Complexul Gertrudei
Total Page：16
File Type：pdf, Size：1020Kb
eseu D. R. Popescu COMPLEXUL GERTRUDEI S-ar putea ca regina Gertruda sã fie cel mai complex personaj consemneazã convingerea ei, cã Ofelia are minþile zdruncinate, din piesa Hamlet? Nu, ea nu-ºi pune marile întrebãri cu care iar a treia are în centru duelul-joc dintre Saertes ºi Prinþ. Sã Prinþul se confruntã ºi asupra ei nu se abat atâtea nedreptãþi zãbovim o clipã asupra duelului, anunþat ca o întrecere sportivã, cumplite – câte se abat asupra Prinþului! Dar dacã în general, ca un joc. Claudius pariazã în acest joc fals pe sportivitatea rãul vine asupra Prinþului din exterior, rãul care o dominã pe Prinþului care nu va intui monstruozitatea atentatului pus la cale Gertruda pânã la moarte vine din interiorul ei: un rãu chiar idilic cu mare minuþie ºi nu va controla legitimitatea floretelor! ªi ºi inconsistent, pânã la un moment dat. În loc de idilic am planul-pariu pare sã-ºi urmeze cursul diabolic normal – astfel ca putea spune instinctiv iar în loc de inconsistent – fiindcã regina pânã la urmã moartea Prinþului sã parã un accident sportiv! nu pare sã fie prea dumiritã de acest fapt! – putem spune Numai cã regele Claudius uitã cã el nu este Destinul. E ºi el, inconºtient. Deºi ne este greu sã zicem cã Gertruda se acolo, un sforar abil ºi norocos – cãci pânã acum i-au ieºit toate cãsãtoreºte cu fratele soþului ei fãrã sã ºtie acest lucru! Bine, zarurile, aºa cum le-a mãsluit, trecându-le prin aburii cucutei – bine, dar cãile Domnului, cutumele, legile unor neamuri sau dar nu este mai mult! Destinul, în Oedip-rege, bunãoarã, este un seminþii nu sunt întotdeauna aceleaºi! S-au mai întâmplat ºi Personaj – poftim de vezi! – incrimibil Iar jocurile sale odioase pe la alte case ca un bãrbat sã se cãsãtoreascã, în timp, fireºte, sunt perfecte, în nepãsarea lor faþã de tragedia umanã. cu douã surori. La evrei chiar ºi azi aºa ceva nu este ceva Crima pusã la cale de Claudius, crima-joc, se va întoarce ºi neobiºnuit. Atunci de ce nu s-ar putea cãsãtori, în timp, fireºte, asupra sa. Asasinul din umbrã, Claudius, va da ºi el de gustul ºi o reginã cu doi fraþi, ajunºi, pe rând, regi? Vinovãþia nunþii cucutei ºi al propriului sãu sânge! Însã în aceastã scenã pilonul Gertrudei cu Claudius este o catastrofã în ochii lui Hamlet, iar principal, dupã noi, este Gertruda! Aici se convinse pentru bucuria cu care trag tunurile la Elsina, când pocalele se ridicã prima ºi ultima oarã cã viaþa ei a fost un joc greºit! Tragedia ei voioase, reconsfinþind legãtura dintre actualul rege ºi vãduva nu este pateticã! Teribil mai este acest domn englez, reginã. Hamlet – o ruºine! Mâncãrurile de la înmormântarea Shakespeare! Nu-i oferã Gertrudei nici mãcar o reflexie retoricã! tatãlui sãu nu trebuie sã se sleiascã, trebuie consumate, va sã O, ce prilej de imprecaþii, de regrete, de dezvãluiri incendiare! zicã, la nunta mamei sale!