RR ee vv ii ss tt aa ErasmusErasmus Publica]ie a Societã]ii de Studii Istorice Erasmus

NNoo 1414 2003-20052003-2005

Bucure[ti, 2005 Echipa redac]ional`: Ilarion }IU, redactor-[ef Filip-Lucian IORGA,, pre[edintepre[edinte SSISSI Erasmus

Num`rul 14 / 2003-22005 al Revistei Erasmus a ap`rut cu sprijinul domnului Mircea Andrei

Responsabilitatea pentru con]inutul [i calitatea articolelor revine în întregime autorilor

Adresa web: www.revistaerasmus.go.ro E-mmail: [email protected]

Revist` a Societ`]ii de Studii Istorice Erasmus,, Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Facultatea de Istorie, etaj I, sala 103, Bucure[ti, sector 6, cod 030018 e-mail: [email protected], www.erasmus.go.ro

Societatea de Studii Istorice Erasmus este afiliat` din 1991 la International Students of History Association (ISHA) Adresa web: www.isha-international.org

C o p e r t a : AAll b r e c h t DDü r e r : „„E r a s m u s ddii n RRo t t e r d a m “ Cuprins

Filip-LLucian IORGA Elogiu nebuniei (Editorial) 5

Valentin-IIonu] DR|GOIESCU, Filip-LLucian IORGA, Mihai PARASCHIVESCU Farmecul gr`dinilor engleze[ti (Editorial) 6

Redac]ia A plecat Tat`l nostru 7-8

Ilarion }IU 130 ani de istorie. Note privind \ntemeierea Partidului Na]ional Liberal 9-12 Conferin]ele SSI Erasmus Comemorarea a 50 de ani de la moartea lui Gheorghe Br`tianu 14-20 Interviuri Filip-LLucian IORGA Interviu cu fostul de]inut politic Gheorghe Boldur-LL`]escu 22-29 Filip-LLucian IORGA Trecutul este viu. Interviu cu Neagu Djuvara 30-45 Note de lectur\ Adrian ROBU Catherine Morgan, Early Greek States beyond the Polis 48-49 Marius-FFlorin DRA{OVEAN Exerci]ii \ntru cunoa[tere: societate [i mentalit`]i \n noi abord`ri istoriografice 50-51 Filip-LLucian IORGA Alexandru Madgearu, Originea medieval` a focarelor de conflict din Peninsula Balcanic` 52-53 Cristina NEDELCU Florin {perlea, From the Royal Army to the Popular Army. The Sovietization of the Romanian Military (1948-11955) 54-55 Studii Alexandru CODESCU Stabiliri de barbari \n Imperiul Roman: datare [i clarificare juridic` 58-70 Oana BABOI Oralitate [i textualitate \n literatura etic` persan` dintre secolele al III-llea -aal VII-llea d. Hegira 71-75 Andrei POAM| Tocqueville: morphologie du despotisme doux 76-79 Alexandru LANCUZOV File de istorie urban`. Tramvaiul cu cai \n Bucure[ti 80-85 Marian TUDOR De la uli]` la strad`. |nceputurile urbaniz`rii \n ora[ul 86-90 Buz`u Marius-FFlorin DRA{OVEAN Tache Rusescu sau sufletul comer]ului cu vorbe -sstudiu privind reclama bunei dispozi]ii la sfâr[itul secolului XIX 91-104 Ilarion }IU Rela]iile regimului autoritar al lui Carol al II-llea cu opozi]ia. Studiu de caz: arestarea conducerii Mi[c`rii Legionare 105-113 Cristina NEDELCU Tr`s`turile ideologiei [i declinul lui Nasser 114-127 Filip-LLucian IORGA Diabolica deghizare. Reeducarea prin tortur` moral` - Aiud 1960-11964 128-133 Sava DIAMANDI Na]ionalismul basc \n Spania 134-139 George BOJOAG| Aspects of Romania foreign policy in the 1980's. Romanian - Hungarian relations 140-144 Ilarion }IU Identitatea moldoveneasc` dup` 1991. Instrumentele invent`rii unei na]iuni 145-150 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

Ellogiiu nebuniieii

Filip-LLucian Iorga

C~nd Valentin S`ndulescu scria, \n cuv~ntul introductiv al num`rului 13/2002 al revistei noas- tre, c` „Erasmus merge mai departe“, nu avea de unde s` [tie ce complicat va fi drumul. Acum, \n mai 2005, c~nd apare num`rul 14 al Revistei Erasmus, [tim c` nu a fost u[or s` asigur`m supravie]uirea unei societ`]i al c`rei nume a ajuns, datorit` membrilor s`i [i a proiectelor pe care le-a organizat, s` \nsemne ceva \n lumea academic`. Problemele financiare au \mpiedicat

l depunerea bilan]urilor contabile [i au sporit, cu timpul, impiedic~nd atragerea de finan]`ri [i

a pun~nd sub semnul \ntreb`rii \ns`[i existen]a societ`]ii. Moartea S.S.I. Erasmus p`rea

i inevitabil`, iar un semn al ei era [i nepublicarea revistei, timp de 3 ani consecutiv. Cei mai mul]i

r membri ai societ`]ii nemaiput~nd lua parte activ` la activit`]ile curente, au existat [i [edin]e la

o care au participat 3 persoane (de altfel, la ora actual`, nu exist` mai mult de 4 membri activi). t {i totu[i, eu unul nu am \ncetat niciodat` s` sper c` vom g`si puterea [i nebunia de a nu l`sa i S.S.I. Erasmus s` se opreasc` definitiv. De aceea, parafraz~ndu-l pe patronul nostru spiri- d tual, Erasmus de Rotterdam, vreau s` elogiez „nebunia“ celor c~]iva care nu au abandonat, la

E greu, societatea noastr`. {i nu pot aici s` nu am o men]iune special` pentru redactorul-[ef al revistei, Ilarion }iu, c`ruia \i datorez, \n bun` m`sur`, faptul c` nu mi-am pierdut \ncrederea \n posibilitatea relans`rii S.S.I. Erasmus. Problemele nu sunt nici pe departe rezolvate, dar nu ne putem pl~nge la nesf~r[it, f`r` s` ac]ion`m. Important e s` \ncerc`m s` schimb`m c~te ceva \n bine, c~tu[i de pu]in. Sprijinul financiar oferit cu generozitate de domnul Mircea Andrei [i ajutorul prietenilor Valentin-Ionu] Dr`goiescu, Drago[ Bourceanu, Constantin Cioate[ [i Mihai Paraschivescu, membri ai Tineretului Na]ional Liberal – Sector 3 ne permit, iat`, dup` o nedorit` pauz`, s` public`m un nou num`r al revistei noastre. Finan]atorul nu ata[eaz` nicidecum o „etichet`“ politic` soci- et`]ii, cre~nd \ns` perspectiva – pe care sper s` fim capabili a o fructifica – unei colabor`ri pe termen lung, pe t`r~mul politicilor culturale, str`ine de orice partizanat ideologic. N`d`jduiesc ca apari]ia acestui num`r 14 al revistei s` fie o gur` de aer pentru S.S.I. Erasmus [i s` reprezinte doar \nceputul unei necesare revigor`ri [i dezvolt`ri. Iat`, a[adar, c` nebunia Erasmus continu`. {i e molipsitoare.

5 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Farmecull gr\diiniillor englleze[tii

Valentin-IIonu] Dr\goiescu Filip-LLucian Iorga Mihai Paraschivescu d iin ppa r tte a TTN L SSe c tto r 33

Politica nu este chiar cel mai iubit teritoriu al Rom~niei contemporane. Dezam`girile succe- sive i-au f`cut pe mul]i oameni bine [i de bine s` p`streze o distan]` circumspect` fa]` de un mediu care d`, de multe ori, impresia c` este toxic [i nefrecventabil. Prin finan]area public`rii celui de-al 14-lea num`r al prestigioasei Reviste Erasmus, \ncerc`m s` oferim un semn, desigur m`runt, c` politica poate avea [i o alt` fa]`. La 130 de ani de la \nfiin]area Partidului Na]ional Liberal, dup` ce am trecut prin infernul comunist [i afla]i \n E

plin proces de racordare la structurile [i mentalit`]ile occidentale, este esen]ial` afirmarea [i d

sprijinirea valorilor liberale [i \n afara cadrului \ngust al politicului imediat. Liberalismul poate i

exista numai prin cultivarea valorii individuale. Iar aceasta se dezvolt` cel mai bine \ntr-un cli- t mat de stabilitate [i tr`inicie. Civiliza]ia \nseamn` cultivarea valorii. Frumuse]ea gr`dinilor o engleze[ti e dat`, se [tie, de faptul c` sunt \ngrijite secole de-a r~ndul. Mai avem p~n` acolo, r dar e bine s` contribuim, punctual, la a[ezarea unor tradi]ii [i la cultivarea unor valori. i

S.S.I. Erasmus [i revista pe care o editeaz` sunt „gr`dini“ care merit` cultivate. Suntem a onora]i c` am putut contribui la apari]ia num`rului 14 al revistei [i sper`m s` putem colabora l \n continuare, nu pe t`r~mul militantismului politic, ci pe acela al militantismului pentru pro- movarea valorilor [i pentru gr`dinile cu via]` lung`. Il faut cultiver notre jardin.

6 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

A pllecat Tat\ll nostru u

r Nu exist\ viitor f\r\ memorie.

t Papa Ioan Paul al II-lea s o

n O revist` de istorie nu trebuie s` r`m~n` pasiv` la evenimentele contemporaneit`]ii, mai ales n

l c~nd acestea cuprind [i dep`[esc aria Istoriei. Num`rul 14 al Revistei Erasmus apare \ntr-o lume post-Papa Ioan Paul al II-lea. Ceva ne face s` credem c` a[a vor \mp`r]i istoricii viitorului \

t epoca pe care noi o parcurgem cu o mi[care ne\ntrerupt`, care combin` crisparea cu

a non[alan]a. Sentimentul cu care am \nceput s` scriem aceste r~nduri este unul dual: pe de o parte, [tim T c` trebuie s` scriem ceva despre Papa Ioan Paul al II-lea, pe de alta, suntem con[tien]i c` sunt T enorme [ansele de a c`dea \n platitudine repetitiv`, personalizare neinteresant`, sirop t melodramatic sau pseudo-analiz` politico-religioas` (de toate am avut parte, din bel[ug, \n a perioada care a trecut). c Am putea s` repet`m, pentru a nu [tim c~ta oar`, destinul excep]ional al polonezului Karol e

l Wojtyla: cel care s-a opus nazismului [i comunismului; actorul; filosoful; poetul; muncitorul din

p cariera de piatr`; cardinalul cracovian; primul Pap` polonez [i slav din istorie [i primul Pap`

p neitalian, dup` aproape jum`tate de mileniu; omul care a reu[it, f`r` s` dispun` de nici o „divizie“, s` zdruncine \n mod decisiv regimurile comuniste; c`l`torul neobosit, care a f`cut, de A mai multe ori, ocolul P`m~ntului; Pontiful care a conservat tradi]ia Bisericii Romano-Catolice, dar care i-a zdruncinat iner]iile [i a plasat-o \n fruntea dialogului ecumenic [i a luptei pentru pace [i pentru sprijinirea celor afla]i \n dificultate; b`tr~nul bolnav [i obosit, care [i-a dus crucea personal` p~n` la cap`t, [i care ne-a oferit nu numai un exemplu de existen]`, ci [i unul de cum se moare; sf~ntul. Dar toate aceste fa]ete au fost [i, mai ales va trebui s` fie cercetate cu aten]ie, dezb`rate de formule stereotipe [i cercetate \n miezul lor plin de semnifica]ii. Am putea s` facem, \nc` o dat`, istoricul vizitei Sanctit`]ii Sale \n Rom~nia: prima vizit` a unui Pap` \ntr-o ]ar` majoritar ortodox`. Rela]ii personale cu Papa Ioan Paul al II-lea au avut zeci, sute de milioane de oameni. Pentru c` [i acesta a fost unul dintre harurile P`rintelui: acela de a fi, \n acela[i timp, departele (Pontiful urma[ al Sf~ntului Petru) [i aproapele nostru, al tuturor [i al fiec`ruia \n parte. Nu degeaba mul]i dintre noi, inclusiv ne-catolicii (noi \n[ine apar]inem confesiunii ortodoxe), am resim]it moartea Papei ca pe moartea unui apropiat. |n fine, despre analiz` nici nu poate fi vorba. Nu numai c` nu suntem competen]i, dar credem c` nimeni nu poate vorbi, deocamdat`, de competen]` \n ceea ce prive[te via]a [i opera

7 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Papei Ioan Paul al II-lea. Ceea ce ne preocup` \n modul cel mai acut este ce se va \nt~mpla dup` ce ecourile mediatice ale mor]ii Papei [i ale manifest`rii de iubire [i solidaritate f`r` precedent \n istorie, care au urmat-o, se vor [terge. Vom [ti, oare, s` gestion`m uria[a mo[tenire care ne r`m~ne de la Ioan Paul al II-lea? Vom fi mai aten]i la semnele acelei Providen]e care a fost „responsabil`“ de existen]a acestui Pap` care nu s-a pliat timpului, ci care a reu[it s` transforme timpul \n care a tr`it [i care ne-a demonstrat c` „iubirea“, „libertatea“, „moralitatea“ sau „tradi]ia“ nu sunt nici vorbe bune de folosit \n discursuri pentru persoane ceva mai slabe de \nger, nici scheme teoretice bune doar pentru disec]ia rece a min]ilor „obiective“, ci sunt realit`]i care a[teapt` mereu s` li se (re)dea via]`? C~nd Papa Ioan Paul al II-lea p`r`sea Rom~nia, dup` vizita din mai 1999, un preot ortodox spunea: „A plecat Tat`l nostru!“. Asta s-a \nt~mplat [i \n aprilie 2005, pentru c` doar plecare se poate numi moartea unui sf~nt. Plecare care ne \nsingureaz`, desigur, lipsind lumea de acea voce pe care ne bazam [i care ne scutea, poate, de efortul de a fi curajo[i, dar ne [i oblig`, nu numai la pietate [i reflec]ii de circumstan]`, ci [i la o \ncercare consecvent` de a tr`i \n libertate

[i ne-fric`, pentru c` „nu putem tr`i de prob` [i nu putem iubi de prob`“. {i nici nu putem crede A de prob`. Anii care vin vor demonstra dac` oamenii pe care Papa Ioan Paul al II-lea i-a iubit at~t

[i care l-au iubit [i ei vor [ti s` \mplineasc` visul cel mare al Sf~ntului P`rinte: recuperarea real` p a valorilor cre[tine, na[terea unei Europe care s` nu renun]e la Memoria ei [i renun]area la p grani]e \n favoarea drumurilor, la desp`r]iri \n favoarea \nt~lnirilor. l e c

Redac]ia a t T T a t \ l n n o s t r u

8 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

130 anii de istoriie.. Note priiviind `ntemeiierea Partiidulluii Na]iionall Liiberall

Ilarion }iu L N P P Ast`zi, c~nd Rom~nia se afl` \n pragul integr`rii \n Uniunea European`, istoricul are datoria a s` fac` o retrospectiv` asupra momentelor care au marcat istoria noastr` na]ional`. Acesta, e istoricul, va observa c` din punct de vedere politic un singur curent ideologic a d`inut peste r

e vremuri, \ncep~nd cu fondarea statului modern [i p~n` la semnarea traratului de aderare la UE

i – liberalismul. Chiar [i \n anii negri ai comunismului g~ndirea politic` liberal` nu a murit, per-

e sist~nd \n con[tiin]a urma[ilor politicienilor care au „populat“ temni]ele bol[evice dup` 1948. Lucrarea de fa]` analizeaz` condi]iile \n care p`rin]ii fondatori ai Partidului Na]ional Liberal au m pus bazele organiza]iei [i consecin]ele acestui act istoric. e

t NEVOIA DE POLITICå. |n urm` cu ceva vreme tocmai am ie[it dintr-un secol al fr`m~nt`rilor, marcat de cele mai teribile experimente sociale – comunismul [i fascismul. n

` Ambele ideologii au avut la baz` convinderi antidemocratice, contest~nd sistemul partidelor

` politice, pe care-l considerau generator de corup]ie. |ns` partidele politice au ap`rut deoarece

a era nevoie de ele pentru a se media rela]ia dintre stat [i cet`]ean. Ini]ial, contactele dintre insti-

l tu]ii [i cet`]eni au fost mediate de anumite grupuri de interese unite de credin]e ideologice l comune, cunoscute sub denumirea de „partide na]ionale“. La jum`tatea secolului al XIX-lea e „partida na]ional`“ se dezvolt`, \ncep~nd s` \ndeplineasc` nu numai func]ii electorale periodice. d Prin apari]ia organiza]iilor locale, activitatea „partidei na]ionale“ devine permanent`, trans- d form~ndu-se \n ceea ce numim ast`zi partid politic1. i DE CÅND LIBERALII? |n Europa liberalismul a ap`rut ca un curent cet`]enesc de reac]ie la n privilegiile nobiliare de tip feudal. Principalul exponent al liberalismului a fost burghezia euro- a pean`, care de[i de dezvoltase economic furtunos era \ngr`dit` s` se manifeste din cauza a cutumelor aristocratice. |n }`rile Rom~ne, primele elemente liberale au ap`rut dup` revolu]ia 0 francez` din 1789. Ele eu fost recrutate din r~ndul boierimii progresiste, care a decis s` renun]e 3 la o parte din privilegiile tradi]ionale pentru a promova democra]ia. |napoierea cultural` [i

1 politic` a spa]iului rom~nsc, dublat` de suzeranitatea Imperiului Otoman, a determinat o \ncetineal` a dezvolt`rii liberalismului. |n anii ’20 ai secolului al XIX-lea \n }ara Rom~neasc` se constituie prima „partid` na]ional`“, din care f`ceau parte boieri cu vederi pro-franceze, dispu[i s` realizeze o apropiere cultural` cu Occidentul: Scarlat C~mpineanu, {tirbei, Grigore [i Dumitru Ghica. Tot \n aceast` perioad` se manifest` orient`ri liberale [i printre familiile boiere[ti din Moldova: Sturdza, Caragiu, Beldiman2. O CONSTITU}IE... Boierii mici [i mijlocii din }ara Rom~neasc` au v`zut \n liberalism o cale de afirmare a elitei urbane comerciale, care se va constitui ulterior \n burghezia rom~n`. Astfel c`, implusionat de modelul italian al „Constitu]iei Carbonarilor“, Ioni]` T`utu a elaborat \n 1822 o constutu]ie, pe care a numit-o „c`rvunar`“. Constutu]ia lui T`utu nu avea \n]elesul de ast`zi

9 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 al termenului, fiind mai degrab` o expunere de dorin]e democratice venite din partea burgheziei3. REGULAMENTELE ORGANICE. Primele elemente liberale se vor cristaliza odat` cu adoptarea Regulamentelor Organice \n }ara Rom~nesc` [i Moldova (1831). Aceste regulamente au avut \n epoc` rolul de constitu]ie, introduc~nd \n }`rile Rom~ne principiile moderne de guvernare. Prin respectivele reglement`ri, apare la nivel institu]ional un organism parlamentar denumit Adunarea Ob[teasc`. |n 1836 \n Adunarea Ob[teasc` din }ara Rom~neasc` apare opozi]ia na]ional-constitu]ional` condus` de boierul Ion C~mpineanu. P~n` \n 1838 \n jurul acestui nucleu reformator se va construi ideologia liberal`, materializat` de apari]ia unui program politic de tip liberal care solicita: unirea }`rii Rom~ne[ti [i Moldovei sub suzeranitate otoman` [i garan]ia 4 Marilor Puteri, regim monarhic, institu]ii liberale [i abolirea cl`c`[iei . 1

REVOLU}IA DE LA 1848. Revolu]ia de la 1848 \n }`rile Rom~ne a fost animat` de eveni- 3

mentele revolu]ionare care „b~ntuiau“ Europa \n acea perioad`. Ideologia liber`l` a atins 0 apogeul \n timpul acestor evenimente, marc~nd \n mod determinant Proclama]ia de la Izlaz, care a

a func]ionat ca o veritabil` constitu]ie pentru guvernul revolu]ionar din }ara Rom~neasc`. a Proclama]ia cerea instituirea unui regim liberal democratic bazat pe drepturile individuale, n abolirea privlegiilor social-economice, \mpropriet`rirea cl`ca[ilor etc5. |ns` interven]ia brutal` a Imperiului Otoman a t`iat elanul liberalilor reformatori, care au fost nevoi]i s` se refugieze \n i d

Occident pentru o perioad` de timp. d ADUNåRILE AD-HHOC. |nfr~ngerea Rusiei \n r`zboiul Crimeii din 1856 a eliminat suzeranitatea e

ruseasc` asupra Principatelor Rom~ne. For]ele na]ionale au profitat de acest prilej [i au ini]iat l demersuri pe l~ng` oamenii politici occidentali privind unirea }`rii Rom~ne[ti [i Moldovei. l

Sprijinit` de Fran]a, boierimea na]ional` a reu[it s` sensibilizeze Europa, care a acceptat s` fie a convocate Adun`ri ah-hoc \n cele dou` Principate pentru ca rom~nii s` decid` singuri soarta lor. ` |n aceste condi]ii, boierimea liberal` [i conservatorii [i-au dat m~na pentru a realiza unirea. |n ` jude]ele celor dou` provincii au ap`rut nuclee liberale care au militat pentru acceptarea unirii. n Totu[i, deoarece Conven]ia de la Paris prevedea un nivel ridicat al censului pentru dreptul la t vot, liberalii nu au reu[it s` domine Adunarea. |ns` ace[tia erau foarte activi la nivel extra-par- e lamentar, constituind noi nuclee liberale. m

|nc` din perioada Adun`rilor ad-hoc se vor distinge dou` grup`ri liberale. Liberalii modera]i e erau reprezenta]i de boierimea mijlocie, care era afiliat` ideologic la grani]a dintre conserva- i torism [i liberalismul radical. Ceal`lalt` grupare, a radicalilor \i avea exponen]i pe revolu]ionarii e de la 1848 Ion C. Br`tianu [i C.A. Rosetti. Ace[tia erau considera]i de for]ele politice conserva- r toare extremi[ti, uneori „revolu]ionari“6. e LA UNIRE. Liberalii au fost cei mai activi militan]i pentru alegerea aceluia[i domn \n Moldova a [i }ara Rom~neasc` \n 1859. Dar prevederile Conven]iei de la Paris prin votul censitar permitea P mai ales conservatorilor s` accead` \n Adunare. Astfel c`, liberalii [i conservatorii se aflau \n P permanent conflict politic, iar radicalii condu[i de C.A. Rosetti uneori au amenin]at cu revolu]ia. N |n cele din urm`, Alexandru Ioan Cuza a decis s` pun` cap`t acestor fric]iuni [i la 2 mai 1864 a dat o lovitur` de stat prin care a instaurat un regim personal, guvern~nd f`r` ajutorul politicie- L nilor. At~t conservatorii c~t [i liberalii s-au ar`tat nemul]umi]i de gestul domnitorului, unindu-[i for]ele \ntr-o alian]` anti-dictatorial` denumit` „monstruoasa coali]ie“. Domnitorul a tolerat activitatea partidelor politice f`r` s`-i pedepseasc` pe opozan]i. Dup` unire existau patru categorii sociale din care erau recruta]i liberalii rom~ni: 1. vechea boierime angrenat` de la \nceputul secolului al XIX-lea \n lupta na]ional` (C~mpineanu, Golescu, Ghica etc.); 2. boierimea mic` [i mijlocie legat` de comer]ul cerealier [i cu vite (Dumitru [i Ion C. Br`tianu, Mihail Kog`lniceanu); 3. liberalii munteni (burghezia ora[elor, eterogen` etnic); 4. in- telectualii (profesori, juri[ti, avoca]i, medici, publici[ti, \nv`]`tori, preo]i)7. RåSTURNAREA LUI A.I. CUZA. „Monstruoasa coali]ie“ a func]ionat perfect \n perioada regimului autoritar al lui A.I. Cuza, pl`nuind \n detaliu modalitatea \n care urma s` fie r`sturnat

10 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus domnul unirii. Acesta \[i pierduse [i din popularitate, mai ales dup` ce l-a \nl`turat de la guvernare pe Mihail Kog`lniceanu. La 11 februarie 1866 liberalii [i conservatorii au provocat abdicarea domnului f`r` a \nt~mpina rezisten]` at~t din partea acestuia, c~t [i din partea armatei. Dup` \nl`turarea lui A.I. Cuza liberalii au intrat din nou \n „fierbere“ pentru a aduce un domn str`in care putea asigura stabilitate intern` prin leg`turile sale de rudenie cu casele regale europene. Cel mai activ militant pentru un domn str`in a fost liberalul radical Ion C. Br`tianu. Acesta a analizat diferite variane p~n` ce l-a convins pe Carol de Hohenzollern, \nrudit cu fami- lia regal` a Prusiei, s` accepte s` ia tronul Principatelor Unite. Liberalii au fost principalii artizani ai Constitu]iei din 1866, \n care au introdus principii liberale dup` cele mai moderne modele ale epocii.

L Nici prin noua Constitu]ie liberalii nu puteau accede \n majoritate \n Parlament deoarece a fost men]inut sistemul votului cenzitar. Acest sistem de vot era ceva normal \n Europa acelor N timpuri. |n 1866 liberalii nici nu erau foarte uni]i \n jurul unui nucleu politic. Existau trei curente

P liberale, fiecare av~nd interese [i scopuri aparte: 1. liberalii modera]i condu[i de Ion Ghica [i

P Mihail Kog`lniceanu erau adep]i convin[i ai sistemului constitu]ional sus]in~nd legea electoral`

a censitar`; 2. liberalii radicali condu[i de Ion C. Br`tianu [i C.A. Rosetii erau adep]ii „arderii

e etapelor“ \n modernizarea societ`]ii, sus]in~nd chiar un regim republican dac` nu erau l`sa]i de

r conservatori s`-[i ating` idealurile; 3. frac]iunea liberal` [i independent` de la Ia[i condus` de 8 e Nicolae Ionescu care solicita autonomie local` .

i IZOLARE POLITICå. Dup` 1866 Carol I i-a chemat la guvernare preponderent pe conserva- e tori. El credea c` ace[tia pot asigura mai facil stabilitatea politic`, iar prin apartenen]a lor aris-

m tocratic` vor contribui la consolidarea regimului dinastic. Treptat, liberalii se vor ar`ta irita]i de

e aceste ac]iuni ale domnului. |n ianuarie 1870 are loc o criz` a guvernului conservator condus de

t Dimitrie Ghica pe fondul unor e[ecuri repetate \n politic` intern` [i extern`. Liberalii s-au regru-

n pat \n jurul principalilor exponen]i: Mihail Kog`lniceanu, Ion Ghica [i Ion C. Br`tianu. Radicalii

` condu[i de C.A. Rosetii au ini]iat manifesta]ii de strad` pentru a-l determina pe Carol I s` con- ` voace alegeri. |ns` domnul nu a luat \n seam` aceste presiuni, numindu-l pe conservatorul mo-

a derat Manolache Costache-Epureanu \n fruntea guvernului. Protestele liberalilor au continuat, l reu[ind \n cele din urm` s`-l conving` pe Carol I s` organizeze alegeri. Dar izolarea politic` a li- l beralilor a continuat deoarece conservatorii au c~[tigat [i scrutinul din mai-iunie 18709. e REORGANIZARE. Deoarece prin alegerile din 1870 grup`rile liberale au devenit minoritare \n d Adunarea Deputa]ilor, activitatea militan]ilor s-a mutat \n teritoriu unde au fost constituite [i d

i consolidate organiza]ii locale. Mihail Kog`lniceanu, de comun acord cu Ion C. Br`tianu, a str`b`tut jude]ele Moldovei unde a \ntemeiat nuclee [i asocia]ii liberale. |n Muntenia, radicali n cereau unirea tuturor aripilor componente, \ntemeind cluburi liberale \n Ploie[ti, Craiova, a

a Pite[ti, Giurgiu sau Br`ila. Cei c~]iva parlamentari liberali [i-au coordonat ini]iativele, comb`t~nd demersurile legislative anti-modernizare ale conservatorilor. |n acest demers au fost implica]i 0 exponen]ii tuturor grup`rilor liberale: Ion C. Br`tianu, Mihail Kog`lniceanu, Ion Ghica, Nicolae 3 Ionescu10. 1 MOMENT OPORTUN. Colaborarea dintre grup`rile liberale a intrat \n faza final` odat` cu preg`tirea campaniei electorale prntru alegerile din 1875. Cei mai activi militan]i au fost tot li- beralii radicali, coordona]i de C.A. Rosetti [i Ion C. Br`tianu. La 4 ianuarie 1875 liberalii au alc`tuit un Comitet central electoral cu scopul de a coordona activitatea pe tot cuprinsul Rom~niei. Pentru a-[i m`ri influen]a la nivel na]ional, liberalii au \ntemeiat la 23 ianuarie 1875 periodicul „Aleg`torul liber“, \n al c`rui colegiu editorial intrau: Dumitru Br`tianu, Ion Ghica, Mihail Kog`lniceanu, Dimitrie A. Sturdza [i al]i asocia]i. |ns` alegerile nu le-au adus liberalilor rezultatele a[teptate. Acest ultim mesaj al urnelor i-a convins definitiv s`-[i uneasc` for]ele. Treptat, \nt~lnirile dintre grup`ri au devenit mai frecvente, mut~ndu-se \n casa spa]ioas` din centrul Bucure[tiului a maiorului englez Stephen 11 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Bartlett Lakeman (ofi]er \n armata turc` \n r`zboiul Crimeii sub numele de Mazar Pa[a). |NTEMEIEREA. |nt~lnirile repetate de la re[edin]a maiorului Lakeman s-au finalizat \n prim`vara anului 1875 prin semnarea unui acord \ntre grup`rile liberale. Astfel c`, la 24 mai 1875 Ion C. Br`tianu, Mihail Kog`lniceanu, A.G. Golescu, Ghoerghe Vernescu, Tache Anastasiu, C. Fusea, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Chi]u, C.G. Pa[cov [i N.C. Furculescu [i-au pus semn`tura pe un program politic care atesta fondarea Partidului Na]ional Liberal. La acest program a aderat [i fostul prim-ministru conservator Manolache Costache- Epureanu. Programul a fost publicat la 4 iunie 1875 \n „Aleg`torul liber“, expun~nd principiile doctrinare [i obiectivele unui viitor guvern liberal: 1. dezvoltarea „bunei st`ri a claselor muncitoare“;

2. combaterea legilor tocmelilor agricole; 3. \mpropriet`rirea \nsur`]eilor de la sate [i a „maha- 1 11 lagiilor“ din ora[e; 4. dezvoltarea \nv`]`m~ntului public; 5. autonomie comunal` etc . 3

PRESIUNI. Dup` publicarea programului, fosta frac]iune radical` [i-a intensificat propaganda 0 de strad` prin care cerea numirea unui guvern liberal. |n vara anului 1875 num`rul organiza]iilor a

locale ale PNL a crescut semnificativ, acest lucru contribuind la presiunea asupra regelui privind a numirea unui guvern liberal. La 30 iunie 1875 liberalii au provocat o criz` politic` prin p`r`sirea n posturilor de deputa]i. Paralel, C.A. Rosetti a organizat noi manifesta]ii de strad`, amenin]~nd chiar cu „revolu]ia“. |n cele din urm` Carol I a cedat presiunilor, iar \n martie 1876 l-a chemat \n i d

audien]` pe Ion C. Br`tianu pentru a-i garanta libertatea alegerilor senatoriale. Aceas` garan]ie d

a domnului a determinat victoria PNL la alegerile pentru Senat. e

Totu[i, Carol I a fost prudent \n schimbarea guvernului, numind mai \nt~i prim-ministru pe l

Manolache Costache-Epreanu, fost conservator moderat care trecuse la liberali. |ns` \n cele din l 12 urm` Ion C. Br`tianu a fost numit \n fruntea guvernului la 23 iulie 1876 . A urmat o guvernare a liberal` de 12 ani, cea mai lung` din istoria statului rom~n modern \n care au fost aplicate prin- ` cipalele reforme care au determinat alinierea Rom~niei la modelul economico-social [i politic ` european. n t

NOTE e m 1 Scurtu, Ioan, Alexandrescu, Ion, Bulei, Ion, Mamina, 6 Ibidem, p. 12-13. 7

Ion, Stoica, Stan, Enciclopedia partidelor politice din Ibidem, p. 14-15. e Rom~nia (1859-2003), Bucure[ti, Editura Memoria, 2003, 8 Ibidem, p. 24. p. 9. 9 Ibidem, p. 38. i 2 R`dulescu-Zoner, {erban (coord.), Istoria Partidului 10 Ibidem, p. 40-42. e Na]ional-Liberal, Bucure[ti, Editura All, 2000, p. 5. 11 Ibidem, p. 43. r 3 12 Ibidem, p. 6. Popa, Traian, Din istoria Partidului Na]ional Liberal, vol. e 4

Ibidem, p. 6-7. I (De la origini p~n` la 1918), Giurgiu, Editura Tentant, a 5 Ibidem, p. 8-9. 1998, p. 71-74. P P N L

12 Conferin]ele SSI Erasmus REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Comemorarea a 50 de anii de lla moartea lluii Gheorghe Br\tiianu

Participan]i: Ioana BR|TIANU (fiica lui Gh. Br\tianu), acad. {erban PAPACOSTEA Moderator: lect. univ. dr. Adrian CIOROIANU C E r a s m u s

(vechi membru S.S.I. ) o n f

Adrian Cioroianu: |nainte de a-i da cuv~ntul domnului academician {erban Papacostea, e c`ruia doresc [i eu s` \i mul]umesc pentru c` a r`spuns solicit`rii studen]ilor no[tri, vreau s` r i Erasmus felicit Societatea de Studii Istorice pentru ideea de a pune \n discu]ie un nume de n rezonan]` al istoriografiei rom~ne[ti – m`rturisesc, \nc` de la \nceput, c` sunt eu \nsumi un ]

admirator al lui Gheorghe Br`tianu. Este reconfortant s` particip`m la o discu]ie despre perso- e

nalitatea [i personajul Gheorghe Br`tianu, care a fost, timp de decenii, \n timpul regimului l comunist, foarte pu]in cunoscut, lipsind din manuale [i din discu]iile istoriografice. V` m`rturi- e sesc c` am avut o surpriz` c~nd, la sf~r[itul anilor ’80, a ap`rut o edi]ie din „Marea Neagr`“, S prefa]at` de domnul Stelian Brezeanu. |n acel moment, nu [tiam foarte multe lucruri despre S Gheorghe Br`tianu, \n afara b`nuielii c` f`cuse parte din familia politic` a Br`tienilor. Dau cuv~ntul domnului Papacostea. S

{erban Papacostea: V` mul]umesc pentru invita]ia aceasta, care \mi provoac` o dubl` satis- I fac]ie: prima dintre ele, aceea c` pot s` reintru \n contact cu studen]ii, lucru care m` duce [i pe mine, m`car cu g~ndul, \n vremea studen]iei mele; a doua, faptul c` vorbim despre o persona- litate, despre un mare istoric pe care l-am cunoscut personal, \n calitate de student, dar [i prin E rela]iile puternice, dincolo de afinit`]ile politice, care au legat familiile noastre. r

|ntre istoricul [i omul politic Gheorghe Br`tianu exist` o aderen]` total`, pe liniile majore \n a care s-a \nscris activitatea lui. Fermitatea lui extraordinar`, \n ap`rarea propriilor op]iuni, fie ele istoriografice sau politice, a fost inspirat` [i de convingerea c` apar]inea unei mari tradi]ii. Ideea s de tradi]ie revine cu constan]` \n opera lui, [i nu \n ultimul r~nd tradi]ia familiei sale, de numele m c`reia se leag` \ntregul proces de formare a statului rom~n modern. Domeniul de discu]ie fiind foarte vast, nu ne vom propune s` \l epuiz`m aici. Voi \ncerca s` schi]ez, \n pu]ine cuvinte, per- u

sonalitatea lui Gheorghe Br`tianu, insist~nd pe c~teva elemente mai pu]in cunoscute. s S` \ncepem cu istoricul, pentru c` asta r`m~ne, \n primul r~nd, din Gheorghe Br`tianu. A abordat etapele esen]iale ale istoriei rom~ne[ti, din Evul Mediu timpuriu p~n` la contempo- raneitate. S-a ocupat de tema continuit`]ii rom~nilor, dezvolt~nd-o \n polemica sa cu profesorul lui ([i al lui Fernand Braudel, cu care a fost coleg) de la Sorbona, marele medievist Ferdinand Lot, cu care \[i sus]inuse doctoratul [i care, \ntr-o lucrare de sintez` asupra form`rii na]iunilor \n Evul Mediu, sus]inuse teza imigra]ionist`, conform c`reia rom~nii imigraser` din sudul Dun`rii, la nordul ei. Br`tianu a pornit cu ideea de a scrie o recenzie a c`r]ii lui Lot, dar recen- zia a devenit o carte care a avut un mare r`sunet \n epoc` [i care a r`mas [i ast`zi extrem de util`, chiar dac` problema tratat` [i-a pierdut [i \[i va pierde din ce \n ce mai mult din semnifi- ca]ia politic`. |n epoca \n care Gheorghe Br`tianu a scris „O enigm` [i un miracol istoric“, \nc` se credea c` dreptul istoric poate decide asupra apartenen]ei unui teritoriu la un stat sau altul. 14 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Pe urm`, lucrarea capital` a lui este cea \n care se ocup` de tradi]ia istoric` a \ntemeierii statelor medievale rom~ne[ti. Acolo, Br`tianu a reluat problematica tradi]iei, \ntr-o optic` cu totul nou` fa]` de Dimitrie Onciul, care dezvoltase teza lipsei de valoare a tradi]iei istorice, pen- tru \n]elegerea apari]iei statelor rom~ne[ti. Pornind de la un nivel mai modern de g~ndire istoric`, Gheorghe Br`tianu a demonstrat temeinicia tradi]iei. |n faza final` a activit`]ii sale, s-a mai ocupat [i de structura statului medieval rom~nesc, aduc~nd contribu]ii capitale \n problema st`rilor [i adun`rilor de st`ri, a regimului privilegiilor [i organiz`rii politice. A abordat [i temele majore de istorie modern` a Rom~niei, de care sunt at~t de legate numele bunicului s`u [i ale \ntregii sale familii: 1848, 1859, 1866, Independen]a, proclamarea Regatului [i, \n fine, Marea Unire. Unele dintre contribu]iile lui au adus un bogat material inedit, a[a cum a fost lucrarea despre „Ac]iunea politic` [i militar` a Rom~niei \n 1919“, \n care a folosit documente din arhiva tat`lui s`u, Ionel I.C. Br`tianu. s {i \n domeniul istoriei universale, studiile lui Gheorghe Br`tianu au o mare \nsemn`tate.

u Importan]a istoriei M`rii Negre [i a rela]iilor genovezilor [i ale vene]ienilor cu aceste spa]ii nu ar fi ast`zi at~t de cunoscut`, dac` nu ar exista studiile lui Br`tianu. |n 1975 a avut loc, la

m Bucure[ti, un colocviu rom~no-genovez, despre istoria genovezilor \n bazinul pontic, [i marele

s medievist Roberto Lopez, \nainte de a-[i \ncepe comunicarea, a spus c` s-a format, ca specialist \n domeniul istoriei Mediteranei [i a M`rii Negre, pornind de la lucr`rile lui Gheorghe Br`tianu, a ceea ce a determinat conducerea de atunci a Academiei Rom~ne s` aduc`, a doua zi, toate

r lucr`rile lui Gheorghe Br`tianu [i s` le a[eze \ntr-o vitrin`. Studiile lui Br`tianu \n domeniul

E amintit au culminat cu redactarea, \n limba francez`, \n perioada de domiciliu obligatoriu, a cur-

sului pe care \l sus]inuse la facultatea noastr`. Textul a fost scos din ]ar` pe o filier` complicat` [i publicat, postum, \n 1968, la München, sub titlul de „Istoria M`rii Negre“. Remarcabile sunt [i I studiile sale de istorie bizantin`, recent ap`rute \n limba rom~n`. „Etudes byzantines d’histoire économique et sociale“, culegere de studii mai pu]in cunoscut` la noi, l-a \ndrept`]it pe un S bizantinist francez s` observe c` lucr`rile lui Gheorghe Br`tianu \l recomandau pentru scrierea

S unei ample istorii economice [i sociale a Imperiului Bizantin.

S Ajungem [i la problema controversat` a omului politic Gheorghe Br`tianu. |n privin]a e op]iunilor sale de politic` extern`, trebuie s` avem \n vedere contextul \n care acestea s-au ma- l nifestat. Dup` ianuarie 1933, noul regim na]ional-socialist de la Berlin a imprimat un dinamism e extraordinar politicii externe germane, \n sensul anul`rii Tratatului de la Versailles [i al expansi- ] unii germane \nspre r`s`rit. Politica dinamic` a Germaniei hitleriste a pus [i lumea rom~neasc` n \n fa]a unei \ntreb`ri, \n func]ie de care s-au conturat dou` direc]ii de politic` extern`: cea i dint~i, majoritar`, reprezentat` de Nicolae Titulescu, miza pe fidelitatea p~n` la cap`t fa]` de r

e Tratatul de la Versailles, care ne asigurase re\ntregirea na]ional`, [i pe includerea Uniunii

f Sovietice \n sistemul de securitate colectiv` european`, \n inten]ia de a z`g`zui dinamismul ger- man. Cea de-a doua direc]ie se orienta spre Germania, dar avea, la r~ndul ei, dou` curente: n primul, reprezentat de Garda de Fier [i de partidul lui Octavian Goga [i A.C. Cuza, dorea o apropierea de Germania pe baz` de afinit`]i ideologice, de aderen]` la modelul autoritar de

C guvernare [i la antisemitism; al doilea, \n care s-a aflat [i Gheorghe Br`tianu, a \ncercat s` se apropie de Germania din considerente pur pragmatice, pornind de la constatarea c` Fran]a [i Marea Britanie nu erau capabile s` men]in` echilibrul fragil instaurat dup` Primul R`zboi Mondial. Indiciile erau foarte clare: sistemul sanc]iunilor \mpotriva Italiei lui Mussolini, care invadase Abissinia, se dovedise falimentar; remilitarizarea Rhenaniei, prin \nc`lcarea acordurilor cu Fran]a etc. Constat~nd c` Fran]a nu se putea ap`ra pe sine, mul]i rom~ni s-au \ntrebat cum ar fi putut ea s` ne apere pe noi. Spre toamna lui 1936, Gheorghe Br`tianu a mers la Berlin, unde a avut o \ntrevedere cu Herman Göring. Aceast` op]iune a fost atacat` [i de contemporani, dar a fost transformat` de comuni[ti \ntr-un instrument propagandistic ucig`tor. Recent, domnul Andrei Pippidi mi-a spus c` a g`sit, \ntr-o edi]ie a rapoartelor ambasadorului Poloniei la Berlin, Lipsky, dinainte de invazia german`, relat`ri despre conversa]iile pe care le avusese cu

15 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Gheorghe Br`tianu. Rezult` din ele foarte clar c` orientarea spre Berlin a lui Br`tianu se n`scuse din ra]iuni strict pragmatice, din nevoia de a crea o contrapondere la revizionismul ungar, sus]inut de Mussolini, [i de a asigura frontiera r`s`ritean`, amenin]at` de politica agresiv` a sovi- etelor. Br`tianu a avut o polemic` cu Titulescu, condamn~nd orientarea pro-sovietic` a acestu- ia. Cred c` [i \n cazul acesta, ca [i \n alte cazuri din istoria noastr`, dat` fiind pozi]ia geo-politic`, ambele opinii au partea lor de realitate. Titulescu era convins c` pericolul cel mare venea din partea Germaniei hitleriste [i a avut dreptate, pentru c` politica revan[ard` a lui Adolf Hitler avea s` arunce \n aer sistemul versaillez. Dar [i Br`tianu avea dreptate, pentru c` s-a dovedit c` [i URSS a dorit dispari]ia acestui sistem, iar Rom~nia avea s` r`m~n` prizonier` \ntr-un nou sis- tem, cel comunist, pe care sovieticii l-au impus statelor pe care le-au ocupat. La solicitarea Regelui Carol al II-lea, Gheorghe Br`tianu a mai mers \nc` o dat` la Berlin, \n 1938. Atunci a ]inut

[i o conferin]`, publicat` \n german`, despre rela]iile dintre Bismarck [i Ion C. Br`tianu. Fiind C

istoric, c`uta analogii: a[a cum Rom~nia se orientase spre Puterile Centrale, dup` 1878, c~nd ru[ii o ocupaser` sudul Basarabiei, a[a trebuia s` se orienteze [i atunci, \n 1938, spre Germania. n Trebuie categoric subliniat, pentru a z`d`rnici falsurile propagandistice comuniste (dup` 6 martie 1945, Gheorghe Br`tianu a fost una dintre personalit`]ile cele mai atacate de comuni[ti), f c` orientarea lui de politic` extern` nu a fost \nso]it` de una de politic` intern`, \n direc]ia e r instaur`rii unui regim totalitar, pe model german sau italian. Nu a pledat nici pentru statul tota- i

litar, nici pentru rasism. Dimpotriv`, exist` suficiente probe care confirm` c` a r`mas fidel ide- n ologiei liberale. A publicat foarte multe texte politice care demonstreaz` acest lucru [i cred c`, ]

\ntr-o zi, ar trebui s` se fac` opera]ia dificil` a culegerii lor din presa vremii, din analele parla- e

mentare, chiar din cuv~nt`rile radiofonice, dac` s-a p`strat ceva din ele, [i a public`rii lor \n l volum. |n 1930, Gheorghe Br`tianu a plecat din PNL-ul str`mo[ilor s`i, pentru c` a fost unul din- e tre adep]ii revenirii pe Tron, \n 1930, a Regelui Carol al II-lea. Insatisfac]ia provocat` de regimul S Regen]ei n`scuse un puternic curent carlist. Remarcabil este faptul c`, din clipa \n care [i-a dat S seama – [i a f`cut-o destul de repede – c` Regele Carol al II-lea avea tendin]a de a suprima S regimul parlamentar [i de a introduce unul autoritar, peste partide (cum zicea Nicolae Iorga), s- a \ndep`rtat de el [i a r`mas fidel democra]iei parlamentare, asociindu-se cu acele for]e care se I opuneau tendin]elor autoritariste ale regelui, inclusiv cu Mare[alul Averescu. Tat`l meu, Petre Papacostea, a fost secretarul politic al Mare[alului Averescu, principalul colaborator politic al acestuia, p~n` la moartea lui. A[a a ajuns tat`l meu s`-l cunoasc` mai bin` [i s` colaboreze cu E Gheorghe Br`tianu. Au organizat, \mpreun`, manifesta]ii ale Frontului Constitu]ional, care r

\ncerca s` se \mpotriveasc` dorin]elor camarilei regale. Au ap`rut, \n ziarul Partidului Poporului, a „|ndreptarea“, mai multe articole virulente \mpotriva acestui grup format \n jurul regelui; con]ineau multe aluzii istorice [i aveau titluri ca: Cloaca maxima [i abuzurile ei dictatoriale, s Madame Du Barry [.a. Eu aveam 6 ani \n 1934, dar [tiu, din povestirile p`rin]ilor, c` erau cozi \n m Bucure[ti, pentru c` toat` lumea vroia s` citeasc` articolele acelea, at~ta v~lv` f`cuser`. S-ar putea ca unul dintre autorii lor s` fi fost [i Gheorghe Br`tianu. Dup` 1938, c~nd Carol al II-lea u

[i-a instaurat regimul autoritar, Gheorghe Br`tianu a revenit la PNL. Nu a cedat ofertelor lui s Carol al II-lea. |n toamna lui 1945, m-am \nscris la Facultatea de Litere [i Filozofie din Bucure[ti, \n care era inclus` [i Istoria. Era, probabil, o voca]ie de familie – am avut unchi preocupa]i de cercetarea trecutului: Victor Papacostea, care i-a fost colaborator politic lui Gheorghe Br`tianu [i a fost \nchis, \mpreun` cu el, la Sighet; Cezar Papacostea, filolog clasic, profesor la Universitatea din Ia[i, unde a fost coleg cu Gheorghe Br`tianu, care a fost mutat la Universitatea din Bucure[ti, dup` pensionarea lui Iorga. Pentru Br`tianu a fost o surpriz` s` m` vad` la cursul lui. }in minte c`, dup` primul curs, l-a sunat pe tat`l meu pentru a-[i exprima surprinderea. Ca materie prin- cipal`, mi-am luat Istoria universal`; asta era catedra lui Br`tianu. Am urmat cursurile [i semi- nariile lui (care se ]ineau \n vechiul local, unde este acum Facultatea de Litere, la parter). La prima [edin]` de seminar, a fost foarte surprins c` avea sala plin`, el fiind obi[nuit s` lucreze cu 16 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus oameni mai pu]ini. Atunci, \nainte de a ne introduce \n materia seminarului, a atras aten]ia acelei mul]imi c` istoria nu e o meserie din care se c~[tig` bani [i c` aceia care nu au o voca]ie foarte puternic` ar fi mai bine s`-[i caute alte meserii. |n perioada c~t i-am fost eu student, obi[nuia s` ]in` dou` cursuri, \n paralel. Unul era despre Adun`rile de st`ri \n Europa [i \n }`rile Rom~ne, altul despre Formule de organizare a p`cii \n istoria universal`. La curs, venea cu geanta plin`. |nainte de a-[i \ncepe prelegerea, a[eza c`r]ile pe mas`, cu semne plasate la paginile din care urma s` citeze. Expunerea era liber`, dar \ntrerupt` cu citate din diverse izvoare istorice sau lucr`ri istoriografice. La seminarii, erau o \nc~ntare parantezele lui; vorbea [i despre mari scri- itori. Odat`, a f`cut o prelegere despre Anatole France, \n care ne-a vorbit despre o scriere a acestuia, \n care poveste[te despre un [ah al Persiei, care le-a comandat \nv`]a]ilor din regatul s`u s` \i alc`tuiasc` o istorie complet` a lumii. |nv`]a]ii s-au izolat [i, dup` vreo 20-30 de ani, au revenit la [ah cu 100 de c`mile, fiecare purt~nd c~te un volum uria[. {i au pus la picioarele s monarhului acea istorie a omenirii, \n 100 de volume. {ahul s-a pl~ns c` nu avea timp s` citeasc`

u at~t [i i-a rugat pe \nv`]a]i s` scurteze opera. Dup` ani, ace[tia au revenit la [ah, care era pe patul de moarte, cu un volum: „Majestate, iat` istoria omenirii \ntr-un singur volum!“. {ahul,

m \ns`, s-a pl~ns din nou: \[i dorise at~t de mult s` cunoasc` istoria lumii, dar se afla \n pragul

s mor]ii [i nu mai avea vreme s` citeasc` nici m`car un singur volum. Atunci, \nv`]atul i-a zis: „Sire, v` rezum eu istoria oamenilor, \n trei cuvinte: s-au n`scut, au suferit [i au murit…“. a Gheorghe Br`tianu \mbina, a[adar, viziunea larg` cu erudi]ia foarte exact` ([tia 11 limbi!) [i era

r foarte actualist, ca [i Iorga, lucru care pl`cea foarte mult studen]ilor, mai ales \n anii aceia de

E ascensiune a comunismului. |ntotdeauna f`cea aluzii foarte fine, foarte discrete, dar percepti-

bile, la unele tendin]e ale comuni[tilor, care \[i aveau echivalente, spre exemplu, \n istoria bizan- tin`. Trebuie s` [ti]i c` la cursul lui se afla \ntotdeauna cineva de la comuni[ti, care \l urm`rea I [i \i stenografia cursurile. Cu c~]iva ani \n urm`, am primit de la Alexandru Elian, bizantinist de seam`, un plan de curs universitar, manuscris, din 1941, al lui Gheorghe Br`tianu, cu care el S colaborase \n c~teva r~nduri. Deasupra planului lec]iilor respective, era notat un R, a[a c` plan-

S ul apar]ine unui curs de istorie modern` pe care l-a ]inut, \n 1941, la cererea Regelui Mihai.

S Fac, aici, o scurt` parantez`. Era prin 1942-43: fratele meu [i cu mine ne aflam la vila familiei e noastre, din Sinaia, c~nd am primit un telefon de la Bucure[ti, de la mama, care ne spunea c` \n l ziua urm`toare avea s` soseasc` la Sinaia profesorul Gheorghe Br`tianu, care mergea \n audi- e en]` la Rege [i c`ruia trebuia s`-i preg`tim o camer`. C~t timp el se afla la Rege, am intrat \n ] camera lui [i am v`zut ceva care mi-a r`mas \n minte: pe noptier`, a[ezase o icoan` a Sf~ntului n Gheorghe. Se [tie [i din ultimele clipe ale vie]ii lui, din celula de la Sighet, c` era un spirit pu- i ternic religios. r

e La seminar, avea urm`toarea metod`: \n primii doi ani, se f`ceau interpret`ri de texte

f medievale. Fiecare student avea de tratat un capitol dintr-o cronic`. |n anul acela, am lucrat pe o cronic` englez`, despre Regele Ioan F`r` de }ar`. Mi-a revenit [i mie un capitol, l-am transcris n pe jum`tate de foaie de caiet, l-am tradus al`turi [i am f`cut investiga]iile bibliografice de o rigoare, pentru comentariul textului. {tiind c` nu \ntotdeauna cuno[tin]ele de latin` ale

C studen]ilor erau excelente, \nainte de a prezenta lucrarea \n seminar, trebuia ca studen]ii s` treac` pe la una dintre asistentele sale, fost` asistent` a lui Nicolae Iorga, doamna Virginia Sacerdo]eanu, de la care am \nv`]at mult` paleografie latin`. Am primit [i eu, de la d-na Sacerdo]eanu, o sumedenie de \ndrept`ri la lucrarea mea, pe care am sus]inut-o vineri, 29 mar- tie 1946. Atunci mi-am dat seama c` nu f`ceam fa]` cu nivelul acela de cuno[tin]e [i m-am hot`r~t ca, \ncep~nd de atunci, s` fac zilnic studiu personal de latin`, o jum`tate de or` sau o or`, p~n` mi-am format vocabularul [i capacitatea de a \n]elege curent un text latin, ba chiar de a redacta, ocazional. Mai t~rziu, \n epoca \n care descinderile Securit`]ii erau foarte frecvente, redactam c~te un text mai delicat \n limba latin`, [i \l semnam Suetoniu sau Tacit, pentru ca ochii securi[tilor s` nu-i poat` p`trunde \n]elesul. A[a, [i m-am prezentat la seminar cu acel text \ndreptat de d-na Sacerdo]eanu. La un moment dat, cu ironia lui fin`, profesorul Br`tianu mi-a

17 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 spus: „Parc` descifrez, \n perfec]iunea traducerii, m~na doamnei Sacerdo]eanu“. Un lucru, \ns`, l-a surprins: acela c`, \n comentariile pe care le-am f`cut, pe marginea textului din cronic`, folo- sisem o carte sosit` recentisim la Biblioteca Institutului Francez, pe care o frecventam ([i aveam s` fiu arestat pentru asta!), [i care se chema „Le roi Jean et Shakespeare“, o interpretare, din per- spectiva psihologiei moderne, a alternan]elor psihice ale lui John, a[a cum apar ele \n textul cronicii. Cartea era foarte recent` [i Gheorghe Br`tianu nu auzise \nc` de ea. A fost surprins (c~nd ceva \l mira, ridica din spr~ncene) c` un student cuno[tea o carte din domeniul medievis- ticii, pe care el nu o cuno[tea. Dup` alte c~teva [edin]e, am primit de la d~nsul un extras care con]inea un articol recent al lui, cu o dedica]ie, fapt care a reprezentat pentru mine un foarte puternic \ndemn pe calea studiului istoric, [i am revenit la el \n situa]ii grele din existen]a mea, ca la o permanent` surs` de \ncurajare. De altfel, nu e un caz particular. Am aflat, spre exem- plu, de la un istoric din alt` genera]ie, Cihodaru, de la Ia[i, alte c~teva gesturi de fine]e [i de C

larghe]e ale lui Gheorghe Br`tianu, \n raport cu studen]ii. o |n anii 1945-47, situa]ia interna]ional` se agravase mult [i evolua spre ruptura est-vest, spre n R`zboiul Rece. 1947 a fost anul decisiv \n care, pe de o parte, \n Europa occidental` a fost intro- dus Planul Marshall, care a z`d`rnicit speran]ele lui Stalin de a integra \ntreaga Europ` \n sfera f sovietic` de influen]`, iar pe de alt` parte, \n r`s`ritul Europei, ocupat de sovietici, s-a radica- e r lizat regimul, \n sensul elimin`rii „r`m`[i]elor burgheze“ din guvernele de „larg` concentrare i

democratic`“. La noi, sf~r[itul lui 1947 aducea dispari]ia ultimului simbol care \i incomoda pe n comuni[ti: Monarhia. Gheorghe Br`tianu intrase deja \n regim de domiciliu obligatoriu, \n care ]

a r`mas p~n` la \nceputul lui mai 1950 c~nd, \mpreun` cu to]i fo[tii demnitari ai ]`rii, a fost ridi- e

cat [i dus \ntr-o direc]ie necunoscut`. Am luat cuno[tin]` de acest eveniment \n urm`toarele l

\mprejur`ri tragice: pentru c` frecventam Institutul Francez, am fost primul din familia mea care e am fost arestat, cu dou` luni \naintea lui Gheorghe Br`tianu. |n martie 1950, Biroul Politic al C.C. S al P.M.R., \n frunte cu Gheorghiu-Dej, luase hot`r~rea de a desfiin]a acele „oficine de spionaj“, S printre care se num`ra [i Institutul Francez. La \nceputul lui martie 1950, tocmai luasem de la S Biblioteca Francez` o carte proasp`t sosit` [i o r`sfoiam pe strad`, c~nd m-am pomenit azv~rlit

\ntr-o dub` [i dus la Securitatea din Calea Rahovei, unde am fost \nghesui]i, \n dou` celule, vreo I 30-40 de in[i, aresta]i din fa]a institutelor francez, britanic, american [i italian. Pe urm`, dup` anchete, am fost dus la Jilava [i, apoi, la Canalul Dun`re – Marea Neagr`, la Capul Midia. A[a c` pot fi... m~ndru, pentru c` am fost „membru fondator“ al acestui canal. Afl~ndu-m` \n deten]ie E la Canal, spre sf~r[itul lui mai 1950, a sosit un nou lot de aresta]i, \n care se aflau cei care fu- r

seser` g`si]i pe listele de membri ai institutelor str`ine. |ntr-o zi, auzindu-mi numele, cineva a a venit la mine [i m-a \ntrebat dac` sunt rud` cu profesorul Victor Papacostea. I-am r`spuns afir- mativ [i respectivul mi-a comunicat c` unchiul meu fusese ridicat \n lotul fo[tilor demnitari, s \mpreun` cu Gheorghe Br`tianu. Victor Papacostea era al doilea din familia mea care intrase la m pu[c`rie. Dup` ce am fost eu eliberat, avea s` vin` [i r~ndul tat`lui meu. Am f`cut cu r~ndul. Peste ani, c~nd au \nceput s` ias` de la Sighet supravie]uitorii, am aflat cam ce se \nt~mplase u

acolo. Cele mai multe informa]ii le-am primit de la Victor Papacostea care, fiind dat afar` din s cas`, se mutase, \mpreun` cu familia lui, la noi. Moartea lui Gheorghe Br`tianu a fost provocat`. A fost un asasinat. Cred c` sovieticii au avut o ostilitate special` fa]` de el, mai ales dup` ce i s- a cerut s` renege cartea despre Basarabia, \n care ap`rase drepturile istorice rom~ne[ti asupra acesteia, [i Gheorghe Br`tianu a refuzat, cu o extraordinar` t`rie de caracter. Ce m-a uimit cel mai mult la omul acesta au fost, pe de o parte, delicate]ea, fine]ea lui aproape de timiditate, pro- duse ale unui rafinament social de genera]ii [i, pe de alt` parte, fermitatea extraordinar` [i refuzul de a se salva \n detrimentul numelui pe care \l purta. La \nceputul lui 1944, [i-a trimis copiii \n Occident, pentru a nu fi [antajabil prin copii, dar el nu a plecat. |n 1945-46, c~nd direc- torul Institutului de Studii Bizantine din Bucure[ti s-a oferit s`-l ajute s` plece din ]ar`, i-a r`spuns, sumar [i expresiv: „Un Br`tianu ne quitte pas son pays!“. Ioana Br`tianu: C~nd am plecat \n str`in`tate, la 29 ianuarie 1944, evident c` am fost conduse 18 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus la gar` de p`rin]i [i de c~teva colege. C~nd trenul a \nceput s` se mi[te, tata a fugit \n urma lui [i ne-a strigat: „Sper s-o revede]i pe mama, pe mine nu m` mai vede]i!“ El [tia perfect ce \l a[tepta [i acceptase asta. Era un om de datorie, a[a cum fusese \ntreaga lui familie. {tiu c` se spunea c` Ionel Br`tianu \nt~rziase o dat` la un curs, la Paris, [i din cauza asta tat`l lui nu \i mai scrisese dou` luni de zile, ca s`-l pedepseasc`. {erban Papacostea: |ntr-una dintre ultimele conversa]ii pe care le-am avut cu Victor Papacostea, acesta mi-a spus, despre Gheorghe Br`tianu: „Era supus la cele mai mari presiuni, dar f`cea \n continuare ceea ce trebuia s` fac` [i nu f`cea ceea ce nu trebuia s` fac`“. |n \nchisoare, chiar a doua zi dup` moartea lui, unii au pus \n circula]ie zvonul fals al sinuciderii. Oricum ar fi evoluat lucrurile, eu sunt convins c` Gheorghe Br`tianu a fost asasinat, prin felul \n care a fost tratat \n temni]`. Adrian Cioroianu: V` mul]umim, domnule profesor. O rug`m pe doamna Br`tianu s` ne mai s spun` c~teva cuvinte.

u Ioana Br`tianu: Se pare c` de la Moscova venise o telegram` care con]inea urm`torul mesaj: „Sc`pa]i de Br`tieni!“.

m {erban Papacostea: Nu pot nici confirma [i nici infirma acest lucru, dar [tiu c` sentin]ele erau

s date \nainte de judecarea proceselor. Iar cu Gheorghe Br`tianu, sovieticii au avut, repet, o r`fuial` special`. a Ioana Br`tianu: De fapt, tat`l meu a fost \nchis f`r` s` fie judecat [i condamnat.

r Acum, eu nu o s` vorbesc foarte mult. Vreau doar s` spun c` Gheorghe Br`tianu nu era un

E timid, dec~t poate cu copiii lui. Fusese crescut numai de mama lui, pentru c` p`rin]ii lui se

desp`r]iser`, [i nu prea se pricepea s` se poarte cu copiii. El ne-a tratat ca pe ni[te persoane adulte, ceea ce pentru noi cred c` a fost un noroc. Din c~nd \n c~nd, ne lua la plimbare [i ne I povestea despre istorie sau politic`; poate c` n-am p`strat totul, dar unele lucruri mi-au r`mas, [i \mi pare bine. C~nd m` g~ndesc la modul \n care a fost asasinat acest om, care era de o S bl~nde]e [i o bun`tate nesf~r[ite, la cum a fost b`tut de gardieni, m` \nfior. {i nu era numai du-

S rerea fizic`; de]inu]ii politici au fost [i umili]i p~n` la culme. {tiu, de exemplu, c` lui Dinu

S Br`tianu i-au pus [obolani pe el. Iar tata a fost bolnav de dizenterie [i nu i s-a acordat nici o \ngri- e jire medical`. El a murit \n 1953, iar noi am aflat abia \n 1958, c~nd a venit mama \n Fran]a. l Adrian Cioroianu: |n tot timpul acesta nu a]i putut comunica cu nimeni din Rom~nia? e Ioana Br`tianu: Cinci ani de zile nu s-a aflat nimic! C~nd am aflat, sora mea, Maria, a avut ] curajul extraordinar de a-i \ntreba pe cei care ie[iser` de la Sighet, \n ce condi]ii murise tata. Nu n puteam s` credem c` se sinucisese; nu se potrivea cu nimic din ceea ce [tiam despre el. Pe urm`, i s-a spus ca a murit de boal`, fiind bolnav de ficat. Dar avea 55 de ani, ar fi putut s` r

e supravie]uiasc`. Mai t~rziu, mama a reu[it s` afle c`, odat`, c~nd tata s-a sim]it mai bine, a ie[it

f la plimbare \n curtea \nchisorii [i s-a uitat \n sus, spre celulele de unde al]i de]inu]i politici f`ceau anumite zgomote, pentru a-i atrage aten]ia. Gardianul l-a v`zut [i, pe toat` \ntinderea sc`rilor n pe care se cobora din curticic` spre celule, l-a lovit cu o b~t`. Se pare c` l-a lovit [i mai tare c~nd o a ajuns \n celul` [i l-a omor~t. Ce pot s` v` mai spun? |ncerca]i s` v` \nchipui]i prin ce-a trecut,

C f`r` s` v` dau eu prea multe explica]ii. |n fond, eu \n]eleg c` ace[ti comuni[ti vroiau s`-[i omoare du[manii, dar de ce trebuia s` \i mai [i chinuiasc` \ntr-un a[a hal? Mul]i s-au \ntrebat de ce a luptat tata \n cel de-al doilea r`zboi mondial. A mers pe front pen- tru c` acela a fost r`zboiul lui. Ion C. Br`tianu a avut R`zboiul de Independen]`, Ion I. C. Br`tianu a avut R`zboiul de Re\ntregire. Trebuia [i Gheorghe Br`tianu s` aib` r`zboiul lui. Tata a fost pe Frontul de Est, voluntar, dar nu a vrut s` treac` Nistrul [i i-au scris mare[alului Antonescu, el [i cu Vintilic` Br`tianu, c` nu trebuia trecut Nistrul. Mare[alul nu le-a urmat sfa- tul [i a ordonat trecerea Nistrului, iar Br`tienii, chiar dac` nu erau de acord, au fost \ncorpora]i, s-au supus ordinului [i au mers p~n` la Stalingrad. {erban Papacostea: S-a spus de c`tre unii, cu inten]ie, cred, peiorativ`, c` Gheorghe Br`tianu ar fi fost folosit ca o momeal`, de c`tre Rege [i partidele istorice, pentru a-l determina pe

19 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Antonescu s` vin`, la 23 august 1944, la Palat. Personal, cred c` Antonescu nu a venit la Palat pentru Gheorghe Br`tianu; el era, oarecum, informat de ceea ce i se preg`tise, pentru c` nu a vrut s` fie el cel care urma s` semneze armisti]iul, pentru a nu-[i c`lca onoarea militar`, care \l lega de Hitler. Antonescu nu a fost un naiv [i r`m~ne un personaj controversat; sunt pagini care \l incrimineaz`, \n leg`tur` cu omor~rea evreilor. Totu[i, la activul lui putem a[eza cel pu]in dou` elemente: nu a vrut s` semneze el un armisti]iu care \nsemna pierderea Basarabiei [i Bucovinei, lucru care golea de sens ac]iunea lui militar` [i a hot`r~t s` nu mai fie o piedic` \n calea ac]iunilor Regelui [i ale oamenilor politici din jurul acestuia, l`s~ndu-se arestat. E de necon- ceput c` nu ar fi fost informat de preg`tirile care se f`ceau. |n acel context, cred c` Gheorghe Br`tianu a avut un rol secundar. Dar la procesul lui Antonescu, Gheorghe Br`tianu a fost supus unui tir violent, fiind \nvinuit c` fusese un colaborator al mare[alului. |n ziua execu]iei lui

Antonescu, Gheorghe Br`tianu a venit la noi acas`, neanun]at, a stat de vorb` cu mine, care \i C eram student, [i mi-a relatat felul \n care s-a desf`[urat execu]ia. Era profund impresionat. o Ioana Br`tianu: Leg`tura dintre tata [i mare[alul Antonescu era \ntre]inut` mai ales prin intermediul lui Mihai (Ic`) Antonescu, fost membru al partidului tatei. }in minte c` el venea des n la casa noastr` de la ]ar`; era mic [i \[i punea ni[te talonete, ca s` par` mai \nalt. Ic` a fost dr`gu] f cu noi; odat`, am vizitat \mpreun` Curtea de Arge[. Iar mamei \i f`cea curte la culme, ceea ce e pe ea o enerva grozav. Ei, la petite histoire! r i

Pe noi, \nainte s` plec`m \n Elve]ia, tata ne-a dus la mare[al, la Predeal, unde acesta avea o n vil`. Fusesem invitate la mas` numai fetele Br`tianu, pentru c` fratele meu era cam zburdalnic ]

[i l-au evitat. Am luat masa seara. Mare[alul era cam egocentric, cam \ncrezut: \n sala de mese e

era un fel de mic podium, pe care se a[eza el, ca s` vorbeasc`. V` \nchipui]i c`, pentru ni[te l copii de 11-12 ani, asta era culmea caraghiosl~cului. e

{erban Papacostea: Ca s` \ncheiem cu Gheorghe Br`tianu, e interesant` reac]ia lui Fernand S Braudel, fostul s`u coleg de studen]ie, atunci c~nd Nicolae Ceau[escu a trimis emisari \n S Occident, pentru a c~[tiga simpatia mediilor intelectuale. Braudel a fost [i el vizat de propa- gand`, dar el a pus tran[ant urm`toarea \ntrebare: „De ce l-a]i asasinat pe Gheorghe Br`tianu, S

care a fost unul dintre cei mari istorici din genera]ia mea?“ I Adrian Cioroianu: Pentru c` ne apropiem de final, vreau s` le mul]umesc invita]ilor, dar [i colegilor no[tri mai tineri din Societatea de Studii Istorice Erasmus, c`rora le apar]ine meri- tul de a fi ini]iat aceast` discu]ie despre un personaj at~t de important, pentru istoriografia noas- E tr` [i pentru istoria contemporan` a Rom~niei, pentru istoria liberalismului rom~nesc [i a vie]ii r

politice din secolul trecut. a

NOTå s

* m Mas` rotund` organizat` la Facultatea de Istorie din Erasmus, cu prilejul \mplinirii a 50 de ani de la Bucure[ti pe data de 21 aprilie 2003, de c`tre S.S.I. moartea lui Gheorghe Br`tianu. u s

20 Interviuri REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

IInterviiu cu ffostull de]iinut polliitiic Gheorghe Bolldur-L-LL\]escu

Filip-LLucian Iorga

Filip-LLucian Iorga: De multe ori, ma[in`riile crispeaz`. Gheorghe Boldur-L`]escu: E a[a de mic [i de dr`gu] reportofonul, c` nu are de ce s` intimideze. Face]i parte dintr-oo familie cu nume istoric. C~nd a]i con[tientizat acest lucru [i ce influen]` a avut asupra evolu]iei dumneavoastr`?

Tat`l meu a fost un om care [i-a respectat str`mo[ii [i m-a crescut de mic \n acest spirit. Mi- I aduc aminte c` una dintre primele poezii pe care m-a obligat s` le \nv`] a fost balada „Iordache n al Lupului“ a lui Alecsandri, \n care eroul principal este un str`mo[ de-al meu, care se ceart` cu Grigore Ghica, domnitorul care se cam temea c` Iordache \i va lua scaunul, [i fuge \n Bugeag, t e

la t`tari. {i balada zice a[a: „Sus pe apa Prutului,/ |n ]inutul Hu[iului/ Mers-a ura [i lovit-a,/ Pe r

Iordache pr`p`dit-a./ El cu domnu’ se-nvr`jbea/ {i c`lare pribegea/ |n ]ara Bugeagului/ v Sc`parea pribeagului“. Hanul \i propune s` \i dea armat` [i s` \l instaleze domn. Iordache, \ns`, i

refuz` pentru c` „Cine-aduce oaste-n ]ar`/ De blestemul ]`rii moar`!“. Speriat de perspectiva u unei invazii t`t`re[ti, domnitorul \i trimite ni[te emisari, pentru a-l convinge s` se \ntoarc` \n ]ar`. Sigur c` la \ntoarcere este prins [i executat. Balada asta m-a impresionat foarte mult [i, pe la 5 ani, o [tiam pe dinafar`, cu excep]ia c~torva pasagii pe care nu le-am putut \n]elege foarte bine. De exemplu, nu reu[eam s` spun „el cu domnul se-nvr`jbea“ [i felul \n care pronun]am st~rnea r~sul tuturor. Cert este c` am avut contact cu tradi]ia familiei, dar \n sensul \n care m- ai \ntrebat, acela al con[tientiz`rii, lucrurile au venit mult mai t~rziu. |n mod ciudat, am avut la \nceput o u[oar` reac]ie de respingere a prelu`rii acestei mo[teniri, consider~nd c` e bine ca omul s` mearg` prin via]` cu puterile lui. Spre b`tr~ne]e, \ns`, lucrurile s-au schimbat; probabil c` este un fenomen firesc. Am \nceput s` tr`iesc chiar afectiv aceast` leg`tur` cu str`mo[ii. M- am interesat, am aflat lucruri interesante [i m-am bucurat s` aflu c` mai sunt [i al]ii care se ocup` de aceste probleme. De fapt, prin mijlocirea arborilor genealogici a \nceput [i amici]ia noastr`, care avea s` ne \ndrepte, apoi, spre studiul unor alte fenomene istorice. Dincolo de filia]iile stricte, de care str`mo[i v` sim]i]i mai apropiat suflete[te? Dup` tat`, sunt Boldur. Dup` mam`, sunt Stroici. Cele dou` familii s-au \nrudit de multe ori, de-a lungul secolelor, p`str~ndu-[i, totu[i, unele tr`s`turi distincte. Familiile noastre boiere[ti, \n special cele din Moldova, au fost foarte mult influen]ate de polonezi [i de ru[i. Logof`tul Luca Stroici, un ilustru c`rturar, care a tradus „Tat`l nostru“ \n rom~ne[te, aproape \n forma care este rostit` [i acum \n biserici, era membru al Dietei poloneze [i cumnat cu domnitorul Movil`, [i el dintr-o familie vestit` pentru polono-filia ei. Dar, \n general, Stroice[tii au fost oameni lega]i de p`m~nt, [i p~n` t~rziu. Bunicul meu, Gheorghe Stroici, a fost acela care \n 1944, la v~rsta de 92 de ani, c~nd au venit ru[ii, a refuzat s` plece de pe mo[ie. B`ie]ii lui s-au 22 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus dus s`-l ia \n aprilie ’44, c~nd tunurile ruse[ti se auzeau deja de pe malul cel`lalt al Prutului, iar el a refuzat, spun~nd c` nu poate s`-i p`r`seasc` pe oamenii al`turi de care tr`ise o via]` \ntreag`. }`ranii \l venerau. La \nceput, ru[ii au fost destul de disciplina]i; au luat ce le trebuia, cai, tr`suri, provizii. Apoi s-au \ndreptat spre biroul bunicului [i au g`sit acolo un mo[neag pe care l-au privit ca pe o ciud`]enie, dar l-au l`sat \n pace. S-a \nt~mplat \ns` urm`torul lucru: \n crama conacului erau c~teva vagoane de vin, \n care solda]ii au dat iama. Scena m` duce cu g~ndul la be]iile care au \nso]it „marea revolu]ie“ bol[evic`. Exact. Au urmat ni[te jafuri cumplite; au devastat tot. De[i au vrut s`-l omoare, bunicul a sc`pat, printr-un miracol, [i a fost luat de ]`rani, dus \n sat [i ad`postit, \n mare secret, de o femeie cu suflet mare, \n casa c`reia a [i murit, peste vreo doi ani de zile. Boldure[tii au fost mai atra[i de m`re]ie [i au [i dat c~teva personaje foarte interesante, \ncep~nd cu acel Lupu Kostaki, care a avut o contribu]ie important` la schimbarea istoriei ]`rii, prin partea pe care a luat-o turcilor, \n timpul r`zboiului lor \mpotriva lui Petru cel Mare [i a lui Dimitrie Cantemir. Nu [tiu dac` Lupu a avut ceea ce se poate numi con[tiin]` politic`. Probabil c` nu. A avut, \ns`, intui]ia corect` c` o alian]` cu ru[ii \nsemna, de fapt, intrarea sub tutela Rusiei [i pierderea total` a autonomiei. A sim]it c` dorin]a de expansiune a lui Petru era mai per- iculoas` dec~t sistemul destul de permisiv al domina]iei turce[ti. Din cauza lui Lupu Kostaki, Petru cel Mare a ob]inut afurisirea pe vecinicie a familiei. Blestemul a fost ridicat un veac mai t~rziu, la interven]ia mitropolitului Veniamin Kostaki. Un alt personaj str`lucit a fost hatmanul Iordache Kostaki Boldur-L`]escu (1798–1857). El a fost comandantul armatei Moldovei [i a \nfiin]at [coala de ofi]eri de la Ia[i. F`cuse studii la Viena [i Petersburg [i era un foarte bun organizator [i unul dintre cei mai mari [i mai pricepu]i mo[ieri u ai Moldovei. Ion Ionescu de la Brad \l laud` pentru grija pe care le-o purta ]`ranilor. La Hude[ti, i leag`nul ramurii Boldur-L`]escu, el are trei ctitorii: {coala Cost`cheasc`, ini]ial preg`titoare de v c~nt`re]i biserice[ti, biserica [i conacul. Testamentul lui e foarte interesant, at~t prin datele r genealogice pe care le con]ine, c~t [i prin indica]iile asupra averii de la data aceea a familiei. e

t Mo[ia era imens`, cam 20.000 de ha, dar s-a topit \ntr-o singur` genera]ie. B`ie]ii lui au f`cut-o repede praf. Noroc c` mo[ia a intrat pe m~inile unui armean cumsecade, [i nu pe cele ale unui n T`nase Scatiu.

I Sentimental, m` simt parc` mai aproape de aceia dintre str`mo[ii mei care au fost mai apropia]i de p`m~nt [i de oamenii al`turi de care tr`iau [i care, \ntr-un anumit sens, sperau \n ajutorul lor. F`r` s` neg importan]a gesturilor m`re]e, cred c` esen]iale sunt leg`turile umane profunde. |n anii comunismului a]i mai fost la Hude[ti? Prin 1964-65, sora mea, Anda Boldur, Dumnezeu s-o ierte, a avut ideea s` mergem la Hude[ti. Eu, ca fost de]inut politic, eram foarte prudent [i \]i m`rturisesc c` m-am l`sat cam greu con- vins. Ea, \ns`, era mai curajoas` [i, \mpreun` cu tata, m-au determinat s` merg. Era \ntr-o duminic` [i ne-am dus \nt~i la biserica din sat, care fusese construit` de un str`mo[ al nostru. Preotul Ivan [tia c~te ceva despre istoria familiei [i ne-a primit foarte bine. |n ciuda rug`min]ilor noastre, el le-a spus ]`ranilor, la sf~r[itul slujbei, c` se aflau printre ei urma[ii familiei Boldur. |ntr-o or`, s-a str~ns tot satul. A fost foarte emo]ionant [i... m` mir cum n-am fost aresta]i. Cred c` am str~ns atunci o mie de m~ini. Ei vroiau s` ni le s`rute [i \i opream cu greu. Pe atunci, bis- erica era \nc` \n stare bun`. Acum e \n paragin`. Exist`, \ntre genealogi[ti, controversa continuit`]ii dintre familiile Boldur [i Costache, destul de greu demonstrabil`. A[a este. Totu[i, de ce ar fi avut nevoie o familie str`lucit`, ca aceea a Cost`che[tilor, s` preia, la mijlocul secolului al XIX-lea, numele unei alte familii, e drept mai veche, dar cu mult mai pu]in` greutate \n istoria Moldovei, dac` nu ar fi existat, totu[i, o filia]iune real`? Sigur, nu exist` h~rtiile care s` ateste continuitatea [i problema r`m~ne deschis`.

