Scrisori c[tre V. Alecsandri

1 Ion Ghica

2 Scrisori c[tre V. Alecsandri

ION GHICA

SCRISORI C{TRE V. ALECSANDRI

BUCURE+TI — CHI+IN{U

3 Ion Ghica

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: V. Alecsandri, Ilarie Chendi, Ion Roman, Dumitru Micu, G. C[linescu, Tudor Vianu, Petre V. Hane=, Constantin Mohanu, G. Dimisianu, +erban Cioculescu, Jaque Byck, D. P[curariu, Florin Faif[r, Alec Han\[, Traian Demtrescu

4 Scrisori c[tre V. Alecsandri

5 Ion Ghica

Editura „Litera Interna\ional“ O. P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (021) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 292 932, 294 110, fax 294 061; e-mail: [email protected]

Difuzare: S.C. David D.V.Comprod SRL O. P. 33; C. P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax +(021) 3206009

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2002 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Lector: Petru Ghencea Corector: Aliona Dobo= Tehnoredactare: Victor Gorbatovschi

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 21540

CZU 821.135.1-6 G 48

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Ghica, Ion Scrisori c[tre V. Alecsandri: Proz[/ Ion Ghica; col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i coperta Vladimir Zmeev; – B.: Litera Int., Ch.: Litera, 2002 (Combinatul Poligrafic). – 264 [p]. – (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 262) ISBN 973-7916-00-X – ISBN 9975-74-489-3

821.135.1-6

ISBN 973-7916-00-2 © LITERA INTERNA|IONAL, 2002 ISBN 9975-74-489-3 © LITERA, 2002 6 Scrisori c[tre V. Alecsandri

TABEL CRONOLOGIC

1816 12 august. Se na=te, la Bucure=ti, Ion Ghica, fiu al lui Dimitrie (Tache) Ghica =i al Mariei, n[scut[ C`mpineanu. Copilul este botezat de mitropolitul Dionisie Lupu, av`nd ca na= pe Grigore Ghica – viitorul domnitor de la 1822 – unchiul tat[lui s[u. Familia Ghica avea vechi tradi\ii ]n istoria \[rilor rom`ne, spi\a ei urc`nd p`n[ ]n secolul al XVI-lea =i ]nsum`nd, pe l]ng[ mari sp[tari, hatmani =i bani, nu mai pu\in de nou[ domnitori, care s-au perindat la tronul Moldovei =i al Munteniei. Dintre cele =apte odrasle ale lui Dimitrie =i ale Mariei, patru s-au stins din via\[ de timpuriu. S-au bucurat de via\[ =i de c[ldura din casa p[rinteasc[, ]n afar[ de Ion (n. 1816), Maria (n. 1821) =i Pantazi (n. 1829). Tache Ghica avea casa deschis[ pentru oamenii lumina\i ai timpului: Iancu V[c[rescu, Ion Heliade R[dulescu, Costache Aristia, Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru, Ion C`mpineanu =.a. Discu\iile la care, f[r[ s[ vrea, particip[ =i t`n[rul Ion Ghica, influen\eaz[ hot[r`tor destinul viitorului om politic, diplomat =i scriitor. La ]nceput, Ion Ghica ]nva\[ carte greceasc[ cu dasc[li pe care ]i va evoca ]n Scrisori (Dasc[li greci =i dasc[li rom`ni). Scrisul =i cititul ]n rom`ne=te le deprinde de la un secretar al tat[lui s[u, Petre N[nescu, fost elev al lui Gheorghe Laz[r, iar de la Ion Heliade R[dulescu ia lec\ii de gramatic[ rom`neasc[. 1830–1834 Elev la colegiul „Sf`ntul Sava“ din Bucure=ti, ]mpreun[ cu C.A. Rosetti, Constantin B[l[ceanu, Nicolae Budi=teanu, Scarlat Filipescu, Grigore Gr[di=teanu, =i apoi cu Grigore Alexandrescu =i N. B[lcescu, pe care ]i va evoca ]n Scrisori. Dintre profesori, ]l impresioneaz[ J. A. Vaillant (francez[), Simion Marcovici (literatura rom`n[ =i retorica), Aaron Florian (istoria rom`nilor), Eufrosin Poteca, Petrache Poenaru (conduc[torii succesivi ai =colii). Ion Ghica se num[r[ printre elevii cei mai dota\i ai colegiului, fiind notat ]nc[ din primul an „cu eminen\[“. 7 Ion Ghica

1833 Din ini\iativa lui Ion Heliade R[dulescu, se ]nfiin\eaz[, la Bucure=ti, Societatea Filarmonic[. 1835 La sf`r=itul lunii iunie pleac[ la Paris, c[l[torind cu diligen\a. Debuteaz[ ca traduc[tor cu Pre\ioasele de Molière, pus[ ]n scen[ la Teatrul Filarmonicii. Piesa se tip[re=te la tipografia lui Heliade, dar la data edit[rii autorul t[lm[cirii era la Paris. La Paris, Ion Ghica locuie=te ]n Cartierul Latin, ]ntr-o pensiune unde mai erau caza\i =i al\i tineri din Bucure=ti: fra\ii Gole=ti, N. Kretzulescu, Niculae Cantacuzino-Pa=canu =.a. }nt`mplarea (relatat[ ]n Scrisori) ]i scoate ]n cale lui Ion Ghica grupul de tineri moldoveni, afla\i la studii la Paris, printre care V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza =i Nicolae Docan. Acum se leag[ ]ntre Ion Ghica =i V. Alecsandri o prietenie de o via\[. 1836 Ianuarie. }=i sus\ine bacalaureatul ]n Litere la Sorbona. 1836–1837 Urmeaz[ cursuri la +coala Central[ de Arte =i Manufacturi. 1838 August. }=i ia bacalaureatul =i ]n matematic[ la Facultatea de +tiin\e a Universit[\ii din Paris pentru a putea urma +coala de Mine, una dintre cele mai prestigioase =coli superioare din Paris, unde se ]nscrie ]n octombrie. 1838–1840 Timp de doi ani urmeaz[, ca student extern, cursurile +colii de Mine, r[m`n`nd legat de Cartierul Latin, unde ]=i avea gazd[ ]n vecin[tatea celebrelor cafenele ale studen\imii de l`ng[ Saint-Germain-de-Près. Integrat repede ]n atmosfera vie\ii pariziene, t`n[rul Ion Ghica era preocupat de a face cunoscute \[rile rom`ne ]n Apus =i de a lega prietenii =i rela\ii care s[-i fie folositoare ]n acest sens. Audiaz[ cursuri =i la Collège de France, unde predau J. Michelet =i Edgar Quinet. P[trunde =i ]n lumea saloanelor pariziene, unde cunoa=te pe generalul Coletti, arom`n din Grecia, reprezentantul regelui Oltton la Paris, =i pe omul politic David Urquhart — ambii evoca\i mai t`rziu ]n Scrisori. Pe baza scrisorilor primite din \ar[, de la N. B[lcescu, Gr. Alexandrescu =i Voinescu II, public[ ]n ziarul parizian Le National, sub titlul generic de Correspondance de Bucarest, 12 articole-scrisori ]n intervalul 19 octombrie 1938 =i 18 martie 1840. Ion Ghica r[sp`nde=te acum ]n Fran\a manifestul Act de unire =i independen\[ redactat de Partida na\ional[ de la Bucure=ti, ]nfiin\at[ de Ion C`mpineanu. 8 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Public[ trei bro=uri (nesemnate) ]n limba francez[ despre Principatele Rom`ne, ultima ocupa\ie ruseasc[ =i despre drepturile moldovenilor =i valahilor conform cu dreptul gin\ilor =i al tratatelor. 1939 August. Din ini\iativa lui Ion Ghica, Al. Golescu =i D. Br[tianu, la Paris ia fiin\[ Societatea pentru ]nv[\[tura poporului rom`n. 1840 Dup[ ce ob\ine diploma de inginer de mine, ]n var[ pleac[ ]ntr-o c[l[torie ]n Anglia, pentru documentare ]n domeniu. Spre sf`r=itul anului se ]ntoarce ]n \ar[, dup[ aproape =ase ani petrecu\i la Paris. 1841 }n ianuarie, reu=e=te, dup[ multe demersuri, s[-=i viziteze prietenii, Grigore Alexandrescu =i N. B[lcescu, de\inu\i ]n urma e=ecului mi=c[rii conspirative de r[sturnare a guvernului, mi=care ini\iat[ de Dimitrie Filipescu, Eftimie Murgu, N. B[lcescu =.a. Intervine pentru eliberarea lui Gr. Alexandrescu. Inten\ioneaz[ s[ intre profesor la Colegiul „Sf`ntul Sava“ – pe urmele mae=trilor s[i–, dar este refuzat. La fel i se respinge un proiect de exploatare a salinelor. Prin activitatea de la Paris (se d[duse de urma bro=urilor publicate) =i prin leg[turile cu cei aresta\i =i surghiuni\i, Ion Ghica devenise indezirabil ]n ochii st[p`nirii. Pentru a se sustrage atmosferei ostile din partea cur\ii domnitorului =i chiar riscului de a fi arestat, Ion Ghica pleac[ la Ia=i, la sf`r=itul anului, sf[tuit de unchiul s[u Ion C`mpineanu, care ]ntre timp fusese eliberat. Drumul de la Bucure=ti la Ia=i, care a durat 5 zile, este descris ]ntr-una dintre cele mai realizate scrieri ale sale: O c[l[torie de la Bucure=ti la Ia=i ]nainte de 1848. La Ia=i, particip[ la via\a =i ]ntrunirile cercurilor intelectuale, ]mpreun[ cu V. Alecsandri (la care locuie=te un timp), M. Kog[lniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costachi Negri =. a. 1842 Este numit profesor de geometrie, geologie =i mineralogie la Academia Mih[ilean[. Iulie-august. Venit la Bucure=ti ]n vacan\[, ]ntreprinde, ]mpreun[ cu Gr. Alexandrescu, o c[l[torie la m[n[stirile din Oltenia, care ]i inspir[ poetului poeziile Umbra lui Mircea, La Cozia, R[s[ritul lunei la Tismana =i Memorial de c[l[torie. Ion Ghica va evoca voiajul ]n Scrisori. 1843 17 februarie. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza ]i acord[ rangul de „vel-sp[tar“ (mare sp[tar). 9 Ion Ghica

7 septembrie. Este numit oficial profesor de economie politic[ la Academia Mih[ilean[. Totodat[, este numit inspector =colar =i membru ]n Comitetul de conducere al Academiei Mih[ilene, unde are numeroase ini\iative. }n toamn[, pe la „culesul viilor“, revine la Bucure=ti, unde ]mpreun[ cu Nicolae B[lcescu, Christian Tell =i se pare =i C.A. Rosetti, Ion Ghica pune bazele societ[\ii secrete „Fr[\ia“, care va preg[ti izbucnirea revolu\iei de la 1848 ]n \[rile rom`ne. Membrii societ[\ii trebuia s[ p[streze „secretul absolut“, chiar cu pre\ul vie\ii =i al averii. Re]ntors la Ia=i, Ion Ghica ]=i inaugureaz[, la 17 noiembrie, cursul s[u cu prelegerea Despre importan\a economiei politice (publicat[ ]n revista Prop[=irea, febr. 1844. La 24 noiembrie, Ion Ghica asist[ la lec\ia de deschidere a cursului de istorie na\ional[ a lui M. Kog[lniceanu. La sf`r=itul prelegerii, Ion Ghica i se adreseaz[: „Mihalache! Ai fost sublim! Pe calea na\ional[, ]narma\i cu ideea liberal[, democratic[ =i f[c`ndu-ne pururea datoria f[r[ =ov[ire =i ]nv[\`nd na\iunea, numai a=a vom ajunge a ne ridica neamul, a-l m[ri =i a fixa sor\ii patriei rom`ne“. 1844 9 ianuarie. Sub conducerea lui V. Alecsandri, M. Kog[lniceanu, Ion Ghica =i Panaiot[ Bal=, apare, la Ia=i, Prop[=irea. Foaie =tien\ific[ =i literar[, care continu[ tradi\ia cultural[ a Daciei literare (1840). A=a cum va evoca Ion Ghica ]n Scrisori, cenzura „a =ters cu condeiul s[u cel aspru cuv`ntul din frunte, ]ndur`ndu-se a l[sa numai „foaie =tien\ific[ =i literar[“. Pentru revista care va ap[rea p`n[ ]n octombrie 1844 (c`nd este suprimat[ de cenzur[), Ion Ghica ob\ine =i colaborarea prietenilor s[i de la Bucure=ti: Grigore Alexandrescu, N. B[lcescu, D. Bolintineanu. }n Prop[=irea (ianuarie–iulie) Ion Ghica public[ un amplu proiect =colar intitulat }nsemn[ri asupra ]nv[\[turii publice, ]n care propunea ca =coala primar[ s[ devin[ obligatorie =i gratuit[ =i metodele de ]nv[\[tur[ =i de scriere s[ fie acelea=i ]n ambele principate. }n iulie, dup[ ce ]ncheie anul =colar, Ion Ghica se re]ntoarce definitiv la Bucure=ti, unde desf[=oar[ o intens[ activitate ]n cadrul societ[\ii „Fr[\ia“. 1845 La sf`r=itul lunii iulie ia din nou drumul Fran\ei. }n drum spre Paris se opre=te la Viena =i ]n Italia.

10 Scrisori c[tre V. Alecsandri

}n decembrie ia fiin\[ Societatea Studen\ilor Rom`ni din Paris, Ion Ghica fiind ales pre=edinte, C. A. Rosetti – secretar, iar casier – moldoveanul Scarlat V`rnav. Societatea era patronat[ de poetul Alphonse de Lamartine. Ea ]mbina ac\iunile culturale cu \elurile, nedeclarate f[\i=, politice, revolu\ionare. Ca pre=edinte, Ion Ghica a definitivat Statutele Societ[\ii. 1846 Sosesc la Paris V. Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, C. A. Rosetti, N. B[lcescu, Cost[chi\[ Filipescu. Apare la Paris bro=ura Societatea Studen\ilor Rom`ni sub patronajul domnului de Lamartine. }n aceast[ perioad[ Ion Ghica s-a ]nt`lnit la Paris cu poetul german Heinrich Heine, ]n locuin\a c[ruia este invitat de mai multe ori. La sf`r=itul verii se ]ndreapt[ spre \ar[, cu un popas la Viena. Candideaz[ pentru alegeri ]n Ob=teasca Adunare – dar nu este ales, se opune ]nsu=i domnitorul Gheorghe Bibescu. 1847 Ianuarie. Se c[s[tore=te cu Alexandrina (Sa=a), fiica lui Nicolae Mavros, fost om de ]ncredere =i =ef al cancelariei lui Pavel Kiseleff la Bucure=ti. Mirele avea 31 de ani, iar mireasa – 15 ani. Alexandrina i-a fost credincioas[ p`n[ la moarte =i i-a d[ruit mai mul\i copii, dintre care au supravie\uit: Dimitrie, Maria, Eliza, Scarlat, Nicolae, Ana =i Alexandrina. }n martie, Ion Ghica este ales ]n Comitetul de conducere al Asocia\iunii Literare, al[turi de Iancu V[c[rescu, +tefan Golescu, Ion Voinescu II =i Ion A. Filipescu. Din ini\iativa lui, apare, ]n cadrul Asocia\iunii, Album =tiin\ific literar, prin care se continu[ Prop[=irea. Aici public[ Ion Ghica articolul Despre mijloacele de comunica\ie. Din acest an dateaz[ ]ncercarea de roman Istoria lui Alecu +oricescu. 1848 Ion Ghica face parte din Comitetul revolu\ionar, ]mpreun[ cu C. A. Rosetti, fra\ii Gole=ti, Ion Voinescu II, ]n care intr[, cu rol preponderent, N. B[lcescu la ]nceputul lui aprilie c`nd se re]ntoarce de la Paris. Comitetul revolu\ionar ]l trimite pe Ion Ghica la Constantinopol ca „agent confiden\ial“ pentru a lua leg[tura cu lumea diplomatic[ =i a preg[ti o atmosfer[ favorabil[ mi=c[rii revolu\ionare din |ara Rom`neasc[. La izbucnirea revolu\iei la Izlaz, la 9/21 iunie 1848, Ion Ghica se afl[ la Constantinopol ]n misiune diplomatic[, misiunile lui av`nd un caracter cvasioficial. Prin memorii adresate sultanului (a fost

11 Ion Ghica

primit chiar de vizir) =i prin demersuri la ambasadele Apusului, Ion Ghica a militat constant pentru recunoa=terea =i ap[rarea revolu\iei din |ara Rom`neasc[. Dup[ ]n[bu=irea revolu\iei, ]n septembrie, prin interven\ia armatelor imperiale ruse =i otomane =i arestarea =i deportarea revolu\ionarilor, Ion Ghica r[m`ne la Constantinopol, f[r[ a fi considerat propriu-zis exilat, ceea ce ]i permite s[ \in[ leg[tura cu revolu\ionarii exila\i =i s[ ]ncerce s[-i uneasc[ ]ntr-un efort comun. Dar disensiunile ]ntre Ion Ghica =i o parte dintre revolu\ionari se ad`ncesc =i datorit[ faptului c[ Ghica ]nclin[ din ce ]n ce mai mult spre o pozi\ie moderat[, cu fixa\ii conservatoare. Ion Ghica se dorea lider al emigra\iei =i ulterior =ef de stat, ceea ce intra ]n contradic\ie cu proiectul lui Heliade. La Bucure=ti, ]n tipografia lui C.A. Rosetti =i Winterhalder, ]i apare lucrarea de mare importan\[ ]n epoc[ M[surile =i greut[\ile rom`ne=ti =i moldovene=ti ]n compara\ie cu ale celorlalte neamuri, cu un articol despre mijloacele de comunica\ie. 1849 La ]nceputul anului, este vizitat la Constantinopol de N. B[lcescu =i Ion B[l[ceanu. Are loc o adunare a emigran\ilor rom`ni. Pozi\ia ireconciliabil[ a lui Heliade z[d[rnice=te unitatea emigran\ilor rom`ni din cele dou[ centre: Istanbul =i Paris. }n martie ]i moare mama, dar c`rmuirea de la Bucure=ti nu-i permite re]ntoarcerea ]n \ar[. Mai mult: ]ntreaga avere ]i este sechestrat[, printr-o hot[r`re a Departamentului Drept[\ii privitoare la „c[uza=i“ (revolu\ionari). Ion Ghica dovede=te o atitudine din ce ]n ce mai filoturc[ =i anti\arist[, ajung`nd s[ sus\in[ acum unirea Principatelor Rom`ne sub suzeranitatea otoman[. 1850–1851 Poart[ coresponden\[ cu revolu\ionarii exila\i, ]ndeosebi cu N. B[lcescu, care ]i repro=eaz[: „Eu nu pricep ce vrei tu, Ghica? Crezi oare c[ ne putem m`ntui numai pe calea diplomatic[, iar nu prin revolu\ie?“ 1852 }n prim[var[, N. B[lcescu, bolnav, vine la Constantinopol fiind oaspetele lui Ion Ghica, ]ntr-o a=ezare pe malul Bosforului, unde se bucur[ pentru un timp de clima dulce a locului. Nereu=ind s[ ob\in[ pa=aport pentru venirea ]n \ar[ – cu toate interven\iile lui Ion Ghica – N. B[lcescu se ]ntoarce la Palermo ]n Sicilia, unde se stinge din via\[ la 11 noiembrie 1852, l[s`nd lui Ghica, prin testament, manuscrisele – toat[ averea sa.

12 Scrisori c[tre V. Alecsandri

}n anii exilului, Ion Ghica a colaborat cu articole, mai ales economice =i despre c[ile de comunica\ie, ]n Jurnal de Constantinopole (semnate: Ion). A ]ntocmit un proiect (nerealizat) al unei publica\ii economice =i literare, care s[ apar[ ]n toate limbile vorbite ]n imperiul otoman. Excelent diplomat, =i-a f[cut rela\ii cu marele vizir =i ambasadorii Angliei =i Fran\ei. Se instaleaz[ la Hissar, o re=edin\[ lini=tit[, cu o gr[din[ care cobora pe \[rmul Bosforului. 1853 O dat[ cu izbucnirea r[zboiului Crimeii, rolul lui Ion Ghica cre=te, viziteaz[ adesea re=edin\a marelui vizir. 1854–1858 Este guvernator al insulei Samos, cea mai mare insul[ din Marea Egee. Noul guvernator reu=e=te s[ pun[ cap[t pirateriei care amenin\[ insula =i ]mprejurimile, s[ ]nceap[ construirea de drumuri, s[ ]nfiin\eze =coli (ajutat =i de so\ia sa). Toate acestea ]i aduc decorarea de c[tre sultan, iar ]n 1856 acordarea titlului de bei (prin\) de Samos. 1857 Se permite ]ntoarcerea ]n \ar[ a exila\ilor de la 1848. 1858 Noiembrie. Ion Ghica se ]ntoarce ]n \ar[ dup[ mai bine de zece ani (plecase ]n mai 1848). G[se=te Bucure=tiul schimbat, iar pe Calea Mogo=oaiei (Victoriei) se ]nal\[ m`ndru Teatrul Na\ional (ridicat ]n 1852). 1859 Ianuarie. Ion Ghica particip[ la Adunarea electiv[ din partea districtului D`mbovi\a. Dar intrigile politice ]i determin[ e=ecul (ziarul Rom`nul al lui C. A. Rosetti ]l prezentase drept „slujba=“ al imperiului otoman, de=i Ion Ghica nu-=i schimbase cet[\enia). Dup[ alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor ]n ambele Principate, Ion Ghica este numit prim-ministru al guvernului Moldovei, apoi, ]n acela=i an, al guvernului |[rii Rom`ne=ti. Sub guvernarea lui Ion Ghica se introduce oficial alfabetul latin. 1860 Este ales deputat ]n Adunarea legislativ[ al c[rei vicepre=edinte va fi ]n mai multe r`nduri p`n[ ]n 1864. 1861 Director al Lucr[rilor Publice. }i apare lucrarea Reorganizarea Rom`niei. Partea ]nt`ia. Comuna. }n ziarul Independen\a public[ articole cu caracter politic =i economic, iar ]n Revista pentru =tiin\e, litere =i arte – un amplu studiu intitulat Dacia veche.

13 Ion Ghica

1862 }n prim[var[, pleac[ spre Londra cu fiul s[u Dimitrie pe care ]l ]nscrie la vestitul colegiu Wellington. Popose=te la Paris, cu misiuni diplomatice din partea lui Alexandru Ioan Cuza; este invitat la dejun de Touvernel, ministrul de Externe al Fran\ei. Tot la Paris ]l ]nt`lne=te pe Pavel Kiseleff, acum ambasadorul Rusiei ]n Fran\a. }n ziarul |[ranul rom`n public[ articolele Misiunea rom`nilor =i C[ile de comunica\ie. Drumurile de fier. 1863 Se accentueaz[ ]ndep[rtarea de Alexandru Ioan Cuza care nu-l mai chemase la guvernare. }n articolul Reflec\iuni politice publicat ]n Independen\a rom`n[, ]l ]nvinuie=te pe nedrept pe Cuza de „guvernare personal[“. 1864 Este al[turi de I. C. Br[tianu, C. A. Rosetti, Lasc[r Catargiu, Dimitrie Sturdza =. a., care sunt pentru detronarea lui Cuza =i aducerea unui prin\ str[in pe tronul Rom`niei. 1865 }ntr-un al doilea articol Reflec\iuni politice, publicat ]n Steaua Dun[rii, Ion Ghica reia atacurile ]mpotriva lui Alexandru Ioan Cuza. Ion Ghica public[ ]n dou[ bro=uri primele trei p[r\i din lucrarea sa economic[ fundamental[ Convorbiri economice. Lucrarea va fi continuat[ prin alte bro=uri ap[rute ]n anii 1868, 1872, 1873, 1875. Public[ Vade mecum al inginerului =i comerciantului, greut[\i =i m[suri. 1866 11 februarie. Alexandru Ioan Cuza este ]nl[turat de la domnie. Printre capii loviturii de stat se num[r[ =i Ion Ghica — el preia conducerea guvernului ca prim-ministru, func\ie ]n care ]l ]nt`mpin[ la Pite=ti pe noul domnitor rom`n ]n persoana prin\ului Carol de Hohenzolern Sigmaringen. 1867 Dup[ terminarea celui de-al patrulea mandat de prim-ministru, Ion Ghica pleac[ ]ntr-o lung[ c[l[torie ]n Europa (Italia, Fran\a). 1869 Ion Ghica ]ncearc[ s[ ]njghebe o grupare politic[ proprie; ]n acest scop scoate ziarul Opiniunea constitu\ional[. 1870 C. D. Aricescu public[ ]n volum Politica d-lui Ioan Ghica, ex-bei de Samos. }n decembrie i se ]ncredin\eaz[ din nou pre=edin\ia Consiliului de Mini=tri, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ la 10 martie 1871, c`nd ]=i d[ demisia, p[r[sind politica. 1871 Toamna c[l[tore=te la Viena =i ]n Polonia. 1872 }n iunie pleac[ ]ntr-o c[l[torie mai lung[: Istanbul, Pireu, Marsilia, Vichy, unde urmeaz[ o cur[ balnear[. 14 Scrisori c[tre V. Alecsandri

1873 Se stabile=te cu familia la Ghergani, de unde vine adesea la Bucure=ti spre a se ]nt`lni cu prietenii. }n ziarul Rom`nul public[ articolul Considera\iuni asupra creditului funciar. 1874 Este ales ]n unanimitate membru al Academiei Rom`ne. 1876 }n septembrie este ales pre=edinte al Academiei Rom`ne. Ca pre=edinte, a contribuit mult la organizarea institu\iei pe plan na\ional =i la ]mbog[\irea fondului arhivistic; el ]nsu=i doneaz[ manuscrisele r[mase de la N. B[lcescu =i coresponden\a revolu\ionarilor rom`ni de la 1848. Stabile=te schimburi de publica\ii cu str[in[tatea. 1877 Ion Ghica este numit director general al teatrelor =i ]n acela=i timp al Teatrului Na\ional din Bucure=ti, func\ie ]n care r[m`ne p`n[ ]n 1881. Public[, ]n bro=ur[, Cugetare politic[ (nesemnat[), ]n care pledeaz[ pentru neutralitate ]n r[zboiul ruso-turc. 1878 I se re]nnoie=te mandatul de pre=edinte al Academiei Rom`ne. C[l[tore=te ]n martie la Berlin =i Paris. |ine comunicarea Amintiri despre Grigorie Alexandrescu, publicat[ ]n Analele Academiei (reluat[ apoi ]n Scrisori). Prezint[ pentru premiere la Academia Rom`n[ cartea lui A.D. Xenopol Studii economice. }n septembrie \ine la Academie comunicarea }nceputul omului. 1879 }n aprilie, ]mpreun[ cu prietenul s[u Alexandru Cantacuzino, ]l viziteaz[, la Mirce=ti, pe V. Alecsandri, care le cite=te ]n premier[ drama istoric[ Despot Vod[. Ion Ghica ia piesa =i o pune ]n scen[ la Teatrul Na\ional din Bucure=ti ]ncep`nd cu 30 septembrie. Anul 1879 constituie un moment hot[r`tor ]n afirmarea lui Ion Ghica drept scriitor: ]n timpul vizitei de la Mirce=ti se stabile=te ]ntre cei doi schimbul de „coresponden\[ literar[“, ceea ce duce numai ]n c`\iva ani la dezv[luirea, prin Scrisori c[tre V. Alecsandri, a celui mai de seam[ memorialist al literaturii rom`ne. Retip[re=te Convorbirile economice, volumele I, II. Volumul III apare ]n 1884. 1880 28 martie. Roste=te, de-abia acum, discursul de recep\ie la Academia Rom`n[, dedicat unchiului s[u Ion C`mpineanu. }i r[spunde B. P. Hasdeu. 15 Ion Ghica

Revista Convorbiri literare ]ncepe s[-i publice Scrisori c[tre V. Alecsandri. Din aprilie p`n[ ]n decembrie apar: Din vremea lui Grigore Ghica (la includerea ]n volum: Clucerul Alecu Gheorghescu), Polcovnicul Ioni\[ Ceganu, Din vremea lui Caragea, +coala acum 50 de ani, Din timpul zaverii. Revista continu[ s[-i publice Scrisorile ]n anii urm[tori. La Academia Rom`n[ \ine comunicarea Semin\iile, soiurile =i rasele (tip[rit[ ]n Analele Academiei Rom`ne). 1881 }n vara acestui an, Ion Ghica este ]ncredin\at „trimis extraordinar =i plenipoten\iar“ la Londra, ]ndeplinind aceast[ misiune p`n[ ]n 1890. 1882 }n mai-iunie Ion Ghica prime=te vizita la Londra a lui V. Alecsandri. De acum ]ncolo se vor revedea adesea fie la Londra, fie la Paris, =i vor discuta asupra Scrisorilor destinate a fi publicate ]n Convorbiri literare. Verile =i le petrece ]n Fran\a, la Vichy, la tratament balnear. 1883 Spre sf`r=itul anului se hot[r[=te s[-=i adune scrisorile c[tre V. Alecsandri ]n volum. 1884 }n februarie vine ]n \ar[ pentru un timp. La Bucure=ti tr[ie=te marea bucurie de a-=i vedea prima edi\ie din Scrisori c[tre V. Alecsandri, imprimat[ la Tipografia Academiei Rom`ne. La Academia Rom`n[ V. Alecsandri prezint[ o Dare de seam[ asupra volumului de Scrisori, prezent`nd totodat[ =i Convorbiri economice din care ]n acest an ap[ruse volumul III. La Tipografia Academiei i se tip[re=te =i lucrarea P[m`ntul =i apa. Partea I. 1885 Fiind desemnat de guvernul de la Bucure=ti s[ reprezinte Rom`nia la Congresul Po=telor de la Lisabona, Ion Ghica are prilejul de a vizita Spania =i Portugalia. Vara se ]nt`lne=te, la Paris, cu V. Alecsandri, care fusese numit ambasador ]n Fran\a. De acum ]ncolo, c`nd va veni ]n capitala Fran\ei, va fi g[zduit ]n locuin\a lui Alecsandri din Calea Montaigne nr. 1, unde poposeau adesea poe\ii Frederic Mistral, Lecomte de Lisle =i Armand Sully Prudhomme. 1886 }n martie particip[ la lucr[rile Academiei Rom`ne, unde Iacob Negruzzi, la propunerea lui V. Alecsandri, cite=te, ]n =edin\[ public[, Amintiri despre Grigorie Alexandrescu de Ion Ghica. 1887 La Londra, luna iunie o dedic[, ]n exclusivitate, ceremoniilor prilejuite de aniversarea a 50 de ani de domnie a reginei Victoria. Este primit ]n audien\[ de regin[. 16 Scrisori c[tre V. Alecsandri

La Bucure=ti, la Editura Socec, apar Scrisori c[tre V. Alecsandri, „edi\iunea nou[“. Fa\[ de prima edi\ie din 1884, care cuprindea 15 scrisori, se adaug[ nou[ scrisori noi. Edi\ia nou[ din Scrisori a ap[rut ]ntr-un tiraj de 600 exemplare, din care 100 de exemplare pe h`rtie de calitate superioar[. Primii recenzen\i: Ioan Slavici =i I. Bianu. 1888 Vara merge la tratament la Vichy, ]n Fran\a. 1889 }i apare, la Editura Socec, Amintiri din pribegia de la 1848. Nou[ scrisori c[tre V. Alecsandri. Noile scrisori „politice“ cuprind =i numeroase pagini de literatur[. 1890 Vestea mor\ii lui V. Alecsandri (22 august 1890) ]l surprinde la Londra; era bolnav de astm[. La ]nceputul lui septembrie demisioneaz[ din postul diplomatic de la Londra =i se ]ntoarce ]n \ar[. La 14 septembrie i se face lui Ion Ghica cinstea de a conduce sesiunea Academiei Rom`ne consacrat[ omagierii memoriei poe\ilor Iancu V[c[rescu, Grigore Alexandrescu, V. Alecsandri – personalit[\i ale culturii rom`ne de care memorialistul fusese at`t de apropiat. 1891 1 martie. La 75 ani, i se acord[ lui Ion Ghica o pensie lunar[ de 600 de lei, ceea ce reprezint[ 40% din salariul mediu lunar primit ]n ultimii trei ani. 15 aprilie. Este reales pre=edinte al Academiei Rom`ne. }n Revista rom`n[ public[ Moravuri de alt[dat[. 1894 13 aprilie. Ion Ghica este ales din nou pre=edinte al Academiei. Retras la conacul de la Ghergani, Ion Ghica venea la =edin\ele =i sesiunile Academiei Rom`ne, la ]nceput nelipsit, dar din acest an mai rar. G[se=te lini=tea ]n camerele conacului =i ]n plimb[rile ]n parcul din jur, c[ruia, prin amenaj[ri, ]i d[duse un aspect englezesc. Boala i se accentueaz[. }n ultimii ani de via\[, o paralizie par\ial[ a m`inii drepte ]l ]mpiedic[ s[ scrie. Dicteaz[ so\iei sale, Sa=a, =i celor dou[ fiice: Ana =i Eliza. Ele i-au fost al[turi p`n[ la sf`r=itul vie\ii. }i organizau la conac =i seri de muzic[, la una din ele fiind prezent =i George Enescu, ]n v`rst[ de 14 ani. Din partea Academiei Rom`ne primea coresponden\[ la sf`r=itul fiec[rei sesiuni la care nu mai putuse s[ participe.

17 Ion Ghica

1896 Lordul Henry Stevely de Ardely, ]nt`lnit adesea la Londra, pe c`nd se afla ambasador ]n Anglia, ]i trimite o antologie de poezie rom`neasc[ ]n traducere englez[, ap[rut[ din ini\iativa lui. Totodat[ se interesa de s[n[tatea sa. }n ultimii ani de via\[ a fost tratat de doctorul Constantin Istrati. 1897 22 aprilie. }n diminea\a acestei zile, Ion Ghica se stinge din via\[ ]n conacul s[u de la Ghergani. Corpul ne]nsufle\it este depus ]n capela familiei, construit[ ]n 1869, ]n parcul conacului. }nmorm`ntarea s-a f[cut cu fast oficial: un tren special a plecat din Bucure=ti spre Ghergani, aduc`nd membri ai Academiei Rom`ne, membri ai Camerei Deputa\ilor =i Senatului, mini=tri, doi generali reprezent`nd pe rege, care au format un imens cortegiu funerar, ]mpreun[ cu numero=ii membri ai familiei Ghicule=tilor, a celor ]nrudi\i, al[turi de numero=i \[rani din Ghergani =i din satele ]nvecinate. Slujba de ]nmorm`ntare a f[cut-o ]nsu=i mitropolitul primat, ]nso\it de un sobor de preo\i. Un deta=ament de solda\i au dat onorul. Au rostit cuv`nt[ri: Dimitrie Sturdza – ]n numele guvernului; Tache Giani – pre=edintele Camerei Deputa\ilor; V. A. Urechia – vicepre=edintele Senatului; P. S. Aurelian – ]n numele Academiei. La sf`r=itul ceremoniei funerare s-a dezl[n\uit o ploaie toren\ial[.

18 Scrisori c[tre V. Alecsandri

INTRODUC|IUNE

`nd am ]nceput a ]n\elege cele ce se petrec ]n lume, Cintrase de cur`nd ]n cursul timpului un secol nou, secolul al XIX-lea, secol mare =i luminos ]ntre toate, menit a schimba fa\a lucrurilor pe p[m`nt, de la apus la r[s[rit; secol care a adus cu d`nsul o civiliza\iune cu totul =i cu totul nou[, neb[nuit[ =i nevisat[ de timpii anteriori; civiliza\iune ie=it[ din descoperirile =tiin\ifice datorite geniului omenesc, care a dat r`urilor, m[rilor =i oceanelor vapoarele, a ]nzestrat continentele cu drumuri-de-fier, a luminat p[m`ntul cu gaz =i cu sc`nteia electric[, ne-a d[ruit telegrafia, telefonia =i fotografia; prin mecanic[ =i prin chimie a transformat toate artele =i m[iestriile, a ]nsutit =i ]nmiit produc\iunea =i a r[dicat pe om din robie =i din ap[sare la egalitate =i libertate; a v[zut ren[sc`nd ca din cenu=e state nou[ ca Grecia, ca Belgia, Rom`nia, Serbia =i Bulgaria. Secolul acesta a v[zut la lucru at`\ia oameni de geniu, care s-au ilustrat ]n =tiin\e, ]n arte =i ]n litere, pe Humboldt, pe Cuvier =i pe Arago; pe Goethe, pe Byron =i pe Victor Hugo; pe Beethoven, pe Meyerbeer, pe Rossini =i pe Wagner; pe Watt, pe Franklin =i pe Pasteur. Pe la anul 1821 tunul ]ncetase d-a r[suna ]n Europa; el ]=i produsese efectul: de=teptase na\ionalit[\ile, una c`te una, din amor\eala ]n care erau c[zute de secoli, =i Rom`nia sc[pa din ghearele fanario\ilor. Grigorie Ghica, nepot de frate lui Grigorie- vod[ Ghica al Moldovei (asasinat pentru ]mpotrivirea sa la cedarea Bucovinei), =i Ioni\[ Sturdza, numi\i de Poart[ domni ai Principatelor, erau am`ndoi rom`ni cu na=terea =i cu inima. Boierii ]ncepuser[ a se zice rom`ni, a vorbi =i a scrie rom`ne=te =i a se dezb[ra de morfologia cuvintelor de felul lui pliroforisi, metachirisi, plictisi, care se ]ntinsese chiar asupra cuvintelor ca regularisi =i pursuivarisi. 19 Ion Ghica

+coli rom`ne=ti de ]nv[\[m`nt secundar se deschiseser[ ]n „Sf`ntul Sava“ =i ]n „Trisfetitele“, =i mai mul\i tineri erau trimi=i s[ studieze ]n Fran\a, ]n Germania =i ]n Italia, destina\i ca, la ]ntoarcerea lor ]n \ar[, s[ predea =tiin\ele ]nalte: filozofia, dreptul, matematicile, =tiin\ele naturale =i fizice ]n limba rom`n[. De la zaver[ r[maser[ ]n \ar[ trupe turce=ti, un be=li-aga cu c`\iva neferi ]n fiecare jude\ =i doi ba=-be=li-aga, unul cu re=edin\a ]n Bucure=ti =i altul ]n Ia=i. Beilicul dup[ malul st`ng al D`mbovi\ei de la Jicni\a =i beilicul de l`ng[ Sf`nta Vineri din Ia=i erau caz[rmi turce=ti. Mai tot malul st`ng al Dun[rii, pe o dep[rtare de mai mul\i kilometri de r`u, era rai al fort[re\elor Br[ila, Giurgiu, Turnu, Calafat =i altor pozi\iuni ]nt[rite. Dup-atunci a r[mas unor sate riverane numirile de Vizir, Mola-Braim, Mola-Scor\aru, Muftiu, Naz`ru =i altele. Acele sate erau sub imediata protec\iune a unor turci puternici din cet[\i; nici proprietarii, nici autoritatea domneasc[ nu ]ndr[zneau s[ calce ]n acele p[m`nturi, domenii ]ntinse care ast[zi se arendeaz[ fiecare cu sute de mii de franci pe an, precum sunt domeniurile Br[ilei =i Giurgiu, Mo=ia-Mare a Ipsilantoaiei, Paraipanu lui Arsake =i multe altele pe care proprietarii lor le p[r[siser[, sau se vindeau pe nimica, ca =i b[l\ile, stuh[riile =i p[durile din insule, de la care rom`nii nu puteau trage nici un venit =i se foloseau numai turcii. Silistra-valesi, begler-beiul Rumelii, avea mai mare putere ]n Principate dec`t domnii. Pe un singur ordin al lui Gavanozoglu c[tre ba=-be=li-aga din Ia=i, a zburat capul boierului moldovan Hasanache, luat f[r[ voia lui vod[, ziua ]n amiaza mare, din curtea domneasc[, unde ocupa fonc\iune militar[. Grigorie-vod[ Ghica a trebuit, dup[ cererea lui chehaia-beg, s[ aresteze pe boierul Alecache Villara, care ]i era nepot de sor[ prin c[s[toria cu fata lui Rallet, s[-l dea pe m`na pa=ei de la Giurgiu, s[-l trimit[ surghiun la Eski-Zagra, unde a fost de\inut mai mul\i ani la Zindan. P`n[ pe la 1826, c`rjaliii f[ceau incursiuni prin \ar[ =i veneau p`n[ la barierele Bucure=tilor t[ind =i p`rjolind. Principatele erau cu numele =i cu faptul gr`narul sultanului. Nici un product nu putea s[ ias[ din \ar[ p`n[ mai ]nt`i nu se 20 Scrisori c[tre V. Alecsandri aprovizionau toate serhaturile cu trebuincioasele garnizoanelor =i locuitorilor cet[\ilor dun[rene, cu oi, gr`u, orz, ov[z, unt, miere, cervi=, seu etc., care se luau de capanlii de la s[tenii rom`ni, cu voie, f[r[ voie, pe pre\urile ce se fixau pe fiecare an de marele capan din |arigrad; pe =ase lei chila de orz, zece parale ocaua de unt, dou[sprezece parale mierea etc. Guvernorii provinciilor din apropierea Dun[rei =i, mai ales, pa=ii Silistrei, Rusciukului =i Vidinului erau ale=i totdeauna dintre turcii cei mai viteji, cei mai ispiti\i ]n r[zboaie =i mai d`rji, tot vi\[ de derebeghi, de cei de care tremura chiar saraiul ]mp[r[tesc, ca Pasvantoglu, Caraosmanoglu, Mustafa Bairactaru, Hussein- pa=a, Said Mirza, Tahir Bosnali, Gavanozoglu. Ei tractau pe domnii no=tri ca pe ni=te zapcii, le trimeteau ordine scrise =i verbale, =-apoi pas s[ nu le fi urmat. Pentru a zbura capul unui domn era destul s[ vie ]n Bucure=ti sau ]n Ia=i un capugiu cu un gealat, s[ arate arzul sultanului, =i capul domnului era luat ]n traist[ =i dus la |arigrad. Astfel a c[zut capul lui Grigorie-vod[ al Moldovei, al lui Hangerliu, domn al Valahiei. }ntr-o c[l[torie ce am f[cut ]n mun\i cu poetul Alexandrescu, am g[sit la Clo=ani ]n Mehedin\i pe unul banul Niculae, \[ran cu i\ari =i cu cojoc, dar cu barba mare =i ras la cap, ceea ce-i da un aer de boier. El ne-a povestit cu mult[ verv[ cum ajunsese deodat[ ban mare. Badea Niculae, cl[ca= din satul B[ile=ti din Dolj, fusese sc[una=, adic[ comisionarul unui turc din Vidin, anume Mustafa, pe seama c[ruia str`ngea zaherea de prin satele vecine pe pre\urile capanului. }ntr-o zi Mustafa dispare din Vidin, =i bietul Niculae, dup[ ce alerg[ vreo trei ani c[ut`ndu-l ]n toate p[r\ile cu r[boajele contabilit[\ii legate de br`u, afl[ ]n sf`r=it c[ acel Mustafa se g[sea ]n |arigrad. Turcu, ]n vestita r[sculare a ienicerilor contra lui sultan Selim III, ajunsese tare =i mare, devenise acel fioros vizir Mustafa Bairactaru, spaima ienicerilor. Badea Niculae, oltean cutez[tor, cum ]i afl[ de =tire, ]=i ia r[boajele =-o pleac[ s[-l g[seasc[ ca s[-=i ]ncheie socotelile. Ajuns la |arigrad, nu se sperie nici de cava=i, nici de capugii, 21 Ion Ghica care ]i opreau intrarea conacului vizirial, ]mpinge, r[stoarn[ =i d[ n[val[ drept ]n odaia lui Mustafa Bairactaru. Fostul s[u amic =i asociat, cum ]l vede, i s-arunc[ ]n bra\e, zic`ndu-i: – Bre Niculae, bine ai venit! A sosit vremea s[ te procopse=ti =i tu dup[ urma mea. R[m`i aici s[ zic s[-\i dea tainuri. Voi s[ te fac om. – Cum vrei tu, Mustafa, ]i r[spunde Niculae, s[-mi las eu \ara, cuprinsul meu unde m-am n[scut =i unde voi s[ mi se odihneasc[ oasele c`nd oi muri? – Dac[ e a=a, ]i zice vizirul, spune-mi ce este mai mare acolo la voi? Aceea voi s[ fii. – Apoi, deh! Mai mare dec`t to\i la noi este vod[, r[spunde Niculae. Turcu, la aceste cuvinte, st[ ni\el pe g`nduri, cu m`na pe barb[, =-apoi ]i zice: – Vezi, asta o s[ fie cam greu, pentru c[ la numirile astea de Bogdan-beg =i de Iflak-beg se amestec[ totdeauna diavolii ceia de elcii, scot la maidan fiecare pe c`te un cirac, alearg[ pe capete, ei =i dragomanii lor, ]n sus =i-n jos, pe la toate regealele; fac fel de fel de intrigi, strig[ de-\i ia auzul, =i aduc mare sup[rare =i n[duf sultanului. Dar spune-mi, dup[ domn ce vine? – Cine s[ vie? Vine mitropolit, r[spunde Niculae. – Ei bine, mitropolit s[ fii, =i ia condeiul s[ scrie. Niculae, speriat c[ vrea turcu s[-l fac[ mitropolit, sare strig`nd: – Stai, Mustafa, nu scrie, c[ eu am nevast[ =i copii, p[catele mele! Acolo nu e ca la voi, mitropolitul trebuie s[ fie c[lug[r =i arhiereu. Cum s[-mi las eu nevasta, s[ m[ duc s[ m[ c[lug[resc? Nu fac una ca asta o dat[ cu capu. – Dar dup[ mitropolit ce vine? ]ntreb[ iar Mustafa. – Dup[ mitropolit, boier mai mare este banul cel mare. – Ban mare fii, dar! Porunce=te de-i aduce ]ndat[ un caftan =i-l ]mbrac[, ]i d[ =i o scrisoare vizirial[ c[tre domnul Valahiei. Niculae ia scrisoarea, o bag[ ]n s`n =i o pleac[ cu d`nsa la Bucure=ti drept la vod[, care, citind-o, r[m`ne pe g`nduri, c[ 22 Scrisori c[tre V. Alecsandri nu era de glum[ cu Mustafa Bairactaru. S[ nu fac[ pe Niculae ban mare, ]=i g[sea beleaua cu viziru; s[-l fac[, ]=i aprindea paie ]n cap cu boierii \[rii. A=a s-a hot[r`t s[ intre la tocmeal[, crez`nd c[ doar l-o ]mp[ca cu un zapcil`c, o v[t[=ie de plai, cu o ispr[vnicie cel mult; dar badea Niculae, la toate propunerile lui vod[, r[spundea, \in`nd-o una =i bun[ cu vorba: – Cum a zis Mustafa! Vod[, dac-a v[zut =-a v[zut c[ n-o scoate la c[p[t`i, porunce=te de-i aduce o c[rucioar[ de po=tie, cheam[ pe un edecliu =i-i d[ pe Niculae ]n seam[ s[-l duc[ ]n munte la Clo=ani, cu ordin c[tre v[taful de plai d-acolo c[ nici pas[re m[iastr[ s[ nu-i afle de =tire. C`nd l-am v[zut, bietul om tr[ia de vreo treizeci de ani ]n Clo=ani, uitat cu totul de ai lui, dar iubit =i stimat de locuitorii plaiului, care to\i i se ]nchinau cu respect =i-i ziceau banul Niculae. Vod[ a avut noroc c[ vizirul Mustafa Bairactaru, str`mtorat de aproape de ieniceri, ap[r`nd pe sultan Mahmud II, nepotul nenorocitului Selim, a preferit mai bine s[ puie foc pr[f[riii, s[ saie ]n aer cu palat cu tot dec`t s[ cad[ pe m`inile ienicerilor. A=a n-a apucat s[ afle de renghiul jucat amicului s[u Niculae, pe care p`n[ la moarte ]l credea ban mare ]n |ara Rom`neasc[. De altfel, ]n[untru \[rii domnii erau st[p`ni, =i st[p`ni absolu\i; t[iau =i sp`nzurau; rar ]ns[, foarte rar, uzau de aceast[ prerogativ[; se mul\umeau a trage supu=ilor lor, din vreme ]n vreme, c`te-o falang[ bun[, av`nd, bine]n\eles, precau\iunea a a=terne postav ro=u c`nd t[lpile erau vi\[ de boier cu caftan. Pe ho\ii de cai =i pe omor`tori ]i trimeteau la Telega, la Sl[nic sau la Ocnele-Mari sau ]i aruncau ]n c`te-o ocn[ p[r[sit[. Pe borfa=i ]i da prin t`rg, b[t`ndu-i la spete. Pe m[celari =i pe brutari, c`nd ]i prindea cu ocaua mic[, ]i \intuia d-o ureche ]n mijlocul t`rgului. Femeile vinovate le espunea ]n pia\[ legate de un st`lp, cu capul ras. Pe feciorii de boier, c`nd f[ceau vreo neor`nduial[ sau vreo necuviin\[, ]i poftea la cafea, ]n odaie la c[m[ra=, la tufecci-ba=a sau la ba=-ciohodar, =i acolo li se tr[gea c`teva nuiele la t[lpi, ca s[ le vie mintea la cap, =-apoi surghiun la vreo m[n[stire. 23 Ion Ghica

Dac[ vreun boier prindea prea mult[ poft[ de vorb[, se b[nuia sau se dovedea c[ \inea coresponden\[ cu |arigradu, se pomenea pe la miezul nop\ii cu vizita unui edecliu domnesc, care-l scula din somn, ]l lua ]n c[ru\a de po=tie =i-l ducea surghiun la M[rgineni, la Snagov sau la Poiana-M[rului; sau cel pu\in ]l m[rginea ]n cas[ sau la mo=ie cu paz[, ca s[ nu comunice cu nimeni. C`nd vina era mai grea, edecliul ]l pecetluia ca s[ nu se poat[ primeni c`t \inea os`nda. Grigorie-vod[ Ghica, c`nd s-a dus la |arigrad s[ primeasc[ domnia de la sultan, luase cu d`nsul pe un boier, anume Filip, fiul unui marseliez pribegit, venit cu Ipsilant. Acel Filip f[cuse cuno=tin\[ cu un ]mpiegat al Por\ii =i, la ]ntoarcerea sa ]n \ar[, scria turcului cele ce se petreceau la domnie, ceea ce afl`nd Grigorie-vod[ Ghica a pus de l-a pecetluit =i l-a surghiunit. De=i domnii aveau fiecare un postelnic pentru rela\iunile cu consulii, dar ac\iunea acelor func\ionari se m[rginea mai mult ]n cele ce privea interesele sudi\ilor streini; iar cestiunile adev[rat politice =i interna\ionale erau tractate mai totdeauna la |arigrad de reis-efendele Por\ii cu elciii puterilor interesate. Lucrurile se petreceau totdeauna cam ]n modul urm[tor: Mihai-vod[ Sturdza, pe la anul 1842, duc`ndu-se ]n voiaj ]n strein[tate, ]ncredin\ase trebile domniei v[rului =i ministrului s[u favorit, logof[tului Costache Sturdza. Tot p-atunci consulul grecesc, lipsind =i el ]n concediu, l[sase cancelaria consulatului ]n seama unui d[sc[la= anume C[minarache, om de cas[ =i de mas[ boierului Sturdza. Grecu, ]ng`mfat s[ se vad[ el reprezentant de putere european[, ]mbrac[ haine cusute cu fir, ]=i tr`nte=te ]n cap o =leap[ cu pene, ]=i pune spanga la br`u =i o pleac[ s[ fac[ vizit[ oficial[ locotenentului de domn. Glume\ul Costache Sturdza, c`nd ]l vede g[tit astfel, ]l apuc[ r`sul =i-l prime=te cu: „Ce e asta, caraghiosule?“ Grecu=orul, nemul\umit de o asemenea primire, se sup[r[, p[r[se=te salonul ministrului, se duce la consulat, d[ bandiera elineasc[ jos =i rupe rela\iunile cu guvernul Moldovei, declar`nd c[ s-a f[cut ofens[ regelui Othon, ]n persoana reprezentantului s[u. 24 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Afacerea ajunge la Constantinopol, unde ministrul Greciei alearg[ ]n toate p[r\ile, cer`nd repara\ie de la Poart[, =i dup[ trei luni de negocieri =i intervenire a mai multor puteri amice se hot[r[=te ca postelnicul cel mare al Moldovei s[ se duc[ ]n plin[ uniform[ la consulatul elinesc din Ia=i, s[ esprime p[rerea sa de r[u pentru ne]n\elegerea urmat[ =i dup[ aceea s[ asiste la r[dicarea steagului grecesc, care s[ se fac[ cu muzic[ =i cu onoruri militare. Dup[ ]ndeplinirea acelor formalit[\i, grecu, ]mbr[cat iar cu uniforma =tiut[, se duce s[ fac[ vizit[ locotenentului domnesc, =i atunci marele logof[t ]l prime=te cu m`na ]ntins[, r[sturnat ]ntr-un fotoliu, zic`ndu-i: „Na, mascara, vino de s[rut[ m`na“. Grecu i-a s[rutat m`na =i astfel s-a ]nchis incidentul. C[minarache a f[cut chef mare ]n ziua aceea, c[ de trei luni fusese ]n\[rcat de la masa bogat[ ]n m`nc[ri bune =i vinuri alese a m[re\ului boier Costache Sturdza. Acum vreo cincizeci de ani popula\iunea \[rii se compunea numai de rom`ni, afar[ de c`teva sute de familii de greci, venite cele mai multe ]n urma fanario\ilor, de c`\iva armeni refugia\i din Turcia; nem\i foarte pu\ini, iar de ovrei nici vorb[. Rar, foarte rar se auzea prin ora=e c`te un bocceagiu strig`nd: „Marf[, marf[“, cu leg[tura rezemat[ pe cot. Invaziunea jidoveasc[ a ]nceput cam dup[ la 1830, de c`nd ]n Austria =i ]n Rusia ]i iau la oaste; a=a c[, p`n[ pe vremea Regulamentului, locuitorii \[rii erau ]mp[r\i\i ]n mai multe categorii sau clase: 1. Clasa \[ranilor de la sate, talpa casei, cum s-ar zice, care pl[tea d[ri =i ducea toate sarcinile statului, se deosebea ]n: Cl[ca=i, a=eza\i pe mo=ii boiere=ti, m[n[stire=ti sau domne=ti. Ei cl[cuiau, adic[ pl[teau proprietarului ]n munc[ chiria p[m`ntului pe care locuiau =i ]n care se hr[neau; =i ]n: Mo=neni sau reza=i, adic[ proprietari mici, =ez[tori la \ar[ ]n p[m`nturile lor. 2. C`teva mii de \igani, robi ai boierilor, ai m[n[stirilor sau ai statului. Ace=tia se deosibeau ]n: Neto\i, oameni f[r[ cas[ =i f[r[ =atr[, nomazi, umblau ]n c`rduri, cu capul gol, netun=i, despleti\i =i nepiept[na\i, ]nveli\i 25 Ion Ghica

]n c`te-o otreap[, o rogojin[ sau un \ol vechi, rupt =i soios, ca ]ntr-o manta, duc`nd copiii ]n c`rc[ sau ]n glug[; furau ce puteau =i m`ncau ce g[seau: hoituri ]mpu\ite, c`ini, pisici =i mort[ciune; c`nd ap[reau undeva, era spaim[. Arma=ul Manolache Florescu a c[utat s[-i stabileasc[, ]mp[r\indu-i ca robi pe la proprietarii care au voit s[-i primeasc[ pe mo=iile lor; a luat chiar el pe mo=ia sa din jude\ul D`mbovi\a, Vizure=ti, mai multe familii de le-a a=[zat acolo. +tiu c[ mul\i au murit de inim[ rea, v[z`ndu-se deveni\i st[t[tori; dar cei care au r[mas muncesc p[m`nt. |igani de laie, nomazi =i ei, dar aveau =atre sau corturi: ei se deosebeau, dup[ meseriile ce esersau, ]n: rudari, ursari, c[r[midari, fierari, spoitori =i salahori la zidiri. }n vremi mai vechi, unii erau aurari =i ]=i pl[teau birul c[tre vistierie din aurul ce g[seau ]n r`urile de la munte. Arma=ul cel mare avea toat[ autoritatea asupra robilor statului, str`ngea birul de la ei =i uneori profita de salahoria lor ca s[-=i fac[ pe ieftin o c[scioar[ la \ar[ sau la Bucure=ti. |igani de vatr[, mai to\i robi boiere=ti sau m[n[stire=ti, erau meseria=i sau servitori pe la casele st[p`nilor =i proprietarilor lor, unde slujeau zi =i noapte, ]mbr[ca\i sau despoia\i, m`nca\i sau nem`nca\i, dar totdeauna descul\i =i b[tu\i. Robii boierilor =i m[n[stirilor nu pl[teau nimica la stat, erau proprietate absolut[ a st[p`nilor, puteau s[-i v`nz[ cum voiau, ]n familii sau izola\i. 3. Boier[na=ii, neamurile =i maz`lii sau nobilimea cea de la \ar[, ]n care se aflau mul\i din urma=ii domnilor =i boierilor vechi cei mal ilu=tri, erau scuti\i de d[ri c[tre stat, dar nu aveau alte prerogative, nici privilegiuri. 4. Popula\iunea ora=elor se compunea de meseria=i =i negu\[tori, ]mp[r\i\i ]n isnafuri sau corpora\ii: croitori, cavafi, i=licari, curelari, ceaprazari, tabaci, bra=oveni, gabroveni, bogasieri, lipscani =i zarafi; fiecare corpora\ie cu starostele s[u. 5. C`teva sute de boieri mici, f[r[ barb[, zi=i starea a doua =i a treia, ]ntre care se prenum[rau edeclii domnesti, ba=- ciohodaru, tufecci-ba=a, divictaru, cafegi-ba=a, stolnici, =[trari, 26 Scrisori c[tre V. Alecsandri slugeri, modelniceri, cluceri de arie etc., p`n[ la serdari, c[minari =i cluceri mari. 6. Boieri zi=i de starea ]nt`ia, boieri cu barb[, ale c[ror ranguri ]ncepeau de la ag[ =i sp[tar p`n[ la logof[t al credin\ei, treizeci sau patruzeci la num[r; dintre ace=tia se luau slujba=ii cei ]nal\i administrativi =i judec[tore=ti. De la logof[t al credin\ei ]n sus, rangurile de logofe\i de |ara-de Sus =i de |ara-de-Jos, de vornic de |ara-de-Sus =i de |ara-de-Jos, p`n[ la ban mare inclusiv, zece sau doisprezece cel mult, formau ceea ce se numea protipendada. Boierii cei mari purtau conto= =i pe cap gugiuman de samur. Cei halea \ineau dinaintea lui vod[, la ceremonii, bastoane lungi de abanos cu m`nerul de filde=. }n ziua c`nd cineva ]mbr[ca caftan de boier mare, era trimis acas[ cu alai, c[lare pe cal domnesc. Acolo ]l a=tepta berber-ba=a al cur\ii care-l r[dea, ]nsemn`nd cu briciu pe unde s[ lase s[-i creasc[ barba. }n tot timpul acestei ceremonii ]i b[tea ]n curte meterhaneaua cu surle, cu tobe =i tumbelechiuri. }n v`rful piramidei de clase era domnul cu cabani\[ =i cuc[, cu sabie, topuz =i tui. Boierii mari =i mici nu numai c[ nu pl[teau nici o dare c[tre stat, dar aveau =i privilegiul de a scuti un num[r de dajnici, de la trei p`n[ la optzeci, dup[ importan\a rangului la care erau ajun=i; ace=ti scuti\i erau scutelnici =i poslu=nici boierilor =i, ]n loc de a pl[ti d[rile lor c[tre stat, le pl[teau patronilor boieri, ]n bani sau ]n munc[. Regulamentul organic a desfiin\at acest privilegiu pentru viitor, conserv`nd acelor ce-l aveau la 1831 o rent[ viager[ ]n bani pe care-i primeau de la vistierie, rent[ care ast[zi este, cred, cu totul stins[. Birul c[tre stat se f[cea ]n lude. Marele vistier ]ntocmea tabele pe jude\e, pe pl[=i =i pe sate, dup[ trebuin\ele \[ranului. Acea tabel[, cum ajungea la sat, ob=tea se aduna duminica ]n sobor la u=a bisericii =i f[cea cisl[, puind asupra fiec[rui s[tean o dare potrivit[ cu starea =i cu puterea sa.

27 Ion Ghica

Veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile, precum oieritul, vinariciul, v[mile, ocnele =i altele se vindeau la mezat de marele vistier =i se adjudecau acelor care ofereau pre\urile cele mai favorabile. Acei antreprenori sau otcupcii erau cei mai mul\i armeni =i greci, oameni veni\i cu domnii fanario\i din p[r\ile Turciei: un becer sau cuparu Manolache, un Polisache, un Manuc sau un Privilegiu; ace=tia, ]ntinz`nd bine sfoara, se ]mbog[\eau ]n doi-trei ani. Mul\i din pretin=ii no=tri nobili de ast[zi, c[rora nu le ajungi cu str[murarea la nas, datoresc celebritatea =i averea lor otcupurilor. Erau unele func\iuni publice f[r[ leaf[; remunera\ia titularului era l[sat[ ]n seama vredniciei sale, s-o fac[ c`t putea mai lucrativ[. Logof[tul F[nic[, ]mpiegat al h[tm[niei, care era unul din amploia\ii de aceast[ categorie, ]ntr-o diminea\[, dup[ ce se r[sese bine pe obraz =i pe cap =i se sp[lase, ie=ise ]n curte, legase un c[p[t`i al taclitului de clan\a u=ii =i se ]ncingea peste antiriu, ]nv`rtindu-se =i str`ng`ndu-se ]n br`u, c`nd un ceau= ]i aduce ]nainte doi ]mpricina\i s[-i judece. Unul se j[luia c[, tras ]n gazd[ la un han de la capul Podului Mogo=oaia, c`nd s-a sculat a doua zi, nu =i-a mai g[sit cizmele, furt despre care acuza pe un alt c[l[tor care dormise ]ntr-o odaie cu d`nsul. – Ai auzit tu, m[? zice logof[tul F[nic[, adres`ndu-se c[tre p[r`t, de ce ai furat cizmele? S[ le dai omului ]napoi, c[ te ia dracu! P[r`tul se ap[ra t[g[duind; atunci logof[tul F[nic[ se ]ntoarce c[tre p[guba= =i-i zice: – Auzi, c[ de unde s[ \i le dea, dac[ nu \i le-a furat el? +i, dup[ ce unul repeteaz[ de vreo trei-patru ori c[ acela ]i furase cizmele, =i cel[lalt t[g[duieste, logof[tul F[nic[ ]nchide dezbaterile, zic`nd ceau=ului: – Ai! ia-i ceau=! Am ]n\eles pricina; ]nchide-i pe am`ndoi la gros, s[ dea fiecare c`te cinci lei, =i dac[ nu au parale, s[ le iei epingelele. Dreptatea s-a f[cut ]ntr-un minut, dar nici p`n[ azi nu se =tie cine a furat cizmele c[l[torului. 28 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Pe vremile acelea, =i p`n[ mai ]ncoace, nu esistau ]n \ar[ nici =osele, nici poduri peste g`rle; la cea mai mic[ viitur[ de ape comunica\iunile ]ncetau, la malurile vadurilor stau car[le =i c[ru\ele adunate ca la b`lci, c`te-o s[pt[m`n[, a=tept`nd s[ scaz[ apa, s[ poat[ trece. Vara, c`nd era uscat, =i iarna pe p`rtie, caii de po=tie, mici =i slabi ca ni=te pisici, zburau cu tr[sura dup[ ei, cu o iu\eal[ de dou[zeci =i dou[zeci =i cinci de kilometri pe or[, pe c`nd toamna =i prim[vara, c`nd era p[m`ntul desfundat de ploi, d-abia puteau lua o po=t[ ]ntr-o zi, =i acea cu vai, cu chiu, cu gur[ mult[ =i cu bice bune. Cine-=i mai aduce aminte ast[zi de noroiul ad`nc de un cot din z[voiul Orbului, sau de vestitul Codru Her\ii ]n care pocnea picioarele cailor =i l[sau tipar la fiecare pas! Mul\i ie=eni poate c[ n-au uitat timpii dint`i ai Unirii Principatelor, c`nd, pentru a veni toamna la Camer[ la Bucure=ti, luau mai bine drumul pe la Cern[u\i, Lemberg, Viena =i Pesta, de unde se puneau ]n vapor =i veneau pe la Giurgiu, dec`t a veni d-a dreptul pe la Foc=ani =i Buz[u. A c[l[tori noaptea nici vorb[, c[ci trebuia s[ tragi la gazd[ c`nd era ]nc[ soarele de-o suli\[ sus pe cer, dac[ nu voiai s[ faci cuno=tin\[ cu vreun Grozea, un Petraru, un Tunsu sau Belivac[. De-o jum[tate de secol, Moldova pierduse, prin luarea Bucovinei, cele mai frumoase \inuturi ale sale, =i nu trecuse mul\i ani de c`nd o alt[ parte a ei, Basarabia, fusese adjudecat[ Rusiei, =i gurile Dun[rii cu Delta cu tot treceau, una c`te una, ]n domeniul musc[lesc, a=a c[ pe la 1840 chiar malul drept al canalului Sf`ntu Gheorghe, pe o distan\[ de mai mul\i kilometri, se g[sea ]n puterea \arului. Am v[zut pe ba=-be=li-aga p[r[sind cazarma beilicului =i ie=ind cu trupele sale pe la bariera +erban-vod[, pe c`nd, pe la bariera Mo=ilor, generalul Roth intra ]n Bucure=ti cu avangarda ruseasc[. Am v[zut \ara guvernat[ de Pahlen, de Zaltukin =i de Kisselef, cu B`rzof =i cu Pazarnicu. Puneam noaptea urechea pe p[m`nt la Ghergani =i num[ram tunurile care b[teau Silistra. Am pomenit domnia lui Grigore-vod[ Ghica =i pe a frate-so Alexandru-vod[, domnia lui Bibescu cu c[pitan Costache chehaia, ucenicu =i imitatorul Pazarnicului. 29 Ion Ghica

Pe atunci scriitorii cancelariilor se ziceau piseri, =efii de serviciu nacealnici, masa sau biurou se numea stol =i =eful de mas[ stolnacealnic; scriptele cancelariei se numeau ciorna, sprafca, otno=enie, pricaz =i sdelca; ofi\erii se numeau prapurcici, porucici, polcovnici =i potpolcovnici. Slavismul ]=i ]ncerca conchista prin biurocra\ie =i prin armat[, precum odinioar[ o ]ncercase prin biseric[ cu blagove=tenie, preobrejenie, blagoslovenie, bogoslov, zlatauz, pristol =i denie. Am asistat la ]nfiin\area Societ[\ii literare =i societ[\ii „Fr[\ia“ =i la r[scularea de la 1848. Am v[zut ]ndoita alegere a lui Cuza-vod[, proclamarea Unirii Principatelor =i lovitura de stat. Am asistat la noaptea de 11 fevruarie la plebiscitul lui vod[ Carol de Hohenzollern, apoi la declararea independen\ei Rom`niei =i a regatului =i la ]ncoronarea regelui Carol I. }n epoca de tranzi\ie, prin care a trebuit s[ trecem ca s[ ie=im din starea de umilin\[ ]n care eram c[zu\i =i s[ ne r[dic[m la o via\[ civil[ =i politic[, am putut avea multe =i mari decep\iuni, am putut ]nt`lni ]n cale fel de fel de caractere: oameni, unii slabi de ]nger, care la momentul chem[rii au lipsit de la datoria lor, al\ii, regret`nd o stare de lucruri ]n care tr[iser[, care le convenea =i le profita poate, se uitau cu dor la trecutul \[rii; pe al\ii, ]ngrija\i de repegiunea cu care se succedau aspira\iunile =i exigen\ele na\ionale, r[m`neau ]napoi; pe mul\i ]ng`mfa\i de succesele na\iunii, la care nici cu g`ndul nu g`ndiser[, ]=i atribuiau lor tot meritul, f[r[ a voi s[ recunoasc[ cea mai mic[ participare nici mersului natural al lucrurilor, nici ]mprejur[rilor dinafar[. Am putut vedea oameni orbi\i de invidie sau de ambi\ie care nu au cru\at nici intriga, nici clevetirea, pentru a ajunge sau pentru a se sus\ine la putere sau la favoare, sau pentru a-=i face o popularitate. Dar num[rul tuturor acestora se pierde ]n negura mul\imii, =-apoi chiar lor nu li se poate imputa lipsa de patriotism, pentru c[, la timpi de cump[n[ grea, i-am v[zut pe to\i unindu-se cu trupul =i cu sufletul la glasul \[rii.

30 Scrisori c[tre V. Alecsandri

“Ferici\i sunte\i voi, tinerilor rom`ni, ne zicea Michelet; ]n \ara voastr[ totul e de f[cut, fiecare din voi se poate distinge =i chiar ilustra prin fapte patriotice =i m[re\e.“ Pe c`nd Michelet rostea aceste cuvinte, numele de rom`n nu trecea ]nc[ dincolo de Carpa\i =i de Dun[re; mul\i din tinerii no=tri afla\i la studii ]n Viena, ]n Munich sau ]n Paris se credeau umili\i d-a apar\ine unei na\ionalit[\i necunoscute ]n lumea european[. Le era ru=ine chiar de numele lor de familie =i de botez; fiii lui Ion, lui Gheorghe sau lui Ilie se porecleau Ioanidi, Gheorghiadi sau Iliadi. Ast[zi ]=i zic rom`ne=te Ionescu, Gheorghescu =i Iliescu; ba chiar fiii lui Iacob, lui Moise =i lui Teohari ]=i dau numele de Iacovescu, Moisescu sau Teoharescu, crez`nd ca \iganii c[ lulelei, dac[ i-o zice pip[, rom`nu n-o s-o cunoasc[. Chiar francezii, ]n mijlocul c[rora tr[iau sute de tineri rom`ni, ne numeau p`n[ acu vreo dou[zeci de ani valac =i moldav sau valav =i moldac, sau, cu un singur cuv`nt, moldovalac, iar \[rii ]i zicea Moldavie, Valachie, Moldaquie, Valavie =i, cu un singur cuv`nt, Moldovalachie. Ast[zi numele de rom`n =i de Rom`nie, ca na\iune =i ca stat, sunt cunoscute ]n toate col\urile lumii civilizate, =i orice fiu al patriei ]l poart[ cu m`ndrie. Din natura lui, rom`nul este modest, chiar sfiicios, a= putea zice; =i de i se poate imputa ceva, ar fi c[ nu are destul[ ]ncredere ]ntr-]nsul. El pre\uie=te mai mult dec`t pare; nu este nici l[ud[ros, nici preten\ios. Ori de c`te ori am v[zut la noi ]n \ar[ un fanfaron, un om care se crede mai mult dec`t este, un om care s[ pretinz[ c[ le =tie =i le poate toate, am avut ocazie s[ m[ conving c[ era vi\[ de strein. C`nd era vorba d-a se ]nfiin\a Curtea de casa\ie, mul\i din oamenii no=tri politici se ]ntrebau unde o s[ g[sim dou[zeci de legi=ti ]nv[\a\i =i ispiti\i, cu care s[ se poat[ pune ]n mi=care o asemenea ]nalt[ institu\iune; =i mai to\i deputa\ii stau la g`nduri dinaintea acelui argument. Nevoia ne-a silit s[ ]ndr[znim, =i Curtea noastr[ de casa\ie nu este mai jos ]n lumini =i capacitate dec`t institu\iunile de acela=i ordin din \[rile cele mai ]naintate ]n =tiin\a dreptului. 31 Ion Ghica

A fost un timp, =i nu prea demult, c`nd coresponden\a ]n strein[tate se f[cea prin cancelaria ruseasc[ =i austriac[, care lua scrisorile =i pachetele noastre de le espeduia cu o espedi\iune organizat[ ]n toat[ forma la noi ]n \ar[, cu biurouri ]n toate ora=ele noastre. Reprezentan\ii puterilor streine se ]mpotriveau la ideea de a se trece acest serviciu la po=ta rom`n[. „Unde v[ sunt – ]mi zicea unul din consuli – oamenii speciali, capabili =i esperimenta\i, c[rora s[ le putem ]ncredin\a coresponden\a noastr[ diplomatic[ =i interesele supu=ilor no=tri?“ Am r[spuns acelui diplomat c[, precum am putut ]nv[\a calculul diferen\ial =i integral, a=a c[ manipul[m func\iunile

dx dx =i dy ∫ dy tot a=a bine ca =i Delaunay =i Puiseux, nu mai pu\in eram siguri a ]nv[\a, dac[ nu ]n c`teva s[pt[m`ni, dar ]n c`teva luni, a manipula primirea, espeduirea =i distribuirea scrisorilor =i pachetelor ca =i ]mpiega\ii po=tei ruse=ti =i austriece. Nevoia ne-a silit s[ lu[m asupr[-ne acest serviciu, =i chiar de la ]nceput el s-a f[cut ]ntr-un mod satisf[c[tor; =i ast[zi nimeni nu-i poate nega dreptul de a se compara =i a rivaliza cu serviciile telegrafo- po=tale cele mai bine organizate. „Voi\i s[ r[scump[ra\i drumurile-de-fier – zicea un senator – dar unde v[ sunt oamenii care s[ =tie a le administra, unde o s[ g[si\i ]mpiega\i capabili s[ le puie ]n mi=care, unde v[ sunt inginerii care s[ le poat[ repara la trebuin\[?“ Dinaintea unor asemenea argumente mul\i stau pe g`nduri s[ voteze alb sau negru. Dar nevoia ne-a silit s[ lu[m pe seama statului rezoul cel mai lung; =i putem zice c[, chiar din ziua dint`i, serviciul s-a f[cut ]n toat[ regula =i ]n toat[ securitatea, cu ]mpiega\i rom`ni; =i nimeni nu poate t[g[dui c[ liniile au fost totdeauna ]n bun[ stare, f[r[ a regreta administra\iunile anterioare ale lui Strussberg, Bleichröder sau Staat’s Bahn. Nu voi pretinde c[ tot ce s-a f[cut ]n \ara noastr[ de un sfert de secol ]ncoace este perfect, dar ]mi permit a observa pesimi=tilor =i impacien\ilor c[ nici o \ar[ din lume n-a progresat a=a de mult ca 32 Scrisori c[tre V. Alecsandri

\ara noastr[ ]ntr-un a=a de scurt timp, =i c[ orice progres ]ncepe printr-o stare neguroas[ =i plin[ de nedumiriri; stare de care unii dibaci =tiu a se folosi, aceasta mai ales c`nd progresul se opereaz[ de jos ]n sus; de aceea este totdeauna bine ca impulsiunea =i conducerea reformelor prin care trece o na\iune s[ vie de la clasele de sus, de la clasele luminate; de la acelea s[ procead[ spiritul de inova\iune, s[ nu a=tepte ca ini\iativa reformelor necesare s[ porneasc[ de jos, c[ci atunci clasa numeroas[ pierde spiritul de conserva\iune care trebuie s[ domine totdeauna la baz[, =i societatea intr[ ]ntr-o perioad[ de agita\iune care anevoie se poate ast`mp[ra. Oamenii pe care institu\iunile, ]mprejur[rile sau educa- \iunea i-a pus ]n fruntea unei na\iuni sunt datori s[ fie ]nainte- merg[torii ei, s[ nu caute niciodat[ s[ ]mpiedice mersul progresului, ci s[ lase toat[ latitudinea =i toat[ libertatea ini\iativei individuale, mai ales ]n ceea ce prive=te industria =i comer\ul, c[ci ele nu se pot conduce dec`t numai de luminile =tiin\ei, care singure pot ar[ta drumul care conduce pe om a deveni folositor =i necesar societ[\ii ]n care tr[ie=te. Nimeni nu are dreptul d-a opri omenirea din mersul ei progresiv, care este tras de natura fizic[ =i moral[ a omului; nimeni nu are dreptul de-a-i impune sisteme oric`t de geniale ar fi acele combina\iuni. S[ te fereasc[ Dumnezeu de omul care n-a citit dec`t o carte; acela ajunge mai cur`nd sau mai t`rziu la o sistem[ absolut[, merge p`n[ a voi s[ prefac[ societatea dup[ capul s[u, dup[ ideile ce =i-a format; uit[ adev[rurile sociale cele mai fundamentale, uit[ c[ progresul moral este libertatea =i c[ progresul material este de a produce c`t se poate mai ieftin, d-a pune pe om ]n stare bun[ =i a-i crea timp de a-=i r[dica g`ndirea mai sus de mul\umiri materiale. Omul la tinere\e tr[ie=te cu speran\e =i la b[tr`ne\e tr[ie=te cu suveniri. Pl[cut[ este tinere\ea cu cortegiul ei luminos =i ]nflorit de cuget[ri ]nalte =i de iluziuni pl[cute, =i frumoas[ a fost tinere\ea oamenilor genera\iunii din care am f[cut parte, genera\ie care a tr[it cu mintea a\intit[ la fapte mari =i patriotice, plin[ de speran\e, 33 Ion Ghica de credin\[ ]n Dumnezeu =i ]n viitorul Rom`niei; hr[nit[ cu aspira\iuni ]nalte, din care multe, gra\ie ]mprejur[rilor =i st[ruin\ei oamenilor de bine, am putea a le vedea realizate una dup[ alta; izb`nde care au l[sat b[tr`ne\elor noastre suveniri pl[cute =i au deschis genera\iilor celor tinere un c`mp ]ntins =i luminos de speran\e =i mai m[re\e, =i mai glorioase; genera\ie care a urmat de aproape dup[ de=teptarea rom`nismului din letargia ]n care ]l afundase grecismul fanariot, ce ]ncepuse a prinde coaj[ =i n[bu=ea na\ionalitatea noastr[, precum apas[ ast[zi asupra rom`nilor din Tesalia, din Epir, din Macedonia =i asupra albanezilor. C`t ]mi place ]n orele mele de izolare s[-mi aduc aminte de unii din oamenii cu care am tr[it al[turi, pe care i-am v[zut lupt`nd cu abnega\iune =i curaj pentru redob`ndirea drepturilor \[rii =i pentru libertate! G[sesc o mul\umire nespus[ a-mi rememora faptele =i cuvintele lor =i a le binecuv`nta numele =i memoria. }ntr-o sear[ lung[ de iarn[, pe c`nd ninsoarea b[tea ]n geamuri, a=eza\i pe j[\uri la gura sobei, dinaintea unei fl[c[ri dulci =i luminoase, am petrecut ore ]ntregi =i pl[cute cu amicul Vasile Alecsandri, povestindu-ne unul altuia suvenirile noastre din tinere\e. Se apropia de ziu[ c`nd ne-am adus aminte de camerele noastre de culcat, =i ne-am desp[r\it g[sindu-ne am`ndoi la un g`nd, zic`ndu-ne: „De ce nu ne-am scrie unul altuia, sub form[ de epistole intime, cele ce ne-am povestit ]ntr-ast[ sear[; poate c[ unele din istorioarele noastre ar interesa pe unii dintr-acei care n-au tr[it p-acele vremi?“ +i astfel am ]nceput o coresponden\[, de=i adesea ]ntrerupt[, dar pe care am re]nnoit-o de c`te ori ocupa\iunile ne-au permis; coresponden\[ ]n care ne-am ferit de orice invective, f[r[ ]ns[ a ne abate niciodat[ a spune adev[rul. Ion Ghica

34 Scrisori c[tre V. Alecsandri I CLUCERUL ALECU GHEORGHESCU

Bucureºti, mai 1879 ubite amice, IAlalt[sear[, pornind de la gara ta, adormisem ad`nc, leg[nat de valurile ascu\ite ale liniilor de fier Strussberg; trei locuri de o parte a vagonului erau la dispozi\ia capului =i picioarelor mele; c`nd, pe la miezul nop\ii, m[ sim\ii scuturat de o m`n[ viguroas[: era conductorul care intervenea ]n favorul dreptului bine pl[tit al unui c[l[tor ]mbarcat la M[r[=e=ti; recunoscui dreptatea invocat[ =i m[ ghemuiam ]n limitele tichetului meu, c[ut`nd s[ apuc de picior somnul ce fugea, c`nd aud un glas care se ]ng`na ]n scuze pentru sup[rarea ce-mi adusese =i m[ silea s[ r[spund, ca om binecrescut, la asemenea polite\[ prin cuvintele banale: „Nu face nimica, domnule“, „Eram de=tept“, „Sunt foarte bine“, „Nu dormeam“, „Erai ]n dreptul dumitale“ etc. Dar noul-venit ]ncepu o conversa\ie: – +tii, cucoane Iancule, c[ nu te mai cuno=team? Ai albit de tot de c`nd nu te-am mai v[zut. La aceste cuvinte, sim\indu-m[ cam atins la amorul meu propriu, ]i r[spunsei cu oarecare am[r[ciune: – Dar ]mi pare, domnule, c[ barba dumitale nu are nicidecum dreptul d-a invidia pe a mea, c[ este, mi se pare, =i mai lung[, =i mai alb[. – Ce are a face! ]mi ripost[ el, dar dumneata e=ti un copil pe l`ng[ mine. Noul-venit era un b[tr`n bine conservat, gr[scean =i rumen la obraz, c[ruia nu i-a= fi dat nici =asezeci de ani. – Eu te-am mai sculat o dat[ din somn; eram t`n[r atunci =i d-ta erai copil ca de vro opt-nou[ ani=ori. Cuconul Tache, r[posatul tat[l dumitale, era ispravnic la Foc=ani; eu am fost trimis de am ridicat ]n fiare pe clucerul Alecu Gheorghescu, 35 Ion Ghica tovar[=ul dumnealui la ispr[vnicie. P-atunci erau c`te doi ispravnici de fiecare jude\, unul peste partea administrativ[ =i celalalt pentru partea judec[toreasc[, =i am`ndoi ispravnicii ]n pricini grele judecau ]mpreun[, form`nd un fel de tribunal. Ce vremuri erau pe atunci! Clucerul Alecu f[cuse m`nc[torii, abuzuri sau prevarica\iuni, cum se zice ast[zi... }n\elegi, amice, c[ la aceste cuvinte somnul meu, dulcele meu somn, a zburat ]n fuga mare, =i nici nu m-am mai g`ndit a-l prinde. +i, ]n loc de a ]nchide pleoapele, am dat drumul limbii, ]ncep`nd la ]ntreb[ri: – Ia spune-mi, m[ rog, cum ai ridicat ]n fiare pe acel ispravnic? – Eram edecliu =i aveam odaie ]n curtea domneasc[ al[turi cu odaia lui tufecci-ba=a, l`ng[ ogeacul neferilor; la st`nga, sub scar[, =edea r[posatul M[ciuc[, Dumnezeu s[-l ierte, ba=-ciohodar =i m`na dreapt[ a lui vod[, cum s-ar zice ast[zi, ]nt`iul aghiotant domnesc, om drept =i plin de bun-sim\. }ntr-o noapte, dup[ slujba cur\ii, m[ a=ezasem pe somn, c`nd numai ce aud cioc[nind la u=[ =i un glas care-mi striga: „Te cheam[ vod[“. Nu =tiu nici cum am s[rit din pat, nici c`nd m-am ]mbr[cat; ]ntr-o clip[ ]mi tr`ntisem cizmele cele galbene, bini=ul, leg[tura la cap =i hangerul la br`u, =i eram la u=a iatacului domnesc. Ba=-ciohodarul tocmai ie=ea din odaie de la vod[ =i-mi zise repede: „Ai mai iute, c[ te cheam[ vod[ =i s[ te v[d, Niculae“. R[posatul M[ciuc[ era oltean ca =i mine =i pu\intel cam rud[ dup[ mam[. C`nd am intrat ]n iatac la vod[, erau =apte ceasuri, sau, cum s-ar zice ast[zi, o or[ dup[ miezul nop\ii. Vod[ era cu ghicelic de noapte pe cap =i cu o scurteic[ lung[ de pambriu verde, ]mbl[nit[ cu pacea de samur; o f[clie galben[ ardea ]ntr-un sfe=nic mare de argint dinaintea icoanelor. Cum intru ]n odaie, vod[ se ]ntoarce c[tr[ mine =i-mi zice cu un glas gros =i r[stit: „Tu e=ti Niculae P[unel?“ „Eu, M[ria-ta.“ „De mult e=ti la curte?“ 36 Scrisori c[tre V. Alecsandri

