Nicolae Steinhardt De Eugen Simion

1-2 (231-232) / 2007

ISSN 1220 -6350

9 771220 635006

Fragmente critice Nicolae Steinhardt de Eugen Simion

NicolaeI liescu în dialog cu Traian T. Coºovei

Ţepeneag '70

Carnet parizian Societatea «de consumaþie» de Virgil Tănase

ªtiinþãş i filosofie O lecþie uitatã... de Viorel Barbu

Întâlniri de destin Undiplomat după gratii:Vasile Stoica de Alexandru Zub

Cultură şi economie Creşş tinism i dezvoltare economică de V.Ioan-FrancN.P& op

CUPRINS

FRAGMENTE CRITICE Eugen SIMION: Nicolae Steinhardt ...... 3

CRONICI LITERARE Andrei MILCA: Un rãspuns sau cum "societatea civilã" naºte monºtri… ...... 12

DOSAR EMINESCU Nicolae GEORGESCU: "Poezii nepublicate, de intercalat, nu am..."...... 15 Felix NICOLAU: Contextul poetic românesc din a doua jumãtate a secolului al XIX-lea ...... 22 George LATEª: Mihai Eminescu: ciclul schillerian ...... 30 Lucian CHIªU: Prin Bucureºti ...... 33

CONVORBIRI Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei: “Noi nu punem pe cruci decât anii în care oamenii au fost fericiþi!” ...... 36

ESEURI AUTOBIOGRAFICE George C. BASILIADE: O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)...... 40

COMENTARII Antonio PATRAª: Nobleþea datoriei ...... 50 Nicoleta CRÂNGARU: Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii ...... 54

ATITUDINI Adrian-Paul ILIESCU: Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II) ...... 60

NEGRU PE ALB Nicolae ILIESCU: Mumu ...... 69 L’Alger: Ghidul cititorului ferice ...... 72

1 ÞEPENEAG ‘70 Eugen SIMION: Portretul unui eretic de stânga ...... 73 D. ÞEPENEAG: Autorul ºi personajele sale ...... 76 Epistolar – Eugen Simion, Monica Lovinescu ºi Virgil Ierunca, Gabriel Dimisianu, Ion Vartic, Marian Victor Buciu, Octavian Soviany, Nicolae Bârna, Livius Ciocârlie...... 79

MIRCEA MICU ‘70 Andrei MILCA: Cãlãtorul nostalgic ...... 88

LITERATURÃ STRÃINÃ Corina PANAITOPOL: Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã ...... 90

CARNET PARIZIAN Virgil TÃNASE: Societatea «de consumaþie» ...... 94

ªTIINÞÃ ªI FILOSOFIE Viorel BARBU: O lecþie uitatã: Verdun 1916 ...... 96

ÎNTÂLNIRI DE DESTIN Alexandru ZUB: Un diplomat dupã gratii: Vasile Stoica ...... 98

CULTURÃ ªI ECONOMIE Napoleon POP& Valeriu IOAN-FRANC: Creºtinism ºi dezvoltare economicã (I) ...... 101

MASS-MEDIA Maria MOLDOVEANU: "Industriile" comunicãrii (II) ...... 117

ARTÃ ªI SPECTACOLE Dana DUMA: Descoperiri latino-americane la Toulouse...... 123 Adriana-Carolina BULZ: Eugene O’Neill – un "star" anglo-saxon pe scena româneascã ...... 126 Cãlin CÃLIMAN: De la „Ciocoii noi cu bodyguard" la „Ticãloºii" ...... 130 Marin STOIAN: Horia Bernea pentru posteritate ...... 133

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri ale artistului plastic Horia Bernea

2 Fragmente critice Eugen SIMION Nicolae Steinhardt* STEINHARDT, Nicolae (Nicu-Aurelian; îl viziteazã ºi în afara ºedinþelor de dumi- 12.VII.1912, Com. Pantelimon – 29.III.1989, nicã, de pildã la 18 martie 1937 când, zice Baia Mare) eseist, diarist, critic literar, teo- E. Lovinescu, vine „cu niºte poezii a unuia log. Tatãl sãu, inginerul ºi arhitectul Oscar din Giurgiu“. Peste oarecare vreme, S. inter- Steinhardt, conducea o fabricã de cherestea vine „pentru un rus (scandal politic)“. Am- ºi mobilã în aceastã comunã (Pantelimon) fitrionul Cenaclului are ºi un mic incident situatã la periferia Bucureºtilor. Luase parte, telefonic cu inginerul Steinhardt ºi avocatul ca ofiþer în rezervã, la primul rãzboi mon- Velescu – „pentru cele cinci volume Maio- dial, fusese rãnit la Mãrãºeºti ºi decorat cu rescu“. Rezolvã cu bine incidentul. Ingi- „Virtutea militarã“. O ramurã a familie nerul Steinhardt este, se ºtie, tatãl lui S. Steinhardt se înrudeºte cu Freud, creatorul (Anthistius). În sept. 1939, S. se întoarce de psihanalizei. S. urmeazã clasele primare la Paris ºi-l viziteazã pe E. Lovinescu, acasã, apoi la ªcoala „Clementa“ din Bu- dovadã cã acesta noteazã faptul în Agendã. cureºti (unde se mutase familia), iar studiile În oct. acelaºi an, criticul îi oferã romanele liceale le face la „Spiru Haret“, liceu reputat, Mili ºi Acord final. În mai 1940, S. participã care numãra atunci printre elevii sãi pe la o discuþie în casa lui Lovinescu despre Mircea Eliade ºi Constantin Noica. De con- politicã, laolaltã cu H. Papadat-Bengescu, fesiune mozaicã, S. urmeazã (singurul din- Dinu Nicodin, Sanda Movilã, D. Carbea ºi, tre cei patru elevi izraeliþi) cursurile de reli- cu aceastã ocazie, Dinu Nicodin „se demas- gie creºtinã din ºcoalã cu preotul Gheorghe cã filogermen“. „Mari discuþii“ – zice amfi- Georgescu de la Biserica Sfântul Silvestru. trionul Sburãtorului. În august 1940, criticul Printre colegii de liceu se aflã ºi Al. Paleo- se aflã la Braºov ºi ia dejunul la „ARO“ cu S. logu, Dinu Pillat, Alexandru Ciorãnescu, ºi Lola Romano. Relaþiile, cum se vede, sunt Marcel Avramescu, Haig ºi Arºavir Acte- cordiale chiar ºi în aceastã istorie imposi- rian. S. trece examenul de bacalaureat în bilã. S. este primit prieteneºte la „Sburã- 1929 ºi se înscrie la Facultatea de Drept ºi torul“ ºi el însuºi cautã compania spiritelor Litere din Bucureºti pe care o absolvã în democratice într-o istorie altminteri, plinã 1934. Frecventeazã, din 1934, Cenaclul de discriminãri aberante. Sburãtorul. E. Lovinescu înregistreazã în Din Agende aflãm cã, la 24 nov. 1941, Lo- vol. IV din Agende literare, 16 noiembrie vinescu îi expediazã Agua forte... Athistius 1934, apariþia lui „Steinhardt – Anthistius este numele unui personaj din Caracterele lui cu cartea lui de parodii“, iar peste douã zile La Bruyère, iar În genul tinerilor este vorba (18 nov.) prezenþa lui Anthistius la ºedinþa de un numãr de pastiºe, parodii dupã de dumincã. La 16 dec. 1934, aflãm tot din Eliade, Cioran, Noica... Autorul le va repu- Agende literare, Anthistius (pseudonimul dia mai târziu, socotindu-le neserioase. Co- debutantului Steinhardt) „citeºte o parodie laboreazã din 1936 la „Revista Fundaþiilor cu succes“. Participarea lui la Sburãtorul Regale“ (un articol despre Proust), apoi la este marcatã de Lovinescu ºi în anii urmã- „Libertatea“, „Universul literar“, „Viaþa tori, pânã în 1940-1941. Tânãrul Anthistius Româneascã“. În colaborare cu prietenul *Text destinat Dicþionarului General al Literaturii Române (vol. VII). 3 Eugen Simion

sãu Emanuel Neuman (evocat, sub numele simbolic Manole, în Jurnalul fericirii) publicã eseul teologic: Essai sur la conception catholique du Judaiisme (1935), iar în 1937 un alt eseu, Illusion et réalités juives. Susþine teza de doctorat în 1936 cu studiul Principiile clasice ºi noile tendinþe ale dreptului constituþio- nal. Critica operei lui Léon Duguit. Face cãlã- torii de studii în Elveþia, Austria, Franþa ºi Anglia. În 1939 intrã, la recomandarea lui Camil Petrescu, în redacþia „Revistei Fun- daþiilor Regale“, iar peste un an va fi „epu- rat“ împreunã cu Vladimir Streinu ºi alþi critici. Revine în redacþie în 1944. Despre biografia lui în timpul rãzboiului, S. va scrie într-o Autobiografie din 1987: „Reîntors în þarã, nu am avut de suferit ca evreu, tatãl meu încetãþenit prin lege individualã votatã de Parlament ºi ofiþer de rezervã, fiind socotit «erou din categoria a doua», care ne punea la adãpost de mãsuri vexatorii; ar fi cu toate acestea fãþãrnicie din partea mea dacã nu aº recunoaºte cã mãsurile luate cu privire la evrei nu m-au întristat, dându-mi seama cã guvernul þãrii – date fiind împre- jurãrile – nu putea proceda altfel ºi admi- rând curajul ºi mãrinimia sa în refuzul de a rime. Studiazã cu atenþie literatura patris- da ascultare ordinelor venite din exterior, ticã ºi filosofia creºtinã, ºi dupã o vreme, se care cereau imperios executarea populaþiei simte apt pentru convertire: „Eram, în reali- evreieºti; afecþiunea mea pentru neamul tate, apt pentru botez, - zice el în confe- românesc s-a întãrit“. Regimul comunist nu siunea cititã mai sus, - îmi lipseau numai se aratã deloc blând cu S. E dat afarã din curajul ºi hotãrârea de a face pasul final. casã ºi din barou. ªovãiam, mi-era ruºine, diavolul mã ispitea În Autobiografia citatã scriitorul noteazã: cu frica, smerenia, slãbiciunea; mã pãstram „Greu m-am împãcat cu regimul introdus în în starea aceea confuzã dintre dorinþã ºi pa- toamna anului 1947. Mulþumesc lui Dum- nicã, prielnicã lenei ºi tergiversãrii. Mi-era ºi nezeu cã mi-a dat destulã voinþã ºi destulã teamã, mã ºtiam foarte necurat. Domnul luciditate pentru a nu mã lãsa prins în cap- lucreazã însã în chip tainic ºi umblã pe cãi canã de ademenirile acestui nou regim. misterioase“. Amânã, totuºi, acest pas ho- Purtarea majoritãþii coreligionarilor mei tãrâtor pentru viaþa lui spiritualã ºi moralã m-a surprins ºi m-a supãrat, fãceau jocul (botezul va fi sãvârºit de abia în 1960, în unui partid care, de altfel, avea sã se desco- puºcãrie). În sept. 1953, S. viziteazã pe toroseascã repede de ei. Am suferit alãturi Noica la Câmpulung unde filosoful avea de atâþia alþii, am fost dat afarã din casã ºi domiciliu obligatoriu. O prietenie strânsã se barou ºi am dus-o foarte greu din punct de leagã între cineva care cautã, cu ardoare, pe vedere material ºi sufletesc. Am fost ºi Dumnezeu ºi un filosof care crede cã foarte bolnav, vreme îndelungatã“ S. îºi filosofia poate îndrepta lumea. Au o cores- pune mai acut problema religioasã. Se simte pondenþã intensã ºi, când S. va fi arestat, se atras din ce în ce mai mult de ortodoxie, dovedeºte cã scrisorile fuseserã interceptate graþie, între alþii, lui Virgil Cândea – reputat de Securitate. În 1958, Noica este arestat istoric al culturii ºi medievist de primã mã- împreunã cu Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, 4 Nicolae Steinhardt

Sergiu George, Al. Paleologu, Vladimir în urma graþierii generale a deþinuþilor Streinu, Theodor Enescu.... La 31 dec. 1959, politici. Pânã atunci are loc în detenþie un S. este convocat la Securitate ºi i se propune: eveniment esenþial pentru biografia spiritu- a) dacã acceptã sã fie martor al acuzãrii in- alã a lui S.: la 15 martie 1960 în închisoarea telectualilor din „lotul intelectualilor misti- de la Jilava, primeºte botezul. Devine, cu co-legionari“ va fi lãsat în libertate ºi b) dacã alte cuvinte, creºtin ortodox. „Atunci – scrie nu acceptã, va lua locul în boxã alãturi de el mai târziu – n-am mai ºovãit ºi toate apre- prietenii sãi. S. cere trei zile de gândire. hensiunile ºi subtilitãþile mele mintale au Ce urmeazã este o frumoasã ºi emble- dispãrut ca prin farmec. Eram sigur cã nu maticã parabolã moralã, povestitã ºi scrisã voi mai rezista 12 ani ºi cã voi muri în de cel care a trãit-o. Autorul acestui articol a puºcãrie. Nu voiam sã mor nebotezat. Dom- auzit-o mai întâi povestitã de Marin Preda, nul din nou mi-a venit în ajutor“... A fost a ascultat-o, apoi, relatatã în termeni mai botezat în celula 18 „de pe secþia a doua“de exacþi chiar de S. în timpul unei cãlãtorii ieromonahul basarabean Mina Dobzeu asis- fãcute împreunã în anii ’80 în satul Lãdeºti tat de doi preoþi greco-catolici, aflaþi în din Vâlcea. A citit-o, apoi, în scrierile confe- celulã. A fost stropit cu apã dintr-un ibric sive ale lui S. ºi în confesiunile prietenilor zmãlþuit. Naº i-a fost Emanuel Vidraºcu, sãi. Se poate pune temei, aºadar, pe auten- coleg de lot, fost director de cabinet al ticitatea acestei istorii. De altfel, în Autobio- mareºalului Antonescu. Un botez, aºadar, grafia pe care o scrie „din porunca Arhi- clandestin ºi cu caracter ecumenic. S. îl episcopului Herineanu ºi dupã îndemnul primeºte cu evlavie ºi mai târziu, va lãuda Pãrintelui Arhimandrit Serafim Man“, du- în mãrturisirile sale puºcãria care i-a permis hovnicul sãu, S. aminteºte de acest episod. creºtinarea. Cerând, dar, trei zile de gândire, S. se duce Un paradox pe care îl va repeta un alt la tatãl sãu pentru a-i cere pãrerea dacã sã fost puºcãriaº politic: Noica. ªi el va elogia accepte sau nu propunerea securitãþii. Tatãl, închisoarea pentru cã, spune filosoful, aici a un bãtrân înþelept, îl ascultã cu atenþie ºi-i avut timp sã-ºi punã ordine în concepte. spune la urmã: dacã vei accepta sã fii martorul Trebuie luat din aceste propoziþii nu lauda acuzãrii vei avea zile liniºtite ºi nopþi cumplite, detenþiei (care nu poate fi în veci justificatã), dacã nu vei depune mãrturii împotriva priete- ci lauda spiritului care, în detenþie, gãseºte o nilor tãi, vei avea nopþi liniºtite ºi zile teribile justificare pentru a supravieþui ºi pentru a aºa cã n-ai de ales (citatul este o parafrazã), nu se umili. Spiritul care ajunge, fie la con- i-ar fi spus bãtrânul ovrei, uºor iritat cã fiul ceptele filosofiei, fie la „credinþoºenie“, sãu a putut pune în cumpãnã cele douã dupã o formulã a lui S. Graþiat în 1964, S. se situaþii. S. a înþeles numaidecât gândirea grãbeºte sã desãvârºeascã Botezul (diaristul tatãlui ºi s-a îndepãrtat. A avut timp sã audã S. îl scrie totdeauna cu majusculã!) prin îndemnul de a se purta curajos ºi nu ca un „mirungere“ la Schitul Darvari, unde „j.c.“ (o formulã ce nu poate fi reprodusã primeºte, prin mâinile preotului Gheorghe într-un dicþionar academic deoarece este Teodorescu, sfânta împãrtãºanie. Duce de luatã din jargonul pamfletarilor antisemiþi; atunci o viaþã creºtinã, conform regulilor tatãl o foloseºte înadins pentru a întãri, prin stabilite de bisericã. Despre viaþa lui S. în contrast, simþul moral al fiului ce optase puºcãrie circulã multe istorii, cele mai pentru puºcãrie, nu pentru delaþiune). S. multe, probabil, reale. Se zice cã, temnicerii, refuzã, aºadar, propunerea de a fi martorul pentru a-l umili ºi mai mult, îl introduce, de acuzãrii ºi, în consecinþã, este inclus de pildã, într-o celulã în care se aflau închiºi de securitate în „lotul mistico-legionar Noica- mulþi ani foºti studenþi legionari. Ideea Pillat“. E judecat ºi condamnat la 12 ani de prigonitorilor era de a-l pune pe S. într-o muncã silnicã pentru crima de uneltire situaþie imposibilã în mijlocul duºmanilor împotriva orânduirii statului. Este închis ºi sãi tradiþionali. S. descoperã însã cã ºi trece prin închisorile de la Jilava, Gherla, duºmanii potenþiali erau niºte oameni Aiud pânã în august 1964, când este eliberat nenorociþi, argãsiþi, doborâþi de suferinþã. 5 Eugen Simion

Are revelaþia milei, sentiment profund La 64 de ani, S. debuteazã editorial cu creºtin. Altã datã, S. se oferã sã îngrijeascã volumul de eseuri ºi criticã literarã, Între un deþinut, fost legionar ºi acesta, grav bol- viaþã ºi cãrþi (1976), urmat de Incertitudini lit- nav, abandonat de medicii închisorii. S. îl erare, (1980, premiul critici literare al curãþã, îl hrãneºte ºi, în cele din urmã îl Uniunii Scriitorilor). Un debut aºa de târziu salveazã de la moarte. reprezintã, o performanþã în critica literarã Când bolnavul deschide ochii ºi observã româneascã. S. continuã sã scrie, are succes cine este salvatorul sãu (nu altul decât evreu printre tineri, cãlãtoreºte în strãinãtate, S.), îi ºuierã printre dinþi o injurie de o ma- viaþa lui religioasã nedumereºte pe unii con- ximã vulgaritate. S., netulburat, duce mai temporani. El tânjeºte dupã o viaþã creºtinã departe misia sa creºtinã îngrijind în conti- mai intensã ºi, dupã moartea tatãlui (1967), nuare pe duºmanul care-l insultase... Scena începe sã caute o mânãstire pentru a se a fost preluatã de Marin Preda în romanul retrage. Este ajutat de prietenul sãu, Noica, Cel mai iubit dintre pãmânteni. Pentru faptele filosoful care va cãuta ºi el un loc de refugiu lui, S. este þinut în carcerã, injuriat de ºi de meditaþie (îl aflã, se ºtie, la Pãltiniº). S. paznicii patibulari, bãtut, înfometat. Nimic alege mãnãstirea Rohia din Maramureº ºi, nu-l face sã renunþe. Se oferã sã care în locul la 16 august 1980, este tuns în monahism de deþinuþilor slãbiþi de detenþie hârdãul cu cãtre episcopul Justinian Chira ºi arhiepis- excremente din celulã, posteºte douã zile pe copul Teofil Herineanu, iar stareþul mãnã- sãptãmânã, face de serviciu la curãþenie stirii, arhimandritul Serafim Man, îl rân- peste rând, participã, în fine, la viaþa inte- duieºte în obºtea mãnãstirii. Devine biblio- lectualã a celulei, povestind din cãrþile pe tecar, cu obligaþia de a pune ordine ºi sã care le-a citit. Cei care l-au ascultat în întreþinã cele 23.000 de cãrþi câte are aceastã „Academie de sub pãmânt“ – cum îi Mânãstirea Rahia. S. este mulþumit ºi mai spune Petre Pandrea, alt personaj al rezis- aduce o datã slavã lui D-zeu pentru cã a fost tenþei intelectuale româneºti - mãrturisesc învrednicit sã devinã cãlugãr: „Dau din tot cã S. avea un dar remarcabil de povestitor ºi sufletul slava lui Dumnezeu cã m-a învred- analist. Are o minte vioaie, deschide paran- nicit de Sfântul Botez ºi de cãlugãrie, mult teze, ºtie sã foloseascã termeni coloraþi, luaþi mai mult decât putea nãdãjdui un ins ca din cãrþi sau din limbajul strãzii (fapt ce se mine. Port din tinereþe o cruce grea ºi urâtã: observã ºi în scrierile sale), în fine, S. are din o ticãloasã boalã de intestine. Ar fi trebuit sã ce în ce mai mult vocaþie de duhovnic. Încu- deznãdãjduiesc, sã mã întunec. Credinþa rajeazã pe cei slabi ºi ajutã pe cei neputin- îmi ajutã sã o rabd cu destul stoicism ºi sã cioºi, deºi nici el nu este o stâncã de nu-i îngãduie sã-mi zdruncine bucuria de a robusteþe. fi creºtin ºi monah – pe mãsura darului, Scãpat de detenþie, face muncile cele mai foarte puþin adicã, având totuºi dreptul de a grele ºi mai nepotrivite pentru un intelectu- rosti: Et in Arcadia ego. Fie numele Domnu- al cu trupul ºubrezit de cei peste ºase ani de lui binecuvântat. I se îngãduie sã þinã o regim penitenciar: devine, de pildã, încãrcã- camerã la Bucureºti pentru nevoile lui scriitor-descãrcãtor pe un camion care furnizea- toriceºti. Apare din când în când, îºi vizi- zã marfã pentru „Alimentara“. În 1968 este teazã prietenii, ia cãrþi cu împrumut, apoi victima unui accident de circulaþie ºi stã în dispare cu lunile. ªi-a lãsat barbã ºi chipul spital multã vreme. lui, slãbit, seamãnã din ce în ce mai mult cu La sugestia prietenilor sãi (printre ei se o icoanã bizantinã. Mersul sãu e zorit ºi aflã ºi Al. Paleologul) reîncepe sã publice nesigur, glasul e, tot aºa, precipitat, cu o (traduceri, articole, mici eseuri) în „Secolul tonalitate variabilã. Este în toatã fiinþa lui S. 20“ ºi „Viaþa Româneascã“... Un deceniu de un mare neastâmpãr ºi o mare bunãtate. O traduceri spune el mai târziu. A tradus între bunãtate activã, uºor agitatã, ºi o voinþã altele Alain (Studii ºi eseuri. Pãreri despre feri- neascunsã a proaspãtului cãlugãr de a se cire. 1973), Rudyard Kipling (Stlky et comp., identifica total cu noua lui condiþie. Nu-ºi 1977). pierde vremea, are rubrici în revistele 6 Nicolae Steinhardt

vremii, þine predici, îndrumã pe vizitatori, lenþi ºi sã punã din vreme la adãpost manu- din când în când cãlãtoreºte. În 1982 publicã scrisele cãlugãrului de la Rohia. Biografia un eseu despre Bogza (cu un titlu lung, lumeascã a lui S. se opreºte aici. imposibil de memorat), apoi Critica la per- O viaþã demnã, exemplarã, într-o istorie soana întâi (1983), Escale în timp ºi spaþiu plinã de violenþã, trãdãri ºi tragedii de tot (1987), Prin alþii spre sine (1982). Eseurile teo- felul. S. a avut tãria sã treacã frumos prin logice ºi predicile religioase le iscãleºte cu ele. numele Monahul Nicolae Delarahia. * Acestea au fost publicate, dupã 1980, de * * ucenicii sãi. În martie 1989, angina pectoralã N-am putut spune, citind scrierile critice de care suferea de multã vreme se agra- ºi moralistice a lui S., cã monahul de la veazã ºi, plecând spre Bucureºti pentru a Rohia n-a avut opera pe care biografia lui o consulta medicii, S. se opreºte la Baia Mare merita. unde, la 29 martie, îºi aflã sfârºitul. În ajunul A debutat, repet, în 1934 cu inteligente morþii, Ioan Pintea ºi Virgil Ciomoº, ucenicii exerciþii parodice în stilul Eliade, în Noica, ºi prietenii sãi, reuºesc sã recupereze din Cioran... ºi, dupã ce a trecut prin mari încer- chilia Pãrintelui Nicolae o bunã parte dintre cãri, a redebutat, la 64 de ani, în eseistica li- textele sale. Soarta Jurnalului fericirii (confis- terarã propriu-zisã. Între viaþã ºi cãrþi aratã cat, cum se va vedea, de Securitate, rescris, un moralist învãþat ºi fin care se foloseºte de difuzat la Europa liberã, recuperat de autor literaturã pentru a-ºi ilustra conceptele în anii ’80) pusese pe gânduri pe S. ºi pe pri- morale. I-a citit, se vede limpede, pe mora- etenii sãi, fãcându-i pe toþi sã fie mai vigi- liºtii francezi ºi urmeazã, în eseistica ro- 7 Eugen Simion

mâneascã, linia Zarifopol ºi Ralea, nu aceea de Galswortzy (caeiul) ºi Virginia Woolf a lui Eliade – Noica – Mircea Vulcãnescu ºi, (whisky). S. nu se angajeazã propriu zis în în genere, a „kriterioniºtilor“. Este prieten judecãþi de valoare. Preferã sã ia un fapt cu ei, dar nu face din filosofie o formã de dintr-o operã ºi sã-l comenteze în stilul sãu: existenþã, ca Noica, sau nu-ºi ordoneazã stilul unui om de carte pentru care arta este viaþa în funcþie de conceptele propuse de o formã de cunoaºtere ºi de comunicare în Mircea Vulcãnescu, pe care, altminteri, îl sens moral. Autorul cel mai des citat (în admirã: „activismul disperãrii“, „istorismul Incertitudini... cel puþin) este Dostoievski, iar prin resemnare“. S. este, în generaþia tânãrã ideea ce se repetã este aceea de cunoaºtere din anii ’30, printre puþinii mistici autentici. prin suferinþã. Eseistica lui S. se bizuie pe Citeºte pe Gide ºi Proust (modelele gene- un estetism moral exprimat (ºi aici este orig- raþiei tinere de prozatori de dupã rãzboi), inalitatea sa) într-un limbaj în care se rãsfaþã dar nu face o pasiune specialã pentru ei. vocabulele dâmboviþene. De la „þicneli“ ºi Este, de regulã, ostil oricãrei forme de „nãdufuri“, „înpãnoºaþi boieri“ ºi de la craii „terorism literar“ (Paulhan) ºi vrea sã îm- care s-au „pârguit“, eseistul evadeazã spre pace, prin scrisul sãu, toate tendinþele este- Hegel ºi lumea conceptelor. tice „spre zãpãceala ºi ciuda exegeþilor, În studiul despre poezia lui Geo Bogza bucherilor ºi învãþãtorilor ºi întru împli- aplicã o retoricã neobiºnuitã, trasã în pse- nirea sfintei dreptãþi. Aceasta, fraþilor de-mi udo concepte computerizate (ECD, adicã: este cumva permis sã spun, a ceea ce se nu- efect de contrast, prin folosirea declamatoriului meºte coincidenþa oppositorum“... (Incertitu- sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de dini literare). Temele lui S. sunt foarte vari- Concluzii Grave ºi de Mare Emoþionalitate; ate: de la Cezar Petrescu trece la Thomas GREX, EP, Oª, ASBC etc.). Analiza, în inte- Mann, Camus, Valéry, W. Somersat riorul acestor spaþii definite în chipul arãtat Maugham, de aici la Brãtescu-Voineºti, înainte, este normalã ºi pertinentã. S., care a Mateiu Caragiale, Ioan Alexandru apoi din osândit la apariþie Poemul invectivã, îi aflã nou la Romain Rolland, Jules Romains, acum justificarea esteticã în stilul sãu de André Gide, Céline, Proust, Kipling, execursie livrescã. Stilul criticului moralist, Sartre... într-o ordine care contrazice toate care nu se teme sã admire autorii pe care îi cronologiile. Opera literarã (cele mai multe comenteazã (el vorbeºte, într-un loc de eseuri pleacã de la cãrþile apãrute) este un „neteama de admiraþie“), continuã în Mo- pretext pentru disocieri ingenioase ºi colo- nologul polifonic (1991). Aflãm ºi aici un rate. Personajele lui Mauriac, zice eseistul, moralist care iubeºte jocurile lingvistice ale „sunt toate pe grãtar ºi se frig la foc mic“, spiritului cãrturãresc. El zice „cu osebire“, „secretul infernului sartrian este zicerea „filotim“, „povãþuitor de neatârnare“, tatãlui, a verbului a face, dispariþia lui din „credincioºenie“ sau opreºte analiza criticã limbaj, însoþitã [...] de suveranitatea ne- pentru a face un portret, o referinþã subiec- mãrginitã a lui a fi. Faciosfera cedeazã pasul tivã, chiar o rugãciune. fiinþosferei. Essa a izgonit definitiv pe Criticii literari sunt, de regulã, „rãi“. facere“... Boema lui Arthur Enãºescu stimu- G. Cãlinescu spune chiar cã un critic care leazã o incursiune în mai multe culturi, cu „nu latrã“ în text mãnâncã degeaba pâinea referiri la O’Neill, Musset, G.B.Shaw, Odo- literaturii. Bucuria lui S. este însã sã laude o bescu, Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, carte, sã admire un autor, sã repare o Chesterton, Goethe, Proust, Tolstoi, Flau- injustiþie. Cere discreþie ºi sentimentalitate. bert etc. cu încheierea, deloc surprinzãtoare, Nu se ruºineazã sã lãcrimeze în timpul lec- cã boema nu-i o soluþie sigurã pentru turii ºi sã reabiliteazã personajele nãpãstu- împlinirea artisticã. ite, calomniate. De pildã, personajele lui Fantezia eseistului se consumã în beþia I. L. Caragiale, cãrora le descoperã curãþenia asocierilor. În Incertitudini literare vorbeºte moralã, sinceritatea, complexitatea inte- de douã ºcoli în literatura englezã (ºcoala rioarã, adicã tot ceea ce contestã critica lite- ceaiului ºi ºcoala whisky-ului) reprezentate rarã tradiþionalã. S. este de pãrere cã opera 8 Nicolae Steinhardt

de artã adevãratã este, în chip fatal, moralã. telectual care judecã lumea în termenii Moralã, nu moralizatoare, nuanþeazã el suferinþei ºi ai iubirii. ªi, ce curios, din acest ideea, pe drept cuvânt. unghi, rãul social ºi demnitatea moralã a Respectã tradiþiile spiritualitãþii româ- individului se vãd mai bine decât în pam- neºti ºi face o listã a miturilor esenþiale fletele ºi confesiunile pe care le aflãm, de printre care figureazã: ospitalitatea, casa regulã, în literatura carceralã. (vatra, cãminul, loc de sfinþenie), cinstea E suficient ca autorul sã înfãþiºeze într-o casei (cu „pãzitoarea“ ei, femeia), concepþia jumãtate de paginã atmosfera din infirmeria netragicã a vieþii etc. Nu-i place structuralis- unui penitenciar la începutul anilor ’60 ca sã mul ºi în genere, este sceptic faþã de ºcolile înþelegi, cutremurat, cât de jos poate sã fie formaliste în criticã. S. este, nu mai încape coborât omul în condiþii de detenþie, cât de vorbã, un tradiþionalist, însã unul european, activã este suspiciunea, ce urã sãlbaticã disponibil, permisiv faþã de fenomenele cul- poate provoca umilirea individului. Despre turii moderne. Câtã vreme nu se pune pro- toate acestea N. Steinhardt vorbeºte însã cu blema judecãþii de valoare, discursul critic înþelegere ºi dragoste. El nu condamnã pe astfel gândit ºi practicat este mai mult decât omul în suferinþã, îi iartã dinainte slãbiciu- acceptabil. Dificultatea apare când criticul nile, cãderile ºi gândeºte, ca Kierkegaard, trebuie sã spunã da sau nu despre o carte. S. cã, contrariul pãcatului, este libertatea. Dã-i spune aproape mereu da ºi face analogii omului libertatea ºi el va fi mai puþin pãcã- care stârnesc mirarea cea mai mare. Îi place, tos. Autorul Jurnalului fericirii adaugã, la de exemplu, cartea domnului Gheorghe propoziþia lui Kierkegaard, sugestia credin- Iancovici ºi, prezentând-o, o raporteazã la þei. Omul nu-i fericit, cu libertatea, cu inte- Gide, Malraux, Valéry. Pe Magdalena Ghica ligenþa ºi ºtiinþa lui, dacã nu are în el cre- o comparã cu Shakespare, necunoscutul dinþã. ªi, ca s-o aibe, trebuie sã ºtie s-o caute Cornel Marandiuc îi pare mai comunicativ ºi, când a gãsit-o, se roagã de Dumnezeu decât Truman Capote ºi, pentru a fi mai sã-i ajute necredinþa lui. De aceea, Jurnalul convingãtor, cheamã în ajutor pe Plutarh, fericirii, jurnalul unei convertiri religioase, Jünger ºi Montherland... Atâta bunãvoinþã cum am zis, se deschide cu aceste cuvinte în criticã stricã scara de valori. Critica lui S. din evanghelistul Marcu: „Cred, Doamne, se salveazã prin eseistica din interior. Ea ajutã necredinþei mele“. Este neîndoios place, la lecturã, prin imaginaþia ideilor ºi cartea cea mai frumoasã a lui S. ºi, în acelaºi prin fineþea portretului moral. timp, una dintre cãrþile de cãpãtâi ale litera- În 1991, Virgil Ciomoº a publicat Jurnalul turii confesive româneºti. Ea impune un fericirii, o confesiune care se îndepãrteazã de destin în sensul pe care îl dã Malraux aces- formele tradiþionale ale memoriilor ºi ale tui concept: destinul unui om care ºtie sã-ºi autobiografiei. Este un jurnal de detenþie transforme experienþa într-o formã a con- scris dupã ce detenþia s-a încheiat. Un jurnal ºtiinþei sale. S. trece printr-o experienþã exis- intim care nu respectã clauza simultane- tenþialã greu de imaginat, ºi iese din ea un itãþii, nici clauza calendaritãþii sau a confi- spirit mistic bucuros, ca Sfântul Francisc denþialitãþii. Jurnalul fericirii este ceea ce d’Assisi, cã trãieºte printre lucrurile umile ºi autorii din secolul al XIX-lea numeau un laudã pe D-zeu cã i-a dat suferinþa care i-a memorial. Un memorial care vorbeºte despre revelat credinþa adevãratã. puºcãrie în alt chip decât vorbesc, de regulã, Dupã dispariþia lui S. au apãrut scrierile cei are trec prin ea. S. o laudã pentru cã aici sale teologice (Predicile), dar ºi convorbirile a descoperit, zice el, „dreapta credinþã“. A sale, cum sunt acelea cu Zaharia Sângiorzan vãzut de aproape suferinþa, a trãit-o nemij- (adresate ºi înregistrate între 1 ian. 1989 ºi 29 locit, a descoperit bunãtatea, frãþietatea, martie 1983 ºi tipãrite în 1992). Monahul a buna-cuviinþã, toleranþa ºi prin toate aces- rãspuns prompt, cu fantezie, cu voioºie tea, a descoperit pe Dumnezeu. Jurnalul feri- chiar, într-o deplinã libertate a spiritului la cirii este, în esenþã, jurnalul unei convertiri întrebãrile puse de criticul ieºean. A ieºit o religioase, e, totodatã, confesiunea unui in- carte despre ascezã, poezie, iubire, pãcat, în 9 Eugen Simion

fine, o carte despre fãþãria ºi corupþia care Wittgenstein, nu mai face nici o deosebire au pãtruns în societatea româneascã ºi-i între ele. Morala este, de altminteri, esen- ameninþã fiinþa moralã. O face, repet, în þialã în toate actele spiritului, inclusiv în chip colocvial, din loc în loc cu o nebãnuitã critica literarã. „Doi bani nu face - zice el - în incisivitate. Pãrintele Nicolae nu se sfiieºte lipsa unei viziuni morale a lumii ºi a sã-ºi judece contemporanii (îndeosebi pe lucrurilor“. Pe Noica, prietenul ºi maestrul scriitori) ºi sã-ºi spunã pãrerea fãrã ocoliºuri sãu spiritual („în afara pãrinþilor mei, e despre operele ºi comportamentul lor omul care mi-a influenþat cel mai mult social. N-a renunþat de tot la „neteama de viaþa“) îl iubeºte, îl considerã un mare scri- admiraþie“, dar începe sã-ºi nuanþeze bunã- itor, dar nu-i iartã necredinþa. Nici pe tatea când e vorba de judecata moralã. Cioran nu-l acceptã integral: om bun, sincer, Cãlugãrul ºtie sã ºi afuriseascã, atunci când îndatoritor, inteligent, dar, ca scriitor, este este cazul, nu numai sã laude. În sprijinul „un personaj fabricat“ dupã gustul publicului S. este buna lui credinþã. Când judecã pe lui francez. S. zice chiar mai mult decât atât alþii, nu-i judecã din invidie ºi cu urã. ªi despre prietenul sãu parizian: „E un mare apoi, nu se ocroteºte nici pe sine, e chiar mai stilist, care a ºtiu sã meargã pânã la capãtul aspru cu el decât cu ceilalþi. Nu se considerã obrãzniciei ºi terorismului verbal, pânã la nici scriitor bun, nici bun cãlugãr. Este doar capãtul deznãdejdii ºi ameþelii, potrivit gus- un om care a descoperit calea adevãratã tului cultural al Occidentului“. Obrãznicie, (credinþa creºtinã ortodoxã) ºi încearcã sã terorism verbal? Ar fi ceva de obiectat aici ºi meargã pe ea cu pãcatele, limitele, nepu- anume cã s-a întâmplat parcã invers: gustul tinþele sale... Cum sã nu-þi fie simpatic acest cultural francez s-a adaptat, mai degrabã, cãlugãr instruit ºi cum sã nu-i ierþi micile lui lui Cioran; oricum, moralistul a aºteptat severitãþi morale ºi, din când în când, 30 de ani pânã sã fie bãgat în seamã... ezitãrile gustului sãu estetic? Personajul din Monahul de la Rohia nu-i scuzã, evident, lui aceste replici inteligente, pline de fantezie, Cioran lipsa de religiozitate, nihilismul ºi, în cu momente de smerenie, este acela pe care ultima vreme, faptul cã ºi-a pierdut modes- îl cunoaºtem din jurnalul sãu. Mai ager, tia ºi discreþia adaptându-se moralei occi- parcã, mai maliþios, cu judecãþi de valoare dentale. S. are, în genere, o bunã aºezare, tranºante, grav când e vorba de lucruri cum ar spune Noica, faþã de valori. În Cara- grave, bun psiholog ºi portretist – în latura giale (bãtrânul) vede un scriitor abisal de moralã – foarte dibaci. Are o moralã, dar nu talie mondialã, în Mateiu, fiul, descoperã se grãbeºte sã construiascã un sistem moral. fastul ºi dulceaþa melancoliei, la Eminescu, Este morala creºtin-existenþialã, nu „buche- Blaga, Iorga, Rebreanu observã ceea ce tre- reascã ºi ipocritã“, zice el într-un loc. buie... Numeºte fundamentalismul, de orice „Creºtin-existenþial“ este o definiþie care i se fel, o „nebunie logicã“ (admirabilã defini- potriveºte. Când rãspunde corespondentu- þie!) ºi pe Hristos un „mântuitor cosmic“, în lui sãu de la Iaºi, se simte „bãtrân ºi resem- sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi este nat“, dar scrie „detaºat ºi voios“, nu are dor de oameni ca Zarifopol ºi Ralea, rela- teorii, nu crede în esteticã ºi nu crede nici în tiviºti sceptici, eseiºti iuþi la minte (iuþeala idei. Ideile duc la ideologie ºi ideologiile au este un atribut drag lui S.), chiar dacã nu devenit, în secolul nostru, primejdioase. sunt credincioºi. Nu-i place în nici un fel Scrie „totodatã bãtrâneºte ºi copilãros“, de „spiritul ºmecheresc“ ºi ceea mai mare aceea e mirat cã este luat în serios ºi e socotit durere a lui este sã vadã cã lumea merge critic literar. Se considerã doar un diletant... tocmai spre ºmecherie, fariseism, duplici- Se rãsfaþã, desigur, nu trebuie crezut la acest tate... Pune deasupra tuturor valorilor pute- capitol... Scriitorii lui favoriþi sunt: Thomas rea moralã, nu sinceritatea. Respinge, de Mann, Proust, Dostoievski, Péguy, Jules aceea, pe Gide care crede cã sinceritatea scu- Verne, Eminescu, Mateiu Caragiale, zã totul... Considerã sinuciderea o ratare, un Alphonse Daudet... Eticul ºi esteticul îi par pãcat. Modelul lui de existenþã este preotul noþiuni ideatice ºi, de când l-a citit pe de þarã. Dumnezeu este pretutindeni, de 10 Nicolae Steinhardt

preferinþã în locurile nebãnuite, ne rugãm lui Dumnezeu nu pentru a primi rãsplata raiului, ci (formidabilã propoziþie!) – „din dragoste pentru un Dumnezeu care s-ar putea sã nu existe“ etc. Eseurile teologice ale lui S. Dãruind vei dobândi vorbesc despre dulcea “tainã“ a creºtinismului sau, mai direct spus, despre cum este ºi ce înseamnã a fi în zilele noastre un bun creºtin. De oriunde ar porni, teo- logul ajunge la aceastã chestiune. Cãlugãrit, el se duce smerit la superiorul mãnãstirii ºi întreabã dacã în noua lui condiþie mai are dreptul sã scrie. Este dezlegat ºi primeºte ascultare ºi scrie de mii de ori mai mult. Monahul Nicolae ia în serios îndemnul ºi scrie fãrã fricã aceste cuvinte de credinþã în care amestecã, cum am zis mai înainte, fantasmele cãrturãreºti cu reprezentãrile sale religioase. Ele nu pot fi rezumate ºi nici nu putem scoate din ele un numãr de concepte teologice. S. le acceptã pe acelea care sunt ºi comunicã în marginea lor meditaþiile sale morale temãtor, mereu, sã nu cadã în pãca- tul trufiei. Mulþumeºte, întâi, Domnului cã i-a scos solzii care-i acopereau vederea ºi i-a dat putinþa de a-ºi cunoaºte „pãcãtoºenia, nimicnicia ºi ticãloºia“. Deschidere bunã pentru un credincios smerit. Sã se observe cã lui S. îi plac ºi scriitori minori (cazul dreptul la iertare. Aceastã mãrturisire va Brãtescu-Voineºti) ºi e de pãrere cã modes- produce, nu-i greu de bãnuit, multã iritare. tia le stã bine tuturor, dar mai cu seamã S. se apãrã dinainte aducând exemplul lui oamenilor inteligenþi, cã el s-a retras în sin- Ben Gurion care s-a îmbrãþiºat cu Adenauer. gurãtatea de la Rohia nu pentru a se sãlbãti- Preconizeazã o nouã îngãduinþã în lume ºi ci, ci, cum zice Efrem Sirul despre ultimul se roagã o datã pentru ca îndurarea sã lege proroc al Vechiului Testament, pentru „a pe oameni. Este ºi aici recunoscãtor poporu- îndulci în pustie sãlbãticia lumii“. lui român ºi vorbeºte, în termeni superla- În pustie, eseistul nu uitã de obligaþiile tivi, de mãrinimia lui. Cum se discutã, azi, sale cãrturãreºti, scrie, citeºte, primeºte sem- din nou despre evenimentele tragice de la nele de simpatie din presa literarã, noteazã începutul anilor ’40, este bine de cunoscut ºi impresiile despre poezia femininã (un punctul de vedere al lui S. în aceastã pro- amestec surprinzãtor de nume ºi cãrþi de blemã controversatã. Iatã-l: România a fost toatã mâna!), mediteazã la „înduhovnicirea „singura þarã aflatã sub influenþa germanã cosmosului“ ºi nu uitã sã mai spunã o datã în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, cã a fost fericit în detenþie pentru cã acolo a în care evreilor nu li s-a aplicat programul cunoscut taina botezului. „Convertirea este de exterminare conceput de Hitler ºi de un acces la fericire“, explicã el. Nu-i acceptã oamenii sãi; mãrinimiei acesteia, a poporu- pe habotnici ºi, la urmã, „descotorosit de lui român, socotesc cã trebuie sã i se rãspun- urã“, se roagã ºi pentru evrei, ºi pentru dã cu simþãminte de ataºament ºi gratitu- prigonitorii lor, legionarii asasinaþi din dine“... Tragedie complexã, S. o judecã ºi o porunca lui Carol al II-lea, zicând cã toþi au încheie în spiritul unui umanism creºtin. 11 Cronici literare Andrei MILCA UN RÃSPUNS sau cum "societatea civilã" naºte monºtri… MOTTO: “Eminescu este trecutul. Fiul proletcultistului Paul Cornea, cadavrul nostru din debara!” Andrei se bate de un deceniu cu pumnii în (H. R. Patapievici) piept cã el ar fi de dreapta, occidental, pro- SUA ºi middle-europenist! Ca ºi Patapievici, Am asistat oripilat la o recentã reuniune fiul unui alt fost mare comunist, Director al a “monºtrilor sacri” elitiºti în emisiunea Bãncii Naþionale într-un timp. “Între bine ºi rãu” condusã de individul cu Ei ne dau lecþii de viaþã, de moralã, figurã patibularã - cã tot îi este drag acest arãtându-i acuzator cu degetul pe cei care cuvânt “personajului” din motto! -, Liviu mai au “curaj” sã fie de stânga! Mihaiu. Ele, beizadelele crescute în puful Epocii Acesta ºi-a invitat “gaºca de la bloc” (pri- de Aur, au brusc amnezii ºi se leapãdã, ca etenii ºtiu de ce!) ºi anume pe Mircea Toma Iuda, de sistemul în care pãrinþii lor au jucat – Caþavencu, Gabriel Liiceanu – Humanitas roluri marcante. Andrei Cornea – Revista 22, Dan C. ªi ce-am mai vãzut la TV-ul “de dreapta” Mihãilescu, pe parcurs intrând prin telefon al cetei humanitasiene – via Cotidianul? ºi Liviu Antonesei. Mã mir cã au lipsit Cum Liviu Mihaiu îºi fãcea reclamã tot pe Mircea Mihãieº ºi omul cu papion care se socoteala poporului (incredibil, este vorba intituleazã “directorul Institutului Cultural de un post public!) la fiþuica “Academia Român“, dupã ce a rãnit de nenumãrate ori Caþavencu”, dupã care se face reclamã ºi la fiinþa naþionalã… Oricum, erau destui ºi “Revista 22”. (CAN, ce faci, unde eºti?) aceºti invitaþi ca sã facã iar circ pe banii pu- Nu vreau sã plãtesc abonament ca sã vãd blici (ai noºtri!) – pentru cã TVR a ajuns sub acest lucru. Nu mã intereseazã cã Andrei directoratul lui Tudor Giurgiu o adevãratã Cornea îl numeºte pe Traian Bãsescu o… panoplie a farseurilor snobi ºi a intelectu- Ioana D’Arc a României (!), nici cum o apãrã alilor impostori care se constituie de ani pe Monica Macovei, “justiþiara”. Nu vreau buni în aºa-zisa “societate civilã”. sã vãd cum fanaticul Liiceanu îl proslãveºte Ei au început mai nou sã aibã o obsesie pe acelaºi preºedinte, declanºând ipocrit cã comunã: hai sã blestemãm Istoria, fostul e “disperat”: “am treburi enorme de fãcut regim! Sã facem procesul comunismului, zi spre binele þãrii mele!”. Þãriºoara mea, cum de zi, pânã la epuizare. ar spune demagogic Nea Nae C. din De parcã poþi “judeca” o ideologie, de “Scrisoarea pierdutã”. Ne aflãm acuma în parcã poþi condamna o doctrinã, încercând zorii unei alte dictaturi populiste, forþân- sã-i ºtergi din manualele de filozofie pe du-se mâna spre a se spori puterile prezi- Marx si Engels. Cã a fost prost aplicat în denþiale în dauna Parlamentului, iar aceºti varianta Lenin – Stalin ori Dej – Ceauºescu, corifei ai propagandei bãsesciene apar pe aceasta e altã discuþie. Românii respectivi ecrane ºi-l cântã pe Conducãtor. Cum a spus însã, ca fii ºi nepoþi de comuniºti, îºi reneagã cineva “Bravos intelectualilor, v-aþi desbina chiar propriile rãdãcini! Vladimir Tismã- omul! Vã reprezintã?” neanu – fiul fostului bolºevic Tismeniþchi – Cã “Revista 22” pornise prin arãturã de conduce o comisie anti-comunism, punân- mult timp, ºtiam – a fãcut mereu rãu, cât a du-ºi cenuºã în cap ºi renegându-ºi tatãl ºi putut, ideii de România. 12 ... cum "societatea civilã" naºte monºtri…

Cã aºa-numita “societate civilã” (“in- Sã “lucraþi” cum, domnilor, la modul în vestitã” în folosul cui?) neagã mereu ideea care-i sugera Caramitru lui Dinescu pe 22 naþionalã, iar ºtim. Prin ce sunt intelectuali decembrie ’89? cei invitaþi – sufocant – în astfel de emi- Încep sã cred cã elita nu mai e formatoare siuni, prin studii? Hm. Unii sunt doar servi- de opinie, ci daunã; doar niºte impostori torii unui trust patronat de un posibil can- implicaþi politic ºi în afaceri pânã în gât, didat la închisoare. Alþii sunt oamenii d-lui care, mai nou, încep sã se sfâºie între ei: unii Patriciu – afaceristul onest ºi inteligent, sunt pro-Bãsescu, alþii pro-Tãriceanu! mereu chemat la Parchet, dar niciodatã “Gurul” Mircea Toma (din tabãra premieru- dovedit. Cam toþi însã deja NE PLICTI- lui sprijinit de PNL – Patriciu) se preface SESC, apar enorm în mass media, ne a-l ataca pe apãrãtorul prezidentului – bruiazã vizual ºi fonic, în frunte cu preþiosul Liiceanu: “aþi ieºit în faþã sã-l apãraþi pe Mare Închizãtor Liiceanu, cãrui îi place sã se Bãsescu!”; “nu, e doar o biatã pãrere de in- audã vorbind doar el, în continuu, deºi nu telectual dezamãgit” (d-l Gabriel ºi-a ratat spune NIMIC. Sunt de mai bine de doi ani vocaþia, ce mare actor ar fi putut fi). la Putere ºi vorbesc tot de mineriadele lui Intelectualii devin chiar confuzi: D.C. Ion Iliescu (“a omorât oameni”, zice arhan- Mihãilescu a semnat “Scrisoarea celor 64”, ghelul Gabriel) ºi de PSD. Noul termen pentru preºedinte, din “exasperare”; de folosit cu obstinaþie de bãieþii buni la toate cealaltã parte, Antonesei e mai cinstit: ai d-lui S.O.V. este “ºacalii”: “ªACALII “n-am semnat apelul pentru cã e prost scris (comuniºti, PSD, Iliescu, Parlamentul) nu ne ºi greºit înþeles – e doar hãrmãlaie ºi sprijin lasã sã… lucrãm!”. Ha, ha! pentru Bãsescu.” 13 Andrei Milca

Deci au ajuns pânã ºi amicii sã ne “mãcelãreascã” între ei… Tragic, Caragiale redivivus! Lumea e dezinformatã ºi manipulatã evident ºi ne dãm seama chiar din SMS-urile trimise în favoarea invitaþilor “academici” ºi anti- PNL, neºtiind cã ºi unii ºi alþii sunt pãrtaºi la triumviratul Patriciu – Tãriceanu – “Caþavencu” (Vântu)! Ei, cei ce acuzã, sunt chiar oligarhii, ei, “intelectualii” cumpãraþi cu bani murdari de un trust ori de altul. “doi o dãm jos pe cea care ne-a bãgat în UE (n.b.: Macovei)“ zice Liiceanu Aferim? ”Parlamentarii reprezintã crima organizatã la noi” – afirmã uluitor M. Toma. “A fost un gest istoric mãreþ condamnarea comunismului” sare cu mingea la fileu ºi Mihaiu. E clar, sforile emisiunii erau trase de la început: sã modificãm Constituþia, pentru a spori puterile lui Bãsescu ºi a le diminua pe ale parlamentarilor… Sau, cum ar spune agramat moderatorul, “sã scãpãm de insectele care o propulseazã pe România!”. “Avem o râmã de care trag PNL ºi PD” (Dan C. Mihãilescu). Cei de la revista “aca- demicã” vor coborî discuþia în derizoriu, pomenind ceva ºi de pãrþile dorsale ale marinarului suprem. Concluzia acestui recviem al culturnicilor români o trage, nor- Aflatul în treabã e aidoma celui dintr-o mal, Liiceanu: ”Trebuie sã-i înlocuim pe altã emisiune celebrã de la postul lui Vântu, politicienii ãºtia cu alþii!” (cu cine, domniile Realitatea, unde se întâlnesc la o ºuetã noastre? cu propriile dvs. persoane, poate). acelaºi Gabi “Humanitas” Liiceanu cu La sfârºit, ºi un moment comic à la cas- amicul sãu, dandy-ul dâmboviþean ºi oblo- cadorii Râsului: – Liiceanu: Vai, ce slugarnic movian Andrei Pleºu. Cei din public de la sunteþi d-la Mihaiu (când acesta a vrut sã “Între bine ºi rãu “ (cine-o fi binele ºi cine… finalizeze emisiunea, sã nu-l “supere” pe rãul? Tãriceanu? Bãsescu?) s-au lãmurit ºi ei Giurgiu) – Mihaiu: “Am învãþat de la cele cã vorba multã… ºi cã au fost chemaþi, cam 64 de semnãturi“. Aproape cã l-am iertat pe degeaba, sã aplaude. Abia a fost lãsatã într- moderator pentru ce spusese anterior - o orã de emisie o studentã sã punã o între- replica e spumoasã, dar tragicã. bare: D-le Liiceanu, ce credeþi cã a înþeles Vedem cât de subþire ºi plinã de servitute omul de pe stradã din SCRISOARE? La care a devenit “intelectocãnimea”, cum ar persi- ºeful de campanie electoralã – mai nou – al fla-o cineva. Oamenii aceºtia, pe lângã fap- lui Bãsescu a scãldat-o, curat Caragiale! tul cã se cred ºi deºtepþi, mai grav e cã se Cele nouã tabere, deºi nu recunosc, se vor considerã ºi amuzanþi. Eu nu am râs. Deloc devora în continuare. n-am înþeles nici la ce concluzie s-a ajuns Pânã la urmã, ºacalii… “oficial” – cã n-a avut nimeni curaj sã spunã A intuit genial Nenea Iancu acum un deschis “io sunt din trupa lui cutare ºi merg secol: a venit timpul pentru noi sã (ne) pe mâna lui pânã la moarte” (ºi dincolo de plângem (de milã) – cã pânã mai Ieri s-a râs ea…). destul… 14 Dosar Eminescu Nicolae GEORGESCU M. Eminescu: Poezii nepublicate, de intercalat...

Hanrietta este un martor foarte locvace al lui Eminescu pentru perioada mai 1887 – aprilie 1888, din scrisorile ei cãtre Cornelia Emilian ºi fiica acesteia putându-se culege multe informaþii aparent inutile – ca, de pildã, ce cantitate de mercur a folosit Eminescu pentru fricþiuni ( se poate aduna gram cu gram, dupã reþetele ei, ajungându-se la peste o jumãtate de kilogram ) ori câþi bani a strâns energicul Comitet de Femei de la Iaºi pentru ajutorarea poetului ( sunt sume de ordinul zecilor de mii de lei, foarte necesare ºi date în timp util). Câteva informaþii relaþionale, însã, sunt cu adevãrat importante, ºi ne oprim la douã dintre ele – prima, care ne poate da lãmuriri în legãturã cu apariþia celei de-a treia ediþii de „Poesii” scoase de Titu Maiorescu , ºi cea de-a doua care ne va duce la contextul în care a fost rostitã pentru prima datã despre M. Eminescu expresia „poet naþional” – care observãm cã astãzi preocupã fãrã interes istoric ci doar conotativ/deno- tativ.

I. Iatã, de pildã, ce-i scrie sora lui Mihai tatea lucrului îi face mai mult gust. De aº putea, Eminescu binefãcãtoarei lor, Cornelia i-aº aduce cãrþile din Bucureºti, însã cine mai Emilian, la 27 februarie 1888, între altele : ºtie de sunt, ºi de /nu/ sunt irosite de mult.” In- „Dacã v-aº putea descrie influenþa ce ai fãcut formaþii învãlmãºite, scrisoare greu de or- mata cu scrisoarea din urmã asupra lui Mihai donat. Am întregit în paranteze drepte sen- cred cã ai rãmânea pe deplin satisfãcutã; ºi ai sul. Hanrietta ºtie cã poetul lucreazã la mai sã-l corijezi ºi de defectul lui, dupã cum mi-ai multe lucruri deodatã („varietatea lucru- dat ºi bani spre a-l vindeca. Acest om vã da- lui”) – vãzând, probabil ºi cartea germanã toreºte viaþa ºi, prin însãnãtoºirea lui, pot zice ºi pe care o traduce Eminescu („ Le joueur de ceea ce a mai scris. D-lui Maiorescu nu i-a scris flute” de Emile Augier, piesa de teatru pe sã-i tipãreascã a treia ediþie, zicându-i cã, de nu care o are în ediþia germanã „Reklam”) - dar va putea cãpãta pensia, va tipãri o ediþie nouã ºi ºi poeziile sale (dintre care A.C.Cuza recu- atunci îºi va procura mulþi bani. El e cam pereazã ºi-i publicã poemul „Kamadeva”). supãrat pe d-nul Maiorescu, pentru cã i-a scris Vedem, însã, cã nici Cornelia Emilian nici recomandat, rugându-l foarte cãlduros pentru Titu Maiorescu nu-i returneazã în vreun fel biblioteca lui ºi niºte manuscrise pe care el ar voi manuscrisele anterioare – dar Hanrietta în- sã le mântuie ºi nici un rãspuns nu a primit þelege cã acestea existã ºi considerã cã poe- pânã acum. Scriind doctorului, el nu pomeneºte tul „ le datoreºte” tot binefãcãtoarei sale, în de fel de rugãmintea lui. Mihai îmi spune cã, în sensul cã, însãnãtoºindu-se, ºi-a adus amin- Biblioteca din Iaºi, are un Dicþionar lucrat de te de ele, ºi le considerã operã a sa. dânsul din limba sanscritã, aproape iarãºi gata, În privinþa relaþiei cu criticul, lucrurile ºi doreºte sã ºtie de mai este sau nu. Eu vã rog, devin interesante. Rezultã cã Eminescu ºi-a de vei putea afla de este, apoi înºtiinþeazã-ne, cerut manuscrisele prin scrisoare recoman- pentru ca el sã-l cearã. Eu mã bucur foarte mult datã – iar Titu Maiorescu a rãspuns cãtre când îl vãd cã lucreazã ºi singur /sigur/ cã varie- doctorul Isac întrebând dacã poetul este sã- 15 Nicolae Georgescu

nãtos. Vezi, însã, mai sus, scrisoarea din 5 februarie 1888, despre care este vorba: „…a venit doctorul Isac aducând o scrisoare de la d-nul Maiorescu adresatã lui, rugându-l s-o deie lui Mihai în mânã. Doctorul a pretextat cã scrisoarea adresatã lui personal a uitat-o acasã, fãgãduindu-mi cã îmi va arãta-o mai pe urmã. Cãtrã Mihai scrie relativ la tipãrirea ediþiei a 3-a a poeziilor lui, cerându-i ºi ce a mai scris nou sã trimeatã la tipar. De scrisoarea doctorului însã nu pot sã-þi spun nimic, pânã nu voi putea rãmânea singurã cu doctorul.” – ºi, apoi, cea din 10 februarie 1888, cu explicaþii supli- mentare:„ D-nul Maiorescu scrie doctorului ce crede de boala lui Mihai ºi de garanteazã sã-l facã sãnãtos, sau este numai o ameliorare, care poate mai târziu sã se iveascã cu ºi mai mare furie ºi dacã s-a lãsat de bãut. Doctorul i-a rãspuns franþuzeºte, el româneºte nu se poate exprima bine, cã se va face cu totul bine fãcând ºi la varã 30 de bãi la Halle, numai pentru eva- porarea mercurului ce este în corpul lui. Despre bãut, atârnã de la banii pe care îi va avea. Dacã are bani mulþi în mânã, apoi îi place sã beie în companie cu mai mulþi ce-i voiesc rãul din invidia talentului sãu.” Se înþelegea cã în Multe îndatoriri ce mi le-a fãcut d-l Morþun în plicul cãtre Francisc Isac criticul pusese ºi o timpul boalei mele m-au îndemnat sã ezitez a da scrisoare cãtre poet – pe care cerea sã i-o dea un rãspuns afirmativ. Dacã însã d-l Morþun ar lui în mânã. Probabil cã nici în acea scri- fi renunþat la ideea de a scoate ediþiunea a treia, soare separatã – care, probabil, a existat - atunci vã rog a da urmare binevoitoarelor criticul nu-i spune nimic despre manuscri- d-voastrã intenþiuni ºi a încheia cu d-l Socec, iar se, ci doar îl anunþã scoaterea ediþiei a treia prisosul eventual de la ediþia a doua sau un ºi-i cere „poezii noi” – cum înþelege Han- acont asupra ediþiei a treia , vã rog sã binevoiþi a rietta ºi cum am fi tentaþi sã înþelegem ºi mi le trimite prin mandat poºtal (M. Eminescu, noi. Eminescu îi va rãspunde criticului abia Botoºani). Poezii nepublicate, de intercalat în la 14 martie, dupã un timp de aºteptare noua ediþie, nu am…” aºadar: „Mult stimatul meu domn, Vã cer Aici atrage atenþia adresarea oficialã, iertare din toatã inima pentru greºeala mea de a rece. Ca sã înþelegem dialogul, trebuie sã nu fi rãspuns imediat la scrisoarea d-voastre ce ºtim cã este vorba de douã cãrþi diferite: una mi-a fost comunicatã prin bunãvoinþa d-lui doc- este ediþia „ Poesii de Mihail Eminescu”, tor Isac. Cauza întârzierii este cã singur nu scoasã de Titu Maiorescu în 1883, 1885 – ºi ºtiam ce sã rãspund cu siguranþã, cãci o veste acum, în 1888, gata sã iasã în a treia ediþie – ce-mi sosise din Iaºi mã pusese în îndoialã de mai pot scoate o a treia ediþie sau nu. Încã pe ºi alta este „Mihai Eminescu: Prozã ºi ver- când eram la Iaºi, d-l V.G. Morþun, actual dep- suri. Editor V.G. Morþun”, care era gata de utat în Adunare, îmi fãcuse propunerea de-a pe acum („scot în vânzare volumul ce-am scoate la luminã a treia ediþie, ºi-ntr-o scrisoare editat”, scrie editorul – iar cuprinsul volu- ce-mi adresase în urmã îmi anunþa chiar „pe mului este, într-adevãr, publicat prin presã sãptãmâna viitoare scot în vânzare volumul ce- în 1888, scriindu-se apãsat cã aceastã carte am editat.” Nici pânã acum însã nu ºtiu pozitiv existã; rezultã cã V.G. Morþun o avea, real- dacã aceastã ediþie s-a fãcut în adevãr sau nu. mente, tipãritã ºi urma doar s-o punã în 16 Poezii nepublicate, de intercalat...

vânzare, lucru ce se va face abia în 1890 – sãi”,,2000. Vol. I, p. 157 squ. Acum trebuie desigur, cu schimbarea paginii de titlu ºi cu sã revin. Desigur, aceste îndreptãri nu pu- unele adaosuri, cum vom vedea). Consul- teau fi fãcute de V.G. Morþun singur; erau tând ediþia lui Morþun, observãm cã ea cu- operate de cãtre Eminescu însuºi pe ediþie prinde poeziile publicate de Eminescu în princeps, în acei ani de la Iaºi pe care poetul tinereþe, pe care nu le conþineau ediþiile Ma- îi evocã în aceastã scrisoare (anii 1885-1886). iorescu , dar ºi prozã („ Sãrmanul Dionis”, Rezultã cã poetul a proiectat cu V.G. Morþun „Fãt Frumos din lacrimã”, „Influenþa austri- ºi ediþia „Prozã ºi versuri”, ca o completare acã asupra românilor din Principate”, con- la cele maioresciene – dar ºi o nouã ediþie ferinþa poetului publicatã în Convorbiri lite- corectatã dupã ediþia princeps. La aceasta se rare). Ea este o ediþie anti-Maiorescu, plãnu- referã poetul când vorbeºte de „ ediþia a itã, probabil, de Eminescu împreunã cu V.G. treia” – de vreme ce aminteºte de prisosul Morþun pentru a prelua din mâinile criticu- eventual de la ediþia a doua. El vorbeºte de lui întreprinderea editorialã de la Socec (sau V.G. Morþun „actual deputat în Adunare” – ºtiind cã acesta abia a câºtigat locul de dep- pur ºi simplu pentru a completa ediþiile Ma- utat ºi cã este, deci, coleg cu Titu Maiorescu, iorescu). Eminescu vorbeºte, însã, de „ediþia câºtigãtor de asemenea al unui loc la Senat. a treia” - ºi mai spune cã nu ºtie dacã V.G. Poetul cere ca ei doi sã se înþeleagã, colegi Morþun scoate ceva sau dacã ediþia lui „ s-a fiind, adicã sã se întâlneascã acolo, la fãcut”, deci afirmã cã n-a vãzut-o. Bucureºti, ºi sã stabileascã. Rezultatul este Într-un interviu târziu, de prin 1914, V.G. cã V.G. Morþun nu mai pune în vânzare Morþun declarã cã avea de gând, „în ediþia „Prozã ºi versuri” – iar cât despre tinereþe”, sã scoatã ediþia cu poeziile publi- ediþia corectatã, nici nu mai este vorbã. Titu cate de Eminescu în „Convorbiri literare” Maiorescu încearcã, desigur, cât îi stã în (ediþia Maiorescu) – ºi-i aratã lui Al. ªerban putinþã, sã curme orice scandal pe marginea ediþia Maiorescu citindu-i din enorm de operei lui Eminescu – ºi rãmâne, în timpul multele îndreptãri de text pe care le fãcuse: vieþii poetului, singurul sãu editor. ”Dl. Morþun mai trase o carte din rafturile Trebuie spus cã încã din 1884, dupã bibliotecii sale. ªi, rãsfoind-o melancolic, spuse, apariþia ediþiei princeps, criticul bãnuieºte vorbindu-ºi parcã mai mult sieºi : cã sunt de îndreptat unele lucruri ºi, în - Aceasta este ediþia princeps tipãritã de cunoscuta scrisoare prin care-i explicã poe- Maiorescu… tului, aflat în sanatoriul de lângã Viena, îm- M-am aplecat peste paginile pe care minis- prejurãrile tipãririi volumului, mai adaugã: trul le rãsfoia cu atâta evlavie: toate aproape ”…ºi de pe acum trebuie sã te gândeºti la ediþia erau corectate cu creionul ºi purtau pe ici pe a doua, care va fi reclamatã pe la toamnã ºi în colea strofe adãugite. care vei putea face toate îndreptãrile ce le crezi de – Cât am muncit ca sã restabilesc textul ade- trebuinþã. Poeziile dumitale, pânã acum îngro- vãrat al poeziilor… mã lãmuri d-nul Morþun. pate în Convorbiri, sunt astãzi cetite de toate Am fost stãpânit odinioarã de dorinþa de a scoate cucoanele de la palat pânã în mahala la o ediþie curãþitã de toate schimbãrile întâiului Tirchileºti, ºi la întoarcerea în þarã te vei trezi cel editor, potrivit cu textul primitiv din Convorbiri mai popular scriitor al României.” (fã ºi com- literare… ªi-mi citi câteva versuri care îmi paraþia cu sintagma parlamentarã a lui Ne- sunau mult mai puternic în originalul lui gruzzi din 1887: ”nenorocitul poet naþional Eminescu decât în versiunea domnului Maio- Eminescu”, vezi mai jos). Poetul nu colabo- rescu. – Luptele sociale ºi politice m-au înde- reazã, însã, la aceste îndreptãri cu Titu Ma- pãrtat tot mai mult de aceste preocupãri literare iorescu – ci, dupã cum înþelegem, se apro- ºi treaba a rãmas neisprãvitã…” („Flacãra”, pie mai mult de V.G. Morþun – care în anii 1914, nr. 35, p.393-395). Este singura lui 1884-1885 îl cultivã cu insistenþã, plimbân- luare de cuvânt în chestie, biblioteca ºi arhi- du-l chiar pe la cluburile socialiste din Mol- va i s-au risipit. Am mai vorbit despre aces- dova (la Roman, într-o asemenea întrunire, te lucruri în cartea „Eminescu ºi editorii l-a vãzut ºi Garabet Ibrãileanu). Privind, 17 Nicolae Georgescu

însã, ce a rezultat din „colaborarea” sa cu teazã acum, acea arhitecturã specialã a ei cu deputatul socialist, nu trebuie sã ne facem punerea una dupã alta a poemelor într-o iluzii cã acest volum de poezii, pe care l-au ordine anumitã ce-i conferã o anumitã va- proiectat ei, ar fi fost vreo þintã cãtre per- loare. Titu Maiorescu însuºi îi scrie surorii fecþiune. Mai întâi, cã în „Prozã ºi versuri”, sale, Emilia Humpel, la 6/18 decembrie 1890, gãsim cu totul altã ortografie decât cea 1883: „Poeziile, aºa cum sunt ordonate, sunt a Convorbirilor literare, cu iotacisme infi- cele mai strãlucite din câte s-au scris vreodatã în nite, -u final etc. Editorul a adus opera pub- româneºte…” licatã a lui Mihai Eminescu la ortografia În aceeaºi scrisoare, însã, criticul mai „Contimporanului”. Dacã aºa va fi procedat spune: „În rãstimpul acesta am trimis astãzi ºi cu ediþia de poezii, ar fi fost un mic deza- corectura ultimei coli (no 20) tipografiei Socec- stru filologico-lingvistic (dar, repetãm, s-ar Teclu…” – ori, ediþia princeps nu are 20 de fi salvat acel sumar al cãrþii, inclusiv ordi- coli editoriale, ci 19 coli editoriale, numero- nea poeziilor în coala editorialã pierdutã). tate. Rezultã cã din ea lipseºte aceastã Cu totul interesant este, însã, enunþul lui ultimã coalã, 16 pagini. Se poate stabili ºi Eminescu, asupra cãruia, iarãºi, trebuie sã unde-i era locul, prin procedee tipografice: revenim: „Poezii nepublicate, de intercalat cu poezia Dorinþa, p. 64 din volum, se în noua ediþie, nu am.” încheie coala a patra, dar fãrã vigneta Aceastã a treia ediþie iese în vara lui 1888, obiºnuitã, iar imediat dupã aceea urmeazã iar George Muntean a publicat corespon- Mortua est!, prima poezie din coala a cincia. denþa editurii Socec cu Titu Maiorescu, de Între acestea douã ar fi locul colii editoriale fapt, scrisoarea din 3o ianuarie 1888: „ D-lui pierdute. Acest roi al poeziilor pierdute, Titu Maiorescu. Loco, str. Mercur No l. Urmând recuperate în diferite împrejurãri în timpul a pune sub tipar o nouã ediþiune a Poesiilor lui vieþii poetului (publicate întâmplãtor prin Eminescu, Vã rugãm a ne spune dacã sã trimi- presã, readuse de Maiorescu în ediþia a III-a, tem tot D.Voastre corecturile de cetit ºi cui vom a IV-a ºi a V-a) fac, în totalitate, urmând avea sã plãtim, la timpul sãu, honorarul cuve- grafica ediþiei princeps, cu foarte micã nit.” Pe aceastã scrisoare Titu Maiorescu aproximaþie 16 pagini, adicã o coalã edito- scrie, la rândul sãu: ”Rãspuns la 17 martie. rialã. Criticul încearcã sã le aducã la ediþia Onorarul fireºte lui Eminescu (Botoºani), (dupã sa, repetãm, dar nu ºtie cum: mai întâi le scrisoarea lui din 14/26 martie). Corecturile le adaugã la sfârºit, schimbã ordinea între ele fac eu T.M.” („Eminescu. O sutã de docu- în acest adaos, apoi intervine în structurã mente noi”. Ediþie îngrijitã de George Mun- intercalând singur o poezie, schimbând tean. Ed. Eminescu, 2000, p. 139). La 27 iunie locul altor douã. Toate aceste lucruri sunt 1888, însã, tot Titu Maiorescu îi scrie lui analizate de noi cu grija maximã de care am Socec: „Pentru Eminescu, care este aici ºi nu fost capabili în cartea amintitã. Când vor- este în stare sigurã de a se îngriji însuºi, se beºte de poezii „de intercalat”, poetul are în formeazã un comitet de amici care sã-l ia iarãºi vedere acest lucru. El este primul nemul- sub un fel de tutelã. Din acest comitet face parte þumit cã ordinea poemelor a fost ºtirbitã. ºi D.N. Pãtraºcu, secretar la Legaþiune ataºat El adaugã, însã: „poezii nepublicate, de acum la Ministerul de Externe. Vã rog, daþi intercalat” – ºi credeam cã este vorba de d-lui Pãtraºcu acomptul de 5oo lei noi pentru poezii noi, cum înþelege ºi Hanrietta, scrise ediþia a treia a poeziilor lui Eminescu ºi priviþi acum la Botoºani. Nici vorbã. De la 1883 deocamdatã aceastã scrisoare drept chitanþã.” (ediþia princeps) pânã acum, în 14 martie (Idem, p. 140) Acestea sunt avatarurile volu- 1888, prin presã se publicaserã: l. Diana, mului ca obiect. 1884, 2. Din noaptea, 1884, 3. Sara pe deal, Revenind însã la conþinutul lui ºi la acel 1885, 4. La steaua, 1886, 5. Nu mã înþelegi, enunþ din scrisoarea lui Eminescu, am atras 1886, 6. De ce nu-mi vii, 1887, 7. Kamadeva, atenþia în altã parte cã poetul vorbeºte de 1887. Titu Maiorescu preia, în ediþia a III-a poezii „de intercalat” – deci pune în dis- (care apare în vara lui 1888) în ordine, la cuþie structura ediþiei princeps care se reedi- sfârºitul ediþiei: La steaua, De ce nu-mi vii ºi 18 Poezii nepublicate, de intercalat...