23 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Timp de decenii, rom~nilor le-aa fost inoculat` teoria aberant` a luptei de clas`. Cum privi]i dumneavoastr`, din interior, boierimea de alt`dat` [i pe descenden]ii de ast`zi ai acesteia? Dac` ar fi s` judec`m rolul pe care l-a avut boierimea rom~n` dup` starea ]`ranilor, s-ar putea spune c` n-a fost unul str`lucit, pentru c`, de pild`, \n Ungaria, rolul civilizator al nobi- limii a fost mult mai ad~nc. Satul maghiar st`tea mult mai bine dec~t cel valah sau cel moldove- nesc. |n prima jum`tate a secolului al XIX-lea, ]`ranul maghiar era mai bine hr`nit [i poate c` [tia [i carte. Nobilimea maghiar` a administrat mai bine domeniile [i, desigur, a fost mult mai occidentalizat` dec~t boierimea noastr`. Dar nu putem pune toat` aceast` situa]ie pe seama ine- ficien]ei rolului civilizatoriu al boierimii. A existat un m`nunchi de factori, \ncep~nd cu \ndelun- gata domina]ie turceasc`, din pricina c`rora \ns`[i boierimea era ni]el mai \napoiat` dec~t nobil- imea occidental`. |napoiere pe care o resim]im [i ast`zi, factorul determinant \n poten]area acestor elemente negative fiind, desigur, comunismul. Exista, totu[i, o solidaritate foarte puter- nic` \ntre boieri, r`ze[i [i ]`rani, cel pu]in \n epocile marilor voievozi. Pe urm`, s` nu uit`m de genera]ia pa[optist`, de acei boieri care au luptat efectiv \mpotriva propriilor interese; sau de faptul, poate unic \n istorie, c` dup` \ncheierea Primului R`zboi Mondial, un Parlament alc`tuit, \n majoritate, din mari proprietari a votat exproprierea \n favoarea ]`ranilor. Nu e chiar pu]in lucru. C~t despre descenden]ii actuali, am s`-]i r`spund \ntr-un fel care o s` te descurajeze, poate: Care aristocra]ie? Boierimea de s~nge este evident decimat`: foarte mul]i au plecat \n str`in`tate, mul]i au murit \n pu[c`riile comuniste. Cei care au r`mas aici sunt pu]ini, \n gene- ral s`raci [i prea pu]ini dintre ei mai au con[tiin]a apartenen]ei la un grup social [i la un set de I

valori, care le poruncesc o anumit` ]inut`. |n ce m`sur` ace[ti descenden]i apar]in unei elite n reale, cred c` trebuie analizat de la caz la caz. Oricum, trebuie re]inut c` noble]ea e mult mai t

mult o chestiune de responsabilit`]i, dec~t una de privilegii. Cel pu]in, a[a o v`d eu. e

Care sunt primele dumneavoastr` amintiri? r

Am o amintire care arat` cum se formeaz` personalitatea unui om [i c~t de misterios este v

fenomenul educa]iei. Locuiam la Ia[i [i aveam vreo 6 ani. Guvernanta mea elve]ian` plecase, i

fiindc` era b`tr~n`, [i r`m`sese s` aib` grij` de mine o fat` de la ]ar`, care servea la noi \n cas` u [i care nu avea mai mult de patru clase primare. Eu nu am f`cut cursul primar, aveam acas` un profesor foarte bun [i d`deam examenele la sf~r[it de an; n-am mers la [coal` [i nu aveam o educa]ie sistematic`. Educa]ia o aveam din familie [i de la guvernant` [i eram pu]in dezorientat. |n gr`dina public` era o mic` pr`v`lioar` la care se vindeau dulciuri. {i fata aceea t~n`r` avea bani de la mama [i mi-a dat ca s` cump`r bomboane. Am cump`rat, dar am [i furat c~teva [i m- am dus triumf`tor la ea: „Mi-ai dat doi lei, dar eu ]i-am adus bomboane de patru lei!“. Fata m-a luat de m~n` [i mi-a spus: „Cum ai putut s` faci asta ?!“. M-a dus \napoi la v~nz`tor [i m-a pus s` spun ce-am f`cut. Eu, care \ntre timp muream de ru[ine – cred c` a fost cea mai mare ru[ine din via]a mea – am spus: „Am furat!“. V~nz`torul mi-a spus c` puteam s` p`strez bomboanele, dar fata m-a pus s` le dau \napoi. Acest gest al tinerei ]`r`nci cu patru clase a f`cut ca eu s` nu mai pot fura niciodat`, nimic. Nici chiar c~nd g`seam ceva, nu luam. Rolul educativ al gestului acelei femei simple a fost mai puternic dec~t toate prelegerile despre cinste care mi s-au ]inut mai t~rziu. Iat` cum se formeaz` personalitatea: este un mare mister. Asta e prima mea amintire: aceea a unui ho]! Ce lume intra la dumneavoastr` \n cas`? Familia mea era foarte apropiat` de P`storel Teodoreanu, care venea des la noi; era mai cu seam` apropiat de un cumnat al mamei, Romeo Dr`ghici, care era pasionat de vioar`, \l cunoscuse [i c~ntase cu Enescu la Ia[i, \n timpul Primului R`zboi Mondial [i a reu[it apoi formi- dabila performan]` de a \nfiin]a Muzeul „Enescu“, de care s-a ocupat, \mpreun` cu Colette, so]ia doctorului Corneliu Axentie, care era un om delicios [i un mare medic. Pe l~ng` talentul pe care \l avea, P`storel era nemaipomenit de fermec`tor. Spontaneitatea lui fantastic` m-a fascinat. 24 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Dup` dou`-trei pahare, \ncepea s` scrie; am [i acum o serie de epigrame scrise de el pe [erve]ele. Ei, [i pe la 12 ani m-am hot`r~t s` m` fac epigramist! Odat`, prin 1942-43, cineva i-a spus lui P`storel c` „`sta micu’“ (adic` eu) face epigrame. „Ce vorbe[ti, m`i pu[tiule, e[ti epi- gramist? Atunci, ia, f`-mi o epigram` cu rime date“, zice el. {i mi-a dat urm`toarele rime: erete, plete, me[te[ug, plug. |n cinci minute, veneam cu epigrama: „Mi-ai dat ca rim` pe «erete»/ Ca s` m`-ncurci \n me[te[ug/ Dar fiindc` nu-s copil cu plete/ Te iert [i te trimit la plug“. Lumea a r~s de s-a pr`p`dit. P`storel a decretat c` am talent [i am \nceput s` scriu la „Gluma“, cea mai mare revist` de humor din Rom~nia, \ngrijit` de un inginer, Alexandru Devechi, care semna Aldev. Cele mai interesante erau duelurile \ntre epigrami[ti. Cred c` am publicat vreo sut` de epigrame acolo, sub pseudonimul Uria[ul trist, care a [i provocat o epigram` ironic`: „Ca s` te fac` uria[/ Natura n-avu nici un rost/ Proverbul tare bucluca[/ Ne spune: mare, \ns`... trist“. Dup` ce a ie[it din \nchisoare, P`storel era foarte bolnav. |n ultima faz` a cancerului lui pulmonar, minunata so]ie, c`reia \i zicea Porumbi]a, primea \nc` lume \n cas`, pentru c` lui \i f`cea bine. Se vorbea, se mai bea un [pri] [i P`storel agoniza. |ntr-o zi, a chemat un notar ca s`-i dicteze testamentul. {i respectivul notar, dup` \ncheierea formalit`]ilor, l-a \ntrebat de c~teva ori pe P`storel dac` \[i aducea aminte c` au b`ut, odat`, un pahar de vin \mpreun`. P`storel, aproape agoniz~nd, a r`spuns de mai multe ori c` nu, dup` care a completat: „Nu unul, mai multe!“ `sta era P`storel, care reu[ea s` glumeasc` cu c~teva ore \nainte de moarte. R~sul poate fi o solu]ie de m~ntuire. Iar de moarte cred c` po]i s` r~zi numai dac` e[ti foarte credincios. {i cred c` P`storel a[a era. La noi [i \n casa Dr`ghici mai veneau Ionel Teodoreanu, I. D. Suchianu, Vespasian Pella, unul dintre cei mai mari speciali[ti \n drept interna]ional, cu care tata fusese [i coleg la Liceul „Negruzzi“ din Ia[i, Demostene Botez, Mihai Ralea, Dimitrie Gusti (primul so] al Marthei, sora u mamei, rec`s`torit` apoi cu Romic` Dr`ghici), Ion Petrovici, generalul Mazarini, doctorul i Bruckner. v Era, prin excelen]`, o lume a francofoniei... r Franceza a fost prima mea limb` [i acum mi-e greu s` \n]eleg ce se vorbe[te la televiziunile e

t fran]uze[ti. S-a modificat radical, \n c~teva decenii. Limba e sufocat` de anglicisme, de bar- barisme ar`be[ti sau maghrebiene, de prescurt`ri [i moare, \ncet-\ncet. Tr`im o epoc` \n care n totul trebuie prescurtat. Cine mai cite[te azi Dostoievski sau Tolstoi, c~nd po]i s` g`se[ti rezu-

I mate pe internet? Limbile noastre o s` dispar`, probabil, a[a cum au disp`rut greaca veche [i lati- na: prin vulgarizare. Iar prin dispari]ia limbilor, risc`m s` pierdem [i culturile pe care acestea le- au n`scut. Acesta e un pericol real. {i ce punem \n loc? E adev`rat c` suprema]ia Americii este total`, la ora actual` [i pentru noi, cei care am trecut prin comunism, nu poate fi dec~t bene- fic`. Tot adev`rat este [i c` americanii adun` tot ce e mai bun [i sunt la v~rf \n toate domeni- ile. Dar din punctul de vedere al influen]ei civilizatoare, cred c` ne afl`m pe terenul inconsis- ten]ei. Putem compara valorile promovate de SUA cu cele difuzate de Imperiul Britanic? Poate c` modelul britanic nu mai e actual, dar sunt convins c` civiliza]ia britanic` va r`m~ne \n istorie [i cred c` va sta onorabil al`turi de celelalte mari civiliza]ii. De fapt, Imperiul Britanic e ultimul mare moment de str`lucire [i de suprema]ie a Europei. N-a[ spune ultimul. Vezi, asta \mi aminte[te de o glum`: „-Ai fost la ultima [edin]` de par- tid?/ – P`i, s` [tii c` dac` [tiam c` e ultima, veneam!“. Nu [tiu, Europa are \nc` un enorm poten]ial; \n primul r~nd, cultural. Tocmai de asta trebuie s` ap`r`m limbile [i culturile. Este imposibil s` nu existe o for]` de reac]ie \n acest sens. V` sim]i]i legat de Ia[iul copil`riei? N-a[ putea spune c` am o mare leg`tur` afectiv` cu Ia[iul, pentru c` eram foarte izolat. Liceul l-aa]i \nceput acolo? Am dat doar admiterea la celebrul liceu-internat „Negruzzi“, apoi familia mea s-a mutat, din cauza r`zboiului, la Bucure[ti [i eu am f`cut liceul la „Cantemir“. Primul meu contact cu elevii a fost \n clasa I de liceu. A fost o mare fericire s` intru \n lumea copiilor de v~rsta mea, cu care

25 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 nu prea avusesem contact \nainte. Atunci a \nceput copil`ria mea real`. Mai greu a fost \n primele zile. Fiind mai \nalt [i av~nd o medie mare la admitere, directorul liceului, Marin Petrescu, m-a pus [eful clasei. Pentru c` profesorii nu prea veneau \n primele zile, trebuia s` stau la catedr` [i s` fac lini[te. A[a c`, din c~nd \n c~nd, trebuia s` mai dau c~te o scatoalc` vreunuia care f`cea scandal. {i atunci ei au protestat [i m-au amenin]at c` o s` m` spun` la director. La care eu, cu moldoveneasca mea, am ripostat: „Du’ [\ spuni!“. Bine\n]eles c` toat` clasa m-a \ng~nat \n cor [i a[a mi-a r`mas porecla. |n timp, aveam s`-mi pierd accentul moldovenesc. Numai \n cadru intim mai vorbeam a[a. Via]a de liceu am tr`it-o cu mare intensitate, al`turi de colegi [i prieteni ca {erban R`dulescu-Zoner, care avea s` fac` o pu[c`rie foarte grea [i s` devin` istoric, sau Ilie Iliescu, talentatul om de teatru, care f`cea mont`ri \n toat` regula la liceu; din cauza dosarului, a fost dat afar` din facultate [i a profesat ca actor f`r` diplom`, fiind [i cel care a format oameni ca Radu Penciulescu, Radu Slavescu, Alcalay [.a. |n clasa I de liceu am fost coleg de banc` cu Nicolae Stoenescu, viitorul component de marc` al Corului „Madrigal“. Care era atmosfera la „Cantemir“? Eu am apucat, ca licean, trei regimuri. Foarte pu]in, regimul legionar, \ntre octombrie 1940 [i ianuarie 1941. |n aceast` perioad`, director era profesorul de matematic`, Tiberiu Mih`ilescu. Din p`cate, a existat [i un eveniment dureros: epurarea unui mare profesor de francez`, evreu, Beli[. Mai t~rziu, dup` 1944, l-am avut din nou profesor. A existat [i un oarecare fenomen de captare a celor mai mici, de c`tre colegii mai mari, care f`ceau parte din „Fr`]iile de Cruce“. Noi aveam atunci 11 ani, eram ni[te copii. Sistemul era urm`torul: cei mari \ncepeau prin a vorbi despre patriotism, dup` care \i cooptau pe ceilal]i \n diverse activit`]i. M-au contactat [i pe mine, care nu prea [tiam ce \nseamn` „Fr`]iile de Cruce“. I-am spus mamei, care a fost foarte prompt`: I

„Dac` faci prostia asta, s` [tii c` o \ncurci cu mine!“. A[a c` am refuzat [i bine am f`cut pentru n c`, mai t~rziu, c~nd am intrat la \nchisoare, eu nu am putut fi niciodat` considerat legionar, spre t

deosebire de to]i bie]ii copii care fuseser` „membri“ ai „Fr`]iilor“ [i care au purtat mereu aceast` e

piatr` de moar` la dosar. r

Dup` asta, a urmat perioada r`zboiului, care nu a afectat \ns` foarte mult activitatea de la v

liceu. Directorul liceului a fost, \n acei ani, marele profesor de istorie [i geografie, Ionescu- i

Sachelarie, care cred c` a fost a doua persoan`, dup` fata care m-a \nv`]at s` nu fur, care mi-a u modelat ni[te concep]ii despre via]`. Profesorul Sachelarie — Sache, cum \i spuneam eu — n- avea treab` cu istoria [i geografia. El ]inea lec]ii de moral`. De exemplu, lec]iile de geografie se consumau rapid. El spunea, cu o voce grav`: „Ei, acesta este Mapamondul. Examina]i-l, re]ine]i statele, mun]ii [i apele, pentru c` asta trebuie s` face]i. {i noi vom vorbi ast`zi despre o anumit` parte a lumii“. {i vorbea, s` zicem, despre Olanda, cu istoria [i geografia ei [i se oprea la un per- sonaj. Ne-a vorbit foarte mult despre Egmont. Iar personajul lui preferat era Wilhelm Taciturnul. Copiii mai mici urm`rea mai greu aceste prelegeri, dar ele erau o \nc~ntare. Vorbele preferate ale profesorului, atunci c~nd ap`reau nepl`ceri, erau: „Fii demn, domnule!“. }inea foarte mult la disciplin` [i avea [i ciud`]eniile lui. La sf~r[itul zilei, la Cancelarie erau adu[i c~]iva elevi cu diverse abateri, \mpreun` cu pedagogul [i cu [eful clasei. Odat`, am asistat la un dialog \ntre profesorul Sachelarie [i un coleg, care mi-e foarte drag, Iliescu: „- Dumneata, ce-ai f`cut?/ -Domnule director, n-am f`cut nimic. Domnul pedagog minte!/ -A, domnule, tu \]i permi]i s` spui asta despre pedagog!? Dou` zile eliminare./ -Domnule director, sunt nevinovat !/ -Trei zile eli- minare. Continu`, domnule!/ -Pedepsi]i un om nevinovat !/ -Patru zile, domnule“. La care elevul s-a l`sat p`guba[. De fapt, Sachelarie practica eliminarea cu suspendare: „A, eu v` elimin [i voi merge]i la cinema! Nu, veni]i la cursuri“. Prin 1946-47 a fost marginalizat [i pensionat, \nainte de termen. Dup` o via]` de munc`, acest ilustru pedagog a terminat destul de trist, ca at~]ia al]ii care au fost persecuta]i de comuni[ti. {i a[a ajung la ultima perioad` de liceu: aceea \n care conducerea a fost preluat` de pro- comuni[ti. {armul nu i-a lipsit nici acesteia, pentru c` aproape tot liceul era de un anticomunism hot`r~t; priveam cu luciditate dezastrul care ne a[tepta [i \ncercam s` ne opunem, at~t c~t se 26 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus putea. La 8 noiembrie 1945 a ie[it s` demonstreze \ntreg liceul. Dac` au \nchis u[ile, noi am ie[it pe ferestre [i tot am mers. Eu am sc`pat atunci ca prin urechile acului, dar un coleg, Octavian R`dulescu, a fost b`tut \nfior`tor. Erau [i vreo doi-trei colegi care f`ceau pe comuni[tii. Cu unul dintre ei am fost chiar coleg de clas`. E vorba de Edgar Reichmann, care era utecist [i \ncerca s` fac` prozeli]i; din cauza asta, m~nca, s`racul, b`taie crunt`. El era b`iatul unui mare negustor. |n \ncercarea de a-[i atrage adep]i, ne-a invitat odat`, \n 1946, pe vreo patru-cinci colegi, la el acas`. Avea o cas` superb`. Dup` ce ne-a tratat cu diverse bun`t`]i [i am discutat diverse lucruri, a \ncercat s` ne racoleze. Noi am r~s de ne-am pr`p`dit [i, de data aceea, nu l-am b`tut. {i ne-am v`zut de treab`. Acum, el e publicist \n Fran]a [i [i-a mai modificat p`rerile din tinere]e. |n afar` de [coal`, cum v` petrecea]i timpul? Bucure[tiul r`zboiului era trist, s`rac [i \n camuflaj. Tata a fost pe front [i a fost [i r`nit. Exista un sentiment de ap`sare. Am avut de foarte devreme sentimentul, desigur alimentat [i de atmosfera din familie, mai ales dup` Stalingrad, c` ne aflam la o r`scruce de civiliza]ii. Amenin]area ruseasc` devenea tot mai evident`. Dar am gustat [i micile bucurii ale adolescen]ei. F`ceam mult sport [i am avut mici performan]e \n atletism, \n tenis de mas`. Nu am exagerat, \ns`, cu performan]ele, pentru c` sportul trebuie f`cut din pl`cere. Mergeam la Yacht-Club, \n parcul Her`str`u, \mpreun` cu Nicolae Navasat, viitorul mare campion la canotaj, [i la Tenis- Club, \mpreun` cu {tefan Anghelescu; acolo, prin]ul B~zu Cantacuzino juca \mpreun` cu marii campioni proveni]i din copii de mingi, T`n`sescu, Rurac, fra]ii Viziru. Erau dou` cluburi selecte, prezidate ambele de colonelul Medeleanu. Mergeam [i la ceaiuri, dansam, ascultam muzic` ame- rican`. Deseori ne duceam la Mihai Br`tescu. El avea o cas` foarte frumoas` pe str. Alecu Russo, u tat`l lui era inginer constructor [i aveau o vie. A[a c` totdeauna puteam s` bem la el, cu m`sur`, i vin. Ceaiurile \nsemnau [i contactul cu domni[oarele de v~rsta noastr`, \n special eleve la {coala v Central`; se \njghebau flirturi [i chiar amoruri. r A]i avut, \ns`, o tinere]e foarte scurt`... e

t Da, s-a terminat foarte repede. |mi amintesc de unul dintre pu]inele momente mai senine. |n 1944 am plecat la Herculane, unde fusese evacuat [i Ministerul de Externe, la care lucra sora n mea, Anda. Era lume de foart` bun` calitate [i acolo am tr`it patru luni de efectiv` bucurie a

I tinere]ii. |n ziua armisti]iului, eu st`team \n cas`, fiindc` eram r`cit. {i a venit la mine un coleg, fericit: „E pace, e pace!“. „Nu e pace, e comunism“, i-am r`spuns. Sim]eam c` e \nceputul sf~r[itului [i, \ntr-un fel, regret c` am con[tientizat asta, pentru c` mi-a r`pit ceva din bucuria ultimelor clipe lini[tite. Tata a fost unul dintre pu]inii care a prezis, atunci, c` vom sta sub comu- ni[ti 50 de ani [i c` regimul va c`dea, \n final, prin el \nsu[i. De aceea, el nici nu a \ncurajat ac]iunile mele de rezisten]`, pe care le considera gesturi inutile; [i cred c` avea dreptate, pe ter- men scurt. La scara istoriei, \ns`, cred c` poporul nostru avea nevoie de existen]a acestei reac]ii. {i aici ajungem la amintirile dureroase legate de rezisten]` [i de \nchisorile comu- niste. Anticomunismul meu de \nceput era unul, probabil, romantic. Ca student, \n 1947, am \ncer- cat, al`turi de c~]iva colegi, s` ne opunem comuniz`rii facult`]ii [i am \nceput s` avem probleme cu Securitatea. |n activitatea de rezisten]` efectiv` am intrat ulterior. Planul nostru era naiv [i au existat [i scurgeri de informa]ii; am fost prin[i \n gar`, \nc` \nainte de a ne urca \n rapidul de 7.04 spre R~mnicu-V~lcea, pentru a ajunge la grupul de rezisten]` „Arnota“ [i a \ncepe lupta, \n leg`tur` cu care eram destul de optimist. Ni se ceruse s` ducem cu noi, \n mun]i, [i verde]uri pentru prepararea mielului pascal (se apropia Pa[tele), a[a c` \n momentul arest`rii, aveam ruc- sacul plin cu... praz. Implicarea mea ]ine de temperament; nu puteam s` stau degeaba, detestam comunismul [i m` indigna minciuna. Pe l~ng` asta, de ce s` n-o spun, a existat [i un fel de dorin]` adolescentin` de a face pe eroul, o mic` nevoie de aventur`. Asta o spun ca s` nu-[i imagineze cineva c` la 20 de ani eram deja un anticomunist format, av~nd luciditatea gestului pe care \l f`ceam. Abia la Jilava, \ntre de]inu]i politici, m-am maturizat [i am \n]eles c` suferin]a la

27 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 care eram supu[i avea un sens. Prin ea ne puteam c~[tiga demnitatea ca oameni [i ca na]ie, \n fa]a istoriei [i a lui Dumnezeu. Acolo, la Jilava, am luat contact cu brutalitatea lui Moromete, tipic` regimului de deten]ie comunist. Odat`, am fost dezbr`ca]i, b`tu]i [i apoi arunca]i \n celu- la 16, unde era ap` p~n` la genunchi [i o temperatur` de 2-3 grade; ca s` nu facem congestie pulmonar`, am propus s` facem, ore \ntregi, gimnastic`, doi c~te doi, spate \n spate [i a[a am sc`pat. Un miracol a fost c` nu am fost ucis \n b`taie, odat` c~nd m-am uitat afar` pe fereastr`, lucru interzis; gardianul Lis fusese subordonat al tat`lui meu, pe front, [i \l respecta foarte mult. Iat` ce efecte nea[teptate poate avea omenia. A]i trecut prin infernul de la Pite[ti. Chiar dac` am avut cinstea de a fi colabora- torul dumneavoastr` la scrierea volumului al patrulea, dedicat reeduc`rii prin tor- tur`, din seria „Genocidul comunist \n Rom~nia“, volum editat de Editura Albatros, mi-ee destul de greu s` ating acest subiect. Pentru dumneavoastr`, Pite[tiul nu este numai tem` de cercetare. Este via]`. Cred c` trebuie s` privim lucrurile dureroase, pe c~t posibil, chirurgical, cu o oarecare deta[are. Nu \ns` cu indiferen]`. De[i mi-e foarte greu, \ncerc s` privesc \n urm` cu luciditate. Nu e locul aici s` repet`m am`nunte care pot fi g`site \n carte. Pe scurt, este limpede c` „ree- ducarea“ prin tortur`, \ndreptat` \n special \mpotriva studen]imii rom~ne, a avut ca scop anihi- larea rezisten]ei anticomuniste [i experimentarea extinderii la scar` na]ional` a sp`l`rii creierelor. Unele detalii organizatorice r`m~n, \nc`, greu de recompus. Nu r`m~ne \ns` nici o \ndoial` c` experimentul a fost organizat la ordinul capilor comuni[ti din ]ar`, din inspira]ia [i cu acordul sovieticilor (exista precedentul „pedagogului“ Makarenko, iar \n Rom~nia nimic nu mi[ca, \n anii ’50, f`r` avizul consilierilor sovietici). Ipotezele se sus]in [i se articuleaz` logic. Nu I

a fost vorba, a[a cum au \ncercat unii s` demonstreze, de un fenomen accidental, coordonat de n c~]iva securi[ti dezaxa]i [i pus \n aplicare de de]inu]i tic`lo[i. |nceput la Suceava, \n 1949, \ntr-o t

form` non-violent`, a c`p`tat dimensiunea violent` la Pite[ti, apoi Gherla, Canal etc. Au trecut e

prin „reeducare“ c~teva mii de oameni [i au murit c~teva zeci. r

Victimele nu trebuia s` fie „doar“ torturate, ci transformate, la r~ndul lor, \n c`l`i. Torturatul v

trebuia s` devin` tor]ionar. Grani]ele dintre r`u [i bine, dintre du[man [i prieten erau desfiin]ate i

[i, astfel, personalitatea uman` era anihilat` [i putea fi modelat` dup` voin]a „reeducatorilor“. u De aceea, pr`bu[irea unora dintre cei care au trecut prin experiment a fost inevitabil`. Cei mai mul]i au c`utat, \n acele condi]ii extreme, s` scape cu via]` f`c~nd c~t mai pu]in r`u. Iar dup` oprirea „reeduc`rii“, au redevenit, \ncetul cu \ncetul, ceea ce fuseser`: ni[te lupt`tori pentru li- bertate. Au pl`tit, \ns`, tributul teribilei pr`bu[iri, care i-a marcat pentru toat` via]a. {i eu am fost fa]` \n fa]` cu }urcanu, tor]ionarul feroce de la Pite[ti. M-a b`tut cumplit [i mi- a fracturat osul sternului. |n compara]ie cu al]ii, am suferit \ns` mai pu]in. |n ceea ce m` prive[te, s-a petrecut un miracol. M` aflam \n celul` cu }anu Popa, un alt feroce „reeducator“ [i \nc` doi „reeduca]i“. Trei eram nereeduca]i [i urma s` fim lua]i pe r~nd. Primul luat a fost me- dicinistul E[anu; \l b`teau [i nu-l l`sau s` doarm`. Eu [i Nicolescu aveam \n fa]` imaginea a ceea ce urma [i pentru noi. Dar \ntr-o noapte, E[anu a \ncercat s` se sinucid`, t`indu-[i venele. S~ngele lui a curs pe mine. Atunci am asistat la scena \nfior`toare \n care }anu l-a s`rutat pe E[anu pe frunte [i care dovede[te gradul de dezechilibru \n care se aflau chiar [i tor]ionarii. De ce trebuia s`-l s`rute, dup` ce-l torturase? E[anu a fost scos; avea s` supravie]uiasc`. Dup` c~teva zile, }anu Popa a zis: „Boldur, ce ai de g~nd? Vrei s` te reeduci?“. Atunci am ales formu- la care ar fi trebuit s` m` lichideze mai repede, f`r` s` mai trec prin ce trecuse E[anu: „Nu vreau s` m` reeduc!“ [i atunci s-a petrecut miracolul: }anu s-a uitat lung la mine, mi-a tras c~]iva pumni [i m-a l`sat \n pace. Care a fost resortul psihologic al reac]iei lui, mi-e greu [i ast`zi s`-mi explic. Sau era speriat de ce se \nt~mplase cu E[anu, sau a fost prea mirat de r`spunsul meu. Eu nu am avut absolut nici un merit, pentru c` e evident c` Dumnezeu m-a \nv`]at ce s` spun. Dup` asta, a urmat o alt` [ans`: am fost transferat la Canal, unde nu am mai trecut prin „reeducarea“ de tip Pite[ti, care a \nceput acolo dup` ce m-am eliberat. 28 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus {i dup` toate astea, a]i reu[it s` termina]i facultatea, s` profesa]i, s` lucra]i \n cercetare [i chiar s` crea]i o [coal` \ntr-uun domeniu de pionierat pentru Rom~nia. {i aici e vorba de un miracol. Am reu[it toate astea. Am f`cut cercetare [i am creat o [coal`, reu[ind \n acela[i timp s` nu fac nici o concesie: nu am fost membru de partid [i nu am colabo- rat cu Securitatea. Dar nu vreau s` fac din asta un merit. Toate mi-au fost date. Am fost ajutat mult [i de familie. So]ia, copiii, alte miracole. {i sora mea, Anda Boldur, care a avut un talent deosebit. A scris poezii, scenarii, dintre care unul despre o vizit` la Ia[i a lui Liszt, care a trecut prin casa unei m`tu[i de-a bunicului nostru patern, a[a-numita La belle Hélène, n`scut` Boldur- L`]escu [i m`ritat` Su]u. Anda a tradus, zic eu reu[it, opera lui Cehov, unul dintre geniile care pun \n umbr` imaginea negativ`, de multe ori \ntemeiat`, pe care o avem despre ru[i. Citind \n paralel nuvelele unor Cehov, Maupassant [i Sienkiewicz, consta]i asem`n`ri formidabile. Cehov era un european. {i adev`rata Europ` cuprindea [i Rusia. Anda s-a \ndr`gostit de Cehov [i \[i alesese din scrierile lui un pasaj care o definea: „La om, totul trebuie s` fie frumos. {i trupul, [i sufletul, [i mintea“. Noble]ea lui Cehov r`zbate din aceste cuvinte [i de aceast` concep]ie despre literatur` [i via]` se \ndr`gostise Anda. Dup` 1989, a]i scris despre genocidul comunist, \ncerc~nd s` combate]i efectele \nc` prezente ale „reeduc`rii“ la scar` na]ional` c`reia i-aau fost supu[i rom~nii. V- a]i lovit de dezinformare [i dezinteres, ambele induse. Am sim]it nevoia s` m`rturisesc. A l`sa uitarea s` \nving` nu \nseamn` dec~t a fi complice la o eventual` repetare a acelora[i nenorociri. Memoria trebuie s` fie treaz` [i reprezint` una din- tre premisele elimin`rii efectelor contemporane ale „reeduc`rii“, al`turi de altele, pe care \ncerc`m s` le creion`m \n ultima parte a c`r]ii despre „reeducarea“ prin tortur`. Prietenul meu, u matematicianul Cornel Constantinescu, fost camarad de deten]ie, acum profesor la Zürich [i i care a ajutat la apari]ia c`r]ii noastre, spunea c` pericolul repet`rii fenomenelor de tip „reedu- v care“ este comparabil cu acela al exploziilor atomice, pun~nd \n pericol nu doar existen]a fizic`, r ci [i con[tiin]a uman`. Din nefericire, „omul nou“ nu mai e o utopie. Exist` [i ne lovim de el. e

t Este lipsit de sentimentul binelui [i al r`ului [i e \n stare s` fac` orice, la comand`. Nu are o busol` a valorilor [i nu a[teapt` dec~t ca un Frate mai mare s` \i dea valori pe care s` le asimi- n leze orbe[te. De aici pornesc [i problemele societ`]ii rom~ne[ti. De la faptul c` nu con[tientiz`m

I faptul c` suntem victimele unui mecanism foarte bine pus la punct, de dezorientare [i de dis- trugere a valorilor. Cum se poate altfel ca oameni care se declar` nemul]umi]i de felul \n care tr`iesc [i de persoanele care conduc ]ara, s` mearg` \n continuare pe aceea[i cale perdant`? Cam seam`n` a dubl` g~ndire orwellian`. A]i folosit de multe ori cuv~ntul „miracol“... V`d destinul ca pe un culoar fixat de Providen]`, din care nu po]i ie[i. Te na[ti \ntr-un anu- mit moment al istoriei, \ntr-un anumit loc, cu o anumit` zestre genetic`. Toate sunt date. Dar pe acel culoar po]i s` mergi drept, po]i s` te \mpletice[ti sau po]i chiar s` te pr`bu[e[ti. {i asta depinde [i de tine; aici ac]ioneaz` liberul arbitru. |n via]`, de multe ori, probabilitatea ca un lucru s` se \nt~mple este minim`. {i totu[i, se \nt~mpl`. Aici intervine miracolul, adic` m~na lui Dumnezeu. Miracolele nu sunt spectaculoase [i poate c` trecem de multe ori pe l~ng` ele, f`r` s` le observ`m. Da, via]a mea a fost un [ir de miracole [i \i mul]umesc lui Dumnezeu pentru asta.

29 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Trecutull este viiu*.. IInterviiu cu Neagu Djjuvara

Filip-LLucian Iorga

Filip-LLucian Iorga: Stimate domnule profesor, \ncep~nd acest interviu \ncerc s` \mi alung ceva din tracul inerent, amintindu-mmi c` dumneavoastr` ave]i expe- rien]a realiz`rii colec]iei de casete cu lec]ii de istoria rom~nilor. Neagu Djuvara: Trebuie precizat c` nu a fost ini]iativa mea. De altfel, \n general, \n via]a mea, de c~te ori iau eu o ini]iativ`, nu prea merge bine. Trebuie s` a[tept ca invita]ia, impulsul s`-mi vin` din afar`. E chiar o supersti]ie la mine: am constatat c` toate lucrurile mai fericite I care mi s-au \nt~mplat au fost provocate de un impuls str`in, \nt~mpl`tor, \n general. Noroacele, n ca s` zic a[a! Nici plecarea \n Occident, la 23 august 1944, nu a fost vrut` de mine, nici m`car plecarea \n Africa. Toate au fost accidente. A[a c` [i \nregistrarea de care pomeneai a fost rea- t e

lizat` la ini]iativa doamnei Irina Nicolau, de la Muzeul }`ranului Rom~n, care s-a ]inut de mine r

\n primii ani dup` revolu]ie, adic` prin ’91-’92, c~nd nu ap`ruser` \nc` manuale de istorie zise, v acuma, alternative [i continuau s` fie folosite vechile manuale, c`rora le fusese suprimat` doar i

partea despre Ceau[escu. |n rest, acela[i limbaj de lemn [i acelea[i stereotipuri. u Care, din p`cate, au supravie]uit par]ial [i \n noile manuale alternative.

|n unele dintre ele, da. E greu s` te dezbari de ni[te cli[ee vechi, at~t de bine imprimate. {i asta cu at~t mai v~rtos cu c~t, s` fim cinsti]i, nu toate r`ut`]ile vin de la manualele Roller. Tonul istoriografiei noastre de la sf~r[itul secolului al XIX-lea [i din epoca interbelic` se justifica prin faptul c` noi ne-am n`scut, ca na]iune [i ca stat, foarte t~rziu. Trebuia, deci, s` sari peste cal, ca s`-l \nve]i pe rum~n c` e totu[i ceva de capul lui, c` are un trecut. {i, \n sensul `sta, chiar Nicolae Iorga a fost un superlativ al istoriei romantice. Om genial, descoperind mii de lucruri extraordinare, dar \mbr`c~ndu-le \ntr-o stof` a[a de exagerat na]ionalist`, \nc~t cred c` \n exte- rior nu ne-a f`cut prea mult bine. El era cunoscut \n \ntreaga Europ` [i privit, nu de pu]ine ori, cu destul` ironie. De pild`, marele bizantinist rus, Ostrogorsky, \l calific` drept polihistor. Faptul c` s-a ocupat de istoria universal` [i c` s-a crezut \n stare s` vorbeasc` de toate este con- siderat, \n general, de c`tre istoricii mai pondera]i, drept o sl`biciune. Aceast` polivalen]` pare s` fie, de altfel, o caracteristic` a intelectualului rom~n. De[i de cele mai multe ori benefic`, ea a f`cut ca, deseori, intelectualii no[tri s` fie privi]i cu ne\ncredere \n Occidentul foarte specializat. Eu interpretez lucrul acesta \n felul urm`tor. Poate c` e [i o tr`s`tur` na]ional`, dar faptul c` am intrat \n circuitul g~ndirii occidentale abia \n veacul al XIX-lea, deci cu o foarte mare \nt~rziere, a f`cut ca s` avem – [i asta este tipic pentru Iorga, Ha[deu [i chiar mai t~rziu, \ncoace, pentru un Alexandru Cior`nescu sau Mircea Eliade – r`m`[i]e intelectuale renascen- tiste. {i asta o spun \n sens pozitiv. Ace[tia au fost oameni cu o cultur` universal` [i cu dorin]a de a \mbr`]i[a totul, pe c~nd occidentalii au devenit ultra-specializa]i, ceea ce nu este de dorit. 30 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Fiindc` omul care face numai cutare lucru, care face numai un mic sector din fizic` sau numai un mic sector din istorie este un om limitat. Tipul acela de specialist \ngust, care are toate r`spunsurile \n aria sa. Iar momen- tul \n care nu mai ai nici o \ntrebare, ci numai r`spunsuri, reprezint` sf~r[itul vie]ii intelectuale. Interesant ca remarc`. |n orice caz, ace[ti speciali[ti sunt limita]i. Iar eu am avut \ndr`zneala s` \ncerc o viziune proprie asupra filosofiei istoriei, deci o viziune asupra istoriei universale. A[a c` nu ar fi, \n nici un caz, nimerit ca tocmai eu s`-i critic pe cei care, ca Iorga [i ca al]ii, au avut viziuni universale asupra istoriei. Acesta nu este un defect. Dar s` revin la casetele mele. Doamna Nicolau s-a ]inut de mine, insist~nd c` trebuie neap`rat s` \nregistr`m ceva, pentru c` va avea un anumit impact. {i, atunci, m-am apucat, relu~nd [i ni[te manuale, pentru a urma, totu[i, cronologia \n mod corect, s` \nregistrez cele dou`sprezece fa]ete rezum~nd istoria rom~nilor. Bine\n]eles c` eu nu vreau ca acele casete s` mai fie repro- duse [i r`sp~ndite pentru c`, fiind foarte improvizate, sufer` de multe lipsuri, strecur~ndu-se chiar c~teva erori. C~nd s-a hot`r~t domnul Liiceanu, de la Humanitas, ca din acele benzi s` fac` o carte, lucrul m-a speriat, la \nceput, fiindc` \mi ziceam c` numai pentru a sistematiza aparatul critic, mi-ar fi trebuit zece ani. El \ns` m-a convins s` renun] la aparatul critic [i s` p`strez forma povestirii. A[a s-a n`scut O scurt` istorie a rom~nilor povestit` celor tineri, pe care o recomand mai mult, fiindc` este, totu[i, mai \ngrijit` [i, de la o edi]ie la alta, mai pot s` adaug sau s` corectez c~te ceva. Pe c~nd casetele sunt o povestire cu prea multe lipsuri.

|N ISTORIE NU PO}I Så FII OBIECTIV, PENTRU Cå NU MAI |N}ELEGI NIMIC u i |n prefa]a „Scurtei istorii“ pleda]i pentru c`utarea impar]ialit`]ii [i aduce]i intere- v sante l`muriri asupra utopicei obiectivit`]i \n studiul istoriei. Obiectiv nu poate fi r dec~t ceva care se afl` \n afara con[tiin]ei. e

t E un lucru care nu este \n]eles suficient [i mul]i sus]in c` trebuie s` fii obiectiv. Or, \n isto- rie, nu po]i s` fii obiectiv, pentru c` nu mai \n]elegi nimic. Pentru a \n]elege oamenii – un om n sau oamenii \n general – trebuie s` \ncerci s` te pui \n pielea lor, chiar dac` ei reprezint` pen-

I tru tine du[manul. |]i sunt antipatici, bun, dar \n momentul c~nd vrei s` studiezi, spre exemplu, rela]iile dintre rom~nii [i ungurii din Transilvania medieval` trebuie ca, la anumite momente, s` intri [i \n pielea ungurului [i s` te \ntrebi cum vede el istoria. Dac` nu, nu \n]elegi! Prin urmare, nu-mi place cuv~ntul de obiectiv [i prefer s`-l \nlocuiesc cu nep`rtinitor sau impar]ial. Adic` s` dai, pe r~nd, cuv~ntul fiec`rei p`r]i. Bine\n]eles c` este imposibil s` nu strecori o u[oar` sim- patie pentru una sau alta dintre tabere, dar dac` nu \ncerc m`car s` intru \n pielea s~rbului [i a croatului [i a bosniacului [i a albanezului, pe r~nd, nu pot s` \n]eleg ce se \nt~mpl` de 10 ani \n Iugoslavia, e clar. Sau, dup` 11 septembrie 2001, \n pielea arabului, a musulmanului \n general. Am cam uitat, din p`cate, c` marea civiliza]ie musulman` \nseamn` cu totul altceva dec~t c~teva bande de aliena]i mintal, care \nfrico[eaz` o lume \ntreag`. {i, pe urm`, chiar apari]ia acestui fundamentalism islamic criminal \[i are cauzele sale, ignorate [i ele. Precum spuneam. Nimeni nu vrea s` se a[eze \n pielea lor, aceea a unei vechi civiliza]ii, cu o credin]` foarte intens`, fiind [i mai proasp`t` dec~t cre[tinismul – ei sunt acum cam cum erau cre[tinii \n veacurile XIII-XIV, adic` foarte convin[i c` ei de]in adev`rul absolut – [i asupra c`reia impactul civiliza]iei occidentale este absolut dramatic. A[a c` eu \n]eleg fanatismul lor care, de fapt, nu \i va duce nic`ieri. Rezultatele fanatismului vor fi dramatice, \n primul r~nd pentru ei. Lumea musulman` nu poate s` ajung` din urm` civiliza]ia occidental`, dec~t adopt~nd metodele noastre. Dac` le \mpiedici pe femei s` studieze, dac` le acoperi cu un v`l, din cap p~n` \n picioare, toat` ziua, nu vor putea, spre exemplu, s` lucreze ca infirmiere \n spitale; [i a[a mai

31 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 departe. Este, deci, o incompatibilitate \ntre a recupera decalajul fa]` de occidentali [i a p`stra litera Islamului \n toat` puritatea ei, puritate de altfel exagerat`, pentru c`, [i la musulmani, tex- tele sfinte pot fi interpretate \n fel [i fel de chipuri: sunni]ii [i [ii]ii, \mp`r]i]i la r~ndul lor \n multe subdiviziuni, dau, nu de pu]ine ori, interpret`ri divergente textelor sacre. Dovad` c` o parte a ierarhiei lor religioase a g`sit versete pe care s`-[i \ntemeieze opozi]ia fa]` de viziunea lui ben Laden. Pentru ei, acesta nu este altceva dec~t un eretic. S` nu punem, deci, semn de egal- itate \ntre ben Laden [i lumea musulman`. {i s` nu uit`m c` a existat [i o perioad` \n care civiliza]ia arab` era cu mult mai avansat` dec~t cea vest-eeuropean`. Da, \n epoca aceea noi eram \n \nt~rziere. E clar c` \n epoca Cruciadelor, cavalerii crucia]i erau ni[te s`lbatici fa]` de arabi. Dar, \ntre timp, ei au luat o mare \nt~rziere din punctul de vedere al dezvolt`rii [tiin]elor practice. |n momentul de fa]`, dac` ei nu vor adopta [tiin]a occi- dental`, nu vor putea s` fac` progresele indispensabile, pentru a ie[i din s`r`cia cronicizat` \n care se afl`. S`r`cie care este [i una dintre sursele fundamentalismului islamic, chiar dac` mul]i dintre promotorii s`i sunt, dimpotriv`, oameni foarte boga]i. Acum m` vei \ntreba dac`, din punct de vedere filosofic, este ie[irea din s`r`cie un scop absolut. Nu e[ti mai aproape de Dumnezeu \n s`r`cie? Aceasta este viziunea indian`. Dezinteres total pentru latura material`. S` [tii c` lume care a tr`it \n India mi-a spus c` aceast` idee este par]ial gre[it`. La indieni, exist` o anumit` por]iune din societate care este, dimpotriv`, nemaipomenit de ahtiat` dup` bog`]iile lume[ti. Nu trebuie s` generaliz`m. Este adev`rat c` sunt categorii \ntregi ale societ`]ii I

care tr`iesc \ntr-o s`r`cie absolut`, f`r` s` resimt` acest lucru ca pe o nenorocire, a[a cum \l n resim]im noi, dar \n acela[i timp au mari negustori sau mari aristocra]i cu o tradi]ie de bog`]ie t

cople[itoare. G~nde[te-te numai la am`nuntul aproape nostim al ceremoniei de \nvestire a e

mo[tenitorilor lui Aga-Khan, cei care se numesc a[a din tat` \n fiu [i care se pretind a fi r

cobor~tori din Mahomed (de fapt, nimeni nu coboar` din el, ci din nevasta lui, din ginere etc.), v

ca [i alte c~teva familii domnitoare din lumea arab`. Actualii membri ai dinastiei Aga-Khan, emi- i

grat` din Persia \n India, tr`iesc de trei genera]ii \n Fran]a [i sunt occidentaliza]i. Unul dintre ei u

a fost, la un moment dat, \naltul Comisar O.N.U. pentru Refugia]i. Sunt foarte implica]i \n asis- ten]a umanitar`. |n albumul aniversar dedicat de c`tre Principele Radu de Hohenzollern-VVeringen, Majest`]ii Sale Regelui Mihai I, se g`se[te o fotografie \n care Majest`]ile Lor Regele Mihai [i Regina Ana se afl` al`turi de Principele Sadruddin Aga-KKhan. Exact. {i, precum \]i spuneam, \n momentul \nvestirii unui nou Aga-Khan, exist` un obicei \n regiunile care \i sunt credincioase. El nu mai are un stat al lui, dar mai are vreo 15 milioane de credincio[i ai sectei lui musulmane. |n momentul \ntron`rii, supu[ii lui religio[i trebuie s` vin` cu daruri, care se pun pe un taler al unui c~ntar. Pe cel`lalt taler se g`se[te noul Aga-Khan [i tre- buie s` i se dea aur \n cantitate egal` cu greutatea lui. {i, cum b`tr~nul Aga-Khan pe care l-am apucat eu era aproape obez, \]i \nchipui c` trebuie s` fi primit cam 120 de kilograme de aur. Iat` un motiv \ntemeiat ca s` renun]i la siluet`... Da. Oricum, Aga-Khanii tineri [i-au mai schimbat atitudinea.

O ISTORIE AROMÂNEASCå

V-aa[ ruga, acum, s` trecem pu]in la istoria dumneavoastr` personal`, \ncep~nd cu r`d`cinile. |n primul r~nd, care este originea neamului Djuvara? Nu [tim exact \n ce condi]ii, Djuv`re[tii mei au venit din sudul Dun`rii aici. {tim doar, din anumite documente, de pild` judec`]i din veacul al XIX-lea, c~nd primii dintre ei au \ncercat s` fac` politic`, s` fie primari ai Br`ilei sau deputa]i, c` adversarii lor le repro[au c` nu sunt 32 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus rom~ni. Au fost dou` procese. Unul dintre ele, pe la 1858, c~nd Trandafir Djuvara ajunge depu- tat \n Parlamentul care avea s`-l aleag` pe Cuza-Vod`. {i pe primul Djuvara din ramura mea, venit aici, \l chema tot Trandafir. Avem trei genera]ii de Trandafiri. Era un prenume tradi]ional al lor, de fapt un prenume grecesc. Majoritatea arom~nilor au ori porecle, ori prenume grece[ti. {i Triandafil \nseamn`, desigur, tot Trandafir [i au fost [i familii care au purtat acest nume ca patronimic. |n orice caz, din aceste documente reiese c` familia mea era venit` \n ]ar` cu cel pu]in 50 de ani \nainte de Regulamentul Organic, fiindc` a[a era legea pe atunci: erai recunoscut ca rom~n dac` puteai dovedi c` familia ta se afla aici cu cel pu]in 50 de ani \naintea Regulamentului Organic [i c` membrii ei sunt c`s`tori]i cu p`m~ntence. Rezult` c` aceste dou` calit`]i au putut fi dovedite de Djuv`re[ti pe la 1850, ceea ce \nseamn` c` avem certitudinea prezen]ei noastre \n ]ar` pe la 1770-1780. {i ramura din Moldova, care \[i scrie numele Juvara, este venit` tot cam prin aceea[i perioad`. Sunt m`rturii din regiunea Mun]ilor Pindului care, tot a[a, spun c` Djuv`re[tii au fugit pe la 1770, c~nd unul dintre ei a fost prins [i ucis de turci. A]i fost vreodat` \n Mun]ii Pindului, la locul de ba[tin`? Da, m-am dus, dar ce po]i s` descoperi acolo? Take [i Pericle Papahagi, dou` genera]ii din aceast` familie foarte distins`, care au scris despre str`mo[ii mei, citeaz`, \ntr-o antologie, c~teva c~ntece b`tr~ne[ti, foarte frumoase de altfel, foarte poetice, care \i evoc` pe ni[te c`pitani de armatori, Djuvara. Unul ar fi din veacul al XVII-lea, omor~t de un [ef musulman, probabil nu turc, ci albanez, la 1672. Iar alt c~ntec este despre doi fra]i Djuvara, de pe la mijlocul veacului al XVIII-lea. u Oricum, \nceputurile Djuv`re[tilor \n Principatele Rom~ne au fost destul de modeste. Au i \ncercat s` se \mbog`]easc` prin comer], la Bra[ov [i \n Principate. |n 1815, erau deja stabili]i la v Bucure[ti. Aveau, probabil, un picior la Bra[ov [i f`ceau comer] cu ]ara. Iar c~nd s-a eliberat r Br`ila, la 1830, s-au repezit acolo [i au f`cut avere \n marele comer], mai ales c` se liberalizaser` e

t schimburile cu ]`rile occidentale [i \n special cu Marea Britanie, care cump`ra de la noi gr~ne [i vite. Cu timpul, str`mo[ii mei au cump`rat, probabil, [i unele titluri boiere[ti mai m`runte. Am n patalamale doveditoare cum c`, \ntre 1820 [i 1850, str`mo[ii mei au avut ranguri modeste de

I boieri. Djuv`re[tii nu au fost mari boieri niciodat`. Boieria mea vine, dac` vrei, pe linie matern`. Vezi, e destul de greu de conceput, pentru rom~nii de ast`zi, [i mai ales pentru tineri c`, \n momentul \n care se c`s`toresc mama [i tat`l meu, \n 1913, familiile nu sunt echivalente, nu apar]in exact aceleia[i categorii sociale. Djuvara este o familie care urc`, care avea deja c~]iva mini[tri, diploma]i, profesori universitari [i a[a mai departe, pe c~nd Gr`di[tenii, familia mamei sunt, dimpotriv`, o mare familie de boieri vechi, care se afl` indiscutabil \n declin. Ast`zi nu ne mai d`m seama [i toat` lumea spune c` Djuv`re[tii au fost mari boieri. De unde vine numele de Djuvara? Probabil c`, ini]ial, a fost un clan care se numea a[a. {i \n leg`tur` cu numele e o problem`. Un poet, care era la mod` \nainte de 1914, Victor Eftimiu, este cel care a lansat ideea c` numele de Djuvara vine de la termenul turcesc djivar, care \nseamn` vecin`tate. |n epoca turcocra]iei, era aplicat un sistem mult mai de[tept dec~t cel de mai t~rziu, al nem]ilor care, dac` tr`gea cine- va \n ei, \n timpul r`zboiului, \mpu[cau tot satul. Ei bine, dac` era omor~t un turc [i criminalul nu era denun]at, tot satul era pus la amend`. {i aceast` amend` se numea, dup` cuv~ntul turco- arab, djivar. De acolo, \n opinia lui Eftimiu, ar proveni [i numele de Djuvara. Eu am crezut o vreme \n aceast` etimologie care pare, totu[i, destul de bizar`, dar care a ap`rut [i \n vreo dou` lucr`ri de etimologie a patronimelor rom~ne[ti. Mai t~rziu, am \nceput s` am \ndoieli \n leg`tur` cu aceast` teorie, din dou` motive. Mai \nt~i, apare \n Sicilia familia marelui arhitect italian, din veacurile al XVII-lea [i al XVIII-lea, Filippo Juvara, despre care se [tia acolo c` este de origine str`in` [i, de altfel, italienii nici n-au pronun]at bine numele, spun~nd Juvara, Iuvara sau Ivara. \n familia lui Filippo Juvara, pe ai c`rui descenden]i actuali i-am cunoscut, se spunea c` sunt de

33 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 origine saracen`, adic` arab`. P`rerea mea este, \ns`, c` ei erau refugia]i din Balcani, probabil din actuala Albanie, de pe la 1480, c~nd a fost strivit` revolta lui Skanderbeg. Ceea ce \nseamn` c` numele exista \n regiune dinaintea stabilirii regulii amenzilor djivar. Altceva, [i mai pasionant, este c` turcologul nostru, Nicoar` Beldiceanu, a descifrat primul recens`m~nt f`cut de turci, \n Balcani, pe la 1454, imediat dup` luarea Constantinopolului. |n acel recens`m~nt, chiar \n loca- litatea C`rpini[, care apare [i \n c~ntecul b`tr~nesc dedicat lui Nicoló Djuvara, este citat` o v`duv` al c`rei nume se poate citi v`duva lui Djuvara. Numele este, deci, anterior ocupa]iei otomane. Acest fapt coincide cu spusele unui istoric arom~n, Ion Caragiani, anume c` Djuvara ar veni de la un cuv~nt care nu se mai aude, giuv`. Din p`cate, nimeni nu mai [tie ce \nsemna acest cuv~nt. |n tot cazul, nu mai cred \n etimologia turceasc` a numelui meu. Trebuie s` fie ceva tipic arom~n din regiunea Mun]ilor Pindului, de unde este originar` familia mea. Acum, numele s-a r`sp~ndit mult. Eu \nsumi am g`sit un b`can, specializat \n br~nzeturi, pe care \l chema Djuvara, \ntr-un or`[el din nordul Greciei. {i se pare c` mai exist` [i \n Albania, ortografi- at, desigur, alfel, cu xh. \n Grecia a fost, acum vreo 30 de ani, un ministru plenipoten]iar, [eful protocolului Ministerului de Externe, care se chema Tsouvaras. Ortografia noastr` bizar`, cu dj, ne vine de la 1848, c~nd str`bunicul meu [i fra]ii lui, participan]i la revolu]ie, au fugit \n Fran]a. Probabil c` atunci li s-or fi dat h~rtii, de c`tre consulatele turce[ti, scrise \n fran]uze[te. {i, \n francez`, a[a se red` sunetul respectiv: prin dj. Lucrul se \nt~mpla \nainte ca noi s` adopt`m grafia latin` [i probabil, mai t~rziu, ai mei au ]inut s` p`streze aceast` ortografie. La noi, lumea se cam \ncurc` ast`zi de acest dj. De fapt, e clar c` numele trebuie pronun]at ca [i cum s-ar scrie Giuvara. Ramura din Moldova, din care provine medicul Ion (Cuti) Juvara, \ndep`rtatul meu v`r, cu care am fost prieten din copil`rie, a ortografiat \ntotdeauna f`r` d \n fa]`. Cuti mi-a spus, I

totu[i, c` pe safe-ul bunicului lui, dat~nd dinainte de adoptarea alfabetului latin, numele era n scris Djuvara, dar cu acea liter` din alfabetul chirilic, care red` sunetul dj. Noi, rom~nii, inven- t

taser`m aceast` liter`, care seam`n` cu o furc` cu doi din]i, care nu exista la s~rbi [i la bulgari e

[i pe care ei au adoptat-o, abia \n secolul al XIX-lea, de la noi, pentru c` ei nu prea folosesc acest r

grup de sunete, foarte \nt~lnit \n rom~n`: genunchi, geam, a geme, gemeni etc. Chiar ramura v

moldovean` scria, deci, cu litere chirilice, Djuvara. Numai c` moldovenii pronun]` lene[: ei spun i

c` \i doare jenunchiul [i c` se uit` pe jam. A[a c`, \n timp, pronun]ia gre[it` a condus la forma u

scris` Juvara. Spunea]i c` str`bunicul dumneavoastr` a participat la Revolu]ia de la 1848. Da, el [i fra]ii lui care, mai t~rziu, au fost deputa]i [i primari ai Br`ilei. La genera]ia urm`toare, bunicul meu, Trandafir Djuvara, a fost diplomat [i publicist. A scris o carte de isto- rie diplomatic`, foarte interesant`, care s-a tradus de cur~nd \n turce[te. Bunicul a avut o idee original` [i anume, pe c~nd era ministrul Rom~niei la Constantinopol, \ntre 1896 [i 1900, a pus pe cineva s` copieze multe documente turce[ti despre Rom~nia. Mai t~rziu, c~nd a fost \n disponibilitate, a cercetat prin bibliotecile din Occident [i a publicat, \n 1914, o carte, care se cheam` Cent projets de partage de la Turquie, [i este o lucrare foarte original`, care apare \n toate bibliografiile privitoare la istoria Turciei, fiindc`, \ntr-adev`r, a descoperit vreo sut` de pla- nuri alc`tuite de c`tre oameni politici occidentali, de c`tre regi sau de c`tre Pap`, pentru \mp`r]irea Imperiului Otoman. Aceasta a fost cartea lui cea mai important`. {tiu c` Trandafir Djuvara a fost bun prieten cu Duiliu Zamfirescu. Da, erau foarte prieteni. De altfel, au fost [i \n diploma]ie \mpreun`. Duiliu Zamfirescu mergea la ]ar`, la str`bunicul meu, tat`l lui Trandafir. Str`bunicul ]inea \n arend` o mare mo[ie a Eforiei Spitalelor Civile, care de fapt erau, aproape toate, mo[ii ale Cantacuzinilor [i ale Ghicule[tilor, d`ruite acestei institu]ii, care \ntre]inea majoritatea spitalelor din ]ar`. Mo[ia de care vorbeam se g`sea la Peri[oru, l~ng` gara Urleasca. Bunicul meu, Trandafir, [i fiul lui, unchi- ul meu, Radu Djuvara, \mi povesteau c` Duiliu Zamfirescu a venit destul de des la ei, la Peri[oru. Bunicul meu nu era foarte vorb`re] [i mai avea un mare cusur. Era at~t de egocentric, \nc~t, pentru el, familia de la el \ncepea. Ce f`cuser` unchii lui, str`mo[ii, nu conta. Nici nu prea vor- 34 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus bea despre ei, nu mi-a pomenit nici de str`mo[ii arom~ni. Nu era \nc`... moda. Este foarte intere- sant acest fenomen. N`scut \n 1856, bunicul meu a fost un om care s-a str`duit, la via]a lui, s` fac` multe pentru arom~ni, pentru c` el este cel care a avut ini]iativa primului album macedo- rom~n, ocup~ndu-se de apari]ia lui la Paris. Dac` r`sfoie[ti lucrarea, care e mai mult un fel de... salat` macedonean`, o colec]ie de sute de scrisori ale unor personalit`]i, despre arom~ni, ai s` vezi c` multe dintre ele au adresarea Cher monsieur Djuvara, ceea ce dovede[te c` el a fost sufletul ac]iunii. {i, fiind mai \n]elept dec~t mine, care nu mi-am trecut numele pe actele Congresului de la Paris, din 1959, cu toate c` eu f`cusem toat` munca, bunicul a scris undeva c` el a fost secretarul acestui album. Vezi, deci, c` f`cea multe pentru arom~ni; dar nu se l`uda. El era rom~n-rom~n [i era m~ndru de asta. Era mult mai actual` problema integr`rii, dec~t cea a sond`rii originilor sud- dun`rene [i a afirm`rii individualit`]ii arom~ne[ti. Absolut. {i ceea ce spui are cu at~t mai mult` veracitate, dac` ne g~ndim c` am g`sit, la fami- lia Portocal`, care are o str`moa[` n`scut` Djuvara, var` primar` cu bunicul meu, Trandafir, un document al unei judec`]i din 1877, care reamintea o alt` judecat`, din 1858, de care ]i-am mai pomenit [i \nainte, \n care unchiul bunicului meu dovedea c` este rom~n. Deci aceasta era prob- lema, [i nu precizarea diferen]elor fa]` de nord-dun`reni. Mai vorbi]i-mmi, v` rog, [i de alte figuri ilustre pe care le-aa dat familia Djuvara. De exemplu, Alexandru Djuvara. Fratele mai mic al bunicului, Alexandru Djuvara, n`scut \n 1858, a fost [i mai \nzestrat dec~t el, a f`cut [i pictur` la [coala lui Théodore Rousseau, de la Barbizon. I-a cunoscut pe mul]i din- tre pictorii impresioni[ti [i a fost prieten cu Grigorescu [i cu Mirea. Bunicul meu mi-a povestit u c` a plecat, \mpreun` cu Alexandru, la Paris, pe la 1873, [i au fost \nso]i]i de un unchi al lor, un i Habudeanu, care absolvise Facultatea de Medicin` de la Paris, \n 1870 [i care era nepotul unei v b`tr~ne B`rb`tescu, bunica bunicului meu, pe care, \n mod cu totul excep]ional, o am \ntr-un r tablou de pe la 1850. Mama lui Habudeanu era n`scut` B`rb`tescu. O foarte veche familie, aceas- e

t ta. Pe la 1750, Ilinca B`rb`tescu, ai c`rei fra]i erau c`s`tori]i, unul cu o Cantacuzin` [i altul cu o C~ndeasc`, s-a m`ritat cu un medic de la Moscopoli, faimosul doctor Procopie Pamberi, adus \n n ]ar` de Nicolae Mavrocordat, care \l trimisese s` fac` studii la Padova, unde studiase [i tat`l s`u,

I Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Copiii Ilinc`i cu doctorul Pamberi se numesc B`rb`tescu. Deci bunicul, care avea 17 ani [i fratele lui, de 15 ani, sunt trimi[i, de tat`l lor, s`-[i ia bacalaure- atul la Paris. {i, cum unchiul lor dinspre mam`, doctorul Constantin Habudeanu, relativ t~n`r [i el, cuno[tea Parisul, a plecat cu ei. Au mers cu calea[ca p~n` la Lemberg, pentru c` \n Rom~nia nu exista nici un tren. Abia de la Lemberg au luat trenul p~n` la Paris. Dup` ce bunicul meu [i- a luat bacalaureatul, tat`l s`u s-a dus la b`i, la Marienbad, ca s`-l primeasc`. |i am [i pe bunicul [i pe str`bunicul picta]i, la Marienbad, de c`tre Carol Popp de Szathmary, \n 1876. |n orice caz, cei doi fra]i nu au fost \nscri[i la acela[i liceu, ca s` nu vorbeasc` rom~ne[te. Ei [tiau bine franceza, tat`l lor fusese exilat la Paris \n 1848, dar aceast` m`sur` li s-a p`rut totu[i necesar`. Bunicul meu a fost \nscris la liceul Henri IV, care se afl` \n spatele Panthéon-ului, iar Alexandru la liceul Louis le Grand. Ce-i drept, cele dou` [coli sunt la o arunc`tur` de pra[tie una de alta. Totu[i, fiind interni, cei doi fra]i nu se vedeau dec~t duminica. C~nd erau ei acolo, Cartierul Latin era \n plin` revolu]ie, ca s` zic a[a. Bulevardul St. Michel era abia t`iat de c~]iva ani. M` g~ndesc c` acum \]i pot p`rea lucruri din vechime, dar c~nd bunicul meu era acolo, jum`tate din bulevard nu exista \nc`, iar casele erau \n construc]ie. A existat o mare reticen]`, la vremea respectiv` dar, din p`cate, ora[ul trebuia modernizat. De fapt, mai era [i un motiv poli]ienesc, determinat de experien]a revolu]iilor succesive pe care le cunoscuse Parisul. Napoleon al III-lea a vrut bulevarde largi, ca s` \mpiedice, pe viitor, instalarea baricadelor. Dup` ce [i-a luat licen]a \n drept, Alexandru s-a apucat de pictur` [i s-a ridicat deasupra sim- plului amatorism, lucru pe care \l scrie [i Petru Comarnescu. Are c~teva tablouri care sunt, din p`cate, ]inute \n pivni]ele Muzeului Na]ional de Art`. C~nd a venit \n ]ar`, destul de t~n`r, pe la

35 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 25-26 de ani, Alexandru s-a implicat imediat \n politic`, a devenit deputat \n 1885, la 27 de ani [i a primit c~teva luni concediu, pentru a-[i termina doctoratul \n drept, la Paris. Apoi, a continu- at s` \ndeplineasc` aceast` demnitate p~n` \n martie 1914, c~nd s-a pr`p`dit destul de t~n`r, la 55 de ani. Acest Alexandru Djuvara a fost un foarte bun avocat, ministru de mai multe ori [i un foarte bun orator. Unii spun c` a fost unul dintre cei mai mari oratori din genera]ia lui, iar I. G. Duca scrie despre el: „Pentru mul]i, cel mai mare orator din genera]ia sa“. Adev`rul este c` vor- beau foarte frumos. Acum nu mai sunt oratori, elocin]a a disp`rut, cuv~ntul a cam ie[it din uz [i e complet demodat. Iar elocin]a promovat` de televiziune e cu totul alta dec~t cea destinat` adun`rilor. Emfaza a fost ucis` de televizor.

COMUNICAREA REALå ESTE INVERS PROPOR}IONALå CU FACILITå}ILE TEHNICE

Ce p`rere ave]i, domnule profesor, despre felul \n care comunic` omul contem- poran? Impresia mea este c`, de[i metodele sunt mult mai rapide, comunicarea real` pare s` fi involuat la stadiul unui schimb sec de informa]ii. }inem leg`tura, dar nu mai comunic`m cu adev`rat \ntre noi. Spunem repede ce avem de spus [i nu avem r`bdarea de a-ll asculta [i pe cel`lalt. De fapt, interlocutorul nici nu prea mai conteaz`, at~ta timp c~t telefonul [i mesajele e-mmail fac ca discu]ia \ntre patru ochi, sau \ntre mai mul]i, s` devin` o frumoas` amintire. Comunicarea real` este, adic`, invers propor]ional` cu facilit`]ile tehnice. E un lucru la care nu m-am g~ndit, dar cu care m` conduci la o reflec]ie. Mama, de pild`, scria destul de frumos [i \i pl`cea s` r`spund` la scrisori. A purtat coresponden]` cu prieteni str`ini, timp de zeci de I

ani. Erau francezi, era un diplomat spaniol. Dac` p`strezi scrisorile, creezi leg`turi mai str~nse, n plus c` unele dintre epistole merit` chiar publicate sau folosite ca materie prim` pentru romane t

sau pentru c`r]i de istorie. Eu am p`strat acest obicei, mai ales c` nu \mi place s` telefonez. e

Scriu, \n medie, cam 50-60 de scrisori, \n fiecare lun`. Asta m-a salvat [i \n cei 23 de ani de [edere r

\n Africa. Scriam tot timpul, eram \n leg`tur` cu rom~nii din Fran]a, din Germania, din v

Danemarca. Faptul c` nu se mai scrie a[a de mult [i de consistent, c` nu se mai trimit acele i

scrisori amicale, care reprezint` [i o confiden]`, adic` o \mp`rt`[ire, a cam afectat comunicarea. u

{i \n societate se vorbe[te mai pu]in ca \nainte, \n primul r~nd din cauza telefonului; [i de c~nd cu telefoanele portabile, e o isterie \ntreag`. Este adev`rat c` e un aparat util [i comod, dar... La noi este [i un moft. De altfel, se spune c` fiecare na]iune are c~te o caracteris- tic` determinant`. La englezi e spleen-uul, la spanioli e morga, la rom~ni e... mof- tul. A[a este. Revenind la Alexandru Djuvara. Trebuie spus c` a f`cut [i poezie, mai \nt~i \n jurul cercului lui Macedonski. Un lucru foarte interesant l-am aflat de la un domn de la Br`ila, care mi-a semnalat c` prima apari]ie, \n Rom~nia, a „Luceaf`rului“ lui Eminescu a fost \n paginile unei reviste a lui Alexandru Djuvara, de la Br`ila, cu c~teva luni \nainte ca Maiorescu s`-l publice \n „Convorbiri literare“. Unchiul preluase poemul dintr-o fi]uic` scoas` la Viena, de c`tre studen]ii rom~ni [i \l publicase, chiar dac` ini]ial fusese un apropiat al lui Macedonski. De fapt, cu acest prilej s-a [i desprins de cercul respectiv [i a scris lucruri destul de dure \mpotriva lui Macedonski, din cauza lucrurilor ur~te pe care acesta le pub- licase la adresa lui Eminescu. Cam ace[tia ar fi cei mai ilu[tri membri ai familiei. Pe urm` este ramura din Moldova. Nu [tim exact unde se leag` cele dou` familii, dar este cert c` suntem unul [i acela[i clan. Au dat [i ei c~teva personalit`]i interesante, [i \n special un mare chirurg [i anatomist, Ernest Juvara care, \mpreun` cu maestrul s`u francez, a fost autorul unui tratat de anatomie, dup` care au \nv`]at genera]ii \ntregi de francezi. Cartea lor mai este editat` [i ast`zi. |n plus, a mai descoperit [i un mu[chi al fe]ei, care se nume[te La boutonnière de Juvara. Tinerii studen]i \n anatomie, care \[i \nva]` bine lec]ia, au auzit sigur vorbindu-se de 36 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Butoniera lui Juvara. Deci [i ramura moldoveneasc` [i-a f`cut un oarecare renume \n ]ar`. Tat`l meu a fost [i el un om foarte \nzestrat. Ie[ise primul la [coala Politehnic` din Berlin- Charlottenburg. Dar a murit de grip` spaniol` \n timpul Primului R`zboi Mondial. Era c`pitan de geniu, dar n-a murit de glon], ci din cauza cumplitei epidemii de grip`, care a omor~t mai mul]i oameni dec~t gloan]ele. Un v`r de-al doilea al lui este Mircea Djuvara, care a fost profesor de filosofia dreptului la Universitatea din Bucure[ti. El a scris c~teva c`r]i care se mai reediteaz` [i acum, fiindc` dup` el, \n timpul comunismului, nu s-a mai prea practicat aceast` disciplin`. „Teoria general` a Dreptului“ este o carte groas` scris` de el. Mircea Djuvara a f`cut [i politic` liberal`, a fost mult` vreme deputat [i vicepre[edinte al Camerei. De altfel, toat` familia a fost liberal`, de la 1848 [i p~n` la venirea comuni[tilor: un veac \n care trei genera]ii ale familiei s-au implicat \n politic`.

AM FOST OBLIGA}I Så {ERPUIM

Se vorbe[te mult despre balcanism. Dar, \n fond, ce este balcanismul? Cred, dom- nule profesor, c` ar fi necesar` o definire a termenului. Mai \nt~i, trebuie c`utat` originea cuv~ntului. Lumea nu ia \n considerare, \n general, c` ter- minologia este modern`. Balkan, pe turce[te, \nseamn` munte. C~nd veneai dinspre Constanti- nopol spre }`rile Rom~ne, treceai peste mun]ii Haemus, care taie Bulgaria \n dou`, [i care au fost boteza]i de turci, Balcani. Abia pe la mijlocul veacului al XIX-lea, un neam] preia numele acestor mun]i [i \l extinde asupra \ntregii peninsule. {i abia dup` asta s-a \mp`m~ntenit adjec- tivul de balcanic \n Occident, din momentul \n care situa]ia a \nceput s` devin` tulbure \n penin- u sul`. Sud-estul european, din cauza ie[irii de sub domina]ia otoman` [i din cauza conflictelor i dintre popoarele din zon`, a devenit un focar de instabilitate. Nimeni nu se \n]elegea cu nimeni v [i fiecare t~n`r stat din aceast` zon` visa \mplinirea idealului de m`rime [i unificare (Grecia r Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare etc.). Occidentalii, uit~ndu-[i propria lor istorie de lupte intes- e

t tine, pe motive teritoriale sau religioase, au privit, [i \nc` mai privesc, cu mare circumspec]ie, aceast` zon` a Europei, care intr` \n procesul de modernizare la c~teva secole \n urma vestului. n Exist` o vizibil` defazare, care \ncepe chiar din vremea invaziilor barbare, de care ei au sc`pat

I mult mai repede. Nici p~n` ast`zi nu am reu[it s` anul`m aceast` distan]`. A[a c` occidentalilor li s-a imprimat faptul c` dezordinea, murd`ria, violen]a fac parte din specificul sud-estului euro- pean. Balcanismul a c`p`tat un sens foarte, foarte peiorativ. Tocmai din aceast` cauz`, de c~nd au \nceput s` se afirme ca na]iune, rom~nii au fugit de balcanism, c`z~nd uneori \n rizibile ac]iuni de latinizare sau chiar itali- enizare a limbii. Intelectualii no[tri au ]inut, \n general, s` se distan]eze de balcanism. Culmea este c` acest reflex supravie]uie[te p~n` ast`zi. N-am s` uit cum, \ntr-unul dintre primii ani dup` revenirea mea \n ]ar`, dup` o conferin]`, a venit la mine un domn, cu sufletul la gur` [i m-a \ntrebat: „Nu- i a[a, domnule profesor, c` rom~nii nu sunt \n Balcani?“. I-am r`spuns c`, din punct de vedere geografic, lucrurile se pot discuta. Putem spune c` Peninsula Balcanic` se \ntinde doar de la nor- dul M`rii Adriatice p~n` la Marea Neagr` [i se opre[te la Dun`re. A[a am sc`pa de Balcani, dar... numai geografic! Suntem noi, rom~nii, balcanici? Istorice[te vorbind, nu putem fugi de Balcani. Avem acela[i trecut cu s~rbii, cu bulgarii [i a[a mai departe. Ne leag`, pe de o parte, ortodoxia [i apartenen]a la cultura bizantin`, pe de alta, faptul c` ne-am aflat cu to]ii, at~ta vreme, sub domina]ie turceasc`, sub turcocra]ie. Din acest amestec istoric s-a n`scut o mentalitate [i un tip comun de moravuri, la apari]ia c`rora a con- tribuit mult [i influen]a turceasc` din perioada lor de decaden]`, c~nd ajunseser` s` tr`iasc` numai din bac[i[uri. Acel moment a fost foarte neprielnic pentru mentalit`]ile din ]`rile noastre, de care nu ne-am dezb`rat \nc`.

37 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Am avut, cumva, [i o oarecare predispozi]ie \n a adopta aceste moravuri? Acea proverbial` adaptabilitate care nu ne-aa f`cut \ntotdeauna cinste. Da, s-ar putea explica prin istorie aceast` adaptabilitate dus` la extrem. Chiar dac` sunt unii care lanseaz` abera]ii de genul acelora c`rora noi am avea cel mai vechi stat din zon`, realitatea este c`, din punct de vedere statal, suntem ultimii care ne-am constituit \n ni[te forma]iuni mai mult sau mai pu]in independente. Desigur, nu trebuie s` uit`m c`, \n Evul Mediu, nimeni nu era complet independent. Sistemul feudal te silea ca, pentru a fi considerat ca f`c~nd parte dintr-o anumit` comunitate, s` apar]ii re]elei feudo-vasalice. Este clar c` faptul c` am fost vasalii regilor Ungariei sau ai Poloniei nu era ceva ie[it din comun [i nu era deloc \njositor. Dimpotriv`, reprezenta o form` de integrare \n Europa. Totu[i, am ap`rut destul de t~rziu, ca state, [i ne- am aflat mereu \ncle[ta]i \ntre state mai puternice, fie c` erau ele Ungaria, Polonia, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic sau cel }arist. Aceast` situa]ie ne-a obligat ca, pe l~ng` episoade- le de ap`rare eroic`, s` folosim foarte mult [i diploma]ia, ceea ce a f`cut s` fim considera]i, de multe ori, ca fiind cu... posteriorul \n dou` luntrii. Am fost obliga]i s` [erpuim: iat` un factor favorizant pentru asimilarea balcanismului. Chiar oameni de mare valoare nu au fost constan]i \n op]iunile lor. De exemplu, Vlad Dracul, nu a r`mas p~n` la cap`t credincios regelui Ungariei, care \i acordase Ordinul Dragonului. C~nd a sim]it c` ]`ri[oara lui nu este ap`rat` suficient, s-a plecat turcilor; [i acest du-te - vino a continuat, \n func]ie de conjunctur`. P~n` [i \n ultimele dou` r`zboaie mondiale am fost a[a. De aceea suntem \nc` relativ prost v`zu]i \n exterior. Care ar fi c~teva caracteristici ale balcanicului, adic`... ale noastre? Nu suntem foarte scrupulo[i \n problemele legate de cinste. Eu cred c` limba rom~n` este una dintre pu]inele limbi ale lumii, dac` nu singura, \n care cuv~ntul de ho] poate fi un fel de I

m~ng~iere, de laud`, de dezmierdare. Nu spunem noi copiilor: „M`i, ce ho] e[ti!“? E o mare ca- n litate, la noi, s` fii ho] (a se citi uo]), \nseamn` c` e[ti iste] [i [tii s` te descurci \n via]`. E t

groaznic atunci c~nd ho]ia devine o calitate. Pe urm`, mai e problema murd`riei endemice. e

Murd`ria trotuarelor, faptul c` se arunc` totul pe jos, ambalajele, cojile de banan`, pachetele de r

]ig`ri. v

Pare a fi un gest sfid`tor, de... marcare a teritoriului. i

Da, precum c`]eii... \n tot cazul, impresia pe care i-o las` unui occidental o vizit` la Bucure[ti u

este destul de nefavorabil`. Am adus, de exemplu, o prieten` fran]uzoaic` [i a fost [ocat` de murd`ria trotuarului, de faptul c` se scuip` pe jos, lucru foarte periculos pentru s`n`tatea po- pula]iei, de ]ipetele de pe strad` [i de \njur`turi. Te urci \ntr-un tramvai [i dac` e pu]in` \nghe- suial`, \ncep urletele. Se ]ip` [i \mpotriva controlorilor, de parc` ei ar fi vinova]i c` nu ]i-ai luat tu bilet. Adev`rul e c` obiceiul nu e de ieri, de azi. |mi amintesc o anecdot`, din timpul r`zboiu- lui, c~nd veniser` mul]i militari germani \n ]ar`. Erau doi solda]i nem]i, unul dintre ei venit mai recent \n Rom~nia. {i se suie \n tramvai, unde \ncepe imediat o ceart`. {i atunci, cel care era mai demult \n Rom~nia, \i spune nou-venitului: „Achtung, Fritz, jetzst komst «futui»“, adic` „Aten]ie, Fritz, acum urmeaz`...“. Astea sunt moravuri care \i cam sperie pe vestici. Ar mai fi problema lenei. Cred c` se exagereaz` pu]in cu aceast` lene balcanic`. Nu cred c` se poate aplica tuturor popoarelor din Balcani. Sunt unii, dimpotriv`, foarte harnici. M` g~ndesc la arom~ni, care sunt extrem de muncitori [i de ambi]io[i, [i chiar la greci, care au construit o formidabil` flot`. Balcanismul se leag` [i de mo[tenirea Greciei clasice? S` fim cinsti]i, nu am mai mo[tenit aici mare lucru din epoca lui Pericle. Cel mai flagrant este acest lucru chiar la grecii actuali. G~nde[te-te c` revolu]ia lor de la 1821-1827 a st~rnit o simpatie pasionat` \n vest. Valuri de voluntari au mers s` lupte pentru Grecia. Lordul Byron a murit la Missolonghi. Da, dar mul]i dintre ace[ti voluntari, c~nd ajungeau acolo [i luau contact cu realit`]ile, cu moravurile localnicilor, primeau un du[ rece, erau profund deziluziona]i. Nu aceea era Grecia pentru care veniser` ei s` lupte. 38 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Multe dintre elementele negative ale balcanismului au fost poten]ate de regimul comunist. A[a este. |nainte erau mai moi, mai inofensive. |n timpul comuni[tilor, s` furi a devenit un mod de a fi. Oamenilor c`rora li se luaser` p`m~nturile la C.A.P. considerau normal s` se duc` noaptea pe c~mp [i s` ia ce aveau nevoie. Sistemul comunist a fost bazat pe furt. Iar acest obi- cei s-a imprimat foarte ad~nc [i de aceea nu mai putem sc`pa de pacostea corup]iei generalizate, care ne s`r`ce[te [i ne face de r~sul Europei. Crede]i c` ar trebui s` ne dezb`r`m de balcanism? {i dac` da, care ar fi c`ile spre a o face? Spre deosebire de unii prieteni de-ai mei, nu prea v`d laturile pozitive ale balcanismului, a[a c` \mi doresc s` ne desprindem de el. Cu vremea, \nsu[i termenul \[i va pierde, cred, din sem- nifica]ie. Sunt multe cuvinte pe care timpul le toce[te. C~nd vom intra cu to]ii \n Uniunea European` [i ne vom \mp`ca, de bine de r`u, termenul nu va mai avea obiect [i vom fi sc`pat de moravurile legate de el. Dup` una sau dou` genera]ii ne vom elibera de balcanisme, nu \ntr- un an sau doi. Trebuie s` se instituie amenzi ustur`toare pentru aruncarea gunoiului pe strad` [i trebuie s` se instaleze [i mai multe co[uri de gunoi. Cu lucruri de genul `sta trebuie \nceput. Pe urm`, trebuie f`cut` educa]ie. {i asta nu e u[or deloc. Concluzion~nd, vede]i balcanismul mai degrab` ca pe un p`cat. Absolut ! Lep`d~nd straiele balcanice pierdem, totu[i, ceva? Da, poate c` pierdem o anumit` \nclinare c`tre poezie, c`tre lenevia contemplativ`, c`tre un trai mai tihnit, mai relaxat, lipsit de acea isterie a muncii. Nu [tiu dac` e bine s` l`s`m \n urm` u acest dulce al vie]ii, dar e clar c` lumea modern` spre care ne \ndrept`m \]i cere, \n schimbul i avantajelor indiscutabile, o munc` de c~ine, f`r` de care nu po]i supravie]ui. v

r BOIERIMEA A FOST O ADEVåRATå CLASå POLITICå e t Mama dumneavoastr` apar]inea neamului Gr`di[tenilor. Care sunt originile aces- n tei vechi familii?

I {i la ei este o poveste prea pu]in clarificat`. |n familie, se transmitea legenda c` sunt o ramur` a Basarabilor. Lucrul ciudat este c` nu numai \n ramura mea, dar [i \n alta, desprins` din veacul al XVII-lea, de la unul dintre nepo]ii lui Bunea Gr`di[teanu, care a luat numele de B`rc`nescu de la o mo[ie a so]iei, exista aceea[i credin]`. Pe la 1900, Dan B`rc`nescu \i scrie lui {tefan Grecianu, care se specializase \n genealogie, fiindc` era inginer hotarnic [i avea multe documente \n m~ini, c` \n familia sa se vehicula faptul c` se trag din Basarabi. Am v`zut scrisoarea la Biblioteca Academiei. Grecianu \i r`spunde c` nu a descoperit urmele unei astfel de filia]ii [i c` fapt cert este c` B`rc`ne[tii sunt o ramur` a Gr`di[tenilor. Dup` aproape 300 de ani, s-au c`s`torit un B`rc`nescu cu o Gr`di[teanc`, s-au reg`sit f`r` s` mai [tie c` sunt rude. Am~ndoi au sf~r[it \n mod tragic. Oricum, vezi c` \n ambele ramuri se p`stra legenda aceasta a originii voievodale. Un cercet`tor independent, domnul Gheorghe Mu[at, crede c` a g`sit, la o m~n`stire din Oltenia, un document care ar oferi o explica]ie despre felul \n care primul Gr`di[tean ar descinde dintr-un prin] cu os domnesc, dar nu cred c` m` pot bizui pe aceast` descoperire. Totu[i, documentar, nu putem urca \nainte de 1500. Pe la 1500-1510 s-ar na[te bunicul lui Bunea Gr`di[teanu. Bunea Gr`di[teanu, al c`rui prenume \l port [i eu, pe l~ng` cel de Neagu, a fost mare-vistier- nic sub Matei Basarab [i Constantin {erban, [i ctitor al actualei Patriarhii, unde este [i \nmorm~ntat. Interesant este c` Gr`di[tenii s-au men]inut, ca mari boieri, timp de sute de ani, ocup~nd, din genera]ie \n genera]ie, tot mari dreg`torii: mari-vistiernici, mari-logofe]i, mari-vor- nici. P~n` [i \n plin veac al XIX-lea, sunt doi fra]i care au fost mari-vornici, unul dintre ei fiind tat`l lui Iancu Gr`di[teanu [i str`bunicul mamei. De[i mai pu]in cunoscu]i dec~t, s` zicem,

39 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 V`c`re[tii sau Filipe[tii, Gr`di[tenii au dat, [i ei, personalit`]i de frunte. {i pe urm`, \nrudirile dintre ei. C~nd apar]ineai acestei categorii de mari boieri, dup` c~teva genera]ii, erai \nrudit cu absolut toate marile familii. Dac` fac nu doar genealogia Gr`di[tenilor, dar [i un tabel de ascenden]i, \i g`sesc, printre str`mo[ii mei, de trei ori pe Gr`di[teni, de trei ori pe Ghicule[ti, de patru ori pe Cantacuzini, de zece ori dinastia Basarabilor, dinastia Mu[atinilor, Mavrocorda]i, C~mpineni, Dude[ti, Cantemire[ti, Ghicule[ti, \n fine. Era un fel de endogamie \n r~ndurile marii boierimi rom~ne. Ace[ti mari boieri erau o clas` aparte. Din Evul Mediu [i p~n` \n plin veac al XIX-lea, ei au monopolizat puterea politic`. Dac` pui laolalt` Muntenia [i Moldova, nu cu mult peste o sut` de mari familii. Este adev`rat c`, la fel ca [i \n alte aristocra]ii, [i \n r~ndurile boierimii noastre \[i f`cea loc, uneori, un egoism feroce, de cast`. Unii dintre ei afi[au un lux nebun [i avem cazul marelui-logof`t Constantin Dudescu, ultimul b`rbat din familia lui, care era [i pu]in cam tr`znit. Ace[ti Dude[ti apar \n prim-plan abia \n secolul al XVII-lea; primul dintre ei a fost cuscru cu Bunea Gr`di[teanu. Pe urm`, familia s-a ridicat, \n spe- cial prin \nrudirile cu Cantacuzinii [i prin faptul c` un Dudescu a fost f`cut, la \nceputul secolu- lui al XVIII-lea, conte al Sf~ntului Imperiu. C`l`toria \n Occident a lui Constantin Dudescu este povestit`, cu foarte mult umor, de Ion Ghica, \n scrisorile sale c`tre Vasile Alecsandri [i se pare c` faptele sunt autentice. Dudescu, vorbind bini[or fran]uze[te [i fiind imens de bogat, s-a auto- propus, ca el s` fie cel care, \n numele boierilor munteni, s` mearg` la Paris, pentru a \ncerca s` \i explice lui Napoleon Bonaparte, pe atunci prim-consul, situa]ia }`rilor Rom~ne. De fapt, Dudescu s-a dus la Paris cu bani \mprumuta]i de la un c`m`tar, B`lt`re]u, [i-a cheltuit toat` averea [i bine\n]eles c` nu s-a \ntors cu nici un rezultat. La Paris, \ns`, a avut multe extravagan]e, ca s` atrag` aten]ia. A \nchiriat un hôtel particulier, avea o calea[c` extraordinar`; la un moment I

dat, a cump`rat tot zah`rul tos din Paris, ca s`-l r`sp~ndeasc` \n curtea palatului unde locuia [i n s` se plimbe cu o sanie, pentru a le ar`ta aristocra]ilor francezi cum este iarna, cu sania, la t

Bucure[ti. Alte extravagan]e ale lui sunt povestite de t~n`rul conte de Lagarde, care c`l`tore[te e

\mpreun` cu el, prin 1812-13. Iarna lui 1813, contele a petrecut-o la Bucure[ti, \ndr`gostit fiind r

de o Filipeasc`, [i a asistat la incendiul Cur]ii Noi, care se afla pe locul unde au fost, mai t~rziu, v

Arhivele Statului [i care acum a disp`rut cu des`v~r[ire, \nlocuit fiind de cartierul ceau[esc. i

Dup` incendiu, Caragea-Vod` s-a mutat \n dou` case boiere[ti, de pe Podul Mogo[oaiei [i am u

auzit c`, \ntr-una dintre case, construise o foarte frumoas` scar` de marmur`, care mai d`inuia \nc`, pe c~nd eram eu copil, \n interiorul „Clubului Tinerimii“, unde am fost dus de bunicul meu. Dar, cum noi nu [tim s` p`str`m lucrurile interesante, bine\n]eles c` a disp`rut [i aceast` scar` a lui Caragea. Din genera]ie \n genera]ie, distrugem totul [i construim altceva, de multe ori mai ur~t. |n tot cazul, boierii cuno[teau politica [i au [tiut s` conduc` trebile ]`rii, au [tiut c~nd tre- buia s` te \nchini turcului sau c~nd trebuia s` lup]i \mpotriva lui. Boierimea a fost o adev`rat` clas` politic`. {i, \n definitiv, chiar \n veacul al XIX-lea, c~nd \ncepe procesul de democratizare, mai toate figurile principale ale politicii rom~ne[ti provin tot din boierime. Ca s` nu mai vorbim de gestul unic, poate, \n istorie c~nd, dup` Primul R`zboi Mondial, un Parlament \n care mo[ierii erau majoritari a votat pentru expropriere. A fost un fel de harakiri cu adev`rat patriotic, despre care nu se prea scrie \n c`r]ile de istorie. Pentru c`, dup` acest moment, boierimea cam dispare din via]a politic`. {i nu numai din cauza exproprierii, ci mai ales din cauza faptului c` au \nceput s` nu mai prea nasc` mo[tenitori. E [i acesta un fenomen foarte interesant. Marile familii boiere[ti se sting de la 1900 \ncoace, chiar \nainte de a-[i pierde averile [i \nainte de comunism. V`c`re[tii, Dude[tii, C~mpinenii s-au stins. Doar c~teva familii au continuat s` fac` mul]i copii. Restul familiilor boiere[ti s-au stins \n mod natural. Era ca [i cum [i-ar fi \ndeplinit mandatul istoric [i ar fi \ncetat s` mai fac` copii.

