RADU MOÞOC Chiril Sberea, un deputat în Sfatul Þãrii (1893 - 1973) Evocare Dupã mai bine de 92 ani de la înfãptuirea Unirii Basarabiei cu þara-mamã, acest act istoric face parte din evenimentele cele mai interesante ale poporului român. Un martor, chiar participant activ la acest eveniment, este ºi basarabeanul CHIRIL SBEREA. Chiril Sberea se trage dintr-o veche familie de rãzeºi din sudul Basarabiei. Tatãl lui, Stelian Ioan Sberea, nãscut la 1860, a fost preot în satul Colibaºi, jud. Cahul, cãsãtorit în 1891 cu Ana Dimitrievna Iambulov, din Bolgrad. Preotul Stelian Sberea moºtenise de la pãrinþi sãi o frumoasã proprietate de pãmânt arabil în zona Colibaºi, la locul numit Vadul lui Isac. Sunt documente încã din 1889 care atestã1 faptul cã aceastã moºie era arendatã de Stelian Sberea pânã în anul 1910, când acesta decedeazã.2 Dupã aceastã datã moºia a fost cultivatã sub îngrijirea Anei D. Sberea pânã în anul 1912, când aceasta se îmbolnãveºte ºi este nevoitã sã o arendeze la rândul ei preotului Sofroneanu din Colibaºi. Soþia preotului, mama lui Chiril, moare ºi ea în 1915, la 20 septembrie, în vârstã de numai 41 ani, dupã o cãsnicie de 24 ani.3 Din aceastã cãsnicie se va naºte, la 14 ianuarie 1893, singurul fiu, cu numele de Chiril Sberea. Studiile primare Chiril le face la ºcoala eparhialã din satul Colibaºi, urmeazã gimnaziul „Împãratul Alexandru III” din Bolgrad ºi obþine diploma de absolvire în 1913. Notele cele mai mari le primeºte la limba latinã, religie ºi istorie. 4 În perioada 1913-1914 urmeazã cursurile ªcolii de 112 112 Agriculturã din Petrograd la dorinþa familiei de a deveni un specialist în exploatarea terenului agricol.5 Intervine mobilizarea de rãzboi ºi este obligat sã se înroleze în armata þaristã, efectuând, ca subofiþer, rãzboiul pânã la începutul anului 1917, când izbucneºte revoluþia. Rãpitã printr-un act de silnicie, strãinã în ce priveºte compoziþia etnograficã, spiritualitatea ºi trecutul istoric, provincia dintre Prut ºi Nistru împãrtãºeºte din 1812 soarta provinciilor ne- ruse din imperiul rus. Cu o populaþie de 129 milioane de locuitori, Rusia, conform statisticilor oficiale din 1897, numãra numai 43,3% ruºi, restul erau 107 popoare care vorbeau 147 de limbi ºi dialecte.6 Dupã 1812, autoritãþile ruseºti ºi-au stabilit ca obiectiv pe termen lung integrarea provinciei în structura administrativã generalã a imperiului. Perioada de „autonomie”, când au fost pãstrate instituþiile ºi legile moldovene, a luat sfârºit în 1828. Aceastã administraþie de dupã 1828, bazatã pe modele ruseºti, nu a luat în seamã tradiþiile autohtone. Rezistenþa româneascã faþã de dominaþia ruseascã a fost sporadicã ºi ineficientã. Pe mãsurã ce se consolida stãpânirea ruseascã, proprietatea pãmânturilor se destrãma ºi acestea erau oferite strãinilor care erau înnobilaþi. Astfel, în 1911, din 468 familii nobiliare din Basarabia, doar 138 mai erau româneºti.7 Anexarea Basarabiei a afectat profund ºi compoziþia populaþiei. Potrivit recensãmântului din 1817, 86% din locuitori erau români, iar în 1897 numai 56% mai erau români, 18,9% erau ucraineni ºi ruºi, iar 11,7% evrei.8 Timp de un secol, Biserica din Basarabia a fost supusã unei neîncetate centralizãri