„Numai de un an, M[ria-ta.“ „M[ciuc[ mi-a spus c[ e=ti harnic =i cinstit. Ce slujb[ ai ]ndeplinit p`n-acum?“ „Nici una, M[ria-ta, dec`t c[ acum trei luni am ]ntov[r[=it pe nenea Negreanu tufecci-ba=a, c`nd a prins pe Ghi\[ Cu\ui.“ „Ia plicul de pe mescioar[, pecetluie=te-l cu pecetea de pe t[vi\a cu c[lim[rile =i s[ pleci ]ndat[ la Foc=ani, s[-l dai ]n m`na nepotu-meu Tache, ispravnicul, f[r[ s[ te sim\[ nici pas[rea m[iastr[. Bag[ de seam[ c[ ai s[-mi aduci pe clucerul Alecu Gheorghescu ]n fiare; poim`ine pe vremea asta s[ fii cu el la scara domneasc[. De cumva \i-o sc[pa, mai bine s[ te duci s[ te ]neci dec`t s[ dai ochii cu mine.“ Grigorie-vod[ Ghica era un om m[run\el, barba potrivit[ ]n ap[r[toare =i c[nit[, mai mult ro=ie dec`t galben[, must[\ile ro=ii trase ]n jos =i desp[r\ite sub nas prin dou[-trei muchi de brici, ras pe obraz pe l`ng[ barb[; ochii vii, glas r[stit =i gros; el era un om cu foarte pu\in[ ]nv[\[tur[ =i trecea ]ntre boieri ca unul din cei mai ne]nsemna\i, de=i fusese de mai multe ori ag[, sp[tar =i chiar vistier =i ban mare. El s-a suit pe scaunul domniei la 6 octobre anul 1822, trei ani dup[ vestitul Caragea =i ]ndat[ dup[ zaver[, dup[ uciderea slugerului Tudor, eroul care, indignat de jafurile oamenilor lui Ipsilant – care din insurgen\i ]n contra turcilor se pref[cuser[ ]n cete de ho\i, pr[d`nd drumurile =i mo=iile – intrase ]n coresponden\[ cu Silistra valesi prin cancelarul consulatului nem\esc, b[tr`nul Udriski, ar[t`nd turcilor c[ r[zvr[tirea din |ara Rom`neasc[ nu era ]n contra turcilor, ci ]n contra fanario\ilor care s[r[ciser[ pe bie\ii locuitori. Atunci chehaia-beg, care =i intrase ]n Bucure=ti cu o=tire turceasc[, a invitat pe boierii care mai r[m[seser[ ]n \ar[ s[ trimit[ pe c`\iva dintr- ]n=ii la Poart[, ca s[ arete sultanului p[surile \[rii. Adun`ndu-se ]ntre d`n=ii, ei au ales pentru aceast[ misiune pe banul Barbu V[c[rescu, pe logof[tul Mih[i\[ Filipescu =i pe banul Grigorie Ghica, care, ajung`nd la |arigrad =i espun`nd starea \[rii =i trebuin\ele ei, sultanul a numit pe banul Grigorie Ghica domn, 37 Ion Ghica deodat[ cu Ioni\[ Sturdza ]n Moldova. Poarta nu mai avea ]ncredere ]n fanario\i. Ghica Grigorie, viind la domnie, a g[sit \ara secat[ cu totul ]n bel=ugul ei, ]necat[ ]n datorii; boierii =i negustorii pribegi\i ]n toate p[r\ile =i r[scoale pretutindeni: ]n sate, ]n ora=e =i pe drumuri. Ghica Grigorie, care-=i iubea \ara, a luat sarcina de-a st[rpi jafurile boierilor =i ale ciocoilor, care de la Caragea ajunseser[ f[r[ fr`u; capul nu-l t[ia prea mult, dar c`nd avea c`te o pricin[ grea, chema de se sf[tuia cu trei oameni: cu vornicul Costache C`mpineanu, cluceru Chiriac =i cu ba=-ciohodaru M[ciuc[. Dup[ ce-i auzea pe fiecare ]n parte, se culca, dormea un somn bun =i pe la miezul nop\ii se scula, aprindea la candel[ f[clia din Vinerea Pa=tilor de la epitaf, c[dea ]n genunchi dinaintea iconostasului =i se ruga lui Dumnezeu ca s[-l lumineze. Astfel a domnit el =apte ani =i ajunsese s[ tremure boierii cei r[i =i ciocoii. C`t a domnit el, a fost bine pentru to\i, lini=tea domnea ]n \ar[; p`inea =i carnea bun[, ieftin[; toat[ lumea, negustor, me=eria= =i \[ran, m`nca, bea =i chiuia; veselie pretutindeni. El a deschis =coalele rom`ne=ti =i a gonit pe egumenii greci. }n noaptea c`nd m-a chemat vod[, mi se f[cea ziu[ la po=t[ la +indrilita, ]n c[rucioara care se schimba din po=t[ ]n po=t[ =i care ajungea totdeauna numai ]n trei roate. Pe la aprinsul lum`n[rilor, ]n ziua de patruzeci de mucenici, ]mbr[cat tiptil, eram Introdus ca c[lug[r ]n odaia r[posatului coconu Tache, tat[l dumitale; parc[-l v[z pe marginea patului, l`ng[ scaunul cu dou[ lum`n[ri de seu ]n dou[ sfe=nice de alam[ cu muc[ri. Condicaru, ]n picioare, ]i citea j[lbile, ]nting`nd din vreme ]n vreme condeiul de pean[ de g`sc[ ]n c[lim[rile de la br`u, ca s[ scrie hot[r`rea ispravnicului; ]ndat[ ce condicarul Nicolae Spr`ncenatu, cum ]i zicea lui Ip[tescu, mai ]n urm[ b[rbatul eroinei de la 1848, scrise hot[r`rea ispravnicului, cuconu Tache se uit[ la mine ]ntreb`ndu-m[: „De la schit e=ti, p[rin\ele?“ „Sunt de la Poiana-M[rului, am o jalb[.“

38 Scrisori c[tre V. Alecsandri

+i m[ apropiai de mescioara cu lum`n[rile =i-i pusei plicul domnesc ]n poal[, cu pecetea ]n sus, potrivind s[ nu o z[reasc[ condicarul. Ispravnicul, ]ndat[ ce v[zu pecetea, o =i recunoscu, dar ]mi zise: „Ha, este de la p[rintele egumen!“ +i dete ordin condicarului =i stegarului care m[ b[gase ]n cas[ s[ ne lase singuri. Despecetlui plicul cu grab[, ]l citi =i v[zui c[ i se ]nveseli obrazul =i-mi zise: „Vezi, numai a=a dac[ nu s-or st`rpi m`nc[toriile =i angaralele, s[ se ]nve\e minte ciocoii; p`n[ n-o b[ga c`\iva ]n ocna p[r[sit[, ei tot cred c[ vod[ glume=te. Clucerul Alecu nu este acum ]n ora=, s-a dus dup[ lude ]n plasa Tohani, dar trebuie s[ vie ast[-sear[; du-te de te odihne=te, c[ te chem eu la vreme.“ B[tu ]n palme =i porunci feciorului s[-mi a=tearn[ ]n odaia copiilor; m-am dus de m-am culcat ]n odaia d-voastre. Sunt d-atunci 55 ani, cucoane Iancule! D-abia m[ furase somnul, c`nd auzii tr[snete =i pleosnete =i doi surugii b[t[io=i care urlau de \i se p[rea c[ c`nt[; peste un minut auzii =i glasul lui cuconu Tache: „Ai, scoal[, c-a venit cluceru.“ Pornir[m am`ndoi pe jos spre casa clucerului, la care, ]n urma noastr[, ceau=ul de slujitori ]n=iruia oameni de jur ]mprejur; c`nd ajunser[m ]n pridvor, cuconu Tache intr[ ]n cas[ zic`ndu-mi: „A=teapt[ aci p`n[ te-oi chema eu, =i atunci s[ intri ]n odaie cu doi stegari.“ Din pridvor se vedea pe fereastr[ foarte bine ]n odaia clucerului, luminat[ cu trei p[rechi de lum`n[ri; o gr[mad[ de mosafiri se =i a=ezaser[ la ghiordum cu cluceru ]n mijloc r[sturnat pe sofa. C`nd intr[ cuconu Tache, se scular[ to\i ]n sus, dar dumnealui lu[ pe cluceru de m`n[ =i-l trase ]n odaia d-al[turi; dup[ vro cinci minute auzii c[ m[ cheam[, m[ luai ]ndat[ dup[ glas =i intrai ]n iatacul boierului. Cluceru \inea porunca domneasc[ ]n m`n[, =i din\ii ]i cl[n\[neau ]n gur[. Cum intrai, cuconul Tache ]mi zise: „}ndepline=te porunca lui vod[.“ 39 Ion Ghica

Atunci luai fiarele din m`na stegarului, m[ plecai =i le pusei clucerului de picioare; ]n cinci minute eram pe drum cu dou[ c[rucioare de po=t[, ]ntr-una eu cu ispravnicul ]n fiare, =i ]n cealalt[ doi arn[u\i cu pistoalele ]nc[rcate, c[rora li se dedase porunca s[ dea s[-l omoare dac[ o c[uta cumva s[ scape. C`nd ie=eam din Foc=ani, r[s[rea luna; nici gur[ de surugiu, nici plesnitur[ de bici, dar c[rucioarele mele fugeau ca n[luca cu umbra dup[ ele =i seara, c`nd b[tea meterhaneaua, m[ dam jos din c[rucioar[ =i intram cu ispravnicul meu ]n odaia lui M[ciuc[, unde am a=teptat p`n[ s-a sculat vod[ de la mas[, p`n[ s-au culcat beizadelele, s-a osteniat lumea din curte =i au ie=it una dup[ alta cale=tile cu masalale a sp[tarului, a aghii =i a ispravnicului de curte; atunci intr[ r[posatul M[ciuc[ =i-mi zise: „’Ai sus“. C`nd am intrat ]n odaia lui vod[, M[ciuc[ ]nainte, dup[ el cluceru cu fiarele de picioare =i eu dup[ d`nsul, vod[, care sta r[sturnat pe sofa cu m`inile ]ncruci=ate sub cap =i cu picioarele unul peste altul gr[m[dit, se scul[ drept ]n picioare =i, adres`ndu-se r[stit =i nec[jit c[tre cluceru: „Nu \i-e ru=ine, slug[ necredincioas[ =i boier z[ca=!“ +i, ]ntorc`ndu-se c[tre mine, ]mi zise: „Te fac divictar.“ M[ciuc[ ]mi f[cu semn s[ ies =i c`nd trecui pe l`ng[ d`nsul ]mi zise ]ncet: „Trimite-mi sus patru ciohodari.“ Ce s-o mai fi petrecut dup[ aceea nu =tiu, dar dup[ ce m-am culcat, pare c[ auzeam prin somn un glas care se v[ita strig`nd: „Iart[-m[, M[ria-ta! Cine o mai face ca mine ca mine s[ pa\[.“ A doua zi p`n[ ]n ziu[, clucerul era pornit surghiun la Snagov, cu c[ma=a pecetluit[ pe el, =i a r[mas acolo p`n[ la venirea muscalilor. C`nd eram pe la 1829 la Craiova, l-am v[zut de g`t cu generalul Roth, juca c[r\i cu miile de galbeni, c[ci era peste proviant. Ion Ghica

40 Scrisori c[tre V. Alecsandri III DIN VREMEA LUI CARAGEA

Bucureºti, noiembrie 1879 mice, AMazilia lui Ipsilant =i a lui Moruz, unul din domnia Valahiei =i celalalt din scaunul Moldovii, ]nainte de ]mplinirea celor =apte ani stipula\i ]n tractatul de la Kuciuc-Kainargi, ad[og`ndu-se la alte pricini de g[lceav[ ce ]mp[ratul Alexandru c[uta sultanului, a adus r[zboiul de la 1806; =i dup[ =ase ani de lupt[ cr`ncen[, ]n care victoriile se precump[neau, puterile Europei, c[=un`nd asupra Por\ii, au silit-o s[ ]ncheie pace numai =i numai ca s[ lase Muscalului m`inile slobode ]n lupta cu Napoleon. Dup[ zic[toarea rom`neasc[ „Turcul s[ pl[teasc[“, sultanul a dat lui Alexandru Basarabia =i un bun h`rt[u ]n Asia pe malul M[rii Negre, =i astfel a f[cut Englezului pe plac, iar dup[ ]ncheierea p[cii de Bucure=ti contele Metternich, profit`nd de ]ncurc[tura ]n care se g[sea Rusia pe malurile Moscovei, a ]mpins la domnia |[rii Rom`ne=ti pe Iancu Caragea, amicul =i protegiatul cavalerului de Gentz. Dar, cu toat[ st[ruin\a internun\iului la Constantinopole, sultanul nu a voit s[-i dea domnia p`n[ ce mai ]nt`i nu l-a asigurat Caragea c[-=i va da demisia dup[ trei ani. Pe de o parte, suzeranul c[ta s[ eludeze stipula\iunea de domnie pe =apte ani, =i pe de alta, voia s[ aib[ pe grec la m`n[. Dup[ mai multe str[g[neli cu in=aala, cu pechei =i cu bacalum1, pe la sf`r=itul lui octombrie, Caragea a putut ie=i din Constantinopol, =i ]n ziua de Sf. Spiridon al anului 1812 el =i-a f[cut intrarea ]n Bucure=ti cu alai domnesc, c[lare pe tabla- ba=a, ]n sunetele clopotelor, al surlelor =i tobelor. Dup[ ce a desc[lecat la Sf`ntul Spiridon cel Nou din Podul Beilicului

1 Poate.., foarte bine.., s[ vedem.

41 Ion Ghica

(ast[zi Calea +erban-Vod[), s-a dus de s-a miruit ]n biserica Curtea-Veche, dup[ obicei. Sosirea acestui domn ]n Bucure=ti a fost semnalul a mari calamit[\i pentru \ar[! Chiar ]n noaptea instal[rii sale, palatul domnesc de la Mihai-Vod[ din Dealul Spirei a ars p`n[ ]n temelie =i Curtea domneasc[ a devenit Curtea ars[ p`n[ ]n ziua de ast[zi; iar a doua zi, la 13 decembre, s-a ivit ciuma ]ntre oamenii cur\ii veni\i cu vod[ de la |arigrad. A fost ]n multe r`nduri cium[ ]n \ar[, dar analele Rom`niei nu pomenesc de o boal[ mai grozav[ dec`t ciuma lui Caragea! Niciodat[ acest flagel n-a f[cut at`tea victime! Am murit p`n[ la 300 de oameni pe zi =i se crede c[ num[rul mor\ilor ]n toat[ \ara a fost mai mare de 90 000. Contagiunea era a=a de primejdioas[, ]nc`t cel mai mic contact cu o cas[ molipsit[ ducea moartea ]ntr-o familie ]ntreag[, =i violen\a era a=a de mare, ]nc`t un om lovit de cium[ era un om mort. Spaima intrase ]n toate inimile =i f[cuse s[ dispar[ orice sim\em`nt de iubire =i de devotament. Muma ]=i p[r[sea copiii =i b[rbatul so\ia pe m`inile cioclilor, ni=te oameni f[r[ cuget =i f[r[ fric[ de Dumnezeu. To\i be\ivii, to\i destr[ma\ii ]=i at`rnau un =ervet ro=u de g`t, se urcau ]ntr-un car cu boi =i porneau pe ho\ie din cas[ ]n cas[, din curte ]n curte. Ei se introduceau ziua =i noaptea prin locuin\ele oamenilor =i puneau m`na pe ce g[seau, luau bani, argint[rii, ceasornice, scule, =aluri etc., f[r[ ca nimeni s[ ]ndr[zneasc[ a li se ]mpotrivi. Fugea lumea de d`n=ii ca de moarte, c[ci ei luau pe bolnavi sau pe mor\i ]n spinare, ]i tr`nteau ]n car, claie peste gr[mad[, =i porneau cu carul plin spre Dude=ti sau spre Cioplea, unde erau ordiile ciuma\ilor. Se ]ncre\ea carnea pe trup auzindu-se groz[viile =i cruzimile f[cute de ace=ti t`lhari bie\ilor cre=tini c[zu\i ]n ghearele lor. Rareori bolnavul ajungea cu via\[ la c`mpul ciuma\ilor. De multe ori o m[ciuc[ peste cap f[cea ]ntr-o clip[ ceea ce era s[ fac[ boala ]n dou[-trei zile!... +i poate c[ acei uci=i astfel erau mai pu\in de pl`ns, c[ci mai mult erau de jale acei 42 Scrisori c[tre V. Alecsandri arunca\i vii ]n c`mp, f[r[ a=ternut, =i f[r[ acoper[m`nt, pe p[m`nt ud =i ]nghe\at. Cale de jum[tate de ceas se auzeau \ipetele =i vaietele nenoroci\ilor din c`mpul Dude=tilor!... }n urma mai multor scene oribile, neomenoase =i bestiale, petrecute la ordie, unde unul din ace=ti mizerabili fusese rupt cu din\ii de un t`n[r care ap[ra cinstea so\iei sale, lovit[ de cium[ chiar ]n ziua nun\ii, =i ]n urma revoltei ciuma\ilor, care au s[rit cu parul =i au omor`t zece ciocli, autoritatea ]n sf`r=it a luat m[sur[ de a organiza un fel de serviciu sanitar. Ea ]nfiin\ase c`\iva v[t[=ei ]ns[rcina\i de a ]ntov[r[=i pe ciocli din cas[ ]n cas[, =i ace=tia strigau de la poart[: „S[n[to=i copii?“ Unul din ei, ]ntr-un raport c[tre =eful s[u, zicea: „Azi am adunat 15 mor\i, dar n-am putut ]ngropa dec`t 14, fiindc[ unul a fugit =i nu l-am putut prinde.“ Deasupra ora=ului se ridica un fum galben =i acru, fumul b[ligarului care ardea ]n cur\ile boiere=ti, =i ora=ul r[suna de urletul jalnic al c`inilor r[ma=i f[r[ st[p`n. La fiecare poart[ era c`te o =andrama, un fel de gheret[, ]n care se ad[postea c`te un servitor pus acolo pazarghidan (comisionar pentru t`rguielile de p`ine, de carne =i de zarzavaturi). Nimic nu intra ]n curte dec`t dup[ ce se purifica la fum =i trecea prin h[rd[ul cu ap[ sau prin strachina cu o\et. Cioclii, c`nd treceau pe l`ng[ o cas[ bogat[, nu lipseau de-a arunca zdren\e rupte de la ciuma\i, ca s[ r[sp`ndeasc[ contagiunea. Ei nu se temeau de molipsirea boalei, c[ci mai to\i erau dintre acei care z[cuser[ de c`te dou[-trei ori de acea grozav[ epidemie. Ciuma, ca toate boalele mortale =i lipicioase, ca v[rsatul, ca tifosul, ca lungoarea neagr[, foarte periculoas[ ]nt`ia oar[, devine pu\in violent[ la acei care au mai fost lovi\i de ea. Jafurile =i t`lh[riile oamenilor, direct sau indirect prepu=i la serviciul ciuma\ilor, au fost nepomenite. Multe averi =i case mari s-au ridicat ]n Bucure=ti dup[ ciuma lui Caragea din sculele =i banii bie\ilor bolnavi.

43 Ion Ghica

Dup[ un an, cam pe la decembre, boala a ]nceput a se domoli =i lumea s-a readunat ]ncetul cu ]ncetul ]n ora=. Acei care se reg[seau, se ]mbr[\i=au, d[deau o lacrim[ celor pierdu\i pe c`mpia de la Dude=ti =i porneau cu via\a ]nainte, uit`nd suferin\ele =i ]nseta\i de pl[ceri. Totdeaunta dup[ o epidemie, ca =i dup[ un r[zboi, omenirea caut[ a-=i rec[p[ta nivelul; ]n aparen\[ via\a devine mai lesne, averile fl[c[ilor =i zestrele fetelor sporesc prin mo=teniri =i prin moartea fra\ilor =i a surorilor cu care ar fi avut s[ ]mpart[ averea p[rinteasc[, dac[ ar fi tr[it ei. C`nd este o mortalitate mare, poporul zice c[ se ieftine=te p`inea, =i aceast[ credin\[ avea pe atunci oarecare temei, c[ci \ara fiind pe atunci lipsit[ de esport, gr`ul nu avea alt[ c[utare dec`t pentru consuma\ia interioar[. +i ]n asemenea ]mprejur[ri c[s[toriile trebuiau s[ devie numeroase, cu at`t mai mult numeroase cu c`t r[ul a s[cerat mai multe fiin\e. Deci, ]ndat[ dup[ ]ncetarea boalei, lumea s-a pornit pe nun\i. Pe atunci nunta nu vrea s[ zic[ un petec de h`rtie velin[, tip[rit[ frumos la Socec sau la Weiss din partea d-lui X sau a d-nei Z, anun\`nd celebrarea cununiilor fiului sau fiicei lor ]n ziua cutare, la biserica S[rindar sau la Domni\a B[la=a, =-apoi... pe u=[ afar[! Pe atunci nunta era dandana mare! Mai ]nt`i pe\itorii =i col[cerii cu aldama=; dup[ ei logodn[ cu arhiereu, cu diaconi, cu preo\i, cu c`nt[re\i, cu l[utari =i cu ziafet toat[ noaptea p`n[ la luceaf[rul de zi. Cu c`teva zile ]nainte de nunt[, dac[ mirele =i mireasa erau de neam de boier, se f[cea cherofilima (s[rutare de m`n[) la curte, unde tinerii cu toate rudele lor erau du=i cu alai spre a s[ruta m`na lui vod[ =i a doamnei, cer`ndu-le binecuv`ntarea. C`nd se apropia ziua nun\ii, mahalaua se ]mpodobea cu brazi de la casa ginerelui p`n[ la casa miresei. }n ajunul nun\ii, cam dup[ amiazi, porneau c[l\unuresele, tot cucoane alese dintre rudele cele mai frumoase ale ginerelui, ]n tr[suri ]nh[mate cu arm[sari de pre\. }nt`ia c[l\un[reas[ intra la mireas[ purt`nd o c[\ie de argint cu flori suflate ]n aur, din care ie=ea fum de 44 Scrisori c[tre V. Alecsandri udagaci =i de curse; ea mai purta =i o stropitoare din care arunca ap[ de trandafir, semnul cur[\eniei, =i ura miresei s[ fie totdauna sp[lat[ =i parfumat[. O a doua c[l\un[reas[ ducea pe tava de argint florile cu care se ]mpodobeau cununiile. A treia c[l\un[reas[ aducea o tav[ cu peteal[, semnul bog[\iei. Veneau ]n urm[ celelalte c[l\un[rese cu zece-dou[sprezece tave ]nc[rcate cu tot felul de daruri: =aluri, giuvaere, stofe scumpe, bani, cofeturi etc. Mul\ime de fete ]ncunjurau pe mireas[, =i l[utarii ziceau din vioare =i din gur[ c`ntecul vechi:

Ast[zi cu fetele M`ine cu nevestele...

Dup[ ce fetele deschideau boccelele =i admirau darurile, ele t[b[rau pe tavele cu peteal[ =i pe flori; unele ]mpleteau cununiile: cruce ]ntreag[ pentru ginere =i cruce jum[tate pentru mireas[. Celelalte desf[=urau jurubi\ele de peteal[, le dep[nau =i f[ceau urzeal[ lung[ de trei co\i, podoaba miresei, un r`u de aur ]n care se putea ascunde copila logodit[ din cap p`n[-n picioare. Din vreme ]n vreme, fetele tr[geau cu coada ochiului =i aruncau flori sau noduri de peteal[ ]n partea fl[c[ilor; ace=tia le ridicau =i le aninau de fermenele; pe c`nd fetele, ca unele ce ]mp[r\eau, ]=i f[ceau =i ele parte, ag[\`ndu-=i la piept, ]n dreptul inimii, snopuri de peteal[. Dup[ clac[ se puneau cu to\ii la jocuri: de-a inelu=-]nv`rtegu=, de-a baba mija, de-a gaia, de-a c`rpa, =i acestea se ]ncheiau printr-o hor[ mare. Astfel, mireasa ]=i lua ziua bun[ de la fete =i surate; iar b[tr`nii =i babele, b[rba\ii =i nevestele petreceau toat[ noaptea pe ziafet, pe bere =i pe m`ncare, ]n sunetul necurmat al l[utarilor. Dar a doua zi mai cu seam[ era ce era! Nunta ]ncepea chiar din zori; nunta=ii nu mai osteneau ]ntruna de la casa ginerelui la casa miresei. Cununia se celebra la amiazi la biserica enoriei, de unde apoi mireasa nu se mai ]ntorcea la c[minul p[rintesc. Ea, ]mpreun[ cu mirele, se punea ]n tr[sur[ cu cei care purtau gevrele, =i luau la tr[sur[ lum`n[rile aprinse, 45 Ion Ghica

]nfipte ]ntr-o p`ine. Iar dac[ cununia era a se face acas[ la ginere, una din rudele cele mai de aproape ale acestuia, mama, sora sau m[tu=a, pleca de lua pe mireas[ =i o aducea acas[ la mirele ei, cu a=ternut, cu zestre cu tot. Tr[sura era ]ncunjurat[ de to\i fl[c[ii, rude =i amici ai ginerelui, care ]ncurau caii lor, aduc`nd =tire c[ sose=te mireasa. Momentul desp[r\eniei de p[rin\i era solemn pentru mireas[, ]ns[ ea, c`nd p[=ea pragul casei p[rinte=ti, trebuia s[ trag[ din picior, pentru ca s[ se m[rite =i celelalte fete. Obiceiul cerea ca s[ o podideasc[ pl`nsul ]n acel moment, =i l[utarii c`ntau:

Taci, mireas[, nu mai pl`nge, C[ci la m[-ta mi te-i duce C`nd a face plopul pere +i r[chita vi=inele... etc.

Dup[ cununie, mas[ mare cu zaharicale de la becerul Manolachi =i cu cofeturi de la vestitul Pascu; cu vin de Dr[g[=ani, cu pelin de Dealu-Mare =i cu vutc[ de vanilie =i de curs[. L[utari =i hor[ toat[ noaptea, iar ]n ziu[ se trimiteau nunii, socrii =i nunta=ii pe la casele lor, cu l[utari. Acest chef, la cei de jos, \inea trei zile, iar la boieri \inea =apte zile =i =apte nop\i, dup[ legea domnilor =i a ]mp[ra\ilor. O nunt[ se ispr[vea =i zece ]ncepeau, ]nc`t Bucure=tii ]ntr-o s[rb[toare o duceau. Doliul se schimbase ]n veselie! Via\a aceasta ]i pria lui Caragea, c[ci popor =i boieri, cufunda\i ]n ziafeturi, nu b[gau ]n seam[ jafurile domne=ti; =-apoi caftanele dup[ care alergau ]nsur[\eii ]l ajutau mult la sporirea pungii. }mbulzeala la ranguri era at`t de mare, c[ se umpluse din scoar\[ ]n scoar\[ condica pitacului domnesc =i se spune c[, ]n ziua fugii lui Caragea, postelnicul de-abia a prididit s[ citeasc[ numele celor din protipendad[ =i c`teva din starea a doua. Chemat de vod[ ca s[ plece, el a tr`ntit pitacul jos, strig`nd cu glas tare: „Iar voi ceilal\i, pitari =i serdari!“ Caragea se urcase ]n tr[sur[, zic`nd c[ merge s[ se primble la B[neasa, dar acolo ]l a=teptau tr[surile ]nh[mate care l-au 46 Scrisori c[tre V. Alecsandri dus la Bra=ov, chiar ]n ziua c`nd sosea ]n Bucure=ti capugiul ce venea s[-i taie capul, fiindc[ =ezuse pe scaunul domniei =ase ani ]n loc de trei, precum se legase c[tre sultanul. Venit domn pe pu\ini ani, Caragea c[uta s[ adune c`t mai cur`nd o avere cu care s[ poat[ tr[i m[re\ ]n str[in[tate. Prin urmare, el a l[sat un mare nume ]n felul jafurilor. Se zicea ]n \ar[ p`n[ mai deun[zi c[ se fur[ ca ]n vremea lui Caragea. }n domnia lui, toate slujbele =i caftanele se dau pe parale. El a suit birurile ]ntr-un mod nepomenit, de la 1.500.000 lei (115.385 galbeni) la suma de 3.700.000 lei (248.848 galbeni), afar[ de ocne =i de v[mi, pe care le vindea cu pre\ de zece ori mai mare dec`t ]nainte, l[s`nd pe taxidari s[ rup[ c`t puteau; apoi pecetluituri, mazilii, neamuri =i c`te =i mai c`te!... C`nd i se p[rea c[ punga nu se umplea destul de repede, avea =i alte coarde la arc. Scotea pe aga ]n t`rg cu c`ntarul =i cu falanga; acesta prindea cu ocaua mic[ pe vreun brutar, pe vreun c`rciumar, pe vreun m[celar, ]i tr`ntea c`te o sut[ de nuiele la t[lpi sau ]l \intuia de ureche ]n mijlocul pie\ei. Vod[ era sigur c[ isnaful avea s[ alerge de la unul la altul ca s[ fac[ curama, iar pedeapsa ]nceta ]ndat[ ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. Un alt =urup ce g[sise f`nt`nii de aur era porunca stra=nic[ din vreme ]n vreme ca to\i negustorii s[ se r[fuiasc[ ]ntre d`n=ii, ca s[ nu fie datori unii altora. Pe atunci se lua zeciuial[ de la ]mplinirile de bani. Bie\ii oameni, speria\i de ruina ce ar fi urmat unei asemenea r[fuieli pripite, se adunau, f[ceau cisl[, =i astfel mai dob`ndeau o am`nare, c[ci suma cislei curgea ]n punga domneasc[. Caragea avea mult[ imagina\ie ]n asemenea materie, dar =i g[sise c`\iva oameni zdraveni care ]l ajutau la des[v`r=irea tertipurilor lui. Vorba mergea ]n \ar[ c[:

Belu bele=te, Golescu gole=te, Manu jupuie=te!

47 Ion Ghica

Dup[ =ase ani de domnie, el a dus cu d`nsul la Pisa o avere de milioane, cu care a tr[it ]n bel=ug =i a ajutat Eteria =i revolu\ia greceasc[. Era violent =i ]nfior[tor! Un poet lingu=itor ]i adres[ o od[ ]n care ]l f[cea s[ zic[ ]n limba greceasc[:

Ecw sðñ‡³ ƒa³ topoÐzi s¸ sƒot¨nj mipr¸ domoÐzi1

Un boier, pe care-l dojenea pentru ni=te ho\ii, din care nu-i d[duse o parte ]ndestul[toare, ]i r[spunse:

ƒl¸ptw ƒl¸pteiz ƒl¸ptei2 iar Caragea, ]n loc de a-l pedepsi pentru at`ta ]ndr[zneal[, l-a ]mbr[cat ]n caftan de boier cu barb[. Acest domn ]ns[ era ne]mp[cat cu boierii care, nevoind a fi instrumentele hr[pirii lui, ]i f[ceau vreo ]mpotrivire sau chiar vreo simpl[ observa\ie. Astfel, pe banul Constantin Filipescu l-a \inut doi ani la mo=ie, la Bucov, cu paz[ de arn[u\i; pe banul Grigorie Ghica l-a \inut doi ani ]nchis ]n cas[, oprit de a vedea fa\[ de om; pe vornicul Constantin B[l[ceanu, de care se temea fiindc[ acesta avea rela\iuni de familie la Viena, l-a trimis surghiun la Castoria. Lui Caragea ]i pl[ceau femeile. }ntr-aceast[ privin\[, purtarea lui =i a fiului s[u, beizadea Costachi, era un scandal de toate zilele. C`nd punea ochiul pe c`te o nevast[, trimitea pe b[rbatul ei ]ntr-o slujb[ dep[rtat[, la trebuin\[ ]l =i surghiunea, =i atunci lua cu d`nsul c`\iva arn[u\i =i se introducea la femeia pacientului cu voie, f[r[ voie. Beizadea Costachi, t`n[r frumos, nu avea alt[ ocupa\ie dec`t a c[ta s[ scoat[ din fire pe cucoanele cele tinere =i pl[cute. El se ]nh[itase cu c`\iva feciori de boieri =i b[teau mahalalele ziua =i noaptea. Odat[, fiind urm[rit de b[rbatul uneia din conchistele sale, cu care se primbla ]n tr[sur[, =i v[z`ndu-se

1 Te omor ca pe un porc, / Am sabie =i buzdugan (n.a.). 2 Fur, furi, fur[. (n.a.).

48 Scrisori c[tre V. Alecsandri str`mtorat de aproape, scoate pistolul =i trage s[ ]mpu=te pe so\ul tr[dat; glon\ul ]ns[ nimere=te ]n unul din caii lui, calul cade din ham =i beizadeaua scap[ cu chica topor. A doua zi femeia adulter[ era izgonit[ de sub strea=ina conjugal[ =i l[utarii improvizar[ c`ntecul:

C... ai fost, c... s[ fii, La mine s[ nu mai vii!

Pe vremea aceea nu era lucru lesne de a fi galant =i nu fiecine ]ndr[znea a face curte. C`nd un t`n[r punea g`nd r[u pe o fat[, el putea s[ dea cu ochii de tat[l sau de fratele ei, =i atunci, nici una, nici dou[, popa ]i =i c`nta Isaiia d[n\uie=te, =i c[s[toria, de=i silit[, era valabil[. Dac[ bietul t`n[r avea a face cu o muiere m[ritat[, treaba devenea mai serioas[, pentru c[ r[splata depindea mult de breasla la care apar\inea b[rbatul ultragiat. M[celarii luaser[ obiceiul s[ umfle pe galan\i cu \eava, ca pe berbeci, =i-i trimitea acas[ ]n c[ru\[. Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de te=ghea. Un b[can ce g[sise pe un cucona= sub scar[, la nevasta lui, dup[ ce l-a despuiat ]n pielea goal[, l-a uns cu c[tran din cre=tet p`n[ ]n t[lpi, i-a pus o pereche de coarne pe cap, l-a legat r[stignit de m`ini pe un drug, i-a legat un c[lu= ]n gur[ =i l-a luat ]n =fichiul biciului pe pod, de fugea lumea de d`nsul ca de Ucig[-l toaca, ]nc`t nici chiar slugile lui nu au voit s[-l primeasc[ ]n cas[. A doua zi l-a g[sit vizitiul ascuns ]n ieslele din grajd. Pe un alt cucona= b[rbatul l-a uns cu miere pe piele =i l-a l[sat o zi ]ntreag[ prad[ mu=telor =i viespilor. Unde se pomenea trotuar sau bulevard pe acel timp!... Femeile erau ]ncunjurate de toate precau\iunile profilactice; ferestrele aveau z[brele ca pu=c[riile; por\ile se deschideau greu, c[ci erau ]narmate cu broa=te tari; iar c`nd o nevast[ se ducea la o rud[, la o prieten[ sau la baie, ea era ]ntov[r[=it[ de dou[-trei jup`nese b[tr`ne =i credincioase. Fetele erau \inute =i mai aspru; de-abia aveau voie s[ ias[ ]n gr[din[, =i gr[dina era ]ncunjurat[ cu zid nalt sau cu uluci de sc`nduri de stejar. 49 Ion Ghica

Nici m[car pe\itorii nu le vedeau p`n[ nu se ispr[vea vorba de c[s[torie, ]nc`t ginerele nu era totdeauna sigur c[ a v[zut bine fa\a logodnicei sale. O fat[ de boier mare, ]ntoars[ dintr-un clauster de la Viena, unde fusese crescut[ =i unde dob`ndise un talent muzical extraordinar pe clavir, a adus cu d`nsa ]n casa b[rbatului s[u pre\iosul instrument. }ntr-o sear[, boierul, z[rind c`\iva in=i care se pitulaser[ l`ng[ uluci ca s[ asculte frumoasele melodii ale junei diletante, s-a zb`rlit de gelozie, =i c`nd a doua zi t`n[ra femeie s-a trezit, nenorocita!... a g[sit clavirul spart cu toporul ]n mii de buc[\i. M`hnirea ei a fost at`t de mare, ]nc`t peste c`teva s[pt[m`ni o duse la groap[. Ea l[sase cu limb[ de moarte s[-i fac[ co=tiugul din sc`ndurile clavirului, dar popa s-a ]mpotrivit, zic`nd c[ fusese vasul Necuratului. Arta era lucru necunoscut. }n tot Bucure=tiul nu se aflau dec`t un singur piano =i o harp[. Muzica apar\inea l[utarilor =i c`nt[re\ilor de la biseric[. Persoan[ cu inspira\ii artistice era numai domni\a Ralu, fata cea mai mic[ a lui Caragea, natur[ aleas[, posed`nd gustul frumosului ]n cel mai mare grad, admiratoare a muzicii lui Mozart =i a lui Beethoven, hr[nit[ cu scrierile lui Schiller =i Goethe. Ea g[sise ]n c`\iva tineri greci, rude =i amici din =coala greceasc[ de la M[gureanu, studen\i admiratori ai tragediilor lui Euripide =i Sofocle, un element pentru a pune ]n scen[ c`teva piese de teatru. Cu ni\ic[ p`nz[ croit[ =i cu h`rtie poleit[, domni\a organizase ]n apartamentele sale o mic[ scen[ pe care se juca ]n limba elen[ Oreste, Moartea fiilor lui Brutus =i c`teva idile, ca Dafnis =i Chloe. Mai t`rziu a zidit un teatru la „Ci=meaua Ro=ie“, ]n col\ul stradei Victoriei =i a F`nt`nei, pe locul unde se vede ast[zi un felinar ascuns dup[ o perdea de fier; un teatru ]n toat[ forma, cu parter, cu stale, cu scen[ =i cu mai multe r`nduri de loje. Ruinele acelui edificiu, ars la 1825, se mai vedeau p`n[ la 1840, c`nd s-au mistuit ]n zidurile lui Ioan Car[tasul. Domni\a Ralu visa ridicarea teatrului grecesc. Pentru acest scop ea a trimis pe Aristia la Paris, ca s[ studieze pe vestitul 50 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Talma. Ea a =i adus de la Viena o trup[ de arti=ti nem\i care reprezentau opere =i drame. Din acea trup[ f[cea parte vestita Dilly, c`nt[rea\[ =i tragedian[ de un mare merit, ce venise la Bucure=ti numai pentru o iarn[. Iar ]ndr[gindu-se de unul dintre tinerii no=tri boieri, a r[mas ]n capitala noastr[ p`n[ c`nd a murit, d`nd na=tere unuia din b[tr`nii no=tri generali. Av`ntul dat de domni\a Ralu artei dramatice a ]ncetat cu fuga lui Caragea, dar mai ]n urm[ a g[sit o slab[ imit[toare ]n Smaranda Ghica din Gorgan, ]n casa c[reia, dup[ zaver[, Aristia intrase ca institutor de copii. Acolo Iancu V[c[rescu a c[utat s[ puie limba rom`neasc[ pe scen[; a ]ncercat s[ joace pe Britanicus =i pe Zg`rcitul lui Moliere, dar surghiunele, r[zboiul, muscalii =i c`te =i mai c`te calamit[\i au am`nat lucrul p`n[ la 1833, c`nd C`mpineanu a ]nfiin\at Societatea filarmonic[. Tulbur[rile de pemprejurul \[rii, precum r[scularea lui Caragheorghe =i a lui Pasvantoglu, incursiunile c[rjaliilor, Eteria greceasc[ =i revolu\ia de la 1821 f[cuser[ s[ zb`rn[ie ]n tinerii rom`ni coarda vitejiei. Lor ]ncepu s[ le plac[ armele, v`n[toarea =i c[l[ria; feciorii de boieri luar[ un fel de aer de cabadai, termen adoptat de d`n=ii =i care avea semnificarea de voinici. }n timpul lui Grigorie-vod[ Ghica, pe la 1823-1824, cucona=ii nu l[sau s[ le scape nici un prilej de a se ]mbr[ca cu poturi, cu mintean =i cu cepchen; a se lega la cap cu tarabolus =i a-=i ]nc[rca sileahul de la br`u cu pistoale =i cu iatagan, precum =i a-=i at`rna pala de g`t. Pentru cel mai mic lucru ei se serveau cu armele, ]nc`t, din pacinici ce erau mai ]nainte, deveniser[ ar\[ga=i =i tulbur[tori. }ntre to\i se deosebeau mai cu seam[ Iancu, feciorul lui beizadea Costachi Caragea =i al Rali\ei Moruzoaiei, fra\ii B[rc[ne=ti, B[rbucic[, nepot de fat[ al banului Barbu V[c[rescu, =i c`\iva al\ii care se \ineau de =treng[rii =i ajunseser[ a fi spaima mahalalelor. Ei petreceau ziua ]n Ci=megiu cu l[utari pe iarb[ verde =i, cum r[s[rea luna, plecau cu ghitare =i cu flaute la serenade pe sub ferestrele fetelor =i ale nevestelor frumoase. P`n[-n ziu[ vuiau mahalalele de c`ntece, de g`lcevi, de b[t[i =i de l[tr[ri de c`ini. 51 Ion Ghica

}ntr-o noapte t`n[rul Palama, vroind s[ goneasc[ pe donjuanul B[rbucic[ Catargiu de la ferestrele logodnicei lui, s-a pomenit cu un cu\it ]n p`ntece. Nenorocitul, sc[ldat ]n s`nge, a putut de-abia profera numele acelui care-l lovise; =i muma lui, ]n desperare, a alergat la palat =i a sculat pe vod[ cu \ipetele sale. Grigorie Ghica porne=te pe ba=-ciohodar M[ciuc[, care =i aduce la curte pe B[rbucic[, ]l tr`nte=te la p[m`nt =i din porunca domneasc[ ]i trage o falang[, apoi ]I trimite surghiun la m[n[stire. De acolo bietul don juan p[\it a pornit la Paris cu g`nd s[ studieze pictura, art[ pentru care credea c[ are o mare voca\iune. Anarhia domnea ]n toate, =i lesnirea de a da cu pistolul ]n oameni devenise la mod[, astfel c[ ucisul fiind totdeauna presupus c[ s-ar fi ]mpu=cat la v`n[toare, uciga=ul r[m`nea nepedepsit. }n una din petrecerile la care luau parte mai mul\i tineri, pe c`nd se ]ntorceau ]n Bucure=ti, ]ntr-o c[ru\[ cu patru cai se g[seau trei tineri: Iancu Caragea, Dimitrachi B[rc[nescu =i Iancu Cre\ulescu, poreclit Ursu mai t`rziu, pentru c[ o ursoaic[ ]i dezmierdase obrazul cu labele ei. Cei doi dint`i, lu`ndu-se la ceart[, trag cu pistoalele unul ]ntr-altul, =i c[ru\a intr[ ]n curtea Moruzoaiei duc`nd pe fiul =i pe nepotul ei ]neca\i ]n s`nge. Peste trei zile, dou[ dricuri se urmau unul pe altul, duc`nd la loca=ul cel vecinic pe doi din tinerii cei mai elegan\i =i mai frumo=i ai Bucure=tilor. Stranie epoc[!... Numai venirea muscalilor la 1828 a pus cap[t acestei vie\i zv[p[iate a tinerilor cucona=i, lu`ndu-i ca comisari (mehmendari) pe l`ng[ generalii ru=i, pentru ]nlesnirea aprovizion[rii o=tirilor cu proviant =i cu care. La 1831 cei mai mul\i au ]ncins sabia, scriindu-se ]n mili\ia na\ional[. Ion Ghica

52 Scrisori c[tre V. Alecsandri IV +COALA ACUM 50 DE ANI

Bucureºti, fevruarie 1880 ubite amice, IPe c`nd ]n =coala de la M[gureanu vesti\ii elini=ti Lambru, Comita, Vardalah =i Neofit, emulii lui Corai, predau tinerilor greci =i feciorilor no=tri de boier Memorabiile lui Socrate1, Fedon2 =i Metafizica lui Aristot; pe c`nd banul Br`ncoveanu discuta cu puristul Duca ]n limba lui Tuchidid Apoftegmele lui Hipocrat =i Ariometria lui Arhimed =i se munceau s[ izgoneasc[ din limba greac[ toate cuvintele c`te nu erau curat atice, precum unii din ]nv[\a\ii no=tri caut[ s[ cure\e limba rom`n[ de tot ce nu se termin[ ]n ciune, la biseric[ la Udricani, la Sf`ntul Gheorghe =i la Col\ea se auzea glasul ascu\it al c`torva copii care strigau ]n g[l[gie pe: on, mislete, ucu: omu pocoi, on, mislete, ucu: pomu. B[ie\ii mai ]nainta\i la ]nv[\[tur[, c`nd voiau s[-=i zic[ ceva care s[ nu fie ]n\eles de profani, comunicau ]ntre d`n=ii astfel: az, iot[, lude, az, pocoi, r`\[, ucu, na=, est3, =i cellalt ]i r[spundea: na=, est, az, tferdo est, pocoi, on, pocoi, az4. Cei de la bucoavn[ r`vneau la d`n=ii cum vorbeau p[s[re=te. Dasc[lul Chiosea, b[tr`n cu antereu de calemcheriu, la cap cu cauc de taclit v[rgat cu cear=af alb, se primbla pe dinaintea b[ie\ilor ]narmat c-o varg[ lung[, arz`nd c`nd pe unul, c`nd pe altul, dup[ cum i se p[rea; se oprea dinaintea

1 SenojÊntoV ’ApomnhmoneÎmàtà Swƒr¡toÎV (n.a.). 2 fà³dÊn PlàtÊnoV (n.a.). 3 Ai la prune (n.a.). 4 Ne bate popa (n.a.).

53 Ion Ghica fiec[ruia, la unii le asculta lec\ia, la al\ii le mai ad[oga c`te un ucu scurt pe ici, pe colea, sau c`te o arunc[tur[, dou[ pe deasupra, ca s[ fie slova mai ciocoiasc[. Apoi s[ fi dus sf`ntul pe vreunul s[ nu-=i =tie lec\ia, c[ dac[ nu-l ajungea cu nuiaua, apoi scotea imineu din picior =i-l azv`rlea dup[ d`nsul cu un: „Fir-ai al dracului cu tat-to =i cu m[-ta, c[ n-ai ]nv[\at matima“. Dasc[lul Chiosea nu era om r[u, dar se nec[jea, pentru c[-l durea inima c`nd vedea c[ nu se silesc copiii la ]nv[\[tur[. El nu era civilizat ca s[ nu-i pese dac[ elevii ]nva\[ sau nu. Pentru el =coala nu era o chiverniseal[, nu se g`ndea la: treci zi, treci noapte, apropie-te leaf[. Nu sta cu ceasornicul deschis pe catedr[ ca nu cumva minutarul s[ treac[ peste semn. La Chiosea, ca la Chiri\[, ca la Stan, lucrurile mergeau altfel; via\a lor era cu copiii din =coal[, nu =tia nici =osea, nici cafe-=antan, nici deput[\ie. Diminea\a buchile, Oftoicu =i Psaltirea, dup[ pr`nz psaltichia. Chiosea avea un pa, vu, ga, di1 care-i ie=ea pe nas cale de o po=t[. De pe la de-alde Chiosea ie=eau dieci de visterie =i calemgii; la de-alde el au ]nv[\at s[ scrie rom`ne=te logof[tul Greceanu, V[c[re=tii, Anton Pan, N[nescu, Paris Momuleanu etc. Acei bie\i d[sc[la=i, care au fost depoziteri limbii =i na\ionalit[\ii noastre, duceau o via\[ zdruncinat[, plin[ de priva\iuni =i de coate-sparte, f[r[ bene-merenti =i f[r[ recompense na\ionale, f[r[ pensii =i parapensii; pl[ti\i ca vai de ei cu un codru de p`ine, tr[iau =i mureau necunoscu\i; f[r[ s[ b[nuiasc[ m[car c[ erau patrio\i, ]mpin=i numai de un instinct bun =i generos, ]=i f[ceau cu sfin\enie datoria, f[r[ s[ aib[ con=tiin\[ de binele ce f[ceau \[rii lor. Ei se delectau mai mult cu citirea ]nt`mpl[rilor lui Alexandru Machedon, care s-a b[tut cu furnicile =i cu p[serile cu ciocu de fier dec`t cu citirea m`niei fiului lui Peleu. Oile, c`inii =i fluierul p[storului ]ntristat al lui V[c[rescu le erau mai dragi dec`t Afrodita =i Bacus a lui Anacreon. Se pomeniser[ de la tat[

1 Gama ]n muzica bisericeasc[ veche.

54 Scrisori c[tre V. Alecsandri

=i de la mam[ rom`ni neao=i din mo=i-str[mosi. Limba =i urechea le spuneau c[ nu erau nici t[tari, nici greci, nici slavi; purtau noble\a neamului ]n inima =i ]n spiritul lor, f[r[ s[ se preocupe de arborele genealogic, nici de f[rtalele de noble\[. Scriau rom`ne=te f[r[ filologie =i f[r[ morfologie, f[r[ s[ =tie dac[ sunt etimologi=ti, foneti=ti sau eclectici; dar scriau cum vorbeau, =i scrisul ]l numeau icoan[, crez`nd c[ el trebuie s[ fie reproduc\iunea esact[ a vorbei; puneau c`t mai pu\ine buchii, ba pe unele le mai aruncau =i pe deasupra ca s[ fac[ economie de timp =i de h`rtie. Unde s[ le dea lor prin g`nd c[ avem dou[ limbi, una ]n gur[ =i alta pe h`rtie, =i c[ trebuie s[ vorbim ]ntr-un fel =i s[ scriem ]ntr-altfel; vorbeau to\i aceea=i limb[. Acum lumea s-a sub\iat, fiecare vorbe=te =i scrie limba sa proprie =i =tie c[ suntem str[nepo\i ai lui Traian. Dar mul\i cred c[ de la venirea acestui ]mp[rat ]n \ar[ p`n[ la sosirea lor ]n via\[ nu s-a mai petrecut nimica pe p[m`ntul rom`nesc; nu ]ncep ]ns[ a socoti to\i tot de la aceea=i epoc[. Unii num[r[ existen\a \[rii de la Regulamentul organic, la care cred c[ au colaborat, fiindc[ au fost chema\i de l-au isc[lit; al\ii, mor\i t[ie\i, nu vor s[ convie ca s[ fi mai fost ceva pe lumea asta ]nainte de patruzeci =i opt; spun =i scriu ]ntruna c[ s-au plimbat pe uli\ele Bucure=tilor cu steaguri =i cu masalale, strig`nd pe: „Tr[iasc[ guvernul provizoriu“, =i c[ erau cei mai de diminea\[ pe c`mpul Filaretului. Pentru al\ii iar calendarul rom`nilor ]ncepe de la ]ndoita alegere a colonelului Cuza, sau din noaptea de 11 februarie; ]=i ]nchipuiesc c[ ei au suit pe Alexandru Ioan I, c[ ei l-au dat jos =i c[ tot ei au adus pe Carol I. Cei mai ]nfoca\i ast[zi nu recunosc de adev[ra\i patrio\i dec`t pe acei care au strigat: „Moarte turcului!“ =i cred c[, de=i n-au fost la b[t[lie, dar c[ f[r[ vitejia lor cea civic[ |ara Rom`neasc[ era pierdut[, umilit[, batjocorit[, t[iat[ de turci =i c[ muscalii ]i =tergeau o bucat[ de p[m`nt =i mai mare. Pentru mul\i politica este intrig[ =i minciun[, nu cred ]n sinceritate =i ]n adev[r, despre\uiesc cuno=tin\a lucrurilor petrecute =i cercetarea evenimentelor ce se preg[tesc. Nu las[ 55 Ion Ghica nimica trecutului, cred c[ ei au f[cut cerul =i p[m`ntul rom`nesc; c[ ei sunt ]nceputul =i sf`r=itul, alfa =i omega. Dar apoi creatorii str[ini! unul se compara cu La Fayette, de=i nu f[cuse pentru Rom`nia nimica care s[ semene cu ceea ce f[cuse generalul francez pentru America; altul, care v`nduse participiuri pe patru galbeni ora =i ]nregistrase zece ani de-a r`ndul colorile =i garniturile cocoanelor la baluri, a=ez`ndu-le ]n ziarul s[u dup[ ordinul coloarei de la putere =i dup[ importan\a subven\iunii, crede c[ el a scos pe rom`ni la lumin[; altul crede c[ ne-a inventat limba =i istoria rom`nilor, d`ndu-se de un fel de Columb, fiindc[ critic[ =i batjocore=te gloriile noastre na\ionale. Ace=ti fructe seci din \[rile str[ine se cred genii, luceferi lumin[tori ]ndat[ ce g[sesc un ad[post sub cerul Rom`niei, =i ei, s[rmanii, nu v[d z`mbirea ce inspir[ rom`nilor care ]n vorbirea lor sarcastic[ i-au poreclit: locuste oloage. Dar s[ ne ]ntoarcem la =coala noastr[ de la Udricani, scoal[ sub albastrul cerului pe prispa bisericii, unde c`nd ploua copiii se ghemuiau ]n odaia \`rcovnicului jos pe c[r[mizi, sau ]n clopotni\[; citeau =i scriau pe genunchi =i pe br`nci. Prinprejurul bisericii, ]n mahala, pintre livezile de meri, de peri =i de duzi, se z[reau vreo zece-cincisprezece ]nveli=uri cu strea=in[ ie=it[ ca o umbrel[, sub care locuiau c`\iva cavafi, croitori, i=licari =i cojocari; ace=tia, c`nd plecau la pr[v[lie, ]=i trimiteau copiii la dasc[lul Chiosea, ca s[ nu =treng[reasc[ pe uli\[ =i ca s[ ]nve\e s[ cananarchiseasc[, s[ \ie ison c`nt[re\ilor din stran[, s[ citeasc[ Apostolul, s[ zic[ Tat[l nostru =i Crezul =i s[ mearg[ de-a-nd[r[tele cu sfe=nicul ]ntr-o m`n[ =i cu c[delni\a ]n cealalt[, dinaintea preotului c`nd ie=ea cu sfintele daruri. Le pl[teau ce pe ap[ nu curge; dasc[lul Stan, de exemplu, cel mai bine pl[tit din to\i, avea c`te dou[zeci de parale1 de copil pe lun[ =i mai avea =i la biseric[ tain de m[lai, de fasole =i de lemne. Din acele =coli ]=i recrutau bisericile preo\i =i c`nt[re\i, acolo boierii c[utau b[ie\i pe care ]i luau ]n cas[ pe procopseal[,

1 40 bani, sau 4 lei 80 bani pe an (n.a.).

56 Scrisori c[tre V. Alecsandri de acolo a ie=it Chiru de la biserica Enii, Dumitrache Bondoliu, tata r[posatului vl[dic[ Calistrat, Unghiurliu de la S[rindar, Costache +tirbu de la Sf. Ioan de l`ng[ pu=c[rie =i Petre Efesiu, care mai ]n urm[ a ajuns c`nt[re\ ]n strana din dreapta la Patriarhie. Acolo au fost da\i la ]nv[\[tur[ Anton Pan, Petrache N[nescu, Nicolae Alexandrescu, Paris Momuleanu, Marin Serghiescu etc. Pe Nicolae Alexandrescu, cum l-a auzit Grigorie Ghica, l-a luat ]n cas[, ]l plimba cu d`nsul noaptea ]n butc[ dinainte, de-i c`nta c`ntece de lume. C`nd Grigorie Ghica s-a f[cut domn, Nicolae Alexandrescu a ajuns cafegi-ba=a. Pe Marin Serghiescu l-a luat Alecache Villara c`nt[re\ la Biserica Negustorilor, l-a primblat cu d`nsul pe la Petersburg, cu Regulamentul; dar mai pe urm[, molipsindu-se de boala patriotismului, a fost arestat cu Mitic[ Filipescu, cu Nicolae B[lcescu =i cu Telegescu, trimis la ocn[, unde =i-a sp[=it p[catele =apte ani, p`n[ c`nd a venit de l-a scos revolu\ia din patruzeci =i opt, ca s[-i procure dulcile fericiri ale unei proscrip\iuni de zece ani. El a fost cunoscut mai mult sub numele de Marin Na\ionalu. Vod[ Cuza ]l iubea, ]l avea adesea la mas[ =i-l m`ng`ia cu numele de mo= Marin. C`nd a venit ]n Bucure=ti dasc[lul Laz[r, b[ie\ii de la Udricani, de la Sf`ntu Gheorghe, de la Col\ea =i de la toate bisericile, au golit acele =coli =i au alergat la „Sf`ntu Sava“ cu Petrache Poenaru, cu Eufrosin Poteca, cu Simion Marcovici, cu Pandele, cu Costache Moroiu =i cu mul\i al\i tineri din =coala greceasc[; mai ]n urm[, unii au fost trimi=i ]n str[in[tate la Pisa, la Viena, la Paris =i s-au ilustrat ca profesori =i ca ]nal\i func\ionari, al\ii s-au f[cut c`nt[re\i; Anton Pan a devenit Anton Pan, =i cei mai mul\i s-au ad[postit prin cur\ile boiere=ti ca gr[m[tici, v[tafi de curte, stolnici, tr[ind pe bere =i pe m`ncare f[r[ grij[ de ziua de m`ine; c`nd puneau m`na pe c`te o para, o b[teau la t[lpi pe must, pe c`rna\i, cu l[utari la Filaret. Ziua aveau, n-aveau de lucru, dar seara, c`nd era lun[, r[sunau mahalalele de serenade; ]nv[\au fetele s[ c`nte din chitar[ mar=ul lui Napoleon =i din gur[ pe +eine-Minca. 57 Ion Ghica

Anton Pan, N[nescu =i Chiosea-fiul erau veselia gr[dinilor lui De=liu, lui Pan[ Breslea =i lui Giafer; Iancu al Rali\ii Muruzoaiei, B[rbucic[ al Ti\ii V[c[reaschii, fra\ii B[rc[ne=ti, Costache Faca =i al\i tineri din lumea mare nu puteau f[r[ d`n=ii. N[nescu, crescut de Ghicule=ti, a fost v[taf de curte, v[taf de sp[t[rie, judec[tor de tribunal =i a murit ]ngrijitor la Spitalul Br`ncovenesc. C`nta bine din vioar[; elev al lui Dimitrache, el compunea c`ntecele l[utarilor din Scaune. Lui ]i datorim pe: Ah! iubito, cale bun[, Dar te rog nu m[ uita...... Ra\a ici, ra\a colea, Rata pa=te papura...... Inima mea multe are Culese dup[-nt`mplare...... Pom eram eu, pom...... Ard[-\i rochi\a pe tine Cum arde inima-n mine...... Jup`ne povarnagiu...... Ah! amor, amora=, Vede-te-a= c[lug[ra=...... F[-te om de lumea nou[, S[ furi clo=ca de pe ou[...... Piatr[ de-ai fi, te-ai desface +i la mine te-ai ]ntoarce...... Frunz[ verde =-o lalea, N-am cu\it c[ m-a= junghia...... Cine la amor nu crede N-ar mai c[lca iarb[ verde...... 58 Scrisori c[tre V. Alecsandri

C`nd coconi\ele ]ncepuser[ s[ ]ndruge fran\oze=te cu: „Bonju“1, „Chesche vu parle franse, munsiu“2, „Bon sua“3 =i „Alivoa“4, N[nescu, ]n colabora\iune cu Costache Faca =i cu Costache B[l[cescu, au f[cut satira:

Ah! ma =er, s[-mi vezi mantela Mai sublim, mai lucru fen, C-o dublur[-nfrico=at[ +i fa\a amur san fen.

Unghiurliu =i Chiosea-fiul au fost cei mai mari c`nt[re\i ai bisericilor din Bucure=ti. Venirea unei trupe de oper[ i-a f[cut s[ vaz[ ]n arta muzical[ orizonturi despre care nu aveau nici o idee p`n-aci; impresiunea produs[ asupra lor de operele lui Mozart =i ale lui Rossini a fost at`t de mare, ]nc`t n-au mai putut s[ c`nte nici Cheruvic, nici Chinonic, f[r[ s-o dea pe La ci darem la mano din Don Juan =i Una voce poca fa din B[rbierul. }ntr-o duminec[, la liturghie, scandal mare la S[rindar. Epitropul, om evlavios, recunoscuse ]n Domnul Domn Savaot aria Voyez sur cette roche! din Fra Diavolo. Pe l`ng[ grupul Anton Pan, N[nescu, Chiosea =i Unghiurliu, unul =i nedesp[r\it, se lipise un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu pletele de \`rcovnic; se introdusese ]n societatea acelor diletan\i f[c`ndu-le tot felul de misiuni; =tia unde se g[sea pelinul cel mai bun =i unde se frigeau „trandafirii“ cei mai gusto=i; ]l f[ceau haz fiindc[ era plin de originalitate, de duh =i de veselie. Acela era t`n[rul Filimon, care, de=i aspirant la preo\ie, dar =tia pe Arghir pe de rost din scoar\[ p`n[-n scoar\[. }ndat[ ce Iancu V[c[rescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pan f[ceau o poezie, a doua zi el o =tia pe dinafar[; c`nta din memorie, =i foarte bine, toate ariile operelor italiene jucate ]n sala „Sl[tineanu“. }ntr-o vreme a izbutit chiar s[ fie

1 Bonjour (n.a.). 2 Est-ce que vous parlez français, monsieur? (n.a.) 3 Bonsoir (n.a.). 4 Au revoir (n.a.).

59 Ion Ghica admis corist ]n trupa madamei Carl, mai ]n urm[ l-am g[sit flautist ]n orchestr[, =i c`nd Papa Nicola, dup[ nobilul obicei al impresarilor, ]ncetase pl[\ile arti=tilor =i-i l[sase muritori de foame pe strade, Filimon a trebuit s[-=i caute asisten\a ]ntr-un alt izvor; =i-a pus alt[ coard[ la arc, a p[r[sit flautul =i a apucat condeiul, s-a f[cut foiletonist la ziarul Na\ionalul. }n colec\iunea acelui jurnal, ]n numerile 2, 3, 4 =i 5 din anul 1858, ]n numerele 8, 14, 16, 30, 74 =i 91 din 1859, =i ]n numerele 11, 14, 79, 82, 85, 89, 90, 94, 96, 97, 98 din 1860, g[se=ti o serie de articole teatrale care dovedesc un spirit cultivat, analitic =i serios =i o cuno=tin\[ ad`nc[ de =tiin\[ muzical[. Critica lui era plin[ de dreapt[ judecat[ =i de bun[voin\[; el critica f[r[ patim[, f[r[ interes =i f[r[ venin; critica ca s[ ]ndrepteze, iar nu pentru ca s[ descurajeze; articolele lui erau pline de ]nv[\[tur[ =i de pove\e bune =i folositoare; scopul lui era s[ ]ndemne pe arti=ti =i s[ formeze gustul publicului. }n acela=i ziar po\i citi ]n anul 1859, ]n numerele 77, 78, 80, 81, 83, 84, 85, 86, 87, 89, 90, 92, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 102, 103, 105, 106, 107, 108, 109 =i, din 1860, numerele 1, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 13, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22 =i 23, seria interesantelor foiletoane intitulate Trei luni ]n str[in[tate, o descriere de c[l[torie plin[ de spirit =i de impresiuni juste. }n numerele 43, 46, 52, 80, 81 =I 84 din acela=i an, se g[sesc de d`nsul mai multe nuvele foarte bine alese; dar el a ]mbog[\it literatura rom`n[ cu dou[ scrieri de un adev[rat merit: Slujnicarii =i Ciocoii. Aceste dou[ opere ale lui Filimon nu sunt ni=te roman\uri ]n care s[ se desf[=ure peripe\iile unei intrigi; ele sunt mai mult o colec\iune de tablouri adev[rate =i vii ale obiceiurilor =i moravurilor noastre din epoca de tranzi\iune. Prologul cu care ]ncepe cartea intitulat[ Ciocoii este un studiu psihologic, =i scrierea ]n totalitatea ei o psihologie de care s-ar m`ndri un La Bruyere =i un Theophil Gauthier. Filimon ne spune c[ s-a primblat mult timp cu aceast[ din urm[ a lui scriere ]n buzunar, c[ut`nd un Mecena s[ i-o dedice; 60 Scrisori c[tre V. Alecsandri s-a uitat la boier =i nu l-a g[sit demn, a trecut pe l`ng[ negustorul c[m[tar =i nu l-a b[gat ]n seam[; dar c`nd s-a lovit piept ]n piept cu ciocoiul, a strigat f[r[ voia lui: „Iat[ omul!“ =i-l salut[ astfel: „Acestor luceferi ai vi\iului, cari au m`ncat starea st[p`nului =i s-au ridicat pe ruinele acelora cari nu i-au l[sat s[ moar[ de mizerie, acelora cari sunt putregaiul =i mucegaiul ce sap[ temelia casei, cari au furat cu sfan\ul din func\iunile cele mici =i cu miile de galbeni din cele mari, cari acum =i-au cump[rat mo=ii =i palaturi =i stropesc cu noroi pe f[c[torii lor de bine dedic scrierea mea“. Filimon, care a cunoscut toate celebrit[\ile cur\ilor boiere=ti: pe Tudor Ciol[nescu, v[taful de curte al banului Grigore B[leanu, pe Gheorghi\[ Ma\e-Goale de la Filipescu Buzatu, pe Neagu Chioftea al banului Constantin B[l[ceanu, pe St[nic[ G[van din curte de la Modroganu, pe Zamfir Plosc[ de la Isac Rallet, pe Gheorghi\[ de la arma=u Manu, pe Ilie Sgabercea de la Vulpe; el, care a studiat =i a urmat dezvoltarea ciocoiului =i a cercetat sub toate fazele aceast[ clas[ cu scalpelul spiritului s[u investigator, ne zice c[: „Nimic nu este mai periculos pentru un stat dec`t de a da fr`nele guvernului ]n m`inile acestor parveni\i, care din etatea de dou[zeci de ani =tiu cum s[ fure clo=ca de pe ou[ f[r[ ca ea s[ c`r`ie“. +i mai la vale: „Ciocoiul ]=i creste copiii cu slugile p`n[ ]i aduce ]n gradul cel mai ]nalt de corup\iune, =i atunci ]i trimite ]n Fran\a. Ciocoiul =i puiul de ciocoi nu se pronun\[ definitiv pentru nici o doctrin[ politic[, ca s[ poat[ esploata toate doctrinele. Patriotismul, libertatea, egalitatea, devotamentul =i toate virtu\ile cet[\ene=ti sunt vorbele care-i serv[ de trepte ale sc[rii pe care se suie“. Dar scopul acestei epistole nu este de a face analiza ]nsemnatelor scrieri ce ne-a l[sat Filimon, nici de-a esplica pe eroii s[i. Cine voie=te s[-i cunoasc[ n-are dec`t s[ citeasc[ vol. II =i vol. III al Revistei rom`ne =i s[ se uite la c[l[re\ii cei m`ndri =i la cucona=ii r[sturna\i ]n dro=ti =i ]n cale=ti la =osea, =i va recunoa=te =i pe v[tafu Dinu P[turic[, =i pe postelnicu 61 Ion Ghica

Tuzluc, =i pe Costea Chioru cu toate progeniturile lor. C`t pentru cucoana Duduca, de-o fi =i mai tr[ind, dar n-o mai cuno=ti. Alifia v`n[t[ cu care se ungea seara, albu=ul de ou, abuzul de c[r[mid[ ars[ stropit[ cu ap[ de salc`m =i ap[ de pelin cu care-=i ]ntindea pieli\a, buretele muiat ]n ap[ de castrave\i cu care-=i scotea petele, dresul, sulimanul =i rumeneala cu care se v[psea, gogo=ile de ristic =i plasturi negri cu care-=i ]mbina spr`ncenile =i-=i punea murse =i zbenghiuri au tras largi =i ad`nci brazde pe obrajii ei; zb`rciturile cad una peste alta ca valurile unei m[ri tulburate, =i pleoapele vinete care-i ]ncadreaz[ ochii cei ro=ii n-ar mai face pe bietul Iordache Calemgiu, fiul c[pitanului Gheorghe Basma de la dorob[n\ie, s[ c`nte pe:

r³yon jÊV mon bl¼mmà ³làr¬n1 ba cred c[ de-ar mai tr[i i-ar striga: „Retro, Satano!“2 Lui Filimon ]i pl[cea traiul bun; amicii s[i ]l porecliser[ m[lai mare, fiindc[ m`nca bine. C`nd vorbea de bucate, i se umplea gura, =i defectul ce avea la vorb[ disp[rea c`nd pronun\a:

Icre proaspete cu l[m`ie de Mesina, M[sline dulci de Tesalia, Icre de chefal, Marinat[ de stacoji.

}i pl[cea cu deosebire ciorba de =tiuc[ fiart[ ]n zeam[ de varz[ acr[ cu hrean, iacniile =i plachiile, crap umplut cu stafide, curcan cu varz[ umplut cu castane =i purcel fript, dac[ era ]ntreg. C`nd era la c`te un ziafet, ]=i sufleca m`necile, =i iat[ cum frigea mielul: ]l ]njunghia, ]l spinteca, ]i scotea p`ntecele, ]l cosea la loc =i-l acoperea cu pielea, dup[ aceea ]l b[ga ]ntr-o groap[ plin[ de jeratec cu curpeni de vi\[-s[lbatec[, unde-l l[sa p`n[ c`nd pocnea ca un tun; atunci ]l scotea, ]l ]nv[lea ]ntr-o p`nz[ =i-l ungea c-un fel de sal\[ inventat[ de d`nsul,

1 Arunc[... lumina mea, o privire vesel[. 2 }napoi, Satano!

62 Scrisori c[tre V. Alecsandri f[cut[ cu vin amestecat cu usturoi pisat =i cu b[c[nii, cu l[m`ie =i cu sare, =i te poftea la mas[ f[r[ cu\it =i f[r[ furculi\[, =-apoi s[ nu-\i fi lins degetele. Nici repauzatul Homer, buc[tarul buc[tarilor, nu =tia s[ dea o friptur[ mai bun[. Filimon avea un caracter bl`nd, vesel, pl[cut =i nep[s[tor; ]ntristarea nu s-a lipit de d`nsul dec`t o singur[ dat[, atunci c`nd =i-a ]nchipuit c[ bunul =i scumpul s[u amic Millo a voit s[-l parodieze ]n rolul Paracliserului din Florica lui Alecsandri. }ntr-o zi ]l ]nt`lnesc pe strad[; din vorb[ ]n vorb[, ]mi spune c[ sufere de piept; eu, av`nd ]naintea mea un om c`t un munte, nalt, gros =i rumen la fa\[ mi-a venit s[ r`z =i l-am tratat de ipocondru; dar peste trei s[pt[m`ni, nemaiv[z`ndu-l pe la mine, trimit s[-l ]ntrebe de s[n[tate =i mi se r[spunde c[ era greu bolnav ]n a=ternut; m-am dus s[-l v[d, dar c`nd am intrat ]n camera unde z[cea nu l-am mai cunoscut, at`t era de schimbat. Peste trei zile aveam durerea a-i ]ntov[r[=i r[m[=i\ele la ultimul loca=. Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, ]ndatoritor, totdeauna vesel =i voios, totdeauna mul\[mit cu pu\inul ce c`=tiga prin munca =i talentul s[u; caracter independent, nu s-a c[ciulit niciodat[ la nimeni; ura =i despre\uia lipsa de demnitate =i lingu=irea; modest p`n[ a ro=i c`nd auzea laude pentru scrierile lui, n-a b[nuit niciodat[ c[ era un scriitor de mare merit. Literatura a pierdut ]n el pe unul din luceferii s[i. Ion Ghica

63 Ion Ghica VI* DIN TIMPUL ZAVERII

Ghergani, septembrie 1880 ubite amice, I„De ce-mi scrii a=a de rar?“ ]mi ziceai mai deun[zi, vorb[ foarte m[gulitoare c`nd ]mi vine de la tine; dar =tii tu de c`te ori leap[d condeiul din m`n[ p`n[ ce nimeresc ceea ce trebuie s[ zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat; despre un om pe care l-am cunoscut, de care s-a vorbit sau pe care l-am g[sit ]n drumul vie\ii mele fie ]ntr-o direc\iune, fie ]ntr-alta; de c`te ori rup foi ]ntregi, fiindc[ nu g[sesc ]n memoria mea, sau ]n ]nsemn[rile mele =tiin\ele ce-mi trebuiesc pentru elucidarea faptelor ce voiesc s[-\i povestesc? Mie nu-mi este iertat s[ scriu dec`t numai atunci c`nd pot spune un adev[r; =i a cunoa=te adev[rul =i a-l spune nu e lucru lesne, mai ales c`nd ]n chestie se amestec[ =i pu\in[ politic[. Lordul Possomby zicea pe patul mor\ii: „Ce anevoie este a spune adev[rul! Chiar ]ntr-acest moment, c`nd s[ m[ ]nf[\i=ez ]naintea ]naltului judec[tor, mi-e greu s[ spun tot adev[rul!“ La noi cum s[ te luminezi asupra celor petrecute pe la ]nceputul secolului? B[tr`nii care =tiau au disp[rut =i dispar c`te unul; cei tineri nu =tiu, sau dac[ =tiu, =tiu r[u; scrieri contimporane avem foarte pu\ine sau nicidecum. }nainte vreme tot se mai g[sea din timp ]n timp c`te un boier, c`te un logof[t, un Ureche, un Costin, un Neculcea, un Greceanu, uricari, letopise\i =i cronicari istoriografi, care ]nregistrau zi cu zi, or[ cu or[ cele ce se petreceau ]n timpul lui Grigorie Ghica, lui Cantemir, lui Br`ncoveanu etc., vezi c[ pe-atunci nu erau cluburi, pres[, bulevard =i gr[dini cu c`nt[ri =i ]nc`nt[ri, mai scriau oamenii =i de ur`t; de atunci, pas de mai g[se=te ceva

* }n edi\ia de baz[, scrisoarea e precedat[ de epistola a V-a: Alecsandri c[tre Ion Ghica. Vasile Porojanu.

64 Scrisori c[tre V. Alecsandri p`n[ mai acum dou[zeci de ani, de c`nd avem Monitorul pentru fapte =i ziarele pentru aprecieri; dar =i Monitorul nu le ]nregistreaz[ toate, nici nu le scrie cum sunt; iar ziarele, unele sunt albe =i altele ro=ii, unele ]njur[ ce celelalte laud[ =i viceversa. Tot ce este bun, frumos, patriotic =i sublim pentru unele este r[u, ru=inos =i infernal pentru celelalte. Spune-mi dac[, atunci c`nd le-ai citit pe toate, mai =tii ce s[ crezi despre oamenii care i-ai v[zut sau despre evenimentele la care ai asistat. Dup[ unele, omul sau faptul despre care vorbe=te este un om de geniu, un patriot model, un cet[\ean mare, o virtute, faptele lui – sublime; dup[ altele nu e dec`t un prost, un tr[d[tor, un mizerabil. N-ai admirat adesea ]nlesnirea cu care vorbesc =i scriu unii oameni, =i nu te-ai ]ntrebat: de unde lor aceasta, c`nd ]i =tii cine sunt =i ce sunt? Ei, =tii care e secretul talentului lor? Este c[ pot spune =i scrie tot ce le vine la gur[ =i sub condei, =i verzi, =i uscate; vorbesc =i scriu f[r[ s[ se g`ndeasc[, nu cred ceea ce spun, nici ceea ce scriu; singura lor preocupare este de a face efect asupra galeriei sau de a-=i ]ndeplini ]ndatorirea ce au luat c[tre patronii lor; ]n\elegi c[ poate scrie cineva mult =i bine c`nd cugetul ]i permite s[ ]mbrace oamenii cum ]i place =i cum ]i vine mai bine la socoteal[, c[ poate lesne s[-i arate pe unii frumo=i, chipo=i =i pl[cu\i =i pe al\ii tic[lo=i =i mizerabili. Eu, dac-a= face a=a, tot mi s-ar p[rea c[-mi sun[ la urechi ca un Mane Tekel Fares cuvintele: „Iat[ cum scrii tu istoria“. Ce vrei, sunt sfiicios =i mi-ar cr[pa obrazul de ru=ine c`nd, l[ud`nd sau critic`nd pe un om sau un fapt, s-ar putea scula cineva s[-mi zic[: „Nu este adev[rat“. Mai zilele trecute v[d numele meu tip[rit ]ntr-o foaie; am curiozitatea s[ o citesc ca s[ aflu =i eu ce-i gre=isem de m[ batjocorea; era vorba de o epistol[ ce-\i adresasem =i m[rturisesc c[ eram emo\ionat; credeam cine =tie ce, c[ eram c[zut ]n vreo eroare, c[-\i relatasem vreun neadev[r; dar m-am lini=tit c`nd am v[zut c[, fiind vorba de ceea ce-\i spuneam despre 65 Ion Ghica b[t[lia de la Calafat din anul 1828, unde rom`nii au luat turcilor 400 de care ]nc[rcate cu zaherea, redactorul m[ trata de mincinos, nimic mai pu\in, pentru c[ era, zicea el, cu neputin\[ ca turcii s[ fi avut acolo at`ta zahar. }n ne=tiin\a sa de limb[, m[re\ul =i r[zboinicul redactor confunda zaherea, cuv`nt turcesc, dar adoptat ]n limba noastr[ de c`nd cu turcii, precum de la Petru =i de la Caterina, de c`nd cu muscalii, s-a adoptat =i echivalentul s[u proviant, cuvinte care am`ndou[ ]nsemneaz[ proviziune de hran[. Precum vezi confunda zahareaua, adic[ f[in[, pesme\i, pastram[, unt, sare, orz etc., cu zah[rul, dulcea substan\[ ce punem ]n cafea sau ]n ceai, cuv`nt luat de la greci, care =i ei poate ]l luaser[ din alte limbi de unde =i arabii au luat pe zakair al lor. |in mult, dar foarte mult, a nu-\i spune dec`t ceea ce a fost =i a=a cum a fost. Mai bine trec cu t[cerea sau ]mi fr`ng pana dec`t s[ laud vitejiile =i virtu\ile unui om care n-a fost dec`t o sec[tur[, sau s[ ]nnegresc pe cineva pentru c[ nu mi-au pl[cut ochii s[i, sau pentru c[ ai mei nu au avut norocirea s[-i plac[ lui. Este =i p[cat a pune pe lume s[ citeasc[ ceea ce n-a fost. Un turist care a petrecut c`teva s[pt[m`ni ]n Bucure=ti se de=teapt[ peste c`teva zeci de ani =i vrea s[-=i pl[teasc[ datoria de recuno=tin\[ pentru ospitalitatea ce primise; apuc[ condeiul de coad[ =i spune, coloane ]ntregi, c[ d-l X... era un om de spirit, ]nv[\at, plin de talent, model de devotament =i de patriotism; c[ mo=tenise toate virtu\ile cere=ti =i p[m`nte=ti de la mo=ii =i str[mo=ii lui; pe c`nd s[rmanul om nu era dec`t un prost, n[scut =i crescut ]n p[cate, ciocoi ca to\i ciocoii, slug[ plecat[ generalilor, pa=ilor =i domnilor; ]ng`mfat cu numele unei familii respectabile, cu care unul dintr-ai s[i fusese odinioar[ aliat prin c[s[torie. Tat[-s[u, mo=u-s[u, buni =i str[buni, to\i ciocoi z[ca=i =i r[i, slugi plecate tuturor puternicilor =i tuturor fanario\ilor. Ce vrei, tr[im ]ntr-o epoc[ de camaraderie.

66 Scrisori c[tre V. Alecsandri

„Nul n’aura de l’esprit que nous et nos amis.“ Ce ar zice Moliere dac-ar tr[i s[ vaz[ cum oamenii de ga=c[ se t[m`ie =i se canonizeaz[ ]ntre d`n=ii pentru cea mai mare glorie a istoriei? Ce vrei? Progres! Dar s[ l[s[m =i s[ venim la coresponden\a noastr[. Fii sigur, amice, c-or putea g[si epistolele mele proaste, nes[rate, lipsite de apre\ieri ad`nci, lipsite de sim\ politic, f[r[ idei ]nalte =i patriotice, proz[ =i stil anevoie de ]nghi\it, dar niciodat[ nu le vor putea g[si al[turi cu adev[rul. S[-\i povestesc ast[zi ceva din vremea zaverii =i de c`nd cu Grigorie-vod[ Ghica =i cu Ioni\[ Sturdza-vod[, istorii pe care cele mai multe le-am auzit de la episcopul Ilarion, un amic al r[posatului tat[-meu =i un confident al cuget[rilor lui Tudor Vladimirescu. S[ nu te a=tep\i ]ns[ la o istorie sau la o biografie a acestor oameni; de voi pomeni uneori de d`n=ii, ca unii care au jucat un rol mare ]n destinele Rom`niei, o voi face-o numai ]ntr-un mod incidental. Dar cum s[ fac ca s[ fiu clar =i scurt?... Armeaz[-te dar cu r[bdare! c[ci tu e=ti de vin[ c[ mi-ai zis s[-\i scriu. Pe la anul 1818, Caragea fugise ]n Austria, precedat de multe milioane luate din \ar[; =i Calimah era mazilit pentru multele esac\iuni =i prevarica\iuni, care ]ntr-at`t aduseser[ poporul la desperare, ]nc`t r[bd[torii t[t[r[=eni strigau cu ne]ncetare: „Jos Calimah!“ Pe-atunci, ]n mahalalele la=ului nu se pomenea picior de ovrei. A=a am`ndou[ tronurile Rom`niei erau vacante =i Poarta avea s[ numeasc[ doi domni deodat[. Numirea de Bogdan-beg =i de Iflak-beg era dandana mare la |arigrad, c[ci to\i solii cu to\i dragomanii =i cu to\i secretarii lor se puneau ]n mi=care zi =i noapte, pe ap[ =i pe uscat, alerg`nd =i intrig`nd care mai de care s[ sus\ie pe favoritul s[u. Lupta era totdeauna cr`ncen[. De ast[ dat[, ambasada ruseasc[ era st[p`n[ pe situa\iune; de ast[ dat[, Rusia nu avea pe nimeni s[ i se ]mpotriveasc[, c[ci ]mp[ratul Alexandru era eroul 67 Ion Ghica timpului, era iubit =i m[gulit de to\i suveranii =i de toate guvernele, pentru concursul s[u ]n contra lui Napoleon; era temut pentru numeroasele o=tiri din Europa =i din Asia. Monarhii ]l considerau to\i ca pe st`lpul cel mai puternic al edificiului politic =i al ordinii sociale, =i popoarele ]l aveau ca pe cel mai liberal dintre potenta\i, pe c`nd turcii erau pu=i la indice ca barbari =i ca ap[s[tori cruzi ai cre=tin[t[\ii. De=i boierii din Valahia ceruser[ printr-un arzmahzar s[ li se dea domn p[m`ntean =i chiar recomandase pe b[tr`nul, Priscoveanu din Craiova, dar Poarta, ced`nd cerin\elor baronului Strogonof, a trimis pe Alexandru Su\u domn ]n |ara Rom`neasc[ =i pe Mihai Su\u, fiul lui beizadea Grigorie =i al Catinc[i Dudescu, domn ]n Moldova. Familia Su\e=tilor fusese mai ]nainte vreme considerat[ ca devotat[ Fran\ei, dar de la decapitarea lui beizadea Alecu1, pentru rela\iunile sale cu generalul Sebastiani, trecuse cu totul ]n partidul rusesc, singurul puternic atunci ]n Constantinopol. Grecii erau poporul cel mai luminat din tot Orientul, aveau oameni ]nv[\a\i, erau singura na\ionalitate din Imperiul otoman cunoscut[ ]n Europa, aveau =coli ]n toate ora=ele =i ]n toate insulele; acele de la Chio, de la Kidonia =i din Bucure=ti dob`ndiser[ o adev[rat[ celebritate; clerul ortodox din toat[ Turcia era compus numai din preo\i =i de c[lug[ri greci; averile m[n[stire=ti din Principate erau toate pe m`inile lor; aveau comercian\i =i bancheri mari =i boga\i ]n toate porturile; marina lor de comer\ rivaliza cu marina italian[ =i cu marina francez[. Corai, Comita, Vardalah =i mul\i al\i eleni=ti se puseser[ ]n rela\iune cu to\i ]nv[\a\ii Europei. Prin lucr[rile lor literare asupra vechilor autori clasici c`=tigaser[ cauzei grece=ti toate spiritele universit[\ilor =i academiilor, c`=tigaser[ inimile tuturor ]nv[\a\ilor =i ale ]ntregei tinerimi =colare. Grecilor li se putea vorbi de na\ionalitate, iar lor li se putea zice s[ se scoale pentru na\ie =i libertate, pe c`nd celorlalte popula\iuni ale Turciei, cufundate ]n cea mai ad`nc[ ignoran\[, care nu aveau nici o

1Tata doamnei Mavru =i al lui Costache Su\u (Su\icu) (n.a.). 68 Scrisori c[tre V. Alecsandri no\iune despre originea =i na\ionalitatea lor, bulgarilor, bosniacilor, arn[u\ilor etc., care se credeau =i se ziceau to\i greci, fiindc[ erau de ritul ortodox zis grec, nu li se putea vorbi dec`t de biseric[ =i de persecu\iunile turcilor, lor li se zicea s[ se scoale pentru religie, pentru credin\[ (zavera). Poetul Riga, fostul secretar al lui Alexandru-vod[ Ipsilante, ]n unire cu Scufa, un negu\[tor epirot din Odesa1, cu profesorul Santo farmazonul =i cu arhimandritul Diceu, ]nfiin\ase o societate secret[ cu numele de Eterie (tov[r[=ie), nume modest, care nu b[tea la auz =i nu putea s[ dea b[nuieli turcilor, c[ci erau obicinui\i cu cuv`ntul eterie ]n porturi =i ]n insule, unde grecii aveau mul\ime de asocia\iuni de comer\. }mprejur[rile erau favorabile pentru dezrobirea Greciei, c[ci puteau s[ se serve la lupt[ de toate na\ionalit[\ile Imperiului otoman. Eteria era format[ dup[ tipul vechilor fr[\ii, ¥deljopoieiV =i ¥deljopoih to° (fra\i f[cu\i), turce=te carda=l`c, uzitate ]n tot Orientul =i mai ales ]n Albania. La noi, b[rba\ii se ziceau fra\i de cruce =i femeile surate. Acei cari se prindeau fra\i de cruce mergeau ]n biseric[ ]mbr[ca\i ]n haine de s[rb[toare, =i acolo, la u=a altarului, se ]n\epau fiecare cu ac la bra\, p`n[ scotea o pic[tur[ de s`nge, pe care celalalt o lua cu limba; schimbau armele unul cu altul =i pronun\au cuvintele: „Via\a ta a mea =i sufletul t[u al meu“. Jur[m`ntul eteri=tilor era a sacrifica familie, avere =i via\[ pentru libertatea patriei =i supunere oarb[ ordinelor comitetului. Lozinca sau parola de recunoa=tere ]ntre so\i era cuv`ntul tsaroÐci (opinc[), la care celalalt r[spundea palouƒi (par), =i comitetul central se numea ¥rch (cap). Dar cine era acel ¥rch, acel cap? Nimenea nu o =tia, =i poate c[ nici nu exista. Se l[sa ]ns[ s[ se cread[ c[ era Capo D’Istria, favoritul ]mp[ratului Alexandru I al Rusiei, ba mul\i credeau c[ era chiar ]nsu=i ]mp[ratul.