40 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

INCURSIUNI GENEALOGICE

Totu[i, de[i majoritatea numelor mari au disp`rut, s~ngele familiilor respective continu` s` se transmit`, prin femei. A[a este. |n acest sens, este foarte interesant c`, de[i de la 1900 \ncoace nu mai sunt dec~t foarte pu]ini mari boieri la c~rma ]`rii, cum ar fi Gheorghe Grigore Cantacuzino Nababul sau Nicolae Filipescu, totu[i c~teva dintre personalit`]ile politice cele mai interesante din perioada interbelic`, descind din mari familii boiere[ti prin mamele lor. De pild`, mama lui Titulescu era o Urd`reanu, dintr-o familie nu chiar dintre cele mai \nalte, dar veche. Mama lui I. G. Duca era n`scut` Ghica. Mama lui T`t`rescu era o P~r~ianu, dintr-o familie cam dec`zut` \n secolul al XIX- lea, dar care fusese una str`lucit` \n veacurile al XVI-lea [i al XVII-lea, \nrudit` cu Craiove[tii [i cu Br~ncovenii. Iorga are [i el mari boieri ca str`mo[i, chiar dac` \n scrierile lui este destul de anti-boierime. Iar mama lui Grigore Gafencu era o Costachi. {i dup` mam`, [i dup` tat`, din dou` ramuri ale familiei. Interesant. Vezi, deci, cum oarecum subteran aceste familii supravie]uiesc. Cred c` boierimea moldovean` [i muntean` a fost o «elit` virtuoas`», ca s`-ii citez pe cercet`torii italieni Mosca [i Paretto. Nu a fost o cast` \nchis`, ci un grup omogen care accepta, totu[i, [i nou-vveni]ii care puteau atinge standardele sociale cerute; era o elit` care se re\mprosp`ta periodic. Bine\n]eles! |n fiecare veac [i poate chiar la fiecare genera]ie, p`trundeau elemente noi \n acest bloc a c`rui vechime urc`, \n fond, chiar \nainte de \ntemeierea principatelor. P`rerea mea u este c` faimo[ii maiores terrae care apar \n Diploma Ioani]ilor, la 1247, sunt str`mo[ii boierilor i din }ara Rom~neasc`; boierii munteni [i moldoveni preexist` \ntemeierii principatelor [i, cu v toate c` se lupt` \ntre ei, formeaz` un bloc destul de compact, se c`s`toresc \ntre ei [i sunt so- r lidari. Totu[i, \n r~ndurile lor intervin ori nou-\mbog`]i]i, ori viteji care sunt r`spl`ti]i de voievod e

t cu \ntinderi de p`m~nt. A[a c` aceast` boierime este, \n acela[i timp, solidar` dar [i continuu \mprosp`tat`; [i pe urm`, \n veacurile al XVII-lea [i al XVIII-lea, prime[te o doz` destul de n important` de s~nge grecesc, prin marile familii de la Constantinopol, care se \mbog`]esc acolo

I dar, neput~nd fi st`p~ni de p`m~nt, tind s` plece \n }ara Rom~neasc` [i Moldova. Aici vezi clar leg`tura dintre a fi st`p~n de p`m~nt [i a fi nobil. Aceste familii, de[i multe erau foarte bogate [i unele dintre ele se tr`geau chiar din noble]ea bizantin`, cum ar fi Cantacuzinii, Ralet, Nottara, Moruze[tii care au un str`mo[ la Trebizund, \nainte ca acesta s` fie cucerit de turci [i altele, nu mai sunt considerate nobile de st`p~nii otomani, dec~t dac` se fac boieri \n ]`rile rom~ne, aceas- ta fiind una dintre principalele atrac]iuni. Fanario]ii nu vin aici doar pentru a face avere, ci [i pentru a fi considera]i nobili. Familii precum Cantacuzino, Catargiu, mai t~rziu Manu, Rosetti [i ceilal]i, foarte bogate la Constantinopol, \[i cap`t` sau \[i recap`t` noble]ea doar prin \nrudiri cu mari familii rom~ne[ti [i datorit` p`m~nturilor [i dreg`toriilor pe care le cap`t` aici. {i se \mp`m~ntenesc foarte repede, dac` ne g~ndim numai la extraordinarul pa- radox c` partida boierilor p`m~nteni va fi condus` de vechiul neam bizantin al Cantacuzinilor, iar \n fruntea partidei fanariote se vor afla B`lenii, vechi boieri p`m~nteni. Da, e just. E un paradox interesant, dar s` nu uit`m un lucru. Primii care vin, cum sunt de pild`, Cantacuzinii, se c`s`toresc cu rom~nce de vi]` nobil`. Postelnicul Constantin Cantacuzino se c`s`tore[te cu fata lui vod` Radu {erban, care se \nrude[te cu cei care se numesc Basarabi dar care nu mai sunt Basarabi, ci Craiove[ti. |ns` prin mama acestei domni]e, Cantacuzinii vor primi s~ngele vechilor Basarabi [i deci \nrudirea cu toate vechile familii. Asta explic` de ce urma[ii postelnicului se consider` nu numai rom~ni, dar os de domn. La fel, Mavrocorda]ii. Care se trag din Mu[atini, prin Sultana Hrisoscoléos. Iat` cum, chiar ace[ti primi greci care

41 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 ajung pe tronurile ]`rilor noastre, au o pic`tur` din s~ngele vechilor dinastii. Care \i legitimeaz` \n ochii supu[ilor [i face ca ace[tia s` nu resimt` ca pe o rup- tur` radical` instaurarea domniilor fanariote. Absolut. Sau alt exemplu: primul Catargiu se c`s`tore[te cu fiica unui Buzescu, devenind, de la prima genera]ie, \nrudit cu cele mai puternice familii din ]ar`. Originea familiei Catargiu este [i ea controversat`. Sunt p`reri conform c`rora aceasta ar fi rom~neasc`. Nu, dup` nume se pare c` sunt dintr-un trib turcesc. Dar nu turci otomani, ci pecenegi sau uzi, originari poate din Dobrogea [i deveni]i aristocra]i greci. De altfel, o ramur` a lor a [i r`mas \n Grecia [i a dat un important scriitor \n secolul al XIX-lea. \n cartea dumneavoastr`, „|ntre Orient [i Occident“, oferi]i o viziune echilibrat` asupra domniilor fanariote. Nu sunt nici un anti-fanariot, ca Dan Amedeu L`z`rescu, care vede aici o conspira]ie de lung` durat`, nici nu-mi sunt foarte simpatici. Dar g`sesc c` este cu totul nedrept s` li se pun` \n c~rc` toate nenorocirile care s-au ab`tut asupra }`rilor Rom~ne \n perioada respectiv`, fiindc` sunt absolut convins c`, [i dac` am fi avut \n continuare domnii p`m~ntene, ar fi fost exact acela[i lucru. Tot r`ul vine din cauza faptului c` s-a str~ns [urubul din partea Constantinopolului, unde o duceau din ce \n ce mai greu [i aveau nevoie de din ce \n ce mai mul]i bani. {i mai trebuie dat r`spunsul urm`tor: nu exista alternativ`. Atunci c~nd turcii au avut impresia c` [i Br~ncoveanu [i Cantemir i-au tr`dat, solu]ia era simpl`: ori transformarea \n pa[al~curi, ori trimiterea unor guvernatori greci cu titlu de prin]i, fideli Por]ii. Ce s-a \nt~mplat a fost r`ul cel mai mic. {i tre- buie ad`ugat c`, printre ace[ti domnitori, au fost c~]iva foarte bine inten]iona]i, iar \n general I

dinastia Mavrocordat a fost cinstit`. |n plus, e c~t se poate de paradoxal c` influen]a francez` n a ajuns la noi prin fanario]i [i prin ofi]erii ru[i veni]i \n cursul r`zboaielor ruso-austro-turce. Ne- t

am obi[nuit s` blam`m, f`r` discern`m~nt, ambele categorii de[i, pentru Rom~nia de ast`zi, e

influen]a francez` este determinant`. Am f`cut o socoteal`, folosind ziarele: 75 % din cuvintele r

pe care le folosim \n mod curent – s` ne-n]elegem, nu [i cele de baz`, cum sunt verbele a fi, a v

avea, conjunc]iile, adverbele etc. – sunt de sorginte francez`. E cert c` fanario]ii au adus o cul- i

tur` mult mai rafinat` dec~t cea a boierilor p`m~nteni. |n special Mavrocorda]ii erau oameni de u

\nalt` cultur`, aveau biblioteci extraordinare, pe care le r~vnea p~n` [i regele Fran]ei [i au fost bine inten]iona]i. Constantin Mavrocordat, spre exemplu, a \ncercat s` aduc` o serie de impor- tante reforme [i a murit s`rac. Alexandru Ipsilanti a fost, de asemenea, un bun domnitor [i se pare c` ]`ranii au oftat, mult` vreme, cu regret dup` vremurile lui Vod` Ipsilanti. Iat`, deci, [i aspecte pozitive ale domniilor fanariote. Ultimii domnitori au l`sat o amintire mai proast`, dar era [i momentul na[terii sim]ului de independen]` na]ional`, c~nd trebuia aruncat` toat` vina pe conduc`torul str`in. Na[terea sentimentului na]ional are loc concomitent cu cea a [ovinismului. {i, deci, a anti-fanariotismului. Eu a[ mai ad`uga o surs` viclean`, dac` pot spune a[a, a aces- tui anti-fanariotism. Boierii no[tri, deveni]i boieri patrio]i, se sim]eau cam cu musca pe c`ciul`, pentru c` mai to]i se \nrudiser` cu grecii. G~nde[te-te numai la Ien`chi]` V`c`rescu: s-a \nsurat de trei ori [i, de toate trei d`]ile, cu c~te o fanariot`. Aproape c` nu e familie dintre cele mari, care s` nu fi primit [i s~nge grecesc. {i, fiindc` mai devreme vorbeam despre originile controversate ale numelor, s` ne oprim la o alt` controvers`, veche \n istoriografia rom~n`: cea legat` de numele Basarab. Dumneavoastr` sunte]i adeptul originii cumane. Eu personal sunt convins c` erau cumani. Dar, dintr-un fel de ciudat` concep]ie ni]el \nt~rziat`, dac`-mi pot permite acest epitet, pe care \nc` o mai avem, mul]i ocolesc acest subiect. Nu ne-am dezb`rat \nc` de ideea c` nu e[ti bun rom~n dec~t dac` cobori direct din daco-romani, din Traian [i din Decebal. Sau, eventual, numai din Decebal, a[a cum sus]in c~]iva pseudo-iistorici care fac 42 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus destul` v~lv` [i c`rora multe mijloace de informare le dau credit, \n cursa lor dup` senza]ional. Vai! Adic` ne tragem numai din daci. Este absolut copil`roas`, mincinoas` [i primejdioas` toat` povestea asta traco-man` a doctorului S`vescu. Sunt ni[te caraghiosl~curi [i nu pot s` descifrez prea bine ce interese materiale stau \n spatele lor. Povestea acestui medic care vine s` ne \nve]e istoria rom~nilor este absolut abracadabrant`. Din p`cate, bietul rom~n nefericit, si- tuat acum cam la coada Europei, este victim` sigur` a acestor teorii demen]iale, care \i spun c` face parte din cea mai veche ras` din Europa [i care a st`p~nit omenirea \ntreag`. C` avem [i pu]in s~nge dacic mi se pare destul de verosimil [i de logic. Doar cucerirea roman` nu a golit toat` Dacia, a[a cum ar vrea unii! Este o abera]ie s` crezi c` o invazie poate goli o ]ar`, cu des`v~r[ire, de b`[tina[ii ei. Unde s-a mai pomenit? Mai ales c` romanii nu aveau nici un interes s` goleasc` ]ara, pentru c` aveau nevoie de bra]e de munc`, la c~mp [i la mine. De fapt, chiar singurul istoric care vorbe[te de golirea Daciei, spune a viris exaustat fuit, adic` a fost golit` de b`rba]i, ceea ce e cu totul altceva. {i e destul de logic: au disp`rut b`rba]ii purt`tori de arme, probabil \ntre 16 [i 45 de ani, fie c` au murit \n lupte, fie c` au fost lua]i prizonieri, fie c` au fugit. Dar au r`mas tinerii sub 16 ani, b`tr~nii, femeile care s-au corcit cu coloni[tii adu[i de romani. E clar c` avem [i s~nge dacic, dar nu numai dacic. Iar teoria purit`]ii dacice a mai fost folosit`, nu foarte demult, [i de istoria oficial` a regimului Ceau[escu. {i revenind la Basarabi, noi ne speriem la g~ndul c` s-ar putea s` fi avut ni[te [efi politici care s` nu fi fost de origine daco-roman`. Dar care sunt ]`rile din fostul Imperiu Roman care s`-[i fi ridicat \n Evul Mediu conduc`tori apar]in~nd elitelor locale, romanice? Nici galo-romanii, nici italicii, nici hispanicii nu s-au aflat, pentru o bun` perioad`, \n prim-plan. Structurile statale u medievale au fost create, peste tot, pe ruinele Imperiului Roman, de invadatori, de barbari. Asta i este o lege universal`, valabil` nu numai \n cazul pr`bu[irii Imperiului Roman, ci [i \n China, \n v India sau \n Egiptul antic. Nic`ieri, c~nd se pr`bu[e[te un imperiu, structurile statale nu mai r renasc prin b`[tina[i. B`[tina[ii parc` ar fi steriliza]i, politice[te vorbind. |n primul r~nd, aris- e

t tocra]iile vechi dispar [i, \n al doilea r~nd, poporul... pune botul pe labe, ca s` m` exprim \n mod vulgar. |ntotdeauna, noua aristocra]ie, care refondeaz` statul, este alc`tuit` din barbari. A[a c`, n dac` cumva primul domnitor al }`rii Rom~ne[ti a fost de origine cuman`, nu ar fi nimic extra-

I ordinar; dimpotriv`, ar fi regula. Pu]in \nainte, am vorbit de boierime. Cum s-au n`scut, \ns`, aceste aristocra]ii din Moldova [i }ara Rom~neasc`? E absolut clar, [i marele istoric Petre P. Panaitescu a spus-o [i el destul de r`spicat, c` originea boierimii rom~ne este majoritar slav`, ceea ce se vede [i dup` nume. |n Moldova, spre exemplu, nobilii rom~ni veni]i din Maramure[ g`sesc deja aici boieri de origine slav`. Inclusiv nume ilustre, ca T`utu, sunt dovezi ale originii slave: T`utu este o transformare a ungurescului Toth, care \nseamn` slav. Prin urmare, str`mo[ii T`u]ilor sunt oameni pe care maramure[enii care i-au g`sit i-au numit slavi. |n Muntenia, acei maiores terrae trebuie s` fi fost, majoritar, ori de origine slav`, ori de origine pecenego-cuman`. C~]iva sigur c` erau [i de origine valah`, dintre juzii mai puternici [i mai iscusi]i, fiindc` g`sim [i nume pur rom~ne[ti. De pild`, dintre primii, fratele lui Litovoi, care se numea B`rbat. Basarab I era deja rom~nizat, pentru c` nici un document unguresc sau str`in nu \l identi- fic` drept cuman. I se spunea valahul. Numele este, \ns`, de origine cuman`. La fel [i numele tat`lui s`u, care este gre[it cunoscut \n istoriografia noastr` drept Tihomir, c~nd de fapt el exist` \ntr-un singur document unguresc [i este Tocomerius, despre care Aurel Decei, marele nostru orientalist, a dovedit c` se apropie mult mai mult de numele cuman Toctomer. Acest Tocomerius este, probabil, identificabil cu Negru-Vod`, at~ta vreme c~t fiul lui Basarab este numit [i nepot al lui Negru-Vod`. Iat` un alt argument care pledeaz` pentru originea cuman` a Basarabilor, pentru c` e clar c`, fa]` de rom~ni [i de slavi, cumanii erau mult mai negricio[i la piele, de aici venind porecla de Negru-Vod`. Legenda s-a p`strat [i chiar Paul de Alep scrie c` \ntemeietorul ]`rii fusese poreclit Negru-Vod`, pentru c` era negricios la fa]`. Atunci, de ce s`

43 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 refuz`m eviden]a [i s` c`ut`m alte explica]ii complicate? |n plus, numele ctitoriilor basarabe[ti sunt cumane: Cozia, care \nseamn` nucet [i Hurezi. Mi se par pasionante aceste incursiuni genealogice. Genealogia este o ramur` a istoriei \nc` prea pu]in apreciat` [i folosit` la noi. Da, este un domeniu foarte interesant, care a fost aproape complet neglijat \n ultimele decenii, din motive politice, [i care \]i dezv`luie multe lucruri. Greutatea la noi este s` realiz`m genealogii dincolo de 1600, fiindc` nu se cristalizaser` \nc` numele de familie. |n general, se foloseau numai prenumele: logof`tul Drago[, logof`tul Bogdan, vistiernicul Radu. Numai c~teva nume de familie s-au n`scut \nainte de 1600, cum ar fi Br~ncovenii, Sturze[tii, Micle[tii, Boldure[tii, T`u]ii. Nu sunt multe aceste familii. Marile nume ale Munteniei,V`c`rescu, Dudescu, C~mpineanu apar destul de t~rziu [i trebuie mult` dib`cie pentru a urm`ri traseul transmiterii mo[iilor [i pentru a le g`si originile p~n` \n veacul al XV-lea sau al XIV-lea. Vezi, fiecare purt`m \n noi lucruri pe care le t`inuim cu grij` sau de care nici m`car nu [tim, date genetice care ne determin` [i ne urm`resc, chiar f`r` s` ne d`m seama. Pe l~ng` acest aspect, \nrudirile au [i semnifica]ii politice [i sociale. E foarte interesant s`-]i dai seama cum se formeaz` adev`rate dinastii de profesori universitari, de generali, de oameni politici, fiindc` se sus]in [i se ridic` unii pe al]ii. {i asta, nu numai datorit` sistemului de rela]ii, ci pentru c` oamenii tr`iesc de mici \ntr-un mediu care \i formeaz` [i \i preg`te[te. Atmosfera din cas` este esen]ial`. De aceea, eu pretind c` politicienii cei mai buni sunt cei care au avut un tat`, un unchi sau un bunic care deja f`cea politic`. Copilul, de mic, aude [i se lumineaz`. Nu spun asta ca s` fac elitism, dar s` [tii un lucru: este cert istorice[te c`, din prima genera]ie de oameni veni]i de la ]ar`, nu po]i avea politicieni valabili. Un fiu de ]`ran, care era numai ]`ran, nu e bun de politi- I

cian. Foarte ciudat, totu[i. Afar`, poate, de cazul \n care taic`-s`u, foarte iste], ajunsese deja pri- n mar \n satul lui [i \l \mpinge [i pe fiu, ca s` ajung` mai departe. Trebuie neap`rat s` existe interes t

politic \n familie. e r

LIPSA MODELELOR v i

Din p`cate, suntem nevoi]i s` asist`m, zilnic, tocmai la aceast` incultur` [i lips` de u

preg`tire politic` a celor care sunt \n fruntea ]`rii. Elitele decapitate \n \nchisorile comuniste sunt \nc` la \nceputul unei timide reconstruc]ii, \n timp ce fr~iele se afl` \n m~inile nesigure, dar lacome, ale unei pseudo-eelite, descendent` direct` a nomenclaturii P.C.R. |n momentul de fa]` asist`m la o lips` de modele. Fapt care determin` [i demersul meu. Modelele care totu[i exist` trebuie promo- vate [i urmate. Oamenii trebuie ajuta]i s` fac` diferen]a [i s` nu se lase cuceri]i de falsele modele. Va fi foarte greu, pentru c` modelele adev`rate sunt foarte pu]ine. Burghezia rom~n` a de- zertat sau a murit \n \nchisori [i ave]i prea pu]ine specimene r`mase, multe dintre ele stricate, de altfel. V`d chiar tineri cu nume ilustre [i care \nc` mai sunt aici, dar pe care nu dai doi bani, a[a cum sunt, \mbr`ca]i ca vagabonzii din Occident, cu pinteni la picioare, cu cercei \n nas, cu bluzoane de piele neagr` [i c`l`rind motociclete! La foarte pu]ine familii din vechea lume rom~neasc` mai exist` o anumit` ]inut`. Trebuie s` a[tept`m ca fiii, nepo]ii [i str`nepo]ii mem- brilor nomenclaturii comuniste s` devin` oameni civiliza]i. {i a[a, peste vreo 150 de ani, vom avea... o nou` aristocra]ie rom~neasc`. Jalnic` protipendad`! Poate c` sunt naiv, dar eu \nc` sper \ntr-uun reviriment al aristocra]iei [i burgheziei noastre. S` dea Dumnezeu, dar suntem prea pu]ini. Mai \nt~i, n-ar strica s` revin` mai mul]i dintre cei pleca]i \n str`in`tate. Dumneavoastr` sunte]i un exemplu. 44 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Da, dar eu sunt unul dintr-o sut`, \n cel mai fericit caz. Nu vezi cum i-au \mpiedicat s` se \ntoarc`? Majoritatea lor nu s-au \ntors, pentru c` se c`s`toriser` \n str`in`tate, aveau deja un rost acolo [i, \n plus de asta, actualul regim de la Bucure[ti a f`cut tot ce a putut, \n primii zece ani de dup` decembrie 1989, pentru a descuraja revenirea unor fo[ti emigran]i. Ca s` te sc~rbeasc`, nu te pl`teau, \]i f`ceau mizerii, nu-]i d`deau \nd`r`t casa, a[a \nc~t foarte pu]ini au revenit \n Rom~nia [i, din p`cate, cu drept cuv~nt. Acum, \n ultimul timp, s-a mai schimbat placa, \ncepe s` ni se fac` curte. E, \ns`, cam t~rziu, [i se vede c` nu e dec~t praf \n ochii Europei \ntre- gi, semn c`... s-au liberalizat.

MAI TOTDEAUNA, FORMA PRECEDE FONDUL

Totu[i, ie[irea din marasm nu este imposibil` [i avem exemplul extraordinarului salt, poate f`r` precedent, f`cut de Rom~nia \n cea de-aa doua jum`tate a secolu- lui al XIX-llea. A[a este. Desigur c` au ap`rut [i neajunsuri \n cursul acestei prelu`ri a valorilor occidentale, dar ele sunt exploatate c~teodat` \n mod aberant. Eu g`sesc c` formula lui Maiorescu, „forma f`r` fond“, a fost gre[it` [i, din p`cate, mai d`inuie[te [i ast`zi. Unii consider` c` ar trebui s` ne \ntoarcem la nu [tiu ce form` de rom~nism verde. Dar care o fi aceea? Tare a[ vrea s` mi se spun` ce este autentic rom~nesc. Ar trebui, poate, s` ne \ntoarcem la via]a pastoral`? Ei bine, dup` p`rerea mea, mai totdeauna forma precede fondul. Cu forma trebuie \nceput, pentru a avea pe ce s` construie[ti. Maiorescu nu a avut dreptate \n aceast` privin]`. {i, mai \nt~i, peste tot unde se introduc lucruri noi, exist` la \nceput impresia c` forma nu are fond. Nu are, dar \[i u construie[te \n timp. i Iar rapiditatea cu care adopt`m din mers aceste modele face parte, poate, [i din v specificul nostru, ca popor. Poate c` avem un fond sporit de instabilitate [i, \n r acela[i timp, de adaptabilitate. e

t Aceast` adaptabilitate poate fi un cusur, dar [i o calitate. Eu mai pun [i o alt` coordonat` \n joc [i anume faptul c`, totu[i, o parte important` din etnogeneza noastr` este de sorginte medi- n teranean`, latineasc` prin limb`. Prin urmare, dac` ne compari cu s~rbul, bulgarul, rusul [i chiar

I cu grecul, facilitatea rom~nului de a adopta tipare fran]uze[ti sau italiene[ti este, desigur, mult mai mare. Asta a f`cut ca noi s` nu opunem rezisten]` \n mod violent. De pild`, biserica orto- dox` rom~n` nu a fost at~t de radical anti-occidental`, cum au fost cea ruseasc` [i cea greceasc`. Bag` de seam` c`, \n 1439, c~nd cu unirea de la Floren]a, mitropolitul Damian al Moldovei a sem- nat. Mitropolitul Munteniei nu a fost prezent din cauze exterioare credin]ei religioase, dar eu cred c`, dac` lucrurile ar fi evoluat normal, rom~nii ar fi acceptat atunci unirea bisericilor. S-au opus, \ns`, ru[ii [i grecii [i a mai fost [i ghinionul c` a murit patriarhul care \l \nso]ise pe \mp`ratul Paleolog, iar noul patriarh, Ghenadios, a fost violent anti-unire. El a fost [i cel care, mai t~rziu, a tratat cu Mehmet al II-lea un fel de pact, care a func]ionat sute de ani. {i care i-aa oferit Patriarhiei Ecumenice o putere, poate mai mare dec~t cea pe care o avusese \n timpul \mp`ra]ilor cre[tini. E clar. O mult mai mare putere politic`.

NOTå * Convorbirile s-au desf`[urat în perioada 2001-2003. [i „România literar`“ (2003). Fragmente au mai ap`rut în revistele „Deci“ (2002, 2003)

45

Note de lectur\ REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Catheriine Morgan,, Earlly Greek States beyond the Polliis,, London/New York:: Routlledge,, 2003,, 326 p..

Adrian Robu

Dup` volumul cu privire la a[ezarea micenian` [i la sanctuarul de la \nceputul epocii fierului de pe istmul Corintic1, C. Morgan ne ofer` o util` sintez` despre o serie de comunit`]i din Grecia, constituite „beyond the polis“, [i modul \n care ele s-au autodefinit: „This book is an N exploration of the different tiers of identity by which mainland Greek communities constitutes themselves during the Early Iron Age and Archaic period“ (p. 1). Din punct de vedere geografic o regiunile \n special analizate (Thessalia, Phocis, Locris de Est, Ahaia, Arcadia) sunt situate la t marginea a ceea ce a fost considerat „the polis world“. e d

Lucrarea este util` at~t studen]ilor, prin prezentarea unor zone mai pu]in abordate de d

manuale de istorie greac`, c~t [i speciali[tilor \n istoria Greciei arhaice [i clasice. Autoarea e

prezint` pe larg stadiul cercet`rilor arheologice pentru zonele analizate, oferind o bogat` l bibliografie, plus o serie de planuri, h`r]i [i ilustra]ii complete. l Introducerea (p. 1-44) ne prezint` o analiz` a unor termeni des folosi]i de arheologi sau e istorici ai Greciei antice, dar adesea prea pu]in explica]i. Subcapitolele, „Ethnos and polis“ (p. 4- c 10), „Ethne, ethnicity and tribalism“ (p. 10-16), „Archaeology and early Greek ethne“ (p. 16-18) t se \nscriu \ntr-un program de cercetare a conceptelor de polis [i ethnos, inaugurat de u Copenhagen Polis Centre. Acest centru, aflat sub direc]ia lui M.H. Hansen, a \nceput din 1993 r realizarea unui inventar de poleis pentru lumea greac` antic`, \ncerc~nd s` descifreze care este \ percep]ia greaca asupra no]iunii de polis, [i printr-o examinare detaliat` a diferitelor tipuri de surse s` prezinte „what a polis did“2. C. Morgan critic` prioritatea acordat` \n secolele XIX [i XX studierii cet`]ii (polis) grece[ti „as the most dynamic, creative and influential form of political organization in the Archaic and Classical world“. |n acest sens, autoarea subliniaz`: „It is certainly true that some Archai poleis have produced no evidence for any other politically salient forms of identity: Corinth is perhaps the most striking case. But there are no grounds for prioritizing these comparatively few cases over political systems like those of Achaia and Thessaly which had more complex levels of identity, were active internationally in, for example, trade, colonization and warfare, and maintained complex social interconnections with other state systems“ (p. 6). |n ceea ce prive[te termeni precum „ethne“ [i „ethnicity“, C. Morgan define[te „ancient Greek ethnic groups not as primordial, reified entities, but as social constructs which are the outcomes of ongoing processes of identity negotiation“, consider~nd c` „ethnicity“: „it is a matter of continuing choice, manipulation, and politicization, highlighting traits accorded active importance in the structuring and expression of sociopolitical relations with the community and in relation to outsiders“ (p. 10). Capitolul 2, „Big sites and place identities“ (p. 45-106), prezint` o serie de „big sites“ (Eretria,

48 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Corint, Argos, Atena), consecin]ele economice [i sociale ale dezvolt`rii lor \n epoca fierului [i perioada arhaic`, precum [i modurile de exprimare a identit`]ii lor. Aceste centre sunt comparate cu situa]ia prezent` \n Thesalia, subliniindu-se: „that there is no arheological support for a contrast between the polis as an urbanized state form and the generally unurbanized and thus politically backward Archaic and early Classical ethnos“ (p. 46). Capitolul 3, „Communities of cult“ (p. 107-163), analizeaz` diferite manifest`ri de cult \n Phocis, Thessalia sau Arcadia, relief~nd rolul sanctuarelor \n crearea [i consoliderea identit`]ii de grup. C. Morgan caracterizeaz` de asemenea sanctuarele drept „consumption centres“, subliniind importan]a economic` a acestora. Importan]a construc]iilor mitice sau a teritoriului pentru definirea oric`rei comunit`]i grece[ti, a rutelor comerciale ca mijloace de interac]iune \ntre poleis [i ethne, prezentarea r`zboiului [i a coloniz`rii ca dou` forme de mi[care a indivizilor care duc la \nt`rirea identit`]ii de grup, reprezint` c~teva din subiectele tratate \n capitolul 4, „Territory, power and ancestors“ (p. 164-205). Trebuie men]ionat \n cadrul ultimului capitol, „Beyond the Polis. Political communities and political identities“ (p. 206-225), analiza pe care C. Morgan o face cu privire la golful Corintic, ca zon` de „regional interconnections“ (p. 213-222)3. Canal important de comunicare \ntre zone de coast` [i de interior, C. Morgan indic` faptul c`: „in terms of human geography, the Corinthian gulf ends not at the west coast of Achaia and Aetolia, but at Ithaka and Kephallenia“ (p. 218). \ Reconstruc]ia istoriei politice [i sociale a unor comunit`]i grece[ti considerate p~n` de r cur~nd drept marginale, accentul pus pe faptul c` \n Grecia arhaic` polis nu reprezint` „the u fundamental form of organization“ sunt principalele merite ale lucr`rii analizate \n aceste pagini. t

c F`r` nici o \ndoial` este o lucrare care trebuie sa figureze \n bibliografia general` a celui

e interesat de istoria Greciei antice.

l |n final, nu ne r`m~ne de men]ionat dec~t o critic` formal` la adresa editorilor acestei

l lucr`ri: prezen]a notelor la finalul lucr`rii, pe capitole, [i nu ca note infrapaginale. Notele con]in e o bibliografie bogat` [i o serie de preciz`ri foarte folositoare, impun~nd consultarea lor

d continu`. |n acest sens trebuie subliniat c` este destul de dificil` pentru cititor utilizarea acestui d sistem complicat iar verificarea referin]elor bibliografice este mult \ngreunat`. e t NOTE o 1 C. Morgan, Isthmia VIII. The Mycenaean Settlement and Copenhaga: „The main purpose of this investigation is to Early Iron Age Sanctuary, Princeton, 1999. find out what the Greeks thought a polis was, and to N 2 Pentru o prezentare a programului de cercetare compare that with what modern historians think a polis desf`[urat de Copenhagen Polis Centre, vezi: M.H. is“. Hansen, „The Copenhagen inventory of poleis and the 3 Pentru importan]a strategic` a golfului Corintic, vezi: C. lex hafniensis de civitate“, în The Development of the Morgan, „Corinth, the Corinthian Gulf and western Polis in Archaic Greece, L. Mitchell and P. J. Rhodes Greece during the eight century BC“, BSA, 83, 1988, p. (eds.), London, 1997, p. 9-23. Hansen indic` principalul 313-338. scop al cercet`rii desf`[urate la Universitatea din

49 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Exercii]iiii `ntru cunoa[tere:: sociietate [ii mentalliit\]ii ``n noii abord\rii iistoriiograffiice,, Coordonatorii:: Miirella Lumiinii]a Murgescu,, Siimiion C``ll]iia,, IIa[ii,, DoMiinoR,, 2003

Marius-FFlorin Dra[ovean

La unul din cursurile frecventate \n primul an de studen]ie am aflat c` exist` un cod al bunelor maniere de lectur`. Pe parcurs am dedus c` exist` c`r]i pe care le cite[ti \n tramvai sau \n orice alt mijloc de transport; unele pe care le cite[ti [i recite[ti \n intimitatea dormitorului N t`u; altele, cum e cea de fa]`, le digeri doar cu creionul \n m~n`, st~nd pe scaunul de la birou. o Cititul unei asemenea c`r]i presupune, de asemenea, \nv`]area r~nd cu r~nd [i pagin` cu pagin`. t

E una din acele c`r]i scris` documentat [i frumos, cu stil [i cu puterea de a-[i captiva cititorii. e

|n momentul de fa]` ne confrunt`m cu o extraordinar` diversificare a istoriei. d

Multiplic~ndu-se istoria, istoricul trebuie s` \[i aleag` un segment bine delimitat. Tendin]a \n d

istorie devine aceea de interdisciplinaritate, deoarece pe baza unei istorii globale, inevitabil, e istoria prive[te \n multe direc]ii. Istoria social` impune foarte multe abord`ri posibile. Acest l aspect a fost foarte bine \nsu[it e c`tre coordonatorii [i autorii volumului aflat \n discu]ie. |n l contextul \n care atitudinile se diversific`, ie[im din faza na]ionalist` a istoriei. Acum e intereseaz` ceea ce se \nt~mpl` sub nivel na]ional: entit`]i na]ionale, minorit`]i, istoria femeilor, c t

istoria urban`, imaginarul [i propaganda, istoria alimenta]iei etc. u Prezentul volum \[i propune s` introduc` noi modalit`]i de lectur` / analiz` / interpretare a unor izvoare consacrate. Volumul e structurat \n jurul a dou` domenii: primul dintre ele r trebuind \n continuare dezvoltat [i revalorizat - istoria urban`. Necesitatea revaloriz`rii acestei \ istorii urbane „devine evident` \n clipa \n care con[tientiz`m c` ora[ul ultimei jum`t`]i de mileniu este laboratorul \n care a fost experimentat` [i construit` lumea de azi“ (p. 10). Al doilea domeniu dezb`tut este cu siguran]` \n mare vog`, suscit~nd multe polemici [i cre~nd o anumit` sensibilitate mental` \n jurul lui — propaganda [i imaginarul. Ultimele dou` studii ale volumului aflat \n discu]ie pot fi incluse sub titulatura „Concepte [i metode“, autorii lor dezb`t~nd rolul [i locul metodologiei \n scrierea istoriei. Contribu]iile din volum ilustreaz` dinamismul noii genera]ii de istorici fiind scrise de min]i alerte [i vii, care au reu[it s` se elibereze de acel arsenal de concepte tradi]ionale existente p~n` acum \n istoriografie, concepte mai mult sau mai pu]in melodramatice [i mitice, care ascund, \n loc s` le ilumineze, realit`]ile istorice. De aceea, fiecare contribu]ie \n parte poate constitui la r~ndu-i un \nceput de drum deoarece istoria devine tot mai evanescent` pentru a oferi locul r`mas vacant istoriilor. Din fericire, o asemenea oper` f`cut` cu r`bdare [i pe un ton euristic r`m~ne \n grija timpului. R`sfoind-o, cititorul va ajunge s` z`boveasc`, \nc` de la \nceput asupra \n]elesului cunoa[terii, pentru ca mai apoi prin intermediul exerci]iilor s` fie capabil s` \n]eleag` cunoa[terea ca pe o invita]ie la diversitate. Bine\n]eles, am`nuntele au, de bun` seam`, greutatea lor. Dar toate aceste realit`]i 50 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus neprelucrate \ndeajuns p~n` acum, ne ajut` dac` nu s` tragem o concluzie, cel pu]in s` vedem explica]iile esen]iale. Cititorul care nu \mp`rt`[e[te modul meu de a vedea lucrurile e invitat s` lectureze [i, cu riscul de a m` repeta, s` \n]eleag` aceast` invita]ie la diversitate. Discu]ia, bine\n]eles, r`m~ne deschis`. Coordonatorii [i autorii acestui volum au \n]eles c` nu e \ndeajuns s` \n]elegi o problem`, ci trebuie s` [tii [i s` o prezin]i. {i la final, ceea ce conteaz` \n cercetarea [tiin]ific` e capacitatea de a pune \ntrebarea care trebuie, aceasta constituind \ns`[i condi]ia indispensabil` a succesului. Este exact ceea ce am vrut s` v` ar`t, s` v` semnalez. Citit` cu bun` credin]`, o carte precum aceasta, ar trebui s` dea de g~ndit istoricilor rom~ni [i nu numai lor. Ea poate fi elementul declan[ator al unei dezbateri mai mult dec~t necesare \n istoriografia rom~neasc` de azi. \ r u t c e l l e d d e t o N

51 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Allexandru Madgearu,, Oriigiinea mediievall\ a ffocarellor de confflliict diin Peniinsulla Ballcaniic\,, Bucure[tii,, Ediitura Coriint,, Bucure[tii,, 2001,, 286 p..

Filip-LLucian Iorga

Cartea domnului Alexandru Madgearu trateaz` una dintre temele cele mai disputate [i mai sensibile ale epocii noastre. |n anii ’90 ai secolului trecut, Balcanii, deja fixa]i \n mentalul colectiv ca „butoi cu pulbere al Europei“ (sintagm` folosit`, de altfel, \ntr-un mod abuziv), au N demonstrat \nc` o dat` lipsa endemic` a stabilit`]ii. Destr`marea Iugoslaviei, crizele din Bosnia, o Kosovo [i Macedonia (FYROM) au fost gestionate cu mare greutate de c`tre comunitatea t

interna]ional`; uneori au ap`rut erori \n abordare, determinate de inadecvarea m`surilor la e

situa]ia at~t de complex` din zona balcanic`. Poate tocmai de aceea istoricul simte nevoia ca, d al`turi de speciali[ti din alte domenii, care studiaz` cauzele [i propun solu]ii, s` ofere propria d

sa imagine asupra unui trecut care, din cauza unor interpret`ri eronate (de cele mai multe ori, e voit eronate), ajunge s` aib` influen]e negative \n actualitate. l |n primele pagini, citatele din Nicolae Iorga ilustreaz` una dintre temele principale ale c`r]ii, l aceea c` trebuie evitat` confuzia de planuri \ntre lumea contemporan` [i cea medieval`, care e trebuie privit` ca o lume cu totul aparte. Argumentele de istorie medieval` folosite, spre c t

exemplu, de c`tre unii politicieni din zona balcanic` pentru a legitima modific`ri ale grani]elor u actuale sunt caduce [i periculoase. |n Introducere, autorul ofer` o descriere succint` a Peninsulei Balcanice [i a balcanismului (pe care ne-am obi[nuit, din p`cate, s` \l percepem r exclusiv prin intermediul conota]iilor negative ale termenului). Balcanismul, dup` Alexandru \ Madgearu, este o „permanent` stare de conflict rece sau cald \ntre statele vecine care \[i disput` teritorii cu popula]ie amestecat`“ (p. 10). Tocmai de aceea a fost necesar` introducerea termenului de Europa de sud-est, pentru compatibilizarea la structurile occidentale. Rom~nia nu a f`cut niciodat` parte, propriu-zis, din spa]iul balcanic dar a suferit influen]a acestuia (regimul comunist repoten]~nd laten]ele unora dintre tr`s`turile negative ale balcanismului). Apari]ia focarelor de conflict din Balcani a fost favorizat` de factori precum spa]iul geografic fragmentat, „mozaicul etnic“ (p. 15), particularismul regional sau mi[c`rile de popula]ie (trans- humantice [i metanastice). |n continuare, lucrarea este structurat` \n dou` mari p`r]i. Prima dintre ele, numit` chiar Trecutul, urm`re[te principalele aspecte etnice, politice [i religioase ale lumii balcanice medievale: a[ezarea slavilor la sudul Dun`rii [i cre[tinarea lor; perioadele de dec`dere [i de reviriment ale Imperiului Bizantin; \ncerc`rile imperiilor s~rb [i bulgar de a prelua mo[tenirea imperial` bizantin` (toate unific`rile din perioada studiat` au fost realizate tocmai \n aceast` idee; de aceea, „frontierele medievale nu pot legitima frontierele contemporane“ — p. 110); cucerirea otoman`, favorizat` de conflictele dintre statele cre[tine; c`derea Constantinopolului [i preluarea de c`tre Imperiul Otoman a „ideii universalismului roman“ (p. 143); conflictul dintre confesiunile ortodox` [i catolic` pentru ob]inerea unei c~t mai mari influen]e \n spa]iul 52 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus balcanic. Otomanii sunt primii care unific` \n mod real regiunea, instaur~nd a[a-zisa „Pax Ottomana“, care va rezista p~n` la prefigurarea Problemei orientale. Sultanul protejeaz` ortodoxia, pentru a o putea opune cu eficien]` amenin]`rii catolicismului. Cea de-a doua parte, Prezentul. Propaganda istoric` [i ideologiile na]ionaliste balcanice cuprinde, la r~ndul s`u, dou` sec]iuni: \n prima dintre ele, dl. Madgearu trece \n revist` c~teva teorii etnogenetice (unele dintre ele, abracadabrante), folosite de na]iunile balcanice \n scopuri propagandistice. Spre exemplu: teoria originii slave a grecilor de ast`zi; complicata problem` a vetrei de formare a albanezilor; autohtonitatea bulgarilor \n Macedonia; folosirea unei presupuse origini iraniene a croa]ilor \n scopul unei c~t mai mari distan]`ri de s~rbi. Urmeaz` ultima sec]iune, \n cadrul c`reia autorul revine la dou` dintre cele trei „problem areas“ enun]ate \n Introducere: Kosovo [i Macedonia. At~t s~rbii, c~t [i albanezii au dus campanii de propagand` acerb` pentru a-[i dovedi dreptul asupra provinciei Kosovo, folosindu-se copios de istorie. Macedonia, „cheia Balcanilor“, este [i ea disputat` de Grecia, Bulgaria [i Serbia. Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, liderii comuni[ti iugoslavi au \ncurajat teoria fantezist` a existen]ei unei „na]iuni“ macedonene, apropiat` de cea s~rb`. Cazul \n spe]` ne aminte[te [i de \ncercarea sovietic` de a inventa o „na]iune“ moldoveneasc` (fantezie r`uvoitoare care mai are [i ast`zi adep]i). |n concluzie, trebuie evitate capcanele teoriilor care sus]in puritatea etnic` a unei na]iuni sau a alteia. Istoria nu trebuie folosit` \n scop propagandistic, pentru a legitima varii mitologii \ na]ionaliste care nu fac altceva dec~t s` conduc` la conflicte, ci trebuie folosit` pentru a r \n]elege originea focarelor de conflict. Singura solu]ie viabil` pare a fi respectarea configura]iei u etnice actuale. t c e l l e d d e t o N

53 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Flloriin {perllea,, From the Royall Army to the Popullar Army.. The Soviietiizatiion off the Romaniian Miilliitary (1948-1-11955),, Bucharest,, Ziiua Publliishiing House,, 2003,, 333 p..

Cristina Nedelcu

Florin {perlea is a young and promising Romanian historian, who few time ago have published his second work. The book called „From the Royal Army to the Popular Army. The Sovietization of the Romanian Military (1948-1955)“ should become a basic tool for students and N scholars who intend to study the problem of communist establishment in Romania after the o Second World War. t

Although, first, the reader may think that this book is concerned only with military e

structures, he will have the pleasant surprise to discover a deep and a keen critical analysis of d the Romanian society during a crucial historical period. d

This book has developed, as the author himself testifies, from his PhD thesis, which it was e coordinated by Professor Dinu C. Giurescu and it have been very well received when asserted. l Thus, the publishing of this project become imperative for our historiography field for many l reasons. e First of all, this necessity is due to the lack from the Romanian historiography of an c t

objective work about the military structures at the beginning of communist era. Before 1989 u such kind of works preoccupied with military field should’ve answer to the communist regime’s legitimacy needs. Another justification of this book’s importance stands in the fact that it brings r into the light many primary sources found by the author in various archives and libraries. All \ these documents couldn’t have answered to the criterion of an objective and proper analysis during the time of communist regime. Of great importance is also the fact that this book represents the spirit of the new Romanian historiography. It is a demonstration of author’s ability to go beyond simple narration of military and political events up to identify psychological lines, propagandistic models and modalities of persuasion and actions promoted by the totalitarian regimes. The book is divided in four major parts, a foreword signed by Professor Giurescu, annexes which includes an important selection of unpublished documents and an afterword in English. {perlea begins his study from 1945, when the army leadership still belonged to old traditional and royal elites and ends it in 1955 when the new „socialist military“, as the Soviet model requested, was in control of every structure. The first part deals with a presentation of the Romanian society from the end of the Second World War, within the framework of which the military structures had functioned. As a special section of this chapter the author stresses some key concepts and the fact that the sovietization process from Romania took place within a regional system. The second part is dedicated to the period of effective action developed by the Communist Party from 1948 to 1950 in order „to conquer“ the army. Inside this range of time he establishes 54 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus chronological phases and describes the model, the doctrine and the type of action which the Communists had followed to achieve the purpose of getting control over military. This period was followed by the phase of inside army action from 1950-1955 at the end of which army’s loyalty belonged to the Party, not to the country. Florin {perlea proves that the sovietization process had been a punctilious work made by a minor group — the communists in 1945 represented only a minority — from the Romanian political system, which in the end was successful because of Russian support. It should be pointed out that the author sets down a very useful methodological approach, which can be helpful for those who study the mechanism of taking power by the communists in other state’s fields. His analysis on the military level is just a schedule of a micro-cosmos, which, in order to understand correctly the sovietization process, can be transpose on the grand level of the whole society. The book, written in a clear style, easy to understand and to follow, is an inmost examination of a „black“ period in Romanian history, concerned mainly with the evolution of a professional category, but, also, extended to the complex political and propagandist mechanism. Following, it should be pointed out that the author has the ability to perceive and to describe the delicate changes of conception of a generation. This conception change could’ve been one of the reasons of communism’s long life in Romania. \ r u t c e l l e d d e t o N

55

Studii REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Stabiilliirii de barbarii ``n IImperiiull Roman:: datare [ii cllariiffiicare juriidiic\

Alexandru Codescu S

Colonatul roman este o institu]ie care \[i ia numele de la verbul colo, -ere (a cultiva t p`m~ntul), etimologie insuficient`, \ns`, pentru a oferi un r`spuns \n privin]a caracteristicilor u esen]iale ale acestui edificiu normativ. Izvoarele prezint` dou` accep]iuni principale ale d cuv~ntului colonus. Prima dintre ele, care este [i cea mai veche, se refer` la \ntemeierea de i colonii de c`tre Statul roman, prin deductio1, cet`]eanul trimis ca locuitor \n nou-\ntemeiata i colonia purt~nd numele de colonus (colonist)2. Al doilea sens, care fomeaz` par]ial obiectul / 3 /

studiului de fa]`, este acela de cultivator liber al p`m~ntului altuia (colon) . Colonatul, \n I aceast` ultim` accep]iune, este un ansamblu de norme ale dreptului roman care reglementeaz` I raporturile juridice dintre colon [i proprietarul fondului pe care acesta \l lucreaz`. Ap`rut \n ultimele secole ale Republicii4, colonatul evolueaz`, trec~nd prin trei stadii de dezvoltare, \n s decursul c`rora condi]ia juridic` [i social` a agricultorului se degradeaz` din ce \n ce mai mult, t \n secolul al VI-lea \mp`ratul Iustinianus ajung~nd s` se \ntrebe retoric dac` mai exista, oare, o vreo diferen]` \ntre colonul legat de glie [i sclav5, primul p`str~ndu-[i totu[i, cel pu]in de iure, r calitatea sa de om liber. Dac` la \nceput raportul juridic dintre colon [i proprietar era guvernat i de contractul de loca]iune a lucrului (locatio-conductio rei)6, cultivatorul pl`tind pentru e v

folosin]a terenului un pre] \n bani, cu timpul, dificult`]ile agriculturii [i situa]ia grea a colonilor v

au impus o nou` abordare a rela]iilor contractuale, pre]ul \n bani fiind \nlocuit cu plata unei e 7 8 p`r]i din recolt` . Se face asfel trecerea la categoria colonatului par]iar. |ntre anii 244 [i 332 , prin c 9 ceea ce legile ulterioare numeau lex a maioribus constituta, colonilor li se interzicea s` h

p`r`seasc` terenul pe care \l cultivau, m`sur` luat` de autoritatea imperial` roman` \n e conformitate cu unele cutume deja \ncet`]enite, cu scopul de a asigura o mai mare stabilitate \n perceperea impozitelor, dar [i din necesitatea de sprijini agricultura. Etapele de evolu]ie a colonatului apar succesiv \n odinea prezentat`, dar coexist` \n timpul unor lungi perioade de tranzi]ie care au dus generalizarea aproape complet` a colonatului servaj10. O problem` \ndelung dezb`tut` de istorici [i de specali[tii \n Drept Roman prive[te originea colonatului ca institu]ie, \n special a formei sale ultime, colonatul servaj. S-a \ncercat demonstrarea unei origini orientale sau a uneia germanice11. Se pare totu[i, dincolo de posibilitatea unor influen]e externe, c` evolu]ia progresiv` a colonatului \n interiorul societ`]ii romane este mai plauzibil`, din fericire exist~nd izvoare juridice, istorice [i literare care urm`resc stadiile prin care trece aceast` institu]ie. Trebuie f`cut`, \ns`, o distinc]ie \ntre originea prim` a colonatului (care, a[a cum am men]ionat, este cea intern`, italic`) [i originea colonatului servaj, unde discu]iile persist`. Teoria originii germanice a colonatului se sprijin` pe un fragment din Tacitus, „De origine et situ Germanorum“12 \n care este descris un sclav german a c`rui condi]ie este similar` cu 58 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus aceea a viitorului colon serv roman: „De altminteri, de sclavi nu se slujesc ca noi, s` le r~nduiasc` treburile \n cuprinsul gospod`riei: fiecare sclav \[i chivernise[te casa [i c`minul s`u. St`p~nul \l \ndatoreaz` a da zeciuial` ca un colon: gr~ne, vite, ori p`nur`, [i aceasta-i toat` supunerea sclavului“13. Aceast` uimitoare asem`nare a fost coroborat` cu obiceiul \mp`ra]ilor romani de a a[eza pe teritoriul Imperiului popula]ii barbare supuse, ai c`ror indivizi urmau s` aib` o condi]ie juridic` asem`n`toare colonului. Era plauzibil`, \n aceast` lumin`, o preluare de c`tre romani a modului germanic de lucru cu sclavii \n agricultur`, pentru a fi aplicat \n rela]iile cu captivii, mod care ar fi putut influen]a [i raporturile juridice privind pe ceilal]i coloni. Este necesar a se observa faptul c` sunt a[eza]i pe ogoarele romane nu doar germanici, cum se considera p~n` \n secolul al XX-lea, cel pu]in14, ci aceast` institu]ie prive[te diverse grupuri de barbari care se predau, indiferent de etnia lor. A[a cum vom vedea, mul]i sunt de sorginte germanic`, de asemenea, unele dintre primele atest`ri ale acestui fenomen se refer` la popoare de aceea[i origine, astfel \nc~t nu poate fi exclus` de plano o influen]` asupra dezvolt`rii colonatului15. Istoricii [i juri[tii au datat \nceputul acestui mod de intrare \n colonat \n a doua jum`tate a secolului al II-lea, fiind atestat de „Historia Augusta“16, pentru perioada care a urmat r`zboiului e lui Marcus Aurelius cu marcomanii17. S-aa pus, totu[i, problema anteriorit`]ii acestei institu]ii. h Brissaud crede c` este \ndoielnic` o teorie a intr`rii \nvin[ilor \n colonat care s` urce p~n` \n c perioada republican`18. Garsonnet afirm`, \ns` c` Augustus aduce coloni \n Imperiu, cit~nd e fragmente din Suetonius [i Cassius Dio19. v Obiectul studiului nostru este acela de a observa \n ce m`sur` a[ezarea popula]iilor supuse v de c`tre autoritatea imperial`, \n interiorul grani]elor (de iure sau de facto) ale Statului roman, e

i \n calitate de coloni, este anterioar` datei recunoscute de lucr`rile de istorie [i de cele privind

r dreptul roman, [i de a \ncerca o analiz` condi]iei juridice a barbarilor a[eza]i, a[a cum aceasta apare descris` \n surse (\n acest sens dorim s` \ncerc`m o explicare a originii acelei categorii a o 20

t colonilor servi pe care izvoarele juridice t~rzii \i numesc tributarii ). Pentru a putea extrage

s caracteristicile esen]iale ale a[ez`rii barbarilor, ca izvor al colonatului, vom cerceta m`rturiile antice \n ordine aproximativ invers cronologic`, pornind de la constitu]ia \mp`ra]ilor Honorius I [i Theodosius al II-lea, privind scyrii, din 12 aprilie 40921, ajung~nd la SHA, Marcus, 22. Pentru o I datare a fenomenului vom folosi izvoarele care se refer` la situa]ii anterioare domniei lui Marcus /

/ Aurelius, analiz~ndu-le \n compara]ie cu cele privind epoca ulterioar` acestui \mp`rat.

i Pentru anii 408-409, Sozomenos noteaz`: „Uldis p`r`sit astfel, trecu pe cel`lalt ]`rm al

i fluviului, dup` ce a pierdut un num`r foarte mare din oamenii s`i. El pierdu \ntre al]ii pe

d Scirieni, popoare care erau foarte numeroase \nainte de a li se fi \nt~mplat aceast` nenorocire.

u \ns`, r`m~n~nd \n urm`, o parte din ei au fost t`ia]i \n buc`]i, iar ceilal]i lega]i [i du[i la

t Constantinopol. Magistra]ii erau de p`rere c` e bine de a-i desp`r]i, ca nu cumva r`m~n~nd uni]i s` se porneasc` la vreo \ntreprindere; unii fur` v~ndu]i cu pre] de nimic, iar al]ii da]i \n dar cu S sarcina de a-i duce \n Asia f`r` a-i l`sa niciodat` sa se re\ntoarc` \n Europa. Am v`zut eu \nsumi c~]iva dintre ei care lucrau la cultura p`m~ntului, \n Bithynia, \n \mprejurimile muntelui Olimp“22. De[i autorul se refer` explicit la cultivarea p`m~ntului, (), din fragmentul citat ar reie[i c` scyrii erau a[eza]i \n calitate de sclavi ()23. Neclaritatea este de \n]eles, scopul istoricului bisericesc nefiind acela de a face o analiz` juridic`, ci de a descrie ceea ce percepuse. Este ne\ndoielnic c` \n epoc` exista, p`strat` de secole, tradi]ia lu`rii ca sclavi a prizonierilor de r`zboi, cauz` care determina pe Honorius [i pe Theodosius al II-lea, s` precizeze clar \n legea privind a[ezarea \n Imperiu a acestei popula]ii faptul c` proprietarii pe ale c`ror domenii vor lucra p`m~ntul nu vor cere de la ei dec~t o munc` de om liber (opera autem eorum terrarum domini libera utantur ac nullus sub acta peraequatione vel censui)24, c` nu vor avea dreptul de a face din ei sclavi (acent nullique liceat velut donatos eos a iure census in servitutem trahere urbanisve obsequiis addicere)25, neav~nd alt` condi]ie juridic` dec~t aceea de coloni (ita ut omnes sciant susceptos non alio iure quam colonatus)26. Asem`n`tor celorlal]i coloni din Imperiu, [i scyrii sunt lega]i de glie cu caracter perpetuu (in quibuslibet provinciis

59 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 transmarinis tantummodo eos retinere et postea in sedes perpetuas collocare)27, neput~nd s` p`r`seasc` fondul, iar cei care \i vor primi pe fugari urm~nd a fi supu[i acelora[i pedepse prev`zute de dreptul comun referitor la coloni (apud se futuros nullique licere ex hoc genere colonorum ab eo, cui semel adtributi fuerint, vel fraude aliquem abducere vel fugientem suscipere, poena proposita, quae recipientes alienis censibus adscriptos)28. Este vorba, deci de o \ntreag` popula]ie supus` autorit`]ii romane (Scyras barbaram nationem maximis Chunorum, quibus se coniunxerunt, copiis fusis imperio nostro subegimus)29, primit` \n Imperiu pentru a cultiva p`m~ntul \n diferite provincii (liceat pro rei frumentariae angustiis in quibuslibet provinciis transmarinis tantummodo eos retinere)30. |n secolul al V-lea Imperiul de R`s`rit continu` primirea [i a[ezarea barbarilor pe teritoriile sale. Stabilirea unor scyri, \mpreun` cu sadagarii [i cu unii dintre alani, pe teritoriile provinciilor Scythia Minor [i Moesia Inferior, este men]ionat` de Iordanes31, pentru perioada urm~nd pr`bu[irii puterii hunilor la Dun`rea de Jos. Gepizi32, go]i33, sarma]i, chiar [i unii dintre huni34, sunt primi]i la cererea lor \n Imperiu. Acela[i autor atest` c` rugii [i alte na]iuni cer s` fie l`sa]i 35 s` locuiasc` l~ng` ora[ele Bizzis [i Arcadiopolis , nu [tim cu siguran]` cu ce titlu, posibil cu cel S de coloni, fiind \ndoielnic faptul c` popula]ii, nu cu mult timp \n urm` inamice, ar fi primit p`m~nt \n proprietate. Numai \n cazul \n care barbarii se stabilesc \n anumite p`r]i ale t teritoriului roman \n calitate de cuceritori, ace[tia se vor comporta asemenea proprietarilor, u chiar dac`, de iure, romanii nu le recuno[teau un asemenea drept, men]in~ndu-se o situa]ie d 36 incert` . i De[i, de cele mai multe ori, izvoarele nu sunt suficient de clare, exist` autori care precizeaz` i calitatea de coloni a barbarilor transfera]i \n Imperiu. Claudianus ne arat`, astfel, un barbar / / 37 trecut Dun`rea [i stabilit de romani cu condi]ia juridic` de colon: vixisse colonus . Ausonius I men]ioneaz` a[ezarea sarma]ilor c`rora li se acord` terenuri pentru a le cultiva \n calitate de I coloni: Arvaque Sauromatarum nuper metata colonis38. |n a doua jum`tate a secolului al IV-lea, episodul rela]iilor dintre go]i [i romani (care se va s sf~r[i cu r`zboiul ce urma s` duc` la moartea \mp`ratului Valens \n anul 378) este ilustrativ t pentru situa]ia a[ez`rii barbarilor. |n urma persecu]iilor lui Athanaricus, vizigo]ii, cre[tina]i prin o grija aceluia[i \mp`rat, se vor refugia \n Imperiu (in Romanum solum... fugerunt)39. Orosius r precizeaz` c` popula]iile de neam got trec Dun`rea, fiind primi]i de \mp`rat f`r` a se fi \ncheiat i e 40

un tratat . Alunga]i de pericolul hunilor, go]ii vor c`uta ad`post pe p`m~nt roman, cu v permisiunea \mp`ratului, de data aceasta nu ca fugari, ci „\n bloc“, [i nu doar cre[tinii, fiind v 41 primi]i spre a locui pe terenuri din Thracia . Descrierile autorilor antici, privind acest e eveniment, sunt concordante. Iordanes consemneaz`: „dup` ce s-au g~ndit mult, (vizigo]ii, n.n. c

Al.C.) printr-un comun acord au trimis soli \n Romania la \mp`rartul Valens, frate al \mp`ratului h

Valentinian, cel mai \n v~rst`, cu cererea ca s` le dea lor o parte din Thracia sau Moesia pentru e a o locui, iar ei s` se supun` legilor [i autorit`]ii lui“42. Este de remarcat scopul pentru care go]ii cer s` fie primi]i \n Thracia: pentru a cultiva p`m~ntul, ad colendum43. Ammianus Marcellinus noteaz`: „[i pe c~nd se preg`teau cele necesare luptei, a venit un presbiter de rit cre[tin, cum \l numesc ei \n[i[i, \mpreun` cu al]i inferiori lui, trimis ca delegat de Fritigernus la tab`ra \mp`ratului. Primit cu bun`voin]`, a prezentat o scrisoare prin care Fritigernus cerea pe fa]` s` i se \ng`duie lui [i alor s`i, pe care i-au alungat din locuin]ele lor p`rinte[ti n`v`lirile unor neamuri s`lbatice, s` locuiasc` pe p`m~nturile Thraciei pentru a munci [i a cre[te pe el turme de dobitoace, promi]~nd c`, dac` li se va aproba aceast` cerere, ei vor respecta pe vecie pacea“44. Acela[i autor men]ioneaz` a[ezarea go]ilor pe l~ng` ora[e [i castre, \n teritoriul agricol al acestora, Gothos antea susceptos, dispersoque per varias civitates et castra45. Faptul c` sunt r`sp~ndi]i \n diverse teritorii arat` o transformare a condi]iei lor anterioare, o diminuare voluntar` a libert`]ii lor pentru a fi transforma]i \n coloni. {i cet`]enii romani intrau \n colonat cu acordul lor, cu scopul de a se pune sub protec]ia militar`, fiscal` sau de alt` natur` asigurat` de acei potentiores. Intrarea \n colonat se f`cea \ns` individual sau \n grup, cum se \nt~mpl` cu 60 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus barbarii, dar \n pofida opozi]iei autorit`]ii imperiale, care, mai t~rziu, a \ncercat, f`r` rezultate notabile, s` lupte \mpotriva acestei opera]iuni prin care se reducea baza de impozitare46. |ns`, \n urma rezultatului luptelor, dezastruos pentru Statul roman care \[i pierdea astfel \mp`ratul, go]ii, profit~nd de momentul favorabil, vor renun]a la condi]ia lor de coloni. Iordanes descrie plastic situa]ia: „acea zi (a anului 378, n.n. Al.C.) a f`cut s` dispar` foamea go]ilor [i securitatea romanilor [i de atunci go]ii au \nceput s` nu mai fie venetici [i str`ini, ci cet`]eni [i st`p~ni, s` porunceasc` posesorilor [i s` st`p~neasc` dup` dreptul lor p`r]ile nordice p~n` la Dun`re“47. Go]ii, din coloni, vor deveni domini, vor ajunge s` porunceasc` proprietarilor sub a c`ror autoritate trebuiau s` fi lucrat p`m~ntul, p`m~nt asupra c`ruia, de acum \nainte, au un drept propriu. |n anul 377, Frigeridus, general al lui Valens, \nvinge \n Thracia o armat` a go]ilor, ucide o mare parte dintre ei, iar pe cei r`ma[i \n via]` \i a[eaz` \n Italia pentru a cultiva terenurile apr]in~nd cet`]ilor Mutina, Reginum [i Parma48. |n timpul domniei lui Valentinianus, Valens [i Gratianus, Theodosius, magister equitum \n acea vreme, \i atac` prin Raetia [i \i \nvinge pe alamani, omoar` pe cei mai mul]i dintre ei, pe e cei cru]a]i \i a[eaz` pe valea Padului, pe ogoare fertile, pe care le cultiv` ca tributari: ad Italiam h iussu Principis misit, ubi fertilibus pagis acceptis, iam tributarii circumcolunt Padum49. c A[ezarea barbarilor este atestat` de Ammianus [i \n timpul domniei lui Constantius al II-lea. e Caesarul Iulianus, \nving~nd popula]ii germanice din Occident \i aduce la supunere, afirm` v autorul antic, „ca [i cum s-ar fi n`scut [i ar fi crescut ca tributari“50: velut inter tributarios nati et v educati51. Conflictul dintre Iulianus Caesar [i Constantius Augustus era alimentat [i de pericolul e

i pe care acesta din urm` \l percepea din cre[terea prestigiului lui Iulianus, cauzat` de victoriile

r asupra Alamanilor, din care o parte sunt stabili]i ca tributari. Ammianus nota: „Constantius se gr`bea s` dea ajutor Orientului amenin]at de invaziile persane, dup` cum indicau [tirile aduse o

t de transfugi [i de informatori; dar \l ardeau pe inim` ispr`vile lui Iulianus, al c`rui nume devenea

s din ce \n ce mai cunoscut \n r~ndul tuturor popula]iilor, fiindc` ducea faima unor fapte str`lucite: distrugerea Alamanniei, refacerea ora[elor gallice mai \nainte jefuite [i nimicite de I barbari, pe care i-a supus [i i-a f`cut tributari“, quos tributarios ipse fecit et vectigales52. I Limigan]ii, neam barbar de la nordul Dun`rii cer \mp`ratului s` le permit` trecerea fluviului /

/ pentru a se stabili „\n interiorul Imperiului, \ntr-o regiune oric~t de \ndep`rtat`, pentru ca av~nd

i numele [i obliga]iile de tributari, s` beneficieze de o lini[te \ndelungat` si s` adore pacea ca pe 53 i o zei]` salvatoare“ : paratique intra spatia orbis Romani, sid id pacuerit, terras suscipere longe

d discretas, ut diuturno otio involuti, et quitem colentes tamquam salutarem deam, tributariorum 54

u onera subirent et nomen . Se constat` faptul c` \n secolul al IV-lea deja exista format` o

t institu]ie a tributarilor. Aceast` institu]ie cuprindea norme referitoare la obliga]iile, onera, tributarilor care aveau o condi]ie juridic`, nomen, bine conturat`. |n codul lui Theodosius al II- S lea [i al lui Iustinianus, \n cadrul categoriei mai vaste a colonilor lega]i de glie (coloni servi) este reglementat`, par]ial, [i categoria tributarilor55. Barbarii erau folosi]i [i \n scopuri preponderent militare, dar, \n acest caz izvoarele precizeaz` calitatea lor. Cei care erau angaja]i \n urma unei alian]e a na]iunii lor cu Roma purtau numele de foederati, a[a cum se \nt~mpl` cu go]ii \n timpul lui Constantinus56. |ns` raporturile lui Constantinus cu barbarii nu fuseser` dintotdeauna cordiale. |i supune pe barbarii condu[i de Rausimodus [i se \ntoarce \n tab`ra sa cu o mul]ime de captivi57 care vor fi distribui]i ora[elor58. Informa]iile oferite de Zosimos nu sunt explicite, astfel \nc~t nu putem [ti cu siguran]` dac` barbarii prizonieri nu erau v~ndu]i ca sclavi, av~nd \n vedere faptul c` erau prin[i de r`zboi [i nu un grup care \n urma \nfr~gerii decide s` se predea. Putem face \ns` analogie cu m`rturia lui Ammianus, privind go]ii a[eza]i \n calitate de coloni pe p`m~ntul apr]in~nd cet`]ilor Mutina, Reginum [i Parma59 [i stabilirea unor grupuri de aceea[i etnie r`sp~ndite pe teritoriul unor ora[e [i castre60. La sf~r[itul secolului al III-lea, Diocletianus [i Galerius \i \nving pe carpi, bastarni [i pe

61 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 sarma]i. Din r~ndul acestor popula]ii, nesf~r[ite mul]imi de oameni au fost stabilite \n interiorul Imperiului. Eutropius consemneaz`: Carpis et Basternis subactis, Sarmatis victis, quarum nationum ingentes captivorum copias in Romanis finibus locaverunt61. Orosius, \ntr-un fragment asem`n`tor, afirm` c` ace[ti barbari au fost dispersa]i (vincerunt quorum, copiosissimam captivorum multitudinem per Romanorum finium dispersere praesidia)62, lucru care se va \nt~mpla \n secolul al IV-lea cu go]ii aminti]i de Ammianus63. Ultimul autor aminte[te [i el de acest eveniment, viceprefectul Romei, Maximinus, din timpul \mp`ra]ilor Valentinianus, Valens [i Gratianus, av~nd ca origine „neamul carpilor, pe care Diocletianus i-a mutat din ]inuturile lor de ba[tin` \n Pannonia“64. Deja din secolul al III-lea, izvoarele sunt mai s`race. O posibil` explica]ie const` \n m`rirea frecven]ei stabilirii barbarilor \n Imperiu, cu trecerea secolelor, \n condi]iile cre[terii presiunii exercitate asupra grani]elor romane, presiune care determin` [i o \nmul]ire a conflictelor cu ace[tia. |n aceast` perioad`, Probus are o activitate intens` \n rela]iile cu na]iunile germanice. Unii sunt stabili]i dincolo de Rhin, unde li se asigur` hambare, case [i aprovizionare cu alimente: agros et horrea et domos et annonam Transrhenanis omnibus fecit, his vindelicet quos in S excubiis conlocavit65. Acela[i \mp`rat afirm` c` a supus toat` Germania, ai c`rei locuitori ar`, seam`n` [i lupt` pentru poporul roman: Subacta est omnis qua tenditur late Germania, novem t reges gentium diversarum ad meas pedes, immo ad vestros, supplices stratique iacuerunt. u Omnes iam barbari vobis arant, vobis iam serunt et contra interiores gentes militant66. Este un d fragment care ilustrez` dou` posibilit`]i de folosire a captivilor: coloni, [i militari. Dup` pacea i cu per[ii, Probus a[eaz` \n Thracia o sut` de mii de bastarni67, dar [i oameni din alte popula]ii i care \ncalc` \n]elegerea [i se \mpr`[tie \n Imperiu68. / /

Aurelianus se ar`ta preocupat de situa]ia agriculturii, scriindu-i lui Cerronius Bassus, dup` I

\nfr~ngerea palmyrenilor: „Nu e bine ca s`biile solda]ilor sa mearg` prea departe. Au fost I omor~]i destui palmyreni. N-am cru]at femeile, am ucis pe copii, am strangulat pe batr~ni, am nimicit pe ]`rani. Cui vom l`sa ogoarele [i ora[ul?“69, (rusticos interemimus, cui terras, cui urbem s deinceps relinquemus?)70. Din aceea[i preocupare, \mp`ratul ofer` proprietarilor terenurilor t necultivate din Italia, \mpreun` cu facilit`]i fiscale, sumele necesare fix`rii pe aceste domenii a o prizonierilor71. r N`v`lirile popula]iilor barbare, profit~nd de criza care love[te Statul roman \n secolul al III- i e

a duc la o serie de conflicte cu rezultate schimb`toare. |n urma r`zboiului cu go]ii, Claudius al v

II-a aduce \n Imperiu mul]imi despre care afirm`: inpletae barbaris servis Scythisque v

cultoribus Romane provinciae factus limis barbari colonus e Gotho. Nec ulla fuit regio, e 72 quae Gothorum servum triumphali quodam servitio non haberet . Se pare c`, f`r` a fi o regul`, c

\n func]ie de modul de c`dere \n captivitate a barbarilor, varia condi]ia lor ulterioar`. Popula]iile h care se predau \n grup, printr-un acord cu autoritatea imperial` roman`, beneficiau de e drepturile colonilor, spre deosebire de prizonierii propriu-zi[i care erau v~nduti ca sclavi. Unii dintre barbari erau \nrola]i \n armat`, al]ii erau transfera]i \n Imperiu ca agricultori, dup` cum noteaz` Zosimos73. Fustel de Coulanges arat` c` exprsia lui Zosimos,  , este folosit` de   \n leg`tur` cu colonatul74. La \nceputul domniei \mp`ratului Commodus, Sabinianus, legatus Augusti pro praetore \n Dacia75 „aduse sub st`p~nirea sa [i dou`sprezece mii de daci alunga]i din ]ara lor de ba[tin` [i care se preg`teau s` dea ajutor altora, f`g`duindu-le loturi de p`m~nt \n Dacia Roman`“76. Ciuma, izbucnit` \n Orient, care ajunge s` afecteze \ntreg Imperiul \n timpul Imp`ra]ilor Marcus Aurelius [i Lucius Verus, are ca efect depopularea unor \ntinse regiuni din Italia77. Pentru a compensa lipsa de m~na de lucru din agricultur`, \n urma r`zboaielor cu marcomanii, Marcus Aurelius \i „prime[te \n supunere“ pe ace[tia, „dintre care pe foarte mul]i i-a trecut \n Italia“78 (accepitque in deditionem Marcomannos plurimus in Italia traductis)79. Historia Augusta precizeaz` c` au fost stabili]i pe teritoriul roman „oameni f`r` num`r“80: Aequitatem autem etiam circa captos hostes custodivit. Infinitos ex gentibus in Romano solo collocavit81. 62 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Despre rezultatul campaniilor \mpotriva quasilor [i marcomanilor ne relateaz` [i Cassius Dio: „Mul]i al]ii \[i trimiser` soli, pentru a-i ar`ta supunere, unii dup` semin]ii, al]ii dup` provincii. Mul]i dintre ace[tia au fost trimi[i pe alte meleaguri, pentru a sluji \n armat`, [i aceea[i soart` au avut-o [i prin[ii de r`zboi [i transfugii, c~]i erau \n stare s` o fac`. Ei au primit loturi de p`m~nt care \n Dacia, care \n Pannonia, care \n Moesia, \n Germania, chiar [i \n Italia. Dar unii dintre coloni[ti (de fapt coloni, n. n. Al. C.), cum ar fi cei stabili]i la Ravenna au mers p~n` acolo cu indisciplina \nc~t au \ndr`znit s` pun` m~na pe ora[. De aceea, \mp`ratul se feri s` mai introduc` barbari \n Italia, iar pe cei sosi]i aici mai \nainte vreme, \i trimise \n alte colonii“82. Din perspectiva studiului nostru acest pasaj are o dubl` importan]`. Pe de o parte, este mai bogat \n informa]ii [i ne ofer` o perspectiv` asupra anteriorita]ii asez`rii barbarilor, \n raport cu epoca lui Marcus. |n Italia existau, se pare, barbari aseza]i anterior, pe care Aurelius \i duce \n alte p`r]i ale Imperiului. |n al doilea r~nd, Cassius Dio utilizeaz`, \n privin]a a[ez`rii barbarilor verbul   , care desemneaz` a[ezarea colonilor, lucru important, av~nd \n vedere c` sursele nu sunt, \n acest caz, explicite \n privin]a condi]iei juridice a barbarilor. Pentru secolul al II-lea, informa]iile sunt s`race \n compara]ie cu situa]ia ulterioar`, c~nd acest e procedeu devine, a[a cum am v`zut, foarte r`sp~ndit. Acela[i autor consemneaz` aducerea \n h Imperiu a nari[tilor: „[i nari[tii, la r~ndul lor, care avuseser` de \ndurat unele neajunsuri, au c trecut \n num`r de trei mii de partea romanilor [i primir` p`m~nt pe teritoriul nostru“83. e Raritatea caracterizeaz` [i izvoarele privind barbarii adu[i \n Imperiu \n secolul I p. Ch. v Aceste surse nu lipsesc totu[i. |n inscrip]ia de la Tibur, \nchinat` memoriei lui Ti. Plautius v Silvanus Aelianus, guvernator al Moesiei \ntre anii 60 [i 6884, observ`m faptul c` acesta e

i transferase la sud de Dun`re, \n perioada amintit`, peste o sut` de mii de transdanubieni:

r legat(o) pro praet(ore) Moesiae/ in qua plura quam centum mill(ia)/ ex numero Ttransdanuvior(um)/ ad praestanda tributa cum coniugib(us)/ ac liberis et principibus aut o 85

t regibus suis/ transduxit . Aceaste popula]ii se supun \mpreun` cu principii [i regii lor, a[a cum 86

s se \nt~mpl` \n timpul lui Probus . Cam \n aceea[i perioad`, dup` cum afl`m din inscrip]ia de la Fundi, guvernatorul Pannoiei, L. Tampius Flavianus87 stabile[te pe teritoriul de sub jurisdic]ia sa I captivi tansdanubieni pentru a presta vectigalul: leg. Au]g pro pr. Pann[o]/[ni]arum/ [huic I triu]mphalia ornamen[ta]/... opsidibus a Tran[sdanu/vianis acceptis, lim]itibus omnibus / 88

/ ex[ploratis, hostibus ad vectig]alia praestanda . Este vorba, fie redeven]a pe care trebuia s` o 89 i plateasc` titularul lui ius in agri vectigalis , probabil o plat` asem`n`toare acelui tributum care

i apare [i \n inscrip]ia de la Tibur, fie o redeven]` pl`tit` \n baza unei loca]iuni de drept comun.

d De[i vectigal, -alis are cel mai adesea sensul amintit mai \nt~i, totu[i acest cuv~nt desemneaz`, 90

u \n unele cazuri, no]iunea general` de rent` , acoperind \n cea mai mare parte, dar [i dep`[ind

t no]iunea de tributum. Ace[ti transdanubieni, popula]ii de peste Dun`re, care sunt adu[i s` presteze tributul, S conform inscrip]iei de la Tibur91, ad praestanda tibuta, exprimare a unui izvor epigrafic, nu cu mult posterior evenimentelor, au o analogie uimitoare \n sursele care privesc secolul al IV-lea, surse care vorbesc de barbari a[eza]i \n Imperiu av~nd condi]ia juridic` de tributari \n timpul \mp`ra]ilor Constantius al II-lea, respectiv Valentinianus, Valens [i Gratianus92. Este de remarcat faptul c`, a[a cum am ar`tat93, \n codurile lui Theodosius al II-lea94 [i al lui Iustinianus95, tributarii sunt o categorie de coloni. \n acela[i sens poate fi interpretat` asem`narea dintre scopul aducerii \n Pannonia a transdanubienilor de c`tre L. Tampius Flavianus: [ad vectig]alia praestanda96 [i termenul care descrie condi]ia barbarilor stabili]i de c`tre Caesarul Iulianus, \n tinpul lui Constantius al II-lea: quos tributarios ipse fecit et vectigales97. O posibil` cauz` a denumirii presta]iei pe care ace[ti barbari o pl`tesc, tributum sau vectigal, ar putea fi faptul c`, \n primele secole nu sunt atribui]i proprietarilor particulari, a[a cum se \nt~mpl` cu scyrii98, ci sunt stabili]i pe domeniile imperiale, sau \n teritoriile ora[elor [i castrelor, nefiind exclus ca loca]inea terenurilor pe care ei le cultivau, s` fi avut un caracter perpetuu99. Cei stabili]i pe domeniile imperiale se pare c` pl`teau fiscului pre]ul loca]iunii, \n acest fel put~nd fi explicat`

63 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 denumirea acestei presta]ii, tributum sau vectigal. |n sprijinul acestei idei se poate aduce un text din Digeste \n care coloni Caesaris sunt scuti]i de la plata obliga]iilor municipale cu argumentul c` oricum ei se ocup` de p`m~nturi ale fiscului100. Mai t\rziu, aceast` categorie de coloni va p`stra numele de tributari, \ns`, legat mai mult de originea lor. Este ineresant faptul c` tributarii apar \nc` din perioada lui Vespasian, termenul fiind folosit, de asemenea, \n leg`tur` cu transferul unor popula]ii pe teritoriul Imperiului. Din inscrip]ia descoperit` la Heliopolis Syriae (Baalbek), afl`m c` C. Velius Rufus este trimis \n Parthia de unde aduce \mp`ratului Vespasianus pe Epiphanes [i Callinicus, fiii regelui Antiochus, refugia]i la par]i. \mpreun` cu ace[tia, Velius Rufus aduce \n Imperiu un mare grup de tributari: Hic missus in Parthiam Epipha/nen et Callinicum regis Antiochi filios ad/ imp. Vespasianum cum ampla manu tribu/tariorum reduxit101. Evenimentul se petrece \n anul 72 p. Ch102. Av~nd \n vedere c`, din textele juridice, nu se desprinde vreo diferen]` \n privin]a drepturilor [i a obliga]iilor pe care le aveau tributarii, \n compara]ie cu situa]ia celorlal]i coloni, coroborat cu faptul c`, probabil din iner]ie, continu` s` fie v`zu]i ca o clas` inferioar` a 103 agricultorilor, de multe ori av~nd reglement`ri aflate \n legi al`turi de cele ale sclavilor , se pare S c` diferen]a de nume [i de condi]ie social` venea din deosebirea \n ceea ce privea originea lor. |n primii ani ai secolului I p. Ch., Aelius Catus, fost consul ordinarius \n 4 p. Ch., \n urma unui t raid la nord de Dun`re, transfera \n Thracia cincizeci de mii de ge]i104. Din p`cate, geograful u Strabon nu ne ofer` mai multe informa]ii, pentru a putea [ti \n ce calitate ace[tia erau a[eza]i \n d

Imperiu. i Sursele sunt mai vaste in privin]a stabilirii de barbari \n Imperiu \n ultimii ani ai secolului I i a. Ch. \n timpul lui Augustus, romanii \[i extind domina]ia p~n` la Dun`re [i Rhin. O surs` / /

contemporan` \mp`ratului, Messala Corvinus, \ntr-un panegiric dedicat acestuia, consemna: I

„At~t Germania Inferioar`, c~t [i cea Superioar`, nu au au cedat dec~t \n fa]a ta. Noricii, I Pannonii, Suevii, Marcomanii, Dacii, Moesii [i alte popoare din nord sunt \nvinse“105. Dintre to]i generalii care duc campanii \n zona Rhinului, Tiberius este cel care aduce Germania aproape de s stadiul de provincie stipendiar`106. Aceste evenimente sunt amintite [i de Res Gestae Divi Augusti t care precizeaz` c`, printre al]ii care au cerut lui Augustus \ndurare, au fost [i regele o r Sygambrilor, al Marcomanilor si cel al Suebilor: Ad me supplices confug[erunt] (...) i [Sugambr]orum/ Maelo, Marcomanorum, Sueboru[m]107. e

