Operele Lui Spiru C. Haret. Vol.4
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
+Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 1 Operele lui Spiru C. Haret +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 2 +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 3 Operele lui Spiru C. Haret Ediþie îngrijitã ºi note de Constantin Schifirneþ Volumul IV Parlamentare Rapoarte, expuneri de motive, discursuri 1895–1899 +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 4 Redactor: Lucian Pricop Coperta: Cristian Lupeanu Tehnoredactor: Olga Machin Toate drepturile asupra acestei ediþii aparþin Editurii Comunicare.ro, 2009 SNSPA, Facultatea de Comunicare ºi Relaþii Publice Strada Povernei 6, Bucureºti Tel./fax: 021 313 58 95 E-mail: [email protected] www.comunicare.ro www.editura.comunicare.ro Editat cu sprijinul Autoritãþii Naþionale pentru Cercetare ªtiinþificã. Tiraj: 1000 de exemplare. Preþ de vânzare al unui exemplar (mai puþin adaosul comercial): 107 lei (vol. I–VI). Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României HARET C., SPIRU Operele lui Spiru C. Haret / Haret C. Spiru; pref.: Remus Pricopie, Constantin Schifirneþ. Ed. a 2-a, rev. – Bucureºti: Comunicare.ro, 2009 11 vol. ISBN 978-973-711-206-4 Vol. IV: Parlamentare: 1895–1899. – Bibliogr. ISBN 978-973-711-211-8 I. Pricopie, Remus (pref.) II. Schifirneþ, Constantin (pref.) 821.135.1-821 821.135.1 +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 5 INTRODUCERE Activitatea parlamentarã a lui Haret în anii 1895–1899 Dupã demisiunea guvernului liberal în 1888, care condusese þara în vreme de doisprezece ani, au urmat mai multe formaþiuni ale Partidului Conservator ºi ale noului Partid numit Liberal-Conservator(1), pânã când s-a alcãtuit la 27 noiembrie 1891 un minister care a putut sã conducã þara pânã în 1895, prezidat de Lascar Catargiu(2). Proiectul legii minelor, deºi votat la 11 februarie 1895 de cãtre majoritatea Senatului, a întâmpinat o mare opoziþiune în Camerã ºi toþi reprezentaþii Partidului Naþional-Liberal ºi-au dat demisiunea, pe motiv cã legea atacã proprietatea privatã ºi violeazã Constituþia. Se vede cã ºi unii deputaþi ai majoritãþii împãrtãºeau acest mod de a vedea, cãci demisiunile au fost respinse ºi, deºi cei demisionaþi n-au revenit pânã la 29 aprilie, sesiunea s-a închis fãrã sã se fi stabilit ceva asupra acestor demisiuni, dupã ce se votase legea la 20 aprilie. Diferite neînþelegeri în partid au adus apoi la 3 octombrie1895 retragerea guver- nului conservator ºi formarea unui minister naþional-liberal la 4 octombrie. Prezidat de Dimitrie Sturdza, el era alcãtuit din: Eugeniu Stãtescu(3), vechi liberal, fost de mai multe ori ministru sub prezidenþa lui Ion C. Brãtianu(4); George C. Cantacuzino(5), luptãtor în ziaristicã ºi socotit foarte competent în finanþe; Petre Poni, care mai fusese ministru – tot de Instrucþie – într-un cabinet conservator, dar care nu activase ca luptãtor politic; George D. Pallade(6), fost membru foarte activ al opoziþiei unite în vremea lui Ion Brãtianu ºi un violent orator în întruniri publice, reintrat în Partidul Naþional-Liberal; C.I. Stoicescu(7), un avocat reputat ºi orator elegant; Nicolae Fleva(8), cunoscut ºi el ca unul din conducãtorii opoziþiei contra lui Brãtianu în 1888, supranumit „tribunul“, care