1Rud[ de aproape cu doamna Petrovici Armas, n[scut[ Scufa (n.a.).

69 Ion Ghica

Dup[ moartea lui Riga, esecutat de turci la Belgrad la 1815, propaganda Eteriei a mers ]nainte, dar nu =i-a luat adev[rata ei dezvoltare dec`t pe la 1818, ]n urma numirii lui Alexandru =i Mihail Su\u la tronurile Principatelor. Iat[ ]mprejurarea care a dat un mare credit acestei societ[\i ]n Principate: unul din apostolii ei, anume Galatis, trimis s[ fac[ prozeli\i printre grecii din Rusia, de-abia ajuns la Odesa, a fost arestat de poli\ie, dar peste c`teva zile s-a eliberat, d`ndu-i-se 20 galbeni cu ]ndemnul de a trece peste hotar. Ajuns la Ia=i, fu chemat la consulatul rusesc; se credea pierdut, c`nd, ]n marea sa mirare, consulul ]i pune ]n m`n[ 5.000 de lei, zic`ndu-i c[ acei bani erau din partea ]mp[ratului. Aceast[ ]mprejurare, adev[rat[ sau inventat[ de Galatis, al[turea cu atitudinea lui Domnando =i a nepotului lui Capo D’Istria, Gheorghe Leventi, am`ndoi ]mpiega\i ai consulatului rusesc, a dat o mare crezare =oaptelor c[ ]mp[ratul era capul Eteriei (Ò ¥rcÓ), =i dintr-acest moment n-a mai r[mas ]n spirite ]ndoial[ c[ Rusia proteja Eteria =i c[ voia r[scularea ]n contra turcilor. De atunci propaganda a ]nceput a face prozeli\i f[r[ sfial[ ]n Principate. Apostolii cei mai activi erau ]n Ia=i Teodor Negris, secretarul fostului domn Calimah, Anagnostopolu =i Lasanis, iar ]n Bucure=ti, c[minarul Sava, c[pitanul Ghiordache Olimpie =i Gheorghe Leventi. Nicolae Ipsilante, fiul lui Constantin-vod[ =i nepotul lui Alexandru-vod[, unul din afilia\i, c[utase s[ trag[ =i pe frate- s[u Alexandru, general ]n armata ruseasc[ =i adiutant ]mp[r[tesc, dar acesta nu primise, ar[t`nd pericolele unei asemenea ]ntreprinderi f[r[ un ajutor puternic dinafar[. Mai ]n urm[, ]ns[, g[sind prilej s[ vorbeasc[ cu Alexandru I despre starea mizerabil[ a grecilor =i de ajutorul ce ei a=teptau de la Rusia, ]mp[ratul i-ar fi zis: „Fac[-se o r[sculare ]n Grecia =i cazacii mei se vor duce s-o ajute“. Se crede c[ numai ]n urma acestor cuvinte, Alexandru Ipsilante s-a hot[r`t, la 1819, s[ intre ]n Eterie =i s[ devie =eful ei militar. 70 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Al[turi cu Eteria mai lucra =i o alt[ societate, care acoperea oarecum ]n ochii turcilor pe cea secret[; aceasta este Societatea culturii (Õ ¼ƒpàidentiƒÒ ¹tairei), al c[rei scop era ]nfiin\area de =coli alilodidactice sau lancasteriene ]n \[rile grece=ti. }nv[\[torii pentru aceste =coli se luau numai dintre eteri=ti =i misiunea lor principal[ era de a propaga r[scularea ]n contra turcilor. Astfel format[, aceast[ societate ajunsese la 1820 s[ numere 200.000 de tovar[=i. O fi fost sau n-o fi fost cu =tirea guvernului rusesc sau a ]mp[ratului Alexandru, adev[rul ]ns[ este c[ era foarte ]ncurajat[ la Ia=i =i la Bucure=ti de consulatul rusesc, prin secretarul s[u Domnando =i prin dragomanul Leventi, am`ndoi tineri greci din insulele Ionice, elegan\i, amabili, cu spirit =i capabili de a ]nv`rti deodat[ intrigile politice =i intrigile amoroase. Alexandru Su\u, domnul Valahiei, mai prudent dec`t confratele s[u din Moldova, v[z`nd c[ valul revolu\ionar se suia necontenit =i mai repede dec`t ar fi voit, c[uta s[-l ]mpiedice sau cel pu\in s[-i am`ie izbucnirea prin oarecare m[suri de poli\ie ]n contra v`nz[rii armelor =i a prafului de pu=c[; dar, ]nconjurat cum era din toate p[r\ile de eteri=ti, ordinele lui r[m`neau f[r[ efect, =i comitetele lucrau f[r[ sfial[, ]n Moldova mai ales, unde Mihail-vod[ Su\u era chiar el eterist. }n Bucure=ti, ]nscrierea arn[u\ilor zavergii se f[cea ziua ]n amiaza mare ]n casa lui Constantin Samurca= de sub Mitropolie, unde este ast[zi cazarma sergen\ilor de ora=, =i cuvintele \aruchi, paluchi era ]n gura tuturor. Sub denumirea de arn[ut se ]n\elegea orice s`rb, arvat, arn[ut, bosniac, muntenegrean, bulgar sau grec, dac[ se lega cu un br`u ro=u sau cu un tarabolus, cealma la cap, fustanel[ sau poturi, mintean =i iminei ro=ii. }=i tr`ntea la br`u un sileaf cu un iatagan =i dou[ pistoale =i intra ]n serviciul cur\ii domne=ti, al hatm[niei, sp[t[riei sau agiei, sau se suia cu ciubucul ]n m`n[ dind[r[tul cale=tii vreunui boier.

71 Ion Ghica

La anul 1820, Eteria se sim\ea ]n putere =i ]ncepuse a se g`ndi la ac\iune. De=i se fixase de la ]nceput ziua de 25 martie a anului 1825 pentru r[sculare, epoc[ la care, dup[ zisa lui Ipsilante, Rusia era s[ declare r[zboi turcilor, dar, dup[ mai multe conferin\e \inute la Ki=inov =i la Sculeni de comitetul eterist cu generalul Ipsilanti, cu Mihai Su\u, domnul Moldovei, =i cu cneazul Gheorghe Cantacuzino, colonel ]n armata ruseasc[, cumnat cu principele Gorciakoff, actualul cancelar al imperiului, s-a hot[r`t s[ se devanseze epoca izbucnirii =i s[ ]nceap[ cu prim[vara anului 1821. Comitetul a fost silit la aceast[ precipitare de indiscre\iunile =i de impruden\ele unora din eteri=tii care de=teptaser[ b[nuielile turcilor =i-i f[cuse s[ ia m[suri crude ]n contra propagandi=tilor, at`t ]n provincii, c`t =i ]n Constantinopol. }n Bucure=ti =i ]n Ia=i, mul\i dintre boieri, =i din cei mai considerabili, f[ceau parte din Eterie, dar din to\i, cel mai important era slugerul Tudor de la Vladimire=ti din Gorj, om de arme, ]ndr[zne\ =i patriot, care d[duse dovezi de o mare vitejie; comand`nd pandurii ]n toate b[t[liile ]n contra turcilor de la anul 1806 p`n[ la 1812, dob`ndise grad de ofi\er ]n armata ruseasc[ =i fusese decorat cu Crucea Sf`ntului Vladimir. La 1814, refugiat la Viena de urgia lui Caragea, care c[uta s[-l prind[ =i s[-l predea turcilor, fusese prezentat de Capo D’Istria =i de Strogonof ]mp[ratului Alexandru. }n urm[, ]ntorc`ndu-se ]n \ar[ cu recomanda\ii de la ambasadorul rusesc, Caragea l-a numit v[taf de plai la Clo=ani =i l-a avut foarte de aproape. Slugerul Tudor, vr[jma= aprig al abuzurilor =i al prevarica\iunilor, al ciocoilor =i al domnilor fanario\i, credea ]n ajutorul Rusiei; intrase ]n Eterie crez`nd-o patronat[ de ]mp[ratul Alexandru; fusese ini\iat de Sava =i de Olimpie, d`ndu-=i jur[m`ntul ]n biserica Sf`ntului Sava, care era ]n locul din bulevard, unde este ast[zi statuia lui Mihai Viteazul; primise pe Ipsilanti de =ef, pe cuv`ntul c[ grecii, dup[ ce se vor organiza ]n Principate, vor trece Dun[rea ca s[ se bat[ cu turcii ]n \[rile grece=ti, iar el, Tudor, s[ r[m`ie cu pandurii lui ]n \ar[, ca s[ se lupte pentru 72 Scrisori c[tre V. Alecsandri redob`ndirea drepturilor str[mo=e=ti =i pentru st`rpirea abuzurilor. El aducea ]n Eterie pe to\i tovar[=ii lui de arme cu care f[cuse r[zboiul de =ase ani ]n contra turcilor, aducea ceva =i mai mult, aducea numele s[u =i influen\a de care se bucura printre pandurii Olteniei. La 3 decembre 1820, Alexandru-vod[ Su\u cade bolnav, =i la 19 ghenarie 1821 moare, Domnul =tie cum. Slugerul Tudor, chemat din vreme ]n Bucure=ti din ordinul amicului =i protectorului s[u Samurca=, porne=te ]n ziua de 22 ghenarie cu 40 de arn[u\i eteri=ti, trece Oltul, ajunge ]n mun\ii Gorjului =i Mehedin\ului =i ]ncepe a scula pandurimea. }n zadar caim[c[mia ]l trateaz[ de ho\ de codru =i trimite ]n contra lui pe Prodan, pe Hagi Stoian =i pe Solomon cu pl[ie=i ca s[-l prinz[ mort sau viu; poterile, ]n loc de a se bate ]n contra lui Tudor, trec toate ]n tab[ra lui. +i ]n c`teva s[pt[m`ni ]l g[sim ]n capul a 8.000 de panduri =i 500 de arn[u\i, bulgari cei mai mul\i, ace=ti din urm[ comanda\i de Macedonski =i de Hagi Prodan, cu care porne=te spre Bucure=ti =i ]n ziua de 16 martie t[b[re=te la Cotroceni. Se zicea c[ vine s[ taie pe ciocoi. La Bucure=ti convoac[ pe mitropolitul =i pe boieri =i-i pune s[ isc[leasc[ o adres[ c[tre consulul general Pini, prin care se cerea interven\iunea o=tirilor ruse=ti ca s[ opreasc[ pe turci de a intra ]n \ar[. A=a f[cuse =i boierii moldoveni la Ia=i, dup[ cererea lui Ipsilante. Tot ]ntr-o vreme ]nainta =i Ipsilante spre Bucure=ti. +i numele lui era ]n gurile tuturor; se zicea c[ vine cu muscalii cum venise =i tat[l s[u la 1806, de=i Poarta se gr[bise s[ numeasc[, ]nc[ de la 7 fevruarie, domn pe Scarlat Calimah. Nici Ipsilante nu venea cu muscalii, nici Tudor nu avea g`nd s[ taie pe boieri; adev[rul adev[rat este c[ unul cugeta s[-=i dezrobeasc[ \ara de sub jugul musulmanilor =i celalalt voia s[ o scape de fanario\i =i de ciocoi; =i unul, =i altul credeau ]n ajutorul =i protec\iunea Rusiei. }mprejur[rile politice dinafar[, pe de-o parte, necapacitatea =i ]ng`mfarea lui Ipsilante, de pe alta, au f[cut ca lucrurile s[ ia un alt drum, =i ace=ti doi c[pitani s[ devie vr[jma=i de moarte. 73 Ion Ghica

Pr[d[ciunile =i jafurile oamenilor, cu care veneau =i Tudor =i Ipsilante spre Bucure=ti, speriaser[ ]ntr-at`t pe bie\ii locuitori, ]nc`t fugeau to\i ]n toate p[r\ile dinaintea zavergiilor =i a pandurilor, ca dinaintea unor inimici cruzi =i barbari; familiile avute treceau ]n Transilvania, ]n Bucovina =i ]n Basarabia, iar s[racii se ascundeau cum puteau la apropierea lor =i a=teptau pe turci ca pe ni=te salvatori. Starea \[rii era de jale, m[surile aspre =i chiar crude luate de Tudor ]n contra jefuitorilor nu puteau s[ aduc[ nici un remediu, c[ci pandurii lui aveau dinaintea lor exemplele desfr`nate ale zavergiilor. Tudor a=tepta s[ vaz[ pe Ipsilante trec`nd Dun[rea, iar Sava =i Olimpie, =efii arn[u\imii eteriste, =i zavergiii ]l chemau ]n Bucure=ti, f[g[duindu-i unul Giurgiul =i celalalt Ada-Kale, =i mitropolitul de la Filipopol ]l asigura c[-i d[ 15.000 de bulgari. Ipsilante, dup[ toate aceste f[g[duieli, credea s[ g[seasc[ de-a gata o armat[ organizat[ =i disciplinat[, pe care nu avea dec`t s-o comande pe c`mpul de b[taie. Astfel leg[nat de visuri frumoase, iese pe furi= din Ki=inov, ]ntov[r[=it de c`\iva amici, trece Prutul ]n noaptea de 22 fevruarie 1821, trage ]n Ia=i la casa cneazului Gheorghe Cantacuzino, alearg[ la Iacovache Rizu, unde ]nt`lne=te pe Mihai-vod[ Su\u, pune pe boieri s[ isc[leasc[ o peti\iune c[tre ]mp[ratul Alexandru, cer`ndu-i protec\iunea Rusiei pentru |ara Moldovei, =i espeduie=te pe cneazul Gheorghe Cantacuzino s-o duc[ la Laibach. In ziua de 26 fevruarie eteri=tii =i zavergiii, aduna\i ]n M[n[stirea Galata din deal de l`ng[ Ia=i, pornesc ]n procesiune cu steagul alb pe care erau inscrip\iunile: ’En toÐto u¯ƒa1 =i ’Eƒ thV ƒoueÊV mou £nag¹nwmai2 cu crucea =i cu fenixul ie=ind din fl[c[ri; fac rug[ciune ]n biserica „Trisfetitele“ =i pornesc spre Bucure=ti. Pe strade se cite=te proclama\iunea lui Ipsilante, prin care se face cunoscut c[ s-a sculat pentru liberarea Greciei =i c[ trece ]n Turcia ca s[

1 Cu acest semn vei birui (n.a.). 2 Renasc din cenu=a mea (n.a.).

74 Scrisori c[tre V. Alecsandri combat[ pe inimic. Las[ pentru paza Ia=ului =i a domnului pe Duca =i pe Pende-deca, =i el porne=te cu 7.500 de oameni ]n contra turcilor. Din nenorocire, r[scularea grecilor ]ncepe cu jefuirea a 600.000 de lei de la bancherul Pavel Andrei =i cu m[celul a 80 de turci, care, urm[ri\i de arn[u\i, se refugiaser[ ]n biserica de la Golia. Moldova era pus[ la discre\iunea Eteriei, c[ci Mihai Su\u numise din vreme pe t`n[rul Niculache Ro=novanu visternic mare. Slujba care pe-atunci se da boierilor celor mai maturi =i mai esperimenta\i se d[duse acestui t`n[r, fiindc[ el fusese ini\iat ]n Eterie, ]nc[ la Paris fiind, de grecul Minas Minaid, bibliotecar la Institutul Fran\ei. Mersul lui Ipsilante spre Bucure=ti a fost un adev[rat mar= triumfal, pretutindeni ]i ies ]nainte corpuri armate care i se ]nchin[ =i se pun sub comanda lui; la Foc=ani este ]nt`mpinat de 340 de tineri greci, cei mai mul\i studen\i din =coala de la Bucure=ti, floarea tinerimii, cu care formeaz[ „legiunea sacr[“ (³eroV l¨coV). La Ploie=ti ]ns[ ]l ajung =tirile rele: ]mp[ratul nu voise s[ primeasc[ ]n audien\[ pe cneazul Cantacuzino la Laibach, ordonase ca at`t generalul Ipsilante, precum =i colonelul Cantacuzino s[ fie =ter=i din controalele armatei ruse=ti =i trimisese lui Strogonof la Constantinopol instruc\iuni stra=nice ]n contra eteri=tilor =i asigur[ri de amicie sultanului, declar`nd c[ nu sus\ine nici pe eteri=ti, nici r[scularea grecilor, pe care o dezaproba. Tot acolo afl[ c[ mitropolitul de la Nicopol, care ]i promitea 15.000 de bulgari, fusese sp`nzurat de turci =i c[ Vladimirescu se pusese ]n rela\ie cu guvernorii fort[re\elor Dun[rii. Pozi\iunea lui Ipsilante devenea critic[, =i el ]ncepe a se g`ndi s[ treac[ Dun[rea ca s[ ajung[ ]n Grecia, urm`nd linia mun\ilor Bulgariei, dar Sava, Olimpie, Farmache se ]mpotrivesc la acest proiect, a=a c[ el se hot[r[=te s[ r[m`ie ]n Principate =i s[ primeasc[ lupta cu turcii, lu`nd drept baz[ de opera\iune Ploie=tii, T`rgovi=tea =i Pite=tii; dar descurajarea a p[truns ]n inimile zavergiilor prin =tirile de la Laibach, =i r[scularea 75 Ion Ghica grecilor ]=i pierduse toate simpatiile =i tot prestigiul prin purtarea lor v[t[m[toare =i sp[im`nt[toare. Arn[u\ii de=ertau lag[rul =i se formau ]n bande de t`lhari. Ipsilante crezu c[ va ridica moralul solda\ilor s[i aduc`ndu-i spre Bucure=ti, =i veni de-=i puse ordia la Colintina. La 25 martie intr[ triumfal ]n Bucure=ti, trage la casa Belului, fosta locuin\[ a V[c[re=tilor, face o rug[ciune ]n capela din fundul cur\ii =i, dup[ un discurs ]nfocat al t`n[rului Dumitrache Su\u Chiabap, fratele poetului Alexandru Su\u, o=tirea face o primblare pe stradele principale c`nt`nd Marsieleza lui Riga:

F³loi rou sumeqà wV pqte DoÌloi n£meqa wV pqte TÊn alVeifn Mousoulmanwn TÓV ’Ell£µoV tÊn tur£nnwn1

se ]ntorc la casa Belu =i ]nfig steagul ]n poart[, strig`nd: „A=a =i la por\ile Bizan\ului!“ A doua zi mitropolitul Dionisie Lupu se prezint[ cu boierii la acest generalisim, ar[t`ndu-i suferin\ele \[rii din cauza jafurilor =i esceselor zavergiilor, =i-l roag[ s[ puie cap[t unei asemenea st[ri de lucruri. Ipsilante ]l asigur[ c[ va lua toate m[surile =i ]l anun\[ c[ porne=te spre T`rgovi=te, zic`ndu-le =i lor s[ se retrag[ la C`mpulung. +tirea dezaprob[rii ]mp[ratului Alexandru, comunicat[ domnului Tudor =i boierilor de cancelarul consulatului austriac Udriski, ]i face s[ trimit[ la Silistra-valesi, begler begu Rumeliei, s[-l asigure c[ rom`nii erau supu=i credincio=i ai sultanului =i c[ \ara se r[sculase nu ]n contra Por\ii, ci ]n contra fanario\ilor =i ]n contra asupritorilor, ciocoilor =i grecilor. Pe la ]nceputul lui aprilie, am`ndou[ corpurile, =i al grecilor =i al rom`nilor se aflau ]n Bucure=ti cu =efii lor; anarhia era la

1 Prietenii mei din aceea=i patrie, P`n[ c`nd s[ fim slugile Strica\ilor de musulmani, Tiranii Greciei?

76 Scrisori c[tre V. Alecsandri culme; =efii se urau =i se pizmuiau ]ntre d`n=ii; am`ndoi, =i Tudor =i Ipsilante, porunceau, or`nduiau ]n slujbe =i ridicau d[ri, jaf ]n visterie, jaf ]n casele particularilor. Zavergiii =i pandurii vindeau ziua ]n amiaza mare pe strade =aluri, scule =i argint[rii furate =i jefuite de pe la boieri =i negu\[tori. M[surile aspre luate de Tudor nu aveau alt efect dec`t s[ irite =i s[ nemul\umeasc[ pe unii din comandan\i ]n contra lui, f[c`ndu-i s[ r`vneasc[ la libertatea de plea=c[ de care se bucurau ]n prezent c[pitanii din o=tirea lui Ipsilante. Decep\iunea lui Tudor era mare: ]n loc de a-=i vedea \ara liber[ de fanario\i =i de ciocoi, o vedea prad[ t`lharilor =i jafurilor zavergiilor. }n esplic[rile ce are cu Ipsilante, ]i cere ]ndeplinirea angajamentelor sale, sf[tuindu-l s[ treac[ Dun[rea. Ipsilante, tem`ndu-se de turci, care sa g[teau s[ intre ]n \ar[, precum =i de Tudor, pe care ]l b[nuia de a fi ]n\eles cu pa=a de la Silistra, ]=i ]mparte o=tirea ]n patru corpuri =i porne=te s[ ocupe Ploie=tii, T`rgovi=tea =i Pite=tii, l[s`nd pe Sava la paza =i ap[rarea Bucure=tilor, dar mai cu deosebire ca s[ survegheze mi=c[rile =i faptele lui Tudor. Dup[ pornirea lui Ipsilante, sosesc ]n Bucure=ti trei comisari turci trimi=i s[ se asigure de veracitatea ar[t[rilor lui Tudor. Ei se ]ntorc la Silistra, ]nc`nta\i de cele ce v[zuser[ =i de primirea ce li se f[cuse de popor, dar cer de la comandantul trupelor rom`ne=ti s[ cure\e \ara de zavergii =i de eteri=ti. }n p[r\ile grece=ti r[scularea lua un caracter din ce ]n ce mai grav: Epirul, Tesalia, Peloponezul =i insulele Arhipelagului se ridicau la arme unele dup[ altele =i luptau viteje=te pe mare =i pe uscat. }ns[ ceea ce preocupa mai mult pe guvernul otoman era cele ce se petreceau la noi ]n \ar[. C[ci, de=i ]mp[ratul Alexandru d[duse suveranilor aduna\i la Laibach cele mai solemne asigur[ri despre dorin\a sa de a men\ine pacea, de=i se pronun\ase ]ntr-un mod categoric ]n contra grecilor revolu\ionari de pretutindeni, de=i ambasadorul rusesc exprim[ pe toat[ ziua sentimente de amicie =i de simpatie din partea ]mp[ratului pentru sultanul, cu toate acestea cabinetul din 77 Ion Ghica

St.-Petersburg se ]mpotrivea la orice m[suri armate ce voia Poarta s[ ia pentru a ]n[bu=i r[scularea lui Ipsilante, sau cerea, cel pu\in, ca ocupa\iunea Principatelor s[ se fac[ ]ntr-un mod simultan, cum s-a f[cut bun[oar[ la 1848, c`nd Rom`nia a fost ocupat[ totodat[ de corpul lui Omer-pa=a =i al generalului Liiders. Astfel, ordinele date o=tirilor turce=ti s[ intre ]n Principate erau revocate a doua zi, dup[ cererea =i st[ruin\a baronului Strogonof. +i Ipsilante putea ]nainta ]n ticn[, precum am v[zut, nesup[rat de nimeni, a=a cum a ]naintat =i generalul Cernaief la 1876 ]n Serbia. Pe la mai, ]ns[, ambasadorul rusesc, rup`nd rela\iunile sale cu Poarta =i p[r[sind Constantinopolul din cauza decapit[rii patriarhului ecumenic =i a cruzimilor f[cute ]n contra grecilor, n-a mai avut cine s[ se opuie la ocupa\iunea Principatelor; atunci s-a dat ordine lui Silistra-valesi, begler-begul Rumeliei, Selim-pa=a s[ trimit[ o=tire ca s[ potoleasc[ c`t mai ]n grab[ r[scoala din Valahia =i Moldova. Acest guvernor general porne=te pe Cara-Mustafa, chehaiaua sa, cu un corp de 10.000 de turci, cazaci, zaporojeni, t[tari =i manafi s[ ocupe Bucure=tii, pe Iusuf-pa=a l-a trimis la Gala\i cu 6.000 de oameni s[ se suie ]n sus pe Prut spre la=i, =i pe Hagi Ahmet-aga l-a pornit cu 5.000 de turci de la Vidin, s[ apuce pe valea Oltului. }ndat[ ce sose=te chehaia-beg cu o=tirea sa la Afuma\i, Sava p[r[se=te Bucure=tii =i porne=te spre T`rgovi=te, unde se afla Ipsilante. Numai atunci a ]n\eles Tudor perfidia grecilor, atunci a v[zut c[ scopul lor era s[-l lase singur ]n contra turcilor, atunci a p[r[sit =i el capitala pornind pe la Bolintin spre Pite=ti. P`n[ ]ntr-at`t s-a demascat Ipsilante, ]nc`t c[pitanul Iordache i-a trimis r[spuns c[, de va merge mai departe, ]l va g[si ]n cale, gata a-l combate. Dar Tudor nesocote=te amenin\[rile =i-=i urmeaz[ drumul. Din nenorocire, armata pandurilor nu mai era ceea ce fusese la ]nceput, ea se demoralizase ]n contactul de dou[ luni cu zavergiii. Nesupunerea pusese pe comandantul lor ]n trista 78 Scrisori c[tre V. Alecsandri pozi\iune de a ordona mai multe esecu\iuni capitale chiar asupra unora din c[pitani, ]ntre care =i c[pitanul Urd[reanu, str[=nicie care foarte mult a indispus ]n contra lui mai cu deosebire pe Macedonski =i pe Prodan. Ajung`nd la Gole=ti l`ng[ Pite=ti, Tudor g[se=te pe Iordache =i pe Farmache instala\i acolo cu arn[u\imea lor, dar ]n loc de a i se ]mpotrivi, cum se l[udaser[, ]l primesc cu amicie =i cu onorurile cuvenite, ]=i ]nchin[ steagurile unii altora, se osp[teaz[ ]mpreun[, =i eteri=tii cedeaz[ rom`nilor, retr[g`ndu-se la Pite=ti. Dar zilele lui Tudor erau num[rate, numai planul se schimbase: fusese franc =i voinicesc, acum devenise mi=elesc. Iusuf-pa=a din Br[ila trecuse la Gala\i, gonise pe arn[u\i din ora= =i ]nainta cu 4.500 de turci spre Ia=i, urm`nd malul drept al Prutului, ]mping`nd tot ]n sus pe cneazul Gheorghe Cantacuzino p`n[ la Sculeni, unde-l sile=te s[ primeasc[ lupta; dup[ o mic[ =i slab[ ]mpotrivire, oamenii comanda\i de cneazul sunt sili\i s[ treac[ Prutul =i s[ fug[ ]n Basarabia. Pendedeca urmeaz[ esemplul cneazului f[r[ a face cea mai mic[ ]mpotrivire, numai Atanasie Maurotalasitul cu 500 de arn[u\i se lupt[ voinice=te cu toat[ armata turceasc[ p`n[ la cel din urm[ om. Iusuf-pa=a, victorios, ocup[ Ia=ul, de unde Mihai-vod[ Su\u fugise cu dou[ zile mai nainte =i trecuse Prutul. Cele ce se petreceau ]n Valahia erau mult mai grave. Acolo chehaia-beg, dup[ ce ocupase Bucure=tii, porni cu o=tirea lui spre T`rgovi=te. Ipsilante credea pe Tudor ]n\eles cu turcii =i c[uta s[-i r[puie via\a. }n perfidul s[u proiect, avea chiar pe unii din c[pitanii pandurilor. Iat[ planul adoptat pentru ]ndeplinirea crimei. }n ziua de Sf. Constantin, Olimpie sose=te la Gole=ti cu o mic[ escort[ de arn[u\i, zic`nd c[ era chemat la T`rgovi=te ca s[ se ]n\eleag[ cu Ipsilante despre planul de campanie ce trebuia s[ adopte. Se a=az[ cu amicii ]n chio=c, vorbesc mult =i prietene=te, p`n[ ce Olimpie izbute=te a convinge pe Tudor s[ mearg[ s[ asiste =i el la acel consiliu de r[zboi, f[g[duind interven\iunea sa =i a tuturor amicilor ca s[ fac[ s[ dispar[ 79 Ion Ghica b[nuielile =i animozit[\ile dintre d`nsul =i Ipsilante. Unii din c[pitanii lui Tudor sus\in cu c[ldur[ propunerea lui Olimpie =i lealul rom`n, cu toate cuvintele ce avea de a fi ]n cea mai mare rezerv[ cu eteri=tii, se las[ s[ se ]nduplece =i porne=te cu Olimpie spre T`rgovi=te, f[r[ a lua cea mai mic[ paz[ cu d`nsul. Abia ie=i\i din ochii pandurilor, c`nd ajung ]n dreptul v[ilor de la Leurdeni, le iese ]nainte Orfano cu trei sute de arn[u\i care stau ascun=i, le taie drumul, ]i ]nconjoar[, se n[pustesc asupra lui Tudor, ]i pun ]n fiare m`inile =i picioarele =i-l duc ]n tab[ra lui Ipsilante, unde-l a=tepta Caravia, Cavaleropolo =i Granowski, ca s[-l judece. }n c`teva minute i se hot[r[=te os`nda =i e luat de doi t`lhari care-l duc la iazul morii de l`ng[ gr[dina lui Giardoglu din T`rgovi=te. Acolo a fost asasinat mi=ele=te eroul revolu\iei rom`ne de la 1821. Aceasta a fost ]n ziua de 27 mai 1821. Dac[ =tirea mor\ii lui Tudor a putut mul\umi pe greci =i pe doi sau trei c[pitani de panduri, rom`nii s-au sim\it lovi\i ]n afec\iunile, ]n speran\ele =i ]n demnitatea lor. Pandurii adorau pe =eful lor, =i rom`nii to\i ]l numeau domnul Tudor =i-l considerau ca pe adev[ratul domn al |[rii Rom`ne=ti. Dispari\iunea =efului a fost semnalul desfacerii o=tirii rom`ne=ti; solda\ii n-au mai voit s[ urmeze nici pe Prodan, nici pe Macedonski; =i afar[ de pandurii din cetatea lui Solomon, care se luptau voinice=te cu turcii ]n Mehedin\i, =i afar[ de dou[ sau trei sute care, atra=i de jafuri =i de ho\ii, s-au dus la zavergii, to\i cei care compuneau lag[rul de la Gole=ti s-au retras pe la casele lor. Chehaia-beg pornise din Bucure=ti cu 8.000 de turci, ]n dou[ coloane, pe valea D`mbovi\ei =i pe valea Colintinii. Ajun=i aproape de Nucet, se g[sesc fa\[-n fa\[ cu trupa lui Colocotroni a=ezat[ ]n ordin de b[taie. Ipsilante trimisese acolo pe Duca =i pe Orfano, ca s[ sus\ie pe Colocotroni, cu ordin ca unul s[ atace pe turci ]n coast[ =i celalalt pe la spate. Iar Ipsilante, sosind ]n timpul luptei, s[ cad[ asupra centrului =i s[ distrug[ armata turceasc[. Planul ]ns[ nu izbute=te din cauz[ c[ Duca, 80 Scrisori c[tre V. Alecsandri neput`nd rezista atacului cavaleriei lui Tahir-aga, se pune pe fug[, sperie pe celelalte trupe grece=ti ale lui Orfano =i Colocotroni, care se retrag =i ajung ]n dezordine la V[c[re=ti, unde era Ipsilante cu trupele lui. Astfel ]nfr`nt[, armata greceasc[ porne=te spre Slatina, ca s[ \ie valea Oltului ]n contra lui Hagi Ahmet-aga, venit cu o=tire din Vidin. Caravia, care comanda avantgarda compus[ de arn[u\i, ]nt`lnind din jos de Dr[g[=ani o coloan[ de turci care ]nainta spre ora=, are nesocotin\a s-o atace; dar ]ndat[ ce se ]ncordeaz[ lupta, turcii, care se aflau ]n Dr[g[=ani ]n num[r de 2.000, dau foc ora=ului, alearg[ ]n contra lui Caravia =i-l ]nconjoar[. Ipsilante, ]n=tiin\at ]n Slatina de pozi\iunea critic[ ]n care se afla avantgarda sa, porne=te pe fratele s[u Nicolae =i pe Olimpie cu 5.000 de infanterie, 2.500 cavalerie =i 5 tunuri. Caravia, cum vede c[-i vine ajutor, ia curaj, atac[ pe Carafefzi cu 800 de zavergii c[l[ri. Turcii rezist[ atacului =i se n[pustesc asupra unei coloane dup[ deal, o rostogolesc =i o distrug cu des[v`r=ire: erau eroicii =i nenoroci\ii ierolochi\i ]n num[r de 350. }ntr-acea lupt[ cr`ncen[ au c[zut glorios tinerii greci cei mai distin=i, Dimitrie Su\u, fratele poetului Alexandru Chiabap, Draculi, Andronic =i Luca, cei patru c[pitani ai legiunii sacre; acolo a c[zut M. Su\u, fratele lui Costache Su\u (Su\icu) =i al doamnei Mavru, acolo au c[zut ]ntr-un cuv`nt to\i ofi\erii =i to\i solda\ii acelei nemuritoare legiuni. }n timpul luptei, Ipsilante a stat neclintit ]n Slatina, cu 2.000 de oameni c[l[ri, oprit – se zice – de ploaie =i de drum r[u. }n urma catastrofei de la Dr[g[=ani n-a mai r[mas din armata greceasc[ dec`t cete izolate, f[r[ nici o coeziune ]ntre d`nsele, r[t[cind prin v[i =i prin mun\i, care ]ncotro putea, urm[rite cu suli\a ]n coast[ de c[l[rimea turceasc[. Ipsilante, afl`nd c[ Sava =i Ghencea ]mpreun[ cu Mihail, cu Kiuciuc Ciolac =i cu toat[ trupa lor se ]nchinase lui Tahir-aga =i c[ fusese trimi=i cu Sericoglu ]n goana zavergiilor, pierde orice speran\[, se ]ndrepteaz[ spre Turnu-Ro=u =i trece ]n Transilvania. 81 Ion Ghica

Din vama Sibiului dateaz[ el faimosul ordin de zi pe armat[, o adev[rat[ impreca\iune ]n contra zavergiilor =i o laud[ meritat[ pentru vitejia =i patriotismul nenoroci\ilor ierolochi\i. Ipsilante spera s[ mearg[ la Hamburg, ca s[ se ]mbarce s[ se duc[ ]n Grecia, s[ ia parte la lupt[; dar arestat la Mohaci de austrieci, dup[ trei ani de deten\iune =i de boal[, l-a ajuns moartea la Theresienstadt. Farmache, sc[pat din ]ncunjurarea lui Bimba=a Sava, izbutise a-=i forma un corp de 800 de arn[u\i =i apucase ]n mun\i, dar urm[rit de aproape de 1.500 de turci, s-a refugiat ]n M[n[stirea Secu, unde a \inut ]n contra unei trupe de 2.000 de vr[jma=i p`n[ la mijlocul lui septembrie, c`nd, ]n=elat de f[g[duielile turcilor, s-a predat. Acolo a fost prins Olimpie =i am`ndoi au fost esecuta\i f[r[ mil[. Cu c[derea acestor doi bravi c[pitani a disp[rut orice urm[ de lupt[ ]n Principate. De=i Sava =i Ghencea, care acum f[ceau parte din armata turceasc[, erau cei mai zelo=i ]n goana eteri=tilor, t[ind =i sp`nzur`nd f[r[ cru\are, totu=i, chehaia-beg nu avea ]ncredere ]ntr-]n=ii. }ntr-o zi de parad[ la curtea generalisimului turc, Bimba=a Sava voind s[ intre ]n odaie la chehaia-beg, turcii trag cu pistoale asupra lui =-a lui Ghencea, le zboar[ capetele =i le primbl[ pe strade ]nfipte ]n suli\e. Turcii alergau ]n toate p[r\ile ]n goana zavergiilor, la tot pasul erau capete ]nfipte =i trupuri puse ]n \eap[. Mult[ lume nevinovat[ a pierit, p`n[ ce un oltean turcit, amic al lui Tahir-aga, a g[sit o formul[ prin care s[ disting[ pe rom`ni. Omului b[nuit i se propunea s[ zic[:

Retevei de tei, pe miri=te de mei.

Se zice c[ zavergiii, cei mai mul\i slavi, pronun\au:

Retevela tela pe miri=tela mela, iar grecii: Re ‡ evea ‡a ‡ea pa miri=ti ‡a mea. 82 Scrisori c[tre V. Alecsandri

C`nd olteanul zicea Kes, capul =i zbura1. Pe strade, turcii d[deau dezghinuri cu caii, arunc`nd giritul ]n capete ]nfipte pe la por\ile cur\ilor. Pentru men\inerea ordinii, chehaia-beg ]n Valahia =i Iusuf-pa=a ]n Moldova or`nduiser[ ]n fiecare plas[ c`te un be=liu cu 10 neferi, ]n ora=ele principale c`te un be=li-aga cu 50 de neferi, =i la Ia=i =i Bucure=ti c`te un ba=-be=li-aga cu c`te 200 de neferi; poli\ia toat[ era ]n m`na acestor turci. C`t pentru administra\iune, turcii au trimis la Bra=ov =i la Sibiu, s[ invite pe boierii refugia\i ca s[ vie ]n \ar[. Aceast[ stare de lucruri a durat p`n[ ]n prim[vara anului 1822, c`nd au fost ]n=tiin\a\i boierii c[ Poarta, dorind s[ cunoasc[ p[surile \[rii, cerea s[ se trimit[ la Constantinopol o deputa\iune cu care guvernul otoman s[ se poat[ ]n\elege. }n deputa\iunile trimise de la Ia=i =i de la Bucure=ti era =i Ioni\[ Sandulache Sturdza, un cobor`tor al lui Vlad |epe=, =i Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate dec[pitatului Grigorie Alexandru Ghica al Moldovei. Dup[ mai multe conferin\e cu vizirul =i cu reis-efendi, conferin\e care au durat mai bine de dou[ luni, pe la iulie sus-men\iona\ii doi boieri au fost anun\a\i c[ sunt numi\i domni: Grigorie Ghica al Valahiei =i Ioni\[ Sturdza al Moldovei, =i pe la septembre ei luau ]n m`n[ c`rma \[rilor respective, prin singura voin\[ a Por\ii de ast[ dat[, f[r[ ca Rusia s[ fi participat la alegerea f[cut[ de sultanul.

1 }n Ia=i asemenea o anecdot[ r[sp`ndit[ spune c[ to\i cei suspec\i de a fi greci erau chema\i la c`mpia de la Frumoasa =i c[ trebuiau s[ rosteasc[ fraza: „Ciritei de tei pe miri=te de mei“. Cel care zicea: „|iritela tela pe miristela mela“ era executat la moment. De la o vreme, v[z`ndu-se c[ grecii, dup[ multe ]ncerc[ri, izbutesc a rosti bini=or fraza de mai sus, semnul de recunoa=tere se schimb[. Grecii trebuiau s[ zic[: „Capr[ neagr[ ]n piatr[ calc[, piatra crap[ ]n patru, crape capul caprei negre, precum piatra crap[ ]n patru“. Cei ]nt`i greci, care fuseser[ chema\i s[ rosteasc[ aceast[ fraz[ nou[, ziceau ]nsp[im`nta\i: „Ma \e pialra, capra, e \iritei de tei...“ (n.a.).

83 Ion Ghica

La suirea lor pe tron, Ghica =i Sturdza au g[sit \[rile zguduite p`n[ ]n temelie, jefuite =i s[r[cite de bandele de zavergii, de ba=buzuci, de zaporojeni =i de sute de bande de t`lhari r[sp`ndi\i peste toat[ \ara. Pe de alt[ parte, boierii r[ma=i ]n Sibiu =i ]n Bra=ov, fie de invidie, fie mi=ca\i de ]ndemn[ri str[ine, urzeau necontenit intrigi =i conspira\iuni ]n contra domnilor; cei mai ]ndr[zne\i erau cei din Sibiu, unde se afla =i consulul rusesc din Bucure=ti, Pini. De=i Gavanozoglu, care urmase lui chehaia-beg, nu permitea o=tirilor de sub comanda sa cea mai mic[ abatere, dar prezen\a =efilor militari turci al[turi cu domnii \[rii aducea cea mai mare v[t[mare autorit[\ii domne=ti; a=a, de esemplu, pe o simpl[ denun\are f[cut[ lui Silistra-valesi ]n contra boierului Alecache Villara, a c[rui femeie era chiar rud[ de aproape, nepoat[ de sor[ lui Grigorie-vod[ Ghica, acest boier fusese arestat de ba=-be=li-aga, pus ]n fiare =i trimis la Eskizara, unde a fost de\inut mal mult de doi ani. La Ia=i, boierul Hasanache, care f[cea parte din casa militar[ a lui Ioni\[ Sturdza, a fost arestat de Kiuciuk Ahmet-aga =i pus ]n sp`nzur[toare f[r[ m[car a preveni pe domn, sub cuv`nt c[ acel Hasanache, dup[ ce, cre=tin fiind, se turcise, s-ar fi ]ntors iar la religia cre=tineasc[, ca s[ scape de pedeapsa de care era amenin\at pentru un omor ce s[v`r=ise asupra unui turc. Pini conta pe intrigile boierilor opozan\i refugia\i ]n Transilvania, sper`nd o turburare ]n contra lui Grigorie Ghica mai ales, care s[ dea un pretext de interven\iune Rusiei. O=tirile stau pe malul Prutului gata a trece ]n Moldova. Aceast[ purtare a lui Pini, care lucra pe fa\[ la o r[scoal[ ]n \ar[, nelini=tea foarte mult, mai cu deosebire pe Englitera =i pe Austria, care c[utau cu orice pre\ s[ ]mpace pe Rusia =i s[ fac[ s[ dispar[ ne]n\elegerile =i nemul\umirile ei contra Por\ii. Expedi\iunea lui buluc-ba=a Simion, om al Br`ncoveanului, fusese nimicit[ de Magheru, care-l silise s[ se ]ntoarc[ ru=inat la Sibiu, de unde fusese trimis. Se crede c[ ar fi fost arestat =i ]nchis la Alba-Iulia, dup[ cererea lui vod[ Ghica prin Fleischak 84 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Akenau, consulul austriac din Bucure=ti; al\ii cred c[ ar fi trecut ]n Serbia, amestec`ndu-se cu c`rjaliii. Dar din toate ]ncerc[rile boierilor, cea mai serioas[ a fost a lui Ghi\[ Cu\ui cu Toma Br[tianu =i cu serdarul Cristea, care adunase 600 de str[ini voluntari la pasul Vulcan, cu care credeau s[ ridice pandurii, cum f[cuse Vladimirescu; dar ei n-au \inut nici dou[ zile ]n contra lui Magheru. La cele dint`i detun[turi de pu=c[ au fost p[r[si\i de oamenii cu care ajunseser[ aproape de Cozia. Toma Br[tianu =i cu Cristea au fugit la Petro=ani, iar nenorocitul Cu\ui a c[zut cu 20 de tovar[=i ]n puterea lui Magheru, care i-a dus dinaintea domnului la Bucure=ti. Da\i ]n judecata divanului, au fost condamna\i ca culpabili de ]nalt[ tr[dare, =i Ghi\[ Cu\ui cu doi tovar[=i au fost sp`nzura\i ]n T`rgul de Afar[, singura executare capital[ ]n tot timpul domniei lui Grigorie-vod[. Dup[ aceast[ ]ncercare, care se zice c[ ar fi costat pe boieri 500.000 de lei, ]mprumuta\i de consulul Pini, acesta, nemaiput`nd pune temei pe vorbele boierilor, v[z`nd influen\a lor sc[z`nd pe toat[ ziua =i ]ncrederea \[rilor ]n domni cresc`nd din ce ]n ce mai mult, lucrurile lu`nd o cale regulat[, a p[r[sit Sibiul, oropsit chiar de guvernul s[u. Contele Nesselrode a luat alt[ cale ca s[ ajung[ la realizarea scopurilor sale; s-a hot[r`t s[ primeasc[ bunele oficii ale Engliterei =i ale Austriei, sper`nd s[ pun[ ]ncetul cu ]ncetul s[ cad[ toat[ vina asupra Por\ii =i s[ dob`ndeasc[ dac[ nu aprobarea Europei, dar s[-=i asigure cel pu\in neutralitatea ei ]n r[zboiul ce proiecta. La mai 1823 consimte ]n sf`r=it s[ transmit[ ambasadorului englez la Constantinopol, lordului Strangford, o not[ ]n care enumera nemul\umirile ei contra Por\ii. De=i, dup[ instalarea domnilor, partea cea mare a armatei turce=ti, adus[ ]n \ar[ ]n contra zavergiilor, se retr[sese ]n cet[\ile Dun[rii =i se l[sase numai ca la 4.000 de neferi cu be=liii lor sub comanda a doi ba=-be=li-aga, unul ]n Bucure=ti =i altul ]n Ia=i, aceast[ ocupa\iune, de=i pu\in numeroas[, tot nu putea fi suferit[ de \ar[, =i Rusia se servea de aceast[ nemul\umire. }n 85 Ion Ghica nota dar transmis[ lordului Strangford figura ]n ]nt`iul r`nd al nemul\umirilor Rusiei ]n contra Por\ii ocupa\iunea armat[; ]n al doilea r`nd figura numirea domnilor f[r[ participarea Rusiei la alegerea f[cut[ ]n persoanele numite. Lordul Strangford credea ]n buna-credin\[ a guvernului rusesc =i era convins c[ toate manoperele lui Pini erau f[r[ =tirea cabinetului din St.-Petersburg =i contrare inten\iunilor ]mp[ratului. La ]ntrevederea ambasadorului englez cu reis-efendi, acesta-i r[spunde c[ numirea domnilor dintre boierii p[m`nteni nu aducea nici o schimbare ]n sistemul de administra\iune a \[rilor, c[ci nu se c[lca nici un tratat, nici o stipula\iune, c[ci nic[ieri nu era zis ca domnii s[ se ia dintre familiile grece=ti; c`t pentru notificare, zicea c[ aceast[ ne]mplinire de formalitate provenise numai din lipsa ambasadorului rusesc de la Constantinopol. }n privin\a be=liilor, reis-efendi r[spundea c[ num[rul lor nu era cu mult mai mare dec`t fusese ]nainte de 1821. Din partea sa, internun\iul, baronul Ottenfeld, care avea instruc\iuni s[ ajute din toate puterile ac\iunea lordului Strangford, st[ruia pe l`ng[ Poart[ s[ fac[ concesiunile necesare; =i izbutise a ]ndupleca pe ministrul turc s[ f[g[duiasc[ c[ va reduce num[rul be=liilor la 850 =i c[ chiar ace=tia s[ fie pu=i sub autoritatea direct[ a domnilor, cum fusese mai ]nainte de 1821, =i c[ va notifica ]ntr-un mod oficial numirea lui Grigorie Ghica =i a lui Ioni\[ Sturdza, ]ndat[ ce va veni ambasadorul rusesc la Constantinopol =i se vor restabili rela\iunile diplomatice. }n privin\a grecilor, nota contelui Nesselrod nu f[cea nici cea mai mic[ men\iune, dar ceva mai mult, la ]ntrevederea celor doi ]mp[ra\i la Cern[u\i, ]n septembrie 1823, Alexandru esprim[ un adev[rat dezgust pentru greci din cauza intrigilor =i ne]n\elegerilor dintre d`n=ii, declar[ c[ nu va cere nimic pentru ei =i protest[ sus =i tare ]n contra inten\iunilor ce i se atribuiau, c[ ar voi s[ aduc[ turbur[ri =i perturba\iuni.

86 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Ca =i la Laibach, el zicea c[ voie=te pacea, se ar[ta furios ]n contra agentului s[u Pini pentru ]ncuraj[rile ce da boierilor emigra\i, f[g[duind c[-l va destitui. Faptul urmeaz[ cuvintelor, =i ]ndat[, ]ntors la Petersburg, ]mp[ratul ordon[ rechemarea lui Pini =i ]nlocuirea lui cu ghibaciul Minciaki. Fa\[ cu lordul Strangford, adres`ndu-se c[tre contele Nesselrod, ]l ]ntreb[ dac[ noul numit era rus, =i r[spunz`ndu-i-se c[ era italian din statele papale: „At`t mai bine – ]i zice ]mp[ratul – ]mi pare c[ acest om este bun pentru postul ce-i ]ncredin\ez. De m[ voi fi ]n=elat, ]l voi destitui =i pe d`nsul, cum am destituit pe Pini. Nu voi ca agen\ii mei s[ se amestece ]n afacerile Principatelor“. Dup[ asemenea cuvinte =i fapte, mari erau speran\ele pentru men\inerea p[cii, ]nc[ =i mai mare ]ncrederea ]n sinceritatea ]mp[ratului Alexandru, de=i \inea o=tiri gr[m[dite pe malul Prutului. Noul consul general Minciaki era ]ns[rcinat s[ mearg[ mai ]nt`i la Constantinopol s[ reguleze ni=te afaceri comerciale cu Poarta =-apoi s[ treac[ la postul s[u la Bucure=ti. Ajung`nd la |arigrad, Minciaki ]ncepe trat[rile cu Poarta prin nota din 24 februarie 1824, ]n care, pe l`ng[ cererea de de=ertare a Principatelor de trupe turce=ti, pe l`ng[ notificarea formal[ a numirii domnilor =i a restabilirii st[rii de lucruri, a=a cum erau ]nainte de r[scularea grecilor, mai cerea ca Poarta sau s[ lase liber[ naviga\iunea M[rii Negre pentru cor[biile siciliane, napolitane, sarde =i spaniole, sau s[ le permit[ a lua, ca mai nainte, bandiera ruseasc[; =i termin[ cer`nd, ]n treac[t, ca Poarta s[ ]mpace pe greci, acord`ndu-le respectul religiunii =i stabilirea unei st[ri de lucruri juste =i durabile. Pentru ]nt`ia dat[ Rusia punea cestiunea greceasc[ pe tapet, de=i nici vorb[ nu fusese despre aceasta ]n tratativele anterioare cu lordul Strangford; dar Rusia ]n\elegea c[, de=i guvernele, at`t al Fran\ei, c`t =i al Engliterei, nu aveau nici o simpatie pentru r[scularea grecilor, dar c[ dinaintea de=tept[rii opiniunii publice, care din zi ]n zi se manifesta mai mult ]n favoarea descenden\ilor lui Pericles =i ai lui Leonida, guvernele Europei 87 Ion Ghica nu vor putea s[ nu sus\ie o cerere ]n favoarea grecilor. +i ]n adev[r, nu se ]n=el[, c[ci, departe de a se opune acestei cereri nea=teptate a lui Minciaki, au trebuit s[ o sus\ie =i pe d`nsa, ca =i pe celelalte, sf[tuind pe Poart[ s[ formeze trei principate, sub numirile de Grecia oriental[ cu Tesalia, Beo\ia =i Atica; Grecia occidental[ cu Epirul =i Acarnania; Grecia meridional[ cu Morea =i Candia. Aceast[ solu\iune, de=i era un ]nceput de dezmembrare a Imperiului otoman, dar cel pu\in avea avantajul de a fi ]n aparen\[ o disolu\iune ]n favoarea na\ionalit[\ilor care compuneau acest imperiu. Dar cum ]n urm[ au ajuns cele trei puteri, Fran\a, Englitera =i Rusia, a consilia darea Moreii lui Mehmet Ali, pa=a de Egipt? Aici se amestec[ vederi personale =i interesate. A=a, de exemplu, Fran\a lui Carol al X-lea voia ]ncetarea revolu\iunii grece=ti cu orice pre\, pentru c[ o considera ca o reproduc\iune a revolu\iunii celei mari franceze; era speriat[ de numele de carmanioli ce-=i dau ]n insule oamenii partidului cel mai ne]mp[cat turcilor; a=a restaura\iunea ajut[ pe Rusia ]n ideile de dezmembrare a Imperiului otoman =i sf[tuie=te darea Moreii lui Mehmet Ali, cu speran\[ s[ poat[ pune m`na pe Egipt, c`nd Mehmet Ali ar fi avut toate puterile sale ]n Morea. Englitera, =i ea, prin considera\iuni de o alt[ natur[, ajungea tot la solu\iunea de a se da Morea lui Mehmet Ali, ]n\eleg`nd g`ndirile Fran\ei =i tem`ndu-se ca nu cumva, printr-o ]n\elegere cu Rusia, afar[ de coopera\iunea ei, s[ nu-=i piard[ preponderen\a ce dob`ndise ]n Turcia. Astfel sus\ine ideea Fran\ei =i a Rusiei, pe c`nd pe de alt[ parte ajut[ pe greci cu bani ca s[ poat[ rezista lui Mehmet Ali, =i astfel s[ sl[beasc[ =i s[ ruineze pe acest puternic pa=[, ]nc`t s[ nu mai poat[ g`ndi la independen\a Egiptului. „Ave\i doi inamici, zicea lordul Strangford lui Pertef-pa=a: pe Mehmet Ali =i pe grecii revolta\i, unul ascuns ]nc[, dar care ]n cur`nd va ridica =i el masca, celalalt care lupt[ cu succes; pune\i pe unul ]n contra altuia, =i se vor sl[bi =i se vor distruge unul pe altul.“ 88 Scrisori c[tre V. Alecsandri

C`t pentru Rusia, orice solu\iune ]i era bun[, destul s[ se rup[ c`t mai mult din imperiul sultanului. Astfel, pe c[i deosebite, c`te=itrele puterile dau Por\ii un sfat identic =i care nu putea s[ nu plac[ unui guvern de r[zbunare ]n contra grecilor. Poarta, urm`nd acestor sfaturi, trimite lui Mehmet Ali un firman prin care-i confer[ pa=al`cul Moreii, ]ns[rcin`ndu-l s[ trimit[ o=tire ca s[ potoleasc[ cu orice pre\ revolta acelei provincii =i pun`ndu-i flota la dispozi\iune pentru transport de trupe. }n ceea ce prive=te cestiunea Principatelor, Poarta nici nu ia vreo m[sur[, nici nu r[spunde, ]nc`t din zi ]n zi rela\iunile cu Minciaki devin mai acute. Mini=trii Por\ii, ]ntreba\i de reprezentan\ii puterilor despre starea ]n care se afl[ acele tratative, r[spund cu indiferen\[ c[ Poarta era hot[r`t[ s[ dep[rteze pe be=lii. Ibrahim, teribilul Ibrahim, fiul lui Mehmet Ali, luase comanda trupelor egiptene, debarcase trupe ]n Morea =i ]ncepuse opera\iunile sale cu o cruzime care revolta pretutindeni ]n Europa sim\ul public. Grecii se luptau viteje=te. Condurioti, pre=edintele guvernului Moreii, izbutise prin trimi=ii s[i, Orlando =i Lusioti, s[ ridice 280.000 de lire din ]mprumutul de 800.000 f[cut la Londra; subscrip\iuni ]i veneau din toate p[r\ile, =i Byron preg[tea expedi\iunea ]n contra Lepantului. Nu mai r[m[sese nici o speran\[ pentru men\inerea p[cii; trupele ruse=ti stau gata s[ intre ]n Principate, de nu pentru a declara r[zboi turcilor, dar cel pu\in pentru a ocupa \[rile dun[rene ca o garan\ie. Aceasta era starea lucrurilor c`nd, la 3 decembrie 1825, sose=te la Constantinopol =tirea mor\ii ]mp[ratului Alexandru, patru zile ]nainte de a ]nceta din via\[, c[ci acest monarh a murit la 7 decembrie. Fratele s[u Nicolae ]i succedeaz[, dar turbur[rile care au ]ntov[r[=it moartea ]mp[ratului Alexandru =i spiritul de revolt[ =i de conspira\iune care s-a ivit ]n armata ruseasc[ ]nl[tura pentru moment temerile unui r[zboi. 89 Ion Ghica

Austria =i Englitera, profit`nd de acest r[gaz, at`t Labzaltern, ambasadorul Austriei la Petersburg, precum =i internun\iul Ottenfeld cu lordul Strangford la Constantinopol, lucreaz[ cu st[ruin\[, =i ]n iunie 1826 dob`ndesc de la Poart[ retragerea be=liilor =i reducerea lor ]n num[rul de 850, pu=i sub ordinele directe ale domnilor, liberarea lui Villara din ]nchisoarea de la Eskizara =i trimiterea de plenipoten\i (muraha=i) la Akkerman, ca s[ trateze =i s[ determine restabilirea de statu-quo dinainte de 1821 ]n Principate. }mp[ratul Nicolae ]ns[ voie=te ca, mai ]nainte de ]ntrunirea plenipoten\ilor, s[ esiste o ]n\elegere prealabil[ asupra teritoriilor ]n litigiu din Asia, conform`ndu-se tratatului de Bucure=ti din 1812. Turcii cereau s[ li se remit[ Anapa, pe care o de\ineau ru=ii sub cuv`nt c[ ei posedau acest punct ]nc[ cu 20 de ani ]nainte de a face parte din teritoriul Mingreliei =i marii Abazii, pe c`nd apar\inea Georgiei, al c[rei principe o cedase Rusiei, p`n[ nu recunoscuse ]nc[ suveranitatea Por\ii; pe de alt[ parte, turcii nu voiau s[ remit[ Rusiei Kemhelu, Redut-Kale =i Sukum-Kale, stipulate ]n tratatul de la 1812, p`n[ ce nu li se va reda Anapa. }n\elegerea s-a f[cut la Constantinopol prin st[ruin\a ambasadorilor, =i generalul Worontzof cu Ribeaupierre au fost trimi=i la Akkerman s[ trateze cu muraha=ii turci. }n conven\iunea ]ncheiat[, s-a dat deplin[ satisfac\iune cererilor Rusiei; ]ntre altele s-a stipulat s[ se dea Principatelor o organiza\iune regulat[, articul care a fost izvorul din care au ie=it Regulamentele organice ce ne-au guvernat p`n[ la 1848 =i la 1857. Nu s-a zis ]ns[ nici un cuv`nt ]n privin\a grecilor, =i Ribeaupierre a fost trimis, ]ndat[ dup[ ]ncheierea Conven\iei de la Akkerman, ca ambasador la Constantinopol, =i Minciaki dus la postul s[u la Bucure=ti. Acum pacea p[rea asigurat[ mai mult dec`t oric`nd, =i orice b[nuial[ de ostilitate disp[ruse, c`nd lordul Strangford este rechemat =i ]nlocuit cu un fellow (tovar[=) al universit[\ii de Cambridge, cu Stratford Canning, v[rul vestitului liberal George Canning. Noul ambasador al Angliei debutase ]n cariera diplomatic[ ]n anul 1807, ca 90 Scrisori c[tre V. Alecsandri secretar de ambasad[ la Constantinopol, pe c`nd de-abia era de 21 de ani, de unde apoi fusese trimis la Washington. Era un entuziast al cauzei grecilor, plin de suvenirile nemuritoare ale clasicit[\ii =i antichit[\ii elene. T`n[rul ambasador aducea cu d`nsul conven\ia ]ncheiat[ la Londra ]ntre Fran\a, Rusia =i Englitera, privitoare la Grecia. De=i puterile se ]n\eleseser[ la Laibach =i declaraser[ c[ afacerea greac[ era o cestiune cu totul de administra\iune interioar[, ]n care nimeni nu avea dreptul s[ se amestece, acum ]ns[ voiau s[ intervie, =i s[ intervie cu for\a, c[ci se stipulase ]n Conven\ia de la Londra c[ flotele combinate vor merge ]n apele Greciei s[ opreasc[ cruzimile ce se comiteau de trupele egiptene. Poarta, refuz`nd de a da satisfac\iune cererilor ambasadorilor celor trei puteri contractante, Stratford Canning p[r[se=te Constantinopolul, se retrage la Poros, unde-l urmeaz[ mai ]n urm[ ambasadorul Latour-Maubourg =i Ribeaupierre. Guvernul revolu\ionar grecesc se transportase la Nauplea, flotele sunt chemate, =i consecin\a acestei ac\iuni a fost oprirea debarc[rii de nou[ trupe egiptene =i distrugerea flotei turce=ti la Navarin. Cine se poate opri de-a nu g[si =i aici o asem[nare cu cele ce se petrec =i cu cele ce se preg[tesc ast[zi ]n Orient? De=i inten\iunea Engliterei n-a fost de a face din refuzul Por\ii o stare de r[zboi =i de ostilit[\i, dar nu era tot astfel =i pentru Rusia, c[reia ]i pl[cea s[ considere Navarinul ca un ]nceput de ostilit[\i. }ntr-o explica\iune cu Pertef-pa=a, care ar[ta lui Uszar, ]ns[rcinatul rus, obstaculele ce exist[ ]n Coran de a da cestiunii grece=ti solu\iunea cerut[ de puteri, acesta ]i zicea, cu un ton pu\in curtean, c[ este o incongruitate de a tot pune ]nainte legea sf`nt[ a Coranului, cuvinte la care Pertef-pa=a r[spunde: „O cred =i eu, c[ci dac[ cre=tinii ar =ti s[ aprecieze valoarea acestor argumente =i a legii noastre sfinte, s-ar fi f[cut de mult musulmani“. De la Petersburg, lordul Dudley scria c[, de=i lupta de la Navarin =i ]ncetarea rela\iunilor diplomatice cu Poarta da drept Rusiei s[ se considere ]n stare de r[zboi cu Turcia, dar c[ 91 Ion Ghica

]mp[ratul Nicolae ]l asigurase pe cuv`ntul s[u de onoare c[ nu avea de g`nd s[ bage trupele sale ]n Principate; vine ]ns[ ]n urm[ circulara Por\ii din februarie 1828, trimis[ tuturor guvernorilor de provincii, ]n care Rusia este tratat[ de inamic[ a Islamului =i de instig[toarea insurec\iunii grece=ti, ]n urma c[reia ]mp[ratul Nicolae trimite pe Lieven la Londra, cu o not[ ]n care face cunoscut guvernului englez c[ ]mp[ratul se vede provocat prin nou[ injurii din partea guvernului Por\ii =i chiar prin acte de ostilitate, precum erau ]ncuraj[rile date Persiei de a nu respecta armisti\iul ]ncheiat cu Rusia =i obstacolele aduse necontenit naviga\iunii ]n Marea Neagr[; =i declar[ c[ Rusia se consider[ de aci ]nainte ]n stare de r[zboi cu Turcia =i c[ va ]mpinge opera\iunile militare p`n[ ce va dob`ndi satisfac\iune pentru ofensele ce i s-au f[cut, des[v`r=ita aplicare a articolelor Tratatelor de la Akkerman, garan\ii ]ndestul[toare ]n contra obstacolelor naviga\iunii ruse=ti ]n Bosfor =i ]ndemniz[ri de r[zboi. Mai adauge nota adus[ de Lieven c[ Rusia se credea obligat[ prin tratatul de la Londra s[ dea o solu\iune satisf[c[toare cestiunii grece=ti. Guvernul Por\ii, prin sistemul s[u nenorocit de temporizare =i prin ]ng`mfarea sa, prin esita\iunile =i impruden\ele sale, d[duse Rusiei o aparen\[ de dreptate de a-i declara r[zboi, =i aceasta ]ntr-un moment c`nd toat[ opiniunea ]n Europa era ]n contra ei, c`nd se afla cu totul izolat[ =i abandonat[ la discre\iunea inamicului s[u. Acestea erau pozi\iunile respective, c`nd, ]n ziua de 7 mai 1828, o=tirile ruse=ti, sub comanda principelui Wittgenstein, trec Prutul la Sculeni =i la Reni, ocup[ Ia=ul, ]nainteaz[ spre Bucure=ti, ]nconjoar[ fort[re\ele de pe malul Dun[rii, =i Wittgenstein pune m`na pe guvernul Principatelor, numind pe contele Pahlen prezident-plenipotent al divanurilor \[rii. Ion Ghica

92 Scrisori c[tre V. Alecsandri VIII GENERALUL COLETTI LA 1835

Ghergani, ghenarie 1881 ubite amice, I}\i aduci aminte de ]nt`ia noastr[ ]nt`lnire, sunt acum vreo 45 de ani, la Paris, cam pe la anul 1835? Cinci sau =ase rom`ni munteni din Valahia, cum se zicea pe-atunci, locuiam ]n rue St. Hyacinthe cu Niculae Cantacuzino Pa=canu =i cu Iancu Filipescu Vulpache. Voi, al\i at`\ia rom`ni moldoveni, ]ntre care =i fostul domn Alecu Cuza, locuia\i cu un profesor anume Furnarache ]n rue Nôtre-Dame des Champs. }ntr-o duminec[, micile noastre c`rduri se ]nt`lnir[ pe Quai Voltaire, =i noi =i voi mergeam tot spre Champs Elysees. Mentorii no=tri se oprir[ un minut la vorb[. Nu =tiu cum, nici ]n ce fel, dar ne-am pomenit deodat[ amesteca\i =i bra\ la bra\ un muntean c-un moldovean; vorbeam fiecare limbagiul provinciei noastre =i ne ]n\elegeam, parc-am fi vorbit aceea=i limb[. Ce revela\iune! Dintr-acel moment nu am mai fost nici munteni, nici moldoveni. Eram to\i rom`ni! Mie mi-a c[zut parte la bra\ un t`n[r m[run\el, cam de talia mea, muchelef la haine: vengherc[ de postav negru cu brandebururi =i cu chiostecuri, pantaloni nohutii largi de se vedea numai v`rful botinei de lac; jiletca de catifea vi=inie cu g[itan de fir de jur ]mprejur =i mai multe lan\uri de aur la ceasornic. Mi-a spus ]ndat[ c[ era bogat, foarte bogat, =i c[ era conte; observ`ndu-i eu c[ la noi nu esistau titluri de nobilime, el mi-a esplicat c[ se afla ]ntr-un caz cu totul =i cu totul escep\ional, c[ M.-s. vod[ ]l ]mbr[case cu caftan, d`ndu-i rangul de comis, c`nd era ]nc[ ]n leag[n, =i c[ de c`nd ]nv[\a carte se convinsese c[ rangul de comis este latinescul comes, comitis... =i ca s[-mi dovedeasc[ =i mai bine dreptul s[u la acest titlu, mi-a dat carta sa de vizit[, pe care era scris ]n litere majuscule:

93 Ion Ghica

MONSIEUR LE COMTE DE... Lipseau ]ns[ armoriile; aceast[ lacun[ provenea numai dintr-un qui-pro-quo, fiindc[, scriind acas[ s[ i se trimi\[ armoriile familiei, se crezuse c[ cerea pu=ca de v`n[toare a b[tr`nului s[u tat[. Esplic`ndu-se ]ns[ mai bine ]n urm[, glume\ul s[u frate i-a trimis un desemn reprezent`nd doi morcovi degera\i =i ]ntruloca\i sub o coron[ de patlagele. Tot merg`nd spre Arcul de triumf =i discut`nd cu camaradul meu de bra\, c[ci nu ne prea ]n\elegeam ]n istorie, mai ales asupra dimensiunilor zidurilor Babilonului, camaradul pretindea c[ erau destul de largi ca s[ poat[ trece ]n r`nd cinci care ]n fuga mare, eu \ineam la trei; ajunsesem dinaintea palatului dup[ Quai d’Or-say, fosta cas[ a Consiliului de stat din timpul lui Napoleon III, devenit[, prin ajutorul petrolului, un trist suvenir al domniei Comunei din 1871. Acea zidire, ]nf[=urat[ ]nc[ ]n fe=ele schelelor pe care lucrau me=teri pietrari, p[rea =i mai mare, domin`nd toat[ mahalaua ca o namil[. Camaradul, v[z`ndu-m[ ]n uimire, cu ochii ]n sus =i cu gura c[scat[ dinaintea acestei zidiri at`t de m[re\e, ]mi zise r`z`nd: – Ce? n-ai mai v[zut astfel de case? Cum? Voi n-ave\i ]n Bucure=ti zidiri a=a de mari? – Dar cred c[ nici voi nu ave\i astfel de palate la Ia=i, replicai eu. – A=a! S[ vezi tu casa tat[-meu; e mult mai mare! Aceast[ iluziune a camaradului m-a costat mai t`rziu doi sorocove\i =i o or[ de r[t[cire pe stradele capitalei Moldovei, c[ci voind s[-i fac vizit[, m-am suit ]ntr-o birj[, zic`nd birjarului s[ m[ duc[ la comitele de... – Dar unde =ade? m[ ]ntreb[ birjarul. – Casa cea mai mare din Ia=i, ]i r[spund. – Las’ c[ =tiu; la vistiernicu Rosnoveanu, ]mi zise birjarul. – Nu! O cas[ mare, mare, mult mai mare. La aceste cuvinte, birjarul ]=i ]ntoarce capul, uit`ndu-se la mine cu un fel de mil[.

94 Scrisori c[tre V. Alecsandri

– Dar unde ai mai pomenit mata cas[ mai mare dec`t a conului Niculachi Rosnoveanu? +tiu c[ tat[-t[u voia s[ te fac[ medic =i tu te pusese=i pe chimie; ne ]nt`lneam adeseori sub castanii Luxemburgului =i vorbeam oxigen =i hidrogen, dar observasem c[ de c`te ori ]\i vorbeam de plantele marine din care se scoate iodul sau de oasele cele mai bogate ]n fosfor c[scai din toat[ puterea f[lcilor; mai observasem c[, vorbindu-\i ]ntr-o zi de poeziile lui V[c[rescu =i recitindu-\i una din poeziile iubitului nostru amic Gr. Alexandrescu:

Culcat p-aste ruine sub care ad`ncit[ E slava str[mo=easc[... ai deschis ochi mari =i m-ai ]ntrebat dac[ mai =tiu =i altele. Din ziua aceea mi-am zis c[ n-o s[ te faci medic. C`te lucruri s-au petrecut de atunci pe lume =i mai ales ]ntr-acest col\i=or de p[m`nt, care poart[ ast[zi numele de Rom`nia, pe care pe atunci nimeni nu-l cuno=tea ]n str[in[tate nici de nume m[car! Puteam s[ strig[m c`t ne-ar fi luat gura c[ suntem rom`ni, str[nepo\i de-ai lui Traian, c[ nimeni nu ne credea, nu ne asculta, nu ne ]n\elegea; surda le ziceam c[ noi eram valahi =i c[ voi era\i moldoveni; ni se r[spundea: „Va s[ zic[ sunte\i muscali? Sunte\i turci?“ =i prin urmare hot[rau c[ eram greci, de vreme ce eram schismatici =i ne ]nchinam la r[s[rit; =i mai cu ajutorul lui Lichiardopulo, lui Picolo, lui Furnarache, lui Ventura, =i voi =i noi nu ne puteam cortorosi de numele de greci. A trecut mult p`n[ c`nd unii din francezi au consim\it s[ ne zic[ moldovalacs =i prin abrevia\ie moldac, =i s[ numeasc[ Principatele Moldachie sau Valavie. Nu demult, ]nc[ prin timpul domniei lui Alexandru Cuza-vod[, o dam[ italian[ la Turin zicea de un t`n[r rom`n care-i era prezentat de filo-rom`nul Vegezzi Ruscalla ca moldovalac: „Come? cosi giovane e gia moldovalaco!“ Credea c[ acest nume era un rang, un cin, pa=a sau mamamu=i!

95 Ion Ghica

}ntr-o sear[ doctorul Mihailidi, fostul meu dasc[l de eline=te ]n Bucure=ti, un elev al ]nv[\atului Neofit Duca, devenit doctor ]n medicin[ pe c`nd eu dob`ndeam gradul de bacalaureat, m[ duce ]ntr-o sear[ la vestita filelen[ dna de Champy, sora colonelului Favier, unul din cei mai mari lupt[tori pentru independen\a Greciei. Acolo am ]nt`lnit pe academicianul Patin, profesor la Sorbona, care, cu c`teva zile ]nainte, m[ esaminase de limba elen[ =i-mi dedase o bil[ alb[ numai =i numai pentru c[, cetind pasagiul ce-mi indicase din Xenofon, pronun\asem: Epei de ÓrÓnto Ómera de scedoi ipefaine cai eis...1 ]n loc de a citi:

Epe¿ de erentò emerà te schedori ipefainÿ caï eïs...2

Cu toat[ ardoarea ce am pus, esplic`ndu-i c[ nu sunt grec =i c[ eram de neam latin, spun`ndu-i de Traian, de colonii adu=i de d`nsul ]n Dacia etc., nu am putut face s[ ]n\eleag[ c[ nu eram nici turc, nici muscal, nici s[ priceap[ cum de nu m[ sim\eam prea onorat de a m[ numi grec... =i cred c[ a r[mas, c`t a mai tr[it, tot ]ncurcat despre na\ionalitatea noastr[. }n salonul doamnei de Champy se aduna o dat[ pe s[pt[m`n[ tot ce Parisul con\inea mai elin, elenist =i filelin; to\i francezii care luaser[ parte la luptele de la Misolunghi, Arta =i Navarin, to\i c`\i scriseser[ o carte, o bro=uric[ sau un articul de ziar, sau care ziser[ dou[ cuvinte ]n Gamera deputa\ilor ]n favoarea grecilor; c`\iva studen\i: fra\ii George =i Nicachi Mavrocordat, Coromila, Scalistira etc. erau primi\i ]n acel salon ca pogor`tori direc\i din eroii c`nta\i de Omer. }ntr-una din seri, d-na de Champy era ]ntr-o stare de mare agita\iune; sta cu ochii \inti\i spre u=[, =i de c`te ori lacheul anun\a un musafir, dumneaei s[lta din loc, parc[ a=tepta pe cineva; c`nd deodat[ se deschid am`ndou[ u=ile salonului =i

1 C`nd au fost prin=i, abia se lumina de ziu[ =i... (ca ]n greaca modern[). 2 Ca ]n elin[.

96 Scrisori c[tre V. Alecsandri un glas m`ndru =i r[sun[tor anun\[: „Son excellence le gÿnÿral Coletti, envoye extraordinaire de sa majestÿ le roi des grecs“, =i ]ndat[ apare un om ]nalt, trupe=, frumos ]mbr[cat cu fustanel[, cu mintean =i cepchen alb cusut cu g[itanuri albastre. Toate c[ut[turile s-au ]ntors spre noul-venit; asisten\ii ]=i =opteau unul altuia: „C’est l’ambassadeur du roi Othon!“ To\i =i toate ]l ]nconjoar[, i se ]nchin[. Mentorul meu, doctorul Mihailidi, profit[ de un moment, se apropie de ilustrul oaspe =i-i zice: – ’Arcig¹ (generale), permite-mi s[-\i prezint pe t`n[rul Ghica din Bucure=ti. Generalul Coletti, dup[ ce m-a ]ntrebat despre familia Ghicule=tilor, mi-a zis: – +i dumneavoastr[ sunte\i tot greci. Dar c`nd, ]n marea displ[cere a mentorului meu, am ]nceput a protesta ]n contra numelui de grec, esplic`ndu-i cu c[ldur[ originea rom`nilor, Coletti m[ asculta din ce ]n ce cu mai mult[ aten\iune =i, spre marea mirare a doctorului Mihailidi, ]mi zice: – +i eu sboresc ar[m[ne=te, dar sunt grecos... De=i n-am ]n\eles bine deodat[ cuvintele sboresc =i ar[m[ne=te, dar fraza fiind rom`neasc[, am luat ]ndr[zneala =i i-am zis ]n limba mea: – Escelen\[, po\i fi grec prin sentimente =i prin religie, dar dup[ vorb[ =i dup[ chip e=ti rom`n. Coletti avea figura cea mai rom`neasc[ ce se poate vedea; ai fi zis un mocan de la Bra=ov. Se uita cu drag la mine c`nd vorbeam rom`ne=te =i cu un suspin ]n glas mi-a zis: – Parintili a mei sboresc ma=i ar[m[ne=te =i mi pare ghine c[ tini la miletea a noastr[; him simpatrioti. St[ruin\a de a nu voi s[ fiu de alt neam dec`t rom`n l-a f[cut s[ uite toate prevenin\ele de care era ]ncunjurat, s-a pus la vorb[ cu mine =i mi-a povestit via\a lui la curtea lui Ali-pa=a Tebedelen de la Ianina, unde petrecuse anii copil[riei ]mpreun[ cu al\i tineri cre=tini, ]ntre care un fiu al dibaciului Voia, un 97 Ion Ghica nepot al crudului Na\u =i un tricaliot, fiul unui ciorbagiu, cu care Coletti locuia ]ntr-o odaie. Odat[ pa=a era foarte sup[rat, tuna =i fulgera; nimeni nu-i mai putea intra ]n voie. Furia lui provenea din cauz[ c[ fugise t`n[rul Marco Botzari, pe care-l avea otagiu de la tat[-s[u Kiciu Botzari, beiul de Sulli; ]l \inea la Ianina ca o garan\ie de pace din partea vitejilor sulio\i. Ali-pa=a b[nuia c[ t`n[rul tricaliot, tovar[=ul de camer[ al lui Coletti, ]nlesnise fuga lui Botzari, =i ]ntr-o diminea\[, c`nd bietul b[iat ]i aducea cafeaua, ]l tratase r[stit de ghiaur hain; b[iatului ]i tremur[ m`na =i v[rs[ cafeaua pe feregeaua pa=ei. }n cinci minute, iataganul gealatului ]i zbur[ capul. Aceast[ ]mprejurare a f[cut pe Coletti s[ caute s[ fug[ =i el ca Botzari, dar n-a izbutit! Prins =i adus la conac, el se credea pierdut. Noroc ]ns[ c[ pa=ei ]i trecuse necazul =i ca totdeauna se c[ia, sau se f[cea c[ se c[ie=te de moartea tricaliotului, zic`nd cu oftare: Krima t¨ pallhƒ¡ri (P[cat de voinic!) Dup[ obicei ]ns[ ]=i m`ng`ia durerea cu cuvintele aceste: „Mai bine c[ l-a luat Dumnezeu, c[ cine =tie c`te rele ar fi f[cut dac-ar fi tr[it“. Coletti s-a ]mboln[vit de tifos, =i Ali-pa=a, afl`nd c[ era pe moarte, s-a dus de l-a v[zut ]n odaia unde z[cea =i, ca s[-l consoleze, i-a zis c[, ]ndat[ ce se va ]ns[n[tosi, ]l va trimite ]mpreun[ cu fiu lui Voia s[ studieze medicina. S-a \inut de vorb[, l-a trimis la Pisa, unde Coletti a dob`ndit diploma de doctor ]n medicin[. Pe la finele seratei, c`nd era s[ plece, Coletti, z[rindu-m[ ]ntr-un col\ pe dup[ u=[, a venit la mine =i m-a luat de m`n[, zic`ndu-mi: – Voi ave\i singrofizi1?.. Vream s[ diavasesc2 =i eu una carte ar[m[neasc[, un piitis3. Care este singrafizul vostru?

1 Scriitori. 2 Citesc. 3 Poet. 98 Scrisori c[tre V. Alecsandri

I-am vorbit de V[c[rescu =i de Alexandrescu, =i dumineca urm[toare i-am dus o bro=ur[ care con\inea cele dint`i poezii ale lui Alexandrescu; i-am dus =i cea mai mic[ edi\iune ]n 12° a poeziilor lui Iancu V[c[rescu, ]n care tip[rise Prim[vara amorului, P[storul ]ntristat =i Ceasornicul ]ndreptat. Mai t`rziu mi-a cerut s[-i g[sesc istoria lui Fotino; mi-am procurat tomul II de la un buchinist de l`ng[ Institutul Fran\ei =i i-am trimis-o. Coletti era din ora=ul Saraco, cale de 12 ore de la Ianina; familia lui exist[ acolo =i ast[zi. La noi se afl[ mai multe familii, precum sunt Filiti de la Bucov, Cantili etc., care se ]nrudesc cu familia lui Coletti. Cu\ovlahii, ajun=i ]ntr-o condi\iune mai ]nalt[, ca Sina, ca Tositza etc., se zic cei mai mul\i greci, dar inima lor salt[ ori de c`te ori ei aud vorbindu-se de rom`ni, de Rom`nia =i de limba rom`neasc[, pe care o numesc ar[m[neasc[. Coletti, ca to\i cu\ovlahii rom`ni din Macedonia, s-a b[tut ca un viteaz pentru independen\a Greciei; a fost guvernator al Cicladelor orientale cu titlul de: ¼ƒtaƒt©V dioiƒÓ tÓV tÊn ¥n toliƒÊn knl¡dwn (guvernator extraordinar al Cicladelor orientale). El a l[sat un nume nemuritor ]n insule =i dob`ndise o foarte mare influen\[ ]n tot Arhipelul, ceea ce nu prea pl[cea comitelui Armansberg, nici regelui Othon; trimiterea lui ca ambasador la Paris a fost ca un fel de esil deghizat. Ce eram noi rom`nii pe atunci? Cine ne b[ga ]n seam[? Care ziar, care revist[ sau care scriitor se ocupa de noi? De la Del Chiaro =i de la Wilkinson nu se scrisese nici m[car o linie despre rom`ni. La 1836 a fost un adev[rat eveniment c`nd r[posatul Chochelet, consulul francez, se duse s[ anun\e lui Alexandru Ghica-vod[ c[ era s[ treac[ prin Bucure=ti un ]nv[\at francez, un profesor de la Sorbona, anume Saint-Marc de Girardin. Spuind domnitorului c[ acest turist avea s[ scrie impresiunile lui de c[l[torie, c[ venea s[ viziteze malurile Dun[rii pentru cercet[ri arheologice, consulul Fran\ei cerea pentru c[l[tor ]nlesniri de transport prin \ar[. 99 Ion Ghica

}ndat[ ordine stra=nice ]n toate p[r\ile pentru calea=c[, cai de po=t[ =i conace, puind pe to\i prefec\ii =i ofi\erii de pe grani\a Dun[rii la dispozi\iunea ilustrului turist. Pe atunci foarte pu\ini ofi\eri, foarte pu\ini ispravnici sau oc`rmuitori vorbeau fran\uze=te. Ajung`nd la Islaz, Saint-Marc de Girardin g[se=te un locotenent oache= =i m[run\el care-i zice ]n bun[ fran\uzeasc[: – Escelen\[, am ordin de la =eful meu s[ fiu la dispozi\iunea d-voastre. C[l[torul, ]nc`ntat c[ a g[sit un om cu care s[ se poat[ ]n\elege, ]i zice cu glasul cel sub\ire =i p[trunz[tor pe care to\i l-am auzit ]n tinere\ea noastr[ la Sorbona, de pe catedr[ sau la esamenele de bacalaureat: – Vous parlez trÿs bien le français; vous l’avez appris au collége, n’est-ce pas? – Non, monsieur – ]i r[spunde ofi\erul – je l’ai appris tout seul. – Ah! je vous en fais mon compliment. Eu c[l[toresc – ]i zice voiajorul – pentru cercetarea de antichit[\i romane. Nu cumva cuno=ti pe-aici pe aproape ceva inscrip\iuni vechi? A= vrea s[ =tiu cum se numea acest loc ]n vechime. Ofi\erul ]i r[spunse c[ se afl[ ]n drept cu anticul Anasamum, ast[zi Nicopoli, aproape de Utus, =i c[ pe malul celalalt al Oltului putea s[ viziteze valul lui Traian. C[l[torul ]nc`ntat ]i zice: – Te-ai ocupat cu istoria =i cu geografia antic[, domnule, negre=it c[ le-ai studiat la colegiu? – Nu, domnule, le-am studiat singur, r[spunde ofi\erul. – Ah! je vous en fois mon compliment. – La o mic[ dep[rtare – adaug[ ofi\erul – la Grosdipod, unde era antica Sigibida, s-au g[sit tablele de aram[ pe care este inscrip\iunea: IMP. CAESAR. DIVI. TRAIANI. PARTICI ETC. =i pe care se afl[ mai multe nume de solda\i c[rora li se acorda dreptul de cet[\enie.