Conform marturiei lui Tacitus, \n urma luptelor sub conducerea lui Tiberius, dar [i cu v ajutorul diploma]iei, sygambrii [i suebii se supun ca dediticii poporului roman: se, novies a divo v

Augusto in Germaniam missum, plura consilio quam perfecisse; sic Sugambros in deditionem e 108 acceptos; sic Suevos, regemque Marobaduum pace obstrictuum . c 109 Suetonius consemneaz`, la r~ndul s`u, supunerea ubilor [i a sygambrilor , at~t \n capitolul h dedicat lui Augustus, Germanosque ultra Albim fluvium summovit: ex quibus Ubios et e Sygambros dedentes se traduxit in Galliam, atque in proximis Rheno agris collocavit110, c~t [i \n cel al lui Tiberius: Germanico quadraginta milia dediticiorum traiecit in Galliam iustaque ripam Rheni sedibus assignatis collocavit111. Cassius Dio, noteaz` \n istoriile sale evenimentele care duc la a[ezarea sygambrilor \n Gallia, chiar [i solii [i numero[i frunta[i ai lor primind domiciliu obligatoriu \n anumite ora[e. Sygambrii nu reu[esc s` se adapteze la „noul lor fel de via]`“ [i se sinucid112. De[i nici unul dintre izvoare nu afirm` c` aceste popula]ii germane ar fi c`zut \n sclavie, nu aveau, \ns`, o situa]ie foarte favorabil`. Ne explic`m acest gest \n lumina constat`rii lui Tacitus: „mai greu i-ai pune s` are p`m~ntul [i s`-i a[tepte roadele, dec~t s` cheme la lupt` pe du[man [i s` se \nvredniceasc` de r`ni“113. |n „Epitome de Caesaribus“, citim: Suevos, Cattosque delevit, Sigambros in Galliam transtulit114. Transferul barbarilor \n Imperiu este consemnat [i de Eutropius, care, asem`n`tor lui Suetonius, probabil inspir~ndu-se din opera acestuia, ne arat` [i num`rul lor: hoc tamen bellum 64 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus per Drusum, privignum suum, administravit, sicut per Tiberium, privignum alterum, Pannonicum, quo bello XL captivorum milia ex Germania transtulit et supra ripam Rheni in Gallia conlocavit115. Orosius, \ntr-un stil asem`n`tor, el chiar m`rturisind pe Suetonius ca surs` a sa, nota: Idemque continuo Germanos bello arripuit, e quibus quadraginta milia captivorum victor abduxit116. Stabilirile de barbari de dinainte de Marcus Aurelius, pun problema similarit`]ii de condi]ie juridic`, \n compara]ie cu transferurile \n Imperiu posterioare acestui \mp`rat. At~t Tacitus c~t [i Suetonius precizeaz` faptul c` sygambrii se supun ca dediticii117, condi]ie pe care o observ`m [i \n cazul germanilor transfera]i \n urma r`zboaielor marcomanice118. Izvoarele folosesc acelea[i verbe pentru a descrie transferul [i a[ezarea barbarilor. Transfero cu forma sa de perfect transtuli119, apare la descrierea evenimentelor din anul 8 a. Ch.120, dar [i cu privire la fix`ri de barbari \n timpul \mp`ra]ilor Probus121 sau Diocletianus122. „Codex Iustinianus“, de asemenea, \l utilizeaz` pentru a desemna transferul colonilor \ntre dou` fonduri apar]in~nd aceluia[i proprietar: colonos transtulerit123. Sursele \ntrebuin]eaz` verbul colloco, cu e varianta conloco cu sensul de a stabili, a fixa124 at~t pentru perioada lui Augustus125, c~t [i pentru h domnia \mp`ra]ilor Marcus Aurelius126 [i Probus127, iar constitu]ia scyrilor este, poate, cea mai c elocvent`: et postea in sedes perpetuas collocare128. Colloco, \n „Codex Iustinianuss“, apare \n e leg`tur` cu stabilirea pe alte domenii a colonilor fugi]i: Omnes profugi in alieno latebras v collocantes; Caeterum si occultato eo profugi, quod alieni esse viderentur, quasi sui arbitrii ac v liberi apud aliquem se collocaverunt129. e

i |n privin]a dat`rii stabilirii barbarilor \n Imperiu, stabilire care se face \ntr-o condi]ie juridic`

r relativ omogen` timp de peste cinci secole, nu se poate aduce obiec]ia contamin`rii surselor care se refer` la evenimente anterioare lui Marcus Aurelius cu realit`]i ulterioare, deoarece o 130

t Tacitus [i Suetonius tr`iesc [i scriu \naintea domniei acestuia , iar sursele epigrafice sunt de

s necontestat. Problemele privind condi]ia juridic` a barbarilor a[eza]i sunt dificile, \n lipsa unor izvoare I timpurii concludente. I Dac`, la \nceputul secolului al V-lea p. Ch., constitu]ia privind a[ezarea scyrilor ne arat` cu /

/ siguran]` existen]a unui colon, av~nd drepturi [i obliga]ii asem`n`toare cu cele ale colonilor al

i c`ror raport juridic cu dominus are la baz` alte izvoare, dac` \mp`ratul Claudius II este primul 131 i despre care o surs`, oricum t~rzie , afirma c` stabile[te go]i \n calitate de coloni, deja pentru

d Marcus Aurelius nu mai putem avea o deplin` siguran]`.

u Dificultatea este dubl`, cu c~t cobor~m \n timp: cre[te ambiguiatea surselor [i num`rul

t acestora scade. P~n` \n momentul \n care va ap`rea un izvor care s` ateste f`r` putin]` de t`gad` condi]ia juridic` a barbarilor stabili]i \n Imperiu \ntre perioada lui Augustus [i cea a lui S Claudius al II-lea, analiza comparativ` a izvoarelor ne poate oferi un r`spuns, fie [i par]ial, put~ndu-se astfel reconstitui o imagine, destul de neclar` \ns`. Pentru a discuta despre condi]ia juridic` a barbarului transferat pe p`m~nt roman, vom stabili grani]ele \ntre care poate varia conglomeratul de drepturi si obliga]ii care \i definesc acestuia situa]ia. |n primul r~nd, a[a cum temeinic ar`ta Fustel de Coulanges132, acestor barbari, \n nici un caz nu li se da p`m~nt \n proprietate. R`spunsul contrar ar fi inadmisibil , av~nd \n vedere c` erau a[eza]i pe teritoriul Statului Roman unde este greu de crezut c` ar fost f`cu]i proprietari fo[ti inamici. Aceste popula]ii care luptaser` \mpotriva Romei deveneau, \n urma supunerii prin forta armelor, dediticii, o categorie inferioar` care, al`turi de alte restric]ii nu puteau aspira la cet`]enia roman`133. Dac` popula]iilor inamice \nvinse, Roma le confisca p`m~ntul, cum am putea crede c` acela[i Stat roman ar fi dat tot unor popula]ii \nvinse terenuri \n proprietate? Faptul c` Marcus Aurelius mut` din Italia pe unii dintre barbari, care se r`sculaser`, arat` c` dreptul lor asupra p`m~ntului nu avea caracter absolut, caracter care este de esen]a dreptului de

65 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 proprietate. |n al doilea r~nd, se pune problema dac` nu cumva acele grupuri din popula]iile barbare c`deau \n sclavie. Se [tie c`, de regul`, \n perioada veche, prizonierii de r`zboi erau f`cuti sclavi. |nc` de la sf~r[itul secolului I a. Ch., popula]ii \nvinse sunt transferate pe teritoriul roman, iar izvoarele nu spun c` ar c`dea \n sclavie. Captivii germani a[eza]i de Augustus \n Gallia nu sunt sclavi, ci dediticii. Transdanubienii care apar \n inscrip]iile de la Tibur [i Fundi134, sunt adu[i spre a presta tributul, respectiv vectigalul. Dac` ar fi c`zut \n sclavie, ace[ti indivizi nu [i-ar fi putut asuma obliga]ii proprii, deci nici pe cea de a pl`ti pre]ul folosin]ei p`m~ntului. Conditia juridic` a barbarilor muta]i \n Imperiu se afl`, deci, undeva \ntre limitele reprezentate de condi]ia de om liber, proprietar de p`m~nt [i cea de agricultor sclav, f`r` \ns` a atinge aceste limite. Unele surse arat` clar c` erau coloni135. Cele care privesc situa]ia anterioar` lui Claudius al II-lea nu se refer` direct la situa]ia lor juridic`, dar printr-o analiz` atent` ajungem la o singur` concluzie: ace[ti barbari deveneau coloni. Din izvoare deducem c`:

a. barbarii sunt transporta]i, adu[i, primi]i, aseza]i, stabili]i pe teritoriul roman; S b. primesc terenuri, care nu le apar]in, spre a le cultiva, deci au un drept personal sau real de folosin]`; t c. sunt fixa]i pe acele p`m~nturi136; au domicilii fixe137; u d. pl`tesc un pre] al folosin]ei, desemnat de izvoare sub numele de tributum, sau vectigal; d mai t~rziu ajung s` fie numi]i tributarii, mai rar vectigales. i Condi]ia lor este cea de coloni, aceasta fiind similar`, \n linii mari, cu cea a celorlal]i coloni i din Imperiu. Este interesant c` situa]ia lor evolueaz`, de asemenea \n linii mari, \mpreun` cu / /

colonatul roman urm`rind evolu]ia general` a acestuia: dac` \n timpul lui Marcus Aurelius I 138 barbarii coloni pot fi transfera]i, \n acest caz cu titlu de sanc]iune , colonii scyri a c`ror condi]ie I juridic` o reglementeaz` constitu]ia din anul 409, au drepturi [i obliga]ii asem`n`toare celorlal]i coloni servi, printre acestea dreptul de a nu fi muta]i de pe terenul pe care \l cultiv` [i obliga]ia s de a nu \l p`r`si139. t O cauz` a aducerii de barbari \n calitate de coloni, este penuria de m~n` de lucru din o agricultur` care se poate observa \n timpul lui Marcus Aurelius, \n urma ciumei care devastase r Imperiul140, motiv care \l determin` pe Aurelianus s` ofere facilit`]i locuitorilor Italiei care urmau i e 141

s` primeasc` barbari coloni pe p`m~nturile lor . Aceste m`suri nu au dat rezultatele scontate, v

Pertinax ajung~nd s` ofere un drept real asupra p`m~nturilor l`sate \n paragin`, acelora care le v 142 cultivau . e

O alt` cauz` este nevoia de a stabili grupuri de popula]ie la grani]e, \n zone slab populate, c grupuri menite s` tempereze dezechilibrul demografic [i presiunea na]iunilor externe asupra h teritoriului roman. Legat` de aceasta este [i cealalt` destina]ie a barbarilor adu[i \n Imperiu, e serviciul militar. Barbarii ajungeau pe p`m~ntul roman, fie \n calitate de captivi, fie la cererea lor, \n urma r`zboaielor, a pericolelor sau nevoilor de tot felul143. \n primul caz, din surse reiese c` exista un acord \n acest sens, \ns` aceasta nu era o regul`144. Via]a de colon nu era u[oar`, ajung~nd s` se sinucid`145, sau s` se r`scoale146. Probabil c` nu se bucurau de o deplin` libertate, fiind fixa]i \n locurile pe care le cultivau147. Dac`, pentru secolul al cincilea, a[a cum observ`m \n constitu]ia scyilor, o astfel de legare a cultivatorilor era \n concordan]` cu situa]ia general` a colonilor din Statul roman, este interesant s` vedem c`, de la \nceputuri, libertatea de mi[care a acestor barbari agricultori era limitat`. |n timpul lui Probus148, \mpr`[tierea prin Imperiu a barbarilor este echivalent` cu nerespectarea \n]elegerii \ncheiate de ace[tia cu autoritatea imperial`. La sf~r[itul secolului al III-lea, \nainte de consacrarea legal` a ata[`rii colonilor de glie, exist` o categorie cu o situa]ie care anun]a schimbrea general`, \n acest sens, a condi]iei juridice a colonilor. |n acest sens vine [i posibilitatea ca ace[ti barbari s` fi avut o folosin]` asupra p`m~ntului, cu caracter perpetuu, anun]~nd, din acast` perspectiv`, latura perpetu` a leg`rii de glie. |n momentul \n 66 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus care r`d`cinile acestei leg`ri de glie coboar`, \n privin]a barbarilor, p~n` la sf~r[itul secolului I a. Ch., este de neevitat problema unei origini fie [i par]ial germanice a colonatului servaj149. Un r`spuns pozitiv, de[i nu vine \n contradic]ie cu originea indigen`, italic` a colonatului \n forma sa incipient`, bazat` pe contractul locatio-conductio, [i \n ciuda faptului c` unele argumente ar conduce la acesta, este totu[i pu]in probabil. Ceea ce r`m~ne este anterioritatea transferurilor de popula]ii str`ine \n calitate de coloni, cu o condi]ie juridic`, evolu~nd de contractual spre obligatoriu, spre colonatul servaj, aduc~nd informa]ii at~t despre categoria tributarilor, c~t [i \n privin]a unor grupuri stabilite pe teritoriul roman.

NOTE 1 Emilia Tomescu, s. v. colonia, \n EAIVR, vol. I, 1994, p. longinquis tamen fundis, in quos non est facilis excursus 332; Res gestae Divi Augusti, lat. I. 17, ed. C. Barini, 1937, patris familias, cum omne genus agri tolerabilis sit sub p. 8: Ex quibus dedu[xi in coloni]as aut remissi in liberis colonis, quam sub villicis servis habere; Palladius, municipia sua, lat. III. 26-28, ed. C. Barini, 1937, p. 28-29: De re rustica, 1. 6, ed. Nisard, 1864, p. 526 : Domino vel Id primus et [s]olus omnium, qui deduxerunt/ colonias colono confinia possidenti qui fundum vel agrum suum militum in Italia aut in provincis ad memor[i]am aetatis/ locat, damnis suis ac litibus studet; Lactantius, De

e meae feci, lat. V. 35-38, ed. C. Barini, 1937, p. 46: Colonias mortibus persecutorum, 7. 3, ed. T. Arie[an, 2000, p. 91: in Africa, Sicilia, [M]acedonia, utraque Hispania, Adeo maior esse coeperat numerus accipientium quam h Achai[a], Asia, S[y]ria,/ Gallia Narbonensi, Pi[si]dia dantium, ut enormitate indictionum consumptis viribus c militum deduxi Italia autem XXVIII [colo]ni-/ as, quae colonorum desererentur agri et culturae verterentur in

e vivo me celebrissimae et frequentissimae fuerunt, me[a silvam; Gaius, Institutiones, 4. 153, \n Corpus Iuris Civilis, ] v auctoritate / deductas habet; Velleius Paterculus, ed. Galisset, 1856, I, p. 92 : Possidere autem videmur, Historia Romana, 1. 15. 2, ed. J. Hallegouarc’h, vol. I, non solum si ipsi possideamus, sed etiam si nostro v 1982, p. 17: Cn. Autem Manlio Volsone et Fulvio Nobiliore nomine aliquis in possessione sit licet is si nostra iuri e consulibus, Bononia deducta colonia; Cassius Dio, 48. 6, subiectus non sit, qualis est colonus et inquilinus; Codex i 51. 1, 53. 26; Orosius, Adv. Pag., 7. 12. 6, ed. Marie-Pierre Iustinianus, 4. 65, 11. 47-53. 4 r Arnaud-Lindet, vol. III, 1990-1991, p. 45: Hadrianus Alexandru Avram, Das Problem der Entstehung des imperator collectas illuc aliunde colonias deduxisset, Kolonats in Italien am Ende der Republik und zu Beginn o vacua penitus terra abraso habitatore mansisset; Aurelius des Kaiserreiches, RRH, 21, (1982), p. 27-42. Mul]umesc t Victor, Liber de Caesaribus, 13. 4, ed. Teubner, 1993, p. colegei Adina Cojoc pentru amabilitatea cu care m-a

s 91: Castra suspectioribus atque opportunis locis ajutat, traduc~nd articolul din limba german`. De exstructa, ponsque Danubio impositus, ac deductem asemenea ]in s` exprim gratitudinea mea lui Florian

I coloniarum pleraeque. Matei-Popescu pentru sprijinul pe care mi l-a acordat \n 2

I Res gestae Divi Augusti, lat. III. 17-19, ed. C. Barini, 1937, clarificarea [i \mbun`t`]irea unor aspecte privind acest

/ p. 28: Et colon[i]s militum meorum consul quintum ex studiu. manibiis viritim/ milia nummum singula dedi; acceperunt 5 C. I. 11. 47. 21: Quae enim differentia inter servos et / id triumphale congiarium/ in colonis hominum circiter adscriptitios intelligatur, cum uterque in domini sui i centum et viginti milia; Horatius, Sermonum, 2. 1. 34-39, positus sit potestate: et possit servum cum peculio i ed. M. Nechita, vol. II, 1980, p. 90: Sequor hunc, Lucanus manumittere, et adscriptitium cum terra dominio suo

d an Apulus anceps; nam Venusinus arat finem sub expellere? utrumque, colonus missus ad hoc pulsis, vetus est ut 6 C. I. 4. 65. u fama, Sabellis, quo ne per vacuum Romano incurreret 7 Plinius Secundus, Epistulae, 9. 37, 10. 8. t hostis, sive quod Apula gens seu quod Lucania bellum 8 C. St. Tomulescu, Drept privat roman, TUB, Bucure[ti, incuteret violentia; Velleius Paterculus, Hist. Rom., 1. 14. 1973, p. 139. 9 S 6, ed. J. Hallegouarc’h, vol. I, 1982, p. 16: Sinuessam C. I. 11. 50. 1. Minturnasque missi coloni, 1. 14. 7, ed. J. Hallegouarc’h, 10 Denumirea de colonat servaj nu trebuie s` conduc` la vol. I, 1982, p. 16: Ariminium et Beneventum coloni missi, ideea conform c`reia colonul ar fi de condi]ie juridic` 1. 14. 8, ed. J. Hallegouarc’h, vol. I, 1982, p. 16: Ad initio servil`. Termenul provine din expresia Codului lui primi belli Punici, Firmum et Castrum colonis occupata; Iustinian, 11. 51. 1: servi tamen terrae. Tacitus, Agricola, 14, ed. Nisard, 1883, p. 69: addita 11 V. contra: Fustel de Coulanges, Recherches sur qulques insuper veteranorum colonia; Cassius Dio, 48. 14, 49. 14, problèmes d’histoire, 2e éd., Paris, Hachette, 1894, p. 6; 49. 34, 51. 4; Aurelius Augustinus, De civitate Dei, 10.1. Alexandru Avram, Op. cit., p. 27-28, G. Bloch, L’Empire 3 Al. Barnea, s. v. colonat, \n EAIVR, vol. I, p. 332; Varro, Romain, Evolution et décadence, Paris, Flammarion, Rerum rusticarum, 1.2, ed. Nisard, 1864, p. 65: atque 1931, p. 256; A. Burdese, Manuale di diritto privato etiam leges colonicas tallis in quibus scribimus, colonus romano, 4a ed., Torino, UTET, 2000, 752 p. in agro surculario ne capra natum pascat; Horatius, 12 Tacitus, De origine et situ Germanorum, 25. 1, ed. Sermonum, 2. 2. 114-115, ed. M. Nechita, vol. II, 1980, p. Nisard, 1883, p. 115: Ceteris servis, non in nostrum 105: Videas metato in agello cum pecore et gnatis fortem morem descriptis per familiam ministeriis utuntur. Suam mercede colonum; Horatius, Carmina, 2. 14. 11-12, ed. M. quisque sedem, suos penates regit. Frumenti modum Nechita, vol. I, 1980, p. 164 : sive reges, sive inopes dominus, aut pecoris, aut vestis, ut colono iniungit; et erimus coloni; Columella, De re rustica, 1. 7, ed. Nisard, servus hactenus paret. 1864, p. 187-188 : Propter quod operam dandam esse, ut 13 Ibidem, Bucure[ti, Ed. {tiin]ific`, 1958-1964, vol. I, p. et rusticos et easdem assiduos colonus retineamus; In 115. 67 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 14 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 43-53. inferioremque Moesiam acceperunt. 15 Aceste posibile influen]e nu deturneaz`, \ns`, sensul 32 Ibidem, p. 104: venientesque multi per legatos suos ad general al evolu]iei colonatului, dar pot explica - al`turi solum Romanum et a principe tunc Marciano gratissime de colonatul din inscrip]iile africane, bazat pe un drept suscepti distributas sedes, quas incolerent, acceperunt. asupra p`m~ntului care are un caracter de perpetuitate 33 Ibidem: Gothi vero cernentes Gepidas Hunnorum (vom observa c` [i pentru colonii barbari se pune sedes sibi deffendere Hunnorumque populus suis problema unei posibile perpetuit`]i), al`turi de datoriile antiqus sedibus occupare, moluerunt a Romano regno colonilor — limit`rile libert`]ii de deplasare a acestora terras petere quam cum discriminere suo invadere \ntre diferite fonduri de teren, limit`ri care, prin alienas, accipientesque Pannoniam. generalizare, dar [i din cauze macro-economice duc la 34 Ibidem, p. 104: Sauromatae vero quos Sarmatas dicimus apari]ia de iure a colonatului servaj. |n nici un caz nu ne et Cemandri et quidam ex Hunnis parte Ilyrici ad referim, \n privin]a colonatului, la un „import“ din Castramartenam urbem sedes sibi datas coluerunt. teriroriile gemanice; v. \n acest sens R. Monier, Histoire 35 Ibidem, p. 105: Rugi vero aliaeque nations nonnullae des institutions et des faits sociaux des origines a l’aube Bizzim et Arcadiopolim ut incolerent, petiverunt. du Moyen Age, Paris, Editions Montchrestien, 1955, p. 36 Orosius, Adv.Pag., 7. 32. 12, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, 412; autorul citat observ`, f`r`, \ns`, a face referire la vol. III, 1991, p. 87: Galliae hodieque testes sunt, in izvoare, leg`tura dintre tributarii [i colonii barbari. quibus praesumpta possessione constitunt. 16 SHA, Marcus, 22, 24. 37 Claudianus, Eutropium, 2. v. 202-207, ed. Nisard, 1837, 17 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 43-44, C. Accarias, p. 542: Me nimium timido, nimium iunxere remisso/ Fata

Précis de droit Romain, vol. I, 4e éd., Paris, F. Pichon, viro, totum qui degener exuit Istrum,/ Qui refugit S 1886-1891, p.113-114; J. Brissaud, Régime de la terre dans patriae ritus, quem detinet aequi/ Gloria, concessoque

la société etatiste du Bas-Empire, Paris, Boccard, 1927, cupit vixisse colonus,/ Quam dominus rapto: quid t

p.96-97; Vicenzo Arangio-Ruiz, Istituzioni di diritto pulchra vocabula pigris/ Praetentas vitiis? u romano, 2a ed., Napoli, Jovene, p. 64; G. Bloch, Op. cit., 38 Ausonius, Mosella, v. 9, ed. Max Jasinski, vol. II, p. 2. 39 p. 253; C. St. Tomulescu, op. cit., p. 139; Emil Molcu], Dan Orosius, 7. 32. 9, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, vol., III, 1991, d

Oancea, Drept roman, ed. a 2-a, Bucure[ti, Casa de p. 86. i Editur` [i Pres` {ansa SRL & Ed. Universul, p. 95; 40 Ibidem, 7. 33. 10, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, vol., III, 1991, Alexandru Suceveanu, F~nt~nele. Contribu]ii la sudiul p. 90: Gothi transita Danuvio fugientes a Valente sine ulla i vie]ii rurale \n Dobrogea roman`, Bucure[ti, Editura foederis pactione suscepti. / Academiei Rom~ne, 1998, p. 93; R. Monier, op. cit., p. 412. 41 Isidorus Sevilliensis, Hist. Goth., trad. G. Donini, 1970, / 18 J. Brissaud, op. cit., p. 96. p. 6-7. I 19 E. Garsonnet, Droit Romain, vol. I, Paris, Claude, 1894, 42 Iordanes, Getica, 25, ed. G. Gheorghe, trad. D. Popescu, I 190; Idem, Histoire des locations perpétuelles et des 2001, p. 51: diuque cogitantes tandem communi placito baux à longue durée, Paris, Larose, 1879, p. 162-163; \n legatos in Romania ad Valentem imperatorem fratrem s

aceast` ordine de idei, este remarcabil` interpretarea pe Valentiniani imperatoris senioris, ut, partem Thraciae t care D.M. Pippidi (Contribu]ii la istoria veche a Rom~niei, sive Moesiae si illis traderet ad colendum, eius cum se ed. a II-a , Bucure[ti, Ed. {tiin]ific`, 1967, p. 310) o ofer` legibus eiusque vivere imperiis subderentur. o 43 referitor la transferul de transdanubieni de c`tre Plautius Trebuie s` avem \n vedere c` verbul colo, -ere, are [i r

Silvanus Aelianus, \n care autorul citat vede fie o sensul de „a locui“, v. L. Quicherat, A. Davebuy, i

\mp`r]ire a acestora c`tre proprietari, a[a cum se Dictionaire Latin – Francais, 2e éd. Paris, Hachette, f.a., e \nt~mpl` \n epoca t~rzie, fie „o a[ezare a lor pe ogoare s. v. Colo, is, ui, cultum, colere, p. 264. ob[te[ti, \n condi]ia juridic` a unor coloni [i cu obliga]ia 44 Ammianus, 31. 12. 8, ed. Leipzig, 1867, p. 536, trad. D. v de a ceda statului o parte din roade“. Este accentuat c` Popescu, p. 585: Et dum necessaria parabantur ad v ambele posibilit`]i pe care marele savant le subliniaz` decernendum, Christiani ritus presbyter (ut ipsi e

sunt \n ultim` instan]` privitoare la colonat, ceea ce adpellant) missus a Fritigerno legatus cum aliis humilibus c difer` este forma acestuia, colonat servaj, respectiv con- venit ad principis castra susceptusque leniter, tractual. De semenea, D. Tudor (Problema colonatului \n eiusdemque ductoris obtulit scripta, petentis propalam, h

Dacia Roman`, \n SAI, II, 1957, p. 33-38) remarc`, \n ut sibi suisque, quos extorres patriis laribus rapidi e leg`tur` cu colonatul din Dacia, transferurile de barbari, ferrarum gentium exegere discursus, habitanda Thracia efectuate \nc` din timpul lui Augustus. sola cum pecore omni concederetur et frugibus: hoc 20 C. Th., 10. 12. 2. 2; C. I., 11. 47. 12; 11. 53. 2. impetrato spondentis perpetuam pacem. 21 C. Th, 5. 6. 3, ed Mommsen, I, 2, 1905, p. 221-222. 45 Ibidem, 31. 16. 8, ed. Leipzig, 1867, p. 548; ed. D. 22 Sozomenos, Hist. Eccles., 9. 5, trad. IPS Iosif Popescu, p. 596. Gheorghian, Bucure[ti, Tipo-Litografia „C`r]ilor Biseri- 46 C. I. 47. 53. 1. cesci“, 1897, p. 394. 47 Iordanes, Getica, 26, ed G. Gheorghe, trad. D. Popescu, 23 Ibidem, ed. Joseph Bidez, Berlin, Akademie Verlag, 2001, p. 54: Illa namque dies Gothorum famen Romano- 1960, p. 397. rumque securitatem ademit, coeperunt Gothi iam nam ut 24 C. Th. 5. 6. 3. advenae et peregrini, sed ut cives et domini, 25 Ibidem. possessoribus imperare, totasque partes septentrionales 26 Ibidem. usque ad Danubium suo iuri tenere. 27 Ibidem. 48 Ammianus, 31. 9. 4, ed. Leipzig, 1867, p. 529, trad. D. 28 Ibidem. Popescu, p. 578: trucidasset omnes ad unum, ut ne 29 Ibidem. nuntius quidem cladis post adpareret, ni cum aliis multis 30 Ibidem; Fustel de Coulanges, op. cit., p. 52-53. perempto Farnobio, metuendo antehac incensore 31 Iordanes, Getica, 50, ed. G. Gheorghe, trad. D. Popescu, turbarum, obtestatus prece impensa superstitibus 2001, p. 105: Scyri vero et Sadagari et certi Alanorum cum pepercisset: vivosque omnes circa Mutinam, Regiumque duce suo nomine Candac Scythiam minorem et Parmam Italica oppida, rura culturos exterminavit; 68 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Fustel de Coulanges, op. cit., p. 51. 71 Ibidem, 48 , trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, p. 49 Ammianus, 28. 5. 15, ed. Leipzig, 1867, p. 441, trad. D. 474-475; ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 474-475: Etruriae Popescu, p. 490. per Aureliam usque ad Alpes maritimas angentes agri 50 Ammianus, 17. 10. 10, trad. D. Popescu, p. 162. sunt hique fertiles ac silvosi. Statuerat igitur dominis 51 Ibidem, ed. Leipzig, p. 119. dominis, locorum incultorum qui tamen vellent, gratis 52 Ibidem, 20. 4. 1, ed. Leipzig, p. 183, trad. D. Popescu, p. dare atque familias captivas constituere, vitibus montes 229-230: Propteram Constantium Orienti ferre suppetias, conserere etque ex ea per vinum dare ut nihil turbando propediem excursibus Persici, ut perfuge con- redituum fiscus acciperet sed totum p. R. concederet. tinentes exploratoribus indicabant, urebant Iuliani vir- 72 Idem, Claudius, 9, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 140, tutes, quas per ora gentium diversarum fama celebrior trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, p. 463. effundebat, magnorum eius laborum factorumque 73 Zosimos, 1. 46. 2, ed. F. Paschaud, vol. I, 1971, p. 41-42. vehens adoreas celsas, post Alamanniae quedam regna 74 Fustel de Coulanges, Op. cit., p. 44-45. prostrata, receptaque oppida Gallicana ante direpta a 75 A Piatkowski, n. 5 la cartea 72, Cassius Dio, vol. III, p. barbaris et excisa, quos tributarios ipse fecit et vecti- 713. gales. 76 Cassius Dio, trad. A. Piatkowski, vol. III, p. 364. 53 Ibidem, 19. 11. 16, trad. D. Popescu, p. 218. 77 SHA, Verus, 8, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, 54 Ibidem, ed. Leipzig, p. 173. p. 103; Ammianus, 23. 6. 24, ed. Leipzig, 1867, p. 294, trad. 55 C. Th., 10. 12. 2. 2 : Si quis etiam vel tributarius D. Popescu, p. 342; Orosius, Adv.Pag., 7. 15. 5, ed. M.-P. repperitur vel inquilinus ostenditur, ad eum protinus Arnaud-Lindet, vol. III, 1991, p. 48; Fustel de Coulanges, redeat, cuius se esse profitetur., (368?, 370?, 373?, iun. op. cit., p. 43; G. Bloch, Op. cit., p. 252; P. Rambaud, e 17); C. I., 11. 47. 12: Servos vel tributarios, vel inquilinos Explication élémentaire du Droit Romain, vol. I, Paris,

h apud dominos suos volumus remanere., 11. 53. 2: Si Marescq, 1893, p. 80. cuiuslibet tributarius iunxerit sibi tributariam uxorem, 78 SHA, Marcus, 22, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, c vel e contrario si cuiuslibet ancilla servo se iunxerit p.91. e alieno: tam tributarii, quam servi filios matrum sequi 79 Ibidem, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 67. 80 v conditionem, earumque morem genitricum suarum Ibidem, 24, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, 1971, p. 92. 81

v dominis subditos esse censemus. Ibidem, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 68. 56 Iordanes, Getica, 21, ed. G. Gheorghe, trad. D. Popescu, 82 Cassius Dio, 71. 11, trad. A. Piatkovski, vol. III, p. 347- e 2001, p.44: Nam et ut famosissimam et Romae emulam in 348. i suo nomine conderet civitaem, Gothorum interfuit 83 Ibidem, p. 351. 84 r operatio, qui foedus inito cum imperatore quadraginta Constantin C. Petolescu, Dacia [i Imperiul Roman,

o suorum milia illi in solacio contra gentes varias obtulere; Bucure[ti, Editura Teora, 2000, p. 60. quorum et numerus et militia usque ad praesens in re 85 CIL, XIV, 3608, 8-13; ILS, 986. t publica nominatur, id est foederati. 86 SHA, Probus, 15; supra, p. 8. 57 87 s Zosimos, 2. 21. 3. Constantin C. Petolescu, Dacia..., p. 61. 58 Ibidem, 2. 22. 1. 88 ILS, 985. 59 89 I Ammianus, 31. 9. 4. Emil Molcut, Dan Oancea, op. cit. p. 130; este de 60 I Ibidem, 31. 16. 8; supra, p. 5. remarcat faptul c` de[i ius in agri vectigalis are caracter 61 / Eutropius, Breviarium, 19. 25. 2, ed. {erban, 1997, p. de drept real, acesata nu excludea existen]a colonatului,

/ 216-217. asemenea loca]iunilor perpetue sau de lung` durat` pe 62

i Orosius, Adv.Pag., 7. 25. 12, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, care le \ncheie colonii atesta]i de inscrip]iile din Africa de

i vol. III, 1991, p. 66. nord; v. \n acest sens C. St. Tomulescu, op. cit., p. 195- 63 Ammianus, 31. 16. 8; supra, p. 5. 196. d 64 Ibidem, 28. 1. 5, trad. D. Popescu, p. 466; ed. Leipzig, 90 L. Quicherat, A. Davebuy, Dictionaire Latin – Francais, 1867, p. 417: Maximianus, regens quondam Romae p. 1467-1468; Cicero, Par., 6. 3, ed. Nisard, 1848, p. 552. u vicariam praefecturam, apud Sopianas Valeriae oppidum 91 CIL, XIV, 3608, 8-13. t obscurissime natus est, patre tabulario praesidialis 92 Ammianus, 17. 10. 10, 19. 11. 16, 20. 4. 1, 28. 5. 15. officii, orto a posteritate Carporum, quos antiquis 93 Supra, p. 6-7. S excitos sedibus Diocletianus transtulit in Pannoniam. 94 C. Th., 10. 12. 2. 2. 65 SHA, Probus, 14, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 213; \n 95 C. I., 11. 47. 12, 11. 53. 2. acest caz se pare c` este vorba de barbari adu[i \n scop 96 ILS, 985. militar, la grani]a Imperiului. 97 Ammianus, 20. 4. 1. 66 Ibidem, 15, ed. Teubner, 1971, vol. II, p. 214. 98 C. Th. 5. 6. 3. 67 Este posibil ca autorul antic s` fi exagerat \n ceea ce 99 Interesele agriculturii africane determinaser` pe prive[te dimensiunea acestei opera]iuni. \mp`ra]ii romani s` acorde clonilor un drept perpetuu 68 Ibidem, 18, ed. Teubner, 1971, vol. II, p. 216: Facta asupra p`m~ntului, a[a cum reiese din inscrip]iile din igitur pace cum Persis ad Thracis redit et centum milia Africa de nord; ra]iuni de alt` natur`, cum ar fi acela de asternarum in solo romano constituit, qui omnes a \mpiedica o eventual` r`sp~ndire a barbarilor \n fidem servarunt. Sed cum ex aliis gentibus plerosque Imperiu, puteau genera un caracter perpetuu al a[ez`rii pariter transtulisset, id est Gipedis Grauthungis et barbarilor pe terenurile pe care urmau s` le cultive, V[l]andulis, illi omnes fidem fregerunt et occupato bellis posibil de realizat printr-o loca]iune in agri vectigales, tyrannicis Probo per totum paene orbem pedibus et aceasta fiind des folosit` pentru cultivarea p`m~nturilor navigando vagati sunt nec parum molestiae Romanae apar]in~nd ora[elor, iar barbarii sunt a[eza]i des pe l~ng` gloriae intulerunt. ora[e (Ammianus, 31. 9. 4, 31. 16. 18; Zosimos, 2. 21. 1; 69 SHA, Aurelianus, 31, trad. D. Popescu, C. Dr`gulescu, Cassius Dio, 71. 11; Iordanes, Getica, 105). 1971, p. 463. 100 Callistratus, lib. 1, de Cogn., D. 50. 6. 6.11: Coloni 70 Ibidem, ed. Teubner, vol. II, 1971, p. 184-185. quoque Caesaris a muneribus municipalibus liberantur, 69 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 ut idoneiores praediis fiscalibus habeantur. 128 C. Th. 5. 6. 3. 101 ILS, 9200; Flavius Iosephus, Bell., 7. 7. 2-3. 129 C. I. 11. 47. 8. 102 Constantin C. Petolescu, Inscriptions de la Dacie 130 Eugen Cizek, Istoria literaturii latine. Imperiul, partea Romaine, vol. II, Bucarest, Editura Enciclopedic`, 2000, a II-a, Bucure[ti, T.U.B., 1976, p. 65-68, 122-124. p. 423; Idem, Epigrafia Latin`, Bucure[ti, Ars Docendi, 131 SHA, Claudius, 9. 2001, p. 195. 132 Fustel de Coulanges, op. cit., p. 43-45. 103 C. I., 11. 47. 12, 11. 53. 2. 133 Gaius, Inst., 1. 14, trad. A. N. Popescu, 1982, p. 70: 104 Strabon, Geografica, ed. C. Müller, F. Dubner, 1853, p. „Peregrini dediticii se numesc aceia care c~ndva, ridic~nd 252: ; FHDR, vol. I, 1964, p. 236-237; Constantin C. armele au luptat \mpotriva poporului roman, [i apoi, Petolescu, Dacia..., p. 28-29. fiind \nvin[i, s-au predat“. Dediticii nu sunt niciodat` 105 Messala Corvinus, Ad Octavianum Augustum, 35: Duae sclavi, \n ciuda unei interpret`ri eronate f`cute de Germaniae, Inferior ac Superior tibi unica cessere. traduc`tor, a fragmentelor \n care Gaius descrie condi]ia Norici, Pannoni, Suevi, Marcomani, daci Moesi, de dediticii a liber]ilor proveni]i din sclavi fo[ti prizonieri ceteramque nationes ed Arcton superati. de r`zboi (Gaius, Inst., 1. 13,15). Ace[tia din urm`, ca 106 Velleius Paterculus, Hist. Rom., 2. 97. 4, ed. J. efect al eliber`rii, arat` juristul antic, nu devin cet`]eni Hallegouarc’h, vol. II, 1982, p. 103: Moles deinde eius de drept roman sau italic, ci vor avea aceea[i situa]ie cu belli translata in Neronem est: quod is sua virtute et a inamicilor supu[i, dar care, \n urma \nfr~ngerii, nu fortuna administravit peragratusque victor omnes partes c`zuser` \n sclavie, dob~ndind condi]ia juridic` de Germaniae sine ullo detrimento commissi exercitus, peregrini dediticii. 134 quod praecipue huic duci semper curae fuit, sic CIL, XIV, 3608, 8-13; ILS, 985. S perdomuit eam ut formam paene stipendiariae redigeret 135 SHA, Claudius, 9; Claudianus, Eutropium, 2. v. 202-207;

provinciae. Ausonius, Mosella, v. 9; C. Th. 5. 6. 3. t 107 136

Res Gestae, lat. 5. 54 - 6. 3 ed. C. Barini, 1937, p. 48. L. Quicherat, A. Davebuy, Dictionaire Latin – Francais, u 108 Tacitus, Annales, 2. 26, ed. Nisard, 1883, p. 42. p. 319: sensul lui constituo, ere este „a plasa“, dar [i „a 109 Suetonius, Vitae duodecim Caesarum, trad. Ceau[escu, fixa“; SHA, Probus, 18; supra, p. 8; din context se trage d

p. 67, 120. concuzia, independent de acest termen c` barbarii erau, i 110 Ibidem, Divus Augustus, 21.1, ed. Nisard, p. 40. \ntr-un fel lega]i de glie, \n locurile \n care fuseser` 111 Ibidem, Tiberius, 9.2, ed. Nisard, p. 78. a[eza]i, infra, p. 14. i 112 Cassius Dio, 55. 6, trad. A. Piatkovski, vol. II, p. 438. 137 Cassius Dio, 55. 6. / 113 Tacitus, Germ., 14. 3, trad. Th. Naum, 1958, p. 110, ed. 138 Cassius Dio, 71. 11. / Nisard, 1883, p. 440: Nec arare terram aut expectare 139 C. Th. 5. 6. 3. I annum tam facile persuaseris, quam vocare hostes et 140 SHA, Verus, 8; Ammianus, 23. 6. 24; Orosius, Adv.Pag., I vulnera mereri: pigrum quin immoet iners videtur 7. 15. 5 141 sudore acquirere quod passis sanguine parare. SHA, Aurelianus, 48 s 114 142

Epitome de Caesaribus, 1.7, ed. Teubner, 1993, p. 133. Herodianus, Ab excessu Divi Marci, 2. 4, trad. Radu t 115 Eutropius, Breviarium, 7. 9. 1, ed. [erban, 1997, p. 177. Alexandrescu, [Bucure[ti], Editura Academiei R.S.R., 116 Orosius, Adv.Pag., 6. 21. 24, ed. M.-P. Arnaud-Lindet, 1960, p. 59. o 143 vol. II, 1991, p. 233. D.Tudor, r 117 144

Tacitus, Annales; 2. 26, Suetonius, Divus Augustus, Din SHA, Probus, 18, se poate conchide c` se \ncheiase i

21.1, Tiberius, 9.2; supra, p. 10-11. un acord; v. pasajul primirii go]ilor sub Valens, spune e 118 SHA, Marcus, 22; supra, p. 9. izvorul, f`r` a se fi \ncheiat un foedus, Orosius, 7. 33. 10. 119 Quicherat, p. 1419. 145 Cassius Dio, 55. 6. v 120 Epitome de Caesaribus, 1.7; Eutropius, Breviarium, 7. 146 Ibidem, 71. 11. v 147 9. 1. Supra, pct. 3. e 121 148

SHA, Probus, 18. SHA, Probus, 18; supra, p. 8. c 122 Ammianus, 28. 1. 5. 149 Subliniem faptul c` prin origine germanic` \n]elegem 123 C. I. 11. 47. 13. 1. nu o grefare a unei institu]ii (colonatul dezvolt~ndu-se h 124 Quicherat, p. 263. \n interiorul societ`]ii romane) ci o influen]` asupra e 125 Eutropius, Breviarium, 7. 9. 1; Suetonius, Tiberius, 9.2. aspectelor practice privind condi]ia social` [i apoi 126 SHA, Marcus, 24. juridic` a colonilor, influen]` care \[i are sursa \n 127 Idem, Probus, 14. raporturile cu barbarii a[eza]i \n Imperiu.

70 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

Oralliitate [ii textualliitate ``n lliiteratura etiic\ persan\ diintre secollelle all IIIII-l-lllea - all VIIII-l-lllea d.. Hegiira Oana Baboi \ l a

v L`murirea la nivel teoretic a conceptelor de oralitate [i de textualitate comport` unele e problematici. Cultura oral`, tradi]ia se perpetueaz` din genera]ie \n genera]ie. Vorbirea care nu i a fost consacrat` de institu]ia tradi]iei are un caracter privat [i nu poate interesa societatea, d neput~nd fi conceput` \n cadrul unui schimb reciproc de cuno[tin]e care i-ar unii pe membrii e comunit`]ii. m |nv`]area unui text presupune memorarea, l`murirea problemelor gramaticale [i de m vocabular, \n]elegerea sensului [i selectarea de c`tre \nv`]at a pasajelor care pot deveni sfaturi. e Dac` se \ntrerupe acest circuit, cultura este distrus` [i, poporul pierz~ndu-[i individualitatea, i este absorbit de o etnie \n expansiune1. r Tradi]iile au ca obiect trei clase fundamentale de texte literare: mituri, povestiri, [i o

t rug`ciuni, formule propitiatorii, textele c~ntecelor. Tradi]iile istorice, genealogiile, poemele cu valoare educativ` sunt \ncredin]ate unor s profesioni[ti care sunt p`str`torii [i interpre]ii lor2.

I Consider~nd c` scriitorul nu este cel care scrie, ci cel care face scrierea necesar`, na[terea I unei textualit`]i \n modul manuscrisului [i al tiparului continu` lupta de supravie]uire [i nevoia / de supravie]uire a tradi]iei. / i

i NIVEL LINGVISTIC

d Obi[nuin]a de a considera oralitatea ca tradi]ional`, arhaic`, primitiv` \n opozi]ie cu o

u cultur` evoluat` devine o premis` fals` sau cel pu]in paradoxal` \n practica lingvistic` [i literar`.

t Caracterul oral al unei literaturi trebuie \n]eles nu urm`rind o schem` de evolu]ie istoric` prestabilit` care prescrie ce tr`s`turi sunt arhaice sau originare, dar \n raport cu o serie de S constr~ngeri specifice unei culturi. Mijloacele de comunicare, teoria care le justific` \n con[tiin]a social`, institu]iile care asigur` perpetuarea tradi]iei, felul cum este g~ndit` separa]ia \ntre diferitele tipuri de discursuri ajut` la \n]elegerea societ`]ii orale. Renun]~nd la perceperea societ`]ii \n leg`tur` cu tehnologia ei „\napoiat`“ sau cu nivelul cuno[tin]elor ei [tiin]ifice despre lume „primitiv`“, devine important mijlocul de comunicare prin care se perpetueaz` cultura acelui popor — vorbirea3. Rousseau considera c` limbile se formeaz` \n mod natural pe baza nevoilor oamenilor; ele se schimb` [i se altereaz` potrivit schimb`rilor acelora[i nevoi4. Se poate ad`uga: alternan]a [i metamorfozarea limbilor \ntr-un anumit spa]iu geografic sunt determinate de factori politici, religio[i, dar [i de cultura tradi]ional`. In primele dou` secole de islamizare, spa]iul persan cuno[tea dou` limbi literare, una \n declin [i cealalt` \n expansiune. Medio-persana sau pahlavi a fost men]inut` \n practicile 71 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 administrative datorit` priceperii func]ionarilor iranieni, care \ntocmeau registrele financiare. Data oficial` a \nlocuirii cu limba arab` este anul 78 d.H/ 6 97- 698 d.Hr \n regiunile vestice [i 124 d.H / 741 – 742 d.Hr \n Khorasan5. Influen]a islamic` [i cultura arab` g`sesc noi adep]i \n elita intelectual` persan`, limba arab` \nlocuind treptat vechea limb` literar`. Abandonat` de cei converti]i la Islam, medio-persana a supravie]uit \n comunit`]ile zoroastriene, \n mediul ecleziastic, p`str`tor al culturii antice. O produc]ie literar` pecetluit` de religia mazdeian` s-a p`strat din secolul al III-lea d.H , \n Fars. Ca limb` de cultur`, araba a devenit depozitara tradi]iei iraniene. Vechile c`r]i de istorie, moral` [i [tiin]`, povestirile [i fabulele au fost traduse \n arab`, fiind mai accesibile astfel \nv`]a]ilor iranieni dec~t \n versiunile originale. Civiliza]ia arab` oferea cuno[tin]e din surse, tradi]ii grece[ti, siriene [i, evident, iraniene [i arabe. Dar \n aceste schimburi culturale, popoarele nu-[i pierdeau identit`]ile lor proprii. Con[tiin]a „na]ionalist`“ nu se manifesta \n sfera limbii; na]ionalismul lingvistic este o inven]ie a modernit`]ii. S Decalajul \n timp [i spa]iu chiar \n impunerea oficial` a limbii arabe argumenteaz` lipsa unit`]ii lingvistice; regiunile mai \ndep`rtate de capital` nu au suferit o influen]` direct`. De t u pild`, \n Tabarestan, prin]ul Vindadh Hurmuz nu putea conversa cu Harun al-Rashid dec~t prin intermediul unui interpret6. d Nici oamenii de r~nd nu \nv`]aser` araba, continu~nd s` vorbeasc` o limb` persan`, dari. i i

Aceast` dualitate lingvistic` s-a perpetuat chiar [i dup` formarea persanei literare \n secolul al /

IV-lea d.H. A[a cum \n Europa medieval`, latina a r`mas o vreme \ndelungat` limba de cultur` / suprapun~ndu-se procesului de formare a limbilor na]ionale, araba a „mascat“ ridicarea dari la I rangul de limb` literar`. Aceast` evolu]ie a durat cel pu]in dou` secole (III – V d.H), oglindindu- I

se \n trecerea de la poezia popular` la poezia cu un stil elaborat, [i apoi \n [tiin]` [i s administra]ie. Limba literar` are la baz` forma vulgar` a dari din Transoxiana, unde poezia a fost 7 t

\ncurajat` \n dezvoltarea ei . o

Nu se [tie c~nd a \nceput s` fie folosit` \n scris aceast` limb`, \ns` nu trebuie s` surprind` r

apari]ia ei \n texte scrise cu caractere evreie[ti. i

Tradi]ia persan` a supravie]uit, prin oralitate [i textualitate, \n umbra [i, respectiv, prin e intermediul culturii arabe. Literatura oral`, p`str`toare a preceptelor Sasanide, pre-islamice era m compus` de menestreli, poe]i-muzican]i, care c~ntau la \ntruniri. Temele surprindeau aspecte m

ale vie]ii religioase, fragmente din imnurile pentru altarul focului din Karkuy p`str~ndu-se, de e 8

pild`, transcrise \n manuscrisele arabe . d

Aprecierea de care se bucurau aceste imnuri \nainte de cucerirea arab` le-a asigurat i

continuitatea \n comunit`]ile pentru care limba arab` a r`mas str`in`. e

Singura povestire am`nun]it` despre originile poeziei literare se g`se[te \n „Tarikh-i Sistan“, v

o cronic` local` ce poate fi suspectat` de exaltarea importan]ei unor evenimente petrecute \n a

aceast` provincie. |ntr-una dintre scene, un rege iranian respinge panegiricul compus \n arab`, l limb` pe care nu o \n]elegea. Muhammad ibn Vasif a fost astfel obligat s` caute alt mod de a \ l`uda faptele st`p~nului s`u. Scrie atunci o qasida \n persan`. Nu a adoptat stilul poeziei populare, nepotrivit pentru o curte regal`, dar forma liricii arabe. Dep`rtarea de capital`, de controlul arab, [i existen]a unor dinastii locale iraniene independente practic de califat explic` apari]ia literaturii persane \n provinciile r`s`ritene9.

NIVEL CULTURAL-LLITERAR Discut~nd afirma]ia lui Marshall McLuhan potrivit c`reia „mediul este mesajul“, Peter Burke considera mai plauzibil s` sus]in` c` mesajul — oral, scris, pictural — reprezint` o parte a mediului10. ]in~nd cont de importan]a mediului de transmitere a mesajului, am analizat mai sus aspectele lingvistice din spa]iul iranian, dintre secolele III - VII d.H. Am putea continua prin descoperirea con]inutului mesajului [i a rela]iei expeditor-destinatar. Prin intermediul imaginarului despre filosofii greci [i despre Alexandru Macedon, ne 72 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus propunem s` urm`rim alternan]a oralit`]ii [i a textualit`]ii \n tratatele de moral`. Tradi]ia popular` pres`rat` cu maxime, proverbe, anecdote, fabule era apreciat` \n spa]iul iranian \nc` din cele mai vechi timpuri. Consacrarea ei s-a f`cut, \ns`, prin culegerile de texte pilduitoare, care au \nceput s` apar` din secolul al V-lea d.H. A[a cum era de a[teptat pentru lumea oriental`, valorile morale au izvoare religioase, \n „Avesta“ [i \n \nv`]`turile maniheice. |n timp, mo[tenirea g~ndirii grece[ti a r`zb`tut p~n` \n Asia Central` odat` cu campaniile lui Alexandru Macedon, cu influen]a culturii bizantine, cu cucerirea arab`. }in~nd cont de cronologie, ar putea p`rea paradoxal c` „lumea musulman` a jucat un rol \n formarea mo[tenirii grece[ti“11. Menirea sfaturilor [i exemplelor oferite \n c`r]ile de \nv`]`tur` [i \n tratatele didactico- filosofice persane contribuie la formarea unor comportamente sociale, integratoare; \nc`lcarea sfaturilor presupune o judecat` social` a \ntregii comunit`]i. Modelele oferite reprezint` con[tiin]a colectiv` care se define[te prin vorbele atribuite. Imaginea unor suverani ideali, \ drep]i [i \n]elep]i, ca Khosrou I Anushirvan sau Alexandru Macedon, sfetnici buni, ca l Bozorgmehr, g~nditori greci, ca Aristotel sau Platon, cap`t` contururi legendare. a Mitologizarea figurilor istorice a evoluat \n cultura oral` iranian`, transmi]~ndu-se \n v literatura oral` [i apoi \n literatura scris`, dup` recuperarea realizat` de civiliza]ia arab`. e Evenimente la care au participat sau sfaturi date de aceste personaje se reg`sesc \n c`r]ile de i \nv`]`turi, \n tratatele didactico-filosofice, c`r]ile despre guvernare, \n lucr`rile pur literare. d „A priori nimic nu ne permite s` distingem \ntre un sfat atribuit lui Platon [i altul atribuit e lui Anushirvan sau Ali. Aceste compila]ii (\ntocmite de \nv`]a]ii din lumea persan`) erau,

m \nainte de orice, instrumente de lucru pe care se sprijineau \n exersarea profesiei m predicatorii, autorii de lucr`ri de moral`, sfetnicii suveranilor [i conduc`torii de [coli“12. e Primele culegeri persane de pove]e sunt considerate primitive fiind fondate pe o reflec]ie i moral` \n fa]a faptelor care afecteaz` via]a omului \n societate. Sfatul — pand, nasihat, enun]a r o \nt~mplare devenit` experien]` a unui individ sau a unei comunit`]i de pe urma c`reia a fost o tras` o \nv`]`tura. Enun]at \ntr-o form` simpl`, sfatul circula astfel \n cultura oral`. t Autorii persani au recurs la procedee literare pentru a alc`tui o form` elaborat` s \nv`]`turilor: locu]iuni sapien]iale, jocuri de cuvinte, ghicitori, defini]ii, povestiri anecdotice —

I hekayat. Originea hekayat-ului se descoper` \n aforisme, proverbe, \nv`]`turi sus]inute prin I relatarea povestirii, a anecdotei. / Atribuirea unor vorbe pilduitoare diferitelor personaje istorice le conferea autoritate [i /

i credibilitate.

i „Se zice c` pe inelul lui Pitagora era gravat` deviza: E[ecul vremelnic e mai bun dec~t [ansa

d vremelnic`“. „Hipocrat a zis: Neghiob este acela care \[i provoac` lui singur sup`rare ca s` fac` bine u 13

t prietenului s`u“ . Se poate g`si aceea[i \nt~mplare atribuit` mai multor g~nditori.

S „Odat` \n]eleptul Aristotel \nt~lni un t~n`r minunat \n frumuse]ea lui [i-l \ntreb` ceva. T~n`rul \i r`spunse zic~nd cuvinte f`r` \n]eles. - Mda; \nc`perea este fastuoas`, \ns` nu-i st`p~n \n ea, gr`i Aristotel“. „Odat` \n]eleptul Galenus \nt~lni un t~n`r minunat \n frumuse]ea lui [i-l \ntreb` ceva. T~n`rul \i r`spunse cu vorbe grosolane. - Mda; vasul e de aur, \ns` plin cu o]et, gr`i Galenus“. |n tradi]ia medieval` oriental`, personalit`]ii lui Socrate i-au fost transferate unele tr`s`turi ale lui Diogenes. De exemplu, el a fost cel care a locuit \ntr-un butoi. Prezentate \ntr-o form` artistic` pl`cut`, pildele erau mai u[or de re]inut. Vom \ncheia exemplele cu un sfat atribuit lui Aristotel [i citat \n „Qabus-name“: „Acum, daca dore[ti s` fii \n]elept, \nva]` cuget`ri \n]elepte, c`ci cu [aceste] cuget`ri \n]elepte se poate \nv`]a ra]iunea“. Astfel, l-au \ntrebat pe \n]eleptul Aristotel: „|n ce

73 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

const` puterea ra]iunii?“. A r`spuns: „La to]i puterea e de la hran`, iar ra]iunea [\[i] ia puterea] de la cuget`ri \n]elepte“14. Tradi]ia legat` de imaginea lui Alexandru Macedon s-a modificat \n timp de la un cuceritor s~ngeros la un erou care ap`r` dreptatea [i legea. |n lucrarea „Iskandar-name“, Nezami, dup` ce a consultat surse antice, cre[tine [i tradi]ia musulman` \l \nf`]i[eaz` \n trei ipostaze: rege- cuceritor, rege-filosof [i \n]elept, [i rege-prooroc. Datorit` m`surilor \mpotriva clericilor zoroastrieni, Alexandru fusese descris \n c`r]ile lor ca o f`ptur` diabolic` ce arsese cartea sf~nt` „Avesta“ scris` cu aur pe pergament15. „Aceast` crea]iune a infernului, eretic nefericit, mi[elul nelegiuit Iskandar Rumi16 a venit [i a ars toate c`r]ile sfinte. {i a omor~t mul]i dasturi [i datovari [i erpati [i mobezi [i p`str`tori ai credin]ei [i nobili [i \n]elep]i ai Iranului“17(„Artak-viraz-name“). Traducerea Alexandriei din greac` \n pahlavi a schimbat soarta lui Alexandru I, transform~ndu-l \n erou na]ional, cu o origine iranian`. Astfel adoptat, va fi prezent \n literatura S persan` \nc` din secolul al IV-lea d.H, prin legende, \n cronica lui Bal’ami [i \n epopeea „Shah- name“ a lui Ferdousi. t u |ntr-una din c`r]ile persane salvat` prin traducerea \n arab`, „Siraj al-muluk“ („Faclia regilor“) apare pentru prima dat` un r`spuns dat unei \ntreb`ri puse lui Alexandru: d „- Cum ai dob~ndit ceea ce ai dob~ndit?“ i i

La care Iskandar r`spunse : / 18

„- Apropiind spre mine du[manii [i ocrotind prietenii“ . /

|n mai multe anecdote autorii iranieni l-au pus pe Alexandru I mai presus chiar dec~t figurile I importante din istoria lor. \n „Povestirile atractive“, Ali Safi scrie: I

„C~nd Iskandar a pornit r`zboiul cu Darius, acesta i-a scris: S` [tii c` Darius nu e singur, s noi suntem [aptezeci de mii. Cu asta vroia s`-l sperie pe Iskandar. Iar Iskandar i-a trimis t 19

un astfel de r`spuns: S` [tii, de mul]imea oilor nu se sperie m`celarul“ . o

|ntocmai ca Oglinzile Principilor din Europa medieval`, existau \n literatura persan` c`r]i de r

\nv`]aturi destinate tinerilor prin]i. Concep]ia despre guvernare \l considera pe suveran i

responsabil de tot ce se \nt~mpl` \n st`p~nirea sa, fiind \ndeosebi \nvinuit pentru ce nu mergea e bine. |n „Comoara tainelor“ a lui Nezami, o b`tr~n` zice c` shahul care nu ]ine ordine, nu este m 20 shah, ci rob care pretinde puterea shahului . m

Rolul sf`tuitorului prin]ului este \n acest context esen]ial. Modele pentru rela]ia prin]-sfetnic e

sunt oferite de tradi]ia persan`: Alexandru Macedon — Aristotel, Khosrou Anushirvan — d

Bozorgmehr. i

Abu-l-Faraj poveste[te un sfat dat de Aristotel lui Alexandru: e

„Fii prev`z`tor \n purtarea ta cu o[tenii, ca ei s` nu g~ndeasc` niciodat` r`u despre tine. v

Fiindc` atunci c~nd g~nde[ti r`u despre cineva e u[or [i s` spui r`u, iar dup` aceea e greu a

s` te por]i cu el“. Comenteaz` apoi: „Cu aceasta el a vrut s` spun` c` trebuie s` te por]i l 21 frumos cu fiecare“ . \ |n afar` de prin]i, se poate pune \ntrebarea cui i se mai adresau c`r]ile cu \nv`]aturi. Pentru a r`spunde trebuie s` descoperim cine erau cititorii. C`r]ile circulau sub form` de manuscrise, frumos caligrafiate de c`tre scribi, eventual \mpodobite cu miniaturi ceea ce le f`cea foarte scumpe. Cititorul care \[i dorea o astfel de lucrare trebuia \n primul r~nd s` [i-o permit` din punct de vedere financiar, [i \n al doilea r~nd s` [tie s` citeasc` sau cel pu]in s` aib` slujitori care s`-i citeasc`, [i \n al treilea r~nd s` fie interesat de sfaturile oferite. Se constat` astfel c` tratatele moralizatoare erau adresate func]ionarilor din administra]ie, elitei intelectuale, aristocra]ilor, elitei politice \n fruntea c`reia se afla shahul. Pentru oamenii de r~nd, tradi]ia oral` continua s` primeze \n formarea unui comportament moral.

74 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus NOTE 1 P~nzaru, Ioan, Cercetare de estetic` a oralit`]ii, Editura 12 Fouchecour, Ch.H. de, Les notions dans la litterature Univers, 1989, p. 157. persane du 3-eme/9-eme siecle-7-eme/13-eme siecle, 2 Ibidem, p. 179. Paris 1986, p. 21. 3 Ibidem, p. 12. 13 Bageacu Viorel, Prelegeri de istoria literaturii persane - 4 Rousseau, J-J., Eseu despre originea limbilor, Editura Curs sus]inut la Facultatea de Limbi [i Literaturi Str`ine, Polirom, 1999, p. 88. Bucure[ti, 2001. 5 Frye, R.N., cord., The Cambridge History of Iran, vol. 4, 14 Ibidem. Cambridge University Press, 1975, p. 602. 15 Bageacu, Viorel, Curs de literatur` persan` 2001. 6 Ibidem, p. 603. 16 Este numele sub care Alexandru Macedon era cunoscut 7 Ibidem, p. 604. în culturile Iranului [i Asiei Centrale. 8 Ibidem, p. 605. 17 Bageacu, Viorel, Prelegeri radiofonice despre literatura 9 Ibidem, p. 610. persan` din 1991. 10 Burke, Peter, Istorie [i teorie social`, Editura 18 Ibidem. Humanitas, 1999, p. 119. 19 Ibidem. 11 Badawi, Abdurrahman, La trasmission de la philosophie 20 Bageacu, Viorel, Curs de literatur` persan` 2001. greque au monde arabe, Paris, Vrin 1987, p. 7. 21 ***Kniga zanimatel'nych istorij, Moscova, 1966, p .24. \ l a v e i d e m m e i r o t s I I / / i i d u t S

75 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Tocqueviilllle:: morphollogiie du despotiisme doux

Andrei Poam\ S t u Septembre 18511: Tocqueville a quitté le ministère des affaires étrangères depuis deux ans2; le temps de l’action se referme sur soi-même pour faire place au temps de la réflexion et des d souvenirs. En se rappelant de la „physionomie du cabinet“3, Tocqueville note: „Je ne croyais pas i i

(…) que le gouvernement républicain fût le mieux approprié aux besoins de la France; ce que / j’entends (…) par le gouvernement républicain, c’est le pouvoir exécutif électif. (…) J’ai / toujours considéré, d’ailleurs que la république était un gouvernement sans contrepoids, qui I promettait toujours plus, mais donnait toujours moins de liberté que la monarchie I 4. constitutionnelle. Et, pourtant, je voulais sincèrement maintenir la république“ Ce dilemme s

politique n’était pas récent chez Tocqueville; certes, le dilemme ne prend pas toujours la forme t de l’opposition concrète entre la république et la monarchie constitutionnelle: on le surprend o

intervenant aussi dans les rapports qui se nouent entre la liberté et l’égalité politique; on le r

percoit dans la méditation historique et philosophique qui porte sur ce que Tocqueville i 5 nomme, dans „L’Ancien Régime et la Révolution“, „le despotisme démocratique“ , dans „De la e 6 Démocratie en Amérique“, „l’empire de la majorité“ ou „une de ces grandes inondations m démocratiques“7 dans ses „Souvenirs“. m

Mon attention tourne vers ce „despotisme démocratique“. Cela, à plusieurs raisons. o

D’abord, le despotisme démocratique – qu’on l’appelle ainsi ou non, peu importe – est, à d l’heure où Tocqueville en traite, chose nouvelle dans l’histoire des idées politiques. Depuis e

Platon, en passant par La Boétie et jusqu’à Machiavel, on avait écrit sur et analysé une autre r

espèce de despotisme: c’était le despotisme d’un seul homme. Avec Tocqueville, le despotisme n change d’agent: cet agent se dilate, s’amplifie, il se collectivise. Puis, la notion de despotisme démocratique joue un rôle déterminant dans l’ensemble de l’œuvre tocquevillienne: à écouter \ Francois Furet8, on dirait que tout le projet intellectuel de Tocqueville va vers l’élaboration d’une „théorie de la dynamique révolutionnaire“ et, corrélativement, vers une morphologie de la démocratie. Ensuite, on ne saurait ignorer la force d’anticipation de cette notion par rapport aux théories du XXème siècle, qui vont des critiques de l’Ecole de Francfort (Eric Fromm) jusqu’aux études de l’Ecole Economique de Vienne (Ludwig von Mises). Les réserves de Tocqueville par rapport au „pouvoir exécutif électif“, voire par rapport à la démocratie et aux formes extrêmes qu’elle est susceptible de revêtir ne sont pas exprimées pour la première fois en 1851; de fait, Tocqueville ne fait que recourir au même schéma interprétatif qu’il superpose à d’autres événements; les raisonnements des Souvenirs sont, en profondeur, les mêmes que ceux „De la Démocratie en Amérique“9 ou de „L’Ancien Régime et la Révolution“: seulement les faits diffèrent. Quelles sont ces raisonnements ?

76 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Depuis „De la Démocratie en Amérique“, Tocqueville avait observé les inconvénients majeurs du „système de l’élection, appliqué au chef du pouvoir exécutif chez un grand peuple“10. Les voici, en gros: . le pouvoir exécutif élu est, d’abord, un „pouvoir faible et dépendant“11 du peuple; . en introduisant l’élection directe de l’exécutif, le souci pour les élections et pour l’obtention du pouvoir commence à l’emporter sur celui d’un bon gouvernement12; . l’élection de l’exécutif a la tendance de promouvoir, à cause du caractère limité de l’instruction publique, de l’envie des gouvernés envers les gouvernants comme du refus des „hommes distingués“ à participer à la politique, des gens, sinon entièrement incompétents, alors plutôt médiocres13; . un exécutif élu est, d’habitude, un exécutif nombreux et qui, à cause de sa consistance même, tend à tout contrôler, à tout maîtriser, bref: à être omniprésent; . l’élection de l’exécutif entraîne des changements périodiques de ceux qui gouvernent et, partant, rend impossible la constance administrative ou la constitution d’une science administrative fondée sur les «découvertes des différentes générations»14 ; . l’élection de l’exécutif favorise l’opportunisme et la corruption: les fonctions publiques deviennent source centrale de pouvoir et de fortune15. \ Chacun de ces „dangers“16 plaide contre l’élection du pouvoir exécutif. Mais, entre ces n dangers, celui de l’expansion des compétences de l’Etat semble être le plus grave. L’Etat r omniprésent et centralisateur: voilà l’un des traits incontournables du despotisme doux. Ce type e d’Etat est spécifique surtout de l’Europe. Dans „L’Ancien Régime…“, Tocqueville en parle: c’est d l’Etat du projet des physiocrates17 qui envisagent un «immense pouvoir social; (…), o impersonnel; (…) le produit et le représentant de tous» qui „doit faire plier le droit de chacun 18

m sous la volonté de tous“ . Ce type de pouvoir qui prend naissance par le biais des mécanismes

m électifs transforme la société dans sa substance même: les hiérarchies disparaissent, les rapports

e entre les individus s’égalisent, le corps social s’homogénéise; et, ce qui est encore plus i dramatique, c’est qu’une sorte de fossé s’ouvre entre „cette masse confuse reconnue pour le r seul souverain légitime“19 et „un mandataire unique, chargé de tout faire en son nom sans la o consulter“20. C’est dans cette béance même que le despotisme doux trouva, par la suite, le lieu t de sa consolidation et le noyau de son rayonnement. Cette séparation – plutôt cette rupture – s explique, au moins partiellement, pourquoi tant de révolutions ont marqué l’histoire politique ème ème

I de la France dès la fin du XVIII et tout au long du XIX , en arrivant à celle de février 1848. 21 I Dans ce type de société, personne n’est vraiment libre , toutes les choses se valent, tout est égal

/ à tout; on y affirme „l’égalité absolue, l’uniformité en toutes choses, la régularité mécanique / dans tous les mouvements des individus, la tyrannie réglementaire et l’absorption complète de i la personnalité des citoyens dans le corps social“22. i Ce qui apparaît encore plus étrange c’est que, après avoir mené une Révolution si violente d afin d’obtenir la liberté politique, personne ne s’inquiète de sa perte. Comment cette u indifférence est-elle si immédiatement possible, d’où arrive-t-il que l’oubli soudain du goût de la t liberté s’installe-t-il si tôt? C’est qu’une certaine „douceur“ vient voiler ce déficit de liberté:

S „beaucoup de Francais se réduisirent à penser que vivre égaux sous un maître avait encore, après tout, une certaine douceur“23. Cette douceur se traduit dans un désintérêt, de plus en plus accusé, pour les choses publiques; c’est comme si l’espace public se vidait et que seuls ceux qui gouvernent y demeurent, incontrôlables, dangereux. Tocqueville envisage cette disparition de la liberté dans le cadre de la Révolution de 1848: il l’avait fait surtout pour celle de 178924. Lors de son enquête sur les causes de la Révolution de 1848, Tocqueville remarque une inappétence du peuple francais à obtenir ou à conserver la liberté: „ce peuple (…) vient d’achever de montrer qu’il était incapable et indigne de vivre libre“25. Après la Révolution, la douceur vient occuper sa place sur la scène politique. J’ai parlé de despotisme doux et de despotisme démocratique: les symptômes de ce type de régime se font sentir dans „la médiocrité et la monotonie des événements parlementaires (…) ainsi que la petitesse des passions et la perversité vulgaire des hommes qui croyaient les faire ou les

77 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 conduire“26. Lorsqu’en 1851 Tocqueville traite de l’instabilité du gouvernement républicain et de la menace qu’il pose par rapport à la liberté politique, il fait référence aux événements bien particuliers. D’abord, en ce qui concerne l’instabilité: on la voit dans l’inconstance de la classe politique27, dans son incompétence28, dans l’ignorance et la désorientation des membres de l’Assemblée29, dans la médiocrité et les tensions insolubles des auteurs de la Constitution30. Puis, la menace de la liberté politique: Tocqueville sent que l’Empire est de nouveau aux aguets et que l’histoire va se répéter. On pourrait même dire que l’histoire de la disparition de la liberté politique en France au XIXème fut celle d’une double fuite (Louis XVI31, Louis-Philippe) et d’une double usurpation (Napoléon 1er, Napoléon III). Cette instabilité de l’édifice politique, d’un côté et cette fragilité de la liberté politique, de l’autre, sont les effets immédiats de ce despotisme démocratique qui naquit suite à la Révolution

de 1789. Cette fois-ci – à la différence de la Révolution de juillet – celle de février donne au S despotisme démocratique un nouveau nom, celui de socialisme32: inutile de remarquer ème l’importance de cette anticipation par rapport aux événements ayant marqué le XX siècle. t

A ces deux conséquences du despotisme de la majorité vient se joindre une certaine censure u implicite de l’opinion publique. Pierre Manent l’observe avec plus d’exactitude: la démocratie d

égalitaire (le régime vers lequel penche un gouvernement républicain élu) fait peser un danger i sur la liberté de penser, danger qui prend corps, d’une part, dans le „refus d’écouter l’autre i homme“33 et, d’autre part, dans une confiance exacerbée dans l’opinion de la masse; de fait, le / mécanisme de production de l’opinion change: l’opinion ne se forme plus dans le cadre serré / I

du dialogue avec l’autre, mais dans le contexte abstrait des rapports avec la société prise dans I son entier; ce que les hommes pensent ne se décide plus au niveau individuel, mais, tout au contraire, dépend de ce que la masse dicte. Les opinions ne se forment plus : elles s’imposent34. s C’est à ce moment que la théorie du nouveau despotisme fixe, de manière plus précise, ses t contours. o Voici les noyaux durs autour desquels la trame du despotisme doux35 se hourde: instabilité r de la classe politique, débilité de la liberté politique, tyrannie de l’opinion publique. i Les réserves de Tocqueville quant au gouvernement républicain et ses préférences pour la e m

monarchie constitutionnelle ne sont pas accidentelles. Voyons les souterraines de ce choix. m Antoine Redier, en fouillant dans les archives de la famille de Tocqueville, tombe sur cette confession qui, à mon avis, explique mieux les propos de Tocqueville de 1851: „J’ai pour les o institutions démocratiques un goût de tête, mais je suis aristocrate par instinct, c’est-à-dire que d je méprise et crains la foule. J’aime avec passion la liberté, la légalité, le respect des droits, mais e 36 non la démocratie, voilà le fond de l’âme“ . Si Tocqueville est méfiant à l’égard de la démocratie r

(à lire: gouvernement républicain élu) c’est parce qu’il redoute la foule: cette foule qu’il observe n le lendemain du 24 février, lorsqu’il traverse les rues de Paris. \ Les réserves de Tocqueville à l’adresse du gouvernement républicain n’impliquent pas le rejet de celui-ci ; au contraire, il sait bien qu’il soit impossible de s’en dispenser; si Tocqueville accepte la république, c’est par un choix négatif: „Je voulais la maintenir, parce que je ne voyais rien de prêt, ni de bon à mettre à la place“37. C’est là tout le drame de Tocqueville: celui de se voir obligé d’accepter l’égalité en même temps qu’il regrette la disparition discrète de la liberté politique.

NOTES 1 Date où Tocqueville commence à écrire la troisième 2 Le 30 octobre 1849. partie de ses Souvenirs ; vois „Tocqueville“, Alexis de, 3 Vois Souvenirs, p. 843. Souvenirs, in Idem, De la Démocratie en Amérique. 4 Ibidem, p. 845. Souvenirs. L’Ancien Régime et la Révolution, 5 Tocqueville, Alexis de, L’Ancien Régime et la introduction et notes de Jean-Claude Lamberti et Révolution, édité par J.-P. Mayer, édition revue et Francoise Mélonio, Paris, Robert Laffont, 1986, p. 837. corrigée, Paris, Gallimard, 1967, p. 260-1.

78 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus 6 Tocqueville, Alexis de, De la démocratie en Amérique citoyens, éducation des enfants, religion des croyants, (DA), première édition historico-critique revue et vie individuelle des hommes, propriétés, pouvoir augmentée par Eduardo Nolla, Paris, Vrin, 1990, p. 193. judiciaire, relations sociales. Vois idem, p. 252-263. 7 Souvenirs, p. 771. 18 L’Ancien Régime…, p. 260. 8 Furet, Francois, Penser la Révolution francaise, Paris, 19 Ibidem. Gallimard, 1978, p. 255. 20 Ibidem. 9 De fait, DA est écrite comme pré-vision du futur 21 Un mot sur le concept de liberté chez Tocqueville. politique de l’Europe: „Et pour qui cette étude“ - se D’abord, il n’y a pas de liberté politique chez T., mais, ce demande Tocqueville à propos de DA - „serait-elle qui est tout autre chose, des libertés politiques. La intéressante et profitable, si ce n’était pas nous, qu’un liberté politique n’est qu’un nom à caractère générique mouvement irrésistible entraîne chaque jour, et qui comprenant: liberté individuelle, liberté économique, marchons en aveugles, peut-être vers le despotisme, religieuse, de la presse, électorale, d’association. Puis, la peut-être vers la république, mais à coup sûr vers un état liberté politique devient une question très importante social démocratique?“, Idem, p. 151. lorsqu’il s’agit de sociétés démocratiques, voire celles où 10 DA, p. 100. le pouvoir politique est atteint à travers des élections, 11 DA, p. 101; Tocqueville explique: „car vouloir tout à la car c’est dans ces sociétés que la liberté et l’égalité se fois que le représentant de l’Etat reste armé d’une vaste confrontent de la manière la plus grave: „l’égalité“, écrit puissance et soit élu, c’est exprimer (…) deux volontés Olivier Meuwly, „peut étrangler la liberté“; vois Meuwly,

\ contradictoires“; T. recommande une diminution Olivier, Liberté et société. Constant et Tocqueville face progressive des prérogatives de la monarchie aux limites du libéralisme moderne, Droz, Genève, 2002, n héréditaire, sur le modèle britannique. p. 140. C’est lorsque l’égalité arrive à „étrangler“ la liberté 12 r C’est ainsi qu’ „à l’approche de l’élection, le chef du qu’un nouvel ordre social s’installe: le despotisme

e pouvoir exécutif ne songe qu’à la lutte qui se prépare“ et démocratique. que, par conséquent, „il en résulte presque toujours un 22 L’Ancien Régime…, p. 262. d défaut de stabilité dans la politique intérieure et 23 Ibidem, p. 266. 24

o extérieure de l’Etat“, vois DA, pp. 101-102. Ibidem, p. 194-204. 13 „Il est évident“, note-t-il, „que la race des hommes 25 Souvenirs, p. 765. 26 m d’Etat américains s’est singulièrement rapetissée depuis Ibidem, p. 774. 27

m un demi-siècle“; vois DA, p. 152. Les „hommes de parti“ renferment „seulement la 14

e DA, p. 160. faculté (…) de se créer de convictions passagères 15 DA, p. 171. suivant leurs passions et leurs intérêt du moment“, vois i 16 DA, p. 100. Idem, p. 775. r 17 Le modèle d’Etat projeté par les démocrates – 28 „Il y a eu des révolutionnaires plus méchants que ceux

o Tocqueville cite le Code de la Nature de Morelly – est de 1848, mais je ne pense pas qu’il y ait eu de plus sots“,

t d’inspiration asiatique, en l’occurrence chinoise. D’ici Ibidem, p. 782. l’irritation et l’ironie de Tocqueville: „Ce gouvernement 29 Ibidem, p. 785-6. s imbécile et barbare (m.n. la Chine), qu’une poignée 30 Ibidem, p. 825-6. d’Européens maîtrise à son gré, leur semble le modèle le 31 Pour celui-ci, il s’agit, il faut le préciser, d’une tentative I plus parfait que puissent copier toutes les nations du échouée de s’évader. 32 I monde. (…). Ils (m.n. les physiocrates) se sentent émus Ibidem, p. 769. 33 / et comme ravis à la vue d’un pays dont le souverain Manent, Pierre, Histoire intellectuelle du libéralisme.

