din întreaga Rusie, cãrora nimeni nu le-a contestat autoritatea.22 Dupã proclamarea independenþei, era evident cã republica nu putea rãmâne mult timp independentã. În aceste condiþii pleacã la Iaºi o delegaþie în frunte cu preºedintele Sfatului Þãrii, Ion Inculeþ, ºi preºedintele Consiliului de Miniºtri, dr. Dan Ciugureanu, Pan Halippa vicepreºedinte, pentru a propune guvernului român Unirea Basarabiei cu Regatul Român. A fost ales cel mai potrivit moment pentru starea de spirit din Basarabia, Unirea era doritã, ea plutea în aer. Memorabila ºedinþã din 23 martie 1918 a Consiliului de Miniºtri din palatul Sturdza de la Iaºi, la care iau parte C. Stere, venit special de la Bucureºti, ºi cei doi oficiali basarabeni, I. Inculeþ, D. Cegorean, hotãrãºte plecarea imediatã a acestor trei la Chiºinãu, pentru a supune Sfatului Þãrii chestiunea Unirii Basarabiei. Ca o satisfacþie pentru munca, suferinþele ºi luptele duse ani de zile, i-a fost dat lui C. Stere sã prezideze acele înãlþãtoare momente istorice. Prin trecutul lui revoluþionar, erudiþia masivã, naþionalismul luminat ºi autoritatea moralã, acesta se impunea atât adversarilor cât ºi prietenilor. În dimineaþa zilei de 27 martie 1918, primul ministru român, Al. Marghiloman, ministrul de Rãzboi, gen. Hârjeu, ºi alþi miniºtri ºi funcþionari sunt primiþi în ºedinþa Sfatului Þãrii ºi dupã ce prezintã în detalii modul cum vede România integrarea Basarabiei cu pãstrarea specificului ei, declarã cã „noi ne retragem din incintã, ca fãrã prezenþa noastrã sã discutaþi cum doriþi. Sper cã veþi lucra cum cer interesele poporului român din Basarabia.”23 În discursul sãu, C. Stere, proaspãt ales deputat în Sfatul Þãrii, referindu-se la decizia ce trebuie luatã, afirma: „Gândiþi-vã cã nu este vorba numai de Dumneavoastrã, ci ºi de copiii care vor urma. Vã vor ierta ei oare când vor ºti cã pãrinþii lor au dat cu piciorul în dreptul ºi fericirea copiilor, nepoþilor ºi strãnepoþilor?”24 Dupã ce toate fracþiunile ºi reprezentanþii fiecãrei minoritãþi iau cuvântul, se citeºte declaraþia Sfatului Þãrii care afirmã: „Republica Democraticã Moldoveneascã în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunãre, Marea Neagrã ºi vechile graniþe cu Austria, ruptã de Rusia acum mai bine de o sutã ºase ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric ºi a dreptului de neam, pe baza principiului cã noroadele singure sã-ºi hotãrascã soarta lor, de azi înainte ºi pentru totdeauna, se uneºte cu mama sa România”.25 Se voteazã declaraþia, la propunerea deputatului Ion Buzdugan, cu vot deschis nominal pentru ca sã fie cunoscut pentru vecie numele tuturora ºi cum