Kamadeva. Diana fusese publicatã în înscrie în audienþã, sã fie bine îmbrãcat. „Convorbiri literare” ºi este imposibil ca el Poetul are chiar emoþii ºi amânã de câteva sã nu fi ºtiut de publicarea ei, Oricâte stele, în ori o întâlnire la cenaclu din scrupule pânã „Familia” ºi chiar o citise, Nu mã înþelegi, ºi pentru þinutã. Mai mult decât ne dau do- într-un „Album” unde ºi el, Titu Maiorescu, cumentele, nu putem avansa, dar sunt sufi- avea un text, Sara pe deal, în „Convorbiri li- ciente indicii sã considerãm cã Titu Maio- terare”. De ce nu preia ºi aceste poezii – ºi-i rescu a cerut avizul medical al doctorului cere poetului încã (alte) „poezii nepubli- Isac pentru Eminescu – ºi l-a preluat cu re- cate”? Rezultã cã el îi cere – ºi poetul se zerve. El îl va þine pe poet constant departe referã strict la - poeziile scãpate din ediþia de lada cu manuscrise. princeps, nepublicate acolo – nu în altã parte. Se mai poate înþelege, în fine, ºi de ce – ªi nu numai atât, dar i le cere ºi interca- anume Eminescu rescria în aceastã perioadã late, adicã în ordinea în care fuseserã în poezii scrise înainte: el însuºi dorea sã recu- manuscrisul iniþial dat la tipografie. Mai pereze poemele din acea coalã editorialã rezultã, fãcând legãtura cu informaþiile de pierdutã la tipografie. Acesta este, însã, ºi peste timp date de V.G. Morþun („pe ici pe argumentul celor care susþin cã poetul era acolo strofe adãugite” trebuind înþeles poezii grav bolnav: el nu mai crea nimic original, întregi, adãugite pe ici pe acolo) – cã aceastã tot ceea ce aºterne pe hârtie în aceºti ani se intercalare a poeziilor scãpate fusese fãcutã regãseºte între manuscrisele sale anterioare, deja de cãtre Eminescu în anii ieºeni pentru el îºi rescrie din memorie creaþia. Facem ediþia pe care urma s-o scoatã V.G. Morþun. observaþia cã Eminescu nu rescrie poezii ªi în aceastã privinþã poetul îl roagã pe Titu care se aflã în ediþia princeps (o excepþie ar Maiorescu sã ia legãtura cu V.G. Morþun ºi putea fi Rugãciunea unui dac – dar alta nu sã stabileascã împreunã ce e de fãcut, adicã mai cunoaºtem) - ci poezii care o com- ediþia a treia sã fie completã ºi sã refacã pleteazã, din aceastã coalã editorialã pier- ordinea iniþialã. Numai cã Titu Maiorescu dutã. Sã fi uitat el cu adevãrat structura reuºise în alegeri ca junimist – iar V.G. iniþialã a ediþiei princeps? Noi am avansat Morþun, ca socialist – partide diferite, pãreri ipoteza cã acea coalã editorialã pierdutã diferite, neînþelegeri etc. O ediþie restitutivã, reprezintã un spaþiu compact al volumului, completã ºi corectatã, ar fi fost a lui nu este vorba de poezii care ar trebui di- Eminescu ºi numai a lui, Titu Maiorescu tre- seminate între celelalte de la prima pânã la buind sã se dea la o parte cu totul de la ultima paginã. Ordinea din interiorul aces- aceastã întreprindere – or, ºi ediþia a III-a tei coli editoriale este tot ce nu putem stabili apare tot cu nota sa în care anunþã cã poezi- cert – dar locul ei, între Dorinþa ºi Mortua ile sunt scoase „ în lipsa poetului etc.” (nota est! se justificã. În fond, Dorinþa este o este identicã celei de la ediþia princeps). La chemare: „Vino-n codru…” – iar dupã ea s-ar ediþia a III-a criticul face numai câteva potrivi De ce nu-mi vii, apoi Sara pe deal, corecturi de text (eliminã greºelile de tipar, dupã care La steaua … ar face o bunã trecere dar îi scapã altele). pentru ca Diana sã se încadreze cu Pajul Ceea ce ne intereseazã aici este cã poetul Cupidon etc. Este mult mai simplu de înþeles dã girul dublu, la doi editori ai sãi, ºi cã cã Eminescu vrea sã atragã atenþia asupra adaugã frumuseþii (construcþiei) unei cãrþi – poeziilor care lipsesc din volumul sãu, la gestul necesitãþii banilor, de care are mare acestea revine insistent, tot rescriindu-le ºi nevoie. Aceastã a treia ediþie a Poesiilor sale uneori fãcând sã aparã în presã – tocmai putea, de asemenea, sã ia un premiu aca- pentru a ajunge la structura iniþialã, „struc- demic consistent (în toamnã) – dar iarãºi va tura Morþun” sã-i zicem, ºi a-i pune pe cei fi evitatã discuþia. doi s-o recunoascã ºi s-o restituie. Cu V.G. Ceea ce trebuie, iarãºi, subliniat – este cã Morþun el nu mai are, dupã acest episod de acum înainte poziþia lui Titu Maiorescu epistolar din martie 1888, nicio legãturã (ºi faþã de el va fi una strict, sau aproape exclu- în câteva scrisori – asupra cãrora n-am siv oficialã. Ca sã-l viziteze, trebuia sã se zãbovit – Hanrietta însãºi îi mãrturiseºte 19 Nicolae Georgescu

Corneliei Emilian cã Eminescu îl crede nese- recluziuni, îl leagã pe poet de viaþa de grup, rios, mincinos etc.); cu Maiorescu – numai mai ales de cârciumile prin care umbla. legãturi oficial-protocolare. Dacã ar fi re- Drept este cã nimeni nu vorbeºte de stãri de venit la relaþiile apropiate mai vechi, într-o euforie etc.; dimpotrivã, toþi atrag atenþia eventualã întrevedere privatã Eminescu i-ar asupra cumpãtãrii poetului – dar prezenþa fi cerut lada lui cu manuscrise – nu resta- lui în grupuri diferite este o constantã a bilirea sumarului exact al volumului de memorialisticii acestor luni (ani). La 2 apri- poezii. Aceastã ladã ºi-o cere, apoi, ºi pentru lie acest proiect de lege va fi aprobat în întregirea acestui sumar – dar, desigur, ºi Adunarea Deputaþilor (ºi Eminescu va pleca pentru definitivarea altor volume de poezii. la Bucureºti peste câteva zile) – fiind, însã, Tuturor acestor ipoteze – ºi altora de acest înaintat spre dezbatere la Senat. Acest capi- fel – li se rãspunde într-un singur fel, mono- tol din viaþa lui Eminescu a mai fost dez- cord: dar dacã poetul ºi le distrugea?! La voltat – iar d-na Ileana Ene redã textele ofi- aceastã întrebare nu mai este de nici un ciale în cartea D-sale: „Farmecul discret al folos rãspunsul în termeni juridici: erau manuscriselor” (1999). Un singur fragment manuscrisele lui, avea toate drepturile de discurs vom prelua de aici – amintind, asupra lor. Asta se putea spune atunci – sau mai întâi, cã între timp a cãzut guvernul ºi în anii imediat urmãtori – dar azi, când I.C. Brãtianu s-a retras din viaþa politicã, iar manuscrisele lui Eminescu au devenit teza- în noua configuraþie, la Senat proiectul de ur naþional, este o inepþie sã vii cu asemenea lege privind pensia lui Eminescu ajunge argumente. Þi se poate rãspunde cã Emi- abia la 23 noiembrie 1888 (poetul era în nescu-omul a fost sacrificat pentru ines- Bucureºti din 9 aprilie ºi, desigur, comisiile timabila bogãþie de idei din manuscrisele ºi comitetele îl urmãreau prin localuri pu- acestea. Se poate, însã, argumenta cã poetul blice) – unde el devine lege cu unanimitate era raþional ºi n-ar fi distrus aceste manu- de voturi. Ca sã intre în funcþiune, însã, scrise ale sale, dacã i s-ar fi dat. Iar argu- Legea trebuie semnatã de cãtre rege – iar mentaþia þine, iatã, de boala sa, de limitele Carol I îºi va pune semnãtura pe hârtie abia ei, de impresiile altora despre ea. la 12 februarie 1889, când poetul se afla la II. În cealaltã scrisoare a Hanriettei cãtre Mãrcuþa dus cu poliþia. Ca sã se ridice Cornelia Emilian, cea din 17 martie, ea îi aceastã pensie, se va institui curatela cu Titu scrie: „Iar mata, îngerul scãpãtor în toate pri- Maiorescu în frunte – dar va trece de 15 iu- vinþele, mai scrie lui Mihai ºi cere-i socotealã ºi nie, când poetul nu se va mai afla de loc, spune-i sã nu beie, cãci dacã vor afla binefãcã- nicãieri…Vorba lui Mihai Quintescu, într-un torii lui n-au sã-i facã pensie. El foarte mult þine discurs din 31 martie 1889: „Ce s-a întâmplat la mata ºi te ascultã. Numai pãcatele mele cã cu pensia din cauza tergiversãrilor? S-a întâm- m-am îmbolnãvit ºi iarãºi are prea mulþi bani în plat ireparabilul: Sãrmanul Dionis a lãsat-o stat- mânã ºi nici n-are cine îmi spune cât a primit ºi ului spre a-ºi spori fondurile pentru numeroase- de unde…” le sinecuri – desigur, mai bine meritate.” (Joc de La 2 martie Iacob Negruzzi, deputat cuvinte pe distincþia Bene-merenti”.) junimist, ceruse, în Adunarea Deputaþilor, o Din aceastã serie, repetãm, discursul lui pensie pentru Mihai Eminescu – ºi, apro- Iacob Negruzzi de la 2 martie 1888 ne bându-se, s-a numit o comisie pentru re- intereseazã – din trei motive : îl numeºte pe dactarea proiectului de lege (Iacob Ne- Eminescu poet naþional (prima datã – ºi gruzzi, Mihail Kogãlniceanu, C. Enescu, într-un cadru oficial), îl aminteºte pe Radu V. Lascãr, Miltiade Tzoni, N.C. Popescu ºi Mihail ca opozant prezumtiv al pensiei pe V. Epureanu). Aceºtia sunt „binefãcãtorii lui care ºi Botoºanii i-o votaserã poetului – ºi-l Eminescu”, dupã Hanrietta, ºi ei trebuie sã invocã ºi pe V.G. Morþun sã voteze proiec- ºtie cã poetul e bolnav, cuminte, neputincios tul. Zice, aºadar, deputatul junimist: „Dom- etc. Adevãrul este cã toate amintirile despre nilor, sunt însãrcinat din partea unui numãr Mihai Eminescu, de acum înainte pânã la foarte mare de cetãþeni, din deosebite pãrþi ale ultima recluziune ºi chiar în timpul acestei þãrii, sã depun o petiþiune pe biroul acestei Onor. 20 Poezii nepublicate, de intercalat...

Camere, prin care se roagã sã se acorde un aju- cunoscuþi în favorul candidaturii filosofului tor viager nenorocitului poet naþional Mihai antisemit. El se alese în sfârºit cu mare majori- Eminescu.” tate, împreunã cu tovarãºii sãi de luptã, Ciu- Iatã, într-adevãr, contextul în care s-a percescu ºi alþii. Triumful sãu a fost cu bucurie lansat aceastã expresie - care azi a ajuns sã auzit de toatã þara. Radu Mihaiu apucase deja sã incomodeze - „ nenorocitul poet naþional”. previe guvernul cã nici o putere omeneascã nu De fapt, înþelegem cã termenul „naþional” va putea sã împiedece alegerea lui Conta.” se referã la numãrul foarte mare de cetãþeni (Apud O. Minar: „Filosoful Conta”, p. LXVI- din mai multe pãrþi ale þãrii care au semnat II-LXIX, nota). Bravul poliþai l-a þinut la fel aceastã petiþie. Naþional – adicã din toatã sub observaþie ºi pe Eminescu, lucrul de- þara, cunoscut în toatã þara (prin nenoro- venind de notorietate publicã – încât Iacob cirea lui). Este efectul direct al mediatizãrii Negruzzi spune acum, în Adunarea depu- cazului lui Eminescu – prin chete publice, taþilor, lucruri comune. dar ºi prin presã. Continuã oratorul: „Dom- I.C. Brãtianu îi replicã lui Ioacob Ne- nilor, precum vã este cunoscut tuturor, gruzzi cã se aflã în eroare, cã nu Radu Mihail Eminescu, unul din talentele noastre poetice cele a tãiat subvenþia ci alþii, înaintea lui, pentru mai mari, se gãseºte astãzi lovit de o boalã grea cã aceste sume erau folosite, de obicei, prin ºi cumplitã ºi în acelaºi timp în cea mai mare provincie pentru sinecure – pe când la buge- sãrãcie. Din aceastã cauzã, comuna oraºului sãu tul mare, în capitalã, pot fi urmãrite cu mai natal, Botoºani, dupã îndemnul cetãþenilor com- mare atenþie ºi distribuite cui meritã mila, ca pãtimitori, înscrisese în bugetul ei modesta în cazul de faþã (cu vorbele lui: „la facerea sumã de 100 lei pe lunã, cu care sã se poatã veni bugetelor judeþene comitetele înscriu, sub titlu de în ajutorul acelui fiu talentat dar nenorocit al ei, pensiuni, ºi ajutoare pe la amici ºi rude, în loc sã însã fostul ministru de externe d. Radu Mihail, dea celor ce într-adevãr meritau milã”). Nici neºtiind sau poate nevoind sã priceapã ce însem- nu prea conteazã ce face sau ce a fãcut Radu nãtate are un mare talent poetic pentru un Mihail, important este cã numele lui se popor, a ºters din bugetul comunei Botoºani acea rosteºte în Adunarea Deputaþilor în context modestã sumã ce o hotãrâse comuna ca ajutor eminescian – oricum destinul i-a apropiat pentru Emienscu.” Radu Mihail este fostul destul de mult. Mai departe: „Fac apel la toþi domnii, pen- prefect al capitalei, apoi ministru de interne, tru cã în aceastã chestiune nu poate fi vorba nici la industrii (nu ºi de externe, însã; Iacob de majoritate nici de minoritate, ºi în rândurile Negruzzi îngroaºã gluma sau vrea sã-l lege d-voastrã vãd autori de talent, aici, poeþi ca d-nii de evenimente externe care au determinat Pruncu ºi Neniþescu, vãd scriitori însemnaþi ca excluderea unor ziariºti, printre care ºi d-nii Gane ºi Xenopol. (…) Fac apel la banca Eminescu, din presã), care l-a urmãrit pe ministerialã, cãci am onoarea sã numãr pe dânsa Eminescu ani la rând, care-l urmãrise pe doi colegi ai mei, membri ai Academiei Române, Vasile Conta în 1880 – fiind detaºat special pe d-nii Sturdza ºi Aurelian. Fac apel la la Iaºi de cãtre liberali în acest scop. Iatã d. Chiþu, membru al Academiei, pe care am feri- cum povestesc biografii lui Vasile Conta cirea ºi onoarea a-l vedea în mijlocul nostru, la luptele filosofului din 1880 de a intra în d. M. Kogãlniceanu, ca sã binevoiascã a se uni Parlament : „ Radu Mihaiu, pe atunci prefect al cu mine, ca chiar sâmbãta viitoare, dacã este cu Capitalei ºi celebru în conducerea campaniilor putinþã, sã ne ocupãm de aceastã chestiune. electorale, fu luat din aceastã funcþiune ºi numit Merg ºi mai departe ºi fac apel la toþi membrii prefect al judeþului Iaºi, cu ordin precis ca sã nu tineri din Camerã, la cei cu ideile cele mai înain- combatã nicio altã candidaturã în afarã de aceea tate: d. V. Morþun, întâiul socialist intrând în a lui Conta. (…) A luptat ca un erou. Faima reprezentaþiunea þãrii…” . cuvântãrilor sale, care au fermecat adunãrile Acesta este contextul în care Hanrietta publice, s-a rãspândit în toatã Moldova, ºi mulþi este îngrijoratã cã, auzind cã mai merge din proprietari mari, din deosebite judeþe, au venit când în când prin cârciumi, binefãcãtorii lui într-adins la Iaºi ca sã-i ofere spontaneu concur- Mihai Eminescu vor refuza sã-i mai dea sul lor, influenþând pe lângã rude, prieteni ºi pensia. 21 discuþie poate vrãji sufletul modern tocmai Felix prin contrastele acute între temperamentele ºi experienþele poetice care îi dau contur ºi NICOLAU sens. În ceea ce priveºte entropia liricã a decadelor respective, ea este una de EMINESCU suprafaþã, cãci sub derutantul joc de oglinzi al atitudinilor estetice se ascunde un efort ºi contextul poetic conºtient de limpezire formalã ºi ideaticã. Liantul artistic al întregului secol a fost românesc din inedita prezenþã eminescianã. Instabilitatea unei asemenea afirmaþii dispare imediat ce a doua jumãtate luãm spre studiu temele, motivele, imaginile ºi tehnica prozodicã desfãºurate de-a lungul întregului segment temporal. Se a secolului remarcã, mai întâi, încercãrile de conturare ale unei epopei ºi mitologii naþionale, cum al XIX-lea este cazul lui Asachi, Heliade-Rãdulescu ºi Bolintineanu, continuaþi mai târziu de „Mons, licet innixum tellus radicibus Alecsandri ºi Coºbuc. Acestei tentaþii irezis- altis tibile avea sã-i dea curs ºi Eminescu în te capiat, tendi vertice in astra vales; teatrul ºi poemele sale. De altfel, prin ciclul mens, cognata vocat summo de culmine scenic schiþat al Muºatinilor ºi prin suflul rerum, sãu creator incomparabil, el era cel mai în discrimen quo sis manibus atque Iovi. mãsurã sã ducã la îndeplinire un proiect Ne perdas hic iura tui fundoque recum- atât de covârºitor. bens Simbioza specific româneascã a clasicis- impetitus tingas nigri Acherontis aquas: mului cu romantismul, vizibilã ºi în primele at mage sublimeis tentet natura recessus, creaþii eminesciene, începe sã se manifeste nam, tangente Deo, fervidus ignis eris”1 acum prin coexistenþa viziunilor colorate de un fantastic macabru cu erotismul galant ºi diminutival gen Conachi. Posibilului cititor contemporan, spiritul Se face treptat trecerea de la inspiraþia poetic din a doua jumãtate a veacului al neo-anacreonticã la cea romantic-euro- XIX-lea îi înfãþiºeazã un peisaj proteic ºi peanã: Lamartine, Byron, Hugo, Heine. chiar conflictual. Din acest unghi, finele Heliade scrie poemul Cãderea dracilor în poetice ale secolului al XX-lea nu mai oferã unda lamartinianului La chute d’un ange. o ebuliþie asemãnãtoare. E adevãrat cã Profetismul sãu va fi apoi preluat de prezentul se bucurã de o unitate tematicã ºi mesianicii ardeleni Mureºanu ºi Goga. lingvisticã superioarã care, unui ochi super- Luate în discuþie, atitudinile de frondã ficial ºi corect, la contactul cu lirismul de sau disperare amoroasã se dovedesc a fi acum peste o sutã de ani, îi lasã o impresie pronunþat melodramatice. Bunãoarã o de dèja-vu. Pe de o parte impresia se verificã mostrã de declamare a iubirii venitã din ºi chiar oboseºte, pe de altã parte epoca în partea lui Grigore Alexandrescu:

1 Giordano Bruno, Opere italiene: Despre cauzã, principiu ºi unu, vol. 2, traducere de Sanda Bratu Elian, Editura Humanitas, Bucureºti, 2002, p. 29, („Tu, munte, deºi pãmântul te þine prizonier, þintuit de rãdãcinile tale adânci, totuºi eºti în stare sã-þi înalþi piscul pânã la aºtri. Tu, minte, de pe culmea cea mai înaltã un spirit înrudit cu tine te cheamã sã fii graniþã între Jupiter ºi Mani. Nu-þi lepãda drepturile tale aici jos rãpus de lovituri, nu te cufunda în apele negrului Acheron: ci fie ca natura ta sã te îndemne sã explorezi înãlþimile, cãci, în contact cu Dumnezeu, tu vei fi foc arzãtor”). 22 EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

„Eu lanþurile mele le zgudui cu mînie horaþianismul din pasteluri se completeazã Ca robul ce se luptã c-un jug neomenos, minunat cu kieful desfãtãrilor estetizante: Ca leul ce izbeºte a temniþii tãrie, 2 „Mai departe lucrînd iute, un flãcãu ºi-o ªi geme furios.” fatã mare Meditaþia, reveria ºi înceþoºarea ossia- De tot snopul îºi dau gingaº o furiºã nicã sunt bruscate din când în când de râsul sãrutare, glacial al unui Childe Harold autohton. Cînd o pasere mãiastrã peste lan trecînd Lipsa de imaginaþie a multor poeþi îi deter- uºor, minã sã recurgã la imagini de împrumut, Zice: „Dulce-a mai fi pînea de la sno- gesturi schematice ºi rituale sau sã lase purile lor!” ” deschis ºuvoiul verbozitãþilor sonore, cum (Seceriºul)3 este uneori cazul cu Alecsandri. Interesant este cã faimoasele „benchete” din Legendele O altã trãsãturã comunã a timpului este lui Bolintineanu, populate cu eroi rigizi ºi prozodia sofisticatã, care nu-ºi va ieºi din solemni, îi vor prilejui lui Eminescu cobo- drepturi pânã în epoca lui Macedonski. rârea în subconºtientul semizeilor sãi Bolintineanu, Bolliac, Baronzi, Depãrãþeanu rãvãºiþi de durere. Ceea ce fusese anterior sunt maeºtri formali ºi pun o mizã mare pe un hieratism schematic devenea, ulterior, la sugestia sonorã a versului. Cadenþa metro- un poet de o facturã mult superioarã, un noimicã atât de neînduplecatã la Bolinti- prilej de sondare a adâncurilor psihice. neanu îl determina pe Vladimir Streinu sã În compunerea peisajelor, reuºitele pri- observe plastic cã „osatura prozodicã bate milor romantici sunt mai ales litografice. La la ureche, cum bat la ochi coastele ºi ºol- durile cailor nehrãniþi”4. fel vor fi ºi feeriile marine ºi selenare ale lui Excelenþa acestui din urmã poet rezidã Eminescu, însã el va compensa impresia de însã în dezlãnþuirea unor cavalcade demen- artificial prin prospeþimea înmiresmatã a þial-orgiastice al cãror dinamism nu avea sã codrului sãu magic. treacã neobservat nici de Alecsandri, nici de Deficienþele epocii sunt majore atunci Eminescu (în O cãlãrire în zori sau Scrisoarea când se are în vedere sinceritatea inspiraþiei. III). De pildã un fragment din binecunoscu- Doar cu Eminescu tensiunea actului creator ta baladã Mihnea ºi baba: se interiorizeazã, cenestezia poetului ajun- gând sã funcþioneze ca un filtru des în calea „Mihnea încalecã, calul sãu tropotã, emoþiilor ºi contradicþiilor existenþiale. Fuge ca vîntul; Sunã pãdurile, fîºîie frunzele, Chiar ºi confesiunea lui Alecsandri se de- 5 pune pe un tipar retoric ºi abstract, comun Geme pãmîntul.” epocii, ca sã nu mai vorbim de petrarchis- Or, bunãoarã, o secvenþã din macabra La mul senzualist al lui Bolintineanu, reminis- Piramide unde, ca mai întotdeauna la Bolin- cenþã a micii poezii galante franceze de tineanu, fantasticul se combinã cu grotescul: secol XVIII. Umbra Vãcãreºtilor ºi mai ales a lui „Dar mamelucii zboarã prin cîmpii cei Conachi se proiecteazã pe creaþiile tuturor sãlbateci poeþilor epocii urmãtoare, neo-anacreontis- Ca pulberea în vînt, mul asezonat cu cântecul de petrecere bal- ªi umbrele lor mute, cu caii lor fantastici, Reintrã în mormînt!”6 canic jalonând reflexivitatea lui Alexandres- cu, dar ºi creaþiile târzii ale lui Alecsandri. Ideologia social-umanitarã paºoptistã, Când se renunþã la cliºeele diminutivale, deseori retoricã ºi grandilocventã à la Hugo, 2 Grigore Alexandrescu, Satirã duhului meu, Editura Porto-Franco, Galaþi, 1993, p. XVI. 3 Vasile Alecsandri, Ostaºii români, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1967, p. 49. 4 Vladimir Streinu, ªerban Cioculescu, Tudor Vianu, Istoria literaturii române moderne, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1971, p. 291. 5 Dimitrie Bolintineanu, Poezii, Editura Minerva, Bucureºti, 1977, p. 213. 6 Ibidem, p. 22. 23 Felix Nicolau

rãzbate în versurile lui Cezar Bolliac („Þi- acurateþii psihologice, ci mai degrabã o ganul ºi clãcaþul/Au fost gîndirea mea”7), graþioasã înclinaþie cãtre un pitoresc senzual ale lui Ioan Catina, Baronzi ºi alþii. Anunþate transpus în poliritmii trepidante. Bolinti- de pe acum, accentele social-revoluþionare neanu descoperã muzicalitatea termenilor ale operei eminesciene vor aduce pe scena turceºti: liricã antiteze puternice, de o bogatã colo- „Cinci hadîni, toþi negri, în caicul mare raturã filosoficã. Merg pe Propontide unde se cobor; Pentru a întregi panoplia miºcãrii poetice Printre dînºii însã o hanimã-apare, preeminesciene se cuvine sã facem o scurtã 8 Este o sultanã, floare de Bosfor!” referire ºi la reverberaþiile ei exotice. La (Leili) Bolintineanu, precum în Oberon-ul lui Wieland, peregrinãrile inspiraþiei vizeazã iar Alecsandri se îmbatã de plãcerea cãlã- îndeosebi perimetrul turco-armeano-arab. toriilor care-i prilejuiesc când întâlniri cu În compania tânãrului Alecsandri vom par- „tinere creole”, când viziuni preparnasiene curge, în direcþie opusã, nomenclatura, ale mãrii: „Întindere-albãstrie/Nemãrginit topografia ºi onomastica turco-veneþiano- safir”9 (Marea Mediteranã). El avea sã inau- ibericã. Nu descoperim însã un exotism al gureze ºi „pastelul chinez” (1874) în litera-

7 Cezar Bolliac, Poezii ºi articole, “Se naºte sau se face omul?”, Editura Tineretului, Bucureºti, 1957, p. 107. 8 D. Bolintineanu, Op. cit., p. 115. 9 V. Alecsandri, Op. cit., p. 73. 24 EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

tura românã, în care, la detaliul specific, se „Haide, dragã, sui în luntre, cumuleazã ºi mai vechea notã de senzuali- Sã tot mergem, mergem duºi. tate conachianã – e drept, mai rafinatã aici: ………………………………. Legãnaþi încet de valuri „Pe un pod pãºeºte-alene fiica unui mandarin, Sã dãm grijile uitãrii, Sã dãm sufletele noastre Sub cortelul de crep galbin care-l pleacã 13 despre soare, Dragostii ºi desfãtãrii” Ferind peliþa-i de aur ºi rotundu-i pept Împrumutul perspectivelor imense, care de crin, existau ºi la Alecsandri, se concretizeazã în ªi guriþa-i cu benghi negru ca poezia Infinitul. Începe apoi seria poemelor un gîndãcel pe-o floare”10 sceptic-filosofice, precum Ce poate fi va fi ºi Aºadar, pânã la componentele magneti- Ahasveros în veacul nostru, în care polemica zate de vrajã ale geologiei eminesciene ºi rebelului de tip byronian cu Iehova se pânã la exilarea prodigioasã a imaginaþiei desfãºoarã conform scenariului cu ampren- ultragiatului Macedonski, istoria literarã tã schopenhauerianã din Mureºanu. Deºi la trebuie sã se rezume la imitaþii sau adaptãri 1890 Titu Maiorescu, în Leon C. Negruzzi ºi care anunþã, pe alocuri, parnasianismul. Junimea îl eticheta drept „obscurul german O datã cu intrarea în deceniul ºapte al Bodnãrescu”, poetul nu poate fi eliminat veacului al XIX-lea, tematica liricã se diver- atât de uºor întrucât, pe alocuri, s-a dovedit sificã. Bunãoarã, B. P. Hasdeu se decide pen- capabil a gãsi ritmuri cu o putere incantato- tru „O poezie neagrã, o poezie durã,/O poe- rie, anunþând chiar litaniile lui Cezar Ivã- zie de granit,/Miºcatã de teroare ºi palpitînd nescu. de urã,/Ca vocea rãguþitã pe patul de tor- Pânã ºi clasicul obstinat care era Anton turã”11 (Viersul). Noua formulã poeticã tre- Naum cânta un „Ideal ascuns în ceriuri! buia sã rupã cu tradiþia petrarchizantã ºi sã culme/adumbritã-n stele” (Ideal) ºi compu- abordeze o esteticã a urâtului, scontând, ast- nea un vast poem, Aegri somnia, ca o replicã fel, rezultate noi în registrul criticismului în sclipiri parnasiene la Memento mori. social. Tot el mai doreºte sã consacre „aspra Mai toþi aceºti poeþi de formaþie germanã idee sub o formã durã”, asemãnãtoare cu suferã de Weltschmerz ºi au suspiciuni ºi „violenta picturã a lui Caravaggio, în care complexe wertheriene. Nicolai Skelitti chiar vezi numai oase ºi muºchi”12 (Prefaþã), însã face „dedicaþiuni” lui Werther, Faust ºi înrudirea cu Bolintineanu se trãdeazã în Ossian. În pastel ei se orienteazã cãtre verbul curgãtor ºi poliritmia sprintenã. Ast- Alecsandri. Erotica beneficiazã de un melos fel, spiritul sãu de pamfletar atras de viziuni al simbolismului floral petrarchizant, jucãuº macabre utilizate ca ºarjã socialã (a se vedea ºi neproblematic, dar ºi de altul grav, în notã Complotul bubei), nu este suficient de eminescianã. Theodor ªerbãnescu îºi ia Adio nuanþat pentru a-l distinge net de generaþia într-o tonalitate inconfundabilã: anterioarã. „Statuie închegatã-n þernã În regatul Junimii oscilaþia esteticã are Cu forme vii, cu simþuri reci, loc între Eminescu ºi Alecsandri. Samson Durerea de mi-ar fi eternã, Bodnãrescu, de exemplu, îl urmeazã fidel 14 Rãmâi, adio, pentru veci.” pe autorul lui Mai am un singur dor într-o poezie ca Odihna din urmã. Când se aflã în O Galatee cântã ºi Depãrãþeanu în poezia dispoziþie melancolicã, nu se poate reþine de À une fille de marbre dar, bineînþeles, auten- la un Haide, dragã, adresat iubitei: ticul Pygmalion rãmâne tot Eminescu, în

10 Ibidem, p. 62. 11 B.P. Hadeu, Pagini alese, Editura Tineretului, Bucureºti, 1968, p. 85. 12 Ibidem, p. 59. 13 Apud Poeþi de pe vremea lui Eminescu, antologie realizatã de Eugen Lungu, Editura Cartier, Chiºinãu, 1999, p. 262. 14 Ibidem, p. 221. 25 Felix Nicolau

ipostaza bãtrânului filosof, îngândurat asupra cãrþilor sale de astronomie, a acþio- nat ca un magnet asupra inspiraþiei emulilor. Satira I a lui Ollãnescu-Ascanio, din 1892, are ca motto un vers din Epigonii lui Eminescu, iar Satira IV, din 1894, este un îndemn adresat iubitei adâncite „între mucede hîrtii” de a lãsa „tomurile scrise celor triºti ºi singuratici”. Tonul sceptico- ironic, însã, este preluat de la acelaºi maestru, ca ºi unele vocabule ºi sintagme cu construcþie caracteristicã: „º-apoi ce folos”, „deci, îmi pãrea”, „sã mã-ncînþi”, „sã mã iubeºti” etc. Un dialog liric sui-generis se înfiripa între Veronica Micle ºi omul adorat. Acuzaþia de plagiat ar fi nelalocul ei în cazul unei poete care ºi-a compus o parte din operã ca rãspuns la mesajele versificate lansate de Eminescu. Prezenþa ei artisticã în epocã ar trebui urmãritã în tot farmecul sãu, conso- nant cu armoniile vrãjite ale „cugetãtorului budist nãscut în altã lume”16 (Lui), a cãrui resorbire în suprafiresc o copleºea: „Dar tu ca un luceafãr departe strãluceºti, Abia cîte o clipã în cale-mi te iveºti.”17 Amorul unei marmore. Acelaºi ªerbãnescu (Sã pot întinde mîna) pluteºte Între viaþã ºi vis sau mediteazã La momentul sãu, Veronica Micle rã- asupra istoriei în poezia Noctu, inutil de mâne vocea poeticã femininã cea mai preg- precizat cât de greu debitoare Scrisorii I a nantã. Cealaltã poetã a epocii, Matilda marelui junimist. În rest, bãnuim o cenes- Cugler, are un început nesigur, când teri- tezie solidã cu o digestie neproblematicã, bilist, când angelic: ceea ce conferã o nuanþã cabotinã, lãutã- „Cînd urlã vântu-n codri ºi arborii se reascã oftãturilor sale de amor: sfarmã, „O durere infernalã Atunci mã simt în mine, atunci simt cã Vai! consumã viaþa mea: trãiesc!”18 Suferinþa-mi e mortalã (Nu-mi place) ªi nu-i chip sã scap de ea.”15 Aºadar, dacã orga eminescianã cu armo- (Un strigãt) niile ei era anticipatã într-o oarecare mãsurã Scrisorile lui Eminescu ºi sarcasmul lor de predecesori, atunci când ea începe sã-ºi sunt, de altfel, un bun prilej de încercare reverse sonurile cu greu se mai pot auzi ºi mimeticã a condeiului pentru un Nicolae alte fraze melodice. Poeþii timpului debu- Beldiceanu sau pentru rafinatul Dumitru teazã sub auspiciile compozite ale înain- Ollãnescu-Ascanio în Satire. Mai cu seamã taºilor ºi sfârºesc prin a aduce ofrande la

15 Ibidem, p. 225. 16 Ibidem, p. 532. 17 Ibidem, p. 514. 18 Ibidem, p. 544. 26 EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

altarul Luceafãrului. Numai Alecsandri, Coºbuc ºi mai cu seamã inepuizabilul Macedonski reuºesc sã acordeze o lirã de o muzicalitate aparte. Cât despre posteritatea eminescianã, ea se prelungeºte notabil doar cu cadenþele mecanice ºi didacticiste ale lui Vlahuþã, precum ºi cu doina limpidã a lui ªt. O. Iosif; prea de tot cuprinzãtoare fuse- serã sinteza ºi sinestezia Geniului, pentru ca epigonii sãi sã mai poatã aprinde ºi altceva decât focuri de tabãrã. Lirismul postpaºoptist se caracterizeazã prin introvertire, narcisism, decepþionism byronian, reflexivitate ºi retragerea într-un tour d’ivoire, unde se imagineazã paradisuri artificiale. Sugestive pentru noua stare de spirit, cauzatã de disiparea idealurilor revo- luþiei de la 1848, sunt titlurile câtorva volume de versuri: Cânturi intime de Radu Io- nescu, Armonii intime de Sihleanu, Depã- rãþeanu cu Doruri ºi amoruri, Foi de toamnã de N. Georgescu ºi Melodii intime de G. Cre- þeanu. Toþi aceºti autori se menþin într-o linie a minoratului poetic, importante fiind doar trãirile lor ºi noul Weltanschauung pe care ei îl aduc în epocã. Mentalitãþile lor vor fi, în bunã mãsurã, ºi ale lui Eminescu, cãci acesta este contingentul epigonilor care pro- ceºte peste lumea din afarã, el zãboveºte cu feseazã o filosofie nihilistã în peisaj melan- preferinþã asupra naturii – o naturã agitatã colic ºi apeleazã iubirea ca pe un drog capa- ca la Byron, dar cuprinsã de ceþurile vrãjite bil sã le anihileze Sehnsucht-ul dupã vre- ale lui Ossian. Am putea crede cã senti- murile eroice: mentul acesta al naturii virgine e rousseauist, dacã nu am ºti cã îndãrãtul sãu „Cãci voi de voluptate sã mor ºi prin se ascunde un ennui lamentabil sau, în lim- beþie bajul neaoº-arhaizant al lui C. A. Rosetti, Sã uit cã pentru chinuri venit sunt pe „rãul”, „deºãrtul”. pãmînt – Ca ºi la Eminescu, mai târziu, aceºti Susþine-mã, bacantã! ªezi colea… lîngã inadaptaþi aduc o unanimã „laudã somnu- mine lui”. O datã atinsã starea letalã, viziunile lor Voiesc acum la urmã pe sânu-þi regãsesc retorica mai veche ºi cultul mor- 19 a cãdea.” biditãþii. Mireasa strigoiului îl viziteazã pe Sepulcralul ºi reprezentãrile gotice Zamphirescu, iar Sihleanu se înconjoarã de primesc acum o nouã înfãþiºare, faþã de fantome în Strigoiul – subiecte atractive, de macabrul mecanic ºi teribilist al perioadei altfel, ºi pentru Alexandrescu, Bolintineanu, anterioare. Duhul lui Manfred strãbate Bolliac sau, ulterior, Eminescu. Ca o ultimã sufletul actualei generaþii de poeþi ºi îi remarcã, în acest context, este înregistrarea împrumutã propensiuni faustice. Aluneca- laturii demonice a femeii, pusã în contrast rea în abisurile interioare ºi exersarea intro- cu profilul ei de madonã creºtinã, descope- specþiei lucide sunt delectãrile favorite, iar rire de care va beneficia Eminescu în Venerã atunci când ochiul artistului damnat rãtã- ºi Madonã, Înger ºi demon, Philosophia copilei.

19 N. Pruncu, Convorbiri literare, 15 iulie 1868. 27 Felix Nicolau

Ceea ce însã constituie una din gloriile cadenþã/sau de orice reguli îmi rîd”20 ºi lui Eminescu va fi intuirea unei bisectoare decreteazã într-un articol cã „logica poeziei între sentimentalismul lacrimogen ºi acea este absurdul”. terribilità revoluþionarã, douã extreme care Demn de remarcat este cã Literatorul, cu devoraserã adesea resursele lirice ale înain- toatã existenþa sa discontinuã, reuºeºte sã taºilor sãi. impunã ºi sã menþinã un flux avangardist Marea replicã la epigonismul eminescian unitar. Nu mai puþin interesantã este în- vine din partea lui Macedonski ºi a ºcolii toarcerea la trecut pe care o practicã adesea sale. Primul lui gest de frondã esteticã fu- directorul de conºtiinþã al acestui efluviu de sese faþã de germanismul de la Junimea, poeþi novatori, spre exemplu la moda gest concretizat în exaltarea poeziei latine în protestului social paºoptist: general, a celei franceze în special. Para- „Toþi s-avem, cã toþi muncim! doxal, modernistul Macedonski se reven- ªi pãmântu-acesta mare dicã de la tradiþia reprezentatã de Bolin- Sã dea roade tuturor! tineanu ºi Heliade, a cãrui ortografie itali- (Cântec de renaºtere)21 enizantã o ºi împrumutã pentru Literatorul. Naþionalismul sãu religios este însã mai El se declarã chiar urmaºul lui Alecsan- mult o poziþie polemicã ºi teoreticã, deoa- dri, însã nu va ezita sã-l desfiinþeze pe aces- rece, cum bine se ºtie, încã din 1880 poetul ta, mai târziu, în satira Vieaþa de apoi. Sã fim anticipa în serie marile curente novatoare circumspecþi, însã, cu aceste genealogii de extracþie mai ales francezã: simbolismul, lirice! Grigore Alexandrescu mãrturisea instrumentalismul, muzicismul. Astfel, el altruist: „Soarta-mi cu a mulþimii aº vrea sã anunþã în poezia Hinov cã „de ritm sau de o unesc”22 (Anul 1840), iar Bolintineanu nu

20 Al. Macedonski, Poezii, Editura Minerva, Bucureºti, 1979, p. 25. 28 EMINESCU ºi contextul poetic românesc...

era mai puþin modest: „Nu voi, nu pot a-þi secolului aducea, aºadar, biruinþa esteticu- cere nimic pentru mine”23 (Cîntece din exil). lui prin anihilarea carierei politice. La modernul Macedonski conºtiinþa egou- Pe de altã parte, aºa cum titanului lui artistic este mult mai acutã. El poeti- junimist se înghesuiserã sã-i ducã trena o zeazã neajunsurile sãrãciei ºi înþelege viaþa miriadã de versificatori, ºi fineþea de ca pe o luptã bãrbãteascã; demonstraþia nu Stradivarius a viorii macedonskiene atrage este însã decât o pledoarie pro causa sua, în nu rareori replica dezacordatã a epigonilor. aºteptarea unui câºtig la loterie care i-ar Însã seducþia originalitãþii ºi îndemnul de împlini fastuoasele aspiraþii de nabab. excelsior, caracteristice maestrului, se traduc Dacã Eminescu impusese figura gândi- la unii discipoli într-o frenezie a noutãþii cu torului, a magului, rivalul sãu muntean o orice preþ, în defavoarea inefabilului poetic. consacrã pe aceea a poetului inadaptat, iar Prizonieri ai tiparelor tradiþionale, ei cultivã poezia în sine devine ocazie de reflecþie liri- corectitudinea prozodicã (sonetul dublu, cã. De aici ºi imnul cãtre Satan, care nu mai rondelul) laolaltã cu atitudini neguros- este o imitaþie în linie byronianã, ci îºi aflã demonice. Altfel spus, mare parte din mace- izvorul în tensiunea lãuntricã a acestui donskieni rãmân la nivelul retoric-gãlãgios corifeu al fineþilor citadine: al unei prima verba. Singurii care reuºesc sã-ºi modeleze un profil liric distinct de cel „Satan, fermecãtor Satan, proteu ce eºti al mentorului sunt Traian Demetrescu, Iuliu ascuns în toate, Sãvescu, Gabriel Donna ºi mai cu seamã În iadul tãu primesc sã ard, fiindcã altfel ªtefan Peticã. Prin aceºti creatori poezia nu se poate; românã pãtrunde revigoratã în noul secol, Te-ador, Satan, fiindcã tu eºti zâmbet, urmãrind trasee iniþiate încã din veacul al razã ºi culoare, XIX-lea, care vor beneficia însã de revoluþia Eºti cugetãri ºi eºti simþiri, eºti aur, vin, arghezianã a limbajului ºi de adâncirea sen- cântare, floare,- surilor lirice în concordanþã cu rearanjarea Eºti tot ce e ispititor: plasticitãþi de cor- 24 coordonatelor estetice. puri goale.” Putem conchide cã între Eminescu ºi (Imn lui Satan) anturajul sãu poetic existã legãturi trainice, În felul acesta, mirajul pe care îl exercitã în pofida rivalitãþilor din epocã ºi a firii taci- „prinþul Macedonski-Rongala” asupra citi- turne cãtre maturitate a marelui poet. Ceea torului contemporan îºi are sorgintea toc- ce este tulburãtor în geografia poeticã a se- mai în contrastul dintre poza lui decaden- colului al XIX-lea, este mai întâi premoniþia tistã ºi un fond originar vital ºi bãtãios. ivirii unui avatar de mare forþã al unui Ceea ce constituie trãsãtura comunã între arhetip orfic ºi apoi încercarea disperatã a Eminescu ºi Macedonski este autenticitatea epigonilor de a ieºi din umbra operei de o fiorului poetic. Nu evidenþiem acest fapt staturã uriaºã. Eminescu desãvârºeºte toate pentru a ne fi mai uºor sã formulãm acuze izbucnirile creatoare ale secolului: epopeea de veleitarism poetic ºi de superficialitate la ºi mitologia naþionalã, drama istoricã strã- adresa predecesorilor ºi contemporanilor bãtutã de firul roºu al spiþei shakespeariene celor doi mari creatori; doar cã dezamãgirea a Muºatinilor (Dodecameronul dramatic), provocatã de luptele politice ºi de situaþia liedul mult apreciat la Junimea. El ºtie sã socialã îi întoarce pe aceºti doi corifei cu faþa preia din mers recuzita parnasianã ºi o spre creaþia artisticã, singura capabilã sã anunþã pe cea simbolistã, configurându-ºi ridice sufletul la catharsis ºi sã îndrepte un astfel o poeticã proprie, sporitã apoi de destin tragic cãtre gloria postumã. Sfârºitul marii sãi continuatori întru poezie.

21 Ibidem, p. 41; 22 Gr. Alexandrescu, Op. cit., p. 17; 23 D. Bolintineanu, Op. cit., p. 19; 24 Al. Macedonski, Op. cit., p. 253; 29 un tânãr cercetãtor se poate apropia de George opera poetului nostru emblematic fãrã a mai rãtãci îndelung prin labirintul informa- LATES, þiilor extrem de dispersate ºi adesea greu accesibile. Mihai Eminescu: Dupã ce ediþia naþionalã (Perpessicius M.L.R.) s-a finalizat, a venit rândul ediþiilor secvenþiale consacrate unui text sau ciclu de ciclul schillerian texte, cu toatã informaþia filologicã necesarã La seria celor ºapte volume anterioare celui care ar dori sã pãtrundã în intimitatea consacrate receptãrii eminesciene ºi a douã laboratorului de creaþie eminescian. El este ediþii din opera lui Eminescu, o nouã acum ajutat ºi de Corpusul receptãrii critice a apariþie* din seria editologicã, iniþiatã de operei lui M. Eminescu, din care au apãrut cercetãtorul clujean, se adaugã la edificiul deja douãsprezece volume ºi sunt anunþate gândit de acesta pentru a fixa în cuvânt alte patru (Ed. Sacului I.O.), de Bibliografia modul cum înaintaºii ºi contemporanii se academicã (vol.XVII din seria Opere), de raporteazã la scrisul eminescian. Ciclul inventarul exhaustiv ºi comentariile lui schillerian este consacrat traducerilor N. Georgescu, Ediþiile operei lui Mihai (pastiºe, adaptãri, prelucrãri) realizate de Eminescu (2 vol.). Editologia eminescianã Eminescu, preponderent în etapa de ti- tinde, aºadar, sã devinã o ºtiinþã de sine nereþe, din lirica poetului german care i-a stãtãtoare sau mãcar o componentã funda- intermediat drumul spre marea poezie ºi pe mentalã a eminescologiei definibilã ca care l-a purtat cu sine în lada cu cãrþi de-a ºtiinþã a receptãrii biografice, editologice ºi lungul întregii vieþi. critice. Editarea Caietelor eminesciene (din Dupã ediþia din 2002 a lui D. Vatamaniuc pãcate stopatã din raþiuni greu explicabile) (Traduceri literare, Ed.Vestala, Bucureºti), încoroneazã acest efort recuperator ºi mai aceasta este cea de-a doua de acest tip, limi- ales ordonator menit sã mobilizeze noi ge- tatã însã la un singur nume, dar însoþitã de neraþii de entuziaºti ai operei acestui spirit un studiu amplu ºi de un corpus al tradu- de maximã anvergurã ºi profunzime. Reedi- cerilor în care nu doar varianta lui tarea (anastaticã) a volumului princeps de Eminescu, ci ºi alte încercãri anterioare sau Poezii ºi a primelor cinci tomuri din seria ulterioare sunt inserate în anexele volumu- Opere (ediþia academicã Perpessicius) a lui, tocmai pentru a evidenþia modul exem- încoronat acest efort recuperator ºi a accesi- plar în care tânãrul poet a reuºit sã rezolve bilizat instrumente de lucru devenite, de dificultãþi prozodice, dar ºi ideatice într-o multã vreme, ca ºi inaccesibile, mai ales stu- manierã favorabilã originalului. Într-un denþilor ºi cercetãtorilor care nu puteau Cuvânt înainte, autorul volumului pre- frecventa marile biblioteci. S-ar pãrea cã cizeazã intenþia sa de “a-l reedita pe acest semnele vremii sunt tot mai puþin favora- mare poet într-o formulã accesibilã publicu- bile unor astfel de gesturi generoase, din lui celui mai larg de azi, fãrã a face vreun pãcate prea puþin preþuite sau suspectate de rabat comentariului critic de actualitate, ba intenþii edulcolatre. De aceea, ediþiile sec- mai mult, a-l explica, pe cât posibil, pe înþe- venþiale sunt paleativul la care eminescolo- lesul cititorului modern” (p.V). Dezideratul gia actualã e nevoitã sã recurgã pentru a-ºi accesibilitãþii ºi parcimonia materialului de conserva energiile în speranþa unor timpuri comentat i-au impus autorului o organizare mai faste. specificã unei astfel de întreprinderi edito- Editarea secvenþialã, de tipul celei reali- logice, nu atât ineditã, cât mai degrabã utilã zate de Constantin Cubleºan în volumul de eminescologiei care-ºi desãvârºeºte de la un faþã, are mai multe precedente, dintre care an la altul instrumentele filologice cu care douã ni se par mai semnificative tocmai

* Constantin Cubleºan, Mihai Eminescu: ciclul schillerian, Ed.Grinta, Cluj Napoca, 2006. 30 Mihai Eminescu: ciclul schillerian

pentru cã abordeazã structurile liricii emi- rilor, rostul ºi funcþionalitatea acestora în nesciene din perspective diferite, deºi baza contextul operei eminesciene, Constantin de selecþie este cam aceeaºi. E vorba, mai Cubleºan le considerã ca fiind “preluãri, întâi, de ediþia Poezii în Familia (Ed. Ano- variaþiuni pe o temã datã, dezvoltãri idea- timp, Oradea, 1996) realizatã de Miron Bla- tice, surprinzãtoare prin cuantumul de per- ga, în care se includ mai ales textele de pânã sonalitate cu care le încarcã, oferind în cele la debutul în Convorbiri Literare, inclusiv din urmã, atunci când actul se finalizeazã, o cele câteva reproduse de Iosif Vulcan dupã operã poeticã profund originalã, în care revista ieºeanã sau încredinþate de Emines- punctul de pornire se regãseºte abia ca un cu spre tipãrire primei publicaþii orãdene. pretext” (p. 8). Aceastã premisã recupera- Criteriul teritorialitãþii nu este neapãrat ºi tor-integratoare stã la baza editãrii ciclurilor unul relevant estetic, între textele adoles- lirice eminesciene, aºa cum o gândeºte centine ºi cele ale maturitãþii fiind diferenþe autorul prezentului volum (ediþie ºi studiu semnificative, chiar atât de mari, încât Titu critic deopotrivã). Maiorescu nici nu le va avea în vedere pe În ce-l priveºte pe recenzent, o astfel de primele pentru ediþia Poezii din 1883. perspectivã i se pare una respectuoasã faþã Un cu totul alt criteriu are în vedere de un nume ºi o operã fundamentalã pentru Cristian Livescu în ediþia Poemele Ondinei cultura românã, dar nu prea favorabilã unei (Ed. Crigarux, Piatra Neamþ, 2003) în care puneri în valoare a componentelor operei, sunt vizate tot textele din etapa de tinereþe, dintre care traducerile rãmân încã o pro- criteriul de selecþie fiind “aria de valuri” a blemã insuficient elucidatã. Mai întâi, colec- poemului Ondina cu variantele sale Serata ºi tivul editorial din cadrul Muzeului Litera- Eco, dar ºi cu alte câteva texte ce sunt fie turii Române, apoi Helmuth Frisch, ºi-n cele bruioane rãmase în manuscrise, fie variante din urmã D. Vatamaniuc au încercat sã se- sau subvariante ale textului ce dã titlul pare, pe cât posibil, traducerile de scrisul ediþiei. Deºi noi preferãm forma Serata- original, în ciuda atâtor dificultãþi de docu- Ondina-Eco, titlul ales de Cristian Livescu mentare ce-au trebuit rezolvate. Tustrele permite o excerptare relevantã pentru ceea sursele indicate mai sus lasã loc unor ce înseamnã la Eminescu “poemul fãrã corecþii ulterioare, acceptã posibilitatea sfârºit”, Ondina fiind partea semnificativã a rezolvãrii ºi chiar avanseazã soluþii diferite acestui eºafodaj liric ce merge pânã la cu privire la rostul traducerilor în devenirea Luceafãrul. În ceea ce priveºte locul traduce- geniului eminescian. Fie în traducerile de 31 George Lateº

tinereþe, adolescenþã chiar (Speranþa; Resig- menþiune de vreun fel cu privire la origina- naþiune; Ecta ºi Andromache), fie în cea din litatea acesteia (ora). Perpessicius o include 1881 (Mãnuºa), toate aparþinând “ciclului ºi el în sumarul ediþiei de Opere la secþiunea schillerian”, Eminescu obþine nu doar per- antume, dar în aparatul de note indicã exis- formanþe de tãlmãcire ce le surclaseazã pe tenþa a “peste patruzeci de întrupãri” ale cele anterioare, ci mai degrabã îºi propune acestui text de care ºcoala a abuzat din sã rezolve, sã învingã ºi sã tranºeze chestiu- motive explicabile, dar cu efecte distructive ni delicate precum transpunerea (translarea în planul receptãrii. Când Helmuth Frisch a dintr-un cod cultural în altul). Mai mult produs dovada existenþei unui text german chiar, rostul traducerilor îl vedem analogat aparþinând lui Karl Woermann, din care cu cel al culegerii de folclor, alcãtuitã pentru Eminescu a copiat într-un caiet primele uzul propriu, pe care Eminescu o va valori- douã strofe, multe din îndoielile cu privire za în forme mult modificate în raport cu la apartenenþa acestuia s-au clarificat. De înaintaºul sãu, Vasile Alecsandri, pastiºi- existenþa textului lui Woermann în notaþiile zant ºi edulcolatru. Textul german (cel schil- eminesciene vorbeºte mai întâi Ion Sân- lerian în cazul de faþã), ca ºi textul folcloric, Georgiu încã din 1941 ºi reia chestiunea este pentru poetul român un mod de a-ºi G. Pintea în 1984. Îi revine însã meritul cel asuma tipare fundamentale de poezie, cele mai mare lui H. Frisch, cel care indicã sursa pe care a învãþat ce este ºi cum se articulea- ºi întocmeºte întreg dosarul cazului care se zã un poem în forme validate de o tradiþie complicã pânã într-atât, încât naºte fireasca îndelungatã ºi intrate în conºtiinþa umani- întrebare dacã locul textului respectiv mai tãþii. este în secþiunea de antume sau dacã n-ar fi Parcinomia selecþiei din opera unui autor mai firesc sã fie plasat în cea a traducerilor. pe care l-a purtat cu sine ca zestre intelectu- Când îºi alcãtuieºte ediþia de Traduceri lite- alã este ea însãºi un argument în favoarea rare, recent apãrutã, D. Vatamaniuc, truditor ideii cã actul traducerii este, în cele din de o viaþã pe manuscrisele eminesciene, nu urmã, un detaliu nesemnificativ, un acci- include Mai am un singur dor între textele dent pe care poetul îl acceptã ca necesar în traduse de poet, opþiunea sa fiind justifica- plan cultural. Ca finalitate personalã, tra- bilã în moduri diferite. Ni se pare însã cã ducerea eminescianã este un act prin care s-ar fi obþinut un câºtig mult mai pregnant fiinþa sa profundã (“celãlalt eu”) se rapor- dacã autoritatea infatigabilului editor ar fi teazã, îºi asumã ºi valorizeazã un act poetic, fost pusã în slujba unui adevãr care-l ono- iniþial în veºtmânt ºi cugetare strãinã, apoi reazã pe Eminescu, tocmai pentru cã nu ºi-a purtând mãrcile personalitãþii sale, dar fãrã publicat nicio variantã din cele “peste conºtiinþa asumatã ºi declaratã a echivalãrii patruzeci”; mai mult chiar, a pãstrat sursa ºi mai ales a înstãpânirii sale peste o struc- germanã la vedere ºi a trudit ani la rând ca turã liricã ce i se potriveºte în câteva detalii. sã gãseascã nu doar consonanþe de tonali- E dificil, aºadar, a cãuta valoarea lui Emi- tate ºi imagisticã, ci mai ales sã rezolve o nescu în traduceri, din moment ce el însuºi problemã mult mai dificilã: echivalarea le-a tratat ca accidente ºi nu ca evenimente unui cod cultural cu altul, încã prea puþin ale cunoaºterii poetice. exersat în astfel de exerciþii lirice. Traducãtorul Eminescu este un caz em- Constantin Cubleºan îºi asumã conºtient blematic pentru cultura românã, caz demn un risc, acela de a supune judecãþii publice de a fi studiat nu numai ca inventar de texte o astfel de “probã promoþionalã”, fiind el traduse, ci mai ales din perspectiva a ceea ce însuºi ezitant în privinþa utilitãþii demersu- este ºtiinþa traducerii (traductologia) ºi lui. Provocarea aruncatã cititorilor ºi filosofia acesteia (traductosofia). În acest exegeþilor eminescieni este ea însãºi demnã sens, mai relevant ni se pare cazul Mai am de stimã pentru cã autorul face, dupã douã un singur dor, variantã reþinutã de Titu ediþii mai cuminþi, pasul hotãrât spre o Maiorescu alãturi de alte trei, ºi inclusã în editare “ciclicã” a operei celui care a marcat sumarul volumului Poesii (1884) fãrã vreo definitiv orizontul cultural al românilor. 32 Poetul descindea la 1868 în Bucureºti ºi Lucian locuia, mai întâi, la Hotel Hugnes, de pe calea Mogoºoaiei, unde, se pare, a scris CHIS, U nuvela Geniu pustiu. Îºi câºtiga traiul ca sufleor ºi copist la Teatrul cel Mare, de „peste drum”. În 1869 participa la înfiin- Cu Eminescu þarea societãþii Românismul, a lui C.H. Gran- dea care îºi avea sediul în Pasagiul Român, situat în imediata apropiere a bisericii prin Creþulescu, spaþiu devenit dupã sistemati- zare strada Câmpineanu. În Pasagiul Bucureºti român, Eminescu se reîntoarce în 1881, ca ziarist la „Timpul”, dupã ce îºi scrisese arti- S-au împlinit 157 de ani de la naºterea lui colele în mai vechile redacþii de pe Lipscani, Mihai Eminescu ºi cu mult peste o sutã de la Academiei, Luteranã, ºi Covaci. A vieþuit trecerea poetului în eternitate. În fiecare ia- apoi pe strada Speranþei, la nr. 4, unde a nuarie sãrbãtorim un început de an ºi un primit vizita lui Ion Creangã. Se mutã apoi început de Eminescu, deoarece noile gene- în curtea fostei mãnãstiri Caimata (locul raþii ºi-l revendicã în calitate de ilustru con- predilect de ºedere al muzicanþilor), demo- temporan. Pentru cã memoria noastrã afec- latã în 1891 în scopul sistematizãrii urbanis- tivã ni-l pãstreazã mereu aproape, încep cu tice a oraºului. Din mãnãstirea cu pricina a itinerarul peregrinãrilor eminesciene prin rãmas o scurtã strãduþã, care face azi legã- Capitalã, nutrind speranþa cã unele dintre tura între actualul bulevard Carol I ºi locuri mai pãstreazã, încãrcate de amintiri, hotelul Modern. A stat o vreme în locuinþa aura personalitãþii sale. lui Titu Maiorescu din strada Herãstrãului nr. 27 (azi strada G. Enescu), apoi, tot la Titu Maiorescu, pe Mercur nr. 1, (actualmente magazinul Eva), de unde revine pe He- rãstrãului în mansarda clãdirii de la nr. 11A. În 1879, documentele consemneazã ºederea sa pe Calea Victoriei, cam prin dreptul actualului Muzeu al Colecþiilor, stradã pe care avea sã mai aibã un lãcaº în 1881, la Ioan Slavici, în apropiere de Biserica Albã, de unde se mutã împreunã cu acesta într-o clãdire din Piaþa Amzei, pe al cãrei loc se înãlþã astãzi blocul cu oficiu CEC, de la parter. În acelaºi an, 1881, locuieºte pe rând în strãzile ªipotul fântânilor, aflatã lângã intrarea spre Ciºmigiu, în dreptul izvorului care poartã numele poetului, ºi în Enei, la nr. 1, într-o casã aparþinând familiei Szat- mari. Explicaþia deselor schimbãri de domiciliu nu se referã, în nici un fel, la incon- stanþa poetului, ci la obiceiul chiriaºilor, de a se muta de douã ori pe ani, de Sf. Gheor- ghe ºi Sf. Dumitru, când toatã suflarea ora- ºului spãla, curãþa, spoia. Se fãcea, cu alte cuvinte, curãþenie generalã ºi se schimbau chiriile. În 1882 putea fi întâlnit pe strada Buzeºti nr. 5 (azi într-un stadiu avansat de 33 Lucian Chiºu

demolare, datorate neglijenþei edililor.), sedii au fost demolate. Odatã cu dispariþia într-un imobil cu intrare separatã, unde pri- lor – probabil justificatã, iar în unele situaþii mea vizitele Veronicãi Micle, iar la finele bine venitã –, municipalitatea n-a consem- anului îl gãsim plãtind chirie în strada ªtir- nat, nici mãcar printr-o placã de marmurã bei Vodã. comemorativã, istoria sau trecutul îngropat Dupã apariþia primelor semne de boalã, acolo. care au avut drept consecinþã pãrãsirea Dacã pentru edilii Bucureºtilor din toate Bucureºtilor pentru tratament, Eminescu vremurile, noþiunea de vestigiu a însemnat revine aici în mai multe rânduri. În 1884 lo- numai ruinã, deci motiv temeinic pentru a cuieºte la prietenul sãu Sîmþion, pe strada rade locul din temelii, devine clar cã, deºi Apolodor, iar în scurtul timp cât a fost arhitectura ºi urbanismul oraºului au redactor la „România liberã”, în piaþa Tea- cunoscut transformãri numeroase, ele nu au trului, la etajul al III-lea al casei Mercuº, fost nici pe departe ºi semnificative. Ce avându-l vecin de palier pe memorialistul Gheorghe Panu. ºansã extraordinarã, ca un geniu al litera- Ar mai fi de adãugat ºi alte locuri ce turii universale sã-ºi fi preumblat fiinþa prin amintesc de trecerea lui Eminescu prin acest locuri ºi sã le înnobileze de amintirea Capitalã: clãdirea Parlamentului, de lângã sa! Patriarhie, baia Mitraºevski de pe strada Ce blestem ºi ce fatalitate, ca niºte „ano- Poliþiei nr. 4, locuinþa familiei Kremnitz, si- nimi secolele XX ºi XXI” sã nu fi fost atenþi tuatã atunci în apropierea actualului Institut mãcar la versurile primului dintre urmaºii de Arhitectura Ion Mincu, strada Cometei sãi pe linie literarã, Nichita Stãnescu: „Atâta (devenitã Cãderea Bastiliei), unde trãia una sã nu uitaþi:/Cã el a fost un om viu,/viu.,/pipãi- dintre capricioasele-i muze, Cleopatra Lecca bil cu mâna/(...)/Atât sã nu uitaþi! Numai atât, Poenaru. Din nefericire, toate sau aproape –/cã El a trãit,/înaintea voastrã.../Numai toate aceste strãzi, pasaje, pieþe, clãdiri sau atât,/în genunchi vã rog, sã nu uitaþi!” 34 Convorbiri

Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei Noi nu punem pe cruci decât anii în care oamenii au fost fericiþi!