/ absolu, mais exempt de préjugés, laboure une fois l’an la Dix lecons, Paris, Calman-Lévy, 1987, p. 238. 34

i terre de ses propres mains pour honorer les arts utiles Olivier Meuwly essaie de dégager la logique du

i (m.n. l’adresse est ici Montesquieu); où toutes les places phénomène: „L’autorité intellectuelle d’un autre homme sont obtenues dans des concours littéraires ; qui n’a se contractera en proportion de l’hypertrophie de la d pour religion qu’une philosophie, et pour aristocratie souveraineté que l’homme démocratique sera tenté

u que des lettrés“, Idem, p. 261. Si la Chine est la source et d’octroyer à sa propre capacité à juger le monde et les comme l’origine de cet hyper-Etat qui va avec le individus“, vois Idem, p. 160. t despotisme démocratique, les Etats Unis sont, de 35 Manent y ajoute: „Parler de «despotisme doux» suggère nouveau, le futur probable. „En Europe“ – note peut-être une idée inexacte: on vivra sous le despotisme S Tocqueville dans son deuxième tome de DA – „tout de la douceur“, Ibidem. semble concourir à accroître indéfiniment les 36 Redier, Antoine, Comme disait M. de Tocqueville, Paris, prérogatives du pouvoir central et à rendre chaque jour Perrin, 1925, pp.46-8. l’existence individuelle plus faible, plus subordonnée et 37 Vois note 1. plus précaire“. Tout s’étatise: situation sociale des

79 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Fiille de iistoriie urban\.. Tramvaiiull cu caii ``n Bucure[tii

Alexandru Lancuzov S t u Originea cuv~ntului tramvai provine de la \nsu[i inventatorul acestui mijloc de transport, d Benjamin Outram, care a propus \ngroparea [inelor \n pavajul str`zii, \n 1775. Primele tramvaie i

cu cai au ap`rut la New York, \n 1859. Timi[oara a fost ora[ul rom~nesc \n care au fost folosite i

prima dat` aceste mijloace de transport, \n vara anului 1869. /

Anul 1871 este cel \n care Prim`ria Bucure[tiului acord` concesiunea drumului de fier / american lui Harry Hubert de Mervee Slade, reprezentantul unei societ`]i belgiene. Dreptul de I construc]ie [i exploatare se acorda pe timp de 45 de ani, urm~nd s` expire \n 1916. Dezbaterile I

\n cadrul Consiliului Comunal existaser` \nc` din 1868, c~nd mai mul]i ofertan]i solicitaser` s

aceast` concesiune, dar nici una dintre cereri nu fusese finalizat`. t

Lucr`rile \ncepute \n 1871 au durat p~n` \n prim`vara anului 1872, c~nd prima linie a fost o

finalizat`. Avea punctul de plecare la Bariera Mogo[oaiei [i cap`tul la Calea Mo[ilor, trecea pe r

la Teatrul Na]ional, Sf. Gheorghe [i str. Roman`. A doua linie pleca din [oseaua Bonaparte [i se i sf~r[ea \n Calea C`l`ra[ilor, iar ultima avea traseul Sf. Gheorghe – Calea V`c`re[ti. Cele trei linii e aveau o lungime de aproximativ 20 km., costul construc]iei ridic~ndu-se la 12.900 de lei. m Omnibusurile americane aveau conduc`tori rom~ni, cu uniforme [i [epci ro[ii, dar cu m

inspectori str`ini. Pe platforma imperialei se putea citi inscrip]ia: The Bucharest Tramways. o

Numai pe timpul verii [i pe linia care ducea la T~rgul Mo[ilor existau vagoane cu imperial`, dar d

fiindc` au fost intens solicitate, acestea s-au deteriorat \n scurt timp [i au fost scoase definitiv e

din uz. Popula]ia Bucure[tiului a fost foarte receptiv` [i bucuroas` la apari]ia tramvaielor, la r

\nceput denumindu-le ,,traivan“ sau ,,trangavan“. n O descriere elocvent` ne parvine de la Ulysse de Marsillac, un contemporan al primelor \ tramvaie: ,,sunt, \ntr-adev`r, cu b`ncile lor din catifea ro[ie, de o rar` elegan]` [i foarte confortabile, f`r` zguduituri, aluneci pe [ine de fier, ceea ce este o voluptate c~nd e[ti obi[nuit cu scutur`turile birjei pe caldar~mul nostru“1. Societatea concesionar` trebuia s` anun]e Prim`riei, la \nceputul fiec`rui an, pre]urile fixate, care nu le puteau dep`[i pe cele fixate de c`tre Consiliul Comunal: - pentru un singur c`l`tor, 0,20 lei pe km.; pe imperial` taxa era de 0,13 lei ; - militarii [i angaja]ii statului purt`tori de uniform` urmau s` pl`teasc` 0,14 lei pe km., pre]ul fiind redus la jum`tate, dac` mergeau pe imperial` ; - bagajele voluminoase urmau s` fie taxate de la 1,50 la 2,50 lei pe km. Tarifele percepute erau afi[ate \n fiecare vagon [i porneau de la 15 bani, pentru o sta]ie, ajung~nd la 40 bani, pentru trei sta]ii (bilet cu loc). Pentru biletul f`r` loc pe banc` pre]ul era pu]in mai mic; la fel, pre]ul biletului era redus iarna, numai pentru ]`ranii cu haine populare. Pentru copii de p~n` la 6 ani nu era nevoie de bilet, dac` erau ]inu]i \n bra]e. 80 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Cele mai multe probleme \nt~lnite \n exploatarea tramvaielor cu cai erau cele de ordin tehnic [i anume deraierile [i sistemul deficitar de fr~nare. Deraierile se produceau \n curbe [i \n pante, datorit` faptului c` nu exista o ad~ncime suficient` a cantului [inei metalice [i din cauza greut`]ii relativ mici a vehiculului. Sistemul de fr~nare era compus dintr-un angrenaj cu ro]i din]ate care, prin r`sucirea unei manivele, presa fr~na pe [in`. C~nd tramvaiul sta]iona \n pant` sau \n ramp` se punea o pan` metalic`, pentru blocarea ro]ilor2. Alt` situa]ie des \nt~lnit` era cea \n care, pentru urcarea unor pante cu un unghi mai pronun]at, se mai ad`ugau atelajului un cal sau chiar doi \nainta[i (cetlaia[i). Str`zi ca Mihai- Vod`, spre Calea Mogo[oaiei (Victoriei), pe l~ng` C.E.C., Podul Izvor spre Arhivele Statului [i Uranus puneau, din acest punct de vedere, mari probleme. Cel mai cunoscut urcu[ era cel unde strada C~mpineanu taie Calea Victoriei: „Cai cu coastele ie[ite ca ni[te cercuri de butoi care, c~te patru la ham, \n r`cnetele s`lbatice sub codiri[ti de bice, sc`p`r~nd sc~ntei din col]ii potcoavelor, cu ochi speria]i [i z`balele pline de spum`, cu limbile scoase, urcau harabaua tramvaiului 1 din josul str`zii C~mpineanu spre T~rgul Mo[ilor“3. \ Caii extenua]i se schimbau la cap`tul liniei [i, tot aici, vizitiii se cinsteau cu c~te o ]uiculi]`. n Pentru reluarea traseului, vatmanul trecea \n cel`lalt cap`t al vagonului, iar pentru mutarea pe r [inele de \ntoarcere, copii tocmi]i special ac]ionau manual un macaz. Pentru a struni caii, vizitiul e avea la \ndem~n` un bici cu care \i mai atingea pe aceia dintre ei care f`ceau mai greu fa]` d traseului. o P~n` la introducerea sta]iilor fixe, c`l`torii care doreau s` coboare trebuia s` trag` de un

m [nur care ac]iona un clopo]el, aten]ion~nd astfel conductorul de inten]ia lor. Pentru urcare,

m c`l`torul semnaliza vizitiului cu m~na [i acesta oprea vagonul, produc~nd disconfort celorlal]i

e c`l`tori. i Pe l~ng` cele trei linii ini]iale au mai fost construite \nc` dou`, prima plec~nd din Pia]a r Victoriei [i sf~r[ind la Bufet, iar cea de-a doua de la Pia]a Sf. Gheorghe la Bariera Uli]ei Her`str`u o (Calea Doroban]ilor). Depoul societ`]ii se afla pe strada Bonaparte. t Tramvaiele de var`, deschise, aveau aspectul unor platforme cu sc~nduri pe jos [i erau s dotate cu c~te [ase r~nduri de b`nci a[ezate transversal. Pentru urcare existau sc~nduri lungi,

I de fiecare latur` a vagonului, a[ezate mai sus fa]` de nivelul str`zilor. Nu existau u[i [i de aceea

I urcarea [i cobor~rea se f`ceau pe toate p`r]ile. |n locul ferestrelor existau perdele groase, 4 / cenu[ii, care culisau \n caz de intemperii . / {inele erau a[ezate, de obicei, \n axul str`zii, dar dac` strada era prea \ngust` se opta pentru i solu]ia unei singure linii (spre exemplu, strada Sm~rdan). Ecartamentul [inelor era de 1,435 m. i [i distan]a dintre cele dou` sensuri, de 1,965 m5. d Conform articolului 8 al actului de concesiune, \ntre]inerea pavajului dintre [ine [i cur`]area u z`pezii c`deau \n sarcina concesionarului. Din acest motiv, au existat numeroase ne\n]elegeri t \ntre Companie [i Prim`rie. |nt~lnim situa]ia hilar` \n care Prim`ria este \n[tiin]at` c` Societatea

S a cur`]at de zapad` str`zile pe unde circula tramvaiul, iar oamenii Prim`riei aruncaser` z`pada pe linia tramvaiului. La r~ndul s`u, Prim`ria, prin Serviciul de Salubritate, someaz` Direc]iunea Companiei: „Subsemnatul, v` invit D-le Director s` binevoi]i a face ca, conform art. 8 din actul de Concesiune, s` se cure]e [i s` se ridice toata z`pada care v` prive[te“6. Serviciul Drumurilor din cadrul Prim`riei, \ntocme[te un raport spre a fi prezentat inginerului-[ef, \n care arat` cum Societatea de Tramvaie nu s-a preocupat de \ntre]inerea pavajului dintre [ine, care era \ntr-o stare deplorabil`. Pe l~ng` aceasta, nici dup` ce timpul nefavorabil trecuse nu se f`cuser` lucr`ri de corectare pentru cei 17 km. de pavaj care intrau \n sarcina Societ`]ii. Pentru a remedia situa]ia, s-a \ntocmit o comisie compus` dintr-un reprezentant al Societ`]ii, un inginer din Prim`rie, delegatul Ministerului Lucr`rilor Publice [i un reprezentant al Poli]iei. Comisia a constatat starea pavajului, \n mare parte serios deteriorat, pe mari artere ca Mo[ilor, Academiei sau V`c`re[ti. Concesionarului \i este cerut s` extind` pavajul \n afara [inelor, cu 25-30 cm., deoarece numai prezen]a [inelor [i a tramvaiului era cauza acelor

81 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 deterior`ri. Datorit` acestor ne\n]elegeri \ntre Prim`rie [i societatea concesionar`, a existat un proces \n 1883, \n urma c`ruia s-a decis c` Direc]iunea Tramvaielor era datoare s` \ntre]in` pavajul, s` cure]e [i s` ridice nu numai z`pada, dar [i noroiul dintre [ine. Se mai impunea Societ`]ii schimbarea vagoanelor care erau \n stare proast`, cu unele noi ce urmau s` aib` avizul Prim`riei. Ultima hot`r~re a dat na[tere unui alt conflict \ntre Prim`rie [i Direc]iune, pentru c` acesteia din urm` i se cerea construirea unor localuri de a[teptare (chio[curi), dup` modelul marilor capitale din Occident7. Aceast` prevedere era stipulat` [i \n actul de concesiune, dar nu se \ntreprinsese nimic pentru \nfiin]area lor. Prim`ria a trimis Societ`]ii o list` cu locurile unde aveau s` fie \nfiin]ate aceste chio[curi: I. Linia [oseaua Bonaparte – Calea Mo[ilor: - 7 localuri, dintre care 3 de pe Calea Mo[ilor se vor \nchiria. II. Linia Bonaparte – C`l`ra[i: - 6 chio[curi. S

III. Linia Sf. Gheorghe – V`c`re[ti: t 8

- doar 3 sta]ii, una fiind la „apele minerale“ . u

Societatea de Tramvaie considera c` cele 16 „locuri pentru ad`starea publicului“ erau prea d multe, \n raport cu num`rul de kilometri parcur[i de liniile de tramvai, consider~nd c` zece i

chio[curi ar fi fost suficiente. Decizia arbitrilor a impus Societ`]ii construc]ia a 12 localuri. i

Inginerului-[ef al Prim`riei i s-a adus la cuno[tin]` c` „chio[cul ce societatea de tramvai \l / construie[te \n dosul Teatrului Na]ional este o construc]iune destul de pl`cut` ochiului, dar nu / poate scuti pe pasageri dec~t de ploaie, nefiind luate nici un fel de dispozi]iuni \n contra I frigului“9. I

O alt` problem` care s-a ivit, \n privin]a chio[curilor, a fost aceea a materialului din care s

trebuia s` fie construite. Deoarece construc]iile din sc~nduri erau interzise \n Bucure[ti, t

Prim`ria a solicitat ca acestea s` se realizeze din metal, fapt ce a st~rnit reac]ia Direc]iunei o

Tramvaielor. {i pe drept cuv~nt, dup` cum reiese din r`spunsul acesteia: „sunt nepractice r 10 fiindc` vara se \ncing [i nu vor putea s` stea oamenii sub ele, iar iarna frigu va fi [i mai mare“ . i

La 12 octombrie 1883, Prim`ria a fost \n[tiin]at` c` \n trei luni toate chio[curile aveau s` fie e terminate, neput~ndu-se finaliza lucr`rile \naintea acestui interval. m }in~nd cont c` trecuser` mai bine de 10 ani de la lansarea primelor vagoane, Direc]iunea m

Tramvaielor a f`cut demersurile necesare pentru \nlocuirea celor uzate [i sporirea parcului cu o

noi vagoane importate. |n mai 1883, Prim`riei i s-a cerut s` accepte vagoanele f`r` imperial`, d

pentru c` acelea dotate cu a[a ceva erau mult mai grele [i pentru c` oamenii se puteau urca pe e

platform` doar vara, nu [i \n anotimpurile r`coroase. r

Prim`ria a acceptat oferta Societ`]ii, pun~nd \ns` condi]ia interzicerii fumatului \n vagoane, n

pentru c` se primiser` mai multe reclama]ii. R`spunsul Societ`]ii a venit la scurt timp [i afl`m c` \ cele 13 vagoane au fost comandate, conform fotografiei, la Philadelphia, av~nd un cost de 62.000 de franci [i c` erau pe drum. Dar, privitor la fumat, se spunea: „...este imposibil de a opri, pentru c` lumea aicea s-a deprinsu cu aceste obiceiuri11 [i noi nu putem s` oprim publicu sub pedepsu de a avea conductorii maltrata]i pe fie care di“ . Primul lot de 9 tramvaie din import a fost pus \n circula]ie la sf~r[itul lunii noiembrie [i fiecare vagon putea primi 12 c`l`tori \n interior, exist~nd [i [ase locuri pe platforma din fa]`, rezervate fum`torilor. Vagoanele noi, cu numere de la 52 la 60, au fost puse \n circula]ie pe linia nr. 1: Podul Mogo[oaiei — Bariera Mo[ilor. Majoritatea acestor tramvaie au f`cut, \n medie, 9-10 curse pe zi. Alt` problem` care a m`cinat rela]iile dintre Prim`rie [i Societate a fost aceea a pre]ului biletelor. Bine\n]eles c` Prim`ria dorea ca pre]urile s` fie c~t mai mici, \n timp ce Societatea \[i vedea amenin]ate c~[tigurile, dac` ar fi respectat cerin]ele Prim`riei. Suma total` pe care un c`l`tor o platea pentru dou` sau mai multe sta]ii nu era mai mare de 40 de bani12. }in~nd cont c`, p~n` \n 1889, \n Bucure[ti nu existau dec~t 20 de km. de linie [i \n ciuda 82 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus cererilor repetate ale Prim`riei, de a se prelungi liniile mai ales p~n` la cele dou` g`ri, tensiunea s-a accentuat. La procesul din 1883, Societatea nu fusese obligat` de Comisia de Arbitraj s` prelungeasca liniile, dar existau numeroase cereri ale publicului, \n acest sens13. Refuzurile repetate ale companiei au determinat Prim`ria s` o ac]ioneze din nou \n instan]`, pentru preten]iile acesteia de monopol. Mai mult, \n februarie s-a ]inut o licita]ie public`, pentru a se \ncredin]a o nou` concesiune de linii de tramvaie. Primarul Capitalei, Pake Protopopescu, a acordat o nou` concesiune. La licita]ie participaser` dou` societ`]i str`ine, una olandez` [i alta belgian`. La 29 noiembrie 1890, reprezentan]ilor celor dou` societ`]i, cavalerul I. Keun, fost ministru al Olandei \n Rom~nia [i Adolf Otlet, antreprenor de tramvaie, le-a fost acordat` concesiunea, pe timp de 26 de ani. Articolul 5 prevedea construirea [i exploatarea a 4 linii de tramvai cu cai [i a uneia electrice. A mai fost prezent la aceast` licita]ie Ercole Grazia-Dei, delegat al consiliului de administra]ie al „drumurilor de fier“, reprezentantul bancherului din Constantinopol, Frederico Thalasso. Concesiunea nou` a luat numele de Societatea Anonim` pentru Exploat`ri de C`i Ferate [i Tramvaiuri14. \ Concesionarii au propus Prim`riei noile tipuri de vagoane, pentru var` [i iarn`. Vagoanele n de var`, asem`n`toare unor tr`suri deschise din toate p`r]ile aveau cinci r~nduri de banchete, r a[ezate transversal, fiecare banc` av~nd o lungime de 1.80 m., put~nd primi patru persoane. e Banchetele erau confec]ionate din sc~nduri de lemn de nuc, distan]ate \ntre ele. Reazemul era d mobil, pentru ca pasagerii s` poat` vedea parcursul. Pe platforma din fa]`, l~ng` vizitiu, era o prev`zut un loc unde puteau sta [ase persoane \n picioare, iar pe cea din spate puteau sta opt

m c`l`tori. Pentru a face c`l`toria c~t mai confortabil`, era prev`zut` suspensia pe arcuri. Exista [i

m un sistem de ventila]ie, \n partea superioar` [i pe laturile vagonului, iar perdelele se tr`geau

e lateral. Vagoanele erau vopsite la exterior \n albastru, galben [i bronz, iar la extremit`]i aveau i inscrip]ionat` sigla Prim`riei. \n fa]`, \n spate [i \n lateral aveau inscrip]ionat un num`r de r \nmatriculare, iar \n partea superioar` era indicat parcursul. o Tr`surile de iarn` aveau la interior dou` banchete longitudinale, cu c~te 6 locuri fiecare; la t platforma vizitiului mai erau tot 6 locuri, \n picioare, iar \n spate mai erau 5 locuri. s Deoarece \n actul de concesiune nu era specificat tipul de [ine, concesionarul nu le-a

I prev`zut cu traverse sau longrime pentru fixare, ci cu tiran]i de fier.

I |n [edin]a din 24 februarie 1891, Consiliul Comunal aproba planurile Societ`]ii [i aducea unele

/ observa]ii [i modific`ri: / - Nu a fost de acord cu linia dubl`, cu excep]ia Bulevardului; i - Sta]iile se puteau \nchiria, put~nd fi folosite [i ca pr`v`lii; nu erau admise gheretele din i lemn; d - Nu era aprobat` arborarea siglei Prim`riei, concesiunea fiind privat`; u - Sistemul de [ine era l`sat la aprecierea concesionarului; t - Vagoanele urmau s` fie dotate cu t`bli]e care s` indice parcursul [i cu iluminare 15

S interioar` . Din grupul ini]ial al celor patru concesionari ai liniilor de tramvaie din Bucure[ti au r`mas \n conducerea concesiunii doar doi, respectiv Frederico Thalasso [i Ercole Grazia-Dei, J. Keun [i Adolf Otlet transfer~ndu-le primilor doi drepturile lor de concesiune: „... concesiunea sus-zis` prive[te numai pe d-l Frederico Thalasso [i contele Grazia-Dei, toate drepturile trec asupra d-lui Frederico Thalasso, care \mpreun` cu contele Grazia-Dei r`m~n absolu]ii [i singurii proprietari pe acea concesiune...“16. Ministerul de Finan]e anun]a Noua Societate de Tramwayuri c` va trebui s` pl`teasc` o tax` de 50 bani pentru fiecare 100 lei din valoarea construc]iei17. Prim`ria a primit propunerea de furnizare a pietrei cubice pentru pavarea traseelor pe unde aveau s` fie a[ezate noile linii. |n schimb, Societatea se obliga s` suporte costul manoperei [i al nisipului. Pe l~ng` acestea, ministerul nu instituia nici o tax` comunal`, timp de 10 ani, asupra materialelor care aveau s` fie aduse prin Gara de Nord [i Gara Filaret.

83 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 |n iulie 1891, Prim`ria a fost anun]at` c` linia Teilor-Rahovei, \n lungime de peste 4 km., urma s` fie deschis` circula]iei. Datorit` acestei construc]ii, aproximativ 50 de proprietari de pe Calea Rahovei, care \[i vedeau amenin]ate leg`turile comerciale cu satele apropiate Bucure[tiului, au adresat o peti]ie: „Prin faptul \nfiin]`rii acestei linii, nou` comercian]ilor, schimb~ndu-se circula]ia popula]iunei rurale din vecin`tate, cu care lucr`m, pe o alt` strad`, ne g`sim actualmente \ntr-o criz`, vom fi dar [i mai expu[i la enorme pagube, at~t materiale c~t [i morale“18. Prim`ria a r`spuns favorabil cererii comercian]ilor, notific~nd hot`r~rea [i Societ`]ii: linia de tramvai urma s` fie construit` p~n` \n dreptul str`zii Justi]iei. |n acela[i timp, autorit`]ile s-au confruntat cu o situa]ie delicat`: peste 800 de locuitori ai C`ii Rahovei au adresat [i ei o cerere Consiliului, de a suspenda ultima hot`r~re, pentru c` linia de tramvai „\nlesnea comunica]ia la un foarte important num`r de locuitori, cari, cea mai mare parte sunt meseria[i [i lucr`tori, [i au absolut` [i mare nevoie de vitesa unui drum, care s`-i transporte mai \n toate p`r]ile ora[ului. Prin urmare decisiunea luat` pentru construc]ia acestei linii de tramvaiu a fost aplaudat` [i binecuv~ntat` de to]i cei din partea locului, care a[teptau cu ner`bdare \nceperea, S

terminarea [i punerea ei \n circula]ie — mai cu seam` dup` asigur`rile ce a]i dat prin \ntrunirile t 19 publice [i prin publicitate“ . u

Noua Societate de Tramwayuri avea angaja]i 24 de r~nda[i, cu ziua, [i 17 vizitii. Vizitiii erau d obliga]i s` respecte un set de reguli impuse de Prim`rie: i

„- Conductorii nu vor l`sa s` se urce \n vagoane dec~t numai at~]ia c`l`tori c~te locuri i

sunt pe b`nci [i pe platforme; /

- Conductorii sunt datori: a nu l`sa s` se urce \n vagoane cei ce sunt \mbr`ca]i murdar sau / care ar incomoda pe c`l`tori. A nu primi c~ini \n vagoane; I - A nu l`sa pe cineva s` se aga]e de vagoane, fie chiar de scar`, fiind foarte periculos. A I

nu l`sa s` se urce vreun individ \n stare de be]ie. A nu l`sa pe c`l`tori s` fumeze \n s 20

vagoanele de iarn`” . t

Conductorii erau obliga]i s` opreasc` la sta]iile indicate, dar [i la solicitarea c`l`torilor, o pentru urcare sau cobor~re, oriunde cu excep]ia locurilor \n pant`, ramp` sau \n curbe. Intra \n r obliga]ia c`l`torilor s` prezinte biletul pentru control. Taxa de c`l`torie varia de la 15 bani, i pentru o sta]ie, la 30 bani, pentru \ntreg parcursul. e Cumul~nd liniile Vechii Societ`]i cu cele ale Noii Societ`]i, observ`m existen]a a 10 linii de m tramvai cu cai: m

Nr. 1. Cimitirul Sf. Vineri — Gara de Nord — Bariera Mo[ilor. Pornirea se f`cea din dreptul o

cimitirului, str`b`tea Calea Grivi]ei, C~mpineanu, trecea prin fa]a casei lui Pake d

Protopopescu, prin Lipscani [i, parcurg~nd toat` Calea Mo[ilor, se oprea \n locul actualului e

magazin Bucur Obor. r

Nr. 2. Bariera C`l`ra[ilor — Pia]a Victoriei. Pleca din Calea C`l`ra[ilor, parcurgea str. C.A. n Rosetti [i de la Roman` ajungea \n Pia]a Victoriei. \ Nr. 3. Pia]a Victoriei — Bufet. Str`b`tea [oseaua Aviatorilor, p~n` \n dreptul Monumentului, f`cea st~nga pe str. Ion Mincu, p~n` la \ntret`ierea cu Kiseleff. Nr. 4. Pia]a Sf. Gheorghe — L~n`riei Str`b`tea str. Decebal, Calea V`c`re[ti, trecea podul V. Alecsandri [i ajungea \n str. L~n`riei. Nr. 5. Pia]a Sf. Gheorghe — Bariera Doroban]ilor Str`b`tea str. Col]ei, Rosetti [i ajungea p~n` \n locul unde {os. {tefan cel Mare se \ntretaie cu Calea Doroban]ilor (la cinematograful Studio). Nr. 8. Oppler – Teilor. Pornea din dreptul fabricii de bere Oppler, parcurgea str. Izvor, traversa Bulevardul Elisabeta [i, prin Brezoianu, Golescu [i Roman`, ajungea \n str. Teilor, l~ng` Spitalul Colentina. Nr. 9. Bragadiru – Mo[ilor. Pleca de la Antrepozite, parcurgea toat` Calea Rahovei, ajungea pe Sm~rdan, apoi trecea prin Pia]a C. A. Rosetti, Roman` [i de aici p~n` la cap`tul liniei, \n dreptul bisericii Sf. Ion-Mo[i. 84 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Nr. 10. Pia]a Victoriei – Cimitirul Bellu. Pleca din Pia]a Victoriei, trecea prin Pia]a Matache, ajungea pe Brezoianu. Din Calea Victoriei trecea prin fa]a Po[tei, o lua pe Bulevardul Carol, traversa D~mbovi]a [i mergea pe [erban-Voda, p~n` la cimitir. Nr. 11. Antrepozite – Dude[ti. Pleca de la Antrepozitele Comunale, parcurgea Calea 13 Septembrie, traversa Calea Victoriei, trec~nd prin fa]a bisericii Stavropoleos, ie[ind \n Sm~rdan. Cap`tul era la biserica Troi]a. Nr. 12. Gara Filaret – Luter. Punctul de plecare era \n fa]a G`rii Filaret; str`b`tea str. 11 iunie, Calea Rahovei, trecea D~mbovi]a pe podul din fa]a Tribunalului, ie[ea \n Calea Victoriei, intra pe Bulevardul Elisabeta trec~nd prin fa]a Ci[migiului. Ajungea \n str. D. Golescu ,Witing [i Plevnei, p~n` la [os. Basarab21. |n 1902, Prim`ria solicita celor dou` companii concesionare existente un plan cu intervalul de succedare a tramvaielor, pe liniile existente. Din statisticile trimise de concesionari, reiese o medie de maximum 10 minute, \n func]ie de traseu dar [i de Societatea concesionar`. Observ`m c` \n cazul vechii societ`]i, pe linia nr. 5, Doroban]i – Sf. Gheorghe, media era de peste 15 \ minute [i linia nu era foarte lung`. Un traseu \ntr-adev`r lung \l avea tramvaiul cu nr. 12, Filaret n – Luter, dar care avea o medie de frecven]` de 8 minute. Linia electric` cu nr. 14 \nregistra o r medie de 7 minute. e Noua Societate f`cea aproximativ 270.000 de curse, anual, iar num`rul pasagerilor d transporta]i atingea 6 milioane. Linia electric` a deservit 1 milion de c`l`tori, dar locul 1 \l ocupa o linia Popa Tatu, cu 1,5 milioane. Liniile cele mai solicitate din punct de vedere al curselor f`cute

m erau: Isvor, Rahovei, Popa Tatu (57.000), \n timpul verii, maximum-ul \nregistrat fiind \n

m perioada iunie-august.

e La sf~r[it de secol XIX, Bucure[tiul avea 46.000 metri liniari de [ine pentru tramvai. i Personalul care le deservea era compus din 350 de salaria]i: 90 de conductori; 90 de vizitii; 60 de r pavatori; 10 controlori. Se \ntrebuin]au, pe toate liniile, 49 de vagoane [i 313 cai. o

t NOTE

s 1 Ulysse de Marsillac, Ghidul c`l`torului \n Bucure[ti, 11 Ibidem, f. 53. Bucure[ti, 1872, p.168. 12 Ibidem, f. 43. I 2 George Potra, Din Bucure[tii de alt`dat`, Bucure[ti, 13 Ibidem, f. 3. I Editura {tiin]ific` [i Enciclopedic`, 1981, p. 287. 14 Buletinul Societ`]ii Politehnice Bucure[ti, noiembrie 3 / Ioachim Botez, Prin Bucure[ti, odinioar` [i azi, Editura 1931, vol. II. 15 / Tineretului, 1956, p. 16. Arhivele Statului, Prim`ria Municipiului Bucure[ti, 4

i George Potra, op. cit., p. 287. Serviciul Tehnic, dosar 5 /1891, f. 13. 5 16

i Bogdan Alexandrescu, Istoricul pavajelor bucure[tene, Ibidem, f. 44. \n „Ghidul c`l`torului \n Bucure[ti“, p. 21. 17 Ibidem, f. 23. d 6 Arhivele Statului, Prim`ria Municipiului Bucure[ti, 18 Ibidem, f. 43. 19

u Serviciul Tehnic, dosar 34/1883, f. 63. Ibidem, f. 57. 7 20

t Ibidem, f. 3. Ibidem, f. 77. 8 Ibidem, f. 16. 21 Monitorul Comunal al Prim`riei Bucure[ti, nr. 45/1890, 9 Ibidem, f. 113. p. 526. S 10 Ibidem, f. 59.

85 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

De la ullii]\ la strad\.. ~nceputuriille urbaniiz\riiii `n ora[ull Buz\u

Marian Tudor S t u |n trecere pe meleagurile noastre sau cu diverse treburi prin spa]iul rom~nesc, majoritatea d c`l`torilor st`ini constat` „lipsa facilit`]ilor urbane“1. Veni]i din diverse zone ale Europei, unde i

\ncepuse un proces de modernizare a ora[elor ace[tia descriu ora[ele }`rilor Rom~ne ca pe i

ni[te t~rguri mari, cu multe gr`dini, str`zi noroioase, \ntortocheate [i case nealiniate. /

|nceput timid, procesul de \nnoire a ora[elor noastre va avea o evolu]ie rapid`, fiind / obiectul admira]iei st`inilor „...\n fiecare zi capitala Valahiei se dezbrac` de caracterul ei oriental I pentru a lua aspectul ora[elor din occident“2. I 3

Cuv~nt nou \n literatura de specialitate, urbanismul „\[i are originea \n preocuparea de a se s

da ora[elor o organizare ra]ional` [i, \n special, de a se formula principiile [i a se asigura t mijloacele pentru realizarea unor planuri de sistematizare, adoptate dezvolt`rii tehnice [i o 4 nevoilor vie]ii moderne“ . Termen complex, urbanismul are ca axiome spa]iile libere [i cele r

cl`dite, regularitatea str`zilor precum [i serviciile care le \ntre]in — salubrizarea, canalizarea [i i iluminatul. e

|n Bucure[ti, putem considera c` procesul de modernizare a \nceput \n 1826, odat` cu m pietruirea primei por]iuni dintr-o uli]` de c`tre domnitorul Grigorie D. Ghica. Aceast` \nnoire m

va cunoa[te pentru Bucure[ti [i pentru celelalte ora[e dou` perioade: etapa urbaniz`rii ascunse, o 5

disimulate, \ntre 1831-1878 [i etapa moderniz`rii active, de la 1878 la 1914 . d

Etapa urbaniz`rii ascunse se refer` la ini]iativele legislative din domeniul lucr`rilor edilitare, e

la promotorii acestor reglement`ri care, din p`cate, nu sunt puse \n practic` din cauza situa]iei r

politice [i economice \n care se g`seau }`rile Rom~ne. Promotorii urbaniz`rii \n aceast` prim` n perioad` sunt particulari, statul rezerv~ndu-[i dreptul de a cere respectarea legisla]iei \n \ vigoare. Etapa moderniz`rii active este perioada \n care statul se implic` \n lucr`ri ample de urbanism, \n crearea unui cadru legislativ [i \n respectarea acestuia. Prima etap` a moderniz`rii este caracterizat` prin \ncerc`ri timide de m`suri edilitare. Astfel, \n Regulamentele Organice sunt men]ionate c~teva m`suri pentru construirea de locuin]e, iar pentru Bucure[ti se prevedea amenajarea r~ului D~mbovi]a, delimitarea suprafe]ei sale [i altele6. |n 1847 Bucure[tiul era \mp`r]it \n trei zone numite ocoale. |n ceea ce prive[te condi]iile construc]iilor, \ncep~nd cu 1848 este adoptat „Regulamentul pentru aliniamentul cl`dirilor“. O importan]` mai mare vor avea Legea pentru organizarea Consiliilor Comunale [i Legea pentru expropiere pentru cauz` de utilitate public`, din 1864. Cea de-a doua etap`, 1878-1914, este marcat`, pentru \nceput, de entuziasmul pe care \l aduce cucerirea Independen]ei, fapt ce a marcat profund societatea rom~neasc`. Imit~nd modelul francez, legile [i m`surile luate de baronul Haussmainne la Paris7, sunt adoptate dou` norme de c`tre Consiliul Comunal Bucure[ti, norme care vor avea o importan]` deosebit` \n 86 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus evolu]ia ulterioar` a ora[elor rom~ne[ti: „Regulamentul pentru construc]ii [i alinieri“ [i „Regulamentul pentru igien` [i salubritate public`“, \n 18788. Aceste dou` norme vor fi reunite \n 1881, r`m~n~nd \n vigoare p~n` \n 1925, timp \n care au fost aprobate [i adaptate la nevoile fiec`rui centru urban. Regulamentul a marcat evolu]ia ora[elor pentru o jum`tate de secol. |n 1894 este aplicat` experimental o nou` lege de organizare administrativ` pentru Bucure[ti9, care ulterior se va \ntrebuin]a \n unele comune urbane. Folosirea cu severitate a acestor legi a f`cut ca \n scurt timp capitala ]`rii s`-[i schimbe \nf`]i[area, determin~ndu-i pe c`l`torii str`ini s`-l numeasc` „Micul Paris“10. Dac` rezultatele utiliz`rii acestor norme \n Capital` consider`m c` au fost remarcabile, este interesant de urm`rit cum s-au aplicat \n alte centre urbane. Buz`ul, vechi centru episcopal cu un important rol \n comer]ul de tranzit, cunoa[te \n secolul al XIX-lea o dezvoltare economic` str~ns \mpletit` cu cre[terea popula]iei. |n anul 1838 popula]ia Buz`ului era de 3.598 de locuitori, \n 1852 ajunge la 9.02711 locuitori, pentru ca \n 1890 s` creasc` la 17.30012. Primele m`suri edilitare sunt luate dup` instituirea Regulamentelor Organice [i constau \n \ iluminatul public cu lum~n`ri de seu pe Uli]a Mare. |n1837 erau 38 de felinare, \n 1843 num`rul n lor cresc~nd la 5013. La 1841 casele \ncep s` fie construite „dup` reguli or`[ene[ti“ [i s` se alinieze r str`zile. Din 1851, pentru prima dat` pe str`zile Buz`ului apare o c`ru]` cu boi a prim`riei pentru e transportul gunoaielor14. |n 1859 \n ora[ se g`seau 24 de case cu c~te dou` caturi, 1.477 cu c~te d un cat [i 70 sub p`m~nt. o Ini]iativele pentru modernizare continu` [i din 1860 c~nd se introduce pentru prima dat`

m iluminatul str`zilor cu l`mpi de petrol. Localitatea este inclus` \n categoria comunelor urbane.

m Se numeroteaz` casele, iar uli]ele sunt pavate cu piatr` de r~u. Din1877, uli]a ia numele de strad`

e [i apar t`bli]ele cu numele acestora. Cu toate aceste m`suri, \n jur de 1870 starea ora[ului era i jalnic`. Continuau s` existe cartiere supuse inunda]iilor, cu b`l]i pline de ]~n]ari. Apeductul de r pe actualul bulevard Nicolae B`lcescu, plin de mort`ciuni [i gunoaie, devenise un focar de o infec]ie. Str`zi [i pie]e f`r` scurgere, aerul poluat din cauza rezidurilor „industriale“. Gunoaie pe t str`zi [i \n cur]i, multe locuin]e f`r` geamuri mobile . s Primele m`suri concrete \n a schimba aceast` trist` imagine sunt legate de adoptarea [i

I aplicarea unor m`suri de modernizare, dup` Regulamentul pentru construc]ii [i alinieri al

I ora[ului Bucure[ti, din 1878. Din p`cate, \n arhive nu s-a descoperit p~n` la aceast` dat` un plan

/ de sistematizare sau un regulament local pentru construc]ii [i alinieri. Permisiunile, aprob`rile / pentru diferite construc]ii particulare, m`surile luate de autorit`]ile comunale ne vor ajuta \n i a „reface programul“ urbanistic g~ndit de edilii acelor timpuri. i Modul prin care se puneau \n practic` aceste norme era foarte simplu: peti]ionarul venea cu d „suplica“ la secretariatul Prim`riei, de aici era \naintat` primarului care \[i punea avizul pe ea u trimi]~nd-o c`tre „Comisarul Interior [i Arhitectul [ef, care vor lua m`surile legale [i vor da t r`spunsul de este pentru a se da permisiunea“15.

S Comisarul Interior este cel care verific` periodic proprietatea pe care urma s` se constru- iasc` sau s` se produc` o lucrare indiferent de natura sa. Arhitectul ora[ului, [eful Biroului Tehnic din prim`rie, este cel direct r`spunz`tor de toate m`surile edilitare care se pot produce \n ora[. Pe scurt „Regulamentul pentru construc]ie [i alinieri al ora[ului Bucure[ti din 1878”, adaptat la nevoile comunei Buz`u, cuprindea prevederi despre l`]imea str`zilor care trebuiau s` aib` cel pu]in 12 metri, dimensiuni mai mici fiind admise numai \n cazuri excep]ionale. Pe baza \mp`r]irii ora[ului se stabilesc reguli de construc]ii pentru fiecare zon`. Astfel, pentru ocoalele centrale, proprietarul va prezenta un plan general al construc]iei [i un plan pentru fiecare pies` din cl`dire. Pentru cartierele periferice nu este nevoie de un plan, ci doar de o descriere detaliat` pentru fiecare lucrare \n parte care urmeaz` a fi construit`. Modul de construc]ie este de asemenea foarte bine stipulat \n aceste norme. |n cartierele centrale nu se pot face construc]ii dec~t din c`r`mid` acoperit` cu tabl` sau ]igl`, c`ci „\n afar`

87 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 de u[i [i de ferestre orice alt` lemn`rie este oprit` la fe]ada cl`dirii“16. |n zonele periferice sunt tolerate construc]iile \n paiant`, dar respect~nd linia desp`r]itoare a vecinilor precum [i alinierea. Pentru a preveni incendiile \ncep s` fie oprite construc]iile care au acoperi[ul din lemn, iar co[urile vor avea o grosime de o jum`tate de c`r`mid` dep`rtare de orice lemn. |n`l]imea caselor este reglementat` de zona \n care se construie[te, precum [i de l`rgimea str`zilor. |n Bucure[ti, pe strad` cu l`rgime de p~n` la opt metri, casele vor avea un singur cat cu maximum [ase metri \n`l]ime. Pentru str`zile de 8-11 metri, casele vor putea avea dou` etaje, \nsum~nd maximum14 metri. Numai pe str`zile de peste 20 de metri l`rgime se vor putea tolera 4 nivele cu p~n` la 17 metri \n`l]ime. De asemenea, era interzis` amplasarea \n strad` de trotuare, st\lpi sau trepte, precum [i construirea vreunei ie[iri \n strad` din linia fa]adei17. Prin articolul 21 „to]i agen]ii comunali [i poli]i[tii sunt obliga]i a veghea la \ndeplinirea \ntocmai a condi]iilor specificate. Ei au dreptul a cere a li se prezenta permisiunea eliberat` spre a se asigura de stricta \ndeplinire a clauzelor. |n caz de a se construi f`r` bilet de voie, vor opri lucrarea , \ncheind proces verbal, conform legii, iar \n caz de abatere de la condi]iile stipulate S

\n bilet sau \n regulament vor raporta \ndat` spre a se constata abaterea la fa]a locului de c`tre t 18. arhitectul [ef din ora[“ u

Aceste sunt, pe scurt, unele din prevederile legii care a stat la baza procesului de urbanizare d din ora[ul Buz`u, dar [i din alte ora[e. Pornind de la c~teva ini]iative particulare, pe baza i

biletelor de permisiune [i a m`surilor luate de arhitectul [ef al ora[ului \mpreun` cu membrii i

Consiliului Comunal, voi ar`ta cum s-au aplicat [i adaptat la nevoile locale normele edilitare / amintite mai sus . / Pentru reconstruc]ia unei case, precum [i pentru \mprejmuirea unei propriet`]i \n Coloarea I Neagr`19, pe strada Episcopiei, \ntr-o zon` central`, arhitectul ora[ului a dat urm`toarea I permisiune: „Fiindc` D. Peti]ionar a prezentat \naintea Biroului Tehnic un plan asupra s

construc]iei ce voie[te a face pe strada Episcopiei [i fiindc` lucr`rile prev`zute \n acest plan t corespund condi]iilor cerute de regula or`[`neasc` at~t \n privin]a siguran]ei contra incendiilor, o i se poate elibera (biletul) cu urm`toarele mo]iuni: r

1. Alinierea despre strada Ilescu va fi \ntocmai paralel` cu bordurile trotuarului care s` i

respecte l`]imea de doi metri; e 2. Idem despre strada Episcopiei paralel cu linia stabilit` prin \mprejmuiri [i case de peste m drum, reprezent~ndu-l \n l`rgime de 12 metri; m

3. Zid`ria va fi masiv` [i \nvelitoarea cu ]igl` sau fier iar aranjamentul \nc`perilor sau al o

tuturor pieselor cl`dirilor dup` plan, mai cu seam` \n privin]a haznalei se va p`zi strict d

cele prev`zute \n plan, \ngrijind de o bun` ventila]ie prin a[ezarea unui burlan pe l~ng` e

]eava hornului p~n` deasupra \nvelitoarei; r

4. Podul casei va fi pavat cu c`r`mid` a[ezat` pe lat deasupra unui strat de p`m~nt [i n a[ternut cu mortar, asemenea pentru scopul siguran]ei focului se va tencui zid`ria \ hoarnelor chiar de la podul casei“20. Aceast` permisiune este un caz fericit, unde solicitantul cunoa[te normele edilitare, arhitectul punct~nd \n biletul de voie doar unele date tehnice care probabil nu erau bine precizate \n plan. Altul este r`spunsul c~nd un solicitant dore[te a-[i „construi patru od`i“21, \n apropierea g`rii, zon` important` pentru ora[ul Buz`u, unde edilii urbei au \n vedere s` construiasc` un bulevard [i o pia]`. Astfel, arhitectul ora[ului nu poate elibera permisiunea de construc]ie: „Locul D. Peti]ionar fiind vis-a-vis de gar` [i av~nd fa]ada principal` chiar la un viitor bulevard nu poate fi considerat altfel (dec~t ) ca celelalte locuri din strada Elisabeta [i din fa]a platoului. D. Peti]ionar va fi \n[tiin]at c` la asemenea locuri nu este tolerat a se face o lucrare ordinar` [i numai o cl`dire sistematic`, fie [i mic` dar bine lucrat [i ornat cu [icu! O asemenea cas`, mai cu seam` la un col]u... opus (g`rii), nu se poate lucra f`r` vreun plan bine calculat c`ci va ie[i o lucrare pocit` [i proast`. Pentru aceste considerente se va pune \n vedere D. Peti]ionar c` este absolut necesar a se face o lucrare sistematic` bazat` pe un plan examinat pe care va binevoi a-l depune la 88 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Biroul Tehnic“22. Grija membrilor Consiliului Comunal [i \n special arhitectului pentru a impune, regulile, normele \n realizarea cl`dirilor o vedem [i \n r`spunsul dat unui solicitant care dore[te s`-[i \nveleasc` cu sc~nduri casa sa care \ns` nu respect` alinierea: „Fiindc` casa (sic!), \n chestiune se afl` (cu) un col] ie[it \n alenierea stradei afar` de acesta fiind asemenea aceast` cas` un obiect cu ur~t` \nf`]i[are, subsemnatul opineaz` c` nu este admisibil o \nvelitoare din nou cu sc~ndur`, astfel va r`m~ne prim`ria \n rezerv` cu dreptul de a cere retragerea casei la linia cuvenit` sau a cere prefacerea casei c~nd va socoti de cuviin]`“23. |ntr-o zon` apropiat` centrului arhitectul va lua o m`sur` de compromis \ntre o zid`rie de c`r`mid` [i o construc]ie de paiant`, dar cu respectarea normelor \mpotriva incendiilor [i cu fa]ad` bine finisat`. „|n cazul dac` se tolereaz` construc]ia \n paiant`, cu gardul se cere absolut necesar a se lucra peretele cu tencuial` dreapt` [i dri[cuit` ca [i zidul cu mortar de nisip. |nvelitoarea \ns` cu ]igl` system de Marsilie (sic!) sau celor introduse noi \n fabrica local` c`ci pe acea strad` nu este admis nicidecum a se \nveli cu sc~nduri fie chiar \n`untrul cur]ii \ asemenea se cere obligatoriu ca ridicarea de-mprejurul sobelor ,vetrelor sau hoarnelor s` fie n masiv` de c`r`mid` [i podul casei s` fie pavat“24. r |n zona central` a ora[ului \ncep s` se ridice cl`diri cu dou` etaje. Ini]iatorii acestor e construc]ii sunt oameni cu un statut social mai ridicat: negustori me[te[ugari, care cunosc d normele de construc]ie, ei ad`ug~nd peti]iilor [i planul viitoarei cl`diri. Arhitectul elibereaz` o permisiunea dar cu observa]ia: „ca lucrarea \n ceea ce prive[te soliditatea construc]iei \n detaliu 25

m este numai responsabilitatea D. Antreprenor \ns`rcinat cu cl`direa (construc]ia)“ .

m La respectarea reglement`rilor de construc]ii contribuie [i popula]ia ora[ului semnal~nd

e oficialit`]ilor locale toate neregulile. i Astfel un grup de [ase or`[eni \n[tiin]a prim`ria de nerespectarea regulilor de construc]ie r de c`tre un vecin de-al lor. Oameni \ntreprinz`tori, reziden]i \ntr-o zon` central` a ora[ului \n o care pulseaz` \ntreaga activitate me[te[ug`reasc`, cei [ase peti]ionari sunt con[tien]i de t avantajele pe care le aduc \ndeletnicirii lor o strad` cu un spa]iu larg pentru circula]ie, pentru s etalarea m`rfurilor, unde m`surile de cur`]enie [i de „hygien` public`“26, se pot aplica mai u[or

I [i cu rezultate mai bune.

I Cunosc~nd aceste avantaje ale procesului de urbanizare ei recunosc „foloasele“ legii de

/ expropiere pentru cauz` de utilitate public` din 20 octombrie 1864, chiar dac`, poate au fost / „afecta]i“ de aceasta norma, apreciind eforturile „Autorit`]ii Administrative [i Comunale care i se silesc... ca str`zile s` nu fie niciodat` \nchesuite27. Voiesc aplicarea legii, „c~nd \i vorba pentru i uli]e de comunica]iuni... astfel ca s` aib` at~t l`rgimea suficient` c~t [i o direc]iune regulat`“28. d Cei [ase peti]ionari nu se opresc aici, ei doresc continuarea acestor m`suri de modernizare, u astfel ca „toate stradele din acest ora[, cu timpul va avea l`rgimea suficient`“29. t Interesant de urm`rit sunt [i etapele demersului. Depus` la secretariatul prim`riei la 17 mai

S 1878 este \nm~nat` primarului \n aceea[i zi. Acesta a luat imediat m`suri trimi]~nd o not` poli]iei prin care le cera ca: „imedia(t) s` dispoza]i propirea... din espusa lucrare“30. Dispozi]ie dus` la \ndeplinire. Un alt locuitor al ora[ului v`z~nd c` i se \ncalc` proprietatea de c`tre un vecin printr-o construc]ie neautorizat` se adreseaz` primarului: „v`z~nd c` se construe[te o cas` sau magazie, nu [tiu bine ce poate fi, cu care cl`dire mi se \ntunec` lumina casei, apoi mai atac` [i proprietatea mea, l`s~nd scurgerea apei pe b`t`tura mea [i dup` c~t sunt informat numitul face aceast` lucrare f`r` permisiunea onorabilei Prim`rii [i f`r` a se face vreo aliniere de c`tre domnul arhitect al ora[ului“31. Oficialit`]ile locale \n[tiin]ate despre aceste nereguli vor lua m`surile necesare pentru a \mpedica abaterile semnalate de peti]ionar. Prima parte a urbaniz`rii active este legat` de ini]iativele particularilor. Distan]a mic` de Capital`, facilitat` si de calea ferat`, \i pune \n leg`tur` cu realiz`rile [i nout`]ile de aici pe care le adopt` propriilor nevoi [i statut social. Oficialit`]ile locale \n primul r~nd prin Arhitectul

89 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 ora[ului suprevegheaz` aplicarea [i respectarea legii. De fapt \n 1878 Buz`ul, ca de altfel [i Bucure[tiul [i alte cente urbane nu au sedii ale principalelor institu]ii ale statului ale prim`riei, poli]iei, judec`toriei, nu sunt localuri de [coli. Mecanismul pornit [i exersat de ini]iativele particulare va fi des`v~r[it de administra]ia local`. Din 1881 au debutat marile proiecte edilitare, care au avut ca rezultat crearea de mari bulevarde, cl`diri pentru institu]ii [i alte facilit`]i urbane.

NOTE 1 Fernard Braudel, Timpul Lumii, Bucure[ti, Editura Grafic, J. Usocecq, 1899, vol. II, p. 121. Meridiane, 1989, vol. 2, p.102. 13 Eugen M. Constantinescu, Buz`u — mic` enciclopedie, 2 Dana Harhoiu, Bucure[tii, un ora[ \ntre orient [i occi- Buz`u, Biblioteca Meosoios, 2000, p. 285. dent, Bucure[ti, Editura Simetria Uniunea Arhitec]ilor 14 Dimitri Gh. Ionescu, Istorai ora[ului Buz`u din cele mai din Rom~nia [i Arcud, 1997, p. 58. vechi timpuri p~n` ast`zi, Bucure[ti, Editura Litera, 1979, 3 Termenul a fost creat \n 1867 de c`tre arhitectul spaniol p. 135. 15

Cerda, \n a sa Théorie générale de l’urbanisation, Paris, Arhivele Na]ionale ale Rom~niei, Direc]ia Jude]ean` S 1979, apud Jean-Louis Harouel, Istoria Urbanismului, Buz`u (\n continuare A.N.R.D.J. Bz.), dosar nr. 4/1878, Bucure[ti, Editura Meridiane, p.5. fila 36. 4 Alfred Cretzulescu, [i I.G. V~ntu, Bucure[ti, Urbanismul 16 Dimitrie D. Poltineanu, Codicele Comunale Complete t juridic, Atelierele Grafice Voievodul Mihail, 1939, Vol. 1, — coprind tote legile comunale [i generale decretate de u

p.VII. la 1878 p~n` la finele sesiunei corpurilorlegiuitoare din d 5 Nicolae Lascu, Bucarest au XIX-eme siecle et anul 1883, Bucuresci, Tipografia Modern` Grigorie Luis, l’urbanisme moderne, \n „Bucure[ti-materiale de istorie 1883, p. 24. i [i muzeografie“, Nr. 12, 1997, p. 65. 17 Ibidem, p. 24-54. i 6 18 ***, Regulamentul Organic \ntrupat cu legiuirile din anii Ibidem, p. 32. / 19 1831, 1832 [i 1833 [i ad`ugat la sf~r[it cu legiuirile de la Ora[ul Buz`u era \mp`r]it \n patru culori-cartiere: /

anul 1834 \mp`r]ite pe fiecare an, precum [i cu o scar` Negru, Ro[u, Galben, Albastru. I 20

deslu[it` a materiilor, Tip`rit la pitacul Karkaleki, A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 4/1878, fila 66, verso. I tipograful cur]ei , Bucure[ti, 1841, p. 594-625. 21 A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 4/1878, fila91. 7 22

Georges Duby, sous la direction de, Histoire de la A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 4/1878, fila 91 verso. s France urbaine, Paris, Seuil, 1983, p. 671. 23 Ibidem, fila, 15 verso. 8 Nicolea Lascu, op. cit. p. 66. 24 Ibidem, fila, 88 verso. t 9 Ibidem, p. 66-67. 25 Ibidem, fila, 115 verso. o 10 26

Caselli Domenico, Cum au fost bucure[tii odinioar`, Ibidem fila, 123 verso. r Bucure[ti, Silex, 1994, p. 4. 27 Ibidem. 11 Gh. Petcu (coord.), Municipiul Buz`u — Monografie, 28 Ibidem. i Buz`u, Editura Alpha, 2000, p. 58. 29 Ibidem, fila 124. e 12 30 Marele Dic]ionar Geografic al Rom~niei — alc`tuit dup` A.N.R.D.J. Bz., dosar nr. 1/1878, fila 218. m

dic]ionarele par]iale pe jude]e, Bucure[ti, Stabilimentul m o d e r n \

90 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

Tache Rusescu sau sufflletull comer]ulluii cu vorbe – studiiu priiviind recllama buneii diispozii]iiii lla sffâr[iitull secollulluii all XIIX-l-lllea Marius-FFlorin Dra[ovean \ n

r Pentru omul de ast`zi prins \n stresul activit`]ilor cotidiene care-l solicit` din ce \n ce mai e mult, timpul liber devine o prioritate mereu am~nat` [i pe deplin consumat` atunci c~nd se d produce. At~t societatea consumerist` [i globalizatoare a \nceputului de secol XXI, c~t [i o societatea sf~r[itului de secol XIX, c`reia de abia \i fusese eliberat` re]eta consumului [i care

m cultiva individualizarea prin intermediul na]iunii, re]in f`r` rezerve legea fizicii conform c`reia

m viteza reprezint` raportul dintre distan]` [i timp. Istoria a nuan]at cele trei variabile ale legii e enun]ate (d, v, t), determin~ndu-le s` varieze [i mai mult \n decursul secolului XX. Dac` ast`zi, i viteza este mult prea mare [i timpul prea scurt, la sf~r[itul secolului XIX coordonatele erau r inversate: viteza era prea mic` [i timpul mult prea mare. |n urma unui banal calcul matematic o observ`m c` nu doar distan]a trebuie revizuit` [i reg~ndit`, ci [i activit`]ile omului, aspect t valabil indiferent de perioada pe care am aduce-o \n discu]ie. Chiar dac` ast`zi utilizarea s no]iunii de timp liber poate fi aplicat` [i locuitorilor din mediul rural1, pentru sf~r[itul secolului

I al XIX-lea, no]iunea este una exclusiv citadin`.

I Patru elemente \[i aduc aportul la identificarea no]iunii de timp liber la sf~r[itul secolului al 2 / XIX-lea: memoriile [i impresiile celor care au tr`it la momentul respectiv , studiile elaborate \n / decursul timpului privind istoria [i via]a Bucure[tiului de odinioar`3, relat`riile c`l`torilor i 4 5

i str`ini [i reclamele cuprinse \n paginile ziarelor . Timpul liber \n accep]iunea rom~neasc` a termenului sufer` \ns` anumite modific`ri, neput~ndu-se identifica pe deplin cu accep]iunea d termenului loisir din epoc`6, dar nici cu cea de ast`zi7. Chiar dac` pentru secolul al XIX-lea u no]iunea este una exclusiv citadin`, \n interiorul acestui spa]iu ea poate fi aplicat` doar elitei. t Pentru grupul social amintit timpul liber nu reprezint` o necesitate, o posibilitate de a „schimba 8

S decorul, aerul [i poate chiar impresiile cotidiene“ , ci este privit mai degrab` ca o obliga]ie, devenind conform opiniei exprimate de Thorstein Veblen9 \n 1899, un „consum neproductiv de timp“10. Dar acest consum introduce bog`]ia simbolic` determinat` de necesitatea ostenta]iei11, iar de aceast` regul` nu vor sc`pa nici chiar cele mai s`race paliere ale societ`]ii12. La [osea se \nt~lnea „tot Bucure[tiul monden [i elegant“13, venit aici cu „frumoasele birji [i str`lucitoarele milorduri“14. De ce [oseaua Kisseleff [i de ce lumea bun`? O lege nescris` a timpului ofer` r`spunsul: „orice persoan` care se respect` trebuie s` vin` cel pu]in o dat` pe zi, de la ora dou` la ora patru, \n timpul iernii, [i de la [apte la zece, \n timpul verii”15. A[adar, o obliga]ie, dar aceast` obliga]ie trebuie \n]eleas` ca form` de acceptabilitate [i consacrare social`. Pe fondul acestei „obliga]ii“ la Bucure[ti „lumea se distreaz` enorm (s.n.)“16, capitala oferind „promenade unice“17. Aceast` modificare a moravurilor cotidiene trebuie corelat` cu faptul c` ora[ul renun]ase la obiceiurile sedentare de alt`dat` devenind mult mai dinamic, fapt u[or de sesizat prin num`rul

91 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 mare de cafenele, braserii, cabarete, restaurante, cofet`rii, gr`dini, reprezenta]ii de teatru sau de circ \n distribu]ia c`rora erau incluse o serie de celebrit`]i str`ine, baluri ale unor societ`]i sau pariuri la hipodrom, alt`dat` necunsocute rom~nului18. Pe acest fond se modeleaz` gustul ca semn distinctiv [i simbolic al unei grup`ri \n s~ndul unei structuri sociale19. Distrac]iile nu lipsesc din via]a Bucure[tiului, \n cadrul unor spa]ii luxoase, poe]i, scriitori, arti[ti, oameni politici sau intelectuali joac` biliard sau c`r]i, beau bere, ascult` muzic` [i discut` despre art`, literatur` [i politic`. |n dorin]a lor de a privi, dar [i de a fi privite, femeile elegante, cu un devotament neobosit, vin s`-[i etaleze toaletele splendide. |n lunile de var`, aceea[i lume „elegant`, monden` [i bogat`, porne[te spre locuri mai r`coroase \n ]ar` sau se \mpr`[tie «\n cele patru col]uri ale Europei»“20. Din p`cate toate aceste relat`ri aduc \n discu]ie doar posibilit`]ile de petrecere a timpului liber al \naltei societ`]i, elud~nd timpul liber al celor de categoria a doua21. Prezen]a \n paginile ziarelor a nenum`ratelor reclame promov~nd serviciile teraselor [i restaurantelor, a reprezen- ta]iilor de circ sau alerg`rilor de la hipodrom unde erai invitat s`-]i petreci timpul liber, confirm` S

\nc` o dat` faptul c` la sf~r[itul secolului al XIX-lea, cel pu]in \n Bucure[ti, exista o intens` via]` t 22 23 monden`. Ca urmare a muta]iilor ce se produc doar la periferie mai \nt~lnim „c~rciumi“ [i u 24 25 26

„bodegi“ , \n zona central` acestea fiind \nlocuite de „birturi“ , „baruri“, „cafenele“ [i d „restaurante“27. Restaurantul devine astfel o posibilitate de petrecere a timpului liber. Conform i

informa]iei preluate din reclame, existau mai multe stabilimente care prin intermediul ofertei, i p`reau a rivaliza cu succes. Printre restaurantele ale c`ror proprietari au \n]eles s` apeleze la / 28 29 reclam` pentru a-[i difuza serviciile se num`r` : Restaurantul „La Vi]ele de Aur“ , Gr`dina / Ra[ca30, Cafe Hugo31, Restaurantul [i Cafeneaua „Collaro“32, Restaurant „Floreasca“33, Herastreul I Vechiu34, „Cafeneoa [i C~rciuma de la Hotel Nem]oaica“35, Gr`dina „Furnica“36, Birtul P.V. I 37 38 39 40 Criticos , Restaurantul „Bobinca“ , Restaurantul R. Simion , Restaurant „Vila Rusescu“ , Gr`dina s 41 42 43 44

[i Restaurantul „Spiridon“ , „Vila Baicoinau“ , Restaurantul V.H. Cosma , Restaurant „Atena“ , t 45 Restaurantul I. Georgescu etc. o

|n demersul nostru ne vom axa doar pe acele reclame ce promovau serviciile lui Tache r 46 Rusescu. Considerentele care ne-au determinat s` alegem reclama acestuia sunt multiple . |n i 47 primul r~nd pentru faptul c` aceast` reclam` ap`rea doar \n paginile „Adeverului“ \n anul 1892 . e Cel de-al doilea criteriu vizat este forma de prezentare. Dac` \n materie de bijuterii exista m Theodor Radivon care propunea un alt mod de a face reclam` [i anume prin intermediul m catrenelor, \n promovarea serviciilor restaurantului s`u, Tache Rusescu propunea acela[i model. o

Diferen]a const` \n faptul c` mesajul celui din urm` este \nso]it permanent de un ton umoristic d

care „ajut` la captarea [i men]inerea aten]iei, la crearea [i \ntre]inerea dispozi]ei pozitive fa]` e 48 de produsul/serviciul promovat“ [i de faptul c`, spre deosebire de bijutier, Tache Rusescu \[i r

adapta constant reclama realit`]ilor timpului s`u. |n aceste condi]ii, pe l~ng` serviciile oferite n

consumatorilor, holera, congresul studen]ilor sau mi[carea Memorandumului devin subiecte \ pentru promovarea birtului s`u. De asemenea, reclama suprinde [i modalit`]ile de utilizare a timpului liber \n perioada respectiv`, restaurantul s`u fiind adesea invocat de cei ce se afl` \n excursii pe munte, la alerg`ri la hipodrom sau \n stabilimentele balneare, tocmai pentru a amplifica ideea unicit`]ii serviciilor furnizate de el. Un alt aspect ce se cuvine men]ionat este cel legat de amplasarea reclamei de fiecare dat` aceasta put~nd fi localizat` \naintea rubricii propriu-zise de inser]ii [i reclame. Pentru \nceput ne vom \ndrepta aten]ia asupra reclamei promovate de Iordache Ionescu deoarece calitatea superioar` a serviciilor furnizate de Rusescu este datorat` \ndelungatei practici efectuate \n subordinea acestuia, fapt de altfel recunoscut [i men]ionat de Rusescu \ntr- o serie de reclame. Iodache Ionescu pare a fi un punct de reper pentru mul]i care inten]ionau s` p`trund` pe aceast` pia]`. Reclama promovat` de Ionescu este pe c~t de simpl`, pe at~t de concis`, men]ion~ndu-se doar loca]ia restaurantului („Strada Covaci nr. 3“49) [i faptul c` \n cadrul localului se poate audia „musica na]ional` \n toate serile“50. |n restaurant „intrai (...) aplec~ndu- 92 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus te, dar m~ncarea51 fiind foarte bun`, era lume mult`“52. Pentru cei care asemenea lui Rusescu doreau s` se impun` pe pia]`, experien]a dob~ndit` ca subordona]i ai lui Ionescu se poate constitui \n garan]ia succesului, motiv pentru care acest fapt era frecvent men]ionat \n reclamele promovate. Pentru unul dintre ace[tia, cei zece ani de experien]` \n cadrul restaurantului lui Iordache Ionescu ar putea constitui „destule garan]ii ca onor. vizitatori“53 s` fi fost pe deplin mul]umi]i \n momentul c~nd apelau la serviciile restaurantului „Gr`dina Furnica“, aflat \n strada Gabroveni, \n incinta Hotelului Rom~nia54. Chiar [i Dumitru Enescu, cel care va lua \n antrepriz` Casino Petrovici, \[i promoveaz` serviciile anun]~ndu-[i clientela c` \ndelungata „practic` ce am f`cut \n afacerile D-lui Iordache N. Ionescu la restaura]iunile D-sale din strada Covaci No. 3 [i hotelul Hugues me face a crede c` \ntreprinderea \mi va fi \ncoronat` de succes“55. Pentru a oferi o imagine c~t mai exact` a modului \n care Rusescu \[i promova serviciile [i pentru a u[ura identificarea a ceea ce poate interesa \n acest studiu, vom prezenta reclamele pe baza subiectelor ce stau la baza conceperii lor. \

n LA RUSESCU SAU „GRåDINA MODEL“56 r Pentru a se putea impune pe pia]`, Rusescu era con[tient c` publicul consumator trebuie s`- e i cunoasc` adresa [i serviciile promovate. |n acest sens, primele sale inser]ii se vor axa pe d difuzarea unor mesaje informa]ionale credibile privind serviciile furnizate, \n vederea form`rii o unor atitudini favorabile acestor servicii. |n aceste condi]ii cititorul „Adeverului“ afla la mijlocul

m anului 1892 c`

m „|n Bucure[ti e o gr`din`

e Frumoas` ‘ntocmai ca un rai i De mu[terii e ve[nic plin` r Fiind c’acolo e de trai... o M`n~nci ca bimba[a de bine t {i nu te cost` mai nimic, s Ai l`utari de prima clas`

I Ce c~ntece frumoase zic...

I -Dar unde e ast` minune?

/ Este la doi pa[i de teatru, / Este gr`dina lui Rusescu, i |n Calea Plevnei numeru patru“57. i Astfel, pe l~ng` faptul c` se afl` aproape de centrul capitalei58, restaurantul, un col] rupt din d Rai, este frecventat at~t datorit` mediului ambiant, dar, \n egal` m`sur`, [i pentru m~nc`rurile u alese [i ieftine. Oferta este pe larg prezentat` \ntr-o serie de reclame prin intermediul c`rora t afl`m c` Rusescu s-a aflat la un moment dat \n serviciile lui Iordache Ionescu:

S „P`tl`gele \mp`nate, Numite inambaldi, A[a bine preparate Nic`eri nu vei g`si Ca la birtul lui Rusescu Care-a fost [i sucursal` Lui Iordache Ionescu Renumit \n Capital`. -Dar m~nc`ril-ale l’ante? Ce cusur au ele iar`? - Au cusur c` sunt gustoase (s.n.) {i nu mai g`se[ti spre sear`“59. |n acela[i stabiliment mai puteai g`si

93 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 „Pl`cute macmahoane Cu Dorna preparate, M~nc`ri foarte gustoase (s.n.) Cu sosuri minunate. {i mititei d’`i prima Inven]ia lui Iordache“60. Dac` m~nc`rurile realizate dup` re]etele „inventate“ de Iordache sunt gustoase pentru simplul fapt c` poart` eticheta acestuia, Rusescu punea la dispozi]ia clen]ilor s`i [i alte m~nc`ruri la fel de „gustoase“61 [i chiar „foarte gustoase“62, motiv pentru care era imposibil, ca simplu trec`tor pe l~ng` restaurant, „s` nu te lingi pe buze“63. Birtul este de preferat stabilimentelor balneare, serviciile furnizate de acestea fiind replica \n oglind` a celor promovate de Rusescu. |n aceste condi]ii se \n]elege de ce un „oare cine“64 considera c` „De c~t la b`i s` merg S S` cheltuiesc parale t

{i s` m`n~nc mai prost u Ca ni[te pu[lamale... d De c~t c` cheltuesc i

Pe drum, pe locuin]`, i

Eu care n’am de loc /

Nici o suferin]` / Mai bine la Rusescu, I L~ng` Hotel de Fran]a, I

Me duce de ospetez s 65

Seara [i diminea]a...“ . t

Dup` cum se poate observa, acel loc numit „acas`“ unde g`se[ti de regul` m~ncarea cea mai o

bun` are corespondent \n sfera public` birtul lui Rusescu. De aceea amicul Ionescu \ntrebat fiind r

unde se duce r`spunde: i

„ - Me duc s` dejunez acum e

La birtul lui Rusescu m C`ci este birtul cel mai bun m

{i cel mai c`utat; o

L~ng` Hotel de Fran]a d

De vale a[ezat... e

G`se[ti m~nc`ri g`tite fin r

Nem]e[te, rom~ne[te; n {i-ori ce legum` este \nt~i \ Aicea se g`se[te... Serviciul este minunat, {i de dorit nu las`, M`n~nci mai bine, s` me crezi, Mai bine ca acas` (s.n.)“66. Dac` la Rusescu te sim]i mai bine, atmosfera generat` de spa]iul numit generic acas` trece automat \n plan secund, explic~ndu-se astfel de ce birtul este locul de unde pleci (men]ionarea micului dejun) [i unde te \ntorci (men]ionarea cinei). Dup` cum se observ`, Tache Rusescu se deta[eaz` de emulii s`i prin „c~ntecile noui“67 pe care „nici Ghebauer nu le are“68, explic~ndu-se astfel de ce gr`dina este mereu plin`, de ce buna dispozi]ie predomin` \n r~ndul cleintelei [i de ce l`utarul Tache a devenit vestit. Mediul ambiant pl`cut este \ntre]inut [i de al]i „l`utari de prima clas`“69 care, asemenea lui Rusescu, „c~ntece frumoase zic“70. Pentru c` \n perioada avut` \n discu]ie igiena public` [i cea privat` erau adesea 94 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus printre principalele teme de discu]ii ale ziarelor, Rusescu se recomand` ca av~nd [i un „birt igienic“71, conform standardelor prescrise de doctorul Babe[72. |n aceste condi]ii clientela nu poate fi dec~t una de primul rang, format` din studen]i, „medici mul]i [i profesori“73, „lume de afar`“74 [i „mai cu seam` ofi]erime“75. Dac` [i ace[ti oameni cu [coal`, nicidecum ignoran]i cu produsele pe care le consum` [i care nu se las` u[or manevra]i de aparen]e au ales acest birt \n dauna altora, garant~nd astfel prin prezen]a lor calitatea serviciilor, de ce nu ar face aceea[i alegere [i ignoratul, credulul?

MI{CAREA MEMORANDUMULUI At~t evenimentele care preced, c~t [i urm`rile Mi[c`rii Memorandumului sunt prezentate cu mult` acribie \n periodicele timpului, \n cadrul acestora ap`r~nd articole ce men]ioneaz` conflictele existente \ntre unguri [i rom~ni la sf~r[itul secolului al XIX-lea \n Transilvania76. Acestui eveniment Rusescu \i dedic` dou` inser]ii, care dac` nu ar men]iona c~ntecele „De[teapt`-te Rom~ne!“ [i „Dulcea Bucovin`“, s-ar \nscrie \n linia pur informal` a celorlalte \ inser]ii prezent~nd calitatea serviciilor furnizate \n birt. Ambele inser]ii se \ncheie \ns` cu n men]ionarea c~ntecului-mar[ „De[teapt`-te Rom~ne!“ ce putea fi audiat doar la ore t~rzii din r noapte. Se considera probabil c` simpla intonare a acestui mar[ reprezint` o form` de e solidarizare cu ac]iunile rom~nilor din Transilvania. Analiza textului acestor inser]ii vine s` d confirme acest fapt, put~ndu-se sesiza, bucuria [i pl`cerea conferit` clien]ilor de audierea o acestui mar[:

m „{i’]i c~nt` l`utarii...

m S’ascul]i zeu, p~n` m~ine(s.n.)…

e - Ce c~nt`? i - C~nt` mar[ul: r «De[teapt`-te Rom~ne!»..“77, o dar [i interesul manifestat pentru acesta: t „Mul]i ce vin de vreme s P~n` t~rziu rem~ne(s.n.),

I Ca s` asculte mar[ul: 78 I «De[teapt`-te Rom~ne!»“ .

/ Cea de-a doua inser]ie, care men]ioneaz` [i c~ntecul „Dulcea Bucovin`“, confer` muzicii / r`spunderea pentru faptul c` birtul este mereu plin: i „Gr`dina lui Rusescu i E’n tot-d’auna plin` d C`ci l`utarii c~nt`“79, u elud~nd complet calitatea serviciilor culinare oferite \n cadrul birtului. t

S HOLERA |n condi]iile \n care pe prima pagin` a ziarului „Adeverul“ ap`reau constant articole cu titlul „Holera“ ce prezentau evolu]ia epidemiei de la Sankt Petersburg la New York, Rusescu abordeaz` [i aceast` problem` \n inser]iile sale. Grija manifestat` de Rusescu fa]` de posibilele urm`ri ale acestei epidemii are mai degrab` o tent` comercial`, el p`str~nd acela[i ton umoristic \n prezentarea serviciilor sale. Nu era \ns` singurul care trata holera \ntr-o asemenea manier`80. La sf~r[itul lunii august 1892, titlurile unor inser]ii, cum ar fi „|n vederea holerei“81, „La Rusescu“82, „O carantin` pl`cut`“83 sau „Consiliu“84, prezint` singurul remediu posibil \n tratarea acestei epidemii: vizita la birtul lui Tache Rusescu. Vizita devine \ndrept`]it` din moment ce o serie de doctori, personaje \n cadrul unor dialoguri fictive, o recomand`: „Clientul: - Doctore, ce s` fac eu s` nu \mi pese de holer`? Doctorul: - Cite[te instruc]iunile consiliului sanitar. Clientul: - Le-am citit. Acolo spune c` trebue s` m`n~nc bine. Unde a[i putea s` fac lucru

95 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 `sta? Doctorul: - Ce prost e[ti. M`n~nc` la birtul lui Rusescu care e recunoscut ca cel mai bun“85. Ulterior asemenea doctori primesc [i un nume, cum este \n cazul doctorului Sic`. Dac` dialogul prezentat mai sus era ceva mai intim, \ntre un anumit doctor [i un anumit pacient, dar \n cadrul c`ruia oricine se putea reg`si \n ipostaza clientului, de data aceasta \ndemnul este adresat tutror: „Voi (s.n.) ce ]ine]i la s`n`tate, Pe c~nd holera ne (s.n.) constr\nge, M~nca]i la birtul lui Rusescu {i n’o s’ave]i de ceve pl~nge“86. Nu doar „medicii“ se \ntrec \n a recomanda birtul, ci [i mu[terii [i „m~nc`cio[ii“ care-[i petrec constant timpul \n acest birt. Conform relat`rilor unui martor: „De holer` speriat, Un mu[teriu se duse S Tocmai la birtu lui Rusescu t

La mas` chiar se puse u Dar dup` ce m~nc` pu]in, d Sorbind [i un pahar87, i

Strig`: Holer`, po]i veni, i 88

De tine n’am habar!“ . /

M`rturiile lor, \n condi]iile \n care „vorbesc“ pe \n]elesul poten]ialilor consumatori, devin / astfel mai credibile, pentru simplul fapt c` ei au testat produsele. Dac` ei au reu[it, de ce nu ar I reu[i [i ceilal]i? {i de ce nu ar reu[i aplic~nd acela[i procedeu? Mai mult, \n condi]iile unei I

puternice difuziuni a epidemiei ar fi de dorit ca izolarea preventiv` a celor care au intrat \n s 89 contact cu un mediu contagios s` se produc` tot la Rusescu \n birt. „Un m~nc`cios“ era ferm t convins c`: o

„Dac’ar fi pentru holer` r

S` me ]ie’n carantin`, i

A[ voi numai’ntr’o parte e 90 La Rusescu \n gr`din`“ . m A[adar, birtul nu este doar unul ieftin, cu muzic` bun` [i m~nc`ruri alese, ci [i sigur \n m

condi]iile \n care nici m`car o epidemie de talia holerei nu putea aduce atingere celor care se o

aflau \n interiorul acestuia. d e

SFATURILE MEDIUCLUI r

Nu numai \n materie de holer`, ci [i \n probleme legate de diet` sau igien`, sfaturile n medicului erau prezente \n inser]iile lui Rusescu. Un anume doctor X recomanda celui care \[i \ dorea: „R`coare ca la munte Ca la Ruc`r sau Predeal? {i m~nc`ri cum nu se afl` Nici la munte nici la deal Vrei stomacul s` ]i’l vindeci S` fii ro[u [i frumos? S` ai bune dispozi]ii, S` umbli trei po[ti pe jos? Du-te zilnic de m`n~nc`, {i’]i arat` elegan]a La terasa lui Rusescu, {tii, l~ng` Hotel de Fran]a“91. 96 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Inser]ia aduce \n discu]ie o serie de aspecte asupra c`rora se cuvine s` ne \ndrept`m aten]ia. Apare din nou ideea petrecerii timpului liber \ntr-un alt spa]iu, departe de stresul cotidian, mai exact la Ruc`r sau Predeal. Chiar dac` inser]ia este publicat` la sf~r[itul lunii iunie92, ea nu promoveaz` aceste spa]ii, dimpotriv`, ofer` alternativa. Pentru cei care nu au p`[it \n aceste locuri, dar [i pentru nostalgicii acestora, birtul lui Rusescu devine spa]iul ideal. Iar \ntr-un spa]iu ideal m~ncarea nu poate fi dec~t foarte bun`, a[a cum nu se g`se[te „nici la munte nici la deal“93, ci doar la c~mpie, fiind astfel avertizat c` te afli totu[i \n Bucure[ti, \n ciuda atmosferei din local. {i pentru c` e[ti \n Bucure[ti, problema acceptabilit`]ii sociale revine prin posibilitatea etal`rii luxului [i a elegan]ei \n acest cadru select, determinat at~t de calitatea serviciilor pomovate, dar [i de amplasarea acestuia \n imediata apropiere a Hotelului Fran]a. Un dialog asem`n`tor \l reg`sim [i \ntr-o alt` inser]ie94 care prezint` \n form` concret` rezultatele unui asemenea tratament. Un t~n`r, „din fire prea anemic“95, „d`[irat [i slab“96, \n urma respect`rii indica]iilor medicului de a se hr`ni „numai la birtul lui Rusescu“97, a dob~ndit o constitu]ie robust`, motiv pentru care „nu’ncape nici pe u[`...“98. \

n CONGRESUL STUDEN}ILOR r La \nceputul lunii septembrie a anului 1892 urma s` se desf`[oare la Roman un Congres al e studen]ilor. |n perioada 8-11 septembrie apar constant articole („Congresul de la Roman“99, d „Congesul Studen]ilor“100 etc.) prezent~nd evolu]ia dezbaterilor acestei \ntruniri101. Anticip~nd o evenimentul, Rusescu \i dedic` dou` inser]ii \n intervalul 5-6 septembrie. |n cadrul acestora \i

m reg`sim pe studen]i \n postura de beneficiari ai serviciilor lui Rusescu:

m „Duc cu ei pentru m~ncare,

e |ntr’un geamantan \nfipt, i Un pachet de la Rusescu r C’un pui de g`in` fript...“102. o Calitatea serviciilor furnizate de Rusescu este garantat` de aceast` dat` de cei care nu vor t lua parte la eveniment, dar care sus]in acest demers tocmai pentru c`: s „De ast` dat` 103

I Va fi ferice de studen]i...“ . 104 I |n condi]iile \n care, dup` cum am v`zut, \n birtul lui Rusescu „vine studen]ime“ , era de

/ a[teptat ca acesta s` sus]in` deplasarea acestora la Congres. Mesajul ce r`zbate din aceste inser]ii / este simplu: nu circul` numai ideile, circul` [i m~ncarea, [i nu orice fel de m~ncare ci aceea i preparat` \n birtul lui Rusescu. i

d CE SPUN UNII — ROMÂNII, CE SPUN AL}II — STRåINII u Simbolurile na]ionale105 sunt [i ele pe deplin utilizate de Rusescu \n elaborarea unor inser]ii. t Acestea au menirea de a crea impresia c` o dat` intrat \n birt fiecare posibil consumator se poate

S identifica cu na]iunea c`reia \i apar]ine, na]iunea put~nd fi comunicat` [i/sau vizualizat` prin intermediul m~nc`rurilor, b`uturii, muzicii etc. |ntr-una dintre aceste inser]ii, statuia lui Mihai Viteazul de „pe Bulevard“106 devine element de identificare pentru consumatorii rom~ni, dar [i element publicitar pentru Rusescu. Trec~nd peste faptul c` pozi]ionarea statuii face ca voievodul s` indice o cu totul alt` direc]ie dec~t aceea a birtului, gestica lui Mihai Viteazul este reinterpretat` pentru a servi scopurilor sale comerciale: „- Ce arat` `l Mihai Viteazu Cu spada lui \n m~n`? - Arat` birtul lui Rusescu La na]ia Rom~n`!...“107. Lipsa celuilalt perceput mereu diferit nu este deloc \nt~mpl`toare [i se datoreaz` unui motiv c~t se poate de logic: numai rom~nul se poate identifica cu Mihai Viteazul.

97 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 C`l`torii str`ini sunt o alt` categorie de indivizi prezen]i \n reclamele lui Rusescu. Impresiile acestora, \n urma degust`rii produselor comercializate \n birt, sunt deosebit de relevante. Indiferent de etnia, na]ionalitatea sau confesiunea lor, ace[tia par a se \ntrece \n a promova serviciile c~rciumarului nostru. Alteritatea \n materie de comer] [i profit se poate dovedi o ac]iune ineficient` sub aspect economic, fapt de altfel cunosut de Rusescu din moment ce \n elaborarea acestor inser]ii prefer` pentru referirile la adresa celuilalt o u[oar` tent` ironic`, sus]inut` de rima care nuan]eaz` \n primul r~nd diferen]ele de limbaj. |n ciuda acestui debu[eu, alteritatea r`m~ne \ns` parte component` \n structura inser]iilor fiind adaptat` scopurilor comerciale. Una dintre inser]ii, singura de altfel de acest gen, prezint` impresiile unui neam], ale unui grec [i ale unui rom~n, fiind [i singura publicat` de trei ori la r~nd cu titlul „Plebiscit”: „Eu \ntr’o zi am \ntrebat P’un neam], P’un grec [i P’un rom~n S`’mi spue mie adev`rat: S

Care e birtul cel mai bun t

Neam]ul respunse: Eu [tiu unul u

Ce face [ni]el bun – me mir! d Este gasthaus la Rusescu i

|n Plevna[trasse, numer fir... i

{i eu cunoscu respunse grecul, /

Pe care’l \neca obida / Un birto unde am m~ncato I Cum n’am m~ncat ni]i la Patrida I

}e [armalu]e, ]e pilafuri s

}e scordolele adelfe! t

}e patlagele \mp`nate, o

}e baclavale, ]e cafe! r

La birto asta io man\nco i

|n timpo verei, timpo ernei, e Sinto amic cu Kir Rusescu, m La tesaris, \n strada Plevnei. m

Rum~nu zise: fleici mai bune o

Ca la birtu-`sta n’am g`sit d

{i ce potroace minunate! e 108

{i ce m~nc`ri! S’a ispr`vit(s.n.)“ . r

Dup` cum se poate observa fiecare personaj \[i construie[te argumenta]ia pornind fie de la n

buc`t`ria na]ional`, fie de la propriile gusturi. |ns` toate aceste argumenta]ii concur` la crearea \ unei imagini favorabile lui Rusescu. |n inser]iile care-l prezint` pe cel`lalt este reluat` ideea acelui loc numit „acas`“, de data aceasta prin „acas`“ \n]eleg~ndu-se patria, na]iunea. Germanul se mir` de calitatea [ni]elului produs \n Rom~nia, iar grecul constat` c` asemenea m~ncare n-a „m~ncat ni]i la Patrida“109. Interesant de asemenea este modul \n care mesajul este construit \n cadrul inser]iei: germanul este cel care indic` loca]ia, grecul prezint` oferta lui Rusescu, pentru ca rom~nul s` fie cel care d` verdictul la \ntrebarea lansat` \n prima parte a inser]iei: „[i ce m~nc`ri! S’a ispr`vit“110. |n galeria personajelor care beneficiaz` de serviciile lui Rusescu, pe l~ng` greci, rom~ni sau germani, \i \nt~lnim [i pe ru[i, unguri. Reclamele care au ca actori principali pe cei din urm` eviden]iaz` priorit`]ile care au stat la baza alegerii acestui birt. |n ceea ce \l prive[te pe rus, ra]ionamentul este simplu, dar vizibil marcat de alteritate: m`n~nc` la Rusescu din „simpatie“111, dar mai ales c` „dup` nume pare Rus“112. Acela[i ra]ionament, dar ceva mai nuan]at, este valabil [i \n prezentarea ungurului. Chiar dac` acesta renun]` la serviciile unui co-na]ional: 98 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus „Nu mai mergem La birte ungurescu”113, este suficient de precaut av~nd grij` s`-i confere lui Rusescu atributele unui ungur: „{i io]ocat \i zicem Lui baratom Rusescu...“114. Spre deosebire de ace[tia, germanului, c`ruia i se mai acord` statutul de personaj principal \ntr-o serie de alte reclame, nu i se mai cere s` comunice na]iunea german`, ci doar s` o vizualizeze pentru a o refuza. El este chemat s` refuze loca]iile \n care [i-ar putea \nt~lnii prietenii germani: „Nu me duc nici la bierhaus, Nu mai merg nici la popici“115, simbolurile buc`t`riei germane: „Nu vreau s`’mi da]i atunci Ca s` mai prinz putere \ Nici crenvir[i cu hrean, n Nici halb` cu bere“ 116, r iar un „O du lieber Augustin!“117 c~ntat cu l`utarii(s.n.) este de preferat unui „obiribiraus“118 e c~ntat cu co-na]ionalii. M~ncarea [i vinul \nlocuiesc a[adar jocul de popici [i berea, tocmai d pentru c` serviciile furnizate la Rusescu sunt caracterizate de promptitudine: o „La Rusescu’n birt 119

m |]i frige puiu’ntr’un minut“ , 120 121 m nefiind nevoie s` ]i se strige „Gleich mereu“ deoarece „b`ie]ii’s spirt“ . Mesajul transmis

e prin intermediul inser]iilor care-l au pe german ca personaj central este simplu, put~nd fi i rezumat \n c~teva cuvinte: la Rusescu g`se[ti muzic`, m~ncare, servicii etc. mai ceva ca la r germani!

o Englezul este chemat [i el s` se pronun]e asupra calit`]ii serviciilor furnizate \n birt. t Punct~nd unicitatea localului prin afirma]ia s „C`’n Capital` e O singur` gr`din`“122, I

I putem crede c` este pe deplin mul]umit de servicii din moment ce:

/ „D’ar putea, cu el / Ar duce-o la Englezi“123. i Nu numai englezii [i-ar dori o sucursal` a birtului lui Rusescu, ci [i „comitetul Executiv din i Chicago“124 care a adresat o invita]ie proprietarului pentru a deschide un asemenea local pe d teritoriu american. Din p`cate nu [tim care au fost ac]iunile practice „\ntreprinse“ de Rusescu \n u condi]iile \n care a „respuns c` va aviza“125 o asemenea cerere. Cert este c` ulterior, aceast` t chestiune nu a mai fost adus` \n discu]ie \n vreo alt` inser]ie. S „RABINUL“ TACHE Inse]iile comandate av~nd ca personaj principal evreul prezint` o particularitate aparte. Una dintre acestea, cu implica]ii puternice \n ceea ce prive[te postul, reinterpreteaz` vorbele Rabinului, practic~nd mesajul de influen]are \n defavorea celui informa]ional: „S~mb`ta ce vine e zi de post pentru Israeli]i; un rabin le-a predicat c` pot m~nca \n acea zi la birtul lui Rusescu, c`ci, a zis predicatorul, po]i m~nca toat` ziua [i seara par’c` n’ai m~ncat nimic – a[a de bune sunt m~nc`rile“126. Nu putem [ti care a fost reac]ia comunit`]ii evreie[ti la acest gen de reclame, dar baz~ndu-ne pe faptul c`, din principiu, comunitatea mozaic` este una care respect` cu mult` acribie preceptele impuse de credin]`, acest gen de inser]ii nu vor fi creat dec~t indignare \n r~ndurile acestora. Incert r`m~ne \ns` [i un alt aspect, acela c`: „Dup` post, israeli]ii Au pornit cu to]i(s.n.) pe drum

99 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 S` m`n~nce la Rusescu {i m`n~nc` [i acum(s.n.)“127. Cu toate acestea, Rusescu pare s` fi fost apreciat de comunitatea evreiasc` din moment ce „a primit c`r]ile de vizit` cu felicit`ri a peste doue sute israeli]i pentru c` g`te[te cu[er“128.