100 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Aceste table se citesc astfel: Imperator Caesar Divi Traiani Parthici filius Divi Nervae nepos etc1. +i dincolo, peste Olt, la Turnu, vechea Turris, s-a g[sit o piatr[ cu inscrip\iunea: IVL. CAPITONI C.P.P. ILLYRICI TR. T. OMNIB. AB. ORD. FL. SIRMIATIVM HONORATO ET. ETC. care se cite=te: Iulio Capitoni Consulari Praefecto Provinciae Ilyrici Tribuni titulo, omnibus honoribus ab ordine etc2. – Cum? =tii latine=te, domnule? Ai studiat negre=it aceast[ limb[ la colegiu? – Nu, domnule – ]i r[spunse ofi\erul – je l’ai appris tout seul. – Ah! je vous en fais compliment. Ofi\erul ]i mai recomand[ tot astfel o piatr[ cu inscrip\iune greceasc[. – Vous savez le grec ancien, monsieur? Vous l’avez sans doute appries au collÿge? +i ofi\erul ]i r[spunde: – Non, monsieur, je l’ai étudié tout seul. – Ah! je vous en fais compliment. Ilustrul arheolog s-a folosit foarte mult de indica\iunile date de t`n[rul ofi\er, c[ruia atunci i s-a mai ]ngro=at epoleta. Saint-Marc-Girardin avea bun[ memorie. }ntr-o zi, fiind de r`nd la examenele de bacalaureat, vede numele familiei ofi\erului de la Islaz pe lista candida\ilor =i c`nd se ]nf[\i=eaz[ recipiendarul, ]l ]ntreab[ dac[ cunoa=te un ofi\er cu acela=i nume pe care ]l cunoscuse la Islaz. R[spunz`ndu-i-se c[-i era frate, profesorul esaminator crede ocaziunea bun[ de a-=i

1 }mp[ratul Cezar, fiul divinului Traian Parthicul, nepotul divinului Nerva etc. 2 Lui Iuliu Capitone, prefect consular al Provinciei Ilirice, cu titlul de tribun, cu toate onorurile din ordinul etc.

101 Ion Ghica ar[ta recunostin\a, ajut`nd pe frate s[ str[luceasc[ ]naintea auditorului =i a celorlal\i esaminatori, =i ]ncepe: – Binevoie=te, tinere, a spune ce =tii despre un rege barbar care domnea peste un popor viteaz care locuia ]n p[r\ile Dun[rii de jos? – Regele se numea Tisafern – ]i r[spunde t`n[rul – =i poporul era paflagoni, iar \ara aceea se numea pe atunci Capadocia. – Ce n’est pas tout-a-fait cela – ]i zice profesorul – dar voi s[-\i ar[t mai l[murit cestiunea; ascult[-m[ bine: cum se numea ]mp[ratul roman care n-a mai voit s[ sufere umilirea de a pl[ti un tribut ru=inos lui Decebal, regelui dacilor, care ocupa locul unde se afl[ ast[zi principatele Valahiei =i Moldovei? El ]mi pare c[ a f[cut o espedi\iune ]n contra acelui popor barbar =i l-a supus puterii Romei, coloniz`nd \ara cu legiuni aduse din deosebite p[r\i ale marelui imperiu. Ce lucrare ]nsemnat[ a esecutat acest ]mp[rat peste Dun[re? – }mp[ratul roman se numea Tigran – r[spunde esaminatul – =i lucrarea pe Dun[re a fost un far. – C’est assez, monsieur, ]i zice profesorul =i-i d[ o bil[ alb[, zic`ndu-i: Ce n’est pas tout-à-fait cela, mais vous pourrez le demander à mr. vôtre frÿre, il vous le dira, il l’a appris tout seul, lui. Ion Ghica

102 Scrisori c[tre V. Alecsandri XII O C{L{TORIE DE LA BUCURE+TI LA IA+I }NAINTE DE 1848

Ghergani, 20 iunie 1881 ubite amice, IAzi te pui ]n tren la 9 seara, dup[ ce ai pr`nzit bine la „Hugues“ sau la „Brofft“, ar[\i tichetul conductorului care vine =i \i-l timbreaz[ cu cle=tele, fumezi o \igar[, dou[ p`n[ la Ploie=ti; acolo ]\i bei ceaiul ]n ticn[, te ]ntorci ]n vagon, apoi te ]nf[=uri bine ]n tartan, ]\i pui paltonul c[p[t`i, te lunge=ti pe canapeaua de catifea ro=ie sau ]n vagonul-pat, dormi ca acas[ vreo nou[ ceasuri =i, la opt diminea\a, te de=tep\i la Roman. Aici cafea cu lapte, cu un kipfel, dou[, =i 17 ceasuri, minut cu minut, dup[ ce ai plecat din Bucure=ti, te g[se=ti transportat pe malul ]mbalsamat al Bahluiului, ]n fosta capital[ a fostului principat al Moldovei, unde ajungi dormit, m`ncat =i odihnit. C[l[toria, m`ncare cu bacsi= cu tot, te-a costat 80 de franci. Ei, vezi, acum 40 de ani nu era a=a. }mi aduc aminte c[ odat[ plecam din Bucure=ti spre Moldova: Dup[ mai multe vizite pe la vornicie, la postelnicie, la agie, la casa po=tei, alerg[turi care au d[inuit vreo zece zile, ]ntr-o vineri, ]n sf`r=it, pe la orele 3 d.a., trosc, pleosc, intr[ ]n curte opt cai cu doi surugii, preceda\i de un ceau= c[lare. C`t te =tergi la ochi ]n=irase caii, c`te doi-doi la tr[sur[, un fel de bri=c[ u=oar[, s-o duci cu un cal; ]ntr-o clip[ eram la capul Podului T`rgului de Afar[, Bariera Mo=ilor de ast[zi; chiuiau =i plesneau surugiii pe uli\ele Bucure=tiului de ridicau lumea ]n picioare, b[rba\i =i femei alergau la u=i =i la ferestre ca s[ vad[ cine trece. La streaj[, un fel de logof[t ]n scurteic[ lung[ de pambriu verde se arat[ ]naintea cailor. – Ho, ho! =i opre=te trenul; cine sunte\i dumneavoastr[? m[ ]ntreab[, apropiindu-se cu =apca ]n m`n[ de u=a tr[surii. 103 Ion Ghica

– Sunt cutare, ]i r[spund eu, declin`ndu-mi numele =i pronumele. C[pitanul de barier[ scosese un petic de h`rtie din buzunar =i ]nsemna cu creionul zisele mele, muind v`rful creionului de plumb pe limb[ la fiecare liter[. – +i unde merge\i dumneavoastr[? – La Ia=i. – S[ nu fie peste grani\[? – }n Moldova. – Dar pa=aport ave\i? Scot pa=aportul =i i-l ar[t; c[pitanul mi-l ia din m`n[, se uit[ la d`nsul, ]l mai ]ntoarce, =opte=te ceva cu secretarul s[u, apoi intr[ am`ndoi ]n cancelarie, de unde ies dup[ o jum[tate de ceas cu pana dup[ ureche =i ]ndoind pa=aportul pe cute mi-l ]napoiaz[ cu cuvintele: – S[ umbli s[n[tos, cocona=ule! La barier[ se ispr[vise caldar`mul =i o luam pe =leau cu roatele ]n noroi p`n[ la bucea, caii la pas =i surugiii croindu-le cu bicele la dungi be=icate pe spinare. Dup[ patru ore de r[cnete =i ]njur[turi, cruci =i r[scruci, sfin\i =i evanghelii, pe la opt seara intram ]n curtea po=tei de la +indrilita; picioarele cailor pocneau de c`te ori ie=eau din noroiul gros, cleios =i ad`nc. F[cusem 16 kilometri. Acolo, dup[ ce m-am rugat =i m-am certat vreo dou[ ceasuri, cu c[pitanul de po=te, cu c[pit[neasa =i cu ceau=ul mi s-a dat de hat`r un surugiu cu =ase cai ]n loc de opt scri=i ]n podorojn[; =i pe c`nd se ridica luceaf[rul de ziu[ eram la Movili\a, alt[ po=t[. Aici, refuz complet de a m[ porni ]nainte; argumentul c[pitanului era conving[tor. – Cum s[-\i dau cai, domnule, p[catele mele, c[ a=tept din ceas ]n ceas s[ pice curierul rusesc de la |arigrad; =i cu omul ]mp[r[tesc nu e de glum[, c[-i =tiu p[para! Iat[-m[ dar oprit ]n drum, Domnul =tie c`t. C[pitanul, om politicos, m-a poftit ]n odaia de mosafiri, s[ m[ ]nc[lzesc =i s[ m[ odihnesc p`n-or sosi cai din sus sau din jos. 104 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Pe un pat-sofa, de la sob[ p`n[ la fereastr[, dormea de-a lungul c[pit[neasa cu un copil la s`n, al[turi cu culcu=ul c[pitanului, care, la strig[tul de tenor al surugiului meu, s[rise din plapom[, numai ]n papuci =i ]n c[ma=[ de borangic; picioare la picioare cu c[pit[neasa, dormeau sfor[ind doi bie\i c[l[tori, care, ca =i mine, a=teptau sosirea de cai. O c[ldur[ amestecat[ cu duhoarea de oameni adormi\i de nu-\i puteai trage sufletul! S`mb[t[ seara ajungeam ]n Urziceni, capitala jude\ului Ialomi\a, ora= ]necat ]n mocirl[ dintr-un cap[t la altul. Peste zi ]ncepuse un v`nt rece =i noroiul se ]nv`rto=a, str`ng`ndu-se de frig, ]nc`t ]ncet-]ncet se f[cuse tare ca fierul, form`nd o cale zdruncinat[; roatele s[reau din hop ]n hop, arunc`ndu-m[ la fiecare pas al cailor dintr-un col\ ]ntr-altul al tr[surii. P`n[ la jum[tatea po=tei M[rgineni am mers cum am mers, dar acolo, d`nd ]ntr-un v[ga= ad`nc ]nghe\at, m-am pomenit cu tr[sura ]ntr-un pe=, se rupsese osia =i r[m[sese ]n trei roate. Surugiii desc[lecar[, se uitar[, deter[ fiecare trei fluiere de mirare, ceea ce ]nsemna c[ era cazul grav; unul deham[ =[ua=ul =i porni pe fug[ spre po=t[ s[ caute ajutor. Din ce ]n ce mai mult criv[\ul se ]nte\ea =i frigul m[ p[trundea; m-am str`ns c`t m-am str`ns, dar dac[ am v[zut =-am v[zut, m-am dat jos, imit`nd pe surugiul care r[m[sese cu mine, m-am ad[postit la spatele tr[surii, d`nd din m`ni =i din picioare; dar =i a=a n-a trecut mult =i n-am mai putut juca, sim\eam c[ amor\eam, m[ apucase un fel de piroteal[; atunci m-am hot[r`t s[ deham =i eu pe celalalt =[ua= =i am luat-o la fug[ spre po=t[, ]n voia lupilor care ]ncepuser[ a urla. Pe la jum[tatea drumului venea rotarul po=tei c[lare, aduc`nd un drug de lemn la spinare, =i despre ziu[ intra =i tr[sura mea ]n po=t[. Am petrecut ziua de duminec[ ]n fabricarea osiei =i seara porneam spre Foc=ani, ora= a dou[ principate, capitala a dou[ jude\e, a Slam-R`mnicului pentru Muntenia =i a Putnei pentru Moldova. Luni pe la amiazi, pe c`nd eram ]n uli\a mare ]n mijlocul t`rgului, ]mi iese ]nainte un impiegat cu guler ro=u =i cu spang[, 105 Ion Ghica face semn surugiilor s[ opreasc[, se apropie de mine cu un aer maiestos =i ]ncepe cu: – De unde vii? Unde te duci? Cum te cheam[? Ce e=ti? }i r[spund: – Viu de la Bucure=ti =i m[ duc la Ia=i. – Unde \i-i pasaportul? }l caut =i i-l dau. Impiegatul autorit[\ii moldovene ]l ]ntoarce, ]l observ[, uit`ndu-se c`nd la mine, c`nd la caracteristicele ]nsemnate ]ntr-]nsul, compar`ndu-le din ochi. Se sf[tuie=te c`tva timp cu colegul s[u de pe \[rmul muntenesc =i m[ ]ntreab[ unde trag, ca s[-mi aduc[ pa=aportul la gazd[. }n zadar protestez, cer`nd s[ mi-l dea ]ndat[ ca s[-mi pot urma drumul, mi se r[spunde c[ nu se poate p`n[ ce nu l-o viza ispravnicul, =i, f[r[ mai mult[ vorb[, adres`ndu-se c[tre surugiul dinainte, ]i zice: – Du-l, m[, la han la „Petrea Bacalu“. „Petrea Bacalu“ era pe atunci numele de mod[ al otelurilor din Moldova, cum am zice ast[zi „Grand Hotel“, fie c`t de mic. Acest nume fusese ilustrat de bogatul Petre Bacalu din Ia=i, un v[r al vestitului Hagi Petcu Pristanda. De-abia sc[pasem de ]ntreb[rile p[zitorului grani\ei, c`nd trei pa=i mai ]nainte cad ]n investiga\iunile unui alt func\ionar; acesta era omul otcupciului, care dup[ ce m[ ]ntreb[ dac[ am ceva marf[ sau ceva haine nou[, ]ncepe a-mi scotoci prin tr[sur[ =i prin geamantan. Era considerat cu mare pagub[ pentru fericirea Moldovei sau pentru a Munteniei dac[ o bucat[ de ca=caval, de postav sau vreo sticl[ de rachiu ar fi trecut nev[muit[ dintr-o parte ]ntr-alta peste =an\ul care desp[r\ea Principatele. A= ]ntreba pe protec\ioni=tii sau pe partizanii sistemului vamal dac[, prin faptul c[ a pierit bariera de pe acel canal, stabilindu-se liberul schimb dintr-o parte ]ntr-alta, Rom`nia a p[gubit ceva =i dac[ nu este mai bine ast[zi dec`t atunci. Peste =ase ceasuri ispr[visem, se ]ndepliniser[ formalit[\ile prescrise de legi =i regulamente, un slujitor ]mi aduse pa=aportul cu isc[litura ispravnicului. Iordache Pruncu, chehaiaua, ]mi aduse podorojna =i iat[-m[ iar pe drum, tr[snind =i plesnind. 106 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Caii vestitului Privilegiu aveau privilegiul de a se hr[ni cu r[bd[ri pr[jite, cum zicea surugiul, m`ncare care-i f[cea seci la p`ntece =i u=ori la carne, te duceau ]ntr-o goan[ de la o po=t[ la alta, alergau c`t puteau bietele dobitoace, negre=it cu speran\a, totdeauna ]n=elat[, c[ dincolo vor c[p[ta c`teva dramuri de ov[z. M-au dus de la Foc=ani la Ia=i ca v`ntul. Z[pada acoperise grunzii, pusesem tr[sura pe t[lpi de sanie =i alunecam ca n[luca pe =esul alb. A cincea zi dup[ plecarea mea din Bucure=ti, priveam de la R[pedea ]nc`nt[torul tablou ce se dezv[luie dinaintea ochilor la ap[rerea Ia=ului. +i m[ coboram la otelul de „Petersburg“, ]n casele lui beizadea Petrache Mavrogheni din uli\[. Suflam ]n ni=te lemne ude s[ aprind ni\el foc ]n sob[, c`nd aud un glas zic`nd frumoasa roman\[ irlandez[:

Late rose of summer acompaniat[ de o harp[ m[iastr[. Era frumoasa =i gra\ioasa c`nt[rea\[ englez[ d-ra Bishop =i marele harpist Boza; repetau concertul ce se g[teau s[ dea a doua zi ]n salonul generalului Tudora= Bal=. C[l[toria de la Bucure=ti la Ia=i m[ costase 800 de lei vechi, aproape 300 de franci, afar[ de cele cinci zile de osteneal[, de suferin\e =i de necazuri. C[utam s[ m[ mut de la otel, c`nd bunul =i osp[tosul meu amic c[pitanul Alcaz a venit =i m-a luat la d`nsul. }n casa unde =edea, ]n strad[, sala desp[r\ea dou[ apartamente: la dreapta locuia Nicolae Docan cu v[rul s[u Alecu Cuza, fostul domn de la 1859 p`n[ la 1866, =i cu Philadelph Conici; la st`nga, ]n dou[ camere =i un salon, locuiam eu cu st[p`nul apartamentului. Masa era ]n comun, ]ntr-o camer[ pe galerie. Am petrecut acolo mai o iarn[ ]ntreag[, p`n[ m-am mutat la tine. Avusese=i nenorocirea s[ pierzi pe iubita ta mam[, =i tat[l t[u era dus la Viena cu slujba domneasc[. 107 Ion Ghica

Gra\ie vou[, amicilor mei din Paris, ]n pu\ine zile eram cunoscut =i bine primit ]n toate casele, cu o ospitalitate =i o bun[tate pe care n-oi uita-o niciodat[. Pu\in dup[ sosirea mea ]n Ia=i, am fost admis ]n audien\[ la Mihai-vod[ Sturdza, prezentat de secretarul s[u, maiorul Kog[lniceanu, =i de adjutantul de serviciu, c[pitanul Alcaz. Dup[ ce am r[spuns respectuos la ]ntreb[rile ce principele a binevoit a-mi adresa, i-am ]nm`nat scrisoarea boierilor din Bucure=ti, scrisoare despre care \i-am vorbit ]ntr-una din scrisorile mele precedente. Pe c`nd domnul citea, chipul i se lumina, figura lui, mai totdeauna posomor`t[, dob`ndise un z`mbet de satisfac\iune, luase o espresiune de bl`nde\[. Dup[ ce a ispr[vit citirea, a r[mas c`teva momente g`nditor, cu ochii ]n jos, ]ntr-o stare de reflec\iune melancolic[, apoi pune scrisoarea pe mas[ =i, ridic`nd ochii asupra mea, ]mi zise c[ era foarte m[gulit de sentimentele de stim[ =i de ]ncredere ce-i esprimau boierii munteni, dar c[ realizarea acelor dorin\i era intempestiv[. Lucrul nu era posibil ]n momentul de fa\[ pentru c[ ]mp[ratul nu permitea. }i r[spund c[ principiul era ]nscris ]n Regulamentul organic =i iau ]ndr[zneala a-i zice pe Audaces fortuna juvat1, cuvinte la care ]nt`mpin[ c[ acel care r[spunde ]naintea lui Dumnezeu =i a oamenilor de soarta unui norod datore=te s[ fie prudent. Dup[ aceste pu\ine cuvinte schimb[ conversa\iunea, ]ntreb`ndu-m[ despre studiile ce f[cusem la Paris, mi-a vorbit filozofie, literatur[, estetic[, m-a \inut mai mult de un ceas. Mihai Sturdza era, precum =tii, un om plin de ]nv[\[tur[ =i se compl[cea foarte mult ]n asemenea convorbiri. }ntr-o var[ =edeam la via lui Stratulat de la Socola, aproape de frumoasa vil[ a lui vod[. }ntr-o zi, duc`ndu-m[ la M[ria-sa cu h`rtii de serviciu, ]mi zise: – Am auzit c[-mi e=ti vecin, cine-\i poart[ de grije acolo, cine-\i face pr`nzul? Eu ]i r[spund:

1 Norocul e de partea celor ]ndr[zne\i (locu\iune derivat[ dintr-un emistih din Eneida lui Virgiliu).

108 Scrisori c[tre V. Alecsandri

– Nimeni, M[ria-ta. – +i ce? Tr[ie=ti f[r[ a m`nca? – Nu, M[ria-ta, m[n`nc, dar nu pr`nzesc. – Va s[ zic[, faci deosebire ]ntre a m`nca =i a pr`nzi. Ei bine, eu pr`nzesc, vino s[ m[n`nci la mine ]n toate zilele. Doamna =i beizadelele erau du=i ]n str[in[tate, =i vod[ era singur la Socola numai cu v[rul s[u, generalul Alexandru Sturdza, mult ]nv[\atul teolog, care venise s[ petreac[ c`teva s[pt[m`ni la Socola. La mas[ erau numai ei doi, eu =i iubitul nostru amic, pl[cutul colonel Gulu\[ Leon. }n toate zilele dup[ mas[ treceam ]n salonul cel mare, unde vod[, fum`nd din ciubuc, conversam =i discutam ceasuri ]ntregi literatur[, art[ =i =tiin\e, ba uneori =i politic[, p`n[ ce venea logof[tul cel mare Niculae Canta sau +tef[nic[ Catargiu cu anaforale de ]nt[rit. Mihai Sturdza avea dreptate a crede c[ timpul unirii Principatelor nu sosise, dac[ judec[m dup[ st[ruin\a =i dup[ mijloacele de tot felul puse ]n joc la 1842 de consulul general Da=coff, ca s[ scoat[ pe C`mpineanu din lista candida\ilor =i s[ fac[ s[ scuze alegerea lui Gheorghe Bibescu, c[ruia-i lipsea =i etatea de 40 de ani, =i ]nsu=irea de nepot sau fiu de fiu de boier, condi\iuni cerute de Regulament pentru a putea fi ales domn. A=teptam deschiderea naviga\iunii Dun[rii ]n sus sau ]n jos. G`ndurile-mi erau ]mp[r\ite: s[ m[ duc ]n Sicilia, unde un camarad al meu, Villeroz, se afla ]n capul unei esploat[ri de sulfur, care-mi scria c[ putea s[-mi procure o pozi\iune bine pl[tit[, sau s[ m[ ]ntorc ]n Fran\a, unde eram sigur de protec\iunea lui Elie de Beaumont, lui Berthier =i a lui Dafiemoz, profesorii mei de la =coala de mine din Paris. C`nd ]ntr-o zi, afl`ndu-m[ la Iorgu Ghica cel b[tr`n de la deal, am fost prezentat lui beizadea Niculache Su\u, unul din boierii cei mai ]nv[\a\i, atunci postelnic =i efor al =coalelor. El petrecuse mai mul\i ani ]n Bucure=ti pe la 1818 =i 1821, pe c`nd tat[l s[u, Alecu-vod[ Su\u, domnise ]n |ara Rom`neasc[. Cunoscuse pe toat[ lumea bucure=tean[ de pe atunci; a stat 109 Ion Ghica mai mult la vorb[ cu mine, ]ntreb`ndu-m[ de unul =i de altul, m-a ]ntrebat despre scopurile ce aveam =i m-a sf[tuit s[ primesc a r[m`nea ]n Moldova, oferindu-mi o catedr[ ]n Academia Mih[ilean[, =i iat[-m[ a=ezat ]naintea unei table cu creionul de cret[ ]n m`n[, ar[t`nd tinerilor, diminea\a, propriet[\ile cercului, ale elipsei, ale parabolei =i ale iperbolei =i, dup[ amiazi, vorbindu-le despre forma\iunile mun\ilor =-a straturilor p[m`ntului. Grei, dar pl[cu\i ani am petrecut noi ]mpreun[; mult am luptat noi, tinerii de pe atunci, cu prejude\ele =i cu obiceiurile cele rele, mult am apropiat noi clasele ]ntre d`nsele; multe idei gre=ite de ale b[tr`nilor =i de ale boierilor am spulberat =i multe idei moderne am ]mpl`ntat ]n spirite; mult[ rugin[ am cur[\it de pe mul\i. Am f[cut-o, respect`nd credin\ele fiec[ruia, cinstind perii cei albi, l[ud`nd =i admir`nd fapta bun[, ori de unde venea, =i vener`nd pe acei care iubeau \ara =i dreptatea. Lucram =i luptam nu ]mpins de setea de posturi bine pl[tite sau de dorin\a de ranguri pe scara arhontologiei, dar numai de dorin\a de a dezvolta ]n spirite =i ]n inimi sentimentul binelui, al frumosului =i iubirea de \ar[. }n bani eram pl[ti\i cum da Dumnezeu; eu, pentru dou[ lec\ii pe zi, adic[ 24 de ceasuri de catedr[ pe s[pt[m`n[, primeam 300 de lei vechi, 8 galbeni, ceva ca un franc pe lec\iune; dar eram bine r[spl[tit prin satisfac\iunea ce sim\eam v[z`nd pe toat[ ziua cum se l[rgea cercul ideilor celor bune. Lucram fiecare cu cuv`ntul =i cu condeiul, dup[ puterile mijloacelor noastre, la dezvoltarea na\ionalit[\ii rom`ne. +i =tii c[ lucrul nu era lesne ]ntr-un timp pe c`nd chiar cea mai mic[ aluziune era pedepsit[ cu ]nchisoare =i cu esil. Ca s[ aib[ urma=ii no=tri o idee despre libertatea cuget[rii de atunci, le voi spune c[ marele nostru poet Alexandrescu fusese ]nchis la agie la Bucure=ti, fiindc[ consulul general Ritof descoperise c[ ]n fabula Leb[da =i puii corbului, prin vulpe poetul voise s[ ]n\eleag[ pe Rusia, prin puii corbului pe noi,

110 Scrisori c[tre V. Alecsandri rom`nii, pe care vulpea voia s[-i am[geasc[, =i prin leb[da pe Fran\a, care voia s[ ne scape din labele Rusiei. Un profesor din Academia Mih[ilean[, L[z[rescu, era destituit pe spusa unui c[lug[r muscal din M[n[stirea Neam\ului, care raportase consulatului rusesc c[, ascult`nd la o fereastr[, auzise pe acest profesor enun\`nd idei liberale. Consulul Kotzebue ceruse destituirea lui, =i nici Ministrul Instruc\iunei Publice, Alecu Bal=, nici vod[ nu ]ndr[zneau s[-l scape. Cuv`ntul progres era proscris. Vestitul cenzor Florescu s-a speriat =i s-a scandalizat c`nd i-am dus no. 1 al revistei ce ]ncepusem cu tine, cu Kog[lniceanu =i cu C. Negruzzi, intitulat[ Prop[=irea, foaie =tien\ific[ =i literar[; a =ters cu condeiul s[u cel aspru cuv`ntul din frunte, ]ndur`ndu-se a l[sa numai foaie =tien\ific[ =i literar[. Mult r[sunet a avut acea publica\iune, de=i f[r[ titlu, p`n[ c`nd foarfecele cenzorului au venit =i i-au t[iat firul vie\ii. |i-aduci aminte de impresiunea ce a produs cetirea ]nt[ielor tale poezii, acas[ la Alecu Bal= Lungu, unde ]ncepusem a ne aduna ]n toat[ luna, ca s[ petrecem seara ]n convorbire =i cetiri literare, serate la care asistau mul\i din boierii cei mari, ]ntre care unul din cei mai regula\i era Grigorie Ghica, fostul domn de la 1849 p`n[ la 1857. |i-aduci aminte cu c`t[ c[ldur[ =i devotament am sus\inut candidatura la scaunul arhiepiscopal a episcopului de Roman, ]n contra stare\ului de Neam\, Neonil, care era patronat de consulul rusesc, =i cum am convins pe to\i boierii s[ voteze pentru Meletie, care era un bun rom`n. |i-aduci aminte cu c`t[ energie am smuls din m`inile poli\iei o dam[ care avusese impruden\a de a profera ]ntr-o sear[ sub masc[ cuvinte cu aluziune politic[, cum ne-am grupat to\i tinerii ]ntr-o g`ndire, puind ]n capul nostru pe cavalerescul cneaz Gheorghe Cantacuzino, =i cum am rezistat solda\ilor care aveau ordin s[ ]ntrebuin\eze baioneta ]n contra noastr[. Parc[ v[z =i acum pe regretatul nostru amic Alecu Moruz t[v[lindu-se ]ntr-un terci de noroi cu trei solda\i ]n bra\e. 111 Ion Ghica

}n Academia Mih[ilean[ organizasem c`teva cursuri libere. La interesantele lec\ii de istoria \[rii, \inute de Kog[lniceanu, amfiteatrul era totdeauna plin, la cursul meu de economie politic[ ]ncepuser[ a veni mul\i boieri =i ascultau cu aten\iune. Noi, tinerii, deveniser[m s`mburele ]mprejurul c[ruia se grupau ideile viitorului. Eram sus\inu\i ]n societate, ]n propaganda ce f[ceam ]n favorul ideilor liberale de Elena Negri, sora lui Costache Negri, de amica sa, frumoasa =i gra\ioasa Emilia Reymon, de fiicele doamnei Maria Rosnovanu, Catinca =i Zoe Sturdza. Ideile egalitare =i democratice ]ncepuser[ a se introduce chiar ]n saloanele elegante =i aristocratice ale pl[cutei =i spirituoasei contese Elena Sturdza. Cu c`t[ p[rere de r[u am p[r[sit la=ul =i m-am desp[r\it de voi, bunii mei amici; o datorie de familie sacr[ =i dureroas[ m[ chema la Bucure=ti: tat[l meu c[zuse greu bolnav. Ion Ghica

112 Scrisori c[tre V. Alecsandri XIII DASC{LI GRECI +I DASC{LI ROM~NI

22 octombrie 1882 ubite amice, I}\i mai aduci aminte, amice, de: ...vremea cea frumos[ Chind un dascalos grecos Inarmat c-o varga grosa Paradosa1 faneros2 Aritmetichi Ke3 gramatichi Ke istorichi Ap’ edo’p echi?4

Cu domniile fanario\ilor se ]ntrodusese ]n \ar[ o mul\ime de dascaleci (loghiotati), ca institutori prin casele boiere=ti. Ei ]nv[\au pe cocona=i s[ vorbeasc[ limba Fanarului cu vod[ =i cu marele postelnic, c`nd s-or face mari. N-am apucat pe dasc[lii cei ilu=tri: pe Lambru Fotiadi, pe Vardalah, pe Comita, care purtau i=lic =i ceac=iri, dar am cunoscut pe vestitul Kirkireu de soioas[ memorie, care crescuse pe banul Manolache B[leanu =i l-a d[d[cit p`n[ la moarte; am v[zut pe elegantul Mitilineu, cu un ochi la f[in[ =i cu altul la sl[nin[, cu p[l[ria ]n forma tingirii, larg[ ]n fund de dou[ ori c`t diametrul capului =i pus[ pe o ureche; el, dup[ ce ispr[vise pe Niculache =i pe +tefan Golescu, feciorii lui Dinicu Golescu, trecuse la Cre\ule=ti =i la urma urmei s[ f[cuse negu\itor de ciorb[, hr[nind cu o deopotriv[ ]ngrijire =i stomacul, =i spiritul

1 Preda. 2 Clar. 3 +i. 4 De aici, p`n[ colo.

113 Ion Ghica tinerimii care ]i ]nc[pea ]n m`n[. Am cunoscut pe crudul Cori\a, care b[tea pe verii mei de-i zv`nta. Am parastisit pe Fiii lui Brutus cu epicul Aristia =i am tr[it un an ]ntreg la Paris cu blajinul Likeardopolu, care c`nta din Norma pe psaltichie. De la zaver[ ei lep[daser[ lebadeaua =i tombatera =i se ]mbr[caser[ nem\e=te; purtau mai to\i frac cafeniu-deschis, cu coadele lungi p`n[ la glezne =i bumbi de alam[, pantaloni verzi, strim\i pe picior, jiletc[ v[rgat[, cravat[ liliachie =i guler scrobit b[\, nalt peste urechi. Metoda =i programul lor de ]nv[\[tur[ era acela=i pentru to\i. }ncepeau cu Eclogarion de la file Grigorie (amice Grigorie), un fel de crestomatie ad usum Delphini (delfinul era amicul nostru Grigore Caraca=, ]n onoarea c[ruia un dasc[l Crisorora scrisese acel op). C`nd ajungeai la scoar\a din urm[ a c[r\ii, te trecea la Terpsitea, a=a se numea gramatica compus[ de prea ]nv[\atul dasc[l Neofit Duca; ]\i da de citeai din Dialogurile mor\ilor lui Lucian =i te punea la tecnologie. Dac[ declinai bine numele =i conjugai verbul, erai sc[pat, dac[ nu, tipto! Loghiotati nu se turbura de ]n\elegeai sau nu, de =tiai cine era Caron, ce era Stixul =i ce putere avea Joe. Dup[ trei sau patru ani ajungeai la Xenofon sau la Plutarh, cu care te deprindea la sintax[; potriveai al\i trei sau patru ani numele cu adjectivul, cu adverbul =i cu pronumele; de le nimereai, bine, erai sc[pat; de nu, tipto!... Nici nu vrea s[ =tie dac[ ]n\elegeai copil[ria lui Ciru, de cuno=teai sau nu locurile pe unde au trecut cei zece mii, sau s[ caute s[ te interesezi la via\a lui Timoleon sau a lui Epaminonda; totul era tecnologia =i sintaxa s[-i fie cu bine =i te trecea la poe\i ]ncep`nd cu „Minin aide“1, =i ]n zece ani te da gata, telios2. F[r[ no\iuni serioase de istorie, f[r[ filozofie =i f[r[ elemente de matematic[, te lua de m`n[ =i te ducea, ]ntr-o duminec[, la p[rin\i, zic`ndu-le cu ]ng`mfare: „B[iatul a ispr[vit cartea!“

1 „C`nt[ m`nia“ – ]nceputul epopeii Iliada de Homer. 2 Des[v`r=it.

114 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Vestea se ducea din dasc[l ]n dasc[l, p`n[ la palat; =i dac[ erai de p[rin\i boga\i, vod[ te ]mbr[ca cu caftan =i te ]nsura cu fie-sa, cu nepoat[-sa ori cu vreo fat[ din cas[, uitat[ de Dumnezeu. C`nd Dumitrache Buzoianu, fecior de boier bogat din Buz[u, a ispr[vit cartea, Caragea l-a ]nsurat cu var[-sa Sult[nica, pe care [i fi v[zut-o =i tu. C`nd Niculache Ghica a ie=it telios, vod[ i-a dat pe nepoat[-sa Sm[r[ndi\a, fata domni\ei Nastasiic[i, =i l-a f[cut ag[. C`nd t`n[rul Manolache B[leanu a fost dus la curte de Kirkireu, vod[ Su\u i-a l[sat barb[ =i i-a dat de nevast[ pe fiic[-sa, domni\a Catinca, ]nzestr`nd-o cu mo=ia ora=ului T`rgovi=tea. Vezi, atunci s-au sculat t`rgovi=tenii cu mic, cu mare, =-au venit la Divan la Bucure=ti cu rogojini aprinse ]n cap =i cu jalba ]n pro\ap, s-au dus la biseric[ la Sf`ntul Niculae cel S[rac din strada Victoriei =i, dup[ liturghie, ie=ind ]n curtea bisericei to\i cu f[clii de cear[ galben[ aprinse, le stingeau ]ntr-un butoi cu smoal[ aprins[, strig`nd: „Afurisit s[ fie vornicul... =i a=a s[ se topeasc[ casa lui!“ Se zice c[ \i se f[cea p[rul m[ciuc[. Vornicul pe care ]l afurisea era boierul rom`n care isc[lise darea mo=iei. N-a trecut un an, =i domni\a, nevasta B[leanului, murea din facere. Vod[, tat[l ei, murea otr[vit de ai lui, =i mai t`rziu casa boierului care a isc[lit ]n adev[r c[ s-a stins. De atunci a ie=it vorba „gur[ de T`rgovi=te“. De acea mo=ie nimeni nu s-a putut apropia =i a r[mas =i p`n[ ]n ziua de ast[zi tot a ora=ului. Se zice ]ns[ c[ s-ar fi cam =tirbit pe ici, pe colea ]n timpurile din urm[. Pe c`nd cu dasc[lii greci, ziua copiilor ]ncepea cu r[s[ritul soarelui =i se ispr[vea pe la dou[ ore dup[ apus. Diminea\a, dulcea\[ =i cafea, la amiaz[, pr`nz \ap[n cu ciorb[ =i cu rasol; dup[ aceea, somn un ceas, dou[; dup[ somn, iar dulcea\[, =i iar cafea, seara m`ncare =-apoi culcare. Ora cea mai a=teptat[ de copii era somnul dup[ amiazi, dac[ grecul nu-\i ]ncuia u=a ca s[ nu te po\i duce s[ te joci ]n curte sau ]n gr[din[. C`nd te ]nchidea, nu-\i r[m`nea alt[ sc[pare dec`t de a prinde c`teva mu=te, a le ag[\a bumbac netors =i a le da drumul s[ se duc[ s[ 115 Ion Ghica m`ng`ie nasul adormitului; grecul se de=tepta furios =i, ca s[ poat[ dormi ]n pace, ]\i deschidea u=a =i te da afar[ din odaie; at`ta pagub[! Pe sear[ te ducea la plimbare pe Dealul Mitropoliei, la gr[dina Breslei sau a lui De=liu, unde se g[sea cu al\i greci. Apoi acolo s[ fi auzit novitale =i mandate, strategii =i filonichii; ai fi zis voinicii voinicilor; m`ncau j[ratic =i beau flac[ri. „S[ fi fost eu ]n locul lui Botzari – zicea viteazul Cori\[ – nu atacam pe la aripa dreapt[, ci tr[geam drept ]n mijlocul ordiei =i nu l[sam s[ scape nici picior de turc.“ Mintosul Mitilineu, ca insular ce era, cu cuno=tin\[ despre ale m[rii, striga c`t putea: „De eram acolo, nu l[sam pe Miauli s[ dea drumul brulotului pe criv[\, a=teptam austrul =i ardeam toate cor[biile turce=ti. Auzi, s[-i scape C[pitan-pa=a!“ De c`te ori ]mi venea s[ le zic: „Bre oameni buni, dac[ sunte\i a=a de viteji, de ce nu v[ duce\i s[ v[ b[te\i acolo =i s[ m[ l[sa\i pe mine ]n pace!?“ La ochii lor to\i eroii acelei lupte gigantice – Botzari Colocotroni, Coletti, Miauli, Canari, Sahturi – erau numai greci, nu voiau s[ =tie c[ sulio\ii, manio\ii, specio\ii =i epiro\ii sunt mai to\i arn[u\i =i rom`ni. De c`t[va vreme venise un fel de s[lbatec, care, c`nd auzea c[ trata pe Botzari de grec, se ]nfuria, se r[stea la ei strig`nd: „Nu grec, arvanit bre!“ Acela venea de la b[t[lie. Gheorghe +erifu, a=a era numele lui, fusese crescut de mic copil de Kiciu, tata lui Marcu Botzari, la Suli ]n munte. De=i Ali-pa=a Tebedelen ]ntrebuin\ase toate espedientele credincio=ilor s[i, Nu\u =i doctorul Voia, cu ajutorul c[rora cur[\ise mul\i bei feodali din Albania, musulmani =i cre=tini, nu putuse ]ns[ nici s[ prinz[, nici s[ biruie pe beiul de la Suli, pe =oimul muntelui, =i ]n fine, ca s[ tr[iasc[ fr[\e=te, fusese sili\i s[-=i dea copiii amanet unul altuia. Kiciu Botzari dedese pa=ei pe fiul s[u Marcu, copil de doisprezece ani. +eriful, camaradul s[u, l-a ]ntov[r[=it. Dup[ doi ani de r[bdare, Marcu se scoal[ ]ntr-o noapte, de=teapt[ pe +eriful =i-i zice: 116 Scrisori c[tre V. Alecsandri

„Gheorghe, hai s[ fugim!“ Cum au zis, au =i f[cut. Copiii pornesc peste zidurile =i peste =an\urile Ianinei; dar, c`nd s[ puie piciorul pe p[m`nt liber, iat[ c[-i ajung oamenii lui Tebedelen =i-i duc pe=che= ]nd[r[t la Ianina. Pe Marcu l-a cru\at pa=a, c[-i era fric[ de Kiciu, dar pe bietul +eriful, dup[ c`teva bastoane, l-a \inut doi ani ]n fiare. Marcu, cum a v[zut pe camaradul s[u cu picioarele u=urate, iar a luat-o la picior =i, cu toate desc[rc[turile de pu=ti ale arn[u\ilor lui Ali, a putut r[zbi la Preveza. +eriful a tr[it de atunci tot pe l`ng[ Marcu. La revolu\ia greceasc[ l-a ]ntov[r[=it ]n dou[sprezece b[t[lii, p`n[ l-a scos mort ]n bra\e din ordia turceasc[. Apoi, cu trei gloan\e ]n piept, s-a t`r`t din vizunie ]n vizunie =i, urm`nd dup[ cer Calea-robilor, nimerise la B[lteni, l`ng[ Ghergani. Acolo, cu c`teva buc[\i de pastram[, covrigi =i trei-patru p[pu=i de smochine, \inea b[c[nie, care b[c[nie mai ]n urm[ s-a f[cut han =i hanul s-a pref[cut ]n mo=ie cu cas[ mare boiereasc[, ]n care a tr[it ca un derebei p`n[ la anul 1874. Casa era o adev[rat[ fort[rea\[, =i odaia lui, un arsenal; trei-patru =i=anele totdeauna ]nc[rcate p`n[ la gur[, s[bii, iatagane, pistoale, suli\i =i topoare acopereau p[re\ii de jur ]mprejurul icoanelor. Din pridvor la dreapta =i la st`nga porneau ponci= dou[ meterezuri, prin zid, care duceau b[taia pu=tii drept deasupra usii din capul sc[rii. Nici cu tunul nu puteai r[zbi la d`nsul. Cea dint`i grij[ a lui boier Gheorghe, diminea\a, c`nd se scula din a=ternut, era s[-=i ia pistoalele de supt c[p[t`i =i s[ le bage ]n buzunar. Avea bani ascun=i =i se temea de ho\i. }ntr-o zi r[s[dea ni=te flori ]n gr[din[, c`nd iat[ c[ intr[ doi in=i care-l ]ntreab[ dac[ avea s[ le dea de lucru, zic`nd c[ sunt dulgheri. Pe c`nd se tocmea cu d`n=ii pentru ni=te uluci, unul ]i arunc[ o leg[tur[ de g`t =i-l str`nge. P`n[ s[ scoat[ pistoalele din buzunar, era =i tr`ntit la p[m`nt =i luat pe sus. Curtea era ]nconjurat[ pe dinafar[ de dou[zeci de oameni ]narma\i cu pu=ti; era Mihale Bonea, zece ani spaima a dou[ jude\e. S[tenii din B[lteni sar cu to\ii, dar n-au arme, =i ho\ii ]i 117 Ion Ghica

\in ]n respect, ]mpu=c`nd mereu din poart[ =i din pridvor. Nevasta primarului, o frumuse\e de femeie, cade ]mpu=cat[. Bietul b[tr`n, +eriful, e dus ]n odaie =i chinuit ho\e=te s[ m[rturiseasc[ banii. }necat ]n s`nge, cade le=inat; ho\ii d[r`m[ sobele, g[uresc pere\ii, g[sesc cincisprezece mii de lei =i se retrag ]n bun[ ordine. Gheorghe +eriful a z[cut dup[ aceea vreo dou[ luni =i a murit tot ]n ziua c`nd a fost ]mpu=cat Bonea la Obor. Pe c`nd cu dasc[lii greci, feciorii de boier ]nv[\au rom`ne=te numai din ]nt`mplare =i pe apucate, =i unii nu ]nv[\au nicidecum. }mi pl[cea s[ ascult pe logof[tul Matache, seara, c`nd citea Vie\ile sfin\ilor sau faptele lui Alexandru Machedon, c[lare pe Ducipal, care s-a b[tut cu Por-]mp[rat =i cu p[s[rile cu ciocul de fier; de=i nu ]n\elegeam bine povestirile lui Arghir cel frumos, dar l-am citit de mai multe ori. Petrache N[nescu, un secretar al tat[-meu, fost elev al lui Laz[r, numai ]n c`teva seri m[ ]nv[\ase s[ scriu rom`ne=te; citeam slova cea mai ciocoiasc[ =i scriam cu trei arunc[turi pe dasupra. Mama Elenca Dudeasca, sora bunic[-mea, v[duva poetului Alecu V[c[rescu =i muma poetului Iancu V[c[rescu, avea sipeturi pline cu sineturi; m[ lua acas[ de-i citeam, ceasuri ]ntregi, anaforale de-ale divanurilor de cinci, divanurilor de =apte =i de-ale veli\ilor boieri; noroc c[ se mul\umea a le cunoa=te numai de la deci ]n jos. Dup[ ce ispr[veam, m[ cinstea cu o dulcea\[ =i-mi da =i o bucat[ de past[ de gutui ]nv[lit[ ]n h`rtie; iar eu ]i s[rutam m`na. Nu lipsea niciodat[ a-mi zice: „Vino s[ te s[rut, evghenisul mamei, c[ eu, c`nd m[ g`ndesc la evghenia familiei noastre, uite, ]mi vine ame\eal[. Noi cu to\i boierii cei mari suntem rud[, =i cu C`nde=tii, =i cu B[rc[ne=tii =i cu C`mpinenii, =i cu Filipe=tii, =i cu Cantimire=tii, =i chiar cu Maria Tereza.“ Apoi ]ncepea s[-mi povesteasc[ cum ne-am ]ncuscrit =i ne-am rudit cu fiecare din casele boiere=ti; ]mi spunea cum C`ndescu =i Dudescu erau neme=i, Graf boier =i Graf Kendefy; cum V[c[re=tii se tr[geau din F[g[re=tii din F[g[ra=i, neam cu Radu 118 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Negru, dup[ frate-s[u banul Craiovescu; cum o Dudeasc[ se m[ritase cu un Cantemir etc.; uita s[-mi spuie de unde =i p`n[ unde era rud[ cu Maria Tereza; =i, dac[ o ]ntrebam, ]mi r[spundea: „Vezi, aci nu prea =tiu bine cum vine spi\a neamului, dar =tiu de bun[ seam[ c[ ne rudim“. }mi pl[cea cu deosebire s[ aud pe Iancu V[c[rescu c`nd venea la noi =i recita P[storul ]ntristat, Ceasornicul ]ndreptat, Oda la marca \[rii... Mai ]n urm[, Eliad ]mi da lec\ii de gramatica rom`n[ =i ]nv[\am pe dinafar[ traducerile din medita\iunile lui Lamartine. Pe la 1830 Vaillant deschisese =coal[ l`ng[ Stavropoleos, =i to\i feciorii de boieri – Filipe=ti, Gr[di=teni, B[l[ceni, Ghici, Rosetti, Budi=teni, Gole=ti – p[r[seau dasc[lii greci =i alergau la =coala fran\uzeasc[. Tranzi\iunea de la =coala greceasc[ la cea fran\uzeasc[ =i la cea rom`neasc[ ]ncepuse de mult ]nc[, din timpul Revolu\iei franceze, cu Laurençon, Ricordon, Colçon, Mondoville etc., to\i con\i =i marchizi emigran\i, transforma\i ]n dasc[li. Pe la anul 1806, c`nd au venit muscalii, mai mul\i tineri =i mai multe fete de boier vorbeau fran\uze=te. Cu Laz[r, cu domnia lui Ghica Grigore, cu Efrosin Poteca, cu Costache Moroi, Simion Marcovici, Petrache Poenaru, =coala rom`neasc[ =i-a luat av`ntul. +colile str[ine ale lui Lambru, Vardalah =i Vaillant s-au pref[cut ]n =coli na\ionale sistematice, cu sute de profesori de istorie, de filozofie, de matematici, de limbi str[ine vii =i moarte. Gimnazii, licee, colegii, facult[\i de litere, de =tiin\e, de drept, de medicin[, nimica nu ne lipse=te, =i cu toate acestea nu se v[d r[s[rind luceferi pe orizontul literelor, ]ns[ posderie de advoca\i =i jurnali=ti; o ceat[ care de mai mult de dou[zeci de ani se t[m`ie unii pe al\ii cu cuvintele: „Ho\ilor! T`lharilor =i tr[d[torilor! nu voi, ci noi am f[cut ]ndoita domnie, Unirea Principatelor, domnul str[in, constitu\iunea, armata, independen\a, finan\ele, regatul etc.“ +i ceialal\i r[spund cu acelea=i vorbe frumoase: „Ba nu voi, ci noi!“ 119 Ion Ghica

+-o duc hojma, f[r[ a li se ur]. Unii s-au exaltat ]ntr-at`ta, ]nc`t cred sincer ceea ce zic =i ceea ce scriu. Sunt convin=i c[ f[r[ ei n-ar fi existat Rom`nia =i c[, dac[ ar lipsi ei, \ara s-ar cufunda. Odat[ m[ duc s[ v[d pe unul dintr-ace=ti exalta\i. Era bolnav, ]l prindea ni=te friguri rele; ]mi zice: „Uite, mi-e r[u de tot, o s[ mor; nu doar c[ mi-e fric[ de moarte, =tii c`te gloan\e am ]n trup; moartea am v[zut-o de multe ori ]n fa\[ =i sunt obicinuit cu d`nsa, dar m[ g`ndesc c[ de-oi muri se pr[p[de=te \ara!“ }ntr-o zi m[ ]ntorceam de la Camer[ =i ]nt`lnesc pe un venerabil b[tr`n str[in, c[ruia tocmai ]n ziua aceea i se votase o pensie viager[ de o mie de lei vechi pe lun[, pentru sentimentele lui filo-rom`ne; credeam c[-i fac pl[cere d`ndu-i o veste pl[cut[. C`nd, ce s[ m[ pomenesc! c[ se ]ntoarce furios la mine, zic`ndu-mi: „Ce? At`ta au f[cut americanii pentru La Fayette? +i cum se poate compara ceea ce a f[cut La Fayette pentru America cu ceea ce am f[cut eu pentru Rom`nia?“ Un turist ne spune ]n cartea sa c[ mare noroc a c[zut pe Rom`nia cu venirea d-lui X..., francez venit acum c`\iva ani ]n urma ]mpr[=tierii Comunei din Paris, care, zice el „a ]nzestrat limba rom`n[ cu gramatic =i cu dic\ionar =i cu fel de fel de c[r\i =tiin\ifice =i literare.“ Un bacalaureat scrie ]ntr-o gazet[ dou[-trei r`nduri, ]ntr-o limb[ ca vai de ea, =i ]ndat[-l vezi c[ se exalteaz[ p`n[ a se crede reformator, creator =i salvator. Nu se poate t[g[dui c[ =colile noastre, afar[ de Facultatea de drept =i de medicin[, au dat slabe rezultate p`n[ acum. Tinerii care dob`ndesc bacalaureatul la noi nu se pot compara nici ]n limbile vechi, nici ]n istorie, nici ]n filozofie, nici ]n =tiin\e cu cei care ies din colegiile Fran\ei, Germaniei, Italiei, Belgiei sau Elve\iei; ]nv[\[tura noastr[ gimnazial[ nu este destul de serioas[, profesorii nu sunt destul de exigen\i, nici destul de riguro=i la examene; gradul universitar se acord[ prea 120 Scrisori c[tre V. Alecsandri lesne =i a devenit accesibil inteligen\elor celor mai mediocre. Lipsa de seriozitate ]n ]nv[\[tura umanitar[ face ca p[rin\ii care au mijloace s[-=i trimit[ copiii lor ]n =colile str[ine; ast[zi avem numai ]n Paris peste o mie de tineri la =coli. }n loc de-a ]ncuraja inteligen\ele slabe, ar fi mult mai bine a deturna curentul =i a ]mpinge tinerimea =i spre me=te=uguri =i meserii, =i a pune astfel inteligen\ele mediocre ]n stare de a deveni produc[toare ]n loc de a fi sterile =i de multe ori pernicioase prin preten\iunile =i exigen\ele lor. A face oameni ]nv[\a\i este un bine, a face numai advoca\i =i jurnali=ti este un r[u. Aud zic`ndu-mi-se c[ un asemenea sistem ar fi o tendin\[ a ]mpiedica pe fiii poporului de a putea s[ aspire la pozi\iunile cele ]nalte ale societ[\ii, f[c`ndu-le accesibile numai acelor care au mijloace de-a sacrifica zeci de ani la studii. Nu! Inteligen\ele alese nu se opresc dinaintea nici unui obstacol; ar fi fatal s[ nu avem dulgheri, t`mplari, zidari, croitori, cizmari =i s[ avem numai oameni stropi\i de literatur[ =i cu filozofie; am ajunge la agoraua Atenei =i ]n cur`nd Filip ar fi ]n cetate. Dac[ oamenii ]nv[\a\i sunt folositori, cei me=teri sunt indispensabili. Ceea ce cred eu c[ ar conveni Rom`niei =i fiilor ei ar fi ca ]nv[\[tura clasic[ =i =tiin\ific[ s[ devie serioas[, nu numai o spoial[; iar acelor care nu sunt destul de bine ]nzestra\i, ca s[ poat[ deveni adep\ii literaturii =i ai =tiin\ei, s[ li se deschid[ =coli ]n care ]nv[\[tura s[ mearg[ m`n[ ]n m`n[ cu atelierul. S[ se ]nfiin\eze ]n fiecare ora= trei, patru, zece, dou[zeci de ateliere, ]n care copiii s[ ]nve\e meseria la care se destin[ =i totodat[ s[ aib[ trei sau patru lec\ii scurte pe fiecare zi, ]n care s[ poat[ dob`ndi cuno=tin\e de religie, de limba na\ional[, de istoria \[rii, de calcul, de geometrie =i desen aplicabil la meseria lui. Acolo unde s-au ]nfiin\at asemenea =coli cu numele de holf-time au dat rezultatele cele mai norocite, rezultate nea=teptate. Meseria n-a oprit geniul lui Franklin al lui Edison =i al lui Watt de a se ar[ta, pentru c[ geniul p[trunde orice ]mbulzeal[ social[, cum p[trunde un vulcan coaja p[m`ntului 121 Ion Ghica

=i iese la iveal[. T`n[rul din atelier, c`nd ar sim\i c[ are dispozi\iuni literare sau =tiin\ifice serioase, lesne ar g[si drumul colegiului =i al facult[\ii. Strig[m cu to\ii industrie; dar pare c[ am crede c[ s-ar putea ]nfiin\a industrie f[r[ me=teri =i c[ s-ar putea produce f[r[ produc[tori. Un singur ram de produc\iune, pictura, d[ Parisului patruzeci de milioane pe an; micile ora=e ale Belgiei, Valenciena, Malina, Bruxela, trag c`te zece milioane pe an de pe dantele. Dar nici tablourile nu se fac f[r[ pictori, nici dantelele f[r[ m`ini dibace. Geneva tr[ie=te ]n mare parte din ceasornic[rie, =i cu toate aceste nici de Saussure, nici de Candolle, nici de Jussieu, nici Lavater n-au fost opri\i de a deveni ni=te lumini ale =tiin\ei. Ion Ghica

122 Scrisori c[tre V. Alecsandri XIV TUNSU +I JIANU

26 decembrie 1882 ubite amice, IUitatu-te-ai vreodat[ printr-un ochean de inginer? S[ vezi cum ]ntr-]nsul toate se arat[ ]ntoarse cu susul ]n jos. Odat[ ]mi aduc aminte c[ ridicam planul unui petic de mo=ie; o feti\[ l[sase secerea =i venise l`ng[ plan=et[; se uita la mine, parc[ mi-ar fi zis: „Las[-m[ s[ m[ uit =i eu o dat[, domni=orule“. I-am ]n\eles pofta, i-am ]ndreptat ocheanul spre un cioban, ]n dep[rtare, care =edea ]n mijlocul oilor cu piciorul ]ncruci=at, rezemat ]n m[ciuc[; ]l potrivii bine =i poftii pe fat[ s[ se uite. Ea ]=i astup[ un ochi cu m`na =i pune pe celalalt la sticl[, se uit[, =-odat[ strig[: „Aoleo! A ]ntors pe Ni\[ cu gaibele ]n sus!“ De atunci, ori de c`te ori ]mi ]ndreptam ocheanul spre t`n[ra fat[, ea ]=i str`ngea rochia cu am`ndou[ m`inile. Iat[ efectul ce-mi fac mie unii oameni c`nd ]i privesc prin considera\ia de care se bucur[ ]n societate, pe c`nd ]i =tiam =i-i =tiu c[ nu sunt =i n-au fost dec`t ni=te pigmei; ne-am pomenit cu d`n=ii oameni mari, ilustra\iuni f[r[ =tirea lor =i a lui Dumnezeu, pe c`nd al\ii, de care nici nu se pomene=te, ar avea poate statui =i epitafe, dac-ar fi o dreptate ]n lumea aceasta. Istorioara ce voi s[-\i povestesc este un esemplu de felul cum se scrie istoria. De-o fi pentru cineva o decep\iune, ]mi pare r[u, dar cum zice povestea vorbei latine: „Amicus Plato sed magis amica veritas“.1

1 „Mi-e prieten Platon, dar mai mare prieten adev[rul.“ Maxim[ extras[ din Via\a lui Aristotel de Ammonius.

123 Ion Ghica

Sau pe eline=te:

j¯loV m¹n Pl¡twn jil¡th d¸ al҇eia

Muscalii aduseser[ ciuma ]n \ar[ de peste Dun[re. Maidanele Bucure=tilor gemeau de solda\i care z[ceau cu sutele ]n ploaie =i ]n frig, ghemui\i ]n noroi, ]nveli\i ]n mantale transparente de vechitur[ =i de gloan\e turce=ti. Era oprit de a se vorbi de n[prasnica boal[, m[car de a-i pomeni numele, sub pedeapsa pazarnicului. Pazarnicul era un fel de ovrei musc[lit, cinovnic de cei citirnatit-clas; b[tr`n, scurt =i slab, obrazul numai must[\i =i favorite dese, albe =i zb`rlite, printre care se z[rea numai v`rful nasului, ca o cirea=[ v`n[t[, =i un gol ]n b[rbie, r[s[tur[ ca de o carboav[. Din desi=ul sprincenelor luceau doi ochi galbeni-c[prii, ca de pisic[ s[lbatec[. }nt`ia=i dac[ c`nd am v[zut o hien[ la Schonbrunn am strigat: „Mam[! Uite pazarnicul!“ El purta surtuc verde cu guler ro=u, nasturi cu pajur[, pantaloni largi cu piele, =apc[ de mu=ama, spang[ =i un g`rbaci cu care necontenit b[tea. C[lare pe un cal mic, v`n[t =i urmat de trei cazaci cu suli\ele ]ntinse, cutreiera t`rgul zi =i noapte. Era spaima or[=enilor; c`nd se ivea ]ntr-un col\ de uli\[, b[rba\i, femei =i copii fugeau, f[c`ndu-=i cruce, ca de Ucig[-l toaca. Una din opera\iunile pentru care p[rea c[ avea o deosebit[ plecare =i pe care am v[zut practic`nd-o ]n mai multe r`nduri, cu un deplin succes, era de a porunci cazacilor s[ scoat[ n[dragii bie\ilor negustori =i de a-i pune goi pe vine ]n piramidele de noroi, gr[m[dite morman pe l`ng[ u=ile pr[v[liilor. Acea baie de =ezut dura c`nd mai mult, c`nd mai pu\in, dup[ ]mpregiur[ri; totdeauna ]ns[ p`n[ ce-i ab[tea s[ cad[ pe o alt[ victim[. Tratamentul se termina cu trei, patru g`rbace peste pielea goal[ =i cu c`te un Sukensen, adic[ pui de c`ine. }n toat[ diminea\a, c`teva sute de care, aduse cu biciul de prin sate, pline cu cosciuge de la fabrica lui Buhuricul, ocolea

124 Scrisori c[tre V. Alecsandri toate maidanele =i aduna pe mor\i printre care se strecura adesea =i c`te unul sau doi vii. Doftorii de pe atunci, ni=te doftora=i nem\i, ovrei sau greci: Mesici, Bubuki, Grunau, Sporer, Esarcu, Gusti etc. erau porunci\i s[ nu cumva s[ spuie cuiva sau undeva c[ boala de care mureau cu sutele era cium[, ci s[ zic[ c[ era a=a ceva, ca un fel de dalac amestecat cu bub[, cu fierbin\eal[ =i cu moarte. Poli\aiul Ieremia Pavlovici B`rzof ]i ]mbr[case ]n mu=ama =i le prescrisese s[ se frece la nas =i pe m`ini cu usturoi =i cu ladin. Era oprit d-a \ine por\ile ]nchise, de a arde gunoiul ]n curte, sau de a lua vreo alt[ m[sur[ profilactic[, ca s[ nu se sperie ora=ul. Acei din locuitori care aveau mo=ii sau rude la \ar[ p[r[siser[ capitala, iar ceilal\i se l[sau s[ moar[ cu miile, nespovedi\i =i negriji\i, =i se ]ngropau f[r[ preot. Noi fugir[m cu toat[ familia la \ar[. |i-aduci tu aminte de un stejar stufos din gr[din[? L`ng[ tulpina acelui arbore a=ezasem sofrageria. }ntr-o sear[, pe c`nd eram la cin[ cu dou[ lum`n[ri de s[u ]n sfe=nice de tinichea, cu b[=ici de sticl[, Marin ispr[vnicelul s-apropie ]nceti=or de tata =i, cu un glas jum[tate sfios, jum[tate hot[r`t, ]i zise: „Cocoane, cocoane! te cheam[ un om la porti\[ l`ng[ gard, zice c[ are s[-\i spuie o vorb[“. Tata, f[r[ s[ par[ c`tu=i de pu\in atins de o invita\iune a=a de poruncitoare, las[ furculi\a ]n friptur[, pune =ervetul pe mas[ =i se ]ndrepteaz[ c[tre locul ar[tat, unde se auzeau =oapte de mai multe guri. Scurt =i coprinz[tor. „Cocoane Tache, – i-a zis omul, cu vorba – nu mai m`nca seara acolo, c[ ni-e drumul uneori pe aici =i v[z`ndu-te la mas[ le faci poft[ b[ie\ilor. C[ de!... oameni sunt =i ei, r`vnesc. S[ nu m[ pomenesc odat[ c[ face unul vreo boroboa\[.“ Trec[torul era fiorosul Tunsu, fost paracliser =i \`rcovnic =i candidat de diacon. Nu era s[pt[m`n[ l[sat[ de la Dumnezeu s[ nu se aud[ c`te o vitejie, dou[ de ale lui, a la Fra Diavolo. 125 Ion Ghica

Cu vreo zece zile ]nainte, c[lcase la mo=ie la Coco=ul pe vornicul Tache Rallet, vecinul =i v[rul nostru; ]i luase =aluri, scule, argint[rie, tot. }i l[sase pe d`nsul =i pe cocoan[ numai ]n c[ma=e. Pas de nu asculta, dac[ po\i, de pove\ile amicale ale unui astfel de binevoitor. Tata, cum se ]ntoarse, porunci s[ sting[ lum`n[rile =i s[ ridice masa de acolo. A doua zi p`n[-n ziu[ un dulgher cu c`teva sc`nduri de brad improviza un fel de pavilion rotund dup[ modelul templului Vestei de pe malul Tibrului, cu singura deosebire c[ avea numai o fereastr[ spre apus, ca s[ nu se vaz[ lumina de la drum =i s[ nu induc[ pe b[ie\i ]n ispit[; numai a=a am putut urma a ne folosi de umbra =i de r[coarea b[tr`nului stejar. Eram ]nc[ sub impresiunea pove\elor banditului, c`nd ]ntr-o zi intr[ ]n curte o c[ru\[ cu patru cai =i trage la grajd. Tat[-meu trimite s[ ]ntrebe cine a venit; feciorul se ]ntoarce fuga, speriat. „Cocoane, Jianu!“ Mama =i noi, copiii, ]ng[lbenisem, iar tata, uit`ndu-se z`mbind c[tre fecior, ]i zice: – Du-te de-i spune s[ pofteasc[, c[ chiar acum ne-am pus la mas[. Prin gr[din[ se vedea venind un om scurt, ]ndesat, rumen la fa\[, ras =i cu musta\a deas[ =i scurt[; ]mbr[c[mintea lui: dulam[, pantaloni =i scurteic[, pe cap =apc[ peste fes, la br`u pistoale =i un cu\it cu pl[sele de ]s, =i pu=c[ ]n cump[n[ ]n m`na dreapt[. Tata ]l prime=te vesel =i prietene=te, d`ndu-i m`na s[ i-o s[rute. – Ce mai faci, Iancule? Bine-ai venit! =ezi de m[n`nc[. Bre! s[-i aduc[ ciorb[; vezi s[ fie cald[. C`nd am auzit zic`ndu-i =i Iancule, mi-am zis: Nu mai ]ncape ]ndoial[, el e! Mi-a venit ]n minte c`ntecul:

Iancule, Jianule! }\i e murgul cam nebun, Trece Oltul ca pe drum.

126 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Cum s[ =edem la mas[ cu un ho\ de codru =i s[ ciocnim cu el pahare de pelin? Tot ]mi p[rea c[-l auzeam zic`nd:

|ine, gazd[, nu m[ da, C[ \i-oi face-o malotea Cu samurul c`t palma.

Polcovnicul Ioni\[, cum l-a v[zut de departe, a dat fuga la cornu de v`n[toare; c`inii alergau din toate p[r\ile chel[l[ind, cu botul plin de m[m[lig[. }ntr-o clip[, Braica, Duda= |ica =i Neam\ul s[reau =i jucau cu bucurie ]mprejurul cornului de v`n[toare. – Auzi, Iancule, nici s[ ]mbuc[m nu ne las[ polcovnicul; cum te-a z[rit, numaidec`t, hai la v`n[toare! – Bine face, c[ e t`rziu, de-abia o s[ avem vreme p`n[ disear[ s[ ]ntoarcem doi-trei v[tui. Se scular[ de la mas[, sorbir[ din cafea, traser[ de dou[-trei ori din ciubuc. Pletea, Manta, +u\[, Dobre puneau l[n\ugurile de g`tul copoilor, c`te doi-doi, =i pornea fiecare cu p[rechea lui. Tata da ordine =i instruc\iuni pe a doua zi, c[ci asta era numai un preludiu de v`n[toare. – Maneo, m`ine ]n zori s[ fii aici cu coje=tenii, =i vezi dac[ cumva v[rul Costache o fi la Corne=ti, spune-i s[ ne g[seasc[ m`ine pe Crevedia, doar om ]ncol\i lupoaicele cele f[tate. C`nd r[s[rea luna, de era dou[ ceasuri p`n-a se cr[pa de ziu[, curtea erau plin[ de v`n[tori de prin c[tunele vecine. Polcovnicul Ioni\[, ]n mijlocul lor, cu o lad[ plin[ de cutii dinainte, le ]mp[r\ea iarb[ =i alice, c`te patru umpluturi de pu=c[, desemn`nd fiec[ruia locul unde s[ se \ie, c`nd s[ dea gur[ =i ]ncotro s-o apuce. – Voi, s[bie=tenilor, s[ v[ \ine\i la m[rul ro=u. Tu, Dobre, s[-mi pui pe col[ceni pe Baranga, =i pe g[m[ne=teni s[ mi-i a=ezi cu coj[=tenii la lacurile din Mariu\a; Pletea s[ se duc[ s[ caute la Boloboace; s[ nu cumva s[ v[ aud gura, c[ v[ ia dracul! |ine\i c`inii lega\i l`ng[ voi. Manto, c`nd ]i sim\i c[ a s[rit lupoaica, d[ drumul lui Samson, c[ [la, c`nd o da de 127 Ion Ghica urma ei o dat[, n-o mai sl[be=te; l[sa\i pe Ovreica acas[, c[ minte =i ne ]n=al[. Na =i \ie, b[ie\ic[, zicea unui b[tr`n bondoc, v[rs`ndu-i iarb[ ]n corn =i alice ]n basma. Vezi s[ m[ dai iar de ru=ine ca mai d[un[zi, de-ai l[sat bun[tatea de lup s[ treac[ pe l`ng[ tine =i s[ se duc[ s[n[tos. – Da’ las[, z[u, cucoane Ioni\[, nu mai zice, c[ \i-am adus alalt[ieri doi lupi ]n loc de unul. De necaz m-am dus de am stat trei nop\i la p`nd[ l`ng[ scorbura fagului celui mare; i-am adus pe am`ndoi la spinare tocmai de la ogr[zile ciobanului. Uite atunci parc-a fost un f[cut. C`nd era s[ treac[ spurc[ciunea, ]mi r[zemasem pu=ca de un copac =i sc[p[ram s[-mi aprind luleaua, =i p`n[ s[-i dau de veste, s-a f[cut nev[zut prin h[\is, parc[ avea tichiu\a dracului ]n cap. Seara, ]n aprinsul lum`n[rilor, un car plin cu lupi tineri =i b[tr`ni, cu vulpi =i cu iepuri venea cu v`n[torii dup[ d`nsul. }n mijlocul cur\ii, jup`neasa Ilinca a=ezase de cu ziu[ o bute cu vin, ]mprejurul c[reia aprinsese patru butoaie cu c`l\i muie\i ]n p[cur[; zece fete, fiecare la vatra ei, unde se frigeau berbeci =i se fierbeau m[m[ligi, un \igan zicea din gur[ =i din cobz[ istoria lui Alimo=. Pletea =i cu Manta desc[rcau c[ru\a cu v`nat. Pusese pe bute un pat de m[r[cini, pe care a=ezase iepurii cu botul =i cu urechile afar[ =i cu picioarele la centru; la patru col\uri ale bazei ie=eau de un cot coadele bine ]mbl[nite a patru vulpi legate ]mpreun[ de g`t, de un par ]nfipt ]n mijlocul gr[mezii de iepuri =i \inute ]n picioare pe par, deasupra capetelor vulpilor. Pe o mescioar[ rotund[ =edeau ]n patru picioare cinci pui de lup cu gurile c[scate c[tre v`n[tori, =i deasupra lor, dou[ lupoaice n[prasnice, legate spate la spate de parul ]nfipt ]n mas[; forma astfel un fel de monument cinegetic, cam ]n forma f`nt`nilor moderne adoptate ]n capitalele \[rilor civilizate. Chel[reasa umplea oale cu vin din bute =i fetele ajutoare cinsteau pe v`n[tori, d`ndu-le ]mpreun[ cu oala de vin =i c`te un hartan de friptur[, o bucat[ de pastram[, un codru de m[m[lig[ t[iat[ cu sfoar[ =-o vorb[ bun[. 128 Scrisori c[tre V. Alecsandri

– C[utat-o-ai ]n p`ntece, nea Gheorghe, s[ vezi dac[ nu cumva are pe v[c=oara noastr[? Azi e o s[pt[m`n[ de c`nd ne-a m`ncat-o din cosar. – Bea, G[m[nescule, c[ o s[-mi dea mie coconul vulpea cea ]mpu=cat[ de tine, s[-mi fac de iarn[ o scurteic[ cu care o s[-\i joc la nunt[, c[ v[d eu c[ de c`=legi ]\i pui pirostriile ]n cap. – |ie, Comane, mi-a zis jup`neasa s[-\i mai dau o oal[, c[ tu ai dat ]nt`i ]n lupoaica cea mare, care i-a m`ncat scroafa cu purcei cu tot; i-a luat-o chiar din b[t[tur[. – De ce n-ai ]mpu=cat bine puiul de lup, m[i Sgaberciu, =i l-ai tr`ntit viu ]n c[ru\[, de era s[ rup[ m`na, cu col\ii, lui nea Dumitru Ciuruian? Ia uite, col\i ca ni=te brice! Patru zile, c`t a =ezut Jianul, a fost numai veselie =i petrecere; toat[ noaptea c`ntau l[utarii, =i fetele ]ntindeau hora =i b[tuta cu fl[c[ii. M[ obicinuisem s[ m[ uit la d`nsul f[r[ s[-mi fie fric[, ba ]nc[ aveam =i un fel de respect de c`nd ]l v[zusem nimerind cu glontele, de trei ori de-a r`ndul, ]n piatra din marginea p[durii, care de-abia se vedea din foi=or; =i de c`nd s[rise peste =an\ul din coada ele=teului mai bine dec`t caii de la ipodrom. Oricum, ]ns[, c`nd m[ uitam ]n ochii lui, tot ]mi p[rea c[ avea ]n m`ini tigaia cu cear[ fiart[, cu care f[cea pe ciocoi =i pe negustori s[-i spuie unde aveau bani ascun=i. Dar apoi iar ]mi ziceam: „Cum se poate, tata s[ fie prieten cu unul“: Din cei cu pu=ca lung[, Care dau chior`= la pung[. Feciori de lele nebun[ Care noaptea-n frunz[ sun[?

Iancu Jianu era de peste Olt, din jude\ul Romana\i, de pe valea Tasluiului. El a l[sat un nume de haiduc, dar nici n-a fost, nici g`nd n-a avut s[ se fac[ vreodat[ ho\ de codru. }ns[ o poveste, dac[ ajunge a deveni legend[, adev[rul n-o mai poate scoate din capul poporului.

129 Ion Ghica

Tat[-s[u, boier de \ar[, ]=i crescuse b[iatul la mo=ie, f[r[ carte greceasc[ =i f[r[ ambi\iunea de-a-l face un concurent feciorilor de boieri mari la ispr[vnicii =i la divanuri. }l obicinuise l`ng[ pluguri, cu caii =i cu pu=ca; vara la munca c`mpului, iarna la ur=i =i la capre negre; ajunsese de o dib[cie vestit[ ]n c[l[rie =i ]n v`n[toare; ]nc[leca f[r[ a pune piciorul ]n scar[, nici m`na pe coama calului =i b[ga glon\ul prin verig[ de inel. Se ]ndr[gise cu o fat[ de \[ran =i vrea s-o ia de nevast[. Jianul b[tr`nul, de=i habar n-avea c[ el era str[nepot al lui Cesianus, secretarul lui Traian, v[r cu Salust =i mai ]n urm[ proconsul ]n Dacia; de=i nu se potrivea cu banii Filipe=ti, cu vornicii Cre\ule=ti =i cu logofe\ii B[rc[ne=ti, dar purta ceac=iri ro=ii cu me=i galbeni =i i=lic cu perna verde, ]n patru col\uri. Boierul, tot boier! Cum s[ lase pe fiul s[u s[ ia o mojic[, s[ se ]ncuscreasc[ el cu un cl[ca=. V[z`nd c[ se ]ngroa=[ gluma =i c[ dragostea se ]nte\ea, a hot[r`t s[-=i duc[ b[iatul la Caracal. T`n[rul, a doua zi dup[ ce a ajuns ]n ora=, a ]nc[lecat murgul, =i fuga ]napoi; tat[-s[u iar l-a luat, el iar a fugit; l-a ]nchis ]n cas[, el a s[rit pe fereastr[; l-a ]nchis ]n pivni\[, el a spart u=a. Tat[-s[u, dac-a v[zut =i-a v[zut c[ nu-i vine de hac, s-a adresat la st[p`nire, cer`nd s[-l surghiuneasc[. Caimacanul a =i poruncit ispravnicului s[-l ]nchid[ la Strehaia; b[iatul, \eap[n, a tr`ntit slujitorii =i egumenul =i a sc[pat; slujitorii s-au luat dup[ d`nsul; el, dac[ s-a v[zut str`mtorat, s-a ]nh[itat cu vreo c`\iva fl[c[i cu care copil[rise: Tot ca d`nsul de b[rba\i +i pe cai ]nc[leca\i =i au apucat c`mpii. +apte ani a pribegit prin p[duri =i prin mun\i, hr[nindu-se cu carne nec[nt[rit[ de pe la ciobani =i desfid`nd potira. Nici nu omora, nici nu schingiuia, nici nu jefuia, ci numai se g[zduia; fugea de potir[ =i de panduri c`t putea; dar c`nd ]l ]ncol\ea, apoi se ap[ra:

130 Scrisori c[tre V. Alecsandri

C[ci nu vrea Viu s[ se dea.

Gloan\ele lui mergeau mai drept dec`t ale arn[u\ilor domne=ti. Caragea pierduse doi c`rcserdari =-un tufecciu, lovi\i de gloan\ele Jianului drept ]n piept. Nu v[zuse pe St[ncu\a de doi ani =i-i era dor de se topea. }ntr-o noapte de ploaie =i de vijelie, las[ pe tovar[=i la gazda din Valea-Rea, ]=i ]ncalec[ murgul =i zboar[ dup[ dor. }n sat, ]ntuneric bezn[, numai o zare de lumin[ la o cas[. Se apropie, d[ cu degetul ]n h`rtia luminat[, pune ochiul =i ce vede? St[ncu\a, g[tit[ ca mireas[, lungit[ pe pat, cu o lum`n[ric[ de cear[ galben[ ]n m`n[. D[ cu piciorul ]n u=[ =i intr[, cade ]n genunchi, pune iataganul =i pistoalele l`ng[ moart[, ]i d[ cea de pe urm[ s[rutare, ]ncalec[ calul, =i drept la zapciu. „Sunt Jianul! Capul meu este pus la pre\; du-m[ la vod[ =i-\i ia mia de lei.“ B`lb`ia zapciul somnoros =i speriat, nu =tia unde s[ se ascunz[ de fric[. Peste trei zile ciocoiul intra ]n curtea domneasc[ glorios, cu viteazul legat cot la cot; t`n[r, frumos, cu pletele lungi, cu poturi =i cu cepchen, la cap legat cu un tarabulus. Caragea se d[duse ]n capul sc[rii, ca s[-l vad[; ferestrele erau ]mp[nate cu femeile cur\ii domne=ti. Jianul ]mpu=case oameni domne=ti =i era os`ndit la sp`nzur[toare. Caragea ridic[ ochii ]n sus la fereastr[, unde sta doamna, zic`nd: – Krima t© pallhƒ“ri (P[cat de voinic!) Auzind aceste cuvinte, una din fetele casei cade la picioarele doamnei. Caragea o vede, se ]mbl`nze=te =i zice fetei: – An t©n ‡¸lhV s¸ ton car¯zw (Dac[-l vrei, \i-l d[ruiesc!). Jianul n-a vrut s[ se ]nsoare =i a petrecut restul zilelor fl[c[u l`ng[ plugul ce iubea =i pe care ]n via\a sa aventuroas[ ]l c`nta mereu cu dor:

131 Ion Ghica

Dare-ar bunul Dumnezeu S[ umble =i plugul meu, Din baltag s[-mi fac un plug, Pistoalele s[ le-njug Ca s[ br[zduiesc pieze= +-unde a fi cr`ngul mai des S[ trag brazda dracului }n calea bogatului.

Tata fusese ispr[vnicel la curte c`nd zapciul a adus pe Jianul la vod[. Acolo s-au cunoscut am`ndoi =i f[ceau adeseori v`n[tori ]mpreun[. Ion Ghica

132 Scrisori c[tre V. Alecsandri XV TEODOROS

Londra, 27 iulie 1883 ubite amice, I}n mai multe r`nduri am apucat condeiul cu g`ndul s[-\i spun o istorie; dar m-am tot oprit dinaintea temerii c[ ai obiceiul de ar[\i scrisorile mele lui Negruzzi; =i el, ca unul ce se afl[ ]n capul unei publica\iuni, c`nd pune m`na pe ceva scris =i trimis de tine, ]l =i tip[re=te. M-am tot oprit, cum vezi, dinaintea temerii de a nu intra ]n gura lumii, care g[se=te pete chiar ]n soare. Am mai ezitat poate =i pentru c[-mi ziceam c[ poate n-oi fi crezut chiar nici de tine ]n spusele mele, =i s[ nu m[ pomenesc tratat de om cu stafii =i cu strigoi. Am ]ns[ convic\iunea c[ ceea ce voi s[-\i spun este curatul adev[r =i c[ o s[ vie o zi c`nd zisele mele s[ se poat[ ]ntemeia pe documente =i pe dovezi. C`te din povestirile lui Herodot n-au fost, sute =i mii de ani, tratate de fabule, p`n[ ce au venit ]mprejur[ri care au dovedit, limpede ca lumina zilei, veracitatea spuselor =i observa\iunilor sale; =i au f[cut ca marele istoric s[ nu mai fie tratat de b[snar! }n timpurile domnilor fanario\i, boierii \[rii ajunseser[ a nu mai avea glas ]n stat; ]i n[p[diser[ grecii cu totul. Rar se mai pomenea, pe ici, pe colea, de c`te un Cantemir, un Dabija sau de un Berendei; numai c`teva boierii: logofe\iile =i vorniciile cele mari, de |ara-de-Sus =i de |ara-de-Jos, cu vistieriile, se mai dau p[m`ntenilor, =i aceasta pentru c[ nu se putea altfel; dar =i acele pu\ine slujbe deveniser[ apanajul a trei-patru familii care, fiind foarte avute ]n diamanturi, argint[rii, =aluri =i mo=ii, domnii greci ]=i recrutau ]n casele lor ginerii =i nurorile pentru domni\e =i beizadele. Totu=i, ]ns[ la mir trebuia s[ lase s[ le treac[ ]nainte pl[cintarii, l[ptarii =i buc[tarii Fanarului. Un postelnic Vl[hu\i,

133 Ion Ghica un logof[t Arghiropulo sau un arma= Mano erau pu=i ]n arhontologie mai sus dec`t un B[rc[nescu, un C`ndescu, un C`mpineanu sau un Dudescu. T[ute=ti, Calomfire=ti, Movile=ti =i Buze=ti tr[iau uita\i pe la mo=iile lor, f[r[ a ]ndr[zni s[ aspire la slujbe mai ]nalte dec`t un zapcil`c, o v[t[=ie de plai sau o s[me=ie; caftanele la care le era iertat s[ se urce cu g`ndul, era mult, mult acele de =[trar sau de sluger, =i acestea dac[ se ]nvredniceau s[ c`=tige protec\iunea vreunui medelnicer Costacopulo, a unui c[minar Rasti sau a unui becer Manolache. Cu toat[ decaden\a lor, boierii indigeni tot ]=i p[straser[ multe din obiceiurile =i tradi\iunile cele vechi ale \[rii, mai ales acea de patroni =i clien\i. }n fiecare cas[ boiereasc[ se cre=teau copiii de mazili, de boieri de neam =i de poslu=nici. B[ie\ii ]nv[\au carte rom`neasc[ unul de la altul, sub direc\iunea v[tafului sau a vreunui logof[t din curte; =i fetele se d[deau pe m`na unei mame Sanda sau a unei jup`nese Cristina, de le mustruluia =i le ]nv[\a cus[turi de vapeluri, de gevrele =i de sangulii, ]mpletituri de bibiluri, fierturi de fel de fel de dulce\uri: rodozahar, =erbeturi de trandafir =i de vi=ine, peltele de gutui =i de mere, tetrea de chitr[ =i deosebite vutci. C`nd un boier ]=i c[s[torea copiii, s[ da cucona=ului un b[iat crescut ]n cas[, ca s[-l slujeasc[ pe procopseal[; =i fetei i se d[dea copila cea mai cuminte =i mai ]nv[\at[, ca s-o ]mbrace =i s[-i coas[, cu condi\iunea de-a o m[rita dup[ vreun logof[t c`nd =i-o veni ]n v`rst[. La ]nsur[toarea c[minarului Tachi Ghica i s-a dat din casa banului Scarlat Ghica un fl[c[u anume Grigorie, fiul i=licarului poslu=nic, care dregea gugiumanele =i i=licele casei banului; iar Mari\ei, fetei vornicului Scarlat C`mpineanu, i s-a dat Sofiana, fata Aspasiei, greac[ adus[ din|arigrad de cucoana Luxandra c`mpineanca, c`nd s-a ]ntors din surghiun din |ara Turceasc[. Grigorie, i=licarul, t`n[r, nalt, rumen =i pl[cut; Sofiana, fat[ numai de =asesprezece ani, oache=[, spr`ncenat[ =i frumoas[; tot ]mbr[c`nd =i dezbr[c`nd diminea\a =i seara, Grigorie pe 134 Scrisori c[tre V. Alecsandri cuconu =i Sofiana pe cuconi\a, de=i nu =tiau nici unul limba celuilalt, dar tot =optindu-=i din ochi =i din spr`ncene, s-au ]n\eles la vorb[ a=a de bine, ]nc`t a rezultat un copil care, de=i conceput din flori, dar gra\ie bine-cuv`nt[rii p[rintelui Lesviodax, mai t`rziu: chir Neofit, ]naltpreasfin\itul mitropolit al Ungro-Vlahiei, s-a n[scut fiu legitim =i s-a botezat ]n Christos, dup[ legea ortodox[ a R[s[ritului, cu numele de Teodor, fiindc[ venise ]n lume ]n ]nt`ia s`mb[t[ a postului celui mare. Grigorie ]i zicea Tudor =i Tudorache, pe rom`ne=te; iar Sofiana, ca o greac[ ce era, ]i zicea Theodoros (Qe¨d wroz), nume cu care ne obicinuiser[m mai to\i ]n cas[ at`t pentru c[ ni se p[rea mai original, c`t =i pentru c[ eram, ca copii, ]n contact mai des cu chera Sofi\a dec`t cu logof[tul Grigorie. }n vremea molimei, feciorul care ne slujea ]n odaie, la dasc[l, murind de cium[ la M[rcu\a, tata ni l-a ]nlocuit cu Teodoros, care vorbea grece=te, citea =i scria rom`ne=te, slov[ de tipar, slov[ popeasc[ =i slov[ ciocoiasc[, dup[ izvodul dat de logof[tul Matache; era de=tept =i-i prindea m`na la toate. Am auzit mai t`rziu c[ avea unghiile cam lungi. Sofiana, care era din insula Tinos =i c[l[torise prin Tesalia cu mama ei Aspasia, ce fusese zece ani chel[reas[ la mitropolitul de la Larisa, ne povestea seara despre minunile =i frumuse\ile m[n[stirilor de la Muntele Athos, ne spunea de sfin\enia c[lug[rilor de la Stavros, de la Simopetra =i de la Vatopedi, unde nu c[lca picior de parte femeiasc[, unde nici ]n zbor nu putea s[ intre dec`t coco=ii. Cu c`t[ evlavie se istorisea scandalul ce fusese la Nimfios, c`nd o barz[ obraznic[ a ]ndr[znit s[-=i a=eze cuibul l`ng[ co=ul buc[t[riei, cum sfin\ii p[rin\i au stat trei zile =i trei nop\i ]n rug[ciuni =i privegheri, cum au d[r`mat cuhnea cu ogeac cu tot =i au zidit alta nou[ din temelie, pe care au stropit-o cu aiasm[ de sus p`n[ jos, r[m`n`nd trei s[pt[m`ni ]ntregi, bie\ii c[lug[ri, f[r[ fiertur[ de fasole, ]nc`t sl[bise de g`ndeai c[ erau sfinte moa=te. Teodoros asculta ]n extaz acele povestiri ale Sofianei, =i acum visul lui era s[ poat[ s[ mearg[, c`nd s-o face mare, s[ 135 Ion Ghica viziteze acele locuri sfinte, s[ se repead[ p`n[ la M[n[stirea Sf`ntului Sava =i la Sf`nta Ecaterina =i chiar p`n[ la Ierusalim. Nu =tiu, din sfin\enie sau din ce, dar Teodoros nu putea s[ sufere pe ovrei. C`nd auzea strig`nd pe uli\[: „Marf[! marf[!“ l[sa tot =i alerga dup[ jup`nul cu bocceaua la spinare, r[zemat[ la cot, miorl[indu-i ca pisicile, =i-i arunca racii vii ]n boccea strig`ndu-i: +apte ra\e =-un boboc Hai jidan la loc, +apte ra\e =-una moart[ H[is t`rtan la roat[.