Stimate Traian, scumpul meu prieten ºi frate, ªtiindu-ne de demult, nu mai e nevoie de inestimabile, sau bã, Sire, cum vrei sã mi te fraze de convenienþã. Aºadar, cum mãnânci adresez? tu Poezia? Sau literatura? Nici „Mã, musiu!” n-ar fi rãu... dar cred Literatura a fost întotdeauna pentru noi cã prieten ºi frate ni se potriveºte cel mai hranã spiritualã. Aici nu am de gând sã mai bine. În definitiv, don’ Niki, noi doi am avut fiu ironic... pentru cã noi am trãit pentru ºi vremuri mai bune. ªi mai cred cã priete- ideea asta. Noi nu am fost nici mari boemi nia literarã – chiar în condiþiile de orfelinat (nici nu prea aveam cu ce), nici n-am vrut sã pe care le-am traversat odinioarã – ne-a fugim în strãinãtate – acelaºi lucru îl spunea apropiat cel mai mult. ªi respectul pentru ºi regretatul nostru prieten, Ion Stratan – n- scrisul celuilalt, pentru cã în absenþa acestui am vrut nici sã ne cãpãtuim cu tot dinadin- respect superior, prietenia rãmâne doar o sul, n-am vânat cariere... Noi am vrut sã fim stare de spirit „între cuþite ºi pahare”, vorba lãsaþi sã ne exprimãm liber, sã scriem ºi, lui Eminescu despre Cantemir Vodã. eventual, sã publicãm. ªtii bine cã avem colegi, Gheorghe Iova, bunãoarã, care au stat în „cantonamentul” aºteptãrii ani de zile... ºi, când au ieºit de acolo, erau „bron- zaþi” de aºteptare. Am avut ºi colegi care au ars etapele aºteptãrii... ºi nu erau din ãia care sã facã gaurã în stratul de ozon al literaturii... ãia erau aºa... mai mult ca sã ne þinã de urât la masã... Culmea era cã nu prea plãteau masa... poate... scrumierele... tu nu vezi, mãi, Niki, cã nici un om important al generaþiei noastre nu s-a aventurat în mediul politic? Nu ne-a prea interesat... Eu, dragã prietene, nu vreau sã mã plâng ºi nici n-am de ce ºi nici n-am cui ºi nici n-am unde. Eu am zis de la bun început cã ºtiu trei limbi strãine, cã nu am serviciu, cã nu am salariu, cã nu am casã ºi cã vreau sã fiu lãsat sã scriu ºi sã public... Chiar nu aveam nimic de pierdut... paradoxal, atunci aveam vreo douãzeci ºi ceva de ani, iar azi, la cincizeci ºi doi de ani, sunt într-o situaþie ºi mai mizerabilã. În primul rând, mi-au murit oameni importanþi, care îmi dãruiserã prietenia: Nichita Stãnescu, Grigore Hagiu, Gheorghe Pituþ, apoi Cristian Popescu, Mircea Nedelciu, Mariana Marin, Vasile Petre Fati, Ioan Flora ºi – lovitura finalã – 35 Convorbiri

Þie, când veghezi la Poezia ta, îþi ajung cuvintele Limbii Române? Eu încerc sã respect Dicþionarul Limbii Române, dar invazia de neologisme mã sperie. Am asistat la dialoguri între posesorii de computere, între cei obsedaþi de telefonia mobilã, între amatorii de ska- punk... Ãããããã, zic, ãºtia vorbesc altã limbã... Norocul meu cã nu are nici o legã- turã cu limbajul poetic. A, cã vom deveni o minoritate, asta e cu totul altã problemã. Mai râd cu amici, la bufet: „bãi, peste cincizeci de ani se terminã petrolul... peste un milion de ani se stinge soarele...” ªi eu le rãspund: „Oricum, noi vom fi exoneraþi!” Ion Stratan. În situaþii de-astea începi sã te Lãsând încã o datã gluma la o parte, simþi foarte singur. Eu am un cult al priete- vreau sã-þi spun cã am ajuns sã scriu „bine” niei, poate cã sunt de modã veche... despre o carte ºi pentru cã este scrisã într-o Am fost prieteni la cataramã dintr-o vreme bunã limbã românã. E un lucru important extremã. Personal, cum ai rãspuns acelei pentru mine. Istorii? Prin pãrãsire de sine, prin umor, prin Trãieºti orã de orã , ca un înger, sau dormi ca naufragiu, prin metafizicã primarã? porcul, pânã când seacã Soarele? Don’ Niki, prin încredere în ceea ce scri- Cândva, somnul era o instituþie în viaþa am noi, generaþia ºi prin prietenie. Nici nu mea. Acum dorm când apuc (pentru cã bat aveam alternativã. Ne aducem lesne aminte la maºinã noaptea, citesc noaptea...) ºi, în cum orice apariþie a vreunui coleg de la Iaºi, general, mã bazez pe principiul Zen: dormi Cluj, Constanþa, Timiºoara ori Sibiu deve- când þi-e somn. Don’ Niki, da’ sã ºtii cã nici nea o victorie personalã. ªi ne bucuram sin- nu mai am visele de acum treizeci de ani! cer, ne trimiteam scrisori... era o stare de Niºte insomnii calculate. Baºca cã sunt fan spirit. Pãi, noi, ãºtia, bucureºtenii, ne bucu- înrãit al trupei Paraziþii... am niºte refrene în cap, dar nu pot sã le zic aici, ca sã nu pro- ram cã ne întâlneam la Cenaclul lui Croh- duc insomnii ºi altora. Sunt cea mai bunã mãlniceanu, apoi la Cenaclul de Luni al lui trupã de hip-hop ºi rap! Pãi, don’ Niki, eu n- Manolescu ºi la Cercul de Criticã al profe- am integrala Mozart, dar am integrala sorului Eugen Simion. Pentru noi erau sin- Paraziþii! A, ºi trupa E.M.I.L! gurele repere în acele vremuri nesigure. Pe Eºti, dupã pãrerea mea, unul dintre cei mai vremea aia nici nu speram cã vom publica improbabili picurãtori de imagini înnodate vreodatã... era un vis! Iar în ceea ce priveºte din literatura de azi. D’accord? ironia, da, era o formã de dispreþ ºi o încer- Alex. ªtefãnescu m-a comparat cândva care de supravieþuire. Aº adãuga ºi priete- cu Ilarie Voronca. M-am simþit onorat pen- nia. Îmi amintesc cum aþi venit la mine tu ºi tru cã lui Voronca i se mai spune „miliar- Cristi, amicul nostru, sã vedem la televizor darul de imagini”. Eu gãsesc imaginea ca pe un meci de fotbal (eram singur pe vremea un al doilea termen al unei comparaþii. Dar aceea, dar ce vremuri!) ºi nu ºtiu cum s-a eu mai ºtiu ceva: creierul uman funcþio- terminat meciul, dar imi amintesc cã aþi rã- neazã (în toatã „debandada” lui) pe bazã de mas la mine douã sãptãmâni. Ne gospodã- comparaþii. Þin minte ºi acum un vers al ream de minune! Pãi, asta e esenþa ideii de poetului Florin Iaru: „Plouã ca o maºinã de generaþie: când terminã unul leafa, îi vine cusut” ori de-al lui Stratan: „o ploaie deasã chenzina celuilalt... ºi tot aºa... Bine, poves- ca uºile de la metrou”. Eu încerc – acum, la tea asta e de acu’ douãzeci de ani, dar a fost bãtrâneþe, sã mã distanþez de acest pro- un meci pe cinste... douã sãptãmâni! cedeu fertil care, cândva, mi-a adus ceva 36 Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei

notorietate. Uite, Niki, am un vers pe o Dar, de fapt, ce-i aia POET? bucatã de hârtie – ãsta e al meu : „de foame Poetul e un individ incomod. Vede cai a început sã picteze îngeri pãzitori”... verzi pe pereþi ºi zice cã sunt albaºtri. În Crezi cã existã judecata poetului sau cã poe- societatea noastrã, poetul ar trebui sã fie un tul are judecatã sau cã are dreptul sã judece? om care spune adevãruri. Sunt însã mulþi Da, poetul are dreptul sã judece. Dar, care vor sã-l transforme într-unul care nu dupã judecata lui, care nu este judecata face decât sã bea niºte pahare de vin pe la oricui! Poetul are drept ºi sã judece, dar ºi sã mese... Dar unde sunt vremurile când fie judecat. În rest, poetul poate sã-ºi dea cu Poetul era considerat conºtiinþa neamului pãrerea aºa cum poate sã „interpreteze” un sãu? Am auzit cã la Izvorul lui Eminescu rãsãrit de soare sau o farmacie închisã pen- din parcul Ciºmigiu s-a spart „din greºealã” tru inventar. În opinia mea, poetul poate o þeavã... cu niºte ape murdare... care put face orice pentru cã depãºeºte nivelul de groaznic... înþelegere al societãþii în care e condamnat Pe vremuri, pe „vremurile noastre”, don’ sã se nascã. Dar poetul poate sã ºi doarmã... Niki, eram învãþaþi cã poetul este o oricum, visele lui nu coincid cu visele „soci- conºtiinþã, cã dã timpul exact al trenurilor de etãþii” care îl mai lasã în viaþã! Feriþi-vã de idei. De la eseul lui G. Cãlinescu despre lo- visele poetului: sã nu devinã coºmaruri! Cã gica poeziei n-am mai citit altceva care sã mã tot pute þara asta de analiºti politici... care aºtearnã pe gânduri. Eu nu pot decât sã con- acum vreo douãzeci de ani fãceau bãtãturi stat cã poeþii sunt printre cei mai buni în palme (cã nu toþi tropãiau)... nu, nu mai comentatori ai fenomenului poetic... dar ºi zic nimic... mi-e scârbã cu î din a. social, politic. Desigur, darul poetului de a 37 Convorbiri

vorbi despre orice ºi oriºicine poate deveni tale aºteptãri! ªi iarãºi mi-l amintesc pe o capcanã. Am vãzut ºi noi poeþi care „au Nichita: „Ce fericiþi am fost noi/Ba nu, noi rãguºit” în plin exerciþiu de oratorie pe la n-am fost niciodatã fericiþi!” vreo tribunã. Pentru mine, exerciþiul critic Dar, chiar, ce mai face mama ta? Transmite-i este un mod de auto-rãstignire... între sãnãtate, "o sãrutare de mânã ºi una de ti- maeºtri, între colegii mei de generaþie, între par"! Ce presupune o mamaã pentru un scri- cei care vin. ªi vin! itor? Poetul este incomod. Paradoxul exis- Mama mea este unul din stâlpii exis- tenþei sale îngãduite de societate este chiar tenþei mele. O iubesc, o respect ºi îi ascult – acela cã poate vedea cai verzi pe pereþi ºi sã cu capul plecat – întotdeauna reproºurile. scrie cã sunt albaºtri. Pentru asta unii îl Uneori, nedrepte, dar necesare. Când am venereazã, alþii îl bagã în ospiciu, unii îi dau primit Premiul Academiei Române, profe- premii ºi alþii îl împuºcau. Depinde de dic- sorul Simion m-a îmbrãþiºat. Am fost fericit tatura sub care trãiesc: a banilor, politicã, ºi – pentru cã tot vorbeai de fericire. M-a îm- una ºi alta... brãþiºat ºi ca fost student al sãu... ºi mama a Eu cred cã poetul este un transmiþãtor de urcat scãrile dupã cinci, ºase minute. A emoþie. ªi aici mã întorc la cuvintele lui „ratat” momentul... au rãmas doar câteva Nichita Stãnescu. El spunea: „Toatã lumea fotografii stinghere. Îi datorez foarte mult ar vrea sã scrie versurile lui Eminescu, dar mamei mele ºi, mai ales, îi datorez încred- nimeni n-ar dori sã-i trãiascã viaþa!” Acum erea pe care a avut-o în mine. Don’ Niki, eu ascult Beatles ºi cred cã Nichita avea drep- cred cã niciodatã nu am sã pot face ceva tate. care sã-i dovedeascã mamei dragostea, Care este cea mai frumoasã amintire a ta? devotamentul ºi respectul. Sunt mic, prea Cea mai frumoasã amintire? Sunã a ex- mic, iar mama mea e vizionarã. E viaþa mea, temporal existenþial. Prefer sã evoc o isto- chiar dacã n-am fost copilul cuminte. rioarã cu tâlc. Cicã în îndepãrtata Spanie un Oricum, o sã-i transmit sãnãtate din partea drumeþ înfometat ºi însetat rãtãcea de zile ta, mai ales cã ºtii cã te iubeºte. Are 82 de ani întregi pe un drum care nu se mai termina. ºi încã mã întreabã despre colegii mei de În sfârºit, ajunge într-un sat... un cãtun armatã, de facultate... le ghiceºte în cafea, se amãrât. La margine satului, un cimitir. roagã pentru ei, pentru cãrþile lor. De alt- Drumeþul se opreºte ºi citeºte inscripþiile de minteri, vreau sã amintesc cititorilor tãi fap- pe cruci: „Ramon, 1908-1912”, „Juanes, tul cã pentru noi – vorbim de noi doi – orice 1943-1949”, „Esteban, 1960-1964”, „Marga- apariþie editorialã a unui coleg era un fel de reta, 1970-1972”... Mãi sã fie! Mirat, dru- victorie personalã. Ne bucuram sincer pen- meþul ajunge în centrul comunei... unde era tru un coleg din Iaºi, Craiova, Timiºoara... biserica. Acolo, în faþã, era popa. Smerit, Cãrþile lor erau primite – dacã îþi aduci drumeþul întreabã: „Pãrinte, am vãzut cru- aminte – într-o atmosferã de sãrbãtoare. cile din cimitir... pare un cimitir numai cu Eram tineri ºi ne bucuram, ca ºi acum, pen- copiii... Ramon a trãit patru ani... Juanes tru colegii noºtri. Vãd cã dupã aproape ºase... Margareta numai doi ani?” Pãrintele treizeci de ani atmosfera nu s-a schimbat. Se trage aer în piept ºi îi rãspunde drumeþului: pare cã suntem o generaþie... poate ultima. „Pãi, fiule, noi nu trecem pe cruci decât anii Ce crezi cã e, la urma urmei, Literatura: o în care oamenii aceia au fost fericiþi.” farmacie, o tãcere osificatã, o ploaie strãbã- Niki, ne cunoaºtem bine. Momentele de tutã cu taxiul, o bestialitate, o banalitate, un fericire, cum zici dumneata, þineau de lite- ciob de viaþã sau ce vrei tu? raturã, de scris... A, cã douãzeci de zile, Literatura este – pentru unii – o plimbare acum treizeci de ani am fost fericit cã am cu taxiul unei metafore, pentru alþii o staþie tras un loz sau cã am crezut cã iubesc o fe- terminus. Eu merg pe jos, pentru cã ºi dru- meie... sunt un om exigent, aºa cã nu-mi mul e lung. Dragã prietene, noi suntem permit sã vorbesc ca un rãsfãþat despre feri- împreunã ºi pentru cã împreunã ne aducem cire. Fericirea e o notã de platã la propriile aminte de momentele frumoase din prea 38 Nicolae Iliescu în dialog cu Traian T. Coºovei

scurta noastrã studenþie în timpul cãreia ni ca sã-i dai un rãspuns maestrului. Cã pe noi se pãrea cã re-descoperim dragostea ºi lite- nu ne trimitea dupã þigãri! ratura, camaraderia ºi sentimentul de gene- A propo, în jurul nostru existã viaþã? Dar raþie. Dar ºi respectul pentru marile valori moarte? culturale autohtone, europene sau de peste Dupã ce m-am vãitat câþiva ani de teama ocean. Faptul cã unii din partenerii noºtri de moarte, am trecut la frica de înãlþime (aia nu mai sunt între noi ne îndurereazã, dar ne cu întunericul o depãºisem). Acum am face mai respectuoºi faþã de opera lor, faþã teamã de notele de platã... mâncarea pisicii, de prietenia pe care ne-au dãruit-o. lumina, cãldura (da’ nu aia sufleteascã), telefonul, ploile, frunzele cãzute pe asfalt, Hai sã spunem ºi niºte lucruri adevãrate însuºi asfaltul, subteranele lui etc. care þin de istoria literarã. Niki, îþi aminteºti ªi le zic ºi eu unor prieteni cu care mã când ai plecat din casa lui Nichita Stãnescu întâlnesc din când în când la un bufet de pentru cã maestrul te rugase sã-i faci un fel cartier: „Dragi prieteni, þara geme de foame, de moft prietenesc? Pe vremea aceea nu sindicatele sunt în grevã, în ºcoli, copiii erau taxiuri de noapte... erau stropitori, îngheaþã cu mânuþele pe abecedare, orfanii maºini de gunoi, ºi – rar – maºini de noapte. mor pe capete la gurile de metrou, cadrele Nichita privea becul din tavan ºi întreba: medicale fug rupând pãmântul sã pieptene „Crezi cã se mai întoarce prietenul tãu babe în Italia ori Spania, þãrãnimea fierbe... Niki?” „Da, i-am zis eu, pentru cã are carac- ºi eu nu am 30.000 de euro sã-i cumpãr ter...” Într-adevãr, dupã vreo orã te-ai întors ªtefaniei o hainã de blanã!”. 39 Eseuri autobiografice George C. BASILIADE O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

Într-o dimineaþã de primãvarã târzie, în maþia fãcea parte din arsenalul zvonurilor biroul pe care îl împãrþeam cu ªtefãnescu- menite sã întreþinã o atmosferã de teroare. Drãgãneºti, fostul profesor de englezã de la Ea putea afecta pe oricine, indiferent de Facultatea de litere din Bucureºti, ºi cu apartenenþa la o anumitã clasã socialã. În- colonelul Niculae Teodorescu, fost coman- doiala mea a durat pânã când am vãzut la dant de regiment pe frontul de est, au intrat Serviciul de cadre al întreprinderii ºtampila douã persoane aparte prin prestanþa portu- aplicatã pe documentul de identitate al lui ºi semeþia chipurilor. Pãreau nãscuþi în unor angajaþi. vremuri de demult. Pe unul dintre vizitatori Îngrijorarea lui Pãstorel era justificatã. îl cunoºteam din perioada când împãrþisem Nu era încadrat nicãieri. Singura lui sursã vicisitudinile cãutãrii unui loc de muncã. de venit erau rarele traduceri solicitate de Era fostul judecãtor Mircea Cândea, descen- unele edituri ºi stilizãrile sau rescrierea în dentul unei vechi ºi înstãrite familii de limba românã literarã a unor texte traduse boieri din þinutul Caracalului. Se spunea cã din limba rusã de nepricepuþi sau de agra- a fost unicul magistrat care ºi-a înaintat maþi. Nu am stat nici un moment pe gân- demisia din funcþie atunci când, prin anii duri. Împreunã cu Mircea Cândea ºi cu 1948/1949, justiþia a fost sindicalizatã ºi a Pãstorel am plecat în grabã la ºantierul cel devenit o “curea de transmisie” între partid mai apropiat, aflat într-un imobil situat în ºi mase sau, mai exact, între arbitrarul ideo- faþa actualei librãrii “Mihai Eminescu” de logic ºi minciuna judiciarã. Era o ofensã per- pe Bulevardul Regina Elisabeta. ªantierul sonalã care îi strivea demnitatea ºi ideile era numit în mod convenþional “Cadeca” despre dreptate ºi independenþa actului (Casa de cadouri). Pãstra denumirea fostu- justiþiar. lui magazin de obiecte de lux, cumpãrat în Cealaltã persoana îmi pãrea cunoscutã timpul rãzboiului ºi folosit ca “acoperire” dintr-o altã viaþã. Orice îndoialã în legãturã de “doctorul” Tester, fostul ºef al serviciilor cu identitatea ei s-a risipit atunci când Mir- secrete germane din România. Dupã 23 cea Cândea i-a rostit numele: “Pãstorel Teo- August 1944, magazinul a fost prãdat, iar doreanu, prietenul lui Bazi”. Nu am avut spaþiul interior s-a transformat treptat într-o nevoie decât de un scurt rãgaz pentru a ruinã. Reamenajarea clãdirii în restaurant a trece de la o nedumerire fireascã la bucuria fost încredinþatã întreprinderii unde lu- neaºteptatã a unei regãsiri. Ne-am aºezat în cram, iar ºefii acestui grup de lucru erau jurul mesei mele de lucru ºi am aflat despre inginerii Rizac ºi Panait, un bucovinean cu ce era vorba. De câtva timp se cerea fiecãrei chipul marcat de asprimea iernilor din nord persoane apte de muncã sã aibã aplicatã pe ºi un muntean blond cu ochii albaºtri ca Buletinul de Populaþie, o ºtampilã de cerul de dincolo de culmile Întorsurii Bu- atestare a încadrãrii într-o muncã legal zãului. recunoscutã. Aflasem despre o asemenea Le-am povestit despre ce e vorba ºi am mãsurã ºi auzisem cã se pregãtea evacuarea simþit fericirea lor cã au ocazia sã cunoascã forþatã din Bucureºti a celor ce nu aveau o un personaj mitic al unei rezistenþe expri- ocupaþie social utilã. Am crezut cã infor- mate prin intransigenþa causticã a unor epi- 40 O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

interne de la etajul întâi. Parterul clãdirii, întins pe toatã lungimea faþadei principale, era ocupat de clinica de chirurgie, condusã în acea vreme de Profesorul Hortolomei, o celebritate a lumii medicale din România. Calitãþile sale profesionale i-au creat o faimã necontestatã de nimeni. Fusese medicul familiei regale ºi o îngrijise pe Regina Maria în timpul bolii incurabile care avea sã o rãpunã în 1937. Meritele Profesorului Hor- tolomei au reuºit sã þinã în frâu pornirile vindicative ale instanþelor politice. Nici o instituþie oficialã nu a îndrãznit sã se atingã de drepturile de orice fel ale acestei remar- cabile personalitãþi a culturii româneºti. În asemenea cazuri existau anumite limite în exercitarea abuzivã a puterii. Într-una din zilele când l-am cãutat pe ºantier, Pãstorel nu era în mica încãpere unde lucra de obicei. L-am gãsit pe culoarul principal de la parter. Nota atent numele zugravilor care, cocoþaþi pe niºte scãri înalte, reparau tava- nul lungului coridor. La un moment dat, prin una din uºile de la saloanele bolnavilor a ieºit un grup numeros de medici. În frun- tea lor se detaºa silueta masivã a Pro- fesorului Hortolomei, drapatã într-un halat purtat pe umeri ca o togã. Cei ce îl însoþeau grame intrate în folclor. Ele alcãtuiau sub- dovedeau prin distanþa pe care o pãstrau ºi stanþa unei împotriviri sarcastice care, ca ºi prin vorbitul în ºoaptã o deferenþã puþin romanele lui Ilf ºi Petrov, au transformat obiºnuitã. Pe Profesorul Hortolomei îl râsul în armã de apãrare sau de atac. cunoºteam din familie, prin intermediul Amândoi au fost de acord sã-l angajeze pe unchiului meu, Profesorul doctor Gheorghe Pãstorel ca “pontator”, travestit în “zu- Litarcec, de la cinica de boli interne a grav”, pe ºantierul de la “Spitalul Colþea”. Spitalului Colentina. Mai mult, cu vreo doi Acest punct de lucru era ferit de ochii sau trei ani înainte venise în sala de pansa- iscoditori ai organelor de control, ai delato- mente ºi îmi pusese mâna pe frunte atunci rilor ºi curioºilor. Putea sã lucreze liniºtit la când Doctorul Dan Setlacec, viitorul profe- stilizarea textelor primite de la diverºii co- sor, îmi opera, fãrã anestezie localã, o laboratori ignari ai editurilor din Bucureºti. infecþie axilarã giganticã. Rãspunse cu un Activitatea de pontator era prost plãtitã, dar zâmbet fugitiv la politicosul meu salut, apoi reprezenta sursa unui venit suplimentar îºi fixã atenþia pe chipul amuzat al lui Pãstorel ºi exclamã cu o voce baritonalã: pentru cei ce trãiau din câºtiguri ocazionale “Aºa ceva nu se poate! Tu eºti Pãs- sau nesigure. torele?“ * “Eu sunt, casapule, în carne ºi oase.” Prezenþa lui Pãstorel pe ºantierul de la “Am auzit, nu mai ºtiu de la cine, cã ai fi Spitalul Colþea nu putea sã rãmînã neobser- murit.” vatã. De aceea mã duceam adesea sã mã “E adevãrat, ºi eu am auzit acelaºi zvon, asigur cã totul e în ordine în cãmãruþa de dar m-am interesat ºi am aflat cã e o min- sub scara care ducea la clinica de boli ciunã”. 41 George C. Basiliade

ªi-au strâns mâinile cu efuziunea unor ªoselei Bonaparte, devenitã apoi Bulevar- vechi amici ºi s-au îndreptat spre cabinetul dul Ilie Pintilie prin slugãrnicia noilor edili. profesorului. În acel început de searã cãutam aperitive frugale pe bani puþini ºi ceream un vin * ieftin, dar bun, sã însoþeascã plãcerea dis- Am plecat mulþumit cã am asistat la reîn- cuþiilor. Pentru mine, întâlnirile din aseme- tâlnirea memorabilã a douã spirite alese. nea seri stârneau o stranie nostalgie a Dupã un sfert de orã am ajuns la fostul netrãitului. La o masã lungã din partea restaurant “Zissu”, situat la colþul Bu- întunecatã a grãdinii l-am zãrit pe Geo levardului Magheru cu Strada Batiºtei, pe Dumitrescu, poetul pornilor mele anticon- locul unde se aflã astãzi “Hotelul Intercon- formiste din primii ani ai studenþiei. tinental”. Acolo, în grãdina de varã a res- Învãþasem pe de rost nenumãrate strofe din taurantului, ne aºteptau, pe mine ºi pe “Libertatea de a trage cu puºca”. Îl Pãstorel, inginerii Rizac ºi Panait. Am ajuns cunoscusem în 1949, sau pe la începutul singur. Dupã câteva zeci de minute a sosit ºi anilor 1950, împreunã cu Catinca Ralea, cu permanentul nostru conviv. Devenise un Elvira Levantinopol, o superbã grecoaicã obicei perindatul pe la diferite cârciumi ºi din anul I, cu Tudor George ºi cu Ion restaurante rãmase din vremuri despre care Cioroianu, un student venit de pe frontul de vorbeam în ºoaptã. Erau trãiri dintr-o altã est cu nenumãrate poezii scrise în timpul viaþã, într-un decor schimbat. Unul dintre unui refugiu fãrã sfârºit. Cioroianu era cei ce fãceau parte aproape întotdeauna din aventurierul dintr-un roman picaresc. L-am grupul nostru era ºi Radu Cândea, fratele gãzduit, cu voia pãrinþilor mei, în mansarda neuitatului meu prieten Mircea Cândea, casei din strada Slãtineanu. Timp de doi ani prin intermediul cãruia am avut plãcerea a dus viaþa dublã de student ºi de traficant sã-l cunosc pe cel ce va deveni o parte din de sodã causticã ºi de carne de porc între mine însumi. Radu Cândea era contrarul Bucureºti ºi Craiova. Cu el ºi împreunã cu unui boem. Elegant ºi politicos prin refle- alþi prieteni din epocã ne consumam xele de bunã cuviinþã dobândite în mediile aproape în fiecare searã, într-o exuberanþã boiereºti, participa la discuþiile improvizate ostentativã, inefabila vrajã a viselor de peste în cârciumile pe unde colindam. Ascultam zi. Ajungeam, câteodatã, în localuri de cu toþii amintirile abil voalate ale unui fost noapte frecventate de o boemã ieºitã din procuror. Nu menaja protipendada îndoiel- anonimatul literar sau al picturilor de nicã dintre cele douã rãzboaie mondiale. În “gang”. Eram când la “Greci” pe ªoseaua povestirile lui nu se strecura nici o indis- Bonaparte, când la “Marcel Florescu” în creþie. Adesea era vorba de corupþii care nu cartierul de case mãrunte cu boltã de viþã de deveniserã subiecte de presã. Varietatea pe lângã ªoseaua Iancului, când la o cârci- istoriilor ºi perspectivelor ne dãdea impre- umã de pe strada Virgiliu pe care o sia nedoritã cã, pânã la venirea comuniº- numisem “Zaraza” în amintirea unei vechi tilor, nu trãisem într-un univers al purtãrilor tragedii. fãrã cusur ºi al moravurilor ireproºabile. Acolo îl întâlneam, uneori, ºi pe Emil Oamenii ce se strecurau nechemaþi în cercul Bota. Stãtea nemiºcat ºi singur la o masã lip- nostru de pelegrini bahici erau repede ex- sitã de accesoriile derizorii ale birturilor de cluºi prin indiferenþã sau sarcasm. cartier. Nu vedeai tacâmuri, ºerveþele de Îmi aduc aminte de o întâlnire nefericitã hârtie sau stativul cu solniþe ruginite. Era care m-a afectat prin nepotrivirea reperelor doar el cu privirea aþintitã în volbura unui lirice ale lui Pãstorel cu preþuirile mele lite- “întunecat april”. rare. Am intrat împreunã cu el, cu Ilie În trecerile prin localurile cunoscute doar Kogãlniceanu ºi cu un prieten din recenta de iniþiaþii în tainele vieþii de noapte l-am mea adolescenþã, viitorul scriitor Edgar cunoscut, aºadar, ºi pe Geo Dumitrescu. S-a Reichmann, într-o cârciumã cu terasã de bucurat de reîntâlnirea noastrã din cârciu- varã din apropierea Cãii Dorobanþilor ºi a ma de peste drum de cinematograful Volga. 42 O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

Voia sã risipim împreunã singurãtatea cârciumã a deziluziilor mele literare. Au tre- acelei nopþi de varã. Îl ºtia de multã vreme cut ani de zile pânã când am reluat cu pe Pãstorel. Pãstorel nu-l mai þinea minte. A plãcere lecturile din Baudelaire ºi Rimbaud, început o discuþie despre noutatea în artã ºi Eluard ºi Aragon, dar am respins în conti- literaturã. Nimeni nu avea nevoie de idei nuare cu un dezgust visceral poeziile con- adunate în judecãþi de valoare, ci de opinii trafãcute ale lui Breton ºi scãlãmbãiala voit rãzleþe cu o consistenþã efemerã. Geo Du- agramatã ºi pretenþioasã a lui Tzara. M-am mitrescu era un revoltat împotriva unei întors cuminte la Odobescu ºi Mateiu Ca- lumi vãzutã ca o isterie colectivã, aflatã ragiale, la Jules Renard ºi Anatole France. într-o permanentã cãutare de palme ºi su- Era sfârºitul unei adolescenþe târzii. dãlmi. Pãstorel era un olimpian care iubea perfecþiunea sonetelor lui Mihai Codreanu * ºi desãvârºirea clasicã a versurilor lui Odatã cu trecerea timpului, represiunea Alexandru Filipide. Pentru el poezia în ver- exercitatã de autoritãþile comuniste a do- suri clasice ºi cu sensuri majore era epifania bândit alte forme de manifestare. Arestãrile magicã a unui har hãrãzit de zei. De la epi- pe simplul temei al apartenenþei la o clasã gramã la poem, tot ceea ce era poezie se damnatã deveniserã din ce în ce mai rare ºi subordona acestui canon. Discuþiile s-au fuseserã înlocuite cu o supraveghere gene- rãtãcit în exerciþii de admiraþie total diferite. ralizatã. Condamnãrile penale continuau sã Geo Dumitrescu avea o voce subþire, cu stri- fie o armã de descurajare numai în mãsura denþe supãrãtoare atunci când voia sã fie în care erau popularizate prin informare convingãtor. În vocea lui Pãstorel apãreau publicã directã. România trecuse de perioa- inflexiuni baritonale marcate adesea de un da abuzurilor din ordinul unei puteri râs discret. Nimic nu se potrivea la aceste strãine ºi se baza pe un sistem autohton de personaje. Erau doi oameni de gust ºi de elaborare ºi impunere a discriminãrilor culturã fãcuþi dintr-o plãmadã socialã ºi in- sociale. Principalele criterii erau obedienþa telectualã total diferitã. Pãstorel detesta ver- ºi relaþiile personale motivate de interese sificarea urâtului, a grobianului, a socialului materiale ori de nevoia de protecþie reci- sordid ºi a ruºinii dezmãþate numitã adesea procã. În paralel s-a urmãrit formarea unei poezia etosului modern. Pentru el moderni- intelectualitãþi dispusã la orice concesii tatea era o ipostazã a scabrosului, în timp ce morale ºi ideologice, asociatã cu reintrodu- pentru Geo Dumitrescu substanþa unor cerea în patrimoniul cultural a unor valori asemenea teme alcãtuia instrumentele unei inconturnabile. Pãstorel era solicitat pentru revolte necesare. La despãrþire, Pãstorel i traduceri ºi articole care nu deranjau pe s-a adresat lui Geo Dumitrescu zâmbind: nimeni. “din dispreþ pentru esteticã poþi sã cultivi o În acest scurt rãstimp de libertate am poezie a excrementelor, a urii de a te fi nãs- continuat sã-l vãd ºi sã ieºim împreunã cu cut ºi a dorinþei de a distruge; ea este scrisã fraþii Mircea ºi Radu Cândea pe la diverse doar pentru autor ºi aduce cu un piuit de restaurante. Abandonasem cârciumile de la gealã; nu ºtiu exact cum aratã o gealã, dar se început. Îºi pierduserã farmecul boem de pare cã e o pasãre mai micã decât pumnul altã datã, transformându-se în bodegi ale unui prunc; atunci când deschide pliscul i statului cu pretenþii de restaurante. Cu greu se vede fundul”. Am cãutat în dicþionare am gãsit un aºa-numit ”bar” la parterul descrierea acestei pãsãri ciudate. N-am Hotelului Ambasador. Chelnerii erau de gãsit-o. E posibil ca Pãstorel sã fi folosit o profesie, iar vinul mai bun decât în restau- denumire regionalã foarte rarã datã unui rante. Devenise pentru noi un loc de întâl- pui de vrabie, ori sã fi creat un nume pentru nire în serile friguroase ale unei ierni tim- un animal inexistent. Nu are importanþã. purii. De la o vreme se þinea dupã noi un Imaginea e frapantã pentru ideea de versifi- personaj ciudat. Era îmbrãcat uºor demodat care impurã prin obscenitatea ºi cãutarea cu un palton de bunã calitate. Purta o ineptã a urâtului. Am plecat tãcuþi din acea pãlãrie “Eden” impecabilã. Cred cã se apro- 43 George C. Basiliade

pia de 75 de ani. Era scund ºi excesiv de incomoda însoþire a lui Daºcu pânã la taxiul manierat. Pãstorel îl ºtia de demult. Din câte particular angajat de cu searã sã-l ducã îmi amintesc i se spunea baronul Daºcu De acasã. Se îmbãtase pânã la pierderea Dumba. Se pare cã numele ºi titlul erau putinþei de a se þine pe picioare. Prietenul pe reale. Fãcea parte din clasa avutã a Mace- lângã care se pripãºise uitase de el ºi înfiri- doniei ºi familia lui fusese înnobilatã de pase niºte convorbiri cu clienþi necunoscuþi Imperiul Austro-Ungar. Dupã Primul Rãz- din mica încãpere a barului. A doua zi di- boi, ca sã scape de posibilele persecuþii din mineaþã m-a sunat la telefon Radu Cândea. þara sa de baºtinã, se refugiase împreunã cu Fusese chemat de Marta, soþia lui Pãstorel. pãrinþii în Banat unde cumpãraserã o sfoarã Era îngrijoratã pentru cã din seara trecutã de moºie. Din când în când Pãstorel îi nu mai ºtia nimic despre el. Nu ajunsese spunea râzând: “ Povesteºte, dragã Daºcule, acasã. M-am dus cu Radu Cândea la barul cum îþi arau þãranii moºia cu cãmilele aduse Ambasador. Câþiva chelneri îl vãzuserã de tine de la Marakeº”. Baronul Daºcu De plecând bine dispus dupã miezul nopþii. Dumba zâmbea jenat de o indiscreþie din Descurajaþi de incertitudinile ºi cauzele timpuri pe care le dorea uitate. Vorbea puþin necunoscute ale acestei dispariþii, spre ºi se îmbãta repede. Nu am aflat niciodatã prânz am ajuns la el acasã. Era ultima lui dacã povestea cu cãmilele din nordul Africii locuinþã din Bucureºti, situatã la unul din era realã. Realã sau fabulatã ea fãcea parte colþurile strãzii Vasile Lascãr cu prelungirea din pitorescul personajului. strãzii Batiºtei. Era un imobil cu un parter De numele lui se leagã o întâmplare înãlþat, a cãrui largã fereastrã principalã neplãcutã, sfârºitã însã cu bine. Eram la oferea priveliºtea unui cartier înstãrit. barul de la “Ambasador” ºi ne pregãteam sã Astãzi, aceastã clãdire, legatã de amintirile plecãm acasã. Se înnoptase, iar Radu mele, a fost demolatã de setea de parvenire Cândea ºi cu mine voiam sã scãpãm de a unor oameni cu originile în pleava maha- 44 O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

lalei provinciale. În aceastã casã îi întâl- ofiþer, eu de abia îmi recunosc epigramele nisem adesea pe Georgicã Jurgea Negrileºti, mele. Sunt foarte multe ºi le uit repede. Nu cu ochii lui de un albastru de Voroneþ, pe m-au interesat epigramele altora. Foarte Mihai Codreanu cu privirea pierdutã în multe sunt nereuºite. Cei ce le-au scris au adâncurile minþii, pe Adrian Maniu, pe doc- confundat mãrgeaua cu mãrgeanul”. torul Ginel Plãcinþeanu, victimã a unei Anchetatorul începu o lungã ºi obosi- aventuri sentimentale cu un sfârºit fatal ºi toare lecturã întreruptã din când în când de previzibil Acum veneam, împreunã cu fraþii recunoaºterea categoricã sau ezitantã a lui Cândea, sã mã interesez de cel ce fusese dat Pãstorel: “Da, eu am scris-o, dar o consider dispãrut. L-am gãsit acasã unde se întorsese neizbutitã pentru cã e licenþioasã. Detest de aproximativ o orã. Era neschimbat ºi se impudicul. Nu îmi place sã provoc ruºinea mira de agitaþia noastrã. Ne-a povestit altora, decât atunci când vreau sã le accen- liniºtit, cu un noian de amãnunte, tot ce se tuez ridicolul sau turpitudinea lor moralã”. petrecuse cu o searã înainte. La ieºirea în Interogatoriul se transformase treptat într-o toiul nopþii de la Ambasador fusese oprit de pasionantã expunere tehnicã ºi literarã doi ofiþeri de Securitate ºi urcat într-o despre epigramã. Pe la ora 9 dimineaþa maºinã staþionatã la câþiva zeci de metri de tânãrul ofiþer se ridicã obosit de la masã ºi, intrarea hotelului. A fost dus într-o clãdire închizând dosarele într-un dulap de fier, i se din preajma bulevardului 6 Martie. Era uºor adresã lui Pãstorel: “Domnule Teodoreanu, ameþit ºi nu a putut atunci sã localizeze ce vã deranjeazã în politica noastrã?”. imobilul. Îºi aducea aminte de un hol mare Rãspunsul fu scurt ºi fãrã echivoc: ºi întunecat unde a fost împins pe o bancã “Aproape tot ce m-a fãcut sã detest ura sau de aºteptare. dispreþul faþã de omul care trãieºte prin Camera era supravegheatã de o siluetã onoarea originii ºi eleganþa spiritului”. Cu o pe care o distingea vag. Se pare cã a ador- umbrã de jenã în glas, proaspãtul inchizitor mit. Dupã un timp, a fost zgâlþâit ºi aproape îl întrebã pe cel pe care îl chestionase ore târât pe niºte scãri într-o camerã de la etaj, întregi dacã e de acord sã scrie o epigramã mobilatã cu o masã de lemn ºi trei scaune. despre episodul din noaptea care se sfârºise. Aºezat în faþa mesei stãtea un civil destul de Putea fi o cursã construitã pe ideea cã tânãr, care îi ordonã sã ia loc pe unul din reuºise sã recupereze un rãtãcit în jungla scaunele libere. Masa era ocupatã de mai literarã capitalistã. “Te rog sã mã scuzi, multe dosare voluminoase. Civilul des- domnule anchetator, nu scriu niciodatã ver- chidea pe rând mapele cu nenumãrate hâr- suri la comandã, dar pot nota, pentru Dum- tii dactilografiate ºi le rãsfoia în tãcere. Era neata, câteva stihuri compuse prin anii un truc facil de intimidare ºi culpabilizare a 1948-1949. Era timpul când mã revoltam interlocutorului. Dupã aproximativ o jumã- contra marilor minciuni care falsificã istoria. tate de orã îl întrebã rãstit despre nume, Acum trãiesc resemnat într-o altã lume. Se prenume ºi profesie. Totul se desfãºura reaºezã la masã ºi scrise pe o bucatã de hâr- potrivit unui tipic de simulare a unei neu- tie scoasã din buzunarul de la vestã o versi- tralitãþi procesuale: el, anchetatorul, nu ºtia une a istoriei “Oului lui Columb”: nimic ºi vroia sã afle totul. Rãspunsul “Columb, istoricã mazetã, interogatului fu limpede ºi neafectat de ten- Stau sã mã gândesc un pic siunea momentului: - “Alexandru Osvald Mai bine îl mâncai omletã Teodoreanu, scriitor“ – “De unde vine pore- ªi nu descopereai nimic.” cla de Pãstorel?” – “Nu este o poreclã, ci un apelativ intrat în folclor pe care îl permit Ofiþerul în civil citi atent versurile, doar prietenilor”. Dupã alte minute de surâse ºi spuse: “Sunt sigur, Domnule tãcere, tânãrul civil luã o foaie dintr-un Teodoreanu, cã o sã ne mai vedem”. A sem- dosar ºi începu sã citeascã câteva epigrame. nat un bilet pentru gradatul de la poartã ºi Se opri ºi spuse; “Întrerupeþi-mã atunci ºi-a condus temporarul sãu prizonier pânã când recunoaºteþi autorul”. “Domnule la ieºirea din imobil. De abia atunci a aflat 45 George C. Basiliade

Pãstorel cã îºi petrecuse noaptea într-o din spaþiile de la demisolul transformat în clãdire înaltã ºi cenuºie de pe strada restaurant de la Casa Oamenilor de ªtiinþã. Dobrogeanu Gherea. Fusesem invitat de prietenul meu Miºu Demetrescu, eruditul profesor de Statisticã * economicã de la Academia Comercialã, la Evenimentul ne-a impresionat mai mult prânzul organizat pentru cãsãtoria fratelui pe noi decât pe cel care îl trãise. Continuam sãu, nedespãrþitul meu amic Radu Deme- totuºi sã-l însoþim pe Pãstorel fie la Casa trescu. Am ajuns acolo însoþit de Pãstorel ºi Oamenilor de ªtiinþã, fie la Barul de la de fraþii Cândea ºi am ocupat o masã Athénée Palace, fie în plimbãrile fãrã þintã într-un salon alãturat. Refuzasem cu o zi printr-un Bucureºti din ce în ce mai anost. înainte amabila invitaþie, dar am vrut sã Casa Oamenilor de ªtiinþã pãstra încã, pe urez mirilor multã fericire. Am reuºit cu din afarã, eleganþa ºi grandoarea uneia din greu sã mã întorc în încãperea unde ne cele mai frumoase locuinþe private. O ºtiam aºezasem. La masa de nuntã participa ºi din copilãria ºi adolescenþa mea. Pe atunci Gogu Rãdulescu, un notabil al protipen- casa mai era locuitã de George Assan ºi de dadei comuniste. Ca sã nu fie pus în situaþia mama sa, doamna Petrini. Dupã plecarea sã decline orice invitaþie, Pãstorel se ridicase definitivã în Elveþia a proprietarului ºi a de la masa noastrã ºi se pregãtea sã plece. Magdei Sturza, fidela sa prietenã de o viaþã, Pufãia enervat din þigara înfiptã în nelipsi- imobilul, atenansele ºi imensa curte cu tul þigaret din fildeº pe care îl înlocuia din grãdinã au continuat sã fie ocupate vremel- când în când cu un þigaret scurt din lemn de nic de bãtrâna doamnã. Nu credea în schim- viºin. bãri ireversibile ºi refuzase sã-ºi însoþeascã Nu ne instalasem încã în salonul pe care fiul într-un refugiu fãrã întoarcere. Confis- ni-l indicase chelnerul când, prin una din carea casei ºi a celorlalte bunuri imobile sau arcadele încãperii intrarã Mihai Ralea, mobile a dus la importante modificãri inte- Tudor Vianu ºi un domn foarte elegant ºi rioare. Spaþiul intim care dãdea spre grã- rasat cu care vorbeau în francezã. Erau dina din fundul curþii a fost transformat împreunã cu distinsele lor soþii. Atunci am într-un restaurant pentru academicieni ºi observat cã la capãtul salonului unde ne diverºi cercetãtori sau specialiºti din insti- gãseam fusese aranjatã o masã pentru un tutele Academiei Române. Nu era un prânz protocolar. Aflasem de multã vreme restaurant de lux ºi fusese amenajat prin despre un vechi conflict între Mihai Ralea ºi împãrþirea nefuncþionalã a camerelor exis- Pãstorel. Conflictul a intervenit în urma tente în încãperi destinate amplasãrii unor unui incident ale cãrui cauze au rãmas mese de mãrimi diferite, pregãtite pentru aproape neºtiute în cercurile mondene ºi în servicii de rutinã. Atunci când ajungeam în lumea universitarã din perioada interbelicã. aceste locuri, pe care le ºtiam foarte bine de Se petrecuse o dramã despre care angajase când tatãl nostru ne aducea cu ani în urmã onoarea fostului profesor de esteticã de la pe mine ºi pe fratele meu ca sã ne plimbãm Facultatea din Iaºi. Ea afectase, se spune, cu bicicletele prin imensa curte de acces la una dintre vechile familii de boieri de neam intrarea principalã ºi în parc, îl vedeam îm- din Moldova. Pentru Pãstorel întâmplãrile preunã cu George Assan, cu Costache Ne- de atunci au fost un motiv de statornicã greanu, cu Victor Bãdulescu ºi cu Iancu Co- supãrare ºi de mânie dispreþuitoare. sãcescu. Se plimbau ºi discutau ori jucau Nu vreau ºi nu pot sã intru în detaliile cãrþi în spaþiul special amenajat sub scãrile unor confidenþe ce mi-au fost fãcute în largi care se deschideau din spaþioasa su- momentele unor dureroase aduceri aminte. fragerie de la parterul supraînãlþat ºi cobo- Când a aflat vestea, Pãstorel a plecat în rau în splendida grãdina din spatele casei. grabã de la Dobrina, moºia de lângã Huºi a * celui care provocase prin lipsã de sensibili- Îmi aduc aminte de un incident la limita tate ºi înþelegere producerea dramei. Ajuns dintre penibil ºi amuzant petrecut într-unul la Iaºi, a vrut sã-l întâlneascã pe Ralea în 46 O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

casa unui prieten comun. Nu ºtiu dacã întâl- un sentiment nemaiîntâlnit în compania lui nirea a avut loc atunci sau mai târziu. Ce Pãstorel. Eram stingherit ca un intrus într-o s-a aflat a fost cã între ei doi a avut loc o lume ostilã. De câteva zile Mihai Ralea fuse- aprigã discuþie despre onoarea ºi respon- se numit Vicepreºedintele celui mai înalt for sabilitatea angajãrii personale în situaþii de conducere din þarã – Marea Adunarea afective de excepþie. Termenii folosiþi ºi Naþionalã. Cei ce-i cunoºteau versatilitatea gravitatea reproºurilor au dus la o alterare politicã nu au fost surprinºi. În fond era ireversibilã a relaþiilor dintre ei. Conflictul vorba de o alegere personalã a unui itinerar se întemeia ºi se prelungea datoritã intole- comportamental mai sinuos. Nu se poate ranþei lui Pãstorel faþã de încãlcarea oricãror spune cã în aceastã calitate a fãcut vreun rãu principii morale. Pentru el, asemenea trãsã- cuiva. Dimpotrivã, a intervenit adesea pen- turi erau esenþiale oricãrei fiinþe umane tru oameni aflaþi în situaþii dificile. Acesta a cizelate printr-o culturã temeinicã ºi o edu- fost ºi cazul familiei dirijorului George caþie aleasã. Era rigoarea kantianã la care nu Georgescu atunci când, prin anul 1949 sau a renunþat niciodatã. Trecerea timpului a 1950, Mihai Ralea a reuºit sã obþinã anularea atenuat irascibilitatea unuia ºi probabilul evacuãrii acesteia din imobilul pe care îl sentiment de culpabilitate al celuilalt. Cu ocupa pe strada Washington. Independent toate acestea, chiar ºi întâlnirile cu totul de numeroasele acte de bunãvoinþã dezin- întâmplãtoare dintre ei lãsau impresia unei teresatã, rãmãºiþele din memoria intransi- apropieri neplãcute, pe care amândoi ar fi gentã a lui Pãstorel i-au creat lui Ralea pore- vrut sã o evite. cla “Imo-Ralea”. În timpul prânzului, con- În acel salon al unor prânzuri separate, vivii de la cele douã mese s-au purtat natu- dar al unei animonizitãþi comune, am trãit ral. Am avut impresia cã nu existã resenti- 47 George C. Basiliade

mente de duratã între doi oameni de cul- Naphta din “Muntele vrãjit”. La plecare, turã. M-am înºelat. Spre sfârºitul prânzului odatã cu zorile Noului An, Pãstorel i-a dat nostru, cu mult mai frugal decât ospãþul tatãlui meu un petec de hârtie pe care protocolar al vecinilor de salon, fãrã sã ne scrisese o epigramã pe care o pãstrez ºi previnã, Pãstorel s-a ridicat solemn ºi i s-a astãzi dupã peste cinci decenii: adresat aparent reverenþios lui Ralea: Mi- “Bãtrânului Bazi ºule, te felicit pentru noua ta numire. Ai Eu, care m-am beþivit ajuns ºi “vicerege”, fii atent la “viceversa”. Cu pãrinþii ºi copiii, Nu a urmat nici o reacþie. Ne-am ridicat ºi Când tatãl îi ramolit am plecat uºor stingheriþi de un incident Beau cu fiii.” lipsit de orice sens. Numai cine nu l-a cunoscut bine pe A urmat o perioadã dramaticã în viaþa lui Ralea putea avea asemenea ieºiri motivate Pãstorel. De câtva timp apãruse ideea cã în primul rând de plãcerea jocului de firava liberalizare a vieþii culturale dupã cuvinte. Pãstorel îl ºtia foarte bine. Eu l-am moartea lui Stalin face posibile încercãrile cunoscut bine mult mai târziu. Mihai Ralea timide ale unei creativitãþi necenzurate. era un sibarit neîmplinit. Îi plãceau luxul, Unii intelectuali de frunte ai vieþii literare ºi artistice din trecutul precomunist au inteligenþa femeilor ºi o paradoxalã trândã- improvizat, la domiciliul lor, diferite dezba- vie ascunsã de agitata cãutare a mijloacelor teri pe marginea unor manuscrise de care puteau sã i-o permitã. Neîmplinirea beletristicã. Unul dintre aceºtia a fost o rezulta din lipsa vocaþiei pentru un aseme- celebritate a Baroului bucureºtean – avoca- nea rol. Nu avea antecedentele sociale ºi tul Aurelian Bentoiu, tatãl distinsului ºi ta- indiferenþa unui sibarit de neam. La el lentatului compozitor Pascal Bentoiu. În trândãvia nu era o lene geneticã decantatã asemenea împrejurãri s-a citit ºi s-a comen- de succesiunea nenumãratelor generaþii tat proiectul unui roman al lui Dinu Pilat, ferite de orice grijã ºi obligaþie. La Ralea fiul admirabilului poet Ion Pilat. Întrunirile, lãþimea palmelor ºi mersul apãsat ºi greoi deºi erau total nevinovate, facilitau totuºi dovedeau truda generaþiilor care l-au întâlnirea unor oameni diferiþi prin formaþia zãmislit. Sunt convins cã din aceste origini lor intelectualã. Ceea ce îi apropia era dis- se trãgea ºi permanenta sa disponibilitate preþul lor mãrturisit public pentru o orân- de a fi de folos celor aflaþi în împrejurãri duire socialã care fãcuse din supunerea dificile de viaþã. necondiþionatã la dogmele politice ºi din * ura de clasã principalele mijloace de opre- siune socialã ºi economicã. La unele din Episodul neplãcut de la “Casa Oame- aceste întâlniri a luat parte ºi Pãstorel. Nu a nilor de ªtiinþã” nu ne-a schimbat obiceiul avut nici un moment sentimentul cã acþiu- de a ne vedea destul de des. De pildã, la nile sale fãceau parte din ansamblul faptelor sfârºitul unuia dintre anii care au urmat, prohibite de legea penalã. Simplul fapt de a i-am invitat pentru noaptea de Revelion pe asista, împreunã cu Aurelian Bentoiu, Pãstorel ºi pe Oscar Lemnaru, deºi aveau Marieta Sadova, Alecu Paleologu ºi alþi inte- multe amintiri comune, deºi se întâlneau lectuali la lectura unui roman de salon i se foarte rar. Cu încuviinþarea tãtãlui meu i-am pãrea un act benign, chiar ºi într-o lume primit în casa pãrinteascã unde li se oferea speriatã de imperativul corectitudinii ocazia ca, pe lângã tradiþionala masã din politice a fiecãrui gând sau comportament. Ajunul Noului An, sã deguste un Pinot Noir Pe atunci nu exista formula ambiguã “poli- ºi un coniac de Segarcea din anii 1940. A fost tically correct” sau distincþia dintre o corec- o masã a calambururilor ºi epigramelor. Nu titudine impusã de o semanticã arbitrarã ºi au lipsit nici schimburile de idei pe temele o accepþie general acceptatã, lipsitã de orice serioase ale trecerii prin viaþã sau nemuririi, prejudecatã ideologicã. Reuniunile nu erau care mi-au amintit de verva sclipitoare a lui secrete, ci depindeau doar de discreþia unor Settembrini ºi de reflecþia misticã a lui intelectuali care se fereau de prezenþa 48 O legendã adevãratã: Pãstorel Teodoreanu (II)

nedoritã a unor comentatori vulgari ºi zgo- * motoºi... Se pare cã unele întruniri erau nu Dupã ieºirea din închisoare nu a trecut numai tolerate, dar ºi încurajate de serviciile mult timp pânã când am aflat, prin inter- speciale ale regimului. mediul unei cunoºtinþe comune, cã Pãstorel Ca ºi cazul de mai târziu al “meditaþiei a fost supus unui examen banal de prostatã. transcendentale” se pregãteau ºi se ogani- Pe atunci trãia ilustrul Profesor Olãnescu, zau “capcanele” pentru o intelectualitate care, temporar, conducea o secþie de urolo- supusã prezumþiei de vinovãþie. Dupã lu- gie la Spitalul “Floreasca”. El este cel care nile de zile ale detenþiei preventive s-a i-a recomandat o serie de injecþii cu “foli- înscenat un proces întemeiat pe pretinsã culinã”. Este vorba de un tratament hor- “crimã de uneltire contra ordinii sociale”. monal care poate avea ca efecte secundare o Completul de judecatã era format din ma- creºtere moderatã a glandei mamare. gistraþi militari prezidaþi de un “inchizitor Intrigat de apariþia acestor simptoame, de serviciu”, generalul Adrian Dumitriu. La sfatul lui Radu Cândea, soþia lui Pãstorel l-a Pãstorel m-a rugat sã-l întreb pe un medic angajat ca apãrãtor pe Vasile Nistor, un avo- cunoscut dacã asemenea reacþii sunt nor- cat eminent format sub auspiciile compe- male. Informaþia pe care am primit-o a con- tente ale magistraturii de altãdatã. ªedinþa firmat posibilitatea unei asemenea reacþii ºi, de judecatã a fost secretã ºi a durat de aparent, a înlãturat ideile amicului meu dimineaþã pânã seara târziu. Dezbaterile se despre efectele anormale ale tratamentului desfãºurau în clãdirea de dincolo de pace-i fusese aplicat. Cu toate acestea, Pãstorel sarela care unea pe vremuri Tribunalul civil a vrut ca printr-un umor de bunã calitate ºi de Tribunalul militar. Împreunã cu Marta prin versuri cu trimiteri sucite sã facã din Teodoreanu ºi cu fraþii Cândea am aºteptat Profesorul Olãnescu, aºa cum l-a întâlnit la sfârºitul procesului într-o salã de aºteptare Spitalul Floreasca, un personaj din galeria slab luminatã de la etajul I. Licu Nistor ieºea oamenilor de neuitat. Peste câteva zile mi-a din când în când din salã ºi ne comunica citit la telefon trei epigrame pe care m-a stadiul dezbaterilor. Ultima oarã a venit la rugat sã le notez: noi ºi ne-a ºoptit cã e foarte probabil ca rezultatul sã fi fost dictat magistraþilor “Pe dânsu îl chema Florescu, înainte de pronunþarea sentinþei. A avut Dar cum era uscat ca iasca dreptate. Anii de puºcãrie cuprinºi în toate S-a cãutat cu Olãnescu, condamnãrile consacrau o vinovãþie colec- De-atuncea toþi îi spun Floreasca.” tivã echivalentã cu cea a unui complot îndelung premeditat. Lectura unui roman “Tot ce-i ghici þiganca în scoicã inofensiv sau aducerea unor scrisori revela- Se dovedi adevãrat, toare pentru unele elemente comune din Cãci în spital intrã soldat, biografii diferite au fost transformate în Dar la ieºire era doicã.” actele premeditate ale unei cumplite uneltiri contra statului. Atunci când s-a acordat “Nu mai gãseºti faimoasa bere “Luther,” inculpaþilor ultimul cuvânt, Pãstorel a Încet-ncet se schimbã lumea toatã. început cu niºte versuri curmate brutal de Romeo suferã de uter obtuzul preºedinte al completului de jude- ªi Julieta de prostatã.” catã: “Mai slãbeºte-ne inculpat cu epigramele dumitale”; “Domnule Preºedinte, Sunt convins cã bãnuia de mult boala i-a rãspuns Pãstorel, nu era o epigramã, ci incurabilã de care suferea, dar, ca ºi Cyrano un madrigal. Eram sigur cã nu o sã faceþi de Bergerac, avea mândria bravadei ºi cul- distincþia”. Licu Nistor, care ne-a relatat tul panaºului. Am evitat sã-l vãd în ultimele acest schimb neobiºnuit de cuvinte, se între- lui zile. Am aflat de la fraþii Cândea cã înce- ba în ce mãsurã replica amicului nostru de tase sã mai respire cu zâmbetul inconfun- întotdeauna nu a influenþat individuali- dabil al unui om care ºtia cã a fost fãurit zarea judecãtoreascã a pedepsei. pentru eternitate. 49 Comentarii