DEPARTE DE BIRT, DAR CU GÂNDUL LA EL Cei ce se aflau departe de birt, par s`-i resimt` din greu lispa din moment ce tonul care r`zbate din acest gen de inser]ii este unul \nc`rcat de regret [i neputin]`, impresiile de c`l`torie relev~nd faptul c` un birt ca cel al lui Rusescu este unic prin calitatea serviciilor oferite. Dou` inser]ii a c`ror ac]iune se petrece \n acela[i decor: „Frumos e la Sinaia, Unde am fost `st an, R`coare, brazi [i aer {i verful Caraiman“129 S [i t

„Eram pe munte la Sinaia, u Pe verful Caraiman“130, d prezint` dou` atitudini distincte determinate de lipsa unor asemenea servicii. Dac` unii se i

limiteaz` doar la a constata lipsa acestora: i

„Unde-i gr`dina lui Rusescu / 131 Cu vin, cu mititei?“ , / ceilal]i trec la fapte: I „D’aceia am plecat... I

{i’n strada Plevnii iute, s

Pe fug` eu m’am dus; t

Pe bere [i m~ncare o 132

|n grab` m’am [i pus“ . r i

INVAZIA BIRTULUI e

La un moment dat Rusescu \[i modific` stilul \n care \[i promoveaz` reclamele, prezent~ndu- m le sub forma unor telegrame, tonul umoristic p`str~ndu-se \ns`. Printr-o asemenea telegram` lui m

Tache Rusescu i se aducea la cuno[tin]` de c`tre Tasache Mizileanu din Mizil c` venea \n Capital` o

cu familie numeroas`: „Eu, nevasta, bunica, soacr`mea, opt copii, paisprezece nepo]i, cinci veri, d 133

doui unchi, [ase veri[oare, noue cumna]i, zece fini, trei gineri, doui cuscri, opt cumetrii“ . Nu e

ne putem pronun]a dac` a rezolvat sau nu problema caz`rii unui grup at~t de numeros \n r

Capit`l`, cert este c` principala grij` a acestuia este m~ncarea din moment ce adreseaz` lui n Rusescu \ntrebarea: „Ai m~ncare destul` ca s` ne dai?”134. R`spunsul la aceast` telegram`, pe care \ \l reg`sim sub textul acesteia, denot` faptul c` Rusescu nu numai c` a prev`zut, dar este [i obi[nuit cu asemenea situa]ii: „Ba bine c` nu! Pute]i veni tot ora[ul. M~nc`ri [i beuturi berechet“135. Put~nd face fa]` unor asemenea „invazii“ nu e de mirare c` \ntr-o alt` reclam` proprietarul birtului nostru era convins c`: „Dac’ar n`v`li o dat` Din Buzeu [i din Ploe[ti, Din Craiova, Ia[i, Br`ila, C`l`tori \n Bucure[ti {i-ar veni [i cu o sete {i o foame foarte mare“136, numai el: „S`’i hr`neasc` e \n stare“137.

100 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus ALERGåRILE |N CAPITALå Alerg`rile de la hipodrom devin [i ele subiect \n inser]ii, modific~ndu-li-se \ns` sensul. |n inser]iile comandate de Rusescu aceste alerg`ri duminicale sunt concurate de un alt gen de alerg`ri deoarece „o sum` de consumatori s’au hot`r~t s` fac` o alergare la birtul lui Rusescu“138. Motivul unei asemenea escapade este unul c~t se poate de simplu [i de pragmatic: cel „care va ajunge cel dint~iu va m~nca mai curend [i bine“139.

APUSUL COMER}ULUI CU VORBE Un anume domn Mihalache care semneaz` una dintre reclamele de la sf~r[itul lui septembrie 1892, anticipeaz` prin tonul melancolic din prima parte a inser]iei: „Toamna vine, v~ntul bate Vara pleac` [i ne las`“140, sistarea tip`ririi acestor inser]ii \n paginile „Adeverului“. Chiar dac`: „Acu’i vremea de petreceri \ La Rusescu, sub teras`...“ 141, n din p`cate, de la \nceputul lunii octombrie a anului 1892, acest gen de reclame nu mai apare r \n paginile „Adeverului“. Ipotezele ce se contureaz` sunt numeroase142, cert fiind doar faptul c` e reclama av~nd titlul „La Rusescu“143, dup` ce va ap`rea de dou` ori consecutiv va consfin]i d sf~r[itul demersului publicitar al lui Rusescu. o

m Reclamele sunt doar componente, este drept foarte importante, ale unui ansamblu mult mai

m cuprinz`tor, prezent \n via]a fiec`ruia de zi cu zi, reprezentat de societatea de consum. |n aces-

e te condi]ii, scopul imediat al reclamei este acela de a atrage aten]ia consumatorului asupra unui i produs sau serviciu, dorind influen]area lui \n vederea procur`rii [i utiliz`rii acestuia. Pentru a r fi perceput`, reclama trebuie s` se disting` \n masa cresc~nd` de publicitate cu care este con- o fruntat` popula]ia, deci s` contrasteze, s` surprind` prin con]inut [i form`. Probabil c` Tache t Rusescu era con[tient de aceste lucruri \n momentul \n care a comandat prima inser]ie. Fiind s doar un mic comerciant induce inser]iei efect printr-o serie de avantaje vizibile, iar „dac’o fi 144

I [tirea-adeverat`“ este birtul cel mai bun, cu cea mai gustoas` m~ncare, cel mai ieftin, l~ng`

I Hotel de Fran]a etc. Nu numai rom~nii, dar [i str`inii (ceilal]i) sunt chema]i s` garanteze cali-

/ tatea serviciilor furnizate \n birt. Alteritatea este \nvestit` cu alte valen]e, \n acest caz fiind / folosit` \n scopuri comerciale. De data aceasta este nevoie de evreu sau de grec, selec]ia [i i proiectul de respingere fiind \nlocuite de acceptarea celuilalt a[a cum este doar pentru a con- i feri unicitatea lui Rusescu \n breasl`. Rima inser]íilor lui Rusescu ar putea fi catalogat` ca fiind d una ieftin`, \ns`, dup` cum s-a putut observa cuvintele nu sunt inserate \nt~mpl`tor, fiecare u contribuind la transmiterea unui anumit mesaj. Chiar dac` zilnic modific` textura inser]iei, setul t de cuvinte de la baz` este acela[i (birt, Rusescu, Hotel de Fran]a, calea Plevnei etc.), abilitatea

S sa const~nd \n a crea zilnic o alt` poveste. Astfel, birt, teras` sau gr`din`, la Rusescu pot fi sat- isf`cute orice gusturi \n materie de gastronomie sau muzic`, el reu[ind s` difuzeze acest mesaj c`tre publicul-]int` explic~ndu-i cum [i \n ce m`sur` serviciile furnizate de el pot oferi [i satis- face anumite dorin]e, gusturi, nevoi sau aspira]ii.

NOTE 1 |n func]ie de segmentul de v~rst` dar [i de diviziunea sul“, 1927-1932; D.R Rosetti, Trotuarul Bucure[tiului, sexual`, timpul liber poate fi consumat de locuitorii Bucure[ti, Editura Libr`riei Carol Müller, 1896; Gheorghe spa]iului rural \n fa]a televizorului, \n cadrul discotecii Ionescu-Gion, Istoria Bucure[tilor, Bucure[ti, 1899; Ion P. din localitate, \n fa]a unei sticle de bere al`turi de c~]iva Licherdopol, Bucure[tii, Bucure[ti, 1889 etc. amici sau chiar \n fa]a por]ii, la strad`. 3 Nici \n acest caz, enumerarea noastr` nu are preten]ia 2 Dintre lucr`rile de referin]` amintim aici, f`r` preten]ia exhaustivit`]ii: Mircea Constantinescu, Cum \ndemult exhaustivit`]ii: D. Caselli, Cum au fost Bucure[tii odinioa- Bucure[tii petreceau, Bucure[ti, Editura Albatros; r`, Bucure[ti, Editura Silex, 1994; C. Bacalba[a, Bucure[tii Nicolae Iorga, Cum au fost [i cu trebue s` fie Bucure[tii, de alt`dat`, 4 vol., Bucure[ti, Editura ziarului „Univer- V`lenii de Munte, 1932; Idem, Istoria Bucure[tilor. Edi]ia

101 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 municipiului Bucure[ti, Bucure[ti, 1939; Moisil Constatin, mentat` cu conversa]ie sub]iric`, participare la vernisaj Bucure[tii vechi. Schi]` istoric` [i urbanistic`, Bucure[ti, sau deconectare prin vilegiatur`, bal masche sau circ`rie, 1932; N.I. Popescu-Lumina, Bucure[tii din trecut [i de exuberan]` de varieteu sau de fotoliu teatral, ifose [i ast`zi, Bucure[ti, Editura Universul, 1935; Henri Stahl, spiritualitate de cafenea sau amor subtilizat de [lag`rul Bucure[tii ce se duc. Cu 175 ilustra]ii originale de alt` preferat [i ]~[nit aerian din discurile gramofonului„“ dat`, Bucure[ti, 1935; Constatin C. Giurescu, Istoria (Mircea Constantinescu, op. cit., p. 8). Bucure[tilor din cele mai vechi timpuri p~n` \n zilele 19 Roselyne Dartevelle, op. cit., p. 115. noastre, Bucure[ti, 1966; Victor Bilciurescu, Bucure[ti [i 20 George Potra, op. cit, p. 264. bucure[teni de ieri [i de azi, Bucure[ti, 1945 etc. 21 Chiar dac` acest subiect este adus \n discu]ie \n multe 4 A se vedea \n acest sens: Ulysse de Marsillac, Bucure[- lucr`ri, el este tratat superficial [i numai pentru a tiul \n veacul al XIX-lea, Bucure[ti, Editura Meridiane, demonstra c` posibilit`]i de distrac]ie erau [i pentru cei 1999; George Potra, Bucure[tii v`zu]i de c`l`tori mai pu]in avu]i (ex: „Cine r`m~nea \n Bucure[ti se str`ini(sec. XVI-XIX), Bucure[ti, Editura Academiei mul]umea cu gr`dinile Stavri [i Ra[ca dac` era din lumea Rom~ne, 1992 (aten]ia ne-a fost re]inut` de relat`rile bun` (s.n.), sau cu Giaferul, Gr`dina cu cai, Leul [i urm`torilor c`l`tori: Jean Lovedo – „unul dintre ultimii C~rnatul, dac` era de a doua m~n` (s.n.)“ (C. Bacalba[a, str`ini“ care a vizitat Bucure[tiul la sf~r[itul secolului al Bucure[tii de alt`dat`., vol. I, Bucure[ti, Editura Emines- XIX-lea (p. 260-265), artileristul suedez Roos – a vizitat cu, 1987, p. 71.). 22 Rom~nia \n dou` r~nduri, \n 1883 [i 1885, public~ndu-[i Pentru c` \n cadrul prezentului articol vom opera cu S ulterior memoriile de c`l`torie sub pseudonimul Topchi. termeni cum ar fi „birt“, „c~rcium`“, „teras`“,

„Introdus \n cercurile \naltei societ`]i, fiind prezentat „restaurant“ etc. se cuvine o scurt` prezentare a lor a[a t

suveranului [i frecvent~nd elita bucure[tean`, ofi]erul cum i-am putut identifica \n dic]ionarele epocii. Dup` u suedez a avut prilejul de a intra \n contact [i a cunoa[te cum se va observa nu exist` o delimitare strict`, clar` protipendada monden` [i politic`, schi]~nd \n cartea sa \ntre termeni, ei fiind inter[anjabili (a se vedea notele 22, d portretele multora dintre figurile marcante ale vremii“ 23, 24 [i 25). (p. 250-255) [i Roberto Fava – \n calitatea sa de ziarist a 23 C~rciuma este acel „local (popular, de obiceiu \n sate [i i participat la procesul memorandi[tilor de la Cluj, \n mahalalele ora[elor) \n care se bea ([i se vinde cu i redact~nd zilnic rapoarte ziarului care l-a delegat (p. 255- am`nuntul) vin, ]uic` [i alte b`uturi spirtoase, [i \n care / 260). adesea se afl` spre consumare sau v~nzare [i alte m`rfuri / 5 A se vedea \n acest sens „Universul“, „Adeverul“, (cf. pr`v`lie) [i unde une-ori se poate [i m~nca (cf. birt, I „Epoca“, „Constitu]ionalul“ etc. |n elaborarea studiului osp`t`rie), mai rar [i m~nea (cf. han, f`g`d`u)“ I nostru ne vom axa \ns` aten]ia pe „Adeverul“ anului (Dic]ionarul Limbii Rom~ne \ntocmit [i publicat dup`

1892. \ndemnul [i cheltuiala Maiest`]ii Sale Regelui Carol I – s 6

Loisir-ul este considerat un „moment de libertate, r`gaz citat \n continuare: Dic]ionarul Carol I – , tomul I, partea t // adv. a loisir, dup` poft`, \ndelete“ (Mariu {`ineanu, a II-a, Bucure[ti, Tipografia ziarului „Universul“, 1940, p. Dic]ionar Franceso-Rom~n, Craiova, Institutul de editur` 135-136.); Diaconovich nu face distinc]ia \ntre c~rcium` o

Ralian [i Ignat Samitea, 1897, p. 407); dac` urm`rim sau birt, consider~ndu-le pe ambele ca „localul \n care se r

explicarea termenului „\ndelete (pe-)“ \n alte dic]ionare vend beuturi spirtoase [i eventual [i de ale m~nc`rii“ (C. i

observ`m c` el ne re-aduce la termenul „loisir“ enun]at Diaconovich, Enciclopedia Rom~n`, vol. I, Sibiu, Editura e mai sus: „a l’aise, comnodement, a loisir, sans se presser, [i tiparul lui W. Krafft, 1898, p. 724); pentru c~rcium` o a son temps“ (Frederic Dame, Nouveau Dictionnaire alt` accep]iune este cea de tavern` (Henry L. Lolliot, m Roumain-Francais, Bucarest, Libraires-editeurs SOCEC, Dictionar englez-rom~n, vol.II, Bucuresci, Tipografia m 1905, p. 273.); de asemenea, presupune libertatea de a Gutenberg, 1898, p. 597-598). dispune de propriul timp; timp acordat pentru a face 24 „Pivni]` de vin, ospet`rie“ (C. Diaconovich, op. cit., p. o ceva; timp disponibil pe l~ng` alte ocupa]ii ordinare; a te 513). d ocupa de lucruri m`runte sau de lucruri care nu te 25 Frederic Dame face distinc]ia \ntre birt ca restaurant [i privesc (Paul Auge (coord.), LaRousse du XXe Siecle, birt ca loc depravat – birt prost, gargote (Frederic Dame, e tom IV, Paris, Librarie LaRousse, 1931, p. 504). op. cit., p. 71), cel din urm` termen definind astfel r 7 Ast`zi, loisirul este privit ca acel timp de care cineva f`g`d`ul, c~rciuma \n care se m`n~nc` prost (Mariu n poate s` dispun` dup` bunul plac \n afara ocupa]iilor {`ineanu, op. cit., p. 327.); alte accep]iuni ale birtului ordinare; termenul \nglobeaz` [i distrac]iile din timpul sunt acelea de restaurant, auberge, hotellerie sau chiar \ liber (Le Petit Larousse, Paris, Larousse, 2004, p. 604). osp`t`rie, cu men]iunea c` termenul osp`t`rie define[te 8 Mircea Constantinescu, op. cit., Bucure[ti, Editura acea loca]ie „ceva mai bun` dec~t c~rciuma [i mai pu]in Albatros, p. 190. bun` dec~t restaurantul“. Acest sens al birtului ca 9 Thorstein Veblen, The theory of leisure class, Paris, osp`t`rie este \ns` indicat prin intermediul unui semn Gallimard, 1970. distinctiv - o cruce - ca fiind „ie[it din uz“ (Dic]ionarul 10 Apud Roselyne Dartevelle, Methodologie des loisirs; Carol I, tomul I, partea I, Bucure[ti, Libr`riile aspects multidisciplinaires, Bruxelles, Presses Universi- SOCEC&Comp [i C. Sfetea, 1913, p. 567). taires de Bruxelles, p. 29. 26 Pentru „cafenea“ lucrurile sunt ceva mai simple, 11 Ibidem, p. 29. definind localul unde se bea cafea [i „se produc 12 Ibidem, p. 30. c~nt`re]i“ (C. Diaconovich, op. cit., p. 660) sau locul 13 George Potra, op. cit., p. 264. „public de \nt~lnire [i de consuma]ie \n care se bea 14 Ibidem, p. 264. odinioar` cu deosebire cafea (turceasc`), azi [i alte 15 Ulysse de Marsillac, op. cit., p. 150. b`uturi (la unele put~ndu-se lua [i m~nc`ri), \n care se 16 Ibidem, p. 254. citesc jurnale [i se joac` biliard, c`r]i, etc (Dic]ionarul 17 Ibidem, p. 261. Carol I, tomul I, partea a II-a, Bucure[ti, Tipografia 18 Timpul liber cunoa[te multe forme: „prezen]` cu pari- ziarului „Universul“, 1940, p. 23). uri la hipodrom, audi]ie la Ateneu sau preumblare agre- 27 Accep]iunea termenului „restaurant“ difer` de la o 102 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus surs` la alta: „birt, locand`“ (Adolphe Steinberg, Cel mai Rusescu. Mesajul s`u devine astfel mult mai clar: servici- nou dic]ionar de bozunar pentru t`lm`cirea cuvintelor ile oferite \n cele trei loca]ii (teatru, hotel sau birt) sunt radicale [i dicerilor streine din limba roman`, Bucuresci, caracterizate de calitate, aceasta fiind la r~ndu-i determi- Tipografia Academiei Rom~ne, 1886, p. 205.); o alt` nat` de art`. Iar pentru Rusescu, arta de a juca teatru nu accep]iune pentru restaurant, pe l~ng` cea de birt, este este cu nimic superioar` artei de a trata oamenii c~t mai [i cea de „\nt`ritor; leac \nt`ritor“ (Constantin {`ineanu, bine cu putin]` \n cadrul localului s`u. Dictionnaire Francais-Roumain, Bucarest, 1939, p .692); \n 59 „Adeverul“, nr. 1222/1892, p. 3. alte dic]ionare „restaurant“ are o singur` accep]iune: 60 „Adeverul“, nr. 1228/1892, p. 3. restaurant, cu men]iunea c` este „neologism“ (Frederic 61 „Adeverul“, nr. 1222/1892, p. 3. Dame, op. cit., p. 445). 62 „Adeverul“, nr. 1228/1892, p. 3. 28 Oferim doar trimiteri din ziarul „Adeverul“ chiar dac` 63 „Adeverul“, nr. 1269/1892, p. 3. aceste reclame apar [i \n celelalte periodice ale timpului, 64 „Adeverul“, nr. 1219/1892, p. 3. pentru a eviden]ia [i mai mult unicitatea reclamelor 65 Ibidem, p. 3. promovate de Tache Rusescu. 66 „Adeverul“, nr. 1225/1892, p. 3. 29 „Adeverul“, nr. 167/1889, p. 3. 67 „Adeverul“, nr. 1283/1892, p. 3. 30 „Adeverul“, nr. 211/1889, p. 3. 68 „Adeverul“, nr. 1224/1892, p. 3. 31 „Adeverul“, nr. 359/1889, p. 3. 69 „Adeverul“, nr. 1220/1892, p. 3. 32 „Adeverul“, nr. 375/1889, p. 3. 70 Ibidem, p. 3. 33 71

\ „Adeverul“, nr. 484/1890, p. 4. „Adeverul“, nr. 1290/1892, p. 3. 34 „Adeverul“, nr. 798/1891, p. 3. 72 În „Adeverul“ perioadei, un anume Dridri îi dedica un n 35 „Adeverul“, nr. 803/1891, p. 3. instantaneu doctorului Babe[, prezentându-l ca „scurt [i 36 r „Adeverul“, nr. 873/1891, p. 3. gros cu mers merunt. Per negru amestecat cu câte-va fire 37

e „Adeverul“, nr. 903/1891, p .3. albe, ochi mari [i sperio[i; buzele [i din]ii e[i]i pu]in 38 „Adeverul“, nr. 941/1891, p. 3. afar`, o caracteristic` a familiei. E de 32 de ani. Ca stu- d 39 „Adeverul“, nr. 998/1891, p. 3. dent la facultatea de medicin` din Budapesta, a fost mult 40

o „Adeverul“, nr. 1072/1892, p. 3. oropsit de colegii sei, pe cari nu-i înso]ea nici odat` la 41 „Adeverul“, nr. 1225/1892, p. 3. chefuri. Retras [i gânditor tot-d'a-una, a avut noroc ca 42 m „Adeverul“, nr. 1255/1892, p. 3. ministrul instruc]iei Trefort, cel mai teribil românofag, l'a 43

m „Adeverul“, nr. 1363/1892, p. 3. remarcat adese-ori [i l'a trimes la Paris [i Berlin ca s`'[i 44

e „Adeverul“, nr. 1516/1893, p. 3. complecteze studiile. A revenit savant de sub protec]ia 45 „Adeverul“, nr. 1620/1893, p. 3. savan]ilor Cornil, Pasteur [i Koch; guvernul unguresc nu i 46 Am luat \n considerare periodicele \n care era promo- i-a dat îns` ce i-a trebuit, nici leaf` mare, nici laboratoriu r vat` reclama, perioada de promovare, amplasarea \n bogat; deci a venit în Bucure[ti. {i-a creat mul]i vr`jma[i;

o pagin` [i structura inseratului. mereu acela[ cântec: lumina se izbe[te de ignoran]`. Prin 47

t O explica]ie plauzibil` ar fi aceea c` Tache Rusescu a munca sa titanic` [i prin o cheltuial` foarte restrens` de \ncheiat un acord cu administra]ia ziarului „Adeverul“. imagina]ii a trântit îns`, pe vr`jma[ii sei. Vorbe[te s 48 Maria Moldoveanu, Dorina Miron, Psihologia reclamei române[te ca [i Dr. Felix. Fricos ca [i iepurii indiani din – Publicitatea \n afaceri, Bucure[ti, Editura Libra, 1995, p. institutul seu. Când î[i vede numele prin jurnale, tre- I 53. mur`. Numai înjur`turile lui Pester Lloyd [i Egyetertes îi 49 I „Adeverul“, nr. 976/1891, p. 3. surîd, caci îl numesc ingrat [i tr`d`tor. Se entusiasmeaz` 50 / Ibidem, p. 3. foarte u[or. Amic intim al miliardelor de microbi, dar un 51

/ Cunoscutul umorist Nae T. Or`[eanu a compus o list` amic foarte periculos, despre care microbii cu drept

i de bucate \n stilul propriu: „P~inea era numit` o abon- cuvenit pot sa zic`: Feri]i-ne Doamne de amici, c`ci de

i den]`. Ghea]a: crem` de Siberia. Scobitoarea: o baionet`. du[mani ne ferim noi“ („Adeverul“, nr.1285/1892, p. 1). Tac~mul: un regulament. }uica: o idée. Socoteala: proto- 73 „Adeverul“, nr. 1290/1892, p. 3. d colul. C~rna]ii mici: mititei. C~rna]ii mari: patricieni. Un 74 Ibidem, p. 3. 75

u ardei ro[u: o torpil`. Varza acr`: origin` de Belgrad. „Adeverul“, nr. 1217/1892, p. 3. Sticlu]a de vin: o pricin`. Ocaua de vin cu borviz la 76 „Ungurii [i Românii“ („Adeverul“, nr. 1265/1892, p. 1); t r`citoare: o baterie. Apa: o natural`. Paharele pentru vin: „Presa maghiar` [i cestiunea Român`“ (Ibidem, p. 2); semi-plutoane. Cafeaua neagr` turceasc`: un taifas etc. „Ungurii [i Transilvania“ („Adeverul“, nr. 1266/1892, p. 1); S etc.“ (C.Bacalba[a, op. cit., p. 68). „Fuziunea for]at` a Transilvaniei“ („Adeverul“, nr. 52 C.Bacalba[a, op. cit., p. 68. 1267/1892, p. 1); „Nimicirea culturei na]ionale“ („Adeve- 53 „Adeverul“, nr. 873/1891, p. 3. rul“, nr. 1272/1892, p. 1) etc. 54 Ibidem, p. 3. 77 „Adeverul“, nr. 1218/1892, p. 3. 55 „Adeverul“, nr. 1332/1892, p. 3. 78 „Adeverul“, nr. 1263/1892, p. 3. 56 „Adeverul“, nr. 1220/1892, p. 3. 79 Ibidem, p. 3. 57 Ibidem, p. 3. 80 „De luni \ntregi, toate ziarele din ]ar` [i strein`tate 58 Dac` urm`rim harta Institutului Artistic G. Freytaj & public` noti]ele cele mai fantastice asupra holerei Berndt din Viena reprodus` de Diaconovich \n precum [i instruc]iunile cele mai gre[ite emanate de la Enciclopedia Rom~n`, observ`m c` num`rul patru de pe consiliile medicale \n privin]a precau]iunilor ce trebuesc calea Plevnei nu se afla chiar „la doi pa[i de teatru“, ci luate spre a ne feri de acest flagel. Crez c` a venit ceasul intersecta la timpul respectiv Bulevardul Elisabeta \n s` spui [i eu publicului cine este holera [i ce via]` trebue actuala Pia]` Kog`lniceanu. Bine\n]eles, rima „teatru- s` duci ca s` scapi de d\nsa. Holera se aseam`n` cu patru“ \[i are rolul ei aici, Rusescu pozi]ion~ndu-[i astfel ca[cavalul de Penteleu. Precum exist` ca[caval de localul \ntr-o zon` mult mai central`: pe Calea Victoriei. Penteleu care nu este adeverat ca[caval de Penteleu, tot De asemenea, proximitatea teatrului, dar [i a Hotelului asemenea exist` [i holera care nu este adev`rat` holer`. de Fran]a confer` o oarecare acceptabilitate social` lui Adev`rata holer`, profit~nd de biletele circulare [i 103 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 pre]urile reduse, pleac` dintr’o localitate \ndat` ce \ncep 95 Ibidem, p. 3. c`ldurile. Biletul ei de c`l`torie e valabil pentru 60 de zile 96 Ibidem, p. 3. cu dreptul de prelungire [i f`r` \ndatorire de a viza 97 Ibidem, p. 3. biletul la fie-care sta]ie. Holera e scutit` de pa[aport la 98 Ibidem, p. 3. grani]`. 99 „Adeverul“, nr. 1288/1892, p. 1. D\nsa c`l`tore[te incognito \ntocmai ca Principii, Regii, 100 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 1. \mpera]ii, sub numele de Asiatica sau Nostras sau 101 Dezbaterile din cadrul acestor congrese studen]e[ti Dysenteria, [i alt porecle mai ciudate. |ndat` ce plecarea — Congresul de la Roman era al XII-lea — urmareau holerei dintr’o localitate este anun]at` prin «Agen]ia solu]ionarea revendicarilor din programul „Ligii pentru Havas», toate guvernele se gr`besc s`’i fac` o primire \n unitatea cultural` a tuturor românilor“. raport cu rangul ce ocup` \n societate: a[a spre exemplu 102 „Adeverul“, nr. 1285/1892, p. 3. la noi \n ]ar`, d-rul Felix a fost \ns`rcinat s’o \nt\mpine la 103 „Adeverul“, nr. 1286/1892, p. 3. grani]` [i diferite deta[amente milit`re[ti au fost 104 „Adeverul“, nr. 1217/1892, p. 3. \nfiin]ate pretutindeni spre a’i presenta armele \ndat` ce 105 Eroi, m~ncare, b`utur`, muzic`, diferen]ele de limbaj vor da ochii cu d\nsa. Holera av~nd obiceiul s` etc. c`l`toreasc` incognito, neobositul doctor Felix este 106 Titlul reclamei din 25 august 1892. nevoit s` alerge mereu de la un punct al ]erei la cel-alt 107 „Adeverul“, nr. 1274/1892, p. 3. 108 pentru ca nu cum-va holera s` treac` grani]a „Adeverul“, nr. 1271/1892, p. 3. S ne\nt~mpinat` de un representant al guvernului ceea-ce 109 Ibidem, p. 3. 110

ar putea da na[tere unui conflict diplomatic. Unele Ibidem, p. 3. t 111

societ`]i medicale au emis gre[ita p`rere c` frica Titlul inser]iei din 2 septembrie 1892. u produce \n timpul holerei mai multe victime de c~t 112 „Adeverul“, nr. 1284/1892, p. 3. 113 epidemia. Eroare ad~nc`. Proverbul rom~nesc zice: „Adeverul“, nr. 1288/1892, p. 3. d «Frica p`ze[te pepenele» prin urmare dac` te p`ze[ti de 114 Ibidem, p. 3. pepene – fie numai de fric` – e[ti ferit [i de holer` – c`ci 115 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 3. i pepenele produce numeroase cazuri de holer`. Regul` 116 „Adeverul“, nr. 1294/1892, p. 3. i general`, dac` ai ocazia s` faci cuno[tin]` cu holera, 117 „Adeverul“, nr. 1289/1892, p. 3. / ap`r`]i burta – c`ci d\nsa (holera nu burta) a luat de 118 Ibidem, p. 3. / mult timp mitoc`nescul obiceiu de a’]i zice bun` ziua, 119 „Adeverul“, nr. 1223/1892, p. 3. I 120 ating~ndu]i burticica \n semn, de prietenie. Bunacuviin]` Ibidem, p. 3. I cea mai elementar` cere ca atunci c~nd cineva \]i vine \n 121 Ibidem, p. 3. 122 cas` s`’l pofte[ti s` [ad`; fa]` cu holera, aceste principii „Adeverul“, nr. 1303/1892, p. 3. s 123

nu trebuesc \ndepinite. Dac` d\nsa vine s`’]i fac` vizit`, Ibidem, p. 3. t po]i foarte bine s`’i trimi]i respuns prin servitor c` e[ti 124 „Adeverul“, nr. 1297/1892, p. 3. dus la ]ar`, [i nu te \ntorci de c~t pe la sf~r[itul lui 125 Ibidem, p. 3. o 126 Septembre. Aceast` procedare, fa]` cu o persoan` „Adeverul“, nr. 1296/1892, p. 3. r 127

strein` a c`rei cuno[tin]` nu ]ii c~tu[i de pu]in s` o faci, „Adeverul“, nr. 1301/1892, p. 3. i 128

nu are s` par` nemenui gre[it`. S` poate \ns` foarte bine „Adeverul“, nr. 1291/1892, p. 3. e \nt~mpla ca toate aceste pove]e s` fie zadarnice. |n cazul 129 „Adeverul“, nr. 1262/1892, p. 3. acesta, dac` holera trebue neap`rat s` ve ia [i s` ve duc` 130 „Adeverul“, nr. 1264/1892, p. 3. m spre ]ermuri necunoscute, m~ndri]i-ve cel pu]in c` ve 131 Ibidem, p. 3. m a[teapt` un sf~r[it demn numai de capetele \ncoronate: 132 „Adeverul“, nr. 1262/1892, p. 3. ave]i s` muri]i pe tron“ (D.R. Rosetti, Trotuarul Bucure[- 133 „Adeverul“, nr. 1280/1892, p. 3. o 134 tiului, Bucure[ti, Editura Libr`riei Carol Muller, 1896, p. Ibidem, p. 3. d 98-101.). 135 Ibidem, p. 3. 81 „Adeverul“, nr. 1276/1892, p. 3. 136 „Adeverul“, nr. 1227/1892, p. 3. e 82 „Adeverul“, nr. 1277/1892, p. 3. 137 Ibidem, p. 3. r 83 138 „Adeverul“, nr.1278/1892, p. 3. „Adeverul“, nr. 1304/1892, p. 3. n 84 „Adeverul“, nr. 1282/1892, p. 3. 139 Ibidem, p. 3. 85 „Adeverul“, nr. 1276/1892, p. 3. 140 „Adeverul“, nr. 1302/1892, p. 3. \ 86 „Adeverul“, nr. 1282/1892, p. 3. 141 Ibidem, p. 3. 87 |n condi]iile \n care apa putea fi infestat`, vinul [i 142 Potrivit celor observate de noi, o serie de factori pot celelalte b`uturi deveneau, iar be]ivul caricaturizat de explica sistarea acestor apari]ii: fie devenise \ntr-at~t de D.R. Rosetti era con[tient de acest aspect: „\n ap` nu mai cunoscut \nc~t nu mai avea nevoie de publicitate, fie are \ncredere de c~nd cu microbii [i cu doctorul Babe[. Rusescu s-a reprofilat pe alt gen de activit`]i, fie posibilul Doamne fere[te! Te pomene[ti cu holera \n p~ntece! Cel acord cu cei de la „Adeverul“ a \ncetat dintr-un motiv pu]in vinul are un lucru bun, \neac` microbii necazului! necunoscut, fie a renun]at la serviciile creatorului de Apa trebue s` o fierbi, vinul e fiert gata!“ (D.R. Rosetti, reclam` \n ideea c` un asemenea creator a existat, fie op. cit., p. 75). lipsa unei inspira]ii \n elaborarea textului \n condi]iile \n 88 „Adeverul“, nr. 1277/1892, p. 3. care rareori s-a \nt~mplat ca aceea[i inser]ie s` fie publi- 89 „Adeverul“, nr. 1278/1892, p. 3. cat` de dou` ori etc. 90 Ibidem, p. 3. 143 „A[a c~nta ni[te tineri /Prin dreptul lui Rusescu: /Hai 91 „Adeverul“, nr. 1215/1892, p. 3. la birtul lui Rusescu! /Hai la birtul lui Ruses-cu!“ 92 Pe 23 iunie 1892. („Adeverul“, nr. 1313/1892, p. 3). 93 „Adeverul“, nr. 1215/1892, p. 3. 144„Adeverul“, nr. 1286/1892, p. 3. 94 „Adeverul“, nr. 1270/1892, p. 3.

104 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

Rella]iiiille regiimulluii autoriitar all luii Caroll all III-- llea cu opozii]iia.. Studiiu de caz:: arestarea conduceriiii Mii[c\riiii Legiionare Ilarion }iu \ n a r o

p Represiunea statului contra oponen]ilor din Mi[carea Legionar` a fost un proces relativ scurt, \ns` autorit`]ile au dorit s` se respecte parcursul legal privind condamnarea acestora. m Corneliu Codreanu [i principalii colaboratori au fost obiectul unor procese \n care erau acuza]i e de subminarea siguran]ei statului. Ei nu au putut s` se apere democratic, a[a cum avuseser` t anterior anului 1938. Majoritatea avoca]ilor [i martorilor au fost aresta]i, iar oricine dorea s` le n apere punctul de vedere putea deveni la r~ndul s`u arestat. Tot acest proces a culminat cu o asasinarea lui Corneliu Codreanu \n noiembrie 1938, dup` care condi]iile deten]iei s-a mai c \mbun`t`]it, iar regimul autoritar a \ncercat s`-[i asocieze fo[tii adversari \n vederea ob]inerii c legitimit`]ii politice. e i

r PROCESUL INTENTAT DE NICOLAE IORGA LUI CORNELIU CODREANU |N APRILIE 1938

o Anterior decretului de desfiin]are a partidelor politice (21 martie 1938), apropia]ii regelui \nce-

t puser` atacurile asupra Mi[c`rii Legionare, at~t \n pres`, c~t [i la nivel administrativ. Prin

s ordinul nr. 746 din 6 martie 1938, ministrul de Interne a dat dispozi]ie tuturor prefecturilor de poli]ie [i pichetelor de jandarmi s`-i urm`reasc` pe legionari, iar \n cazul \n care nu respectau I noua legisla]ie s`-i aresteze. De asemenea, conform acestui document, func]ionarii statului care I erau prin[i c` fac propagand` legionar` urmau s` fie destitui]i1. Perchezi]iile ulterioare /

/ dispozi]iei au fost sumare, iar orice fel de material legionar g`sit era considerat atentat la sigu-

i ran]a na]ional`. Pentru a se creea o stare de incertitudine, angaja]ii Ministerului de Interne au

i tip`rit [i distribuit circulare false emise de liderii partidului, care de multe ori nu corespundeau

d cu limbajul folosit \n mod curent, dar care aveau incluse lozinci compromi]`toare: „Tr`iasc`

u moartea!“. Presa a contribuit la accentuarea st`rii de debusolare a opiniei publice, prin amplifi-

t carea importan]ei descoperirilor f`cute la respectivele perchezi]ii. |n cele din urm`, persoana lui Corneliu Codreanu a intrat [i ea \n aten]ia propagandei oficiale, iar prin discursuri radiofo- S nice se sus]inea c` nu este rom~n. P~n` \n 1938, numele s`u de Zelea nu ridicase nici un fel de \ndoial` privind apartenen]a la na]iunea rom~n`, iar pentru prima dat`, \n acel moment, s-au f`cut specula]ii sus]inute. De fapt, acest aspect a fost \ndelung dezb`tut at~t la procesele din prima jum`tate a anului 1938, c~t [i la nivel public, deoarece se punea problema dac` un str`in poate fi un na]ionalist veritabil. Cele mai importante atacuri la persoana lui Corneliu Codreanu au fost proliferate \n publica]ia „Neamul Rom~nesc“, editat` de Nicolae Iorga. |n martie 1938, deoarece era consilier regal \n Consiliul de Coroan`, Nicolae Iorga avea statut de \nalt func]ionar public, iar orice fel de afirma]ii \mpotriva lui intrau sub inciden]a noii legisla]ii. Corneliu Codreanu nu a ]inut cont de aceste realit`]i [i printr-o circular` din 26 martie 1938 l-a acuzat pe consilierul regal c` este

105 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 „incorect“ [i „necinstitit suflete[te“ c~nd afirm` faptul c`, prin comer]ul legionar, tinerii na]ionali[ti extremi[ti sus]ineau financiar ac]iuni violente \mpotriva demnitarilor statului. Principala argumenta]ie pe care liderul legionar a adus-o a fost c` \nsu[i Nicolae Iorga i-a \ncurajat pe tinerii na]ionali[ti s` fac` comer], pentru a face concuren]` evreilor [i a rezolva „problema evreiasc`“2. |n esen]`, afirma]iile lui Corneliu Codreanu erau veritabile, dar nu [i \n \mprejur`rile \n care au fost f`cute. Nicolae Iorga a depus pl~ngere \mpotriva lui Corneliu Codreanu, iar \n baza acesteia, Tribunalul Militar al Corpului II Armat` a emis la 29 martie 1938 un ordin de urm`rire. Acuza]ia adus` a fost aceea de ultraj \n baza unei scrisori de amenin]are trimis` printr-un curier3. Imediat dup` intentarea procesului, principalii lideri ai Mi[c`rii Legionare: prof. Grigore

Cristescu, col. Gheorghe Furdui, Traian Cotig`, Gheorghe Clime au fost convoca]i la „Casa S Verde“ (re[edin]a lui Corneliu Codreanu) pentru a studia atitudinea politic` ce trebuia adoptat`. Liderul legionar le-a recomandat apropia]ilor s` nu ia nici un fel de atitudine dac` va fi t condamnat la mai pu]in de [ase luni \nchisoare. |n acel moment a men]ionat c` dore[te s` fie u \nchis \n urma unui astfel de proces, evident politic, pentru a da un exemplu de demnitate. d

Mesajele din teritoriu erau excelente, deoarece cuiburile func]ionau perfect [i aduceau fonduri i la casieria central`4. Corneliu Codreanu credea c` prin arestarea sa, legionarii nu-[i vor pierde i /

moralul [i vor rezista mai puternic presiunii autorit`]ilor locale. Dup` respectiva \nt~lnire [i-a /

anun]at adep]ii c` a[teapt` \n orice moment perchezi]ia autorit`]ilor la „Casa Verde“, c`reia nu I i se va opune. Totu[i, pentru a evita atacuri neprev`zute din afara autorit`]ilor statului, avea \n I vedere s` mobilizeze o gard` de 20-30 de persoane, care s` fie \n permanen]` prezente la re[edin]a sa5. s Valul de arest`ri \nceput \n martie la nivelul jude]elor a atins la jum`tatea lunii aprilie [i cele t o mai importante cadre ale Mi[c`rii Legionare. |n noapte de 16 spre 17 aprilie, Corneliu Codreanu al`turi de al]i 44 de lideri legionari au fost ridica]i de poli]ie, f`r` nici o \n[tiin]are prealabil`. r i

Autorit`]ile au studiat atent momentul ac]iunii, deoarece doreau ca efectul s` fie maxim, \n e

sensul c` trebuia ca to]i s` fie la domiciliu. Sera de 16 spre 17 aprilie a precedat \n anul 1938 c duminica Floriilor, astfel c` nimeni dintre cei viza]i nu se afla \n alt` parte dec~t \n familie. c

Corneliu Codreanu a fost internat la sediul Prefecturii Poli]iei Capitalei p~n` \n sera de 19 aprilie, o c~nd a fost mutat la Jilava, unde urma s` stea p~n` judecarea procesului \n cazul pl~ngerii lui n

Nicolae Iorga. La \nceput, condi]iile de deten]ie nu au fost deloc u[oare, fiind \nchis singur \ntr- t o celul` \n care pere]ii erau umezi. Cu toate c` prim`vara era mai degrab` o iarn` t~rzie, nu a e 6 primit dec~t o rogojin` [i dou` p`turi uzate, astfel \nc~t frigul i-a afectat s`n`tatea . Pentru m restul de]inu]ilor, condi]iile nu au fost cu nimic mai bune, deoarece \n plin anotimp umed au fost du[i p~n` la M`n`stirea Tismana. Transportul s-a f`cut \n camioane, iar \n jude]ul Gorj \n p anul 1938 drumurile erau extrem de precare, iar mul]i dintre cei aresta]i aveau probleme de o s`n`tate. Aici au fost interna]i principalii colaboratori ai lui Corneliu Codreanu: prof. Ion Zelea r Codreanu, Gheorghe Clime, prof. Grigore Cristescu, Virgil Ionescu, Nicolae Totu, Gheorghe a Istrate, Radu Budi[teanu, dr. Paul Craja, Traian Cotig`, Mihail Polihroniade, Sima Simulescu etc. n 7 Cu toate c` erau de]inu]i la o m`n`stire, regimul a fost extrem de aspru, [i au tr`it izola]i . Dup` \ arestarea acestora, [efii de jude]e [i regiuni au intrat \n aten]ia autorit`]ilor, unii reu[ind s` scape [i s` ac]ioneze \n ilegalitate8. Celor din urm` li s-a stabilit domiciliul obligatoriu la M`n`stirea Dragomirna [i la Miercurea Ciuc, \ntr-un lag`r, \ns` \n realitate aveau regim de deten]ie9. |n septembrie 1938 a fost \nfiin]at lag`rul de la Vaslui10, \n care au fost muta]i \n special liderii de e[alon secundar ai Mi[c`rii Legionare, \n condi]iile \n care cei mai importan]i fuseser` transfera]i de la Miercurea Ciuc la R~mnicu S`rat. Procesul s-a judecat la 19 aprilie, iar Corneliu Codreanu a fost privat de multe dintre drepturile cet`]ene[ti constitu]ionale. El a acuzat tribunalul c` \l judec` \n stil „bol[evic“, deoarece nu i s-a oferit posibilitatea s` fac` nici un fel de apreciere, [i c` era nevoit s` se mul]umeasc` cu ap`rarea f`cut` de avoca]i. De asemenea, nu i s-a permis s` angajeze avoca]ii 106 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus pe care \i dorea, deoarece mul]i dintre ace[tia fuseser` inclu[i \n valul de arest`ri. Ap`rarea a fost f`cut` de Sebastian Radovici [i Lizeta Gheorghiu, al`turi de al]i zece avoca]i legionari provinciali, f`r` experien]` \n astfel de procese. Corneliu Codreanu era de p`rere c` nu a adus ofens` autorit`]ii, \ntruc~t a trimis scrisoare lui Nicolae Iorga \n calitatea acestuia de ziarist [i nu de consilier regal. De asemenea, ap`rarea a f`cut aprecieri asupra onestit`]ii lui Nicolae Iorga, care a reu[it s` treac` de cenzur` respectivele articole, cu toate c` \n mod normal ar fi fost respinse. De[i Corneliu Codreanu a apreciat corect c` Nicolae Iorga a folosit cenzura \n favoarea sa11, \n complicitate cu autorit`]ile statului, aceasta nu i-a ajutat la nimic, fiind condamnat la [ase luni de \nchisoare. Cu toate c` la sf~r[itul lunii martie Corneliu Codreanu \[i dorea s` fie condamnat pentru a da un exemplu legionarilor, dup` aceast` sentin]` \i venea din ce \n ce mai greu s` ias` din

\ mecanismul represiunii statului. La c~teva ore dup` anun]area sentin]ei, Consiliul de Mini[tri a

n decis s` intenteze un nou proces lui Corneliu Codreanu, pentru atentat contra siguran]ei pu- 12

a blice . |n fa]a noilor acuza]ii, liderul legionar nu avea foarte multe argumente de ap`rare,

r deoarece putea fi acuza practic de orice, iar principalii colaboratori se aflau \n deten]ie ca [i el.

o La nivel local, moralul legionarilor a sc`zut dup` sentin]` [i valurile de arest`ri, iar conducerea o asigurau unele cadre r`mase \n libertate insuficient preg`tite. Membrii cuiburilor au primit dis- p pozi]ii s` distrug` orice fel de material venit de la centru dup` citire, pentru a nu intra sub inci- m den]a legilor dac` ar fi fost descoperite13. Moralul legionarilor era extrem de sc`zut \n aprilie e 1938, iar liderii r`ma[i \n libertate trebuiau s` \ntreprind` unele ac]iuni organizatorice dac` do- t reau s` asigure continuitatea mi[c`rii. n CONDAMNAREA LUI CORNELIU CODREANU PENTRU „|NALTå TRåDARE“ o Dup` sentin]a din procesul intentat de Nicolae Iorga, condi]iile de deten]ie ale lui Corneliu c

c Codreanu s-au \mbun`t`]it. Autorit`]ile aveau garan]ia c` cel pu]in pentru o perioad` de]inutul

e se afl` legal sub supraveghere permanent`, a[a c` aveau timp pentru a formula noi acuza]ii,

i pentru un proces care trebuia s`-l lichideze ca om politic. |ncep~nd cu 1 mai lui Corneliu

r Codreanu i s-a adus la cuno[tin]` c` unele acuza]ii mai vechi vor fi reactivate, inclusiv din

o procesul asasin`rii lui I.G. Duca. Acesta s-a aflat \ntr-o mare stare de confuzie, pentru c` nu

t putea lua contact cu avoca]ii s`i, dar nici cu legionarii apropia]i. Abia la 5 mai a luat cuno[tin]`

s de noul proces, \n care era acuzat de \nalt` tr`dare, moment \n care [i-a dat seama de natura actului juridic care urma s` se desf`[oare14. I Ordonan]a definitiv` pentru trimiterea \n judecat` a lui Corneliu Codreanu \n procesul de I

/ \nalt` tr`dare a fost dat` la 16 mai 1938 [i a avut [apte capete de acuzare: 1. crearea de

/ organiza]ii \n r~ndul elevilor; 2. emiterea unor circulare cu instruc]iuni [i \ndemnuri la violen]`;

i 3. organizarea unor exerci]ii de tir; 4. organizarea unui serviciu de informa]ii particular; i 5. de]inerea de acte secrete; 6. leg`turi cu organiza]ii str`ine; 7. crima de r`zvr`tire15. Prima d \nt~lnire cu avoca]ii a avut loc la 19 mai, prilej cu care le-a transmis c` se simte obosit din cauza

u regimului deten]iei, dar c` personalul \nchisorii se poart` bine cu el. Corneliu Codreanu a spus t c` se simte tr`dat, deoarece marii avoca]i au refuzat s` \l apere [i astfel a fost pus \n postura de a fi ap`rat de avoca]i f`r` experien]`: Lizeta Gheorghiu, Horia Cosmovici, Alexandru Borcea, S Nicolae {eitan, Paul Iacobescu sau Nicolae Andreescu. La aflarea acuza]iilor s-a sim]it ofensat de strategia autorit`]ilor. El a sus]inut c` dac` s-au g`sit \n jude]ul Ilfov arme personale ale legionarilor nu \nsemna c` Mi[carea Legionar` de]inea mari arsenale. Acuza]ia privind organizarea de servicii secrete a fost de asemenea respins`, \ntruc~t informa]iile despre ac]iunile politice le lua de la ziari[tii care st`teau mai toat` ziua la Café Corso sau la Café Royal, f`r` a-i \nregimenta \n structuri ostile statului. Ulterior a descoperit chiar c` unii dintre ace[ti ziari[ti \l spionau, la solicitarea autorit`]ilor. Corneliu Codreanu nu recuno[tea de asemenea nici c` s-a pus \n slujba unor puteri str`ine, rela]ia sa cu Adolf Hitler const~nd doar \ntr-o singur` telegram` de felicitare, pe care recuno[tea c` a trimis-o16. Respectiva felicitare a fost transmis` telegrafic la 12 martie 1938 cu ocazia anex`rii Austriei17, iar Corneliu Codreanu a afirmat c` nu a 107 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 fost redactat` de el, ci de un avocat legionar \n numele s`u. De altfel, statul german nu luase nici o pozi]ie fa]` de procesul lui Corneliu Codreanu la nivelul Lega]iei de la Bucure[ti. Adolf Hitler \i recomandase lui Wilhem Fabricius s` nu se amestece \n aceast` problem` intern` a Rom~niei, dar s` urm`reasc` desf`[urarea procesului [i s` trimit` rapoarte periodice18. |n preajma declan[`rii procesului, legionarii aveau \n vedere informarea membrilor din teritoriu prin radio [i astfel au preg`tit instalarea unui post clandestin de radio-emisie19. Procesul s-a deschis la 23 mai 1938 la Tribunalul Militar al Corpului II Armat`, Sec]ia I-a, iar dezbaterile au durat p~n` pe 27 mai. |n cele din urm` cele [apte capete de acuzare au fost reduse la numai trei: 1. tr`dare prin de]inere [i reproducere \n public de acte interes~nd siguran]a statului; 2. uneltire contra ordinii sociale; 3. r`zvr`tire20. Pentru ap`rarea lui Corneliu Codreanu s-au \nscris circa 200 21 de avoca]i, \ns` mul]i dintre ei au fost aresta]i sau constr~n[i s` renun]e . Este [i cazul unuia S dintre fondatorii Mi[c`rii Legionare, Corneliu Georgescu, care sc`pase de primul val de arest`ri. Deoarece fusese inclus de Corneliu Codreanu pe lista ap`r`torilor, fiind avocat, s-a prezentat la t Tribunalul Militar, moment \n care a fost arestat [i dus la Miercurea Ciuc, unde se aflau liderii u legionari aresta]i odat` cu [eful organiza]iei, dup` mutarea de la M`n`stirea Tismana22. |n final d 23 lista avoca]ilor a cuprins doar 78 de persoane , dintre care nici un nume important. Corneliu i Codreanu adresase solicitarea de a-l ap`ra at~t lui Istrate Micescu, c~t [i lui Grigore Iunian, dar i /

ambii au refuzat. Avoca]ii au fost \mpiedica]i s` se documenteze pentru proces, deoarece abia /

pe 21 mai au avut acces la dosarele acuz`rii, iar cererea de expertiz` grafologic` a documentelor I 24 incriminate a fost refuzat` . Ap`rarea nu a avut la dispozi]ie nici to]i martorii pe care \i I solicitase. Dintr-un total de 120 de persoane convocate, 30 se aflau cu domiciliu obligatoriu la Miercurea Ciuc, printre care cei mai importan]i: prof. Ion Zelea-Codreanu, Mihail Polihroniade, s col. Gheorghe Z`voianu, Traian Cotig`, prof. Drago[ Protopopescu, Vasile Cristescu, Nicolae t o Totu, prof. Nae Ionescu, Gheorghe Clime, Alexandru Cantacuzino, Vasile Ia[inschi, prof. Radu Demetrescu-Gyr, prof. Sima Simulescu etc. r i

Cel mai semnificativ nume care a pledat pentru ap`rarea lui Corneliu Codreanu la procesul e

din mai 1938 a fost generalul Ion Antonescu, un vechi sf`tuitor al lui liderului legionar. Cu toate c c` au fost ref`cute listele de martori, soarta procesului nu a putut fi schimbat`: pentru acuza]ia c de de]inere de acte secrete, interes~nd siguran]a statului, acuzatul a fost condamnat la zece ani o de munc` silnic` [i trei ani de degradare civic`; pentru acuza]ia de reproducere \n public de acte n

care interesau siguran]a statului a fost condamnat la zece ani de munc` silnic` [i la trei ani de t degradare civic`; pentru acuza]ia de uneltire contra ordinii sociale, a fost condamnat la cinci ani e de \nchisoare corec]ional`, 10.000 lei amend` penal` [i cinci ani de interdic]ie corec]ional`; m pentru acuza]ia de r`zvr`tire a fost condamnat la opt ani de deten]ie riguroas` [i la trei ani de degradare civic`. Tribunalul Militar a decis ca acuzatul s` execute numai pedeapsa de zece ani p munc` silnic` [i [ase ani degradare civic`. Pentru cheltuielile privind organizarea procesului, o Corneliu Codreanu urma s` pl`teasc` suma de 2.000 lei25. r Era evident faptul c` pedeapsa primit` de Corneliu Codreanu \n acest proces era una a politic`, [i nu penal`. De asemenea, la fel de evident era faptul c` inculpatul nu va duce la n

\ndeplinire \ntreaga perioad` de deten]ie. Soarta lui Corneliu Codreanu a depins din acel \ moment numai de evolu]iile interne, dar mai ales de cele interna]ionale [i nu de sentin]a Tribunalului Militar al Corpului II Armat`. |n timpul procesului, Corneliu Codreanu a fost ]inut sub o paz` extrem de sever`26, cu toate c` nimeni nu a \ncercat s` reac]ioneze \n vreun fel. Singurii care s-au agitat \n preajma Tribunalului Militar au fost comuni[tii, care doreau ca \n timpul procesului s` strige lozinci favorabile motiva]iilor acuz`rii27. |n ]ar`, legionarii erau foarte dezorienta]i deoarece con[tienti- zau c` liderul lor nu mai poate sc`pa [i de aceast` dat` de \nchisoare28. Corneliu Codreanu reprezenta pentru ace[tia un mit, era singurul [ef pe care-l avuseser` vreodat` — „C`pitanul“. |ns` autorit`]ile nu puteau lua \n seam` numai acesta, iar uneori au \ntreprins ac]iuni pripite. Circulau zvonuri c` \n ajunul pronun]`rii sentin]ei, comandantul \nchisorii Jilava a fost arestat, 108 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus deoarece se descoperise c` participa la un complot care preg`tea evadarea acuzatului29. |ntr- adev`r, \n februarie 1938 s-a pus la cale un plan de evadare al lui Corneliu Codreanu de la Jilava prin \nlocuirea sa cu o persoan` care-i sem`na fizic, dar \n luna mai 1938 organiza]ia Bucure[ti era foarte sl`bit` de valul de arest`ri ca s` mai \ntreprind` o astfel de ac]iune. Nici popula]ia nu mai era impresionat` de cauza legionar` deoarece autorit`]ile organizaser` o campanie propa- gandistic` anti-legionar` bine pus` la punct. |n preajma procesului, au fost distribuite mai multe copii ale unei variante a genealogiei genealogiei lui Corneliu Codreanu, cu caracter ofensator. Conform acesteia, familia Zelea-Codreanu provenea dintr-o mixtur` de na]ionalit`]i central [i est europene: ru[ii, ucraineni, germani, rom~ni, cehi, iar majoritatea ascenden]ilor fuseser` delicven]i, sau avuseser` un caracter violent30. Atitudinea popula]iei \n contextul acestor dispute a fost de nep`sare, iar societatea civil` mai degrab` s-a bucurat de rezultatul sentin]ei31,

\ deoarece dorea s` vad` rezolvat` aceast` problem`. n

a CONSECIN}ELE CONDAMNåRII LUI CORNELIU CODREANU

r Dup` anun]area sentin]ei Tribunalului Militar, Mi[carea Legionar` a intrat \ntr-un mare con

o de umbr`. |n primul r~nd, popula]ia nu mai manifesta simpatie pentru cauza na]ionali[tilor

p extremi[ti deoarece considera c` tensiunile din timpul procesului puteau crea instabilitate la nivel na]ional. Aceast` situa]ie a fost favorizat` \n primul r~nd de pozi]ia fostelor partide politice m democratice fa]` de proces32. Legionarii spuneau c` cei mai interesa]i de condamnarea lui e

t Corneliu Codreanu erau liberalii, deoarece Gheorghe T`t`rescu dorea ca poten]ialul s`u adversar la func]ia de prim-ministru s` fie eliminat din calculele politice. Na]ional-]`r`ni[tii, prin n tradi]ie, nu apreciau extremismul Mi[c`rii Legionare. Primii care au luat \n serios ameliorarea o dezvolt`rii organiza]iei legionare au fost na]ional-]`r`ni[tii Virgil Madgearu [i Armand C`linescu. c

c Virgil Madgearu chiar a avut de suferit repercursiuni, fiind atacat la mo[ia sa de un grup de

e legionari, organiza]i dup` toate probabilit`]ile de la centru. Negocierile dintre Corneliu

i Codreanu [i Iuliu Maniu din anul 1937, finalizate cu pactul electoral, nu au fost primite cu

r deplin` satisfac]ie de membrii ambelor grup`ri, fiind mai degrab` o \n]elegere politic` \ntre [efii

o acestora. |n teritoriu, liderii na]ional-]`r`ni[ti [i liberali nu numai c` au primit cu satisfac]ie

t arestarea liderilor legionari, ba chiar au apreciat c` pedeapsa dat` lui Corneliu Codreanu era 33 s prea mic` . Legionarii din provincie au fost profund dezorienta]i de cursul evenimentelor. Cei mai radi- I cali dintre ei fuseser` aresta]i, iar noua legisla]ie spunea c` orice material de propagand` I

/ legionar putea deveni obiect delict. Presiunea asupra lor a devenit mult mai mare dup` publi-

/ carea Jurnalului Consiliului de Mini[tri nr. 46.645 din 24 mai 1938, prin care a fost introdus` 34 i pedeapsa cu moartea . Autorit`]ile locale aveau toate motivele s` se team` de extremismul i legionarilor. |n campania electoral` din 1937 existaser` numeroase abuzuri ale propagandi[tilor d Partidului „Totul pentru }ar`“, care de multe ori umblau \narma]i. Existau numeroase pl~ngeri

u ale b`tr~nilor satelor c` nu mai exista respect al tinerilor pentru b`tr~ni deoarece g`rzile t legionare [i cuziste deveneau violente dac` nu li se r`spunde la saluturile proprii. De asemenea, mai ales dup` anun]area rezultatelor alegerilor din 20 decembrie 1937, violen]ele dintre g`rzile S legionare [i cuziste erau foarte dure, \n condi]iile \n care adep]ii LANC se credeau \ndrept`]i]i s` preia „controlul str`zii“ deoarece guvernul era condus de partidul lor. La jum`tatea lunii ian- uarie, Senatul Legionar, prin vocea lui Corneliu Codreanu, a fost nevoit s` intervin` [i s` reco- mande lini[te, pentru a nu se da argumente guvernului s` \n`spreasc` tratamentul fa]` de Mi[carea Legionar`. Cu toate c` la nivel general legionarii erau resemna]i, dup` condamnarea lui Corneliu Codreanu organizarea a fost preluat` de elemente extremiste dispuse s` nu ia \n seam` riscul. Astfel c`, unele grup`ri neorganizate de la centru au decis individual s` preg`teasc` evadarea din \nchisoare a liderului legionar35, dar f`r` a \ntreprinde ac]iuni concrete. A[a cum s-a precizat mai sus, exista un plan de evadare a lui Corneliu Codreanu \nc` din februarie 1938, dar care era 109 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 cunoscut de autorit`]i. Deoarece paza de]inutului era bine pus` la punct, iar conducerea de la Bucure[ti a Mi[c`rii Legionare dezorganizat`, aceste planuri de la sf~r[itul lunii mai au dus cel mai probabil la arestarea ini]iatorilor. Dup` finalizarea procesului [i emiterea sentin]ei, Corneliu Codreanu a fost mutat din \nchisoarea Jilava la Doftana, \n jude]ul V~lcea. Cu toate c` era condamnat la zece ani munc` silnic`, nu a efectuat nici o or` de munc` fizic`, fiind doar \n regim de deten]ie36. Din informa]iile pe care le-a trimis Corneliu Codreanu \n afara, reiese c` a fost ]inut singur \n celul`, f`r` a putea avea acces la pres` sau alte surse de informa]ii politice. |nc` de la \nceput le-a recomandat legionarilor s` nu \ntreprind` ac]iuni de protest [i s` a[tepte ca evenimentele s` aduc` rezolvarea st`rii lor de fapt. Corneliu Codreanu a fost dintotdeauna adeptul utiliz`rii justi]iei, astfel c` imediat dup` comunicarea sentin]ei a anun]at c` va face recurs. Personal el nu credea S \n eficien]a unui plan de evadare [i le-a comunicat legionarilor s` se ab]in` de la astfel de activit`]i extreme. Pentru recurs, avoca]ii lui Corneliu Codreanu au formulat 15 motive de casare t a sentin]ei, printre care: faptul c` ap`rarea nu a avut acces la toate dosarele incriminatorii, u faptul c` nu s-a acceptat \n instan]` citarea avocatului R`dulescu-Thanir, cel despre care d 37 spuneau c` a redactat scrisoarea de felicitare c`tre Adolf Hitler etc . P~n` \n toamn`, avoca]ii i liderului legionar au formulat mai multe astfel de contesta]ii ale sentin]ei, dar toate au fost i /

respinse de Tribunalul Militar. /

Condi]iile de deten]ie din \nchisoarea Doftana au fost bune, iar Corneliu Codreanu nu s-a I pl~ns de tratament, dimpotriv`, a apreciat modul \n care se poart` personalul \nchisorii cu el. I Rudele de gradul \nt~i i-au putut face frecvent vizite [i i-au adus [i pachete. Acestora le-a transmis c` are aer, c` i se face tratament medicamentos etc.38 [i c` legionarii trebuie s` se ab]in` s de la orice tentativ` care ar putea provoca reac]ia autorit`]ilor, deoarece \i \ncurcau socotelile. t o El mai spunea c` \mprejur`rile interna]ionale nu permiteau reorganizarea [i recomanda acelora care nu sunt dispu[i s` a[tepte c` pot s` p`r`seasc` mi[carea39. Cu toate acestea, informa]iile r i

care ajungeau \n teritoriu erau contradictorii, mai ales \n luna august, c~nd se spunea c` este e 40

tratat foarte sever . Campania de dezinformare s-a legat de strategia noii echipe de conducere c de la nivel na]ional, care \n var` se consolidase [i preg`tea ac]iuni violente. |n general, au fost c recruta]i legionari recunoscu]i ca extremi[ti, sau membri noi, dispu[i la sacrificiu. Conducerea o

\nchisorii de la Doftana a fost nevoit` \n aceste condi]ii s` \n`spreasc` m`surile de securitate. |n n

primul r~nd, paza pe timp de noapte a fost serios consolidat` [i au fost solicitate reflectoare t electrice mai puternice. Au fost reangaja]i mai mul]i jandarmi care terminaser` stagiul militar, e motiva]i de pl`]i peste medie. Ra]iile de hran` [i soldele au fost dublate, verific`rile \n r~ndurile m personalului au fost \n`sprite, iar jandarmii nu aveau voie s` intre \n contact cu de]inu]ii. Pentru intimidare, conducerea \nchisorii a primit ordin s` fac` exerci]iile de tragere \n apropierea p zidurilor, iar fiecare jandarm trebuia s` aib` \n dotare \n permanen]` 100 de cartu[e41. De[i nu o au fost semnalate tentative de evadare, toate acestea m`suri de precau]ie atest` faptul c` r autorit`]ile cuno[teau noile inten]ii ale legionarilor [i nu erau dispuse s` ri[te. a Aceste eforturi de reorganizare s-au limitat doar la segmentul radical al Mi[c`rii Legionare, n deoarece membrii din teritoriu au fost din nou demoraliza]i de sentin]a \n procesul fo[tilor \ conduc`tori ai Partidului „Totul pentru }ar`“. Dup` ce au fost du[i o perioad` la M`n`stirea Tismana, \n aprilie 1938 ei au fost muta]i la Miercurea Ciuc. Deoarece nu li se judecase procesul, aveau statut de persoane cu domiciliul obligatoriu, sub paza jandarmilor. Dup` finalizarea procesului lui Corneliu Codreanu, \n var` s-a organizat [i pentru ei un proces, tot la Tribunalul Militar al Corpului II Armat`. Ini]ial autorit`]ile au \ncercat s` ob]in` de la fo[tii lideri ai Partidului „Totul pentru }ar`“ declara]ii de fidelitate fa]` de noul regim42. Tentativa nu a avut efect \n acest moment, deoarece ei credeau, ca [i Corneliu Codreanu, c` evolu]iile interna]ionale le va \mbun`t`]i situa]ia. Procesul a \nceput la data de 25 iulie 1938, dup` ce au fost adu[i de la Mircurea Ciuc la \nchisoarea Jilava. Sentin]a le-a fost comunicat` acuza]ilor la 1 august: Alexandru Cantacuzino [i Vasile Cristescu au primit, \n lips`, deoarece evadaser` \n timpul 110 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus transportului, c~te 9 ani de \nchisoare, Gheorghe Clime, Alexandru Christian Tell, Gheorghe Istrate, Mihail Polihroniade, dr. Paul Craja, Traian Cotig`, prof. Sima Simulescu, Virgil Ionescu, B`nic` Dobre, col. Gheorghe Furdui, dr. {erban Milcoveanu, Nicolae Totu [i Radu Budi[teanu, c~te 7 ani de \nchisoare, Gheorghe Apostol, Eugen Ionic` [i Aurel Serafim c~te 5 ani \nchisoare, iar preotul Nicolae Georgescu-Edine], 1 an \nchisoare43. Era evident c` nici ei nu vor ajunge s` execute pedeapsa pentru care au fost condamna]i, iar evolu]iile interna]ionale urma s` le regleze statutul. Dup` proces, au fost muta]i de la Miercurea Ciuc la \nchisoarea de maxim` siguran]` R~mnicu S`rat. Acolo ei nu mai aveau statut de re]inu]i cu domiciliul obligatoriu, fiind de]inu]i pentru pedepsele pe care trebuiau s` le execute. La Miercurea Ciuc, condi]iile de securitate nu au fost cele mai vigilente, iar unii legionari au reu[it s` evadeze. Este [i cazul unui important lider, Victor Silaghi, care \n noapte de 30-31 iulie a reu[it s` fug`, fiind dat \n urm`rire 44 \ general` .

n |n cele din urm`, Corneliu Codreanu a fost adus [i el la R~mnicu S`rat, fiind transferat de la

a Doftana \n noaptea de 15 septembrie. Conducerea \nchisorii de la Doftana s-a ar`tat profund 45

r mul]umit` de decizia venit` de la Bucure[ti deoarece se temea de o evadare a de]inutului .

o Conform unor informa]ii, Corneliu Codreanu a apreciat pozitiv acest transfer [i le-a transmis legionarilor c` \n cur~nd va ie[i din \nchisoare. Cu toate c` [i la R~mnicu S`rat st`tea singur \n p celul` [i nu putea s` ia leg`tura cu ceilal]i legionari afla]i acolo, el afirma c` are condi]ii mai bune m ca la Doftana, ceea ce-l f`cea s` cread` c` situa]ia lui se va ameliora46. La scurt timp dup` e transfer, Corneliu Codreanu se pare c` ar fi primit vizita generalului Ion Bengliu, [eful t Inspectoratului General al Jandarmeriei, ceea ce a condus la ridicarea moralului lui Corneliu n Codreanu pentru c` oficiali ai statului l-au contactat. Informa]iile acestea au ajuns prin [efii de o jude]e la legionarii din teritoriu, cu scopul de a le ridica moralul47. Prin so]ia sa, Corneliu c Codreanu le-a transmis legionarilor s` se ab]in` de la excese [i s` a[tepte un context favorabil. c |ns` \n septembrie 1938 noua structur` de conducere legionar` deja se consolidase [i se pare e 48

i c` dispunea [i de armament . Mesajele lui Corneliu Codreanu, care se afla \n deten]ie, nu mai

r aveau aceia[i valoare ca [i atunci c~nd era liber [i putea coordona activit`]ile legionarilor. Preg`tirile din vara anului 1938 privind evadarea lui Corneliu Codreanu erau deja avansate, [i, o

t ceea ce este cel mai important, erau coordonate la nivel central. Unul dintre planuri prevedea

s evadarea lui Corneliu Codreanu din \nchisoarea de la R~mnicu S`rat, urmat` de trecerea peste grani]` \n Germania. Planul a fost pus cu bine pus la punct, \nc~t autorit`]ile nu au aflat despre I existen]a sa. Organizatorii evad`rii au procurat acte false [i un pa[aport pentru Corneliu I Codreanu, care urma s` p`r`seasc` ]ara \n caz de reu[it` pe la grani]a cu Ungaria. Organiza]iile /

/ locale de pe raza itinerarului R~mnicu S`rat-Arad au avut responsabilitatea de a constitui echipe

i de c~te trei legionari, care urmau s`-l escorteze pe distan]e mici, pentru a nu fi descoperite. Au

i fost stabilite parole de recunoa[tere, distan]ele pe care trebuiau s` le parcurg` echipele etc. Nu

d se poate [ti c~t de eficient ar fi fost planul, \ns` nu a fost pus \n aplicare, datorit` refuzului lui

u Corneliu Codreanu de a se supune riscului. Dup` cum s-a afirmat anterior, \nc` din aprilie [eful

t legionarilor recomandase lini[te membrilor din teritoriu. Conform spuselor unor contemporani, Corneliu Codreanu refuza s` mai cread` c` poate sc`pa cu via]` \n urma deten]iei [i c` ar fi S intrat \ntr-o faz` mistic`, deoarece credea c` este trimis de Dumnezeu ca s` se sacrifice pentru salvarea na]iunii49. |n scrierile sale memorialistice, Corneliu Codreanu a f`cut numeroase trimiteri la divinitate \n ascensiunea legionarilor, \ns` este greu de crezut c` ar fi intrat \ntr-o astfel de stare de ascez`. Informa]ia apare la mai mul]i memoriali[ti, \nc~t \nclin`m s` credem c` ar fi existat o opozi]ie a lui privind planurile de evadare. |n toamna anului 1938 starea general` de spirit a legionarilor se \mbun`t`]ise fa]` de prim`var`. De asemenea, contextul interna]ional le era favorabil, \ntruc~t puterea Germaniei cre[tea, f`r` ca marile state democratice s` ac]ioneze. Dup` ce \n martie statul nazist realizase Anschluss-ul, la 29 septembrie, o nou` \nc`lcare a dreptului interna]ional le-a creat germanilor satisfac]ii, prin deciziile Conferin]ei de la München. Speran]ele legionarilor s-au intensificat dup`

111 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Dictatul de la Viena privind Cehoslovacia, de la 2 noiembrie. Mul]i dintre ace[tia au crezut c` este vorba despre contextul interna]ional la care f`cuse apel Corneliu Codreanu [i s-a creat un sentiment general de speran]`. Noua conducere organizatoric` a \ncercat s` for]eze m~na regelui, distribuind unele manifeste de amenin]are50. Cu toate acestea, concluzia general` este c` prin condamnarea lui Corneliu Codreanu, Mi[carea Legionar` a primit o puternic` lovitur` de imagine [i de for]`. Nivelul electoral atins \n decembrie 1937 a fost practic anulat de valul de arest`ri [i condamn`ri din prim`var` [i var`. Popula]ia \n general era [i ea nemul]umit` de sistemul partidelor politice, al luptelor [i promisiunilor electorale etc. Regele a fost sus]inut con[tient [i sincer de corpul cet`]enesc la \nceputul perioadei de regim autoritar. Legionarii, care vorbeau de un deceniu despre

ineficien]a sistemului parlamentar, au fost \n 1938 victimele propriei propagande. Membrii veni]i S \n 1936-1937, care reprezentau majoritatea, s-au resemnat cu ideea desfiin]`rii Partidului „Totul

pentru }ar`“ [i au aderat la \ndemnul regal de contribu]ie la efortul comun de redresare t economico-social` a Rom~niei. Latura extremist` a organiza]iei, care s-a mobilizat dup` u

prim`vara anului 1938, nu a fost o mi[care de 15,56% din electorat, ci una de adep]i ai violen]ei, d

pe fondul unei convingeri ideologice foarte stabile. Cu toate c` \n 1927 Corneliu Codreanu a i \nfiin]at Mi[carea Legionar` drept o organiza]ie spiritual`, \n care aveau loc numai cei care i credeau \n valorile ei, dup` 1936 a fost nevoit s` accepte sistemul membership-ului, ocazie cu / /

care s-a integrat perfect \n sistemul politic de tip liberal. Cei care au aderat la Partidul „Totul I

pentru }ar`“ datorit` charismei liderului Mi[c`rii Legionare, sau datorit` discursului na]ionalist, I au plecat primii dup` arestarea liderilor, iar mul]i dintre ei au devenit func]ionari fideli noii structuri statale. Nu numai fo[tii membri ai Partidului „Totul pentru }ar`“ au f`cut aceasta, ci [i s membrii celorlalte partide foste parlamentare: PNL, PN}, PNC etc. t o r NOTE i 1 21

Zamfirescu, Drago[, Legiunea Arhanghelul Mihail. De la ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. e mit la realitate, Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 1997, p. 15/1938, f. 138. 250. 22 Sima, Horia, „Mari existen]e legionare. Corneliu c 2 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, vol. II, ed. Radu- Georgescu“, \n }ara [i Exilul, an I, nr. 11, 1 septembrie c

Dan Vlad, Bucure[ti, Editura Majadahonda, 2000, p. 25-31. 1965, p. 27. o 3 23

Ibidem, p. 33-34. Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 58-59. n 4 Ibidem, p. 32-33. 24 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. 5 Ibidem, p. 32. 15/1938, f. 139. t 6 25 Arhivele Nationale Istorice Centrale (\n continuare Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 68-85. e 26

ANIC), Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. m 252/1938, f. 17-20. 252/1938, f. 24. 7 27

Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 45-47. Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 117-118. p 8 Chioreanu, Nistor, Morminte vii, Ia[i, Institutul 28 Ibidem, p. 94. European, 1992, p. 33. 29 Ibidem, p. 96-97. o 9 30 Palaghi]`, {tefan, Garda de Fier spre re\nvierea Ibidem, p. 106-113. r Rom~niei, Bucure[ti, Editura Roza V~nturilor, 1993, p. 31 Ibidem, p. 96-97. 105. 32 Ibidem, p. 97-98. a 10 33 Sima, Horia, „La un an de la moartea lui Ilie G~rnea]`“, Ibidem. n \n }ara [i Exilul, an VIII, nr. 7-8, mai-iunie 1972, p. 2. 34 Ibidem 11 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 42-43. 35 Ibidem, p. 99. \ 12 Heinen, Armin, Legiunea „Arhanghelul Mihail“. Mi[care 36 Heinen, Armin, op. cit., p. 357. social` [i organiza]ie politic`. O contribu]ie la problema 37 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 120-121. fascismului interna]ional, Bucure[ti, Editura Humanitas, 38 Ibidem, p. 132-133. 1999, p. 355. 39 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. 13 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 34-35. 15/1938, f. 69. 14 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. 40 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, 252/1938, f. 20-21. dosar nr. 54/1939, f. 67. 15 Ibidem, dosar nr. 278/1938, f. 9. 41 Ibidem, dosar nr. 49/1938, f. 10-20. 16 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 53-54. 42 ANIC, Fond Direc]ia General` a Poli]iei, dosar nr. 17 Zamfirescu, Drago[, op. cit., p. 250. 15/1938, f. 133. 18 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 47-48. 43 Ibidem, dosar nr. 262/1940, f. 86. 19 Ibidem, p. 56-57. 44 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, 20 Ibidem, p. 58. dosar nr. 54/1939, f. 124. 112 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus 45 Procesele lui Corneliu Zelea Codreanu, p. 135. 49 Chioreanu, Nistor, op. cit., p. 36; Dumitrescu-Bor[a, 46 Ibidem, p. 137. Ion, Cal troian intra muros. Memorii legionare, Bucu- 47 Ibidem, p. 137-138. re[ti, Editura Lucman, f.a., p. 266. 48 ANIC, Fond Inspectoratul General al Jandarmeriei, 50 Heinen, Armin, op. cit., p. 358. dosar nr. 54/1939, f. 129. \ n a r o p m e t n o c c e i r o t s I I / / i i d u t S

113 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Tr\s\turiille iideollogiieii [ii declliinull lluii Nasser

Cristina Nedelcu S t u d i

Revolu]ia din 23 iulie 1952 nu a ap`rut din neant. Revolta a fost \mpotriva venalit`]ii, i corup]iei [i ineficien]ei clasei politice, dar [i a sistemului democra]iei liberale, care s-a constituit / /

[i a func]ionat \n Egipt \n perioada 1805-1952, considerat de „Tinerii Ofi]eri“ ca surs` principal` I a declinului ]`rii. Alc`tuirea grupului contestatar a fost gradual` [i favorizat` de \ns`[i evolu]iile I societ`]ii egiptene din perioada men]ionat` mai sus. Apari]ia [i legitimarea curentului politic propus de Nasser a fost posibil` datorit` interac]iunii factorilor locali [i globali, ce au avut \n s fundal desf`[urarea procesului de modernizare, iar momentul 1952 a reprezentat o izbucnire \n t urma acumul`rilor din epocile anterioare. Ace[ti factori au fost: arabismul, Primul r`zboi o mondial, independen]a formal` a Egiptului din 1936 [i r`zboiul arabo-israelian din 1948. Astfel, r \n iulie 1952 puterea politic` \n Egipt a trecut din m~inile clasei tradi]ionale \n cele ale armatei i [i alia]ilor ei. Perioada tumultoas` a luptei pentru putere nu s-a sf~r[it \n 1952, ci a continuat e c

p~n` \n 1955, c~nd Nasser l-a \nl`turat de la putere pe generalul Neguib. c

|n acest articol ne intereseaz` raportul stabilit \ntre tras`turile ideologiei sale [i declinul s`u. o

Este posibil ca sursa declinului s`u s` fie tocmai ideologia sa. n t

I. PROBLEMA PRELUåRII PUTERII {I A LEGITIMåRII e

Nasser a preluat u[or puterea, \ns` adev`rata problem` a constituit-o legitimarea sa. m Condi]ia esen]ial` \n acest sens era aceea de a propune un sistem de idei pe m`sura nevoilor [i a[tept`rilor popula]iei. |n cazul politicii interne acest sistem [i-a g`sit expresia \n „socialismul p arab“, iar pan-arabismul, na]ionalismul arab [i neutralitatea fa]` de conflictul dintre cele dou` o Superputeri au determinat ac]iunile sale din politica extern`. r Proveni]i din p`turile sociale de jos, noii de]in`tori ai puterii dup` Revolu]ia din 1952 au fost a \n principal interesa]i de reformarea domeniului social, mai ales de reforma agrar`. Tendin]a lui n

Neguib de a pune pe un plan secund aspectul social [i preocuparea lui de a monopoliza scena \ politic`, declar~ndu-se adeptul revenirii la sistemul parlamentar de model occidental, care era considerat de masele egiptene ca fiind corupt — a suspendat Constitu]ia din 1923 [i a am~nat alegerile pentru o perioad` de 3 ani — a provocat \nl`turarea sa de un grup de „Tineri Ofi]eri“, condus de Nasser. Spre deosebire de predecesorii s`i, Nasser a \n]eles preocuparea poporului s`u pentru trecut [i c` elementul cel mai important pentru p`strarea puterii era s` de]in` controlul Armatei. Ca sa p`streze puterea, el trebuia s` aib` sprijinul maselor [i s` \[i asigure loialitatea armatei. Preluarea puterii a fost u[or de realizat \n cazul lui Nasser [i pentru c` a beneficiat de un moment prielnic. |n lumea arab`, anii ’50 au fost o adev`rat` decad` a loviturilor de stat, ini]iat` \n 1949 \n Siria de ac]iunea \n for]` a colonelului Za’aim. Cei care preluau puterea f`ceau parte 114 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus din r~ndul Armatei, sau alia]i cu ea, [i erau membrii genera]iei ajuns` la maturitate \n anii ’30- ’40, exclus` din via]a politic` de c`tre cei pe care acum \i \nl`turau prin ac]iuni violente1. Alian]a cu Armata era absolut necesar` pentru c` accesul la putere presupunea folosirea for]ei, iar Armata, instrumentul necesar pentru ac]iune, era [i simbolul demnit`]ii [i al m~ndriei na]ionale, elemente necesare \n procesul ulterior de legitimare \n fa]a maselor. Armatele na]ionale erau elemente noi \n societ`]ile arabe. |n Egipt, p~n` la al Doilea r`zboi mondial militarii de origine egiptean` aveau un statut inferior \n structurile Armatei, func]iile \nalte fiind ocupate de ofi]eri englezi, [i, ca o consecin]`, erau situa]i din punct de vedere al statutului la periferia societ`]ii. |ns`, \n urma Revolu]iei din 1952, ei au devenit centrul vie]ii social-politice. Nasser [i-a asigurat sprijinul Armatei prin provenien]a sa din structurile sale [i prin promovarea \n func]iile de conducere a fo[tilor colegi din timpul studiilor de la Academia Militar`: Abdul Hakim Amer,

\ Abdul Latif Baghdadi, Anwar el-Sadat, Hussein esh-Shafei, Zacharia Mohieddin [i fra]ii Gamal [i

n Salad Salem. Accesul \n structurile armatei l-a ob]inut dup` deschiderea por]ilor Academiei

a Militare [i claselor sociale de jos. Independen]a ob]inut` \n 1936, chiar dac` formal`, a obligat

r Egiptul s` \[i l`rgeasc` structurile militare, \n r~ndul ofi]erilor p`trunz~nd tineri \nsufle]i]i de

o idei na]ionale. |n cazul Egiptului a \nceput s` se vorbeasc` \n cercurile oficiale despre eventualitatea unui serviciu militar obligatoriu spre sf~r[itul anului 1935, \ns`, \ntreaga clas` p [prin „clas`“ reprezentantul diplomatic rom~n \n]eleg~nd to]i tinerii egipteni ap]i pentru m serviciul militar] a fost recrutat` sub drapel \ncep~nd din februarie 1936, guvernul egiptean fiind e dispus s` acorde orice credite pentru sporirea armamentului2. Printre ace[ti tineri s-a aflat [i t Gamal Abdel Nasser, descendentul unei familii modeste — tat`l lui era func]ionar po[tal — care n \n 1937 a fost acceptat la Academia Militar din Cairo, iar \n 1938 a fost trimis la unitatea militar` o de la Mankabad ca locotenent de infanterie. c Nasser a ob]inut sprijinul maselor f`c~nd apel la gloriosul trecut arab, declar~ndu-[i inten]ia c de a-l restaura. Dup` 7 ani de la Revolu]ie, el spunea egiptenilor c` poporul [i armata sunt cei e

i care „\ntr-un timp a[a de scurt au realizat pagini glorioase \n istorie“ printre care: „expulzarea

r regelui care \mpr`[tiase corup]ia \n ]ar`, expulzarea imperiali[tilor“ [i mai ales au pus „funda]iile gloriei, libert`]ii [i demnit`]ii“3. Nasser pretindea \n discursurile sale c` ac]ioneaz` pentru popor o

t [i de aceea a ob]inut sus]inerea [i entuziasmul maselor. s I. 1. Politica intern` I Pe plan intern, prin principiile „socialismului arab“ (al`turi de idei precum egalitatea tuturor I „claselor“ sociale, \mbun`t`]irea legisla]iei muncii, politici sociale), Nasser a stimulat ideea de /

/ progres, bazat pe modernizarea tehnic` [i \nl`turarea „feudalismului“ din structurile societ`]ii

i rurale.

i Socialismul era un fenomen nou \n Orientul Mijlociu, iar cel arab reprezint` o adaptare a

d ideologiei la nevoile Egiptului. |nainte de anii ’60, ideologia a fost prezent` numai \n r~ndul

u intelectualit`]ii, pentru c` principala problem` cu care se confrunta e[ichierul politic era

t independen]a, pe un plan secund figur~nd starea intern` a societ`]ii. Socialismul era atractiv pentru tinerii ofi]erii din armat` care au preluat puterea, deoarece ei proveneau din familii din S clasele de mijloc sau de jos, categorii ignorate anterior de liderii politici. |n Egipt, ace[ti ofi]eri au observat corup]ia democra]iei liberale [i fanatismul islamic prezent \n ac]iunile [i preceptele „Fr`]iei musulmane“ \n perioada interbelic`, [i au considerat c` o solu]ie poate fi o nou` ideologie, care, din punctul lor de vedere, sus]inea adev`rata democra]ie [i justi]ie social`. Pentru ei socialismul era: o simbolul independen]ei reale fa]` de puterile occidentale; \ntruc~t, companiile europene continuau s` domine economia ]`rilor din Orientul Mijlociu [i dup` ob]inerea independen]ei, na]ionalizarea [i stabilirea economiei socialiste planificate a \ndrept`]it aceste noi guverne s` \[i declare din nou independen]a politic` [i economic`; o un simbol al modernit`]ii; era vorba de o ideologie ce nu mai fusese \ncercat` p~n`

115 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 atunci, de aceea se considera c` era o dovad` c` ]ara nu mai era \napoiat`; o afirmare a unui nou set de valori specific lumii arabe: egalitate, \mp`r]irea bunurilor, cooperare, care este considerat superior celui capitalist unde este accentuat individul4. Barajul de la Aswan, industrializarea [i reforma agrar` sunt exemplele pe care Nasser le considera cele mai importante contribu]ii ale regimului s`u, \n vederea \mbun`t`]irii condi]iilor de via]` ale popula]iei. Ele au fost necesare pentru a se legitima \n fa]a maselor \n postura de lider al poporului, care ac]ioneaz` \n interesul [i pentru bun`starea sa. Interesul lui Nasser pentru starea societ`]ii egiptene a fost real, \ns` dimensiunea realiz`rilor sale este discutabil`. Dac` \n discursurile sau interviurile ce urmau s` fie difuzate \n interiorul ]`rii, Nasser vorbea mai \nt~i despre aspecte ale politicii externe, \n interviurile date coresponden]ilor de pres`

occidentali accentul cade pe problemele interne ale societ`]ii egiptene, iar \n al doilea r~nd pe S politica extern`. |ntr-un astfel de interviu acordat lui Robert Stephens \n ianuarie 1967, Nasser a declarat c` problema cea mai presant` pentru el era „faptul c` al]i 175.000 de oameni se vor t na[te \n ]ar` \n acea lun`, iar ei trebuie hr`ni]i“5, prin urmare, el con[tientiza situa]ia precare a u economiei egiptene. d

Nasser nu putea s` prezinte \n cadrul discursurilor ]inute \n fa]a popula]iei din Egipt situa]ia i real` a ]`rii - problemele economice, dependen]a de sprijinul financiar extern pentru realizarea i proiectelor sale de modernizare — pentru c` „revolu]ia social`“ pe care o \nf`ptuise \n 1952 [i / /

apoi \n 1955 \[i pierdea substan]a. Mai mul]i factori, printre care men]ion`m cre[terea I demografic` rapid` [i evolu]iile din sistemul politic [i economic mondial, au f`cut ca m`surile I sale s` aib` un impact redus. C~nd popula]ia devenea ne\ncrez`toare \n realiz`rile regimului, Nasser f`cea apel la doua s teme pentru a le explica persisten]a problemelor sociale: simultaneitatea celor dou` revolu]ii [i t du[manul din exterior. |n lucrarea „Filosofia revolu]iei“, el pleac` de la premisa c` orice popor o din lume traverseaz` dou` revolu]ii: o revolu]ie politic` ce \l ajut` s`-si rec~[tige dreptul la r autoguvernare din m~inile unui despot care l-a subjugat...[i o revolu]ie social`, un conflict de i 6 e

clas` care se \ncheie p~n` la urm` prin realizarea drept`]ii sociale pentru to]i locuitorii ]`rii . c

Egiptul \nt~mpina greut`]i pentru c` trebuia s` sus]in` cele dou` revolu]ii \n paralel. De[i, c

Nasser le vorbea de marile realiz`ri — eliminarea feudalismului, privilegiilor, corup]iei — putem o

trage concluzia c` necesitatea acestor revolu]ii demonstreaz` con[tientizarea rolului periferic al n

Egiptului \n rela]ia sa cu sistemul mondial. Un lider care consider` c` statul s`u trebuie s` mai t

treac` printr-o revolu]ie ca s` ajung` din urm` celelalte state \[i percepe pozi]ia ca fiind una de e inferioritate \n raport cu ierarhiile sistemului mondial. Nasser a \mbr`cat scopul s`u (ob]inerea m unui nivel de bun`stare pentru societatea egiptean` comparabil cu cel din societ`]ile occidentale) \ntr-o exprimare sofisticat`, cu conota]ii nobile, specifice mentalit`]ii arabe, pentru p c` dac` ar fi prezentat un discurs similar cu cel al liderilor occidentali [i-a fi pus \n primejdie o legitimitatea \n lumea arab`. r Problema social` cu diversele ei aspecte — cre[terea demografic` rapid`, lipsa hranei, a a serviciilor sociale [i de s`n`tate, num`rul redus al locurilor de munca etc. — a stat la baza n model`rii politicii interne. |ntruc~t, provenea din segmentul inferior al societ`]ii, Nasser [tia c` \ exist` o grav` problem` social` \n Egipt: s`r`cia [i \napoierea. El s-a str`duit s` o rezolve, dar, mai ales, s` nu o complice, pentru a nu ad`uga [i societ`]ii egiptene o caracteristic`, specific` majorit`]ii societ`]ilor arabe din Orientul Mijlociu: clivajul social pe criterii religioase, economice sau de clan. Inten]ion~nd s` previn` apari]ia unor linii de clivaj a recurs la teoria existen]ei unui du[man extern, \mpotriva c`ruia masele arabe trebuiau s` se unifice, (solidaritatea [i unificare arab` reprezint` esen]a pan-arabismului), to]i urm~nd s` se ralieze \n jurul unui centru. Teoria du[manului extern a fost asimilat` cu u[urin]a de societatea egiptean`, care considera ca tot r`ul din prezent se datora domina]iei britanice din secolul al XIX-lea. |n postura „du[manului“ a r`mas Occidentul, perceput ca fiind de o agresivitate cresc~nd` dup` proclamarea statului Israel \n 1948. Nasser propunea ca modalit`]i de lupt` \mpotriva „amenin]`rii“ externe conceptul de 116 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus solidaritate, at~t intern` c~t [i regional` (arab`), Egiptul transform~ndu-se \n centrul de rezisten]` al lumii arabe. Ideea de solidaritate aplicat` \n interiorul ]`rii presupunea coagularea \ntregului popor \n jurul liderului, tradus` \n practic` prin centralizarea puterii. Treptat toate p~rghiile puterii au fost preluate de Nasser, iar partidele politice, considerate de el ca posibili constituen]i de linii de clivaj, au fost desfiin]ate, prefer~nd s` creeze un partid unic (acesta a avut diverse denumiri: Adunarea Na]ional` de Eliberare, Uniunea Na]ional`, Uniunea Socialist` Arab`) al c`rui scop era mobilizarea politic` a maselor arabe.