… Gertruda se gândeºte doar la O, ce prilej ratat de Gertruda! Oare? Domnul Shakespeare are bucuriile ei ºi parcã nici nu-i trece prin minte cã suferinþa ar geniul ratãrii scenelor ce ar putea deveni redundante, are geniul putea încolþi în Danemarca! Shakespeare posedã ºi geniul împlinirilor tragice prin aparenþa ratãrilor. Lipsa de cuvinte mari întrebãrilor pe care nu le pune, precum ºi geniul rãspunsurilor o înalþã pe Gertruda în propria sa moarte – o moarte discretã, pe care nu le dã în mod rãspicat ºi didactic. Aºa cã noi putem ca un somn, ca un joc duios al soþii, al dragostei ºi al întâmplãrii. bãnui cã Gertruda chiar ºtia de iubirea faþã de ea a mai junelui Gertruda bea din pocalul otrãvit, destinat fiului ei, bea otrava Claudius – mai june, oricum, decât întregul ºi eroicul rigã Ham- ca ºi cum ar fi vorba de o licoare a fericirii. Moare în fericire – let. Dar oare nu putea bãnui ºi cã o asemenea iubire ascunsã moare neºtiind nici în ultima clipã a vieþii sale în ce lume a trãit. putea sã-l împingã spre crimã pe Claudius, ca sã câºtige, cu o E o enigmã? Shakespeare, expert în enigme cu numeroase singurã sticluþã cu otravã, douã pere-mere, patul reginei ºi sensuri semnificative, contradictorii, complementare, mizeazã coroana regelui?! Gertruda pare oarecum indiferentã ºi în pe inteligenþa ºi sensibilitatea spectatorilor. ªi bine face! În privinþa stãrii mintale a fiului ei revenit din Germania…. Nu se întunericul din om orice luminã se poate ivi – de ce nu? De ce poate sã nu fie la curent cu pãrerile protaicului Polonius, cã nu s-ar prãbuºi – iluminându-se! – toate cortinele ºi perdelele prinþul Hamlet a tulburat pânã la întunecarea minþii din cauza în spatele cãrora s-au pus la cale, în Hamlet, atâtea planuri de iubirii pentru floarea Ofelia! De ce sã nu se poatã ca un tânãr fericiri pãcãtoase?? Trecând mai în grabã peste durerea simþitã sã-ºi piardã echilibrul psihic din prea multã iubire? Polonius e de Gertruda când îºi dã seama de drumul spre moarte – plutind chiar convins de acest lucru – ºi are un argument ce pare între flori! – al Ofeliei, nu trebuie sã nu punctãm mai apãsat imposibil de combãtut: scrisorile pline de amar ale Prinþului scena din iatacul Gertrudei, când Prinþul vorbeºte cu Stafia cãtre Ofelia! Sigur subiacent, Polonius ar fi onorat dacã aceastã regelui Hamlet ºi ea e îngrozitã de certitudinea cã fiul ei ºi-a iubire regalã faþã de fiica sa, juna copilã Ofelia, s-ar adeveri! pierdut minþile, dacã þipã, se zbate ºi vorbeºte în gol! Ea nu Însã cel care e convins – în urma înscenãrii puse la cale de putea sã vadã ºi sã audã întruchiparea misterelor altor lumi. Ea Polonius! – cã Hamlet nu e nebun din dragoste, este Claudius trãia într-un canon sã-i zicem realist, într-un cod explicit, în asasinul rigãi Hamlet! Claudius poate din dragoste pentru care prezenþa lui Polonius era evidentã, chit cã ºambelanul se Gertruda îþi ucisese fratele! El ºtie ce e o nebunie din dragoste – ascunsese ºi de aceastã datã – ca în toatã viaþa sa! – în spatele doar ºi el a trecut prin asemenea stare, când ºi-a otrãvit fratele unor perdele. Complexul Gertrudei circumscrie un fel de haos pentru pulpele ºi toate celelalte pãrþi anatomice ale Gertrudei! din incertitudini liliale, din tandre ºi neruºinate trãdãri, din Prinþul e „sondat“ asupra dezechilibrului sãu ºi de cãtre cei doi duioase recunoaºteri târzii. Ridicând pocalul în care se afla prieteni ai sãi de la universitãþile germane, celebrii fluieraºi R ºi inelul otrãvit ºi înclinând cu otravã