C`nd duceau ovreii pe c`te un mort la groap[, el, cu toat[ paza de arn[u\i ai ag[i care ]ntov[r[=eau totdeauna cortegiul, f[cea ce f[cea =i trecea fuga pe sub co=ciug, strig`nd: „Cruce!“ Ovreii, sp[rie\i =i dispera\i, aruncau mortul jos =i c[deau cu rug[ciuni, cer`ndu-i s[ treac[ ]napoi, ca s[ nu se fac[ mortul strigoi. Aceast[ complezen\[ le-o vindea uneori foarte scump: pe un pepene sau cel pu\in pe o oca de mere. }ntr-o vreme, tata, de jeluirile ovreilor, ]l oprise de a mai ie=i pe poart[; atunci g[sise alt marafet de a-i nec[ji. Casa unde =edeam era l`ng[ Podul G`rlei din Beilic, ast[zi strada +erban-Vod[, avea un sacnasiu scos la uli\[, pe sub care treceau ovreii c`nd se plimbau g[ti\i s`mb[ta. Pl[cerea lui Teodoros era s[ stea plecat pe fereastr[, cu undi\a de prins pe=te ]n m`n[, o potrivea a=a de bine, ]nc`t apuca gugiumanul ovreiului de fund =i-l \inea sp`nzurat, de nu putea s[ ajung[ jidanul cu m`inile ridicate ]n sus. Una iar din petrecerile lui favorite era s[ lege seara o sfoar[ de parul de la casa de peste drum, =i el, ascuns sub gang, o tr[gea de c[p[t`iul cel[lalt, tocmai c`nd da t`rtanul s[ p[=easc[ peste sfoar[, =i-l tr`ntea ]n bot. }mi aduc aminte c[ ]ntr-o sear[, pe c`nd era odaia cea mare plin[ de boieri =i de cucoane, intr[ un biet jidan cu falca umflat[ =i cu barba ]nc`lcit[ de nu putea s[ vorbeasc[. Teodoros

136 Scrisori c[tre V. Alecsandri

]i aruncase sf`rleaza ]n barb[, dup[ ce-l spoise pe obraz, masc[, cu un pumn de maz[re f[c[luit[. Tata, drept satisfacere, a chemat pe v[taf =i i-a poruncit s[ lege pe Teodoros de piciorul patului, totdeauna de cu sear[, ca s[ nu mai poat[ ie=i la poart[. Teodoros era me=ter de frunte ]n toate jocurile de copii. Reputa\ia lui de giolar era mare de la Antim p`n[ la Lucaci; averea noastr[ ]n ar=ice se suia ]ntr-o vreme p`n[ la dou[ mii, tot capre cur[\ite ]n var =i ]ngropate ]n p[m`nt ]n doni\e. El zicea totdeauna pe: Opus pocus imperator, |ang[r mang[r nacaftii, Tacaftii melengher buf!

+i le potrivea a=a de bine, c[ buful c[dea totdeauna pe ceilal\i juc[tori, =i r[m`nea tot el baciul. Apoi dac[ ]ntra o dat[ cu ichiul ]n armean, se punea pe lenghi, de nu mai l[sa oscior pentru ceialal\i b[ie\i. Nimeni nu =tia s[ dea pui de giol ca d`nsul, nici s[ potriveasc[ spetezele la zmeu; f[cea ni=te p`r`itori de g`ndeai c[ bate toba ]n cer, a=a urla de tare zmeul nostru. C`nd trecea sfoara vreunui zmeu strein peste gr[din[ sau peste casele noastre, ]l prindea de gu=[ cu glon\ul de sfoar[ sau ]l ]ncurca cu al nostru, ]l da peste cap =i-l tr[geam ]n curte. Teodoros cre=tea sub pat =i ]n podul casei porumbei de tot neamul =i de toat[ pana: =i de cei mo\a\i, =i de de cei ]nc[l\a\i, dar mai cu deosebire de cei juc[tori =i de cei =optitori =i ho\i. C`nd z[rea unul strein pe sus, ]ndat[ ]n[l\a un juc[tor, care prin ]nv`rtiturile lui ]l atr[gea, =i c`nd ]l aducea bine ]n orizontul nostru, ]i trimitea doi-trei =optitori care-l luau ]ntre d`n=ii =i-l aduceau, vr`nd-nevr`nd, drept ]n porumb[rie la noi; atunci alergam de-l ]nchideam p`n[ se obicinuia cu ceilal\i porumbei =i-l f[ceam rob. Teodoros era ceea ce francezii numesc un gamin, iar pe rom`ne=te, un =trengar.

137 Ion Ghica

C`nd m-a trimis tata ]n str[in[tate, l-am l[sat la Ghergani pe l`ng[ kir Ianu= Ciobanoglu, arenda=ul mo=iei; ]i servea de ispr[vnicel; p[stra viu dorul de a se face hagiu. C`nd m-am ]ntors, l-am g[sit ajutor logof[tului Marinic[, epistatul unei mo=ii ce aveam ]n Teleorman. Cuno=tea hotarele tuturor propriet[\ilor de pemprejur =i =tia pe dinafar[ claca =i dijma datorit[ de fiecare s[tean din plasa Vedei. }=i f[cuse un nume a=a de bun ]n specialitatea de c[utare de mo=ie, ]nc`t trecea epistat de la o mo=ie la alta ori de c`te ori tat[-meu sau Costache Cantacuzin, Barbu Katargiu sau Iancu Sl[tineanu nu g[seau s[-=i dea ]n arend[ mo=iile lor Secara, Piatra, Voievoda sau Lisa. Uneori c[uta c`te dou[ =i trei deodat[. }n contact de afaceri cu +istovul, vorbea bulg[re=te ca apa =i legase cuno=tin\e cu negu\[tori de peste Dun[re. }ntr-o zi, sau c[ nu putuse s[ ]ncheie socoteli bune cu Iancu Sl[tineanu pentru gestiunea mo=iei Lisa, sau c[ iar i se f[cuse poft[ de hagial`c, s-a pus ]ntr-o =aic[ s[ treac[ la Nicopoli, zic`nd c[ se duce s[ cumpere vite; nu s-a mai ]ntors nici p`n[ ]n ziua de ast[zi. S-a f[cut nev[zut, afantos, cum zicea biata m[-sa. Mult l-a mai jelit s[rmana Sofiana, mult a mai alergat cu acatiste =i paraclise pe la biserici =i pe la icoane f[c[toare de minuni; mult a mai umblat pe la vr[jitori =i c[rtur[rese s[-i ghiceasc[, s[-i dea cu bobii =i s[-i cate la stele. Nimic =i iar nimic; parc[ l-ar fi ]nghi\it p[m`ntul! Fel de fel de oameni veneau de-i spuneau bietei mume tot felul de pove=ti: unii c[ ar fi aflat de bun[ seam[ de la un cor[bier c[ caicciul care-l luase s[-l treac[ Dun[rea, sim\indu-l cu parale ]n chimir, l-ar fi omor`t ca s[-l jefuiasc[. Al\ii ]i spuneau c[ l-ar fi v[zut ]n Tatar-Bazargic, unde se turcise de dragostea fetei unui muftiu, ca s-o poat[ lua de nevast[. Al\ii iar ]i spuneau c[, prinz`ndu-l un imam la cad`na lui, l-ar fi legat ]ntr-un sac c-o piatr[ de g`t =i l-ar fi aruncat ]n Dun[re. Sofiana =apte ani de-a r`ndul ]i f[cuse toate soroacele cu coliv[ =i cu colaci, ca la mor\i. C`nd, ]ntr-o zi, vine vesel[ la mama, cu o scrisoare ]n m`n[. Era de la Teodoros, care tr[ia =i scria: 138 Scrisori c[tre V. Alecsandri

„S[ nu spui la nimeni c[ sunt ]n via\[. Voi s[ =tii numai tu c[ tr[iesc, sunt s[n[tos, tare =i mare, =i de-o vrea Dumnezeu am s[ m[ fac =i mai mare. O s[ trimit s[ te aduc[ =i pe tine aici, pentru c[-mi e=ti mam[ =i b[tr`n[.“ Nici dat[, nici nume de loc! Scrisoarea i-o d[duse jup`n Stoian, b[can din hanul Gabrovenilor, c[ruia i-o trimisese frate-su din Uzungiova, c[ruia =i lui i-o d[duse t[tar-mizilul care trecea cu iasacciul unui elciu. Un an dup[ aceea, alt[ scrisoare, ]n care iar ]i zicea c[ ]n cur`nd o s[ trimit[ s-o ia. Isc[lit Teodoros =i dedesubt Magdala. Imagina\iunea bietei b[tr`ne se r[t[cea ]n tot felul de g`nduri. Aici i se p[rea c[ Magdala era fata muftiului de dragostea c[reia se turcise, c[ci acum nu mai avea ]ndoial[ c[-=i schimbase legea, de vreme ce ]n scrisoarea lui nu pomenea nici de Maica Domnului, nici de vro m[n[stire; aci iar credea, dup[ esplica\iunile unui manaf b[tr`n din curte, c[ nu era scris Magdala, ci Abdula, numele lui cel nou ]n Mahomed. }ntr-o zi vine vesel[ la mama, c[-i spusese arhimandritul grec de la Stravopoleos c[ Magdala era nume de cre=tin[, de la Maria Magdalina din Evanghelie, =i c[ trebuie s[ fie numele nevestei ce luase. Pe la 1848, c`nd am plecat din \ar[, Sofiana se lipise pe l`ng[ fosta mea doic[, maica Eudoxia, c[lug[ri\[ la |ig[ne=ti, hot[r`t[ s[ se c[lug[reasc[ =i ea. C`nd m-am ]ntors ]n \ar[ la 1859, biata maica Eudoxia, b[tr`n[ =i c[zut[ la a=ternut, n-a =tiut s[-mi spuie alta despre Sofiana dec`t c[ plecase de la schit de vreo opt ani, cu g`ndul s[-=i ia metania, sau la M[n[stirea Dintr-un Lemn, sau la vreun schit din |ara Greceasc[. Clucerul Scarlat Iarca mi-a spus c[ o v[zuse cu vreo cinci ani ]n urm[ prin Bucure=ti =i c[, ]ntreb`nd-o de =tie ceva despre fiu-s[u, i s-a p[rut c[ nu prea \ine =ir la vorb[. Pe la 1864 eram mai mul\i aduna\i la ceai la r[posatul Tillos, consul general al Fran\ei; gazdele erau pline de peripe\iile espedi\iunii englezilor ]n Abisinia =i de mar=ul lor spre Magdala; nu mai era pe-atunci alt[ vorb[ dec`t de vitejia nego=ului. 139 Ion Ghica

Numele de Magdala din scrisoarea Sofianei mi-a adus aminte de Teodorosul nostru =i, adres`ndu-m[ c[tre Sl[tineanu, ]i zic: – |i-aduci aminte, cucoane Iancule, de epistatul tat[-meu de la Secara, pe care l-ai avut =i dumneata la mo=ia Lisa? Nu ispr[visem vorba, =i r[posatul Sl[tineanu, b[t`ndu-se pe frunte, ]mi r[spunde: – Ai dreptate, el trebuie s[ fie, s[ =tii c[ el e, numai el avea totdeauna vorba de ]mp[rat ]n gur[: „+tiu c[ n-o s[ m[ fac[ ]mp[rat; doar nu mi-o lua ]mp[r[\ia. Nu-\i fie fric[ de mine, c[ doar nu sunt ]mp[rat.“ Una, dou[, =i ]mp[rat! Nego=ul, dup[ toate descrip\iunile lui Bell =i ai altor c[l[tori englezi cu care am fost ]n mare intimitate pe la 1861, c`nd era cu o=tirea lui la lag[rul de la Dobra Tabor, unde adunase 150 mii de oameni, seam[n[ cu totul cu Teodorosul nostru. }l descriu oache=, dar nu de o coloare etiopic[, nasul pronun\at =i ]ncov[iat, buzele sub\iri, f[r[ nici o asem[nare cu a soiurilor africane; p[rul cre\ =i desp[r\it ]n trei codi\e ]mpletite, obrazul mai mult rotund dec`t oval, multe fire de p[r albe ]n barb[ =i ]n must[\i, talia de mijloc, dar legat =i \eap[n. La 1864, c`nd au intrat englezii cu asalt ]n Magdala, Teodoros, dup[ ce s-a luptat viteje=te ca un leu, nelipsit din mijlocul solda\ilor lui oriunde era primejdia mai mare, apoi s-a ]nchis ]ntr-un turn cu vreo c`\iva ofi\eri, zece la num[r cu d`nsul ]mpreun[, =i de-acolo tr[gea ]n englezi c`nd sir Charles Staveley a spart turnul =i a ]ntrat ]n[untru, Teodoros, ]ntorc`ndu-se c[tre servitorul s[u Valde Gabir, singurul lupt[tor care mai r[m[sese ]n via\[, ]i zise: „S-a sf`r=it! Fugi, te dezleg de jur[m`nt; c`t pentru mine, eu nu pot c[dea viu ]n m`inile inamicilor“, =i, pun`nd \eava pistolului ]n gur[, =i-a zburat creierii. Nimeni nu =tia c[ unul dintr-acele zece cadavre era al nego=ului, c`nd un prizonier abisinian, z[rind inelul din deget, a strigat „Teodoros!“ Patru zile mai ]nainte de lupta de la Magdala postise =i se ]mp[rt[=ise. Markham spune c[ era foarte pios =i cump[tat, dar c[ de vro c`\iva ani c[zuse la patima femeilor =i la b[utura 140 Scrisori c[tre V. Alecsandri de rachiu, se ]nsurase cu o a doua femeie, c[reia ]i d[duse numele de Dedjatsh Vobyé (Aur Curat), ceea ce nu-l oprea de a avea mai multe \iitori, dintre care cea mai favorit[ era o gallas, anume Yatamanya. Un om, care din soldat aventurier ajunsese ]mp[rat, nu poate s[ fi fost un om ordinar, =i cu drept cuv`nt Plowder ]l considera ca pe un om cum de multe veacuri nu s-a mai v[zut ]n Africa. Venit ]n Abisinia pe la anul 1854, pe c`nd aceast[ \ar[ era ]ntr-o adev[rat[ anarhie militar[, a luat partea episcopului catolic (Abuna Salamah) Andrei ]n contra lui K[=a, un pribeag, cap al unei bande de t`lhari, care ajunsese st[p`n pe toate posesiunile lui Ras Ali, pe care-l detronase. K[=a nu voise s[ se supuie bisericii romane iacobite =i favoriza biserica copt[. Andrei, c`nd a v[zut pe K[=a ]nvins la Dobra, l-a afurisit =i a proclamat, ]n mijlocul o=tirii, pe Teodoros rege al regilor Etiopiei =i i-a pus coroana pe cap. Bell zice c[ avea concep\iuni mari, c[ cugeta la izgonirea tuturor musulmanilor din Abisinia =i ]ntinderea cre=tinismului ]n toat[ Etiopia, =i c[uta sprijinul Engliterei la realizarea scopurilor lui; ]n arhivele engleze se p[streaz[ o scrisoare a lui c[tr[ regin[, cu data de 12 februarie 1862, prin care cere s[-i trimit[ un ambasador. „}n numele Sfintei Troi\e, Eu, Alesul lui Dumnezeu, Regele Regilor, Teodoros al Etiopiei, c[tr[ M. S. Victoria, Regina Engliterei...“ +i ]ncepe astfel: „Sper c[ M. V. este s[n[toas[, c[ =i eu cu mila Domnului sunt s[n[tos...“4 Apoi s[ nu zicem c[ e dup[ modelul rom`nesc al logof[tului Matache, de la care Teodorosul nostru a ]nv[\at carte, =i ]ncepea cu: „Mai ]nt`i cercetez de fericita s[n[tatea dumneavoastr[ ca, afl`ndu-se pe deplin, foarte s[ m[ bucur, c[ =i noi cu mila proniei cere=ti suntem cu to\ii s[n[to=i...“ Cauza de c[petenie pentru care s-a certat ]nt`ia dat[ cu consulul Cameron a fost specula\iunea ce f[ceau bunii abisinieni 141 Ion Ghica cu bie\ii copii din Cordofan, pe care-i prindeau, v`n`ndu-i ca pe ni=te dobitoace s[lbatice, ]i scopeau, =i pe cei care supravie\uiau dup[ aceast[ barbar[ =i periculoas[ opera\iune ]i vindeau la turci pentru paza haremurilor. Se f[cuse b[nuitor, r[u =i crud, =i c`nd era prins de b[utur[, orice nemul\[mire a poporului, orice r[scoal[ o atribuia intrigilor lui Cameron; ]ntr-o zi a mers p`n[ a-l aresta =i a-l ]nchide; de aci espedi\iunea englezilor din 1864. Nu =tiu dac[, ]n intervalul de la fugirea lui din \ar[ p`n[ la 1854, Teodorosul nostru s-o fi frecat cu fruntea de piatra cea neagr[ de la Kaaba sau de s-o fi sc[ldat ]n Iordan, dar nu m[ ]ndoiesc c[ ]mbr[\i=ase catolicismul =i c[ s-a luptat =i a murit ca un viteaz. I=licarii pot fi m`ndri de un fiu al isnafului lor. „Oportet imperatorem stantem mori.“ 1 Ion Ghica

1 „Se cuvine ca ]mp[ratul s[ moar[ ]n picioare.“ Fraz[ rostit[, pe patul de moarte, de ]mp[ratul roman Vespasian. 142 Scrisori c[tre V. Alecsandri XVI TEODOR DIAMANT

Brighton, octombre 1883 cumpul meu amic, S}ndeob=te englezii, precum =tii, sunt cunoscu\i de oamenii cei mai activi =i mai ocupa\i din lume. Nu pierd un minut din via\a lor. Zic c[: „Time is money“. Dac[ ]nt`lne=ti pe drum vreun cunoscut =i vrei s[ stai la vorb[ cu d`nsul: „How do you do?“ +i-l ]ntrebi: „Da’ ce mai faci, domnule? De c`nd nu te-am v[zut! Ce-\i face cucoana, copila=ii, s[n[to=i?... Sau ]i spui c[ e vreme frumoas[: „Fine weather“. El trece f[r[ s[-\i r[spund[, f[r[ s[ te vaz[ m[car. Dac[ ai s[-i vorbe=ti ceva, e treab[ lung[; trebuie s[-i scrii, s[-\i r[spund[, =-apoi s[ v[ ]n\elege\i bine prin coresponden\[ despre locul ]nt`lnirii, acas[ la tine sau la d`nsul, la club sau la office, e afacere: „Business“. Nu este tot astfel cu englezii de aici. {=tia stau toat[ ziua pe malul m[rii la soare sau la lun[, pe Deck1 sau pe Pier2, ca farnienti napolitani, cu deosebirea c[ napolitanul se tr`nte=te orizontal pe nisip, cu p`ntecele ]n sus, =i nu se mai mi=c[ toat[ ziua; pe c`nd englezul din Brighton se \ine \ap[n vertical, alerg`nd de colo p`n[ colo, c`nd pe jos, c`nd c[lare, c`nd ]n tr[sur[, c`nd cu velocipedul, c`nd ]n perambulanter; sau se arunc[ ]n mare, face match, ]not`nd ca un pe=te, aspir`nd s[

1 Covert[. 2 Debarcader.

143 Ion Ghica egaleze ]ntr-o zi pe nemuritorul Boyxton. Apoi, fie soare, ploaie, v`nt, cald sau frig, pu\in ]i pas[. Dac[ sunt eu aici, ]n\elegi c[ lenea =i marea m-au adus, dar eu sunt din cei pl[p`nzi, =i azi bate un v`nt de nu te po\i \ine pe picioare, ba nici de fereastr[ s[ m-apropiu nu m[ las[; m[ \ine ]nchis ]n cas[. De necaz, am luat condeiul s[ stau cu tine la vorb[. De dou[ ori l-am aruncat din m`n[, zic`ndu-mi: „Dar de m-oi pomeni cu scrisoarea mea ]n Convorbiri! Ce-o s[ zic[ publicul? Nu este a=a c[ are s[ dojeneasc[ pe bietul Negruzzi, care le d[ s[ citeasc[ ce-i trece prin minte unui om f[r[ titlu universitar, fie m[car de la Salamanca sau cel pu\in de la Sadagura?“ Astfel cugetam =i m[ smeream. C`nd mi-adusei aminte c[ nu sunt f[r[ titlu. +i s[ vezi c[ n-o =tiam nici eu p`n[ mai deun[zi. Ba ce ]nc[? M[ credeam un prost, tr[iam cufundat ]n via\a c`mpeneasc[, cu oile =i cu vacile; stam cu ochii sticli\i pe cer, doar ]i vedea vreun semn de ploaie; ascu\eam secerile =i coasele, c`rpeam saci, dregeam =uruburile ma=inilor =i oftam mereu dup[ o recolt[ bun[, care de la o vreme ]ncoace, nici din =apte ]n =apte ani, dup[ Scriptur[, nu se mai vede. +tii ce s-a ]nt`mplat acum un an amicului nostru Hyacinthe de la Vaudeville! Bietul om, burghezul cel mai lini=tit =i mai pacinic din tot Parisul, bun fiu, bun so\ =i bun p[rinte, face =i el odat[ un chef la birt cu c`\iva amici; dar, tot golind la pahare, c`nd ]n s[n[tatea unuia, c`nd a altuia, se scoal[ de la mas[ cam ame\it, ]nc`t, ]ntorc`ndu-se noaptea t`rziu acas[, mergea pe dou[ c[r[ri =i ]n col\ul uli\ei Jeffroy Marie – „Mi-e frig Mar- ghioal[“, cum zicea Chiri\a – se ]mpiedic[ de o femeie b[tr`n[, c[zut[ ]n noroi pe pietre. Milosul de Hyacinthe nu-=i caut[ de drum, ci, tem`ndu-se s[ n-o calce vreo tr[sur[, d[ s-o ajute s[ se scoale. Femeia se de=teapt[ din somn =i ]ncepe s[ strige: „S[ri\i, s[ri\i! Ho\ii, asasinii!“... El, speriat, o ia la fug[, ajunge ]ntr-un suflet acas[, ostenit; se tr`nte=te pe pat, ]nc[l\at, ]mbr[cat cum era, =i adoarme ca un prea fericit. A doua zi, de 2 mai, se treze=te cu capul cam 144 Scrisori c[tre V. Alecsandri greu. Nu-=i prea da seama bine despre cele petrecute. C`nd pune m`na pe jurnalul care era pe toaleta nevestei, cite=te chiar pe pagina ]nt`ia jalnica povestire a unui grozav omor comis, ]n noaptea de 1 spre 2 mai, asupra unei s[rmane b[tr`ne ]n col\ul uli\ei Jeffroy Marie; tocmai ]n locul unde ]ncercase s[ dea ajutor. Peripe\iile ]nfior[toarei drame erau povestite pe patru coloane. La citirea acestei povestiri, omul ]ncepe a se ]ngriji, caut[ s[-=i aduc[ aminte, se pip[ie, se uit[ la m`ini, ]=i vede m`inile pline de s`nge: se zg`riase opintind s[ ridice pe femeia adormit[; se uit[ la haine, hainele pline de noroi. Cu c`t citea =i se g`ndea, cu at`t se convingea c[ uciga=ul nenorocitei b[tr`ne din jurnal era el. O sfecle=te, ]ng[lbene=te, ]l apuc[ fiori de moarte, tremur[ ca varga. }=i ]nchipuie=te c[-l caut[ poli\ia, c[-l urm[re=te, c[ i-a dat de urm[; se vede arestat, acuzat, judecat, condamnat =i cu capul t[iat. Z[p[cit =i desperat, se hot[r[=te s[ fug[; p[r[se=te cas[, mas[, nevast[, copii, tot, =i se duce de s-ascunde sub p[m`nt, ]n catacombe. }nchipuie=te-\i starea spiritului unui negu\[tor cinstit, bl`nd ca o oaie, milos ca un copil, bun ca p`inea cald[, care ajunge a se convinge, el pe sine ]nsu=i, c[ este un ho\, un scelerat, un uciga=... Norocire c[ ]n pripa de-a p[r[si casa ]i r[m[sese jurnalul ag[\at de c[ptu=eala surtucului, =i c`nd arunc[ ochii ]n capul foii cite=te: „Anul 1830, mai 2.“ Era descrip\iunea unei crime ]nt`mplate acum cincizeci =i trei de ani, pe c`nd amicul nostru nici nu era n[scut. Jurnalul f[cea parte din bogata colec\iune consacrat[ zulufilor madamei Hyacinthe. Cam a=a am p[\it-o =i eu mai deun[zi: C[ut`nd ]ntr-o lad[ uitat[, dau peste o gazet[ de cele mari, =i ce v[d: numele meu str[lucea de-o sut[ de ori pe patru coloane, ]mpodobit cu fel de fel de epitete, care mai de care. Citeam =i tot ]mi puneam m`na c`nd pe inim[, c`nd pe cuget, chiar =i prin buzunare, ]ntreb`ndu-m[ nu cumva din =tiin\[ sau din ne=tiin\[, ]n vis sau de diavol ispitit, oi fi comis crimele ce 145 Ion Ghica mi se imputa; viola\iuni de legi, prevarica\iuni, tr[d[ri etc. =i dac[ ]mi mai r[m`nea alta de f[cut dec`t s[-mi pun scul cu cenu=[ pe cap =i s[ plec pe uli\e, strig`nd: „Iertare, oameni buni, pentru un p[c[tos! Tinerilor, b[tr`nilor, viilor =i mor\ilor, iertare!“ Acele patru coloane erau r[zemate pe umerii puternici ai unui U. cu mai multe puncte (U...) Urus, Ursus, Urechiatus sau Urbanus. Ba nu! Urbanus nu putea fi, c[ci nu con\inea nici m[car un dram de urbanitate. Dup[ ce m[ f[cea cu ou =i cu o\et, ]mi mai tr[gea vreo c`teva sfichiituri cu muscal, turc, englez, aristocrat... Aristocrat! e cuv`ntul cel mare al democra\ilor de ocaziune. +tii c[ nimica nu le place mai mult dec`t s[ se trag[ dintr-un nume mare =i s[ fie decora\i. Aveam la noi ]n sat un notar, secretarul prim[riei, cum se zice; de c`te ori m[ ]nt`lnea, ]mi repeta: „Eu, domnule, nu sunt numai democrat, sunt chiar demagog. }mi place egalitatea. Nu admit eu deosebiri =i dilstruc\iuni d-alea ]ntre f[pturile lui Dumnezeu. Cer s[ fim to\i o ap[...“ }l chema Gheorghe Bulamac, dar de la o vreme isc[lea scurt: Burlamache; zicea c[ a=a ]l pov[\uise un amic din Bucure=ti, om ]nv[\at, democrat =i demagog ca =i d`nsul, Burlamache fiind un nume mai cunoscut =i mai potrivit cu pozi\iunea sa de depozitar al legilor. Odat[, v[z`ndu-l cu un inel de alam[ ]n deget, pe care era s[pat[ o ieder[ ]ncol[cit[ pe un arbore, cu devizia: „Je tiens ferme“, i-am zis ]n glum[ c[ acea verig[ p[rea a fi ceva pre\ios, un fel de monument istoric, =i c[ acel „Je tiens ferme“ trebuie s[ fie o alterna\iune a cuvintelor: „Je, Étienne ferme.“ (Eu, +tefan cel tare.) De atunci ]l dedese de-l suflase cu aur; =i c`nd m-a rugat s[-i botez un copil =i l-am ]ntrebat ce nume s[-i pun, mi-a r[spuns: „Apoi +tefan, tot ]i am eu inelul“.

146 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Oric`nd m[ vedea, m[ ]ntreba ce s-a mai f[cut cu statua lui +tefan cel tare? Umbla c`nd cu barb[, c`nd f[r[ barb[, dup[ cum era curentul s[pt[m`nii la =edin\a din urm[ a Academiei. A f[cut ce-a f[cut, =i mai an l-am v[zut cu „Serviciul credincios“, cu „Independen\a“ =i cu „Trecerea Dun[rii“ pe piept, ca unul ce ]ntov[r[=ise p`n[ la Zimnicea carele cu f[in[ din sate: mai avea =i la g`t o medalie mare, dob`ndit[ nu =tiu la ce espozi\iune pentru lemne din p[durea statului. Mi se jeluia c[ era persecutat de guvern, care nu =tie s[-=i cinsteasc[ adev[ra\ii amici. „De! judec[ =i dumneata – ]mi zicea – nu mi se cuvenea =i mie m[car Coroana Rom`niei?“ Dar s[ venim la diploma mea: Domnul U..., dup[ ce m[ spinteca de sus p`n[ jos, citea ]n inima mea ca ]ntr-o bucoavn[ =i-o denun\a neagr[ ca un bulg[re de smoal[, ]mi cerceta ma\ele unul c`te unul =i le declara pestri\e ca pielea de n[p`rc[; apoi se suia la cap, =-acolo ]mi resfira creierii cutiu\[ cu cutiu\[ =i-i proclama, buni, foarte buni =i, ]n sf`r=it, ]ncheia diagnosticul s[u psihofiziologic prin sentin\a: „Om r[u, dar inteligent“. Cum vezi, dar, am un titlu, =i ]nc[ de la un mare ziarist... =i =tii c[ ziarele fac =i desfac reputa\iunile; ele leag[ =i dezleag[ cum vor =i cum le vine. Te pot face patriot, onorabil, capabil, ]nv[\at, ba =i frumos, numai s[ vrea. A=a! Am trecut buretele peste om r[u =i m-am oprit la inteligent, salut`nd acest titlu cu recuno=tin\[, ]mi venea s[ strig: „Anch’io son’ pittore!“ }mi venea s[ parodiez pe marele Corneille =i s[ zic: „La haine d’un grand homme este une recommandation des cieux“. Sunt om inteligent de par Mr. U... Aceast[ aducere-aminte m-a f[cut s[ ridic condeiul de jos =i s[ zic:

147 Ion Ghica

„All right!“ =i s[ m-apuc s[-\i vorbesc de un biet original, de un nebun cum ]i ziceau unii, de un entuziast, rom`n cu inim[, despre care nu am v[zut s[ se fi scris un r`nd m[car. Un om uitat, de=i poate a contribuit mai mult dec`t s-ar crede la starea de ast[zi, cu toate c[ nu tr[ia la ‘48. Mul\i din oamenii cei mari ai secolului, Fourier, Michel Chevalier =i al\ii, mi-au vorbit de d`nsul cu cel mai mare respect =i considera\iune, ]ntreb`ndu-m[: „Ce face, cu ce se ocup[?“ „A murit“, le r[spundeam cu lacrimile ]n ochi, c[ci ]l iubeam ca pe un frate; mi-a fost amic, mi-a fost dasc[l, mie =i la mai mul\i al\ii din genera\iunea noastr[. Intrasem ]n anul 1828, pe c`nd se lupta prim[vara cu iarna. De vreo doi ani se ar[tase pe cer, despre miaz[noapte, o stea cu coad[ =-o sabie de foc; ]mp[ratul Alexandru murise =i frate-s[u, Nicolae, se suise pe tron; l[custele se ]ngropaser[ ]n B[r[gan; s-auzea de cium[ =i se vorbea de c`rjalii, de zaporojeni =i de zaver[. De=i Ribeaupierre isc[lise de cur`nd pace =i priete=ug cu Turcul la Cetatea Alb[, Akkerman; de=i Metternich era m`ndru c[ asigurase prin dib[cia sa pacea ]n Europa, dar dup[ eresul de la noi c[ fiecare \ar este dator ca cel pu\in o dat[ ]n cursul domniei lui s[ ]ncerce s[ ia |arigradul cu sabia, toat[ lumea zicea c[ vin muscalii. }ntr-o diminea\[, un fusta= de-ai cur\ii domne=ti intr[ ]ntr-un suflet zic`nd: „Cucoane Tache, te pofte=te M[ria-sa!“ Tat[-meu, care pe atunci era hatman, se leag[ ]n grab[ cu =alul la cap, ]=i pune capotul cel ro=u =i ]ncalec[ calul. }i pl[cea s[ umble mai mult c[lare. Avea un arm[sar ar[pesc cum n-am v[zut mai frumos =i un manaf kurd, muchelef, numai fir de sus p`n[ jos, hagi Abdullah; ]l avea numai =i numai pentru a ]ngriji de m`ndrul dobitoc. El tr[ia ziua =i noaptea al[turi de Nejdiu. Hagiului, fie zis ]n treac[t, ]i cam pl[cea vinul, =i Ilie Arn[utul, bosniac fanatic, profit`nd de acea sl[biciune, ]l f[cuse s[ creaz[ c[ pentru mahometani apa e ap[ =i p`inea p`ine, 148 Scrisori c[tre V. Alecsandri b[utur[ =i m`ncare proast[ =i f[r[ gust; ]n vreme ce pentru cre=tini apa are gustul vinului de Dr[g[=ani =i p`inea este ]ntocmai ca curcanul umplut cu castane =i fript la cuptor. Apuc`ndu-l astfel de stomah =i de cerul gurii, din Abdullah f[cuse un Grigorie, drept-credincios, de=i g[sea c[ linguri\a popii era prea de tot mic[. Tata c[lare, cu hagi Grigorie manafu pe l`ng[ cal, cu m`na pe har=a, dup[ =art, porne=te la curte. Dar nu trece mult, =i-l vedem venind ]n fuga calului, semn de grab[ mare. Descalec[, vorbe=te ce vorbe=te cu mama, =i ]ndat[ ne pomenim arunca\i to\i copiii ]ntr-o tr[sur[, claie peste gr[mad[, cu mama dimpreun[, cu o mul\ime de boccele, =i, ]n treap[dul cel mare al cailor, ne duce la C`mpineanca, ]n casele unde este ast[zi Eforia spitalelor. +-acolo, spaim[ =i preg[tiri de drum. Unchii mei C`mpineni, Costache, Dumitrache =i Iancu se ]ntorseser[ =i ei de la curte foarte ]ngriji\i. Vod[ adunase pe boierii halea =i paia, ca s[ le spuie c[ cazacii trecuser[ Prutul, c-au arestat pe Ioni\[ Sturdza =i c[ el pleac[ la Bra=ov. +eful garnizoanei turce=ti din Bucure=ti avea porunc[ de la saraskierul ca, ]ndat[ ce-a afla c[ muscalii au p[=it peste hotar, s[ p[r[seasc[ Bucure=tii cu toat[ ordia =i s[ se trag[ ]n cetate la Giurgiu. Casa noastr[ era ]n drumul pe unde era s[ treac[ turcii, ]n c[p[t`iul despre apus al podului de peste D`mbovi\a, ]n uli\a Beilicului, ast[zi +erban-Vod[. Dincolo de ap[ era Caslava (Cazarma Beilicului). De=i miralaiul Iusuf-beg, comandantul, ne era prieten =i, ca vecin, venea des ]n cas[ la noi, dar tata voia s[ fim la ad[post, tem`ndu-se ca nu cumva neferii, plec`nd, s[ fac[ neor`nduieli, =i de aceea ne trimisese ]ntr-o cas[ dep[rtat[. Nu am v[zut o=tirea turceasc[ c`nd a trecut pe sub ferestrele noastre, dar ni s-a spus c[ au pornit pe la amiazi, soitarii ]nainte ]mbr[ca\i ]n haine pestri\e, cu coade de vulpi la c[ciuli, juc`nd chiocecurile, str`mb`ndu-se la lume pe uli\[ =i f[c`nd fel de 149 Ion Ghica fel de caraghiosl`curi; dup[ d`n=ii veneau meterhaneaua =i tumbechiuurile ]n sunetul surlelor =i tobelor, =i ]n urm[ oastea, fiecare turc av`nd pe umeri sau pe cealma c`te o pisic[, o maimu\[ sau un coroi. R[ut[\i n-au f[cut, dar speria lumea, d`nd dezghinuri cailor =i tr[g`nd la pistoale ]n semn de bucurie. Am petrecut noaptea la bunica, =i a doua zi, ]n zori de ziu[, eram pe drumul C`mpinei. C`nd treceam pe Podul Mogo=oaiei, de prin toate cur\ile ie=eau care, c[ru\e =i cale=ti ]nc[rcate cu lume =i cu calabal`curi. C`nd am ajuns la pod la B[neasa, chervanul se \inea lan\; sute de tr[suri mergeau lin pe =leau, una dup[ alta. De-abia se mi=cau ]n pasul cel greu al cailor. Se ]ngropau roatele ]n noroi p`n[ la buc=[. De ]ncet ce mergeam, primeam pe tot ceasul =tiri din Bucure=ti, cu c[l[ra=i de-ai h[tm[niei: „Bine, pace.“ „Filipescu a plecat, apuc`nd spre Foc=ani.“ „Villara cu Nenciulescu se ceart[ de-acu pe visterie.“ „Cumnatul Scarlat Gr[di=teanu r[m`ne ]n Bucure=ti.“ „Br`ncoveanu a ajuns la Pesta...“ C`nd era soarele de-o suli\[, ajunsesem la Pociovali=te; f[cusem aproape o po=t[. Poposisem dinaintea hanului. C`t vedeai cu ochii, c`mpul era acoperit cu tr[suri; ]n mijlocul fiec[rui p`lc se ridica c`te un foc mare, cu flac[ra p`n[ la cer, ocolit de feciori, de vizitii, de r`nda=i =i de chirigii st`nd pe vine, pe l`ng[ c[ld[rile de m[m[lig[. Boierii =i cocoanele dormeau prin cale=ti =i prin c[ru\e. Diminea\a ne urmam drumul, care mai de care s-apuce ]nainte. Am aflat c[ peste noapte trecuse =i vod[ cu toate beizadelele, merg`nd spre Bra=ov. Mai mul\i tineri cucona=i =i negustori, ]mbr[ca\i care turce=te care nem\e=te, urmau caravana, c[l[ri, ]ncur`nd =i juc`nd caii pe l`ng[ cale=ti. }ntre cei mai dichisi\i =i mai sprinteni, doi mai cu seam[ tr[geau aten\iunea sexului: fra\ii Mehtupciu. Unchiu-meu Cre\ulescu, care dibuia foarte bine poreclele, unuia ]i zicea G[m[lie, c[ci, ]n adev[r, modul cum ]=i umfla p[rul =i favori\ii ]i da aparen\a unei g[m[lii de ac, pe celalalt ]l poreclise Zlatauz, pentru c[ vorbea tot ]n sentin\e: 150 Scrisori c[tre V. Alecsandri

„Bogatul s[ nu asupreasc[ pe cel s[rac.“ „Legea e de la oameni, iar dreptatea de la Dumnezeu.“ „Iube=te pe vr[jma=ul t[u ca pe un frate r[t[cit.“ „Sai ]n ajutorul celui ce se g[se=te ]n nevoie.“ „Jertfe=te interesul t[u pentru fericirea aproapelui.“ „Folosul dob`ndit prin viclenie \i se strecoar[ printre degete...“ +i o mie de altele din Scriptur[ =i din filozofie, =i sf`r=ea omeliile sale cu: „Ce \ie nu-\i place altuia nu face.“ Pe cel dint`i ]l chema Barbu =i-i zicea B[rbucic[, pe celalalt Teodor, Tudorachi. Tat[l lor era unul Diamandi Mehtupciu, nepot sau str[nepot de-ai sf`ntului Dimitrie de la Mitropolia din Bucure=ti. Era sau nu era rud[ cu cuviosul, Dumnezeu =tie; adev[rul este c[ tat[l, mo=ul sau str[mo=ul lui Iamandi venise ]n \ar[ de peste Dun[re cu moa=tele f[c[torului de minuni; ]i zicea Mehtupciu pentru c[ fusese scriitor de limba turceasc[ la postelnicie. Fiul s[u Tudorache adoptase numele de Teodor Diamant, sau mai scurt, Diamant. Pe B[rbucic[ l-am cunoscut. +tii c[ nici natura, nici apuc[turile nu-l ]mpingeau la carte; n-a ]nv[\at nici s[ scrie, nici s[ citeasc[, era cam idiot. }i zicea B`lbuitu din cauza anevoin\ei ce avea la vorbire; nu era cu des[v`r=ire surd, dar era tare de ureche, foarte tare, ]ntr-at`t de tare, ]nc`t glume\ii, mi=c`nd din buze, f[r[ a scoate glas, ]l f[ceau s[ cread[ c[-i spuneau ceva, =i el asculta =i le r[spundea ce-i venea, ca s[ nu lase s[ creaz[ c[ n-a auzit. Devenise juc[ria celor f[r[ de ocupa\iune. Se credea omul cel mai frumos din lume =i era convins c[ toate damele cele mari erau ]namorate de d`nsul. Tr[ia din munificen\a celor ce petreceau cu prostia lui. }n urm[, ]nchiriase un apartament ]n strada Victoriei; ]l mobilase; a=ezase ]n mijlocul salonului o mas[ mare a=ternut[ cu postav verde, ]mprejurul c[reia veneau de se adunau juc[torii de c[r\i, ziua =i noaptea, liberi de orice priveghere =i f[r[ team[ de poli\ie sau de procuror. El pl[tea luminatul, ]nc[lzitul =i serviciul =i-=i scotea chiria =i toate cheltuielile, cu prisos, din monopolul c[r\ilor, =i tr[ia bine. 151 Ion Ghica

Dup[ moartea lui, stabilimentul s-a continuat de domnii: Cioc`rlan, Puic[ =i Cucu, ]n tov[r[=ie, sub firma: „La trei p[s[ri“ („Aux trois oiseaux“). Celalalt frate, Teodor, era un om de frunte, inteligent, muncitor, st[ruitor =i plin de devotament. Cel dint`i elev ]n =coala greceasc[, cel dint`i la dasc[lul Laz[r, cel dint`i la „Sf`ntul Sava“ sub Efrosin Poteca, inim[ curat[ =i sentimente nobile. Vorbea =i scria mai multe limbi str[ine, fran\uze=te, nem\e=te, grece=te =i italiene=te; =tia bine limba latineasc[ =i elineasc[. B[iat s[rac, el se destin[ la cariera didactic[. C`nd l-am ]nt`lnit c[lare, pe drumul C`mpinei, el se ducea la Mönich prin Bra=ov =i Viena; dob`ndise o burs[ din fondul mitropolitului Nectarie. C`t timp a \inut acel ajutor, el a urmat regulat =i cu cel mai mare succes ]n =coala cade\ilor; dar a venit o zi c`nd acea burs[ a ]ncetat; atunci orfanul a tr[it c`tva din generozitatea lui Dinicu Golescu; ]ngrijea de b[ie\ii lui cei mai tineri, de Radu =i de Alecu (Albu); dar ]n urm[, fra\ii Gole=ti mut`ndu-se la Geneva =i la Paris, =i ceilal\i tineri p[r[sind unul c`te unul capitala Bavariei, unde ]ncepuser[ a tr[i r[u cu studen\ii germani =i f[ceau pe toat[ ziua g`lcevuri =i dueluri, Diamant s-a hot[r`t s[ se duc[ =i el la Paris, unde cuno=tea pe to\i rom`nii de acolo, cu speran\[ c[-i vor veni ]n ajutor, pentru a-=i complecta studiile ]ncepute. }n urma revolu\iunii franceze de la 1830, ideile de inova\iuni sociale luaser[ un av`nt a=a de mare, ]nc`t cuprinser[ toate spiritele, =i tinerimea de pe atunci se aruncase mai toat[ ]n v`rtejul reformelor celor mai extravagante =i mai chimerice. Prietenii =i camarazii pe care i-a g[sit ]n Paris: Iancu Vl[doianu, Costic[ Br[iloiu, Iancu B[l[ceanu, Niculache Niculescu, Barbu Katargiu, Stavrache Niculescu =i al\ii erau pe atunci, care mai mult, care mai pu\in, adep\i ai saint-simonismului, =i ]ncetul cu ]ncetul s-a pomenit =i el distras de la ]nv[\[tur[ =i ]nv[luit ]n cercul ideilor comuniste, cu deosebirea c[, fiind dotat cu un temperament entuziast, c`nd ]mbr[\i=a o idee, o str`ngea cu 152 Scrisori c[tre V. Alecsandri toat[ c[ldura tinere\ei =i se consacra cu trupul =i cu sufletul. +i iat[-l devenit unul din cei mai ]nfoca\i =i mai aprigi adep\i ai =coalei de la Ménilmontant, apostol =i portar. Pere Enfantin ]mi zicea, vorbindu-mi de d`nsul: „Diamant étaiit un homme précieux; personne n-a fait autant de prosélytes que lui; précher et convertir c’étail sa vie“. Dar vine catastrofa!... Guvernul lui Ludovic-Filip, ]ngrijat de l[\irea propagandei comuniste, decreteaz[ izgonirea sfin\ilor p[rin\i de la Ménilmontant, =i atunci saint-simonienii cei mai ]nsemna\i, Michel Chevalier, Félicien David =i al\ii, se risipesc, care cum apuc[, ]n Orient, ]n America, ]n Africa... +i Diamant al nostru, dat afar[ din cuib, r[m`ne pe drumuri, f[r[ ad[post =i pieritor de foame. Atunci a tr[it mai multe s[pt[m`ni alerg`nd din spital ]n spital, d`ndu-se de bolnav, dar era dat afar[ ]ndat[ ce medicul constata c[ starea s[n[t[\ii sale nu avea trebuin\[ de ]ngrijire medical[, ceea ce i se ]nt`mpla din trei ]n trei zile; atunci pleca =i se ducea de b[tea la u=a altui spital, p`n[ ce le-a colindat pe toate. El se afla ]n cea mai mare nedumerire, c`nd ]ntr-o zi ]nt`lne=te pe un frate iubit de la Ménilmontant, pe Considérant, un entuziast =i un vizionar ca =i d`nsul. Considérant g[sise pe Fourier =i adoptase sistemul falansterian, despre care ]i face o descriere ]nc`nt[toare. Diamant ]l urmeaz[ la conferin\ele lui Fourier =i se pomene=te falansterian, de o mie de ori mai fanatic dec`t fusese pentru sistemul lui Saint-Simon. El nu cuno=tea termin de mijloc ]n apuc[turile lui; zicea c[ apoftegma ,,mhd¹n §gan‘ 1 a lui Socrat era o erezie filozofic[ antisocial[ =i antiumanitar[. }ntr-o duminic[, duc`ndu-m[ la un curs ce urmam la Gr[dina Plantelor, z[resc ]ntr-o r[sp`ntie din strada Mosstar o figur[ care mi se p[rea cunoscut[. Era el, ]nconjurat de c`\iva lucr[tori, b[rba\i =i femei, destul de r[u ]mbr[ca\i, nesp[la\i =i nepiept[na\i, c[rora le esplica frumuse\ile =i mul\umirile

1 Nimic (nu e) mult.

153 Ion Ghica atrac\iunii pasionate ]n societatea armonic[ =i le descria mizeriile oamenilor din societ[\ile civiliza\iunii, d`ndu-le de esemplu, despre aceasta, starea nenorocit[ a celor ce avea dinaintea lui. C`t l-am cunoscut, i-am s[rit ]n bra\e strig`ndu-i: „Nene Tudorache!“ Din momentul acela n-a lipsit o zi de a veni s[ m[ vaz[, de-a m[ cerceta despre studiile mele, despre via\a mea; m[ punea de repetam cu d`nsul lec\iile, ]mi esplica nedumeririle ce aveam ]n geometria descriptiv[, ]n analitic[, ]n teoria seriilor =i m[ preg[tea pentru examene. Era foarte tare ]n =tiin\ele matematice =i fizice; avea o atitudine deosebit[ pentru integrarea seriilor algebrice =i pot zice c[ putea s[ \ie piept lui Delaunay =i lui Puiseux ]n calculul diferen\ial =i integral. Duminica venea regulat de m[ lua =i m[ ducea la conferin\ele lui Fourier. Era ceva ]nc`nt[tor elocin\a =i poezia ce b[tr`nul reformator punea ]n esplicarea cercurilor simpatice; avea at`ta putere =i dulcea\[ ]n vorbirea lui, ]nc`t peste putin\[ de-a nu captiva auditorul. Ie=eam de la acele conferin\e uimit =i esaltat, convins pot zice. }mi p[rea c[ m[ v[d primbl`ndu-m[ ]n C`mpii Elizei, ]ntr-o tr[sur[ tras[ de doi m`ndri lei, deveni\i antilei, mai bl`nzi dec`t mielu=eii, numai prin puterea armonic[; delfinii =i balenele, transforma\i ]n antidelfini =i antibalene, m[ purtau lin pe toate m[rile; vulturii, deveni\i antivulturi, m[ suiau ]n slava cerului pe aripele lor. Era un farmec descrierea frumuse\ilor, a pl[cerilor =i a desf[t[rilor spiritului =i ale inimii, ]n cetatea falansterian[. Fourier a murit f[r[ a-=i vedea visul cu ochii, nu s-a ]nvrednicit s[ ridice cel mai mic falanster. Economi=tii au ]nvins pe sociali=ti =i pe comuni=ti; =i =coala lui Fourier, cur`nd dup[ moartea maestrului, a fost p[r[sit[ =i uitat[. Diamant ]ns[ s-a ]ntors ]n \ar[, bine hot[r`t a persista ]n acele idei =i a organiza societatea noastr[ ]n cvadrate pe falanstere, ca tabla de joc de =ah. Om de spirit, ]nv[\at, pl[cut la vorb[, Diamant a fost primit fr[\e=te ]n toate casele =i a devenit amicul intim =i c[utat al tuturor oamenilor liberali =i de progres, al lui C`mpineanu, al 154 Scrisori c[tre V. Alecsandri lui Grigorie Cantacuzino, al lui Manolache B[leanu, al lui Iancu Ruset, al tuturor oamenilor cu sentimente =i cu iubire de \ar[. }n cas[ la C`mpineanu era ca acas[ la d`nsul. Casa =i masa ]i erau deschise oric`nd =i la orice or[. Nu sunt la ]ndoial[ c[ era ini\iat ]n societ[\ile francmasonice, judec`nd dup[ intimitatea sa cu doctorul Tavernier, venerabilul lojei din Bucure=ti, din care f[ceau parte cei mai lumina\i din tinerii no=tri de pe atunci, Grigorie Alexandrescu, Iancu Voinescu =i al\ii. }n societatea tinerilor no=tri boieri, Diamant a g[sit auditori, dac[ nu =i prozeli\i. C`nd era s[ ]nceap[ s[ vorbeasc[, ]l apuca o tremur[tur[ din buze care dura dou[ sau trei secunde, =i cele cinci-=ase vorbe dint`i ie=eau din gura lui cu anevoin\[, tremurate =i pripite, iar dup[ ce-i trecea emo\iunea, el devenea de o elocin\[ rar[; vorbirea lui era p[trunz[toare =i conving[toare; era peste putin\[ a nu-l asculta cu pl[cere =i cu aten\iune. }n timp de doi sau trei ani f[cuse o propogand[ at`t de puternic[ prin toate clasele, ]nc`t num[rul prozeli\ilor =i adep\ilor ajunsese a fi ]ndestul de mare ca s[ se poat[ g`ndi la organizarea seriilor =i la edificarea unui falanster. „Je ne compte pas sur les Français, zicea Fourier, pour la réalisation de mon systÿme; ils sont, comme les Italiens, les Espagnols et les Allemands, trop enfoncés dans la civilisation, mais je compte sur l’Orient et surtout sur les Russes, qui sont trÿs enclins au communisme, comme tous les peuples Slaves“. T`n[rul Manolache B[l[ceanu, fiul lui Nae B[l[ceanu din Ploie=ti, zis prin abrevia\ie Naiba, care devenise unul din adep\ii cei mai ]nfoca\i ai fourierismului, mo=tenise o avere ]nsemnat[ =i a consacrat mo=ia sa din Prahova, numit[ Sc[ieni, pentru ]nfiin\area unui falanster. Diamant era acolo marele mapa =i domnea ca un suveran. Acel rudimentar falanster ar merita o men\iune cu totul special[, pe care \i-o rezerv dac[ te poate interesa. De-abia ]ncepuse stupul a se popula de albine =i roata a se ]nv`rti, c[ guvernul, tem`ndu-se ca s[ nu se ]nr[d[cineze credin\ele comuniste ]n \ar[, a =i luat m[suri, a ordonat 155 Ion Ghica

]mpr[=tierea seriilor =i grupelor =i trimiterea ]n exil a =efilor Manolache B[l[ceanu =i Diamant. La liberarea lui din Snagov, Diamant n-a mai g[sit ospitalitatea la care era obicinuit; C`mpineanu era ]nchis la Caransebe=, Manolache B[leanu, confinat la mo=ia sa Bolintinu, al\ii, intimida\i, se temeau ai face primirea osp[toas[ =i cordial[ de mai ]nainte =i c[reia datorea ]n mare parte succesele lui din anii trecu\i. F[r[ a renun\a la ideile lui =i la speran\a de a-=i realiza planul, a ]mbr[\i=at, ca mijloc de trai, meseria de inginer topograf =i hotarnic; ridica planuri de mo=ii pe un sfan\ st`njenul mas[, cum se zice; bani n-a c`=tigat, dar ceea ce a c`=tigat ]n mun\ii Telegei a fost un junghi bun, care ]n pu\ine s[pt[m`ni l-a dat ]ntr-o oftic[ galopant[. Catinca C`mpineanu, care se afla la mo=ie, a trimis de l-a transportat de la Telega la C`mpina; i-a fost ]ns[ peste putin\[ a-l face s[ admit[ un medic =i a renun\a la tratamentul Leroy, pe care l-a urmat p`n[ s-a stins. El a murit cum a tr[it, ca un stoic, nevoind s[ se abat[ de un fir de p[r de la credin\ele sale; =i-a dat sf`r=itul ]n bra\ele servitorului s[u, recomand`ndu-i sentin\a: „Ceea ce \ie nu-\i place altuia nu face“. O cutie din patru sc`nduri de brad, ]ntr-o c[ru\[ cu un cal, a dus r[m[=i\ele lui la biseric[. Ca to\i oftico=ii, ]n ultimele momente vorbea de mijloacele ce cugeta =i proiecta pentru ]nfiin\area unui falanster. Mul\i, foarte mul\i din oamenii care au jucat un rol ]n \ar[ ]i datoresc lui Diamant ideile generoase =i patriotice. El a format inima =i spiritul multora din rom`ni; ]ntre al\ii, Alexandru Constantin Golescu (Albu), zis Aimé Martin, era unul din ucenicii s[i; a tr[it mult cu d`nsul la Münich =i la Paris. Nu am cunoscut un om mai bl`nd, mai modest =i mai devotat dec`t d`nsul. Filantrop =i umanitar, era din neamul acelora din care au ie=it apostolii, martirii =i sfin\ii. O fi av`nd el, oare, o piatr[ pe morm`nt? Ion Ghica 156 Scrisori c[tre V. Alecsandri XXII B{LT{RE|U

Londra, 15 august 188l cumpul meu amic, SDup[ un lung =ir de ani de invaziuni, r[zmeri\e =i r[zboaie, liftele streine, nem\i, turci =i muscali, cari se b[teau mereu pe biata \ar[, se retr[seser[ peste Dun[re, peste Carpa\i =i peste Nistru. }mp[ra\ii isc[liser[ ]ntre d`n=ii la Passarovitz, la Kuciuk-Kainargic, la +i=tov, la Ia=i =i la Beligrad tot felul de conven\iuni =i tractate. Oltenia fusese luat[ de nem\ii cu coad[ comanda\i de principele Eugeniu de Savoia =-apoi dat[ ]napoi Valahiei dup[ biruin\ele turcilor asupra mare=alului Münich. Bucovina =terpelit[, =i Grigorie Ghica, domnul Moldovei, asasinat la Ia=i, Mavrogheni omor`t la Rusciuc, Hangerliu desc[p[\`nat la Bucure=ti =i Pasvantoglu cu turcii rebeli alungat peste Dun[re. Boierii pribegi =i surghiuni\i, care luaser[ parte unii cu turcii, al\ii cu nem\ii sau cu muscalii, se ]ntorseser[ unul c`te unul din \ara turceasc[ sau din \ara ungureasc[. Cium[ =i calicie! Spitalele =i m[n[stirile, pline de bolnavi =i de cer=etori; rom`nii \[rani, r[ma=i ]n sap[ de lemn; codrii =i drumurile, ]mp[nate de cete de ho\i cari jefuiau =i c[zneau c`t ie=ea omul din streaja Bucure=tilor afar[. Se c[lcase pe secolul al XIX-lea, =i cerul politic, at`t ]n Occident, c`t =i ]n Orient, era ]nc[rcat cu nori negri =i gro=i, printre care nimeni nu putea z[ri ce era s[ ne aduc[ veacul cel nou. Boierii, ]ngrija\i de soarta \[rii, alergau unul de la altul, se adunau, se sf[tuiau =i nu mai =tiau la ce sf`nt s[ se mai ]nchine, c[ =i nem\ii, =i muscalii, dac[ b[teau pe turci, tot pe turta lor tr[geau spuza. La cererea d-a se da \[rii domn p[m`ntean, pe b[tr`nul P[rscoveanu, Poarta r[spunsese trimi\`nd pe un alt fanariot ]n locul lui Alexandru Moruz, pe Mihai Su\u.

157 Ion Ghica

}n seara de Mucenici, boierii cei mai col\a\i erau aduna\i la sfat la banul Dumitrache Ghica, fratele lui Grigorie-vod[, asasinat pentru ]mpotrivirea ce f[cuse la darea Bucovinei. Erau aduna\i la banul b[tr`nul, cum ]i ziceau ca s[-l deosebeasc[ de doi fii ai s[i, Costache =i Scarlat, care am`ndoi ajunseser[ tot bani mari =i ei. Curtea banului Ghica era c`t o mo=ie de mare; ]ncepea din cap[tul despre apus al Podului G`rlei, devale de Zl[tari, mergea ]n jos pe malul apei p`n[ ]n dreptul caselor V[c[rescului, unde este ast[zi casa lui Barbu Belu; d-acolo cotea spre Sfin\ii Apostoli, p`n[ unde sunt b[ile lui Mitraszewski, apuca la dreapta pe uli\[ ]nainte, t[ia de-a curmezi=ul strada Mihai-Vod[, trecea g`rla la cazarma pompierilor =i apoi la vale prin Gorgani, cuprinz`nd toat[ mahalaua Domni\a Nastasica, =i se ]ncheia cu ocolul la Podul G`rlei la Zl[tari. Dac[ timpul distruge tot f[r[ mil[, cel pu\in memoria vie se restaureaz[ pe c`t se poate! Norocit[ c`nd izbute=te a face s[ se vaz[ cu ochii sufletului ceea ce nu mai esist[ =i nu se mai vede cu ochii din cap =i c`nd face s[ se auz[ cu g`ndul cuvintele care sunau la urechi! Casele b[tr`nului Ghica =i ale fiului s[u Scarlat se aflau am`ndou[ ]n cuprinsul de mai sus; erau dou[ namile de case, cu pridvoare, s[li mari, tinzi =i paratinzi, sagnasie, od[i mari de musafiri, sofragerie de iarn[ =i de var[, iatacuri =i c[m[ri, cu arcade =i bolte ]nv`rtite, beciuri =i pimni\e pe dedesubt; ]nvelitoarea de =indril[, mai nalt[ dec`t casa =i cu strea=ina scoas[ de jur ]mprejur de doi co\i. D-a r`ndul, pe l`ng[ zidul cur\ii ]n =ir, cuhnii, od[i de slugi =i de logofe\i, grajduri, =oproane, gr[dini de flori =i de zarzavaturi, livezi de pomi roditori, f`n[rie =i lemn[rie. Acele dou[ palaturi, unul ]n fa\a altuia, erau desp[r\ite numai prin strada Mihai-Vod[ =i prin g`rl[. Casa banului b[tr`nul a trecut prin mo=tenire la fiul s[u cel de-al patrulea, banul Mihail, nenea-mare, cum ]i ziceau, fiindc[ era cel dint`i n[scut din c[s[toria de a doua, =i s-a restaurat de fiul s[u cel de-al cincilea, Alexandru-vod[ Ghica, la anul 1834, 158 Scrisori c[tre V. Alecsandri c`nd s-a suit acesta pe scaunul domniei. Acum este proprietatea jude\ului =i a devenit Palatul Prefecturii de Ilfov. Iar de casa de pe malul st`ng, a banului Scarlat Ghica, care a trecut-o fiu-lui s[u celui de-al treilea, Neculae, ginerele domni\ei Nastasichii Muruz, de unde s-a =i dat numele mahalalei – cas[ mare c`t o cazarm[ – nici urm[ nu se mai vede; a putrezit din temelie p`n[ ]n v`rf din pricina deselor ]nec[ri ale D`mbovi\ei =-a c[zut buc[\ic[ cu buc[\ic[ ]n f[r[m[turi. Mi-aduc aminte acolo o sal[ mare, zugr[vit[ pe pere\i =i tavan cu to\i zeii Olimpului, de un pictor Kauffmann. }n sala aceea, la zile mari =i la anivers[ri, ]nfocatul Aristia, preceptorul copiilor, traduc[torul c`ntului ]nt`i al Iliadei =i autorul Stan\elor epice, cu c`teva perdele de la ferestre, cu cear=afuri ]nn[dite unele de altele, cu costume croite din rochii lep[date, punea ]n scen[ c`te o bucat[ de teatru ]n limba greceasc[: pe Orest, pe Fiii lui Brutus sau vreo idil[ din Florian. M[tu=[-mea Sm[r[ndi\a Ghica se deosebise a=a de mult ]n rolul Clitemnestrei, ]nc`t ]i r[m[sese numele. Aristia avea totdeauna rolurile cele mari; el f[cea pe Agamemnon, pe Cezar, pe Edip; rolurile mai mici erau ale lui Eugenie Pr[descu, ale lui Manole Anghelescu, ale demoazelelor Josefina =i Cecilia Raymondi sau ale copiilor casei. Doamna Efrosina Bogdan f[cea o ]nc`nt[toare Estel[ c`nd n-o podidea pl`nsul ]n scen[; frate- s[u Scarlat Ghica, fostul procuror general la Curtea de casa\ie, era totdauna un mediocru Nemorin, iar colonelul Iancu Ghica, ]mbr[cat numai cu aripi =i cu tolb[ cu s[ge\i, g`ndeai c[ era chiar fiul cel iubit al Afroditei. Pe c`nd s-au zidit acele case, D`mbovi\a ]n Bucure=ti era o g`rl[ pe care nu fiecine o putea trece ]not. Popula\iunea capitalei era pu\in[, =i apa curgea ad`nc[ =i curat[; murd[riile aruncate mereu pe d`nsa nu-i urcaser[ fundul, ca la cea mai mic[ viitur[ de ap[ s[ treac[ peste maluri =i s[ ]nece ora=ul, cum se ]nt`mpla de la o vreme ]ncoa, mai ]n to\i anii, p`n[ a nu se face deriva\iunile din sus la Arcuda. Cine nu s-a plimbat p`n[ mai acum vreo zece-doisprezece ani cu luntrea prin 159 Ion Ghica mahalaua Izvorul, pe strada Brezoianu, prin Dudescu, pe la Antim =i pe dinaintea bisericii Doamna B[la=a? Ast[zi gr[dina, curtea, paraclisul =i casa banului Scarlat Ghica s-au ]mp[r\it ]n buc[\ele p[trate =i numerotate, s-au tras printre d`nsele strade =i s-au cl[dit case =i c[scioare. }n sfaturile boierilor, numele eroului de la Marengo era de c`t[va vreme foarte adesea pomenit; speran\ele tuturor erau ]ntoarse c[tre Fran\a =i c[tre minunile ce se auzea c[ se petreceau acolo. De=i unii dintre boieri, ca Pan[ Filipescu, ca banul Costache Ghica =i al\ii, se g`ndeau la ce era s[ zic[ de d`n=ii ]mp[ratul Alexandru al Rusiei sau ]mp[ratul Leopold al Austriei c`nd or afla c[ au trimis soli la descul\ii de francezi, nimeni nu ]ndr[znea s[ ias[ din vorba banului b[tr`nul =i a fiului s[u Scarlat cu cumna\ii lui, Dudulescu =i V[c[rescu, a sp[tarului Grigorie, fiul al treilea al banului Ghica, care a domnit mai ]n urm[, la 1822, a vornicului Scarlat C`mpineanu, a vornicului +tirbei, a logof[tului B[leanu – care, cu to\ii ]ntr-un g`nd, erau de p[rere s[ duc[ p[surile \[rii la cuno=tin\a ]nt`iului consul. Se credea chiar c[ generalul Bonaparte umbla s[ se suie pe scaunul |arigradului, ca unul ce era vi\[ de ]mp[rat din neamul Calomerilor Porfirogene\i, =i c[ la Iafa ]mbr[\i=ase legea lui Mahomet numai =i numai ca s[-=i fac[ m`n[ bun[ la turci. Boierii erau boga\i, foarte boga\i, dar averile lor erau ]n mo=ii, ]n scutelnici, poslujnici =i \igani. Bani, argint[rii, =aluri =i scule c`te avuseser[ le v`ndur[ =i cheltuir[ ]n b[jenii. Niculae Dudescu, care =tia bine fran\uze=te, se oferea s[ se duc[ la Paris, s[ pledeze cauza \[rii cu cheltuiala lui; dar, de=i averea lui era colosal[, ]ns[ nu era ]n stare s[ g[seasc[ nici o mie de lei bani b[tu\i. Bruma de monet[ ce mai r[m[sese pe ici, pe colo d-abia ajungea ca s[ ]ncropeasc[ haraciul c[tre Poart[ =i, ]n str`mtoarea de bani ]n care se aflau, trimiser[ s[ aduc[ pe B[lt[re\u. Trecur[ dou[ ore dup[ asfin\itul soarelui, =i cerul era f[r[ lun[ =i f[r[ stele, c`nd o butc[ – numai bronzuri =i poleieli, dinainte, d-a dreapta =i d-a st`nga caprei vizitiului, cu dou[ sirene aurite, cu coadele ]ncol[cite =i cu capetele c[t`nd spre 160 Scrisori c[tre V. Alecsandri dou[ m`r\oage de cai cu hamurile legate cu sfoar[, vizitiul cu cojoc peste c[ma=a lung[, =i cu doi feciori dind[r[t cu cauce pe cap – cobora la vale spre curtea banului Ghica, urm`nd la pas dup[ un \igan descul\ =i zdren\uros, cu o masala mare pe spinare. Podelele jucau ca clapele unui clavir sub roatele butcei =i aruncau ]n sus din hazna stropi de noroi ap[tos, care la lumina p[curei luminau parc-ar fi fost pietre scumpe. Acel straniu echipaj purta un fel de boier cu ceac=iri =i cu cizme ro=ii, cu o giubea soioas[ ]mbl[nit[ cu nafe, =i ]n cap cu un i=lic ]n patru col\uri; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smaragd =i de diamant. Era a=teptat la sfatul boieresc, =i de la d`nsul depindea realizarea cuget[rilor patriotice ale boierilor. El m`nuia banii ce mai r[m[seser[ ]n \ar[; el avea daraveri cu |arigradul =i cu Beciul; isc[litura lui ajunsese s[ aib[ trecere chiar =i dincolo de Lipsca. +oproanele lui =i l[zile din pimni\[ gemeau de scule, =aluri =i argint[rii, tot amaneturi de pe la boieri. Butca ]n care se zdruncina, adus[ pentru o nunt[ mare, nu-i fusese pl[tit[ =i sta amanet ]n =opronul s[u; iar inelele din degete erau marf[ de v`nzare. }n curte la banul, aproape de scar[, stau o mul\ime de masalale ]nfipte ]n p[m`nt, cu masalagiii roat[ pe l`ng[ d`nsele; vizitiii, pleca\i ]ntr-o r`n[ pe capr[, cu h[\urile ]n m`n[, ]=i petreceau vremea cu glume =i p[c[lituri ]ntre d`n=ii; fiecare la r`ndul s[u povestea c`te o batjocur[, o tr`nteal[ sau o b[taie bun[ m`ncat[ de la turci, de la nem\i sau de la muscali, =i f[ceau haz nespus – c[ a=a e f[cut rom`nul, r`de de toate =i de to\i; chiar de necazuri =i de nenorociri. B[lt[re\u, cobor`t din tr[sur[, suia greoi scara, \inut de sub\iori de cei doi feciori. Scara da ]n pridvor, =i pridvorul ]ntr-o sal[ mare, lung[, unde fumul de tutun din ciubucele ce slugile aprindeau =i duceau ]n cas[ la boieri d-abia l[sa s[ se z[reasc[ o lum`nare de s[u care ardea ]ntr-un felinar at`rnat ]n tavan. }n sal[, acolo, lume de toat[ m`na, boieri mai mici, calemgii, cocona=i, ciocoi =i slugi, fel de fel de i=lice.

161 Ion Ghica

P-atunci forma i=licului nu era numai o fantezie, cum este ast[zi cu p[l[riile, mai nalte sau mai scurte ]n pere\i, mai rotunde, mai gogone\e sau mai \uguiate, mai tari sau mai moi; dup[ pofta fiecui: fiecare trebuia s[ poarte i=licul dup[ teapa lui. Boierii cei tineri =i elegan\i =i feciorii de boier mare purtau ]n cap un glob rotund de h[r=ie brum[rie; m[rimea acelui balon era aproape patru co\i ]n circumferin\[ =i avea la unul din poli o gaur[ pe unde intra capul p`n[ deasupra sprincenelor, =i la celalalt pol un fund de postav de m[rimea =i forma unui cuib de r`ndunic[, de unde boierul, plec`ndu-=i ni\el g`tul la dreapta, putea s[-=i apuce i=licul cu patru degete. Boierii mai ]n v`rst[ purtau i=lic tot at`t de umflat, dar sfera nu era ]ntreag[, era t[iat[ neted orizontal, ceva mai sus de cercul cel mare, iar pe acel =es era ]ntins un fund de postav. I=licul acesta se lua din cap cu ajutorul am`nduror m`inilor. Calemgiii, ciocoia=ii, slugile de dind[r[tul cale=tilor boiere=ti =i negustorii cei mari purtau i=lic mic, de forma unui borcan ]ntors cu gura ]n jos =i de un diametru mult-mult de o jum[tate de cot =i deasupra o pern[ mare ]n patru col\uri, umplut[ cu bumbac sau cu p[r de cal. Boierii cei mari se ]mbr[cau cu ceac=iri ro=ii cu me=i, papuci sau cizme galbene de me=in[, cu botul ascu\it, ]ntors ]n sus =i f[r[ toc; antiriile erau din ghermesit, de citarie, calemcheriu, cutnie, selimie sau sevai; se ]ncingeau la br`u cu =al de Indii; vara, fermeneaua scurt[, vara =i iarna, scurteic[ ]mbl[nit[ cu pacea de samur, singeap sau cacom; pe deasupra, giubea de postav sau, la s[rb[tori, bini=. La alaiuri =i la ceremonii, protipendada =i veli\ii purtau pe cap gugiuman de samur cu fundul de postav ro=u; vara, feregeai, =i iarna, conto=; ba=-boierul purta hanger la br`u; boierii cei halea stau ]mprejurul domnului cu bastoane lungi ]n m`n[. Numai vod[ cu beizadelele purtau fund alb la gugiuman. La zile mari, domnul ]mbr[ca cabani\a, care era un fel de conto= cu ceaprazuri de fir =i cu profiruri de samur. La alaiuri, boierii cei mari mergeau c[l[ri pe cai ar[pe=ti acoperi\i cu har=a mare cusut[ cu fir. 162 Scrisori c[tre V. Alecsandri

B[lt[re\u, cum intr[ ]n sal[, se duse drept la un boier b[tr`n, c[ruia to\i ]i ziceau „arhon medelnicerul“, =i-l rug[ s[ vesteasc[ banului sosirea sa. }ntr-un col\, ]mprejurul unui mangal, lumea sta gr[mad[, ascult`nd cum se c`r`iau unul pe altul trei in=i a=eza\i pe o lavi\[. Doi din ei ]=i urmau glumele, f[r[ s[ se turbure, mut`nd cu mult[ seriozitate bobii din \intarul s[pat pe lavi\[; iar cel de-al treilea, cum ]l v[zu pe B[lt[re\u, ]l salut[ cu un ton m[re\ =i protector, zic`ndu-i: – Bine-ai venit, +tefanache. Am primit scrisori de la frate- meu, te-a f[cut baron. Acel care anun\a B[lt[re\ului aceast[ =tire ]nveselitoare era un om ]ntre dou[ v`rste, mai mult b[tr`n dec`t t`n[r; gros la burt[, alb =i rumen la fa\[ =i cu must[\ile rase; purta pantaloni de nanchin galben cu capac, b[ga\i ]n cizme ungure=ti cu pinteni, jiletc[ v[rgat[, frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajur[ ]mp[r[teasc[, cravat[ ro=ie de pambriu, ]n care ]i intra b[rbia cu totul, p`n[ la gur[, l[s`nd s[ ias[ d-o palm[ dou[ col\uri ascu\ite de guler scrobit. Din buzunarele jiletcii at`rnau de-o parte =i de alta, zorn[ind, dou[ lan\uri groase de chei =i pece\i mul\ime. Era „prin\ipul Zamfir“, amicul intim =i nedezlipit al banului Pan[ Filipescu. Odinioar[ bogasier cu pr[v[lia l`ng[ B[r[\ie, iar acum fiu din flori al Mariei Terezii, =i prin urmare frate vitreg cu Iosif =i cu Leopold al Austriei. La moartea ]mp[ratului Iosif, dup[ cum spunea chiar el, renun\ase la tron =i-l trecuse fratelui celui mai mic, Leopold, numai =i numai de dragostea Filipescului, pe care nu se ]ndura s[-l lase singur. – +tii, +tefanache, c[ de nu eram eu, prin\ipul Zamfir, o p[\eai puiule, cu Mavrogheni? Eu te-am sc[pat! La aceste cuvinte se scoal[ unul din juc[torii de \intar =i-i zice cu vioiciune: – +i g`nde=ti, m[i tic[losule, c[ tu l-ai sc[pat? Mavrogheni era pui de om, m[! {la, c`nd punea gheara pe c`te unul, ca d-alde dumnealui, m[! ]l juca ]n labe cum joac[ pisica pe =oarece, m[! |inea cu s[racii, m[! a=a s[ =tii tu, m[! Pe boieri ]i str`ngea 163 Ion Ghica de g`t, m[! Numai ce-i auzeai: Miorc!... =-at`ta le era, m[! Unde, ]n zilele lui, s[ vezi tu cer=etori pe uli\e, ]i str`nsese pe to\i, m[! La spital la d`nsul, =i-i \inea pe bere =i pe m`ncare, m[! Mi-aduc aminte c[ ]ntr-o noapte era un frig, m[! de cr[pa lemnele =i pietrele, =i i-a fost mil[ de s[raci, m[! s[ nu degere; =i a poruncit de le-a aprins zece mangale cu c[rbuni ghiveci, m[! =i p`n[ ]n ziu[ nu mai sufla nici unul, m[! =i s[ zici tu c[ l-ai sc[pat pe dumnealui? Ptuu!... nu \i-e ru=ine obrazului, om b[tr`n, ]n toat[ firea! L-a sc[pat Dumnezeu sf`ntul, m[! c[ e mai puternic, m[!... Acel care vorbea astfel era protejatul banului Ghica; era vestitul Manea Nebunul. – Ai dreptate, Maneo! ]ntrerupse B[lt[re\u, ai vorbit ca un om cu minte; m-a sc[pat Dumnezeu =i sf`ntul Spiridon, f[c[torul de minuni. – Nu sunt eu numai de florile m[rului prin\ipul Zamfir; c`nd te-i mai afla la str`mtoare, vino de-mi spune mie, c[ te scap. – A=a! vorba aia, =tii, p`n[ la ]mp[ratul te trece sufletul... zise cel[lalt juc[tor de \intar, care sta g`nditor cu un bob ]n m`n[ – un sp`n cu trei fire de barb[, slab =i sfrijit, numai pielea =i osul de d`nsul, zb`rcit =i bondoc, mititel ca un copil, dar elegant la haine, ]ncins cu taclit =i purt`nd ceasornic cu lan\ la br`u. Acesta era Sgabercea, f[t-frumos din curte de la Dudescu, el ad[og[: – Dar nu zici c[ era s-o pa\ =i mai r[u cu Mavrogheni! C[=unase pe mine; ba nu! ca s[-mi dea pe fie-sa =i mai multe nu!... Dar o luam eu p-aia! +i ]ncepu s[ c`nte de dor, oft`nd:

„Oh! Ilinco, mor!“

– T[ce\i din gur[, nebunilor, zise un logof[t, s[ ne spuie conul +tefan cum a fost c`nd era s[-l arunce Mavrogheni de sus din Turnul Col\ei. – A=a e, nene +tefane, ]ntreb[ un fecior de boier, c[ Mavrogheni era arap negru, cu buza d-o palm[ =i cu col\ii sco=i afar[ ca de mistre\? Dumneata l-ai v[zut d-aproape; se 164 Scrisori c[tre V. Alecsandri zice c[ avea o gur[ la ceaf[, pe unde scotea oasele c`nd ]nghi\ea mielul nemestecat. – Nu e adev[rat, cocona=ule, r[spunde un logof[t b[tr`n; nu l-am v[zut eu c`nd trecea cu alai? Era om ca to\i oamenii, at`ta numai c[ avea din\ii de o\el, uite, ]i aducea saci cu rubiele =i cu icosari, ]i b[ga ]n gur[, ]i f[cea praf cu din\ii =-apoi ]i ]nghi\ea. Era scris pe m`ini =i pe picioare cu slove turce=ti pe sub piele, tip[rite cu iarb[ de pu=c[, ca s[ nu se lipeasc[ glon\ul de d`nsul. – Ce-a mai tras pa=a de la Rusciuc p`n[ l-a omor`t; numai cu iataganul i-a putut veni de hac! – Ci l[sa\i s[ ne spuie nenea +tefan cum a fost c`nd era s[-l arunce din clopotni\[, repet[ t`n[rul b[iat. +i B[lt[re\u ]ncepu povestirea: – Era cam pe la Vinerea mare, c`nd m[ pomenesc p`n[ ]n ziu[ c[ m[ cheam[ vod[; zic ]ndat[ de-mi pune =aua pe cal =i alerg la curte. Mavrogheni sta la fereastr[; cum m[ vede, se d[ jos ]n capul sc[rii, sare ca o maimu\[ pe arm[sar, parc[-l v[z, bat[-l Domnul! cu poturi scur\i p`n[ la genunchi, picioarele goale ]n iminei, mintean f[r[ m`neci =i legat la cap turce=te. N-apucasem s[ m[ dau dup[ cal, =i-mi zice: „Vino dup[ mine!“ =-o reteaz[ la fug[ la deal, d-abia m[ \ineam de d`nsul!... D-odat[ v[d c[ se opre=te la Col\ea, descalec[, intr[ ]n biseric[, se ]nchin[ la toate icoanele =i, c`nd s[ ias[, st[ la u=[ =i m[ ]ntreab[ r[stit: „Trimis-ai haraciul la Poart[?“ Eu ]i r[spunsei: „Da, M[ria ta, dar n-am g[sit mahmudele =i am fost silit de am pus de a topit ni=te scule de aur =i toat[ argint[ria c`te le aveam l[sate de unii =i de al\ii amanet la mine, le-am f[cut bulg[ri de aur =i de argint =i i-am trimis la Stavracolu ca s[-i bat[ la tarapana cu tura de mahmudele =i be=lici. A=tept din ceas ]n ceas s[ pice lipcanul cu \idula pa=ii de la Rusciuc“. „Aferim! ]mi zise, b[t`ndu-m[ pe spate. Vino sus s[ m[n`nci cu mine.“ +i-o ia la fug[ pe scara clopotni\ei. M[ suiam dup[ d`nsul g`f`ind, m[ g`ndeam la cinstea cea mare la care am ajuns =i la c`=tigul ce era s[-mi aduc[ =tirea c`nd s-o duce 165 Ion Ghica vestea prin t`rg c[ am m`ncat cu vod[ la mas[. C`nd ajunser[m sus de tot dasupra clopotului celui mare, de unde vezi omul jos numai c`t o vrabie, deodat[ m[ cheam[ l`ng[ d`nsul la o ferestruie =i-mi zice: „Ia te uit[ de ici; mult e p`n[ jos?“ „Mult, M[ria-ta, ]i r[spunsei, d-ar c[dea cineva d-aici, ar fi vai de el; nici praful nu s-ar alege de d`nsul.“ „+tii c-am visat pe Sf`ntul Nicolae azi-noapte?“ ]mi zice r`z`nd. „E=ti bun la Dumnezeu, M[ria-ta, =i d-aia a venit sf`ntul s[ te vaz[.“ „A=a cred =i eu, ]mi zise, uit`ndu-se ]n ochii mei, dar nu =tii c[ mi-a zis s[ te azv`rl d-aicea jos.“ C`nd am auzit a=a, am ]nghe\at: mi s-au t[iat picioarele =i mi s-au muiat vinele, de era s[ cad, f[r[ s[ mai m-arunce cineva. +tiam c[ era ]n stare s-o fac[, fiara! c`nd aud ]nceti=or un glas c[-mi zice la ureche: „Zi-i c[ ai visat =i tu pe sf`ntul Spiridon, \i-a cerut s[-i aprinzi o f[clie de cincizeci de pungi de bani =i c[, de te-o arunca dup[ fereastra aia, mori =i r[m`ne sf`ntul f[r[ lum`nare“. Acel care-mi =optea aceste cuvinte era Sava Arn[utul. Repetai =i eu vorbele lui ca papagalul, cl[n\[nindu-mi din\ii ]n gur[ de fric[. „Ei, dac[ e a=a, ]mi zise atunci Mavrogheni, trimite pe Sava s[-i cumpere f[clia.“ Muiai condeiul ]n c[lim[rile de la br`u, scrisei zarafului meu din hanul „Sf`ntului Gheorghe“, =i peste o jum[tate de ceas Sava se ]ntoarse cu o lum`n[ric[ de trei parale; mi-o dete ]n m`n[, f[cu cu ochiul lui vod[ =i ne deter[m jos bini=or cu to\ii din turn. Eram mai mult mort dec`t viu. Cum am ajuns acas[, am c[zut la a=ternut =i am z[cut trei s[pt[m`ni de g[lbinare. – O sfeclise=i, zise prin\ipul Zamfir. – Ce o sfeclise, m[! n-auzi tu c[ era galben ca turta de cear[! Nu =tii tu ce este g[lbinarea, m[! fa\a morcovului, m[! ]ntrerupse Manea, =i Sgabercea ad[og[: – Zi mai bine ca galbenii olandezi; Mavrogheni ]i tr[gea sufle\elul de sfoar[. – To\i boierii s[ moar[, numai Manea =i cu banul Ghica s[ tr[iasc[, m[! strig[ deodat[ Manea, b[t`nd cu pumnul ]n lavi\[, =i se scul[ c`nt`nd c`ntecul lui favorit: 166 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Zon, zon fivrilzon...