Antonio PATRAS, Nobleþea datoriei Despre ªun sau calea neturburatã (mit ªun... ilustreazã, într-adevãr, poate cel mongol) s-a scris puþin ºi nu totdeauna com- mai elocvent, principiile estetice formulate prehensiv, deºi valoarea piesei publicatã în în Sensul clasicismului. Cãlinescu indicã el 1943 a fost evidenþiatã de la început, cu un însuºi sursele de inspiraþie, relevând ab- entuziasm deloc reþinut. Criticul însuºi senþa originalitãþii subiectului, a invenþiei, ºi selecteazã, în „compendiul” la Istoria litera- conformarea perfectã la canon: „temeiul turii române, doar mãgulitoarele cuvinte ale mitului este lectura textelor clasice (ªu-King, lui Arghezi: „una din calitãþile ei e cã nu cartea versurilor, cãrþile confuceene). Cine seamãnã cu nimic scris ºi tipãrit la noi ºi cã m-ar urmãri ar constata cã intriga însãºi se se deosebeºte de biblioteca toatã ca o ma- aflã întreagã acolo, cã toate amãnuntele jolicã... e un model de stil”. Când s-a reedi- sunt documentate, cã aforismele în genere tat textul, la un deceniu de la data apariþiei, sunt autentice, cã fraze întregi, mai ales cele noul climat politic îl va fi determinat pe «preþioase», în ºurub, sunt cvasitraduse”. Cãlinescu sã explice geneza propriei sale Dincolo de elementele exotice, pitoreºti scrieri în acord cu optimismul obligatoriu al (care rãmân exterioare, la nivelul decorului acelor vremuri: „Totuºi, fiindcã scrierea a ºi al recuzitei), autorul a gãsit în cultura þâºnit în chip spontan, ca o dibuire a lumii chinezã expresia cea mai exactã ºi conden- satã a universalului ºi tipicului. ªi, cum noi pe care o ridicãm, am socotit cã e mai teatrul este genul clasic prin excelenþã, bine sã o las aºa cum s-a întrupat în acei ani, ªun... pare mai puþin o scriere spontanã, cât când o grea întunecime moralã mã înfãºura, ecoul reflecþiilor teoretice ale criticului. mãcar pentru meritul de a fi putut sã ajute În spirit polemic, Cãlinescu reproºa scri- pe unii cu vederea slabã sã vadã soarele itorilor români inapetenþa pentru idee, care care înroºea cerul la orizont ºi care azi ne ar fi generat confuzia regretabilã între reali- lumineazã deplin”. tate ºi simpla contingenþã, de unde ºi fac- Ulterior, autorul subliniazã însã tranºant, tura de reportaj a romanului nostru sau în linia concepþiei sale estetice clasicizante, natura confesiv-minorã, apãsat subiectivã, a inutilitatea determinãrilor accidentale – poeziei. Opþiunea pentru metoda balza- „Reducþia unei opere la biografie ºi cenzu- cianã în prozã evidenþiazã importanþa acor- rarea ei prin dimensiunile noastre arbitrare datã reprezentãrilor tipizante, în vederea despre om este o ignorare a procesului configurãrii unei umanitãþi canonice, rigu- estetic însuºi. Un artist vorbeºte întotdeau- ros sistematizate. Definind apoi poezia, în na despre el sub speþa universalului” –, spirit aproape barbian, ca „formã goalã a ceea ce lãmureºte, într-o anumitã mãsurã, activitãþii intelectuale”, preþuieºte, de pildã, respingerea interpretãrilor în cheie biogra- la Eminescu sau Goga („poet pur”), însem- fist-psihologizantã ale unor recenzenþi de nãtatea sugestiei muzicale („bocetul ritua- bunã credinþã (ca Adrian Marino º.a.) care lic”). Privilegierea caracterului ritualic al s-au grãbit sã spulbere dezamãgirea criticu- lirismului ºi a construcþiei epice obiective lui în urma ecourilor nefavorabile ale pu- vizând conturarea unor tipologii ºi modele blicãrii Istoriei literaturii române... caracterologice nu e doar un capriciu. ªi nici 50 Nobleþea datoriei

ideile teoretice ale criticului nu sunt specu- sintaxe narative fãrã cusur. Mecanismul laþii sterile. De altfel, exegeþii au reliefat dramatic aminteºte de tradiþia teatrului nô: insistent teatralitatea lirismului ºi a prozei fabula rãmâne un simplu suport iar dia- cãlinesciene, dar nu au considerat demne de logul, în loc sã intensifice conflictul, se atenþie piesele cu caracter de farsã livrescã transformã într-un pur procedeu retoric ale Profesorului, scrise mai mult din amuza- prin care se pune în scenã un spectacol de ment ºi puse în scenã împreunã cu colegii idei relevabile în mai toate tratatele de mai tineri de la Institutul de literaturã. moralã (nu doar princiarã) despre conduita ªun... nu este însã un text de acest fel. omului desãvârºit. Ambiþia scriitorului a fost de a realiza o * dramã de idei. De aceea, a simplificat Povestea e cât se poate de simplã. decorul, schematizând conflictul ºi redu- Împãratul Yao îl numeºte pe ªun, individ de când la stereotipie gesticulaþia scenicã. origine modestã, dar înzestrat cu cele mai Didascaliile, strict funcþionalizate, nu insistã strãlucite virtuþi, succesorul sãu, motiv de asupra detaliilor psihologice ºi nu schiþeazã nemulþumire ºi de invidie nu doar pentru nici mãcar liniile generale ale fizionomiei moºtenitorul de drept din familia regalã, cât personajelor, menite sã încarneze o serie de ºi, lucru ciudat, pentru pãrinþii ºi fratele simboluri abstracte ºi sã joace anumite norocosului ales. Râvnitorii la tron, fiul roluri, abia acestea, esenþiale. Nuanþele sunt împãratului Yao ºi fratele lui ªun, încearcã permise numai în limitele rigide ale unei sã-l suprime pe vrednicul bãrbat la îndem- 51 Antonio Patraº

nul unor sfetnici certaþi cu dreptatea, vânã- existenþei, proiectându-l în veºnicia unui tori de privilegii ºi ticãloºiþi în arta manipu- univers de eleaticã imobilitate. lãrii ºi a tertipurilor de tot soiul, inteligenþi Viziunea aceasta ºi motiveazã, de altfel, mânuitori ai cuvântului dulce-ispititor, dar caracterul convenþional-simbolic al perso- plin de otravã. Neavând de ales, ªun îºi najelor cãlinesciene ºi al naraþiunii, în prox- înfruntã duºmanii ºi îi învinge, justificând imitatea basmului. Aºa-zisele evenimente astfel îndreptãþirea învestiturii sale. Con- reflectã situaþii de maximã generalitate în fruntarea cu moartea e un moment esenþial, care se confruntã virtuþile cu viciile, binele iniþiatic, al încercãrii puterii. Forþele ma- cu rãul, într-un joc cu final predeterminat. lefice nu se constituie însã într-un factor real Întrupând pure abstracþiuni morale, fãrã o de opoziþie, nefãcând altceva, în fond, decât minimã reprezentare concretã, individuali- sã accentueze, într-un univers dominat de zatoare, personajele sunt stilizate în cu totul legile armoniei, supremaþia binelui. Ca ele- altã manierã decât, de exemplu, în teatrul ment de contrast, rãul nu e decât o carenþã, expresionist. „Mitul mongol” cãlinescian e e purã amãgire, fantasmã care verificã per- mai degrabã o alegorie ce nu are nimic în spicacitatea eroului ºi respectul faþã de ri- comun cu „misterele pãgâne” ºi miturile turi. Conflictul, altfel previzibil, dobândeºte blagiene, ºi cu atât mai puþin cu dramatur- o notã pregnantã de dramatism numai gia realist-psihologicã ori naturalistã. Ideea datoritã tensiunii care marcheazã rapor- esteticã se împlineºte aici, mai limpede ºi turile dintre ªun ºi familia sa. mai percutant ca oriunde, în orizontul eti- Contrastul exagerat dintre iubirea filialã cului, ºi nu în acela al metafizicului. ªi e de ºi ura pãrinþilor sugereazã iraþionalitatea mirare cum nu au preþuit îndeajuns scriitori trãirii ºi a sentimentelor ºi caracterul absurd ca Ion Negoiþescu sau Radu Stanca, admira- al legãturilor impuse prin consangvinitate. tori ai lui Schiller, un asemenea text con- Când iubirii i se rãspunde cu urã, nici un struit parcã dupã dezideratul euphorionist temei raþional, în afara respectului legilor, al unui teatru simbolic, fãrã psihologie, dar nu poate face posibilã convieþuirea. Abia cu virtuþi pedagogice ºi memorabilã densi- când ajunge împãrat, reuºeºte ªun sã scape tate aforisticã. Unui prozator cu gust rafinat de jugul pietãþii filiale, principiu etic subor- ºi livresc ca Radu Petrescu nu i-a scãpat însã donat doar imperativului supunerii faþã de excelenþa manieristã a execuþiei în aceastã suveran, Fiu al Cerului. capodoperã de orfevru. Cum idealul armoniei universale trebuie Nici miza esteticã a textului cãlinescian sã fie împlinit de orice suveran demn de nu poate fi ignoratã, pentru cã aici, cum am funcþia sa, ªun se dovedeºte capabil sã remarcat, autorul ºi-a propus sã ajungã la medieze între Cer ºi Pãmânt, nu aplicã legea formula cea mai impersonalã, i.e. clasicã, a inflexibil ºi nediferenþiat, deliberând cu scrisului sãu. Notele subiective îºi fac însã luciditate în vederea adecvãrii normelor ºi simþitã prezenþa. În Analectele lui Confucius, preceptelor abstracte la realitatea – cum alt- de pildã, întâlnim foarte multe date referi- fel? – mereu inextricabilã ºi contradictorie. toare la legendarul împãrat ºi la paºnica sa Înþeleptul împãrat ºtie cã existenþa binelui ºi domnie. Dar despre familia sa, mai nimic. frumosului e determinatã de conºtiinþã, de Or, în piesã, suveranul care a zãgãzuit aceea respinge superstiþiile care transformã puhoaiele ºi a civilizat lumea este surprins, omul într-o fiinþã încãtuºatã. Codificarea aºa cum am vãzut, în devenirea sa, de la strictã a comportamentului ºi respectarea învestitura ca succesor pânã la urcarea pe pravilelor nu constrâng, ci plaseazã exis- tron. ªi asta pentru cã dramaturgul e sensi- tenþa în orizontul securizant al necesitãþii, bil ºi la semnificaþia conturatã treptat, la fie cã aceasta este înþeleasã ori nu. În fond, procesul constituirii sensului, a ideii. De omul se apropie mai mult de adevãr când asemenea, tendinþa ludicã e reprimatã pro- ascultã de reguli decât dacã le încalcã, sub gramatic, ca ºi înclinaþia spre caricaturã ºi pretextul unei libertãþi iluzorii. Doar riturile ºarjã, fãrã ca astfel de elemente sã lipseascã dau individului sentimentul sacralitãþii cu totul. Iatã un exemplu în care se exploa- 52 Nobleþea datoriei

puse pe portativ sunt desenate cu migalã în paginã. Apoi, faþã de textele invocate drept sursã, o semnificaþie deosebitã e atribuitã aici idealului raþionalitãþii vieþii. Nici un document nu atestã faptul cã vestitul suveran ar fi desacralizat riturile transformân- du-le în simple norme de conduitã pe care omul sã ºi le poatã însuºi ºi adapta oricând în favoarea sa. ªun nu e un euhemerist. Chiar Cãlinescu plaseazã, corect, domnia sa într-o epocã situatã „la mijloc, între istorie ºi mitologie”. Cinci fiind „numãrul mistic al punctelor cardinale, al elementelor º.a.”, în cinci acte e secþionat ºi textul cãlinescian, tot cinci sunt ºi împãraþii legendari ai Chinei, ºi sfetnicii buni din jurul lui ªun, ºi cei care-i stau împotrivã. „Mânuitor al tuturor industriilor folositoare (muzicant, poet, filosof, agricultor, olar)”, acest erou mitic pare, în piesa lui Cãlinescu, mai degrabã un monarh educat la ºcoala enciclopediºtilor. Ca atare, el îºi învaþã supuºii sã renunþe la superstiþi- ile ºi practicile magice barbare care cer sac- rificiul uman. ªtiind însã cã oamenii nu pot abandona uºor credinþa strãveche, îi îndeamnã sã respecte în continuare riturile, dar într-o manierã care sã nu ofenseze raþi- unea: „Duhurile, fiind zãmislite din Înþelep- teazã, cu vãditã satisfacþie, virtuþile comice ciunea veºnicã, nu pot cere omului jertfa ale obiceiurilor culinare asiatice: „Peºtele, vieþii lui. Legãturile noastre cu lumea lor se iepurele, nuferii, ouãle de furnicã, greierii în fac prin simboluri.”. miere aºteaptã pe masa ta. (...) Am tãiat Ca ºi în basm, eroul triumfã, în cele din câinele cel mai gras, cu carnea mai dulce urmã, într-o secvenþã apoteoticã regizatã decât a ºoricelului, mai gustoasã decât a abil, pe fundalul ceremonialului de înscãu- mascurului ºi decât a gãinii.”. În alt loc, nare. Dar izbânda lui ªun are un gust amar: unele replici parcã par scoase din studiile iubirea sa nu a stins deloc ura celor care i-au teoretice ºi eseurile cãlinesciene ºi transpuse pretins totul, fãrã a-i dãrui nimic altceva tale quale: „Metafora ºi injuria plasticã spuse decât viaþa. în toiul încãierãrii produc impresie epicã.”, Dacã punctul de pornire al piesei va fi „A tãgãdui o figurã ºi a o face în aceeaºi fost, cum sublinia criticul, „regele Lear rãs- clipã e iarãºi o figurã.”. turnat”, finalul proiecteazã asupra patimi- La un moment dat, ªun face elogiul mu- lor omeneºti lumina de gheaþã a raþiunii. zicii: „Un împãrat trebuie sã cultive muzica, Deºi nu a reuºit niciodatã sã disparã cu totul pentru cã temelia împãrãþiei e armonia. Un în propria operã, asemeni artistului anonim, clopoþel ce sunã prea devreme sau prea în ªun... târziu stricã rânduiala. (...) Sufletul unui Cãlinescu evadeazã din cercul strâmt al adevãrat împãrat nãzuieºte cãtre liniºtea ºi existenþei undeva, de unde lumea poate nepãsarea cântecului.” ªi compune un cân- pãrea, pentru câteva clipe, o frumoasã idee. tec (Ciao, imnul încoronãrii) ale cãrui note Privitã numai de la distanþã, bineînþeles! 53 sporeºte nesiguranþa ºi angoasele, cãci aju- Nicoleta toarele au plecat, iar el rãmâne sã se opunã unor forþe pe care nu le poate înþelege ºi pe CRÂNGARU care nu le poate neutraliza cu mijloacele pe care le are la îndemânã. Apelul la memoria semanticã nu duce decât la conºtientizarea Iluzia stãrii precare pe care o are omul în univers ºi, prin aceasta, la spaimã existenþialã. Ceea ce ordoneazã lumea în cazul tex- înþelegerii telor folclorice sau derivate din acestea este tot memoria semanticã, aceasta stabilind coerenþa evenimentelor care regleazã parti- fantastice ciparea eului la lume, în baza unei con- venþii. Memoria semanticã structureazã deci în literatura popularã o forma mentis, ºi absurdul care nu permite derogãri decât în interiorul unei tradiþii pe care o organizeazã arhetipal. Stând sub semnul unei gândiri magice, rãtãcirii descinse din zorii unei umanitãþi care se Indiferent de natura lui, fantasticul raporta la o lume biplanarã recognoscibilã descinde din lupta dintre bine ºi rãu, din senzorial ºi mitic (tãrâmul acesta ºi tãrâmul lumea basmului, deosebindu-se de miracu- celãlalt), supunându-se unei voinþe exte- los tocmai prin aceastã absenþã a armoniei rioare, textul fantastic reitereazã reminis- generate de o normã ignoratã de omul tre- cenþe ale acesteia, adãugând structurilor cut prin secolul raþional. arhetipale ale imaginarului fantasmele ra- Conflictul miraculos, pe care subiectul îl portãrii la un cosmos în care, dupã per- rezolva folosindu-se de ajutoarele care îi cepþia senzorialã ºi raþionalã, omul pare a fi stãteau alãturi (vezi basmul, legenda hagio- rãmas singur. Fantasticul devine, ca urmare, graficã etc.), coboarã într-un conflict fantas- un joc pe o dublã dimensiune: a memoriei tic în care omul îºi recunoaºte singurãtatea ordonatoare ºi a destructurãrii convenþiei în faþa uriaºelor forþe ale cosmosului, ne- povestirii mitice. Convenþia lumii biplanare cunoscute ºi ameninþãtoare. s-a pierdut, individul nu se mai poate ra- Norma instituitã de raþionaliºti devine porta la ea, pentru cã ºi-a pierdut conºtiinþa restrictivã pentru contemplatorii angoasaþi miticã ºi inocenþa primarã. De aici teama ºi din secolul romantic, cãci intuiþia le spune jocul pe care îl propune, în acest sens, cã dincolo de lumea vãzutã mai e ceva, aceastã categorie de texte care, mizând pe imposibil de perceput cu mijloacele care implicarea sentimentalã ºi mnezicã a unui stau la îndemâna simþurilor. Nãzuind spre cititor implicit, descoperã o dimensiune li- ilimitare ºi depãºirea propriei condiþii, insul ricã neaºteptatã. Poate nu întâmplãtor cei parcurge un necesar traseu anamnetic, cãtre mai importanþi autori de prozã fantasticã lumea originarã, nostalgia originilor1 fiind sunt poeþi. trãsãtura fundamentalã a secolelor postra- Atinse însã de morbul unui tragic coti- þionaliste. Timp regãsit, illo tempore, nu dian, cãzut în derizoriu ºi incapabil de a se poate fi contemplat decât printr-o memorie ridica la nobleþea unor nobile pasiuni în semanticã2, în care contemplatorul regãseºte luptã cu destinul, cele mai bune dintre tex- siguranþa armoniei generale, într-un cosmos tele fantastice româneºti mizeazã pe jocul ordonat însã într-o manierã diferitã, bipla- dublu în care aparenþa convenþiei absurde narã. Ochiul întors însã în prezent îi îºi revendicã o memorie semanticã reor- 1 Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. 2 Gian Paolo Caprettini, Semiologia povestirii. 54 Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii

donând, e drept, de cele mai multe ori fãrã trebuie sã o experimenteze, conºtient de succes, lumea. eºecul final, dar detaºându-se fericit de frica Ezitarea todorovianã capãtã în cazul de a citi semnele lumii? unor scriitori precum Mihai Eminescu, Ion Acelaºi traseu iniþiatic, încheiat cu o Luca Caragiale, Gala Galaction sau chiar cãsãtorie, experimenteazã ºi eroul din „La Mircea Eliade, un sens nou, de încercare hanul lui Mânjoalã”, de Ion Luca Caragiale, sisificã de restabilire a coerenþei lumii prin cu deosebirea cã, din jocul vocilor narative, apel la memoria semanticã, în timp ce un dimensiunea fantasticã se disociazã net de ochi exasperat de absurdul convenþiei ridicã cea absurdã, mai mult decât în cazul textu- în continuu piatra de la poalele muntelui, lui eminescian. fãrã a reuºi vreodatã sã o aºeze în vârf, ca În drumul sãu spre casa polcovnicului piatrã unghiularã a unei relaþii cu sacrul. Iordache, cu a cãrui fatã trebuie sã se cãsã- Eroul – experimentator, dupã Sergiu toreascã, Fãnicã trece pe la un han, loc rãu, Pavel Dan – parcurge un traseu din care nu în gândirea popularã, recuperat estetic abia lipsesc valenþele iniþiatice. O face Dionis, în de Mihail Sadoveanu ºi nici de el pe deplin. aventura sa interstelarã, o face Fãnicã, îna- Motivul a fãcut însã ºcoalã în epoca numitã intea cãsãtoriei, Gavrilescu în pragul morþii a marilor clasici, cãci îl întâlnim cu aceeaºi sau Fãrâmã în cãutarea elevului ºi a tãrâ- conotaþie ºi la Slavici, nu o datã. Exemplul mului celuilalt. Traseul se deschide într-un „morii cu noroc”, în care Ghiþã întâlneºte la epic dublu, în care memoria semanticã han un om a cãrui apartenenþã la uman o impune raportarea la eveniment: aventura pune sub semnul întrebãrii este doar unul de cunoaºtere a lui Dionis, ieºire din timpul dintre exemplele, paradoxale, de altfel, pen- profan ºi propriu, relativizeazã nu doar tim- tru scriitura lui Slavici, ale pactului cu pul pe care îl transgreseazã, ci ºi spaþiul. diavolul, într-un loc care privilegiazã forþele Prin faþa sa se perindã o sumã de concepte infernale. Tu nu eºti om Licã, tu eºti un filosofice, mistice, religioase, ce capãtã diavol”, spune personajul principal, antago- formã: triunghiul magic amintind de pece- nistul sãu confirmându-i spusele prin vio- tea lui Solomon, zborul interstelar recla- lenta ºi neverosimila moarte din finalul nu- mând legenda lui Faust, pactul cu diavolul, velei. gândul blasfemiator. Toate sunt invitaþii la Eroul lui Caragiale nu-ºi propune însã regândirea lumii în dimensiunea ei suprau- un astfel de pact, dar reitereazã narativ le- manã. Nedusã la capãt, fraza care îl aruncã gendele din jurul Mânjoloaiei, ale cãrei pe Dionis înapoi în timpul profan desem- reuºite o pun sub semn malefic. Ajuns la neazã refuzul individualitãþii, atinse de han, eroul se pune instantaneu la adãpostul morbul structurãrii raþionale a universului, memoriei semantice: interpreteazã ochii de a se supune unei atari convenþii. Con- straºnici ai femeii, motanul negru, lipsa templând-o detaºat, ea contureazã dimensi- icoanelor din încãpere, seducþia periculoasã unile eºecului sãu existenþial. Îmbrãcatã care îl þine sechestrat în han, furtuna, iedul, bãrbãteºte dupã cãsãtorie, Maria încearcã în ca pe semne ale unor vrãji al cãror rol este zadar sã refacã evenimentul misterios. Eºe- de a-i ademeni pe flãcãii necopþi la minte, cul nu face decât sã denunþe tocmai aceastã întocmai cum face lostriþa (dracul de baltã) memorie semanticã ce amestecã arhetipul lui Vasile Voiculescu. cu filosofia ºi magia. Neputându-le da viaþã, Dupã traversarea experienþei, Fãnicã se Maria le joacã repetat, într-un teatru în doi, detaºeazã însã de ea, recuperând doar devenit ºi el convenþie, departe de a putea amintirea plãcutã a bunãstãrii din han. revela taina. Ezitarea todorovianã este pânã aici în grila Finalul autoreflexiv al textului nu poate ei originarã. Narându-ºi însã repetat expe- decât sã punã ezitarea todorovianã tocmai rienþa în cãutarea unui sens, eroul reor- în aceºti termeni: se poate reevalua reali- doneazã lumea pe fundamentul memoriei tatea în termenii memoriei semantice sau semantice (susþinut de naratorii sãi). Pentru totul nu este decât o convenþie pe care eul cã sensul nu se insaureazã totuºi, Fãnicã se 55 Nicoleta Crângaru

mulþumeºte sã-ºi contemple nimicnicia, cu poveste ca salvare. Repetatã însã, ea reface un zâmbet ironic în colþul gurii, fãrã a modelul unei comunitãþi folclorice care renunþa sã nareze sisific istoria. Transferul structureazã tradiþional integrarea omului experienþei trãite în legendã, echivalent cu în lume, fãrã a mai putea pãstra dimensi- povestea lui Aliman pe care o duce din gurã unea spaþio-temporalã biplanarã a per- în gurã întreaga comunitate, deriziunea formerului ºi consumatorului de folclor ºi, evenimentului misterios, dimpreunã cu implicit, în absenþa unui referent sacrali- resemnarea în faþa imposibilitãþii de a înþe- zant, generând eºecul. Refugiul în memoria lege nu doar întâmplarea, ci chiar existenþa, semanticã, în verb (ca memorie semanticã induc denunþarea convenþiei, a memoriei povestitã) se dovedeºte ºi el absurd. Trans- semantice deci, ºi, prin aceasta, prefigurând ferându-ºi experienþa în legendã, Fãnicã nu absurdul. instaureazã ordinea magico-folcloricã, ci se De altfel, convertirea experienþei în detaºeazã modern de ea, cãci, înþelegem, naraþiune, a trãirii în verb, sugereazã nu eroul a traversat o experienþã pe care i-a doar nevoia de poveste ca ordonare seman- decodat-o socrul sãu ca pact implicit cu ticã a cosmosului, în baza memoriei colec- diavolul. tive, ci ºi eºecul participãrii la o lume care Dubla lecturã a nuvelei vine din jocul a nu se lasã descoperitã, de unde nevoia de doi naratori: unul actorial homodiegetic ºi 56 Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii

unul auctorial homodiegetic, dupã expresia aceasta ar fi prima sugestie a naturii infer- lui Jaap Lindtvelt din „Punctul de vedere”. nale a locului. La fel ca multe dintre cele mai bune texte Sosirea la han prilejuieºte o reintrare în fantastice ale literaturii române, scurta scenã a eului actorial, însã, spre deosebire prozã caragialianã “La Hanul lui Mânjoalã” de incipit, în care predomina demersul (situatã la graniþa dintre nuvelã ºi povestire) introspectiv, de data aceasta, extrospecþia al- depãºeºte spaima specificã textul fantastic, terneazã cu introspecþia, a doua valorizând motiv pentru care uneori aceastã trãsãturã emoþional descoperirile celei dintâi: eul i-a ºi fost contestatã. Ele nu sunt însã cu actorial se extaziazã în faþa curãþeniei odãi- nimic mai prejos decât cele de aiurea, chiar lor, a frumuseþii hangiþei, trecând cu vede- dacã angoasa se estompeazã uneori. Modul rea absenþa icoanelor (pentru care Mar- de a privi întâmplãrile figureazã deriziunea ghioala are o explicaþie), mieunatul cotoiu- ce caracterizeazã literatura balcanicã3, omul lui la semnul crucii (explicat iarãºi logic), acestor locuri, deprins cu tragicul cotidian, furtuna (care doar aparent se iscã din senin, contemplându-l cu o ridicare din umeri, pe pentru cã, în realitate eul actorial consem- care nu este greu sã o asemãnãm cu indife- neazã cã se simþea înfrigurat când a ajuns la renþa absurdã. Poate nu întâmplãtor unul han ºi cã îl rãzbise umezeala). dintre cei mai mari scriitori absurdiºti, Eul narativ auctorial revine în finalul Eugen Ionescu, vine din Balcani. poveºtii, la o distanþã temporalã conside- Ca amintire a unei armonii originare, rabilã, explicând cã a fugit de trei ori la han, fantasticul vine, în planul textului literar, cã pocovnicul a fost nevoit sã-l ducã la mã- din jocul instanþelor narative4. nãstire, ca sã-l poatã însura. Tehnica rezu- Textul debuteazã cu naraþiunea unui eu mativã alterneazã însã ºi aici cu scena, când pe care Lintvelt îl numeºte actorial. În drum un isprãvnicel vine cu vestea cã hanul Mân- spre pocovnicul Iordache, “actorul” Fãnicã joloaiei a ars din temelii, cu tot cu stãpânã, îºi face socoteala cã printr-un “buiestru po- iar socrul comenteazã: “A bãgat-o pe jãratic trivit” ar putea ajunge într-un “ceas ºi jumã- pe matracucã”, pentru ca ulterior, dupã tate” la destinaþie. Mai are însã un sfert de repovestirea întâmplãrii, acelaºi personaj sã ceas pânã la hanul lui Mânjoalã. Deliberarea insiste: “Era dracul, ascultã-mã pe mine”, interioarã este alertã, timpul naraþiunii, instituindu-se într-o instanþã evaluativã. prezent. Trãsãtura dominantã a tipului na- Povestea, construitã dupã schema bas- rativ este scena. mului, în care eroul pleacã de acasã, trece Dupã câteva fraze numai, eul actorial printr-o sumã de probe, apoi, dupã ce se cedeazã spaþiul verbal celui auctorial, dovedeºte vrednic, se cãsãtoreºte, aduce în Fãnicã naratorul, care detaºându-se de luminã un personaj situat departe de exi- socoteala actorului-personaj insistã simbolic genþele basmului. Deºi “buiestrul potrivit” asupra luminii de la han, apoi, printr-un aminteºte de cãlãtoria ecvestrã, iar drumul, demers anamnetic, aduce în discuþie legen- veche metaforã a cãutãrii ºi a iniþierii, da potrivit cãreia Mânjoloaia ar fi prosperat întãreºte sugestia unui traseu existenþial la pentru cã “umblã cu farmece”, proba fiind o care se supune eroul, Fãnicã nu este cu si- altã legendã, aceea în care femeia ar fi fost guranþã vreun “Fãt Frumos”. Dimpotrivã, cãlcatã de tâlhari, unul murind în momen- incapacitatea de a rezista tentaþiilor sau tul în care încearcã sã spargã uºa, altul aceea de a trece proba furtunii, ca ºi întreru- pierzându-ºi darul vorbirii. Privit de la dis- perea drumului fãrã atingerea finalitãþilor tanþã, locul este scãldat în luminã, pentru amintesc mai degrabã de eºecurile persona- ca, din apropiere, lumina sã se dezvãluie ca jelor din textele existenþialiste. Metafora provenind de la focurile aprinse de drumeþi. drumului în cerc, pe timp de furtunã, reve- Potrivit datelor pe care le deþine naratorul, leazã însã dubla naturã a drumului eroului: 3 Muthu, Mircea, Balcanismul literar românesc. 4 Folosim Jaap Lintvelt. 57 Nicoleta Crângaru

fantasticã ºi absurdã totodatã. Dimensiunea - Asta nu-i treaba ta, a rãspuns bãtrânul, fantasticã vine din elementele magice pe asta-i altã cãciulã!” care le subliniazã naratorul povestindu-ºi Eul actorial nu face decât sã consemneze experienþa, cea absurdã reiese din rãtãcirea evenimentele, însã, la distanþa temporalã la (circularã) a eroului, prin furtunã, în preaj- care a ajuns reiterarea poveºtii, memoria a ma hanului, cãci aceasta devine o metaforã ordonat deja amãnuntele potrivit grilei a condiþiei omului în lume. Rãtãcitor este evaluative instaurate de naratarul Iordache. Fãnicã nu doar în momentul drumului spre În cadrul acesteia, povestirea insistã asupra casa socrului sãu, ci în toatã viaþa sa. El nu conotaþiilor diavoleºti ale cotoiului, respec- ºtie ce vrea, motiv pentru care George tiv, ale iedului negru, transferându-le sen- Cãlinescu a ºi decodat sensul nuvelei ca surile venite din memoria semanticã. metaforã a fricii de cãsãtorie5. Eroul nu se Convenþia pe care o implicã apelul la poate încadra cosmologic în lume, pentru cã aceastã memorie decodeazã prezenþa celor nu o înþelege ºi pentru cã o recepteazã douã animale, ca înfãþiºãri ale diavolului, raþional, de unde ºi teama sa de pasul pe aºa cum apar ele în folclor: “Simbolismul care trebuie sã îl facã. Ca urmare, rãtãceºte, pisicii este foarte eterogen, oscilând între obligând pe alþii sã-l scoatã din necaz, fãrã tendinþele benefice ºi malefice”6, ºi mai de- ca aceºtia (socrul) sã fie neapãrat ajutoare parte: “ea aratã pãcatul, prea marea aple- superioare prin putere, deºi pocovnicul care spre cele pãmânteºti” sau “pisica este Iordache pare sã fi trecut printr-o experienþã deseori socotitã slugã a iadului”, în timp ce similarã celei a ginerelui sãu. Socrul o inter- iedul/capra, potrivit aceluiaºi dicþionar de preteazã însã ºi dã semne cã a înþeles-o, simboluri, ar fi “gustul pentru libertate”7, “traducându-i-o” ºi lui Fãnicã. Spirit sceptic “în relaþie cu zeul trãsnetului”, elemente pe însã, ginerele refuzã versiunea socrului sãu, care le regãsim, nuanþate, ºi în studii fol- în locul cãreia nu poate pune nimic. Sfâr- clorice româneºti: “slugã fidelã a dracului”8, ºeºte, la fel ca eroii absurzi, fãrã a înþelege “strigoaicele ºi chiar diavolul iau adeseori nimic din lume ºi din existenþã. chipul ei”, transmite “prin substanþa ei de- Se pot determina astfel trei planuri tem- monicã, influenþa maleficã a puterilor întu- porale: unul care suprapune timpul poves- nericului”, capra fiind ºi ea valorizatã nega- tirii peste timpul istoriei, al doilea, rezuma- tiv, ca simbol al sãrãciei, dar nu numai: este tiv ºi iterativ, în care eul auctorial rememo- animalul creat de diavol, pentru a imita oaia reazã întâmplarea în faþa pocovnicului fãcutã de Dumnezeu, “vieþuitoare blestema- Iordache ºi al treilea, conclusiv, în care eul tã, intim asociatã forþelor malefice: Dintre auctorial beneficiazã de un alt narator, toate animalele e cea mai aproape de diavol: necunoscut, dar în faþa cãruia îºi asumã ele- el apare adesea sub înfãþiºarea ei”, spune mentele evaluative generate de primul na- Mihai Coman, citându-i pe I.Muºlea, Ov. ratar, pocovnicul Iordache. Deducem, aºa- Bârlea ºi T. Papahagi. dar, cã instanþa narativã auctorialã este cea Percepþia subiectivã a eului narativ acto- care genereazã interpretarea fantasticã, rial este, aºadar, nuanþatã de un alt eu nara- folosindu-se însã de deducþiile unui narator tiv, auctorial, care îºi asumã evaluãrile unui activ, pocovnicul a cãrui experienþã similarã narator activ, generator al unor interpretãri îl îndreptãþeºte sã evalueze în aceastã grilã venite din memoria semanticã, în baza cãro- evenimentele: ra hanul este loc rãu, hangiþa ce se uitã “- Întâi te dã la bune, ca sã te spurce, ºi pe chiorâº este însemnatã, legendele care o urmã, ºtie el unde te duce… înconjoarã explicând misterul frumuseþii - Dar dumneata de unde ºtii? sale, cotoiul ºi iedul ar fi manifestãri ale 5 Cãlinescu, George, Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent. 6 Dicþionarul de simboluri, vol 3, p.99. 7 Dicþionarul de simboluri, vol I, p.246. 8 Coman, Mihai, Mitologie popularã româneascã, p. 69. 58 Iluzia înþelegerii fantastice ºi absurdul rãtãcirii

diavolului, iar furtuna stârnitã la plecarea nu va fi niciodatã satisfãcutã, lucru sugerat protagonistului de la han îl transformã pe de motivul cãciulii, nicicând decodat în text, acesta într-o victimã a unor forþe cu care cu toatã importanþa pe care o dã recurenþa intrã în conflict, dar cãrora nu le poate eva- sa în planul naraþiei. lua nici dimensiunea, nici maleficitatea. Jocul narativ caragialesc suprapune aºa- Fãnicã-eroul nu se sperie însã de întâm- dar douã dominante: una fantasticã, datã de plarea prin care a trecut, ci o povesteºte cu evaluarea în plan auctorial a evenimentelor, indiferenþã ºi chiar cu un zâmbet în colþul ºi una absurdã, datã de indiferenþa ºi inca- gurii. Eul actorial reþine doar curãþenia pacitatea de a înþelege a eului actorial, care odãilor, frumuseþea hangiþei, cãldura din repetã, la fel ca în orice text absurd, han, lumina etc. Deºi povesteºte, la cerere, povestea, subliniind circularitatea unei întâmplarea, aceasta nu îl sperie, pentru cã istorii în care omul se simte prizonier. ªi toatã convenþia legatã de amestecul dia- dacã nuvela nu este un joc cu spaima, aºa volului în lume i se pare absurdã. De aceea, cum ar trebui sã fie, ca text fantastic, acest este reticent la interpretarea pe care o dã lucru vine din convenþia receptatã ca absur- socrul sãu evenimentelor, “ei, aº! am zis dã de eul narativ actorial, de indiferenþa în eu”, râde de implicaþiile malefice ale faþa pericolului, ca ºi în faþa tragicului (cãci poveºtii: “dar dacã e aºa, pocovnice, dracul incendiul de la han nu genereazã nici spai- te duce, se vede, ºi la bune…”, pune între- mã, nici compãtimire, ci indiferenþã ºi râs), bãri sceptice: “dar dumneata de unde ºtii?”. elemente ce, valorizate pe fond balcanic, Indiferenþa faþã de convenþie ºi contem- sunt de fapt manifestãri ale absurdului în plarea ei cu ochi critic nu sunt însã singurele literatura românã. Caragiale prefigureazã elemente care trãdeazã o viziune absurdã ce aceastã viziune nu doar în schiþe sau teatru, se suprapune peste cea fantasticã: repetarea ci ºi în nuvele, între care un exemplu privi- poveºtii trãdeazã o nevoie de înþelegere care legiat este proza “La hanul lui Mânjoalã”. 59 Atitudini

Adrian-PPaul ILIESCU Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

Emil Cioran ºi explozia existaserã de mult, poate dintotdeauna; dar naþionalismului agresiv elogiul urii ºi ura delirantã erau ceva nou. Pacifismul mai fusese, pe ici pe colo, obiectul deriziunii; dar respingerea sa progra- „Îmi apare evidentã prezenþa iste- maticã, exaltarea spiritului rãzboinic, cultul riei mele de atunci” agresivitãþii constituiau elemente inedite în Emil Cioran spaþiul carpato-danubian. Delimitãri gla- ciale de idealurile iluministe, inclusiv de raþionalism, mai apãruserã (deºi mai curând Observatorul grãbit poate cãdea pradã sporadic); dar o repudiere brutalã a raþiunii impresiei cã peisajul spiritual interbelic nu ºi un cult deschis pentru misticism erau ele- s-a distanþat semnificativ faþã de cel carac- mente cu totul noi. Existase totdeauna un teristic României dinainte de 1914. Existenþa anumit sentimentalism; acum, însã, îºi fãcea unui larg (deºi nu complet) consens naþio- apariþia un veritabil cult al «trãirii» ºi al nalist ºi antisemit, prezenþa unei puternice excesului pasional. Cultul Omului de geniu dominante politice de dreapta (care fãcea ca nu numai poziþiile Stângii, ci chiar cele de ºi al Personalitãþii salvatoare îºi fãcuse centru sã fie atribuite exclusiv celor pre- simþitã prezenþa mai de mult, impulsionate supuºi a fi «strãini de neamul românesc») ºi de romantism ºi de mesianismul paºoptist; locul central ocupat de ortodoxie în viaþa dar elitismul cu accente isterice scotea capul socialã – toate aceste trei componente pot în sfera publicã abia acum. sugera o netulburatã continuitate de atmos- ferã publicã. Naþionalismul megaloman Marca unor puternice continuitãþi nu poate fi contestatã, desigur, dar impresia cã „Supraoamenii noºtri, care s-au ar fi fost vorba, în esenþã, de acelaºi peisaj aprins de teoria forþei, mi se par este totuºi greºitã. De fapt, s-au produs deplin ridicoli” schimbãri ce pot fi considerate de-a dreptul G. Cãlinescu spectaculoase – ºi tocmai ele confirmã apa- riþia, pe scena autohtonã, a unei a doua Naþionalismul românesc fusese, prin explozii de intransigenþã politicã isteri- tradiþie, unul defensiv ºi protector; scopul coidã. Naþionalism a existat totdeauna, la sãu declarat rãmãsese «apãrarea fiinþei noi (ca ºi, de altfel, în alte pãrþi); dar nu ºi naþionale», a identitãþii româneºti. «Reîntre- naþionalismul agresiv, fanatic, megaloman. girea» însãºi era perceputã, prin tradiþie, ca Ortodoxia era, bineînþeles, o dimensiune acþiune de protecþie, de «salvare» (a fraþilor strãveche a spiritului public românesc; dar «de peste munþi»), ºi nu ca afirmare a spiri- nu ºi ortodoxismul mesianic, cu accente vi- tului dominator sau a vigorii eroice a rulente. Antisemitismul avea destulã vechi- «rasei». În epoca interbelicã, lucrurile se me; dar apelurile deschise la «eliminare», schimbã radical. O seamã de intelectuali justificarea deschisã a violenþei, chiar a exaltaþi încep sã priveascã naþiunea prin crimei ºi bestialitãþii, nu. Accesele de urã prisma unei mitologii a «faptelor gigantice» 60 Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

ºi a «destinului nãvalnic». Prin ocheanul tenþã. Cã oamenii politici aleargã dupã pu- întors al acestei mitologii, românii au fost tere n-ar fi fost, în sine, o afirmaþie compro- simple târâtoare: „pânã acum am fost rep- miþãtoare. Dar aceastã simplã descriere a lu- tile”1. Naþiunea românã apare culpabilã, crurilor se cupla cu ideea cã românii «n-au vinovatã de «a nu fi fãcut nimic»: „Doamne! fãcut nimic timp de o mie de ani», cã ei «au ce vom fi fãcut o mie de ani?! [...] am ajuns vegetat» doar, deoarece n-au manifestat sã ne dãm seama cã n-am fãcut nimic...”, «orgoliu», deoarece, pe scurt, n-au etalat anunþã Cioran (39). Sentinþã absurdã pentru putere. Cadrul de gândire astfel schiþat con- orice judecatã normalã, dar relativ uºor de firmã faptul cã Emil Cioran nu se limita la înþeles pentru oricine crede cã „marile naþi- reiterarea unor idei comune despre profilul uni trãiesc ºi se distrug doar pentru a-ºi politicianului; era el însuºi convins cã valoarea gusta propria lor putere” (37), ºi cã forþa ºi mãreþia se reduc la putere. Culturi adevãrate „nu trebuie consideratã ca un pretext sau ca sunt numai cele «mari», «puternice», «me- un mijloc”, ci drept un scop în sine (37). sianice», care încearcã sã-ºi adjudece lumea: „Finalitatea omului politic este puterea. „Aspiraþia nemãrturisitã, dar constantã a Acestui idol îi sacrificã el totul”, ne reamin- unui popor, ridicat prin creaþii la mare cul- teºte autorul Schimbãrii la faþã a României turã, trebuie sã fie: închegarea lumii întregi în (165). Ideea, ca atare, nu era decât un loc jurul sãu (12). ”Ca atare, nimic din ceea ce comun; dar Cioran nu fãcea doar sã o citeze produc þãri ca „Suedia, Danemarca, Elveþia, (ºi sã evoce, prin ea, o simplã stare de România, Bulgaria, Ungaria, Serbia” (10) nu lucruri), ci îºi asuma pe deplin chiar impli- poate conta. În treacãt, Cioran pare a caþiile ei normative. Tocmai din acest motiv reproºa României ºi sterilitatea, ºi lipsa de ajungea el la severitatea judecãþii privind orgoliu (acceptarea lipsei de libertate) (39); bilanþul naþional dupã un mileniu de exis- dar atât una, cît ºi cealaltã se verificã tot prin

1 Emil Cioran Schimbarea la faþã a României, Humanitas, 1990, p. 207. În cele ce urmeazã, voi insera în text, între paranteze rotunde, numãrul paginii din acest volum la care se aflã citatele respective. 61 Adrian-Paul Iliescu

prisma idealului «marilor culturi mesianice». rau adesea sã prezinte propriile popoare De fapt, ceea ce decide chestiunea este tot drept «victime» (ale lipsei de «spaþiu vital», puterea, «puterea misionarã»; ceea ce con- ale unor «rase strãine» etc.) ºi deci sã adopte teazã este «extazul forþei»: „punctul culmi- un limbaj pseudo-justiþiar, mai curând decât nant al unei mari culturi îl vãd în extazul sã facã sincer apologia crimei ºi a bestiali- forþei sale” (34). «Mare putere» ºi «mare cul- tãþii. Rareori ideologia fascistã ajungea (spre turã» sunt noþiuni inseparabile, care „se exemplu) pânã la a afirma deschis cã: implicã ºi se condiþioneazã”(203) – iatã ceea „Pentru ca un neam sã-ºi deschidã drum în ce s-ar putea numi «sofismul fondator» al lume, toate mijloacele sunt justificate. concepþiei lui Emil Cioran din Schimbarea la Teroare, crimã, bestialitate, perfidie sunt faþã a României. Din diverse alte puncte de meschine ºi imorale numai în decadenþã, vedere, «culturile mici» ar putea apãrea pli- când se apãrã prin ele un vid de conþinuturi; ne de grandoare (de imaginaþie, de fertili- dacã ajutã însã ascensiunea, ele sunt virtuþi. tate, de curaj în faþa istoriei). Pentru Cioran, Toate triumfurile sunt morale” (42). însã, creativitatea micilor culturi ºi eroismul lor nu conteazã deoarece nu reprezintã pu- Asemenea idei poartã în mod clar marca tere misionarã, ci cel mult, putere de a re- maximei sãlbãticii tribale ºi a unui naþiona- zista (noi, românii, spre exemplu, „am pur- lism de-a dreptul criminal; ele justificã tat numai rãzboaie de apãrare, am rezistat cuvintele foarte dure spuse la adresa au- numai la invazii”) (137); or, simpla rezis- torului lor de comentatori ca Lucian Blaga tenþã nu produce niciodatã «extazul forþei». sau G. Cãlinescu. Dar mesajul acestor idei Cum naþiunea românã nu a fãcut din poate fi lesne edulcorat ºi mascat de consi- forþã un scop în sine ºi nu «ºi-a gustat pro- deraþiile cu care Cioran îºi asezoneazã (în pria forþã», adicã nu s-a adãugat naþiunilor acelaºi context) apelul agresiv. Înaintea «tari» – cãci: „Pânã acum nimeni n-a vorbit frazelor cutremurãtoare citate mai sus, arzã- de naþiuni morale ºi imorale; existã numai torul patriot anunþã, bunãoarã, cã „un naþiuni puternice ºi naþiuni slabe, agresive popor cu instinctul libertãþii trebuie sã pre- ºi tolerante” (37) – rezultã cã ea n-a fãcut ni- fere sinuciderea sclaviei” (42). Cititorul naiv mic. Corolarul previzibil al acestui bilanþ poate deci bãnui cã pledoaria pentru „teroa- deliberat deprimant este apelul la «explo- re, crimã, bestialitate” se referã exclusiv la... zie» (45), la «salt transfigurator», la «imperi- luptele naþionale de eliberare, în care bruta- alism politic» (43) º.a.m.d. Naþionalismul nu litatea opresiunii ar justifica brutalitatea mai are aici profilul de forþã eliberatoare, ci pe revoltei. Dupã frazele cutremurãtoare amin- acela de putere dominatoare. Aspiraþiile nu tite, Cioran se lanseazã subit într-o elegie mai merg spre eliberare sau emancipare; ci pentru suferinþa milenarã a Ardealului spre afirmare imperativã, spre superioritate oprimat („Nu înþeleg cum existã oameni asupra altora (a «naþiunilor slabe»), spre un care dorm liniºtiþi dupã ce se gândesc la tip sau altul de hegemonie. Se afirmã des- existenþa subteranã a unui popor persecu- chis cã România poate avea pretenþii hege- tat, la secolele de întuneric... etc.” (42)) Din monice, fãrã nici o justificare: „Pretenþiile ei nou, cititorul lipsit de vigilenþã poate crede de hegemonie viitoare n-au nevoie de nici o cã n-ar fi vorba decât de un legitim patriot- justificare specialã ºi în nici un caz de con- ism, eventual formulat cu o anume exaltare. siderente etice” (206). O minimã analizã indicã însã cã nu poate fi Schimbarea ce s-a petrecut poate trece vorba de asta. La momentul elaborãrii tex- neobservatã, mai ales datoritã abilitãþii cu tului (1938-1939), Ardealul nu era ocupat ºi care Cioran amestecã lucruri diametral deci nu se punea problema vreunei lupte opuse, creând o perdea de fum în spatele pentru eliberare (putea fi cel mult vorba de cãreia toate formele devin confuze. Tezele o revanºã istoricã împotriva celor care l-au naþionalismului sãu agresiv sunt extrem de ocupat timp de secole). Dar, lãsând la o radicale, mai virulente chiar decât multe parte aceste contingenþe temporale, este dintre pledoariile autorilor fasciºti ce prefe- limpede cã pledoaria lui Cioran nu vizeazã 62 Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

rãzboaiele de eliberare naþionalã. Cadrul instincte: „Dacã omul politic este mânat de subiacent acestei pledoarii nu este constitu- forþe instinctive ºi rãspunde unei voci a sân- it de opoziþia libertate-oprimare, ci de dis- gelui, atunci el nu poate fi decât prizonierul tincþia dintre elan ºi decadenþã; evident, voluntar al acestei lumi. Imperiul sângelui tânãrul publicist ardelean se sprijinã aici (ca este imperiul lumii noastre” (158). Retorica de nenumãrate ori) pe o idee nietzscheanã: instinctelor ºi a sângelui era, desigur, inspi- morala e un instrument al slãbiciunii (sau ratã de ideologiile naþionalist-extremiste decadenþei) – numai decadenþa stigmatizea- familiare epocii, ºi ea se opunea retoricii li- zã crima ºi bestialitatea, în timp ce triumful bertãþii, practicate de partidele de orientare (ce încununeazã elanul celor puternici) liberalã. Este demn de consemnat cã Cioran anuleazã orice stigmat. Nu este deci câtuºi respinge explicit, pentru români, aventura de puþin vorba de eliberarea celor slabi militarã: „Nu cã România ar trebui sã mân- (oprimaþi) de sub jugul celor puternici, ci, gâie visul explicit al cuceririi þãrilor din dimpotrivã, de afirmarea celor puternici în jurul ei” (137); dar de ce nu? din ce motiv? dauna celor decadenþi: ideea cã „toate tri- Rãspunsul, care vine în fraza imediat urmã- umfurile sunt morale” nu lasã nici un dubiu toare celei citate, este edificator: România „e asupra mesajului lansat de Cioran – el chea- prea domoalã pentru asemenea absurditãþi” mã la triumf (la «deschiderea unui drum în (137). Cu alte cuvinte, nu militarismul în lume»), indiferent de mijloacele folosite, ºi sine este revocat; ceea ce se scoate din dis- nu la restabilirea dreptãþii pentru cel opri- cuþie este doar întreprinderea militarã au- mat. Pe scurt, este un exemplu tipic de ide- tohtonã, o manifestare de forþã pentru care ologie naþionalistã agresivã, axatã pe cultul românii sunt de fapt inapþi. Sugestia este «triumfului» ºi pe denunþarea oricãror destul de clarã: nu cã n-ar merita ca Româ- scrupule morale. nia sã creeze, cu arma în mânã, un imperiu Rãzboiul «bun», de apãrare sau eliberare, balcanic; dar ea este prea moale pentru a aureolat în tradiþia noastrã literarã ºi isto- aspira la aºa ceva. Pentru ea, acesta ar fi un ricã, este acum în cel mai bun caz minimali- obiectiv absurd (prin nerealism). Cã aºa zat ca fiind doar „onorabil”; în schimb, rãz- stau lucrurile, cã imperialismul românesc boiul de agresiune este exaltat drept criteriu nu este negat, ca indezirabil, ci promovat, ni al mãreþiei: „A rezista la un atac este onora- se confirmã în finalul cãrþii, unde Cioran bil; a pleca la atac este strãlucitor. Atât timp traseazã sarcina supremã: „Supremaþia cît un popor n-a purtat un rãzboi de agresiune, noastrã spiritualã ºi politicã în sud-estul el nu existã ca factor activ al istoriei” (131). Europei trebuie sã ne fie obsesia politicã de Alteori, rãzboiul de apãrare este evocat cu fiecare zi” (202). maxim dispreþ: „Sã ne gândim numai la Deºi Emil Cioran recurge uneori ºi la rãzboaiele noastre din trecut. Vai de ele! Am retorica eliberãrii (ceea ce îl preocupã în purtat numai rãzboaie de apãrare, am rezis- fond este mai curând eliberarea din încre- tat numai la invazii. Aºa am fost de neîm- menirea unui destin mãrunt), el este de fapt, pliniþi în rosturile noastre, încât nici mãcar o în mod evident, un slujitor zelos al cultului datã n-am putut concepe o afirmare agre- puterii, nu al cultului libertãþii. Tânãrul au- sivã...” (137-138). tor crede cã orice naþiune „cautã puterea” ºi Cioran are accese de militarism fanatic, tinde „sã devinã mare putere” (47, 56), aºa- pe parcursul cãrora vede în agresiune însãºi dar: „forþa ºi triumful ca finalitate, în afarã esenþa naþiunii: „Ethosul agresiv este un fel de restricþiile eticii” (56). Elogiul implicit al de ºira spinãrii a naþiunilor” (135). Strãlu- puterii conduce, în mod inevitabil, ºi la un cirea istoriei nu pare a veni decât din sân- elogiu al imperialismului, care este per- gele vãrsat în rãzboaie: „Petele roºii creeazã ceput drept condiþie fireascã a dinamicii strãlucirea istoriei” (136). Justificarea acestei naþionale: „orice imperialism autentic se exaltãri se face, ca de obicei, prin supoziþii leagã de sensul ºi de devenirea unei na- biologizante, care exacerbeazã influenþa þiuni” (57). Imperialismul sau dominaþia instinctelor; politicul însuºi este redus la asupra altor naþiuni nu sunt simple stãri de 63 Adrian-Paul Iliescu

fapt; ele þin cumva de destinul normal al (64). Tragedia noastrã – deplânge Cioran – naþiunilor, de marele lor destin. Cioran nu este de a nu fi capabili sã trãim conflictele ºi, percepe dominaþia ca pe un rãu necesar. mai mult decât atât, sã le declanºãm: „ce Dimpotrivã: dominaþia este mãsura geniu- soartã am putea sã opunem altora pentru a lui – „un mare geniu politic trebuie sã fie genera conflicte? Noi nu suntem prin con- prin excelenþã un dominator” (159); mai flicte, nici mãcar în ele” (71). Trebuie, insi- mult, ea constituie «calea regalã» de afir- nueazã el, sã devenim o sursã de conflicte mare a naþiunilor; chiar valorile unei naþiuni pentru a ne omologa ca naþiune; trebuie sã se materializeazã exclusiv prin dominaþie: devenim primejdioºi, ameninþãtori, cãci „un „O mare putere nu se poate valorifica decât popor existã întrucât constituie o primej- prin dominaþie” (56). Agresivitatea însãºi die” iar capacitatea sa politicã se mãsoarã este valorizatã pozitiv: „Un popor conteazã dupã gradul de ameninþare pe care îl po- prin numãr; dar mult mai mult prin forþa lui sedã (155). agresivã” (60). Dacã popoarele conteazã Rolul decisiv jucat în viziunea lui Cioran prin capacitatea de a declanºa agresiuni, de factorii comportamentali nocivi – agre- morala (pentru români) nu poate fi decât sivitate, capacitate de ameninþare etc. – este una singurã: e timpul trezirii din somnul confirmat de extinderea ce li se oferã. Nu atitudinilor moderate (cãci „românii au fost este vorba de un simplu realism politic, de totdeauna prea cãlduþi” (61), prea ataºaþi simpla recunoaºtere lucidã a influenþei lor echilibrului); este timpul unui «salt istoric», pe plan internaþional, cum ar putea fi încli- al eliberãrii instinctului „combativ ºi mili- nat sã creadã un admirator al elanurilor tant” (61), al declanºãrii unei «furii a deve- juvenile cioraniene; în excesivitatea sa, nirii», cãreia ar trebui sã ne abandonãm „cu autorul Schimbãrii la faþã a României se strã- pasiune pânã la prostie sau pânã la isterie” duieºte sã amplifice influenþa acestora în 64 Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

toate sferele. Pânã ºi religiozitatea noastrã vertire manifestatã cu atât mai curajos, chiar este ratatã deoarece... nu e agresivã! (79) Nu fanatic, cu cât pãrea justificatã de evoluþiile suntem, se lamenteazã Cioran, cu adevãrat europene (de resurgenþa ideologiilor agre- religioºi – cãci „un popor religios, adicã fa- sive, mai ales a fascismului). Cioran ºi com- natic, profetic ºi intolerant [...] îºi deschide pania se simþeau pe creasta valului: hitlerismul, un drum în lume [...]” (79). Ortodoxia este fascismul italian, imperialismul japonez, ba în culpã, deoarece este... „neprimejdioasã” chiar ºi imperialismul rusesc, le apãreau ca (79). De aici, necesitatea «schimbãrii la tendinþe predestinate („Rusia, Germania ºi faþã»... trebuie sã devenim primejdioºi pen- Japonia îmi par a defini elementele acestei tru ceilalþi, dacã e sã existãm cu adevãrat. fatalitãþi”, se pronunþã solemn autorul Trebuie sã devenim „o Românie în delir” (91). Schimbãrii la faþã a României (51)) dar ºi ca Trebuie sã atingem excelenþa, care nu constã miºcãri de viitor, iar ele pãreau de naturã a însã în nimic altceva decât „risc ºi aventurã” legitima virulenþe naþionalist-mesianice cio- (127); iar aventura trebuie împinsã pânã la raniene. absurd, cãci „rezervele de absurd sunt surse de mãreþie” (127). În sfârºit, ni se reco- mandã chiar ºi „un grãunte de nebunie”, ca Mesianismul ofensiv sursã a tuturor realizãrilor (127). Nu este „...nu e naþionalist acela care nu su- vorba, cum s-ar putea bãnui, doar de grãun- ferã infinit cã România n-are mi- tele de nebunie al omului de geniu; se siunea istoricã a unei culturi mari, impune ca necesarã nebunia propriu-zisã, delirantã, ºi chiar nebunia colectivã: „Po- imperialismul politic, megalomania poarele care nu sunt apucate de o nebunie inerentã ºi voinþa nesfârºitã de pu- colectivã, din când în când, se anchilozeazã tere, caracteristice marilor naþiuni” în tradiþii, care, automatizate, le scot din rit- Emil Cioran mul istoriei” (184). La aceasta se adaugã, bineînþeles, câteva elemente din recuzita Aºa cum am sugerat deja, universul cultului morþii: nu numai cã moartea este mentalitãþilor autohtone conþinea de mult deseori preferabilã (preferabilã stagnãrii un filon mesianic. Era însã vorba de un sau «fixãrii» (175), preferabilã evoluþiei fãrã mesianism patriotic-defensiv, al eman- salturi (48) etc. ), dar numai ea dã sens exis- cipãrii ºi al valorilor iluministe (al progresu- tenþei: „Moartea eroului este sensul vieþii lui, al raþiunii civilizatoare ºi al consensului celorlalþi” (185). Cultul nebuniei ºi cel al universalist). În anii ’30, retorica mesianicã morþii vin sã încununeze originalitatea ela- îºi schimbã însã radical tonul. La Emil nului istericoid cioranian. Cioran, se vede limpede cum mesianismul Este evident cã, pentru români, aceastã s-a transformat din instrument de eliberare misticã a puterii ºi dominaþiei, acest elogiu ºi civilizare în scop în sine. «Misiunea» nu al agresivitãþii ºi fanatismului, al exube- mai este o etapã a devenirii naþionale, nu ranþei delirante, erau ceva nou. Obligatã, este o fazã a evoluþiei, ci finalitatea ultimã a timp de secole, sã lupte pentru dreptul la acesteia; este chiar ceea ce dã sens existenþei propria existenþã, pentru libertate, angajatã unui popor – acolo unde nu existã o misi- aproape fãrã întrerupere într-o confruntare une, o sarcinã profeticã, nu existã nimic: cu puterile dominante din jur, naþiunea „Oamenii în care nu arde conºtiinþa unei românã nu putea fi (în mod firesc) o admi- misiuni ar trebui suprimaþi. Fãrã spirit pro- ratoare a filosofiei forþei. Mesianismul care i fetic viaþa este un joc inutil” (47). Mesianis- se potrivea era cel al eliberãrii ºi eman- mul este perceput ca expresie a «esenþei» cipãrii (cultivat de paºoptiºti, bunãoarã), naþionale; „problema menirii României” nicidecum cel al hegemoniei ºi al «chemãrii este însãºi problema „obligaþiei supreme ºi ul- imperiale». Patetismul cioranian în favoarea time faþã de esenþa ei” (46). Nu mai este vorba forþei ºi dominaþiei nu putea deci fi decât de ideologii sau ofensive spirituale elibera- rezultatul unei alte convertiri subite, con- toare aduse de o anumitã epocã, religie sau 65 Adrian-Paul Iliescu

miºcare de idei; este vorba de însãºi mani- orbire faþã de alþii, un cult mistic al propriu- festarea caracteristicã a unui popor ade- lui popor, cult admis, de altfel, cu seninã- vãrat (adicã «mare»), deoarece „mesianis- tate: „mesianismul înfloreºte pe cultul mis- mul se naºte dintr-o forþã lãuntricã a unui tic al poporului...” (49) popor” (23). Perenitatea etnicã þine de am- În al treilea rând – ºi este lucrul cel mai ploarea misiunii: „Respiraþia istoricã a unui important – mesianismul preferat (ºi profe- popor este cu atât mai amplã cu cât misi- rat) de interbelici este imperialist ºi ofensiv. unea lui e mai mare. De aceea, în toate cul- Caracterul sãu particularist (nu în sensul de turile mari, dimensiunile viziunii mesianice a se limita, în acþiune, la o regiune particu- se contureazã în proporþii grandioase” (25). larã, ci în sensul de a fi inspirat, modelat ºi Nu mai avem de-a face cu misiuni puse în posedat de o culturã ºi naþiune anume) îl slujba poporului; acum, poporul însuºi împinge spre imperialism: „imperialismul existã pentru a da viaþã misiunilor. este implicaþia practicã a mesianismului” Mesianismul interbelic are, ca orice alt (13). Pentru Cioran, logica acestei legãturi tip de mesianism, o dimensiune soteriolo- este evidentã: mesianismul unui popor gicã: el luptã pentru „o formulã de salvare, aspirã la fixarea lumii în jurul acelui popor, pe care o crede universalã ºi definitivã” drept care „douã popoare mesianice nu pot trãi (12-13). Dar asemãnãrile ºi punctele comune în pace” (12). Aºadar, mesianismele „se deo- se opresc aici. sebesc, se opun, se rãzboiesc” (12). Dacã Mesianismul exaltat de Cioran con- mesianismul «progresist» aspira la dreptate, trasteazã puternic cu cel care existase ante- la bine ºi la o înflorire nerestrictivã a uma- rior în cultura românã. Mai întâi, el este axat nului, mesianismul naþionalist-ofensiv pe pe orgoliu naþional, nu pe un simþ al drep- care îl predicã Cioran aspirã la putere ºi tãþii (pentru toate popoarele); este mistic, ºi exclusivism: „Orice idee mesianicã exprimã nu raþional: „în aceastã misiune, trebuie sã direct sau camuflat o pornire spre putere, fie o aºa de mare proiecþie de orgoliu, încât aºa încât nu existã mesianism fãrã implicaþii incomensurabilul viziunii sã menþinã o politice. Elanurile mesianice sunt expresii atmosferã misticã. Un mesianism fãrã misti- eterate sub care se ascund realitãþi ce sfâºie cã e gol ºi inutil” (46). Este vorba de un me- naþiunile” (194). sianism fanatic, bazat pe exaltare ºi pe transfigurare, nu de unul înþelept, întemeiat raþional. De aici sublinierea: „România are Cultul puterii nevoie de o exaltare pânã la fanatism. O ºi al succesului Românie fanaticã este o Românie schimbatã la faþã. Fanatizarea României este transfigu- Eºecul ambiþiilor de «lider regional» ale rarea României” (46). Consecvent cu aceste României ºi al aventurii ei din perioada opþiuni extreme, mesianismul interbelic se rãzboaielor balcanice – aventurã plãtitã atât dezintereseazã de adevãr ºi se sprijinã pe de scump în primul rãzboi mondial, la mituri. „Miturile unei naþiuni sunt ade- Turtucaia ºi pe tot teritoriul ocupat de tru- vãrurile ei vitale. Acestea pot sã nu cores- pele bulgare – nu i-a învãþat minte pe ires- pundã adevãrului; faptul n-are nicio impor- ponsabilii noºtri diriguitori de conºtiinþe. În tanþã” (47). loc de a abandona absurdele pretenþii de În al doilea rând, mesianismul exaltat de metamorfozare a României într-o putere Cioran este particularist ºi naþionalist. El nu «ameninþãtoare» (rol cu totul nepotrivit, pe presupune concertarea cu lumea civilizatã care ea nu l-a putut juca niciodatã, dupã (aºa cum era cazul la paºoptiºti), ci o afir- cum nu-l poate juca nici azi, în ciuda anumi- mare naþionalã care se dezintereseazã de tor ambiþii prezidenþiale vizibile în actualul restul lumii; suntem deci avertizaþi cã „misi- mandat), exaltaþii interbelici au apãsat tot unea României trebuie sã ne fie mai scumpã mai tare pe pedala «miturilor imperialiste». decât toatã istoria universalã” (47). În aceas- Cum se explicã aceastã decuplare de tã interpretare, mesianismul presupune realitate? O sursã a fascinaþiei pe care 66 Patru explozii de intransigenþã istericoidã (II)

extremismul de dreapta o exercita asupra lor a fost cultul succesului. Deºi aveau pre- tenþii de mare intelectualitate, promotorii naþionalismului ofensiv interbelic nu iubeau adevãrul (marcã distinctivã a intelec- tualului autentic) cât iubeau succesul. Aceastã concluzie este în primul rând vala- bilã pentru Emil Cioran, care preia de la Nietzsche ºi afirmã sentenþios teza irele- vanþei adevãrului. Schimbarea la faþã a Ro- mâniei este, în întregul ei, dovada unui striv- itor dispreþ pentru adevãr ºi al unui nedrã- muit respect pentru succes ºi putere. Ca ºi alþi lideri de opinie ai vremii, Cioran era fas- cinat de succesul fascismului italian: „Fas- cismul a realizat pentru Italia ceea ce n-au fãcut secole de evoluþie politicã”, clama el, grãbindu-se ca ºi mulþi alþii sã închidã apoteotic bilanþul politicii mussoliniene (148). În publicisticã, la fel de grãbit, îºi declara emfatic admiraþia pentru Hitler. Teze cum era «nu conteazã morala, ci doar ascensiunea» sau mentalitatea tipicã de a nu da nici o importanþã rezolvãrii problemelor stringente ale societãþii autohtone – cãci, nu-i aºa, nu conta rezolvarea problemelor acute ale României, ci numai «dominaþia» sau «supremaþia» ei în Balcani – aratã cât de departe poate ajunge obsesia puterii ºi a deºi evenimentele europene aveau sã evi- succesului. Mistica puterii se instalase atât denþieze în numai cinci-ºase ani gratuitatea de adânc în mintea lui Emil Cioran, încât îl sentinþelor cioraniene, agitatul profet nu s-a determina sã vadã în forþa politicã chiar ºi simþit câtuºi de puþin obligat la vreo recon- rezolvarea problemelor spiritului. „Politicul siderare sau la vreo explicaþie. O minimã nu cunoaºte decât forþa care se serveºte pe decenþã intelectualã l-ar fi obligat pe autorul sine – ºi când e prea mare, se mai pune ºi în Schimbãrii la faþã a României, nu neapãrat sã slujba valorilor. Excesul puterii serveºte facã mea culpa, dar sã reia propriul text ºi sã spiritului pentru a nu se dizolva în propria mediteze asupra propriilor inepþii. «Cum încordare” (33). Imperialismul este ºi „feno- am putut face asemenea afirmaþii?» sau, cel men creator” (rezervat, desigur, „culturilor puþin, «unde greºeam în postulatele mele, mari”) (203). Adoraþia puterii îl împinge pe atât de rapid reduse la ridicol de fapte?» ar (altfel cinicul) Cioran la orbire totalã: în fi trebuit sã fie întrebãrile prioritare pentru aceastã stare, el postuleazã infailibilitatea Emil Cioran. Nu pare sã ºi fi le pus nicio- dictatorilor – „Cine ºtie porunci permanent datã. Chiar la reeditarea din 1990 a cãrþii, se ºi este ros de obsesia puterii nu se poate mulþumeºte sã emitã câteva aluzive expresii prãbuºi” (173) – ºi dreptul lor absolut, deºi autocritice („divagaþii”, „orgoliu”, „iste- inexplicabil, de a hotãrî destinele oamenilor rie”), fãrã a formula nici mãcar o singurã (174). Pentru asemenea sentinþe, evident reflecþie serioasã asupra unor erori de contrare faptelor istorice atestate, este greu gândire ºi atitudine atât de stridente ca cele de gãsit o altã explicaþie decât exaltarea din carte. De ce oare a predicat un „etos istericã faþã de care autorul s-a abandonat eroic, cu tot ce acesta presupune ca oroare ºi de bunã voie. Sã remarcãm în treacãt, cã, pasiune bestialã” (186), de ce a fãcut apolo- 67 Adrian-Paul Iliescu

gia «supremaþiei noastre», în ce raport real oamenii îºi adapteazã scopurile la mijloace, se gãsea la maturitate ºi la bãtrâneþe cu nu invers. tezele susþinute cu atâta patos la sfârºitul Chiar dacã ipoteza «setei de putere» anilor ’30, iatã întrebãri la care Emil Cioran apare oarecum excentricã, prin prisma a nu s-a simþit dator sã rãspundã. Orgoliul ceea ce ºtim efectiv despre viaþa lui Cioran, juvenil, reiese din laconica notã, îi apãrea ca o altã ipotezã este mult mai greu de respins: o scuzã suficientã. Dar este ea oare? cea privitoare la histrionismul, clovneria ºi, România anilor ’30 era o þarã în avânt în ultimã instanþã, la tuºa de escrocherie cultural ºi economic, dar marcatã de grave sentimentalã din profilul cioranian. Existã probleme sociale ºi politice. Corupþia, un puternic element de farsã în figura lui politicianismul, autoritarismul, extremis- Cioran. Dupã ce a fãcut teoria realizãrii mul, sãrãcia, analfabetismul ºi multe alte colective, exclusiv prin naþiune (50, 57, 101- tare apãsau greu asupra statului ºi a cetãþe- 102), nu prin individualitate, Cioran a trãit nilor. Cât de nepãsãtori ºi cât de insensibili întreaga viaþã pentru el însuºi, ca individu- trebuiau sã fie cei care, ca Emil Cioran, igno- alitate purã, cultivându-ºi propriile intuiþii rau aceste probleme autentice, inventând în ºi urmãrindu-ºi netulburat reuºitele stilis- schimb subit „necesitatea supremaþiei” tice personale. Dupã ce a fãcut teoria sãlba- românilor în Balcani, nevoia de „risc ºi ticã a iubirii absolute de neam, s-a instalat în aventurã” etc.? Jucau ei oare un simplu rol Franþa ºi a trãit ca francez, nepãsãtor de la modã, erau pur ºi simplu histrioni ahtiaþi soarta României ºi fãrã nicio implicare în dupã succesul adus de teribilismele (uneori destinul naþiunii sale. Dupã ce apãrã cu cutremurãtoare) pe care le proferau? Era îndârjire rãzboiul ºi etosul eroic (129, 130), o vorba oare de o anumitã incompetenþã ºterge la timp din zona fierbinte, nu face nici politicã? o zi de front ºi trãieºte liniºtit ca parizian Oricare dintre variante rãmâne inaptã sã cuminte pânã în ultima sa clipã. Tot disculpe virulenþa din textele cioraniene, patetismul – patriotic, eroic, apocaliptic – „turbarea” care le îmbibã. Deºi pozau în din Schimbarea la faþã a României, toatã îndâr- oameni de carte, autorii unor asemenea texte jirea ºi dãruirea pentru absolut, nu ºi-au nu putea fi, de fapt, decât fascinaþi de, ºi, gãsit nicio materializare în viaþa personalã probabil, ahtiaþi dupã succesul ºi puterea pe (de boem liniºtit) dusã de Cioran la Paris. care le predicau. Evident, evoluþia ulte- Ne-a umezit ochii cu elanurile ºi exploziile rioarã a lui Cioran pare sã infirme prezenþa sale de maximalism isteric, ne-a somat la unei sete de putere. modul suprem, ne-a pus în faþa unor exi- Dar rãmâne o întrebare deschisã dacã el genþe absolute – pe care le-a uitat instanta- nu a dorit efectiv puterea sau doar a neu ºi pe care le-a ignorat cu nonºalanþã el renunþat la orice veleitãþi legate de ea, însuºi primul. deoarece a conºtientizat lipsa sa de ºanse. A O comparaþie cu alþi corifei ai «revoltei reacþiona în acest mod era caracteristic pen- supreme» de dreapta din epocã, cum ar fi tru Cioran: conform propriilor mãrturisiri, Ernst Jünger (care a luptat în ambele îºi impusese din tinereþe asceza sexualã rãzboaie, ºi a fost rãnit de paisprezece ori în datoritã convingerii cã nu ar fi putut seduce primul dintre acestea), ne indicã distanþa decât cel mult o servitoare. Decât cuceritor dintre un adevãrat partizan al etosului eroic de servitoare, mai bine ascet, a conchis el. ºi un talentat prestidigitator sentimental ca Dar nu cumva la fel au stat lucrurile ºi cu Cioran. Cuvintele lui Blaga (regretabile Puterea? Nu cumva Emil Cioran a abando- doar prin contextul în care au fost publicate, nat orice veleitãþi de putere doar în urma nu ºi prin conþinut), rãmân pe deplin adec- cristalizãrii convingerii cã aceasta îi era vate personajului Cioran: „Luaþi-l de aici. oricum inaccesibilã? Mai des decât credem, Nu e zmeu, e maimuþã”2.