fusese chiar arestat odatã cu Nicolae Filipescu(9) ºi amândoi aduºi în triumf de la Vãcãreºti de o populaþie în plinã agitaþiune; general Corist. Budiºteanu(10), discret partizan, ca unul ce era încã în activitate. Alegerile generale fãcute în noiembrie au dat o foarte mare majoritate Partidului Liberal ºi, dupã constituirea Camerelor, au fost proclamaþi preºedinþi: la Senat, Dimitrie Ghica(11), fiul domnitorului Grigore Ghica, cunoscut sub +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 6 6/Operele lui Spiru C. Haret, vol. IV numele de „beizadea Miticã“, fost ministru ºi chiar prezident de consiliu în for- maþiuni conservatoare; la Camerã, Petre S. Aurelian, fost de mai multe ori ministru ºi statornic membru al Partidului Liberal. În acest parlament intrã Spiru Haret ca deputat, ales în judeþul Ilfov colegiul II cu 3305 voturi. Primul sãu act de parlamentar este raportul prezentat, în numele secþiei a III-a, Camerei, asupra rezultatului alegerilor din judeþele Dâm- boviþa, Olt, Teleorman ºi Vlaºca, în ºedinþa de la 8 decembrie 1895. Guvernul, care-ºi începea activitatea înconjurat de o mare încredere a þãrii, a simþit din primele luni cã i se aruncã plumbi în aripi: Nicolae Fleva, ministrul de Interne, pentru motive ce-i erau proprii, dorea sã lucreze cu deplinã inde- pendenþã faþã de colegii sãi, fapt desigur contrar uzanþelor ºi unitãþii de acþiune a unui guvern ºi principiului responsabilitãþii ministeriale. De aceea, Fleva demisioneazã la 15 ianuarie 1896 ºi este înlocuit la 3 februarie cu Anastase Stolojan(12), care mai fusese ministru de Justiþie în 1879 ºi de Domenii în 1885. O asemenea împrejurare slãbeºte totdeauna puterea unui guvern, mai ales cã s-a ºi format îndatã în jurul lui Fleva un mic grup parlamentar, care se considera ca fãcând parte tot din Partidul Liberal, dar îºi pãstra o cât mai largã libertate de acþiune. Cu toate acestea, guvernul tot a putut sãvârºi câteva înfãptuiri legislative, între care pomenim legea poziþiei ofiþerilor ºi douã prezentate de ministrul Instrucþiei: legea învãþãmântului primar ºi legea Casei ªcoalelor. Amândouã au avut ca raportor pe Spiru Haret. Înfiinþarea Casei ªcoalelor realiza o veche dorinþã a lui Haret exprimatã sub altã formã (într-o lucrare de când era secretar general): asigurarea posibilitãþii pentru comune de a clãdi localuri de ºcoale primare.1 În discuþia la 19 februarie 1896 a acestui proiect, Haret n-a rostit niciun discurs, cãci combaterea lui nu putea sã aibã motive serioase. Celãlat proiect avea, însã, o laturã politicã: era vorba sã se modifice câteva dispoziþii fundamentale ale legii învãþãmântului primar din 1895. Se ºtie cã legea din 1864, care începuse a se considera „caducã“ curând dupã decretarea ei, rezistase în contra numeroaselor încercãri de a o reforma, fãcutã de diferiþi miniºtri ºi unii cu mare autoritate, ca Dim. Sturdza, Titu Maiorescu º.a. Take Ionescu, ministru tânãr, foarte inteligent, spirit care putea cuprinde ºi asimila lesne chestiuni din domenii felurite, în acelaºi timp ambiþios ºi îndrãzneþ, dorind sã lase un nume ºi, de se va putea, ºi o operã, dupã trecerea sa pe la minister, se gândi la o procedare de mare abilitate. Dacã atâþi miniºtri n-au putut dãrâma ºi reclãdi dintr-odatã edificiul legislativ de la 1864, el va proceda la aceastã operaþie parte cu