– Ci tac[-\i gura, nebunule – ripost[ sup[rat prin\ipul Zamfir – nu \i-am spus d-o mie de ori c[ Filipescu e mai mare? – Nebun e=ti tu, m[ p[c[tosule! ]i r[spunse Manea. Ce adic[, pentru c[-mi zice Manea Nebunul!? Da’ nu =tii tu, m[! c[-mi zice a=a tocmai pentru c[ nu sunt nebun, m[! cum ]\i zice =i \ie prin\ipul Zamfir, tocmai pentru c[ nu e=ti prin\ip, m[! Banul Ghica s[ tr[iasc[, m[! Soarele s[-mi fie cu bine, iar luna s-o m[n`nce v`rcolacii, m[! Mavrogheni \inea cu turcul, m[! De la turc bel=ug, iar de la neam\ calicie; neam\ul umbl[ tot cu Ucig[-l toaca ]n buzunar, m[! scoate foc =i panglice pe nas, m[! Merge cu chinele la patalie c[lare pe porc, m[! Fran\uzul, ]n zbor pe sus, ca pas[rea, =i englezul, ca ra\a pe ap[, iar muscalul porcos, cu r`tul d-un cot, m[! ]n toate alea ]=i bag[ botul. Voia la dumneata ca la banul Ghica. Nu =tii tu, m[! c[ de n-ar fi nu s-ar povesti, m[! – Ba tot Filipescu e mai mare! strig[ indignat prin\ipul Zamfir, ar[t`nd pumnul, amenin\are la care Manea r[spunse cu o palm[ de r[sun[ sala =i ]ndat[ se scul[ c`nt`nd: „Fivrelzon! fivrelzon!“ A=a pronun\a el pe rom`ne=te cuvintele c`ntecului s[u favorit: „Dansons la Carmagnole! vive le son! vive le son du canon!“ – Bre! da’ ce mai palm[, neiculi\[! Adormisem, =i m-a de=teptat din somn; a=a e, nea Maneo, c-ai crezut c[ era falca lui Mustafa-pa=a? zise Sgabercea. La cuvintele acestea, prin\ipul Zamfir, care se temea s[ nu ]nt[r`te mai r[u pe Manea, ]ncepu a r`de cu hohot, frec`ndu-se pe obraz =i zic`nd: – Intri =i tu ]n vorb[ nepoftit, p[ianjene! Bine s[-i fie lui Mustafa-pa=a! A=a s[ pa\[ dac[ e turc! S[ se fac[ =i el cre=tin odat[ =i s[ se ispr[veasc[. O m`nc[ c`t de bun[ Mustafa; =-acu m[ ustur[. D[ spurcatul de nebun, nu se ]ncurc[, parc-ar da ]ntr-un bou. A=a e dac[ m[n`nc[ numai lum`n[ri de seu, ca ungurii; =-asear[ era cu o lum`nare ]n gur[; a ]nghi\it-o cu fe=til[ cu tot.

167 Ion Ghica

– M[n`nc lum`n[ri, m[! r[spunse Manea, ca s[ m[ luminez pe din[untru, m[! Dar tu, care bei la vin ca o butie, ce-o fi ]n capul t[u, ]ntuneric bezn[, m[! ca ]ntr-o pimni\[ oarb[, m[! – Vino-\i ]n fire, omule! ]i zise prin\ipul Zamfir, v[z`nd c[ iar se ]nte\e=te. – }n firele p[rului t[u, m[! S[-\i mai ]ncre\esc zulufii, c[ nu te-am jumulit de mult, m[! De la l[sata secului, de la mas[ de la Dudescu; ce! pesemne \i-ai uitat, m[? Manea nu r`dea niciodat[. Umbla pe uli\[ strig`nd ]n gura mare: „To\i boierii s[ moar[, m[! numai Manea s` r[m`ie, m[!“ Dac[ ]i zicea cineva ceva, arunca cu pietre. Nu se temea de nimeni pe lume, dec`t de banul Ghica. Acolo ]n curte la banul se ad[postea, avea odaie, ]mbr[c[minte =i m`ncare. Manea era milos =i darnic; tot ce avea da la s[raci; dac[-i da cineva o hain[ bun[, un anteriu, o giubea bl[nit[, el se ducea la croitor sau la cojocar =i le schimba pe haine groase mitoc[ne=ti, pe care le ]mp[r\ea la s[raci, p[str`nd pentru d`nsul pe cea mai proast[; uneori r[m`nea numai cu c[ma=a. Nimeni nu =tia de unde era, nici de unde venise. Singurul s[u amic era Clo=c[ vizitiul, care se zice c[ era rud[ cu Clo=c[ cel vestit ]n r[scularea din Ardeal. Clo=c[ vizitiul a murit cam pe la anul 1829, ]n curte la tat[-meu, c`nd =edeam ]n Gorgan, peste drum de cazarma pompierilor. C`nd venea c`teodat[ vorba cu el despre Manea, Clo=c[ r[spundea oft`nd: „Bine c[ e =-a=a, dup[ c`te v[zur[ ochii lui...“ =i ]ndat[ schimba vorba, parc-ar fi fost un secret ]ntre ei doi. Manea era un om de mare probitate =i discre\iune. Banul Ghica, c`nd vrea s[ ajute pe vreun s[rac, chema pe Manea, =i lui ]i ]ncredin\a banii ce voia s[ trimit[; =tia c[ nu era om s[ se ating[ de o lescaie. Pe c`nd urmau glumele =i palmele ]ntre cei trei nebuni, iat[ c[ vine medelnicerul din cas[ de la boieri =i pofte=te pe B[lt[re\u. Dup[ ce-=i ]ntinse bine giubeaua la guler, apuc[ i=licul de un col\ al pernei, p[=i ]n caden\[ =i intr[ respectuos ]n odaie la boieri, ploconindu-se ]n dreapta =i ]n st`nga, cu 168 Scrisori c[tre V. Alecsandri m`na la piept pe inim[. Banul ]i ar[t[ l`ng[ u=[ un sipet acoperit cu un covor =i-i f[cu semn s[ =az[, iar vornicul Scarlat C`mpineanu, cel mai limbut din to\i, ]ncepu a-i vorbi astfel: – Nene +tefane! acu te-ai f[cut =i dumneata rum`n, c[ te-ai c[s[torit cu o p[m`nteanc[; ai case =i mo=ii ]n p[m`ntul rom`nesc =i trebuie s[ te doar[ inima =i pe dumneata de \ara asta, c[ vezi c-a ]ngenuncheat, nu o mai poate duce cu greut[\ile care au n[p[dit pe d`nsa; numai biruri =i angarale; n-a mai r[mas bie\ilor cre=tini nici cenu=e ]n vatr[; le-au murit vitele tot c[r`nd la zaherele pe la serhaturi. Bir peste bir =i lude peste lude; sferturile din patru le-a f[cut dou[sprezece pe an; oieritul de la patru parale l-a suit la dou[zeci =i cinci, bez ploconul; acu a mai ad[ogat v[c[rit =i gostin[; vin[riciul, dou[zeci de parale de vadr[; capanliii au t[iat nartul gr`ului la schelele Dun[rii pe =ase lei chila =i pe cinci parale ocaua de unt =i de miere! B[taie de joc nepomenit[! fuge lumea peste Dun[re; s-au spart o mul\ime de sate. Dup[ celelalte toate a ]nceput grecul s[ ne =i omoare ho\e=te: v[rul Alecu V[c[rescu, r[dicat noaptea de oamenii lui vod[, nu se =tie nici p`n[ azi ce s-a f[cut. Trebuie cu orice chip s[ sc[p[m \ara de necazurile ce au dat peste d`nsa, s[ o cotorosim de l[custele din Fanar, care nu se mai satur[. Ne-am chibzuit ]n tot felul =i iat[ ce-am hot[r`t: s[ se duc[ vornicul Niculae Dudescu cu o h`rtie din partea \[rii c[tre Bonaparte. Dar uite! n-avem bani, =i d-aia am trimis la dumneata, nene +tefane, s[ ne ]nlesne=ti, s[ ne ]mprumu\i, cu siguran\[, se ]n\elege, cu amanet de mo=ii. B[lt[re\u ]=i pune b[rbia ]n pumn, se g`nde=te, tu=e=te =i r[spunde: – De! boieri dumneavoastr[! cum =ti\i c[ e mai bine, c[ acu dumneavoastr[ sunte\i \ara, cum se zice, p`inea =i cu\itul; le =ti\i pe toate =i de bine, =i de r[u. Noi suntem ni=te p[c[to=i, ni=te pro=ti! Facem cum ne zice\i; dar unde s[ v[ g[sesc eu bani ]n ziua de ast[zi, p[c[tosul de mine?! C[ am s[ iau din toate p[r\ile; stau cu sipeturile pline de amaneturi =i de sineturi, =i nimeni nu-mi pl[te=te; c[ de! ce s[ zic[ cineva, nici n-au de unde. La vreo doi-trei armeni numai a r[mas ceva parale; dar 169 Ion Ghica unde te po\i apropia de ei? S[pt[m`na trecut[, nu mai departe, am avut o trebuin\[ de-mi cr[pa buza de dou[ sute de mahmudele =i m-am ]mprumutat de la Manuc, zece la pung[ pe lun[ (24%); i-am dat, ce s[ fac? eram str`ns de g`t. Dup[ multe rug[minte =i f[g[duieli de tot felul, c[ i se va ]nlesni luarea otcupului v[milor, al ocnelor =-al po=telor, B[lt[re\u s-a ]nduplecat ]n sf`r=it a ]mprumuta pe Dudescu cu 7 1/ la pung[ pe lun[ (18%), primind amanet toate mo=iile. La 2 dob`nd[ ad[og`nd comisionul bancherilor =i schimbul banilor cu Lipsca =i cu Viena, ]mprumutul venea la 30 =i la 40% pe an. Pe c`nd ie=ise clo=ca pe cer, boierii intrau unul dup[ altul ]n butcile lor, fiecare precedat[ de dou[ masalale; Dudescu intr[ acas[, ca s[-=i fac[ preg[tirile de drum. Nu trecuser[ trei ani de la acea sear[, =i averea cea mare a Dudescului, case =i mo=ii, trecuse ]n m`inile B[lt[re\ului1. Pe fiecare lun[, acest c[m[tar ]i scotea c`te o mo=ie la mezat =i, neg[sindu-se concuren\i, mo=ia r[m`nea pe seama lui, pe nimic; mo=ii care dau ast[zi cinci =i =ase mii de galbeni pe an, le-a luat B[lt[re\u de la mezat, la Cochii-Vechi, pe trei =i patru mii de lei, galbenul valor`nd =apte lei. Unde e ast[zi averea B[lt[re\ului? Nimeni nu =tie. Ion Ghica

1 Cine era B[lt[re\u =i de unde venise el nimeni nu ne-a putut spune alta dec`t c[ venise din T`rnova, unde avusese b[c[nie, dar c[ nu era originar dintr-acel ora=; pronun\ia lui la vorb[ era cam de cu\ovlah sau de arn[ut. Bucure=tenii s-au pomenit cu d`nsul deodat[ lipscan mare =i bogat, cu daraveri de bani =i de m[rfuri cu Viena, cu Pesta, cu Bra=ovul =i cu Lipsca, av`nd palat mare boieresc ]ntre strada Vergului =i biserica Stelea ]n partea ora=ului care a ars c`nd cu focul din 1847. El a murit s[rac cam pe la anul 1823, l[s`nd o singur[ fat[ =i drept avere numai casa cea mare de la Stelea. Ginere-s[u, un mic negustora= cu\ovlah, dup[ moartea socrului, a luat numele de B[lt[re\u =i a avut trei b[ie\i, dintre care cel mai mare a murit acum ]n urm[ la 1874, iar ceilal\i doi sunt =i ast[zi ]n via\[, unul mic func\ionar la vam[, iar celalalt tr[ind cum poate. Sic transit gloria mundi!... (n.a.)

170 Scrisori c[tre V. Alecsandri XXVI AMINTIRI DESPRE GRIGORIE ALEXANDRESCU

Londra, 15 ghenarie 1886 cumpe amice, SDe c`te ori am venit ]n Londra, una din ]nt`iele mele vizite a fost pentru Muzeul Britanic, acel palat ]n care se afl[ adunate manuscriptele cele mai pre\ioase ale lumii ]nv[\ate =i minunile artei antice, unde se desf[=oar[ ca ]ntr-o panoram[ istoria geniului omenesc. }ntr-una din zile, pe c`nd eram acolo, ]n sala ]n care sunt expuse de jur ]mprejur, pe piedestale =i pe p[re\i vestitele marmure Elgin, =i stam admir`nd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului, pe care sunt reprezentate ]n ronde-bosse luptele grecilor cu centaurii, aud pe cineva c[-mi zice: „Nu te mai uita la mizerabilele aste de pietre!“ M[ ]ntorc s[ v[z cine m[ apostrofeaz[, =i dau cu ochii de lordul Ald..., un vechi amic, turco-fil fanatic, care-=i urmeaz[ vorba ]nainte ]n modul urm[tor: „Vezi pietrele astea, cu rapsodiile lui Homer, cu tragediile lui Sofocle, lui Euripid =i cu scrierile lui Platon, lui Aristotel =i Herodot, au fost cauza c[ puterile Europei nu au l[sat pe turci la 1821 s[ striveasc[ pe greci, c`nd s-au r[sculat ]n contra sultanului. Astea au f[cut pe Byron cu tinerimea din Cambridge, din Oxford =i din toate universit[\ile s[ alerge ]n ajutorul grecilor, s[ exalte opiniunea public[ p`n[ a sili pe Europa s[ ard[ flota turceasc[ la Navarin =i s[ proclame independen\a Moreei!“ Avea dreptate nobilul lord. A=a e! Arta =i literatura, oameni de acum trei mii de ani, au luptat pentru liberarea Greciei al[turi cu cei mai eroici palicari ai agoanei.

171 Ion Ghica

+i dac[ s-o-nt`mpla Cu vreme Rom`nia s-ardice fruntea sa, Pe-a D`mbovi\ei vale o=tiri de s-ar ivi, Ai luptelor cumplite p[rta=i ei iar vor fi! (Trecutul. La M[n[stirea Dealului)

}n seculul ]n care tr[im, c`nd toate se m[soar[ ]n bulg[ri de aur, o p`nz[ a lui Rafael s-a pl[tit mai zilele trecute 75.000 de lire st., aproape dou[ milioane (450 de oca de aur). Apoi ]ntreb cum ar putea s[ piar[ o na\iune care a produs astfel de oameni, care a dat na=tere lui Dante, lui Michelangelo, Tasso =i Petrarca? +i cine ar putea vreodat[ s[-i t[g[duiasc[ ra\iunea =i dreptul de a fi? Potcoava ungurului =i a croatului a putut s-o calce, dar n-a putut s-o nimiceasc[, nici s-o opreasc[ de a se ridica. Na\iunile tr[iesc =i se glorific[ prin oamenii ce au produs =i prin lucr[rile lor geniale. Vai de acele popoare care nu au profe\i! Fie ele c`t de mari, c`t de puternice; numere sufl[rile cu sutele de milioane, cucereasc[ lumea ]ntreag[, ele sunt condamnate pieirii =i uit[rii. Urmele biruitorilor se pot =terge, dar ale lui Moliere, Racine, Hugo, Cuvier =i Lamartine, niciodat[! C`t de mari =i de puternici fie un Moltke, un Bismark, gloria lor este trec[toare, pe c`nd a lui Goethe, Humboldt =i-a lui Beethoven va r[m`ne etern[. Mai an, capitala noastr[ era ]n picioare; alergau to\i ]n toate p[r\ile, da om peste om. O=tirea pe jos =i c[lare, ]n=irat[ pe strade, cu arma la p[m`nt =i cu steagurile ]n z[branic negru, muzici la toate r[sp`ntiile; clopotele mari =i mici sunau la o sut[ de biserici, de luau auzul, urla ora=ul de vuiet =i tunul se auzea ]n dep[rtare, tr[g`nd a jale. Corpurile constituite toate, unul dup[ altul, cu pre=edin\ii ]n frunte, facult[\ile =i =coalele cu profesorii lor, corpora\iile cu baniere urmau ]n caden\[. Lumea alerga pe capete s[ vaz[ carele ]nc[rcate cu sute de coroane de lauri =i de flori, urmate de dricul poleit care ducea la ultima locuin\[ pe un b[rbat de stat, fost de zece ori ministru, acoperit de sus p`n[ jos cu cruci, stele =i cordoane.

172 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Acu nu demult, tot pe aceea=i cale =i tot c[tre acel loca=, mergea ]n t[cere =i neb[gat ]n seam[, f[r[ steaguri, f[r[ tobe =i f[r[ surle, dricul modest ]n care erau r[m[=i\ele p[m`nte=ti ale poetului Alexandrescu. T[cutul =i pu\in numerosul acest cortegiu f[cea contrast cu acea m[rea\[ =i zgomotoas[ petrecere a fostului ministru. Mi-am zis c[ pentru marele poet era momentul c`nd r[s[rea ziua din care ]ncepea a tr[i =i a tr[i etern ]n inima =i memoria rom`nilor.

...Mul\i oameni mari =i buni Lumii folositori Au fost persecuta\i }n vremea ce-au tr[it +i foarte l[uda\i Dup[ ce au murit. (R[spunsul cometei din 1858)

Mi-aduc aminte din copil[rie, c`nd dasc[lul Vaillant, venit de cur`nd ]n \ar[, cam pe la anul 1831, deschisese o clas[ de limba francez[ ]ntr-o od[i\[ ]n „Sf`ntu Sava“. Adunase c`\iva b[ie\i, dintr-acei care mai aveau ceva cuno=tin\e de acea limb[, c[p[tate pe ici, pe colea, de pe la dasc[lii Luigii, Coulin, Janeloni =i Vanzand. Clasa se compunea, dup[ c`t m[ ajut[ memoria, de: Costache C. B[l[ceanu, Nae I. Budi=teanu, Ion D. Ghica, Grigorie Sc. Gr[di=teanu, Scarlat N. Filipescu, Costache A. Rosetti. Vaillant ne dicta din Grandeur et décadence des Romains de Montesquieu; f[ceam versuri ]n proz[ din La Henriade a lui Voltaire =i ne da de ]nv[\am pe dinafar[ satire =i epistole d-ale lui Boileau. Noi ce=ti =ase ne credeam mai tari ]n limba francez[ dec`t to\i b[ie\ii din Bucure=ti, ba unul din noi f[cea =i versuri. De=i

173 Ion Ghica

]i spuneam c[ erau cam din topor lucrate, el tot st[ruia s[ ne ]mpuie urechile citindu-ne odele =i satirele sale. Cele rom`ne=ti ]ncepeau mai totdeauna a la Paris Momuleanu cu:

O, ce ciud[, c`t m[ mir D-al cut[rui (sau cut[rei) haractir...

Rosetache era mai modest, ne ]nveselea cu spirituoasele cuplete ce ad[oga pe toat[ ziua la c`ntecele de mod[. }n prim[var[, Vaillant mai recrutase un elev. Se ivise pe banca din fund, l`ng[ perete, un t`n[r – parc[-l v[d! – ]nf[=urat ]ntr-un surtuc cafeniu, oache=, foarte oache=, p[rul negru, spr`ncenele groase ]mbinate, ochii c[prii =i sc`nteietori; musta\a ]i mijea pe buz[. Nu =tiu, mica deosebire de v`rst[ sau superioritatea ce credea c[ avem noi ]n limba ce venea s[ ]nve\e =i el ]l f[cea s[ se \ie arazna. La sf`r=itul clasei, noi ie=eam gr[mad[ =i zgomoto=i, pe c`nd el se strecura bini=or =i ]=i lua drumul singur spre cas[. Acesta era t`n[rul Grigorie Alexandrescu. Odat[, Vaillant, dup[ ce ne ia d-a r`ndul s[-i recit[m epistola lui Boileau c[tre Moliére:

Rare et fameux esprit dont la fertile veine Ignore én ecrivant le travail et la peine...

=i cei vechi ne ]ncurc[m to\i, unul dup[ altul, care la versul dint`i, care la cel de al doilea, f[r[ ca unul m[car s-o putem scoate la c[p[t`i, se ]ndrepteaz[ c[tre noul-venit, zic`ndu-i: „Voyons, monsieur Grégoire, pouvez-vous me débiter cela? Allons, du courage!“ T`n[rul se ro=e=te, clipe=te de dou[-trei ori din ochi, ]ncepe a recita =i o duce p`n[ la sf`r=it f[r[ cea mai mic[ ezita\iune, f[r[ ]ng`nare =i f[r[ o singur[ gre=eal[, indic`nd cu preciziune punctua\iunea =i trec`nd peste rim[ f[r[ a o c[uta. Ceilal\i ne uit[m unul la altul, exprim`nd mirare, admira\iune sau gelozie. Niciodat[ p`n[ atunci nu auzisem o dic\iune mai corect[ =i mai

174 Scrisori c[tre V. Alecsandri pl[cut[; de=i citisem =i recitisem de o sut[ de ori acea epistol[, dar pot zice c[ numai atunci i-am ]n\eles spiritul =i elegan\a. La ie=irea din clas[, m-am sim\it atras c[tre acel t`n[r, m-am apropiat de d`nsul =i, fiindc[ mergeam tot pe o cale, ne-am luat ]n vorb[, pe drum. Mi-a recitat cu entuziasm scene ]ntregi din Andromaca =i din Fedra de Racine. La ]ntrebarea mea dac[ n-a cercat s[ scrie rom`ne=te, mi-a r[spuns cit`ndu-mi Adio la T`rgovi=te: Culcat p-aste ruine, sub care ad`ncit[ E gloria str[bun[ =i umbra de eroi...

Dintr-acea zi am fost amici, =i iubirea noastr[ unul pentru altul nu s-a dezmin\it niciodat[. Eu =edeam pe Podul Cali\ii (strada Craiovei). Alexandrescu locuia ]ntr-un beci, sub scar[ la Mitropolie, la unchiul s[u, p[rintele Ieremia. Eram vecini =i ne vedeam ]n toate zilele; preg[team lec\iile noastre ]mpreun[. Iancu V[c[rescu, venit de la mo=ie, de la Mo\oieni, tr[sese ]n gazd[ la tat[-meu =i, intr`nd odat[ ]n camera mea, ne g[se=te, pe Alexandrescu =i pe mine, ]nv[\`ndu-ne lec\ia; eu, cu Boileau ]n m`n[, ascultam cum camaradul meu zicea pe dinafar[ L’Art poetique. V[c[rescu, ]n mirare de modul cum acel t`n[r recita versurile, a petrecut toat[ seara cu noi. Alexandrescu, care, cum =tii, avea o memorie extraordinar[, i-a recitat toate poeziile ce publicase ]ntr-o bro=uric[ ]n 12°: Ceasornicul ]ndreptat, Oda la stema \[rii, Prim[vara amorului etc. V[c[rescu, ]nc`ntat, l-a luat ]n bra\e =i l-a s[rutat zic`ndu-i: „B[iete, tu o s[ fii un poet mare“. Alexandrescu mi-a zis de multe ori c[ acea sear[ a fost una din cele mai fericite ale vie\ii sale. A face cuno=tin\a lui V[c[rescu fusese visul copil[riei lui.

175 Ion Ghica

A doua sear[, adunare numeroas[ ]n salonul tat[lui meu. }ntre musafiri se g[seau: V[c[rescu, Efrosin Poteca, Eliad, popa Grigorie, fra\ii C`mpineni =i al\i doi-trei, rude =i amici. Alexandrescu a recitat scene ]ntregi din Sofocle =i Euripid ]n limba elen[; =tia pe Anacreon din scoar\[ p`n[ ]n scoar\[. Anacreon era poetul favorit al V[c[rescului care adesea lua versul din gura lui Alexandrescu, p`n[ ajungea la c`te o strof[ care-i sc[pa din memorie, de unde apoi urma iar Alexandrescu ]nainte, =i seara s-a ]ncheiat dup[ cum se obicinuia pe atunci, ]n sofragerie, cu un curcan fript, admirat de ]ntreaga adunare, blagoslovit de p[rintele Grigorie Poen[reanu =i salutat de t`n[rul poet cu fabula sa, care se termina cu:

Prin\ule, ]n loc de plat[, A= pofti c`\iva curcani. (Vulpoiul predicator)

D-atunci vedeam pe Alexandrescu mai rar; ]l luase Eliad acas[ la d`nsul, ]n mahalaua Dudescului. }n ajunul Sf`ntului Ion a venit de mi-a adus un plic mare pecetluit, rug`ndu-m[ s[-l pun, f[r[ s[ =tie nimeni, ]n a=ternutul V[c[rescului sub c[p[t`i. Acel plic con\inea oda:

Tu, care ai fost din pruncie al muzelor favorit +i ca str[mo=easc[-avere geniul l-ai mo=tenit, C`nt[re\ al prim[verei...

Mai t`rziu s-a mutat la maiorul C`mpineanu unde se adunau zi =i noapte Manolache B[leanu, Grigorie Cantacuzino, Iancu Ruset, Aristia, Costache B[l[cescu, ofi\erii rom`ni dintr-un regiment cu C`mpineanu, c[pitanii Gole=ti, +tefan =i Nicolae, c[pitanii Cre\ule=ti, Costache =i Scarlat, c[pitanul Teologu, c[pitanul Voinescu II, sublocotenentul Rusetache =i mai mul\i tineri de pe atunci, care petreceau citind istorii militare: campaniile lui Napoleon, memoriile lui Frederic cel Mare =i

176 Scrisori c[tre V. Alecsandri scrieri de ale poe\ilor ]n renume: Lamartine, Hugo, Beranger etc. Alexandrescu ]nveselea auditorul cu c`te o elegie, o satir[ sau o fabul[. Acolo s-a format Societatea filarmonic[, pentru care Eliad a tradus pe Mahomet al lui Voltaire, Aristia pe Saul din Alfieri, Alexandreseu pe Alzira, tragedii cu care s-a inaugurat scena rom`n[. Atunci s-au tradus mai multe din comediile lui Moliere, dintre care Amfitrion a avut un mare succes pe scen[. Interpre\ii acestor opere au fost: d-nii Andronescu, Curie, Iamandi, Mih[ileanu, Caragiali, L[sc[rescu; d-nele Caliopi, Rali\a Mih[ileanu, Efronisa Vlasto (Efrosina Popescu). Contactul cu tinerii ofi\eri a f[cut pe Alexandrescu s[ doreasc[ a deveni camaradul lor de arme. Recomandat sp[tarului ca bun scriitor, el a fost admis ]n mica noastr[ armat[ de atunci ca iunker, ata=at la djurstv[; p`n[ c`nd ]ntr-o zi =eful s[u, d`ndu-i s[ copieze o pre\ioas[ otno=enie, proz[ pe care autorul ei se a=tepta s-o vaz[ trecut[ la nemurire ]n litere gotice cu flori, s-a speriat de icoana noului iunker =i l-a trimis la grani\[, la Foc=ani, s[ studieze =tiin\a caligrafic[, d`ndu-i importanta misiune de a ]ntreba de pa=aport pe to\i c`\i voiau s[ treac[ =an\ul care desp[r\ea partea ora=ului moldovenesc de cea munteneasc[, =i s[ taie la r[boj oile care veneau dintr-un mal ]n cellalt al Milcovului. Neput`ndu-se ]mp[ca cu aceast[ slujb[, de=i fusese ]n[l\at la rangul de sublocotenent, Alexandrescu =i-a dat demisiunea, ca s[ se poat[ consacra cu totul literelor. Iat[ cum descria poetul punctul de paz[ ce i se ]ncredin\ase:

177 Ion Ghica

Spre apus, curge o ap[ ]ntre dou[ \[ri hotar, Fra\i a c[ror neunire au avut sf`r=it amar; Pe o margine e zimbrul, iar pe alta un vultur, Care nici nu mai viseaz[ la al Tibrului murmur, Care sub o nou[ form[ =i numire ce-a luat Ca mul\i, c`ntecul, purtarea =i n[ravul =i-a schimbat. (Epistol[ c[tre D.I.C.)

P-atunci eu eram la Paris, =i tat[-meu, care avea o mare afec\iune pentru Alexandrescu, ]l luase acas[ la d`nsul, unde a =ezut mai mul\i ani, ]n camera dedesubtul aceleia ce ocupai acum doi ani ]n otelul „Brofft“ peste drum de teatru. }ntr-acea camer[ a scris cele mai multe din medita\ii: Fericirea, Mul\umirea, dedicat[ feti\ei Voinescului II (acum contesa de Rochemonteaux), Via\a c`mpeneasc[, dedicat[ lui Grigorie Cantacuzino, proprietarul mo=iei Flore=ti, unde a petrecut o var[, Epistola c[tre Voltaire =i altele. Acolo a scris Anul 1840:

S[ st[p`nim durerea care pe om supune, S[ a=tept[m ]n pace al soartei ajutor...

A scris Miezul nop\ii:

...Frumoasa prim[var[ acuma se gr[be=te La caru-i s[ ]nhame pe zefirii u=ori, P[=e=te =i ]n urm[-i verdea\[ se ive=te, +i cerul se dezbrac[ de viforo=ii nori.

Acolo a scris fabulele Toporul =i p[durea, C`inele =i c[\eii, Boul =i vi\elul, Lupul moralist, Vulpea liberal[, Leb[da =i puii corbului etc. C`nd m-am ]ntors ]n \ar[, pe la anul 1841, am g[sit pe Alexandrescu tot la djurstv[ ]n mahalaua Gorgani, unde ]l l[sasem; dar de ast[ dat[ nu ca iunker, nu ca copist, ci ca pensionar, sub cheie =i cu paz[ de soldat cu pu=c[ la u=[. Iat[ cum meritase el aceste onoruri: general-consulul g[sise ]n ]nalta-i judecat[ c[ ]n fabula Leb[da =i puii corbului vulpea

178 Scrisori c[tre V. Alecsandri cea viclean[ sem[na aidoma cu guvernul ce reprezenta, c[ puii corbului erau nevinova\ii de rom`ni, =i leb[da, omul care d[ sfaturi bune, =i ceruse pedeapsa cutez[torului autor: A zis... C[ lupii, ur=ii, leii vorbesc de st[p`nire; C[ lupul e cutare ce judec[, despoaie +i ia dup[ om pielea ca lupul dup[ oaie, C[ leb[da e omul ce d[ pov[\uire Acelor care umbl[ pe calea de pieire... (Epistol[ c[tre Voinescu II)

A=a era p-atunci; o vorb[ rea la palat, o simpl[ b[nuial[ a consulului te ducea nejudecat =i de-a dreptul la pu=c[rie sau cel pu\in la vreo m[n[stire, f[r[ a \i se permite s[ vezi alt[ figur[ amic[ dec`t a p[zitorului. +tii c[, voind s[ v[z pe Alexandrescu la sp[t[rie, unde era ]nchis, mi-a trebuit s[ alerg o s[pt[m`n[ s[ m[ c[ciulesc pe la toate autorit[\ile civile =i militare, de la doroban\ p`n[ la vornicul cel mare, p`n[ s[ dob`ndesc o scrisoare cu trei isc[lituri, ]n puterea c[reia un ofi\er mi-a deschis u=a od[ii prizonierului. T`n[rul ofi\er care m-a ]ntov[r[=it simpatiza, sunt sigur, mai mult cu prizonierii, precum ]i numea cu emfaz[, dec`t cu acei care ]i dedese ]n paz[. C`nd am ie=it din camera lui Alexandrescu, nu mai era nimeni prin curte; se ]ntunecase =i plecaser[ to\i amploia\ii; t`n[rul ofi\er mi-a propus s[ m[ duc[ s[ v[z =i pe Nicu B[lcescu, c[ci =i iunkerul B[lcescu era ]nchis acolo de mai multe luni, pentru c[ spusese unor sergen\i din regimentul s[u c[ Mircea, Mihai =i +tefan fuseser[ ni=te domni viteji; ]n anul de gra\ie 1841 nu era iertat a r[sp`ndi asemenea vorbe. Tot atunci colonelul C`mpineanu, ]nchis vreo doi ani la M[rgineni, fusese transferat ]n ]nchisoarea de la Plumbuita; Manolache B[leanu era surghiunit la Bolintin; Marin Serghiescu (Na\ionalu), la ocna de sare la Telega, iar Bolliac, mai norocit, respira aer curat la munte, surghiunit la schitul Poiana-M[rului, unde un cucernic c[lug[r rus ]i citea ]n toate dimine\ile moliftele sf`ntului Vasilie.

179 Ion Ghica

Poli\ia, dup[ ce =i-a satisf[cut pe deplin curiozitatea, citind trei luni, zi =i noapte, toate h`rtiile =i c[rticelele lui Alexandrescu, a declarat tat[-meu, d`ndu-i cheia od[ii, c[ nu mai pune pece\i pe u=[ =i c[ avea ordin s[ libereze pe prizonier. A doua zi m-am dus de l-am luat de la ]nchisoare, s[-l aduc acas[, dar a st[ruit s[ se mute ]n otelul „Conduri“, unde a ]nchiriat o odaie. }ns[ dup[ vreo trei sau patru luni, plec`nd eu la Ia=i, s-a mutat iar la tat[-meu, unde a =ezut p`n[ la 1844. C`nd m-am dus de l-am v[zut la ]nchisoare, avea un vraf de h`rtie pe mas[, pline de =ters[turi =i de cruci ]n toate p[r\ile. C`nd scria, avea mania de se citea, =i tot =tergea =i ]ndrepta; dob`ndise patima asta, citind adesea versul lui Boileau:

Si j’écris quatre mots, j’en effacerai trois. Acel vraf de h`rtii era traduc\iunea Meropei, cu care se ocupase ]n ]nchisoare, ca s[-i treac[ de ur`t. Ce s-a fi f[cut acea traducere? }n vara anului 1842, profit`nd de vacan\ele Academiei din Ia=i, venisem ]n Bucure=ti. Unul din concesionarii ocnelor de sare, r[posatul Otetele=anu, care pe atunci ]mi era cam rud[, ne invit[, pe Alexandrescu =i pe mine, s[-l ]ntov[r[=im la Baia- de-Aram[. Se propunea companiei s[ cumpere acea mo=ie pentru esploatarea metalului; ocaziunea era favorabil[; puteam f[r[ mare cheltuial[ s[ ne satisfacem o dorin\[ veche ce aveam de a vizita m[n[stirile de peste Olt. }ntr-acea c[l[torie am mers din m[n[stire ]n m[n[stire =i din schit ]n schit, de la Cozia p`n[ la Tismana; ne-am cobor`t la Turnu-Severin =-apoi ne-am ]ntors, urm`nd orb`r=ia mun\ilor, din st`n[ ]n st`n[, c[l[torind c`nd pe jos, c`nd c[lare, din gura Bahnei ]n Dun[re p`n[ ]n valea Oltului, la Turnu-Ro=u. Alexandrescu a descris o parte din acea c[l[torie ]ntr-un memorial. }n pelerinajul la Cozia a scris Umbra lui Mircea: ...Mircea, ]mi r[spunde dealul, Mircea, Oltul repeteaz[ Acest sunet, acest nume, valurile ]l primesc, Unul altuia ]l spune, Dun[rea se-n=tiin\eaz[, +-ale ei spumate unde c[tre mare ]l pornesc. 180 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Lumea e ]n a=teptare... turnurile cele nalte, Ca fantome de mari secoli pe eroii lor j[lesc +-ale valurilor m`ndre genera\ii spumegate Zidul vechi al m[n[stirii ]n caden\[ ]l izbesc. (Umbra lui Mircea. La Cozia)

La Tismana a scris R[s[ritul lunei. La Dr[g[=ani, Mormintele =i mai multe alte poezii pline de cuget[ri m[re\e ca aspira\iunile sufletului s[u =i de tablouri descriptive vesele =i ]nflorite ca frumoasele locuri ce vizita =i ca zburd[rile inimii sale. L[udat[ fie memoria marelui poet, a c[rui pan[ a =tiut s[ ]nvieze umbrele glorioase ale eroicului nostru trecut =-a ]mpodobit vechile tradi\iuni legendare ale istoriei na\ionale, ]mbr[c`ndu-le ]n str[lucitele culori ale bogatei sale imagina\iuni. La anul 1842, Alexandrescu a fost numit impiegat la postelnicie, la masa j[lbilor. Serviciul cu care-l ]ns[rcinase =eful s[u era de a ceti toate peti\iunile adresate domnului, de a face pentru fiecare c`te un estract =i de a le adresa autorit[\ilor respective, cu apostila domneasc[. Vod[ Bibescu, mul\umit de modul cum ]=i ]ndepline=te datoria, a voit s[-l aib[ l`ng[ d`nsul, ]l lu[ la Breaza, unde petrecea lunile de var[. De=i ]n mare favoare la curtea lui vod[ Bibescu, dar nici intriga nici lingu=irea nu s-a putut apropia vreodat[ de d`nsul. Vorbea tare, f[r[ a-=i ascunde g`ndurile =i credin\ele. Odat[, afl`ndu-m[ cu unchiu-meu la C`mpina, m-am dus s[-l v[z la Breaza. Doamna Bibescu, afl`nd c[ eram ]n odaie la Alexandrescu, a trimis de m-a poftit la mas[. Pr`nzul a fost vesel; Alexandrescu, bine dispus, a povestit o mul\ime de istorioare \[r[ne=ti ]n care vestitul Carcalechi, ziaristul cur\ii, juca rolul principal. Doamna, care-l asculta cu pl[cere =i r`dea mult la acele povestiri, ]i zice: „S[ vii s[ m[n`nci ]n toate zilele cu noi“. Apoi, ]ntorc`ndu-se c[tr[ vod[ cu un ton poruncitor: „Nume=te-l poet al cur\ii.“ 181 Ion Ghica

Alexandrescu, f[r[ s[ a=tepte care era s[ fie hot[r`rea domneasc[, r[spunde: „S[ m[n`nc, foarte bine, merge, dar s[ fiu poet de porunceal[, v[d c[ M[ria-ta n-ai citit o satir[ ce am f[cut acum vreo c`\iva ani unui poet de curte de atunci, pe care-l pov[\uiam cu versurile:

Ia-\i n[dragii de atlas De-\i f[ steagul la Parnas!

Apoi ce fac eu cu acele versuri c`nd voi ]mbr[ca n[dragii de atlas?“ Mai t`rziu a fost numit director la Departamentul Credin\ei, pe c`nd mo=iile m[n[stirilor ]nchinate =i ne]nchinate se arendau cum da Domnul, post important =i ambi\ionat de to\i acei care c[uta s[ fac[ averi mari. El, care l-a ocupat at`\ia ani, a ie=it de acolo s[rac precum intrase. }n anul 1853 se auzea de r[zboi. Alexandrescu, ca =i Nicu B[lcescu, a avut totdeauna credin\a c[ Rom`nia numai prin arme se putea ridica la rangul ce i se cuvine. Era vorba ca o armat[ auxiliar[ francez[ s[ vie s[ ocupe valea Dun[rii de jos, iar flota englez[ s[ cuprind[ Marea Neagr[; se suna =i de venirea lui Magheru cu proscri=ii rom`ni, =i tinerimea ]ncepuse a bate din pinteni. Atunci Alexandrescu a scris C`ntecul soldatului:

Pe c`mpul Rom`niei Trompeta c`nd r[sun[, La glasul datoriei O=tirea se adun[...

Tot atunci a salutat pe Halcinski cu un lung adio ]n versuri. De ce n-a voit soarta s[ poat[ vedea =i el pe rom`ni urc`nd cu vijelie printre gloan\e =i mitralie dealul Grivi\ei, ]nfig`nd ]n cre=tet gloriosul lor steag, =i pe viteazul =i fiorosul Osman-pa=a ]nchin`nd sabia lui unui t`n[r colonel rom`n. La 1859, dup[ sosirea lui vod[ Cuza ]n scaunul domnesc al Principatelor Unite, Alexandrescu a ocupat postul de ministru 182 Scrisori c[tre V. Alecsandri interimar la Culte. Modestia care-l caracteriza nu i-a permis s[ primeasc[ a fi numit la acel interim ca titular. Mai ]n urm[, la 1860, a fost trimis la Foc=ani ca membru la Comisia central[. Acolo a fost lovit de o boal[ nemilostiv[, care l-a \inut aproape un sfert de secol mort ]ntre cei vii. De copil, Alexandrescu cuno=tea poe\ii greci vechi =i moderni; la v`rsta de =aptesprezece ani citise pe to\i clasicii francezi =i =tia pe dinafar[ tot ce era m[re\ =i frumos ]n literatur[. Cine era =i de unde venise acel b[iat ]n =coala lui Vaillant =i unde studiase el p`n-atunci, ]n ce =coal[ =i cu ce dasc[l? Studiase acolo unde au studiat oamenii de felul lui, oamenii de geniu: la =coala inimii =i a spiritului, sub direc\iunea dorin\ei =i a pl[cerii de a =ti =i de a admira. +tiu numai c[ ]n podul casei la Mitropolie stau aruncate vreo mie de volume, claie peste gr[mad[, neclasate, necatalogate. Acolo se ]nchidea Alexandrescu de citea. Multe ore pl[cute am petrecut noi ]mpreun[, ]n mijlocul acelor in-folio, citind c`nd Vie\ile oamenilor ilustri de Plutarh, c`nd vie\ile sfin\ilor ]n Cazanie, c`nd pe Tucidid sau Xenofon! Alexandrescu era n[scut la T`rgovi=te, ]n patria V[c[re=tilor, a lui Eliad =i a lui C`rlova. Z`na care a prezidat la na=terea lui l-a ]nzestrat cu ]mbel=ugare cu o mare memorie =i cu darul armoniei. Poeziile lui se deosebesc prin mari calit[\i de stil, de cugetare =i de sim\ire, care ]l pun ]ntre frunta=ii poeziei rom`ne. Medita\iile au un zbor ]nalt, care le ridic[ al[turi cu acele ale Iui Lamartine. Satirele lui sunt ]narmate cu ]mpuns[turi de felul lui Boileau. Fabulele, cari formeaz[ o parte ]nsemnat[ =i original[ din scrierile lui Alexandrescu, multe, precum Leb[da =i puii corbului, P[durea =i toporul, Vulpea liberal[ =i altele, le-ar fi subsemnat ]nsu=i La Fontaine. A zice de d`nsul c[ a fost poet, =i poet de un talent superior, nu este destul. El a fost un suflet mare =i nobil, o inim[ curat[ =i generoas[, vesel =i glume\; ]i pl[cea societatea aleas[, =i dac[ c`teodat[ c[uta singur[tatea, era mai mult ca o alinare la 183 Ion Ghica am[r[ciunile vie\ii, de aceea =i scrierile lui dintr-acele momente respir[ o stare de ]ntristare melancolic[ a sufletului s[u. Era de =coala aceea care consider[ darul poeziei ca un depozit sacru, pe care omul ]nzestrat de sus este dator s[-l p[streze curat, neatins de patimele =i sl[biciunile omene=ti, a=a c[ el privea de sus, ]n lini=te senin[ splendoarea adev[rului =i frumosului care lumineaz[ binele =i love=te viciul =i nemernicia; ]n m`ndra =i majestoasa sa indigna\iune, condeiul s[u stigmatiza ]njosirea, cinismul =i lipsa de probitate, precum o vedem ]n unele din poeziile sale. Via\a lui a fost o via\[ de lupt[ =i de martir; a luptat pe fa\[ cu curaj, la lumina mare, pentru libertate ]n contra despotismului, pentru dreptate ]n contra abuzului =i n[p[stuirii, p[str`nd totdeauna c[ldura =i devotamentul tinere\ii. A luptat f[r[ alt[ ambi\iune dec`t aceea de a fi folositor \[rii sale. Condeiul s[u original =i plin de spirit =i de gra\ie nu s-a inspirat dec`t de pulsa\iunile mari =i patriotice ale sufletului s[u. Genera\ia veche a admirat cu iubire scrierile lui Alexandrescu. Le-a avut ca un catehism de virtute =i de patriotism, =i mul\i poate c[ au p[=it pe calea cea dreapt[ de team[ s[ nu-=i recunoasc[ abaterile ]n vreo satir[ sau vreo fabul[ d-ale lui Alexandrescu. Tinerilor rom`ni ai genera\iunii care se ridic[ le zic: „Fi\i patrio\i =i mode=ti ca Alexandrescu, =i c`nd voi\i s[ =ti\i cum se glorific[ faptele cele mari, citi\i odele =i elegiile lui; c`nd voi\i s[ =ti\i cum se r`de de ambi\io=ii de r`nd =i cum se biciuie=te viciul, citi\i satirele =i fabulele lui Alexandrescu“. Dotat cu un talent mare, el =i-a iubit \ara, s-a respectat pe sine =i a l[sat ]n memoria noastr[ operele spiritului =i ale inimii sale. Ion Ghica

184 Scrisori c[tre V. Alecsandri XXVII

Londra, 25 octombrie 1886 cumpe amice, SIat[ c`teva aduceri-aminte din tinere\e, ]n care vei g[si multe despre via\a unora din oamenii genera\iunii noastre cu care ]n tinere\e te-ai g[sit ]n contact =i pe aceea=i cale, oameni ageri, a c[ror via\[, de=i scurt[ ]n ani, dar a fost bogat[ ]n fapte; c[ci au =tiut a suplini timpul printr-o activitate =i un devotament f[r[ preget, a=a c[ au putut l[sa nu numai regrete ]n sufletele acelor cari au avut norocirea de a-i cunoa=te de aproape =i a le aprecia calit[\ile inimii =i ale inteligen\ei, dar au l[sat urme ne=terse ]n literatura =i ]n istoria \[rii noastre. Armeaz[-\i dar r[bdarea =i a=teapt[-te la o serie lung[ de epistole.

Nr. 1 NICU B{LCESCU

Odat[, ie=ind de la =coal[, apucasem drumul spre cas[, lu`nd prin scurta ulicioar[ care ]ncepea ]n poarta Colegiului „Sf`ntu Sava“, ]ntre curtea Petrescului =i casa cu pridvor a egumenului grec al m[n[stirii, =i se sf`r=ea ]n unghiul bulevardului =i a stradei Academiei, unde era de o parte, la dreapta, casa Dobrotineanului, =i la st`nga, casa Spahiului. Poarta =coalei era la c`\iva pa=i de u=a bisericii, cam ]n locul unde s-a ridicat statua lui Laz[r. Acolo se a=ezau pe vine ]n =ir, unul l`ng[ altul, merari, simigii =i bragagii cu tablalele =i panerele lor. Un g[ligan de =colar, c`t un bivol de mare, t[b[r`se pe un b[iat slab =i pirpiriu, ]l tr`ntise la p[m`nt =i-i c[ra la pumni, c[ut`nd s[-i ia din m`n[ o bucat[ de halvi\[.

185 Ion Ghica

Goliatul, c[ruia to\i ]i ziceam Sotea, pentru c[ era de o putere de care numai v[rul mel Mavru1 ]i venea de hac, ]=i petrecea timpul mai mult la poarta =coalei, ]ntre pl[cintari =i salepcii, dec`t ]n clas[. }ndat[ ce cump[ra cineva un covrig sau un m[r, el se repezea ca un erete =i i-l smulgea din m`n[; gra\ie puternicilor s[i pumni, r[sp`ndise o a=a groaz[ printre b[ie\i, ]nc`t mul\i ]i pl[teau tribut ]n natur[ sau ]n parale, ca s[ nu-i bat[ sau ca s[-i protege ]n contra altor camarazi. De ast[ dat[, ]ns[, g[sise ]mpotrivire, b[iatul, de=i tr`ntit la p[m`nt, dar nu l[sa s[-i scape halvi\a; o ap[ra din m`ini =i din picioare, cu din\ii =i cu unghiile. Fie din indigna\iune, fie c[ puteam conta pe camarazii care veneau ]n urm[, mi-am luat inima ]n din\i =i m-am aruncat ]n ajutorul celui slab =i asuprit. Cea dint`i grij[ a b[iatului c`nd s-a ridicat de la p[m`nt a fost s[ caute s[-=i adune dup[ jos foile caietului s[u, zdren\uite =i risipite ]n lupt[, opera\ie lung[ =i mig[loas[, la care i-am dat =i eu o m`n[ de ajutor. A doua zi c`nd m-am dus la =coal[, l-am g[sit ]n u=a clasei a IV-a de umanioare; cum m-a v[zut, =i-a scos =apca, ar[t`ndu-mi cu mul\umire caietul, zic`ndu-mi: „Uite cum l-am dres de bine; noroc, z[u, cu dumneata, c[ mi se pierdea, p[cat, o gr[mad[ de munc[“. Foile rupte erau lipite =i c`rpite fiecare la locul lor, cu o minu\ioas[ ]ngrijire. Dar ce m-a mirat mai mult a fost s[ v[z pe unele pagine scris cu litere majuscule fraze ca acestea: „Petru Maior spune...“ „Fotino zice...“ ,,Din Constantin C[pitanul...“ „Dup[ logof. Radu Greceanu...“ Aceasta m-a mirat cu at`t mai mult c[ p-atunci nu se pomenea ]n =coalele noastre de istorie na\ional[. D-abia de

1 Comitele Dimitrie Mavru, general de divizie ]n armata ruseasc[, fiu al generalului Nicolae Mavru =i al Profirei Moret de Blaremberg, n[scut[ Ghica (n.a.).

186 Scrisori c[tre V. Alecsandri c`teva luni Florian Aaron ]ncepuse un curs elementar de istorie general[, ]n care vorbea despre asirieni =i egipteni; nu ajunsese nici la greci, nici la romani. La ]ntoarcerea mea din Paris, la anul 1841, duc`ndu-m[ s[ v[d pe poetul Alexandrescu la dejurstf[ ]n Gorgani, unde se afla ]nchis ]ntr-o camer[ ]n fundul cur\ii l`ng[ g`rl[, dup[ ce am stat acolo p`n[ ]nnoptase, c`nd am ie=it, ofi\erul de paz[, dup[ ce ]nchide u=a bine =i bag[ cheia ]n buzunar, ]mi zice: „Vei s[ te duc =i la Nicu B[lcescu? Nu ne vede nimeni, c-au plecat to\i de la cancelarie; numai s[ nu spui cuiva, c[ dau de belea.“ }n camera ]n care am intrat, un t`n[r c[ruia d-abia ]i mija musta\a pe buze =edea pe marginea unui p[tucean de sc`nduri, f[r[ alt a=ternut dec`t o manta sold[\easc[ ghemuit[ c[p[t`i =i o lum`nare de seu ]ntr-un sfe=nic de p[m`nt, care lumina un Ceaslov, singura carte ce-i fusese permis[. Acel arestant era b[iatul pe care cu c`\iva ani ]nd[r[t ]l scosesem din m`inile fiorosului Sotea1. La liberarea lui din ]nchisoare =i din armat[, el a devenit unul din tinerii cu care m[ vedeam mai des, a devenit un bun =i pre\ios amic, cu care m-am ]n\eles totdeauna la vorb[ =i la g`nduri; eram ]mpreun[ ziua =i noaptea. Fiu mijlociu al serd[resei Zinca Petreasca B[lcescu, cocoan[ v[duv[ foarte stimat[ =i cunoscut[ ]n toat[ \ara pentru minunata doftorie cu care t[m[duia de albea\[ la ochi, Nicu B[lcescu, t`n[r de o complesiune delicat[, o fizionomie bl`nd[ =i simpatic[, intrat foarte de timpuriu ]n serviciul militar ca iunker, era arestat =i dat ]n judecata unui consiliu de r[zboi ca culpabil de ]nalt[ tr[dare. Se dovedise c[ mersese de mai multe ori ]n cas[ la Mitic[ Filipescu, c[ f[cuse cuno=tin\[ cu dasc[lul francez Vaillant =i c[ era amic cu c[pitanul Deïvos; ceva ]nc[ =i mai mult; se =tia

1 Pe acel Sotea, un Petresc, nu =tiu din Bucure=ti sau de aiurea, l-am g[sit, c`\iva ani mai ]n urm[, ofi\er la grani\a dintre Muntenia =i Moldova, la punctul V[deni, la Siret; de atunci nu i-am mai auzit de =tire (n.a.).

187 Ion Ghica c[ la cazarm[ aduna pe l`ng[ d`nsul, ]n orele de recrea\ie, mai mul\i sergen\i =i solda\i, c[rora le povestea despre vitejiile rom`nilor ]n luptele cu turcii, cu t[tarii, cu ungurii =i cu lehii, de pe vremile lui Mircea, lui Mihai =i lui +tefan; ba chiar ]i ]nv[\a s[ scrie =i s[ citeasc[. Nicu B[lcescu avea o mare dorin\[ d-a ]nv[\a; dotat cu ]nlesnire =i aplica\iune la studii, inteligent, ardent =i entuziast, predilec\iunea lui era mai cu deosebire pentru studiile istorice =i mai ales pentru partea militar[ a istoriei. Din copil[rie citise cu aten\iune Vie\ile oamenilor lui Plutarh, Anabasul lui Xenofon, R[zboiul peloponezian al lui Tucidid; citise =i recitise pe Tacit, Comentariile lui Cezar, Campaniile lui Napoleon =i ale lui Frederic cel Mare =i studia cu dinadinsul pe Gibbon =i scrierile generalului Jomigny asupra strategiei. Avea credin\a c[ Rom`nia nu se va putea ridica dec`t prin arme =i c[ rom`nii trebuia cu orice pre\ s[ se arate pe un c`mp de b[taie, s[ dea dovezi de vitejie, s[ se afirme ca na\iune; idee pe care o vedem domin`nd d-a lungul ]n toate scrierile sale. La etate de dou[zeci de ani, citise tot ce putuse g[si, pe ici, pe colea, despre istoria noastr[ na\ional[; petrecea zile ]ntregi cufundat ]n studiul documentelor adunate de repauzatul c[pitan Cornescu Olteniceanu, colec\iune pre\ioas[, care mai t`rziu a trecut ]n posesiunea p[rintelui episcop de Buz[u, Dionisie. Nicu B[lcescu era de o modestie rar[; anevoie ]l f[ceai s[-\i citeasc[ c`te ceva din cele ce scria. }ntr-o sear[ ne aflam mai mul\i amici aduna\i la maiorul Voinescu II; acolo, dup[ ce ne-am luptat =i tr`ntit, dup[ cum ne era obiceiul (c[ci B[lcescu, de=i cel mai slab dintre noi to\i, dar c[uta tr`nteala cu lum`narea), c`nd ne-am potolit, l-am dus d-a sila de ne-a citit opera sa: Puterea armat[ la rom`ni. Manuscriptul acela l-am luat eu de l-am dus lui Kog[lniceanu la Ia=i, unde s-a tip[rit ]n Foaia =tiin\ific[ =i literar[ ce publicam ]mpreun[ cu Alecsandri, Negruzzi =i Kog[lniceanu, revist[ hebdomadar[ f[r[ nume, c[ci marele cenzor al Moldovei, Procopie Florescu, g[sise c[ titlul Prop[=irea, cu care o botezasem, era un cuv`nt revolu\ionar =i ]l =tersese din capul foaiei. 188 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Acea scriere a lui B[lcescu a fost foarte apreciat[ de cititorii dup-atunci =i a avut chiar onorurile unei edi\iuni separate, tip[rit[ tot ]n tipografia lui Kog[lniceanu. Mai t`rziu, pe la anii 1844, 1845 =i 1846, el a publicat mai multe lucr[ri istorice ]n revista ]ntitulat[ Magazinul istoric, ce redacta ]n colaborare cu eruditul profesor Treboniu Laurianu. }ntr-acea colec\iune se g[se=te scrierea asupra familiei Cantacuzine=tilor, dup[ documente ce-i ]ncredin\ase generalul Rudolf Cantacuzino din Rusia. Nicu B[lcescu scria lesne, stilul s[u era limpede, str`ns, nervos =i elegant, precum ]l vedem ]n Istoria lui Mihai Viteazul =i ]n Istoria muncitorilor plugari din Rom`nia; adeseori ]nflorit =i poetic, precum ]l g[sim ]n traducerea f[cut[ de el a C`nt[rii Rom`niei. Domnul Vasile Alecsandri atribuie unui alt t`n[r plin de talent conceperea =i compunerea ]n limba francez[ a acelui cap d-oper[, Alecu Russu, r[pit =i el, ca =i B[lcescu, de timpuriu familiei =i patriei sale. Iat[ ce =tiu eu despre aceast[ scriere epic[, din care, ]nc[ pe la anul 1847, B[lcescu ]mi citise mai multe fragmente =i pe care, mai t`rziu, ne-a citit-o ]ntreag[, ]n cabinetul generalului Mavru, unde se afla =i Laurianu =i Bolliac, sus\in`nd c[ g[sise acel manuscript la un c[lug[r. Iat[ cu ce ocaziune ne-a f[cut el acea citire: Generalul Mavru, filolog =i numismat de frunte, era de mai mul\i ani ]n rela\iune cu Laurianu =i cu Bolliac, cu unul pentru studiul de medalii antice =i schimburi de dublete, cu celalalt pentru citirea =i transcrip\iunea de inscrip\iuni lapidare. Mavru poseda o colec\iune de anticit[\i importante, adunate cele mai multe dup[ malurile st`ng =i drept al Dun[rii, colec\iune pe care, ]nc[ ]n via\[ fiind, a f[cut-o dona\iune muzeului nostru na\ional. Pentru studiul arheologic, generalul Mavru avea consacrat[ o zi pe s[pt[m`n[, mar\ea, dac[ nu m[ ]n=el, zi ]n care se ]nchidea ]n cabinetul s[u cu Laurian =i cu Bolliac =i nu primea pe nimeni. Acei doi colaboratori r[m`neau la mas[; se pr`nzea p-atunci pe la 3 ore dup[ amiazi, =i lucrau =i dup[ pr`nz p`n[ seara. 189 Ion Ghica

Cu ocazia c[s[toriei mele, generalul Mavru a f[cut cunostin\[ cu Nicu B[lcescu, care de la 1847 a ]nceput a lua =i el parte la acele =edin\e de studii istorice. }ntr-una dintr-acele mar\i, la care asistam =i eu c`te-odat[, f[c`nd eu elogiul manuscriptului aflat de B[lcescu la c[lug[r, dup[ o mare st[ruin\[ a noastr[ a tuturor, B[lcescu a trebuit s[ se duc[ acas[, s[-=i aduc[ caietul s[ ni-l citeasc[. Era scris de m`na lui, cu multe =ters[turi =i ]ndrept[ri. Cetirea a fost ascultat[ cu admira\iune, iar dup[ ce am terminat cu laudele =i cu critica, generalul Mavru se uit[ la B[lcescu r`z`nd =i, b[t`ndu-l pe um[r, ]i zice: „Mon cher! Si non ÿ vero, ÿ ben trovato; c’est une ceuvre du plus haut mérite et fait beaucoup d’honneur a l’auteur ici présent.“ Mavru a urmat cu sistemul de studii arheologice p`n[ ]n ultimele zile ale vie\ii sale; numai c[ colaboratorii nu mai erau aceia=i. }n anii din urm[ lucra cu Dumitru Berendei, cu Dumitru Sturdza, cu Mi=u Su\u =i Alexandru Odobescu. Noi to\i c`\i am auzit atunci citirea C`nt[rii Rom`niei, de=i admiteam c[ B[lcescu poate c[ g[sise la vreun c[lug[r ceva scris ]n felul biblic, dar credeam c[ scrierea, a=a cum ne-o citise, fusese prelucrat[ de pana =i de imagina\iunea sa. El, ]n anul 1845 sau 1846, a f[cut o c[l[torie de cercet[ri istorice pe marginea Dun[rii, de la Celei p`n[ la Turnu-Severin, =i a vizitat m[n[stirile de peste Olt ]n tov[r[=ie cu Laurianu =i cu Bolliac, c[l[torie ]n care s-au descoperit mai multe inscrip\iuni care au fost transcrise, completate =i publicate de Laurianu ]n Magazinul istoric, lucrare pe care Bolliac voise s[ =i-o aproprieze =i pentru care au fost mai multe contesta\ii ]ntre Bolliac =i Laurianu. }ntr-acea c[l[torie pretindea B[lcescu c[ ar fi g[sit la un c[lug[r manuscriptul C`nt[rii Rom`niei; dar limba ]n care era scris acel poem =i aspira\iunile autorului poart[ ]ntr-]nsul dovada net[g[duit[ c[ trebuie s[ fi fost scris cam printre anii 1838 =i 1846. Tot cam pe la 1346, Nicu B[lcescu a mai f[cut =i o alt[ c[l[torie, ]n Moldova, cu Cost[chi\[ N. Filipescu, unde s-a g[sit ]n str`ns[ leg[tur[ cu Alecu Russu, =i nu este de mirat c[ 190 Scrisori c[tre V. Alecsandri ace=ti doi tineri s[-=i fi esersat ]n comun pana =i imagina\iunea lor, unul ]n limba rom`n[, celalalt ]n limba francez[. Oricum o fi =i oricine o fi fost autorul, c[lug[r sau mirean, din veacuri trecute sau din timpul nostru, u=oar[ s[-i fie \[r`na, c[ci cu frumoas[ =i m`ndr[ floare a ]nzestrat literatura rom`n[! }n tinere\ea mea, eu obicinuiam a m[ culca t`rziu, de multe ori dup[ ce se f[cea ziu[; adesea ]mi f[ceam somnul pe scaun, rezemat de mas[, f[r[ a m[ atinge cu s[pt[m`nile de pat. C`nd eram student la Paris, vara, dup[ ce-mi preg[team lec\iile pentru a doua zi, apoi pe la miezul nop\ii porneam pe jos d-acas[ de l`ng[ poarta Luxemburgului, de despre +coala de mine, =i m[ duceam p`n[ la Tortoni, pe Boulevard des Italiens, unde luam o ]nghe\at[ =i m[ ]ntorceam pe c`nd se ]ng`na ziua cu noaptea. }ntr-o vreme g[sisem un tovar[= cu care m[ potriveam la felul acesta de trai, pe Grigorie Romalo, t`n[r de spirit =i de inim[, devenit victima devotamentului s[u pentru \ar[. Grigorie Romalo, esilat la Brusa la 1848, a murit la Constantinopol, la Pera, ]n prim[vara anului 1849, ]n spitalul surorilor de caritate lazariste, ]n urma hemoptiziei ce i se pricinuise de loviturile de paturi de pu=c[ ]n piept la afacerea din Ia=i de la martie 1848. L-am dus de l-am ]nmorm`ntat la cimitirul de la Balucli. Alecsandri a scris atuncea o poezie asupra mor\ii lui. Cu Grigorie Romalo, c`nd eram la Paris, duceam uneori pe lun[ plimb[rile noastre nocturne p`n[ la Neuilly =i la Boulogne l`ng[ Saint-Cloud. }n Bucure=ti, obicinuisem =i pe Nicu B[lcescu la acest fel de via\[, a=a c[, dup[ ce petreceam serile cu mai mul\i amici, apoi, pe la orele unsprezece sau dou[sprezece, noi doi, B[lcescu =i eu, porneam pe jos d-acas[ de la mine, de peste drum de hanu lui Filaret (ast[zi Pia\a Teatrului) =i ne duceam dincolo de Malmaison, la gr[din[ la C`mpineanu (fosta gr[dina lui Scufa), unde g[seam companie bun[ =i petreceam ore pl[cute p`n[ pe la patru =i pe la cinci dup[ miezul nop\ii; ne ]ntorceam acas[ ]n ziua mare. Pe drum aveam mai totdeauna c`te o sfad[, dou[ cu c`inii mahalalelor. Erau mai ales dou[ 191 Ion Ghica sta\iuni anevoie de trecut cu pace, una la cotu g`rlei de l`ng[ gr[dina lui Mimi, =i alta pe maidanul de dinaintea bisericii Popa Tatu, unde stau ni=te dul[i c`t vi\eii de mari, culca\i covrig, risipi\i pe drum d-a curmezi=ul, =i cum ne sim\eau, se sculau cu to\ii ]ntr-o l[tr[tur[ =i s[reau la noi. }ntr-o noapte pin culesul viilor, pe la 1843, pe c`nd lumina lunii ]ncepea a se contopi ]n razele dimine\ii =i ajunseser[m ]n dreptul caselor lui Simeon Marcovici, dup[ un mic sfat ]ntre noi doi, ]n r[sp`ntii, ]n loc s-o lu[m la deal, pe la Otetele=eanu, s[ ie=im la mine acas[, ne-am hot[r`t s[ urc[m pe strada Brezoianu, s[ ie=im la Mihai-Vod[, =i d-acolo s-o apuc[m spre Filaret, s[ ne ducem s[ dejun[m cu c`te o pereche de c`rna\i trandafiri =i un pahar de must. Ne apropiaser[m de biserica Sfin\ii Apostoli, c`nd ]nt`lnim ]n cale pe c[pitanul Tell, merg`nd spre cazarma lui de la Mihai-Vod[; =i ne lu[m c`te=itrei pe drum ]nainte, pe subt Mitropolie, la viile din deal. Cu c`t ne suiam pe coast[, cu at`t vorbirea noastr[ devenea mai aprins[. Subiectul discu\iunii era acel de toate zilele =i de toate serile. Ne imputam unul altuia lipsa de patriotism =i de energie; ne f[ceam r[spunz[tori de starea nenorocit[ =i umilit[ a \[rii, a=a c[ la ]ntoarcerea noastr[ ]n vale, la f`nt`n[, juraser[m s[ ne consacr[m patriei cu trupul =i cu sufletul, ne legaser[m fra\i de cruce =i ca fiecare dintre noi trei s[ se supuie, cu pericolul vie\ii =i al averii, la hot[r`rile celoralal\i doi; chiar ]n ziua aceea ne-am adunat de am alc[tuit statutele =i regulamentele „Fr[\iei“. Ini\ia\ii erau forma\i ]n grupuri de c`te zece, fiecare frate cunosc`nd numai pe =eful s[u imediat, diacon, preot sau arhiereu, acel care-l catichisese, ]l ini\iase, de la care =i prin care primea ordine =i instruc\iuni =i c[ruia datora ascultare =i supunere cu pericolul vie\ii =i al averii, p[str`nd secretul cel mai absolut. Deviza era: Dreptate, Fr[\ie. Statutele, scrise ]n cifre cu cheie, erau p[strate la mine ]n bibliotec[, ]n scoar\ele Algebrei lui Bourdon. La mai 1848, c`nd m-am decis s[ m[ duc la Constantinopol, am dat acel volum ]n 192 Scrisori c[tre V. Alecsandri p[strarea B[lcescului, dar el peste dou[ zile mi l-a adus ]napoi, zic`nd c[ se temea de vreo perchezi\iune sau d-o arestare =i c[-l credea mai ]n siguran\[ la mine. La plecarea mea din Bucure=ti am pus acea carte ]mpreun[ cu alte c[r\i =i cu notele =i caietele mele din scoal[ ]ntr-o lad[ pe care am l[sat-o ]n beciu de sub scar[, ]n casa generalului Mavru de la Jicni\[, unde locuiam, ast[zi lega\iunea Italiei, cas[ care a ars la 1856, c`nd devenise spital militar ]n timpul ocupa\iunii austriace. Acolo, ]mpreun[ cu casa, s-au mistuit ]n cenu=[ c[r\ile, h`rtiile, tablourile, mobilele =i cu toate obiectele ce posedam. Situa\iunea politic[ de pe atunci se rezum[ cam astfel: Pe la mijlocul anului 1834, sp[tarul Alexandru Dimitrie Ghica, fratele fostului domn Grigorie Dimitrie Ghica, fusese ridicat la scaunul domniei dup[ recomanda\ia amicului s[u, generalul rus comite Pavel Kisselef, care a guvernat Principatele de la anul 1829 p`n[ la 1834 cu titlul de prezident cu deplin[ putere al divanurilor. Alexandru Ghica, om plin de probitate, stimat =i iubit de toat[ tinerimea pentru caracterul s[u leal =i pl[cut, era pizmuit, ca to\i domnii indigeni, de mul\i din boierii cei mari. El, la anul 1838, comisese o mare gre=eal[ politic[: nu ap[rase cu t[rie drepturile \[rii atunci c`nd ]mp[ratul Nicolae al Rusiei ceruse s[ se intercaleze ]n Regulamentul organic o clauz[ prin care orice lege votat[ de Ob=teasca Adunare =i sanc\ionat[ de domn s[ nu poat[ fi pus[ ]n lucrare p`n[ mai ]nt`i ar dob`ndi aprobarea cur\ilor suverane =i protectoare (Turciei =i Rusiei), ceea ce echivala cu suprimarea autonomiei \arii. De=i se =tia c[ pe sub m`n[ Alexandru Ghica f[cuse s[ caz[ acea propunere ]n Camer[, dar avusese sl[biciunea sau nedib[cia d-a o sus\ine, cel pu\in ]n aparen\[, =i astfel ]=i pierduse popularitatea =i ]ncrederea de care se bucura p`n[ atunci. Pe de alt[ parte, ]=i alienase simpatiile Rusiei prin m[surile luate ]n contra espedi\iunilor bulgarilor c`nd au ]ncercat s[ treac[ Dun[rea ca s[ r[scoale Bulgaria ]n contra Turciei. Arestarea =efilor =i organizatorilor acelei espedi\iuni, De=u =i Costache Su\u, a decis 193 Ion Ghica la Petersburg c[derea lui Alexandru Ghica din domnie, =i nu r[m`nea dec`t a se crea un incident care s[ dea prilej Rusiei d-a cere mazilia lui de la Poart[. Boierii inimici domnitorului s-au folosit de aceste ]mprejur[ri ca s[-l r[stoarne printr-o dolean\[ a Ob=te=tei Adun[ri. Unul din boierii de pe atunci, Gheorghe Bibescu, ginerele b[tr`nului Alecu Mavrocordat de la Ia=i, a publicat la Paris la anul 1840 ]n limba francez[ o bro=ur[ intitulat[ Le général Kissilef et son administration, o biografie al c[rei scop era d-a cufunda pe Ghica, exalt`nd =tiin\a =i virtu\ile generalului rus, scriere pe care a ilustrat-o propun`nd ]mp[m`ntenirea lui. Cu aceast[ scriere, acel Gheorghe Bibescu a devenit favoritul consulatului rusesc destinat a ]nlocui pe Alexandru Ghica ]ndat[ ce se va ]ndupleca Poarta s[ dea firmanul de mazilie. A doua zi dup[ alegerea noului domn, consulul general Da=kof zicea c[ ]ntr-acea noapte doamna Da=kof n[scuse o fat[, =i el, Da=kof, un b[iat, ]n\eleg`nd pe vod[ Bibescu; =i avea dreptate, c[ci pentru a scoate din urna electoral[ pe candidatul s[u de predilec\ie fusese silit s[ n[scoceasc[ fel de fel de proced[ri, c[ci lui Bibescu, de=i ]i lipseau dou[ din ]nsu=irile prescrise de Regulamentul organic, etatea de patruzeci de ani =i cualitatea de boier de trei genera\ii, adic[ boier, fiu de boier =i fiu de fiu de boier; dar printr-un ocus pocus a ie=it ca prin minune din urna electoral[. Vod[ Bibescu, ridicat astfel la scaunul domniei contra voin\ei na\iunii =i chiar ]n contra boierilor partidului s[u, s-a crezut dator s[ ]=i arate recuno=tin\a sa c[tre acei care-l ajutaser[ =i a ]ncercat s[ se concedeze esploatarea tuturor mineralelor din principatul Valahiei ca monopol unui industria= rus, vestitului Trandaffirof, =i, printr-o ]ncheiere a sfatului administrativ, interpret`nd legea regulamentar[ ]ntr-un mod me=te=ugit, acorda acelui Trandaffirof dreptul =i monopolul de a esploata toate mineralele din \ar[. Ca s[ fie bine ]n\eles, voi aminti c[ Regulamentul organic regula dreptul de esploatare a minelor ]n modul urm[tor: 194 Scrisori c[tre V. Alecsandri

1. Orice proprietar avea dreptul de a esploata minele dup[ proprietatea sa, d`nd statului 10% din productul curat. 2. Descoperindu-se o min[ pe o mo=ie particular[ =i guvernul voind ca acea min[ s[ fie esploatat[, avea dreptul s[ previe pe proprietar =i s[-i cear[ a o esploata, iar ]n caz c`nd, dup[ 18 luni dup[ soma\iune, proprietarul nu ar punea-o ]n esploatare, guvernul era ]n drept a o esploata pe seama statului, d`nd proprietarului 10% din productul curat. Sfatul administrativ, trec`nd peste drepturile de proprietate a mo=iilor statului =i ale clerului, acordase lui Trandaffirof dreptul de a se substitui proprietarilor; =i s-a v[zut deodat[ circul`nd dou[ bro=uri con\in`nd dreptul acordat lui Trandaffirof, prevenind pe proprietari a avea s[ se conforme cu ]ncheierea f[cut[ ]ntru aceasta de Sfatul administrativ. Apari\iunea acelor bro=uri =i planurile lui Trandaffirof d-a aduce 5.000 de lucr[tori ru=i a ]nsp[im`ntat \ara, ]nc`t un strig[t s-a ridicat dintr-o margine la alta, =i Ob=teasca Adunare a trebuit s[ fac[ un raport la domn, blam`nd ]ncheierile Sfatului administrativ, cer`nd anularea – un adev[rat blam dat ministerului; acel act merit[ a fi raportat aci: „Prea]n[l\ate doamne, Ob=teasca Adunare a v[zut cuprinderea ofisului ]n[l\imei- voastre, cu nr. 154, ce a\i binevoit s[-i adresa\i la raportul cu nr. 166, =i s-a p[truns de mult[ m`hnire pentru b[g[rile de seam[ ce-i face\i, c[ ar fi ie=it din hotarele atribu\iilor sale =i c[ ar fi c[lcat regulele bunei-cuviin\e =i a c[zutului c[tre ]nalta obl[duire respect, cer`nd prin al s[u raport desfiin\area jurnalului ]ncheiat de Sfatul administrativ extraordinar ]n privin\a esploata\iei minelor =i ]nt[rit prin ofisul ]n[l\imei-voastre; mai ad[og`ndu-se =i c[ nu s-a p[truns de cuprinderea pomenitului jurnal, ce este ]ntemeiat chiar pe dispozi\iile articolelor acelora cu care s-a slujit la ]ntru-expunerea din raportul s[u atins de prezisa pricin[; la acestea lu`nd Adunarea voie de la ]n[l\imea- voastr[, v[ spune cu respect c[, av`nd supt vedere ]n toat[ vremea par. de la art. 54, art. 56 =i par. de la art. 57 a 195 Ion Ghica

Regulamentului organic, ce pe l`ng[ altele o ]ndatoreaz[ ca s[ judece folosul tuturor m[surilor ce s-ar lua ]n pricini ori deob=te sau ]nt`mpl[toare, socote=te c[ n-a p[=it peste ale sale atribu\ii, dac[ privind pricina minelor, unul din ob=te=tile folosuri ale \[rei, a chibzuit potrivit cu ]ndatoririle la care a supus-o pravila organic[, s[ roage pe ]n[l\imea-voastr[, ]n urma deslu=irilor ce luase despre cuprinderea jurnalului, ca s[ porunci\i a se desputernici pre c`t el nu se va fi afl`nd co- gl[suitor cu legiuirile ]n fiin\[, precum =i a se desfiin\a tip[ritele =i ob=titele examplare =i a se popri de a nu mai \ircula pentru dep[rtarea lor de la temeiurile pr[vilei, pe care nu le-ar fi socotit c[ ar putea ]nsemna ceva=i dac[ nu le-ar fi recunoscut ]mbr[cate cu caracter oficial. Acestea au fost, prea]n[l\ate doamne, cuvintele pentru care Adunarea a ]ntins plecata sa rug[ciune doveditoare a singurii dorin\i ca s[ vaz[ prescrise chibzuirile ating[toare de esploata\ia minelor ]nl[untrul cercului articolilor 178 =i 179 a Regulamentului organic; av`nd subt vedere, osebit de alte considera\ii ce privea la m[surile cerute spre asigurarea venitului statului, =i darea sorocului de doisprezece ani, punct de c[petenie =i vrednic a se lua ]n b[gare de seam[, nefiind nicicum cuprins ]n pomenitele articole; care soroc, pentru ca s[ se dea de s-ar fi judecat folositor, trebuia ca o ad[ogire la pravil[ s[ se a=eze dup[ formele legiuite prin art. 55 al Regulamentului spre a nu se ]mpiedica altmintrelea nici sloboda dispozi\ie a fiec[ruia proprietar ]ntru cele de bun[voie tocmeli. Nu n[d[jduia ]ns[ Adunarea a priimi de la ]n[l\imea-voastr[ r[spunsul, prin care nu numai sentimentele sale s[ cunosc altele dec`t cele adev[rate =i respectuoase c[tre ]nalta obl[duire, ci =i ]ndatoririle puse asupra ei prin articolile 54, 56 =i 57 se las[ neluate ]n b[gare de seam[. Adunarea dar se m[rgine=te =i acum ]ntru a repeta plecata sa rug[ciune, cer`nd cu supunere cele cuprinse ]n raportul s[u cu nr. 166. Iar c`t pentru ceea ce prive=te la viitorul ei, dup[ cum bine a\i voit ]n[l\imea-voastr[ s[ ad[oga\i ]n sf`r=it, ea mai ]nt`i socote=te de net[g[duit a v[ ]ncredin\a c[ nu uit[, nici va uita 196 Scrisori c[tre V. Alecsandri vreodat[ datoriile sale c[tre ]nalta obl[duire, av`nd dup[ aceasta deplin[ mul\umire a se m`ng`ia de n[dejde, c[ fiin\a =i locul ce ]nf[\i=eaz[ stau supt suzeranitatea =i ocrotirea am`ndorora f[c[toarelor de bine prea ]nalte puteri. Acest raport s-au primit de Ob=teasca Adunare dup[ cele mai multe glasuri potrivit cu par. g de la art. 48 din Regulament. Pre=edintele Ob=te=tei Adun[ri: (Semnat) Neofit mitropolitu Ungro-Vlahiei. (Semna\i) Alexandru Ghica, Const. G. Filipescu, Scarlat Gr. Ghica, Const. Gr. Ghica, Gr. Cantacuzino, I. Sl[tineanu, C. Filipescu, N. A. Nicolescu, C. N. Br[iloiu, A. Cocor[scu, I. B[l[ceanu, C. Costescu, I. V[c[rescu, M. Filipescu, A. Racovi\[, C. Gr. Su\u (=i un indescifrabil). Nr. 205, 1844, februarie 29.“

}n dezbaterile asupra cestiunei Trandaffirof s-a relevat pentru ]nt`ia=i dat[ talentul de orator politic al r[posatului Barbu Catargiu, care, ca director al Departamentului Drept[\ii =i deputat, a sus\inut cu mult[ c[ldur[ cauza concesionarului; dar elocin\a sa a trebuit s[ se aplece dinaintea cuvintelor patriotice ale lui Costache Niculae Filipescu, a lui Niculae Niculescu =i a celorlal\i deputa\i. Aceast[ victorie a Parlamentului din Bucure=ti din anul 1843 a fost urmat[ de satira plin[ de spirit a poetului Eliad, intitulat[ M[ce=ul. Cestiunea Trandaffirof era la ordinea zilei =i f[cea obiectul tuturor vorbirilor, =i a noastre c`nd suiam dealul Filaretului. Nicu B[lcescu, unul din cei trei =efi ai societ[\ii „Fr[\ia“, a fost apostolul =i ini\iatorul cel mai ager =i mai zelos. Maiorul Ioan Voinescu II, Bolliac, Bolintineanu, Deïvos, Golescu (Alecu Negru), Marin Serghiescu Na\ionalu, Filipescu =i mul\i civili =i militari f[ceau parte dintr-acea asocia\iune. Nu =tiu dac[ dintre ofi\eri mai este ast[zi ]n via\[ altul dec`t c[pitanul Christofi. Mai tot ]ntr-acela=i timp s-a format ]n Bucure=ti Societatea literar[, al c[rei scop nu avea nimic ascuns, ci era pur =i simplu

197 Ion Ghica dezvoltarea =i ]ncurajarea literaturii na\ionale. Pre=edintele ei a fost tot timpul poetul Iancu V[c[rescu, av`nd de secretari pe maiorul Voinescu II =i pe Nicu B[lcescu. Mai mul\i rom`ni din Moldova, Vasilie Alecsandri, Kog[lniceanu, Negruzzi =i al\ii f[ceau parte =i, c`nd unul dintr-ace=ti b[rba\i veneau la Bucure=ti, era pentru noi to\i o adev[rat[ s[rb[toare. Ne adunam o dat[ pe s[pt[m`n[, lunea seara, ]mi pare, de cele mai multe ori la V[c[rescu, ]n strada Poetului, sub Mitropolie, sau la advocatul +tefan Ferechidi, ]n strada Dionisie. Nicu B[lcescu, prin activitatea sa, a f[cut multe servicii Societ[\ii literare. Din contribu\iunile membrilor ei s-au publicat multe opere literare, precum scrierile lui Iancu V[c[rescu, C[l[toria lui Guliver, ilustrat[ de Granville, tradus[ de I. Negulici, =i multe alte c[r\i. Pe la 1846, B[lcescu, procur`ndu-=i mijloace b[ne=ti din familie, a pornit ]n str[in[tate, unde a petrecut aproape doi ani, citind =i not`nd tot ce a putut g[si ]n biblioteci =i ]n arhive despre via\a =i vitejiile lui Mihai-vod[, eroul c[ruia pl[nuise s[-i scrie istoria. }ntr-acea c[l[torie a g[sit ]n colec\iunea de portrete din Biblioteca Na\ional[ din Paris portretul eroului rom`n, scos =i s[pat de vestitul pictor Sadler, contimporanul lui Mihai, care l-a cunoscut la Praga; tot ]ntr-acea colec\iune a g[sit =i portretele domnitorilor Gheorghe =i Grigorie Ghica. La 1846, pe c`nd m[ g[seam =i eu la Paris, s-a mai ]nfiin\at =i o alt[ societate: Societatea studen\ilor rom`ni, cu scop d-a ajuta =i a ]ncuraja la studii pe tinerii f[r[ mijloace b[ne=ti. Erau membri acelei societ[\i mai to\i rom`nii afl[tori atunci ]n Paris: C. A. Rosetti, Kog[lniceanu, Nicu B[lcescu, fra\ii Br[tieni (Dumitru =i lancu), Iancu B[l[ceanu, Al. Catargiu =i frate-so Calimac, Grigorie Romalo, Scarlat V`rnav (mai ]n urm[ devenit Popa V`rnav), Nicu Ruset, B[l[nescu, Ion Ghica =i mai mul\i al\i. Societatea aceasta era pus[ sub patronajul poetului Alfons de Lamartine =i avea un comitet compus de Ion Ghica, pre=edinte, C. A. Rosetti, secretar, =i Scarlat V`rnav, casier.