2 Lucian Blaga Farsa originalitãþii, în vol. Pro ºi contra Emil Cioran, antologie de Marin Diaconu, Humanitas, 1998, p. 219. 68 Negru pe alb Nicolae ILIESCU Mumu

Oare mimez tristeþea? ªi ce sã fac cu ea? exponent al generaþiei mele, mã aflu unde- Cu tristeþea asta? ªi de ce-aº fi trist? Am, va la centura tropicalã a unei imaginare linii posed o viaþã normalã, analizele au ieºit de mijloc -, am un serviciu bun, modest bine - sunt un bolnav cronic, cu insuficienþã plãtit, dar asta-i situaþia bugetarilor, trãiesc respiratorie, cu tot felul de rinite ºi sinuzite, relativ bine, îmi trãiesc ºi pãrinþii, mulþu- cu sforãieli nãucitoare - , o stare socialã sta- mesc, ºi ai dumneavoastrã, ºi vreau sã nu bilã am, o soþie iubitoare ºi pe care o iubesc stau în marginea limbii române (am cunos- am, de asemenea, de ce sã mã plâng? Rãul cuþi care spun despre mine cã aº fi cel mai secolului? Merde, cum s-ar zice pi fran- bun stilist al generaþiei!). De ce-aº fi trist? ªi þuzãºti. De vãzut, vãzui ceva din lumea asta totuºi... înconjurãtoare, probai satisfacþia unor Sã treci de cincizeci de ani ºi sã ai acum tipãrituri, chiar a unei mici cote de scandal satisfacþiile pe care ar fi trebuit sã le încerci ºi nu numai - sunt pe deplin conºtient cã nu la douãzeci ºi cinci, hai treizeci. O maºinã sunt nici cel mai bun, nici cel mai prost performantã, vacanþe tihnite, nu neapãrat pe Coasta de Azur, undeva confortabil ºi unde sã curgã Timpul leneº ºi cu mici satis- facþii cultural-turistice, un serviciu la care sã te duci cu plãcere, un colectiv de colegi în stare sã nu fie capabil de rãutãþi gratuite, de invidii inutile ºi de bârfe ordinare, o folosire a loisir-ului calmã ºi cu folos, - lecturi calde, spectacole deconectante, vizite fructuoase nu doar înecate în beþii haotice - discuþii mlãdioase, informaþii la prima mânã, pãrinþi în viaþã, în care sã ai încredere ca în niºte fraþi mai mari ºi care sã se dovedeascã în continuare capabili sã te mai povãþuiascã, atunci când le-o ceri sau când e cazul. Idealuri strâmbe, mici-pitici ºi de consum curent? Fireºte, astãzi copiii au altceva în cap, discoteci, maºini cât mai bengoase, ieºiri, bani, computere. Sã fie asta un soi de viaþã mai puþin scundã decât a noastrã?

Am dat afarã pisicul, obraznicul naibii, ºi acum mi-a milã. Alerg sã-l aduc înapoi în casã.

Ce orgolii pisiceºti, mâþã afurisitã! Miorlãie ºi nu vrea sã vinã, se ascunde 69 Nicolae Iliescu

printre lemnele ãstora de jos, fâsâie când îl bene ºi trandafirii, golful e de opal, plajele ating! Hai sictir, zaci acolo, la frig, dacã o aurii ºi blonde. În tinereþe, literatura lui faci pe nebunul! I-am dat un plic cu cãrniþã Proust mi se pãrea, pardon, o lãbãrealã. de viþel ºi tot face nazuri. Nu cumva sufãr Acum, citit liber, nu pentru examen, fãrã din pricina lui ºi nu accept cã am fost un criticii care þi-l dau la pachet, în celofan, este bou? un mare romancier. Balzac pe dos, ce mai!

Muchelefi ºi spudaxiþi, eleganþi, spilcuiþi Pisicul tot nu vrea sã vinã în casã, degea- ºi ºcoliþi, adicãtelea. Din Filimon, care între ba îl ademenesc cu pachetul de viþel. boieri ºi ciocoi cicã nu vede personaje ºi categorii sociale, ci principii morale. Interesant E ora cinci ºi sunt treaz. Ieri a fost ºi destul de banal. Heliade zicea cã românul duminicã, m-am ciondãnit cu ai mei din se naºte “boieribil”. Frumos, de altfel! prostie, apoi mi-a pãrut rãu. Pe searã, am fost la Mache ºi Anca unde am vãzut douã Mutre înþepenite într-un facies constipat. filme franþuzeºti, “36 Quai des Orfevres”, un polar cu Daniel Auteuil ºi Gerard Proust, ce nemernic! Ia te uitã: secretã Depardieu ºi “Affaire Corse”, o comedie valuri de azur; tapiþerii de sticlã; duritate spumoasã cu Jean Reno ºi Christian Clavier, nebiruitã; înghirlandeazã un botãu rococo; cuplu bine cunoscut. Poante de vodevil, (clopotniþa ) coaptã ca un cozonac, cu solzi Caragiale, umor italienesc mai degrabã. La ºi picuri lipicioºi de soare; apusul de soare finalul celui de-al doilea film, intervenþii cu din Auge (...) este lipsit de caracter, insig- iz de scuze politice. nifiant. ªi, în general, ce de culori, ce de determinãri, ce stil! Lângã Balbec, apusul e Niºte portrete, ceva: nea Cutare avea faþa roºu ºi auriu, buchetele sunt albastre ºi roz, lungã, pomeþii proeminenþi ca ai Arethei cerul e presãrat cu nenumãrate petale gal- Franklin. Miºuna viaþa pe carâmbul feþei lui 70 Mumu

uºor palide, de parcã ar fi suferit de ficat, impresie, vreo carte. Era o atmosferã de Doamne fereºte ºi apãrã! Avea o rãutate în lucru, desigur, cam în gol, dar cu un scop: priviri amestecatã cu o plictisealã de om edificarea propriei personalitãþi (o fi prea hârºâit prin (de?) existenþã, o cãutãturã pretenþios spus!) ºi forjarea unei meserii, verde, de brotac sau de fiere scuipatã prin- chiar aia de cititor, nu neapãrat de scriitor. tre dinþi. Se miºca greoi, aducându-ºi cu Cine credea cã va cãdea orânduirea ºi, mai greutate picioarele pe acelaºi plan, reuºea ales, cine credea cã se va lua totul de la un echilibru stingher, de halterofil sau de zero? þãran autentic, uscat ºi julit de portul cobi- Fãceam naveta pe vremea aia ºi-mi liþei pe umeri ºi pe spinare. Vorbea þâvlit, ca dãdeam seama de extrem de marele decalaj o muiere rea din proza lui Preda ºi deosebit dintre sat ºi oraº, de lipsa de orizont a de tare, de se auzea dintr-o parte în alta a elevilor, dar mai gãseam câþiva - nu mai strãzii. Stradã care funcþiona ca un sat în mult de trei, patru, cinci pe clasã - care jude- miniaturã, cu magazinul lui de coloniale, cu cau corect vremurile ºi aveau un proiect cel de electrice, cu cârciuma ºi hotelul afer- mental. Marea majoritate ºtia sã se învârtã, ente. Dincolo de pãrculeþ, alte magazine cu sã se descurce, unul, seralist ºi biºniþar sim- alþi muºterii favoriþi, alt restaurant (de fapt plu, îmi spunea cã ºi în pãdure se putea alte restaurante, cã erau un birt mic, pe colþ descurca, putea vorbi cu pomii, cu ani- ºi unul cu terasã, mare, ºi cu grãdinã, mai malele, ieºea la liziera vieþii celei uºoare. încolo de “cuptorul de aur”), altã lume. Plus În dimineaþa zilei de 22 decembrie 1989, o bisericã, de care aparþineam cu toþii. Care la colþul Cãii Victoriei cu uliþa aia nouã, care clopoþea subþire la praznice ºi slujbe, iar la tot Dacia se numea, am fost deosebit de marile sãrbãtori transmitea din interior atent la chipurile celor ce veneau ordonat printr-o instalaþie electricã. dinspre Calea Griviþei ºi strigau, doar stri- Mã împrietenisem cu preotul - înalt, bãr- gau, nu te luau de pe trotuar, “veniþi cu bos somptuos, îmbrãcat mereu în negru, cu noi!”, destul de tare ºi destul de apãsat, ca o ochi ageri, vii, miºcându-se permanent de la lozincã îndelung exersatã. Ei bine, nu tine în lãturi, în decor - ºi vorbeam filosofie. recunoºteam pe nimeni, parcã alt popor se M-am întrebat întotdeauna cum se face cã revãrsa pe strãzi, alte figuri, deloc încrânce- popii vorbesc splendid ºi-þi dau poveþe nate, dar proaspete, înlocuind vechile mutre despre o viaþã pe care refuzã s-o cunoascã. stereotipe de muncitori, funcþionari, þãrani. Sau sunt niºte pãcãtoºi convertiþi? De fapt Pãreau cã nici nu te zãresc, se miºcau ca asta spune ºi chiar cere însuºi Mântuitorul niºte automate, rumegau vorbele ca prin nostru, Iisus Hristos, o înþelegere a deraie- somn ºi pãºeau clar, drept, rãspicat spre rilor “cotidianitãþii”. Este mult mai impor- Piaþa Palatului. tant un rãu care se cãieºte decât un bun ce Pentru prima datã am realizat cã se merge în cârd, ca oaia. Cred cã ãºtia sunt schimbase mult ºi se schimbaserã multe, sãracii cu duhul, cu sufletul, cu spiritul. dacã nu totul. Îmi dãdeam seama cã nu mai Primii, nu secunzii, cãci ei ºi-l aflã ulterior ºi aparþin acestei lumi, cã nu mai pot fi primit devin bogaþi. în ea, cã nu mai am punþi de legãturã, cum se zice, peste care sã trec râzând. Propuneri de nume pentru nea Cutare: Þone Stoica, Nicu Fãrâmaru, Sande - Ce, nu aveþi cer? Câtã lipsã de bun gust, Bugabent. ce mitocãnie!

Normalitatea este doar o chestie statis- Meseria de a trãi, meseria de om ºi jumã- ticã, oameni buni. E o banalitate, dar e bunã! tate. Parcurs: viaþa în pantaloni scurþi, meseria de a citi, de a iubi, de a fi prezent, edu- ªi pe vremea noastrã existau cenacluri, caþia în culori ºi în instincte, conserve de mai trãiau mari profesori, te mai întâlneai egoism în sos picant. Dar meseria de a scrie, cu dânºii, mai schimbai vreo vorbã, vreo este oare altceva decât o lungã singurãtate? 71 Aaaºa. L’Alger Cã veni vorba de CC. Peste drum, lângã treptele B.C.U., fostã secþia-cinci, e un gard de lemn roºu. Roºu de roºu. În spatele gar- Ghidul dului e o prelatã rãmasã de la fostul fast- food de la demi-sol. Sub acea prelatã, galbe- cititorului nã ºi prãfuitã, vieþuieºte cititorul prea-ferice. Îl cheamã Alexandru. Lumea îl conside- rã boschetar. Nu. Teribilã eroare. Alexandru ferice este cititor. De ziare cu football de football ºi Într-o bibliotecã vie, adicã din care se ci- cãrþi pline de eseuri. Pline de pline. Eseuri teºte, precum cea din finalul „Cãlãuzei” lui de eseuri. El mi 1-a prezentat pe Coelho. Tarkovski, cãrþile se aºazã singure, ca oa- „Domn’ Profesor’ n-ai cinci mii?, sã-mi menii în viaþa de toate zilele. Dupã valoare. iau un jurnal!!” îmi zice de sub ºuba în A celor ce-ºi împart viaþa cu ele. care-ºi petrece nopþile de la colþul blocului Nea Vasile, strã-unchiul meu de pe malul meu în lecturi sublime. Îi dau cinci mii. fluviului, avea un singur raft de cãrþi. „Poftim ºi matale ghidul bibicului moºteni- Treizeci pe ºaizeci, sã zicem, bi-dimensiu- tor. L-am gãsit pe-o masã la cârciuma din nile bibliotecii sale de zece titluri. „Bãtrînul spatele ateneului, aia cu nume biblic.” ªi-mi ºi marea”, „Unu, doi, trage-þi uºa dupã voi”, întinde producþia: din colecþia râsul lumii, „O zi din dupã-amiaza lumii”, „Oameni din Humanitas 2006, Bucureºti, cucu-vânt înain- Dublin”, „Fiesta”, „Patericul”, „Luna ºi doi te ºi pro-log în versuri. Etâcî, etâcî. Discuþia bani jumate”, „Iluzii pierdute”, „David avea loc lângã tomberoanele fostului CC. Copperfield”, „Moby Dick”. Aaaºa. Aaaºa. Eram în clasa a unºpea când am citit Când a venit Revoluþia îmi pierdusem de „Bãtrânul ºi marea”. Îl luasem de la biblio- mult toþi prietenii. teca ºcolii. Am venit acasã, mi-am scos Bun. haina bleumarin a uniformei, ºi pantofii, Noi, eu-nevasta-ºi-copilul, locuim peste m-am aºezat la birou, am pus picioarele pe drum de fostul CC, pe strada cu Bisericã, masã ºi am început sã citesc. Când am ter- stradã ce duce la Ateneu ºi mai departe, minat, se fãcuse noapte. Bãtrânul pescar prin Piaþa Amzei, la Muzeul Literaturii. Santiago dormea ºi visa lei. Papa Hem mã Este spaþiul în care s-au dezvoltat-evolu- pãcãlise. În vacanþa de varã m-am dus pe at multe cârciumi. Cool de cool. La aceste mal, la pescuit ºi tras la edec dimpreunã cu cârciumi vin sã-ºi bea ºnapsul, de ºnaps, strã-unchiul ancorat pe malul fluviului. posesori de maºini de maºini, categoria X ºi Primul din raft, de la stânga la dreapta, era, Z cinci, TT cabrio, SLK 500 - 600, F355, 430 bine-nþeles, Papa Hem. shi 360, P 911, 930 plus boxer, cayman, spy- Iatã, aºadar, primele mele zece lecturi. der, quattroporte, kylami, etâcî. Bibicul este Restul se ºtie. unul dintre cei mai fericiþi oameni din toate Gabriel Garcia Márquez: Când convie- timpurile. Pentru c-a reuºit sã facã ce-a do- þuieºti atâta timp cu opera unor scriitori ºi în rit. Asta-nseamnã cã n-a trãit degeaba. Este acest fel atât de intens ºi de intim, termini fãrã un perfect exemplu tipic-mioritic. Ce-a do- scãpare prin a amesteca ficþiunea în realitate. rit?!? Care-i pohta ce-a pohtit?!? Sã creeze o ªi invers. Se numeºte bijectivitate. þarã de bibici. Lucrarea i-a fost mãiastrã. Oare prea-fericele coleg de stradã-sediu- Pro-fundã ºi pro-sperã. Pro-ºi invers tevere. CC-ºi-fast-food, Alexandru, contra-bosche- Atât de bine-a meºteºugit pantofu’, cã þara tarul, ºi nu pro, tot astfel vieþuieºte cu „ope- l-a urmat ca porcu’. Po-pulaþia de mai sus ra” autorului de ghid sus-pomenit, precum avea nevoie de un ghid. Un manual de uti- Márquez cu a colegilor sãi întru Nobel?!? Eu lizare. Precum ghidul Bu-cur-eºtilor. ªi s-a cred cã nu trebuie insultat bietul om, ci aju- numit, cum se numeºte, dar editat la tat cu încã cinci mii sã-ºi cumpere ºi celelalte „Humanitas”. tipãrituri ale tranziþiei. 72 Þepeneag ‘70

Eugen SIMION Portretul unui eretic de stânga

Se spune des: iatã, îmbãtrânesc chiar ºi intre în Academia Francezã (instituþia in- vedetele. Vedetele sunt, de regulã, marii telectualã cea mai râvnitã ºi cea mai detes- artiºti, frumoasele doamne, acelea care, tatã din Franþa), dupã ce a demolat con- vorba lui Mateiu Caragiale, înnebuneau venþiile teatrului pentru a impune, în chip Principatele încã neunite... Dar scriitorii în strãlucitor, convenþiile anti-teatrului. A avangardã? Mai îmbãtrânesc ºi ei, se întâm- fãcut acest lucru, prima oarã, în 1943, în plã chiar mai rãu decât atât ºi în aceastã limba românã cu piesa Englezeºte fãrã profe- familie, prin definiþie, tânãrã spiritual. Unii sor ºi a continuat în acest stil pânã la sfârºit. avangardiºti, ca Breton, rãmân în avan- Un personaj care iese din schemã, din orice gardã pânã la sfârºit, mor – adicã – con- schemã. Un singur exemplu: a negat, în testând pânã în ultima clipã stilurile consti- tinereþe, toatã literatura, a mers mereu îm- tuite, instituþiile literaturii ºi, în genere, potriva curentului geneal, dar în 1968 a scris instituþiile pur ºi simplu. Cunosc o singurã cã revoluþia tinerilor este ilegitimã ºi cã, în excepþie: Eugène Ionesco. El a acceptat sã genere, orice revoluþie este ilegitimã ºi nu are altã menire decât sã impunã o nouã dic- taturã. Ceea ce – rãmâne vorba între noi – nu-i deloc departe de adevãr. Intrarea lui în Academia Francezã a fost rãu primitã de spiritele în avangardã din Franþa, unii au vorbit de trãdare, Ionesco ºi-a vãzut de trea- bã, a îmbrãcat costumul elegant (de-o ele- ganþã barocã, uºor împovãrãtoare) ºi, cum era mic de staturã, n-a ezitat sã prindã la ºold celebra „l’épée” care-i dãdea o stranie mãreþia militarã... Lumea francezã s-a obiº- nuit, în cele din urmã, ºi cu acest paradox ionescian ºi nu i-a „budat” piesele. Mi-a venit în minte acest fapt, voind sã scriu douã-trei rânduri despre D. Þepeneag, „bãtrânul eretic de stânga”, cum singur ºi-a zis odatã, parafrazând, dacã nu mã înºel, pe Miron Radu Paraschivescu, el însuºi un eretic de nuanþã troþchistã. Acesta i-a sprijinit la debut pe onirici (printre ei, în primul rând, D. Þepeneag ºi Leonid Dimov), iar oniricii i-au pãstrat totdeauna o vie simpatie autorului „Cântecelor þigãneºti”, personaj atipic în viaþa literarã româneascã. D. Þepe- neag a împlinit zilele acestea 70 de ani, vârstã când spiritul de avangardã (produs prin excelenþã al tinereþii) este în urmã ºi în 73 Eugen Simion

faþã stau alte griji ºi alte fantasme, mai puþin om moral ºi este, în genere, un intelectual aceea de a rãsturna lumea ºi de a spulbera care trãieºte doar pentru literaturã. Are, e stilurile constituite ale artei. Observ cã D. drept, „un coté” de cãrvunar, adicã o coastã Þepeneag ºi-a pãstrat vechiul spirit insu- de drac în spiritul lui insurecþional. Nu recþional (e drept, uºor domolit), este, în cautã totuºi, bunuri lumeºti ºi nici poziþii continuare, un singuratic, crede, totuºi, în sociale. Este dificil, dar este simpatic, pentru prietenie ºi nu se desparte cu una cu douã cã supãrãrile sale au o notã de inocenþã. Sã de vechii sãi prieteni. L-am întâlnit zilele nu faci însã eroarea de a-i încredinþa toate trecute la Paris ºi am petrecut împreunã câ- secretele vieþii tale, pentru cã te poþi trezi teva ore într-o cafenea din Cartierul Latin. A într-o zi cã le dezvãluie într-un articol. I-am petrece înseamnã, în acest caz, a discuta, a propus odatã sã accepte sã candideze în bârfi subþire, a face comentarii despre can- Academia Românã. N-a protestat, n-a refu- didaþii la Preºedinþia francezã ºi a lua în zat categoric, apoi m-a denunþat, amical, în- rãspãr disputele, luptele politice din Româ- tr-un articol. Nu ºtiu prea bine din ce trã- nia. Trebuie sã spun cã bãtrânul eretic de ieºte la Paris ºi, în fapt, nu l-am auzit nicio- stânga este la curent cu toate, citeºte ziarele datã plângându-se de viaþa modestã pe care româneºti pe internet, îmi spune cine m-a o duce. I-am propus sã þinã o rubricã în injuriat recent într-o revistã craioveanã de „Caiete Critice” ºi mã duce de mult cu doi bani („Mozaicul”), în fine, D. Þepeneag vorba. Nu mã supãr pe el, pentru cã nici mie ºtie tot ce se întâmplã în spaþiul româno- nu-mi place sã scriu cu gheara în gât francez. Trecem la literatura propriu-zisã (gheara celor 3500 de semne pentru un arti- ºi-mi recomandã noul roman („Un roman col sãptãmânal). Aºa cã trec cu vederea rus”) al lui Emanuel Carrère, fiul celebrei refuzul diplomatic al ereticului de stânga. Hélène Carrère D’ Encausse, secretar per- „Dar ce mai înseamnã stânga, azi, D. Þe- petuu al Academiei Franceze. Tot el îmi peneag?” îl întreb eu în discuþia noastrã din procurã gratuit romanul de la POL, editorul Cafeneaua de lângã Luxembourg... Proble- ºi amicul sãu. Ce fac românii din Paris? Cu mã dificilã. Cãdem de acord, de la început, românii din Paris, D. Þepeneag nu prea se cã în România tema este aproape imposibil are bine. L-au laºat cu mulþi ani în urmã ºi, de discutat. Cine zice „stânga” – este auto- de atunci, nu i-a trecut supãrarea. A venit mat suspectat de simpatii comuniste, revoluþia din decembrie 1989 ºi, iarãºi, conservatorism, naþionalism etc. Aºa cã lucrurile s-au încurcat. D. Þepeneag a mers niciun intelectual român nu vrea sã fie pe calea lui ºi calea lui n-a plãcut românilor „poziþionat” (un termen ce se repetã în lim- parizieni. Reproºul ce i s-a adus ºi i se aduce bajul politic) la stânga. Mai toþi au trecut încã este acela cã D. Þepeneag, vechi ºi dupã 1990 la „dreapta”, deºi nici în privinþa incoruptibil adversar al sistemului totalitar, „dreptei” actuale lucrurile nu sunt clare. n-a ales bine, n-a intrat în noua elitã post- D. Þepeneag, mai bine documentat decât comunistã, n-a cerut public eliminarea lui mine, îmi face o teorie despre stânga euro- Arghezi, G. Cãlinescu, Preda, Nichita Stã- peanã. O accept, e coerentã, dar eu mã gân- nescu, Marin Sorescu... A rãmas un spirit desc tot la noi, românii, ºi la „elita” intelec- liber ºi, culmea imprudenþei, a intrat într-o tualã care nu acceptã nicio nuanþã, nicio polemicã acerbã cu G. Liiceanu. Destinul divergentã în aceastã privinþã. Când Marin lui, din acel moment, a fost pecetluit. Sorescu ºi Valeriu Cristea au îndrãznit sã Cineva, un gazetar, i-a spus cã are o faþã de aibã simpatii de stânga, au fost lichidaþi, „Iudã fleºcãitã”... M-am mirat citind aceste eliminaþi la propriu, nu numai la figurat, vorbe imposibile ºi m-am gândit cã D. din câmpul literaturii. Eu cred, cu toatã sin- Þepeneag nu le meritã, cum nu le meritã ceritatea, cã au fost ajutaþi sã fie eliminaþi ºi niciun scriitor notabil. D. Þepeneag este un din existenþã. Potopul de injurii ºi calomnii mare scriitor „experimenþialist”, ca sã folo- ce s-a abãtut pe capul lui Sorescu, când a sesc o formulã ce a fost utilizatã în legãturã fost dat afarã de la Ministerul Culturii (cãci cu proza tânãrului Mircea Eliade. Este un a fost dat afarã, aºa, ca o piesã neglijabilã, de 74 Portretul unui eretic de stânga

chiar liderii de atunci ai „stângii plac combinaþiile lui epice, parabolele ºi româneºti”) i-a grãbit, negreºit, sfârºitul. revoltele sale contra canoanelor, îl socotesc Întâmplãri triste. „Domnule, zic eu lui D. printre cei mai importanþi prozatori români Þepeneag, eu sunt un om independent, eu post-belici, singurul, în fapt, care ºi-a creat sunt un spirit democrat, eu cred în toleran- un nume în Occident. Uneori revolta lui ia þã, eu simpatizez cu ideologia în care regãs- forme copilãreºti. Pentru a-ºi lansa un esc câteva noþiuni esenþiale pentru mine: roman („La belle roumaine”) a apãrut cu o democraþie, justiþie socialã, ºansa pentru pãlãrie de damã cât o roatã de car ºi cu un toþi, spirit european ºi tradiþie, identitate sutien fastuos peste cãmaºã. Sutienul, naþionalã... Eu sunt, Domnule D. Þepeneag, procurat nu ºtiu de unde, avea dimensiuni un român-european sau un spirit naþional urieºeºti, pãrea, oricum, croit pentru soþia cu faþa spre universalitate. Unde mã pozi- unui Gargantua dunãrean. Voit caraghios, þionezi cu aceste puncte de reper sau cu prozatorul oniric îºi justificã astfel gestul: aceste fantasme la care nu pot renunþa cu niciun chip ºi care mi-au adus reputaþia de „La belle roumaine c’est moi”... apolitic primejdios, de „iliescian” (cum zice Cerându-i documente pentru acest nu- drãguþ dl. Harasangian) ce trebuie lichidat, mãr ce-i este, în fond, dedicat, D. Þepeneag pentru cã din cauza mea România nu se demi-a trimis câteva scrisori (unele adresate mocratizeazã”? Nu mai ºtiu ce-mi rãspunde cu 10 ani în urmã chiar mie) care, publicate, prietenul meu D. Þepeneag cu care, aºa vor produce, nu mã îndoiesc, scântei. Am eretic cum este, aºa eretic de stânga, experi- cãzut de acord sã le publicãm pentru cã ele menþialist oniric, supãrãcios ºi inteligent, spun ceva despre felul de a fi ºi de a gândi n-am reuºit pânã acum sã mã supãr. Am al unui prozator cu un destin neobiºnuit în scris despre el ºi, dacã Dumnezeu ne þine, o literatura românã. sã mai scriu. Îmi place neliniºtea lui, îmi 21 martie 2007 75 lui pe acest domeniu mirific al realitãþii, unde întâlneºte oameni ca el ºi ca vecinul D. T, EPENEAG sãu, dar cãrora le este evident superior. E deasupra ºi înlãuntrul lor, le ºtie toate obiceiurile, maniile, viciile, le cunoaºte nu Autorul numai veºtmintele ºi înfãþiºarea fizicã, dar ºi dorinþele, intenþiile; iar dacã e nerãbdãtor, ºi citeºte mai devreme finalul cãrþii, aflând destinul personajelor, sfârºitul bun sau rãu, ºi atunci se poate întrista (sunt cititori care personajele sale plâng, suferã alãturi de eroi) sau bucura, condamna sau ierta. Se creeazã astfel o com- Reproducem mai jos – tot ca document plicitate între autor ºi lector, care îl face pe interesând istoria literarã – un articol publi- acesta din urmã nu numai fericit, dar ºi cat de D. Þepeneag în „Viaþa româneascã“ recunoscãtor. (nr. 5, din mai 1967). Este un text mai puþin Romanul sau nuvela de tip realist tra- cunoscut (fiind republicat o singurã datã, ºi diþional e relatarea unei istorii binecunos- anume în antologia Înscenare ºi alte texte, cute de autor prin intermediul unor eroi Piteºti, 1992, îngrijitã de Nicolae Oprea, asemãnãtori, mai mult sau mai puþin, oame- volum azi de negãsit), o mãrturie despre nilor reali, însã aflaþi într-o stare de sclavie felul în care, acum patru decenii, scriitorul absolutã. Deºi autorul rãmâne în culise, vo- concepea teoretic importante probleme ale inþa sa se simte în fiecare miºcare a persona- prozei literare contemporane. jului. Autorul e un stãpân de sclavi cu curi- ozitãþi de psiholog, etnograf sau sociolog, ºi care, din bunãvoinþã ori perversitate, îºi stu- Scriitorul tradiþional, romancierul de diazã supuºii pentru ca rezultatele obser- pildã, e un pater familias care crede nestrã- vaþiilor sale sã delecteze pe cititor1. El poate mutat în autoritatea sa. Stãpân pe sine, el e ºi fi obiectiv sau pãrtinitor, rece sau însufleþit, stãpânul Atotputernic al progeniturilor sale dupã cum îi e firea ºi stilul. Lumea, reali- – personajele. Instalat în jilþul sãu patri- tatea e „colonia penitenciarã“ a Autorului. arhal, el e un demiurg omniscient ºi ubicuu. Raportul dintre personaj ºi autor este acela Nimic nu poate scãpa ochiului sãu pãtrun- dintre Oedip ºi zei. Oedip nu poate scãpa de zãtor. Fãureºte istorii, destine, „concureazã soarta ce i s-a hãrãzit. Zbaterile sale sunt za- starea civilã“. Jongleazã cu nenumãrate per- darnice, sunt simple episoade ale unei isto- sonaje, le interfereazã destinele, reconstituie rii al cãrei sfârºit se cunoaºte dinainte. Un astfel miºunul Realitãþii vãzute de undeva sfârºit prestabilit de autor ºi putând fi cu- de sus. Societatea parizianã, pe care o privea noscut sau, uneori, chiar comunicat anume, Balzac de la fereastra mansardei sale e imo- cititorului. Numai personajul nu ºtie nimic, bilizatã, nu fotografic – ar fi fost imposibil – nu poate nimic, îºi urmeazã orbeºte drumul ci prin tipologizare; ea se proiecteazã astfel labirintic spre deznodãmânt. într-u plan suprapus ca un cer unde se Aceastã condiþie oedipianã a personaju- oglindeºte nemuritoare. A devenit mitolo- lui a pãrut mult timp a fi însãºi condiþia li- gie. ªi scriitorul e deplin conºtient de actul teraturii. Pentru a crea verosimilitate, scri- sãu demiurgic. Orgoliul creºte nemãsurat, itorul e silit sã imite realitatea (chiar dacã gestul capãtã liniºte ºi siguranþã. O liniºte ºi uneori exagerând ºi deci deformând-o din o siguranþã care se transmit ºi cititorului. raþiuni didactice sau ideologice), iar perso- Acesta e fericit alãturi de autor, ca la dreap- najul sã se supunã fãrã crâcnire destinului ta Tatãlui. Fericit pentru cã ºtie totul, la care e condamnat de voinþa superioarã a înþelege totul. E invitatul preferat al autoru- Autorului. Spectacolul e clar, logic, cititorul

1 Romancierul naturalist e chiar un savant-amator, iar personajele sale niºte cobai cu ajutorul cãrora îºi verificã ºi demonstreazã tezele. 76 Autorul ºi personajele sale

mulþumit, aplaudã. Starea asta de lucruri vãluie ºi cele mai ascunse unghere ale sufle- putea dura la nesfârºit2 dacã nu se întâmpla tului, ajutat la nevoie chiar de autor, care un fapt, în aparenþã neînsemnat, dar care s- recurge la propria sa viaþã sufleteascã cu o a dovedit cu consecinþe incalculabile: auto- sinceritate ostentativã. Acum se nasc per- rul a început sã scrie despre el, adicã sã þinã sonajele dostoievskiene, personalitãþi mon- ceea ce se cheamã Jurnal3. Devenindu-ºi struos de complexe sau pervers de rafinate. propriu personaj, scriitorul începe sã-ºi Apare, în sfârºit, Joyce, acest chirurg al piardã din autoritate. În primul rând pentru sufletului, care cu bisturiu ºi microscop dis- cã-ºi dã seama nu numai cã nu-ºi poate truge, sub ochii îngroziþi ai cititorului, orice cunoaºte destinul, dar nici firea, „carac- contur, orice caracter al personajului. terul“ nu i se prezintã drept ceva prea lim- Personajul-pacient e în primejdie de a muri pede. Coborând înlãuntrul sãu el descoperã în timpul operaþiei, autorul cuprins de o cotloane, firide obscure, încãperi sigilate sau frenezie a cunoaºterii cât mai profunde a unde nu are curajul sã pãtrundã, adicã acel uitat cã trebuie sã-l reanimeze, sã-l recu- subconºtient care, astãzi, pentru mulþi e o cereascã pentru a-i deveni din nou stãpân, ºi garanþie a originalitãþii, o sursã ºi un cri- pur ºi simplu îl distruge, fãcându-l pe cititor teriu. ªi dacã nu se cunoaºte pe el, oare nu e sã-ºi piardã vechea ºi nemãrginita în- artificialã cunoaºterea celuilalt? Aºa cã înce- credere. Unde e omnipotenþa, ubicuitatea tul cu încetul se impun alte raporturi între de odinioarã? E un moment de gravã crizã a autor ºi personajele sale. Naraþiunea nu mai autoritãþii. Scriitorul, de dragul autentici- e o succesiune de fapte încheiate sau previ- tãþii, îºi impune din ce în ce mai multe zibile (între timp ºi proza obiectivã a mai restricþii. De pildã, conþinutul naraþiunii e evoluat), ci o cãutare. Din proza memorialis- redus la raza de viziune a personajului, care ticã se naºte proza memoriei, a regãsirii tim- astfel, precum ºi prin lipsa unui destin, în- pului pierdut în care personajul principal e cepe sã-ºi câºtige libertatea, devine echivoc. însuºi autorul. Stãpânul de sclavi de odini- Paralel însã se produce ºi ruptura care poate oarã a ajuns un cavaler rãtãcitor, singuratec fi fatalã: negarea personajului. Noul roman, sau miºcându-se stingher ºi din ce în ce mai Robbe-Grillet de exemplu, propune desfi- timid într-o lume pe care n-o mai stãpâ- inþarea personajului, „anonimizarea“ lui4. neºte, n-o mai cunoaºte. Din dorinþa tot mai Cititorului nu i se mai comunicã aproape imperioasã de autenticitate el îºi ia drept nimic despre personaj: nici înfãþiºarea fizicã devizã îndemnul socratic ºi se închide în exactã, nici obiceiurile, maniile sale; nimic lungi solilocvii a cãror relatare o face la per- decât gesturile, ºi acelea fãrã sã aducã vreo soana întâia, pentru a-l convinge totuºi pe revelaþie socialã sau psihologicã. Perso- cititorul din ce în ce mai neîncrezãtor ºi mai najele ºi-au pierdut chipul, sunt simple deconcertat. Literatura psihologicã începe siluete (uneori reflexe ale unor arhetipuri sã înfloreascã pretutindeni. Personajul e un literare), rãtãcind prin paginile cãrþii, iar pacient supus la lungi interogatorii, obligat numele lor sunt simple etichete, ce pot fi sã se confeseze în faþa cititorului, sã-ºi dez- schimbate între ele; sau nici atât5. Ce-a

2 Bineînþeles, acest proces de metamorfozare, care a dus la distrugerea clasicului raport autor-personaj, nu s-a petrecut în etape distinct succesive. Modelul tradiþional de a nara a fost subminat treptat chiar din perioada sa de înflorire maximã. Nu e de neglijat influenþa „nefastã“ pe care a avut-o poezia, tot mai liricã, mai subiectivã, despãrþindu-se hotãrât de prozã (s-a ºi creat antinomia poetic-prozaic), aºa cum odinioarã muzica s-a despãrþit de poezie, devenind independentã ºi iraþionalã. Pe de altã parte, revolta romanticilor, înãbuºitã, mai ales în prozã, de imperialismul literaturii clasice franceze, a zdrun- cinat ºi ea autoritatea acestui deus ex machina. 3 Cu toate cã proza memorialisticã are îndepãrtate origini, Stendhal se pare totuºi cã e primul care înþelege perspectivele deschise de acest soi de introspecþie împãrtãºitã. Ca romancier, el nu-ºi mai creeazã demiurgic personajele, ci le pândeºte „cu oglinda“, însetat mereu de autenticitate. De multe ori autenticul stã într-un raport de adversitate cu verosimilul. 4 Proces început încã de la Kafka. 5 În Labirintul lui Robbe-Grillet nu apare niciun nume propriu. 77 D. Þepeneag

obiecte pe care le vrea despuiate de orice semnificaþie ºi le priveºte lung ºi obstinat, cu lupa. Din pãcate personajele au câºtigat: ºi-au dobândit mai întâi consideraþia, apoi treptat libertatea, cu care însã nu mai au ce face. Autorul, obosit ºi umilit, le-a întors spatele într-un ultim gest de orgoliu. Nu mai are nevoie de ele. Va descrie de acum înainte simple miºcãri sufleteºti, fãrã legã- turã între ele, tropisme, obiecte. Iar cititorul de la uimire a trecut la plictisealã ºi apoi la dispreþ: profund dezamãgit, el se refugiazã în romanul poliþist (urmaº degenerat al epopeii antice) ori în cel plat-sentimental, mulþumindu-se sã îi admire pe toþi aceºti epigoni ai lui Balzac sau Zola, pe aceºti meºteºugari oneºti care þi-au fãcut din actul demiurgic o meserie, acceptând cu seninã- tate vechile convenþii. Þinându-ºi mai departe personajele în sclavie, manevrân- du-le ca pe niºte marionete, hotãrându-le naºterea, cãsãtoria, viciile, virtuþile, moartea, cerând ºi recreând destine, plasându-le în epoci îndepãrtate mai spectaculoase ori chiar în prezent, dând lecþii de psihologie, sociologie, filozofie, ºtiinþe mai mult sau mai puþin exacte (adevãraþi enciclopediºti !), iar cititorul în fotoliul sãu comod admirã, aplaudã, e fericit. Cine ºtie? Poate pânã la urmã Autorul se va resemna ºi va admite ca relaþia dintre el ºi personajul sãu sã fie ca între doi oameni liberi, ca între regizor ºi actor. Cãci autorul are nevoie de personaj pentru a se face ascultat ºi crezut de cititor, iar personajul, ºi el, are nevoie de autor pentru a se afirma, pentru a exista. Din moment ce nu se mai urmã- reºte copierea ºi nici clasificarea cu pretenþii ºtiinþifice a realitãþii, raportul dintre autor ºi personaje poate intra într-o etapã nouã, în care autorul sã-ºi îndrume personajul, lãsându-i în acelaºi timp toatã libertatea de miºcare; adicã sã nu-l reducã la o schemã devenit autorul ? Nu mai e nici demiurgul prestabilitã, de frica verosimilitãþii, sã nu-l de la început, nici proprietarul de sclavi de epuizeze disecându-i viaþa lãuntricã, sã pe vremuri, nici cavalerul rãtãcitor în nu-l tiranizeze, supunându-l unui destin. cãutarea timpului ºi a personajelor care sã-l Autorul (în acelaºi timp regizor) propune jaloneze. E un simplu agrimensor, un ingi- personajul (în acelaºi timp actor) cititorului, ner topograf care cautã fãrã scop, rãtãcind care astfel îºi recapãtã comoditatea ºi într-o lume care nu i se mai supune, printre liniºtea sa de spectator. 78 memorialist, eseist ºi publi- Prozatorul Dumitru Þepe- cist, aºa dupã cum este neag, colaborator al revistei cunoscutã activitatea lui noastre (ºi, de altfel, mem- Epistolar militantã antitotalitarã în bru al colegiului de redac- vremea regimului Ceauºes- þie), ne-a încredinþat spre neapãrat, în toate punctele, cu: sunt douã „sectoare“ publicare un numãr de cu pãrerile ºi poziþia con- importante, care întregesc scrisori adresate de el, cu ducerii redacþiei, ºi chiar complexa personalitate a aproximativ zece ani în dacã demersul poate pãrea scriitorului, fãrã sã um- urmã, diferitor destinatari puþin obiºnuit, fiind con- breascã condiþia lui defini- (Eugen Simion, Monica vinºi cã – deºi încã oare- torie, de înnoitor radical al Lovinescu ºi Virgil Ierun- cum prea recente faþã de prozei româneºti contem- ca, Gabriel Dimisianu, Ion imaginea curentã despre porane. Lor li se integreazã Vartic, Marian Victor Bu- ceea ce poate fi considerat ºi scrisorile de faþã, pe care ciu, Octavian Soviany, Ni- „document de istorie lite- le reproducem ca pe docu- colae Bârna, Livius Ciocâr- rarã“ – ele aparþin deja is- mente de interes real pen- lie). Le publicãm mai jos, toriei literare. Este cunos- tru cei preocupaþi de istoria chiar dacã susþinerile pe cutã activitatea dlui Þepe- literaturii noastre recente. care le conþin nu coincid neag în calitate de diarist, [Red.]

Paris, 21 ian. 1997 cã, dupã câteva alte fraze, se suie pe un cal Dragã Eugen [Simion], mare ºi frumos ºi-mi declarã ritos: Eu în CC Cum tu eºti probabil foarte ocupat (prin- am intrat ca sã-mi public prietenii! tre altele cu introducerea marelui Breban în Pentru a rãmâne în bune relaþii cu Bre- mica Academie Românã), îþi scriu eu, deºi ban, trebuie neapãrat sã-l împiedici sã ros- n-am cine ºtie ce veºti sã-þi comunic. teascã mai mult de cinci-ºase fraze una Mme Didier, de la PUF, nu i-a dat, pânã dupã alta. El fiind obiºnuit sã scrie romane acum, nici un rãspuns lui Daniel Oster care de 1500 de pagini, în primele fraze e mai nu vrea s-o relanseze, zice sã mai aºteptãm. vag, câteodatã chiar neliniºtit (oare va vota Va încerca însã ºi în altã parte, la o micã edi- Doinaº pentru el?), pe urmã însã devine din turã unde îi apare ºi lui o carte - Champvallon ce în ce mai peremptoriu ºi mai sigur de el (tot acolo a publicat ºi Deguy douã volume ºi de geniul sãu care ar vrea sã-i fie recunos- de eseuri). Dimitrievic n-a catadicsit sã mã cut încã de acum ºi omologat prin onoruri ºi primeascã; aºa cred, dar nu sunt sigur, o sã glorie internaþionalã… Dar Eminescu, zic, încerc sã-l abordez direct, nu de alta, dar n-a avut parte de toate astea. Se uitã la mine vreau sã fiu cu cugetul împãcat. uºor uimit. În ce mã priveºte, lucrez la continuarea Aºa trece vremea la Paris. A fost ºi foarte romanului (titlu provizoriu – Pont des Arts; frig. Acum s-a mai încãlzit. e podul care leagã Luvru de Academia Ai face bine sã-mi scrii douã-trei vorbe. francezã) ºi mã ciondãnesc cu Breban pe Cum e cu noua stãpânire? Dar cu noua de- diferite motive. De când vrea sã intre la magogie? Am auzit, la TV-International, Academie (dar când n-a vrut?), îmi tot dã discursul lui Constantinescu la Alba-Iulia, zor cu prietenia lui pentru Buzura. Îl ironi- un discurs naþionalisto-bisericos. – Foarte zez, îl întreb în ce relaþii se aflã cu tine, cã bine, zice amicul Breban, dacã oamenii au doar tu eºti vicele. ªi aflu cã de când a cãzut nevoie de asta. Mai bine ai lãsa dracului Iliescu acceptã sã se vadã cu tine, ba chiar principiile ºi te-ai duce la el, cã te lauzi cã aþi aþi ºi cinat împreunã. Mai aflu cã timp de fost colegi de facultate… – ªi ce dacã am ºapte ani aþi fost în tabere diferite: tu la fost colegi de facultate, tu n-ai fost coleg de guvern, iar el în opoziþie. Nu-l contrazic CC cu Iliescu? ªi aºa mai departe!... Mai decât cu jumãtate de gurã. ªi rãu fac, pentru grav e cã – dupã Ciocârlie, în care am încre- 79 Þepeneag ‘70

dere – noua administraþie e mai puþin com- ales în articolul Monicãi Spiridon care-i petentã decât cealaltã. ªi se zvoneºte cã citeazã pe membri ai grupului oniric (Di- Americanii nu-l vãd cu ochi prea buni pe mov, Mazilescu), dar nu ºi pe mine, teoreti- noul preºedinte. Poate cã ºi-au dat seama, cianul grupului. cã practicã o demagogie naþionalistã, tot- Asta îmi aminteºte de cei douãzeci de ani deauna periculoasã în acea parte a Europei. de ostracizare pe care i-am îndurat sub Habar n-am. Ceauºescu. Acum “sub Liiceanu” (?!) pãþesc Aºtept douã-trei rânduri de la tine. Te cam acelaºi lucru. Cel puþin atunci mã îmbrãþiºez, puteam consola cu ideea cã sunt victima unei dictaturi ubueºti. Dar acum? E grav, desigur, cã se gãsesc critici ºi teoreticieni ai Paris, 13 febr. 1997 literaturii care îºi închipuie cã mã pedepsesc Dragã Eugen, prin ºtergerea numelui de pe tãbliþe (pe- În numãrul din 5-11 febr. 1997 al Rom. lit. deapsã aplicatã de vechii greci lui Erostrat douã articole mi-au atras atenþia ºi, dupã ce pentru a fi dat foc templului Dianei din le-am citit, mi-au dat un sentiment de Efes), dar ºi mai grav e, dupã pãrerea mea, indignare ºi lehamete în acelaºi timp. Poate cã ceilalþi mã uitã ori nu mã apãrã în nici un cã le-ai citit ºi tu. E vorba de Experi- fel. În România lui Liiceanu ºi a lui Constan- mentalismul bine temperat de Monica Spi- tinescu eu am devenit politically incorrect. De ridon ºi de cronica literarã a lui Alex ªtefã- ce? Pentru cã am îndrãznit sã spun ce cred nescu consacratã ultimei cãrþi a lui Mircea despre Liiceanu? Cãrtãrescu. Sper cã n-ai sã mã gãseºti Nimeni nu m-a apãrat împotriva lui C.T. prezumþios dacã îþi mãrturisesc cã mã Popescu (cu excepþia lui Breban!). Popescu e aºteptam ca numele meu sã fie menþionat nebun, mi-a ºoptit Dimi. Nu ne punem mãcar în treacãt încheind o enumerare. Mai mintea cu el, mi-a ºuºotit altul. Foarte bine. 80 Epistolar

Dar Alex. ªtefãnescu ºi el e nebun? Iar Ostracizarea e evidentã. ªi e întãritã de Monica Spiridon ºi ea e sãracã cu duhul? criticul literar en titre al revistei care vorbeº- Cred cã de fapt e altceva, mai simplu ºi te de Cãrtãrescu ca despre înnoitorul prozei mai grav: în România, absentul nu are nici o româneºti cãzut într-o bunã zi din cer. Pe ºansã. Ãsta e primitivismul românesc! Ab- mine nu mã pomeneºte nici mãcar la mã- sentul nu are nici un drept. Cred cã þi-am runþi precursori. mai fãcut eu teoria asta, care mi se confirmã Recunoaºte cã nu e uºor nici pentru mereu. Deci nu e nimic surprinzãtor. Dar mine!... Dar mi-e ºi mai greu când vãd cã stau totuºi ºi mã întreb: bine, dar chiar toþi nimeni nu sare sã contrazicã aceastã opinie sunt atât de primitivi, nu existã excepþii? Nu care nu e formulatã acum pentru prima se gândeºte nimeni cã dacã eu sunt absent oarã. Ciudatã omitere. Uite cã nici mãcar acolo ºi cei de acolo sunt absenþi aici… ªi parcã nu-mi vine sã cred cã Liiceanu ar fi implicat vrem sã intrãm în Europa! ªi în cultura direct sau indirect în treaba asta. S-ar putea europeanã. Oare chiar nimeni nu e în stare ca amicul tãu Alex. ªtefãnescu sã fi avut o sã gândeascã în termeni de compensaþie ºi iniþiativã proprie, din cine ºtie ce ranchiunã de Smerdiakov de Dâmboviþa. Deºi nu prea de reciprocitate? Dãm cu parul ºi nu ne înþeleg ce poate fi în capul unor oameni atât pasã? Ori ne uitãm cum alþii dau cu parul ºi de diferiþi ca vârstã, sex ºi destin (vorbesc ridicãm din umeri? Oare prezenþii din desigur de ªtefãnescu ºi Spiridon), cât de România îºi închipuie cã absenþii “lor” sunt primitivi pot fi ºi unul ºi celãlalt încât sã-ºi niºte imbecili care acceptã orice? De ce tre- închipuie cã o persoanã nenumitã dispare buie eu sã fiu solidar aici cu niºte oameni ca prin farmec odatã pentru totdeauna. care au o comportare atât de primitivã acolo. Atâta primitivism mã lasã cu gura cãscatã! ªi pânã când o sã mã las tras pe sfoarã. Nu mã plâng directorului (adjunct), mã Iartã-mi enervarea. Poate când ai sã vii plâng unui prieten pe care îl îmbrãþiºez cu aici ai sã accepþi sã stãm de vorbã pe tema afecþiune ºi rãmân al sãu proaspãt sexage- asta. nar credincios, Cu prietenie al tãu,

Paris, 28 februarie 1997 Paris, 14 febr. 1997 Stimate d-le Vartic, Dragã Dimi,[sianu] Vã mulþumesc pentru scrisoare ºi pentru Am primit ultimul numãr din România articolul publicat în România literarã. Poate literarã ºi mã simt, dupã lecturã, nu indig- cã v-am spus-o deja: cred cã e, alãturi de cel nat, ar fi un sentiment tonic, ba chiar stimu- al lui Soviany (publicat în Contemporanul lator, dar obosit, cuprins de un fel de din sept. 1996), cel mai bun articol care s-a lehamite. E evident cã în România de azi nu scris pânã acum despre romanul meu. ªi nu am o soartã mult mai bunã decât în Ro- e numai pãrerea mea, cãci mi-a fost confir- mânia, sã zicem, a deceniului 8, când toatã matã de N. Bârna, unul din criticii din echi- lumea mã uitase ori se strãduia sã mã uite. pa lui Eugen Simion de la Caiete critice care Atunci cel puþin aveam consolarea cã ui- mi-a fãcut, jumãtate în glumã jumãtate în tarea e poruncitã de sus. serios, într-o scrisoare, un fel de clasament Monica Spiridon în „Experimentalismul al tuturor articolelor scrise despre Hotel bine temperat“ reuºeºte performanþa sã-i Europa în România ºi în Franþa. În definitiv, citeze pe unii membri ai grupului oniric (al ce vroia el era sã sublinieze superioritatea cãrui teoretician am fost), pe cei din grupul criticii româneºti faþã de cea francezã, iar în de la Târgoviºte (care au debutat, deci în cazul de fatã avea ºi dreptate. prozã, dupã experimentele grupului nostru: De aceea, Dimi exagereazã puþin, din pri- Ivãnceanu, Neacºu, Sorin Titel, Gabrea, eu), etenie ºi în slujba “cauzei”, când zice cã în pe optzeciºti etc., fãrã sã mã citeze nici mã- Franþa romanul “a stârnit mult mai mare car ca traducãtor al Noului Roman. interes decât în þara de baºtinã”. Au fost 81 Þepeneag ‘70

cam tot atâtea articole, în schimb nici un Hotel Europa: “Lumea, realitatea e colonia articol francez n-a coborât în adâncul ro- penitenciarã a Autorului. “ manului ca d-strã ºi Soviany. ªi articolul lui Majoritatea criticilor n-au citit decât par- Bârna e foarte bun, ºi mai ales atent la tot þial ce-am scris. ªi asta se vede !... Cãci tentaþi felul de detalii care-i permit sã releveze re- va mea a fost ºi este de-a lega totul într-un curenþa motivelor din roman ºi sã punã ast- joc intertextual restrâns sau mai bine zis fel în evidentã, ca ºi d-strã, caracterul muzi- intratextual. Sunteþi poate singurul care cal (în sensul structural, nu eufonic) al unei v-aþi dat seama de asta ºi care aþi vorbit asemenea literaturi. despre fiecare scriere a mea în perspectiva Bineînþeles cã Pastenague e satisfãcut de totului. De aceea aºtept cu o nerãbdare cartea lui Kojève ºi mulþumeºte din tot aproape infantilã sã puneþi cap la cap croni- sufletul echipei editoriale a Apostrofului cile d-strã ºi sã le publicaþi într-o carte. care a lucrat cu rapiditate ºi acurateþe. N-aveþi nevoie de cine ºtie ce “retopire”, Cu toatã stima al d-strã, asta puteþi s-o faceþi mai târziu. N-aveþi decât sã intitulaþi modest ºi provizoriu lucrarea d-strã - Introducere într-o lume de Paris, 26 - III- 1997 hârtie, sau cam aºa ceva. Când vin, în mai Dragã d-le Bârna, sau iunie, la Bucureºti mergem amândoi la Vã trimit un interviu pe care l-am acor- Cartea româneascã ori la Albatros. Nu vãd dat Corinei Mersch (nãscutã Ciocârlie), care cine altul decât d-strã ar putea sã scrie o trãieºte de mai mulþi ani în Luxemburg. De asemenea carte. Pe Soviany, oricât ar fi de asemenea, un articol semnat de Cornel pãtrunzãtor, nu-l vãd scriind o asemenea Regman în Jurnalul critic. Mãrturisesc cã carte, pentru cã n-a ajuns la ideea acestei lumi de imagini în expansiune. ªi n-a ajuns articolul lui Regman m-a dezamãgit. Mai probabil pentru cã n-a citit nuvelele, adicã ales cã, în anii ‘60, el a fost criticul cel mai nu cunoaºte momentul în care se produce atent la nuvelele mele. Cred cã deja acum “big-bangul”. Iertaþi-mã cã insist, dar mi-e doi-trei ani v-am trimis articolul sãu din ‘68 realmente teamã sã nu se formeze o falsã (republicat ºi în cartea Cicã niºte cronicari) imagine despre literatura mea care ºi-aºa a „Totul despre Þepeneag“. Adevãrul e cã trebuit sã suporte handicapul punerii la in- amicul Regman a rãmas la anii ‘60. Adicã, dex timp de 2O de ani. Receptarea s-a fãcut între nuvele ºi Hotel Europa, pentru el nu grãbit, s-a înghiþit pe nemestecate, ºi mulþi mai existã nimic. De aceea se poate mira de critici telescopeazã fãrã voia lor (exemplu “jocul auctorial” din ultimul meu roman. caricatural, dar real: Trenul de noapte de Gro- De parcã aº fi un autor tradiþionalist care se ºan indicat ca model pentru nuvelele mele.) dedã la bãtrâneþe la tot felul de jocuri mo- Înþeleg eu foarte bine cã în România criticii derniste inventate de “grupul de la Târ- se aflã într-o situaþie materialã precarã ºi nu goviºte” care are “tehnologie”, nu ºi sub- le arde de exegeze subtile, preferã sã facã stanþã. Dar poate cã nici mãcar toate nu- jurnalisticã, dar situaþia nu cred cã se va velele nu le-a citit. Cãci Înscenare e, pentru îmbunãtãþi în viitor, ci dimpotrivã, de aceea literatura românã, prototipul jocului aucto- îmi fac datoria faþã de opera mea ºi mã zbat rial. ªi doar am publicat-o integral în Gazeta cât pot pentru a fi receptatã aºa cum se literarã din 1967 (sau 1966?) ºi, parþial (fiind cuvine. Nici mãcar nu e vorba de valoare, cenzuratã!), în volumul Frig, sub titlul nu ierarhia mã intereseazã în primul rând, “Maria de la ªcoala Medie”. ªi am însoþit-o ci orientarea generalã, locul, în sensul de de un articol teoretic – „Autorul ºi persona- “topoï” , care i se rezervã, pregãteºte încã de jele sale“ (în Viaþa româneascã, mai 1967) pe pe acum. Mai târziu va fi mai greu de corec- care l-am republicat în Înscenare ºi alte texte, tat. De aceea sunt gata sã fac toate eforturile Ed. Calende, Piteºti 1992 ºi despre care necesare, fie ele ºi materiale, ca aceastã d-strã aþi avut bunãvoinþa sã scrieþi în Caiete imagine sã fie cât de cât ºi încã de pe acum critice. Vã reamintesc o frazã doar din acel corectã. articolaº, o frazã care pare sã fie scoasã din Cu stimã ºi prietenie al d-strã, 82 Epistolar