118 s-au purtat în cea mai mare zi a Basarabiei.26 Rezultatul votului: 86 voturi pentru Unire, 3 voturi contra ºi 36 abþineri (13 deputaþi absenþi). Cei care s-au abþinut sunt reprezentanþii minoritãþilor naþionale, mai puþin reprezentantul polonezilor care a votat pentru Unire. În încheierea istoricului eveniment, primul ministru al României, Al. Marghiloman, invitat în ºedinþã, declarã: „În numele Poporului Român ºi al Regelui Ferdinand I, iau act de Unirea Basarabiei cu România de aici înainte ºi în veci. Trãiascã România Mare!”.27 Printre cei care au asistat la toate aceste evenimente din Sfatul Þãrii ºi care a votat pentru Unire se afla ºi Chiril Sberea din partea Blocului Moldovenesc.28 Dupã ºedinþa solemnã, membrii Guvernului Român împreunã cu deputaþii din Sfatul Þãrii au asistat la un Te-Deum, slujit de pãrintele Gurie. A urmat parada militarã a trupelor române ºi moldoveneºti, în care s-au vãzut drapelele sfinte de la Jiu, Oituz, Mãrãºeºti, Mãrãºti ºi Siret. A urmat un banchet oferit de primul ministru Al. Marghiloman deputaþilor din Sfatul Þãrii ºi notabilitãþilor oraºului Chiºinãu, în sala de concert a Cazinoului.29 Este greu de imaginat ce putea sã fie în sufletul basarabeanului plecat din satul Colibaºi sã-ºi slujeascã neamul, participant la aceste evenimente, votarea Unirii, discursuri, slujbe în limba românã, defilarea armatei, banchetul la care a participat în aceastã memorabilã zi de 27 martie 1918, care l-a marcat pe toatã viaþa. Cu datoria faþã de neam împlinitã, Chiril Sberea revine pe meleagurile natale. Fiind cãsãtorit în plin rãzboi, la 30 oct. 1915, cu Nadejda Dimitrievna Paºova din Bolgrad, noua familie se bucurã de naºterea primului bãiat, Rostislav, în data de 20 iunie 1916, iar în data de 5 martie 1918, în plinã campanie unionistã, se naºte tot la Bolgrad al doilea bãiat, Slavic. Demobilizat din armatã, îl gãsim învãþãtor la ºcoala primarã din Anadol, jud. Ismail, pentru anul ºcolar 1920-1921, ºi la ºcoala din Colibaºi, jud. Cahul, satul lui natal, în perioada anilor ºcolari 1921-1924. Având pãrinþii decedaþi încã din 1910 (tatãl) ºi 1915 (mama), se mutã la Bolgrad cu familia pentru a oferi copiilor acces la o educaþie superioarã celei din Colibaºi. Ocupã postul de secretar la Liceul de fete „Regina Maria” din Bolgrad în perioada anului ºcolar 1925-1926, dupã care se înscrie la cursurile Facultãþii de Drept din cadrul Universitãþii din Iaºi, obþinând licenþa în Drept în anul 1929. Þara recunoscãtoare îi acordã lui Chiril Sberea, în calitate de fost deputat în Sfatul Þãrii din Basarabia, Ordinul Steaua României în grad de cavaler. Decretul este semnat de Regele Ferdinand ºi I. Gh. Duca în calitate de ministru în data de 31 mai 1923. Regele Mihai, prin ministrul sãu C. Argetoianu, în virtutea Legii pentru împroprietãrirea foºtilor deputaþi din Sfatul Þãrii ºi a foºtilor membri ai guvernelor autonome ale Basarabiei, care au înfãptuit Unirea Basarabiei cu patria mamã, îl împroprietãreºte pe Chiril Sberea cu 50 ha prin titlul de

119 proprietate nr. 28 din 12 iulie 1928. Dupã obþinerea licenþei în Drept, Chiril Sberea ocupã postul de judecãtor la Cahul, în perioada 1929-1937. Este înaintat în funcþie la judecãtoria din localitatea I. Gh. Duca, jud. Alba, în perioada 1937-1939, ºi în final la judecãtoria din Alba-Iulia, în perioada 1939-1946. Dupã aceastã perioadã, sub ocupaþie ruseascã, se retrage în calitate de judecãtor ºi consilier de Curte de Apel la Ocna Mureºului, jud. Alba. Nu rezistã nici aici mult timp în magistraturã ºi este disponibilizat conf. Legii 341 de „reorganizare” a magistraturii. La vârsta de numai 55 ani, Chiril Sberea se vede dat afarã din magistraturã, fãrã nicio perspectivã de a fi angajat în meseria profesatã. În aceastã perioadã apare adevãrata teroare pentru basarabenii refugiaþi sau integraþi în România dupã Unire, care erau vânaþi de KGB pentru a fi repatriaþi în Basarabia, sau chiar deportaþi în Siberia, cum a fost cazul deputaþilor Cristi Vladimir, Petru Goleþchi, Pan Halippa etc. Dar cei mai mulþi au fost arestaþi ºi au fãcut puºcãrie în România dupã anii 1950, cum a fost cazul deputaþilor , ªtefan Holban, Gherman Pântea, Ion Pelivan etc., unii murind în închisoare. Alþii au fost umiliþi ºi lãsaþi fãrã servicii sau cu servicii de mizerie ca magazioner, paznic, cum a fost cazul lui Grigore Cazadin ºi Chiril Sberea. Dupã ce ocupã un post de suplinitor de limba rusã la diferite ºcoli din Ocna Mureºului ºi Reºiþa (1947-1952), îl gãsim pe Chiril Sberea ca paznic ºi magazioner la Întreprinderea Economicã Industrialã din Fãgãraº. În 1956, se pensioneazã, dupã 31 ani de activitate, cu 219 lei pe lunã. În ultimi ani de viaþã, locuieºte o vreme la Fãgãraº la familia Gheorghe de pe strada T. Vladimirescu nr. 6, foarte aproape de Biserica Brâncoveneascã, unde achitã cu regularitate taxa pentru ocuparea unei strane. Decedeazã la Fãgãraº, în 6 dec. 1973, ºi este înmormântat în cimitirul ortodox, iar pe placa sa stã scris „Fost deputat în Sfatul Þãrii din Basarabia”. Dumnezeu sã-i odihneascã pe toþi cei care ºi-au slujit neamul dupã mintea ºi voinþa cu care au fost înzestraþi.