198 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Pe la finele anului 1846, un v`nt de libertate sufla peste toat[ Europa. }n Berlin se vorbea de constitu\ie, la Viena de libertate =i la Pesta de sanc\iunea pragmatic[. Genova devenise focarul de unde se r[sp`ndea ideea de unitate ]n toat[ Peninsula Apenin[. Toscana, Siciliile, Lombardia, Vene\ia =i toate micile state de o parte =i de alta ale Apeninilor aveau speran\ele \intite asupra cavalerescului rege Carol-Albert =i contau pe concursul armatei piemonteze; strig[tul de libertate =i de na\ionalitate se ridic[ din toate unghiurile lumii civilizate. Deodat[ cu apari\iunea scrierilor lui Gioberti, Filip al Fran\ei trimisese la Roma, ca ambasador al s[u, pe refugiatul napolitan, pe ]nv[\atul Rossi, naturalist francez =i devenit pair de France. Cardinalul Mastai Ferreti, episcopul de Imola, urmase b[tr`nului Grigorie XVI pe tronul pontifical; =i biserica catolic[, de sus, dup[ Sf`ntul Scaun, propov[duia toleran\a; ]ntr-aceea=i vreme, ]n Fran\a, agita\iunea cre=te, ideile democratice =i chiar republicane c`=tigau din zi ]n zi aderen\i =i partizani; la cursurile lui Michelet, lui Quinet =i Mickiewicz se ]mbulzeau studen\ii cu miile, unul peste altul; fiecare lec\ie se termina cu un tunet de aplauze =i cu strig[tul de: „Vive La République“. Oameni politici din cei mai ispiti\i =i oratori elocin\i ai Camerei luau parte la banchetele na\ionale =i cereau ]mpreun[ cu radicalii =i cu republicanii reforma legii electorale. Rom`nii, de o parte =i de alta ale Carpa\ilor, nu puteau ei s[ r[m`ie simpli spectatori la cele ce se petreceau ]n Ungaria, ]n Austria =i ]n tot Occidentul; c[utau s[ se afirme =i ei prin adunarea de la Blaj, prin revendicarea drepturilor autonomice ale Transilvaniei. }n Ia=i =i ]n Bucure=ti, actele lui Sturdza =i lui Bibescu ]ncepuser[ a fi aspru judecate f[r[ sfial[. Chiar ]n adun[rile Societ[\ii literare, la care luau parte mai mul\i oameni d-ai guvernului =i rude de ale palatului, se alunecau discu\iuni politice, se critica =i se condamna ]ndoitul divor\ al perechii care era pe tronul Valahiei, se blama v`nzarea averii lui Hagi-Moscu ]n detrimentul creditorilor =i ]n folosul familiei falitului, precum =i trecerea mai tuturora din mo=iile acelei

199 Ion Ghica case ]n posesiunea domnitorului; de pretutindeni se ridica un glas ]n contra venalit[\ii ce domnea ]n justi\ie =i ]n administra\ie, c[ci ajunsese a fi f[r[ team[ =i f[r[ ru=ine. Cuv`ntul care se auzea mai des ]n Ia=i =i ]n Bucure=ti era c[: „Pe=tele de la cap se-mpute“. }ndat[ dup[ revolu\iunea francez[ de la fevruarie 1848, cei mai mul\i din tinerii rom`ni care se aflau la Paris s-au ]ntors ]n \ar[, ca mi=ca\i printr-o g`ndire electric[; spiritul de na\ionalitate =i de libertate se de=teptase ]n toate straturile societ[\ii noastre. Libr[ria lui C. A. Rosetti =i Winterhalder, de peste drum de Otetele=anu, devenise un punct de ]nt`lnire al tinerimii, de unde se ]mpr[=tiau ]n ora= =i ]n toat[ \ara =tirile politice ce soseau din Europa; =i nu era zi de la Dumnezeu f[r[ d-a ]nregistra evenimente de acelea care emo\ionau =i ]mb[rb[\eau; mai ales nout[\ile venite din Fran\a, unde oamenii chiar cei mai devota\i monarhiei din iulie 1830, ca Thiers, Odilon Barrot, de Lamartine, sf[tuiau din r[sputeri pe rege =i pe ministrul s[u Guizot s[ cedeze curentului popular =i s[ consim\[ la o ]ntindere mai larg[ a dreptului de a vota. Spiritele ajunseser[ at`t de iritate, c[ un pistol tras pe Bulevardul Capucinilor, ]n dreptul Ministerului Afacerilor Streine, nu se =tie de ce, nici de cine, nemerind ]ntr-un om din mul\ime, r[nitul purtat de popor cu strig[te pe strade devine semnalul unei lupte s`ngeroase, care r[stoarn[ tronul =i proclam[ republica. Atunci revolu\ia alearg[ din capital[ ]n capital[, din popor ]n popor. }n Bucure=ti, de=i fierberea era mare, dar era a=a de ascuns[, ]nc`t vod[ Bibescu, r[spunz`nd felicit[rilor ce-i aduceau boierii ]n ziua de Pa=te, le zicea cu m`ndrie c[ toat[ Europa era turburat[ =i ]n foc, numai |ara Rom`neasc[, gra\ie ]n\elepciunii guvernului s[u, se bucura de cea mai mare lini=te =i securitate. Nu =tia c[ chiar ]n ziua aceea revolu\iunea era gata s[ izbucneasc[ =i c[ se am`nase numai dintr-o ]mpregiurare despre care voi vorbi mai la vale. }n Ia=i, unde lumea fiind =i mai iritat[ =i mai impacient[, agita\iunea era mai aparent[, se lucra mai pe fa\[, dar f[r[ o 200 Scrisori c[tre V. Alecsandri

]n\elegere prealabil[ cu Bucure=tii1; iar vod[ Sturdza, profit`nd de o adunare de tineri la Alecu Mavrocordat (Ursu), trimite toat[ armata sa, ]nconjoar[ casa =i aresteaz[ pe c`\i poate pune m`na. Fra\ii Rosette=ti (R[ducanu =i Mitic[), Manolache Epureanu, Al. Moruzzi, Sandu Miclescu, Ion Cuza, Grigorie Romalo, fra\ii Cazimir, Nicu Catargiu =i c`\iva al\ii sunt trimi=i peste Dun[re, da\i pe m`na turcilor la Tulcea =i interna\i la Brusa. C`\iva din cei aresta\i, precum Alecu Cuza, Alexandru Moruzzi, Epureanu =i al\i, ajung`nd la Gala\i, scap[ din m`na solda\ilor, se ascund la amicul lor Cunningham, consulul Engliterei, care ]i ]mbarc[ mai ]n urm[ pe un vapor austriac. Acei pe care nu i-a putut prinde =i au sc[pat, precum Vasilie =i Iancu Alecsandri, Leon Cantacuzino, Alexandru Cneazu, Alecu Russu, au alergat la Hangu, ]n mun\i, cu speran\a s[ ridice pl[ie=ii =i s[ porneasc[ cu toate satele asupra Ia=ului. Dar, nereu=ind ]n speran\ele lor, au trecut ]n Transilvania, ]n Bucovina, care ]ncotro a apucat. Alecu Russu =i Iancu Alecsandri, lu`nd prin Vrancea =i pe la Foc=ani, au venit deghiza\i ]n Bucure=ti, unde i-am \inut ascun=i acas[, la mama, mai multe zile, p`n[ au putut lua drumul spre Bra=ov. Tinerimea venit[ din Fran\a luase parte la luptele de pe stradele Parisului, ]n zilele de fevruarie, v[zuse pe regele Filip c[ut`nd, el =i familia lui, refugiu ]n \ar[ strein[, asistase la revolu\ia din Viena =i ]nt`lnise pe principele Metternich c[ut`nd s[ se ascund[ de furia poporului, =i veneau gata de lupt[. }n fa\a unei asemenea st[ri de lucruri, comitetul „Fr[\iei“ s-a hot[r`t la o mi=care revolu\ionar[. Societatea conta deja ca fra\i mul\i din oamenii cu influen\[ ]n \ar[ =i ]n ora=e; se putea rezema pe concursul batalionului maiorului Tell =i pe dezafec\iunea ce esist[ ]n toate clasele ]n contra guvernului Bibescu. Principiile ]n numele c[rora era s[ se ridice poporul rom`n erau discutate =i hot[r`te cu mul\i ani dinainte:

1 Alecsandri r[sp`ndi ]n ora= c`ntecul s[u revolu\ionar intitulat De=teptarea Rom`niei (n.a.).

201 Ion Ghica

1. Libertatea individual[, libertatea cuget[rii =i a tiparului. 2. Desfiin\area castelor =i a privilegiurilor. 3. }mpropriet[rirea cl[ca=ilor, cu desp[gubirea proprietarilor. 4. Respectarea suzeranit[\ii sultanului =i a autonomiei, conform vechilor tractate ale domnilor no=tri cu Poarta. 5. Desfiin\area Regulamentului. 6. }ncetarea protectoratului Rusiei. Poporul rom`n se scula ]n numele Drept[\ii =i al Fr[\iei. }nainte chiar de luna martie 1848, Nicu B[lcescu a fost ]ns[rcinat de comitet a redacta proclama\ia revolu\ionar[; =i s-a provocat ]ndat[ o adunare de mai mul\i amici acas[ la Nicolache Golescu =i ]n camera ocupat[ de c[pitanul Teologu, unde s-a citit acea proclama\iune astfel cum a ap[rut ]n Bucure=ti =i la Islaz, ]n ziua izbucnirii revolu\iunii. Asistau la acea adunare de la N. Golescu patru fra\i Gole=ti (+tefan, Niculache, Radu =i Alecu), Alecu Golescu (Ar[pil[), doi fra\i B[lcescu (Constantin =i Nicu), doi fra\i Br[tieni (Tache =i Iancu), Bolliac, C. A. Rosetti, maioru Voinescu, c[pitanu Teologu, Costache A. Cre\ulescu =i Ion Ghica. Dup[ ce s-a citit proclama\iunea =i s-a adoptat ]n unanimitate, a=a cum fusese redactat[ de Nicu B[lcescu, s-a ales ]ndat[ un comitet executiv compus de trei membri, anume: Nicu B[lcescu, Alecu Golescu (Negru) =i Ion Ghica, cu deplin[ putere d-a organiza =-a conduce ac\iunea. To\i lu`nd ]ndatorirea d-a ne supune dispozi\iunilor =i ordinelor emanate de la acel comitet. Tell, ]n care se concentra t[ria noastr[, era informat de N. B[lcescu =i de Ion Ghica de tot ce se petrecea at`t ]n acele adun[ri, precum =i de toate dispozi\iunile =i hot[r`rile comitetului executiv; dar, ca s[ nu dea b[nuieli, ei nu asistau nici la adun[rile, nici la dezbaterile noastre. El era =ez[tor ]n Giurgiu, din cauza serviciului s[u militar. Batalionul ce comanda avea paza cordonului Dun[rii, p`n[ la gura Oltului. Pe aproape de Pa=te am fost trimis de comitet s[ m[ ]n\eleg cu Tell, ca s[ fix[m ziua ridic[rii. M-am dus mai ]nt`i la o mo=ie Cucuruzu, ce aveam ]n Vla=ca, =i d-acolo ca ]n plimbare 202 Scrisori c[tre V. Alecsandri am fost la Giurgiu, unde am tras ]n gazd[ la prefectul jude\ului, c[pitanu Costache Villara, fiul puternicului ministru =i ginerele lui +tirbei. Acolo a venit seara, la petrecere, maiorul Tell, cu care m-am ]n\eles despre ora =i locul unde s[ ne ]nt`lnim. Am luat rendez-vous pentru a doua zi ]n r[s[ritul soarelui, pe z[gazul care se lucra afar[, ]n susul ora=ului, destinat a ap[ra portul de viitura apelor Dun[rii. Acolo ne-am ]nvoit ca revolu\iunea s[ izbucneasc[ ]n Bucure=ti =i ]n Ploiesti ]n ziua de Pa=te =i totodat[ batalionul lui Tell s[ fie concentrat la Islaz, unde se afla compania c[pitanului Ple=oianu, de unde s[ porneasc[ spre Craiova r[scul`nd Oltenia. }n starea Europei de atunci nu ne temeam nici de intervenire, nici de ocupa\ie strein[. Mijloacele b[ne=ti de care dispuneam erau foarte m[rginite. Cu banii ce putusem aduna, cump[rasem pe sub m`n[ toate pu=tile =i pistoalele care se g[seau ]n pr[v[liile din Bucure=ti =i din Ploie=ti, pu=ti proaste de v`n[toare cu o \eav[, =i le ]mp[r\isem tinerilor =i oamenilor din popor care cereau a se arma. Iat[ cum se f[cea opera\ia cump[r[torii de arme: Ruset1 depunea, din banii ce erau str`n=i la d`nsul, o sum[ oarecare la un negustor afiliat, c[tre care dam aceluia care voia s[ se armeze o \idul[ ]n termenii urm[tori: „Da\i aduc[torului un ghiuden =i doi c`rna\i“, ceea ce ]nsemna: „Da\i aduc[torului banii trebuincio=i pentru cump[rarea unei pu=ti =i unei perechi de pistoale“. Banii de care dispuneam erau to\i ca la 2.500 de galbeni (29.000 de franci), adu=i anume: 1.000 de galbeni de C. A. Rosetti, 1.000 de galbeni de Ion Ghica, 480 de galbeni (15.000 lei vechi sau 5.600 franci) adu=i pe nea=teptate de Niculae Alexandru Nicolescu, care vine ]ntr-o zi la mine =i f[r[ nici un preambul ]mi zice:

1 C.A. Rosetti.

203 Ion Ghica

„Nu =tiu nimica =i nici nu am venit s[ aflu, dar am convingerea c[ se preg[te=te o mi=care ]n \ar[ =i c[ trebuie s[ fii ]n curent de cele ce se petrec, =i am venit s[-\i aduc 15.000 de lei (aproape 5.600 franci) de care dispune cum crezi. S[ =tii ]ns[ c[ voi fi cel dint`i la lupt[.“ Acei bani ]i avea cu d`nsul ]n tr[sur[, ]n dou[ tr[isti cu sfan\ihi, pe care i-am luat =i i-am dus la libr[ria lui Ruset, unde i-am depus ]n lada de fier ]n care se aflau =i ceilal\i 2.000 de galbeni. De=i mul\i din boierii cei mai ]nsemna\i sim\iser[ c[ se preg[te=te ceva =i veneau pe la unii din noi, ]ncuraj`ndu-ne =i chiar escit`ndu-ne, f[g[duind c[ erau gata a da tot concursul lor moral =i b[nesc, dar nici unul n-a venit s[ aduc[ un gologan m[car. Ei, ]n agita\iunea ce sim\eau, nu vedeau alta dec`t r[sturnarea lui Bibescu din domnie =i putin\a fiec[ruia din ei d-a-l ]nlocui. La ]nceputul lui aprilie rolurile noastre a fiec[ruia erau ]mp[r\ite. Nicu B[lcescu cu Teologu erau destina\i a merge la Telega, unde Marin Serghiescu (Na\ionalu), Telegescu =i Duca erau ]n\ele=i, cu cioc[na=ii, ca d-acolo s[ porneasc[ s[ r[scoale Ploie=tii, unde aveam ]n\elegere cu mai mul\i dintre negustori. +tefan Golescu cu frate-s[u Radu =i cu v[ru-s[u Alecu Golescu =i Dumitru Br[tianu s[ mearg[ s[ g[seasc[ pe Tell ]n tab[ra de la Islaz. Iar ceilal\i, Nicolae Golescu =i frate-s[u Alecu, cu C.A. Rosetti, Bolliac, Costache B[lcescu, Ion Br[tianu =i Ion Ghica s[ r[dice tabacii, m[rgina=ii =i tinerimea din Bucure=ti, s[ mearg[ gloat[ la palat, s[ cear[ lui vod[ Bibescu sanc\ionarea constitu\iunei. Stam to\i gata =i a=teptam ordinele comitetului ca s[ pornim fiecare la destina\ia noastr[, c`nd d-l de Nion, consulul general al Fran\ei, cheam[ pe C. A. Rosetti =i-i arat[ o depe=[ prin care Lamartine, atunci ministrul trebilor dinafar[, ]i scria s[-l prevesteasc[ c[ trimetea ]ntr-adins la Bucure=ti pe un amic al s[u credincios, pe doctorul Mandl, care avea s[ ne fac[ comunica\iuni importante din partea sa =i c[, ]nainte de sosirea acelui trimis al s[u, s[ nu facem nici o mi=care. Lamartine 204 Scrisori c[tre V. Alecsandri fusese prevestit de noi de tot ce proiectam. }n urma acelei depe=e, a trebuit s[ contramand[m toate dispozi\iunile luate =i s[ a=tept[m sosirea doctorului Mandl. P`n[ ]n luna mai 1848, nu esistase nici o rela\iune, nici o ]n\elegere ]ntre noi =i Eliad, iar ]n timpul pe c`nd a=teptam s[ vie doctorul Mandl cu comunica\iunile ce avea s[ ne fac[ din partea lui Lamartine, vine la mine Alecu Dedu, unul din cei mai activi =i mai zelo=i membri ai „Fr[\iei“, care-mi propune o ]nt`lnire din partea iui Eliad, zic`ndu-mi c[ avea s[-mi fac[ dest[inuiri de o mare importan\[. Dup[ ce am luat ]ncuviin\area colegilor mei, am convenit cu Dedu ca ]nt`lnirea cu Eliad s[ fie la Colentina, ]n aleea cu tei. Acolo, ]n chio=cu de dasupra lacului, Eliad, ]n prezen\a lui Dedu, ]mi zice c[ el, de=i se afl[ ]n cele mai bune rela\iuni cu palatul =i chiar cu aga Iancu Manu, dar c[ ]nainte de toate era rom`n =i credin\a lui era c[ sosise timpul ca rom`nii s[ dea semn de via\[; =i c[ el pune la dispozi\iunea noastr[ toat[ influen\a de care se bucur[ ]n tinerime =i ]n burghezie, ad[og`nd c[ era sigur c[ chiar lui vod[ Bibescu nu i-ar displace poate s[ vaz[ o manifestare a \[rii ]n contra influen\ei ruse=ti. Raport`nd acea convorbire colegilor mei, s-a luat hot[r`rea d-a se admite Eliad ]n r`ndurile noastre. Tot cam p-atunci, trec`nd ]ntr-o sear[ cu Nicu B[lcescu pe Podu Beilicului (strada +erban-Vod[), ]nt`lnim o dro=c[ cu felinare aprinse, cu opt cai de po=t[, merg`nd spre barier[, =i a doua zi afl[m c[ ]ntr-acea tr[sur[ era colonelul Bibescu, aghiotantul domnesc, trimis la Giurgiu s[ aresteze pe maioru Tell. Tell, adus ]n Bucure=ti, dup[ esplica\iunile ce a putut da lui vod[ Bibescu, s-a ]ntors ]napoi la comanda sa la Giurgiu. }nainte de a pleca ne-am ]nt`lnit la otel la Caraca=, =i iat[ ce se petrecuse. }ntre damele din familiile Tell =i Magheru esistau rela\iuni de amici\ie =i de coresponden\e =i, ]ntr-una din epistolele ce-=i scriau una alteia, se f[cea men\iune de o ]nt`lnire ]ntre Tell =i Magheru, cari de mul\i ani nu se aveau bine ]ntre ei. Acea scrisoare, interceptat[ de Radu Ruset, prefectul de Gorj, =i trimis[ 205 Ion Ghica ministrului de interne Villara, d[duse b[nuieli =i fusese cauza m[surii ce se luase ]n contra lui Tell. N-a trecut mult, =i a fost chemat =i Magheru la Bucure=ti, care, dup[ mai multe convorbiri cu vod[ Bibescu, a fost numit comandant-=ef al tuturor doroban\ilor =i pl[ie=ilor de peste Olt. Magheru, la plecarea lui la postul ce i se crease, ]nt`lnind pe Nicu B[lcescu, i-a zis, str`ng`ndu-i m`na: „S[ =ti\i c[ m-am ]mp[cat cu Tell“. Guvernul ]ncepu a fi nelini=tit =i cugeta a face arest[ri; dar, viind aga Iancu Manu ]n sfatul domnesc cu propunerea s[ aresteze trei in=i, =i anume, pe C.A. Rosetti, pe Grigorie Scarlat Gr[di=teanu =i pe Ion Ghica, se scoal[ Costache Cornescu, logof[tul bisericesc (ministru cultelor), =i zice c[ era de prisos s[ aresteze pe nepotul s[u Ruset, c[ci nu mai putea fi primejdios, fiind gata s[ plece la Paris. Atunci un alt membru al sfatului, Grigorie Gr[di=teanu, zice c[ el nu admite escep\iuni =i c[ ori s[ se aresteze c`te trei sau nici unul, c[ci dac[ era s[ se fac[ favoruri, atunci va cere =i el escep\iune pentru nepotul s[u, Grigorie Sc. Gr[di=teanu, c[ruia =i lui i-ar fi mai pl[cut a se plimba pe uli\ele Parisului dec`t a sta ]nchis la gros. }n urma acestor cuvinte, pre=edintele Villara a ]nchis discu\iunea, zic`nd c[ s[ se mai am`ne arest[rile p`n[ se va vedea cum se sfetesc lucrurile. }ntr-una din adun[rile noastre la +tefan Golescu, Eliad ne-a citit o invoca\iune adresat[ lui Dumnezeu, poporului rom`n =i puterilor streine, oper[ mai mult literar[ dec`t politic[, plin[ de poezie =i de misticism, dar care anevoie ar fi fost ]n\eleas[ chiar de clasele cele culte. Acea scriere o propunea ca proclama\ie =i manifest al =efilor revolu\iunii. Atunci i s-a spus c[ proclama\ia c[tre popor era deja redactat[, discutat[ =i adoptat[ de noi to\i ]nainte de venirea sa ]ntre noi, c[ nu mai puteam reveni =i i s-a citit redac\iunea lui N. B[lcescu, asupra c[reia Eliad nu a f[cut dec`t o singur[ obiec\iune, la partea privitoare la ]mpropriet[rirea \[ranilor, zic`nd c[ aceasta va face pe boieri s[ nu fie cu noi, obiec\iune la care i s-a r[spuns 206 Scrisori c[tre V. Alecsandri c[, oricum s-ar face, cei mai mul\i boieri o s[ fie ]n contra =i c[ ei vor c[uta ]n ac\iunea Rusiei un sprijin pentru privilegiile lor, =i c[ singurul mijloc de a se paraliza ac\iunea, ]n[untrul \[rii cel pu\in, era de a interesa gloata la sus\inerea revolu\iunei, ceea ce nu se putea face dec`t satisf[c`nd dorin\ei drepte a cl[ca=ilor d-a fi proprietari pe p[m`ntul ce muncesc, m[sur[ care va pune cap[t urii \[ranilor c[tre haina albastr[ =i c[, din contra, inimicii \[rii se vor servi ei de aceast[ cestiune, ridic`nd vreun Tzela ca la Tarnov ]n anul trecut. Dup[ discu\iunea ce a urmat asupra acestui punct, Eliad a convenit de necesitatea acelui articol, a aderat la redac\iunea lui Nicu B[lcescu =i a doua zi a venit acas[ la mine, unde a scris cu m`na lui acea proclama\ie sub dictarea B[lcescului =i a luat-o s-o tip[reasc[ ]n tipografia sa de la Obor; exemplarele tip[rite s-au p[strat ascunse ]ntr-o claie de f`n, ]n curtea sa de la vie, p`n[ la pornirea la Islaz. Pu\ine zile dup[ ]n\elegerea noastr[ cu Eliad =i ]ntoarcerea lui Tell la Giurgiu, a sosit ]n Bucure=ti doctorul Mandl, trimisul lui Lamartine; instruc\iunile ce aducea erau consemnate ]n portofoliul s[u scrise chiar de m`na lui Lamartine, adresate lui C. A. Rosetti =i lui Ion Ghica. Ele prescriau ca s[ nu facem nici o mi=care p`n[ nu ne vom ]n\elege mai ]nt`i cu guvernul otoman, =i c[ generalul Aupick, noul ambasador al republicii la Constantinopol, avea instruc\iuni speciale de a ]nlesni trimisului nostru rela\iunile cu Poarta. Ca s[ urm[m pove\elor lui Lamartine, am hot[r`t s[ trimitem pe unul din noi la |arigrad, =i alegerea comitetului a fost unanim[ pentru Eliad; dar, f[c`ndu-i-se cunoscut[ dispozi\iunea ce se luase, Eliad a declinat, obiect`nd c[ era singurul sus\iitor al numeroasei sale familii, care, de i s-ar ]nt`mpla lui vreo nenorocire la |arigrad, ar r[m`ne pieritoare de foame. A=a c[ a trebuit s[ ne g`ndim la altul, =i am ales pe +tefan Golescu, care el, de=i s-a dat gata a se duce, dar ne-a observat c[ el, fiind ]n mare intimitate cu vod[ Bibescu, se va afla ]n str`mtoare c`nd se va duce s[-i cear[ concediu ca membru al Cur\ii ]nalte 207 Ion Ghica

=i l-ar ]ntreba vod[ despre scopul mergerei sale =i nu-i va putea r[spunde nimic, =i c[ aceasta va de=tepta b[nuieli. Atunci comitetul a g[sit cu cale s[ m[ trimit[ pe mine. Hot[r`ndu-m[ eu s[ plec, a trebuit s[ cer pa=aport de la postelnic, pretext`nd un voiaj de agrement ]n Italia =i ]n Fran\a prin Constantinopol. }ndat[ dup[ acea cerere, am fost chemat la palat, unde, dup[ ce am a=teptat vreo dou[ ore ]ntr-o camer[ singur, s-a deschis deodat[ o u=[ cu mare zgomot =i a ap[rut vod[ Bibescu, viind c[tre mine, cu ochii mari deschi=i =i t`r`nd picioarele, =i-mi zice: „Vous voulez aller à Constantinople? Qu’est ce que vous allez chercher là? “ +i, f[r[ s[ a=tepte vreun r[spuns, ad[og[: „Je dirai à votre beau-pÿre de vous en empÿcher “. }mi ]ntoarce spatele =i iese precum intrase. Eu, ]n previziunea c[ nu mi se va acorda cererea, ]mi procurasem un pa=aport englez de la consulul general al M.-sale britanice Colquhon, de care m[ puteam servi dup[ ce voi trece fruntaria, hot[r`t a m[ strecura noaptea printre pichete cu o barc[, s[ trec Dun[rea la Rusciuc, l[s`nd ca nevasta s[ vie s[ m[ g[seasc[ la Constantinopol. }mi luasem toate dispozi\iunile =i eram gata de plecare, c`nd primesc vizita bunului rom`n colonelul N[sturel Herescu. Ocupa atunci postul de postelnic (ministru trebilor dinafar[), c[tre care adresasem cererea mea de pa=aport; \inea ]n m`n[ un plic, pe care mi-l d[, zic`nd: „Uite, m-am certat furc[ cu vod[ pentru dumneata. I-am zis: «Eu cunosc pe Ghica de un bun rom`n =i sunt sigur c[, chiar de s-ar duce la |arigrad cu g`nd s[ se ocupe de politic[, el nu va lucra ]n contra intereselor \[rii». Iancu Manu \ine mult s[ fac[ arest[ri; chiar adineaori venise ]n sfat cu o list[ de vreo cincizeci de persoane. Tot Villara mai cuminte: i-a r[spuns c[, =i d-ar fi fost poate o bun[ m[sur[ acum vreo dou[ luni, dar acum era prea t`rziu, c[ nici o sut[, nici o mie de arest[ri, de s-ar face, nu va opri buba d-a sparge; c[ toat[ lumea era amestecat[ =i c[ el nu =tia pe cine s[ b[nuiasc[.“ 208 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Pornind eu la Constantinopol, am fost ]nlocuit ]n comitetul executiv prin C. A. Rosetti. Peste pu\ine zile dup[ plecarea mea din Bucure=ti, f[c`ndu-se arest[ri, s-a precipitat izbucnirea revolu\iunii. Atentatul ]n contra lui vod[ Bibescu nu avea nici o conexitate cu partidul revolu\ionar. Proclamarea revolu\iei la Islaz, r[scularea din Bucure=ti =i abdicarea lui Bibescu =i toate peripe\iile c`te au avut loc din ziua arest[rilor p`n[ la intrarea lui Omer-pa=a =i a lui Lüders cu Fuad-efendi =i cu generalul Duhamel ]n \ar[ sunt consemnate, zi cu zi, or[ cu or[, ]n ziarele publicate ]n tot timpul guvernului provizoriu =i al c[im[c[miei de trei, de la iunie p`n[ la septembrie. Faptele sunt descrise pe larg ]n colec\iunea Pruncului rom`n. Eu am voit s[-\i narez aci numai episoadele care au precedat revolu\ia de la iunie 1848, pe c`t le-am putut cunoa=te. La citirea celor dint`i r`nduri ale acestei epistole, ai crezut, sunt sigur, c[-mi propuneam o biografie a mult regretatului =i pre\iosului nostru amic Nicu B[lcescu, =i ai avut dreptate. Acesta ]mi era scopul c`nd am luat pana ]n m`n[. Dar, cu c`t ]naintam, scormonind =i dezgrop`nd ]n memoria mea cele petrecute de este acum mai mult de o jum[tate de secol, =i treceam de la copil la t`n[r =i la b[rbat, de la scriitor =i istoric la omul politic, cu at`t via\a lui Nicu B[lcescu se ]nf[=ura =i se ]mpletea cu via\a mai tuturor oamenilor care au jucat un rol ]n \ara noastr[ de la 1841 p`n[ la 1853, anul ]n care el a p[r[sit lumea, l[s`nd un gol mare ]ntre noi. Voi urma ]n epistola urm[toare vorbindu-\i despre rolul =i activitatea lui Nicu B[lcescu ]n timpul c`t a tr[it proscris, de la anul 1848 p`n[ la 1853. Am auzit =i am v[zut pe mai mul\i atribuindu-=i lor, numai lor, tot meritul revolu\iunii de la 1848, =i mi-am zis adesea: C[ci nu tr[ie=te Nicu B[lcescu, c[ le-ar spune cu pana lui cea ager[, ]n stilul s[u cel p[trunz[tor, c[ de=teptarea de la 1848 nu a fost opera unui singur om nici a unui grup sau a unui partid, ci a fost opera sim\ului na\ional al Rom`niei ]ntregi, a fost rezultatul a 209 Ion Ghica trei genera\iuni; le-ar spune c[ acea mare revolu\iune nu putea fi oprit[ de nimeni =i c[ ea s-ar fi f[cut chiar ]n lipsa fiec[ruia dintr-acei care au sau au avut cutezan\a de a-i revendica paternitatea. Cuget[torul =i organizatorul a fost na\iunea, iar Tell =i Magheru au fost bra\ul care a executat voin\a ei. }n tot timpul c`t a tr[it Nicu B[lcescu, am fost ]n cea mai str`ns[ leg[tur[ de amici\ie =i de comunitate de cuget[ri. Am tr[it mult ]n acela=i ora=, la Bucure=ti, la Paris =i la Constantinopol, =i, c`nd am fost desp[r\i\i unul de altul, am fost ]n coresponden\[ continu[, ne-am comunicat totdeauna tot ce cugetam, tot ce lucram. Eu am p[strat un mare num[r de epistole de la d`nsul =i cuget a publica pe toate acelea care ar putea avea un interes public; ]n ele va putea vedea fiecare c[, tot timpul c`t a fost proscris =i pribeag, nu a lipsit un singur moment p`n[ la moarte de a lucra pentru \ara lui cu pericolul vie\ii =i al s[n[t[\ii. Scrisorile mele c[tre d`nsul s-au r[pus, de=i el, prin testamentul s[u olograf, aflat la domnul Nicolae Ionescu la Consulatul otoman din Palermo, testament care mi s-a transmis ]n original de ministrul cultelor Bolintineanu, ]mi lega mie toate h`rtiile sale; dar ele au c[zut ]n m`inile altora =i nu le-am putut avea. Dintre scrisorile mele c[tre d`nsul am g[sit numai opt, r[mase din ]nt`mplare la frate-t[u Iancu, cu care conlocuia la Paris, la 1850. Iancu Alecsandri mi le-a trimis acum trei ani ]nso\ite cu urm[toarea epistol[:

„Paris, 8/20 noiembrie 1883 Iubite prietene, Voind a pune ]n ordin ni=te h`rtii ]nvechite la noi, am descoperit o serie de epistole adresate la anul 1850 de Ion Ghica din Constantinopol lui Nicu B[lcescu, care locuia cu mine la Paris. C`te suvenire ]n c`teva cuvinte! Pe c`t mi-aduc aminte, acele epistole au fost l[sate la mine de mult regretatul nostru amic, c`nd a plecat la Palermo, de unde a plecat apoi la sferele ]nalte. 210 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Nu =tiu dac[ ele, cu toate c[ private, nu apar\in istoriei, care sub ac\iunea unora din voi ]ncepuse deja a pomeni de \ara noastr[; ]n orice caz, eu le restituiesc autorului. Fac[ el cum va crede mai bine =i primeasc[ aceast[ restituire ca o reamintire de ni=te timpi f[r[ pre\ =i de o amici\ie statornic[ =i devotat[. Isc[lit: I. Alecsandri“

}n ziua de 17/29 mai 1848 porneam la Constantinopol =i duceam cu mine urm[torul act, prin care eram autorizat a lucra =i a tracta ]n numele persoanelor isc[lite ]ntr-]nsul. Acel act era redijat astfel:

„Quelques uns des Valacs les plus influents, désireux d’assurer la prospérité intérieure de leur pays sous l’égide de l’intégrité de l’Empire Ottoman, ont l’honneur d’envoyer monsieur lon Ghica comme agent confidentiel et comme représentant de leurs idees et de leur voeux prÿs du Ministere Impérial de sa Hautesse le Sultan. Les bons Valacs nourrissent la ferme espérance de-voir réussir la mission de Monsieur Ion Ghica, mission qui a pour but de faire rentrér la Principauté dans le sens véritable de ses anciennes capitulations avec la Sublime Porte, conformément aux instructions données a Monsieur Ion Ghica et que celui-ci est autorisé à communiquer oralement ou par écrit au Ministÿre Impérial.“

Isc[li\i: Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, +tefan Golescu, Dimitrie Br[tianu, N. B[lcescu, Rodolf Golescu, Demetrius Ghica, I. Eliade, C. B[lcescu, A.G. Golescu, I.C. Br[tianu, C. Bolliac, Alexandru C. Golescu, I. C`mpineanu.

Doctorul Louis Mandl m[ recomand[ prin urm[toarea scrisoare generalului Aupick, ambasadorul Republicii Franceze:

211 Ion Ghica

„Bukarest, ce 14 juin 1848 Monsieur le Général! Envoyé par Mr. Lamartine comme agent confidentiel du Gouvernement Français, pour lui rendre un compte exact de la situation politique de la Valachie, j’ai eu déjà plusieurs fois l’occasion d’adresser des rapports au Ministre des Affaires Étrangÿres, dans lesquels j’ai du fixer son attention principalement sur les points suivants: La Valachie et la Moldavie sont actuellement des provinces russes. Toute la partie intelligente du pays se révolte contre une administration pareïlle; ont est prêt à faire une revolution, on pourrait même compter sur un succes heureux, si les ménaces d’une intervention russe n’étaient a chaque instant mises en avant. Le prince régnant lui-même se dit porté aux reformes, mais il est empêché par la Russie. Le parti national du pays à donc résolu d’envoyer un agent confidentiel, Mr. Ghica (Jean), à Constantinople, à fin de s’entendre avec le Cabinet Turc. Il espÿre trouvver prÿs de vous, Monsieur le Géneral, tout l’appui moral que vous pourrez lui prêter. J’ai déjà prevenu Mr. Lamartine, il y a quelques jours, du prochain départ de ce délégué, et il est possible que dans une des prochaines dépêches que vous recevrez de Paris, il en sera question. Seulement, comme ii avait été d’abord décidé que ce serait Mr. Etienne Golesco, qui partirait, j’ai donné ce nom. J’espÿre, Monsieur le Général, que les espérances des patriotes valaques ne seront point trompés et que l’insuffisance de ma recommandation ne diminuera en rien l’appui moral, que la politique de la République vous permettra de donner au délégué, Mr. Ghica. Veuillez agréer, Monsieur, l’expression de ma plus haute estime. Votre trÿs humble serviteur Dr. Louis Mandl“

Voi urma ]n epistolele urm[toare cu peripe\iile emigr[rii. Ion Ghica

212 Scrisori c[tre V. Alecsandri ALTE „SCRISORI“ +I SCRIERI LITERARE (1889–1892)

UN BAL LA CURTE }N 1827 Scrisoare c[tre Vasile Alecsandri Brighton, 9 mai 1889 I

n ziua de sf`ntul Vasile a anului 1827, cerul da- Isupra ora=ului Bucure=ti se ar[ta ro=u ]nfocat; z[pada alb[, ]n care se r[sfr`ngea acea v[paie, sc`nteia ca milioane de stelu\e de pietre scumpe pres[rate pe strade =i pe stre=ine. Prin mahalale, c`t \ine de la Sfin\ii Voievozi din uli\a T`rgovi=tei, p`n[ la Bati=te =i la Icoana, lumina ca ziua. Lumea alerga speriat[, cu ochii pe cer. Unii credeau c[ ardea t`rgul; al\i ziceau c[ era s`nge, semn de r[zmeri\[, spun`nd c[ tot a=a s-a ar[tat =i ]n anul c`nd a izbucnit zavera; unii chiar ar[tau cu degetul o linie pe cer, asigur`nd c[ vedeau ]ntr-]nsa forma unui iatagan turcesc, =i discutau cu al\i v[z[tori care sus\ineau c[ nu era iatagan ci mazdrac c[z[cesc, semn c[ vin muscalii. Mul\imea se ]ndrepta spre Podu Mogo=oaiei, ]n partea de unde printre case =i printre pomi se z[reau fl[c[ri =i sc`ntei care ie=eau din curtea boierului Romanit. Acolo se dedese foc la c`teva butoaie de zdren\e =i de c`l\i muiate ]n p[cur[, vizitiii =i masalagiii a o sut[ de cale=ti, butci =i s[nii care aduseser[ cucoane =i boieri, ]nconjurau flac[ra, st`nd pe vine cu palmele ]ntinse la dogoare, povestind ]nt`mpl[ri dup[ vremea nem\ilor cu coad[ =i a lui Prozorovski, pe c`nd muierile goneau pe turci cu cobili\ele, =i din timpul b[=icii lui Caragea, c`nd plecaser[ ovreii la secere =i s-au ]ntors ]nd[r[t speria\i de pisica care a c[zut din balon. }n mijlocul unui grup, Stan, vestitul vizitiu al lui Iancu Rali\ei Muruzoaiei, care, pe prinsoare de o vadr[ de vin, trecea ]n fuga mare cu calea=ca cu patru arm[sari printre doi pari ]nfip\i

213 Ion Ghica

]n p[m`nt pe m[sura osiilor, cump[rase o bucat[ de halvi\[ care se leg[na at`rnat[ cu o sfoar[ de o creang[ de copaci, iar \iganii masalagii se a\ineau cu gura c[scat[ la d`nsa, bizuindu-se s-o prinz[ cu din\ii; de c`te ori sc[pa halvi\a, le c`nta ]n cor, imit`nd sunetul clopotelor, pe:

T[t[lane, b[l[lane, N-o l[sa, m[i \igane.

}ntr-un alt grup, vizitii unguri b[teau sl[nina =i, c`nd vreunul apuca de mu=ca dintr-]nsa, apoi compania juca c`nt`nd pe:

Sub potcoava cizmei mele +ade dracu =i-o muiere.

R`setele =i c`ntecele veseliei companiei s-auzeau p`n[ sus ]n cas[ la boieri.

II

}n seara aceea Grigorie-vod[ Ghica da bal mare boierilor =i ]mprumutase casele lui Romanit, c[ci casa lui arsese, =i palatul ce pl[nuise d-abia era ridicat de ro=u. Domnia se mutase ]n casa banului Costachi Ghica (generalul). Vod[ era vesel ca niciodat[; zilele posomor`te se credeau trecute, p[rea c[ temerile =i ]ngrijirile fioroase p[r[siser[ malurile turburate =i s`ngerate ale D`mbovi\ei =i ale Dun[rii. Acum viitorul ]i sur`dea vesel =i luminos. Murahasii1 Seid-Mehmed-Nuni efendi =i Seid-Ibrahim-Ifet efendi se ]ntorseser[ de la Akkerman, unde ]ncheiese ]n ziua de 25 septembre (7 octombre) anul 1826 cu plenipoten\ii ru=i, comitele Worontzov =i Alexandru Ribeaupierre, Conven\ia explicativ[ a Tractatului din Bucure=ti de la 1812. Ribeaupierre trecuse elciu la Constantinopol =i ne]n\elegerile ce de =ase ani existau ]ntre Poart[ =i Rusia se credeau stinse cu des[v`r=ire.

1 Plenipoten\ii (n.a.).

214 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Minciaki, numit consul rusesc, se a=tepta ]n Bucure=ti. La |arigrad, pace =i lini=te. Sultanul Mahmud ispr[vise cu ienicerii =i ]ncepuse a avea armat[ de nizami. Nu s-auzea nici de c`rjalii, nici de vreun Pasvantoglu. Din zi de diminea\[, ]n prezen\a boierilor aduna\i la curte ca s[ salute pe domn de Anul Nou, p[rintele Efrosin Poteca, dasc[lul cel mare din Sf`ntu Sava, cu trei din b[ie\ii cei mai silitori din =coala rom`neasc[, sorcovise pe M[ria-sa cu un engomion plin de prevestiri m[re\e =i glorioase, ]mp[nate cu cita\iuni latine=ti din Ovid =i din Tacit. La pr`nz toate r[va=ele din pl[cint[ ]i ie=iser[ tot ]n bine: „Veselie“, „Dar mare“, „Via\[ ]ndelungat[“, „Biruin\[ asupra protivnicilor“, =i c`te =i mai c`te tot bune. Boierii i se ar[tau cu iubire =i cu supunere, lumea toat[ ]ndestulat[, p`inea trei parale ocaua =i vinu zece parale vadra; opinca =i t`rgurile mul\umite =i vesele. Boierii pribegi din Bra=ov =i din Sibiu, care se bizuiser[ pe sprijinul consulului Pini, ca s[ r[stoarne pe domn, fuseser[ sili\i s[ i se ]nchine cu supunere, ca s[ se poat[ ]ntoarce ]n \ar[; =i acum era sigur c[ la anul 1829, c`nd i se ]mplinea termenul de =apte ani de domnie, boierii erau s[-l aleag[ tot pe d`nsul (lineatul al 4-lea din actul separat al noii conven\iuni, relativ la Principate, permitea s[ se realeag[ acela=i domn) =i se g[tea pe o a doua perioad[ septenal[ de la 1829 p`n[ la 1836. }nt`mpl[rile ]ns[ =i ]mp[ra\ii au ]ntors lucrurile altfel.

III

Pe c`t jos ]n curte, ]n mijlocul gerului =i ]mprejurul focului petrecerea =i veselia era mare, cu at`t bietele slugi, ]nc[rcate cu tat[rcile =i i=licele boierilor, cu salopurile =i malotelele cocoanelor, stau ]nghesui\i sub scar[ unul peste altul, unde 215 Ion Ghica respirau un aer stricat, ]nc[rcat de duhoare; dac[ trei sau patru dintre ei izbuteau, d`nd din coate =i din =olduri, a-=i face ni\el loc ]ntr-un col\, apoi scoteau din br`u c`te o pereche de c[r\i soioase =i ]ncepeau a trage un „ce cei?“ sau un „uite popa, nu e popa“; iar dac[ cercul se l[rgea ceva mai mult, atunci ]ncol[ceau cureaua =i sp[lau pe ageamii de parale, =i s[ fi auzit cruci =i lum`n[ri. C`nd vreun boier ]=i chema servitorul, chinul =i g[l[gia era mare; lupta bietul om de-i ie=ea sufletul p`n[ s[ descle=ta =i ie=ea huiduit =i chiuit cu fel de fel de batjocuri de ceilal\i feciori.

IV

Casa lui Romanit fusese conceput[ =i ie=it[ din temelii de Faca (Phacca sau jag°) care murind f[r[ a apuca s-o ispr[veasc[, epitropia copiilor a v`ndut-o boierului Romanit, un grec ]mbog[\it, Domnul =tie cum. Acesta a ispr[vit-o =i a ]mpodobit-o cu cel mai mare lux: pere\ii od[ilor to\i cu mermer (stuc), imit`nd marmurile cele mai rare =i mai frumoase, tavanurile de o bog[\ie rar[ =i de bun-gust, lucrate ]n relief de me=terii cei mai buni adu=i din |arigrad. Unul dintr-acele tavanuri ]mi pare c[ mai exist[ =i ast[zi ]n cabinetul ministrului de finan\e. Od[ile toate a=ternute iarna cu covoare scumpe de U=ak =i de Agem, iar vara cu rogoji fine de Indii; macaturile =i perdelele de m[t[s[rie groas[ de Damasc =i de Alep. Scaunele =i canapelele toate de lemn de mahon =i de abanos ]ncrustate cu sidefuri =i cu figuri de bronz poleit, ]mbr[cate cu piele de Cordova. }n toate od[ile, policandre at`rnate de tavanuri cu girandole ]ntre u=i =i ferestre, toate de cristal de Vene\ia, t[iate cu diamanturi, ]n care se oglindeau seara aceea mii de lum`n[ri de sperman\et =i dau casei un aspect ]nc`nt[tor. Boierul Romanit, murind fl[c[u b[tr`n, averea lui cu case cu tot a trecut la trei surori b[tr`ne ca =i d`nsul, fete mari. Ast[zi acea cas[ a devenit, prin cump[rare, proprietatea statului care a instalat ]ntr-]nsa Ministerul de Finan\e. 216 Scrisori c[tre V. Alecsandri

V

}n sala de bal, vod[, ]mbr[cat cu giubea alb[, hanger de brilianturi la br`u, =edea ]n mijlocul sofalei ]ntre ferestre, rezemat de perne, cu gugiumanul de samur, cu funda alb[ cam pe frunte =i cu m`inile ]ncle=tate la ceaf[. Pe marginea patului, la dreapta =i la st`nga =edeau cele =ase beizadele =ir. }nt`i: beizadea Costachi, de cur`nd ]ntors de la |arigrad, pe care glume\ii ]l porecliser[ beizadea tinghiric[ sau tingiric[, de c`nd r[pise pe frumoasa Dudu Hanoum, fata bancherului armean Tinghir, nume care ]i venea de la ora=ul Tanger din Maroc. Dup[ d`nsul urma beizadea Iorgu, fiul favorit al domnitorului, cu =al turcesc la cap, apoi veneau beizadelele cele mai tinere, Scarlat, Grigorie, Panaiot =i Mitic[, ra=i la frunte, la t`mple =i la ceaf[, purt`nd pe cre=tetul capului un mititel fes ro=u cu fund[ de m[tase albastr[. D-aci ]ncolo, una l`ng[ alta =edeau cocoana Profiri\a, sora lui vod[, nepoatele Sultana Zefharina, Mari\a Furtunoaia cu fiica sa Anica =i c`teva cocoane mari de protipendad[.

VI

Pe o galerie improvizat[ dasupra u=ii de intrare dou[ muzici =i un tac`m de l[utari alternau ariile lor de joc =i de lume: muzica de la Gole=ti cu muzica clucerului Alecu Nicolescu de la R`mnic =i cu taraful lui Dumitrache L[utaru. Dinicu Golescu, boier iubitor de progres, dup[ ce ]nfiin\ase sub direc\ia distinsului profesor =i patriot Florian Aaron o bun[ =coal[ rom`neasc[ la mo=ia sa din jude\ul Muscel, adusese de la Sibiu =i un dasc[l de muzic[, c[ruia ]ncredin\ase instruc\iunea instrumental[ a doisprezece \ig[na=i, din care acel maestru formase: doi scripcari, doi flauti=ti, doi clarinete,

217 Ion Ghica

un oboist, un fluiera=, doi tr`mbi\a=i, un tobo=ar =i un \imbalist, pe care ]i ]nv[\ase c`teva arii, precum: valsul O, du lieber, Augustin, c`ntecul popular Was macht der Herr Papa, maiestuosul himn austriac, o c[z[ceasc[ =i c`teva cearda=uri. Muzica lui Nicolescu fusese organizat[ de celebrul maestru de gra\ii Cocoratu. Banda aceasta se compunea de =ase \igani robi ai clucerului Alecu, care c`ntau din cincisprezece instrumente =i anume: Trei ghitari=ti, ace=tia pe c`nd operau cu degetele asupra coadelor instrumentelor at`rnate de g`t, prin mi=carea capului la dreapta =i la st`nga suflau =i ]ntr-un muscal sau nai ]nfipt ]n cravat[ la ]n[l\imea buzelor. Un mandolinist, care =i acesta, deosebit de dulcele s[u instrument, sufla =i el printr-o dispozi\iune identic[ ]n fluierul lui Pan. Un sufl[tor pe pirostii care ca =i ceilal\i c`nta =i el din fluierul lui Pan. Al =aselea artist, cel mai ]nc[rcat din to\i, avea legat de un genunche o tob[ =i de cel[lalt un \imbal, la piept un fluier de Pan, ca =i ceilal\i tovar[=i, =i pe cap o c[ciul[ de metal cu zorzoane =i clopo\ei care f[ceau mare sunet c`nd scutura din cap pe la soroace. Ace=ti arti=ti esecutau aria din Tancred: Di tanti palpiti, pe care spiritosul =i glume\ul nostru poet Iancu V[c[rescu le traducea unei cucoane prin cuvintele: „d[ tatii palme =i mamii pumni“. Banda aceasta mai avea ]n repertoriul s[u aria Stella confidente, Son tre giorni che Nina =i Mar=ul lui Napoleon. Cocoratu, p`n[ a nu fi eclipsat de profesorul Duport, fiul celebrului baletist de la Opera cea mare din Paris, a apucat d-a format mai mul\i elevi demni de talentul s[u, tineri, feciori de boieri, care pe strade, ]n saloane ca =i la bal, nu au lipsit 218 Scrisori c[tre V. Alecsandri niciodat[ de a se \ine de a treia pozi\iune, nici de a face cele trei reverin\e prescrise de art[, chiar de ar fi fost ]n camera cea mai str`mt[, a sta cu corpul =i cu bra\ele ]ncovoiate gra\ios =i cu buzele pung[ \uguiate. Unul a purtat chiar p`n[ a murit titlul meritat de Ma]tre de gr`ce. C`t pentru l[utarii no=tri, ei nu aveau parte dec`t cam pe la spartul balului, c`nd boierii ]ncepeau a prinde la chef =i le venea poft[ de vreo hor[, ori de br`u, sau de c`ntec de lume ca: Ai, Ileano, la poian[ S[ culegem buruian[ sau: Ah! Nuri\o, cale bun[ Dar te rog nu m[ uita.

VII

C`nd era s[ ]nceap[ dan\ul, boierii cei tineri ]=i lep[dau giubelele =i papucii, r[m`neau numai ]n me=i =i alergau de luau fetele =i cucoanele la joc, la polonez[, la parol[, la vals =i la „ecossaise“. Nu ]ndr[znea fiecine s[ se adreseze la rudele de aproape ale lui vod[; fiecare avea pe juc[torul ei favorit. Fata lui Furtun[ juca numai cu beizadea Iorgu, fata Muruzoaiei numai cu Scarlat B[rc[nescu. D[n\uitoarele cele mai ]ntrepide erau Mari\a Ochioasa, fata lui Nae Golescu, N[st[sica lui Grigorie Filipescu, v[duva Catinca Sl[tineanu (Petaluda), Zinca Farfaroaica, nevasta lui Dinicu Golescu. Cucoanele cele tinere se purtau legate la cap cu turban de tulpan, z[branic sau marabu me=te=ugit adus cu coadele cu panglice =i urmuz ]mp[nate cu stele =i fulii de diamant, rochie de m[t[s[rie, mar\elin sau paplin[ f[r[ cute, m`neci cu bufanturi, ciupag scurt pe moda Imperiului. Fetele, cu capul gol, cu panglici =i cu flori, rochie garnisit[ pe poale cu fionguri de panglice =i de stof[. Cucoanele mai ]n v`rst[ mai p[strau 219 Ion Ghica

]nc[ fesul alb, legate cu testemel cu bibiluri, paftale de aur cu pietre scumpe =i cu =al pe spate. }ntre sculele celebre se cuno=tea scorpia sau dragonul Su\ulesii, fata lui Racovi\[ G`ndac de la Col\ea, ghearele de leu ale Catinchi Filipeschi (B[l=eni) =i =irele de m[rg[ritar cu diamanturi ale Br`ncovencei. }ntr-o odaie care da ]n sala de bal era ]ntins[ o mas[ mare c`t \inea odaia, plin[ cu tot felul de zaharicale =i cofeturi, castane fierte ]n zah[r, lis[ de chitr[, praline, acadele, cofeturi cu r[va=e fran\uze=ti =i caramele cu plesnitori, servite mosafirilor de vestitul becier Antonachi Borelli, ajutat de copiii lui mari =i mici =i de Momolo. Bufetul era toat[ seara asediat, mereu plin =i mereu gol ca butea Danaidelor, de la care cucoanele =i boierii, dup[ ce m`ncau cu prisos, apoi mai luau =i ]n basmale ca s[ duc[ copiilor acas[. P`n col\urile od[ii, c`teva mescioare la care se serveau boierilor ponciuri. }n sala cea mare servitorii cu tavele ofereau limonad[ =i orangead[, ]ncep`nd totdeauna de la mijlocul sofalei. C`nd ]ncepuser[ dan\atorii a se ]nfierb`nta, vod[ s-a sculat, a salutat ]n dreapta =i ]n st`nga =i a pornit spre u=a ie=irii, precedat de ba=-ciohodar, urmat de beizadelele cele mai mici, de Ioni\[ Voinescu, de c[m[ra=u cel mare =i de c`\iva edeclii.

VIII

Pe la unsprezece ceasuri ]mbulzeala era mare la scar[, to\i =i toate ]=i c[utau blanele, ]=i strigau feciorii =i tr[surile, ]naint`nd la scar[ fiecare cu masalagiul s[u dup[ rang. Stradele se luminau ]n toate direc\iunile =i, pe c`nd ]ncepuse coco=ii a c`nta de miezul nop\ii, ora=ul Bucure=ti reintra ]n t[cerea =i ]n ]ntunericul s[u de toate serile. Ion Ghica

220 Scrisori c[tre V. Alecsandri

UN BOIER CUM A DAT DUMNEZEU

I cumpe amice, SUna din afacerile de predilec\iune ale domnilor greci erau =i ]ncuscririle cu boieri p[m`nteni; urm[reau fetele =i fl[c[ii cu avere pentru neamurile dumnealor. Vod[ Caragea adusese cu d`nsul din |arigrad nu numai ciuma =i o droaie de greci fl[m`nzi, c[rora, alipindu-le titlul de „ba=“ ]n coad[, ]i poreclea cafegi-ba=a, portar-ba=a, sofragi- ba=a, ciubucci-ba=a etc., dar =i o familie numeroas[ cu chera1, bezdadele, domni\e2, cuconi\e3 =i duduce4. }ntre aceste din urm[ era =i o nepoat[ anume Sult[ni\a, pentru care vod[ pusese ochiul pe B[rbuceanu, fiul vornicului Bibescu din Craiova, de cur`nd ]ntors din Paris, de la ]nv[\[tur[, t`n[r pl[cut =i mo=tenitor prin adop\iune al numelui =i al ]nsemnatei averi a bogatului boier +tirbei; avere disputat[ dinaintea Divanului \[rii de familia Gr[di=tenilor =i a Dr[g[ne=tilor. T`n[rul, de=i la ]nceput se ar[ta docil, o dat[ ]ns[ ce s-a v[zut ]n posesiunea pecetei domne=ti pus[ pe anaforaua veli\ilor boieri, a ]nceput a i se p[rea nasul Sult[nichii prea coc`rjat, b[rbia cam \uguiat[ =i oasele de tot ascu\ite, =i s-a dus de s-a logodit aiurea; a=a c[ a trebuit s[ se caute un alt ginere pentru m`hnita nepo\ic[. Cum face, cum drege Caragea, cam prin Toba5 Tel[loaica, cam prin samsarul grec Burnaz +algiu, c[ dibuie=te la satul

1 Nevasta lui vod[ sau doamna (n.a.). 2 Titlu care se da numai fetelor de domn (n.a.). 3 Cuconi\e se zice numai surorilor domnului (n.a.). 4 Fete mari, rude ale domnului (n.a.). 5 Tobia ovreica (n.a.).

221 Ion Ghica

G`rlagele din malul Buzeului pe un t`n[r provincial, pe capul c[ruia n[prasnica boal[ gr[m[dise mai multe mo=teniri de la p[rin\i, unchi, m[tu=e =i veri; ]l atrage la curtea domneasc[ edecliu; =i cam de voie cam de nevoie provincialul Dumitrache devine b[rbatul duduchii Sult[nichii, boier cu barb[, ag[; =i numele i se lunge=te de un cot, schimb`ndu-se din sadea Dumitrache Buzoianu, ]n aga Dumitrache Chrisoscoleu Buzoianu.

II

Boier Buzoianu era om vesel, pl[cut, leal, generos =i iubea mai mult a tr[i ]n societatea amicilor s[i dec`t ]n atmosfera cur\ii grece=ti. Era bun rom`n ]n toat[ puterea cuv`ntului, =i de c`nd f[cuse parte dintr-o comisie de anchet[ ]mpreun[ cu Costache C`mpineanu ]i r[m[sese o adev[rat[ venera\iune pentru acel b[rbat; a=a c[ ]n afacerile publice, c`t a tr[it C`mpineanu, nu f[cea un pas f[r[ a-l consulta, =i chiar dup[ moartea acelui boier, ori de c`te ori era chemat s[ voteze ]n Ob=teasca Adunare asupra unui proiect care i se p[rea c[ era ]n detrimentul \[rii, lua bila cea neagr[ ]ntre degete =i o ar[ta zic`nd: „Uita\i, cinsti\i boieri, s[-i fie \[r`na u=oar[ lui Costache C`mpineanu, c[ el m-a ]nv[\at s[ votez a=a, or de c`te ori este a se aduce vreo v[t[mare drepturilor acestei \[ri“. }n sesiunea Ob=te=tii Adun[ri din anul 1844, c`nd cu vestita concesiune de mine a muscalului Trandafirof, Barbu Catargiu rostise ]n favorul proiectului un foarte frumos cuv`nt ]n patru puncturi dup[ toate regulele retorice=ti =i se cobora satisf[cut de la tribun[, a=tept`nd felicit[rile amicilor s[i, dar ]n loc de admiratori, ]nt`lne=te piept ]n piept pe deputatul Buzoianu, care-l ]nt`mpin[ zic`nd: „Dumneata Thiers sau Guizot?“ }ntrebarea la care Catargi r[spunde dep[rt`ndu-se, dar abia face c`\iva pa=i, c[ iar ]i iese boierul Buzoianu ]nainte; de ast[ dat[ mai \an\o=, ]l ]ntreab[ cleten`nd din cap:

222 Scrisori c[tre V. Alecsandri

„Sto ti gospodin Thiers ia Guizot?“ Catargiu se m[rgine=te a-i r[spunde: „Eu sunt cine sunt“, =i-i ]ntoarce spatele; dar nu trece mult =i iar se pomene=te cu Buzoianu ]n fa\[, mai amenin\[tor =i b[t`nd din picior: „Scagi brati ti Guizot ia Thiers?“ Acum oratorul, v[z`nd c[ gluma se ]ngroa=[ =i c[ r`setele erau ]n partea lui Buzoianu, s-a apropiat bini=or de u=[ =i a p[r[sit sala. Aceast[ scen[, jum[tate glum[, jum[tate cam g`lceav[, nu pu\in a contribuit =i d`nsa, ca =i satira M[ce=ul, la nenorocita soarte a proiectului Trandafir cu of ]n coad[.

III

La boier Buzoianu nu prea avea trecere ciraclicurile, =i de multe ori postulan\ii recomanda\i ]=i g[seau beleaua cu d`nsul. C`nd era vornic de ora=, ]l roag[ atotputernicul ministru Villara s[-i fac[ pe b[rbierul care ]l r[dea staroste de b[rbieri. „Las[ pe mine, cucoane Alecache, tocmai dumitale s[ nu-\i fac =i eu at`ta hat`r; trimite-mi-l c[ \i-l fac ]ndat[“, ]i r[spunde Buzoianu. A doua zi din zi de diminea\[ b[rbierul marelui ministru se prezint[, zic`ndu-i pe un ton m[re\: „Viu din partea cuconului Alecache pentru treaba de care \i-a vorbit“. D-abia zice, =i boierul Buzoianu, nici una, nici dou[, ]l ia de spate, =i-l d[ cu br`nci pe u=[ afar[, trat`ndu-l de be\iv. B[rbierul, uimit, raporteaz[ protectorului s[u despre primirea ce i se f[cuse. Villara sup[rat ceart[ pe Buzoianu cu vorbe aspre, iar el nu r[spunde alta dec`t: „Beat, boierule, beat mort; mi-am zis: dar dac[ odat[ se duce beat s[-l raz[ =i ]i alunec[ briciu din m`n[ =i-l taie la g`t, ce ne facem noi? Ce se face \ara asta?... te ]ntreb“.

223 Ion Ghica

O alt[ dat[, pe recomanda\ia banului Filipescu, destituise pe un slugier Chiriac, om al lui Costache Su\u, =i or`nduise ]n locul lui ]mplinitor de contribu\iuni pe un pitarul Matache. Cum afl[ Costache Su\u de destituirea protegiatului s[u, alearg[ la Buzoianu. „Ma cum si pote vere Dumitrache si dai afara pe Chiriaco, omo \instito si pricopsito =i si pui ]n locu a lui pe pungasi a\ela de Matacu de la Filipesco, un agramatos?“ La aceast[ imputare, Buzoianu nu r[spunde, ci bate ]n palme, strig[ pe Niculae feciorul =i-l trimite s[-i cheme pe secretar, c[ruia ]i dicteaz[ ordinul urm[tor: „}n locul lui pitaru Matache, numit alalt[ieri ]mplinitor de contribu\iuni, un punga= =i un agramatos, se or`nduie=te iar slugierul Chiriac, care este om cinstit =i pricopsit“. A=a c[ Su\u se duce mul\umit; dar nu trec trei zile =i iat[ c[ vine Iordache Filipescu turburat Dun[re. „Cum se poate, Dumitrache, s[ sco\i pe pitaru Matache, om de isprav[, om cu frica lui Dumnezeu =i s[-mi pui iar pe ho\omanu [la de Chiriac al lui Costache Su\u, de \ip[ fiul din maic[?“ Filipescu nu sf`r=ise bine vorba =i Buzoianu bate ]n palme, trimite pe Niculae s[-i cheme pe secretar =i ]l pune de scrie: „}n locul lui slugierul Chiriac, care e un ho\oman de \ip[ fiul din maic[, se or`nduie=te iar pitarul Matache, om de isprav[ =i cu frica lui Dumnezeu.“ Banul Filipescu pleac[ ]nc`ntat, dar cum afl[ Su\u iar devine paraponisit cu: „Ier mi-ai scos-o pe Chiriaco...“ Buzoianu cum ]l vede bate ]n palme s[-i vie secretarul =i-i dicteaz[ ordin s[ scoa\[ pe Matache, s[ puie pe Chiriac. De ast[ dat[, secretarul observ`ndu-i c[ iar o s[ vie Iordache Filipescu cu o falc[ ]n cer =i cu alta ]n p[m`nt s[ strige =i s[ ]njure, Buzoianu ]i r[spunde: „Nu face nimic, c`nd o veni Filipescu, iar scoatem pe Chiriac =i punem pe Matache“.

224 Scrisori c[tre V. Alecsandri

IV

Aga Buzoianu iubea petrecerile =i ziafeturile. Nu-i lipsea bal, nu-i lipsea nunt[, dar mai cu seam[ ]i pl[cea masa pe iarb[ verde cu miel fript, cu pelin =i l[utari. }ntr-o zi de 1 mai, pe c`nd se desf[ta la B[neasa cu c`\iva amici, iat[ c[ un boier cunoscut pentru admira\iunea ce avea pentru regele Louis Philippe, pe care ]l compara cu vod[ Bibescu, zic`nd c[ erau doi oameni care se completau unul prin altul, care urmeaz[ aceea=i politic[ =i erau am`ndoi la un g`nd, repet`nd la fiecare vorb[: „Vod[ Bibescu a f[cut =i de ast[ dat[ ca Louis Philippe“. Sau: „Louis Philippe a f[cut ]ntocmai ca vod[ Bibescu“. De altminteri, om stimabil, bl`nd, delicat =i de via\[ foarte cump[tat[. Blajinul boier, atras se vede de duioasele melodii ale l[utarilor, se apropie ]nceti=or de masa boiereasc[, salut`nd cu i=licul ]n am`ndou[ m`inile =i cu cuvintele: „Chef bun la boieri, v[ desf[ta\i, ai? Bine face\i, c[ ast[zi este =i ziua lui Louis Philippe“. Buzoianu, la aceste cuvinte, se scoal[, umple dou[ pahare cu =ampanie =i d[ unul boierului, zic`ndu-i: „Vive Louis Philippe!“ }n zadar sl[b[nogul boier se scuz[, c[ut`nd s[ evite de a bea, c[ci amfitrionul ]l ]ncol\e=te strig`ndu-i din ce ]n ce mai ]ndesat: „Vive Louis Philippe!“ P`n[ a trebuit s[ bea, sper`nd s[ scape cu at`tea. Dar d-abia a golit paharul, c[ boierul Buzoianu are ]n m`n[ alt pahar plin gata, zic`ndu-i: „Vive Louis Philippe!“ La refuz se sup[r[ =i bate din picior, ]ncrunt[ spr`ncenile, ]mping`ndu-i paharul la gur[ cu: „Vive Louis Philippe!“

225 Ion Ghica

Dup[ al doilea urmeaz[ al treilea pahar tot ]n s[n[tatea lui Louis Philippe, p`n[ ce ]ncet-]ncet, glasul bietului boier ]ncepe a se confunda cu al l[utarilor, leap[d[ giubeaua, ]=i sumete pulpanele anteriului, joac[ b[tuta, numai ]n me=i =i ceac=iri, =i bea =ampanie cu fesul. D-atunci bietul boier n-a mai pomenit numele de Louis Philippe c`te zile a avut.

V

Buzoianu avea cas[ mare ]n strada Mihai-Vod[, cas[ cu scos dasupra uli\ei, pe sub ferestrele c[reia trec[torii erau adesea sili\i s[ se abat[, mai ales c`nd se umfla D`mbovi\a. Una din petrecerile boierului era s[-=i bea cafeaua =i ciubucul dup[ mas[ ]n sacnasiu, st`nd de vorb[ cu c`te un amic. Dau aci pe apucate un mic fragment despre modul s[u de a saluta =i de a critica pe trec[tori. „Ce mai bun[tate de ho\oman [sta care trece! }n trei ani c`t a fost asupra cisniului, =i-a f[cut cas[ boiereasc[ =i =i-a cump[rat =i mo=ie; lua bani cu lopata de la brutari =i gr`nari, ca s[ suie pre\ul p`inii s[racilor.“ „Dar dumnealui care vine pe colo! C`nd era la arm[=ie, ]nchiria \igani domne=ti cu cetele, de lucrau ca salahori la binale, =i banii ]i b[ga el la buzunar. A=a a f[cut starea ast[ mare ce i-o vezi.“ „Cu plec[ciune, arhon slugier, ce mai faci? S[n[tos? Vezi [sta, om de isprav[: dou[zeci de ani mereu ]n visterie =i s[rac lipit; d-abia ]=i \ine cas[ d-azi p`n[ m`ine.“ „}n cas[ la dumnealui c`nd te duci, ceasornicile ]\i ]mpuie urechile; la fiecare ceas bat =i c`nt[ toate deodat[. Se =tia de la fiecare concipist =i pitar ce mijlocea c`te o sut[ de galbeni =i un ceasornic cu muzic[ pe dasupra.“ „{sta e feciorul c[minarului Dobrovici; c`nd era Nenciulescu vistier ]n vremea muscalilor, ]l pusese la transportul proviantului armatei. Se cerea de exemplu de la glavna comanda zece mii 226 Scrisori c[tre V. Alecsandri care, el poruncea ispravnicilor s[ ridice dou[zeci de mii, din care numai cinci mii erau pentru armat[, iar pe celelalte le ]mp[r\ea cu generalul =i le da drumul acas[, lu`nd de la fiecare c`te 10 =i 20 de lei. Dau bie\ii cre=tini bucuros, ca s[ scape, ba ]nc[ le zicea =i bogdaproste. Acum fii-s[u [sta nu se mai zice Dobrovici, ci Bunescu, are caret[ =i cai la grajd, cas[ cu mobila de la Paris =i cocoana ]n diamanturi =i m[rg[ritari. Comisia lui Kisselef a trecut pe r[posatul tat[-so ]n Ciornaia-cniga, dar ce-i pas[, tr[ie=te parc[ ar fi numele lui ]nscris ]n cartea de aur. Nu-i ajungi nici cu pr[jina de opt boi la nas.“ „Ce mai faci, nene Iordache, nu pofte=ti sus la noi s[ bei cafea, un ciubuc? Ce om cinstit =i harnic la slujb[!“ „Da cr[i=orul [sta! Ce mai pui de lele! Joac[ c[r\ile de zv`nt[ p[m`ntul; de c`te ori nu l-a prins cu c[r\ile m[sluite =i cu m`inile prin buzunarele paltoanelor; d-apoi tr`nteli ce a m`ncat! Am auzit c[ umbl[ s[-l puie ]n slujb[ subprefect sau poli\ai la vreun ora=.“ „{sta c`nd era grefier nu-\i scotea anaforaua p`n[ nu-i dai =i lui 10 sau 15 la sut[ din c`=tig; apoi, ce e drept, c[ \i-o f[cea pe plac; o \inea c`te cinci =i =ase luni, p`n[ ce judec[torii uitase ce hot[r`se =i isc[lea cu ochii ]nchi=i.“ „Uite la d`nsul; parc[ e sf`ntul Onufrie! Un ho\ =i jum[tate, c`nd s[rut[ icoana ]i r[m`ne lipit[ de gingii rubiaua de la g`tul Maicii Domnului. C`nd era zapciu, organizase o ceat[ de ungureni de-i aducea cai fura\i, =i avea geamba=i pe la t`rguri de-i vindea; pe cei fura\i din Moldova ]i ducea de-i vindea la t`rg la Dr[gaica =i pe cei fura\i de dincoace de Milcov ]i vindea la iarmaroc la F[lticeni. Acum are ciocoiul avere mare =i scoate coarne boiere=ti.“ „Dar dumnealui! +tii ce f[cea c`nd era logof[t? }nh[ma opt cai de po=tie la tr[sur[ cu podorojna de la cas[; ]=i punea b[baca la dreapta =-o pleca prin jude\e ]n inspec\ie. B[baca se tocmea, logof[tul executa; se ]ntorcea acas[ umflat ca un roi.“ „Cela care vine dup[ d`nsul, c`nd era b[ie\andru, se zicea grec, mai ]n urm[, intr`nd ]n slujba unui s`rb, mai din bac=i=uri, 227 Ion Ghica mai din cam[t[, mai din una alta, a prins cheag, s-a f[cut capitalist; apoi atunci s[-i fi zis cineva c[ era s`rb, c[ da cu paru. Acum de la o vreme ]ncoace a ie=it c[ este rom`n =i rom`n neao=, ]nc[ din cei din Macedonia; ce o mai fi m`ine, Dumnezeu =tie.“ „{sta om me=ter: fur[ ou[ de sub co\ofan[, f[r[ a o face s[ c`r`ie. C`nd era judec[tor, se ]nvoia cu am`ndoi ]mpricina\ii =i lua =i de la unul =i de la altul. C[tre unul se obliga s[ c`=tige judecata, c[tre cellalt s[-=i dea glasul ]n favorul lui, a=a c[ hot[r`rea ie=ea cu patru isc[lituri ]n favorul celui dint`i =i cu p[rere deosebit[ a sa ]n favorul celui de-al doilea; ]nc`t ]=i \inea cinstit tocmeala =i c[tre unul =i c[tre altul. Banii se depunea totdeauna ]naintea judec[\ii ]ntr-o a treia m`n[.“ Aceast[ conversa\iune \inea mai p`n[ ]nnopta =i de multe ori atr[gea sub fereastra sacnasiului auditori, ]nc`t unii puteau chiar s[ asiste la descrierile care ]i priveau personal. Ion Ghica

228 Scrisori c[tre V. Alecsandri

MORAVURI DE ALTADAT{

arele ban Tudorache V[c[rescu, mai deob=te Mcunoscut sub numele de boier Furtun[, prezident al ]naltului Divan Domnesc din zilele lui vod[ Bibescu, era om iute la fire =i sup[r[cios; se aprindea lesne =i se nec[ja, =i atunci se ]nfuria, oc[ra =i ]njura; temperament care ]i meritase porecla de Furtun[. Dar apoi era om cu frica lui Dumnezeu, nu-i lipsea nici duminec[, nici s[rb[toare s[ nu mearg[ s[ asculte sf`nta liturghie; se ]nchina diminea\a =i seara dinaintea icoanelor c`te un ceas, f[c`nd la metanii; postea vinerea =i miercurea, iar ]n ajunul Bobotezii, la Vinerea Mare, la T[ierea capului sf`ntului Ioan, la ziua Crucii, nu punea nici untdelemn ]n gur[, =i nu strica nici unul din cele patru posturi de peste an. Con=tiincios =i cinstit ]n daraverile sale, era un judec[tor integru; =i la curtea ce prezida el, generalul N[sturel Herescu =i +tefan Golescu c`=tigaser[ reputa\iunea meritat[ de judec[tori incoruptibili. La el nu ]nc[peau hat`ruri =i la cuhnia lui nu se primeau plocoane. C`t despre cuno=tin\a dreptului, boier Furtun[ era cam sl[bu\, ba ]nc[ slab de tot; sacul s[u =tiin\ific sta ]n cuno=tin\a a c`torva principii din Basilicalele lui Armenopolu =i din pravila lui Caragea, ]nv[\ate ]n lunga sa practic[ de judec[tor. La =edin\ele Divanului ]nalt, publicul asistent era totdauna numeros, nu numai pentru c[ acolo se hot[ra ]n mod definitiv pricini care se str[g[nea de c`te 30 =i 40 de ani, ]ncepute de pe la Ipsilanti =i de pe la Hangerliu, dar mai mult ca s[ asiste la petrecerea ce da banul prezident, cert`ndu-se cu ]mpricina\ii, oc[r`nd =i ]njur`nd pe avoca\i ]n cursul pledoariilor, apostrof`ndu-i cu: 229 Ion Ghica

„Ghide, ghide, =iretule...“ „Ce umbli s[ vinzi castrave\i la gr[dinar...“ „G`nde=ti s[ m[ faci pe mine s[ crez c[ ai dreptate, parc[ nu te =tiu eu ce poam[ e=ti...“ „Astea care mi le spui s`nt mofturi de mofluz...“ Apoi c`nd ]l ]neca necazul sau nu g[sea expresiuni destul de energice, ]=i lua fesul din cap =i azv`rlea cu d`nsul ]n obrazul ]mpricinatului. Era mai ales un avocat, unu Manu Bondi, frate sau v[r cu arma= Manu, pe care nu-l putea suferi; =i, c`nd ]l auzea pled`nd, se ]nfuria =i ]l ]ntrerupea, aduc`ndu-i aminte c`te un epizod, dou[ din via\a lui legendar[ de aventurier, precum istoria clopotului c[zut din Turnul Col\ei, la cutremurul cel mare de la Vinerea Mare a anului 1802, pe care Bondi ]l v`nduse starostei de c[ld[rari, f[c`ndu-l s[ creaz[ c[ ]i fusese d[ruit de generalul Prozorovski; sau istoria c`nd v`nduse lui banu Istrate pe bietu slugeru Matac, ]ncredin\`ndu-l c[ era \igan rob al lui. C`nd Curtea a fost chemat[ s[ judece procesul conspira\iei bulg[re=ti =i i s-au adus ]nainte De=u =i +u\u, boieru Furtun[ a r[spuns procurorului cu: „Ce-mi umbli cu =o=ele =i cu momele. Dac[ vrei s[-\i judec pricina, adu-mi aici pe ]mp[ratu Niculae, pe Nesselrode =i pe Da=koff, =i atunci bucuros.“ Boieru Furtun[ era bogat, putred de bogat, dar zg`rcit, foarte zg`rcit, =i banii s[i ]i specula cu dob`nd[. Iat[ ]mprejurarea ce m-a f[cut =i pe mine s[-i fac cuno=tin\a: Tat[-meu ]i datora de mult o mie de galbeni chesaro-cr[ie=ti de Austria, drep\i la cump[n[, cu zim\i =i neg[uri\i, cu dob`nda de cinci =i jum[tate la pung[ pe lun[ (13,2% pe an). Dup[ ]ncetarea din via\[ a tat[lui meu, chibzuind cu mum[- mea c[ era mai folositor pentru familie de a vinde o mo=ie =i a desface datoriile, dec`t a pl[ti dob`nzi mari, ]ndat[ ce am realizat valoarea v`nz[rii, m-am dus la boier Furtun[, unde jup`neasa Neac=a, f[r[ a m[ ]ntreba nici cine eram, nici ce vream, m-a ]ntrodus ]ntr-o od[i\[ ]n care nu era alt[ mobil[ 230 Scrisori c[tre V. Alecsandri dec`t un p[tucean de lemn alb, cu o plapum[ de cit; acolo marele ban, ]nf[=urat ]ntr-o c[ma=[ de borangic, cu cauc de noapte ]n cap, sta a=ezat pe vine, r[scolind la h`rtii. Rezemat de u=[ ca =i mine, mai era =i un alt musafir. Dup[ un sfert de or[ de a=teptare, boierul =i-a aruncat ochii asupra mea, ]ntreb`ndu-m[ r[stit ce voiam; ]ntrebare la care i-am r[spuns c[ r[posatul logof[t Dimitrache Ghica fiindu-i dator bani, veneam s[ aflu la c`t se suie ast[zi acea datorie. La aceste cuvinte, boierul s-a ridicat ]n picioare, ]ntreb`ndu-m[ =i mai r[stit: – Dar ce? O s[-mi pl[teasc[? – Da, boierule, ]ndat[ ce vom regula contul ]mpreun[. Atunci fa\a i s-a luminat =i, ]ntorc`ndu-se c[tre celalalt a=tept[tor, i-a zis: – D-ta vino alt[ dat[, vezi c[ acum am treab[. Se pleac[ =i trage de sub pat un sipet ferecat cu bande de fier b[tute ]n cuie de alam[, ]l deschide =i-mi arat[ o h`rtie f[r[ a o l[sa din m`n[, zic`ndu-mi: – Uite, cite=te, [sta e ]nscrisu lui v[ru Tache. Constat[m ]mpreun[ c[ datoria data din anul 1825, sept. ]n 15 =i c[ dob`nzile erau r[fuite numai p`n[ la 15 sept. 1840, =i fiindc[ eram atunci ]n fevruarie 20, anul 1845, i se datora dob`nda de 13,2% pe cinci ani, cinci luni =i cinci zile. Eu am luat creionu =i calcul`nd g[sesc c[ dob`nzile la care avea drept se suia la 717 galbeni, la care ad[og`ndu-se capitalul de una mie galbeni, suma total[ de pl[tit era de 1717 galbeni. Ar[t`ndu-i eu socoteala, ]mi zice: – Apoi st[i c[ nu se poate s[ fie a=a, c[ prea te-ai pripit. S[ fac =i eu socoteala mea. +i dup[ o or[ de munc[, mi=c`nd din buze, num[r`nd pe degete, scriind =i tot =terg`nd, ]mi zice cu mirare: – Tocmai a=a face, o mie =apte sute =i =aptesprezece! C`nd ]mi luam p[l[ria s[ plec, m[ opre=te r[stit: – Ei, dar banii cine mi-i d[? – Eu, boierule. 231 Ion Ghica

– Dar c`nd? – M`ine, la orice or[ vei porunci dumneata. – Unde? – Aici. – Dar vezi s[ nu m[ \ii cu vorba. Spune-mi de la care zaraf e=ti, ca s[ =tiu unde s[ trimit s[ te g[seasc[. – Nu sunt la zaraf. – Apoi dac[ nu e=ti zaraf, cum de =tii s[ socote=ti a=a de iute? Atunci ce e=ti? – Sunt fiul r[posatului Dumitrache Ghica. – A=a! vezi, nu =tiam c[ v[ru Tache s[ aib[ b[iat mare; cum de nu te-am v[zut p[n-acuma? A doua zi foarte de diminea\[ eram cu dou[ pungi cu galbeni ]n strada Sf`ntul Spiridon, ]n odaia de mosafiri, unde boieru m-a primit voios; era ]mbr[cat cu o giubea portocalie, peste o libadea lung[ de pambriu verde, av`nd pe cap i=licu. Dup[ ce i-am pus banii pe mas[, a scos un oftat mare. „Acum mai ]nt`i s[-i num[r[m.“ +i a ]nceput a-i grupa ]n p`lcuri de c`te zece, =i, dup[ ce s-a ]ncredin\at de exactitatea num[rului, a luat cutia cu cumpene =i, c`nt[rindu-i unul c`te unul din ochi =i din degete, ]ntov[r[=ea opera\ia cu reflec\iuni ca aceste: „Tot pasiri, tot pasiri... rar pe ici pe colea c`te un blank... Uite [sta galben bun, mai greu =i dec`t blanku; a=a c`nd ar fi to\i...“ „Ovreiul dracului, bat[-l Maica Domnului, uite colo c`t[ bucat[ de aur a t[iat din bietu galbenu [sta; ar trebui st[p`nirea s[ sp`nzure pe astfel de calpuzani...“ „C`nd am ]mprumutat pe v[ru Tache, l-am ]mprumutat ca pe un frate, cu dob`nda de cinci =i jum[tate la pung[ pe lun[, pe c`nd banii se da p-atunci cu =apte, ba =i cu =apte =i jum[tate la pung[ (17 =i 18% pe an). Ia te uit[ colea frumuse\e de galben, c`nd ]l vezi, crezi c-o s[ treac[ =i de blank =i c`nd colo, nici cu pasiru nu merge; afurisitu de jidov, ]i ia auru cu ap[ tare. P[cat c[ legea la noi nu permite dob`nd[ la dob`nd[, =i vezi acu pierd peste cincizeci de galbeni, dob`nzile de la cei 717 galbeni.“ 232 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Opera\ia aceasta a durat =ase ceasuri; puind deoparte to\i galbenii mai u=ori dec`t pasiri, care num[r`ndu-se s-au ales la 216 buc[\i, ]n locul c[rora i-am adus al\i bani pe plac, d`ndu-mi ]nscrisul tat[lui meu achitat. C`nd eram s[ ies din odaie, m-a oprit ]n u=[ =i m-a ]ntrebat ]n ce slujb[ eram. La r[spunsul meu c[ nu eram ]mpiegat, a r[mas ]n mirare. Cum, un fecior de boier s[ nu fie ]n slujb[? Se vede c[ fusese mul\umit de modul cum expeduisem acea daraver[, c[ci, la o adunare, vod[ Bibescu, z[rindu-m[ ]ntr-un grup de tineri, a venit drept la mine zic`ndu-mi: „Qu-avez vous fait à mon oncle Théodore, il ne me parle plus qu-en faisant votre éloge? C’est dommage que vous soyes si mal noté au Consulat de Russie!“ Cocoana boierului Furtun[, fata banului Constantin Ghica, era cunoscut[ sub numele de Mari\a Furtunoaia =i fii-sa, baroneasa de Uxküll, sub acel de fata Furtunoaiei; mai avea =i un b[iat, pe care ]l trimisese pentru ]nv[\[tur[ la Paris, =i care petrecuse mai mul\i ani ]n institutul de la St. Pelagia. Boieru Furtun[, tot gr[m[dind dob`nzi peste dob`nzi =i tr[ind cu cea mai mare economie, adunase o avere mare. Se zice c[ la moartea sa, ]n pimni\[ la d`nsu, unde nimeni nu ]ndr[znea s[ intre nici noaptea, nici ziua de frica stafiei, s-ar fi g[sit butoaie pline tot cu galbeni chesaro-cr[ie=ti de Austria, drep\i la cump[n[, fereca\i cu zim\i =i neg[uri\i. Ion Ghica