ºi rusificãri, care a dominat ºi politica în domeniul învãþãmântului ºi culturii. În mijlocul anilor 1860, în Basarabia funcþionau în parohiile rurale circa 400 ºcoli, cu 7.000 elevi, dar în 1880 mai rãmãseserã doar 23 ºcoli, principala cauzã fiind, se pare, insistenþa autoritãþilor bisericeºti ca predarea sã se facã în limba rusã, în condiþiile în care nici preoþii ºi nici elevii nu ºtiau ruseºte.9 O miºcare politicã naþionalã româneascã nu a existat în aceastã provincie înainte de 1905, când Moderaþii conduºi de cãtre Pavel Dicescu, mare moºier, doctor în filosofie de la Universitatea din Heidelberg, au înfiinþat Societatea pentru Culturã Naþionalã. Aceºtia au pledat pentru introducerea limbii române ca limbã de predare în învãþãmânt.10 113 În 1906 apare revista Basarabia, sub conducerea lui Constantin Stere, care revine la Chiºinãu pentru a sprijini miºcarea reformatoare împotriva þarismului. Organizarea editãrii la Chiºinãu a primului ziar în limba românã a impus lui C. Stere procurarea unei tipografii cu litere chirilice, care edita numai titlul cu litere latine. Poporul român din Basarabia ºi-a pãstrat în suflet comoara nepreþuitã de obiceiuri ºi datini vechi, de amintiri istorice, ºi-a pãstrat limba, obârºia, instinctul de rasã, simþindu-se întotdeauna strãin în mediul rusesc, cum ne spune un basarabean cultivat, ªtefan Ciobanu.11 În data de 5 martie 1917 soseºte la Chiºinãu o telegramã oficialã de la Petrograd, prin care se anunþã cã Basarabia nu mai este sub imperiu ºi faptul cã de acum înainte se poate bucura de libertate. Reacþia apare abia la 10 martie, când se improvizeazã ºi la Chiºinãu prima manifestare de stradã, cu steaguri roºii, muzicã, nelipsita Marsiliezã, discursuri. Manifestau soldaþi, funcþionari, dar ºi autoritãþile guberniei.12 Cei peste 300.000 de soldaþi ºi ofiþeri moldoveni aflaþi sub arme la acea datã alcãtuiau majoritatea populaþiei active a românilor din Basarabia. În Chiºinãu, la 22 martie 1917, se constituie Sovietul soldaþilor ºi ofiþerilor. Cum trupele cele mai numeroase care conþineau elemente moldoveneºti erau la Odesa, Statul major al þinutului militar Odesa adreseazã, la data de 24 martie 1917, ordinul cu nr. 2684 sublocotenentului Chiril Sberea, de numire în regimentul de infanterie român nr. 48 al oraºului Odesa, cu obligaþia de a se deplasa imediat la primirea acestui ordin. Semneazã Comandantul Statului major ºi ªeful Operaþiunilor Militare.13 Dacã asupra altor revendicãri politice, agrare, administrative, justiþie, armatã, existau soluþii diferite, asupra necesitãþii ºcolilor moldoveneºti nu exista nicio divergenþã, toate forþele fiind de acord. La 3 aprilie 1917, se constituie la Chiºinãu Partidul Naþional Moldove- nesc, care prin cele 10 puncte consfinþeºte: limba românã în ºcoli, Bisericã ºi administraþie, autonomia bisericeascã, oprirea colonizãrii, drepturi egale pentru moldovenii de peste Nistru etc. Vasile Stroiescu, ales preºedinte de onoare în absenþã, expediazã celebra telegramã cu aceastã ocazie: Eu sunt la dispoziþia Þãrii mele, cu mintea atât cât mi-a dat Dumnezeu, cu toatã inima ºi cu toatã averea.14 ªi întradevãr, acest mecena cu soþia 114 pentru întreg spaþiul românesc finanþeazã