The Relationship Between Church and the Political Power in the Danubian Principalities (1834-1848)
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World THE RELATIONSHIP BETWEEN CHURCH AND THE POLITICAL POWER IN THE DANUBIAN PRINCIPALITIES (1834-1848) Emil-Marian Manea PhD Student, University of Bucharest Abstract: Under the military occupation of the Russian Empire, in the years 1831 and 1832, the Organic Regulations, the first documents with a constitutional role in the modern sense, were applied in Wallachia and Moldova. The relationship between the Church and the political power during the statutory reigns was sometimes tense, hospodars seeking to control the activity of the hierarchs or even impose their authority without taking into account the Organic Regulations. There have also been fruitful collaboration moments. During this period, the hospodars were Alexandru D. Ghica, Gheorghe Bibescu and Mihail Sturdza, and the representatives of the Orthodox Church were the metropolitans Veniamin Costachi, Meletie Lefter and Neofit II. Keywords: State, Churh, conflict, colaboration, Principalities Introducere În anul 1830, sub autoritatea lui Pavel Kiseleff, și-au încheiat lucrările la București subcomisiile de redactare a Regulamentelor Organice pentru cele două Principate. În urma sancționării lor de către Consiliul țarului din Petersburg, ambele texte au fost adoptate de Extraordinara Obștească Adunare de Revizie din fiecare Principat și au întrat în vigoare în anul 1831 pentru Țara Românească, respectiv în 1832 pentru Moldova1. Relația dintre Biserică și puterea politică în timpul domniilor regulamentare a fost uneori încordată, domnii urmărind să controleze activitatea ierarhilor sau chiar să îşi impună autoritatea asupra lor, fără a ține seama de prevederile Regulamentele Organice2. În această situație, Veniamin Costachi, deși se afla în scaunul mitropolitan încă din anul 1803, a fost obligat să se retragă în 1842 ca urmare a intervenției autoritare a domnului Moldovei, Mihail Sturdza. Ca urmaș al lui Veniamin Costachi, domnitorul l-a adus pe Meletie Lefter „Brandaburul‖, un om al său, dar care a murit din cauza holerei în 1848. În continuare puterea politică a numit locțiitori până la alegerea lui Sofronie Miclescu, în 18513. În Ţara Românească, datorită amestecului puterii laice, Grigorie Dascălul a fost determinat să se retragă definitiv din scaunul metropolitan încă din anul 1834. Apoi, domnitorul Alexandru Ghica 1Regulamentele Organice ale Valahiei și Moldovei, vol. I, ediție îngrijită de Paul Negulescu și George Alexianu, Întreprinderile „Eminescu‖, București, 1944, pp. V-VIII. Pe tot parcursul elaborării documentelor, dar și în perioada aplicării lor au existat pretutindeni nemulțumiri sau frământări concretizate prin refuzul de a forma subcomisiile de redactare, alocuțiuni, anecdote, proteste sau prin mișcări revoluționare. Vezi: Cătălin PUNGĂ, Zamfira PUNGĂ, „Mișcări sociale din Moldova, premergătoare revoluției de la 1848‖, în: Ioan Neculce – Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei (serie nouă), XXI (2015), p. 44. 2 Pr. Prof. Dr. Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, ediţia a III-a, Editura Trinitas, Iași, 2008, pp. 28- 29 și 44-45. 3 Nicolae IORGA, Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor, vol. II, ediție îngrijită și prefață de I. Oprișan, Editura Saeculum, București, 2012, p. 341; Pr. Prof. Dr. Mircea PĂCURARIU, Istoria Bisericii…, p. 29. 186 I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World l-a numit locțiitor pe episcopul Neofit al Râmnicului - susținut de Rusia4 - , până în 1840 când acesta a fost ales mitropolit5. Biserica Ortodoxă din Țara Românească în timpul domniei lui Alexandru D. Ghica Odată cu numirea sa, Alexandru Ghica (aprilie 1834 - 7 octombrie 1842)a păstrat Adunarea Obșteașcă și Sfatul administrativ, două instituții esențiale formate în timpul administrației generalului Pavel Kiseleff6. Relațiile lui Alexandru Ghica cu membrii Adunării Obștești se deteriorează în momentul în care domnul înlocuiește membrii executivului, în noul Guvern numind și doi frați ai săi7. Cei doi miniștri destituiți, Barbu Știrbei și Iordache Filipescu, sprijiniți de Gheorghe Bibescu vor conduce o opoziție din ce în ce mai puternică8. Din 1836, conflictul dintre domn și Adunare se adâncește pe marginea aprobării articolului adițional9 din Regulament, propus de autoritățile ruse. Înaintată domnului, rezoluția cu votul negativ a fost semnată de episcopul Chesarie al Buzăului împreună cu 25 de deputați10. Cei din opoziție sunt avantajați de acel grup de patrioți adunați în jurul lui Ion Câmpineanu, dar și de adversitatea constantă față de domn a lui Robert Colquhoun, consul al Marii Britanii la București11. Informat de rezoluția citită de episcopul Buzăului, consulul