I. 2. Politica extern` Politica extern` a lui Nasser a fost structurat` pe trei principii: pan-arabismul, na]ionalismul

\ arab [i neutralitatea. Acestea sunt interdependente [i se sus]in reciproc. A[a cum pan-arabismul

n nu ar fi putut func]iona f`r` na]ionalismul arab, pentru c` el \i d` elementul central, acela de

a na]iune, nici neutralismul nu ar fi avut succes f`r` pan-arabism, pentru c` a fi neutru \n rela]ia

r cu dou` ideologii (comunist` [i democra]ia occidental`) presupune un vid ideologic, care

o trebuia umplut cu un curent de g~ndire propriu, specific unei anumite culturi. Pan-arabismul a reluat principiile arabismului de secol XIX referitoare la eviden]ierea lumii p arabe \n raport cu restul lumii, c`rora li s-a ad`ugat personalitatea unui lider charismatic, m precum cea a lui Nasser. |n secolul al-XIX-lea, sistemul arab se bazase pe o unitate cultural` e stabilit` printr-o dens` re]ea de comunica]ii, rela]ii de familie [i de apari]ia germenilor unei t con[tiin]e culturale comune, eviden]iat` de preceptele arabismului7. n Solidaritatea manifestat` pe plan extern gravita \n jurul ideii de pan-arabism / nasserism. Se o impune o observa]ie referitoare la terminologia utilizat`: \n interiorul Egiptului, Nasser a vorbit c despre pan-arabism, \ns` \n lumea arab` a fost mai des utilizat termenul „nasserism“ pentru a c descrie curentul promovat de liderul egiptean. Arabismul de secol XIX ap`ruse [i se dezvoltase e

i \n Levant, \n aceea[i perioad` c~nd Egiptul era condus de Muhammad Ali, care considera c`

r Egiptul trebuie s` fie beneficiarul unui statut privilegiat (dar nu stat independent) \n rela]iile cu Imperiul Otoman [i cu restul lumii arabe. Nasser a fost atras de ideile referitoare la solidaritatea o

t [i unitatea lumii arabe promovate de arabism cu jum`tate de secol \n urm` [i folosite de el ca

s baz` pentru structurarea curentului pan-arabist. Spre deosebire de predecesori (Muhammad Ali [i regii Faruk [i Fuad), el a \n]eles c` succesul doctrinei poate fi ob]inut prin \ndeplinirea a dou` I condi]ii: I 1. dac` ideile men]ionate mai sus sunt promovate de cei care de]in efectiv puterea; \n /

/ secolul al XIX-lea arabismul circulase \n r~ndurile oamenilor de cultur`, precum profesori

i de la Academia din Beirut, sau politicienilor lipsi]i de o legitimare solid` \n lumea arab`,

i precum regii Feisal [i Abdullah;

d 2. dac` ob]ine sprijinul maselor arabe; mobilizarea maselor \n sprijinul pan-arabismului a

u realizat-o promov~nd \n discursurile sale tema pericolului reprezentat de Israel;

t proclamarea statului Israel \n 1948 i-a servit lui Nasser \n dou` sensuri: pe de o parte a demonstrat popula]iei ineficien]a vechii clase politice, justific~ndu-[i interven]ia de S preluare a puterii cu for]a, iar pe de alta a transformat pan-arabismul \ntr-un curent politic viabil, \ntruc~t, \ns`[i existen]a statului Israel demonstra c` exist` un pericol extern, \n lupta cu care era necesar` toat` for]a lumii arabe [i un lider care s` o ghideze. Na]ionalismul arab a venit \n sprijinul pan-arabismului. Curentul presupunea unificarea lumii arabe, posibil de constituit datorit` existen]ei acelea[i limbi, culturi [i a unei majorit`]i religioase (credin]a islamic`). Planuri \n aceast` direc]ie fuseser` elaborate \nc` din perioada interbelic`, multe dintre ele gravit~nd \n jurul Siriei. „Promisiunea“ f`cut` de britanici [erifului Hussein8 – Siria Mare independent` – a fost perceput` de Egipt ca o lovitur` dat` prestigiului de care se bucura \n lumea arab`, condamn~ndu-l la un statut [i mai servil \n rela]ia cu Marea Britanie [i cu lumea arab` de est, dec~t avusese pe parcursul secolului al XIX-lea9, de aceea Nasser trebuia s`

117 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 g`seasc` [i s` utilizeze toate mijloacele necesare Egiptului pentru a ei legitima cu statutul de lider regional. Nasser a fost influen]at de arabism [i de activitatea din perioada interbelic` a grup`rii „T~n`rul Egipt“ (Misr al-Fatah), care sus]inea necesitatea c~[tig`rii, \ntr-o prim` faz`, a independen]ei na]iunii egiptene, urmat`, apoi, de cea a \ntregii lumi arabe. Triumful ob]inut dup` negocierea Acordului de retragere a trupelor britanice de pe teritoriul Egiptului (1954), cump`rarea de armament de la Cehoslovacia (1955), participarea la Conferin]a de la Bandung (1955) [i na]ionalizarea Canalului Suez, l-a transformat \n eroul lumii arabe. Din aceast` postura, Nasser a putut sus]ine c` exist` o singur` lume arab`, care trebuia unificat` [i al c`rei prestigiu trebuia restaurat.

|n viziunea sa, puterea na]iunii arabe provenea din trei surse: tradi]ia arab` comun`, pozi]ia S geografic` strategic` [i petrolul. Lumea arab` nu era rupt` de planul global, ci avea o str~nsa leg`tur` cu Africa. Al treilea spa]iu de definire al lumii arabe este Islamul. Pentru Nasser, t pelerinajul la Mecca avea putere politic`, manifest~ndu-se ca o „conferin]a politic` periodic` la u care [efii tuturor statelor islamice – lideri de opinie, oameni de [tiin]`, industria[i de vaz`, d oameni de afaceri cunoscu]i – se adun` \n acest parlament islamic mondial pentru a trasa liniile i de ansamblu ale politicii ]`rilor lor [i pentru a stabili principiile care s` le asigure o colaborare i 10 /

str~ns` p~n` la urm`toarea lor \ntrunire“ . Principiile Islamului au fost puse \n slujba pan- /

arabismului, iar pan-arabismul a fost \n opinia sa expresia neutralismului, dac` ne raport`m la I teoria bipolarist` a rela]iilor interna]ionale. Nu era suficient s` sus]in` c` dore[te s` nu fie I implicat \n lupta celor dou` Superputeri pentru sfere de influen]`, [i trebuia s` ofere o alternativ`, o ideologie proprie, a[a c` a prezentat un ideal [i o cale de urmat pentru lumea s arab`. t o Atitudinea lui fa]` de Israel servea scopurilor sale politice. Nixon sus]ine c` dac` Israelul nu ar fi existat, Nasser ar fi inventat ceva care s`-i ]in` locul. Unitatea arab` avea nevoie de o cauz` r 11 i

comun`, iar distrugerea Israelului a devenit obiectivul care a umplut acest gol . e

Nasser a \ncercat s` foloseasc` „problema Israel“ [i pentru a solu]iona unele aspecte c economice interne. El era con[tient de gravele probleme economice ale Egiptului, iar pentru o c lume tot mai tehnologizat`, petrolul era vital. Barajul de la Aswan oferise agriculturii noi o suprafe]e de teren arabil, \ns` exploatarea lor presupunea utilaje mecanizate, implicit n

combustibil. Egiptul nu avea nici puterea financiar` ca s` cumpere petrol de pe pia]a t interna]ional`, dar nici resurse interne suficiente. P~n` \n 1967 Nasser a privit petrolul ca pe un e 12 bun al tuturor arabilor , al c`ror lider se dorea a fi. El dorea s` foloseasc` petrolul arab pentru m dezvoltarea interna a Egiptului, pentru c` unui stat productiv din punct de vedere economic \i este mai u[or s` joace rolul de lider. Nasser a pretins c` resursele trebuie utilizate \n lupta cu p Israelul, pentru fra]ii palestinieni, de aceea a cerut ca tranzac]iile s` fie puse sub controlul s`u o direct, ac]iune care a dat na[tere unor dure comentarii \n r~ndul statelor arabe ce dispuneau de r resurse \nsemnate, aflate [i ele la r~ndul lor \n c`utarea independen]ei politice [i a unei pozi]ii a avantajoase \n sistemul arab. n

Contextul global i-a permis lui Nasser s` sus]in` c` exista un pericol extern. Confruntarea \ dintre Superputeri l-a determinat s` pretind` \n public c` existen]a lumii arabe era \n pericol datorit` amenin]`rilor Israelului / Occidentului sau comunismului. Una dintre problemele enun]ate de istoriografia lumii arabe prive[te raporturile lui Nasser cu ideologia comunist`. |n opinia noastr`, Nasser a folosit factorul sovietic \n planurile sale. El nu a fost simpatizantul comunismului, pe care \l considera incompatibil cu lumea arab`, sau al ideii de domina]ie sovietic` \n lumea arab`. Din punctul s`u de vedere, eliberarea de sub domina]ia str`in` era cea mai important` realizare a sa [i a poporului egiptean. Faza luptei de eliberare era, conform m`rturisirilor sale, „cea mai grav` din istorie...“ ea (n.n.) „a permis poporului egiptean s` se descopere pe sine, capacit`]ile [i poten]ialul s`u“13. Numai dup` eliberarea de sub domina]ia str`in` Nasser s-a preocupat de aspectul economic al Egiptului. El considera c` adev`rata 118 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus eliberare a fost adus` de Revolu]ia din 1952, pentru c` atunci au fost \nl`turate vechile elite exploatatoare, \n viziunea lui ne-egiptene. Tot r`ul din societatea egiptean` se datorase unor str`ini (dinastia instaurata de Muhammad Ali era de origine albaneza), de aici dorin]a de a evita o pozi]ie de inferioritate \n rela]ia cu un alt stat. Nasser a militat pentru minimalizarea interven]iilor str`ine \n Orientul Mijlociu. Comunismul a fost considerat un pericol comparabil cu Sionismul. |ntr-un discurs ]inut la 17 martie 1953, cu ocazia semn`rii Tratatului de ajutor tehnic [i financiar dintre URSS [i Irak, Nasser a declarat: „campania noastr` \mpotriva comunismului este menit` s` apere ]ara noastr` de o nou` form` de imperialism, [i s` reconstruiasc` ]ara noastr` pe o funda]ie na]ional` eliberat` de imperialism“14. Din punctul lui de vedere, sprijinul sovietic era binevenit \n diverse domenii, \ns`, \n sfera politicului, rela]iile sovieto-egiptene trebuiau s` conduse de pe pozi]ii de egalitate

\ deplin`.

n Totu[i, atitudinea lui Nasser din 1956 a dat ocazia URSS s` devin` un factor important \n jocul 15

a diplomatic din Orientul Mijlociu . Afirma]ia de mai sus este valabil` dac` analiz`m situa]ia din

r perspectiva raporturilor Vest-Est, pentru c`, dup` acest moment, sovieticii au p`truns efectiv

o \n sistemul arab, iar influen]a franco-britanic` s-a diminuat considerabil. De remarcat este faptul c` Nasser nu a permis comuni[tilor egipteni sau sovietici s` preia controlul politicii externe p egiptene. |n 1956, Moscova a sprijinit Egiptul, dar primele comentarii, favorabile liderului m egiptean, care procedase la na]ionalizarea Suezului, le-a f`cut dup` 36 de ore de la declan[area e blocadei. t Nasser a respins ideologia comunist` din pricina a dou` considerente: se opunea na]ionalis- n mului arab [i preceptelor religiei islamice, \n spiritul c`reia fusese educat at~t el, c~t [i o majoritatea societ`]ii egiptene / arabe. El a declarat: „accept faptul unei vie]i materiale. Dar cum c a fost creat` via]a? Poate c` sunt gata s` accept [i teoria evolu]iei ei. Dar spune-mi cum a fost c creat p`m~ntul [i universul? P~n` atunci o s` cred \n Dumnezeu“16. e

i Nu se poate spune despre Nasser c` a fost tentat s` acorde Islamului un statut special \n

r structurile statului, dar nu a riscat s` se rup` total de tradi]ia islamic` pentru a nu pune \n pericol spijinul din partea unui considerabil segment al societ`]ii. C~nd „Fr`]ia Musulman`“ a o

t devenit un factor de constr~ngere suplimentar la adresa planurilor sale politice, Nasser a interzis

s organiza]ia [i a ordonat arestarea membrilor ei, f`r` s` ]in` cont c`, \n anii c~nd c`uta s` se legitimeze, apelase la sprijinul lor. El s-a comportat \n public ca un bun credincios musulman, I m`rturie st~nd finalul discursurilor sale unde f`cea apel la numele lui Dumnezeu, dar a refuzat I s` fie fanatic \n credin]a sa. /

/ Ostilitatea manifestat` fa]` de lumea occidental` a fost [i mai evident`. \n ochii s`i, [i f`r`

i \ndoial` [i \n cei ai majorit`]ii arabilor, Marea Britanie [i Fran]a erau fostele puteri coloniale,

i sursa umilin]ei poporului din ultimul secol, iar \n acest context r`zboiul din 1956 a fost

d considerat ca o nou` declara]ie de independen]`. Statele Unite au avut un statul privilegiat

u pentru c` [i ele luptaser` \mpotriva colonialismului, se opuseser` interven]iei franco-britanice

t din 1956 [i au promis sprijin financiar pentru construirea barajului de la Aswan. Decizia SUA de a-[i retrage oferta de finan]are a Aswanului [i presiunile exercitate asupra lui Nasser pentru a S adera la Pactul de la Baghdad, l-au determinat s` le includ` \n grupul statelor „imperialiste“, \n care nici un lider arab nu trebuia s` aib` \ncredere. Valorile democra]iei occidentale (accentul pus pe individ, pe proprietatea privat` [i pe competi]ie) [i stilul de via]a din Vest erau considerate amenin]`ri la adresa societ`]ilor arabe. Pozi]ia lui fa]` de confruntarea dintre Superputeri a fost exprimat` prin politica nealinierii, sus]inut` de liderii Lumii a III-a la Conferin]a de la Bandung (1955). Nasser a dorit s` fac` din lumea arab` [i cea afro-asiatic` un corpus separatum \n rela]iile interna]ionale, iar alian]a cu Nehru l-a ajutat \n legitimarea sa \n postura de lider al segmentului arab. Criza Suezului i-a oferit prilejul s` demonstreze lumii arabe [i opiniei publice interna]ionale c` neutralismul [i pan- arabismul erau atitudini care rezistaser` \n confruntarea cu mediul extern. Respingerea Pactului

119 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 de la Baghdad [i ceea ce Nasser a considerat c` a fost „victoria sa \n r`zboiul din 1956“ au reprezentat adev`rate declara]ii de independen]` ale arabilor. Prestigiu pe care l-a ob]inut dup` 1956 a netezit calea spre unificarea Egiptului cu Siria \n 1958, primul pas din noul proiect de constituire a unei lumi arabe unitare. Treptat, noul set de valori pe care l-a introdus \n lumea arab` s-a transformat \ntr-un factor de constr~ngere. Nivelul dezvolt`rii palierului politic [i economic a r`mas redus, de aceea, Nasser a putut instaura o conducere centralizat` [i s-a bucurat de puteri depline. Cu trecerea timpului entuziasmul maselor a sc`zut [i a ap`rut riscul constituirii unor posibile centre rivale liderului. Ca s` men]in` entuziasmul maselor, liderul / Nasser a fost obligat s` ini]ieze ac]iuni dramatice, ce trebuiau s` fie cel pu]in la nivelul unei ac]iunii anterioare \ncununate cu succes,

\n cazul nostru cea din 1956, na]ionalizarea Suezului. De[i, pe c~mpul de lupta Egiptul a fost S \nfr~nt, Nasser a transformat, ajutat [i de contextul istoric al anului 1956, r`zboiul din Sinai \ntr- o adev`rat` victorie politic`, cauz` principal` a prestigiului de care s-a bucurat ulterior \n r~ndul t arabilor. Mijlocul anilor ’60 a reprezentat un moment de sc`dere a entuziasmului maselor, [i, de u aceea, Nasser s-a v`zut obligat s` ac]ioneze \n 1967, sper~nd \ntr-o reiterare a momentului ‘56. d

Concluzion~nd, constr~ngerile pentru liderul politic \n practicarea politicii externe egiptene i \n intervalul 1955-1967 erau date de: i o lipsa resurselor; economia egiptean` era dependent` de subsidiile primite de la alte / o /

state (nu neap`rat arabe); I

o cre[terea demografic` rapid`; tinerele genera]ii erau din ce \n ce mai s`race, nu aveau I locuri de munc` suficiente, prin urmare, erau [i mai intolerante [i greu de controlat de un lider care ar fi dus o politic` pe m`sura a[tept`rilor lor; s o prezen]a \n mentalul colectiv egiptean, dar [i \n cel arab, a ideii unui trecut glorios, care t o trebuie restaurat. Elementele care pot fi utilizate \n favoarea sa, de c`tre liderul politic \n ac]iunile sale din r politica extern` pot fi: i e

o pozi]ia geografic` (valea Nilului), care \nc` din cele mai vechi timpuri necesita o c

conducere centralizat`, care s` planifice utilizarea sistemului de iriga]ii; aceast` realitate c

geografic` a determinat ca \n mentalul egiptean s` se poat` impune u[or un lider puternic, o

chiar dictatorial; n

o societatea omogen` din punct de vedere etnico-religios, [i nivelul sc`zut de cultur` t

politic` face u[oar` ac]iunea de mobilizare [i manipulare a maselor; e

o \n unele situa]ii, mediul interna]ional a fost favorabil: R`zboiul rece, perceput \n m interiorul Egiptului ca element amenin]`tor la adresa stabilit`]ii zonale, pentru c` p presupunea existen]a unui posibil cuceritor (imperialismul occidental sau comunismul), \mpotriva c`ruia liderul trebuia s` lupte, iar masele s` \l sprijine necondi]ionat; o o trecutul colonial identificat \n mentalul colectiv arab cu o epoc` a asupririi [i umilin]ei, r situa]ii fa]` de care arabii au manifestat dintotdeauna o sensibilitate sporit`; liderul poate a oric~nd s` fac` recurs la ideea unei amenin]`ri [i s` mobilizeze societatea \n jurul lui [i n

alian]elor alese de el. \

II. DECLINUL LUI NASSER. CAUZE {I FORME DE MANIFESTARE. |n ciuda manifesta]iilor populare de pe str`zile ora[ului Cairo, nedirijate de sus, desf`[urate \n iunie 1967, care cereau re\ntoarcerea lui Nasser la conducerea statului, perioada 1967-1970 este cea a declinului s`u. Trei elemente i-au subminat pozi]ia \n lumea arab`: o percep]ia avut` de lumea arab` \n cazul deznod`m~ntului r`zboiului din 1967; o implicarea comunit`]ii interna]ionale \n reglementarea diferendului dintre p`r]i; o resurgen]a na]ionalismului palestinian.

120 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus II. 1. Percep]ia avut` de lumea arab` \n cazul deznod`m~ntului r`zboiului din 1967. Principala cauz` a declinului lui Nasser o constituie percep]ia negativ` a deznod`m~ntului r`zboiului din 1967 de c`tre lumea arab`. Dimensiunea nemilitar` a conflictelor reprezint` un aspect semnificativ \n r~ndul consecin]elor r`zboiului din 1967, printre care, men]ion`m schimbarea profund` [i ireversibila a sistemului arab post-1967. R`zboiul a provocat o „criz` moral`“, care a culminat cu o perioad` de auto-criticism, a c`rui principal` victim` a fost nasserismul (pan-arabism, na]ionalism arab, neutralitate, socialism arab) . Primele semne ale declinului au ap`rut \n primii ani din deceniul [apte: \n 1961 a avut loc secesiunea sirian`, iar \n 1962 a \nceput r`zboiul din Yemen. Confruntarea dintre fac]iunile yemenite a avut o dimensiune dramatic` pentru prestigiul lui Nasser \n lumea arab`, pentru c` a semnificat constituirea unui pol rival, reprezentat de Arabia Saudit`.

\ Implicarea lui Nasser \n confruntarea cu Israelul din 1967 era inevitabil`, dac` dorea s`

n r`m~n` liderul lumii arabe. Politica sa extern` dup` jum`tatea anilor ‘60 a fost precar`, iar

a discursurile sale incendiare trebuiau s` se materializeze. Preocupat mai ales de prestigiul s`u,

r Nasser a ales s` provoace Israelul, av~nd speran]a c` o eventual` confruntare cu acesta va

o sem`na cu cea anterioar` (r`zboiul din 1956), f`r` s` ia \n calcul situa]ia producerii unei escalad`ri a ostilit`]ilor, imposibil de controlat. Nasser credea c` Superputerile, speriate de o p posibil` degenerare a conflictului, vor interveni la momentul potrivit, iar el va putea s` prezinte m maselor arabe aceast` interven]ie ca pe un vot de sus]inere dat politicii sale. e |n 1967, c~nd a avut loc cea mai umilitoare \nfr~ngere a arabilor, Nasser nu a avut inten]ia s` t declan[eze un r`zboi, m`rturie st~nd lipsa unor planuri concrete de atac. Pentru Sinai nu era n preg`tit nici un plan, \ntruc~t Nasser nu considera c` tensionarea situa]iei va duce, \n mod o obligatoriu, la deschiderea ostilit`]ilor17. |n urma atacului israelian, luate prin surprindere, c unit`]ile egiptene din Sinai, al c`ror comandant tocmai se \ntorcea de la o petrecere, au \nceput c retragerea dezordonat` [i, a[a cum au ar`tat imaginile din publica]iile vremii, [i-au abandonat e

i bocancii \n de[ert pentru a putea fugi mai repede.

r Nasser a luat contact cu problema palestinian` \n 1948, \n urma particip`rii sale \n r`zboiul declan[at de arabi \mpotriva Israelului. E[ecul de atunci l-a pus pe seama clasei politice corupte o

t [i ineficiente [i a dependen]ei armatei egiptene de cea britanic`. Din urm`toarea confruntare

s — \n 1956 — a ie[it \nving`tor \n ochii opiniei publice arabe, a[adar a preferat s` ignore realitatea prezentat` pe c~mpul de lupt`, a[a cum \n 1967 nu a dat aten]ia cuvenit` sfatului primului I ministru, Suleiman Sidqi, conform c`ruia, Egiptul nu era preg`tit de r`zboi pentru c` tocmai I ini]iase un set de reforme economice. Ca politician, Nasser a devenit liderul \ntregii lumii arabe, /

/ dar ca militar nu a reu[it s` anticipeze [i s` controleze \n 1967 escaladarea conflictului sau s`

i organizeze eficient o coali]ie a armatelor arabe.

i Acest gen de reac]ie (nu ]ine cont de sfaturile consilierilor s`i sau de realit`]ile politice [i

d militare) arat` un Nasser iritabil, ner`bd`tor, dictatorial, st`p~nit de ambi]ii m`re]e, care nu au 18

u ]inut seama de nevoile primare ale poporului s`u . Dimensiunile catastrofei din 1967 l-au

t surprins pe Nasser, care s-a sim]it umilit, responsabil [i a decis s` se retrag` din politic`. El a fost nemul]umit c` i s-a ascuns dezastrul avia]iei egiptene [i c` generalii au decis evacuarea Sinaiului S f`r` s`-l consulte, cre~nd \n teren o stare de confuzie, care a u[urat semnificativ \naintarea trupelor israeliene. Se pare c` la sf~r[itul r`zboiului, conform textului lui Mohammed Heikal, colaborator apropiat, Nasser ar fi spus: „dac` oamenii m` g`sesc vinovat [i decid s` m` sp~nzure \n Pia]a Libert`]ii, cred c` au tot dreptul s` o fac`“ [i [i-a dat demisia19. Mul]imile adunate pe str`zile ora[ului Cairo l-au convins s`-[i retrag` demisia. Decizia lui a \nsemnat un punct pus unei scurte perioade de pragmatism politic. Dup` reluarea atribu]iilor preziden]iale s-a \ntors la practica disimul`rii, oficial pun~nd dezastrul pe seama unei conspira]ii occidentalo-israeliene, \ns` neoficial a \nl`turat majoritatea generalilor afla]i \n 1967 la conducerea Armatei, ac]iune care ne \ndrept`]e[te s` afirm`m c` nici el nu credea cu adev`rat

121 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 \n „teoria unei conspira]ii israeliano-americane“. Nasser a avut succes \n epoca luptei pentru eliberare pentru c` a vorbit direct maselor, rup~ndu-se categoric de modelul utilizat de genera]ia anterioar` de politicieni (liderii tradi]ionali), care ignoraser` dorin]ele [i a[tept`rile maselor. Leg`tura dintre declinul s`u [i r`zboiul din 1967 const` \n faptul c` \n preg`tirea conflictului s-a bazat exclusiv pe retoric`, f`r` s` alc`tuiasc` o strategie consistent` de dezvoltare [i aplicare a planurilor sale.

II. 2. Diploma]ia comunit`]ii interna]ionale Implicarea comunit`]ii interna]ionale \n reglementarea conflictului reprezint` o lovitur` dat` prestigiului de care se bucura el \n lumea arab`, \ntruc~t, el nu a mai fost privit ca \n 1956: liderul independent care a impus termenii unui armisti]iu favorabil arabilor (a ob]inut retrocedarea S peninsulei Sinai), ci, ca omul politic, care \n 1967, a provocat cea mai umilitoare \nfr~ngere din istoria lumii arabe. Comunitatea interna]ional` i-a subminat pozi]ia, prelu~ndu-i prerogativele de t conduc`tor [i organizator al politicilor lumii arabe. Interven]ia sa concreta a constat \n u adoptarea Rezolu]iei nr. 242, document deosebit de important \n evolu]ia ulterioara a evenimen- d telor. i |n planul politico-diplomatic au avut loc semnificative muta]ii prilejuite de acest conflict. Pe i /

plan global (interna]ional) cele mai semnificative evenimente s-au desf`[urat \n cadrul /

organismelor ONU: Consiliul de Securitate [i Adunarea General`. I

Acest teritoriu a oferit Marilor Puteri posibilitatea unei confrunt`ri: URSS [i-a concentrat din I nou eforturile \n Consiliul de Securitate, \n sensul ob]inerii unei condamn`ri a ac]iunilor Israelului [i retragerea trupelor sale din teritoriile recent ocupate. |n ciuda protestelor sale, s numai alte trei state – Bulgaria, Mali [i India – au mai votat paragraful din schema rezolu]iei de t o condamnare a Israelul. Evenimentele de pe scena interna]ional` au oferit prilejul arabilor s` acuze din nou SUA c` era aliata Israelului, permi]~nd na[terea credin]ei \n r~ndul lor \n ipoteza r i

unei ac]iuni concertate americano-israelian`, ce avusese ca obiectiv am~narea desf`[ur`rii e

lucr`rilor Consiliului de Securitate, p~n` c~nd Israelul avea s` ob]in` \nsemnate succese c teritoriale. c

|n sprijinul ipotezei de mai sus, politicienii arabi au citat declara]iile de pres` ale oficialilor o americani – printre care [i pe cea a Secretarului de Stat american, Dean Rusk – \n care se n 20

sus]inea c` sunt „mul]umi]i“ c` Israelul a c~[tigat r`zboiul . La r~ndul s`u, Israelul a acuzat URSS t c` a sprijinit tab`ra arab` la toate nivelele: diplomatic, economic [i militar (a acoperit pierderile e de armament ale arabilor), ceea ce, \n mediile politice israeliene, era considerat` a fi o alterare m a echilibrului regional. Dintr-o telegram` a legatului roman la Tel Aviv c`tre Ministerul Afacerilor p Externe RSR, din 23 iunie 1967, afl`m c` „\n cercurile politice [i \n presa [din Israel] se desf`[oar` o ac]iune organizat` pentru prezentarea Uniunii Sovietice drept principal sprijinitor al o conflictului \n Orientul Mijlociu [i du[manul p`cii“21. r |ncetarea formal`22 a ostilit`]ilor nu a atras dup` sine detensionarea situa]iei, tocmai de a aceea, interven]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite s-a dovedit deosebit de important`. Dup` o var` n tumultuoas`, \n cadrul dezbaterilor Adun`rii Generale [i Consiliului de Securitate, \n noiembrie \ 1967, Consiliul de Securitate ONU a adoptat cel mai important document pentru evolu]ia ulterioar` a conflictului \n palierul politico-diplomatic. Rezolu]ia, numerotata 242, a stabilit principiile ce urmau s` duc` la solu]ionarea conflictului din ultimele dou` decenii. |n Rezolu]ie se stabilea c` „este inadmisibil` achizi]ionarea de teritorii \n urma r`zboiului [i c` este necesar s` se lucreze pentru o pace dreapt` [i de durat`, prin care toate statele din zona s` tr`iasc` \n securitate“. Rezolu]ia lega problema p`cii de retragerea israelienilor din teritoriile ocupate: „... realizarea unei p`ci drepte [i de durat`“ presupunea „retragerea for]elor armate israeliene din teritoriile ocupate \n recentul conflict... respectarea suveranit`]ii, integrit`]ii teritoriale [i independen]ei politice a tuturor statelor din zon` [i dreptul lor de a trai \n pace \n cadrul unor grani]e sigure 122 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus [i recunoscute...“23. La prima vedere, documentul adoptat de Consiliul de Securitate al ONU \n 22 noiembrie 1967, la propunerea Lordului Caradon, nu stabile[te solu]ii concrete pentru problemele de fond ce determinaser` apari]ia conflictul dintre p`r]i, tocmai de aceea reac]iile \n urma adopt`rii Rezolu]iei nr. 242 nu au \nt~rziat s` apar`. |n r`spunsurile date \n chestionarele, pe care reprezentantul special ONU, Gunnar Jarring, le- a \nm~nat guvernelor Israelului, Egiptului, Iordaniei [i Libanului, primul a declarat c` accept` principiile expuse \n Rezolu]ia nr. 242 [i cerea ca pacea s` fie realizat` prin tratate bilaterale \ncheiate \ntre Israel [i fiecare stat arab24. |n chestionarele \nm~nate de Gunnar Jarring Egiptului, Iordaniei [i Libanului, cele trei state arabe au declarat c` accept` principiile Rezolu]iei nr. 242, [i c`, \n opinia lor, Israelul voaleaz`

\ con]inutul documentului amintit, pentru c` \n urma unei agresiuni a decis s` p`streze teritoriile 25 n ocupate .

a Dac` p`r]ile beligerante au c`zut de acord, \n principiu, \n privin]a con]inutului unui

r document oficial menit s` rezolve disputa, \ntrebarea fireasc` este ce anume a \mpiedicat

o punerea \n aplicare a prevederilor Rezolu]iei nr. 242 [i solu]ionarea conflictului? Unul din neajunsurile documentului, privit din punctul de vedere al subiec]ilor s`i arabi, a fost considerat p neintroducerea \n textul Rezolu]iei a men]iunii „toate teritoriile ocupate dup` recentul conflict“. m Arabii considerau c` acest text va permite Israelului s` p`streze teritorii, care s` satisfac` e principiul grani]elor sigure [i recunoscute — principiu considerat a fi exprimat prea vag —, iar, t c~nd statele arabe au declarat c` sus]in Rezolu]ia nr. 242, au sub\n]eles \n textul acesteia n particula toate (\n varianta \n limba engleza all) pentru a satisface \n viziunea lor principiul „p`cii o drepte [i de durat`“. c |naintea votului din Consiliul de Securitate, Lordul Caradon a declarat c` „textul Rezolu]iei c este unul echilibrat. A ad`uga sau a scoate ceva \nseamn` s` se distrug` echilibrul... Trebuie s` e 26

i fie considerat` un tot unitar a[a cum este“ . Mediile politice interna]ionale nu au dorit s` aduc`

r nici o modificare textului documentului, dup` cum a ar`tat \n declara]ia sa din 6 decembrie 1969 Michael Stewart, Secretarul de Stat pentru Afacerile Externe [i ale Commonwealth-ului: „absen]a o 27

t cuv~ntului toate din fa]a cuv~ntului teritorii este deliberat`“ .

s |n opinia noastr`, cuv~ntul toate lipse[te din cel pu]in dou` motive: 1. includerea lui \nsemna transformarea unui document interna]ional, menit s` solu]ioneze conflictul, \ntr-un dictat I pentru una dintre p`r]i; 2. prin Rezolu]ia nr. 242 comunitatea interna]ional` a urm`rit \n I principal deschiderea dialogului \ntre beligeran]i. Principiile expuse \n document sunt destul de /

/ laxe tocmai pentru a putea oferi p`r]ilor interesate prilejul de a \ncepe tratativele.

i |n r~ndul mediilor politice interna]ionale frontierele din zona Orientului Mijlociu erau

i percepute ca fiind \nc` \n mi[care. Lyndon Johnson a declarat pe 10 septembrie 1968: „noi nu

d suntem cei care s` spunem altor na]iuni unde s` traseze grani]ele dintre ele, astfel \nc~t s` le

u asigure cel mai \nalt grad de securitate. Oricum, este clar c` \ntoarcerea la situa]ia din 4 iunie

t 1967 nu va aduce pacea. Trebuie ca grani]ele s` fie sigure [i recunoscute. Asemenea grani]e trebuie stabilite de cei implica]i...“28. Atitudinea lui Johnson nu poate fi considerat` ca una de S refuz fa]` de implicarea \n rezolvarea disputei. |n primul r~nd, pozi]ia adoptat` de Lyndon Johnson denot` c` a ascultat [i a decis s` ]in` cont de aspira]iile de independen]`, frecvent men]ionate \n discursurile lui Nasser. Atitudinea pre[edintelui american poate fi interpretat` ca un vot de \ncredere dat politicienilor arabi, care prin negocieri puteau \mpinge grani]ele c~t mai departe, \ns` Nasser nu a speculat acest vot de \ncredere, am~n~nd deschiderea unor tratative concrete. |n al doilea r~nd, pozi]ia adoptat` de Johnson marcheaz` o modificare a atitudinii fa]` de Liga Arab`. |n condi]iile \n care legea interna]ional` modern` este v`zut` de arabi ca rezultat al experien]ei Europei Occidentale, iar juri[tii ne-occidentali au protestat, mai ales \n privin]a articolului 38 din Statutul Cur]ii Interna]ionale de Justi]ie, conform c`ruia Curtea aplic`

123 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 „principiile generale ale legii recunoscute de na]iunile civilizate“29, putem constata un progres al dreptului interna]ional, \ntruc~t Rezolu]ia nr. 242 acord` statut de egalitate arabilor cu restul lumii, declar~nd inadmisibil` achizi]ionarea de teritorii prin r`zboi [i l`s~ndu-i s` g`seasc` singuri solu]iile concrete [i convenabile pentru rezolvarea diferendului cu Israelul. Pozi]ia sovietic` fa]` de Rezolu]ia nr. 242 a fost exprimat` de Vasili Kuznetsov: „...fraze precum «grani]e sigure [i recunoscute». Ce \nseamn`?... Ce fel de grani]e sunt acestea? Sigure, recunoscute — de cine, pentru ce? Cine va judeca c~t de sigure sunt ele? Cine trebuie s` le recunoasc`?... aici este loc de interpret`ri... israelienii ar putea ob]ine dreptul s` stabileasc` noi frontiere [i s` \[i retrag` trupele numai p~n` la liniile pe care le consider` conveniente...“30. Declara]ia sovietic` ilustreaz` diferen]ele existente \ntre cele dou` sisteme — comunist [i occidental — \n cazul modalit`]ilor de ac]iune [i de percepere a rela]iilor interna]ionale. \n S Occident, sintagma „grani]e sigure [i recunoscute“ cuprinde \n sine [i ideea de negocieri, de acorduri semnate \n urma unor discu]ii. Pentru sovietici sintagma este goal` de con]inut. |n t mentalitatea — [i practica lor din acele vremuri — „grani]e sigure [i recunoscute“ pot fi la fel de u bine [i cele impuse cu ajutorul for]ei, [i, totu[i, ei s` le vad` ca legale. d

Pe termen scurt, consecin]a Rezolu]iei nr. 242 se reduce la acceptarea de c`tre Israel, Egipt, i Iordania [i Liban a unor principii, pe baza c`rora urma s` se negocieze solu]ionarea i /

diferendelor. Prin acceptarea documentului, Egiptul a intrat \n „r~ndurile“ lumii arabe, /

produc~ndu-se egalizarea sa cu restul componen]ilor [i \ncet~nd s` mai fie reprezentantul lor I neoficial \n lumea diplomatic`. I Pozi]iile reticente exprimate de Siria — \n viziunea noastr`, Siria este unul dintre statele din primul cerc de implicare \n conflictele arabo-israeliene — [i de Organiza]ia de Eliberarea a s Palestinei (O.E.P.) permit formularea afirma]iei c`, pe termen scurt, Rezolu]ia nr. 242 nu a avut t o impactul dorit de Consiliul de Securitate al ONU. Organiza]ia de Eliberarea a Palestinei (O.E.P), \n declara]ia din 23 noiembrie 1967, considera c` Rezolu]ia nr. 242 reprezenta o „expresie a r i

inten]iilor puterilor interna]ionale“, iar Consiliul de Securitate ignora existen]a popula]iei e 31

palestiniene [i a drepturilor lor, pierz~ndu-se din vedere caracterul arab al Palestinei . c

Analizat din punct de vedere al consecin]elor sale pe termen lung, documentul reprezint` o c prim` manifestare interna]ional` productiv` \n direc]ia pacific`rii Orientului Mijlociu. Scopul o

Consiliului de Securitate a fost s` provoace discu]ii \ntre cei implica]i \n conflict. |ntr-o prim` n

faz`, discu]iile au fost st~rnite de con]inutul rezolu]iei, ulterior negociindu-se [i problemele de t substan]` ale conflictului arabo-israelian. Rezultatul acestor negocieri a luat forma primului e tratat de pace (\ntre Israel [i Egipt), semnat \n 1979. Institu]iile interna]ionale mai jucaser` rolul m de mediatori \ntre beligeran]i, \ns` p~n` \n 1967 aten]ia lor a fost \ndreptat` doar asupra g`sirii unor formule, care s` duc` la \ncetarea c~t mai rapid` a ostilit`]ilor. Pentru prima dat` \n cazul p dinamicii rela]iilor arabo-israeliene, Rezolu]ia nr. 242 stabilea ni[te principii, care \n viitor s` aib` o for]a de a structura un modus vivendi, din care violen]a s` fie exclus`. r Diferen]a dintre pozi]ia adoptat` de O.E.P [i trio-ul Egipt-Iordania-Liban fa]` de Rezolu]ia nr. a 242 nu poate fi caracterizat` ca o disensiune grav` ap`rut` \n sistemul Ligii Arabe \n perioada n

1967-1970. Sistemul arab a r`mas unitar \n jurul ideii ca \nc` nu sosise momentul p`cii. La \ Summitul arab de la Khartoum, ac]iune din planul politico-diplomatic regional, desf`[urat \n perioada 29 august-1 septembrie 1967 s-a formulat consensul arab, care a caracterizat politicile externe fa]` de Israel ale celor opt state arabe participante, p~n` \n prima parte a anilor ’70. La Khartoum, de asemenea o manifestare a diploma]iei, de aceast` dat` regional`, care a ac]ionat tot \n direc]ia submin`rii pozi]iei lui Nasser \n lumea arab`, s-a stabilit c` „p`m~nturile ocupate sunt arabe, iar povara recuper`rii lor revine tuturor statelor arabe“(sublinierea ne apar]ine). Agresiunea din 5 iunie a obligat statele arabe s` adopte fa]` de Israel politica celor 3 NU. Lumea arab` a spus nu p`cii cu Israelul, recunoa[terii diplomatice [i negocierilor cu acest stat. S-a mai stabilit s` se insiste asupra drepturilor, pe care palestinienii le au \n propria ]ar`32. Schimbarea din cadrul sistemului arab const` \n faptul ca soarta Palestinei [i a palestinienilor a fost trecut` 124 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus din m~inile Egiptului \n cele ale tuturor statelor arabe, Nasser pierz~ndu-[i pozi]ia de unic reprezentant al problemei. II. 3. Resurgen]a na]ionalismului palestinian Na]ionalismul palestinian a \nsemnat apari]ia unui al doilea pol ideologic ce rivaliza cu Nasser (primul fiind dat de Arabia Saudit`), a c`rui dezvoltare a fost rapid` [i imposibil de controlat. Dup` umilitoarea \nfr~ngere din 1967, lumea arab` a fost zguduit` de un val de autocriticism. Chiar [i persoanele cu educa]ie superioar` considerau c` fuseser` \n[elate [i atrase \n aceast` situa]ie de propaganda [i minciunile liderilor politici. Singura alternativ`, aflat` la \ndem~na politicienilor pentru a-[i conserva pozi]iile, a fost s` adopte o atitudine intransigent` fa]` de Israel, reflectat` \n con]inutul Rezolu]iilor de la Khartoum. Apelul la unificarea lumii arabe a avut succes, mai ales c` \n fundal fusese lansat` ideea conspira]iei occidentalilor \mpotriva

\ arabilor, iar pentru o scurt` perioad` de timp, sistemul arab nu a mai fost supus vreunei

n fragment`rii interne violente.

a R`zboiul din 1967 a produs dou` curente \n lumea arab`:

r o acomoda]ionist, ce urm`rea restabilirea ordinii politice stabile [i integrarea arabilor \n

o sistemul economic mondial; o revolu]ionar, promovat \n special de mi[c`rile palestiniene de rezisten]`. Curentul p o urm`rea s` creeze o nou` lume; masele arabe care s-au adunat \n jurul rezisten]ei m palestiniene credeau c` situa]ia revolu]ionar` creat` dup` 1967 va lansa un nou tip de e revolu]ie, post-nasserist, care, nu numai c` va elibera Palestina, dar se va confrunta [i cu t domina]ia Occidental` [i va crea o nou` societate arab` independent`, din punct de n vedere politic [i economic33. o Acest curent este specific st`rii de [oc care a traversat lumea arab` imediat dup` r`zboi. c M`sura de contrapondere lansat` de Nasser a fost „R`zboiul de uzur`“34, prin intermediul c`ruia c spera s` poat` \mpinge grani]a egipteano-israelian` dincolo de Suez, pentru a crea arabilor e

i sentimentul c` nu au fost \nfr~n]i [i c`, de fapt, r`zboiul nu s-a \ncheiat. Totodat`, spera c`, fie

r \n urma confrunt`rii directe din perioada 1967-1970, fie \n urma solicit`rilor de \ncetare a focului venite din partea organiza]iilor interna]ionale, \nso]ite de unele referitoare la retragerea din o

t teritoriile cucerite, Israelul va ceda presiunii [i, astfel, se va re-edita situa]ia din 1956. |ntruc~t,

s rezultatele strategiei sale \nt~rziau s` apar`, iar dup` \nfr~ngerea din 1967, statele arabe din vecin`tatea Palestinei s-au confruntat cu grave probleme economice, ceea ce a f`cut ca aten]ia I liderilor acestor ]`ri s` fie orientat` spre situa]iile interne [i problema palestinian` s` treac` pe I un plan secund \n agendele lor, grup`rile palestiniene au g`sit momentul prielnic pentru a /

/ ob]ine unui grad sporit de autonomie politic`. Curentul revolu]ionar din lumea arab` post-1967

i este cel mai bine eviden]iat prin structuralizarea [i radicalizarea na]ionalismului palestinian.

i |n r`zboiul din iunie, efectivele palestiniene au ac]ionat al`turi de celelalte trupe arabe, \ns`,

d prestigiul ob]inut de conduc`torii palestinienilor s-a datorat presta]iei de la Karameh, nu celei

u din timpul conflictului propriu-zis. Dimpotriv`, liderii palestinieni s-au sim]it tr`da]i [i umili]i de

t statele arabe, care luptaser` \n 1967 pentru c`, \nc` o dat`, nu \[i respectaser` promisiunea de a-i arunca pe evrei \n mare, astfel \nc~t ei s` se poat` \ntoarce la casele lor. S Dac` \n viziunea arabilor r`zboiul din 1967 era echivalentul ru[inii, b`t`lia de la Karameh (un sat iordanian din apropierea grani]ei cu Israelul), din 21 martie 1968, a simbolizat recuperarea demnit`]ii. |nsu[i cuv~ntul „karameh“ \nseamn` \n arab` demnitate, de aceea, lupta dintre palestinieni (ajuta]i [i de trupe iordaniene) [i israelieni a c`p`tat simboluri speciale \n mentalul colectiv palestinian35. |n memoriile sale, Moshe Dayan m`rturise[te c` „victoria palestinienilor de la Karameh a constat \n retragerea trupelor israeliene din zon`, dup` ce pierduser` peste 100 de oameni, dar c~nd au revenit, israelienii au provocat moartea a peste 200 de terori[ti palestinieni“36. Dac` \ntr-adev`r a fost o victorie sau nu, s-a dovedit a fi pu]in important pentru palestinieni. |n urma luptei de la Karameh, Arafat [i Fatah au fost propulsa]i la conducerea O.E.P., care este

125 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 o organiza]ie umbrel`, alc`tuit` din nou` grupuri de rezisten]` ce variaz` ca putere [i orientare ideologic`. O.E.P. a fost \nfiin]at` de Liga Statelor Arabe, iar Nasser a impus la conducerea ei \n primii s`i ani de func]ionare pe Ahmed Shukayri, \n speran]a c` astfel va controla \ntregul curent na]ionalist palestinian. Din acelea[i considerente, Siria a finan]at [i sus]inut Saiqa, Frontul Popular de Eliberare a Palestinei — Comandamentul General [i Frontul Popular al Luptei Palestiniene, iar Irakul, Frontul Arab de Eliberare [i Frontul Palestinian de Eliberare, toate organiza]ii membre din cadrul O.E.P.37, de aceea, de la formarea sa \n 1964, p~n` \n 1969, O.E.P. a r`mas dominat` de elemente palestiniene tradi]ionaliste, iar individualismul a predominat, f`c~nd imposibil` stabilirea unui program politic [i militar de ac]iune eficient`38. Lupta de la Karameh s-a dovedit util` grup`rii Fatah, asigur~ndu-i legitimarea \n postura de lider al O.E.P., dar a semnificat [i o declara]ie de independen]` a grup`rilor palestiniene fa]` de S statele arabe, mai ales fa]` de Nasser, care se considerase p~n` atunci reprezentantul oficial al palestinienilor. Independen]a a fost de scurt` durat`: din 1968 p~n` \n 1970, cu alte cuvinte \n t intervalul cuprins \ntre Karameh [i Septembrie Negru, apoi revenindu-se la starea de autonomie u limitat` [i condi]ionat`, impus` de lipsa cadrului teritorial [i a resurselor financiare, \ns` ea a d coincis din punct de vedere cronologic cu perioada declinului lui Nasser. i Perioada de independen]` a fost sinonim` [i cu radicalizarea pozi]iilor fa]` de Israel, i /

reflectat` cel mai bine \n textul Conven]iei Na]ionale Palestiniene din 1969, unde \n articolul 9 se / 39 stabilea c`: „lupta armat` este unicul mod de a elibera Palestina“ . Septembrie Negru, numele I ac]iunii de expulzare a grup`rilor palestiniene de pe teritoriul Iordaniei, a semnificat sf~r[itul I epocii independen]ei, pentru c` liderii grup`rilor palestiniene, care nu au acceptat politica dus` de Hussein al Iordaniei au fost obliga]i s` se refugieze \n Siria [i s` ajung` la un compromis cu s Asad. Apari]ia conflictului \ntre Iordania [i Siria, pentru dominarea O.E.P., a produs disensiuni t o \n interiorul grup`rii palestiniene, care [i-a pierdut astfel abilitatea de a jongla cu ofertele vecinilor arabi. r i

Noul val de refugia]i, ap`rut \n urma pierderilor teritoriale din 1967, a determinat e

radicalizarea grup`rilor palestiniene manifestat` [i prin num`rul sporit de atacuri teroriste. c

Fragmentarea geografic` a produs declinul vechilor grupuri [i rela]iilor familiale [i ascensiunea c unei noii clase politice moderne. Liderii acestor grup`ri erau reprezentan]ii noii elite politice, o care au abandonat pasivismul, ce a caracterizat clasa palestinian` \n intervalul 1948-1967. n

Mobilizarea palestinian` a permis \n perioada 1968-1970 definirea unor linii principale ale t unei identit`]i na]ionale [i conturarea unei con[tiin]e palestiniene compus` din: e

o tema rezisten]ei [i refuzului de a accepta expulzarea [i lipsa statului; m o accentul pus pe p`m~ntul Palestinei, ca simbol al identit`]ii palestiniene; p o distinc]ia \ntre identitatea palestinian` [i cea arab`, submin~nd astfel viziunea lui Nasser cu privire la unificarea tuturor arabilor; o o necesitatea restaur`rii statului Palestina. r Concluzion~nd, perioada 1967-1970 este cea a declinului lui Gamal Abdel Nasser \n lumea a arab`, datorat consecin]elor [i percep]iei arabilor \n cazul conflictului din 1967, diploma]iei n comunit`]ii interna]ionale, dar [i a celei regionale (vezi Summitul arab de la Khartoum), precum \ [i revigor`rii curentului na]ionalist palestinian. Succesul acestor manifest`ri s-a datorat faptului c` legitimarea liderului egiptean s-a produs \n primul r~nd prin accentuarea palierului politicii externe. C~nd Nasser nu a mai putut r`spunde cerin]elor, mereu \n cre[tere din acest domeniu, a fost obligat s` renun]e la politica sa de realizare a hegemoniei regionale. Prin urmare, ideolo- gia l-a obligat pe Nasser s` joace un rol pentru care Egiptul nu era preg`tit din toate punctele de vedere (economic, militar sau social). Dac` ideologia sa exploziv` l-a propulsat la statutul de lider al lumii arabe, tot ea a fost sursa declinului s`u, pentru c` aceast` nu era viabil` \n orice context istoric.

126 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus NOTE 1 Hisham B. Sharabi, Nationalism and Revolution in the Arab Perceptions and the Politics of Escalation, New Arab World, New Jersey, D. van Nostrand Company Inc., York, Pergamon Press Inc., 1979, p. 82. 1966, p. 60. 18 Richard Nixon, Lideri, Bucure[ti, Editura Universal 2 Raport diplomatic din lunile ianuarie-februarie 1936, Dalsi, 2000, p. 363. Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, 19 Mohammed Heikal, op.cit., p. 38 Fondul 71/Egipt, vol. 1, General, fila 234. 20 Fred J. Khoury, The Arab-Israeli Dilemma, New York, 3 Address by President Gamal Abdel Nasser on the Syracuse University Press, 1968, p. 267. Anniversary of the July 23 Revolution, President Gamal 21 *** Romania-Israel. Documente diplomatice 1948-1969, Abdel Nasser’s Speeches and Press-Interviews 1959-1960, vol. 1, Bucure[ti, Editura Sylvi, 2000, p. 198. vol. 1, Information Department-UAR, Cairo, 1961, p. 252- 22 Pe linia Suezului s-a desfa[urat \n perioada 1967-1970 253. R`zboiul de uzur`. 4 Bruce Maynard Borthwick, Comparative Politics of the 23 *** UN Security Council Resolution 242, Israel Foreign Middle East. An Introduction, New Jersey, Prentice Hall Ministry- Information Department, gopher://www.israel-

\ Inc., Englewood Cliffs, 1980, p. 73. info.gov.il/00/mod/basic.67//22. 5 Stephens, Robert, Nasser. A Political Biography, 24 Yehuada Lukacs (ed.), The Israeli-Palestinian Conflict: n London, New York, Allen Lane-The Penguin Press Hazell A Documentary Record, Cambridge University Press,

a Watson & Viney Ltd., 1971, p. 8. Cambridge, 1991, p. 5-7. 6 Gheorghe, Drago[ (selec]ia [i traducerea), G~ndirea 25 Ibidem, p. 9-11 r politic` african`. Antologie, Bucure[ti, Editura Politic`, 26 *** Statements Clarifying the Meaning of Resolution

o 1982, p. 125. 242, Israel Foreign Ministry Information Department, 7 Termenul „arabism“ a fost introdus \n uz de C. Ernest gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/67//22. p Dawn, care l-a folosit pentru a descrie credin]ele na]iunii 27 Ibidem,

m arabe timpurii, \n contrast cu otomanismul (ideologia gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/67//22. care a predominat palierul politic al sf~r[itului Imperiului 28 Ibidem, e Otoman), f`r` ca cele dou` s` se exclud` reciproc. gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/67//22. t |nainte de Primul r`zboi mondial majoritatea arabilor 29 Majid Khadduri, Islamic Law and International Law,

n considerau c` trebuie men]inut` loialitatea fa]` de New Jersey, Prentice-Hall Inc, 1987, p. 93. Imperiul Otoman [i \[i propuneau s` aduc` ]`rile 30 *** Statements Clarifying the Meaning of Resolution o musulmane la nivelul de dezvoltare al ]`rilor europene. 242, Israel Foreign Ministry - Information Department,

c Din punct de vedere politic, termenul implic` proto- gopher://www.israel-info.gov.il/00/mod/basic/6722. 31 c na]ionalism, nu na]ionalism deplin ce presupune dorin]a Yehuda Lukacs (ed.), op. cit., p. 290-291. 32

e constant` a arabilor de separare de Imperiul Otoman. *** The Khartoum Resolution, Israel Foreign Ministry - 8

i Coresponden]a MacMahon-Hussein al Mecc`i din Information Department, gopher://www.israel- perioada 1915-1916 a fost interpretat` de liderii lumii info.gov.il//00/mad/basic/670901. r arabe ca o promisiune de sprijin f`cut` de Marea Britanie 33 Nasser H. Aruri, „Palestinian Nationalism since 1967: An

o \n favoarea ideii constituirii unui mare stat arab Overview“, \n The Arab-Israeli Conflict. Two Decades of

t independent \n schimbul declan[`rii unei revolte arabe, Changes, 1967-1987 (Yehuda Lukacs, Abdallah M. Battah care s` pun` \n pericol stabilitatea \n zona sudic` a eds.), Boulder, Colorado, London, Westview Press, 1988, s Imperiului Otoman. La 10 iunie 1916 [eriful Hussein al p. 73. Mecc`i a proclamat revolta, sus]inut` de numero[i lideri 34 Termenul „r`zboi de uzur`“ desemneaz` confruntarea I tribali locali. Pentru detalii \n privin]a coresponden]ei militar` desf`[urat` \n intervalul 1967-1970, de-a lungul I MacMahon-Hussein vezi John Norton Moore (ed.), The Canalului Suez, \ntre trupele egiptene, sprijinite din / Arab-Israeli Conflict. Documents, vol. III, New Jersey, punct de vedere logistic de URSS, care s-a v`zut for]at`

/ Princeton University Press, Princeton, 1974, cap. II. de Nasser s` \nlocuiasc` cu acest prilej tot armamentul 9 i Robert Stephens, op. cit., p. 14. pierdut de egipteni \n r`zboiul din 1967, [i trupele 10

i Gheorghe Drago[ (selec]ia [i traducerea textelor), israeliene sprijinite material de SUA. op.cit., p. 129-130. 35 Kamel B. Nasr, Arab-Israeli Terrorism. The Causes and d 11 Richard Nixon, The Memoirs of Richard Nixon, New Effects of Political Violence, 1936-1939, North Carolina,

u York, Grosset and Dunlop, A Filmway Company London, McFarland&Company Inc. Publishers, Jefferson,

t Publishers, 1978, p. 249. 1997, p. 44. 12 Bassam Tibi, Conflict and War in the Middle East. From 36 Moshe Dayan, Istoria vie]ii mele, Bucure[ti, Editura Interstate War to New Security, New York, St. Martin’s Enciclopedi-c`, 2001, p. 380. S Press, 1998, p. 87. 37 Sheryl A. Rudenberg, „The Structural and Political 13 Anouar Abdel Malek, La pensee politique arabe Context of the PLO’s Changing Objectives in the Post- contemporaine, Paris, Editions du Seuil, 1980, p. 116. 1967 Period“, \n Arab-Israeli Conflict. Two Decades of 14 President Gamal Abdel Nasser’s Spechees and Press- Changes, 1967-1987 (Y. Lukacs, A.M. Battah, eds), Interviews, 1959-1960, vol. 1, Cairo, UAR - Information Boulder, Colorado, London, Westview Press, 1988, p. 93- Department, 1961 p. 159. 94. 15 L. Carl Brown, „The June War: A Turning Point“, in The 38 Mohammed E. Selim, „The Survival of a Non-State Arab-Israeli Conflict. Two Decades of Changes 1967-1987, Actor: PLO“, \n The Foreign Policies of Arab States (Yehuda Lukacs, Abdallah M. Battah, eds.), London, (Bahgad Korany, Ali E. Hilal Dessouki, eds.), Colorado, Boulder, Colorado, Westview Press, 1988, p.136. London, Westview Press, 1984, p. 199. 16 Mohammed Heikal, Nasser. The Cairo Documents, 39 Yehuda Lukacs (ed.), The Israeli-Palestinian Conflict: A London, New English Library, 1972, p. 26. Documentary Record, Cabridge, Cambridge University 17 John W. Amos, Arab-Israeli Military-Political Relations. Press, 1991, p. 291.

127 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Diiabolliica deghiizare.. Reeducarea priin tortur\ morall\ — Aiiud 1960-1-11964

Filip-LLucian Iorga S t u d i

E o singur\ umilin]\, aceea i de a spune ceea ce vor ei s\ spui / Lizi Florescu / I

(fost\ de]inut\ politic\) I s t

Capii regimului comunist \n]eleseser` foarte bine acest lucru. Nu era suficient s` \[i ucid` o fizic adversarii. Oric~t de abjecte ar fi fost metodele de tortur`, oric~t de dur ar fi fost regimul r de deten]ie, prizonierii politici \[i putuser` p`stra demnitatea. Mai mult, moartea le conferea i acestora o aur` de martiri. Reeducarea prin tortur` reu[ise s` anuleze fiin]a uman` [i s` e c

bestializeze victimele, dar succesul celor care au ini]iat-o a fost doar par]ial. Odat` sistate b`t`ile c

[i torturile, oamenii supu[i experimentului \[i reveniser`, \n marea lor majoritate, chiar dac` o

r`m`seser` cu anumite sechele. |n plus, atunci c~nd informa]ii despre ceea ce se petrecea la n Pite[ti [i \n alte \nchisori comuniste din Rom~nia ajunseser` \n lumea liber`, nici chiar comuni[tii t

rom~ni nu-[i mai puteau permite s`-[i asume experimentul sau, mai mult, s` \l continue. e

Aruncarea vinei pe Mi[carea Legionar` [i mascaradele de procese organizate spre a-i pedepsi pe m legionarii instigatori, absolviser`, credeau liderii comuni[ti, regimul de crimele comise. Reeducarea trebuia, \ns`, continuat`. Nemaiput~nd folosi metodele de la Pite[ti, care p presupuneau tortura continu`, spre transformarea victimelor \n c`l`i, [efii comuni[ti au ales o o alt` metod`, aceea a autoanalizei, autocriticii, autodemasc`rii. Victima trebuia s` ajung` a se r dispre]ui pe sine1. Reeducatul trebuia s` fie convins de propria vinov`]ie [i de puterea absolut` a 2 a partidului . Cel care se reeduca trebuia s` \[i nege violent trecutul [i s` recunoasc` „tr`darea“ n pe care a f`cut-o fa]` de popor. Violen]a fizic` nici nu mai era necesar`, pentru c` aceia care au \ fost supu[i acestui nou tip de reeducare erau, spre deosebire de cei de la Pite[ti, oameni \n general \n v~rst` [i demola]i fizic de lungii ani de \nchisoare. Intelectualii, care nu mai putuser` de ani de zile s` citeasc` o carte, puteau fi lesne vulnerabiliza]i3. Ispita unei \mbun`t`]iri a regimului de deten]ie, a c`p`t`rii de c`r]i sau chiar a eliber`rii \i putea face s` cedeze mai degrab` dec~t b`t`ile [i torturile care, dimpotriv`, nu ar mai fi avut, \n acel stadiu, dec~t efectul de a-i \nd~rji \mpotriva regimului. Date importante despre „tic`lo[ia cosmetizat`“ de la Aiud ofer` Aurel Vi[ovan, \n cel de-al doilea volum al lucr`rii sale, „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai p`r`sit?“, scris` cu concursul lui Gheorghe Andreica. Poate cea mai complet` m`rturie [i, \n acela[i timp, lucrare de analiz` \n leg`tur` cu reeducarea prin autodemascare este cea a lui Demostene Andronescu4.

128 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Textul este echilibrat [i de el ne vom folosi, cu preponderen]`, pentru a schi]a etapele organiz`rii reeduc`rii prin autoanaliz`. Alte m`rturii ofer` Aurel State, \n „Drumul crucii“, Richard Wurmbrand, \n „Cu Dumnezeu \n subteran`“ [i Ilie Tudor. Important` este [i analiza lui Ion B`lan asupra fenomenului, din volumul „Universul concentra]ionar din Rom~nia, 1945- 1964“. Introducerea noii metode de reeducare se leag` de valul de arest`ri din anii 1958-1959. Comuni[tii de la Bucure[ti ]ineau ca, dup` retragerea trupelor sovietice din ]ar` [i dup` seismul provocat de revolu]ia maghiar` din 1956, s` \[i reafirme puterea de nezdruncinat. Aresta]ii au fost grupa]i \n \nchisorile de la Aiud, Gherla [i Boto[ani [i li s-a aplicat noua reeducare, a c`rei amploare a fost considerabil`, av~nd \n vedere c` a implicat mii de de]inu]i, cu mult mai mul]i dec~t cei supu[i reeduc`rii prin tortur` fizic`.

\ |nchisoarea de la Aiud \[i construise o trist` faim` \n anii ’50 ai secolului al XX-lea. Personaje

n ca Doroban]u [i Coler o transformaser` \ntr-una dintre cele mai dure din ]ar`. Zarca, una dintre

a cl`dirile \nchisorii, servise \ncarcer`rii celor mai recalcitran]i dintre de]inu]i, iar metode de

r tortur` precum „Afum`toarea“ (o firid` \n zid, de aproximativ 1 mc prin care trecea fumul [i \n

o care era \nghesuit de]inutul pedepsit) sau „R`coroasa“, o celul` cu ferestre goale [i cu ap` pe 5

p jos, \n care de]inu]ii erau ]inu]i iarna, dezbr`ca]i , deveniser` spaima prizonierilor politici. Dar \n 1958 se v`dea preg`tirea unei schimb`ri. La direc]iunea \nchisorii, Coler a fost \nlocuit m cu Gheorghe Cr`ciun, un fost muncitor la Atelierele C.F.R. din Cluj [i la Uzinele „Grivi]a“, bun e orator, dar semidoct. Cochetase, mai \nt~i, cu mi[c`rile na]ionaliste anti-revizioniste din t Transilvania, dar se \ndreptase apoi spre P.C.R. \n 1945 a intrat \n Poli]ie, ajung~nd, pe r~nd, n [eful Siguran]ei Sibiu [i, ulterior, al Securit`]ii Bra[ov, coordon~nd reprimarea mi[c`rii de o rezisten]` din Mun]ii F`g`ra[. F`r` s` fie o bestie sadic`, de tipul unui Goiciu, Cr`ciun era un c personaj calculat [i nemilos, iar gesturile „umane“ pe care le f`cea uneori erau menite doar s` c eviden]ieze puterea absolut` de]inut` de el asupra „bestiilor reac]ionare“ [i magnanimitatea e

i partidului.

r Dup` schimbarea directorului \nchisorii, la Aiud a \nceput o serie de ac]iuni de preg`tire a

o reeduc`rii. Mai \nt~i, a avut loc o reorganizare a de]inu]ilor, urm`rindu-se ca, \n m`sura

t posibilit`]ilor, s` fie plasat \n fiecare celul` c~te un participant la fenomenul Pite[ti. Din cauza

s dezumaniz`rii suferite, pite[tenii aveau s` fie primii care, din fric` [i reflex incon[tient de supunere, s` accepte noua reeducare. I A urmat a[a-numita perioad` a „marii \ncremeniri“. Timp de doi ani [i jum`tate, nu se mai I fac nici un fel de mut`ri de de]inu]i, iar acestora nu le este permis` nici un fel de activitate. /

/ Regimul se \n`spre[te [i se dau pedepse pentru orice presupus` abatere. Tortura fizic` este

i \nlocuit` cu scoaterea din timp. Lipsa activit`]ii [i \ncremenirea creeaz` sentimentul de vid

i interior. Singurele evad`ri sunt: rug`ciunea, mesajele prin intermediul limbajului Morse [i

d discu]iile \n ascuns, pentru \nv`]area de limbi str`ine, matematic`, poezii. Spre exemplu,

u inginerul Dragon ]inea lec]ii de geometrie descriptiv`, iar Horia Cosmovici, discipolul

t monseniorului Vladimir Ghika, ]inea prelegeri de filosofie. |ncremenirea a fost urmat` de o mutare continu` a de]inu]ilor dintr-o celul` \n alta, pentru S a se cunoa[te c~t mai bine \ntre ei, lucru care avea s` le serveasc` \n demasc`rile reciproce de mai t~rziu. |n aceast` perioad`, Gheorghe Cr`ciun [i ofi]erii politici, colonelul Iacob, maiorul Node] [i c`pitanul Chiril` s-au documentat, alc`tuind, prin „discu]ii amicale“ cu de]inu]ii, dosare ce aveau s` le serveasc` ulterior. Tot acum, personalit`]ile marcante, modele morale pentru ceilal]i prizonieri, sunt izolate, iar \n \nchisoare sunt introdu[i gardieni noi, mai politico[i. La sf~r[itul anului 1961, printre de]inu]i \ncepe s` circule vestea \nceperii reeduc`rii, spre spaima celor care cuno[teau crimele de la Pite[ti. Personalul \nchisorii \ncepe s` \i invite la „cluburi“. Li se spune c` pot vorbi nesupraveghea]i, pot citi [i juca [ah. Treptat, cei care accept` s` mearg` la „club“ sunt muta]i \n celule cu regim mai bun. Celor care resping invita]ia, percep~nd capcana care le era \ntins`, li se \n`spre[te regimul de deten]ie.

129 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 Cum spuneam la \nceput, scopul nu mai era, acum, distrugerea fizic` a opozan]ilor, ci anihilarea moral` a lor. {i cum se putea face mai eficient acest lucru, dec~t d`r~m~nd modelele de verticalitate, exemplele de rezisten]` din universul carceral? |n acest scop, o serie de astfel de personalit`]i, printre care poetul Radu Gyr, Ion Dumitrescu-Bor[a, Victor Biri[, Prin]ul Alexandru Ghica, Nicolae Petra[cu, Ion-Victor Vojen au fost plimbate prin ]ar`, pentru a le fi prezentate „realiz`rile“ regimului [i pentru a fi convinse s` colaboreze. Poate c` momentul de cotitur` \n sl`birea rezisten]ei a fost o adunare obligatorie la „club“, \n cadrul c`reia directorul Cr`ciun le-a comunicat de]inu]ilor c` idolul lor, Radu Gyr, ale c`rui poezii \i sus]inuser` moral, at~]ia ani, pe cei \ncarcera]i, a „renun]at la vis“. T`nase R`dulescu, unul dintre cei mai ferven]i admiratori ai lui Gyr, este pus s` citeasc`, cu glas tare, autodemascarea acestuia, construit` pe o schem` dat`: declara]ia \ncepea prin prezentarea unor S date biografice, continua cu o „viguroas`“ condamnare a trecutului (reeducatul trebuia s` \[i condamne fo[tii camarazi [i s` \[i demoleze fostele idealuri [i fostele modele), cu osanale aduse t comuni[tilor [i cu angajamentul de a urma fidel, din acel moment, linia partidului, singura care u putea asigura prosperitatea poporului. |n urma acestei declara]ii, mul]i dintre de]inu]ii supu[i d at~tor presiuni au cedat. Era greu pentru ei ca, la momentul respectiv, s` \n]eleag` chinul moral i al personalit`]ilor obligate s` fac` jocul regimului. Pe l~ng` ispita avantajelor personale [i a i 6 /

eliber`rii, pe l~ng` arma polite]ii, c`reia a fost greu s` \i reziste, dup` ani de chinuri [i batjocur` , /

aceste personalit`]i au fost abil [antajate cu faptul c` erau responsabile [i pentru soarta celorlal]i I

\ntemni]a]i, pentru care reprezentau modele de conduit`. |n fa]a unei astfel de dileme morale, I un lupt`tor anticomunist at~t de aprig, precum Radu Gyr, a ales s` cedeze. Considerase, probabil, c` e mai cinstit \n fa]a lui Dumnezeu s` \[i sacrifice propria con[tiin]`, dec~t s` s r`peasc` orice [ans` de reabilitare discipolilor [i admiratorilor s`i. {i trebuie c` nu a fost singurul t o care a g~ndit a[a. Desigur, nu trebuie ignorate sutele de pagini laudative pentru regim, scrise de mari personalit`]i ale societ`]ii [i culturii rom~ne[ti. Nu trebuie, \ns`, s` c`dem \n eroarea fatal` r i

de a-i considera vinova]i (sau unici vinova]i) de c`derea lor. Ar \nsemna s` d`m c~[tig de cauz` e

tocmai criminalilor care i-au \mpins \n pr`pastie. Cum bine scrie Demostene Andronescu: „Faptul c c` \n reeducarea de la Aiud, ca [i \n cea de la Pite[ti, oameni adu[i \n situa]ia limit` s-au c comportat omene[te, adic` s-au \ndoit, s-au lep`dat, au renegat [i s-au renegat, acest lucru nu- o 7 i dezonoreaz` pe ei, ci pe cei ce i-au adus, prin torturi fizice [i suflete[ti, \n aceast` situa]ie“ . C` n

au fost [i personalit`]i excep]ionale care au rezistat p~n` la cap`t, este adev`rat [i despre ele t vom vorbi ceva mai jos. e

Pe tot parcursul anului 1962, au continuat demol`rile idolilor. |n ianuarie 1963, conducerea m \nchisorii a organizat o nou` mare \ntrunire, la „club“. |n prezen]a prim-procurorului [i a prim- secretarului regiunii Cluj, Cr`ciun a ]inut un discurs, dup` care cinci de]inu]i care urmau s` fie p elibera]i [i-au citit autodemasc`rile. Ace[tia erau fo[ti legionari: Gheorghe Parpalac, Victor Biri[ o (care nu a putut suporta ru[inea pactului [i, dup` eliberare, s-a sinucis), Ion-Victor Vojen, Ion r Dumitrescu-Bor[a [i p`rintele Dumitru St`niloaie (vizibil st~njenit de respectiva \mprejurare, a destul de confuz \n prezentare, dar care a strecurat \n inimile de]inu]ilor o raz` de speran]`, n

\ncerc~nd s` \mpace, cumva, socialismul cu credin]a cre[tin`). Dup` eliberare, cei cinci au mai \ fost adu[i o dat`, pentru a-[i citi declara]iile [i \n prezen]a unor fo[ti conduc`tori legionari: Nicolae Petra[cu, Nistor Chioreanu, Radu Mironovici, Prin]ul Alexandru Ghica. |n cadrul acestei \ntruniri, Gheorghe Cr`ciun i-a spus lui Nicolae Petra[cu, \n timp ce acesta se str`duia s` se ridice de pe scaun, pentru a r`spunde provoc`rii unui [ef al reeduc`rii: „Las` Petra[cule, acum stai [i ascult`! Vei vorbi [i tu, dar vei vorbi c~nd vom vrea noi [i cum vom vrea noi“. Iat`, a[adar, ce se urm`rea prin reeducarea de la Aiud. Cei care \nc` rezistau au fost supu[i unei duble presiuni: aceea a ispitelor de tot felul (dreptul de a scrie acas` [i de a primi pachet, dreptul la vorbitor [i posibilitatea eliber`rii) [i a de]inu]ilor care acceptaser` reeducarea [i care considerau c` rezisten]ii le \nt~rzie eliberarea. |n fabrica \nchisorii, de exemplu, era un adev`rat „laborator de prelucrare“ a recalcitran]ilor. 130 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Senza]ia unei adev`rate semi-eliber`ri, dup` anii de claustrare, ispita eliber`rii definitive [i presiunile prietenilor reeduca]i, a c`ror eliberare depindea, de multe ori, de comportamentul recalcitran]ilor, reprezentau tot at~tea elemente din care se putea construi o justificare interioar`, un alibi moral pentru cedare. |n plus, ced`rile modelelor au sl`bit for]a de rezisten]` a celor care nu vroiau s` se sinucid` moral, iar coordonatorii procesului l-au accelerat, pentru c` planul trebuia \ndeplinit p~n` la o anumit` dat`. Mul]i erau [antajabili [i din cauza familiilor pe care le aveau \n libertate. |n martie 1963, a fost organizat` o [edin]` \n care trei dintre [efii colectivelor de reeducare, Stere Mihalexe, Octavian Paleologu [i Petre Tocu, au \ncercat s` \i conving` pe de]inu]ii izola]i la Zarc`, cei mai aprigi rezisten]i, de necesitatea schimb`rii mentalit`]ilor [i a reorient`rii politice. Discursurile lor nu au avut un prea mare impact.