parte: va prezenta proiecte pentru fiecare grad de învãþãmânt, adicã primar, secundar, superior, profesional. Ajutat de câþiva profesori, unii 1. Vezi vol. I, p. 277. +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 7 Introducere / 7 care nu fãcuse deloc politicã, dar aveau încredere în calitãþile strãlucitoare ale tânãrului avocat, cunoscut la barã, la conferinþe publice º.a., a alcãtuit mai toate proiectele necesare, pe unele le-a ºi publicat, dar n-a reuºit sã vadã realizatã decât legea învãþãmântului primar, votatã în 1895. Partidul Liberal combãtuse aceastã lege, era natural, ca, acum, sã încerce a o reforma. Poni prezentã deci proiectul în Camerã la 4 aprilie 1896 ºi izbuti sã-l vadã votat, nu fãrã o viguroasã împotrivire a deputaþilor conservatori ºi în special a lui Take Ionescu. Cu ocazia discuþiei acesteia, Haret luã cuvântul pentru prima datã la 8 aprilie 1896 ºi fu ascultat cu mare simpatie de majoritatea Camerei. *** Dar situaþiunea guvernului deveni foarte criticã din pricina chestiunii mitropolitului Ghenadie(13); care îl va sili sã se retragã. Mãrturisesc cã pânã acum nu pot zice cã sunt pe deplin documentat pentru a-mi forma o pãrere proprie. Probabil cã sunt încã multe elemente necunoscute. Desigur þesãtura de intrigi provocatã de ciocnirea unor interese personale ºi a unor ambiþiuni, pe care o povesteºte Milone Lugomirescu (Baba Novak)(14) în cartea sa „Judecata ºi judecãtorii mitropolitului Ghenadie“ (1898) nu poate fi crezutã. Amestecul Regelui Carol I nu poate fi înþeles. Sã-ºi închipuiascã cineva cã Regele s-a amestecat într-un conflict de pree- minenþã ce s-a produs în sânul eforiei sau epitropiei Aºezãmintelor brân- coveneºti din Bucureºti între prinþul George Bibescu(15) ºi mitropolitul Ghenadie, cã a luat partea prinþului ºi a inspirat sau îndemnat guvernul lui D. Sturdza a persecuta pânã la distrugere pe mitropolit! ªi aceasta pentru ce? Pentru cã înainte de acest conflict prinþul nu avea legãturi cu palatul, iar dupã aceea s-a dus sã se plângã suveranului ºi sã facã un fel de pater, peccavi(16) pentru atitudinea-i anterioarã. Poþi înþelege ºi crede asemenea lucruri? De altã parte, dacã te gândeºti cã George Bibescu a fost un adversar al partidului liberal, încã din vremea bãtrânului Brãtianu, cã a scris cãrþi în contra acestui partid, cã conflictul de care vorbim a început în vremea când erau conservatorii la guvern, nu poþi admite cã Dim. Sturdza a servit pe un adversar aºa de puternic al parti- dului sãu ºi nici cã Regele a þinut sã fie pedepsit un om nevinovat. E, fãrã îndoialã, o copilãrie explicaþia ce se dãdea atunci: cã mitropolitul ar fi spus Regelui cã ºi el este „rege“ al bisericii ºi ar fi jicnit pe suveran. Când ºtii cã acest Rege a luat aghiotant pe Colonelul Candiano-Popescu(17), care proclamase republica la Ploieºti, cã a decorat pe Nicolae Orãºeanu(18), care scrisese în contrã-i cele mai virulente satire, atunci nu poþi lua în serios o asemenea explicaþie. ªi, înainte de toate, nici nu e adevãrat faptul. Însuºi Lugomirescu ne spune cã o vorbã de acest fel a rostit Ghenadie nu despre Rege, ci despre Prinþul Bibescu, zicând cã ºi dânsul este un „prinþ“ al Bisericii. +Opere_vol_IV_final.qxd 11/22/2009 4:22 PM Page 8 8/Operele lui Spiru C. Haret, vol. IV Înlãturând toate acestea, sã considerãm numai faptele.