Cãtre Monica Lovinescu sfaturile mele, ale voastre, ale lui Alain. Ba ºi Virgil Ierunca chiar ºi de sfaturile mai puþin ortodoxe ale 14 aprilie 1997 unui Virgil Tãnase. Cu câteva zile în urmã m-am întâlnit cu Când lupta a fost câºtigatã – nu de noi, Virgil în metrou. A avut eleganþa sã recu- nici de statuia noastrã, dar ce conteazã! – noascã ceea ce devenise de mult evident: cã Goma a început sã facã tot mai des apel la am avut dreptate în privinþa lui Goma. N-a propriul sãu creier. Ce-i drept, lucrãtorii din fost decât o recunoaºtere oralã, dar eu mã jurul statuii începuserã sã se risipeascã, s-o mulþumesc ºi cu atât. ia care încotro. Rãzboiul cu disciplina lui se Tocmai am terminat de citit cele trei vo- terminase, pacea aduce dezordine. lume publicate la Nemira. Nu ºtiu dacã ºi Nu ºtiu cine a rãmas pe lângã el. Eu nu cât aþi citit din ele. E “producþia” unui om mai eram de mult. Oricum, în ultimul timp, bolnav, zdrobit ºi impotent. Un golem care, a fost tare prost sfãtuit. A fãcut gafe peste cu toate cã ºi-a pierdut puterea, încã mai gafe. A devenit un imprecator general. Un pãstreazã înfãþiºarea aceea fioroasã cu care înjurãtor. ªi mai ales împotriva celor “mai îi sperie pe mulþi. Spaima celorlalþi e, pentru buni”. De ce? el, dovada cã nu ºi-a irosit cu totul forþa ºi Nu ºtiu. ªi mi-e lene sã încerc sã fac o bãrbãþia, curajul ºi perseverenþa, toate acele analizã acum. La un moment dat, am înþeles virtuþi pe care, la un moment dat, foarte cã Golemul devenea periculos pentru noi mulþi erau tentaþi sã i le atribuie cu priso- toþi cei care ne-am sacrificat timp ºi energie sinþã. Altfel cum sã fi înfruntat maºina de pentru a-l face credibil în ochii duºmanului represiune ceauºistã? Teama pe care o inspi- comun. ªi am tras semnalul de alarmã. rã a ajuns sã-i fie o justificare în viaþã. Aºa cã V-am scris mai întâi o scrisoare “închisã”, în face totul ca sã provoace fricã. Se înver- care vã rugam sã faceþi ceva pentru a-i limi- ºuneazã mai ales împotriva acelora care, ta agresivitatea. Apoi am publicat una “des- neavând pãcate, sunt mai greu de impre- chisã”, adresatã Monicãi. N-aþi fãcut nimic. sionat, de înspãimântat. Împotriva foºtilor Monica a scãldat-o cu o pedagogie femi- ninã, de învãþãtoare: ne-a trimis pe amândoi prieteni, împotriva celor care l-au ajutat ºi la colþ. fãrã de care n-ar fi ajuns ce este. ªi încã în momentul acela nu era atât de În cazul sãu, s-a creat într-adevãr un mit. dezlãnþuit în minciunã ºi ocarã! A atins pa- În primul rând prin polarizare. Toate meri- roxismul doi-trei ani mai târziu. A fost mo- tele, toate calitãþile i-au fost atribuite lui, lui mentul publicãrii în “Cartea albã a Securi- Paul Goma. Toþi cei care au contribuit ani ºi tãþii” a celor douã “scrisori de scuze” adre- ani la erijarea golemului, toþi acei devotaþi ai sate de Goma lui Ceauºescu. Când le-a scris cauzei n-au pregetat, fiecare cât a putut, sã se afla în beciurile Securitãþii, bineînþeles. ªi lucreze aproape anonimi ºi în orice caz în e firesc sã nu fi putut rezista la presiunile umbrã, la glorificarea acestei statui a luptei morale ºi fizice, poate chiar la torturi. Dar anti-comuniste. Trebuia sã fie unicã pentru nu e firesc sã scrie aºa cum a scris. Aþi citit a impresiona. ªi a fost: unicã ºi teribilã. Dar scrisorile? Un altul în locul lui ºi-ar fi cerut nu singurã, nu izolatã. În spate ºi de jur îm- iertare pur ºi simplu, ar fi promis eventual prejur nenumãraþi am fost cei care, în pro- câte-n lunã ºi în stele, dar nu s-ar fi prezen- porþii ºi în momente diferite am dat câte o tat ca o unealtã în mâinile exilului, o victimã mânã de ajutor. N-are rost sã fac acum isto- a unui plan urzit în strãinãtate (ceea ce era ricul creãrii acestei statui. Altceva vreau sã adevãrat!), mãcar din amor propriu ar fi subliniez. luat ºi asupra lui câte ceva. Pe când el a avut O statuie, ca oriºice statuie, e impunã- o reacþie infantilã sau, mai precis, reacþia toare, mãreaþã, dar e lipsitã de creier pro- unui membru de partid, bine îndoctrinat, priu. Mai bine zis acest creier al statuii, de care atrage atenþia asupra duºmanului din proporþii modeste, se lasã ghidat în tot acest afarã, din exil. Acolo, în temniþã, Paul Goma timp al formãrii ºi erijãrii statuii, de alte era un membru de partid, nu un luptãtor creiere. Mult timp Goma a þinut seama de anticomunist. 83 Þepeneag ‘70

De ce pomenesc de aceste scrisori? Nu ca ticipãm la victorie, aþi pãstrat-o cu riscul sã fac din ele un cap de acuzare împotriva de-a se întoarce împotriva voastrã. lui Goma, vreau sã spun cã nu-l acuz de Vina a fost ºi a mea, pentru cã n-am avut simplul fapt de-a le fi scris. Dar felul în care rãbdare sã stau lângã voi ºi sã domolesc a scris aceste scrisori dezvãluie câte ceva din creatura : eu inventatorul ei! Iertaþi-mi lipsa caracterul lui Goma. În primul rând, lipsa de modestie. E compensatã de scârba cu lui de autonomie. Atât era de obiºnuit sã fie care mã gândesc la dezertarea mea de la în slujba altuia (a altora), a Partidului ori a începutul anilor ‘80. Cãci a fost în primul Exilului, încât el se ºi concepea ca un execu- rând o dezertare care s-a întors împotriva tant, ca o unealtã, – un Golem. Ãsta e doar mea. Cred cã n-am nevoie sã insist asupra un aspect, nu e totul. Interesant e cã, ajuns la acestui subiect. E poate de ajuns sã spun cã Paris, ºi începând sã guste din onorurile re- disidenþi de ultima orã au ajuns sã-mi dea zervate învingãtorilor, Goma a început sã-ºi lecþii de moralã politicã. Iar voi i-aþi lãsat schimbe nu caracterul, dar comportamen- s-o facã. Dar asta e o altã poveste între mine tul. Ce s-o mai lungesc. Încetul cu încetul ºi voi. Deocamdatã sã rãmânem la Goma. Goma a devenit megaloman. A uitat cã pen- Probabil cã deja e prea târziu. Rãul prin- tru a învinge respectase întocmai instrucþiu- cipal a fost fãcut. Oricât s-ar discredita nile consilierilor care gândeau în locul sãu, Goma, cuvintele lui veninoase vor rãmâne. a uitat cã pentru a fi eliberat din beciul Secu- Prestigiul pe care i l-am conferit noi toþi – ºi ritãþii a trebuit sã-ºi cearã iertare ºi sã dea în special voi! – îi îngãduie sã creadã cã poate rescrie Istoria. Degeaba am strigat eu vina pe cei aflaþi în spatele frontului. La un adevãrul, voi nu l-aþi confirmat. Strigãtul moment dat, a crezut cã poate gândi singur. meu n-a fãcut decât sã-l îndârjeascã, sã-l ªi ce-a gândit el atunci cu mintea lui puþinã înverºuneze împotriva mea. Nu mi-e ºi nu ºi firavã: am învins, ºi deci, aºa cum scrie la mi-a fost fricã. Din punct de vedere politic, carte, aºa cum ne-a învãþat Partidul, din acu- în tot timpul dictaturii eu am fost irepro- zat am devenit acuzator. ªi iatã-l pe Golemul ºabil. Iar Goma o ºtie foarte bine. Aºa cum o nostru transformându-se în procuror gene- ºtie ºi Securitatea. Pe mine direct nu are cum ral, iatã-l uitând de oriºice prudenþã ºi sã mã atace. Îi atacã pe cei din jurul meu. acuzând în dreapta ºi-n stânga fapte ade- Chiar ºi în privinþa lor minþind prosteºte. vãrate sau numai închipuite ori chiar scor- Goma nu e primejdios în sine. El e prime- nite de mintea lui înfierbântatã. Ce l-a ajutat jdios în mãsura în care redevine unealtã. El a sã aibã energia necesarã a fost ºi frustrarea fost conceput ca o unealtã, aceasta i-a fost de-a nu fi obþinut o glorie concretã. Aici e menirea pe lume, e firesc sã ajungã din nou mult de discutat... Consilierii s-au retras ºi în mâna cuiva, a altcuiva, sã foloseascã unui l-au lãsat singur. Au plecat scârbiþi sau ne- scop prea puþin nobil. Poate cã asta s-a ºi dumeriþi. Au plecat ºi au uitat ori, mai pre- întâmplat… Frustrãrile lui, înverºunarea cis, n-au vrut sã retragã hârtiuþele din par- atacurilor, ale acuzaþiilor sunt deja folosite tea de jos a pântecului, semnele cabalistice de diverse persoane, categorii de persoane care-i dãduserã viaþã ºi prestigiu, fãrã de sau cercuri cu interese precise. Cam asta care ar fi rãmas un membru de partid în Ro- sugereazã ºi Dimi în articolul din Rom. Lit., mânia. ªi un scriitor mediocru. Golemul nu la asta poate cã fãcea aluzie ºi Virgil în mai avea creier, dar avea încã miºcare ºi metrou când m-a întrebat: Oare Goma e ºi cuvânt. nebun ? Nu m-aþi ascultat. N-aþi vrut sã retrageþi La întrebarea asta încerc sã vã rãspund hârtiuþele. V-a fost fricã sã nu se descopere acum. Goma e un Golem lãsat în stare de cã Golemul e un Golem ºi nu o fiinþã capa- acþiune, care nu poate face decât rãu în jur. bilã sã salveze poporul român din capcana Goma nu are un creier autonom, forþa lui va comunismului. V-a fost fricã sã distrugeþi fi totdeauna folositã de alþii. Noi l-am pus simbolul. În loc sã distrugeþi arma care ne-a pe picioare, i-am dat aceastã forþã ºi-apoi ajutat – nu sã câºtigãm, dar mãcar sã par- am plecat de lângã el. E ultima oarã când 84 Epistolar

mã adresez vouã, rabinilor uituci: încercaþi sens ºi, dacã aveþi geniu critic, îl impuneþi. sã faceþi ceva, încercaþi sã-i retrageþi însem- Eu am avut norocul ca d-strã sã reuºiþi sã nele puterii. Sprijiniþi-mã! Dacã nu, duºma- impuneþi un sens general prozei mele. Sã nii voºtri se vor sprijini ei pe Goma, iar eu zicem cã acesta încape în cuvântul apocalips. nu voi miºca nici un deget sã-i opresc. Veþi Dar am avut norocul acesta pentru cã d-strã vedea!... faceþi o criticã din interior, o criticã de afini- Am impresia cã ºi în jurul vostru circulã tate ºi, în plus, mergeþi cam în aceeaºi niºte consilieri mai puþin inteligenþi decât direcþie cu mine. De aceea vã sunt sincer vor sã parã. Niºte consilieri linguºitori ºi cu recunoscãtor. interese mãrunte. Poate cã nici nu mai sun- Al d-strã, cu toatã stima, teþi rabinii care au pus hârtiuþele acelea dând astfel naºtere ºi forþã Golemului. V-am pierdut din vedere. Numai ºtiu cum sunteþi, Paris 16 sept. 1997 cine sunteþi. Adio. Dragã d-le Bârna, P.S. Articolul Monicãi din 22 nu e sufi- Dupã ce-am primit scrisoarea d-strã în cient. Din acest articol apare ca o cuconiþã care îmi anunþaþi sumarul Introducerii superstiþioasã care l-a vãzut pe diavol. într-o lume de hârtie, tot cãutând prin vechi hârþoage, am dat peste manuscrisul artico- lului Visul ºi poezia pe care intenþionaþi sã-l Paris, 9 august 1997 publicaþi în anexa cãrþii d-strã. ªi mi-am zis Stimate d-le Soviany, cã s-ar cãdea sã vi-l trimit în dar. Cu aceeaºi Vã mulþumesc pentru articolul din Cu- ocazie am regãsit ºi Într-o frizerie, dar nu e vântul, publicaþie pe care o primesc oricum, decât o dactilogramã fotocopiatã al cãrui pentru cã sunt abonat. Graþie d-strã, Cu- unic interes ar fi cã poartã o datã manu- vântul e din nou primul care scrie despre o scrisã – 1959. (Vã daþi seama cât sunt de carte a mea (anul trecut a scris d-l Urianu). bãtrân!?) N-am avut rãbdare sã caut ºi arti- Nu ºtiu dacã ºi în ce mãsurã criticii se citesc colul publicat (în Luceafãrul?) ºi sã-l compar între ei. În România, cred, aceastã practicã cu manuscrisul, deºi oarecare curiozitate tot nu e curentã: din cauza dificultãþilor materi- aveam: sã vãd ce-a sãrit la Cenzurã sau ce- ale – ºi nu numai – pe care le întâmpinã am schimbat eu însumi în momentul pu- majoritatea publicaþiilor în difuzarea lor. Iar blicãrii (deºi în privinþa asta eu sunt mai rãu editorii încã nu au înþeles cã ar fi în intere- decât Breban - tot ce scriu, mai ales în teorie, sul lor sã ajute la aceastã difuzare. Aici, edi- mi se pare de neschimbat, mai ales cã am torii întocmesc dosare de presã pe care le impresia cã între momentul scrierii ºi acela pun în circulaþie când lanseazã un nou al publicãrii n-au trecut decât câteva zile). autor. Bineînþeles, n-o fac orbeºte. Nu trimit Mi-a fost lene. Mi-am zis: sã colaþioneze la toþi criticii. Dupã un timp, se cam ºtie care criticul ºi istoricul literar. sunt criticii interesaþi de cutare sau cutare De ce credeþi cã am pomenit despre data autor. De exemplu, a trimite o carte a mea scrierii schiþei? Pentru cã printre nenumã- lui Alex ªtefãnescu e jignitor ºi pentru mine ratele mele proiecte editoriale se numãrã ºi ºi pentru criticul României literare. Un dosar acela al unui volum de «nuvele ºi schiþe» de presã ar fi cu atât mai nelalocul sãu. În complet (sau aproape complet). Or, dacã cel mai bun caz ar putea fi socotit drept un memoria nu mã înºealã, primele «sgribu- gest derizoriu. ieli» dateazã din anul 1957, nu mai înainte. Nu prea ºtiu cum sã rãspund în mod (Sunt un tardiv!) Era, dupã cum se ºtie, o direct la întrebarea d-strã. Nu cred cã existã perioadã post-revoluþionarã numai bunã o «cheie a textului». Textul în general e ca o pentru scris. Proiectul ãsta nu ºtiu dacã sunt ceapã, nu are o «inimã»; are doar cãmãºi, în stare sã-l duc la bun sfârºit. ªi poate cã straturi. Vreau sã spun cã nu are un sens nici nu se cade sã fac eu însumi treaba asta interior ºi cu atât mai puþin ascuns, þinut de culegere ºi punere laolaltã. Dovadã cã sub cheie. D-strã, criticul «poiet», îi daþi un tergiversez ºi nu sunt în stare nici mãcar sã 85 Þepeneag ‘70

mã apuc. Tot aºa ºi pentru articole - care 8 ian. 1998 sunt mult mai multe decât cele din Întoar- Dragã d-le Bârna, cerea fiului... sau din volumul sub tipar la Am fost plecat din Paris în timpul sãrbã- Cartea Româneascã. torilor de sfârºit de an ºi m-am întors abia Vã expediez de asemenea un dialog ra- acum câteva zile. De altfel am impresia cã diofonic din 1971. E inedit. Mã gândeam cã, posta (ºi aici ºi acolo) fiind foarte solicitatã, dacã are chef ºi timp, soþia d-strã, care e ger- e puþin cam depãºitã. Între timp v-am mai manistã, ar putea sã-l traducã pentru Caiete scris fãrã sã am cunoºtinþã de scrisorile critice. ªi-mi îngãdui cu acest prilej sã-i d-strã care zãceau pe undeva. Nici nu ºtiu transmit salutãri, precum ºi fiicei d-strã cu ce sã încep. Poate cu oboseala d-strã, scã- despre care sper sã aud cã a reuºit cu brio la derea de tensiune, apatia - nu ºtiu cum sã-i examen. zic. Cred cã ar trebui sã veniþi la Paris ºi sã Pe d-strã vã îmbrãþiºez cu toatã priete- vã odihniþi. Sã vã plimbaþi, sã intraþi prin nia, librãrii, sã cãscaþi gura pe strãzi. Nu vãd alt tratament mai potrivit. Din pãcate, acest tratament nu-l puteþi începe imediat ºi pânã Paris, 10 nov. 1997 atunci mai trebuie sã ºi scrieþi diverse Stimate d-le Buciu, chestii care pe mulþi i-ar bãga în spital. Pe Nu mai ºtiu dacã v-am rãspuns la ultima mine în orice caz... d-strã scrisoare. De când m-am întors din ªi astfel ajungem la articolul despre România, am fost extrem de ocupat cu tot onirism în francezã. O sã râdeþi, vorba lui felul de treburi pe care le amânasem pânã Dimov, dar franceza d-strã e aproape impe- atunci. Am avut ºi niºte necazuri. Mã rog, cabilã. Oricum nu e ea de vinã dacã articolul e prea lung. Într-adevãr prea lung!... Trebuie viaþa cu toate ale ei… Dar probabil cã nu sã gãsim o soluþie, deºi am impresia cã pen- v-am scris, pentru cã recitind scrisoarea tru d-strã a devenit din în ce mai greu sã d-strã îmi dau seama cã nici n-aº fi ºtiut ce scrieþi scurt. Mai ales când e vorba de sã scriu, cum sã vã rãspund la ce îmi cereþi: onirism ori de literatura mea. Probabil pen- sã-mi amintesc zece evenimente insolite din tru cã le ºtiþi prea bine, ºtiþi prea multe viaþa mea. N-aº fi ºtiut ºi nici nu ºtiu. Ce era despre subiectele astea...Asta se vede ºi din de spus am spus în diversele interviuri. articolul pentru dicþionar. ªi-apoi d-strã doar nu scrieþi despre bio- Ce-i drept, habar nu am care sunt «regu- grafia mea. Recunosc cã nu înþeleg... lile» unui articol de dicþionar. ªi oricum nu V-am trimis încã din Bucureºti Momentul am nici un interes sã mã plâng cã mi-aþi con- oniric. Sper cã l-aþi primit. L-am expediat sacrat un spaþiu prea larg. Aº fi vrut , poate, prin editurã. M-ar interesa sã aflu ce credeþi sã acordaþi mai multã importantã operei ºi despre cartea asta. Nivelul teoretic al arti- mai putinã biografiei ºi bibliografiei. Dar ºi colelor reunite aici e acela pe care îl puteau asta se poate justifica: doar aþi predat o carte avea niºte tineri scriitori în anii ‘60, în întreagã despre operã. În ce priveºte «viaþa» România. Nu putea fi mult mai ridicat. sunt ºi câteva inexactitãþi: n-am fost nicio- Oricât erau ei de îndrãzneþi ºi de ambiþioºi. datã corector la „Gazeta literarã“, ci doar Apoi, erau anumite lucruri care n-au putut redactor la „Rom.lit“; nu-mi aduc aminte sã ºi n-ar fi putut trece la Cenzurã. Nu numai fi folosit sintagma «onirism sistematic» - am pe plan politic, dar nici mãcar pe planul spus totdeauna „estetic“ sau „structural“; teoriei literare. Gabriel Marcel însuºi mi-a dat o bursã, nu Continui sã scriu la Pont des Arts ºi nu mi s-a dat la recomandarea lui etc. E mai întotdeauna sunt mulþumit. Încerc sã grã- bine sã vã trimit ºpaltul adnotat. Uneori, besc puþin ritmul. Sper sã-l termin pânã la câte o informaþie care se vrea laudativã mã sfârºitul iernii. Anul viitor, se pare, Hotel enerveazã: de ex. faptul cã am câºtigat Europa va fi publicat ºi în Germania. într-un an camp.[ionatul] Parisului la ºah Cu toatã stima, nu e mare brânzã, pentru cã în anul acela 86 Epistolar

poate cititorul român sã se ducã (unde?) sã le caute ºi sã le citeascã aºa cum bineînþeles cã face cu articolele româneºti, setea de cul- turã fiind, aºa cum se ºtie, din ce în ce mai mare pe mãsurã ce ne apropiem de anul 2000. În rest, totul e în nota obiºnuitã a textelor d-strã, adicã excelent. Cu prietenie,

4 februarie 1998 Dragã Livius, [Ciocârlie] Tu mã întrebi în zeflemea, dar Simion m-a întrebat la modul cel mai serios dacã vreau sã intru în Academie. ªi asta încã acum câteva luni. I-am rãspuns fireºte ne- gativ ºi, dupã ce i-am îngãimat câte ceva à propos de avangardã ºi necesitatea ca fiecare sã-ºi tinã rangul ºi hangul, i-am propus sã-i introducã în aceastã instituþie pe amicul meu Breban ºi pe amicul tãu Manolescu N., amândoi ceva mai vanitoºi decât mine ºi trãitori la Bucureºti, nu la mama dracului la Paris, unde a fi academi- cian nu înseamnã mare brânzã. Scriitorii francezi care conteazã ºi vor rãmâne în lite- raturã (dacã va mai fi literaturã...), cu sau participarea era foarte slabã; pentru mine e fãrã premiul Nobel, nici unul n-a acceptat sã mai valorizant cã am fãcut parte din echipa facã parte din aceastã instituþie din ce în ce României de ºah prin corespondentã. Cu- mai prãfuitã. noscãtorii în ale ºahului ºtiu cã în ani 60/70, În ce priveºte ORIZONT, nu are impor- România era mult mai tare la ºah decât tanþã cã are un nivel (chiar rizibil?) aºa ºi pe Franþa, Estul decât Vestul etc. Apoi, a fi pro- dincolo, ci cã e singura revistã literarã din pus pentru un premiu nu înseamnã nimic Banat; iar dacã vreau sã fiu prezent în (numai Cãrtãrescu ºi editorul sãu român se România ºi în provinciile sale, fiecare mai laudã cã Visul a fost propus la premiul provincialã decât întregul (sau invers!), tre- Médicis – la care am fost propus ºi eu cu 20 buie sã public ºi în Banat. Asta ca sã nu mai de ani în urmã…), e ridicol, miroase a sãrã- vorbesc de meleaguri natale ºi cãutarea cie, a frustrare. Înþelegeþi? rãdãcinilor!... Cãci vãd eu cã tu vrei sã te În ce priveºte bibliografia, am notat pe descotoroseºti de mine ºi sã împarþi doar cu margine câteva titluri de articole franþuzeºti Sorin Titel ºi cu Foarþã gloria localã. pe care le-aþi omis ºi am propus – prin Vorba e cã trimisesem deja paginile (prea bifare – sã vã debarasaþi de altele, – dacã multe!) când a sosit scrisoarea ta indicân- sunteþi de acord - fãrã nici o importantã. du-mi cam care mi-ar fi porþia în paginile Mã gândesc dacã nu cumva vina e totuºi revistei. Nu-i nimic! Voi fi refuzat! Deºi a mea: poate cã am uitat sã vã trimit unele Mihãieº pare sã aibã ce are cu cei de la articole în francezã. Nu ºtiu, în cazul ãsta vã Bucureºti, care exercitã un fel de tiranie a rog sã mã iertaþi, îmi pare foarte rãu... centrului, nu cu cei de la Paris care sunt Oricum nu e grav dacã lipsesc articolele departe ºi neputincioºi. franþuzeºti. Eu le-aº scoate pe toate: tot nu Salutãri Tanþei. Cu prietenie, 87 Mircea Micu ‘70 Andrei MILCA Cãlãtorul nostalgic MOTTO: “Eu dorm în patul unui jertfã supremã ºi drumul în luntrea lui mort/ ºi nu ºtiu cine e ºi când/ vine din Charon, dispariþia fiind privitã pe rând, din lumea lui de frig / ºi mã priveºte aºtep- mai multe perspective, în glumã, cu neli- tând” (Nocturnã) niºte sau resemnare, în funcþie de stãrile ºi MOTTO2: “Mai naºte-mã, sã mor încã perioadele în care au fost simþite versurile o datã”… respective. “Testament liric” se deschide cu o “Nocturnã” (Eu dorm în patul unui 31 ianuarie 2007 înseamnã pentru poetul mort…), închizându-se cu un “sunt Mircea Micu atingerea unei borne –70 de pregãtit”, în care apropierea de rafinamen- ani – care n-ar face decât sã întãreascã tul versurilor ultimului Marin Sorescu – al spusele unui alt liric: “bãtrâneþea e un vis”. bolii ºi al disoluþiei – ni se pare evidentã. Pentru cã rãmânând un spirit tânãr, ludic, “Dar cine mai citeºte destinul/ poeþilor septuagenarul Micu gãseºte de cuviinþã sã inutili ºi sãraci?” se întreabã scriitorul se amuze trist, într-un joc de-a viaþa ºi de-a “pregãtit pentru ultima aventurã”. moartea, într-un de-a v-aþi ascunselea Deºi EXTINCÞIA este elementul pre- arghezian în mileniul al III-lea, cu ceea ce ar dominant al acestei cãrþi “de autor“, teama, fi un “Testament liric”. Volumul apãrut la aºteptarea “Ei”, dar selecþia nu este neapã- Editura Fundaþiei Internaþionale pentru rat una mohorâtã, depresivã (încã un volum Culturã, ªtiinþã ºi Moralã Civicã ºi ilustrat despre moarte?), ci are acel aer fresh al de “graficianul de geniu” ºi prietenul de-o “bravãrii” unei întregi generaþii dandy-iste, viaþã Florin Pucã adunã versurile cele mai din care ºi contradictoriul ca feeling Micu a izbutite dintr-o întreagã existenþã literarã, în fãcut parte – care stã sub inefabilul râsu’- care Micu a mai fost romancier (Patima), plânsu’: avem atât tragic în lucrurile vesele parodist (Cetiþi – le Ziua) sau fin povestitor pe cât ºi invers, sau cum spunea chiar Micu al boemei generaþiei sale – în volumele de în altã parte, toatã lumea-i fericitã ºi cu amintiri, vesele ºi triste, despre scriitori. lacrimi pe obraz. Risipirea se face “în doze “Testamentul” este aºadar o antologie, în mici”, în stranii însingurãri, poetul e de care Mircea Micu realizeazã un drum dus- când s-a nãscut în alt Timp “jumãtate întors înspre rãdãcinile poeziei sale simbol- acoperit cu pãmânt”, cântecele sunt rituri ce ic ardeleneºti, în care predominã câteva vin direct din folclorul bocetelor (“Doina” teme esenþiale: satul/ locul natal, pãstrãtor lui este o “Mioriþã” întoarsã), anotimpul de sentimente patriotice; familia – în special preponderent e iarna iar poetul este un noc- Mama; ºi nu în ultimul rând axul acestui turn. Imaginile sunt cele ale unei descom- volum, Thanatos versus Eros. puneri treptate a lumii, într-un fel de apoc- Pe lângã ideea de Naþional, mustind în alipsã acceptatã: “pãdurea-i toatã un aproape fiecare poemã, observãm la autor prãpãd”, “mã spintecã lumina ca o spadã”, un ciudat presentiment al Marii Treceri sub “zãpada ameninþã”. Leitmotivele acestui semnul spaimei, dorinþei ºi al lui “dacã…”, Univers (în care liricul e mut, observator ºi încã din poeziile de tinereþe, de parcã liricul adunã într-un fel de Carte a Viselor coºmar s-ar fi pregãtit demult, ca într-un ritual, de ºi revelaþie deopotrivã) rãmân Ardealul 88 Cãlãtorul nostalgic

(“Aud un clopot”), Doamna (“Preaiubitã” – autoportretizându-se (“Rar” – “sãtul de femeie, muzã ori chiar Doamna de Miere smog ºi de desfrâu /m-aº sinucide pentru- Neagrã – cum ar numi-o colegul, Fãnuº un spic de grâu”), melancolic, apropiat de Neagu), Copilãria, þãranii ºi Grãdina (una “lutul” începutului, rememorându ºi miticã, în care se “sapã” blagian), Avram Cãlãtoria nostalgic ºi ascunzându-se într-o Iancu (“ªoaptã) ºi mai ales figura maternã – pasãre sau în vãzduhul de sãnii, Micu e cele mai multe poeme de aici îi sunt dedi- pierdut Tãcerii într-o Noapte Mare, cate. devenitã mereu Ultima. În spatele tuturor Sunt de altfel pilonii întregii creaþii a lui acestor poeme agonice ori ale reînvierii, se Mircea Micu, elementele sale cheie ºi cuvin- ascunde ºi filonul dramatic al cãutãrii reli- tele cele mai dragi, - considerând deci cã tot gioase (“c-aud cum plânge Dumnezeu“) ce a fost adunat în acest “best of” literar semn cã parodistul ori poeta vates este de chiar îl reprezintã: “Închis în sinea ta ca-ntr- fapt un LIRIC TOTAL iar TESTAMENTUL o chilie / Ce meserie liberã e Arta!”. O altã sãu o ars poetica, definind o întreagã obsesie, reapãrând fulgurant printre poeme, Creaþie sub pecetea Dorului de Viaþã. este imaginea Calului aburos, magic, înari- Tocmai “luptându-se” cu Expierea ºi cu pat, din care Poetul-Vrãjitor priveºte amintirile melci” – venind dinspre Trecut, Lumea. Erotic (Vis, Ce-ai sã faci iubito), Poetul încearcã sã se Regãseascã. 89 Literaturã strãinã Corina PANAITOPOL Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã

Postmodernismul ºi post-postmoder- ficþiune. Pornind de la documentul istoric, nismul au demonstrat, în repetate rânduri, transfigurat ºi asimilat în universul alteri- cã nici o creaþie nu poate exista ex nihilo ºi cã tãþii, ele se caracterizeazã printr-o perpetuã orice operã literarã este definitã prin relaþia cãutare a celuilalt, a fiinþei care nu mai este, dintre mai multe texte, aflate într-un conti- dar care a rãmas în memoria umanitãþii prin nuu proces de derivare ºi oglindire reci- creaþii sau fapte de excepþie. procã. Volumele din colecþia L’Un et l’Autre, Copleºiþi de ideea cã totul a fost spus, fondatã în anul 1989 ºi apãrutã în întregime numeroºi scriitori contemporani au instau- la Gallimard, reprezintã un exemplu eloc- rat o nouã artã de a povesti, arãtând cã orice vent în acest sens. Dit Nerval de Florence operã se poate rescrie dintr-un alt unghi, Delay, Rimbaud le fils de Pierre Michon sau într-un alt stil sau gen, printr-o activitate de La main de Richelieu ou le pouvoir cardinal de re-parafrazare sau re-interpretare a unei Christian Jouhaud sunt numai câteva titluri creaþii anterioare. Existã însã posibilitatea din seria de unsprezece lucrãri publicate. de a vorbi despre rescriere ºi în cazul Dat fiind faptul cã o privire de ansamblu evocãrii unei existenþe umane? Oare clipa asupra scrierilor din ultimele douã decenii trãitã în mod real poate fi reconstituitã prin poate inventaria zeci de publicaþii de acest intermediul subiectivitãþii artistice ºi con- gen, a cãror proliferare a fost mai mult decât templatã în acest fel printr-un alt ciob de sti- evidentã, îndrãznesc sã afirm cã poate fi clã, printr-o altã fereastrã deschisã de spa- vorba despre un fenomen caracteristic lite- þiul ficþiunii spre orizonturi diferite ºi ne- raturii contemporane, franceze ºi nu numai, cunoscute? Viaþa unei personalitãþi istorice aceeaºi tendinþã manifestându-se ºi în alte impunãtoare, a unui geniu, a unui creator spaþii literare (ca reprezentant al anglo- de excepþie poate fi juxtapusã – prin trãirea fonilor, un exemplu elocvent este Ackroyd, vicariantã – celei a unui om simplu, care nu care a redactat, printre altele, Un ultim testa- posedã aspiraþii artistice? Ori vãzutã în vis ment al lui Oscar Wilde). prin filtrarea informaþiei istorice în lumea Creaþiile din Hexagon definesc însã un imaginarului ? grup omogen ºi coerent de autori care au ela- Un lung ºir de creaþii din literatura borat vieþi, le-au retrãit, le-au completat la- francezã contemporanã pare sã fi gãsit cunele prin comentarii personale ºi le-au rãspunsuri afirmative pentru toate aceste umanizat prin intermediul intersectãrii lor întrebãri. Refuzând eticheta postmoder- cu alte existenþe, mai puþin sau deloc cele- nitãþii (poate fiindcã Franþa a fost definitã bre. Douã nume se detaºeazã din multi- de-a lungul mai multor epoci de recurenþele tudinea scriitorilor de biografii fictive: Pierre definitorii ale acestui curent), o serie de Michon (nãscut în 1945) ºi Gerard Mace (nãs- biografii despre care s-ar putea spune cã cut în 1946). Luând în considerare nume- sunt vieþi reinventate, retrãite sau, pur ºi sim- roasele interviuri publicate în reviste lite- plu, imaginate, anuleazã opoziþia dintre rare franceze sau impresionantul interes poezie ºi erudiþie, dintre observaþia ºtiinþi- manifestat de public pentru colocviile ºi ficã ºi trãirea emoþionalã, dintre realitate ºi ºedinþele de lecturã la care aceºti doi scri- 90 Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã

itori au participat, s-ar putea spune cã Ge- rard Mace ºi Pierre Michon vor avea, cu cer- titudine, un loc asigurat în canonul literar. Deºi sunt aproape necunoscuþi în þara noastrã – doar volumul Vieþi minuscule al lui Michon a fost, pânã în prezent, tradus ºi publicat în limba românã (la Editura Dacia, în anul 2000) – cei doi scriitori meritã toatã atenþia criticilor literari ºi a publicului larg în general. În primul rând, datoritã perfecþiunii stilului, a simetriei frazei arborescente ºi a armoniei unor mijloace de exprimare care, prin dinamica lor internã, amintesc de spe- cia literarã a poemului în prozã. Distin- gându-se în mod radical de biografiile tradiþionale, operele lui Michon ºi Mace evocã, astfel, creaþiile baudelairiene prin muzicalitate ºi articolele de enciclopedie prin informaþia eruditã. În al doilea rând, este vorba de originalitatea tehnicii literare. Portretizarea unor pic- tori iluºtri sau a unor scriitori consacraþi prin medierea unor oameni simpli, care nu pricep nimic din artele frumoase, nu este – vor spune cunoscãtorii – un procedeu nou. Viaþa pictorului neerlandez nu este domi- într-adevãr, nu este nimic excepþional în nantã, ci mai degrabã inseratã asemenea faptul cã Pierre Michon îi oferã lectorului, în unui altoi pe o tulpinã, toatã atenþia fiind Vie de Joseph de Roulin, imaginea unui van concentratã asupra lui Joseph Roulin, poº- Gogh aºa cum îl recepteazã privirea unui taº obscur, nãscut în 1841 ºi mort în 1903, poºtaº pe care celebrul pictor 1-a cunoscut care îl cunoaºte pe van Gogh în 1888 ºi leagã în timpul sejurului sãu în Arles. ªi nu este o strânsã prietenie cu acesta. În dorinþa de nimic excepþional nici în faptul cã relatarea celebrare a simplitãþii, textul lui Michon stã este fãcutã de un om care ignorã ceea ce este sub semnul echilibrului, cãci cele douã itin- o operã, dar vede tot timpul dincolo de erarii biografice se egalizeazã, astfel încât tablourile abstracte pe care nu le înþelege, sub masca anonimului funcþionar apare în pentru cã ºtie cã ele l-au costat pe artist cele din urmã un erou, în timp ce artistul multe eforturi ºi sacrificii. Noutatea constã devine un om ca oricare altul. Douã tipuri însã în interesantul raport care rezultã din umane, aparent diferite, se valorizeazã reci- reversibilitatea rolurilor (poºtaºul a fost proc ºi se contrabalanseazã; fiecare îºi pune portretizat de van Gogh în mai multe amprenta asupra celuilalt ºi momentul ipostaze, acum fiind rândul modelului sã îºi emoþionant al morþii lui Joseph Roulin, care portretizeze pictorul) ºi în descrierea vieþii reprezintã finalul cãrþii, reuneºte, într-o personajului anonim, a cãrui existenþã manierã sincreticã ºi sinteticã, principalele prinde contur treptat ºi se singularizeazã motive ale operelor lui van Gogh: floarea- prin urcuºurile ºi coborâºurile sale. Titlul soarelui, lanurile de grâu ºi albastrul pro- cãrþii, Viaþa lui Joseph Roulin (ºi nu a lui van fund al cerului. Sursa fiabilitãþii biografiei o Gogh, sic!) confirmã orizontul de aºteptãri reprezintã atât corespondenþa lui van Gogh al cititorului ºi oferã cheia lecturii: existenþa cãtre fratele sãu, Theo, din care Michon unui om simplu este imortalizatã în toate citeazã numeroase fragmente, insistând cu etapele sale, din copilãrie pânã la moarte. precãdere asupra acelor detalii care au atras 91 Corina Panaitopol

mai puþin atenþia exegeþilor, cât ºi mai multe dezlegat mistere fundamentale pentru tablouri ale pictorului olandez, care sunt omenire, Mace selecteazã acele scrisori în descrise prin celebra tehnicã a ekphrasw- care Champollion vorbeºte de suferinþele ului. Toate aceste informaþii reale sunt însã pricinuite de piciorul umflat din cauza gutei articulate într-o dimensiune subiectivã, ºi fragmentele în care figura autoritarã ºi imaginaþia completând lacunele memoriei tutelarã a fratelui mai mare, Jean-Joseph, se prin situaþii ipotetice ºi printr-un tip de scri- suprapune cu imaginea Sfinxului. Între- iturã reflexivã care denunþã iluzia refer- pãtrunderea mai multor planuri ºi ocurenþe enþialã: „sã ne imaginãm cã(...)”, „vreau sã (Franþa, Egiptul, America ºi Grecia) are, cred cã (...)” sau „nu sunt sigur dacã Joseph aºadar, ca rezultat, iluminarea vieþii prota- Roulin (...) - sunt numai câteva din sintag- gonistului ºi a trãirilor sale, inteligibile mele care contureazã domeniul probabil- acum în orice epocã istoricã. itãþii, pentru a oferi o altã faþetã a Conjugarea trecutului cu prezentul este, Adevãrului, niciodatã absolut ºi imuabil. de altfel, o constantã a creaþiei lui Mace, care Aceeaºi intertextualitate prin citarea sur- evocã adeseori episoade din viaþa unor per- sei se întâlneºte ºi la Gerard Mace, care in- sonalitãþi istorice din dorinþa de a le proiec- sereazã în scrierile sale fragmente de cores- ta în realitatea imediatã, aºa încât în volu- pondenþã, arhive, jurnale sau alte docu- mul Vieþi anterioare (Vies anterieures, Galli- mente biografice relevante, pentru a le co- mard, 1991), Cari von Linne ºi Gladys menta, a le interpreta ºi pentru a emite Brown îi apar autorului în imaginea a doi asupra lor o altã judecatã de valoare decât copii care rãsfoiesc, într-o grãdinã, un cea din textul iniþial (în terminologia lui dicþionar Larousse. În alte cazuri, secvenþele Gerard Genette, este vorba de aºa-numita biografice se contureazã dintr-o exigenþã transvalorizare prin rescrierea hipotextului). personalã, pentru a fi comparate cu propri- Ceea ce îl individualizeazã pe Mace este, ile experienþe, totul bazându-se pe înþe- printre altele, faptul cã el alege ca modus legerea empaticã a Celuilalt, pe acel concept operandi gândirea de tip asociativ, stabilind de Erlebnis al lui Dilthey, potrivit cãruia corespondenþe imprevizibile între univer- orice individ are posibilitatea sã trãiascã suri paralele, în Ultimul egiptean (Le Dernier lumea între universal ºi unic. Cãci fiecare des Egyptiens, Gallimard, 1998), Mace pre- dintre noi este unic, dar universalitatea se zintã viaþa lui Jean-François Champollion explicã prin comunicarea spiritualã cu pornind de la un element marginal - un celãlalt, prin postulatul cã toþi oamenii trec roman al lui Fenimore Cooper pe care cele- prin aceleaºi stãri afective ºi cunosc aceleaºi brul egiptolog îl descoperã ºi îl citeºte la un temeri ºi neliniºti. an de la apariþia sa, mai precis în 1827. Mace Pornind de la aceastã premisã, Michon îl urmãreºte pe Champollion în experienþa îºi însufleþeºte, la rândul lui, personajele sa de lector, pentru a reuni în aceeaºi dimen- biografiate printr-un variat colorit senti- siune spaþio-temporalã douã civilizaþii com- mental. De multe ori, viaþa este prezentatã plet diferite: cea a Egiptului antic, care ar în toatã complexitatea ei din necesitatea putea sã reînvie prin descifrarea enigmati- unei reabilitãri istorice ºi a reparãrii unei celor hieroglife, a numelui Cleopatrei ºi al injustiþii dureroase, aºa cum se întâmplã în lui Ptolemeu înscrise pe piatra de la Rosetta cazul lui Lorentino d’Angelo, unul dintre – ºi cea indianã, care este pe cale sã disparã discipolii pictorului renascentist Piero della prin avansarea nimicitoare spre Vest a co- Francesca. Lorentino este portretizat în trip- tropitorilor albi. O primã analogie se stabi- ticul Maeºtri ºi servitori (Maîtres et serviteurs, leºte, astfel, între Champollion - ultimul Verdier, 1990) printr-o permanentã ra- egiptean ºi eroul din romanul lui Fenimore portare la cele câteva rânduri redactate - Cooper - ultimul mohican. O a doua com- într-o manierã ironicã ºi peiorativã - de paraþie este cea dintre Champollion ºi Giorgio Vasari în Vieþile pictorilor, sculptorilor Oedip. Similitudinile sunt numeroase ºi ºi arhitecþilor, care insereazã referinþe despre explicite: în afara faptului cã ambii au ucenicii lui Piero della Francesca la sfârºitul 92 Reversibilitatea rolurilor în biografia contemporanã

biografiei închinate acestuia. Lorentino d’Angelo în absenþa dovezii talentului sãu d’Angelo nu a meritat atenþia lui Vasari artistic. Dar existenþa lui Lorentino devine pentru cã el nu a pictat pentru eterna fama, ci centrul textului lui Michon, pivotul sãu pentru a-ºi asigura mijloacele de subzis- principal, egalând-o în valoare pe cea a tenþã, transformând nobleþea actului creator maestrului Piero ºi demonstrând, încã o într-un gest trivial, privat de toate conotaþi- datã, cã totul este relativ. ile sale simbolice. Pierre Michon se dis- Într-adevãr, crearea unui univers de- tanþeazã însã de Vasari ºi prezintã complex- pinde de perspectiva din care el este abor- ul motivaþional care a stat la baza compar- dat. Cu alte cuvinte: atâþia observatori, tamentului lui Lorentino, povestind eveni- atâtea lumi posibile. Monismul metafizic ºi mente pe care teoreticianul italian nu le absolutul idealiºtilor sunt denunþate de menþioneazã ºi care culmineazã cu destabi- biografiile succint analizate în acest articol lizarea textului iniþial prin afirmaþii de ca sintagme artificiale, vidate de realitate. genul: „Vasari nu ne spune acest lucru. Nu Textele celor doi autori francezi propun ver- îl putem crede pe Vasari.” Ironia dispare, siuni alternative ale unor existenþe celebre, minimalizarea la fel. Lorentino d’Angelo nu dar care nu intrã nicidecum în conflict cu mai este un pictor obscur, un imitator, pen- replicile lor istorice. Dimpotrivã, ele se com- tru cã el picteazã o adevãratã capodoperã, pleteazã reciproc ºi pun în evidenþã imposi- care, din nefericire, este ºtearsã din memo- bila obiectivare a lumii. Aºa cum spunea ria colectivã prin deturnarea sa de la funcþia Borges, literatura este pânã la urmã o carte artisticã. Utilizatã pentru a astupa o fisurã infinitã, în care toate documentele - ºi dintr-o sacristie, opera se deterioreazã ºi nu implicit, toate vieþile virtuale - se suprapun va fi niciodatã vãzutã de Vasari, care nu va ºi coexistã, indiferent de eventualele lor ele- putea niciodatã scrie o Viaþã a lui Lorentino mente distonante. 93 Carnet parizian Virgil TÃNASE Societatea «de consumaþie»

Gãsesc printre publicitãþile care fac din Hachette ca sã se uite cã este, la origine, o cutia mea de scrisori un mult prea neîncãpã- industrie de rãzboi. În ambele grupuri tor coº de gunoi, o invitaþie la Salonul cãrþii; partea editorialã (care cuprinde ºi presa) pe care nu-l mai frecventez de ani de zile reprezintã în jur de 4-5%, ºi banii acþionari- aºa cum nu mai frecventez, aproape din pu- lor trebuie sã aibã aceeaºi rentabilitate in- doare, saloanele acelor doamne care, dupã vestiþi în carte sau în arme sau în þevãriile ce ºi-au pierdut la capãtul unor îndelungi municipale. Pe deasupra, bilanþurile fiind lupte, farmecele ºi dinþii, îºi fac o datorie din anuale, rentabilitatea capitalului investit în promovarea literaturii. Priveliºtea apetitu- carte trebuie sã fie imediatã. Acestea sunt lui sexual deghizat în iubire a artelor fru- legile pieþii, ni se spune, la fel de implaca- moase e la fel de indecentã ca cea a aferis- bile ca cea a gravitaþiei universale, ºi realis- mului ascuns sub masca culturii neapãrat mul economic este un alt fel de materialism de masã ca sã fie rentabilã. istoric. Nimic nu mãsoarã mai deplin boala lu- Devenitã marfã, cartea nu lasã autorului mii occidentale decât dispreþul pentru carte decât un prestigiu care se mãsoarã prin ºi autor. Celei dintâi neîngãduindu-i-se sã profit. Altfel spus niciunul: cel mai neîn- iasã în lume decât dacã-ºi dã poalele peste semnat divertisment de televiziune (împã- cap, asigurând editorului profitul necesar ca nat cu spoturi publicitare) întruneºte câteva sã nu fie înghiþit de concurenþii mai ren- milioane de consumatori, ceea ce nici un tabili. Celuilalt cerându-i-se sã-ºi punã ºorþ scriitor nu poate spera. de bãcan ca sã-ºi vândã literatura pe pâine Celor care produc bunuri culturale de prãjitã unora, sub formã de chifteluþe altora, larg consum li se acordã astfel un credit nes- în gogoaºã de aluat cunoscãtorilor. Fiind de fârºit ºi asistãm la apariþia unui noi rase de la sine înþeles cã autoritatea decurge din fãuritori de opinie: cântãreþi de muzicã cifra încasãrilor ºi cã valoarea textului e uºoarã, sportivi, actori de cinema sau chiar consfinþitã de audienþã. Pe vremea când mai jurnaliºti – de televiziune îndeosebi, uitân- încercam, naiv, sã public aici, la Paris, tex- du-se cã rostul acestora este de-a «informa», tele unor autori din þarã, editorul nu-mi ceea ce n-are nimic de-a face cu gândirea, cerea sã-i vorbesc de meritele lor artistice, ci uitându-se cã jurnalismul constã, dupã cum sã-i dau «argumentul comercial». remarca Andre Gide, în a spune lucruri care Astãzi, lucrurile sunt cu mult mai grave. vor fi mai puþin adevãrate mâine decât azi. Îmi este suficient sã vã spun cã în afarã de Când, la diferite ocazii, aceºti noi înþelepþi câteva, neînsemnate ca cifrã de afaceri în sunt solicitaþi, ei pot produce un spectacol pofida prestigiului unora dintre ele, editu- hilar cum se întâmplã astãzi la Paris: cei din rile franceze în totalitatea lor aparþin unor preajma candidaþilor la preºedinþie care le- douã singure grupuri financiare: Vivendi au solicitat sprijinul sperând un beneficiu Universal, pânã mai ieri numit Générale des electoral, ºi-au dat frumos în stambã unul eaux, ºi Matra care ºi-a adãugat la titlu afirmând cã soluþia pentru a face sã disparã 94 Societatea «de consumaþie»

foametea în Africa este de-a jugãni negrii, care vã duc cu gândul la «pom», n-au nici în altul etalând o ignoranþã de copil de grã- clin nici în mânecã cu foºnetul frunzelor. diniþã, altul fugind în Elveþia ca sã nu-ºi Cele câteva beþe, cârlige ºi rotunduri care, plãteascã impozitele, altul petrecând noap- scrise, va duc cu gândul la «pom», n-au nici tea la post pentru cã conducea beat… Ceea în clin nici în mânecã cu pomul cum îl ºtiþi. ce nu este decât forma vizibilã a unei men- Ceea ce va obligã sã consideraþi cã între talitãþi politice de-acelaºi tip: programele obiect, de-o parte, ºi obiectul devenit gân- partidelor care au o ºansã sã câºtige nu dau dire, pe de alta, este un hãu. Un hãu în care direcþia spre care ar trebui sã meargã soci- se aºazã omul, dacã pot spune aºa. Ima- etatea ci cer societãþii sã le spunã unde vrea ginea lucrurilor trimite la aparenþa lor, la sã meargã (socialiºtii numesc aceasta ceea ce e perisabil, putrecibil, fãrã viitor. «democraþia participativã»). Cuvântul, dimpotrivã, numeºte ceea ce e Toate ar fi bune ºi frumoase dacã aceastã durabil, ceea ce va fi ºi mâine, poate ºi la democraþie absolutã ar da tuturor instru- anul, atât cât þine limba. mentele ambiþiilor ei. Altfel spus dacã ar da Cei care vã îmbuibã cu imagini, ca sã vã fiecãruia cel puþin speranþa de a-ºi cumpãni ia cuvântul, vor sã vã facã sã credeþi cã menirea dincolo de reacþiile primitive ale lumea e aºa cum e ºi cã n-are rost sã cãutaþi mucoaselor ºi ale epidermei. o noimã dincolo de ce existã în clipa în care Or vi se cere sã credeþi cã vã puteþi lipsi existã. Societatea «de consumaþie», bine de carte, ceea ce n-ar fi o catastrofã, dar mai numitã, nu este numai cea a bunurilor «de ales cã ceea ce n-aþi dobândit prin carte v-a consum», ceea ce, iarãºi, n-ar fi o catastrofã, fost oferit pe tava de argint a unei ci o societate care «se consumã». Aºa cum ºansonete. ªi cã puteþi întrevedea orizontul anunþã afiºele în perioadã de solduri «totul omenirii bizuindu-vã pe înþelesurile unei trebuie sã disparã», chiar ºi lumea, pe care o competiþii sportive. De fapt, agresiunea irosim, o spurcãm, o epuizãm. împotriva cãrþii nu se exercitã împotriva Dar, de fapt, schepsisul acestei atitudini, autorilor sau a spiritului în general, ci rostul acestui efort de a elimina cartea - pe împotriva dumneavoastrã, a celor care citiþi care nu-i nevoie s-o citiþi ca ea sã aibã greu- ºi mai ales a celor care nu citiþi. Intenþia tate în viaþa dumneavoastrã: faptul cã nu nemãrturisitã de eliminare a cãrþii nu din cunoaºteþi anatomia nu vã împiedicã sã daþi economia gândirii, un domeniu din fercire medicinii locul care i se cuvine ºi chiar dacã ferit prin dificultatea sa de asemenea agre- nu pricepeþi bob din teoria relativitãþii, asta siuni, ci din viaþa dumneavoastrã nu este nu înseamnã cã ea nu are autoritate în felul nici inocentã, nici binevoitoare. nostru de-a gândi lumea. Schepsisul acestei Mai întâi, ar fi greºit sã se creadã cã sun- atitudini, spuneam, este de-a elimina cartea tem într-o epocã cu totul ºi cu totul nouã, pentru a suprima ceea ce ne deosebeºte de cea a audiovizualului, cum ni se spune ºi ni fiare; pierzând cuvântul, devenim animale, se repetã cu o insistenþã suspectã. Timp de o supuse ordinii naturale unde ierarhiile se mie de ani ºi mai bine, Evul Mediu, de stabilesc prin putere. Iatã de ce cartea a fost pildã, ºi-a fãcut din imagine modul de «politicã» ºi continuã sã fie. Nu pentru cã, comunicare privilegiat. În tot acest timp, vezi Doamne, ea «denunþã», ci pentru cã Cartea rãmânea temeiul pentru cã, nu-i aºa? prin firea cuvântului ea este o contestaþie a Dumnezeu crease lumea prin cuvânt. Lipsa celor care fac din putere o valoare, a celor cititului era compensatã prin imagine dar, care vor sã ne facã sã credem cã rostul nos- fireºte, nimeni nu cerea creºtinului o «orto- tru e sã ne prãvãlim prin lume ca bolovanii doxie participativã». duºi de gravitaþia universalã. Apoi, cuvântul este singurul care nu Cartea devenitã marfã e semnul unei seamãnã neam cu lucrul. Cele câteva sunete lumi în care oamenii au devenit pietre. 95 ªtiinþã ºi filosofie Viorel BARBU O lecþie uitatã: Verdun 1916 În urmã cu câþiva ani am vizitat, în tre- o întreagã generaþie. În tranºeele Verdu- cere fiind, împrejurimile Verdunului, locul nului, Flandrei, Galiþiei ºi în cele din trecã- celei mai mari ºi înverºunate bãtãlii din torile Carpaþilor ºi vârfurile Dolomiþilor primul rãzboi mondial. Impresia pe care mi- s-au îngropat iluziile ºi miturile eroice ale a produs-o rãmâne ºi azi puternicã. Pe o secolului XIX ºi odatã cu ele a dispãrut suprafaþã mai micã de 100 km2 s-au înfrun- vechea Europã. Experienþa rãzboiului, mãr- tat timp de aproape nouã luni 1 milion ju- turisitã de mii de cãrþi ºi filme, scoate la mãtate de combatanþi, francezi ºi germani, ivealã infernul celor 4 ani jumãtate petrecuþi dintre care aproape un milion ºi-au pierdut în tranºee. Câteva romane memorabile – viaþa sau au fost rãniþi. Fort Douaumont, printre care Focul de Henri Barbuse ºi Totul Vaux, Le Mort-homme, Voie Sacré sunt nu- este liniºtit pe frontul de Vest de Erich Maria mele de rezonanþã ale acestei încleºtãri, a Remarque – sunt adevãrate pamflete anti- cãrei violenþã este vizibilã ºi astãzi în rãzboinice care vor inflama miºcarea paci- pãmântul rãscolit de tranºee ºi pãdurile rase fistã dintre cele douã rãzboaie. Sunt pagini de obuze. Începutã la 21 februarie 1916 de cutremurãtoare despre realitatea apocalip- armatele Krohn Prinzului, în intenþia de a ticã a unui rãzboi absurd ºi dezbrãcat de da o loviturã decisivã armatei franceze ºi a orice aurã eroicã. Desigur cã rãzboiul a fost scoate Franþa din rãzboi, bãtãlia Verdunului întotdeauna o sursã de nenorocire, dar (mai precis apãrarea sa) a avut pentru niciodatã statele europene nu au aruncat Franþa o valoare simbolicã. Fãrã intenþia atâtea mijloace materiale ºi umane pentru a- clarã de a obþine un avantaj strategic, a fost ºi distruge propria civilizaþie. Nu mai era din partea ambelor pãrþi o bãtãlie de uzurã nimic eroic sã putrezeºti în tranºee, sã te laºi cu scopul mãrturisit de a epuiza resursele secerat de mitraliere ºi sã stai zile în ºir sub umane ale adversarului. S-au pierdut zeci tirul infernalelor bombardamente de arti- de mii de vieþi numai pentru a recuceri Fort lerie. Europa, care nu cunoscuse decât rãz- Douaumont, loc vizitat azi de mii de turiºti boaie locale în ultima sutã de ani, era con- germani ºi francezi, care încearcã sã înþe- fruntatã cu un mãcel generalizat care era pe leagã rostul acestei înfruntãri care ºi-a pier- cale sã scape de sub control. dut semnificaþia iniþialã în lumea de azi. ªi Izbucnit aparent din întâmplare ºi rod al asta pentru cã – deºi încã present în con- complicitãþii iresponsabile a unor politicieni ºtiinþa europeanã prin grozãvia sa – Verdu- veroºi ºi autocraþi decrepiþi, acest rãzboi nul este pentru memoria colectivã la fel de avea sã fie cea mai tragicã experienþã încer- anacronic ca Linia Maginot sau Zidul Atlan- catã în ultimul mileniu de bãtrânul conti- ticului. nent. Desigur cã au fost ºi alte cauze ale Chiar dacã în Franþa ºi Anglia ziua ar- acestui rãzboi, una dintre acestea fiind rea- mistiþiului este încã anual sãrbãtoritã la lizarea idealurilor naþionale ale popoarelor 11 noiembrie, iar relicvele ºi monumentele din estul ºi centrul Europei, dar nu putem amintind de Marele Rãzboi sunt la loc de trece cu vederea faptul cã încrâncenarea sa cinste peste tot în Europa, primul rãzboi s-a datorat ºi unor ideologii asiduu cultivate mondial a însemnat o traumã uriaºã pentru în ºcoli, universitãþi ºi chiar în cultura euro- 96 O lecþie uitatã: Verdun 1916

peanã, care fãceau apologia forþei în afir- ani tot ceea ce gândirea europeanã ºi practi- marea supremaþiei etnice ºi a tendinþelor ca politicã clãdise timp de câteva secole: li- hegemonice ale marilor naþiuni. Toate aces- beralismul, democraþia, toleranþa, libertatea te ideologii pernicioase sunt desuete în de gândire. Cât de greu au fost recuperate Europa de azi, dar invalidarea lor a costat aceste valori de cãtre societatea europeanã milioane de vieþi. Învinºii ca ºi învingãtorii stã mãrturie întreaga istorie a ultimului s-au întors din rãzboi cu dorinþa fermã de a secol. nu mai permite repetarea acestor atrocitãþi. De aceea lecþia Verdunului este mai de- Cei mai mulþi au condamnat alcãtuirile grabã una tristã decât eroicã, dar era nevoie sociale ºi politice ale vechii Europe, pe care de multe alte jertfe pentru ca europenii sã le-au fãcut responsabile de aceste tragedii. înþeleagã absurditatea unui rãzboi fratricid Pe acest fond de crizã, nemaicunoscut din ºi pericolele pe care le disimuleazã intole- timpurile Rãzboiului de 30 de ani, se vor ranþa ºi naþionalismul legitimate în politicã naºte ºi dezvolta ideologii politice ºi utopii de stat. S-a mai învãþat de atunci cã omul se periculoase: comunismul în varianta sa comportã în multe situaþii iraþional atât ca leninistã, fascismul ºi nazismul. Grozãviile individ cât ºi ca parte a unui corp social. Iatã rãzboiului vor legitima astfel în Europa ºi de ce Europa Unitã este cel mai important Asia o lume nouã care va contesta ºi pune în proiect politic realizat pe continent în ulti- parantezã pentru mai bine de cincizeci de mele sute de ani. 97 Întâlniri de destin Alexandru ZUB Un diplomat dupã gratii: Vasile Stoica

Memoria afectivã pãstreazã multe figuri, arestãri începuse o datã cu revoluþia ma- de însemnãtate inegalã, dupã reguli pe care ghiarã, dar a cunoscut unele intensificãri în ºtiinþa nu le-a explicat încã destul de 1958, anul retragerii trupelor sovietice din convingãtor. Punem pe seama „capriciilor“ România. Codul penal a fost modificat ei faptul cã un chip sau altul ne vine în atunci, în sensul unei agravãri a pedepselor, minte la un moment anume, acaparându-ne iar condiþiile recluziunii s-au deteriorat pe atenþia. Dupã ani ºi ani, aproape un de- mãsurã. Jilava prezenta o particularitate misecol, experienþa recluziunii politice s-a agravantã, aceea de a pãstra frigul ºi ume- decantat destul pentru a lãsa sã se vadã ce a zeala pânã târziu, în varã, dacã nu chiar tot fost în adevãr important: oameni, fapte, timpul. În celula unde mã aflam, pe reduit întâmplãri. Nu sunt convins cã ceea ce îmi (corpul central, sub pãmânt), aglomeratã ºi pare acum semnificativ era la fel ºi atunci, în momentul sosirii mele, au fost aduse sub presiunea unui timp dramatic, din a mereu alte persoane, ca într-un stup gata de cãrui substanþã cãutam sã trag totuºi profit. „erupþie“. Pentru un tânãr absolvent de facultate, Într-o bunã zi, ne-am trezit cu încã o vic- cercetãtor ºtiinþific în domeniul istoriei, con- timã a terorii, un bãrbat înalt, slab, cu o damnat fiindcã se raportase la „istorie“ în zeghe ponositã, care nu-i era nici pe mã- dezacord cu discursul oficial, istoria însãºi surã. I s-a fãcut un loc, la primul nivel din cãpãta, dupã gratii, un sens aparte, în con- cele trei ale încãperii, toate arhipline. Era tact cu unii reprezentanþi ai vechiului regim, diplomatul Vasile Stoica, septuagenar închis scoºi din circuitul social ºi siliþi la detenþie la 17 iunie 1958. Orice nou venit stârnea, în severã, anihilantã. Unele figuri mi-au rãmas mod firesc, interesul colocatarilor, datã fiind în minte, altele s-au estompat, cu anii, con- nevoia acutã de noutãþi. De astã datã, fiind tinuând totuºi sã alimenteze, cumva, ta- vorba de un înalt demnitar, cu un palmares bloul întunecat al epocii. Vasile Stoica, un bogat, aºteptãrile erau cu atât mai legitime. distins diplomat care îºi slujise þara exem- Diplomatul era însã rezervat, cãci mai fu- plar, face parte din prima categorie. Câteva sese închis o datã, iar asemenea experienþe date despre acesta au fost puse deja în cir- sfârºesc prin a marca pe oricine, diminuând culaþie de istoricul Ioan Opriº, bine cunos- adesea dispoziþia confesivã. cut pentru nobila strãduinþã de a pune în Noul coleg nu era totuºi insensibil la valoare asemenea cazuri1. Sunt ispitit sã nevoia celorlalþi de a se informa sau de a adaug aici o mãrturie personalã despre ulti- face pur ºi simplu conversaþie utilã. Timpul ma secvenþã biograficã a diplomatului. avea acolo altã valoare: „Ce cruel ennemi Era în primãvara anului 1959. Fusesem qui nous ronge le coeur“, spune poetul, transferat, de câteva luni, la Jilava, ca deþi- atent la funcþia lui corosivã. Personal, eram nut politic, în vederea unui proces care interesat mai ales sã verific, prin cineva care (aveam sã aflu mai târziu) a avut loc final- luase parte la evenimente, unele secvenþe mente în absenþa mea. Regimul detenþiei din istoria noastrã mai nouã, începând cu era sever ºi tot mai aspru, în cadrul unei marele rãzboi, la care a participat ca volun- acþiuni punitive de anvergurã. Noul val de tar, misiunea sa din Statele Unite2, cariera 98 Un diplomat dupã gratii: Vasile Stoica

diplomaticã, desfãºuratã pe un vast spaþiu, pânã la eliminarea lui din corpul respectiv, ca efect al procesului de sovietizare a Ro- mâniei. Prima lui arestare, la 3 aprilie 1948, avusese loc în cadrul mãsurilor de distru- gere a elitelor, pe orice plan, ca surse de rezistenþã ºi de modele socioprofesionale. Om de vastã culturã, poliglot ºi cãlãtor obiºnuit sã observe, Vasile Stoica ºtia sã extragã esenþialul din orice segment de realitate, mai ales când se referea la oamenii întâlniþi pe traseul unei biografii pline de întâmplãri semnificative. Mi se pãrea, ascul- tându-l, cã asist la o vastã panoramã în care oameni ºi evenimente se înºiruiau anume, pe fundalul unei istorii, a cãrei noimã cãuta sã o distingã. Secvenþe de istorie contempo- ranã, cu exemplificãri din Albania, Bulgaria, Olanda, Statele Unite, Turcia º.a., cãpãtau viaþã în expunerile sale. Cunoscuse multã lume ºi se simþea ataºat de valorile care au structurat lumea româneascã dintre cele douã rãzboaie mondiale. El însuºi pãrea o bit odatã ºi de o încercare de creaþie colec- nobilã ipostazã a unei lumi pe care sistemul tivã cu ªt.O. Iosif. Altãdatã, a evocat tradu- comunist se silea sã o distrugã cu totul. cerile fãcute de el însuºi în tinereþe, alãturi Dintre marii ardeleni, evocaþi de Vasile de altele, din anii dictaturii comuniste, când Stoica, mulþi fuseserã închiºi (Silviu Dra- trebuia sã recurgã la pseudonim ori sã le gomir, Ioan Lupaº, ªtefan Meteº, Vasile vadã tipãrite sub alt nume, de dragul Netea), iar unii (precum Al. Lapedatu) îºi supravieþuirii. pierduserã chiar viaþa în recluziune. Despre Avea, în plus, o culturã muzicalã cu totul fiecare putea vorbi îndelung ºi afectuos, deosebitã, de care profitam ocazional, în însã era nevoie sã-l provoci, sã insiºti pentru ciuda situaþiei în care ne gãseam. Era a-i activa dispoziþia narativã. Mie îmi pãrea interzis sã se cânte, însã fredonatul unei o „enciclopedie“, la care puteai face oricând melodii rãmânea oarecum la îndemânã. apel cu folos, pentru chestiuni de culturã Pornind de la scurte evocãri din existenþa generalã (eram, la douãzeci ºi cinci de ani, lui tumultuoasã, Vasile Stoica ajungea sã avid ca un burete), dar ºi pentru viaþa ilustreze situaþiile cu melodii la care, în mod social-politicã din România primei jumãtãþi evident, þinea mult. Ele defineau un interes a secolului XX. Lumea de peste munþi îi era, aparte pentru muzica româneascã, îndeose- se înþelege, mai apropiatã, de la Avrigul na- bi cea coralã, de tradiþie ardeleanã (G. Dima, tal, unde vãzuse lumina zilei la 1 ianuarie I. Vidu etc.), dar ºi pentru lidurile germane, 1889, pânã la marile centre urbane de care se pentru ºansonetele franceze, pentru canþo- legase în timp. netele italiene. Reuºisem sã învãþ eu însumi Regret cã de atunci multe din scenele câteva liduri, interesat de muzicã, dar ºi evocate, mai ales din primii ani, au dispãrut sã-mi fixez astfel cât de cât germana prin din memorie. Numele unor literaþi ardeleni texte memorabile, din Goethe, Schiller, de la începutul secolului XX (Ilarie Chendi, Heine, autorii cei mai frecventaþi de inter- Onisifor Ghibu, Octavian Goga, ªt.O. Iosif, locutor. Trebuia sã le fur, cumva, în timp ce O. Taslãuanu º.a.) mi-au devenit familiare ne deplasam în ºir indian, cãutând sã fiu în prin el, înainte de a le regãsi ca istoric în proximitatea diplomatului, fiindcã ºederea presa literarã ºi artisticã a epocii. Mi-a vor- la marginea patului, mai comodã, nu era 99 Alexandru Yub