imediat un vagon de hârtie pentru propagandã în revistele naþionale din Basarabia. În perioada 19-25 aprilie 1917, are loc la Chiºinãu Congresul preoþilor basarabeni, care reuneºte peste 250 preoþi ºi laici, care reclamã convocarea Sfatului Tãrii.15 Tot în aceastã perioadã au loc Congresele cooperatorilor, la 6 aprilie ºi 9 mai 1917, ºi ale studenþilor, din 20 mai 1917. Marea Adunare Naþionalã de la Odesa, din 18 aprilie 1917, a fost un adevãrat triumf. Dupã congres, toatã suflarea româneascã din Odesa, estimatã la peste 10.000 capete, în principal soldaþi ºi ofiþeri din garnizoanã, dar ºi studenþime, preoþi, profesori ºi proprietari, au defilat cu steaguri naþionale prin faþa Hotelului Londra, unde se afla bolnav V. Stroiescu, preºedintele de onoare al Partidului Naþional Moldovenesc.16 La acest miting au participat Pan Halippa, Ion Pelivan ºi S. Murafa. Dupã exemplul altor neamuri, ostaºii moldoveni de pe front ºi din interiorul Rusiei se organizeazã în comitete sau soviete ale deputaþilor. Astfel, se constituie comitete militare la Odesa, Tighina, Bolgrad, Sevastopol, Kerson, Iaºi ºi pe frontul românesc.17 Comitetul Executiv moldovenesc al Sovietului deputaþilor, soldaþilor ºi ofiþerilor din oraºul Odesa elibereazã o dovadã cu nr. 299, din 23 iunie 1917, sublocotenentului Chiril Sberea prin care este însãrcinat sã adune soldaþii moldoveni, sã le explice sensul actualelor evenimente în limba lor natalã, sã organizeze companii moldoveneºti ºi sã cearã de la Comandamentul 48 listele soldaþilor ºi ofiþerilor moldoveni. Hotãrârile Sfatului ofiþerilor ºi soldaþilor moldoveni din Odesa din 25 iunie 1917 prevedeau, printre altele, ºi alegerea unui delegat la 200 oameni, care sã constituie Sovietul. În legãturã cu lipsa învãþãtorilor moldoveni, se propune sã se numeascã români din Ardeal, Bucovina ºi România. Ca urmare a acestor hotãrâri, prin dovada nr. 310 din 26 iunie 1917, sublocotenentul Chiril Sberea, din regimentul 48 de infanterie, este numit în Sovietul moldovenesc al soldaþilor ºi ofiþerilor þinutului militar Odesa. Acelaºi Comitet Executiv, dupã numai o zi, la 27 iunie, confirmã, prin docu- mentul nr. 322, alegerea sub- locotenentului Chiril Sberea ca fãcând parte din Comisia de separare naþionalã a compa- niilor ºi bateriilor în unitãþi militare din garnizoana ora- Judecãtor la Cahul, 1931 ºului Odesa. Se formeazã 115 astfel regimente moldoveneºti combatante ºi un corp de jandarmerie ruralã naþionalã. La Chiºinãu ia fiinþã Sfatul Central al deputaþilor, soldaþilor ºi ofiþerilor moldoveni, compus din împuterniciþii de la toate organizaþiile militare moldoveneºti. Se impune necesitatea unui Congres al delegaþilor moldoveni, în data de 18 oct. 1917, la Chiºinãu. Îl gãsim ºi de aceastã datã pe Chiril Sberea din Regimentul puºcaºi nr. 23 „Moartea”, ca unitate activã, împuternicit, cu adresa nr. 5023 din 17 oct. 1917, sã participe însoþit de 2 soldaþi la acest congres militar ºi sã aducã la cunoºtinþã hotãrârile luate. Cei peste 600 delegaþi din toate unitãþile militare pe unde fuseserã împrãºtiaþi basarabenii, alãturi de alþi 300 delegaþi civili, reprezentanþi ai partidelor, organizaþiilor ºi miºcãrilor existente, erau adevãraþii reprezentanþi