\ Printre reeduca]i s-au num`rat: Gheorghe Constantin, Gheorghe Cu[a, Gheorghe Florea, 8 n Gheorghe Georgescu, Lucian Stoichi]escu, Gheorghe Vecerdea .

a La 17 octombrie 1963, [i-a f`cut demascarea profesorul Nicolae Petra[cu. Impactul asupra

r de]inu]ilor a fost, de aceast` dat`, mai mare, Petra[cu fiind fostul secretar general al Mi[c`rii

o Legionare. Discursul lui a fost transmis, printr-o sta]ie de radioficare, \n \ntreaga \nchisoare. Pe parcursul a dou` zile, profesorul a vorbit zece ore, demol~ndu-[i, a[a cum era programat, p fostele convingeri. Totu[i, unii de]inu]i, precum Liviu Br~nz` sau Ion }onea nu s-au l`sat m convin[i de aceast` autoanaliz`9. |n noiembrie, [i-a f`cut autodemascarea [i doctorul Alexandru e Popovici. t Demostene Andronescu relateaz` o discu]ie pe care a avut-o cu unul dintre adjunc]ii lui n Cr`ciun, \n cursul c`reia acesta a recunoscut, cu cinism, c` adev`ratul ]el al reeduc`rii nu era o convertirea sincer` a de]inu]ilor la principiile comuniste, ci compromiterea lor, sinuciderea lor c moral`. c |n iarna lui 1963, regimul recalcitran]ilor \nchi[i \n Zarc` se \n`spre[te, \nmul]indu-se [i orele e

i de izolare. Cei care nu acceptau reeducarea nu primeau nici un fel de \ngrijiri medicale. Mai

r mult, de]inu]i bolnavi de tuberculoz` au fost r`sp~ndi]i prin celulele cu oameni necontamina]i, \nc` un „argument“ pentru ca ace[tia din urm` s` cedeze10. Grupele mici de reeducare, o

t considerate ineficiente, sunt \nlocuite de c~teva cluburi mari, cu c~te 500-600 de de]inu]i.

s La Aiud nu au existat, \ns`, numai c`deri, ci [i rezisten]`, fie ea eroic`, discret` sau mistic` (recalcitran]ii, peste 20011, erau \nchi[i la Zarc`, ceilal]i \n Celular). Doi au r`mas eroii acestei I rezisten]e f`r` compromis, exemple de patriotism [i noble]e asumat`. I Profesorul George Manu, reputat atomist [i om de cultur`, a fost adev`ratul rector al /

/ Universit`]ii de la Aiud, care ]inea conferin]e de istorie, filosofie, drept, literatur`, limbi str`ine,

i transmise prin viu grai sau prin limbajul morse. Pentru a transmite, unui grup de studen]i de la

i alt etaj, con]inutul Constitu]iei Statelor Unite ale Americii, profesorul a inventat un sistem de

d scriere morse pe a]`, cu ajutorul nodurilor. Neaccept~nd reeducarea, George Manu nu a avut

u parte de \ngrijire medical`. Bolnav de tuberculoz`, a murit la Aiud, \n 1961.

t Cel de-al doilea model de rezisten]` a fost Prin]ul Alexandru Ghica. Demn f`r` ostenta]ie, lucid [i iert`tor, el a [tiut s` fac` fa]` cu elegan]` tuturor presiunilor, mizeriei [i batjocurii S permanente la care a fost supus de colonelul Cr`ciun. Sprijinindu-se pe credin]a \n Dumnezeu, Prin]ul Alexandru Ghica [i-a asumat suferin]a [i a r`mas de o rectitudine moral` f`r` fisur`, emblematic` pentru rezisten]a \mpotriva reeduc`rii. Al]ii au ales o alt` form` de rezisten]`, aceea eroic`, vehement`, curajoas` p~n` la extrem. Printre ace[tia, Traian Anderca, Ion C~rja (care a scris [i o carte despre Aiud, „|ntoarcerea din infern“, marcat` de dispre]ul fa]` de cei care au pactizat cu regimul), inginerul Gheorghe Brahonschi, avocatul Nae Cojocaru, studentul Valeriu Turturean, avocatul Puiu Atanasiu, Aurel State, poetul {tefan Vl`doianu sau judec`torul Mo[oiu. Cu to]ii au rezistat presiunilor fizice [i morale, regimului de exterminare la care au fost supu[i. |n august 1962, colonelul Cr`ciun raporta c` se scriseser` 11.000 de autoanalize; 135 de

131 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 de]inu]i alc`tuiser` cartea „Crim`, jaf, tr`dare, spionaj“12. La sf~r[itul lui 1963 [i \n 1964, conducerea \nchisorii a comandat alc`tuirea unei „C`r]i albe“, care s` con]in` autodemasc`rile scrise, procese verbale \ntocmite la [edin]ele cluburilor [i note informative, legate de via]a din \nchisoare. Pe l~ng` aceste m`rturii ale reeduc`rii, au fost incluse [i lucr`rile alc`tuite de o serie de personalit`]i culturale [i [tiin]ifice, chiar \n \nchisoarea de la Aiud. Regimul comunist g`sise \nc` o modalitate de a-[i exploata [i compromite adversarii, \n acela[i timp. Astfel, profesorii Grigore Popa [i Octavian Paleologu au scris o lucrare despre caracterul retrograd al filosofiei rom~ne[ti; un Blaga, diplomat de carier`, a scris o istorie a diploma]iei rom~ne[ti din timpul celui de-al doilea r`zboi mondial; Petre }u]ea trebuia s` argumenteze superioritatea socialismului fa]` de capitalism; Alexandru Popescu „Teologul“ a scris despre misticismul rom~nesc. Alte lucr`ri se refereau exclusiv la istoria [i activitatea Mi[c`rii Legionare. Au scris, S reneg~nd-[i trecutul: Eugen Teodorescu, Ion-Victor Vojen, Ion Dumitrescu-Bor[a, C. Savin. La Aiud a fost \nchis [i reeducat [i Petre Pandrea. |n anul 2000, sub \ngrijirea fiicei sale, Nadia t Marcu-Pandrea, a v`zut lumina tiparului jurnalul penitenciar al cunoscutului avocat [i scriitor cu u vederi moderate de st~nga. Volumul a fost intitulat chiar „Reeducarea de la Aiud“. Con]inutul d c`r]ii a fost scris, \n cap, \nainte de 1961, la Zarc` [i transcris, tot la Aiud, \ntre 1961-1964, \n anii i reeduc`rii. Parcurgerea acestor pagini ([i a oric`ror altor m`rturii scrise \n \nchisoare, sub i /

presiune) trebuie f`cut` cu maxim` pruden]`, f`r` a se uita, vreo clip`, condi]iile \n care au luat /

na[tere. De aceea, nu trebuie s` mire paginile laudative la adresa lui Makarenko [i a „Poemului I pedagogic“ rom~nesc, de la Aiud. Trebuie s` ne ferim a judeca din perspectiva actual`. La I \nceputul anilor ’60, la Aiud, Pandrea trebuia s`-[i \mbrace \nsemn`rile \ntr-o hain` care s` le permit` supravie]uirea. Astfel, Petre Pandrea nu r`m~ne mai ales prin faptul c` a scris c` „La s Aiud […] s-a \ntins o m~n` omeneasc`“, ci mai ales prin acela c` a scris, \n \nchisoare fiind, o t o fraz` ca aceasta, care spune totul (chiar dac` este \ngropat` \ntre aser]iuni despre presupusa „conspira]ie“ legionar`): „La Ocnele Mari, Pite[ti [i Gherla s-a dat s` se bea urin` [i s` se consume r 13 i

fecale pe motive... teoretice“ . e 14

|n continuare, o list` a scriitorilor \nchi[i la Aiud, \n timpul reeduc`rii (4 ianuarie 1964): c

Ar[avir Acterian, Valeriu Bartolomeu Anania, Gabriel B`l`nescu, Ernest Bernea, Roman Braga, c

Traian Br`ileanu, Zaharia Boil`, Radu Budi[teanu, Ion Caraion, Nichifor Crainic, Titus o

Cristureanu, Sergiu Dan, Cristofor Dancu, Romulus Dianu, Ion Dimitrescu, Luca Dimitrescu, Ion n

Dumitrescu-Bor[a, Anton Dumitriu, Gane (+), Ion Gheorghi]`, Radu Gyr, Dorin Hasna[, dr. t

Sandu Lieblich, Ion Manta-Cluj, George Manu (+), Cuza Marinescu, Al. Mironescu, Nedelescu, dr. e

Ilie Niculescu, Petre Pandrea, Nicolae Petra[cu, Ion Peltz, Ion Petrovici, Tudor Popescu, Popescu- m Prundeni, dr. Ilie R`dulescu, Dumitru St`niloaie, Paul Sterian, Romulus {ei[anu, Sandu Tudor, Petre }u]ea (ale c`rui conferin]e, ]inute la cluburi, erau \ntotdeauna captivante), Fane p Vl`doianu, dr. Vasile Voiculescu, Ion-Victor Vojen. o Unii dintre de]inu]ii reeduca]i au acceptat chiar s` colaboreze cu [efii \nchisorii. Dintre ei au r fost recruta]i [efii de cluburi, propagandi[tii care \ncercau s` \i conving` pe refractari s` cedeze, a precum [i acuzatorii publici, din [edin]ele de demascare. Unii dintre „damna]i“ (a[a cum numea n aceast` categorie Ion Caraion, el \nsu[i unul dintre ei) erau naivi, sincer convin[i de noile \ „adev`ruri“, iar al]ii oportuni[ti; unii dintre ei aveau, \ns`, o acut` con[tiin]` a c`derii. Chiar dac` unelte ale regimului, „damna]ii“ nu erau, [i ei, dec~t alte victime. Unul dintre ei, Puiu Giosanu, a l`sat un volum de poezii din care se v`de[te durerea de a fi cedat [i colaborat. Spre mijlocul anului 1964, auto-demasc`rile au devenit mai mult formale, iar de]inu]ii au fost, \n cele din urm` elibera]i, nu \nainte de a se \ncerca, \nc` o dat`, compromiterea lor, prin propunerea de a colabora cu Securitatea, f`cut` de o serie de ofi]eri, printre care [i colonelul Enoiu. |ncep~nd cu prim`vara lui 1964, Cr`ciun [i subordona]ii lui au \nceput s` se gr`beasc`. Nu mai conta „calitatea“ reeduc`rii. Important era ca to]i de]inu]ii s` \[i citeasc` o autobiografie, fie ea c~t de succint`. Totul devenise o problem` de statistic`. Reeducarea prin autodemascare a fost aplicat` [i \n alte \nchisori, dar mai mult de form`. De 132 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus exemplu, la Boto[ani, unde erau \nchi[i liberali, ]`r`ni[ti, social-democra]i era organizat un club unde se d`deau filme [i se organizau conferin]e. Am`git de aparenta „deschidere“ care urmase „Declara]iei din aprilie 1964“, Alexandru Paleologu a acceptat s` fie pre[edintele clubului, s` ]in` o conferin]` [i s` scrie dou` articole pentru „Glasul Patriei“15. Doru Novacovici, \n volumul „|n Rom~nia, dup` gratii“, relateaz` c`, \n perioada respectiv`, [i la Gherla se difuzau filme propagandistice. Regimul de la Aiud a fost, \ns`, mult mai dur [i a constituit veritabila continuare a reeeduc`rii prin tortur` fizic`, de la Pite[ti. Una dintre explica]ii ar putea fi [i aceea c` la Aiud, ca [i la Pite[ti, s-au aflat \n mare num`r membri ai Mi[c`rii Legionare, una dintre ]intele predilecte ale persecu]iilor comuniste16. „Eliber`rii“ din 1964 nu ne putem \mpiedica s` \i punem ghilimelele cuvenite. Pentru de]inu]ii

\ politici, ie[irea din temni]e nu \nsemna dec~t p`trunderea \ntr-o \nchisoare mai mare, Rom~nia

n \ns`[i [i \nceperea unei lupte dureroase [i obositoare, lupta cu realit`]ile de zi cu zi [i cu

a fantomele pu[c`riei. Sc`p~nd, chiar dac` mutila]i, de reeduc`rile din \nchisorile comuniste, fo[tii

r de]inu]i politici ie[eau \ntr-o Rom~nie gata reeducat`, prin metode poate mai subtile [i mai greu

o de contracarat. Pentru c`, pentru regim, experimentele de la Pite[ti [i Aiud nu au fost dec~t laboratoare de studiu, \n vederea reeduc`rii unei societ`]i, a unei ]`ri \ntregi17 [i a cre`rii p „omului nou“18. m La Aiud, unii au rezistat, p`str~ndu-[i cu d~rzenie convingerile19. Al]ii, \ns`, au cedat. Dar, a[a e cum scrie Demostene Andronescu, unul dintre cei supu[i reeduc`rii de la Aiud: „Neput~nd fi t sfin]i, am fost cu to]ii, p~n` la cap`t, oameni. Fiecare cu neputin]ele [i cu limitele lui, fiecare cu n tragedia, cu \ndoielile [i cu \nfr~ngerile lui“20. Vina apar]ine comunismului, un sistem utopic o aberant, [i celor care l-au transformat \n realitate criminal`, aduc~ndu-i pe oameni \n situa]ii c limit`, a[a cum a fost [i reeducarea prin tortur` moral` din \nchisorile rom~ne[ti. c e

i NOTE

1 10 r State, Aurel, Drumul crucii, Bucure[ti, 1993. Andronescu, Demostene, op. cit., p. 43. 2 Wurmbrand, Richard, Cu Dumnezeu \n subteran`, 11 B`lan, Ion, op. cit., p. 242. o Bucure[ti, 1993. 12 Apud B`lan, Ion, op. cit., p. 248. t 3 Aioanei, Constantin, Troncot`, Cristian, „Modelul 13 Pandrea, Petre, Reeducarea la Aiud, Bucure[ti, Editura

s reeduc`rii prin autoanaliz`, Aiud [i Gherla 1960-1964“, \n Vremea, 2000, p. 90. Arhivele Totalitarismului, nr. 1-2/1994. 14 Dup` cea oferit` \n Petre Pandrea, Reeducarea de la 4 I Andronescu, Demostene, „Reeducarea de la Aiud“ Aiud, p. 548-549. 15 I [lucrare publicat` \n serial], \n Puncte cardinale, 1993- Paleologu, Al., T`nase, Stelian, Sfidarea memoriei,

/ 1996, nr. 8/93-2/96. Editura DuStyle, 1996, p. 187-192. 5 16

/ B`lan, Ion, Universul concentra]ionar din Rom~nia 1945- Andronescu, Demostene, op. cit., p. 77. 1964, Bucure[ti, Funda]ia Academia Civic`, 2000, p. 194- 17 Vezi B`descu, Ilie, Dungaciu, Dan, „Experimentele i 195. totalitare. Modelul reeduc`rii: Pite[ti, Gherla, Canal. 1949- i 6 Paleologu, Alexandru, Polite]ea ca arm`, Cluj-Napoca, 1952“, \n Arhivele Totalitarismului, nr. 1-2/1994, p. 12-14. 18 d Editura Dacia, 2000, p. 32: „|ntr-un climat de brutalitate [i Vezi Boia, Lucian, „Omul nou“, \n Mitologia [tiin]ific` a prostie, polite]ea poate fi o arm` care te g`se[te comunismului, Bucure[ti, Editura Humanitas, 1999, p. u descoperit. Polite]ea pe mine m-a f`cut s` cedez“. 122-153. t 7 Andronescu, Demostene, op. cit., p. 31. 19 Tudor, Ilie, „|n temni]a Aiudului“, \n Gazeta de Vest, 8 Aioanei, C., Troncot`, C., loc. cit., p. 66-67. nr. 3 (93), martie 1994, p. 20-21. 9 20 S B`lan, Ion, op. cit., p. 242. Andronescu, Demostene, op. cit., p. 89.

133 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Na]iionalliismull basc `n Spaniia

Sava Diamandi S t u d i

Existen]a regiunii autonome basce precum [i problema terorismului basc din Spania zilelor i noastre este explicabil` prin urm`rirea cauzelor apari]iei na]ionalismului basc \n Spania la / /

sf~r[itul secolului al XIX-lea, dezvolt`rii fenomenului na]ional p~n` la instaurarea dictaturii ge- I neralului Franco, impactul esen]ial pe care l-a avut dictatura \n zona basc`, reglementarea I autonomiei \n cadrul consti]uitional democratic post-franchist. Na]ionalismul basc s-a n`scut la sf~r[itul secolului al XIX-lea pe fundalul deficitului de con- s struc]ie na]ional` spaniol`1 concretizat` \n sl`biciunea burgheziei liberale, fragil` [i fragmentat` t teritorial, inexisten]a eforturilor „na]ioanliz`rii“ maselor, politica depindea de interven]ionismul o monarhic [i militar, deficitul democra]iei (rela]iile patronale), caren]a educa]iei publice concu- r rat` puternic de Biserica Catolic` anti-liberal`, o armat` care nu poate fi considerat` na]ional` i deoarece reprezent` acele sectoare ale societ`]ii care nu puteau pl`ti suma de bani necesar` e c

scutirii de serviciu militar, inexisten]a simbolurilor prin care s` fie creat` [i reprezentat` „comu- c 2 nitatea imaginar`“ spaniol` . Toate acestea au permis durabilitatea [i consolidarea particularis- o

melor locale, \n special a periferiilor catalane, galiciene [i basce. n Mi[c`rile na]ionale sunt la origine un fenomen legat de o societate modern`, urban`, t

burghez`, industrial`. Nu \nt~mpl`tor la Bilbao, ora[ aflat \ntr-un proces spectaculos de dez- e

voltare economico-industrial` la sf~r[itul secolului al XIX-lea, Sabino Arana Goiri fondeaz` m Partidul Na]ionalist Basc (PNV). La aceasta trebuie ad`ugate dou` elemente esen]iale: fuerismo [i carlismo, primul termen reprezint` mi[carea pentru revendicarea fostelor privilegii de p autonomie date de regii Spaniei }`rii Bascilor [i cel de-al doilea reprezint` mi[carea neoabso- o lutist` spaniol` anti-liberal` (r`zboaiele carliste din 1833-39, 1846-49, 1872-76)3. Aceste dou` r fenomene fiind perimate datorit` moderniz`rii socio-economice vor l`sa locul mi[c`rilor radi- a cale: na]ionalismul [i socialismul. Bazele na]ionalismului basc a[a cum a fost promovat de Sabino n

Arana, au fost rasa [i religia. Constructul na]ional presupune afiramrea unei culturi prorii, o \ istorie prorie, inventarea simbolurilor na]ionaliste-steagul, stema, festivit`]i na]ionale, inventarea unei limbi na]ioanale purificata de influen]ele latine [i neologisme considerate pur basce: cuvantul Euzkadi desemnand }ara Bascilor4. Programul ini]ial al PNV poate fi considerat radical cu men]iunea foarte important` c` formarea unei na]iuni ca mi[care a tuturor claselor a dus la formularea unor interese diferite, de aici [i contradic]iile interne \nc` de la \nceputul mi[c`rii na]ioanle basce [i care vor r`mane o constan]`: fluctua]iile dintre esen]ialismul radical [i pragmatismul moderat, dintre separatismul secesionist [i autonomismul regional. Dup` moartea lui Sabino Arana \n 1903 va avea loc un proces de dezvoltare a na]ionalismu- lui basc care atinge apogeul \n timpul dictaturii lui Primo de Rivera, prin aceast` \n]eleg~ndu-se formarea unei mi[c`ri na]ioanle de mas`. Cauzele acestui proces sunt urm`toarele5: contextul 134 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus structural spaniol, organizarea celui mai modern partid cu structur` intern` democrat` \n jurul c`ruia se formeaz` un sistem de organiza]ii culturale, sportive, sociale (de teatru, de dans, echipe de fotbal, uniuni ale pescarilor, muncitorilor etc.), inventarea unui microcosm simbolic care viza identitatea, diferen]ierea de grupurile din afar`, „imaginarea unei comunit`]i“ bazate pe o istorie ne\ntrerupt`, fueros care a devenit un totem mitologizat, o mistificare a memoriei colective6. |n plan politic dou` momente sunt esen]iale: prima campanie de autonomie dinaintea dicta- turii lui Rivera [i c~[tigarea autonomiei \n timpul celei de-a doua Republici. Primul moment s-a consumat \n 1919 cand PNV c~[tiga majoritatea mandatelor la alegeri \n provinciile Biskaia, Gipuzkoa [i Alava. Proiectul autonomiei va fi \ns` respins \n 1921, iar din 1923 odata cu instau- rarea dictaturii lui Primo de Rivera at~t radicalii c~t [i modera]ii vor suporta consecin]ele unui \ regim centralist care \i calific` drept separati[ti la fel de periculo[i ca anarhi[tii. Instalarea

n regimului republican \n 1931 va da prilejul PNV-ului s` activeze \n plan politic [i s` manevreze

a \ntre partidele politice spaniole conform propriilor interese. Astfel, \n 1936 se \ncheie o

r \n]elegere \ntre Frontul Popular [i PNV privind autonomia regional`. Alegerile din 1936 au avut

o trei semnifica]ii importante pentru }ara Bascilor: \n primul r~nd alegerile au confirmat

p polarizarea triunghiular` a societ`]ii basce \ntre PNV (9 deputati), dreapta (8 deputa]i) [i st~nga (7 deputa]i): a doua este c` PNV \n alian]a cu st~nga c~[tig`toare a reu[it s` ob]in` autonomia m regional` primul pre[edinte al guvernului basc fiind Jose Antonio de Aguirre, iar \n guvernul e Spaniei este inclus un basc Navarrese Manuel de Irujo; a treia component` este aceea ca Navarra t a votat s` fie \n afara }`rii Basce (defec]iunea carli[tilor [i sociali[tilor basci), regiunea n autonom` fiind compus` din Gipuzkoa, Biskaia [i Alava7. o R`zboiul civil va situa PNV al`turi de st~nga, iar \n 1937 franchi[tii sprijini]i de forte italiene c [i germane vor cucerii centrul politic al regiunii Geruika [i cel economic Bilbao. |nfr~ngerea [i c

e apoi instaurarea dictaturii generalului Franco vor \nsemn` abolirea autonomiei, represiunea

i dur` a autorit`]ilor spaniole fa]a de basci, exilul reprezentan]ilor politici (\n special Aguirre [i

r Irujo) precum [i formare a unor structuri clandestine locale pentru activit`]i de subversiune.

o Perioada r`zboiului mondial [i cea imediat urm`toare este foarte important` deoarece organi-

t za]ia basc` din exil condus` de Aguirre a mizat pe suportul alia]ilor \mpotriva regimului lui

s Franco. Ori aceast` miz` a reprezentat un mare e[ec datorit` faptului c` dup` al doilea r`zboi mondial [i odat` cu \nceputul r`zboiului rece puterile occidentale vor avea ca inamic comunis- I mul, iar pe acest fundal va fi operat` o apropiere dintre Spania [i SUA prin Tratatul de I Colaborare Militar` din 19538. E[ecul exilului basc va duce treptat la ruptura dintre exila]i [i /

/ numita EKIN ( A FACE ) – organiza]ia secret` din Spania –, aceasta din urm` constituindu-se

i separat \n Euskadi ta Askatasuna (}ara Bascilor [i Libertate) \n 1959. Este un moment crucial i deoarece ruptura a \nsemnat radicalizarea organiza]iei na]ioanle locale, o ruptur` de tradi]ia

d politic` na]ional` basc` reprezentat` de PNV. Un punct central \n acest fenomen l-a avut formu-

u larea unei noi ideologii de c`tre Frederico Krutwig care va scie \n 1963 cartea Vasconia (baza 9 t ideologic` ETA) . Krutwig critica politica lui Aguirre calificat` colaborationista cu inamicii poporului basc, iar ideile politice formau un „cocktail“ ideologic revendicandu-se de la Arana, S Marx, Prouhdon, Lenin, Mao, etnolingvi[ti europeni precum Guy Herand, anticolonialism sus]in~nd c` }ara Bascilor este o colonie spaniol` din „Lumea a treia“. Pe acelea[i coordonate de extrem` st~ng` \n 1966 ETA organizeaz` Frontul Militar pentru a preg`ti razboiul revolu]ionar \mpotriva Spaniei. Trecerea na]ionalismului basc la forme extreme, violenete necesit` explica]ii detaliate10. Din punct de vedere sociologic, germanul Peter Waldman sus]ine teoria „lower class violence“ sem- nificand schimbarea structurii sociale \n cadrul mi[c`rii de protest, clasa de mijloc [i cea supe- rioar` pierd conducerea \n favoarea sectoarelor inferioare sociale pe fundalul pericolului grav la adresa supravie]uirii unui grup etnic. Teoria este confirmat` prin analogie cu Irlanda de Nord [i eveninmen]ial, \ntre 1956-1975 au existat [apte stari de urgen]` \n Bizkaia [i Gipuzkoa aceas- 135 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 ta \nsemnand ocupa]ie militar`, numeroase arest`ri, torturi, execu]ii. |n al doilea r~nd teoria istoric` a „structurilor durabile“ (Braudel) confirm` \n acest caz tradi]ia violen]ei ca mo[tenire mental` transferat` de la o genera]ie la alta \n cazul bascilor. |n al treilea r~nd cultura basc` era slab` \n compara]ie cu cea catalan` de exemplu. |n acest caz, limba este punctul central: na]io- nalismul basc a avut la baz` rasa [i religia \n timp ce limba era vorbit` de minoritate, greu de \nv`]at (intelectualii de la sfar[itul secolului al XIX-lea cum ar fi bascul Unamuno a calificat basca ca o relicv`). |n urma moderniz`rii din anii ’60, valorile tradi]ionale reprezentate de religie [i limb` au dec`zut(efectul de anomie), discursul [i politica ETA avand rolul de a umple vacuumul l`sat de cele doua elemente. |n al patrulea r~nd, radicalizarea este [i un r`spuns la provocari ra- dicale: am men]ionat deja valul de represiune dirijat de autorit`]ile centrale, la care se adaug` modernizarea rapid` promovat` de tehnocra]ii din grupul Opus Dei care pentru }ara Bascilor a S \nsemnat eroziunea valorilor tradi]ionale, industrializare, imigra]ie masiv` (influx de popula]ie non-basc` [i implicit cre[terea presiunii asupra particularismului local basc. Rezultatul statistic al t influxului de popula]ie este urm`torul: \n Bizkaia vorbitori de limb` basc` \n secolul al XIX-lea u – 93%; \n 1970 – 16%; Navarra – 20%-11%; Gipuskoa – 99%-44%11. d

Apari]ia unor noi valori [i idei nu a dus doar la o ruptur` \ntre genera]ii ETA-PNV, ci chiar i \n cadrul noii genera]ii na]ionaliste basce. |n esen]` controversele s-au \nv~rtit \n jurul a dou` i /

probleme: rela]ia dintre clas` [i na]iune sau altfel spus \ntre emancipare social` [i eliberare /

na]ioanl` [i cea de-a doua prive[te opozi]ia dintre mobilizarea maselor [i violen]a militar` (mod I 12 de ac]iune) . Diferen]a dintre ETA [i alte grupuri teroriste din anii ’70-’80 const` \n faptul c` ETA I a fost mult mai na]ionalist`, astfel \ncercarile de a transforma ETA \ntr-o organiza]ie de stanga revolu]ionar` au e[uat (\ncerc`rile de coali]ie cu grupuri de st~nga cum a fost tentativa ETA- s Berri din 1966 sau ETA-VI din 1970). |n al doilea r~nd, \ncercarea radicalilor ETA, care vor pro- t o mova violen]a militar` chiar [i \n contextul democra]iei parlamentare, de a domina organiza]ia a dus la ruptura din 1974 \n urma c`reia va exista ETA-politico-militar (p-m) [i ETA-militar(m)13. r i

Prima men]ionat` se va auto-dizolva \n urma negocierilor cu guvernul \n 1982. e

Tranzi]ia de la dictatur` la democra]ie \n a doua jum`tate a deceniului opt din Spania a pus c problema na]iunii basce pe noi coordonate: organizarea autonomiei basce, apari]ia partidelor c politice \n contextul pluralismului politic [i complicata problem` a continu`rii violen]ei [i teror- o ismului politic promovat de ETA. n

Relevant este paralelismul dintre tranzi]ia la nivelul \ntregii Spanii [i cea la nivelul }`rii t

Bascilor, prvind natura [i semnifica]iile. Contextul se desf`[oar` \ntre moartea lui Franco la 20 e noiembrie 1975, succedarea guvernelor Navarro [i Suares numite de regele Juan Carlos, „Legea m reformei politice“ emis` de Suares din 1977 [i promulgarea Constitu]iei din 1978 \n urma refer- endumului. Astfel Spania intr` \n r~ndul monarhiilor constitu]ionale europene unde este promo- p vat` democra]ia, drepturile [i libert`]ile cet`]ene[ti, pluralismul politic, suveranitatea na]ional` o [i descentralizarea administrativ` \n forma regiunilor autonome. Referitor la ultima compo- r nent`, legea fundamental` spaniol`14 formuleaz` o contradic]ie \n sens terminologic la art. 2 a privind „unitatea indisolubil` a na]iunii spaniole [i recunoa[terea dreptului de autonomie a n na]ionalit`]ilor [i regiunilor“. Regiunile autonome cu guverne [i parlamente proprii, cu dou` \ limbi oficiale (cea spaniol` [i cea regional`) este o aplica]ie a federalismului15 (\n baza acestui articol Spania s-a regionalizat). Revenind la paralelismul enun]at mai sus este de remarcat faptul c` tranzi]ia democra]iei la nivel statal a fost un adev`rat succes care ar putea reprezenta mod- elul ideal al transferului de legitimitate f`r` o ruptur` major` violent`. Acest lucru se explic` prin reu[ita negocierii dintre reformi[tii modera]i franchi[ti [i cele mai importante for]e ale opozi]iei democratice, existen]a unei moderniz`ri de pe timpul dictaturii (guvernul tehnocratilor Opus Dei) \n urma c`reia s-a format o societate civil` [i o elit` reformatoare [i nu \n ultimul r~nd rolul restaura]iei regale, monarhul Juan Carlos juc~nd rolul de gardian al trans- ferului pa[nic al legitimit`]ii de la autoritarism la democra]ie. Perspectiva basc` a tranzi]iei este \ns` una mai pu]in optimist`, exist~nd o lips` a sin- 136 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus cronizarii derularii tranzi]iei cu restul Spaniei16. |n primul r~nd trebuie eviden]iat` atmosfera ten- sionat`, continuarea violen]elor, de la executarea unor activi[ti ETA cu pu]in timp \naintea mor]ii dictatorului la represiunea demonstra]iilor din 1976 [i 1977, impresia general` fiind aceea c` nimic nu se schimbase pentru basci pe timpul guvernelor Navarro [i Suares. Problema major` a fost aceea a lipsei legitimit`]ii statului \n zona basc` din moment ce pentru basci trecerea la democra]ie trabuia s` \nsemne automat [i o form` dezvoltat` a autonomiei sau chiar a autode- termin`rii. Aici diferen]a fa]` de Galicia [i Catalunia este foarte mare deoarece \n cazul acesto- ra tranzi]ia presupunea dou` etape: trecerea de la regim dictatorial la unul liberal [i parlamen- tar [i apoi constituirea autonomiei institu]ionale. Pentru basci radicalismul \n forme violente a dus la imposibilitatea ra]ionaliz`rii dezbaterii politice. Scuzele par]iale ale guvernului spaniol [i amnistierea prizonierilor ETA n-au schimbat climatul extrem de tensionat din zona la contribu]ia

\ c`ruia au participat [i autorit`]ile locale dup` cum am men]ionat deja la care trebuie ad`ugat`

n existen]a unor comandouri anti-ETA neoficiale. Actele teroriste ETA au continuat cu o intesin-

a tate extrem` \n anii 1978, 1979 [i 1980, adica anii referndumului pentru Constitu]ie, a redact`rii

r [i promulgarii Statutului Autonomiei [i respectiv al primelor alegeri pentru Parlamentul }`rii 17

o Bascilor, crimele \nsumand 240 de oameni uci[i (aproximativ 30/40 pe an) . |n acest context istoricul partid PNV a devenit principala for]` politic` basc` care a negociat [i promovat autono- p mia regional` [i apoi a condus \n cadrul structurilor politice locale. PNV s-a bazat pe doua atu- m uri: profilul politic al modera]iei cre[tin-democratice [i capacitatea de a combina utopia indepen- e den]ei basce cu flexibilitatea pragmatismului din via]a politic`. Revenirea PNV \n politica Spaniei t nu a fost de loc lipsit` de dificult`]i deoarece reprezentan]ii partidului nu au fost admi[i \n n comisia unde se discuta proiectul constitu]ional, ceea ce a dus la promovarea ab]inerii la refer- o ndumul constitu]ional. Reprezentan]ii PNV au sus]inut c` \n aceste condi]ii puterea dat` na]io- c nalit`]ilor regionale nu a fost dec~t o simpl` delegare pus` \n aplicare de puterea central`. c Astfel, dac` la nivelul \ntregului stat spaniol s-au ab]inut 33% [i au votat negativ 8% la referen- e

i dum, \n }ara Bascilor s-au ab]inut 46% [i au votat negativ 21%. Acest rezultat va deveni argu-

r mentul forte al contestatarilor legitimit`]ii statale spaniole – HB [i ETA. PNV \ns` nu a avut de ales dec~t participarea la procesul de creare a institu]iilor autonome participand la Cosejo o

t General Vasco [i comisia partidelor basce care a formulat proiectul statutului autonom discutat 18

s apoi \n parlamentul spaniol [i votat, urmat de referndum \n }ara Bascilor . Este de subliniat fap- tul c` locuitorii din Navarra au votat \n defavoarea al`tur`rii \n Comunitatea Autonom` a }`rii I Bascilor. Astfel, Comunitatea va fi format` din trei provincii: Bizkaia, Gipuzkoa [i Alava, cu par- I lament [i guvern propriu, autonomie \n domeniul educa]iei, taxelor, comunica]iei. /

/ |n procesul tranzi]iei s-a crstalizat [i sistemul partidelor politice \n zon`, \n afar` de cele

i spaniole PSOE, PP CDS, cele basce \mp`r]indu-se \ntre partide participante la via]a politic` PNV,

i EE (de stanga, Euskadiko Euzkerra), EA (\ntre centru-reapta [i socialisti, Eusko Alkartasuma) [i

d cele care contest` sistemul HB (Herri Batasuma, Uniunea Poporului) [i ETA. Ultimele men]io-

u nate vor forma „Mi[carea pentru eliberare na]ional`“ coordonat` de Consiliul Patriotic Socialist

t KAS. Programul redactat de KAS va fi valabil din 1976 [i p~n` \n 1995 c~nd apare ETA – „Alternativa Democratic`”. Programul este cunmoscut sub numele de Alternativa KAS19: S 1. amnistie total`; 2. legalizarea partidelor politice inclusiv cele care cer independen]a statului basc; 3. expulzarea din Euskadi a Guardia Civil Policia Armada [i al corpului general al poli]iei; 4. \mbun`t`]irea condi]iilor de via]` [i de munc` pentru clasele populare [i \n special cele munci- toare; 5. un statut al autonomiei care minimal s` recunoasc` suveranitatea na]ional` basc`, autorizarea Euskara ca principal` limb` oficial` [i controlul guvernului basc asupra autorit`]ilor judiciare [i unit`]ilor militare. La acestea se adaug` \nc` doua condi]ii introduse de ETA: inte- grarea Navarrei \n viitoarea autonomie basc`, precum [i dreptul la autodeterminare (adic` con- stituire statului independent). Autonomia regional` basc` are dou` fa]ete: pe de o parte consolidarea na]ionalismului basc [i \n special a componentei lingvistice, limba na]ional` basc` fiind din ce \n ce mai folosit` la

137 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 nivel educational inclusiv universitar, [i pe de alta parte e[ecul \n crearea unui consens politic datorit` componen]ei ideologice radicale care dup` cum am v`zut s-a men]inut precum [i con- textul constitu]iei Spaniei neaprobat` de majoritatea locuitorilor regiunii [i neaderarea Navarrei, care se va constitui \ntr-o provincie [i regiune separat`. De asemenea, visul unui stat basc inde- pendent este [i mai utopic dac` avem \n vedere existen]a a trei provincii basce de partea cealal- ta a Pirineilor \n Fran]a, cunoscute sub numele de Iparralde. Situa]ia dramatic` a continu`rii terorismului ETA \n anii ’80-’90 [i la \nceputul secolului al XXI-lea prive[te at~t negocierile complicate dintre guvernul spaniol [i lideri ETA, c~t [i impactul promov`rii terorismul la nivelul societ`]ii basce. |n cazul negocierilor trebuie aplicat` o schem` foarte clar` pentru a \n]elege posibila reu[it` sau e[ec \nainte de ordonarea informa]iilor. |n primul r~nd dac` exist` negocieri [i dac` actorii cheie sunt inclu[i \n proces, daca negocierile se S refer` la principalele divergen]e care privesc p`r]ile, dac` negociatorii nu recurg la for]` pentru a atinge unele obiective [i dac` ace[tia doresc realmente s` sus]in` peocesul de pace. Astfel, t Robert P. Clark enumer` 20-30 de \ncerc`ri serioase de negociere \ntre anii 1975-198820. Procesul u de negociere sau tentativa de negociere trebuie corelat cu contextul care a favorizat disponibi- d litatea p`r]ilor de a stabili contacte, situa]ia fiind foarte complicat` deoarce este vorba de i negocieri cu terori[ti. Exist` dou` reu[ite totu[i, prima deplin`, concretizat` cu disolu]ia ETA- i /

pm \n 1983, a doua \ncetarea unilateral` a focului de c`tre ETA-m \n 1999. Acest ultim eveniment /

nu a \nsemnat din p`cate rezolvarea problemei deoarece negocierile au e[uat [i atentatele tero- I riste au fost reluate. La acestea ar mai putea fi adaugat` [i negocierea din Algeria din 1989 ([i I acestea e[uate). Dizolvarea ETA-pm a confirmat de fapt ceea ce a prezis liderul acesteia Pertur (se pare omorat de ETA-m): anacronismul folosirii fortei armate, a tacticii [i discursului s revolu]ionar \n contextul unei democra]ii func]ionale. ETA-pm s-a dizolvat cu garan]ia posi- t o bilit`]ii de integrare pa[nic` a membrilor s`i \n structurile sociale (un fel de amnistie informal`). Dac` \n anii ’80 punctul de greutate a fost presiunea guvernului socialist spaniol \n contextul r i

integr`rii \n structurile euro-atlantice (mai ales colaborarea cu guvernul francez \mpotriva e

bazelor basce din Fran]a), \n anii ’90 devine evident` pr`pastia creat` \ntre societatea civil` c basc` [i na]ionalismul extremist. Insurec]ia revolutionar` [i discursul anti-capitalist nu se mai c potriveau cu o Spanie care era departe de a fi centralist`, la fel cum }ara Bascilor nu se potrivea o cu imaginea unei „colonii din Lumea a treia“. Solidaritatea anti-terorist` din }ara Bascilor este n

reprezentat` de la nivel politic la cel al societ`]ii civile. Amplasarea de bombe \n zone urbane t aglomerate, lu`ri de ostateci pentru ob]inerea de bani [i uciderea de la consilieri municipali e locali PP la personalit`]i de seama precum juristul [i istoricul Francisco Tomas y Valiente (fost m pre[edinte al Cur]ii Constitu]ionale) [i Fernando Mugia Herzog (lider popular al socialimului basc) au creat stupefactie [i indignare \n cadrul opiniei publice basce. Trebuie subliniat [i rolul p esen]ial al mass-mediei \n apari]ia acestei st`ri de spirit precum [i atentatele fa]` de basci mem- o brii ai PNV. |n 1997, \n urma r`pirii lui Miguel Angel Blanco [i apoi a uciderii acestuia de c`tre r ETA, indignarea opiniei publice se va a manifesta sub denumirea „spiritrul de la Eruma“, ceea ce a a fost mobilizarea spontan` a popula]iei care a cerut oprirea violen]ei. {i sondajele confirm` n efectul propagandistic negativ al terorismului ETA: dac` \n 1979 17% dintre basci considerau \ activi[tii ETA patrio]i, \n 1989 numai 5% sus]ineau patriotismul ETA. |n acela[i sondaj 7% \i con- siderau criminali, iar dup` un deceniu procentul s-a ridicat la 16%21. Ruptura dintre ETA [i majoritatea opiniei publice basce a confirmat viabilitatea democra]iei, pluralismului [i reglement`rii eficiente dintre statul-na]iune [i componentele na]ionale sub- statale \n forma regiunii autonome din Spania, astfel \nc~t cei ce se autoproclam` elibaratori au devenit contesta]i de cei care ar fi trebuit s` fie elibera]i.

138 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus NOTE 1 Confirmat de diferen]a dintre bascii din Fran]a [i cei din 12 Ibidem [i tactica ETA conform Teoriei spiralei ac]iunii Spania \n Mansvelt, Jan, An Anatomy of Basque Identity: – represiunii explicat` de Clarck, Robert P. \n Negoti- A Geografical Analysis Of Identity Paterns In The Franco- ating with ETA Obstacles to Peace in the Basque Spanish Border Area din Denationalising European Country, 1975-1988 , Reno and Las Vegas, University of Border Regions, 1800-2000 ed by Knippenberg, Hans and Nevada Press, 1990. Markusse, Jan, Dodrecht, Boston, London, Kluwer 13 Clark, Robert P., op. cit., p. 8-10. Academic Publisher, 2001. 14 Anexe extrase din Consti]utia Spaniei privind regiunile 2 Mess, Ludger, Nationalism, Violence and Democracy. autonome (lb. engl.). The Basque Clash of Identities, University of Bilbao, 15 Watts, Ronald L. , Comapring Federal Systems in the Palgrave Macmillan, 2003, p. 7. 1990’s, Ontario, Institute of Intergovernmental Relations, 3 Ibidem. Queen’s University, 1996. 4 Ibidem. 16 Mess, Ludger, op. cit., p. 34, Villar, Pierre, Istoria 5 Ibidem, p. 11. Spaniei, Bucure[ti, Editura Corint, 2000, p. 148-151. 6 17

\ Mansvelt, Jan, op. cit. Mess, Ludger, op. cit., p. 36. 7 Mess, Ludger, op. cit., p. 21. 18 La referndum, \n cele trei provincii au participat aprox- n 8 Edwards, Jill, Anglo-American Relations and the Franco imativ 60%, dintre care aproximativ 90% au votat afirma-

a Question 1945-1955, Oxford, Clarendon Press, 1999. tiv statutul autonom. 9 Mess, Ludger, op. cit., p. 27. 19 Mess, Ludger, op. cit., p.43. r 10 Ibidem, p. 29-31. 20 Clarck, Robert P., op. cit., p. 3. 11 21 o Ibidem. Mess, Ludger, op. cit., p. 93. p m e t n o c c e i r o t s I I / / i i d u t S

139 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005

Aspects off Romaniia foreiign polliicy in the 1980’’s.. Romaniian – Hungariian rellatiions

George Bojoag\ S t u d i

The main purpose of this paperwork is to analyse a few aspects of romanian diplomacy i during the 1980’s, especially those aspects related to Hungarian-Romanian relations, a very / /

complex issue by the nature of its historical implications. I

The Romanian foreign policy under the leadership of N. Ceau[escu was unanimously I considered the most spectacular aspect of the communist regime. Respected Western politicians approved and encouraged the anti-Soviet policy of N. Ceau[escu, and they s applauded Ceau[escu’s denunciation of the Czechoslovakia invasion. The whole course of t Romanian foreign policy seemed to make Ceau[escu a special protégé of the West, particularly o of the United States. r The decade of 1980’s was one of the most complex period of the international relations of i e

the XX-th century. It has begun with Reagan Doctrine (1981), which inaugurated „the hottest c

period“ of the Cold War, continued with Gorbachaev „new thinking policy“ and ended with the c collapse of communism and the end of Cold War. All these caused a succession of deep changes o

in the evolution of international relations, which called for a diversification of methods and a n

serious re-examination of the previous patterns. t

Romania’s principal claim to international attention for more than 30 years was its autonomy e from the Soviet Union. The „deviation“ from Moscow foreign and bloc policies was pursued in m strategically steps, from 1958 when Soviet troops left Romania, to 1958-1959 when Romania rejected the Valev plan for a labour division within the CMEA countries, culminating with the p famous „Statement of RCP“ from 21 April 1964, considered a Romanian nationalist and an o essential anti-Soviet document. Deflection and anti-isolationism was a constant of Nicolae r Ceau[escu diplomacy1. This position adopted by Romanian diplomacy within communist a movement was manifested by the absence of its representants to international conferences n organised by USSR. Ceau[escu guested a few foreign personalities who disaproved soviet politic \ towards soviet block states: Santiago Carillo – General Secretary of Spanish Communist Party; Gian Carlo Pajetta – one of the leaders of Italian Communist Party, strongly contested by Kremlin. This tactic was, at least temporary, very fruitful: Romania was the only Warsaw Pact country to have diplomatic relations and close connections with both Israeli and Arab States; the first Communist country to have diplomatic relations with FRG, in spite of Soviet and GDR opposition, anticipating the Realpolitik. Accordingly, Romania enjoyed an increase international status at the United Nation, in relations with West or with non-aligned countries. Romania was the first communist country to receive the visit of an American president (R. Nixon, 1970, followed by Ford in 1972), and of French President De Gaulle. This foreign policy gave Romania 140 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus concrete economic benefits, too. Romania benefited by special financial aid from Bonn, and was the first communist country, along with Poland, to enjoy MFN status from USA. It was also the first communist country member in GATT (1971), in the International Monetary Fond and World Bank (1972), in the „Group of 77“ in 1976, and benefited by Western credits for development. Nicolae Ceau[escu prefered to continued his politic based on Romania neutrality within the Warsaw Pact, on Romania statute to U.N., on his efforts to mediate the Sino – American and Sino – Soviet relations and on his connections with non-aligned states, instead of addapting his foreign policy to the new international realities. This politic, soon, proved to be inadequated beacause the Third World was not anymore a reliable political and economic partner. China foreign policy had gradually changed; Peking Government had improved his diplomatic relations with Moscow and Washington; therefore, Ceau[escu claims of beeing a mediator

\ proved to be useless.

n A very important issue which influenced Romania foreign policy was its domestic politic.

a Rural sistematization, megalomanic urbanization projects, repetead bulges and Ceau[escu

r obstinacy to pay, with any price, the external dept influenced Romania image on the

o international arena. The infrigement of human rights, the „Securitate“ coercition were condamned by Western governments, even by Moscow, which led to Romania international p isolation. m Another important constant of Romanian diplomacy in the 1980’s was its dynamic. Among all e socialist states, which were or were not part of some economic, politic or military alliances, t Romania had the most divesified and dynamic diplomacy2. Romania had diplomatic relations and n economic or cultural relations with 140 socialist or non-socialist states. Romanian diplomacy was o very active among third world states, especially in Asia and Africa3. Hereby, Bucharest has been c the host of pompous visits of some important lidears of the third world: the presidents of Zair c – Moubutu, of Cameroun – Ahidjo, of Zambia – Kaunda, of Guinee – Sekou Toure etc. Dozens e

i of asian, african or latin-americam delegates visited Romania, while Romanian governmental 4

r delegations continued „to sweep the world“ . One of the most complex and problematic issues of Central and Eastern Europe history o

t during the XX-th century was the diplomatic relations between Hungary and Romania. It must

s be mentioned here the military conflict during the First World War, the soviet republic of Bela Kun and the romanian military intervention, ended with Budapest occupancy; the hungarian I politicians never accepted the stipulations of Trianon Treaty, and during inter-war period, I Hungarian foreign policy promoted the regain of those territories lost by the mentioned treaty, /

/ most of them part of Romanian territory. After the Second World War, Romania and Hungary

i was part of the same block – the communist camp. Therefore, on the 24-th of January 1948,

i Romania and Hungary signed the 20 years Treaty of Frienship and Mutual Collaboration. The

d new relations were based on the principles of marxism-leninism, on the mutual respect for the 5. u national suveranity and independence, on the laissez faire politic and on the mutual aid

t However, the relations between the two states did not improve, but its got worst, reaching some some critical points: 1971, 1978,1982 etc. S The divergence between Romania and Hungary reached the most critical point during the 1980’s6. The treaty of Frienship, assistance and mutual cooperation has never been signed. In 1975 the Helsinki Agreement was signed, which represented a turning point in the recognition and observance of human rights by international community, including the minorities rights7. Respecting human rights became a basic condition of economic ties, of credits approvals and the unroll of commercial exchanges. In the field of human rights during the communist regime the situation in Romania became one of the most serious from the entire socialist block8. Although it ratified and signed a series of international treaties and agreements relating to the observance of human rights and the rights of the minorities, including the Helsinki Agreement, the Romanian communist government arbitrary put them into practice.

141 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 By signing the Helsinki Agreement, Nicolae Ceau[escu opened the way to international investigations related to the situation of German and Hungarian minorities from Transylvania and Banat, encouraging the interested states to take attitude on the international arena. Thereby, the Hungarian communist regime became aware of the pressure it could exert on Romanian government, by exploiting any critics addressed to Romania autonomous policy, based most of it on Western support. One of the main cause of the strained diplomatic relations between Romania and Hungary, was Ceau[escu policy toward hungarian minority from Transylvania. Another major cause was the standard of living disproportion of the two countries. The economic reform and soviet subsidies allowed Hungary to improve its standard of living, which caused a feeling of frustration and envy among Romanians, but also among Hungarian minority from Transylvania. S A major issue which influenced the dynamic of Romanian-Hungarian relations was the possibility of Hungarian minority to breast the repressed rage they considered to be the t communist policy of discrimination9. Thus, it was printed illegaly samizdat publications by which u several information related to Hungarian minority opinions. The first publication of this kind d appeared by the end of 1981, at Oradea, and it was named „Ellenpontock“ („Counterpoints“). On i January 1983, after publishing just two numbers, the editors was arrested, then expeled in i /

Hungary. The second samizdat publication – „Ederly Magyar Hurugynokseg“ („The Hungarian /

press agency from Transylvania“) – has been launched in May 1983. I

The communist regime from Bucharest was obliged to face the increase contestation of I Hungarian minority, by voice of some individuals, like Janos Torok, Gyorgy Lazar, Layos Tokacs10. Tokacs protest had an incredible impact in Western newspapers; thus, „The Times“, s „The Financial Times“ and „The Guardian“ published Tockacs 60 pages protest in which he t o emphasized the discrimination of Hungarian minority, especially in the field of education11. By the beginning of 1980’s Ceau[escu regime had to face the contestation of Karol Kiraly – former r i

leader of Romanian Communist Party. He denounced, in an letter addressed to the prime e

minister – Ilie Verde] – the discrimination to which the Hungarian minority was undergone, c 12 „contrary to marxist principles“ and „which violate the human rights“ . c

All these takings of positions constituted an precedent which influenced ulterior diplomatic o contacts between Romania and Hungary. By the middle of 1980’s the an increasing tensition n

emerged between the two states. The message of Hungarian Communist Party transmitted with t the occasion of the XIII-th Congress of RCP, emphasized the need of „protecting the culture, e 13 the language and the development of nationalities“ . In the same time, an article published in m „România Literar`“ on December 6-th 1984, acused the Hungarian revue „Kritika“ of promoting tesis against Romanian people, by publishing the memoirs of an horthist general on August 23- p rd 1984 – Romania national day. o On March 1985, with the occasion of the XIII-th Congress of HCP precise references were r made to Hungarian role from countries neighbouring Hungary in developing of national a language and culture, as a reply to Romanian government decree, from June 1984, to limitate n the number of Hungarian students to 5% of the total. This decree was sanctioned by foreign \ newspapers; thus, the British gazette „The Times“ related: „The 1,7 Hungarian inhabitants [of Transylvania] must endure the gradual process of romanisation under the leadership of Ceu[escu regime. The last measures were some decrees which limited the number of students to 5%. The government also insisted, that history and geography teachers from Transylvania to be Romanians[…]“14. The elections for the Great National Assembly from March 17, 1985 constitued a proof of regime crisis and of its relation with the minorities. Hereby, 2.27% of the votes were negative, the highest cotes beeing registred in Harghita (4,8%) and Covasna (5,9%)15. The Hungarian-Romanian diplomatic relations got worst during the Budapest Cultural Forum, from september-november 1985. During the conference, Hungarian part denounced the 142 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus „asimilation“ to which the Hungarian minority from Transilvania was undergone16. The case of Geza Szocs – a Hungarian poet from Transylvania investigated by Romanian autorities for dispatching a open address to the Central Commitee of RCP and to United Nation, in which he claimed for cultural rights. The Cultural Forum adopted an official position for the observance of cultural rights of national minorities; therefore they asked Romanian government to join this position, but the Romanian part rejected it17. On December 1986 the Hungarian Academy of Sciences published a history of Transylvania in three volumes, coordinated by Bela Kopeczi – the ministry of education from Hungary, therefore it was considered to be an official opinion. The authors of the books were dening the existence of Romanians in Transylvania before the XIII-th century. On March 12, 1987 „România Liber`“ has published an article signed by three important historians: {tefan Pascu, Mircea Mu[at

\ and Florin Constantiniu, as a reply to the „History of Transylvania“. The authors were 18 n apreciating the book as being „layed down in chauvinist and revisionist spirit“ . On April 7, 1987

a „The Times“ has published an article which was condamning the „History of Transylvania“, using

r the same logic of argumentation like the article published one month earlier by „România

o Liber`“. The authors of the book, according to „The Times“, „were not preoccupied of the fate of Hungarian from Transylvania, but of incitement of spirits and mistification of public opinion. p This action is part of the attempt to create a false problem of minorities from Romania, without m an objective base, because, during the years of socialism, the communist state had definitely and e globaly solved this problem“19. t During the 1988, Ceau[escu proposed a plan for rural sistematization which provoked n Budapest reaction; thus, on June 27, 1988, in Budapest took place a big demonstration against o rural sistematization, to which participated 40.000 people – the most ample demonstration after c 1956. As a reaction, Ceau[escu decided to close the Hungarian Consulate from Cluj and the c Cultural Center from Bucharest. The Hungarian Parliement adopted an rezolution which e

i condamned Romania, accusing it of infrigement of human rights. This was the moment of

r maximum tension of the relation between the two states. On June 28, 1988 Ceau[escu accused, in a public statement, the Hungarian government of o

t interference in Romania domestic affairs, asking Karoly Grosz – the prime minister of Hungary 20

s - „to end the nationalist and chauvinist activities“ . On June 30, Grosz declared in Hungarian media his intentions to visit Romania for discussig the problem of Hungarian minority. I Therefore, Nicolae Ceau[escu asked Grosz to have an meeting at the end of August , which I proved to be effectless. The meeting took place at Arad, on August 28, and it was marked by / 21.

/ the intrasingense of Ceau[escu The Romanian leader promised Grosz that the conditions of

i Hungarian minority in the field of education would have been improved. Grosz reaction was

i quite positive; he declared that the meeting has been a success.

d On November 1988, Karoly Gyorffy – commercial counseler of Hangarian Embassy from

u Bucharest - was arrested, accused of implication in a car accident. Hungarian reaction came

t quickly, by the voice of M. Szuros – Foreign Affairs HCP Secretary: „The facts the declarations of Romanians proves that it was a militia planned action“22. He was expeled by the consideration S he distributed ostile publications. As a response, Hungary expeled Pavel Paloma – Political Counseler of the Romania Embassy from Budapest. The hostile tones of public statements were observed in the newspapers from Bucharest and Budapest. On September 4, „Sc\nteia“ accused Hungarian press of distorsion of Romanian reality. In 1989, Romanian newspapers published only articles speaking about Hungarian economic failures, ignoring the its political reforms. The tensions between Romania and Hungary were also present in the field of historigrafy. On April 1988, Ilie Ceau[escu published an article in revue „Lupta întregului popor“, in which he qualified Hungarian as beeing part of some migatory tribes inferior to Romanian people. He also accused Hungary of „territorial revisionism“23.

143 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 To sum up, during the 1980’s the diplomatic relations between Romania and Hungary reached the highest level of their modern history. The Helsinki Agreement and the deep crisis of communist regimes created the conditions of tensioned relations within soviet block or between socialist and Western states. Ceau[escu pursued a Stalinist domestic policy, but he developed a very dynamic and relatively independent foreign policy, but Romania’s internal developments, coupled with external changes and Ceau[escu obstinacy, determined a dramatic decrease of Romania’s international statute. These facts, associated with the historical controverse and the problem of Hungarian minority from Transylvania had an important influence on the Romanian-Hungarian relations. S FOOTNOTES 1 Fejto, F., Mink, G., Roumanie 1965-1980: 15 ans de in Romania, 1979, p. 117-129. t ceausescisme, „Notes et Etudes documentaires“, no.4587- 12 Fejto, F., Mink, G., Roumanie 1965-1980: 15 ans de u

4588, La Documentation Francaise, Paris, 1980, p. 59. ceausescisme, „Notes et Etudes documentaires“, no.4587- d 2 Schreiber, Thomas, Roumanie - relations internationa- 4588, La Documentation Francaise, Paris, 1980, p. 72. les, „Notes et Etudes documentaires“, no. 4673-4674, La 13 Lhomel, Edith, „Notes et Etudes documentaires“, no. i Documentation Francaise, Paris, 1982, p. 210. 4793, La Documentation Francaise, Paris, 1985, p. 178. i 3 14 Schreiber, Thomas, Roumanie - relations internationa- Basset, Richard, „Romania turns screw on its Magyars“, /

les, „Notes et Etudes documentaires“, no. 4673-4674, La in „The Times“, no. 6185 Wendsday, June 6 ,1984, p. 6. / 15 Documentation Francaise, Paris, 1982, p. 210. Lhomel, Edith, „Notes et Etudes documentaires“, no. I 4

Ibidem, p. 252. 4793, La Documentation Francaise , Paris, 1985, p. 177. I 5 Iordachi, Constantin, The anatomy of a historical con- 16 Lhomel, Edith, „Notes et Etudes documentaires“, no.

flict: Romanian - Hungarian Conflict in the 1980’s, 4818, La Documentation Francaise, Paris, 1986, p. 167. s Budapest, Central European University, 1996. 17 Ibidem. 6 Ibidem. 18 Pascu, {tefan, Mu[at, Mircea, Constantiniu, Florin, t 7 Deletant, Dennis, Ceau[escu [i Securitatea. Constr~nge- Falsificarea con[tient` a istoriei sub egida Academiei o

re [i disiden]` în Rom~nia anilor 1965-1989, Bucure[ti, Ungare de {tiin]e, in „Rom~nia liber`“, an XLV, nr. 13171, r Editura Humanitas, 1998, p. 126. 12 martie 1987, p. 4-5. 8 Ibidem, p. 127. 19 The Times, no. 6185 Wendsday, June 6, 1984. i 9 Deletant, Dennis, Rom~nia sub regimul comunist, 20 Ibidem 7, p. 140-141. e 21 Bucure[ti, Funda]ia Academic` Civic`, 1997, p. 152. „Notes et Etudes documentaires“, no. 4891-4892, La c 10 L. Takacs was vice-presient of Hungarian Council of Documentation Francaise, Paris, 1989, p. 207. c 22

Employers, trusty from regime. Ibidem 20, p. 142. o 11 Witnesses to Cultural Genocide, American Transyl- 23 Ibidem, p. 143. vanian Federation, New York, Comitte for Human Rights n t e m p o r a n \

144 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus

IIdentiitatea molldoveneasc\ dup\ 1991.. IInstrumentelle iinvent\riiii uneii na]iiunii

Ilarion }iu \ n a r o

p Lucrare de fa]` este o analiz` istoriografic` asupra modalit`]ilor de inventare a unei na]iuni. Contribu]ia noastr` nu se dore[te a fi un instrument de critic` asupra guvern`rii post-sovietice m de la Chi[in`u, deoarece respect~nd criteriul istoric de analiz`, \ncerc`m s` ne apropiem c~t mai e mult de adev`r. Aduc~nd \n discu]ie problema adev`rului, dorim \nc` de la \nceput s` preciz`m t c` am utilizat o bibliografie clasic` privitoare la problema na]ionalismului, f`r` a devia de la n scopul [tiin]ific. Obiectivul nostru este s` contur`m o schem` identitar` a no]iunii de o moldovenism. c De asemenea, dorim s` preciz`m c` suntem \n stadiul unor considera]ii preliminare, at~t din c perspectiva surselor utilizate, c~t [i a bibliografiei de specialitate. Sursele folosite \n momentul e 1 2

i de fa]` sunt de dat` recent`, respectiv Istoria Moldovei [i Dic]ionarul moldovenesc-rom~nesc ,

r ambele lucr`ri editate la Chi[in`u, sub semn`tura filologului [i istoricului Vasile Stati.

o Instrumentele de analiz` problematic` le-am identificat \n lucr`rile a doi speciali[ti ai

t domeniului, respectiv Eric Hobsbawn – „Na]iuni [i na]ionalism din 1780 [i p~n` \n prezent“ [i

s Anne-Marie Thiesse – „Crearea identit`]ilor na]ionale \n Europa“. |n aceast` faz` dorim s` demonstr`m c` publicarea unor astfel de materiale, ap`rute sub I egida Academiei de {tiin]e a Republicii Moldova, nu constituie simple tentative de creare a unei I ideologii politice la Chi[in`u. Astfel c`, nu putem trece neobservat faptul c` apari]ia unei istorii / 3

/ alternative a statului dintre Prut [i Nistru a fost urmat` de publicarea unui dic]ionar

i moldovenesc-rom~nesc. |n consecin]`, identific`m o schem` metodologic` de definire a unei i na]iuni, care are la baz` fundamente teoretice clasice ale na]ionalismului, av~nd ca miz`

d demonstrarea existen]ei „moldovenilor“ [i a „limbii moldovene[ti“. |n continuare, vom pune

u accent pe interpretarea dat` de autor, intervenind c~t mai pu]in \n polemicile legate de

t veridicitatea afirma]iilor. |n cele dou` lucr`ri, Vasile Stati folose[te ca metodologie instrumentele na]ionalismului S clasic, cu care s-a operat preponderent \n secolul al XIX-lea. Preocup`rile sale se leag` de aspecte ale definirii [i identific`rii unei na]iuni, [i nu de accelerare a poten]ialului s`u creator, a[a cum s-a \nt~mplat \n anii 1930-1940. Voluntar sau incon[tient, autorul parcurge cele trei etape pe care Eric Hobsbawn le identific` ca fundament al construirii unei na]iuni: o asocierea istoric` a poporului cu un stat actual sau cu o oarecare tradi]ie istoric`; o existen]a unei elite culturale cu vechi tradi]ii, [i cu o limb` popular` scris`, \n documente literare sau administrative; o capacitatea de a cuceri4. Identificarea str`mo[ilor. Aceast` etap` se reg`se[te \n toate \ncerc`rile de definire a unei na]iuni. De cele mai multe ori, existen]a unor predecesori este foarte greu de documentat pe 145 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 criterii [tiin]ifice, [i tocmai de aceea sunt inventa]i. Se constat` uneori o competi]ie privind paternitatea unor str`mo[i cu trecut glorios, mai ales \n cazul statelor noi ap`rute, desprinse dintr-un spa]iu mai larg5. Definirea spa]iului \l preocup` pe Vasile Stati \nc` din studiile introductive ale celor dou` lucr`ri. Pentru el, „Moldova“ nu este un termen abstract – de la Est sau Vest de Prut. Se folose[te termenul \n \n]elesul s`u primordial, de spa]iu Extra-carpatic [i Vest-nistrean. Evit` c~t poate de mult s` vorbeasc` despre Republica Moldova [i refuz` s` accepte termenul Basarabia, \ntruc~t Moldova este un teritoriu atestat \nc` din evul mediu, modificat spa]ial doar de interven]ii politice. Aceast` accep]iune este \nt~lnit` [i la istoricii rom~ni, \ns` dintr-o perspectiv` total opus` scopurilor lui Vasile Stati.

Competi]ia pentru str`mo[i debuteaz` la \nceputul mileniului cre[tin, consider~ndu-i pe ge]i S premerg`torii na]iunii moldovene[ti. Apelul lui Vasile Stati la ge]i nu este \nt~mpl`tor, \ntruc~t intervine s` precizeze c` dacii sunt o realitate a spa]iului intra- [i sud-carpatic, f`r` a avea vreo t leg`tur` de rudenie cu vecinii lor ge]i. |n consecin]`, autorul identific` primul abuz al u istoriografiei rom~ne[ti, care include \n „arborele genealogic“ al na]iunii [i aceast` popula]ie d antic`. Ge]ii nu sunt desemna]i \nt~mpl`tor ascenden]ii moldovenilor. Fiind o popula]ie estic` i \n spa]iul carpato-danubiano-pontic, nu ar fi fost inclu[i \n provinciile organizate la nord de i 6 /

Dun`re de Roma, evit~nd astfel s` poarte, dup` expresia autorului, „lan]urile romane“ . Astfel /

c`, se lucreaz` cu o popula]ie „pur`“ din punct de vedere etnic, dar care trebuia p~n` la urm` I romanizat`. |n opinia autorului romanizarea are exclusiv aspecte culturale, [i nicidecum amestec I etnic, realiz~ndu-se prin p`trunderi de popula]ii getice \n fostul spa]iu provincial roman vecin. Acest schimb cultural, care a fost \nso]it de lipsa interac]iunii genetice, s-ar fi sf~r[it \n secolul s VI, prin invazia avarilor, care ar fi t`iat posibilit`]ile de comunicare, prin instalarea \ntre Curbura t o Carpa]ilor [i Dun`re. Imposibilitatea interac]iunii dintre cele dou` popula]ii romanizate de la nord de Dun`re a fost compensat`, \n opinia lui Vasile Stati, de bunele rela]ii cu popoarele r 7 i

estice, cultivate de str`mo[ii moldovenilor \nc` din secolul al II-lea . Astfel c`, \n opinia autorului e

interac]iunea cu popula]iile est-nistrene este continu` [i ireversibil`, f`c~nd parte din check-list- c 8 ul identitar . \n acest context, momentul de gra]ie este reprezentat de instalarea slavilor, c prezenta]i ca fiind o popula]ie pa[nic` de agricultori, cu rol civilizator \n regiune. Evul mediu o moldovenesc este a[adar dominat, \n opinia autorului, de contactul cu statele slave, [i nicidecum n

cu cel`lalt stat romanic dintre Dun`re [i Carpa]i. Apartenen]a institu]iilor statale la modelul est- t 9 slav \i ofer` autorului criterii de justificare a discursului s`u . e

|ntruc~t \n debutul expunerii noastre am f`cut apel la obiectivitate, nu putem observa m existen]a unor elemente de disput` istoriografic`. |n primul r~nd, consider`m c` stadiul actual al cercet`rii nu a l`murit pe deplin problematica romaniz`rii \ntregului spa]iu locuit de vorbitorii p limbii romanice de est. |n special chestiunea continuit`]ii a ridicat serioase semne de \ntrebare, o \n prezent efectu~ndu-se o reevaluare a discursului oficial, care nu a fost definitivat` [i r publicat`. |n al treilea r~nd, unitatea est-romanicilor \n evul mediu ridic` probleme de a veridicitate, av~nd \n vedere sistemul politicii externe al statelor Moldova [i Valahia, c~t [i n interac]iunile culturale cu statele vecine (a se avea aici \n vedere modelul ecleziastic utilizat \n \ cele dou` cazuri). Tot ceea ce putem observa deocamdat` este c` Vasile Stati a folosit criterii bine structurate de definire a na]iunii, interpretarea lui respect~nd unele norme metodologice. Contestarea ra]ionamentului poate fi f`cut` pe acelea[i baze, [i nicidecum prin negarea absolut` a observa]iilor sale. Dup` ce este dezb`tut` chestiunea str`mo[ilor, autorul se va ocupa de identificarea check- list-uului identitar al moldovenilor. Punctul de pornire este de asemenea clasic pentru spa]iul european, f`c~ndu-se apel la tradi]ia folcloric`10. Balada „Miori]a“ \i va oferi autorului atestarea istoric` a termenului de moldovean, plas~nd-o \n secolul al XIII-lea. El folose[te acest mit, comun [i spa]iului cultural rom~nesc, extr`g~nd doar informa]iile de care are nevoie \n 146 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus construc]ia sa. Simbolul central al check-list-ului identitar este voevodul secolului al XV-lea {tefan, pe care istoriografia rom~neasc` \l nume[te „cel Mare“, dar pe care Vasile Stati \l introduce \ntr-o list` monarhic` de inspira]ie occidental`, denumindu-l „al III-lea“. De fapt, dup` 1991 {tefan cel Mare / al III-lea a este plasat \n centrul mitologiei de peste Prut, at~t prin ridicarea unei statui \n centru capitalei, Chi[in`u, denumirii bulevardului principal din acela[i ora[ cu numele s`u, c~t [i prin simbolistica monetar`, prin care voevodul apare pe toate bancnotele, de la 1 la 500 lei. Vasile Stati are o alt` viziune despre politica intern` [i extern` a lui {tefan dec~t istoriografia rom~neasc`, \ntruc~t \l a[eaz` \ntr-un sistem de alian]e [i rela]ii exclusiv cu lumea slav`. {tefan ar fi fost \n permanen]` \n conflict cu voevozii munteni, care i-au ajutat pe otomani s`-l „mazileasc`“. Dup` dispari]ia voevodului conflictul ar fi fost mo[tenit de to]i domnii moldoveni, 11 \ contur~ndu-se o ideologie anti-valah` .

n Momentul 1812 este plasat de Vasile Stati anterior unor agresiuni continue ale domnilor

a munteni, cea mai important` situ~ndu-se la sf~r[itul secolului al XVI-lea, prin „invazia“ lui Mihai

r Viteazul. |n contextul evolu]iei istorice a statului medieval Moldova, anexarea jude]elor de la est

o de Prut, sus]ine Vasile Stati, n-a constituit dec~t un act „perfect legitim“, deoarece ]arul i-a „eliberat“ pe moldovenii cre[tini de sub „jugul“ turcesc12. Efectele acestui eveniment istoric sunt p considerate benefice, at~ta timp c~t dezvoltarea ulterioar` a jude]elor anexate ar fi fost m superioar` celor r`mase statului autonom Moldova13. Pentru autor, istoria Moldovei se leag` e fundamental de acest „act modernizator“, asupra c`ruia istoriografia rom~neasc` nu are nici un t drept de contestare, \ntruc~t teritoriul respectiv era parte a Imperiului Otoman [i nu a n Rom~niei. |ntruc~t un stat rom~n se fondeaz` \n 1859 [i cap`t` recunoa[tere interna]ional` abia o \n 1878, orice fel de comentarii sunt considerate simple specula]ii, f`r` legitimare juridic`. c Autorul este de p`rere c` de[i na]iunea moldoveneasc` se va dezvolta \n state diferite, va fi c unitar`, deoarece la 1812 era deja format` [i existau monumente de cultur` scris`: „Polemicul e 14

i m`n`stirii Bistri]a“, „Cronica lui Macarie“, „Letopise]ul }`rii Moldovei“ de Grigore Ureche etc .

r Interesant este faptul c` „phanteonul na]ional” invoc` personalit`]i revendicate \n mare parte, la modul cel mai serios, [i de cultura rom~n`: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Mihail o

t Sadoveanu, Ion Creang`, Calistrat Hoga[, Gh. V. Madan, Ion Dru]`, Vasile Alecsandri, Mihai 15

s Eminescu, Alexe Mateevici, Nicolae Labi[, V. Teleuc`, Grigore Vieru . Apartenen]a autorilor est- carpatici la cultura modern` rom~neasc` este aspru criticat`. De exemplu, Mihai Eminescu, I c`ruia i se recunoa[te contribu]ia monumental` la mo[tenirea cultural` a moldovenilor, se face I vinovat c` s-a v~ndut pentru un pumn de bani ziarului „Rom~nul“ [i Partidului Conservator, / 16

/ public~nd articole revan[arde, na]ionaliste .

i Folosind metode consacrate ale na]ionalismului clasic, Vasile Stati creeaz` oarecum o na]iune

i \n sensul modern al cuv~ntului. Dar totu[i, nu trebuie s` trecem cu vederea faptul c` statele

d medievale sunt elemente politice folosite pentru argumentarea identit`]ii na]ionale [i nu

u neap`rat creatoare de state moderne. A doua problem` ce dorim s` o ridic`m aici se leag` de

t argumenta]ia folosit` \n tratarea momentului 1812. Putem oare, din punct de vedere istoric, s` contest`m tratatul semnat \ntre Imperiul Otoman [i cel }arist? Suntem de p`rere c` istoriografia S rom~n` \nc` nu a prezentat concret statutul pe care \l aveau }`rile Rom~ne \n cadrul Imperiului Otoman [i propunem o medita]ie asupra argumentelor folosite aici de autor. Pornind de la premisa ca a demonstrat c` la sf~r[itul epocii moderne exista o na]iune [i o cultur` moldoveneasc`, Vasile Stati, \n finalul „Istoriei Moldovei“, apreciaz` c` \n perioada 1918- 1940 s-a desf`[urat o agresiune a statului rom~n17, eliberarea venind din nou de la r`s`rit. Dup` 1991 statul moldovenesc poate \n sf~r[it s`-[i gestioneze autonom existen]a [i tocmai de aceea autorul sus]ine c` \ncearc`, prin respectiva lucrare, s` stabileasc` ni[te puncte de reper \n studierea istoriei proprii. Problematica limbii na]ionale necesit` cele mai serioase [i atente criterii de analiz` din par- tea istoricului. Dup` cum am specificat \n clasificarea de la \nceputul prezent`rii noastre, un al

147 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 doilea element \n existen]a unei na]iuni este limba proprie. Tradi]ional, exponen]ii culturii scrise identific` un idiom c~t mai apropiat de celelalte variante ale limbii dintr-un spa]iu ce se dore[te a deveni na]ional, transform~nd-l \ntr-o limb` comun`, care urmeaz` a fi [i limb` de studiu \n [coal`18. Acest model, consacrat de teoreticienii francezi ai na]ionalismului, nu se poate aplica \ntotdeauna la toate spa]iile. Perpetuarea dialectelor sau graiurilor locale a fost o realitate curent` \n secolul al XIX-lea, ca un gest de protest fa]` de inten]iile centraliste, neasimilate integral19. Interven]ia politicului20 este hot`r~toare \n acest caz, mai ales c~nd exist` mi[c`ri separatiste sau tradi]ionaliste. Ideea „Dic]ionarului moldovenesc-rom~nesc“ porne[te cam de la acelea[i principii teoretice. \n „Cuv~ntul \nainte“21, colegiul redac]ional specific` faptul c` se observ` dup` 1991 p`trunderea unui fond important de neologisme (datorate contactului cu lumea occidental`), c~t [i a S modelului rom~nesc de limb` (prin dic]ionare ortografice, de sinonime, omonime, bilingve). Acesta, colegiul, nu contest` rolul pozitiv al acestor realit`]i, \ns` observ` c` se pierde interesul t pentru limba poporului (Volk). u |n continuare, vom fi aten]i s` observ`m nu c~t de [tiin]ific este criteriul de identificare a d unei limbi moldovene[ti, c~t mai ales a modului cum este argumentat` existen]a acesteia. i Important`, pentru studiul de fa]`, nu este analiza fondului de cuvinte relatat (nu suntem i /

lingvi[ti), ci expunerea de motive a autorului. De[i uneori acesta folose[te afirma]ii complet /

eronate, are momente c~nd r`m~ne \n cadrul discursului [tiin]ific, explic~nd rostul dic]ionarului I din ra]iuni lingvistice. Demersul s`u este ghidat de constatarea a dou` ipostaze ale idiomului I moldovenesc: s o limba na]ional` a poporului moldovenesc: totalitatea graiurilor, variantelor de vorbire moldoveneasc` actuale; t o o limba moldoveneasc` literar` contemporan`, comun` [i rom~nilor22. |n acest moment \n]elegem argumenta]ia autorului, \ntruc~t, din analiza documentelor r i

oficiale [i a presei din Republica Moldova nu deducem nici o diferen]` \ntre limba rom~n` [i a[a- e

zisa limb` moldoveneasc` (denumire cu care apare limba de stat \n Constitu]ie). c

Modelul desprinderii de o limb`-mam` comun` este cvasicunoscut \n Europa: cazul galez, c sco]ian, basc, catalan etc. |n aceste cazuri vest-occidentale se pare, dup` cum relateaz` lucr`rile o consultate, c` s` se impune un studiu am`nun]it pe limbile locale. |ns` \n cazul unor limbi din n

Europa de Est, cum ar fi croata sau moldoveneasc`, vom vedea c` se creeaz` unele structuri \n t afara criteriului [tiin]ific, din ra]iuni politice. e

Ca [i na]iunea moldoveneasc`, limba moldoveneasc` este atest` de autor de timpuriu, prin m intermediul barzilor, care ar fi purtat tradi]ia arhaic` prin balada „Miori]a“23. Dezvolt~ndu-se separat \n fostul spa]iu al romanit`]ii orientale, ar face parte din categoria limbilor romanice de p r`s`rit, al`turi de dalmat` (ast`zi disp`rut`) [i rom~n`24. |ntruc~t s-a dezvoltat \ntr-un teritoriu o neguvernat de popula]ia local`, ar fi fost dezvoltat` \n r~ndul popula]iei de r~nd (Volk), r pierz~ndu-se astfel, prin forma ei literar` promovat` de limba rom~n`, esen]a primordial`. a Sursele „Dic]ionarului moldovenesc-rom~nesc“ sunt \n majoritate publica]ii editate de n forurile [tiin]ifice rom~ne[ti, ceea ce demonstreaz` fragilitatea instrumentelor cu care lucreaz` \ Vasile Stati \n aceast` problematic`: o „Dic]ionarul limbii rom~ne literare contemporane“, vol. I-IV, Bucure[ti, 1955-1957; o „Dic]ionarul universal al limbii rom~ne“ de L. [`ineanu, ed. A VIII-a, 1929; o „Dic]ionarul limbii rom~ne din trecut [i p~n` ast`zi“, de I. A. Candrea, Bucure[ti, 193125. Punctul de referin]` pentru definirea deosebirilor \ntre limba rom~n` [i cea moldoveneasc` este edi]ia „Dic]ionarului Explicativ al Limbii Rom~ne“ (\n continuare DEX) din 1998, \n care sunt „strangulate“ (dup` expresia lui Vasile Stati) peste 10.000 de cuvinte apar]in~nd „limbii moldovene[ti“26. Identificarea cuvintelor ce nu apar \n DEX [i ar fi specifice limbii moldovene[ti s-a realizat prin studiile asupra operelor scriitorilor na]ionali din regiunea Moldovei, despre care am amintit anterior. Glosarele \ntocmite de editorii respectivilor autori (Ion Creang`, Mihail 148 Noo 14 / 2003-22005 Reviista Erasmus Sadoveanu, Mihai Eminescu etc.), \n care sunt „t`lm`cite“ pentru rom~ni expresii cu nuan]` local` moldoveneasc`, sunt pentru Vasile Stati dovada incontestabil` a existen]ei limbii moldovene[ti. Pe l~ng` cuvintele existente \n aceste glosare, au mai fost g`site alte c~teva mii, care au men]iunea Mold. sau Bucov. \n sursele mai sus-men]ionate. A[a ca, folosindu-se de faptul c` \n dic]ionarele editate de institu]iile de specialitate rom~ne[ti interbelice, [i mai apoi \n DEX- ul din 1998, expresiile utilizate de autorii din lista \n dezbatere sunt clasificate fiind Mold. sau Bucov., Vasile Stati trage concluzia c` ace[tia nu fac parte din cultura rom~n`, ci din cea „moldoveneasc`“. Rezultanta acestei realit`]i este, pentru autorul lucr`rii, existen]a na]iunii moldovene[ti, purt`toare a culturii „moldovene[ti“, mai sus demonstrate. Cu toate c` \nt~lnim elemente din afara criteriului [tiin]ific, trebuie avut` \n vedere posibilitatea perpetu`rii unui astfel de ra]ionament. Existen]a a 19.000 de cuvinte \n dic]ionarul

\ studiat \n lucrarea de fa]` ar putea crea, poate, unele simpatii de veridicitate. Opinia personal`

n este c` nu ne afl`m \n fa]a unui dic]ionar bilingv, \n sensul obi[nuit al termenului, ci mai degrab`

a avem un dic]ionar de regionalisme [i arhaisme. |n fapt, \nsu[i autorul, la un moment dat, afirm`

r c` dic]ionarul s`u este [i explicativ, \ntruc~t l`mure[te sensul cuv~ntului care nu exist` \n limba 27

o rom~n` . De[i autorul nu a reu[it s` demonstreze existen]a unei limbi „moldovene[ti“, cu o structur` p gramatical` [i lexical` diferit` de cea rom~n`, trebuie totu[i \nregistrat demersul s`u de plasare m \ntr-o schem` a na]ionalismului clasic a moldovenismului. Publicarea acestui dic]ionar constituie e o contribu]ie \n mediul [tiin]ific, care trebuie tratat` atent din punct de vedere istoriografic. t Cel de-al treilea element din schema identitar`, referitor la capacitatea de a cuceri este n invocat printr-o orientare a discursului istoric \ntr-o direc]ie expansionist`. o A[a cum s-a precizat mai sus, demersul autorului este \n slujba \ntregului teritoriu care a c apar]inut \n evul mediu statului Moldova, inclusiv jude]ele de pe actualul teritoriu al Rom~niei. c Istoria la care face apel Vasile Stati nu apar]ine nici Republicii Moldova [i nici spa]iului ce este e

i asociat cu termenul de Basarabia. |n discursul s`u identific`m o orientare spa]ial` [i temporal`

r cu r`d`cini \n statul medieval \ntemeiat de voevodul Bogdan. Aceasta ar fi o prim` constatare privind discursul expansionist. Trebuie remarcat, \nainte de a elabora unele concluzii, c` autorul o

t nu este sus]inut \n nici un fel de coresponden]i la vest de Prut, tentativa sa fiind temerar`.

s Faptul c` apeleaz` \n clasificarea chech-list-ului identitar la oamenii de cultur` comuni [i culturii rom~ne demonstreaz` c` instrumentele sale nu au baze stabile, put~nd fi supuse oric~nd I interpret`rii. I Discursul expansionist este mult mai vizibil \n argumentarea r`sp~ndirii limbii moldovene[ti. /

/ |n ambele lucr`ri studiate se remarc` preocuparea autorului de cartografiere a dispunerii

i spa]iale a limbii. Conform respectivelor h`r]i, limba moldoveneasc` cuprinde un teritoriu extrem

i de vast, care include pe l~ng` jude]ele din Basarabia, Bucovina [i Moldova din grani]ele

d Rom~niei [i jude]ele din jum`tatea de nord-est a Transilvaniei: Harghita, Covasna, Mure[, 28

u Bistri]a-N`s`ud . Drept exemplu, este relatat` r`sp~ndirea cuv~ntului „curechi“ \n jum`tatea de

t nord a ]`rii, ca element de atestare a limbii moldovene[ti. Ambele metode de definire a spa]iului identitar pot fi considerate, \ntr-un anumit moment S al dezbaterii, drept [tiin]ifice. Apartenen]a unui spa]iu din afara grani]elor statului na]ional la comuniunea de cultura nu este o metod` inventat` de Vasile Stati. Na]ionalismul clasic de tip german, etnic, respinge legitimitatea unor state „zise na]ionale“, cum ar fi Belgia sau Elve]ia, tocmai datorit` criteriului apartenen]ei locuitorilor la spa]ii etnico-lingvistice caracteristice statelor din jur. Dac` argumenta]ia este bine f`cut`, oric~nd se pot ridica preten]ii de unificare a Moldovei vest-prutene la statul na]ional Republica Moldova. |ns` absen]a receptivit`]ii \n spa]iul revendicat face ca teza lui Vasile Stati s` cad`, deocamdat`, \n derizoriu. O alt` ipotez` eronat` de lucru a autorului este utilizarea h`r]ilor lingvistice, \ntruc~t este trecut` cu vedere existen]a popula]iei vorbitoare de limb` maghiar` din jude]ele Harghita [i Covasna. Totodat`, se utilizeaz` gre[it criteriul cuvintelor comune \n spa]iul revendicat, deoarece lingvi[tii au

149 REVISTA Erasmus Noo 14 / 2003-22005 demonstrat c` formele lexicale se dezvolt` pe linie orizontal` [i nu vertical`. Pornind de la studiul unor lucr`ri considerate a fi inspirate din ideologia de st~nga, ajungem la concluzia c` am realizat o abordare marxist` a subiectului. Consider`m c` singura contribu]ie [tiin]ific` adus` \n lucrarea de fa]` este realizarea unei scheme a identit`]ii na]ionale moldovene[ti. Specific~nd c` suntem departe de a fi adep]ii legit`]ii \n istorie, putem atrage aten]ia asupra faptului c` [ablonul utilizat de Vasile Stati \n lucr`rile sale poate fi oric~nd ad`ugit [i \mbun`t`]it, ceea ce ar putea servi intereselor na]ionalismului moldovenesc, de inspira]ie antirom~neasc`. Dac` istoricii rom~ni doresc s` demonstreze lipsa de substan]a a unor astfel de preocup`ri [tiin]ifice, trebuie s` o fac` demont~nd punct cu punct argumentele aduse, [i nu apel~nd la o retoric` cu nuan]e polemice. S

NOTE t 1 13

Stati, Vasile, Istoria Moldovei, Chi[in`u, Editura „Vivar- Ibidem, p. 237-240. u Editor“, 2002, 404 p. 14 Ibidem, p. 9. 2 15 Idem, Dic]ionar moldovenesc – românesc, Chi[in`u, Stati, Vasile, Dic]ionar…, p. 8-9. d 16

Tipografia Central`, 2003, 340 p. Idem, Istoria…, p. 253-254. i 3 }iu, Ilarion, „«Antiromânismul» prin istorie“, în Dosarele 17 Ibidem, p. 265. Istoriei, nr. 3/2003, martie 2003, p. 12. 18 Hobsbwan, Eric, op. cit., p. 53-54. i 4 Hobsbwan, Eric, Na]iuni [i na]ionalism din 1780 [i pân` 19 Ibidem, p. 61. / \n prezent, Chi[in`u, Editura Arc, 1997, p. 40-41. 20 Ibidem, p. 74. / 5 Thiesse, Anne-Marie, Creare identit`]ilor na]ionale în 21 Sati, Vasile, Dic]ionar…, p. 3. I Europa, Ia[i, Editura Polirom, 2000, p. 8. 22 Ibidem, p. 9. I 6 Stati, Vasile, Istoria…, p. 17-19. 23 Ibidem, p. 5. 7 Ibidem, p. 20. 24 Ibidem, cop. 3. s 8 25

Theisse, Anne-Marie, op. cit., p. 9 Ibidem, p. 11. t 9 26

Stati, Vasile, Istoria…, p. 25-29. Ibidem, p. 12. o 10 Theisse, Anne-Marie, op. cit., p. 17-23. 27 Stati, Vasile, Dic]ionar…, p. 11. 11 Stati, Vasile, Istoria…, p. 63-83. 28 Stati, Vasile, Istoria…, p. 367; Idem, Dic]ionar…, cop. r 12

Ibidem, p. 231. 2. i e c c o n t e m p o r a n \

150