233 Ion Ghica

FRAGMENT DINTR-O SCRISOARE INEDIT{ C{TRE ALECSANDRI

eara de 1 mai 1855, ofi\erii corvetei franceze „Le SChaptal“ o petrecuse la mine =i la miezul nop\ii le f[ceam =i eu polite\ea de a-i ]ntov[r[=i la plecare p`n[ la barca care-i a=tepta la malul m[rii. Era o noapte ca ziua; portul Vathi reflecta ca o oglind[ bolta cereasc[ cu luna plin[ =i cu toate stelele mici =i mari. Nu se auzea nici un zgomot altul, dec`t \ip[tul =acalilor =i v`j`itul aburului gata a pune helicea ]n mi=care; ]ncruci=[torul pornea ]n goana pira\ilor greci care b`ntuiau acele m[ri, urm[reau =i jefuiau transporturile de muni\iuni de r[zboi ale armatelor franceze =i engleze din Crimeea. Ne desp[r\eam, ur`ndu-ne la revedere, c`nd b[tr`nul comandant Pouthier, un sc[pat ca prin minune din ]ngrozitorul naufragiu al „Meduzei“, puind piciorul ]n iol[ se ]ntoarce c[tre mine, zic`ndu-mi: „Adic[, domnia-ta, de ce n-ai veni cu noi? }n cinci-=ase zile am colinda Cicladele, am vizita cricurile Ioniei, doar de-am dibui o band[ de pira\i, =i te-am aduce ]n ]mp[r[\ia ta s[n[tos“. A vizita ]n bun[ companie ruinele ora=elor vechii civiliza\iuni era o propunere plin[ de tenta\iune =i ]ntr-un minut eram =i eu pe bordul batelului. }n rev[rsatul zorilor ridicam ancora, ]ntorceam babord =i intram ]n str`mtoarea care desparte insula Samos de coastele Asiei Mici. }ndat[ ce intri ]ntr-acest canal, \i se deschide dinaintea ochilor o vedere ]nc`nt[toare. Printre dou[ dealuri, care se ridic[ ]n amfiteatru, iese =erpuind o ap[ pe malurile c[reia albesc o mul\ime de pietre sf[r`mate; de departe ai zice un cimitir p[r[sit, sau o turm[ de oi ]n p[=une; mai la dreapta se ridic[ ca dou[ piramide v`rfurile 234 Scrisori c[tre V. Alecsandri muntelui Samsundag, vechiul Micale, centrul celei mai str[lucite civiliza\iuni a lumii vechi, lume peste care a trecut pustiirea barbarilor, arz`nd =i d[r[m`nd. Ast[zi soarele ridic`ndu-se peste acel plai nu mai lumineaz[ flota biruitoare a grecilor, nici capetele de oper[ ale lui Praxitele =i ale lui Scopas; ]n v[ile lui nu mai r[sun[ cuvintele sublime ale lui Bias =i ale lui Tales. Singura r[m[=i\[ a acelor m[rimi este un zid de piatr[ ]n ocolul c[ruia un p[stor ]=i adun[ seara caprele de frica panterelor. Acea urm[ de zid[rie a fost odinioar[ vestitul Panionium, templu de unde emanau pove\ele la care se supunea lumea civilizat[, atunci c`nd ]ntre reprezentan\ii poporului care se adunau acolo domnea iubirea, virtutea =i unirea. Ast[zi acea ruin[ m[rturise=te trec[torilor de nenorocirile ce n[v[lesc asupra popoarelor, c`nd domne=te corup\ia =i dezbinarea. Pe albastrul transparent al cerului, muntele pare c[ se suie mai sus, cu c`t te apropii de poalele lui, schimb`nd tabloul la fiece clipire din ochi. Vederea lui are pentru c[l[tor ceva solemn =i fioros, este prevestitor de m`ntuire sau pieire. Navigatorii, la cincizeci de mile dep[rtare, se ]ndrepteaz[ ziua =i noaptea dup[ cum li se arat[ pozi\iunea v`rfurilor ]ntre d`nsele; venind de la miaz[zi =i puind c`rma drept spre v`rfurile ]mpreunate intri ]n canal; venind de la apus =i alerg`nd ]ntre acele v`rfuri, intri la liman sigur. Astfel c[ acest munte cu dou[ capete este un far de speran\[ b[tu\ilor de tempeste de la Chio =i p`n[ la Cos. Nu este o familie ]n Arhipel care s[ nu-i datoreze via\a unui membru, precum nu este una care s[ nu pl`ng[ un frate sau un fiu ]nghi\it de valurile ridicate, de rafalele ce arunc[ pe miile sale de guri asupra cor[biilor ce se apropie de d`nsul. Marinarul experimentat nu trece pe dinaintea lui dec`t cu m`inile pe fr`nghii, gata a cobor] ]ntr-o clip[ toate p`nzele. C`\i nenoroci\i nu devin prada tigrilor =i a pira\ilor ascun=i ]n nenum[ratele lor v[g[uni =i ]ncre\ituri. 235 Ion Ghica

La poalele lui se afl[ golful Spilia, unde am ancorat ca s[ vizit[m anticul Milet =i locul unde a pierit cea de pe urm[ armat[ a lui Xerxes, chiar ]n ziua c`nd pe un alt \[rm se dedea b[t[lia de la Plateea, zi mare =i frumoas[ pentru libertate; tot aci viteazul Sahturi a ]nfipt brulotul s[u ]n flota lui Kara-Ali =i a pus cea dint[i piatr[ a independen\ei Greciei. R`ul galben care se arat[ printre papura verde, ie=ind ca un =arpe din poeticii mun\i ai Lidiei, las[ pe malul st`ng ruinele unui ora= gigantic, pe poarta c[ruia se citesc ]nc[ =i ast[zi ]n piatr[ cuvin\ele EFESI WN KAUSTROS, iar la dreapta o p[dure de ciparo=i unde locuia zei\a v`n[toriei Artemis Ortigia, ]mprejurul c[reia se ]ntinde o c`mpie acoperit[ de marmure sparte, capiteluri sf[r[mate, buc[\i de statui mutilate, piedestale, basoreliefuri =i inscrip\iuni; pare o c`mpie acoperit[ de oasele ]n[lbite ale luptei Uria=ilor, cadavrul unui ora=. Pe zidurile unui turn al cavalerilor de Rodos, se v[d buc[\i de marmur[ pe care a trecut dalta lui Fidias =i penelul lui Apelles; pe o poart[ a acelui turn se deosebe=te pe un basorelief o obad[ de roat[, o ureche de cal =i un picior de om; negre=it Hector, t`r`t de calul lui Ahile; un alt basorelief reprezint[ luna ]ntre un =arpe =i un arc, Hecate triformis, Proserpina ]n iad, lun[ pe cer =i Dian[ pe p[m`nt! Aceste ruine au fost marture ale tuturor evenimentelor care au pref[cut fa\a lumii celei vechi; pe acolo a trecut, unul dup[ altul, mezii =i Ciru ca cotropitori; Lisandru =i Agesilas ca m`ntuitori, Scipion =i Anibal discut`nd prietene=te meritele lor de c[pitani, ]n urm[ Pavel =i Ioan propag`nd legea lui Christos, =i dup[ d`n=ii schi\ii, Mahomet =i Timur Lang, arz`nd =i pustiind. Dup[ un v`rf de movil[ se v[d pe muche ca un crater coloane, cornice, arhitrave, c[zute gr[mad[ unele peste altele; acelea au fost odinioar[ vestitul Odeon. Iar ]n vale a fost teatrul efesiilor =i Stadiul. Pe un alt deal, temni\a lui Pavel, chiar ]n locul unde a fost templul Dianei, unde ne-am scobor`t pe o scar[ r[zemat[ de zid ]n miile de cotituri ale subteranului, strecur`ndu-ne printre bolte, c`nd ]n picioare, c`nd d-a bu=ele, 236 Scrisori c[tre V. Alecsandri

=i lupt`nd cu lilieci care zburau speria\i de lumina tor\ii, ie=ind ca dintr-un roi de prin cr[p[turile st`ncilor. Acest templu al Dianei, una din minunile arhitecturii elene, a fost zidit la ]nceput de str[bunele noastre amazoane, dar s-a pref[cut mai ]n urm[ de cet[\enii Efesului, drept recuno=tin\[ pentru protec\ia ce aveau de la zei\[ =i a devenit monumentul descris de Pliniu, a=ezat pe 127 de coloane de c`te 70 de picioare de ]n[l\ime, cum era c`nd vestitul Erostrate, profit`nd de absen\a zei\ei, care se dusese s[ mo=easc[ pe Olimpiada, i-a dat foc. Alexandru, drept recuno=tin\[ de ajutorul ce dob`ndise de la Diana la na=terea sa, a venit s-o restaureze mai frumos =i mai str[lucit dec`t fusese ]nainte de a arde; dar locuitorii ora=ului, crez`nd c[ cu eroii este mai bine ca libertatea s[ nu aib[ nici ]n clin, nici ]n m`nec[, au refuzat, r[spunz`nd c[ nu se cuvine ca un zeu t`n[r s[ ridice templuri zei\ei fecioare. Nici o r[m[=i\[ de via\[ nu p[trunde de ]ntristare ca ruinele unui vechi ora=; pare c[ vezi scul`ndu-se din catacombe umbrele =i faptele eroilor, ale arti=tilor =i filozofilor care au ilustrat treizeci de secole de m[rire. Deasupra vechiului ora=, sus pe-o movil[, se ridic[ geamia Aghia-Suluc, altera\iunea numelui Aghios Teologos, fost[ odinioar[ biseric[ cre=tin[, zidit[ de credincio=i ]n memoria aceluia care scria despre Efes ca de una din cele =apte lumini ale cre=tin[t[\ii care, precum a prezis-o Apocalipsul, s-a stins, =i ]ntunericul este ad`nc. A patra zi, ancorasem la Monodrendo, ]n fa\a ruinelor de la Geronta, templu m[re\ ridicat de branchi\i ]n onoarea Dioscurilor Castor =i Pollux. Am vizitat calea sacr[ care duce acolo; statuele colosale ale branchi\ilor ast[zi se afl[ transportate ]n Muzeul britanic. Seara, cum am intrat ]n golful Cos, am z[rit ancorate dou[ bastimente purt`nd flamura englez[. Eram dinaintea ora=ului Budrum, anticul Halicarnas; acolo am g[sit pe un vechi amic, pe sir Charles Newton, consul britanic de la Mitilena, ]ns[rcinat de Muzeul britanic s[ 237 Ion Ghica descopere =i s[ fac[ excava\ii la locul unde a fost morm`ntul lui Mausole. Sir Charles avea cu d`nsul o popula\ie de pionieri, fotografi, arhitec\i, sculptori =i mecanici. Ideea c[ ora=ul turcesc Budrum era zidit peste acel monument se ]ntemeia pe o descoperire f[cut[ cu c`\iva ani mai ]nainte de un c[l[tor care, z[rind ]ntr-un turn un fragment de basorelief, l-a cerut de la mudir =i acesta i l-a dat, cu condi\iunea de a ]nlocui acea marmor[ cu o alt[ piatr[, ca s[ nu se sminteasc[ t[ria turnului. Acel basorelief a fost d[ruit Muzeului britanic, unde, cercet`ndu-se, s-a dovedit c[ era opera lui Scopas. Trimi\`ndu-se mai ]n urm[ Newton spre a face excava\iuni serioase ]n localit[\ile vecine de Turnul Cavalerilor, iat[ cum proceda ]nv[\atul Newton: El cump[ra una dup[ alta casele, le d[r[ma =i s[pa, sco\`nd toate marmurele care se g[seau ]ntr-acel loc; dup[ aceea astupa cu p[m`nt gropile f[cute, le nivela =i le vindea la acela=i proprietar, sau la al\ii, p`n[ a descoperit toate buc[\ile =i buc[\elile care f[cuser[ parte dintr-acel monument. Newton a petrecut la Budrum mai mult de trei ani =i, dup[ ce a transportat la Londra toate buc[\ile de sculptur[ =i de arhitectur[, a lucrat ]n Muzeul britanic vreo 15 ani, le-a coordonat buc[\ic[ cu buc[\ic[ =i ast[zi s-a zidit ]n Muzeul britanic o arip[ ]ntr-adins, unde s-a a=[zat sala paralel[ cu aceea ]n care se p[streaz[ marmurele Partenonului. Dar aceasta nu satisface ]nc[ amorul propriu al eruditului arheolog; el ar dori un scuar ]n ora=ul Londrei, unde ar lua asupr[-=i s[ ridice acel monument antic, complet`nd toate buc[\ile care lipsesc. Ceea ce ar trebui s[ facem noi cu r[m[=i\ele Turnului-Castel de la Adamclisi. Dup[ trei zile de petrecere ]n societatea ]nv[\atului arheolog, am pornit \iind coasta insulei Stankeni (Cos), l[s`nd Rodos =i trec`nd ]ntre Furni =i patria lui Icar; a opta zi ancoram ]n punctul de unde pornisem ]n noaptea 1 mai. Ion Ghica

238 Scrisori c[tre V. Alecsandri

GLOSAR

A ba=-ciohodar, s.m. – ]nt`iul c[m[ra= al palatului domnesc. alilodidactic[, =coal[ – =coal[ becer, s.m. – boier de rang care preconiza ca elevii s[ se ]nve\e unii pe al\ii sub conducerea inferior, ]ns[rcinat cu supra- profesorului. vegherea buc[t[riei domne=ti; ag[, s.m. – =eful poli\iei (]n buc[tar domnesc. prima jum[tate a veacului trecut); begler-bei, begler-beg, s.m. – c[petenie militar[, ofi\er turc. guvernator al unei provincii arma=, s.m. – om ]narmat, turce=ti, av`nd rang de pa=[. r[spunz[tor de paza averii dom- beilic, s.n. – cl[dire ]n care ne=ti =i a ordinii. locuiau trimi=ii Por\ii ]n |[rile arn[ut, s.m. – soldat mercenar, Rom`ne. recrutat de domnii fanario\i; beizadea, s.m. – fiu de domn, servitor ]narmat pe l`ng[ o curte principe. boiereasc[. berber-ba=a, s.m. – =eful b[r- arvat, s.m. – croat. bierilor. be=liu, s.m. – soldat de cavalerie B ]n armata otoman[. ban, s.m. – guvernator al Olte- bogasier, s.m. – negustor de niei, numit de domn dintre boierii m[run\i=uri de manufactur[, cei mai de frunte; banul ce mare: ]ndeosebi de bogasiu (\es[tur[ cel mai ]nalt rang boieresc. pentru c[ptu=itul hainelor). ba= – particul[ cu sensul de Bogdan-beg, s.m. – nume dat „cap“ sau „=ef“, „cel mai ]nalt“, de turci domnului Moldovei (]n „mai marele“, intrat[ ]n limb[ prin trecut cunoscut[ =i sub numele de cuvinte turce=ti care denumesc Bogdania). func\ii sau ranguri. buluc-ba=a, s.m. – comandantul ba=-be=li-ag[, s.m. – c[pitan unui buluc (ceat[ de oameni de be=lii. ]narma\i, ]n jur de o sut[). 239 Ion Ghica

C chehaia-beg, s.m. – mare=al al marelui vizir. cabani\[, s.f. – manta scump[, ciohodar, s.m. – slujba= al purtat[ de domn =i boieri la Cur\ii care ]ngrijea de ]nc[l\[- solemnit[\i. mintea domnului. cafegi-ba=a, s.m. – =eful cafe- cisl[, s.f. – cot[-parte ce revenea giilor domne=ti. fiec[rui membru al ob=tiei din caimacam, s.m. – loc\iitor al impozit, repartizat[ dup[ avere. domnului; guvernator. c`rcserdar, s.m. – comandantul calemcheriu, s.n. – postav fin, unei potere. cu desenuri. c`rjaliu, s.m. – ho\, t`lhar. calemgiu, s.m. – func\ionar de clauster, s.n. – pension condus cancelarie; copist, pisar. de c[lug[ri\e. capan,s.n. – magazie de apro- clucer, s.m. – boier de rang vizionare. av`nd atribu\ii mai ales ]n leg[tur[ cavaf, s.m. – cizmar; negu\[tor cu aprovizionarea Cur\ii domne=ti. de ]nc[l\[minte. clucer de arie – mic boier care cavas, s.m. – agent de poli\ie, se ]ngrijea de gr`nele pentru jandarm. Curtea domneasc[. c[m[ra=, s.m. – slujba= la conto=, s.n. – manta luxoas[, od[ile domnitorului, ]n special la purtat[ de boieri. camera de dormit. cuc[, s.f. – c[ciul[ ]nalt[ ]mpo- c[minar, s.m. – boier care avea dobit[ cu pene de stru\, purtat[ ]n grij[ str`ngerea d[rilor pentru de domni la ceremonii. b[uturile spirtoase. cupar, s.m. – boierna= ajutor al c[\ie, c[\uie, s.f. – vas ]n care paharnicului. se ard mirodenii. curama, s.f. – colect[. ceac=iri, s.m.pl. – pantaloni curs[, s.f. – past[ aromatic[ turce=ti largi, mai ales de culoare importat[ din Orient, ]ntrebuin\at[ ro=ie; =alvari. ca mirodenie. cealma, s.f. – turban. ceau=, s.m. – aprod, curier; D v[taf. cepchen, s.n. – hain[ boiereasc[ derebeghi, derbei, s.m. – mic scump[, cu m`necile despicate, principe turc, cu puteri despotice. purtat[ pe umeri. divictar, s.m. – slujba= domnesc cervi=, s.n. – seu; carne conser- care se ]ngrijea de cele necesare vat[ ]n seu topit. scrisului. 240 Scrisori c[tre V. Alecsandri

dragoman, s.m. – t[lmaci gugiuman, s.n. – c[ciul[ luxoas[, oficial. ]mbl[nit[, purtat[ de domni =i de boieri. E edecliu, idecliu, iedecliu, s.m. H – slujitor domnesc. hatman, s.m. – unul dintre elciu, s.m. – reprezentant al boierii de divan, ]ns[rcinat cu unei puteri europene pe l`ng[ comanda ]ntregii o=tiri ]n Moldova; Poarta otoman[. ]n Muntenia, c[petenia zapciilor enorie, s.f. – cartierul ai c[rui de divan. locuitori sunt supu=i, ]n cele h`rt[u, s.n. – hartan. spirituale, conducerii unui preot. huzmet, s.n. – venit al \[rii de epingea, ipingea, s.f. – manta pe urma diverselor d[ri sau din b[rb[teasc[. arenda unor bunuri ale statului exac\iune, s.f. – stoarcerea unor d[ri ilegale. scoase la mezat.

F I falang[, s.f. – b[taie aplicat[ la Iflak-beg, s.m. – nume dat de t[lpi. turci domnitorului Munteniei f[rtale, s.n.pl. – sferturile, (denumit[, ]n trecut, de turci Iflak p[r\ile unui blazon. sau Kara-Iflak). fermenea, s.f. – hain[ scurt[ iminei, s.m. – pantofi de maro- cusut[ cu fir. chin, negri, ro=ii sau galbeni. fustanel[, s.f. – fust[ scurt[, internun\iu, s.m. – reprezen- larg[ =i crea\[, f[c`nd parte din tant al papei pe l`ng[ un guvern. costumul na\ional al grecilor =i isnaf, s.n. – breasl[. albanezilor, purtat[ =i de arn[u\i. ispravnic, s.m. – =ef al admini- stra\iei dintr-un jude\. G ispr[vnicel, s.m. – v[t[=el; mai- gabrovean, s.m. – me=ter sau marele peste arga\ii unei mo=ii. negustor de cu\ite. i=lic, s.n. – c[ciul[ ]mbl[nit[, gevrea, s.f. – batist[ frumos purtat[ ]n trecut (rotund[ sau ]n ]mpodobit[, cu fir =i flutura=i. patru col\uri). girit, gerid, s.n. – un fel de suli\[ i=licar, s.m. – cel care confec\iona cu care turcii tr[geau la \int[. sau vindea i=lice.

241 Ion Ghica

L N ladin, s.m. – 1. dreg[torul cel nefer, s.m. – soldat ]n armata mai ]nalt ]n rang dup[ marele turc[. ban; 2. scriitor de documente; 3. mai-marele peste ispr[vniceii O sau feciorii de cas[ la mo=ie. otcup, s.n. – venit realizat din logof[t al credin\ei – ministrul arendarea unui bun al statului. Cultelor. otcupciu, s.m. – arenda= al lipscan, s.m. – negustor de articole de manufactur[, aduse unui venit al statului. ]ndeosebi din Lipsca (ast[zi Leipzig). lude, liude, s.m. invar. – 1. P contribuabil; 2. bir pe ob=te. pa=al`c, s.n. – provincie sau \ar[ subjugat[ de turci ]n care M domnea un pa=[. mahmudea, s.f. – moned[ pazarnic, s.m. – poli\aiul pie\ei. turceasc[ de aur care a circulat =i pitac, s.n. – hot[r`re domneasc[ ]n |[rile Rom`ne. prin care se acordau ranguri malotea, s.f. – scurteic[ ]mbl[nit[ boiere=ti. cu guler =i man=ete de blan[. pliroforisi, vb. – a l[muri, a manaf, s.m. – osta= turc de sub deslu=i. comanda lui Manaf Ibraim. polcovnic, s.m. – colonel. masala, s.f. – tor\[. porucic, s.n. – locotenent. matim[, s.f. – lec\ie. poslu=nic, s.m. – slug[ boie- medelnicer, s.m. – mic boier reasc[ scutit[ de bir. care turna domnului ap[ de sp[lat postelnic, s.m. – unul din marii ]nainte de mas[. boieri de divan, ministru al afacerilor metahirisi, vb. – a obicinui, a str[ine. se folosi de ceva. pot-polcovnic, s.m. – locotenent- meterhanea, s.f. – muzic[ colonel. militar[ turceasc[. poturi, s.m.pl. – pantaloni largi mintean, s.n. – pieptar sau sus, cu partea de jos str`ns[ pe tunic[ purtat[ ]ndeosebi de arn[u\i. pulpe, purta\i odinioar[ de haiduci muraha=, s.m. – plenipoten\iar =i arn[u\i. turc. prapurcic, praporgic, s.m. – murs[, s.f. – benghiu, aluni\[. sublocotenent. 242 Scrisori c[tre V. Alecsandri

prevarica\iune, s.f. – samavol- sluger, s.m. – dreg[tor care nicie, comportare necinstit[ ]n aproviziona Curtea domneasc[ =i func\ie. armata. proviant, s.n. – provizii pentru sp[tar, s.m. – mare boier, =eful armat[. oastei. stolnic, s.m. – dreg[tor av`nd R grija mesei domne=ti. str[murare, s.f. – pr[jin[. rai, raia – cetate sau \inut sub sudit, s.m. – supus str[in. st[p`nirea sau suzeranitatea turcilor. + regeal, s.n. – mare demnitar al Por\ii otomane. =[trar, s.m. – boier care se reis-efendi, s.m. – marele ]ngrijea de corturile domne=ti ]n cancelar al Por\ii otomane; ministru vreme de r[zboi. de externe la turci. =leap[, s.f. – p[l[rie, tricorn. rezou, s.n. – re\ea. ristic, s.n. – suliman de ]nnegrit T spr`ncenele =i p[rul. tabac, s.m. – t[b[car. tabla-ba=[, s.m. – cal de parad[, S bogat ]mpodobit, primit de domn din partea sultanului. sal\[, s.f. – sos. taclit, s.n. – br`u lung. samur, s.n. – animal cu blan[ tarabolus, tarabulus, s.n. – =al pre\ioas[ care tr[ie=te ]n p[durile ]nf[=urat ]n jurul capului la siberiene. orientali. sarai, serai, s.n. – palat al taxidar, s.m. – soldat ]ns[rcinat sultanului sau al unui mare cu str`ngerea d[rilor. dreg[tor turc. topuz, s.n. – sceptru, buzdugan, scule, s.f. pl. – bijuterii. ]mbr[cat ]n argint =i ]mpodobit cu scutelnic, s.m. – om scutit de pietre pre\ioase. d[ri; osta= nepl[tit, dar scutit de tufecciu, s.m. – lefegiu ce servea biruri. garda domneasc[. serdar, s.m. – boier de divan; tufecci-ba=a, s.m. – =eful g[rzii comandantul corpului de cavalerie. domne=ti ]n timpul domniilor serhal, s.n. – fort[rea\[ sau fanariote. cetate turceasc[ la grani\[. tui, s.n. – steag turcesc f[cut din sileah, seleaf, s.n. – br`u cozi albe de cal. pentru arme. tumbelechi, s.n. – tob[. 243 Ion Ghica

U vornic, s.m. – boier de divan r[spunz[tor cu treburile din[- udagaciu, odagaciu, s.n. – substan\[ pl[cut mirositoare. untru ale \[rii, av`nd =i atribu\ii uricar, s.m. – scriitor de urice judec[tore=ti. (documente, acte vechi). Z V zaherea, s.f. – provizii pentru valesi, valiu, s.m. – guverna- armat[. torul unui vilaiet (provincie zapciu, s.n. – func\ionar ]ns[r- turceasc[). cinat cu str`ngerea d[rilor; sub- v[t[=ie de plai – subprefectur[. prefect. vinarici, s.n. – dijm[ sau z[ca=, adj. – om r[u =i ascuns. impozit pl[tit pe vin. ziafet, s.n. – chef, petrecere.

244 Scrisori c[tre V. Alecsandri

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE

Amice, c`nd vine v`rsta nemiloas[ =i ne spune c[ e timp de ast`mp[rat pornirile inimii =i de str`ns aripile ]nchipuirii, c`nd zburdalnicele zboruri prin lumea n[lucirilor atr[g[toare devin periculoase =i c[l[toriile dep[rtate prin lumea real[ – o ]ntreprindere obositoare, ne r[m`ne o ultim[ =i nepre\uit[ petrecere pentru m`ng`ierea zilelor din apusul vie\ii. Ea consist[ ]ntru aducerea-aminte a trecutului =i re]nvierea prin povestire a diverselor epoce prin care am trecut, ]nt`lnind ]n calea noastr[ tipuri originale =i lu`nd parte la fapte care se ating de istoria \[rii. Acest voiaj ]n jil\ are avantajul de a fi =i comod =i ]nc`nt[tor. Tu mi-ai povestit adeseori ]nt`mpl[ri mult interesante pe care le auzise=i din b[tr`ni =i mi-ai zugr[vit cu un adev[rat talent de pictor unele figuri din genera\ia ce ne-a precedat, ]ntrev[zute de tine ]n copil[rie. Eu ]nsumi am cercat s[ fac a zbura pe sub ochii t[i un stol de suvenire variate, =i astfel oarele noastre de ]nt`lnire au fost totdeauna pline de veselie sau de uimire, pline de ]nc`nt[ri culese ]n gr[dina trecutului, sau de visuri patriotice v`nate pe c`mpul viitorului necunoscut... Am ]mb[tr`nit ]ns[ f[r[ a pierde patima acestui v`nat, c[ci dintre toate pasiunile omene=ti amorul de patrie este singurul care nu se stinge niciodat[. Dac[ am fi avut o ma=in[ stenografic[ de buzunar, ma=in[ ce se va inventa negre=it ]n scopul nostru de avoca\i =i de deputa\i elocven\i, ea ar fi produs o mic[ bibliotec[ de anecdote, de schi\e u=oare, de memorii istorice =i de portrete bine colorate, care formau un soi de muzeu demn de a fi vizitat; iar genera\ia actual[, a c[rei cuno=tin\[ de trecut nu se ]ntinde peste limitele celor din urm[ treizeci de ani, ar g[si ]n el multe subiecte de studiu atr[g[tor =i folositor... C`te romanuri, c`te piese de teatru, c`te scrieri fiziologice s-ar putea cl[di cu materialul adunat ]n el! +i c`te spirite s[n[toase s-ar retrage cu mul\[mire ]n sanctuarul s[u spre a se odihni de luptele zilnice =i de preocup[rile, zise politice, ale epocii de fa\[!... 245 Ion Ghica

Tipuri pentru tipuri, sunt de preferat acele disp[rute din societatea rom`n[ ]n locul acelor de venetici alunga\i din \[rile lor =i ad[posti\i ast[zi ]ntre noi cu preten\iile lor ridicole de critici =i de reformatori; ]n locul acelor de donjuani de trotoires, acelor de salvatori patenta\i de patrie, acelor de invidio=i care stupesc veninul lor spre tot ce-i mai sus dec`t d`n=ii, chiar de=i sunt convin=i c[ stupitul cade tot pe obrazele lor etc. etc. Fapte pentru fapte... istoria va judeca valoarea acelor care s-au des[v`r=it cu sacrificiuri de avere =i de via\[ chiar, =i acelor s[v`r=ite sub ]ndemnul ambi\iei personale sau a dob`ndirii de averi colosale. Aceast[ idee m-a ]ndreptat c[tre tine, amice, cu propunerea ca s[ ]ncepem ]ntre noi o coresponden\[ menit[ de a continua convorbirile noastre =i s[ le public[m ]ntr-o foaie literar[ pentru pl[cerea noastr[ intim[. M-am m[gulit totodat[ cu slaba sperare c[ acea coresponden\[ va fi bine primit[ de unii din compatrio\i care binevoiesc a recunoa=te pu\ine merite predecesorilor =i ceva m[rire evenimentelor petrecute ]nainte de venirea lor pe lume. Tu ai admis propunearea mea =i ai realizat-o ]n parte cu o activiate de care s-au folosit cititorii foaiei „Convorbirilor literare“. Mi-ai trimis din Bucure=ti =i din Londra un =ir de epistole care ]n cur`nd vor fi adunate ]ntr-un volum demn de a figura ]n bibliotecile bine compuse. Oaspe iubit, el va veni s[ ia loc ]n familiile rom`ne, spre a le povesti cu graiul lor limpede, vesel, pl[cut, c`teva scene de la ]nceputul secolului nostru, sau din zilele noastre, =i a desf[=ura o galerie original[ de figuri ce poart[ sigiliul caracteristic al epocii lor. Sunt ]ncredin\at, amice, c[ ai g[sit o mare pl[cere de a rechema la via\[ acele umbre care din zi ]n zi se afund[ tot mai mult ]n pustiul uit[rii =i al nep[s[rii. Nu mai pu\in sunt convins c[ volumul t[u va procura o deplin[ satisfacere persoanelor inteligente ce-l vor citi din scoar\[ ]n scoar\[ =i vor fi c[l[uzi\i de el prin regiunile unei lumi necunoscut[ lor. }n epoca de ast[zi e mare meritul unei opere literare care poate s[ distrug[ spiritul omenirii din v`rtejul ce o conduce cu repegiune spre \inta intereselor materiale. C`t pentru mine, locuitor de \ar[, retras ]n pacinica singur[tate de la Mirce=ti, apre\iator =i iubitor de roduri intelectuale, ]\i mul\[mesc cu sinceritate pentru coresponden\a ta ]mbel=ugat[. Totodat[ ]ns[ m[ ]ng`n cu ademenitoarea speran\[ c[ vei da frate gemene volumului t[u, dac[ nu mai mul\i. Tu ai ]nc[ un tezaur de suvenire care foiesc ]n capul t[u cu dor de a ie=i afar[, precum se bat p[serile de gratiile

246 Scrisori c[tre V. Alecsandri coliviei. F[-\i mil[ cu ele =i le deschide colivia, pentru ca s[ se bucure de ]nc`ntarea libert[\ii =i ele, spre mul\[mire, s[ ne ]nc`nte cu glasul lor armonios. Din parte-mi ]\i promit s[ urmez exemplul t[u prec`t ]mi vor permite puterile =i ]mprejur[rile vie\ii... Spune-mi, ]n fine, tot ce =tii din trecut prin al\ii =i prin tine ]nsu\i. Te g`nde=te, amice, c[ dintre contimporanii no=tri tu ai fost =i ]nc[ e=ti unul din cei mai activi pe t[r`mul politic =i posezi prin urmare un tezaur de suveniri care cer imperios s[ ias[ la lumin[ ]n ochii genera\iei actuale =i a celor viitoare. Urmeaz[ dar =irul epistolelor tale cu acea verv[ fericit[ ce distruge cuprinsul volumului t[u, =i s[-\i ajute Dumnezeu a l[sa ]n urma ta un complet de schi\e pitore=ti, de memorii istorice, de tablouri sociale care s[ ]mbog[\easc[ analele Academiei noastre =i comoara literaturii rom`ne. Ele vor ad[ogi un titlu mai mult la cele dob`ndite de tine ]n ochii \[rii, ca unul din introduc[torii Rom`niei ]n era sa de lumin[, de m[rire =i de glorie. V. ALECSANDRI, Prin\ului Ion Ghica, prefa\[ la Ion Ghica, Scrisori c[tre V. Alecsandri, Bucure=ti, Editura Socec, 1884, p. VII-XI, XXV.

Tabloul t[u despre balul princiar de la 1827 este o adev[rat[ bijuterie literar[, viu, colorat, plin de am[nunte interesante =i demn de a inspira penelul unui pictor de talent. Ce p`nze pitore=ti s-ar putea anima cu aceste figuri =i costume de acum 60 de ani! Dar vai! Unde este artistul capabil s[ reproduc[ cu fidelitate amintirile tale at`t de pre\ioase pentru un arheolog! Citind aceast[ descriere, izbutit[ din toate punctele de vedere, te ]ntrebi dac[ aceasta s-a petrecut ]n adev[r ]n acest Bucure=ti, ilustrat ]n zilele noastre de cuvintele de ocar[ ale at`tor oratori a=a de pu\in parlamentari =i ale unor parlamentari ]nc[ =i mai pu\in oratori. Te-ai crede mai repede transportat ]n vreo regiune asiatic[, ]ntr-o adunare de greci din Imperiul Bizantin. }\i ]napoiez manuscrisul, ]nso\it de complimentele mele cele mai sincere. Bravo =i Masallah! Vasile ALECSANDRI, 15 mai 1889, Coresponden\[, 1960, p. 156.

Aceste confesiuni au un caracter istoric =i politic. S-ar p[rea deci c[ ele nu prezint[ dec`t un interes pentru speciali=ti, cu menirea de-a r[m`ne simple documente de fapte pentru istoricii viitorului. Scrisorile domnului Ghica ]ns[ au un farmec literar =i psihologic. Dac[ le urm[re=ti cu aten\ie, te sim\i ]mprietenit cu interesul faptelor 247 Ion Ghica

=i evenimentelor felurite ce se desf[=oar[ ]ntre ele, ca ni=te tablouri triste =i m[re\e din panorama unei mari epoci sociale. Ca contimporan =i ca unul din actorii principali ai acestei epoci, domnul Ion Ghica, desigur, acum c`nd ne poveste=te „aminitirile sale din pribegie“, revars[ peste ele o emo\iune personal[, care se tr[deaz[ adeseori ]n unele pagini de o rar[ frumuse\e stilistic[. +i apoi, vede\i: chiar titlul „Amintiri din pribegia de la 1848“ are nu =tiu ce aer de melancolie duioas[, ca o poveste din b[tr`ni. Cetirea acestor confesiuni mi-au produs o profund[ =i fermec[toare impresie. Ele mi-au ]mbog[\it mintea cu multe cuno=tin\e =i mi-au alintat inima, ca o poveste lung[ =i frumoas[, rostit[ de un mo=neag ]n\elept =i ilustru. Traian DEMETRESCU, Ion Ghica, ]n Profile literare, Craiova, Editura tipografiei I. Benvenisti, 1891, p. 69, 70.

Caracterul solid =i memoria aleas[ a lui Ghica sunt o chez[=ie pentru cele afirmate =i mai ales pentru buna sa credin\[, dar nu mai pu\in adev[rat este c[, de dragul efectului =i a formei literare, adeseori d[ =i el fanteziei un rol preponderent =i c[ multe din moravurile descrise =i din galeria de tipuri se aseam[n[ figurilor din romanul lui Filimon, cari nici ele nu sunt exact istorice. Se poate chiar ca multe din figurile contimporane s[ fi fost descrise sub ]nr`urirea raporturilor sociale =i politice. Afar[ de Ghica prozatorul =i Ghica istoricul, mai ]nt`lnim ]n aceste scrisori pe omul politic. }n c`teva din ele caut[ anume prilejul de a face profesiuni de credin\[ politic[, justific`ndu-se faptele prin teorii. Credin\a asta a lui ]n cele na\ionale se reduce la „a fi bun rom`n“, adic[ „a contribui prin fapte“ la ]naintarea =i dezvoltarea Rom`niei“, iar ]n cele politice la un liberalism mai moderat. }n Liberalii de alt[dat[ =i ]n Libertatea nu las[ nici o ]ndoial[ asupra acestui fel de a ]n\elege politica \[rii. Vecinic caut[ s[ ]mbine principiul libert[\ii cu cel al autorit[\ii: „Nici libertatea nu este anarhie, nici legalitatea nu este despotism – afirm[ el – ci, dimpotriv[, am`ndou[ sunt elemente primordiale ale vie\ii sociale.“ Din acest punct de vedere, programul politic al lui Ghica, pe c`nd conducea c`rma \[rii, era mai larg ca al oricui; el se ridica deasupra spiritului de partid, l[s`nd ca opiniile s[ se formeze ]n mod liber. Dorin\a lui era „de a vedea pe acei cari ]=i iubesc \ara lega\i ]ntre d`n=ii 248 Scrisori c[tre V. Alecsandri printr-o comunitate de idei =i de principii, iar nu prin interese de partid, prin cabale, cari nu pot avea alt rezultat dec`t a face pe rom`ni s[ p[=easc[ din decep\iune ]n decep\iune =i a-i arunca ]ntr-un scepticism politic care poate avea cele mai fatale consecin\e“. E clar c[ Ghica a r[mas p`n[ la sf`r=it liberalul de alt[dat[, idealistul de la 1848. Pentru forma cea pl[cut[, pentru varietatea subiectelor =i ideile s[n[toase, ]n sf`r=it pentru cunoa=terea acelei individualit[\i puternice ce a fost Ghica, scrisorile lui vor continua s[ fie un pre\ios magazin literar =i istoric. Ilarie CHENDI, Prefa\[ la Ion Ghica. Scrisori c[tre V. Alecsandri, IV, Bucure=ti, Editura Libr[riei Leon Alcalay, „Biblioteca pentru to\i“, 1905, p.23–25.

Trebuie s[ recunoa=tem ]ns[ c[ nu numai ]mprejur[rile au contribuit ca Ghica =i Creang[ s[ povesteasc[ amintiri din via\a lor; mai este =i alt[ cauz[ – ]nclinarea personal[. +i Ghica =i Creang[ m[rturisesc c[ au sim\it o pl[cere deosebit[, c`nd =i-au adus aminte de copil[rie sau de tinere\e: „C`t ]mi place, ]n orele mele de izolare – zice Ghica – s[-mi aduc aminte de unii din oamenii cu care am tr[it al[turi, pe care i-am v[zut lupt`nd cu abnega\iune =i curaj pentru redob`ndirea drepturilor \[rii =i pentru libertate. G[sesc o mul\umire nespus[ a-mi rememora faptele =i cuvintele lor =i a le binecuv`nta numele =i memoria.“ („Scrisori“, edi\ia din 1905, pag. 29) }n „Amintiri“, Creang[ exclam[ =i el: „Nu =tiu al\ii cum sunt, dar eu, c`nd m[ g`ndesc la locul na=terii mele, la casa p[rinteasc[ din Humule=ti... parc[-mi salt[ =i acum inima de bucurie.“ Deosebirea provine numai din faptul c[ Ghica se g`nde=te mai mult la al\ii, Creang[ mai mult la el. Puse fa\[ ]n fa\[, „Scrisorile“ lui Ghica cu „Amintirile“ lui Creang[ ne prezint[ apropieri =i mai surprinz[toare. „Amintirile“ construiesc un bogat izvor de informa\iuni pentru istoria noastr[, ]n special pentru acea parte a istoriei care las[ mai pu\ine urme durabile =i despre care istoricii ne spun totdeauna prea pu\in: via\a particular[, obiceiuri, credin\e...... 249 Ion Ghica

„Scrisorile“ lui Ghica nu r[m`n mai jos din punctul acesta de vedere; ca =i „Amintirile“, construiesc =i ele un izvor bogat de informa\iuni istorice. }n primul r`nd ne ]nt`mpin[ numeroase date despre „Ghica“ ]nsu=i =i despre familia lui, ]ntocmai cum g[sim =i despre Creang[ ]n „Amintiri“. }n al doilea r`nd despre prietenii s[i; =i cum prietenii s[i se numeau Vasile Alecsandri, Nicolae B[lcescu, Gr. Alexandrescu, Filimon, partea aceasta ]ntrece ca interes istoric pe cea corespunz[toare din Creang[, ai c[rui prieteni, G`tlan, O=lobanu, Mogorogea nu s-au bucurat mai t`rziu de alt[ cinste, nici de alte onoruri dec`t de acela c[ au fost prieteni de copil[rie cu prozatorul Ion Creang[... Toate aceste informa\iuni ]ns[ nu se pot asem[na nici la Ghica, nici la Creang[ cu o colec\iune seac[ de documente, ci sunt ]mbr[cate ]ntr-o form[ literar[ atractiv[, sunt date ]n form[ de povestiri interesante. Aminteam ceva mai ]nainte de unele opere de ale lui Negruzzi, Kog[lniceanu =i Russo, cari s-ar sem[na cu acestea; mai sunt =i altele ap[rute ]n urm[, totu=i nici una nu se poate asem[na cu ale acestora din punctul de vedere al farmecului povestirii. Ghica =i Creang[ sunt povestitori de frunte ai literaturii noastre. Sunt ca doi b[tr`ni sf[to=i care spun, spun mereu, trec de la un lucru la altul, de la o persoan[ la alta, care =tiu s[ te fure cu amintirile lor din copil[rie ori din tinere\e, cu care ]n sf`r=it nu \i se ur[=te niciodat[. Ghica =i Creang[ =tiu s[ stea cu tine de vorb[, =i prin dulcea\a povestirii ]\i fac interesante chiar cele mai ne]nsemnate ]nt`mpl[ri. Sunt ]n operele lor multe informa\iuni de pre\ – le-am relevat ceva mai ]nainte – dar sunt altele f[r[ absolut nici o valoare prin ele ]nsele; devin totu=i =i ele interesante prin chipul cum ne sunt aduse la cuno=tin\[. Petre V. HANE+, Ion Ghica =i Ion Creang[, ]n Studii de literatur[ rom`n[, edi\ia a II-a, Editura Libr[riei Universale Alcalay et Co., 1910, p. 118–119.

Opera lui Ion Ghica este muzeul Carnavalet al nostru, organizat de un bun artist. Nu-i mai pu\in adev[rat c[ epoca 1821–1848 a fost de un mare pitoresc prin repezile prefaceri =i interp[trunderea de elemente contrarii. C[l[torii str[ini au r[mas impresiona\i, iar scriitorii rom`ni bonjuri=ti (Russo, Alecsandri) au l[sat interesante tablouri de epoc[. Trebuie s[ ne g`ndim c[ Kog[lniceanu, omul saloanelor berlineze, 250 Scrisori c[tre V. Alecsandri debutase pe scena vie\ii cu antereu. }n biografia acestor oameni deceniile sunt ]nsemnate fiecare cu alt[ coloare violent[. Colec\ia lui Ghica este integral[, distribuit[ pe s[li =i epoce, form`nd uneori serii pe genera\ii. Astfel ]ntr-un loc d[m de Radovanca, vr[jitoare, locuind ]n ruinele palatului Dude=tilor; dup[ ea vine C[lina, fata ei, nevasta lui Soare potcovarul, \iganul, ]nt`i, apoi a lui Stoian, zavergiu cu „tarabulus la cap =i cu iatagan la br`u“; ]n sf`r=it urmeaz[ nepotul Radovencei, bonjurist de la Paris, umbl`nd „c`nd r[sturnat ]n dro=c[ sau ]n car`t[, c`nd c[lare pe cal de soi, c`nd m`ind arm[sarii din faeton“. E o ]nscenare muzeal[ savant[, plin[ de humor c[reia nu-i mai tebuie legend[. Prezent[rile sunt dioramice, ]ntrunind toate elementele p[trunderii modului de existen\[ al individului. Iat[ pe fiul sucitului Mavrogheni-vod[: „...nu sunt mul\i ani de c`nd, pe stradele Ia=ului se arat[ regulat, ]n toate zilele la ora Copoului, un b[tr`n zb`rlit, cu barba c[nit[, giubea de pambriu, portocalie, ]mbl[nit[ cu r`s, ciac=iri ro=ii, me=i =i papuci galbeni, legat cu =al alb la cap, tr`ntit picior peste picior ]ntr-o calea=c[ deschis[ ]n mijlocul a trei, patru fete recrutate de prin T[t[ra=i =i din Taie-barb[, pentru ]ntre\inerea haremului s[u. Acest specimen de s[lbatec era Petrache Mavrogheny, demnul fiu al decapitatului domn.“ Ghica reconstituie totul, arhitectur[, mobilier, costuma\ie, gesturi, f[r[ a da impresia ]ngr[m[dirii erudite, c[ci el nu este arheolog, ci un om cu o extraordinar[ memorie vizual[...... }mpreun[ cu darul reconstructiv, Ion Ghica are un talent de narator incomparabil, o imagina\ie arab[. Punctele lui de plecare sunt documentare, amintiri, studii economice, sociale. }n mijlocul celui mai arid memoriu, prozatorul trece la anecdot[, c`teodat[ dramatiz`nd, juc`nd toate rolurile. }ncerc[rile de caricatur[, dup[ V. Alecsandri, cu nume tipice: t`n[rul Oftescu, Paraponisescu, Tache |uic[, Zamfir Toroipan, locotenentul Spadon, Zinca Limbu\easca nu sunt cele mai fericite. C`nd inventeaz[, Ghica pare s[rac, dimpotriv[ evocarea d[ impresia lucrului imaginat =i memoriile lui iau totdeauna propor\ii fabuloase. Cine poate uita pe boierul Furtun[, prezident de divan, care azv`rle cu fesul dup[ ]mpricina\i, pe dasc[lul Chiosea, b[t`nd pe copii cu imineul scos din picior =i c`nt`nd un pa-vu-ga-di sonor „care- i ie=ea pe nas cale de o po=t[“, pe B`rzof cel care ]=i scuz[ neomeniile oficiale cu „Ia nevinovat... slujba!“, pe Manea Nebunul c`nt`nd

251 Ion Ghica

„Fivrelzon! Fivrelzon!“ (vive le son)? Ghica are o cantitate de cuno=tin\e na\ionale =i interna\ionale nemaipomenit[ =i urm[re=te pe eroi ]n cre=terea =i descre=terea lor, ca un nuvelist romantic. G. C{LINESCU, Ion Ghica, ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent, Bucure=ti, Funda\ia Regal[ pentru Literatur[ =i Art[, 1941, p.333–336.

Ghica se apropie astfel f[r[ nici o grab[ de obiectul s[u, nu rezist[ nici uneia din sugestiile care i se prezint[ ]n drum, transform[ detaliul ]n episod, procedeaz[ printr-un lan\ de digresiuni. }n =irul scrisorilor sale respinge orice metod[, orice procedeu de compozi\ie care ar putea r[ci izvorul cald al amintirii. Printr-un instinct foarte sigur, el =tie c[ nu trebuie s[ altereze ]n nici un chip spontaneitatea memoriei sale, care curge ]ntr-un chip ]nv[lm[=it, dar plin de prospe\ime. }n apele ne]nc[tu=ate ale amintirii, el g[se=te chipuri de oameni =i ]nt`mpl[ri, tezaurul unei experien\e nesecate, tr[ite de un om luminat =i bine dispus, care, chiar dac[ se opre=te din c`nd ]n c`nd pentru a trage o ]nv[\[tur[, nu devine niciodat[ un moralist pedant, \in`nd predici umanit[\ii. Gluma nu-i repugn[; dimpotriv[. Totul se rezolv[ ]ntr-o anecdot[ sau un cuv`nt de spirit, c[ci, noteaz[ Ghica: „ a=a e f[cut rom`nul, r`de de toate =i de to\i, chiar de necazuri =i nenorociri“. Spontaneitatea memoriei =i imagina\iei sale ]i prezint[ figuri vii de oameni, pe poli\istul B`rzof, a=a de ad`nc ciupit de v[rsat, ]nc`t „]n fiecare gropi\[ se putea ascunde c`te o boab[ de maz[re“, pe pazarnicul cu v`rful nasului „ca o cirea=[ v`n[t[“, pe dasc[lul Chosea, al c[rui c`ntec spus cu pa, vu, ga, di „]i ie=ea pe nas cale de-o po=t[“. Iat[ chipul de groaz[ al lui Mavrogheni, evocat de B[lt[re\u „s[rind ca o maimu\[ pe arm[sar, parc[-l v[z, bat[-l Dumnezeu! Cu poturi scur\i p`n[ la genunchi, picioarele goale ]n iminei, mintean f[r[ m`neci =i legat la cap turce=te“. Iat[ pe „prin\ipul“ Zamfir, parazit al cur\ii banului Dimitrie Ghica, purt`nd „frac cafeniu cu bumbi de metal cu pajur[ ]mp[r[teasc[, cravat[ ro=ie de pambriu, ]n care ]i intr[ b[rbia cu totul, p`n[ la gur[, l[s`nd s[ ias[ d-o palm[ dou[ col\uri ascu\ite de guler scrobit“. Iat[ pe B[rbucic[ Mehtupciu, c[ruia i se spune G[m[lie, „c[ci, ]n adev[r, modul cum ]=i umfl[ p[rul =i favori\ii ]i d[ aparen\a unei g[m[lii de ac“. Iat[-l pe loghiotatul Miltiade „cu un ochi la f[in[ =i cu altul la sl[nin[, cu p[l[ria ]n forma tingirii, larg[ ]n fund de dou[ ori c`t diametrul capului =i pus[ pe o ureche“. 252 Scrisori c[tre V. Alecsandri

C`nd nu vede, scriitorul aude tot at`t de bine. Fericit[ este memoria vie a omului, scrie Ghica, atunci „c`nd izbute=te a face s[ se vaz[ cu ochii sufletului ceea ce nu mai exist[ =i nu se mai vede cu ochii din cap =i c`nd face s[ se auz[ cu g`ndul cuvintele care sunau la urechi!“ Nici Negruzzi, nici Filimon nu-l egaleaz[ ]n realismul dialogului. Dialogul introdus ]n nara\iune nu este pentru Ion Ghica un simplu mijloc de a ne face s[ ne cunoa=tem ideile personagiilor sau de a ne prezenta o scen[ ]n ac\iune. Ceea ce ]l preocup[ atunci c`nd face s[ vorbeasc[ pe vreunul din eroii s[i este s[ prind[ cu exactitate particularitatea lui linguistic[ =i oarecum timbrul glasului s[u. Ne]ncetat se opre=te Ghica cu caracteriz[rile sale asupra felului oamenilor de a vorbi...... Niciodat[, proced`nd astfel, nu este vorba de ceva ca „portretele morale“ ale lui N. Filimon. C[ci, mai apropiat de C. Negruzzi, Ion Ghica nu dore=te nici el s[-=i analizeze oamenii, ci s[-i prezinte ]n carne =i oase, cu fizionomiile, costumele, ticurile, vorbele =i ]nt`mpl[rile lor mai cu seam[ hazlii, gata s[ p[r[seasc[ paginile memoriilor pentru a trece ]n schi\ele =i nuvelele genera\iei urm[toare, sau chiar pentru a se sui pe scenele teatrelor. C`teva din firele realismului de mai t`rziu, cu aplecarea lui spre caracterizarea pitoresc[ =i humoristic[, se trag din paginele pe care Ion Ghica le adresa amicului V. Alecsandri. Tudor VIANU, Ion Ghica, ]n Arta prozatorilor rom`ni, Bucure=ti, Editura Contemporan[, 1941, p. 69–72.

Prin preocup[rile lui literare, ca =i prin stilul lui, Ion Ghica face parte dintr-o familie de scriitori al c[rei ]nceput ]l v[d ]n Ianache V[c[rescu =i care culmineaz[ ]n zilele noastre cu Matei I. Caragiale =i G. C[linescu. Sunt scriitori cu o cultur[ aleas[, aten\i la ce se petrece ]n jurul lor =i capabili s[ evoce ]ntr-o form[ atr[g[toare chipuri =i ]nt`mpl[ri din societatea vremii lor. Memorii, cuprinz`nd fapte =i figuri prezentate ca autentice, sau romane, ]n care autenticul ]mbrac[ haina fic\iunii, operele acestora au multe tr[s[turi comune, dintre care cele legate de arta stilului se impun de la prima vedere. S-au mai f[cut apropieri ]ntre scrisul lui Ion Ghica =i al lui A. Odobescu, cu care seam[n[ prin aten\ia ce o d[ am[nuntelor descriptive ]n redarea culorii locale; ]ntre Ion Ghica pe de o parte =i I. L. Caragiale =i V. Alecsandri, autori de comedii, pe de alt[ parte, lega\i prin prezen\a c`torva tipuri comune – semidoctul, demagogul – =i mai ales prin 253 Ion Ghica folosirea cu succes a onomasticii ca mijloc de ]ntregire sau de sugerare a portretelor unor personaje (Zinca Limbu\easca, Sec[tureanu, J[pc[nescu). Ion Ghica are ]ns[ puncte de contact =i cu scriitori mai vechi =i, lucru ]mbucur[tor, cu unii mai aproape de noi. De activitatea lui Ianache V[c[rescu ]l desp[r\ea o jum[tate de secol, ceea ce e mult pentru epoca lor, =i nu mai putem avea preten\ia s[ reg[sim ]n Ianache V[c[rescu sintaxa sau vocabularul lui Ion Ghica. Dar calitatea de a folosi o limb[ aleas[, corespunz[toare unei preg[tiri intelectuale deosebite, limb[ cu o sintax[ mai nou[ =i cu un vocabular ]mbog[\it de contactul cu limbile de cultur[ ale vremii: franceza, italiana, rusa, greaca, engleza, turca =i mai ales, de a ]mp[ca elementul nou cu cel vechi ]n limb[ sunt fapte remarcabile ]n scrisul lui Ianache V[c[rescu =i prezente, pe treapt[ de art[ mai ]nalt[, =i la Ion Ghica... Stilul lui Ion Ghica ]=i afl[ izvorul ]n forma\ia lui intelectual[. „+tiin\ele naturale au fost obiectul principal al studiilor mele din tinere\e“ – spune el ]n discursul de recep\ie la Academia Rom`n[. L-au pasionat ]ns[ =i matematicile, economia politic[, istoria. Omul de =tiin\[ apare ]n multe din scrierile lui Ion Ghica, chiar ]n cele cu cuprins literar: „Omul nu poate tr[i ]n izolare, fiindc[ organismul s[u fizic =i intelectual ]l pune ]n necesitate de a avea trebuin\[ de ajutorul semenilor s[i, nu numai al acelora care ]l ]nconjoar[, dar =i al celor de departe...“ Dar ]n mijlocul unui tablou al st[rii principatelor ]n pragul secolului al XIX-lea, apare, al[turi de stilul c[utat al c[rturarului, fraza, plin[ de expresivitate, de structur[ popular[: „Cium[ =i calicie! Spitalele =i m[n[stirile pline de bolnavi =i cer=etori; rom`nii \[rani r[ma=i ]n sap[ de lemn; codrii =i drumurile ]mp[nate de cete de ho\i, care jefuiau =i c[zneau, c`t ie=ea omul din straja Bucure=tilor afar[.“

Jaque BYCK, Stilul lui Ion Ghica, ]n Gazeta literar[, nr. 33 (127), 16 august 1956, p. 5.

Personalitate complex[, Ion Ghica a desf[=urat o activitate multilateral[ care se ]ntinde de pe la 1835 p`n[ c[tre sf`r=itul veacului trecut. Epoca ]n care tr[ie=te =i se afirm[ cuprinde, a=adar, o perioad[ lung[, de peste opt decenii, bogat[ ]n evenimente de o importan\[ excep\ional[ pentru istoria social[, politic[ =i cultural[ a poporului

254 Scrisori c[tre V. Alecsandri rom`n, evenimente la a c[ror preg[tire =i desf[=urare el a luat parte, aduc`nd contribu\ii uneori foarte importante. F[r[ ]ndoial[, Ion Ghica a fost ]nainte de toate om politic, activitate c[reia i-a dedicat cea mai mare parte a vie\ii. Al[turi de B[lcescu, Bolliac, Alecsandri, Kog[lniceanu =i al\ii, Ghica este unul dintre frunta=ii vie\ii politice =i culturale din anii premerg[tori revolu\iei ]n Principate, contribuind la preg[tirea revolu\iei ]n Muntenia, al c[rei agent diplomatic la Constantinopol a fost apoi. Revolu\ionar cu convingeri =i atitudini ferme ]n perioada prepa=optist[, el a urmat o linie politic[ descendent[ ]n anii urm[tori, ancor`nd, ]n cele din urm[, ]ntr-o concep\ie moderat liberal[. Sinuos ca om politic, Ghica are ]nsemnate merite ca om de cultur[ =i scriitor...... Cea mai important[ latur[ a activit[\ii lui Ghica, aceea care asigur[ tr[inicie numelui s[u ]n con=tiin\a posterit[\ii, este opera literar[, fa\[ de care istoriografia literar[ din trecut a fost ]n genere nedreapt[. Apreciat[ mai mult sub raport istoric-documentar, operei memorialistice =i epistolare a lui Ghica – fresc[ a unei ]ntinse epoci fr[m`ntate – i-a fost suspectat adesea mesajul artistic. }n orice caz, cercet[torii literari, cu rarisime excep\ii, au st[ruit pu\in asupra acestui lucru, iar unele istorii literare nici n-au ]nregistrat m[car numele memorialistului printre prozatorii veacului al XIX-lea. Contribu\ia sa, ]n alte domenii, la prop[=irea culturii noastre, fiind =i mai pu\in studiat[, r[m`nea pe primul plan activitatea sinuoas[ a omului politic. Redus[ la asemenea coordonate, personalitatea lui Ghica a ap[rut mult[ vreme s[r[cit[. Darul excep\ional de povestitor, capacitatea de a evoca evenimente =i oameni, de a reconstitui, ]n tablouri pline de culoare, cadrul, atmosfera epocii pe care o evoc[ sunt calit[\i esen\iale ale „Scrisorilor c[tre Vasile Alecsandri“, principala sa oper[ literar[, ca =i, ]n parte, ale „Convorbirilor economice“, care fac din Ghica unul dintre prozatorii no=tri de frunte, ]n veacul trecut, reprezentant de seam[ al realismului critic, maestru incontestabil al prozei epistolare =i memorialistice rom`ne=ti. Acest lucru, ignorat ]n bun[ parte, p`n[ foarte cur`nd, de c[tre istoriografia noastr[ literar[, \inem s[-l subliniem cu deosebire. D. P{CURARIU, Ion Ghica (monografie), Bucure=ti, Editura pentru Literatur[, 1965, p. 337–339. 255 Ion Ghica

Relatarea istoric[ a lui Ghica, ]ntocmai ca =i aceea a cronicarilor, ]mbrac[ dou[ aspecte: povestirea unor evenimente pe care le cunoa=te din amintirea altora ori din lucr[ri documentare =i nararea unor fapte la care a fost martor. S-a vorbit ]ntr-o vreme despre memoria lui, ]n general apreciat[ ca excep\ional[. Fiindc[ Filimon obi=nuia, cum o face =i Odobescu, s[ dea note de subsol cu trimiteri bibliogarfice =i de arhiv[, chiar cu citate, ]ntre Ghica =i autorul „Ciocoilor vechi =i noi“ s-a stabilit deosebirea: cel dint`i =tie multe lucruri din amintire =i din tradi\ia oral[, al doilea se documenteaz[. Deosebirea e doar aparent[. Ion Ghica folose=te =i el diverse surse de informare, iar c`nd se dispenseaz[ de ele memoria ]l tr[deaz[ de multe ori. Scriitorul gre=e=te ]n unele locuri datele, pune pe seama unor autori opere ale altora, uit[ repede c[ a povestit un episod ]ntr-o epistol[ =i-l reia ]n alta, d[ indica\ii bibliografice care nu rezist[ la control, citeaz[ titluri parafraz`ndu-le. S[ amintim, de exemplu, c[ situeaz[ moartea lui B[lcescu cu un an mai t`rziu dec`t data real[, iar executarea poetului Rigas, cu nu mai pu\in de 17 ani. C`nd nu se controleaz[ cu un text ]n fa\[, apar erori numeroase =i mari. Dar chiar memorialistul nu se ]ncrede lesne ]n puterea amintirii lui. C`nd ]ncepe redactarea scrisorii despre N. B[lcescu ]=i d[ seama c[ a uitat lucruri importante =i, de la Londra, se adreseaz[ unui corespondent bucure=tean, cer`ndu-i manuscrise sau extrase din lucr[rile frunta=ului revolu\iei de la 1848. Nu-=i mai aminte=te nici m[car titlul „C`nt[rii Rom`niei“ („ceva mistic =i profetic asupra unui manuscris“)... Un uituc n-a fost Ghica, dar memoria lui nu e dec`t una normal[. De aceea s-a ]ngrijit s[ aib[ la ]ndem`n[ c[r\i, ]nsemn[ri, lucru pe care nici nu l-a t[inuit, dar pe care comentatorii, din entuziasm, l-au cam trecut cu vederea: „nu g[sesc ]n memoria sau ]n ]nsemn[rile mele“... Desigur, ]ntruc`t nu scrie lucr[ri =tiin\ifice, scriitorul e liber de obliga\ia de a face trimiteri la surse. Totu=i, aceste surse se ]ntrev[d nu departe de paginile lui. }ntr-o scrisoare celebr[, aceea despre N. Filimon, am avut surpriza de a descoperi de-a dreptul o mistificare, altminteri amuzant[, pe care ne =i mir[m c[ nu a observat-o ]nc[ nimeni. Tot ceea ce se spune despre gurmandul creator al lui Dinu P[turic[ este extras, f[r[ schimb[ri mari, din „Ciocoii vechi =i noi“! Pasaje din epistola despre ciuma lui Caragea provin, ne]ndoelnic, tot din romanul lui Filimon. +i-atunci, se poate pune ]ntrebarea: ]n ce m[sur[ ne mai putem bizui pe „Scrisorile c[tre V. Alecsandri“ ca izvor documentar pentru istoria

256 Scrisori c[tre V. Alecsandri social-politic[ =i cea literar[? P[rerea noastr[ este c[, trat`ndu-le cu aten\ie, mai ales atunci c`nd e vorba de date =i am[nunte, „Scrisorile“ continu[ s[-=i p[streze valoarea informativ[ pe care ne-a f[cut pl[cere s[ le-o conferim. Ion ROMAN, Ion Ghica (Studiu introductiv), ]n Opere, I, de Ion Ghica, Bucure=ti, Editura pentru Literatur[, colec\ia Scriitori rom`ni, 1967, p. 84–87.

E un fapt definitiv stabilit c[ Ion Ghica este unul dintre marii no=tri povestitori, comparabil cu Costache Negruzzi, precursor, ]n unele laturi, al lui Ion Creang[. N-am citat aceste nume la ]nt`mplare. Ion Ghica este cel mai „moldovean“ dintre scriitorii de origine muntean[, =i unul dintre moldovenii de elit[. De scriitorii str`n=i ]n 1840 ]n jurul lui Mihail Kog[lniceanu ]l leag[ nu numai circumstan\e de ordin biografic, nu numai comunitatea \elurilor patriotice urm[rite prin ac\iunea de la „Dacia literar[“ =i „Prop[=irea“, dar =i profunde afinit[\i de structur[ artistic[. Asemenea lui C. Negruzzi, Ghica e un rafinat, un maestru al formei, un scriitor de \inut[ clasic[, posed`nd ]n cel mai ]nalt grad bunul gust =i sim\ul m[surii. Nar`nd, el dozeaz[ fermec[tor nostalgia, umorul, ironia sub\ire, de-abia insinuat[, propor\ioneaz[ instinctiv ]n chip judicios descrip\ia, relatarea, portretul, anecdota. Mucalit, f[r[ ]ngro=area vocii, didactic, uneori, f[r[ umbr[ de pedantism, erudit jovial, unind verva cu elegan\a, memorialistul e un istoric ]n genul grecilor din vechime, un pictor dublat de un povestitor plin de farmec =i un moralist. Episoade de un pitoresc f[r[ egal, precum c[l[toria de la Bucure=ti la Ia=i ]n 1841, cu po=talionul, spectacolul terifiant al ciumei de pe vremea lui Caragea, comparabil cu mari tablouri de Bruegel, scenele tragice =i grote=ti din vremea zaverei, cele de pe insula Samos din timpul c`nd scriitorul a fost guvernatorul ei, diversele ]nt`mpl[ri din diferite vremuri – se ]ntip[resc ]n minte pentru toat[ via\a. Inalterabile se perpetueaz[ ]n amintire portretele. Oric`t vom fi citit, ]nainte de lectura „Scrisorilor c[tre V. Alecsandri“ sau dup[, despre Nicu B[lcescu, portretizat ]n una din aceste scrisori sub ]nf[\i=area unui b[iat de sub bra\ul c[ruia cad, ]n ]nc[ierarea cu vl[jganul ce vrea s[-i ia bucata de halvi\[, caiete cu citate din cronici; despre Nicolae Filimon, fecund colaborator la pres[ din timpul s[u =i mare iubitor de „trai bun“, =tiind s[ frig[ ca nimeni altcineva mielul =i s[-l prepare cu mirodenii; despre Grigore Alexandrescu, adolescentul care se ro=e=te 257 Ion Ghica ca o fat[ mare ]nainte de a recita minunat din Boileau; despre Iancu V[c[rescu, despre I. C`mpineanu, despre Iancu Jianu, haiducul – chipul acestora =i al multor altora ne r[m`n ]n amintire a=a cum ni le-a zugr[vit Ion Ghica. Personalit[\i istorice sau simple persoane, oamenii din Scrisori tr[iesc acolo o via\[ a lor, de sine st[t[toare, asemeni personajelor marii literaturi. Dumitru MICU, Re]nt`lnire cu proza lui Ion Ghica, ]n Sc`nteia, nr. 7509, 31 octombrie 1967, p. 4.

Pu\ini sunt scriitorii a c[ror oper[ s[ fie at`t de str`ns legat[ de lumea prin care au trecut, s[ reflecte o epoc[, cu luminile =i umbrele ei, =i cu at`t de ]ntinse implica\ii ]n istoria politic[ =i cultural[ a \[rii, ]nc`t opera literar[ s[ devin[ ea ]ns[=i „]ntr-un fel istorie“, a=a cum se ]nt`mpl[ cu inegalabilele „Scrisori“ ale lui Ion Ghica, a c[rui via\[ =i activitate s-a desf[=urat de-a lungul unui veac (1816–1897). Autenticitatea celor evocate este garantat[ nu at`t de genul cultivat – aproape ]n exclusivitate memorialistica –, dar mai ales de inten\ia autorului de a relata numai despre cele „v[zute =i auzite“, inten\ie dublat[ ]n permanen\[ de setea de adev[r, de obiectivitate, cerin\[ imperioas[ pentru un om care a luat condeiul ]n m`n[, a=a cum afirma autorul epistolelor, f[c`nd, adesea, adev[rate profesiuni de credin\[ ]n acest sens: „Mie nu-mi este iertat s[ scriu dec`t numai atunci c`nd pot spune un adev[r; =i a cunoa=te adev[rul =i a-l spune nu e lucru lesne“... +i prietenului moldovean, la ]ndemnul c[ruia s-a ]nfiripat una dintre cele mai fructuoase coresponden\e literare, de o inestimabil[ valoare pentru literatura =i cultura noastr[, autorul acelui „Vasile Porojan“, pl[smuit tocmai ]n cadrul acestui schimb de scrisori literare, Ion Ghica i se adreseaz[: „«De ce-mi scrii a=a de rar?» ]mi ziceai mai d[un[zi, vorb[ foarte m[gulitoare c`nd ]mi vine de la tine; dar =tii tu de c`te ori lep[d condeiul din m`n[ p`n[ ce nimeresc ceea ce trebuie s[ zic asupra unui eveniment despre care am auzit sau la care am asistat?“ Pentru accentuarea exactit[\ii =i adeverirea celor relatate, memorialistul nu preget[ de a-=i lua interlocutorul drept martor fidel asupra celor ]nt`mplate, chiar de mai multe ori pe parcursul aceleia=i pagini: „|i-aduci aminte de impresiunea ce a produs cetirea ]nt`ielor tale poezii acas[ la Alecu Bal=“... „|i-aduci aminte cu c`t[ c[ldur[ =i devotament am sus\inut candidatura“... „|i-aduci aminte cu c`t[ energie am smuls din m`inile poli\iei...“ ...... 258 Scrisori c[tre V. Alecsandri

Relat[rile despre sine =i despre al\ii ]n preajma c[rora a z[bovit lucr`nd cu g`ndul sau cu fapta se definesc ca pagini de literatur[ unice ]n scrisul rom`nesc. Deosebita lor valoare artistic[ este dublat[ de una documentar[. Este greu de conceput ca cercet[torul literar – =i chiar cel istoric – sau omul de cultur[ ]n general, care s-ar apleca cu migal[ creatoare asupra realit[\ilor sociale =i culturale din prima jum[tate a veacului trecut, s[ poat[ face abstrac\ie nu numai de memorialistica lui Ghica, dar de ]ntreaga oper[ a aceluia, care, prin tot ce a d[ruit poporului s[u, a ]n[l\at o coloan[ Pantheonului culturii rom`ne=ti – =i una dintre cele mai falnice. +i incontestabil numele lui Ion Ghica se va ]nscrie ]ntotdeauna ]ntre marii clasici ai literaturii rom`ne, autorul „Scrisorilor c[tre V. Alecsandri“ revendic`ndu-=i dreptul de a r[m`ne cel mai de seam[ memorialist al nostru. Constantin MOHANU, Cuv`nt ]nainte la Ion Ghica, Din timpul zaverii. Scrisori c[tre V. Alecsandri, Bucure=ti, Editura Militar[, 1970, p. 5-6, 14, 15.

}n literatura memorialistic[ a lui Ion Ghica sunt de c[utat, de altfel, izvoarele multora dintre prozatorii ulteriori care au evocat Bucure=tii de odinioar[, =i ]n genere spa\iul muntenesc: de la Mateiu Caragiale =i Ion Marin Sadoveanu p`n[ la contemplativul nostru Eugen Barbu, at`t de ]ndatorat lui Ghica ]n reconstituirea mediului fanariot din nara\iunile sale istorice. Dar observ`nd aceste filia\ii avem ]n vedere =i altceva dec`t simpla determinare geografic[ a unei teme literare =i anume s[ subliniem, ]n cadrele mai largi ale prozei noastre, o continuitate de atitudine sufleteasc[ =i de temperament stilistic ce-=i are ]n Ghica pe unul dintre promotori. G. C[linescu a vorbit despre balcanism, delimit`nd o categorie de sensibilitate literar[ care i-a dat pe Anton Pann, pe Mateiu Caragiale, pe Urmuz, pe Ion Barbu, pe Arghezi =i pe al\i „mari sensibili schimonosi\i, bufoni de prea mult[ inteligen\[ plastic[“. Pe Ghica nu-l nume=te, =i argumente ar fi de g[sit, fire=te, ]n primul r`nd ]n clasicismul viziunii acestuia, ]n voca\ia obiectiv[rii afectelor ce-i este at`t de caracteristic[, diferen\iindu-l de ceilal\i. Dar c`te ]nrudiri totu=i: de la at`t de ascu\ita impresionabilitate a sim\urilor tradus[ ]n pitorescul limbii, ]n bog[\ia de culori violente =i ]n t[ria miresmelor de care sunt pline paginile sale, p`n[ la materia obiectiv[ a „Scrisorilor c[tre V. Alecsandri“, adic[ umanitatea pe care 259 Ion Ghica ele o zugr[vesc =i care era ]nc[ puternic absorbit[ de spa\iul sufletesc al Balcanilor. Mai t`rziu, un Panait Istrati (]n „Kira Kiralina“) sau un Zaharia Stancu (]n „Jocul cu moartea“, „Uruma“ =.c.l.) ne-au f[cut s[ mai trecem o dat[ prin acest ciudat =i plin de poezie \inut al confluen\elor continentale, dominat c`ndva at`t de puternic de stilul formelor greco-turce=ti, ]nt[rindu-ne o dat[ mai mult sentimentul c[, citindu-i, particip[m la un exotism moral ]n raport cu noi ]n=ine =i cu lumea noastr[ ce at`t de repede s-a raliat occidentaliz[rii (mai ales dup[ 1848). Dar c`te iradia\ii ale acelui orizont nu se men\in active, c`te depuneri ale acestor straturi nu au r[mas ]n noi aliment`nd din str[funduri ]nc[ destule valori de inteligen\[ =i emo\ie poetic[? Scrierile lui Ghica ne re]ntorc spre un patrimoniu spiritual ce face parte din fiin\a nostr[ ad`nc[. G. DIMISIANU, Postfa\[ la Ion Ghica, Scrisori c[tre V. Alecsandri, Bucure=ti, Editura Minerva, seria „Arcade“, 1972, p.255–256.

Problema stilului lui Ion Ghica ne trimite la un pasaj revelator din scrisoarea cu titlul „+coala acum 50 de ani“, Bucure=ti, fevruarie 1880. Evoc`nd cu simpatie =coala dasc[lilor de alt[dat[, anteriori marilor procese lingvistice, Ghica scria: „Unde s[ le dea lor prin g`nd c[ avem dou[ limbi, una ]n gur[ =i alta pe h`rtie, =i c[ trebuie s[ vorbim ]ntr-un fel =i s[ scrim ]ntr-altul? Ghica ]nsu=i scria cum vorbea, necontrolat, spontan, direct, nesinchisindu-se de regulile clasei de retoric[ a lui Vaillant, de la sf`ntul Sava, =i netrec`ndu-i prin minte c[ intr[ ]n concuren\[ cu un me=ter al condeiului. Nu mai ]nt`lnim ]n literatura noastr[ un „caz“ ca acela al lui Ion Ghica =i anume o verv[ =i o palet[ memorialistic[ at`t de bogate prin resurse naturale, ]n lipsa oric[rei griji stilistice =i a oric[rei ambi\ii de a face frumos. Mai mult ]nc[! Dac[ socotim memorialistica literar[, ]n care Ghica =i-a marcat la noi locul de frunte, ca produs al memoriei, – defini\ia fiind strict etimologic[ – sub acest raport autorul „Scrisorilor c[tre Vasile Alecsandri“ ne apare ca un fenomen ]n afar[ de legile naturii (ca s[ nu spunem, fie chiar admirativ, un „monstru“!). Exemplul pe care-l vom da, sper[m, va fi edificator. }n scrisoarea cu titlul „B[lt[re\u“, autorul cuget[ astfel asupra memoriei: „Dac[ timpul distruge tot f[r[ mil[, cel pu\in MEMORIA VIE se restaureaz[ pe c`t se poate! Norocit[ c`nd izbute=te a face s[ se vaz[ cu ochii sufletului ceea ce nu mai exist[ =i nu se mai vede cu ochii din cap, =i c`nd face s[ se auz[ cu g`ndul cuvintele care 260 Scrisori c[tre V. Alecsandri sunau la urechi“. Cititorul acestor r`nduri este ispitit s[ ]n\eleag[ c[ prin MEMORIE VIE autorul ]n\elege facultatea noastr[ de a retr[i, vizual =i auditiv, scene din trecutul nostru. A=a s[ fie, cu privire la faptele narate ]n scrisoarea respectiv[? }n aceast[ scrisoare, Ghica evoc[ magistral o ]nt`mplare cu circa doisprezece ani anterioar[ na=terii lui. Tat[l s[u sau unchiul, Ion C`mpineanu, ]i vor fi povestit cum a putut ob\ine Niculae Dudescu suma de bani necesar[ ca s[ plece la Paris =i s[-l ]nduplece pe primul consul s[ m`ntuiasc[ |ara Rom`neasc[ de turci. Evident, a=a va fi fost ]n realitate. Numai c[, ]n nici o alt[ scrisoare ca ]n aceasta, Ion Ghica n-a „evocat“ mai halucinant, printr- o punere ]n scen[ uluitoare, cearta dintre trei nebuni: „prin\ipul Zamfir“, pretins fiu din flori al Mariei Tereza – omul banului Pan[ Filipescu, Manea Nebunul, protejatul banului Ghica, =i Sgabercea, al Dudescului. Ion Ghica red[ ]ns[ pe l`ng[ interiorul anticamerei ]n care s-a dezb[tut aceast[ ceart[, costumele nebunilor, ale boierilor, ale slugilor, ca =i cum ar fi fost de fa\[ =i ar fi notat tot mobilierul =i toate costumele =i ca =i cum ar fi ]nsemnat ]ntocmai, cuv`nt cu cuv`nt, toate replicile. Oric`t de am[nun\ite ar fi fost istorisirile auzite de t`n[rul Ghica ]n familie, ele nu puteau fi „reproduse“ dup[ cincizeci de ani =i mai bine dec`t ]ntr-un chip foarte palid, dac[ Ghica n-ar fi fost servit de o adev[rat[ structur[ de romancier. Acesta este secretul memorialisticii lui Ion Ghica: imagina\ia vizual[ =i cea auditiv[, ambele de aceea=i intensitate, ]i \in loc de „memorie vie“, atunci c`nd n-a fost martor ocular... „Scrisorile“ lui Ion Ghica, de o ]nc`nt[toare varietate, trec`nd ]n revist[ un secol de via\[ rom`neasc[, din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni p`n[ ]n pragul istoriei contemporane, reu=esc s[ afirme triumful scrisului spontan, al spiritului digresiv =i al euforiei anecdotice. F[r[ s[ fie un artist aplicat, ]n c[utare de ritmuri =i de culori, Ion Ghica reu=e=te, printr-o uluitoare conforma\ie structural[ audio-vizual[, s[ compun[ largi tablouri descriptive =i s[ pun[ ]n scen[ cele mai vii dialoguri, cre`nd astfel o intens[ viziune de via\[ =i ]nviind trecutul cu for\a unui adev[rat demiurg. Anecdoticul se ]mplete=te astfel cu omenescul ]ntr-o \es[tur[ autentic[ de via\[, iar cuv`ntul ]mbrac[ haina fireasc[ a omului simplu adeseori ]n fonetic[ =i morfologie provincial[. Acest aristocrat liberal vorbe=te cu limbajul omului din popor, iar c`nd manevreaz[ concepte de cultur[ politic[ sau economic[, le toarn[ ]n sintaxa popular[, apropiindu-se nu o dat[ de sf[to=enia

261 Ion Ghica humule=teanului. Nu e de mirare c[ „Junimea“ =i l-a dorit colaborator, al[turi de Vasile Alecsandri, dar ]n momentul ei maxim de str[lucire, c`=tig`ndu-=i un nou titlu de glorie cu „Scrisori c[tre V. Alecsandri“. Cele mai multe ap[rute cu ]ngrijirea lui Iacob Negruzzi. +erban CIOCULESCU, Ion Ghica, ]n Istoria literaturii rom`ne, Bucure=ti, Editura Academiei, 1973, p. 442–447.

Sub pana lui Ion Ghica, trecutul re]nvie cu o uimitoare prospe\ime, veridic =i ]nconjurat, totodat[, de o aur[ de fabulos. Senza\ia de via\[ care pulseaz[ ]n aceste amintiri provine din plasticitatea luxuriant[ a descrierilor =i din naturale\ea cuceritoare a dialogului... Farmecul „Scrisorilor“ vine =i din stilul lor firesc, ]nv[luitor, cu arome u=or arhaice, sus\in`nd un registru narativ de o fin[, rafinat[ intelectualitate. „Scrisorile“ lui Ion Ghica sunt o capodoper[ a literaturii noastre memorialistice. Florin FAIF{R, Dic\ionarul literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1900, Bucure=ti, Editura Academiei, 1979, p. 398.

Tudor Vianu, ]n „Arta prozatorilor rom`ni“, plasa contribu\ia literar[ a lui Ion Ghica, al[turi de cea a lui C. Negruzzi =i N. Filimon, sub semnul ]nceputurilor realismului ]n cultura rom`neasc[. Justificarea acestei ]ncadr[ri sub raport expresiv =i de atitudine ]ntr-o direc\ie stilistic[ =i temperamental[ ce va str[bate =i se va ]mplini inclusiv ]n cadrul =i dincolo de cunoscutele exigen\e estetice instituite de g`ndirea =i practica literar[ junimist[, prin excelen\[ clasicizante =i preocupate de promovarea valorii artistice a operelor, se sprijin[ pe marele rol pe care ]l joac[ ]n scrierile lui Ion Ghica observa\ia =i analiza realit[\ii exterioare, pictura mediilor sociale, efortul de individualizare – prin integrarea lor ]n coordonatele economice, sociale, politice =i morale ale epocii – a unor tipuri reprezentative, impersonalitatea comentariului, absen\a retorismului =i cenzurarea sever[ a sentimentelor proprii. Ghica este un scriitor obiectiv, care contureaz[ prin intermediul povestirii caractere =i descrie situa\ii din care se desprind concluzii cu valoare etic[, se calific[ atitudini, comportamente. Este, prin excelen\[, un evocator, un om care, ajuns la v`rsta maturit[\ii, de la ]n[l\imea unei existen\e desf[=urate sub o continu[ solicitare politic[, social[,

262 Scrisori c[tre V. Alecsandri cultural[ =i =tiin\ific[, se re]ntoarce ]n trecut spre a-i reconstitui dominantele =i a-i aduce ]n prim-plan personajele care i-au concretizat particularit[\ile. Nostalgia dup[ anii scur=i numai rareori ]i ]nc[lze=te amintirea. Relatarea r[m`ne ]n permanen\[ aproape neutr[, atent[ – m[rturisit – la p[strarea adev[rului istoric despre oameni =i evenimente, opiniile proprii reduc`ndu-se cel mai adesea la o poant[ de duh sau fiind incluse tacit ]n conota\iile ]nt`mpl[rii evocate. Pentru scriitor, literatura are, prin defini\ie, un rol instructiv-educativ, civilizator =i, ]n acela=i timp, de cunoa=tere nemijlocit[ a personalit[\ii unui popor, a limbii, istoriei =i preocup[rilor sale: „Numai literatura – scria Ghica – poate exprima cu exactitate starea intelectual[ =i moral[ a unei epoci c[ci ea este forma sub care se ]nregistreaz[ ideile, credin\ele =i cuno=tin\ele unei na\iuni; numai ea poate da o cuno=tin\[ precis[ a raporturilor ce exist[ ]ntre oamenii =i lucrurile unui timp cu ideile cele adev[rate; ea este tezaurul ]n care se depun cuno=tin\ele societ[\ilor omene=ti. Cu c`t un popor are prejude\e mai pu\ine, cu c`t cunoa=te adev[ruri mai multe, ]ntr-un cuv`nt, cu c`t are mai mult[ =tiin\[, cu at`t este mai luminat =i mai ]naintat pe calea progresului =i a civiliza\iunii“... Scrise cu verv[ =i har, menite ]nc[ din momentul alc[tuirii lor s[ fie un prinos de laud[ adus eforturilor de ridicare a poporului rom`n la o stare social[ =i politic[ demn[ de cerin\ele epocii moderne, oper[ de art[ =i ]n acela=i timp de educa\ie civic[, „Scrisorile“ lui Ghica se impun ]n literatura rom`n[ prin viziunile optimiste pe care le propag[ =i prin ]ncrederea nestr[mutat[ ]n triumful eforturilor bazate pe cinste, omenie, adev[r =i munc[. Alec HAN|{, Postfa\[ la „Ion Ghica, Din vremea lui Caragea. Scrisori c[tre V. Alecsandri“, Bucure=ti, Editura Minerva, 1992, p. 232-233, 247.

263 Ion Ghica

CUPRINS

Tabel cronologic ...... 7 Introduc\iune ...... 19 I. Clucerul Alecu Gheorghescu ...... 35 III. Din vremea lui Caragea ...... 41 IV. +coala acum 50 de ani ...... 53 VI. Din timpul zaverii ...... 64 VIII. Generalul coletti la 1835 ...... 93 XII. O C[l[torie de la Bucure=ti la Ia=i ]nainte de 1848 ...... 103 XIII. Dasc[li greci =i dasc[li rom`ni ...... 113 XIV. Tunsu =i Jianu ...... 123 XV. Teodoros ...... 133 XVI. Teodor Diamant ...... 143 XXII. B[lt[re\u ...... 157 XXVI. Amintiri despre Grigorie Alexandrescu ...... 171 XXVII ...... 185

ALTE „SCRISORI“ +I SCRIERI LITERARE (1889–1892) Un bal la curte ]n 1827 ...... 213 Un boier cum a dat Dumnezeu ...... 221 Moravuri de alt[dat[ ...... 229 Fragment dintr-o scrisoare inedit[ c[tre Alecsandri ...... 234 Glosar ...... 239 Referin\e istorico-literare ...... 245

264