ºtiu dacã i s-a prescris o medicaþie adecvatã, pãrea sã fi fost condamnat la o extincþie lentã. Cineva care l-a vãzut acolo ne-a spus ulterior cã distinsul diplomat nu-ºi pierduse buna dispoziþie, cã încerca sã braveze situ- aþia fredonând încet. Ultima lui viziune ar fi fost o scenã paradisiacã, populatã de pãsãri ºi melodii celeste. S-ar zice cã din subconºtientul sãu rãzbise, în delir, o scenã din copilãrie, cã inocenþa era chematã sã lucreze ºi în mediul fetid al închisorii sub- pãmântene. Era la 27 iulie 1959, iar moartea a fost consemnatã a doua zi la Sfatul Po- pular, cu menþiunea cã defunctul avusese „stenozã mitralã decompensatã“ ºi „fleg- mon difuz gambã ºi coapsã dreaptã“. Vasile Stoica venise la Penitenciarul Jilava de câteva luni, într-o perioadã când detenþia se suporta anevoie, frigul, foamea, boala subminând serios rezistenþa oricui. El, diplomatul septuagenar, nu le-a putut face faþã pânã la urmã. Apãrându-se de frig, a fost rãpus de o infecþie banalã, care în mod normal se trateazã în scurt timp. Admi- nistraþia Penitenciarului nu i-a dat aceastã ºansã. Mutarea la infirmerie, în ultima clipã, permisã decât în anumite cazuri. „Plimba- trebuie înþeleasã numai ca o izolare „igie- tul“ în monom, deºi epuizant, era mai sãnã- nicã“ în ajun de scadenþã finalã. S-a stins cu tos, mobilizând organismul pentru gãsirea zile. unui nou echilibru. Contemplu, cu nespusã tristeþe, fotogra- 3 Vasile Stoica se obiºnuise cu regimul din fia din cazierul publicat de curând , iar celulã, numai cã de la un timp, suferind de imaginea diplomatului în zeghe, înalt, dis- frig, cãuta sã se protejeze legându-ºi pan- tins, costeliv, parcã stângaci în uniforma talonii cu sfoarã, la glezne, ceea ce i-a pro- mizeriei (cea care l-a ºi rãpus finalmente) dus acolo neplãcute rosãturi, apoi o infla- îmi revine în minte pregnant. Mã con- maþie pe care n-a ºtiut cum sã o elimine. soleazã cumva numai gândul cã jertfa lui Glezna dreaptã se umfla treptat, schimbân- n-a fost inutilã ºi cã biografia pilduitoare a du-ºi sensibil aspectul, cromatica, iar un lui Vasile Stoica va fi pusã curând la înde- medic – ºi el în zeghe – ne-a spus discret cã mâna celor pentru care a suferit ºi s-a stins4. ar fi vorba de erizipel. De la un timp, vene- rabilul diplomat nu s-a mai putut deplasa 1 Ioan Opriº, Un ilustru dispãrut: Vasile Stoica, în Baricada, II, 139 (24 sep. 1991), p. 3; Istoricii ºi prin celulã (cuºca panterei lui Rilke) ºi a Securitatea, vol. II, Ed. Enciclopedicã, Bucureºti, cerut sã-l vadã medicul închisorii, insistent, 2006, p. 645-674; Vasile Stoica ºi muzica, fragment însã medicul nu s-a arãtat zile în ºir. Nici dintr-un text monografic, trimis pentru publicare solicitãrile noastre, ale celor din preajmã, la Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ n-au avut efect. Când a fost „scos la medic“ (9 p., în curs de apariþie). (formulã uzualã în mediul carceral) era 2 Vasile Stoica, America pentru cauza româneascã, Ardealul, Bucureºti, 1925. târziu. Internat la infirmerie (aveam sã aflu), 3 Ioan Opriº, Istoricii ºi Securitatea, II, p. 670. s-a constatat cã infecþia era prea avansatã, 4 Idem, scrisoarea cãtre subsemnatul din 25 ianu- iar organismul prea slãbit ca sã reziste. Nu arie 2007. 100 Culturã ºi economie Napoleon POP Valeriu IOAN-FFRANC Creºtinism ºi dezvoltare economicã

1. Premisele abordãrii aceastã încercare, întrucât în aproape patru decenii de continuã intersecþie profesionalã În faþa unei asemenea provocãri fasci- ºi de comunicare, aproape cotidianã, ne nante nu putem face abstracþie de abordare, regãsim unul pe altul. Atât de bine, încât în sensul ei cel mai simplu. Cum îþi propui întreruperi vremelnice, uneori mai îndelun- sã “apuci” subiectul ºi dacã reuºeºti, la ce gate prin natura responsabilitãþilor care întrebãri îþi propui sã rãspunzi? ne-au despãrþit, nu fac decât ca acest timp al Aceeaºi provocare, poate prea mare, te traseelor parcurse sã devinã inexistent în face sã te întrebi, de la început, cu sfialã, la momentul reîntâlnirii. Mai mult, din prima ce se poate ajunge într-o mare de informaþii clipã a revederii, toate proiectele continuã privind religiile ºi moralitatea. Sã te ocupi de la punctul lãsat, ca ºi când “ieri” ne-am de infinit (!) pare imposibil, sã te încadrezi în oprit doar pentru a le relua astãzi. convenþionalismul cercetãtorilor (?!) eºti sigur Un astfel de proiect, credem, are ºansa cã nu vei mulþumi pe nimeni, sã urmezi o datã de un asemenea tandem de autori, care cale proprie (!!), poate sã mire pe cei care se s-au contrazis în multe*, dar nu pentru a cred avizaþi, sã pretinzi cã poþi singur (?!), o renunþa la o idee, ci pentru a o contura viaþã nu este îndeajuns. Atunci? într-un adevãr acceptat mãcar de amândoi. Ne încurajeazã adevãrul nostru care este 1.1. De ce mãcar doi autori? posibil a interesa ºi pe alþii, nu neapãrat ca În timp ce primele noastre discuþii preun adevãr pentru ei, ci ca pe o cale alterna- liminare au apãrut descurajante, tocmai tivã de abordare, de tratare a unui subiect datoritã stereotipiei complexitãþii, ulterior nou, sensibil, strãbãtut de dogme ºi teolo- ne-am spus cã, la pretenþiile propriei noas- gie, chiar de lipsa de libertate în gândire, în tre educaþii, trebuie sã avem curaj. Existã în sensul parcurgerii unor puncte obligatorii, fiecare din noi - cei care credem în puterile evident pentru noi ºi pentru alþii. Important noastre - o bogatã acumulare. Extrem de este cã, pentru noi credinþa în divinitate, pe activã atunci când tratãm subiectele speciali- care o recunoaºtem fiecare celuilalt, fãrã sig- zãrii noastre profesionale, latentã ºi profundã, uranþa identitãþii apropierii noastre de ea, atunci când privim la conexiuni cu alte nu ne închisteazã. domenii, limitrofe sau paralele. Curajul are Dimpotrivã, credem cã tocmai divini- nevoie de o minimã verificare, nu în sensul tatea ne elibereazã de acele constrângeri adevãrului, ci al comunicãrii, dialogului, iar care, pentru mulþi, sunt angoase ºi/sau frus- aceasta nu pentru a avea dreptate, ci pentru trãri. a fi “îndreptat” cu o altã opinie, dar nu oricare, cât mai ales una în care întrezãreºti cã 1.2. Nevoia de eliberare din similitudinea preocupãrii, chiar cu Pentru a fi “dezvoltat”, subiectul propus acelaºi mecanism, vei ajunge la altã valoare nevoie de propria noastrã eliberare. Sã rizare a propriei gândiri. ne explicãm! Suntem, iatã deja doi autori pentru Prima eliberare este în raport cu “frica”,

* Uneori pânã la un cuvânt sau o literã cuvenitã în textul finit (n.n.). 101 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

între noi posibilã, faþã de o bibliografie exis- tural? Sperãm sã o desluºim întâi pentru tentã ca o prãpastie greu de acoperit. Chiar noi, ºi, poate, cum spuneam, ºi pentru alþii. nu ne dorim o astfel de inventariere care O a patra eliberare, pe care chiar o solici- ne-ar încãtuºa direct cu ideile ºi abordãrile tãm celor care vor parcurge aceste rânduri, altora. Unii vor spune din neputinþã. Recu- este nevoia acutã de a nu face un demers noscând aceasta, noi susþinem însã nevoia destinat unei instanþe, oricare ar fi ea. Este o de a ne regãsi pe noi cu prioritate. formã de a face abstracþie de instanþe ºi nu A doua eliberare este în raport cu ideile de a ne elimina din realitatea implacabilã a preconcepute care, prin reluãri insidioase, supunerii, cu voie ºi fãrã voie, la oricare gest încearcã sã ne conducã spre adevãrurile sau interpretare. Vrem sã ne concentrãm cu altora, ceea ce, din nou, ne altereazã propria prioritate pe gestul nostru ºi mai puþin, noastrã cale ºi regãsire. Predilecþia unuia acum, pe reacþie. Este evident, chiar din spre o pasiune umanistã ºi a altuia spre o minimum de orgoliu, cã vom dori o reacþie, pregãtire mai degrabã tehnicã, deºi amân- dar doar atunci când vom percepe minima, doi suntem, cel puþin atestaþi, economiºti, mãcar, reuºitã care sã ne facã sã ne exteriori- ne dã dreptul la propria selecþie, fãrã sã zãm cu totul. Nimic nu îmbatã mai mult negãm izvoare. Vrem sã privim în ceea ce decât treptele suite repede. am integrat ºi sintetizat în noi, ca asimilare O a cincea eliberare, care poate le sinte- de cunoºtinþe ºi experienþã de cercetare ºi tizeazã pe celelalte, este plãcutul sentiment comunicare. Pe atât cât am fost educaþi prin cã, neîngrãdit de preocuparea pentru finali- ºcoalã, pe atât pe cât am citit ºi, pe câþi i-am tatea unui proiect, poþi sã-l începi ºi sã te laºi citit, pe atât dorim sã ºtim ce am devenit condus de el, extrãgând din propria fiinþã datoritã mentorilor, noi ca un tot ºi nu ca o frãmântãri existente dar nepercepute mai multitudine de bibliografii. Fiindu-le tutu- devreme, bãtãlie fãrã câºtigãtori ºi învinºi în ror recunoscãtori, în acest moment mai afara, poate, acelora de care eºti complet importantã ni se pare metoda cu care ne-au inconºtient. Lãsãm, aºadar, subiectul temei înzestrat, iar rãspunderile am dori sã fie ale sã ne rãscoleascã, plecând de la ceea ce sun- noastre. Nu excludem identitãþi în rezultate, tem prin acumulare de educaþie, profesie ºi în elaborate, dar premisa eliberãrii de opera viaþã. directã a altora o considerãm o cale a unei Ca urmare, expunem ce vedem noi des- posibile contribuþii proprii. pre subiect, în raport cu ceea ce suntem noi Recunoaºtem cã e bine sã citeºti mult, iar înºine (repetând speranþa cã în noi îi vom prin profesie am fãcut-o atât cât am putut. regãsi pe mulþi alþii cu ideile lor), vrem pro- Demersul de acum este propriul nostru exa- pria noastrã interpretare, evident bazatã pe men. Cu ce am adunat ne gãsim capabili ca, metoda oferitã de lecturarea multora, vrem în faþa foii goale sã avem singura interacþi- propria noastrã raportare directã la subiect une cu propria gândire “formatatã” deja ºi nu la ceea ce cred ºi spun alþii despre el. pentru a ne-o reda nouã înºine ºi, poate, ºi Tot ca urmare, simþim nevoia sã privim, altora. cu tot bagajul asimilat, direct ºi în primul O a treia eliberare, poate cea mai impor- rând în izvoarele primare, cele mai limpezi tantã, este scrisul în sine despre ceva care þi ape care credem cã îmbãlsãmeazã mintea ºi se pare ºi cunoscut ºi recunoscut. Tema este gândirea (instrumentul, depozitul ºi meca- o provocare prin conexiunea aparent stranie nismul, materia ºi energia) fiecãrei fiinþe a douã noþiuni cu o simbolisticã ºi practicã umane, dotate cu minunea divinã a comu- de necuprins. nicãrii. În mod curios, le trãim pe amândouã, poate mai mult separate, acordând timpi di- 1.3. Simple întrebãri feriþi divinitãþii ºi economiei. Suntem forþaþi Punând în ecuaþie cunoaºterea cu econo- ºi facem ceea ce “la vedere” n-am fãcut. Dar mia, înainte de a afirma - poate cu uºurinþa dacã, iatã o primã întrebare, în interiorul obiºnuinþei - complexitatea legãturii, sã por- nostru aceastã conexiune existã în mod na- nim de la întrebãri simple. Ecuaþia menþio- 102 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

natã, în domeniul nostru, este urmãritã prin comun, acceptãm diferenþierile în reprezen- impactul creºtinismului asupra creºterii tarea divinitãþii în propria conºtiinþã, în- economice. Este firesc sã începem cu a for- trucât dorim sã ajungem la “adevãrul” nos- mula câteva întrebãri. tru despre temã. Vorbim despre o construc- Care este legãtura între divinitate ºi cu- þie a noastrã, ºi nu una generalizatã, faþã de noaºtere? Care este manifestarea divinitãþii prin divinitate ºi includerea ei în tot ceea ce cre- creºtinism? Ce are divinitatea cu economia? Ce dem ºi facem. Ca urmare, vrem sã credem înþelegem prin creºtinism pentru necesitãþile cã demersul ne va fi înþeles prin individuali- acestui demers? Poate fi economia o expresie a tatea ºi personalitatea lui, prin ceea ce simt religiei? ºi sunt autorii, care nu se supun constrân- Rãspunsurile la aceste întrebãri, con- gerilor exterioare ale altor abordãri. Acest venþional numite simple, nu sunt uºoare. lucru nu trebuie privit ca atitudine de rebeli Calea noastrã de abordare încercãm sã o faþã de dogmele ºi valorile creºtine, ci ca li- definim cât mai simplu, prin câteva condi- bertate ºi dorinþã de a fi aproape de divini- þionalitãþi. Avem curajul sã încercãm trata- tate ºi modul în care o înþelegem prin com- rea temei pentru cã (noi) autorii cred în di- portamentul cotidian, natural, aparent ne- vinitate ºi s-au testat reciproc pentru aceastã forþat, dar totuºi format prin educaþie, pro- compatibilitate, ca fundament al dialogului fesiune ºi viaþã. prin care s-a încercat desluºirea temei. ªi Este evident cã raportarea noastrã la di- când credinþa în divinitate este numitorul vinitate ne-a format ºi se bazeazã pe un set 103 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

de valori, regãsibile ºi propagate de religie, chiar DEX-ul ne spune cã “haosul” este per- dar considerate, totuºi, ale noastre, proprii, sonificarea spaþiului nemãrginit sub forma unei chiar dacã existã probabilitatea sã le împãr- divinitãþi. tãºim cu alþii. Poate chiar la nivel de defi- De aici, tragem o primã concluzie, cã niþii, nu neapãrat ca simþiri ºi comporta- divinitatea a existat înainte de ordinea sau mente. organizarea materiei (ºi energiei) în univer- Ajungem, astfel, la o conturare a premi- sul cunoscut de noi ºi, ca urmare, apreciem selor noastre, dominate mai mult de abor- cã suntem corecþi în a privi divinitatea ca pe darea filosoficã ºi filosofia abordãrii. Aceste ceva primar, primordial (haos), formator premise pot sã parã restrictive, ceea ce ar fi (geneza lumii în care trãim - Pãmântul în în contradicþie cu propriile libertãþi sau, mai Univers), dar care ne ºi însoþeºte, clipã de ales, cu eliberãrile invocate. Credem cã prin clipã, evoluþia de orice fel, reclamând ºi apelul la simplitate ne putem face mai bine demonstrând prezenþa divinitãþii. înþeleºi, prin a fi direcþi demonstrãm eli- A doua concluzie, rezultatã din sinteza berãrile noastre, iar prin raþionamentul pro- explicaþiei oferite pentru prima, este conti- priu evitãm capcanele teoretizãrilor induc- nuitatea divinitãþii. tive, distorsionante în cele mai multe cazuri, Personificarea spaþiului nemãrginit, spa- atunci când crezi cã existã ºi o altã cale/ þiu pe care îl acceptã ºtiinþa de azi, cu toatã alternativã. ordinea descoperitã în el sau ipotezele Raportarea noastrã la divinitate o facem apariþiei universului dintr-un haos, relevã prin arondarea tradiþionalã la un anumit perenitatea divinitãþii chiar în afara timpu- creºtinism, cel creºtin ortodocs. Acest lucru lui, aºa cum ni-l reprezentãm. Afirmaþia nu nu ne limiteazã, tocmai prin toleranþã, doar poate fi ºocantã, în sensul cã nu i se cula dogmã. Credem cã orice credinþã (în care noaºte un început absolut ºi un final cert al includem ºi contrariile - pãgânism ºi erezie, acestuia, întrucât nemãrginirea timpului în sensul în care creºtinismul le priveºte, iar sugereazã cã divinitatea este atemporalã noi le considerãm ca o primã fisurã în pro- dupã cum universul este nemãrginit. povãduirea toleranþei) pleacã de la o divini- Este în natura umanã ca divinitatea, pe tate (mono, pluri). lângã personificarea vagã, prin necuprin- Noi considerãm divinitatea ca ceva pri- dere, sã capete reprezentãri accesibile, din mordial ºi primar formator, sursã de inspi- nevoia de a putea “opera” cu ea. raþie, îngãduinþã de acþiune responsabilã ºi Dumnezeu, Tatãl ceresc, Zeus - toþi re- instanþã de refugiu sufleteascã. prezentaþi ca vârstnici înþelepþi ºi viguroºi, Între minus ºi plus infinit, acceptãm la o accentueazã nu numai “palpabilitatea” di- mare îndepãrtare de noi, în timp, un început vinitãþii cu simþurile umane, dar îi conferã al începuturilor, dar nu prin plasarea lui la caracteristici ºi atribute tocmai pentru o un infinit absolut. Acest început, prin inte- reprezentare completã, cât mai explicitã. grarea cunoºtinþelor noastre, ar putea fi Divinitatea este tangibilã mental prin încer- chiar un moment al “reluãrii” unui început cãrile de a o descrie sau vizualiza prin filtrul în accepþiunea pulsaþiei universului, între- lumesc al creierului uman, dar este, în zãritã ºi chiar acceptatã biblic. Atribuim acelaºi timp, frapant de neatins material- acest (oricare) început divinitãþii, iar în or- mente, ca proprie existenþã, pentru cã o con- dinea noastrã mentalã prevaleazã, pe direc- siderãm prezentã pretutindeni, chiar în tot þia evoluþiei, miºcarea dinspre haos spre ceea ce considerãm cã putem cuprinde. ordine, cu referire însã la ceea ce numim O a treia concluzie, derivatã din a doua, materie ºi organizarea acesteia. a chinului nostru între încercarea de repre- Acceptând ideea “reluãrii” unui început, zentare ºi neputinþa identificãrii finite, este chiar haosul poate fi perceput ca ordinea cã înþelegem divinitatea ca un duh, o fiinþã necunoscutã nouã dinaintea ordinei cunos- imaterialã ºi totuºi prezentã pretutindeni, cute de om, a universului de azi, un mix de spirit inteligent regãsibil în toate. energie ºi materie. Dar, în mod frapant, Acceptând regãsirea/prezenþa divinitãþii 104 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

pretutindeni ºi în toate, percepþia noastrã versalã - Cuvântul. este automat îndreptatã spre frumuseþe ºi Disecând semnificaþia profundã la care ceea ce vedem minunat, punând toatã per- facem referire, prin înþelesul versetului citat, fecþiunea în seama divinitãþii, a manifestãrii decelãm, în forma cea mai sinteticã, cea mai acesteia. complexã definiþie a Divinitãþii: energia pri- Mai toate ºtiinþele, unele devenite teore- marã (cuvântul este o modulare energeticã tice, pledeazã pentru înþelegerea unei ordini care strãbate spaþiul, mãcar de la o ureche la în orice, cu sau fãrã dimensiunea timpului, alta), haosul personalizat, potenþialul trans- ordine nelipsitã de riscuri, ca parte a aces- formãrii în materie, ceea ce existã peste tot ºi teia. Tot ce ni se pare amorf, nestructurat la în toate, cãci “Cuvântul era cu Dumnezeu ºi nivelul ochiului uman, prin alte mijloace ºi Cuvântul era Dumnezeu”. la alte niveluri de investigare ne surprinde Suntem în faþa unui adevãr, acceptat ºi prin perfecþiunea ordinii. Dacã este aºa, tre- ºtiinþific, al versatilitãþii energie-materie, cem la o altã concluzie (a patra) pornind de respectiv al transformãrii energiei în ma- la întrebarea de ce în final predominã per- terie ºi a materiei în energie sau a percepþiei fecþiunea ordinii, în tot ceea ce devine obiec- cã tot ceea ce este Universul - iniþial cunos- tul contemplãrii, studiului, cercetãrii, anali- cut ca haos, sau cel de azi supus unor legi zelor noastre? care-i demonstreazã ordinea - este concomi- Divinitatea nu se manifestã per se ci, cre- tent energie ºi materie. Transformarea dem noi, cu un scop, un program. Perfec- amintitã mai sus a fost exprimatã ºi mate- þiunea ordinii, care trebuie cãutatã dincolo matic în celebra formulã a lui Einstein E = mc2, de contemplarea superficialã obiectivã ºi prin care acesta ºi-a fundamentat teoria subiectivã, este mijlocul prin care divini- relativitãþii. tatea îºi urmãreºte scopul sau programul. Reprezentarea noastrã asupra Divinitãþii Mai credem cã datoritã acþiunii divini- - la începuturile lumii - ºi a percepþiei ei, tãþii nimic nu este întâmplãtor, chiar dacã, acum, ca fiinþe trecãtoare - credem cã are o în fond, coerenþa a ceva care se miºcã sau mare importanþã în proiectul nostru. evolueazã este - aparent - o succesiune de Cu alte cuvinte, a crede în Divinitate este întâmplãri, unele chiar foarte nefericite. o premisã necesarã în elaborarea posibilei Ce mai este însã divinitatea pentru noi? conexiuni între creºtinism ºi economie, pen- În încercarea unui rãspuns - evident în ceea tru cã a face abstracþie de faptul cã, în fapt, ce ne priveºte - la aceastã întrebare nu pu- creºtinismul - în sensul larg al credinþei - nu tem face abstracþie de primul verset din este la urma urmei o percepþie a Divinitãþii Evanghelia dupã Ioan. Este mai mult decât ºi a acceptãrii preceptelor acesteia, exclude fascinant modul în care Ioan ne-a lãsat moº- pentru noi chiar tratarea conexiunii. tenire înþelegerea “întrupãrii cuvântului”. Ci- tãm din primul verset: “La început era Cu- 1.4. Încercãri de rãspunsuri vântul ºi Cuvântul era cu Dumnezeu ºi Cuvân- Reamintindu-ne premisele noastre de tul era Dumnezeu”. abordare ºi cu referire la ceea ce numeam Educaþia noastrã intimã, ne determinã sã simple întrebãri, ajungem la paradigma interpretãm acest verset prin prisma uniunii rãspunsurilor. Pur ºi simplu le enunþãm sau dintre energie ºi materie, perceptând divini- încercãm sã le ºi demonstrãm? tatea - pe Dumnezeul nostru, al fiecãruia Dacã divinitatea este “un dat” pentru noi din noi - ca energie ºi materie ºi fiind în - în sensul crede ºi nu cerceta (ceea ce nu ne energie ºi materie. caracterizeazã în profesie), atunci încercarea Îndepãrtându-ne de dogmã ºi inter- noastrã de a demonstra ceva implicã dubii pretarea teologicã, Cuvântul pentru noi este ºi riscuri. Ele sunt de acceptat, dar impresia primordial cu o semnificaþie profundã, noastrã este cã ne îndepãrteazã de la obiec- energia primarã, atâta vreme cât noi credem tivul principal al demersului. A demonstra cã Ioan, scriind despre Divinitate, a preferat înseamnã cã noi avem incertitudini în pro- sã foloseascã - pentru a denumi energia uni- pria noastrã credinþã în divinitate sau încer- 105 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

cãm sã convingem pe alþii de ceva anume, ceea ce nu este scopul demersului nostru. A demonstra, în mod evident, este provocator pentru interlocutor, iar interesul de a replica la demonstraþie incumbã acelaºi risc al deturnãrii dezbaterii de la ceea ce credem cã este principal, important pentru noi, la lucruri colaterale. Preferãm enunþarea unor rãspunsuri, în sensul de declinare a unui set de axiome, intrinseci construcþiei personalitãþii noastre (ceea ce nu trebuie înþeles ca o eliminare a propriilor noastre confruntãri cu noi înºine ºi noi între noi), acestea fiind fundamentul de la care plecãm. Noi acceptãm cã sursa cunoaºterii este divinitatea ºi cã ea a pus la punct mecanismul cunoaºterii. “Sã facem om dupã chipul nostru” a spus Dumnezeu, scrie asta în facerea lumii, fraza sugerând o transpunere a divinitãþii în noi. Deci putem afirma cã noi suntem parte din divinitate ºi suntem “în mic” o reprezentare potenþialã a ei. În multe credinþe, apropierea noastrã, prin comportament, cât mai mult de perceptele divini- tãþii, a fost “rãsplãtitã” prin postura de sfânt. Iatã o recunoaºtere a existenþei divi- nitãþii în noi, ceea ce sugereazã ºi “înzes- trarea” noastrã primarã cu cunoaºtere, ca har ori dar, ºi apoi ca rezultat al educaþiei, exercitãrii profesiei, experienþei de viaþã, toate sintetizând modul nostru de viaþã nitatea, ci “creaþia” acesteia, omul, care a raportat la divinitate. ajuns sã o exceadã, crezând cã a rãmas, to- Reprezentarea divinitãþii, ca gest al recu- tuºi, în limitele recunoºtinþei faþã de Divini- noaºterii ei ºi recunoºtinþei omului faþã de ea, credem cã stã la baza religiilor. Zelul tate ºi cã acþioneazã numai la “ordinele” ei. comunitãþilor umane în recunoaºterea Divi- Ca urmare, pentru noi, acceptarea Di- nitãþii ºi manifestãrii recunoºtinþei faþã de ea vinitãþii este credinþa în ea ºi, în sensul cel au nuanþat religiile, le-au pus în opoziþie ºi mai larg, credinþa în Divinitate o conside- chiar conflict. În evoluþia raportãrii la ºi re- rãm creºtinism, religiile fiind formele prac- prezentãrii Divinitãþii apare o linie de de- tice de manifestare a creºtinismului ca fapte marcaþie între pãgânism ºi creºtinism, iar în de credinþã într-o anume Divinitate, indife- creºtinism nerespectarea dogmei a devenit rent cum a fost denumitã ea de cãtre om erezie. (zeu, Dumnezeu) ºi care a fost mesia Prin prisma poziþionãrii noastre tole- Divinitãþii pe Pãmânt. rante, noi operãm cu o ecuaþie simplã ºi Sperãm cã am reuºit, poate într-o formã curatã. Acceptarea Divinitãþii în afara noas- mult prea simplã ºi criticabilã, o emoþie trã ºi în noi o apreciem ca un act de credinþã, axiomaticã: Divinitate - credinþã în ea - a crede în existenþa Divinitãþii, a crede în ea creºtinism, practicarea cultului divinitãþii. însãºi. Este o formã proprie de eliberare de Convine sau nu convine, noi de aici lupta între religii a cãrei cauzã nu este Divi- pornim în încercarea de a explica rolul 106 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

Divinitãþii în economie, neexcluzând însã om ºi cunoaºtere. Dar raiul este descris iniþial omul, ca instrument sau ca actor în instru- ca o abundenþã de resurse: “Apoi Domnul mentarea economiei. Dumnezeu a sãdit o grãdinã, în Eden, spre Legat de acest fundament, ne simþim rãsãrit ºi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. obligaþi sã ne reamintim de “eliberãrile” Domnul Dumnezeu a fãcut sã rãsarã din noastre ºi de cele câteva “concluzii” legate pãmânt tot felul de pomi, plãcuþi la vedere ºi de modul propriu de percepþie a Divinitãþii, buni la mâncare ºi pomul vieþii în mijlocul grã- toate explicând calea comisã în abordarea dinii ºi pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului” legãturii dintre creºtinism ºi economie. (cap. 2, versetele 8 ºi 9). Din sublinierea exis- tenþei unor pomi speciali, raiul era ºi o sursã de cunoaºtere ( a binelui ºi rãului) în mod 2. Divinitatea ºi economia curios interzisã omului, fãcut dupã chipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Cu toate aces- Începem tot cu o precizare legatã de tea, în versetul (19) al capitolului (2). enunþarea generalitãþii sau simplificãrii Dumnezeu care le-a fãcut pe toate îi spune modelului nostru de tratare. Astfel, la tot omului sã numeascã “toate fiarele câmpului ºi ceea ce am menþionat (în secvenþa [1]) toate pãsãrile cerului”… ºi… “orice nume pe adãugãm - pentru a avea un punct de refe- care îl dãdea omul fiecãrei vieþuitoare, acela-i era rinþã accesibil pentru terþi - cã principalul numele”. Probabil cã omul creat de suport al exemplificãrii documentate a Dumnezeu - unic la acel moment - a avut relaþiei dintre Divinitate ºi economie este dreptul sã dea nume ºi altor lucruri ale Biblia Ortodoxã. Aceastã precizare nu este o pãmântului, semnificaþia acestui drept fiind scuzã, ci mãrturisirea noastrã în ceea ce pentru noi necesitatea de a opera cu noþiuni, priveºte calea recunoaºterii Divinitãþii ºi a nu neapãrat impuse de Dumnezeu, dar credinþei în ea, cale care excede calitatea posibil de formulat de cãtre om. noastrã de practicanþi ai ortodoxiei, ai pri- În grãdina Edenului gãsim râuri, aur, mirii smerite a mesajului - sub orice formã a bedelion ºi piatrã de onix care avea rolul de bibliei în bisericã, a interpretãrii ei prin a plasa geografic acest loc. Pentru noi ele predica preoþilor. sunt o enumerare de resurse. Genericul De asemenea, în tot ce vom scrie de aici localizãrii Edenului “spre rãsãrit” are sem- încolo, nu ne propunem sã aducem vreun nificaþia energiei solare, probabil singura prejudiciu Bisericii, preoþilor sau enoriaºilor energie primarã a momentului proto-eco- ºi nu ne propunem iniþierea de polemici. Ne nomiei. sprijinim pe textul Bibliei ca mãrturie Dar în subcapitolul “Raiul”, Dumnezeu recunoscutã a divinitãþii numitã Dumne- raporteazã grãdina Edenului la om, întrucât zeu, în care credem, ºi a învãþãturilor care ne versetul (15) zice “…Domnul Dumnezeu a apropie de El, în sensul de a-I înþelege per- luat pe om ºi l-a aºezat în grãdina Edenului ca ceptele ºi mesajele, cu referire la legãtura sã o lucreze ºi s-o pãzeascã”, deci omului i s-au dintre divinitate ºi economie. atribuit de cãtre divinitate, de la bun în- ceput, munci economice ºi prudenþiale. 2.1. Când a apãrut economia? Din perspectiva demersului nostru, În sens biblic ºi în strânsã legãturã cu o alungarea din rai, în sens simbolic, are o interpretare a textelor pentru demersul nos- dublã semnificaþie. Cauza alungãrii din rai, tru, credem cã economia, în sens de activitate cunoscând vina “ispitirii femeii” ºi “pãcatul umanã, a apãrut sau a fost determinatã de lui Adam” coincide cu apropierea omului ceea ce este consemnat ca alungarea din rai de pomul cunoºtinþei binelui ºi rãului, pom a primelor douã creaþii umane ale lui din care Dumnezeu a interzis omului sã Dumnezeu. mãnânce … “cãci în ziua în care vei mânca din Ni se pare absolut fascinantã descrierea el, vei muri negreºit”. Sensul efectului apro- raiului în Geneza, din punct de vedere al pierii de pom, respectiv înfruptarea din perceptelor ºtiinþei economice: resurse ºi om, rodul acestuia nu trebuie luat cuvânt cu 107 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

cuvânt. Este de subliniat faptul cã în lumii, pentru ca în a ºaptea zi sã se odih- înscrisurile biblice gãsim permanent o sim- neascã de toatã lucrarea Lui, cu acelaºi înþe- bolisticã, nu prea uºor de interpretat. Însã les de mulþumire pentru întreaga muncã. “soluþia” o gãsim în dialogul dintre ºarpe ºi Încercând sintetizarea primei semnifi- femeie, la reþinerile acesteia din urmã, caþii a “alungãrii din rai”, spunem: cunoaº- ºarpele îi spune: “Hotãrât, cã nu veþi muri; dar terea este în divinitate, transferul ei spre Dumnezeu ºtie cã, în ziua în care veþi mânca din om, creaþie a divinitãþii, omul de pe Pãmânt, el (roadele pomului cunoºtinþei binelui ºi era normal sã aibã o interfaþã: pomul, ºi nu rãului) vi se vor deschide ochii, ºi veþi fi ca unul oarecare. Expresia biblicã a pomului, Dumnezeu, cunoscând binele ºi rãul” (cap. 3, cel al cunoaºterii binelui ºi rãului, sim- versetele 4 ºi 5). bolizând pãrþi opuse, cu efecte ca atare, ne Decelãm prima semnificaþie, pe care o sugereazã cã actul cunoaºterii - “cedat” sub punem, totuºi, în seama simbolisticii ºar- forma încãlcãrii interdicþiei specifice, cu pelui, numit chiar în biblie “un animal adresã la curiozitatea fiinþei umane - trebuie ºiret”. Întrebarea ºarpelui adresatã femeii - sã fie ºi responsabil. Operaþionalizarea fãcutã din coasta lui Adam, ºi deocamdatã cunoaºterii înseamnã responsabilitate, adicã fãrã nume la momentul pãcatului - are un a discerne între contrarii. tâlc profund: “Oare a zis Dumnezeu cu adevã- Care este, atunci, declicul cunoaºterii rat, sã nu mâncaþi din toþi pomii din grãdinã?”. responsabile? Simplul pãcat al consumãrii Tonul de îndoialã este aproape sinonim fructului pomului interzis sub forma stâr- cu stimularea curiozitãþii, calitate absolut nor- nirii curiozitãþii, catalizate de simbolul celei malã a firii umane. Specificarea interdicþiei mai mari ºiretenii, întruchipatã în ºarpe? de cãtre Dumnezeu nu este întâmplãtoare, Ca sã rãspundem la aceastã întrebare tre- ea se referã la un anumit pom, de fapt cel al buie sã ajungem la cea de a doua semnifi- cunoaºterii, fascinant caracterizat ca pom al caþie a alungãrii din rai. Dumnezeu a zisa cunoºtinþei binelui ºi rãului. Interdicþia cu omului …”fiindcã ai ascultat de glasul nevestei specificaþie este, fãrã îndoialã, o trimitere la tale, ºi ai mâncat din pomul despre care îþi po- ceva anume ºi, ca urmare, aceastã “trim- runcisem: «Sã nu mãnânci deloc din el», itere” este incitantã pentru om. Acest pom blestemat este acum pãmântul din pricina ta. Cu semnificã nu numai cunoaºterea, dacã te multã trudã sã-þi scoþi hrana din el în toate zilele înfrupþi din el, în sensul ei larg, ci o cu- vieþii tale”… ºi “În sudoarea feþei tale sã-þi noaºtere responsabilã, în care omul cunoscând mãnânci pâinea…” (cap. 3, versetul 17, 19). ºi binele ºi rãul, va trebui sã decidã între ele. Izgonirea, însoþitã de blestem (vom re- Dumnezeu nu l-a fãcut pe om mai prejos veni asupra acestui aspect) este momentul decât el, dacã avem în vedere cã l-a aºezat din care munca omului din rai devine cu iniþial în rai, nu numai pentru a fi lipsit de totul altceva, pentru cã acum omul se vede, griji, ci poate ºi pentru a fi, într-un anumit se cunoaºte (Domnul Dumnezeu a zis: “Cine fel, oglinda lui. Dar Dumnezeu a muncit sã þi-a spus cã eºti gol? Nu cumva ai mâncat din facã lumea ºi omul, ºi s-a bucurat de rezul- pomul din care îþi poruncisem sã nu mãnânci?” tatele muncii lui. “Lipsit de griji” în rai, - cap. 3, versetul 11), iar femeia a vãzut cã când Dumnezeu i-a spus omului cã trebuie pomul era bun de mâncat ºi plãcut de privit sã lucreze ºi sã pãzeascã grãdina Edenului, ºi cã “pomul era dãruit sã deschidã cuiva însemna nimic mai mult decât rezultate mintea”. neîndoielnice, poate facile, sigure, pentru Izgonirea - prin blestemul muncii ºi al existenþa lui, care sã-l mulþumeascã, aºa sudoarei - este declicul economiei, ca activi- cum Dumnezeu, muncind sã facã lumea ºi tate orientatã spre o cunoaºtere respon- omul, mereu a vãzut cã este bine/bun (efi- sabilã ºi cu resurse mai puþine, pentru cã cienþã, valorificare, valoare nou creatã) ceea omul nu se mai bucurã de abundenþa din ce a realizat în toate cele ºase zile ale facerii rai, el este “forþat” de divinitate ca, în afara

1 Or fi mai fi fericiþi cei sãraci cu duhul? 108 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

raiului, sã… “lucreze pãmântul, din care fusese iascã în veci” (cap. 3, versetul 22). Aceastã luat” (în sensul de creat). limitare/delimitare nu este o “pedeapsã” Sã refacem nodurile logicii noastre: izgo- datã omului, ci expresia temerii regenerãrii nirea din rai a omului, cu noile obligaþii, permanente a divinitãþii într-o altã fiinþã, poate fi asimilatã cu naºterea economiei, temporarã/vremelnicã, viaþa acestuia deve- omul, creaþia divinitãþii, urmând sã lucreze nind parte a transformãrii pãmântului în la resursele pãmântului. Pãcatul, efect al ceea ce are nevoie pentru traiul lui vremel- curiozitãþii umane care a învins barierele nic, iar omul devenind actorul - prin muncã cunoaºterii, cauzã a izgonirii, îl pregãteºte - al acestei transformãri. pe om pentru exercitarea noilor obligaþii, Iatã, deci, cã pedeapsa muncii este datã de eventual cu aceeaºi responsabilitate ca ºi a Dumnezeu omului dupã cunoaºtere, o succe- divinitãþii, pentru cã omul a cunoscut deja ºi siune mai mult decât normalã ºi sugerând binele ºi rãul puse de divinitate în pomul cu necesitate un proces etapizat. Omul a fost biblic al conºtiinþei. trimis în afara raiului - grãdina Edenului - Domnul Dumnezeu a zis: “Iatã cã omul a nu lipsit de cunoaºtere. Atunci cum ar tre- ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele ºi bui interpretat pãcatul înfruptãrii din po- rãul”. Ceea ce îi “refuzã” Dumnezeu este mul interzis? veºnicia divinitãþii: “Sã-l împiedicãm dar Dacã am considera raiul “imponderabil”, acum ca nu cumva sã-ºi întindã mâna, sã ia ºi în sensul unui mediu exterior omului, dar din pomul vieþii, sã mãnânce din el, ºi sã trã- cu prezenþa acestuia în el, care îi asigurã 109 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

necesitãþile cu minimul de efort - Dum- încetând prin alungarea omului din nezeu i-a spus omului aºezat în grãdina rai), are nevoie de cunoºtinþe, Edenului sã o lucreze ºi sã o pãzeascã - am relevã ºi relaþia directã dintre resurse ºi putea oare afirma cã Divinitatea l-ar fi vrut necesitãþile omului, mijlocitã prin cunoaº- pe om mai mult ignorant, lucru subliniat tere, primele caracterizate prin raritate (în însã ºi de interdicþiile la pomul cunoºtinþei, sens cantitativ ºi de dispersie în naturã), iar dar ºi la cel al vieþii? ultimele prin escaladarea normalã, rezultat Ignoranþa ar putea fi interpretatã aproa- al cunoºtinþelor acumulate (în sens de pe exclusiv prin “uºurarea” acordatã omu- soluþionare ºi inventarea de noi necesitãþi) ºi lui de cãtre divinitate în ceea ce priveºte a ceea ce numim “supply side economics” viaþa lui: Domnul Dumnezeu a dat omului (oferta existentã creeazã noi necesitãþi). porunca aceasta: “Poþi sã mãnânci dupã plãcere din orice pom din grãdinã” (cap. 2, ver- 2.2. Despre mesajul bibliei cu privire setul 16) “dar din pomul cunoaºterii binelui ºi la economie rãului sã nu mãnânci…” (verset 14). Citind ºi recitind Geneza, suntem tentaþi ªi în prezent, consimþim o corelaþie între sã vedem în aceastã scriere biblicã o posibilã abundenþa fãrã muncã ºi ignoranþã, iar dacã istorie a apariþiei economiei, chiar noþiunile munca este un simplu instinct, lipsitã de relevate prin cuvinte cu iz de arhaisme, de formare educativã, corelaþia este ºi mai evi- vorbire veche, întãrind percepþia cã, în dentã. Cartea Întâia a lui Moise descoperim o Dacã omului, aºezat în grãdina Edenu- istorisire în sensul arãtat. lui, i s-a spus sã o lucreze ºi sã o pãzeascã, în Necesitatea unei anumite abordãri din raport cu ce îi oferea raiul omului ºi cu perspectiva apariþiei omului, aºa cum o interdicþia specificatã, semnificaþia muncii descrie biblia, ne-a determinat sã privim era instinctualã, neîmpovãrãtoare, relativ mai departe, evolutiv conexiunea divini- responsabilã, dar bine rãsplãtitã. tate-om-cunoaºtere-economie. Raþionamentul ne conduce spre o sime- Acum, prin mãrturisirea noastrã de cre- trie invers proporþionalã, dacã vom avea în dincioºi practicanþi, dorim sã privim vedere aspectele biblice ale prezenþei/aºe- Geneza din Vechiul Testament ca un cadru zãrii omului în rai, pãcatul ºi alungarea din atemporal ºi plin de simbolism pentru Eden, atunci când vorbim de cunoaºtere ºi demersul nostru. economie. Acest lucru presupune sã ne îndepãrtãm Astfel, omul aºezat în rai, dispune de tot de interpretarea evolutivã ºi sã ne aplecãm ce are nevoie, cu minim de muncã, dar cu asupra valabilitãþii perene a reprezentãrii condiþia sã nu se atingã de pomul cu- economicului biblic, simbolistica anihilând noaºterii binelui ºi rãului. Omul scos din axa timpului. rai, obligat sã munceascã din greu, trece Din aceastã nouã perspectivã, fãrã pre- prin “pãcatul” cunoaºterii1. tenþia cã prin ceea ce am prezentat pânã Aceastã simetrie invers proporþionalã acum trebuie sã convingem pe cineva, ne care poate fi simplificatã de urmãtoarea ma- punem din nou câteva întrebãri. nierã: Prima, extrem de dificilã: textul biblic ne – abundenþa de resurse diversificate, inspirã direct subiectul conexiunii credinþã- cãci aceasta este semnificaþia grãdinii economie, sau nu cumva, noi încercãm sã Edenului, acceptã o muncã simplã, “aºezãm” textul biblic într-o formã conve- uºoarã a omului puþin cunoscãtor; nabilã care sã ne ducã spre un rezultat precum ºi cunoscut dinainte? – raritatea resurselor, din afara raiului A doua întrebare este indusã de ideea: de unde omul a fost izgonit, îl obligã textul biblic este o revelaþie, în care, cãutând pe om la muncã complexã, la trudã, cu migalã, gãsim parabole care ne conduc la iar pentru a-ºi asigura necesitãþile regãsirea complexã a evoluþiei economiei, dupã voia lui (voia lui Dumnezeu aºa cum o cunoaºtem în prezent ca ºtiinþã? 110 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

A treia întrebare este dacã simbolistica al nostru, trecut sau viitor). biblicã, în care identificãm sau întrezãrim Mãrturisim chiar cã textul biblic, în sim- economicul, o putem interpreta ca ducân- plitatea sa de exprimare, dar complex în du-ne, în orice moment al dezvoltãrii simbolisticã ºi mesaj, se revarsã cu har în economiei ºi a studiului ei ca ºtiinþã, la com- ochii, urechea ºi mintea noastrã creându-se plexitatea economicului de la momentul impresia cã peste tot regãsim o idee din cele interpretãrii, în speþã la cel prezent? care ne intereseazã. ªi pentru noi este vala- Întrebãrile nu sunt o expresie a bilã observarea cã, citind textul bibliei, aces- îndoielilor pe care le avem, ci o încercare de ta parcã ni se adreseazã personal, fiecãruia a trece noi înºine printr-un examen de credin noi, cã este scris exact pentru cel care îl dinþã, inclusiv faþã de propria noastrã pro- lectureazã, ºi oferã privilegiul unicitãþii lui fesie. numai pentru tine însuþi, ca o comunicare La prima întrebare, credem cã este mai din cele mai directe. mult decât evident faptul cã citim textul La a doua întrebare rãspunsul ni se pare biblic cu încãrcãtura educaþiei noastre eco- relativ uºor, pentru cã, într-adevãr, citind nomice ºi încercãm sã ne regãsim ºi sã textul biblic prin prisma problemei la care recunoaºtem dacã biblia ne oferã rãspun- fiecare doreºte ca biblia sã dea un rãspuns, suri sau face doar aluzie, prin simbolistica treci de la o revelaþie la alta. Din nou cuvân- ei, la cunoºtinþele noastre economice. tul “Mirare” ni se pare cel mai potrivit, re- Ni se pare evident cã, acumulãrile profe- gãsirea în textul biblic a propriului interes, sionale ne ajutã sã identificãm elementele frapeazã permanenta invitaþie de a decripta de interes pentru noi, fie exprimate direct, parabolele în sensul interesului personal. fie ca simbolisticã, interpretarea fiind con- Este curios cã aceastã mirare excede chiar sideratã liberã (sã ne reamintim de intenþia de speculaþie, când eventuala ten- eliberãrile declinate de noi la începutul taþie în a specula ridicã problema sorgintei acestei lucrãri. Din acest punct de vedere, ei, chiar dacã simþi ºi spui cã ea vine de la subscriem la ideea universalitãþii bibliei, în Dumnezeu. sensul cã orice om cu o profesiune (istoric, Reflexiile asupra parabolelor din biblie fizician, biolog, medic etc.) poate citi ºi sunt necesare, pentru cã multe sunt - pe interpreta biblia ºi prin propriul sãu interes calea unei interpretãri pozitive (a profesiei) profesional ºi sã identifice mesajele biblice - izvoare ºi ancore ale demersului propus. adresate profesiunii acestuia. Pentru a treia întrebare, rãspunsul îl gã- Ca urmare, credem cã este mai normal sã sim în raportarea textului biblic la veºnicia citim ºi sã interpretãm biblia prin prisma omului, ca fiinþã atât timp cât Pãmântul profesiunii ºi sã o lãsãm ca ea sã ne fãcut de Dumnezeu va rezista în Univers. devoaleze acele texte care au conexiune cu Deºi scrisã ca o posibilã istorie, noi cre- noi ºi munca noastrã, repetãm, lãsatã de dem cã, în multe privinþe biblia, prin Dumnezeu. Mirarea regãsirii în biblie a mesaje, este atemporalã ºi se adreseazã existenþei referirilor la propria noastrã pro- omului din orice timp. Ea - biblia - are me- fesiune este infinit mai mare, decât “for- reu aceeaºi rostuire ºi profunzime, doar þarea” unor texte biblice într-o matrice con- omul o percepe atât dupã cunoaºterea divi- venabilã demersului nostru. ªi sã nu uitãm nã, cât ºi dupã cunoaºterea dobânditã. Cu cã, pentru cei cu credinþã, biblia este “Cartea alte cuvinte, este de acceptat cã mesajul bib- Cãrþilor”, sintagmã sintetizând regãsirea lic este complet de la bun început, recepþia oricãruia din noi, cu problemele noastre - acestuia poate fi consideratã evolutivã în bune, rele - mãcar într-un verset biblic. sensul cel mai larg, strict legat de om ºi de Îndrãznim deci, cu referire la prima între- capacitatea de cunoaºtere ºi/sau interesul bare, sã spunem cã, ºi în ceea ce ne priveºte, de înþelegere al acestuia. biblia oferã texte în care ne regãsim - Prin urmare, cu privire la complexitatea neforþat - pe noi, aºa cum suntem ca oameni economicului reflectat de biblie ca funda- educaþi în prezent (ºi în orice alt “prezent” ment al credinþei, considerãm cã biblia este 111 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

completã. Ceea ce este important este sã într-un mediu ostil, în raport cu binefacerile putem identifica sensurile bibliei în ceea ce grãdinii Edenului. priveºte economicul în general ºi complexi- De la acest moment de tip evolutiv, în tatea de azi a acestuia, aºa cum o înþelegem biblie, cu privire la economic vom regãsi acum. noþiuni - arhaic sau popular exprimate - Încercând o reintegrare a rãspunsurilor (Biblia vulgata) cu care operãm ºi în prezent la întrebãrile pe care ni le-am pus, vom ºi de la care s-a evoluat spre lucruri sofisti- încerca sã clarificãm o percepþie mai echili- cate, toate imposibile fãrã noþiunile de bazã bratã între evolutiv ºi simbolisticã, în special pe care le gãsim în biblie. cu privire la economicul biblic. Iatã o enumerare: Mulþi cercetãtori au fost preocupaþi de – diviziunea muncii ºi a ocupaþiei - copiii lanþul cunoaºtere-înþelegere-ºtiinþã, din punct lui Adam, Abel era cioban, iar Cain de vedere istoric ºi logic. Nu greºim foarte plugar (cap. 4, versetul 1); copilul lui mult dacã avem curajul sã spunem cã, în Avram nãscut de roaba Agor a ajuns acest demers, chiar logicul este fundamen- vânãtor cu arcul (cap. 21, versetul 20); tat de istoricul evolutiv, devenirea ºi organi- doftor (cap. 50, versetul 2), econom zarea unei ºtiinþe, aºa cum o ºtim în prezent, (cap. 43, versetul 16); sãpãtor de fân- având nevoie de sortare a cunoºtinþelor pe tâni (cap. 21, verset 30); prefecþi de mãsura acumulãrii “istorice” ºi aºezarea lor strângãtori de roade (cap. 41, versetul în propoziþii de tip a ºi b, care sã uºureze 34) etc.); regãsirea informaþiei ºi asimilarea unui me- – producþia materialã (chiar Dumnezeu a canism de simplificare a accesului/înþelege- fãcut lui Adam ºi nevestei lui haine de rii cunoºtinþelor de specialitate. piele!) - pâine, vin, cereale, unt, lapte, În ceea ce priveºte regãsirea economicu- smoalã, vedre de transport apã, biju- lui în biblie, vedem aceasta ca o structurã de terii, corãbii (Dumnezeu îi spune lui tip ADN, în care se relevã un înfãºurãtor de Noe: “Fã-þi o corabie din lemn de evolutiv ºi fotografia completã, ca mesaj chiparos, corabia sã o împarþi în adresabil în raport cu creºterea pe etape cãmãruþe ºi s-o tencuieºti (impermeal- istorice, nu numai biologice a înþelegerii izatã) cu smoalã, cap. 6 - verset 14), omului. cãrãmizi din lut ºi paie, arme (cap. Partea evolutivã este extrem de scurtã, 14, verset 14) etc.; economia fãcând parte din calendarul divin, – tranzacþii - “Acesta este ogorul pe destul de scurt, ºase zile, al facerii lumii, alun- care-l cumpãrase Avram de la fiul lui garea din rai fiind începutul economicului Het” (cap. 25, versetul 10); Iacob a zis: pentru om, declanºat însã, de un pãcat. “vinde-mi azi dreptul tãu de întâi Alungarea din rai este linia de demarcaþie nãscut” (cap. 25, verset 31); dintre non-economie, inclusiv lipsa de – acorduri - Geneza este plinã de legã- nevoie a economiei, de gândire a valorii minte între Dumnezeu ºi oameni (lipsa de griji) ºi economie, cu implicarea (Noe, Avram) ºi între oameni (Issasc ºi trudei omului pânã la transpiraþie (grija Abimelec; Auer ºi Avram) etc.; zilei de mâine). – infrastructurã - se locuia în case, se cir- Linia de demarcaþie include actul pãca- cula pe drumuri, se fãceau cetãþi, se tului, constând în “curajul” omului - sub sãpau fântâni; îndemn, dubiu, curiozitate - de a deveni “… – capital - arginþi (lichid), rod (încorpo- unul din Noi”, respectiv chiar Dumnezeu, rat); însã fãrã viaþa veºnicã a divinitãþii. – prima prognozã - vezi rãstãlmãcirea vi- “Unul din Noi” semnificã, în fapt, cã sului Faraonului - “Iatã vor fi ºapte omul a asimilat cunoaºterea ºi este alungat ani de mare belºug în þara Egiptului. din rai, pedepsit cu viaþã ºi moarte, dar cu Dupã ei vor urma 7 ani de foamete, un bagaj extraordinar - cunoaºtere - care îl aºa cã se va uita tot belºugul acesta va ajuta sã-ºi administreze propria viaþã din þara Egiptului ºi foametea va topi 112 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

– bancherii sunt, nu-i aºa, cãmãtarii ºi zarafii de ieri, dealerii valutari de azi etc. Pornind numai, ºi de la aceastã timidã construcþie a unui mozaic de noþiuni economice, sã reþinem cel puþin douã aspecte: a) Noþiunile din biblie care dau sensul sau ne permit interpretarea economicului din textele sfinte sunt, în cea mai mare parte, de o accesibilitate dezarmantã chiar pentru omul obiºnuit; le-am putea chiar considera noduri într-o reþea noþionalã largã, în fine definitorie pentru elementele - bazã ale ºtiinþei economice de azi. Mai mult, doar un cititor asiduu al textelor biblice ar fi capabil sã presupunã cã se pot întrevedea limitele - în sens de margine, de sfârºit - ale acestei reþele noþionale ca sã afirme cã aceasta este întreaga matrice a economicului. b) Pornind de aici ºi reamintind caracterul predominant atemporal al conþinutu- lui bibliei - ca mesaj ºi simbolisticã adresatã omului - îndrãznim sã afirmãm cã, în calitate de profesioniºti - în orice domeniu - este suficient sã vezi doar câteva noduri ale reþelei ca sã o poþi regenera mental în toatã lãrgimea ei, adicã a cunoºtinþelor economice de astãzi. O comparaþie sugestivã, la ceea ce vrem sã spunem prin a doua constatare, ar fi urmãtoarea. Dacã a-i avea doar un “ciob” þara” (cap. 42, versetele 29 ºi 30), pe de hologramã, cu ajutorul lui poþi reconsti- baza cãreia s-a introdus cota de o tui întreaga imagine “pierdutã” prin dis- cincime din roade, numai pentru cei trugerea hologramei însãºi. Acelaºi lucru ºapte ani de belºug, sugerând ideea spunem despre o vedere parþialã a reþelei de de stocuri regulatorii pentru consum, noduri la care facem referire, prin care - prin sau nevoia de comportament prociclic, mintea specialistului/profesionistului, com- fiscalitate ridicatã în anii buni pentru paratã cu un aparat de vizionare a holo- asigurarea de resurse în anii slabi; gramei - se poate regenera întreaga reþea. – scumpete - relevatã prin strângerea Am dori sã afirmãm, în fapt, cã biblia, în tuturor banilor, iar în lipsa lor, luarea ansamblul ei, sugereazã întreg economicul s-a procurat prin cedarea animalelor cunoscut astãzi; important este sã ºtii, prin ºi ulterior a pãmântului (cap. 47, ver- cunoaºtere, cã înþelegi nodul ºi spre ce setele 13-23), sub forma cumpãrãrii, direcþii te îndrepþi de la el, trecând prin alte posesorii devenind robi; noduri ale reþelei cunoaºterii generale. – ideea de arendaº ºi arendã - cu plata în naturã din recoltã (1/5 ºi apoi o 2.3. Inspirã biblia pe economiºti? cincime din venitul pãmântului), sug- Iatã o întrebare pentru a cãrui rãspuns erând economia închisã (autocon- am pus pe hârtie gândurile de pânã acum! sum), (cap, 47, versetele 24-26); Întrebarea îndreaptã spre ceea ce am dori sã 113 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

fie o concluzie a interpretãrilor de pânã transpiraþie, s-a început nu oricum, ci acum, a percepþiei noastre, ca ortodocºi posedând cunoaºtere prin transferul gene- credincioºi, cu înclinaþie spre ºtiinþa eco- rat de pãcatul primar. Momentul este con- nomicã, citind textele biblice. semnat aproape explicit prin alungarea din Îndepãrtându-ne în mod evident de o rai a lui Adam ºi nevestei acestuia, care a teorie evoluþionistã, de tip darvinist în ceea primit ulterior numele Eva (Adam a pus ce îl priveºte pe om, sau apariþia ºtiinþei, în nevestei sale numele Eva, cãci ea a fost ceea ce priveºte economia, pentru noi biblia mama tuturor celor vii, Cap. 3, versetul 21). sugereazã o relaþie biunivocã între omul Dumnezeu, la momentul aflãrii pãcatu- creat de Dumnezeu ºi economie. lui (legat de acest lucru, insistãm pe versetul Primul spaþiu economic a fost cel creat de 11 din cap. 3), îl întreabã pe om cine i-a spus cã Dumnezeu sub forma grãdinii Edenului, în este gol - l-a blestemat pe ºarpe, însã lui Adam care întrezãrim, ºi noi, un tip de perfecþiune. ºi nevestei sale “le-a zis” de suferinþã, trudã Primul om aºezat în acest spaþiu, dacã nu ar ºi sudoare. fi pãcãtuit la îndemnul nevestei credin- Iatã trei cuvinte cu mare încãrcãturã sim- cioase încã, dar care la rândul ei a fost inci- bolisticã economicã privind soarta omului, tatã de vicleanul ºarpe, sã mãnânce din în afara perfecþiunii lui Dumnezeu - scos fructul oprit, ar fi beneficiat de aceastã per- din grãdina Edenului, ca un punct de refe- fecþiune economicã, chiar ºi prin simpla rinþã (oare echilibrul macroeconomic?) - ºi dimensiune a abundenþei, deºi Dumnezeu aºezat pe Pãmântul cu resurse. l-a îndemnat sã lucreze ºi sã pãzeascã grã- Mergând din aproape în aproape, în ceea dina. ce priveºte descifrarea mesajelor ºi nu sim- Perfecþiunea pare sã fie datã ºi de faptul pla percepþie a evoluþiei neamului omenesc, cã însuºi Dumnezeu era prezent în grãdinã, economia face parte intrinsecã din viaþa drumurile lui cu omul întretãindu-se. De omului, omul ºi economia sunt “creaþii” si- asemenea, perfecþiunea putea fi veºnicã multane, existenþa omului în orice moment prin interdicþia datã omului de a se feri de ºi timp nu poate fi în afara economicului. pomul cunoaºterii ºi pomul vieþii. Mai mult, într-o altã lucrare opinam cã Vom observa, în special în Geneza, cã prima manifestare a economicului în raport prezenþa lui Dumnezeu, în raport cu oa- cu fiinþa umanã a fost economia gândirii menii, pe Pãmântul creat tot de el, se dimin- umane, ca fundament al tuturor ºtiinþelor ueazã - cu retragerea tot mai mult în cunoscute, numai economia gândirii umane spaþiu/ceruri - pe mãsurã ce neamurile fiind capabilã sã ajungã în final la teo- omului se înmulþesc. De unde la început el retizãri, în toate ºtiinþele, cu atât mai mult în îi vorbeºte direct omului întâlnindu-se cu el ºtiinþa economicã. Aceasta este, în opinia pe aleile grãdinii Edenului, ulterior el între- noastrã, economia exogenã, din afara omului, abã oamenii, îi sfãtuieºte; oamenii îi pun la a economiei gândirii endogene omului, rându-le întrebãri, singurul mijloc de comu- localizatã în centrul cunoaºterii lui. Produ- nicare fiind cuvântul din eter al lui Dum- sul economiei gândirii umane este, în final, nezeu, ascultat de om, treaz sau în vis. înþelegerea, cunoaºterea fiind un dat divin, un Alungarea din rai ºi aceastã îndepãrtare instrument apanaj permanent al omului. a lui Dumnezeu din câmpul vizual al omu- “Mulþi cunosc, puþin înþeleg”, iatã un proverb lui, sugereazã cã omul, în primul rând da- care are o simbolisticã complexã. Cunoaº- toritã lui însuºi - dar poate ºi voinþei lui terea umanã este intrinsecã, este un po- Dumnezeu - a ajuns sã se autocãlãuzeascã, tenþial, prin ea se poate ajunge la înþelegere într-o “singurãtate” cu responsabilitãþi, prin educaþie, educaþia fiind un cumul de hrãnitã însã de cunoaºtere. înþelegeri ale diferitelor fenomene trãite de Am afirmat cã, pentru noi, autorii care om, sortate, sintetizate, ordonate în timp de credem în Dumnezeu, economia ca activi- cãtre acesta - via economia gândirii umane - tate umanã - începând cu asumarea de în ceea ce numim ºtiinþã. responsabilitate prin obligarea la muncã ºi Fiind adresatã omului ºi economia nefi- 114 Creºtinism ºi dezvoltare economicã

ind în afara lui, biblia include economicul, plã, inclusiv în economie - ar fi fost posibile în fond, ca mijloc de existenþã a omului. Ca fãrã cunoaºtere. Ajungem, parcã din nou, la multe alte învãþãturi care se revarsã din bib- un cerc virtuos despre care am mai amintit, lie, ºi cea despre economic nu putea lipsi. nu însã într-un mod anume. Omul a fost Învãþãtura despre economie - prin ceea ce a alungat din perfecþiunea iniþialã întru- zis Dumnezeu omului ºi nevestei acestuia chipatã de grãdina Edenului nu oricum, ci (zicere care nu este blestem, ca în cazul ca urmare a devenirii sale prin cunoaºtere ºarpelui lãsat sã se târascã toatã viaþa) dupã de sine ºi de alcãtuirea “înconjurãrilor” sale. dobândirea cunoaºterii - o considerãm Cunoaºterea intrinsecã fiinþei umane o expresã, chiar imperativã (prin tonul biblic), putem considera, aºa cum am mai afirmat, ca o cerinþã pânã la moarte: “În sudoarea feþei un instinct primar, cel al conservãrii. În tale sã-þi mãnânci pâinea, pânã te vei întoarce în mediul ostil din afara raiului, unde a fost pãmânt, cãci din el ai fost luat; cãci þãrânã eºti ºi alungat omul, Dumnezeu i-a conferit cu- în þãrânã te vei întoarce” (cap. 4, versetul 19). noaºterea, ca o pedeapsã nu în sens de Descoperim în acest text biunivocitatea povarã, ci de a o folosi în propriul beneficiu, între om ºi economie, nici una din pãrþi dacã dorea sã supravieþuiascã. Dumnezeu a neputând exista independent, dar ºi o zis omului cã pentru a supravieþui va trudi conexiune materialistã confirmatã de sã-ºi scoatã hrana (ºi prin acest cuvânt ºtiinþã, cã omul este fãcut din elementele înþelegem sistemul de civilizaþie prin care a din natura în care trãieºte, ca ºi o altã su- evoluat omul) din pãmânt în toate zilele vieþii gestie, aceea cã economia - ca activitate sale (cap. 3, versetul 17). umanã - asigurã transferul necesar de ele- Iatã o nouã subliniere biblicã: omul nu mente din naturã spre trebuinþele omului, poate supravieþui în afara economicului (fie el ca toate, prin uzura fizicã ºi moralã sã se cât de simplu sau de complex), cã econo- reîntoarcã, transformate în elementele pri- micul este un însoþitor al lui în viaþã, iar dis- mare aflate pe planeta Pãmânt, ca spaþiu al pariþia economicului poate fi o cauzã a unei “grãdini” rezervate omului lipsit de morþii omului, încetând sã trudeascã (iatã un avantajele ºi perfecþiunea grãdinii Edenului. cuvânt ce poate defini un întreg sistem de Necesitatea economicului pentru om, ca relaþii de gestiune a resurselor). Oare sis- soluþie a propriei sale existenþe (perceputã temele de pensii moderne nu sunt inspirate în prezent ºi ca instrument al distrugerii de aceste relaþii economice implacabile pe naturii în care trãieºte), despre care care biblia ni le-a lãsat ca mesaje? Dumnezeu l-a avertizat pe om, în mod Divinitatea a oferit cunoaºterea omului necesar inspirã pe cei de profesie econo- poate ca un instinct primar, dar l-a împins - miºti. Citind biblia cu ochii economistului - prin alungarea din rai - la instinctul utilitar, lucru valabil pentru toate profesiile - mereu cunoaºterea putând fi împinsã spre în- ai revelaþia ºtiinþei tale de astãzi, a lucrurilor þelegere, în sensul unei permanente selecþii simple scrise despre economic (basic eco- care sã-l ducã pe om la esenþa supravieþuirii nomics?), de la începuturile lumii cu includ- lui. Înþelegerea, bazatã pe cunoaºtere, a dus erea omului în ea. la o gestiune din ce în ce mai bunã a Oare economiºtii au descoperit mai mult resurselor rare, chiar la confortul relativ decât lasã sã se întrevadã biblia în aceastã enunþat de standardele societãþii umane în materie? evoluþia sa. Poate da, atunci când au descoperit * relaþiile dintre elementele economice funda- * * mentale descrise de economie. În acest caz, Ca profesioniºti cu credinþã în divinitate trebuie sã ne punem alte douã întrebãri. dorim sã formulãm, în aceastã etapã de con- Prima, dacã relaþiile de funcþionalitate ar fi sens a demersului nostru, câteva concluzii, fost descoperite fãrã cunoaºterea elementelor de care, în mod evident, ne privesc pe noi ºi, bazã. A doua, dacã descoperirile - ca o înþe- poate, pe cei care se vor arãta interesaþi în legere a ceea ce ne înconjoarã sau se întâm- acest mod de abordare. 115 Valeriu Ioan-Franc & Napoleon Pop

a) În conexiunea dintre credinþã ºi economie e) În acelaºi prim plan, textul biblic este ne-am simþit obligaþi sã privim în douã pla- revelator pentru noþiunile de bazã ale eco- nuri. Primul: biblia cititã de un economist are nomicului, aºezate într-o reþea completã ºi un mesaj anume pentru el? Al doilea plan: complexã, poate încã nevãzutã în totalitate biblia însuºitã ca o ancorã a credinþei, influ- de om. Dar, având cunoaºtere de la divini- enþeazã, prin comportamentul omului aflat în tate, economistul strãbate mereu noi credinþã faþã de divinitate, economicul, în sens praguri ale înþelegerii economicului, fãrã sã de rezultate? inventeze nimic noþional în afarã de meca- b) Pânã acum ne-am strãduit sã ne nisme, politici, bazate pe noþiuni binecunos- expunem propria percepþie în legãturã cu cute ºi uºor de reþinut ºi din textul biblic. primul plan. Am gãsit, aºadar, mesaje ºi f) Pentru noi, biblia, fãcând abstracþie de simbolisticã în legãturã cu preocuparea momentul scrierii, dar neuitând tradiþia noastrã ca economiºti. Interpretarea lor oralã ºi depersonalizarea în procesul apa- corectã ni s-a pãrut mai pertinentã prin con- riþiei ºtiinþelor, a integrat noþiunile econo- siderarea mesajului ºi simbolisticii bibliei, mice ºi ne-a arãtat calea de la cunoaºtere - un cu privire la economic, atemporal. Am men- atribut al omului venit de la cunoaºterea þionat în acest sens cã biblia se adreseazã divinã - spre înþelegere, în general ºi spre oricãrui economist, indiferent de timpurile în înþelegerea pragmaticã, în special. În morali- care a trãit. tatea sa ºi a rãspunderii faþã de propria sa c) Parcurgând textul biblic regãsim ceea ce considerãm “basic economics”, elemente creaþie, cea mai complexã - dupã chipul ºi care au permis dezvoltãrile în ºtiinþa eco- asemãnarea sa - divinitatea a conferit omu- nomicã pe parcursul istoriei. Avem convin- lui instrumentul conservãrii sale pentru gerea cã, începând cu Adam Smith ºi ter- viaþa pãmânteascã, economicul. Nu exa- minând cu Milton Friedman, toþi au citit gerãm cu nimic dacã afirmãm, ca ºi alþii, cã mãcar câte puþin din biblie ºi poate au fost economicul este primordial pentru om, iar miraþi, dacã nu chiar s-au inspirat, de recur- biblia consemneazã acest lucru în primele ei sul, din când în când, al bibliei la economie. pagini. De la economic ºi prin economic, Sporadic, dar parcã nu întâmplãtor, în tex- credem cã s-a ajuns ºi s-a trecut de la o civi- tul biblic apar noþiunile economice, ope- lizaþie la alta, în toate timpurile credinþa în rante ºi azi. Ne surprinde cã, de multe ori, divinitate, oricare ar fi fost, textul biblic mesajul de naturã economicã face referire la încercând impregnarea noastrã cu o morali- pilda eticã (sã fie ceea ce este astãzi politica tate fireascã, am spune “creºtineascã”. Oare socialã, bazatã pe economie, redistribuþia nu “creºtinescul” a rãsturnat mereu ordini, venitului?), întrucât biblia în ansamblul este bazat pe putere economicã? Oare nu o matrice de moralitate. “creºtinescul” a inspirat ideologi atunci d) În primul plan, prin prisma cãruia am când vorbeam de modul de a trata socialul? abordat tema noastrã pânã în prezent, cre- g) Pentru noi, iarãºi pentru noi, biblia dem cã biblia a stabilit conexiuni de netãgã- inspirã economicul ca necesitate, moralitate, duit: economia este intrinsecã fiinþei umane, comportament ºi în final ca ºtiinþã pentru om. ca o condiþie a vieþii în raport cu resursele Pornind de aici, este imposibil sã se omitã Pãmântului, iar economia începe cu econo- influenþa credinþei asupra comportamentu- mia gândirii, endogenã fiinþei umane, în lui uman. Iar dacã omul - prin truda sa - este baza cãreia ºi-a perfecþionat rezultatele din creatorul a tot ce este o reprezentare - lucru economia realã, din afara lui, ca mijloc de a sau serviciu - a transformãrii resurselor rare trãi/conserva exogen. ale pãmântului spre confortul vieþii lui, Economia transpare din textul biblic - ca credinþa în divinitate - via comportamentul o primã necesitate - chiar înainte ca omul sã situat în matricea moralitãþii biblice - tre- se roage la Dumnezeu, dar fiind avertizat buie sã aibã o influenþã asupra perfor- asupra greutãþii demersului de a practica manþelor economice. economia, nu ca pe o pedeapsã momentanã, ci ca o preocupare pe tot parcursul vieþii. ianuarie-februarie 2007 116 Mass-media