rus, Ruckmann a cerut domnului să dizolve Adunarea munteană și să adopte măsuri aspre la adresa semnatarilor. Totuși, în mai 1838 Adunarea a reluat ședințele de lucru și a votat „în silă‖ întregul text modificat al Regulamentului12. Deși reușește să împiedice planurile „partidei naționale‖ și ale Societății lui Ion Câmpineanu, Alexandru Ghica avea să se confrunte cu o nouă conspirație mult mai radicală, cea condusă de Mitică Filipescu13. Sfârșitul domniei lui Al. Ghica era anticipat în cursul anului 1841 de atacurile tot mai virulente la adresa sa din partea marilor boieri și a înaltului cler. Un rol important a revenit de data aceasta mitropolitului Neofit, în calitatea sa de președinte al Adunării Obștești. Într-o serie de memorii adresate înalților demnitari ruși (decembrie 1840) - între care, cancelarului Nesselrode sau chiar țarului - mitropolitul îl acuza pe domn de toate relele societății, și anume de „nedreapta împărțire a slujbelor‖, de manifestările spiritului liberal, pe care le tolera și starea precară în care se aflau țăranii14. În consecință, scria ierarhul, „era necesar un control mai riguros din partea reprezentanților Rusiei‖15. În primăvara anului următor, un alt ierarh al Bisericii, episcopul llarion 4 Gheorghe PLATON, „Domniile regulamentare (1834-1848/1849)‖, în Istoria românilor, vol. VII, tom I, Constituirea României Moderne, Editura Enciclopedică,București, 2015, p. 107. [în continuare se va cita Istoria Românilor, VII, I ] 5 Nicolae ISAR,Din istoria generaţiei de la 1848. Revoluţie – exil – destin istoric, Editura Universitară, Bucureşti, 2006, p. 17. 6 Alexandru Ghica, fratele fostului domn al Țării Românești ocupase mai multe funcții importante în stat, iar în momentul numirii (38 de ani) se bucura încă de aprecierea generalului rus, Pavel Kiseleff. Vezi: Istoria Românilor, VII, I, p. 107; Elias REGNAULT, Histoire sociale et politique des Principautés Danubiennes, Imprimerie de A L‘Abroue, Paris, 1855, p. 188; Ioan C. FILITTI, Domniile române sub Regulamentul Organic 1834-1848, Editura Socec, Bucureşti, 1915, pp. 114-115. 7 Anatoly Nikolaievich DEMIDOV, Esquisses d‟une voyage dans la Russie méridionale et la Crimée, Rousseau Libraire, Paris, 1838, pp. 17-18. 8 Nicolae IORGA, Viața și domnia lui Barbu Știrbei, Tipografia „Neamul Românesc‖, Vălenii de Munte, 1910, p. 29. 9 Articolul inserat prevedea ca orice modificare a Regulamentului Organic să se facă decât prin ‖dezlegarea‖ Înaltei Porți și prin „primirea‖ Rusiei. Vezi: Regulamentele Organice ale Valahiei și Moldovei, I, p. XI; Eudoxiu de HURMUZAKI, Documente privitoare la Istoria Românilor (1802-1849), volumul IV.Supliment I, adunate, coordonate și publicate de D. A. Sturdza, București, 1891, p. 464 [în continuare se va cita: Hurmuzaki, DIR, IV, I]; Ioan C. FILITTI, Domniile române…, p. 39. 10Analele Parlamentare ale României, Tomul VII, Partea I. Adunarea obștească a Țării Românești (1837), Imprimeria Statului, București, 1896, pp. 525-528. [în continuare se va cita: Analele Parlamentare, VII, I]. 11Istoria Românilor, VII, I, p. 108. Într-o scrisoare către Vasile Alexandri, Ion Ghica nota că opoziția se sprijinea în lupta sa pe doi „din prelații cei mai cuvioși și mai învățați‖, pe Ilarion al Argeșului și Chesarie al Buzăului. Vezi: Ion GHICA, Scrisori către Vasile Alexandri, editor Radu Cârmacea, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 375-376. 12Istoria Românilor, VII, I, p. 117. 13 Nicolae Isar, Istoria modernă a românilor (1774/1784-1918), Editura Universitară, București, 2006, pp. 99-100. 14Hurmuzaki, DIR, IV, I, pp. 500-503; Istoria Românilor, VII, I, p. 116. 15 Nicolae Isar, Istoria modernă..., p. 100;După moartea mitropolitului Grigorie Dascălul, activitatea politică a lui Neofit nu a fost conform intereselor stăpânirii. Astfel, în corespondența cu reprezentanții Rusiei critică acțiunile 187 I.Boldea, C. Sigmirean, D.-M.Buda LITERATURE AS MEDIATOR. Intersecting Discourses and Dialogues in a Multicultural World al Argeșului - cunoscut și pentru acțiunile sale din timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu - nu a pregetat să aducă critici aspre la adresa domniei chiar în timpul ședințelor din Adunare(martie 1841)16. Biserica Ortodoxă din Țara Românească în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu După destituirea lui Alexandru Ghica, Adunarea Obștească Extraordinară a Țării Românești a ales ca domn pe Gheorghe Bibescu (20 decembrie 1842-12 iunie 1848), respectând dispozițiile din Regulamentul Organic17. Abaterile ulterioare de la Regulamentul Organic l-au determinat pe mitropolitul Neofit să sesizeze autoritățile rusești și pe generalul Pavel Kiseleff 18, mai ales că noul domn viza trecerea veniturilor mănăstirești sub controlul statului. Ca urmare, înțelegerea noului domnitor cu forul legislativ