Note: 1. Documentul nr. 1228 din 17 august 1889. 2. Actul de deces nr. 29 din 1910. 3. Actul de deces nr. 342 din 1915. 4. Certificat de absolvire al gimnaziului Împãratul Alexandru III din Bolgrad, cu nr. 544 din 17 mai 1914. 5. Document eliberat de Comitetul Cursurilor de Agriculturã din Petrograd, cu nr. 7148/27/1925. 6. Petre Cazacu, dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1992, pag. 35. 7. Keith Hitchins, România 1866-1947, Bucureºti, Ediþia II, 1998, pag 242. 8. Keith Hitchins, România 1866-1947, Bucureºti, Ediþia II, 1998, pag. 243. 9. Keith Hitchins, România 1866-1947, Bucureºti, Ediþia II, 1998, pag. 247. 10. Petre Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1993, pag.212.

120 11. ªtefan Ciobanu, Unirea Basarabiei, Chiºinãu, 1993, pag. 32. 12. Petre Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1993, pag.237. 13. ªtefan Holban, Evenimentele premergãtoare congresului ostaºilor moldoveni 1917, Memorii, Patrimoniu nr. 1, Chiºinãu, 1991, pag. 9. 14. Gh. Bezviconi, Profiluri de ieri ºi de azi, Chiºinãu, 1992, pag. 205. 15. Antony Babel, La Bassarabie, Paris, 1926, pag. 246. 16. C. Kiriþescu, Istoria rãzboiului pentru Întregirea României, vol. II, Bucureºti, 1989, pag. 201. 17. Anton Moraru. Istoria Românilor, Chiºinãu, 1995, pag.144. 18. Petre Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1992, pag. 291. 19. Anatol Petrencu, Mãrturii ale unui tragic destin, Patrimoniu nr. 1, 1990, pag. 155. 20. Keith Hitchins, România 1866-1947, Bucureºti, Ediþia II, 1998, pag. 274. 21. P. Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1992, pag. 353. 22. Alexandru Chiriac, Mic dicþionar, Patrimoniu, nr. 2 din 1991, pag 74. 23. , Pe baricadele vieþii, Chiºinãu, 1992, pag. 564. 24. Petre Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1992, pag. 406. 25. Petre Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1992, pag. 406. 26. Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieþii, Chiºinãu, 1992, pag. 569. 27. Alexandru Bobeicã, Sfatul Þãrii, Chiºinãu, 1993, pag. 150. 28. Alexandru Bobeicã, Sfatul Þãrii, Chiºinãu, 1993, pag. 153; Petre Cazacu, Moldova dintre Prut ºi Nistru, Chiºinãu, 1992, pag. 307. 29. Onisifor Ghibu, Pe baricadele vieþii, Chiºinãu, 1992. pag. 571-574. „În seara zilei de 27 martie 1918, la orele 8 ºi 30 minute, în sala de concert a Cazinoului din Chiºinãu, peste 200 deputaþi în Sfatul Þãrii, membrii guvernului ºi oficialitãþile oraºului Chiºinãu au participat la dineul oficial oferit de primul ministru Alex. Marghiloman”. În toastul lui, Dr. Ciugureanu remarca urmãtoarele: „Noi vom avea de luat multe lucruri bune de acolo (România), dar vom duce ºi noi ceva întrã-nsa....Credem cã fraþii de peste Prut nu se vor feri de binele pe care-l vom duce noi în þara noastrã a tuturor”. Meniul servit la dineu a fost urmãtorul: - Zacuscã variatã - Bulion ºi borº - ªalãu cu unt, polonez - Fripturã de curcan ºi miel tânãr - Salate diverse - Îngheþatã - Fructe - Rachiu-þuicã - Vin roºu ºi alb - Cafea turceascã La orele 23 ºi 15 minute, dineul era terminat, iar domnul Marghiloman cu întreaga lui suitã a plecat cu trenul spre Iaºi.

121 122 123