în cinstea vieþii învingãtoare G, componenþii unui dublu de penis Gertruda e cuprinsã de ºi a adevãrului ce se va lumina prin propria sa sinucidere, suflul tragediei – din care nu va mai scãpa – în trei scene Gertruda nu mi se pare deloc un personaj secund în marea memorabile: prima se petrece în iatacul ei, în plinã zi, a doua scenã a teatrului ca lume ºi a lumii ca teatru! PRO PRO PRO PRO PRO SAECULUM 2/2006 1 eseu Eugen Simion DAN HATMANU* De ce Dan Hatmanu? Pentru cã, aflându-mã la Iaºi, bãrbãteascã, o altã mãnuºã, mai micã, ºi o altã pãlãrie prietenii mei Andi Andrieº ºi Horia Zilieru m-au dus în etc.) într-o relaþie aproape oniricã. Era vorba de acel atelierul pictorului ºi ce-am descoperit acolo mi-a plãcut suprarealism al coincidenþelor cultivat de maeºtrii mult. Nu era evident, prima oarã când vedeam tablourile belgieni. Dan Hatmanu are stilul sãu ºi, lângã ironia lui Dan Hatmanu, dar era întâia oarã când le vedeam pe întâlnirilor imposibile dintre obiecte, pune ºi o notã de toate la un loc (mã rog, ceea ce se afla în acel moment sentimentalitate finã. Pe un spaþiu ce pare imens, un în atelier) ºi, mai ales, întâlneam artistul în ambianþa costum bãrbãtesc rãsturnat þine de mânã un veºmânt operei sale. Artistul este un veritabil moldovean prin lirism femeiesc graþios, gata sã cadã în gol… O fantezie, ºi umor ºi cei care îl pun în descendenþa spiritualã a lui desigur, o dramã duioasã în banala vitrinã a unui maga- Creangã nu greºesc prea mult. Spirit cultivat, altminteri, zin de confecþii. Dan Hatmanu recicleazã, astfel, supra- cu un condei bun (Amintiri din timp, Autoportret în timp, realismul (în varianta, repet Magritte) ºi face, nu ºtiu cât Pagini de jurnaljurnal) ca ºi profesorul ºi maestrul sãu, de programatic, o picturã postmodernistã de mare clasã. Corneliu Baba. Portretele sale, cu chipuri alungite ºi liniile Ironia de care vorbesc mereu comentatorii lui ascunde deplasate, indicã o familiaritate cu expresionismul, fapt un lirism fundamental elegiac ºi o fantezie care priveºte ce n-a scãpat sagacelui Petru Comarnescu. Mai nou, îngânduratã Ozana din interiorul spiritului. Ozana cea Dan Hatmanu compune niºte parabole plastice pe care frumos curgãtoare, aproape pierdutã… el le numeºte substituiri. Sunt colaje inspirate, cu un sens moral ºi o notã ironicã evidentã în organizarea com- poziþiei. Pe o pânzã fals naivã lucratã de cineva care – vorba lui Corneliu Baba – îºi pune mereu meºteºugul la încercare – existã douã chipuri, într-o disproporþie pro- gramatã. Sus, suspendat ca o lunã plinã, este chipul impenetrabil ºi astral al maestrului citat mai înainte, jos, restrâns ºi asimetric, cu urechi mari ºi clãpãuge ºi o mustaþã neglijentã, stã chipul ucenicului… Între ei se aflã ºevaletul ca o scarã suspendatã în eter. Maestrul ºi ucenicul se uitã undeva, într-un punct misterios din afara desenului. Relaþia dintre ei nu-i, cu toatã diferenþa de volum ºi de poziþie, zdrobitoare. Este mai degrabã o ºarjã cordialã, un joc al spiritului tradus într-o parabolã, repet, plin de naivitãþi calculate. Portretele (autoportretele) trimit la figurile asimetrice ºi tragice ale lui Soutinne, îndulcite de o ironie care se strecoarã aproape involuntar în desen.