Maria MOLDOVEANU “Industriile” comunicãrii (II)

Structurile sistemului analiza în paginile urmãtoare. La celelalte componente, cum sunt: mass-media subsistemele de control, constituite din Analiza industriilor mass-media dupã corpurile legislative care voteazã legile din modelul sistemului social ne ajutã sã cu- domeniu ºi agenþiile de reglementare care noaºtem principalele sale componente (sub- implementeazã politicile mass-media ºi sisteme), similaritãþile ºi elementele care le diversele ONG-uri implicate în aceste acti- diferenþiazã. vitãþi; Utilizând aceastã paradigmã, Melvin L. z agenþiile de publicitate; DeFleur ºi Sandra Ball-Rokeach (10, p. 141) z instituþiile de cercetare a pieþei; au identificat urmãtoarele componente ale z publicul, sistemului mediatic: z vom face doar referiri tangenþiale, z subsisteme de producþie, constituite urmând sã le consacrãm studii de sine din toate tipurile de structuri produ- stãtãtoare. cãtoare de conþinuturi mass-media (e.g., articole de ziar ºi de revistã, emi- 2.1. Industriile audiovizuale siuni de radio, emisiuni tv, filme, spectacole create anume pentru a fi 2.1.1. Presa radiofonicã difuzate prin intermediul mijloacelor Încã de la începuturile sale, radioul s-a de comunicare în masã); la rândul confruntat cu douã probleme importante: sãu, acest subsistem cuprinde o multi- una legatã de reglementarea condiþiilor de tudine de componente. Autorii citaþi funcþionare a staþiilor de emisie, alta legatã includ aici: producãtorii tv, directorii de finanþare. de ziare, editorii, producãtorii de În ceea ce priveºte finanþarea, în spaþiul filme, corespondenþii strãini, editorii american s-au încercat diverse soluþii: solici- serviciilor telegrafice º.a.; tarea de contribuþii directe de la ascultãtori, z subsisteme de distribuþie, alcãtuite perceperea unei taxe pentru fiecare aparat din: distribuitori naþionali ºi regio- de radio, sponsorizarea programelor cu nali (e.g., reþele de radiodifuziune, prizã la public (e.g., emisiuni muzicale, companii distribuitoare de reviste ºi transmisiuni sportive, programe pentru ziare pe arii geografice extinse, reþele copii) de cãtre marile companii de afaceri de cinematografie) ºi distribuitori lo- (i.e. reclamã indirectã), publicitatea directã cali (e.g., staþii de radio ºi televiziune, practicatã deja de ziare, prin vânzarea tim- publicaþiile locale, vânzãtorii de ziare pului de emisie celor care îºi promovau pro- en détail º.a.). dusele pe o piaþã de masã. Unii producãtori sunt ºi distribuitori ai Când aceste probleme pãreau rezolvate, conþinuturilor respective, reprezentând, de în sensul cã transmiþãtorii obþineau profi- fapt, principalele ramuri ale industriilor turi ridicate, iar numãrul utilizatorilor mass-media – industria presei scrise ºi creºtea continuu, presa radiofonicã începea industriile audiovizuale – pe care le vom sã se confrunte cu un concurent foarte pu- 117 Maria Moldoveanu

ternic – televiziunea -, ceea ce a determi- z 1898-1917, reprezentând intervalul nat-o sã-ºi regândeascã strategiile. scurs de la ideea creativã la invenþia În noile condiþii, “Radioul a fost mutat tehnicã; din camera de zi ºi a trebuit sã se mulþu- z 1917-1921, perioada necesarã pentru a meascã cu dormitorul, bucãtãria, automo- se trece de la realizarea prototipului la bilul ºi plaja. Tranzistorii ºi tehnologia cu comercializarea lui; piese mobile de mai târziu, care au deschis z 1921-1935, ani de impunere pe piaþã ºi o piaþã uriaºã pentru aparatele de radio în expansiune; miniaturã, au împiedicat declinul radiou- z 1935-1948, relansarea stimulatã de lui...” (10, p. 117). inventarea tranzistorilor. Radioul are mai multe atuuri faþã de În cartea dedicatã anilor de afirmare a celelalte mass-media. Dupã cum semnala radiodifuziunii, John Reith, director general Vasile Traciuc, modalitãþile de culegere, pre- al British Broadcasting Company (1922- lucrare ºi transmitere de informaþii sunt 1927), sesiza impactul social al noii indus- mult mai rapide decât ale ziarelor – unde trii: “Pânã la apariþia acestui mijloc de co- culegerea ºi tiparirea textelor consumã mult municare universal ºi extraordinar de ieftin, timp – ºi decât ale posturilor tv, care trebuie multor oameni li se nega orice fel de cu- sã-ºi susþinã mesajele prin imagini a cãror noaºtere directã a evenimentelor care fac filmare/montare necesitã, de asemenea, istoria. Ei nu împãrtãºeau interesele ºi timp. amuzamentele celor cãrora soarta le fãcuse În al doilea rând, mesajele sale sunt mai douã daruri gemene – timp liber ºi bani. Nu accesibile. Ele ajung ºi la oamenii cu aveau acces la marii oameni ai zilei, iar diverse handicapuri (nevãzãtori, analfabeþi aceºtia îºi puteau transmite mesajul doar º.a.) ºi la cei aflaþi în zone geografice izolate unui numãr restrâns de persoane (...); toate (25, p. 154). Întrucât emisiunile de radio pot acestea s-au schimbat” (Broadcast over fi urmãrite în paralel cu alte activitãþi (pro- Britain, 1924). fesionale sau domestice), receptarea lor este Multe dintre ideile aplicate de Reith la mult mai comodã decât expunerea la emisi- BBC reprezintã ºi în zilele noastre surse de uni tv sau citirea presei scrise. inspiraþie pentru ziariºti. În concepþia lui, Pe lângã aceste atuuri, existã ºi avantaje radiodifuziunea nu trebuie folositã doar legate de complexitatea ofertei. David pentru divertisment ºi de aceea nu voia sã le Sarnoff, inginerul a cãrui contribuþie la per- ofere ascultãtorilor doar ceea ce îºi doreau fecþionarea dispozitivelor tehnice este bine ei. Dimpotrivã, considera cã BBC trebuie sã cunoscutã, demonstra, încã din anul 1916, stabileascã standarde profesionale mai cã radioul poate deveni un mijloc de comu- înalte, cã trebuie sã aducã în cât mai multe nicare de largã folosinþã, putând sã aducã în case tot ce este mai bun în fiecare domeniu casele oamenilor evenimente de importanþã al cunoaºterii, al strãduinþelor ºi reuºitelor naþionalã, conferinþe, concerte, muzicã de omului (5, p. 201). toate tipurile, întreceri sportive etc. La În aceeaºi perioadã însã, pe alte meridi- scurtã vreme, cererea de receptoare a cres- ane, radioul era doar un mijloc de divertis- cut foarte mult, ca ºi numãrul staþiilor de ment. În SUA, de pildã, pânã la criza eco- radioemisie. Implicit, a crescut concurenþa nomicã din ‘29, ºtirile au ocupat locul între canalele radio, cu toate efectele pozi- secund. Dar, aºa cum aratã Briggs ºi Burke, tive ale competitivitãþii în planul satisfacerii “indiferent de þarã, indiferent de regim, de nevoilor umane. instituþie sau de perioadã, adevãrata raþiune Urmãrind evoluþia mijloacelor de comu- de a fi a radiodifuziunilor a fost aceea de nicare colectivã, de la invenþia tehnicã ce stã a-i oferi publicului larg diverse programe” la baza fiecãruia dintre ele pânã la utilizarea (4, p. 204). Aºteptãrile de la radio ale acestui lor pe scarã largã, Francis Balle a identifi- public sunt extrem de diverse, aºa cum cat urmãtoarele etape de dezvoltare a ra- sunt, în general, trebuinþele ºi dorinþele oa- dioului: menilor. Din pãcate, nu toate posturile de 118 “Industriile” comunicãrii (II)

Aºa cum observa Petre Barbu, capitala reprezintã cea mai competitivã piaþã, ca numãr de posturi ºi investiþii publicitare. Aici, Radio 21 a fãcut un salt spectaculos, având o cotã de piaþã cu douã procente mai mare decât România Actualitãþi, fiind ascultat zilnic de cca 385000 de bucureºteni. Cele- lalte posturi ocupã, în ordine descrescândã, urmãtoarele locuri: 3. Kiss FM; 4. Romantic FM; 5. Radio Deea; 6. Radio România Regional; 7. Europa FM; 8. Pro FM; 9. Radio Guerrilla; 10. alte posturi. Deºi a pierdut în decurs de un an cca 8000 de ascultãtori, postul public de radio continuã sã obþinã o poziþie competitivã în preferinþele bucureºtenilor. La nivel naþio- nal însã, România Actualitãþi îºi menþine poziþia de lider, ca ºi posturile teritoriale ale Radiodifuziunii. Încã de la începutul anilor ’90, Societatea Românã de Radiodifuziune s-a manifestat ca una dintre cele mai puternice instituþii mass-media. De la cca 30000 ore de emisie/an în 1989, ajunge ca în ’95 sã emitã mai radio rãspund acestor aºteptãri. Nevoia de mult de 72000 ore/an – poziþia sa fiind rating pentru atragerea publicitãþii obligã avantajatã nu numai de diversitatea pro- posturile comerciale sã le investigheze ºi sã gramelor ºi de înfiinþarea unor canale spe- le satisfacã, în vreme ce dezideratul respon- cializate, ci ºi de apariþia destul de timidã a sabilitãþii sociale (i.e. de a informa, a educa, posturilor de radio particulare. Împreunã îºi a distra) este expediat în zona radiourilor propuneau sã rãspundã nevoilor ºi exi- publice. genþelor pieþei. Potrivit cercetãrilor de piaþã realizate În studiul intitulat Télévision – culture, recent în 15 þãri membre ale UE, cca 60% J. Fiske prezintã preferinþele pentru mass- dintre europeni ascultã zilnic radioul. As- media (în care include ºi cartea ºi cinemaul) cultãtorii cei mai fideli se gãsesc în Irlanda în funcþie de satisfacerea nevoilor personale (77%), Luxemburg (76%), Suedia (76%). ºi sociale ale publicului. Programele preferate de ei sunt cele muzi- Analiza lui Fiske evidenþiazã existenþa cale (86%), ºtirile (53%) ºi emisiunile unor conexiuni ºi similaritãþi între mijloa- sportive (17%), concurenþa dintre ofertanþi cele de comunicare de masã, în privinþa pentru a satisface aceste preferinþe fiind tot funcþiilor asumate (i.e. de a informa, a dis- mai puternicã. tra, a educa publicul), dar ºi a unor dife- ªi în þara noastrã radiourile “se îngrã- renþe, atunci când îºi disputã întâietatea pe mãdesc” sã satisfacã interesele publicului. piaþã. În acest sens, ºi audienþa instituþiilor Aºa cum aratã studiul de audienþã realizat de presã diferã de la o categorie la alta. de IMAS ºi Mercury Research, în iunie 2006, Cercetãrile de audienþã aratã cã televi- câteva posturi de radio îºi disputã supre- ziunea ocupã locul central între preferinþele maþia în mediul urban, ºi anume: România consumatorilor mass-media, consumul tv Actualitãþi, cu o cotã de piaþã de 18,1%, ºi devenind pentru unii nu numai un stil de Europa FM, cu o cotã de piaþã apropiatã – viaþã, ci ºi o modalitate de a-ºi realiza di- 17,2% -, urmate de studiourile teritoriale ale verse „proiecte de viaþã” (e.g., a fi informat, Radiodifuziunii, de Kiss FM, Radio 21 º.a. a se integra în mediul social). 119 Maria Moldoveanu

Sursa: Ioan DRÃGAN, Paradigme ale comunicãrii de masã, Bucureºti, Ed. ªansa, 1996.

Deºi instituþiile tv comerciale ºi-au afir- În esenþã, modelul vizeazã furnizarea de mat identitatea abia dupã 1995, astãzi ele conþinut audiovizual – divers ºi pluralist – reprezintã alternative reale ale televiziunii care sã poatã rãspunde nevoilor sociale, cul- publice, pe care o concureazã, cum spune turale ºi educaþionale ale societãþii actuale M. Coman, în chiar atributele ei definitorii” (19, p. 112-113). (8, p. 216). Studiile sociologice realizate în diverse þãri aratã cã expunerea la emisiunile de 2.1.2. Industria televiziunii radio ºi televiziune este principala modali- În domeniul industriilor audiovizuale, tate de informare, de divertisment ºi de þara noastrã aplicã prevederile stipulate în educaþie a indivizilor. Din timpul dedicat instrumentele politice ºi juridice elaborate consumului mass-media, îi revine televiziu- de UE, de cãtre Consiliul Europei sau de Or- nii partea cea mai consistentã. Dupã Vladi- ganizaþia Mondialã a Comerþului (e.g., mir Bina, acest mijloc de comunicare este Acordul general pentru comerþul cu servicii predominant în toate þãrile industrializate. – inclusiv servicii audiovizuale). Europenii, de pildã, se expun la tv în pro- Reglementãrile stabilite de organismele porþie de 98%, în vreme ce numai 60% din ei menþionate configureazã ceea ce se numeºte ascultã zilnic radioul. „modelul european” de televiziune, pe care Tipurile de emisiuni urmãrite constant în specialiºtii din domeniu îl caracterizeazã þãrile europene la tv sunt: astfel: z ºtiri/informaþii de actualitate; z „Liberalizarea ºi dezvoltarea pieþei z filme artistice; interne pentru serviciile de radiodi- z filme documentare; fuzare transfrontalierã. z transmisii/comentarii sportive; z Susþinerea, inclusiv financiarã, a ser- z muzicã; viciilor publice de televiziune ºi dezvoltarea sectorului privat de radiodi- z seriale/telenovele; fuzare. z realitatea tv, jocuri; z Reglementãri privind conþinutul co- z dezbateri. municãrii audiovizuale, protecþia mi- Preferinþele pentru anumite programe se norilor, a altor categorii ºi grupuri. nuanþeazã în funcþie de caracteristicile psi- z Protecþia identitãþii ºi a diversitãþii hosociale ale telespectatorilor. Spre exem- culturale. plu, emisiunile muzicale sunt urmãrite de z Susþinerea pluralismului de surse de tineri (15-25 de ani) în proporþie de 68%, în informare ºi de opinii – prevederi an- vreme ce numai o treime din persoanele de ticoncentrare ºi prevederi pentru peste 40 de ani sunt interesate de aceste transparenþa serviciilor tv”. emisiuni. 120 “Industriile” comunicãrii (II)

Serialele ºi telenovelele sunt mai popu- O percepþie similarã a importanþei tele- lare în rândul femeilor (58%), iar bãrbaþii viziunii se evidenþiazã ºi în rândul publicu- sunt mai interesaþi de evenimentele spor- lui din þara noastrã. Barometrul de opinie tive prezentate la tv. publicã, realizat de Fundaþia pentru o So- Michail Skoliatis identificã diferenþe si- cietate Deschisã în mai 2006, aratã cã mass- milare în privinþa opþiunilor pentru pro- media se aflã pe locul al treilea în privinþa gramele tv, în funcþie de mediul sociocultu- credibilitãþii, dupã bisericã ºi armatã. ral din diverse þãri. În acest sens, danezii Aceastã percepþie explicã interesul români- situeazã pe primul loc ºtirile ºi informaþiile lor pentru tv: cca 83% dintre ei urmãresc zil- de actualitate, francezii ºi italienii – filmele nic programele de televiziune. artistice, suedezii ºi finlandezii – emisiunile Ca ºi în alte þãri, piaþa tv s-a extins de la sportive, belgienii – telenovelele ºi serialele an la an. Ca ºi în celelalte þãri, preferinþele etc. consumatorilor se împart între posturile Majoritatea studiilor despre utilizarea publice de televiziune ºi posturile comer- televiziunii confirmã ceea ce sociologul ciale. Conform datelor furnizate de TNS- francez Pierre Bourdieu constata încã de la AGB International, cele mai bune audienþe sfârºitul secolului trecut: „Evoluãm tot mai în mediul urban, înregistrate în intervalul mult spre un univers în care lumea socialã august-octombrie 2006, le-au avut, în este descrisã, prescrisã de televiziune...” ordine, Pro TV, Antena 1 ºi TVR1, urmate Uneori însã, dintr-un instrument de înregis- de: Acasã TV, Prima TV, Realitatea TV ºi trare a realitãþii, televiziunea se transformã TVR2 º.a. într-un instrument de creare a ei, fãrã sã Poziþia canalelor tv în topul audienþelor conºtientizeze acest lucru (Pierre Bourdieu, se modificã în funcþie de tipul emisiunilor Despre televiziune). vizionate.

121 Maria Moldoveanu

122 Artã ºi spectacole Dana DUMA Descoperiri latino-americane la Toulouse O întâlnire cu cinemato- neobiºnuitului frig care a tatãl, fost lider sindical care graful latino-american nu pus stãpânire pe oraº chiar are probleme cu bãutura, poate fi ratatã de niciun ci- când a început primãvara fiul ºi fiica, ambii adoles- nefil adevãrat tocmai acum, calendaristicã. cenþi debusolaþi, ºi unchiul când noutatea vine, pentru O sãptãmânã de cinema cu un uºor handicap dobân- a ºaptea artã, deseori din- latino-american recent mi-a dit în urma unui accident spre „lumea nouã”. Chiar ºi confirmat impresia de re- cerebral, fratele decedatei. cei care îºi aleg Oscarurile ca marcabilã diversitate ºi in- Totul graviteazã în jurul reper al valorii au putut ventivitate, de metisaj fericit acestui ultim personaj care constata, la ultima lor galã, între diferite culturi. Gru- are grijã de toþi ºi de toate ºi cã regizorii mexicani sunt pate în secþiunile Coup de încearcã sã ofere protecþie ºi foarte preþuiþi, dupã pal- coeur ºi Descoperiri, filmele afecþiune atâta cât poate. maresul în care figureazã înscrise în competiþie apar- Problema majorã este cã Alejandro Gonzales Iñarritu þin unor tineri ºi foarte tineri nimeni nu vrea sã vorbeascã (Babel) ºi Gilleromo del cineaºti care, deºi nu con- despre durerea ºi dezechili- Torro (Labirintul faunului). teazã pe mari resurse finan- brul generate de absenþa Iar marile festivaluri euro- ciare, reuºesc sã surprindã ºi mamei. Unchiul Manuel de- pene au premiat adesea, în sã emoþioneze cu filmele lor. biteazã monologuri despre ultima vreme, cineaºti din Sunt pelicule realizate de aceste probleme în faþa acest spaþiu, numele brazi- cele mai multe ori în format þestoasei, mascota fiind sin- lienilor Fernando Meirelles digital ºi transpuse apoi pe gurul membru al familiei ºi Walter Salles, ale argen- peliculã de 35 mm, poveºti care pare dispusã sã-i ac- tinienilor Pablo Trapero ºi filmate cu aparatul pe umãr, cepte gesturile de tandreþe. Daniel Burman sau al chili- de un minimalism care nu E multã subtilitate în felul în anului Raul Ruiz fiind pe exclude însã complexitatea care autorul ne sugereazã buzele tuturor. Am acceptat ºi prospeþimea punctului de dimensiunea disperãrii din deci cu bucurie invitaþia la vedere. Este, de pildã cazul aceastã familie ºi meritã Festivalul de la Toulouse, filmului de debut Familia apreciatã stãpânirea foarte Recontres Cinemas d` Améri- Tortuga (Familia Þestoasã), maturã a materiei narative que Latine ca fericitã ocazie pentru care tânãrul mexican ºi a tonului, care nu cade de a încerca sã descifrez Ruben Imáz Castro a primit niciodatã în melodramã. misterele acestor cinemato- Marele Premiu al secþiunii Un alt film care vorbeºte grafii atât de vitale ºi de Coup de coeur. Naratã sobru eliptic despre durerea unei avansate estetic. Cinemate- ºi eliptic, pelicula descrie o pierderi este argentinianul ca din Toulouse a fost gazda zi din viaþa unei familii me- La marea/Mareea de Diego acestui eveniment ajuns la a xicane obiºnuite, surprinsã Martinez Vignatti, câºtigã- 19-a ediþie, iar publicul sãu cu 24 de ore înainte de co- torul Premiului acordat de fidel, format în majoritate memorarea unui an de la juriul FIPRESCI (Federaþia din tineri, a luat cu asalt moartea mamei. Cei care Internaþionalã a Presei Cine- sãlile de proiecþie, în ciuda locuiesc acum în casã sunt matografice), din care am 123 Dana Duma

atenþia juriilor în faþa unei pelicule cu tematicã ºi am- bianþã asemãnãtoare, argen- tiniana La punta del diablo, care vorbeºte despre auto- izolarea unui doctor care aflã cã este bolnav de can- cer. Ediþia de anul acesta a Festivalului de la Toulouse a surprins prin maturitatea ºi profunzimea abordãrii unor teme grave de niºte autori foarte tineri. Cãci în afara celor menþionaþi deja meritã amintiþi ºi brazilianul Chico Teixera care, în Casa Alicei, vorbeºte nuanþat despre avut plãcerea sã fac parte. precum Vântul de Victor criza de identitate ºi de Autorul are antecedente de Sjöstrom sau Ordet de Carl vârstã (40 de ani) trãitã de o operator (a fost ºi este ope- Theodor Dreyer. Iar cãuta- femeie cãsãtoritã, cu trei ratorul cineastului Carlos rea unei raþiuni pentru a copii, sau chilianul Alfonso Reygadas,) ºi poate aceasta supravieþui pentru aceastã Gaizutù Gaete care, pornind explicã forþa vizualã a aces- fiinþã torturatã de amintiri de la un caz real, povesteºte tei poveºti despre o femeie capãtã o reprezentare cine- despre lupta pentru demni- care supravieþuieºte soþului matograficã de neobiºnuitã tate a unui handicapat în Re- ºi fiului sãu într-un accident forþã, întemeiatã pe con- gele din San Gregorio, ori co- de maºinã ºi decide sã se creteþea unor detalii care lumbianul Juan Felipe autoizoleze pe malul mãrii materializeazã sentimente Orozco, autorul unei enig- dupã tragica întâmplare. trãite cu intensitate paroxis- matice drame cu accente Felul în care natura rever- ticã. Filmul impresioneazã horror, Spectrul, care exami- bereazã durerea eroinei prin nobleþea ºi rafinamen- neazã un caz de schizofre- aminteºte frumuseþea dra- tul expresiei sale vizuale, nie. maticã a unor filme clasice calitãþi care l-au impus în Dar printre filmele selec- þiei s-au aflat ºi câteva care au abordat cu succes come- dia ºi primul exemplu care meritã amintit este Cara de queso/Faþã de brânzã, excelen- tul debut în scurt-metraj al argentinianului Ariel Wino- grad. Cu apãsate accente autobiografice, pelicula po- vesteºte, din unghiul de vedere al unui puºti de zece ani, despre viaþa într-un country, un cartier select al comunitãþii evreieºti din Buenos Aires, unde eroul trãieºte primele ofense, primele iubiri ºi primele trã- 124 Descoperiri latino-americane la Toulouse

dãri. Situaþiile ºi replicile beºte despre criza sentimen- Multe au fost atracþiile sunt foarte amuzante, amin- talã a unui tânãr de 23 de acestei sãptãmâni de cinema tind uneori de tonul prime- ani care, în urma unei eºec latino-american de la Tou- lor comedii ale lui Woody în amor, nu mai suportã louse, în care am descoperit Allen ºi critica „din interior” capitala. Filmat cu mijloace noi autori, dar am avut ºi a tendinþelor de autovic- foarte austere, aproape no ºansa de a redescoperi ci- timizare ºi autoizolare a budget, el surprinde însã neaºti dragi. Unul dintre reprezentanþilor minoritãþii prin strãlucirea dialogului ºi aceºtia este brazilianul evreieºti. prin ingeniozitatea scena- Glauber Rocha, iniþiatorului Foarte personal este ºi riului care portretizeazã in- faimosului „cinema nôvo” Capitala, cu toþii vor sã meargã spirat o generaþie ºi vor- în anii ‘60, cãruia i-am rela Buenos Aires semnat de beºte despre fragilitatea vãzut cu aceastã ocazie mi- argentinianul Augusto Gon- masculinã „într-o culturã cu nunatul Barravento, un film záles Polo, câºtigãtorul Pre- tradiþii machiste”, cum au de o frumuseþe ºi de o pros- miului Descoperirea criticii þinut sã sublinieze colegii de peþime eterne, pe care ori- franceze. Comedie romanticã breaslã francezi în motivaþia care tânãr cinefil ar trebui sã „postmodernã”, filmul vor- juriului lor. le aprecieze.

125 abile în contextul încer- Adriana-CCarolina cãrilor lui O’Neill de a con- strui o nouã dramaturgie BULZ americanã, mergând împo- triva tradiþiei (dramatice) din America ºi, în acest con- Eugene O’Neill text, multe dintre opiniile criticii strãine s-au dovedit – un “star” la fel de negative la acel moment ca ºi cele din Ro- anglo-saxon mânia, printre criticii strãini de atunci numãrându-se pe scena româneascã Eric Bentley ºi Francis Ferguson. Aceºti critici îl La sfârºitul anilor ‘30 ºi logului interior distruge acuzã pe O’Neill de formal- începutul anilor ‘40, multe dramatismul scenei.” (90) În ism, stil melodramatic ºi din reacþiile critice iniþiale cele din urmã, Philippide chiar de o incapacitate de a ale literaþilor români la acceptã cã “valoarea lui raþiona în forma dramaticã, teatrul lui Eugene O’Neill O’Neill este mai mare decât fãrã a face concesii experi- au fost negative, deºi dra- cea a lui Lawrence sau mentalismului sãu deschi- maturgul primise premiul Joyce, ºi totuºi marea lui zãtor de noi direcþii drama- Nobel în 1936 ºi Petru faimã este nejustificatã.” tice. Comarnescu deja publicase (93) În mod similar, Eugen Douã opinii critice amer- studii despre O’Neill în Schileru, în „Problema Tra- icane mai aproape de zilele România (în Revista Fun- gicului la O’Neill” (1945), se noastre ar putea elucida daþiilor Regale) ºi în Franþa îndoieºte de capacitatea paradoxul alternanþei dintre (în Revue Hebdomadaire). dramaturgului american de succesul ºi eºecul critic al În articolul intitulat a da viaþã nouã spiritului pieselor lui O’Neill. Robert “Anglomania Literarã” tragic, criticând gija cu care Brustein ºi Christopher (1938), Al Philippide l-a este zugrãvitã atmosfera Bigsby dovedesc cã O’Neill numit pe O’Neill “un alt pieselor ºi descrierea amã- a fost într-adevãr un “star”, star anglo-saxon” în contex- nunþitã a psihicului eroilor preocupat de a poza ca rebel tul “anglomaniei literare” sãi: “Nu am vãzut nicãieri dar ºi ca dramaturg naþion- din România acelui timp, atâtea paranteze în mijlocul al. Ei subliniazã faptul cã definind acestã tendinþã ca acþiunii dramatice. Carac- O’Neill a ajuns târziu la o stare de totalã admiraþie terul descriptiv al acestui maturitatea artisticã dato- faþã de orice era anglo- teatru este total opus spirit- ritã presiunii de a scrie piese saxon. Articolul sãu se do- ului tragic.” (136) ªi totuºi, reprezentative pentru imag- vedeºte nemilos cu experi- acelaºi critic recunoaºte cã inea de dramaturg ameri- mentele dramatice fãcute de O’Neill este un mare scri- can. Abia când nu a mai O’Neill, Philippide criticând itor, fiind un adevãrat poet încercat sã impresioneze mai ales teatrul psihologic ºi un puternic metafizician: prin noutate stilisticã ºi s-a (din “Straniul Interludiu”), “ne-a fãcut sã auzim vocea aplecat asupra amintirilor pe care-l gãseºte “anti- naturii unde ne-am fi aºtep- legate de propria familie a teatral” deoarece contrazice tat mai puþin, în teatru; a reuºit într-adevãr sã pro- cerinþele scenice: “teatrul adus la noi marea, oceanul, ducã piese originale ºi re- este convenþional prin natu- jungla ºi poezia lucrurilor ce prezentative pentru geniul ra lui, nu permite vieþii inte- vorbesc despre trecut.” sãu. rioare sã se exprime decât (140) În “Dramaturgia Ameri- verbal sau prin gesturi. Reacþiile negative ale canã Modernã” (2000), Aºadar, folosirea mono- criticilor români sunt explic- Bigsby relateazã cum 126 Eugene O’Neill – un “star” anglo-saxon...

O’Neill a mãrturisit cã “dintotdeauna am încercat sã dau lovitura” în teatru, cum el cãuta expresia dramaticã care sã incorporeze toate aspectele exsistenþei într-o viziune care se voia poeticã “în sensul cel mai larg ºi mai profund”. (15) Dorea ca teatrul sãu sã fie reprezenta- tiv pentru America în sensul în care erau ºi poemele lui Whitman sau prozele lui Hemingway. În 1926, se declara deja nesatisfãcut de posibilitãþiele producþiilor de pe Broadway ºi deplân- gea lipsa unui Teatru de Artã care sa-i monteze piesele. În “Teatrul Revoltei” (1965), Brustein clarificã faptul cã mediul cultural în care O’Neill ºi-a început ascensiunea nu era favorabil dezvoltãrii unui artist profund: “La modã în cultura americanã era o viziune superficialã a literaturii… atenþia se îndrepta spre personalitatea artistului mai degrabã decât spre conþinu- tul artei sale”, iar “rolul lui O’Neill era deosebit de hie- ratic… fiindcã el a avut Referitor la auto-portretele într-o perpetuã cãutare a nenorocul sã fie primul dra- care apar atât de frecvent în identitãþii sale artistice. Mai maturg cu aspiraþii serioase piesele sale de tinereþe, mult, el adoptã literalmente care a apãrut pe scena criticul observã cum O’Neill concepþiile lui Nietzsche, naþionalã.” (322) În acest “adoptã atitudini histrion- Supraomul devenind ade- context, critici precum ice” ºi “pozeazã pentru eter- sea modelul pentru eroii sãi George Jean Nathan l-au nitate” (326), apãrând astfel dramatici. transformat pe O’Neill într- un star autohton, deoarece drept eroul romantic prin Acesta era Eugene aveau nevoie de el sã re- excelenþã, “îndrãgostit de O’Neill, starul anglo-saxon prezinte teatrul american pe ideea de revoltã” (328), pe ale cãrui piese publicul scenele lumii. Mai mult, la care a îmbrãcat-o în diverse bucureºtean le-a gãsit atât rãspândirea internaþionalã a forme: activism socialist, de fascinante în perioada faimei sale a contribuit anarhism filozofic sau me- dinaintea ºi din timpul celui autorul însuºi, încercând în sianism. Ca ºi succesorul de-al doilea rãzboi mondial: mod repetat sã scrie “Marea sãu în artã, Sam Shepard, “Dincolo de zare” ºi “Pa- Operã” a vieþii lui (323). Eugene O’Neill s-a aflat tima de sub ulmi” (ambele 127 Adriana-Carolina Bulz

în 1943), “Anna Christie” (în tului susþinut al criticilor de pieselor lui la Bucureºti, pri- 1942 ºi 1946) dar mai ales a imprima publicului intere- mind din partea Teatrului “Din jale se-ntrupeazã sat “un spirit selectiv, gust Naþional ºi un album de Electra” (1943-1945). O mare artistic ºi echilibru în proce- fotografii din acest specta- parte a succesului sãu la sul receptãrii.” Astfel, se col, care se aflã ºi astãzi la public este explicabilã prin acorda prioritate în epocã arhiva O’Neill a univer- contribuþia lui Petru “acelor autori ºi opere care sitãþii Yale. Comarnescu, atât prin arti- abordau adevãrul uman, Lidia Vianu afirmã cã colele sale cât ºi prin traduc- oferind soluþii viabile, în munca de pionierat a lui eri, criticul român fiind cel conformitate cu cerinþele Petru Comarnescu a fost un mai de seamã susþinãtor al spirituale ale generaþiilor de element doveditor al matu- tezei “renaºterii tragediei” cititori.” (cnf. Pioariu, 119) ritãþii gustului critic româ- în secolul XX, înfãptuitã Astfel se explicã, proba- nesc, deoarece el a descifrat prin piesele lui O’Neill. Se bil, succesul enorm de casã valoarea pieselor ºi a apãrat presupune cã publicul a fost al piesei lui O’Neill, “Din reputaþia dramaturgului atras ºi de faima literarã a Jale se-ntrupeazã Electra”, american înainte ca timpul deþinãtorului premiului No- jucatã pe scena Naþionalului sã o confirme. Putem expli- bel, dar ºi de calitãþile ro- bucureºtean, în timpul con- ca contribuþia lui Comar- mantice ºi chiar melodra- flictului militar dintre Ro- nescu drept o încercare de a matice ale pieselor de tine- mânia ºi Statele Unite. De- ridica nivelul gustului pub- reþe, scrise de fiul unui pop- cizia de a monta piesa i-a licului de teatru din Ro- ular actor (tatãl lui Eugene, aparþinut lui Liviu Rebrea- mânia, propunând ca model James O’Neill, fãcuse cari- nu. În calitatea sa de direc- teatrul lui O’Neill, care avea erã în State cu rolul contelui tor al Teatrului Naþional, acea necesarã “distincþie de Monte Cristo). La toate acesta a hotãrât cã rãzboiul democraticã”, o combinaþie acestea se mai adaugã ºi val- nu va întrerupe fluxul valo- de excelenþã artisticã ºi spir- orile democraþiei ºi ale prag- rilor culturale care se sta- it de egalitate care caracteri- matismului tipic american, bilise între cele douã naþiu- zase ºi cultura democraþiei pe care conflictul pieselor ni. În regia lui Ion ªahigian, din America anilor 30. De lui le evidenþiazã frecvent. piesa a avut peste 100 de altfel, o anumitã stergere a ªi poate cã, dupã cum ob- reprezentaþii, iar cererea de graniþelor dintre categoriile serva Rodica Pioariu, o altã biliete a fost atât de mare de gust ºi o popularizare a explicaþie a succesului lui încât s-a mai deschis o casã. modelului intelectual a car- O’Neill la publicul din Ro- În istoria sa a teatrului acterizat ºi România acelor mânia se datoreazã “tole- românesc, Ioan Massof ani, în care atâtea minþi ranþei, deschiderii ºi sensi- menþioneazã cã oamenii de tinere ºi strãlucite au apãrut bilitãþii spiritului româ- toate soiurile stãteau la cozi ºi s-au afirmat pe plan nesc”, care s-a dovedit “un imense ºi apoi timp de naþional ºi internaþional. teren fertil pentru recep- aproape sase ore rezistau în Explicaþiile critice ale lui tarea unei noi literaturi – sala de spectacol, uneori sub Comarnescu dovedesc o cea americanã – în care par- ameninþarea bombelor, pen- bunã cunoaºtere a civiliza- ticularul ºi universalul, uni- tru a urmãrii tulburata isto- þiei americane, dobânditã cu tatea ºi diversitatea sunt rie a familiei Mannon. prilejul bursei de studii în corelate ºi se conþin reci- Actorii care au dat viatã per- America la începutul anilor proc.” (118) De altfel ºi sonajelor au fost George ‘30. Mai mult, Comarnescu Thomas Perry noteazã cã Vraca, în triplu rol – Erza, gãseºte în teatrul lui O’Neill “literatura românã era Orin ºi Brant; Agespina o exemplificare a unora din- extrem de receptivã la valo- Macri Eftimiu – Cristine ºi tre ideile sale estetice din rile autentice ale literaturii Aura Buzescu – Lavinia). Kalokagathon ºi se poate pre- universale”, poate nu în Dramaturgul american a supune cã între cei doi liter- ultimul rând datoritã efor- fost înºtiinþat de succesul aþi au existat afinitãþi spiri- 128 Eugene O’Neill – un “star” anglo-saxon...

tuale, confirmate ºi de natura existenþei.” (Bru- astfel sã dezvolte conexiuni schimbul lor de scrisori. stein, 359). Aceste diferenþe tranasatlantice noi ºi prof- Scriindu-i lui Comar- fac cu atât mai importantã itabile din punct de vedere nescu despre articolul pe contribuþia criticii româneºti cultural, care erau în intere- care îl citise în Revue Heb- la definirea profilului artis- sul ambelor naþii. Schimbul domadaire1, O’Neill îl recu- tic al lui O’Neill. de capital cultural era noaºte ca mult superior extrem de important în acel altor critici ºi îl felicitã din În concluzie, între anii moment al negocierii pres- inimã, dramaturgul urmând 1937 ºi 1946, Eugene O’Neill tigiului lor de “actori” sã-i acorde mai apoi criticu- a fost într-adevãr perceput recent apãruþi pe scena lui român dreptul de a-i tra- la noi în þarã ca “un star internaþionalã. Într-adevãr, duce piesele ºi de a le pune anglo-saxon” de cãtre pub- dialogul epistolar dintre în scenã, fãrã a avea pre- licul român doritor sã-i O’Neill ºi Comarnescu pare tenþii la drepturile de autor. vadã piesele. Orizontul lor o ilustrare a afinitãþilor cul- Atât Comarnescu cât ºi de aºteptare a fost format turale româno-americane ºi O’Neill au apreciat fru- prin munca dedicatã a unor o confirmare a sprijinului museþea tragicã a adevãru- intelectuali ca Petru Co- reciproc pe care ºi-l promit lui ºi au considerat speranþa marnescu, Liviu Rebreanu cele douã civilizaþii, iar ºi visul ca singurele mãrturii sau Margareta Sterian, care perioada receptãrii timpurii despre viaþa autenticã a au certificat valoarea geniu- a dramaturgiei lui O’Neill în spiritului uman, opusã mer- lui dramatic al scriitorului România relevã “crescânda cantilismului ºi corupþiei american. Alegând sã-l pro- capacitate a intelectualilor epocii moderne. Ceea ce moveze pe O’Neill pe scena noºtrii de a identifica valo- O’Neill numea “tragicul româneascã, aceºti repre- rile universale ºi de a le face care cuprinde atât înþelesul zentanþi ai elitei culturale cunoscute publicului, inte- vieþii cât ºi speranþa ei” (cnf. româneºti i-au lãudat me- grând cultura noastrã în Grigorescu, 161), Comar- ritele ºi i-au ignorat multe fluxul umanitãþii.” (Pioariu, nescu interpreteazã ca cele dintre defecte, încercând 119) douã teme îngemãnate ale “zbaterii inteligenþei ºi aspi- Bibliografie raþiei cãtre dragoste” care sunt definitorii pentru dra- Bigsby, C. W. E., Modern American Drama, 1945 – 2000, maturgia americanã. (Co- Cambridge U. P., 2000. marnescu, 13) Brustein, Robert, The Theater of Revolt, London: Methuen, 1965. O dovadã în plus a dia- Carandino, Nicu. Teatrul aºa cum l-am vãzut (1935-1945), logului cultural transat- Bucureºti: Ed. Eminescu, 1986. Comarnescu, Petru, „Aprecieri asupra dramei americane de la lantic este cã anumiþi critici O’Neill la Albee”, Prefaþã la Teatrul American români, în special Petru Co- Contemporan, Editura pentru literatura universala, marnescu ºi Dan Grigo- Bucuresti, 1967. rescu, observã în teatrul lui Grigorescu, Dan, 13 scriitori americani. De la romantici la gener- O’Neill existenþa speranþei aþia pierdutã, Bucureºti, Editura pentru literaturã univer- ºi a încrederii în energia salã, 1968. umanã – pe care dramatur- Massof, Ioan, Teatrul românesc. Vol. VIII, Bucureºti: Editura gul însuºi spera cã teatrul Minerva, 1981. sãu le comunicã. Spre deo- Pioariu, Rodica, Dramatrugia americanã în România, Cluj- sebire de ei, criticii ameri- Napoca, Risoprint, 2004. cani tind sã interpreteze Philippide, Al., „Consideraþii confortabile: anglomania liter- teatrul lui O’Neill ca un “loc arã”, Viaþa româneascã, nr. 8, august, 1938, 88-93 al entropiei” (Bigsby, 29) ºi Schileru, Eugen, „Problema tragicului la Eugen O’Neill”, al revoltei ce denotã “o pro- Revista Fundaþiilor Regale. nr. 1, 1945, 120-135. fundã nemulþumire faþã de Vianu, Lidia, “O’Neill”, Secolul 20, Nr. 1-2, 1975. 129 este lipsitã de temei. Pe de Cãlin altã parte, suntem îndem- naþi sã înþelegem cã întâm- CÃLIMAN plãri ca acelea evocate în film, „dacã n-ar fi, nu s-ar povesti”. Un sâmbure con- De la „Ciocoii noi flictual al filmului rãmâne confruntarea dintre putere cu bodyguard" ºi opoziþie: ar fi de notat, însã, faptul cã, încã din perioada scrierii romanului la „Ticãloºii" (cum am vãzut, 1998-2003), La graniþa dintre milenii, naje direct rãspunzãtoare de puterea ºi opoziþia ºi-au scriitorul Dinu Sãraru a destinele României în anii schimbat reprezentanþii pe publicat prima ediþie a unui tranziþiei. De la acest roman eºichierul politic al þãrii, dar roman de succes, Ciocoii noi politic, scris de Dinu Sãraru scriitorul a pãstrat disputa cu bodyguard (datat, cum cu vervã ironicã ºi sarcas- lor în spaþii teoretice, ca ºi scrie pe ultima paginã, la ticã, ba chiar pamfletarã, a scenaristul de altfel, astãzi, „sfârºitul volumului întâi”, pornit ºi filmul regizat de când realitãþile politice ale Slãtioara martie 1998 - au- ªerban Marinescu, Ticãloºii, þãrii s-au modificat faþã de gust 2003). Desigur, „mo- care – respectând, în linii cele din 2004. Nu trebuie sã delul” literar al acestei mari, propunerile ºi sugesti- cãutãm, aºadar, în Ticãloºii, proze l-a constituit romanul ile romanului inspirator – a personaje „cu cheie”, ele clasic Ciocoii vechi ºi noi de selectat câteva dintre situaþi- neexistând ca atare (ci doar Nicolae Filimon, apãrut încã ile ºi personajele intrigii ca rezultantã a unor per- în 1863. Povestea plinã de iniþiale, adãugând alte câte- mutãri ºi aranjamente de învãþãminte a lui Dinu Pã- va „momente” proprii, personaje posibile în aseme- turicã, petrecutã în veacul al adaptate unor realitãþi, prin nea jocuri), pot fi conside- XIX-lea, a fost adaptatã de forþa lucrurilor, dinamice. rate, în schimb, „cu cheie”, Dinu Sãraru la realitãþile Din capul locului suntem anumite practici sau terti- societãþii româneºti de tran- preveniþi cã orice încercare puri la care recurg persona- ziþie din preajma anului de a „descifra”, în desfãºu- jele filmului. Prin modul în 2000, „ciocoiul nou cu body- rarea poveºtii cinemato- care sunt concepute, per- guard” devenind, nu numai grafice, „asemãnãri posi- sonaje precum Didi Sfiosu în accepþia autorului, unul bile” cu împrejurãri sau per- (consilierul preºedintelui ºi dintre cei mai reprezentativi sonaje existente în realitate „erou la baricada din ‘89”), parveniþi ai epocii prezente. Deloc întâmplãtor, acþiunea romanului se desfãºoarã în „înalta societate” politicã a perioadei investigate, printre principalele personaje ale intrigii figurând primul ministru ºi preºedintele þã- rii, principalii lor consilieri, alþi reprezentanþi de seamã ai clasei politice, ai guver- nului, parlamentului ºi partidelor politice, ai altor insti- tuþii de prim rang, oameni de afaceri marcanþi, perso- 130 De la „Ciocoii noi cu bodyguard" la „Ticãloºii"

simplificatã, dar existã, în film, ºi câteva adausuri notabile în raport cu sursa de inspiraþie, cum ar fi ºi secvenþa finalã, o aºa numi- tã „pomanã în viu”, o sec- venþã scrisã de scenaristul- regizor, se pare, la sugestia protagonistului, actorul ªte- fan Iordache, interpretul consilierului prezidenþial Didi Sfiosu, care cunoaºte acest „ritual” popular din zona Calafatului – cum a omul de afaceri Dandu de la graniþa mileniilor, cu menþionat-o în diferite oca- (care, în roman, totuºi, se personaje ale ei de prim- zii –, unde „pomana în viu” numea Dandu Patricianul!), plan, angrenate în jocuri de este un obicei tradiþional. primul-ministru sau Gene- interese periculoase, adesea, Fãrã a fi un „corp strãin” în ralul nu corespund direct pentru „interesul general”, desfãºurarea intrigii, se unor anume modele din cu efecte nu o datã nocive în simte factura aparte a aces- realitate, chiar dacã împru- ansamblul vieþii social-po- tei secvenþe finale, pe care mutã, de la mai multe per- litice. Scenaristul-regizor personajul consilierului pre- sonaje reale, anumite ges- ªerban Marinescu a preluat zidenþial (poate cel mai con- turi sau iniþiative, doar intri- principalele propuneri ale vingãtor personaj din în- ga filmului (ºi a romanului prozatorului, actualizând tregul film, aceasta ºi dato- originar) ne poartã prin într-o oarecare mãsurã anu- ritã interpretãrii actoriceºti hãþiºul unor evenimente mite procedee la care recurg de înaltã clasã) o merita, ca care au girul unor fapte pe- „ciocoii noi” imaginaþi de un „punct culminant” al trecute în realitate, averti- romancier, „modernizând”, prezenþei sale în film: Didi zându-ne, totodatã, cã unele de pildã, modalitãþile de ur- Sfiosu, prin „pomana în întâmplãri din film, fãrã mãrire cu camere video as- viu” din finalul filmului racorduri cu viaþa realã, se cunse la care se recurge, Ticãloºii, îngroapã la groapa pot petrece în realitate. pentru surprinderea unor de gunoi Glina, însãºi Re- Dinu Sãraru a scris, cu ipostaze compromiþãtoare voluþia Românã (parastasul câþiva ani în urmã, un ro- ale personajelor aflate în fiind transmis, în direct, ºi în man cu politicieni, fãrã sã-ºi vizorul unor reprezentanþi stil caracteristic, de OTV). manifeste, în vreun fel sau ai Puterii (încã din primele „Povestea de iubire” din altul, un anume partizanat secvenþe ale filmului, sun- roman este preluatã doar politic, dar încercând sã tem preveniþi cã participãm fugitiv în film, se pierde tragã semnale de alarmã la o operaþiune de „filaj”, ca- (faþã de roman) ºi numele privitoare la pericolul social merele video ascunse sur- eroinei, Erotida, dar spec- pe care îl reprezintã parve- prinzând un dialog „secret” taculosul personaj al fru- niþii „cu bodyguard” ai so- al unor personaje precum moasei prim-balerine – in- cietãþii de tranziþie. Capito- Generalul – care se viseazã terpretat elegant, cu farmec, lele cãrþii (cinci la numãr: preºedinte –, Senatorul ºi de Monica Davidescu – „ªarpele roºu”, „O poveste Magnatul – omul de afaceri rãmâne ºi în film o prezenþã de iubire”, „Jocul la douã care „joacã la douã capete”, mai mult decât decorativã capete”, „Unde este Secu- finanþând atât Puterea cât ºi în viaþa particularã a omului ritatea? Peste tot” ºi „Ultima Opoziþia). Desigur, în in- de afaceri Dandu, cãruia îi vânãtoare la fazani”) portre- teresul filmului, intriga pro- dã substanþialã viaþã cine- tizeazã lumea româneascã priu-zisã a romanului a fost matograficã, într-o compo- 131 Cãlin Cãliman

lui inspirator, Marin Preda) ºi Turnul din Pisa (cu un scenariu de D.R. Popescu). Ceea ce ar mai fi de subliniat, vorbind despre filmul Ticãloºii, este faptul cã povestea cinematograficã, pri- lejuitã de un roman al scriitorului Dinu Sãraru, început în 1998 ºi încheiat în 2003, de un scenariu actualizat ulterior, dupã 2-3 ani de ªerban Marinescu, trans- pusã în imagini pe parcur- ziþie inteligentã ºi nuanþatã, Albulescu, Miticã Popescu, sul anului trecut, dobân- Dorel Viºan. Acest personaj Marius Florea Vizante, aºa- deºte, la ora premierei pe ecrane, rezonanþe de ime- al Magnatului Dandu – care dar o distribuþie de elitã, diatã actualitate, autorii trece ºi prin experienþa unei pentru roluri, la rândul lor, romanului ºi ai filmului spectaculoase arestãri, cu de elitã, puternice, semni- dovedindu-se premonitorii, mascaþi ºi televiziune, pusã ficative. filmul realizat izbutind per- la cale chiar de primul-mi- Cred cã Ticãloºii reprezin- formanþa de a face referiri la nistru, dar revocatã repede, tã unul din punctele forte personaje, acþiuni ºi con- tocmai pentru cã puternicul ale filmografiei regizorului flicte care se petrec în reali- jucãtor la douã capete de- ªerban Marinescu, este un tate, sub ochii noºtri. Acest þine informaþii compromiþã- film mai complex ºi mai spirit de anticipare este, toare pentru toatã lumea – convingãtor decât penulti- neîndoios, un merit esenþial împreunã cu consilierul pre- ma realizare a cineastului, al scriitorului, al scenaristu- zidenþial Didi Sfiosu sunt filmul Magnatul din 2004 – lui-regizor, al principalilor principalii „stâlpi de susþi- care, privit retrospectiv, interpreþi ºi, în general, al nere” ai intrigii ºi conflictu- poate fi interpretat ca o echipei de filmare, din care lui cinematografic. Perso- anticipare a filmului actual au mai fãcut parte opera- naje importante în film –, într-o creaþie cinemato- torul Dan Alexandru (direc- creeazã ºi Horaþiu Mãlãele graficã, extinsã pe mai bine torul de imagine reuºind (ales de regizor pentru rolul de douã decenii, ºi inspiratã cadre de mare efect pentru primului-ministru, un prim- de proze mai speciale, cum evidenþierea atmosferei de ministru – cum se spune – a fost ºi inspirata peliculã de suspiciuni în care se desfã- uns cu toate alifiile, inter- debut, Moara lui Cãlifar din ºoarã conflictul), scenogra- pretat în stil caracteristic), 1984 (pornitã de la scrierea ful Teodora Alexandru (care Rãzvan Vasilescu (Genera- cu titlu omonim a scriitoru- a particularizat inspirat lul, un peronaj cu destin lui Gala Galaction), apoi principalele ambianþe ale tragic, un omor camuflat Domniºoara Aurica (o ecrani- intrigii) ºi muzica semnatã sub forma unui accident de zare a unei lucrãri mai puþin ºi susþinutã de Nelu Plo- vânãtoare), Mircea Diaconu cunoscute a lui Eugen Bar- ieºteanu, Marius Mihalache (ºi el pe post de consilier, bu, cu Marga Barbu, fantas- ºi orchestra „ªarpele Roºu”, dar al primului-ministru), ticã, în rolul titular), Cei care acest local – sã-i zicem, un Tomi Cristin (un Senator, plãtesc cu viaþa (un „cocteil” „Golden Blitz” protocronic angrenat ºi el în grupurile din opera lui Camil Pe- – fiind un spaþiu predilect de interese ale filmului), trescu), Cel mai iubit dintre de desfãºurare a acþiunii, Valentin Popescu (un Mag- pãmânteni (un film din 1993 aºa cum se petreceau lu- nat de „rezervã” al Puterii), care nu l-a mai „prins”, din crurile ºi în romanul de la Gheorghe Dinicã, Mircea pãcate, pe autorul romanu- care a pornit filmul. 132 reastra Mariei Þicoi”, minu- Marin nea aia din câteva scânduri pe un perete orb, albumul STOIAN regrupeazã lucrãri semnificative din toate marile teme ale artistului, însoþite Horia Bernea de comentarii pe cât de per- tinente, pe atât de seducã- pentru toare. Iatã doar câteva dintre secþiunile importante, ca o posteritate invitaþie la parcurgerea În primãvara asta belalie, turiseºte cã „Am cãutat sã întregului album. cu ocazia vernisãrii unei fiu cât mai aproape, în selec- O primã secþiune bogat Retrospective a pictorului la tarea imaginilor, de carac- ilustratã este cea dedicatã Galeriile Cornel Florea, Mas terul expoziþiilor pe care ciclului Prapor „Veritabilã Media Print a lansat un exce- Horia Bernea însuºi le-a or- paradigmã a practicii sale lent Album Horia Bernea, pe ganizat de-a lungul anilor”. de pictor – scria Dan Hãu- care nu mã pot împiedica sã Aºa se face cã rãsfoirea al- licã, în 2004 – ciclul Prapor vi-l povestesc, întru împãr- bumului se întâmplã ca ºi i-a fost, lui Horia Bernea, o tãºirea bucuriei de a avea la cum ai vizita, rând pe rând, rãscruce botezatã la început, îndemânã una dintre cele marile expoziþii Horia Ber- acum mai bine de un sfert mai adecvate cãi ale apro- nea, risipite de-a lungul pro- de veac, Marcaj pentru infi- prierii de un mare pictor. digioasei sale cariere. nit. Iniþial încruciºare a douã Albumul este coordonat Deschis sub semnul in- axe metalice, a devenit un de Mihai Oroveanu, care, confundabilei semnãturi câmp fertil în care direcþiile într-o succintã Postfaþã, mãr- Bernea, care se cheamã „Fe- calitative ale spaþiului pre-

133 Marin Stoian

cipitã, în jurul lor, un þesut viu de picturã. Schema lui riguroasã înglobeazã ipostazele cele mai diverse, emblema i se vãdeºte aptã pentru o încãr- cãturã uimitoare, e rând pe rând decor înflorit ºi timp carnal, nervuri vegetale ºi schelãrie compactã aparþi- nând zidirii. Aidoma unui Aleph magic în care s-ar cuprinde totalitatea lumii, standardul numit Prapor imprimã în sine contrariile care se cautã ºi se cununã”. O a doua secþiune bine reprezentatã este cea dedi- catã Autoportret-ului, despre care Paul Neagu afirmã cã „Autoportretele lui Bernea se adreseazã spectatorului cu un aer de intensã, conden- satã interogare; rãvãºitele penelul sãu demonstreazã velit ori dealul acesta dintre chipuri fantomatice sunt ceea ce muzica ne spune de gãlbui ºi azur ca o coroniþã mãºti mutabile ale unei tra- mai multã vreme – ºi pe de flori pe ºuviþe de tânãr gedii interioare. calea sunetelor e mai uºor pãr auriu, dealul acesta este Departe de a fi descrip- de captat; nu numai cã de fiecare datã el însuºi, ºi, tive sau ilustrative, ele nu unitãþile care alcãtuiesc un în toate cazurile, un infinit”. sunt decât diagrame biolo- tot sunt infinite ori tind spre Vin mai apoi Curþile (din- gice ale unor stãri psiholo- infinit ºi nu numai posibi- tre care cea a lelii Maria Þi- gice. Carnea este tratatã ca o litãþile de a le combina nu coi, proprietara Ferestrei care hartã în relief, capul ca o au limitã, dar ºi atmosfera în deschide albumul, mã ur- insulã fãrã scãpare”. care iau fiinþã ºi dureazã se mãreºte de vreo 30 de ani, Dupã care vine Dealul, poate schimba la infinit – de când am vãzut-o prima unul dintre cele mai preg- din strãfunduri ºi pe deplin. oarã), Hrana, care reinven- nante motive ale artistului. Dealul acesta cãrãmiziu sau teazã natura moartã, Grãdi- „Horia Bernea, stãruind dealul acesta de-un verde nile, (cea a Maicii Ripsimia, asupra dealului – zice N. aprins, dealul acesta argin- din 1992, fiind dãdãtoare de Steinhardt – n-a vrut (de- tiu ºi elegant ca un salon de seamã pentru întreg ciclul), ºertãciune a deºertãciunilor) aristocrat francez din seco- bisericile, care trimit la ma- sã arate cât de mãiestrit lul al XVIII-lea, dealul aces- rele ciclu intitulat Coloanã, poate schimba, înmulþi, pre- ta mocirolos ºi greoi ca o precum ºi la Catapeteazmã ºi face, reconstrui un lucru. colibã de om sãrac ºi nã- Iconostas, ciclurile care ne Conºtient sau nu, voit ori pãdit de nevoi, dealul acesta mutã dincolo. nevoit, a exemplificat pe viu purpuriu ºi grav ca o mantie În totul, un album exce- cã infinitul ne stã la înde- de cavaler spaniol, dealul lent, atât din punct de mânã, sãlãsluieºte în fiecare acesta ferecat în solzi meta- vedere grafic, cât ºi din parte, porþiune, ori pãrticicã lici ºi încotoºmãnat în blã- perspectiva în care un mare a totalului. Pictura sub nuri scumpe ca un boier artist ia în posesie lumea. 134