,-.



             ! "#$% &' ! "#$% &'   ()* *" + !  ()* *" + ! 

    

   Dimitrie Poptămaș, Remus Mircea Birtz, Cristian Butaru Keller

Operațiunea Mureș 21 (1988)

Coordonator: P. DDr. Remus Mircea Birtz OBSS

EDITURA NAPOCA STAR

CLUJ-NAPOCA, 2021

1 Editura NAPOCA STAR Strada Ploieşti, nr. 35, ap. 11 e-mail: [email protected] www.napocastar.ro tel.: 0264/432.547 mobil: 0740/167.461

Director de editură: Dinu Virgil-Ureche

Coperta: DINU VIRGIL, folosind surse de pe pagina cibernetică multihobby.ro „Cărți poștale din Târgu Mureș”, și Memoriile Părintelui Iosif Pop

ISBN 978-606-062-240-6

Citarea este liberă, cu respectarea tuturor normelor academice, indicând corect sursele folosite!!!

© Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorilor

2 Prefață

Un nou studiu însoțit de anexe documentare privind istoria recentă a Bisericii Greco-Catolice din România, din ultimii ani ai persecuției, s-ar părea că nu-și mai are rostul. Prioritățile momentului de față, confuzia doctrinară majoră la care s-a ajuns în structura vizibilă a organizației supuse Curiei de la Vatican (Vatican și nu Sfântul Scaun, distincția este astăzi obligatorie), mesajul cenzurat sau răstălmăcit al Evangheliei, toate aceste elemente distrag atenția asupra unei situații de acum 30, 40 de ani. Condițiile de acum nu sunt decât consecințele stărilor de atunci. Falsificarea istoriei recente eclesiastice, evidentă pentru toți cei ce răsfoiesc scriptele bisericești sau legate de Biserică, mai vechi sau mai noi, își are cauza tot în acel timp, protagoniștii măsluirilor sau cenzurărilor unor evenimente, profanării memoriei unor adevărați eroi ai credinței fiind condiționați de opțiunile proprii din acea vreme, din ultimii ani ai prigoanei. Este firesc deci ca triumfalismul găunos să primeze, consecința firească fiind alterarea și propovăduirea distorsionată a Credinței. Alte culte din România au beneficiat de istorici curajoși, care au disecat trecutul recent, oferind studii valoroase, repere academice pentru cercetătorii istorici care doresc să cerceteze Istoria așa cum a fost, evitând ideologizarea sau asumarea rolului de simplii propagandiști ai unor mode / persoane/ personaje efemere. Ne gândim la preoții catolici prepozitul Ferenc Léstyán și Dr. Imre Tempfli cu lucrările sale dedicate Bisericii Catolice din România, pastorul și teologul reformat Dr. János Molnár, autor al unor studii istorice esențiale legate de persecuția recentă a pastorilor și credincioșilor Bisericii reformate din România, la istoricii baptiști Dr. Marius Silveșan (cu numeroase și dense studii) sau Daniel Mitrofan („Pigmei și uriași”, „Pași”) pastorii penticostali Vasilică Croitoru („Răscumpărarea Memoriei”) și Dr. Valeriu Andriescu („Istoria Penticostalismului Românesc”, tratat de istorie în 2 volume), pastorii adventiști Iozsef Váradi și Dr. Gheorghe Modoran („Biserica prin pustiul roșu”, în mai multe volume), sau la memorialiștii eclesiastici din diverse confesiuni care au scris despre tribulațiile trăite, aducând și suport documentar aferent, evitând tributul triumfalismului ieftin. Avocatul Dr. Vasile Marcu, fost juristconsult al Mitropoliei Blajului, autor al unor cărți importante privind istoria greco-catolică recentă („Drama Bisericii Române Unite cu Roma: greco-catolică: documente și mărturii”, și „Biserica Română Unită încă în suferință”) și preotul profesor Dr. Anton Moisin au abordat curajos anumite evenimente din istoria recentă greco-catolică, motiv pentru care lucrările lor au fost trecute sub damnatio

3 memoriae! Lista este desigur incompletă, dar ne putem explica vitalitatea unor comunități religioase care altfel reacționează în condițiile anormalității contemporane! Trecutul recent necosmetizat ne oferă destule lecții celor „nerefuzați de spirit” cum scrie Blaga (Lucian) pentru a nu îl repune în discuția celor fără prejudecăți. Așa poate unii din confrații noștri vor abandona ideologia și se vor apropia totuși de Teologie, cât mai este timp.... Volumul pe care îl coordonăm se bucură de colaborarea distinsului profesor Dimitrie Poptămaș, odată director al Bibliotecii Județene din Târgu-Mureș, care ne evocă figura preotului protopop și vicar episcopal Iosif Pop și activitatea acestuia în condițiile grele din Nordul Ardealului anilor 1940-1944. De menționat că persecuția etnică asociată șicanării apartenenței la Bisericile Românești era actuată de unii membri ai administrației unui stat ce își asumase un statut confesional și etnic clar, integrarea în aceste coordonate abrogând măsurile vexatorii. Cu totul alta era calitatea regimului comunist, care având la bază ideologia marxist leninistă și modelul stalal și social sovietic era adversar oricărei credințe religioase, statul comunist nefiind ateu, fiind anti-teist. Până în Decembrie 1989 Securitatea, organ represiv al statului, având trasat și rol ideologic clar (fiecare ofițer, era preocupată de subminarea cultelor și confesiunilor religioase, fie ele formal legale sau puse în afara legii. Contribuția Dlui. Cristian Butaru Keller, cercetător acreditat al CNSAS, care a reușit identificarea, copierea și transcrierea unor documente ce atestă intenția represivă este majoră, necesitatea prezentării acestor documente în circuitul științific fiind imperativă. Ultimul autor care și-a asumat și coordonarea materialului a adus anumite clarificări sau completări bibliografice de neevitat. „Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32). Soli Deo gloria!

P.ddr. Remus Mircea Birtz, OBSS

Cercetător științific la Institutul de Istorie „George Bariț” al Academiei Române, Filiala Cluj

4 Fruntar din partea unui ziarist teolog...

Am pus la dispoziţie o parte din cercetările mele pe zona Mureş, privind Biserica Greco-Catolică din România pentru a ajunge în „lumina adevărului”adică la voi cititorii. Ca să aveţi in faţa ochilor „un ceva scris”, întrucât dezinformarea în general creată prin „măsuri specifice şi combinative” afectează faţa istoriei prezente, şi să nu uităm, „verba volant, scripta manent”. Am botezat activitatea aceasta a mea „Operaţiunea Mureş 21”, ceea ce am dăruit azi este un capitol. Avem destule surprize noi cei de la „Agenţie”, Agenţia Independentă „Dalban Press”. Este o muncă de cercetător şi de ziarist care mulţi, mulţi ani (neîntrerupt in perioada ianuarie 1990 – 2005) a realizat „anchete si investigaţii” fără argumentul „sănătos”al procurorului, miliţianului, securistului, deşi şi noi suntem „organe de informaţii », da, dar de informaţii deschise publicului. De multe ori munca în anchete si investigatii se face tot printr-o „reţea informativă”de multe ori numai temporară, formată din oamenii ce spun adevărul, care aduc documente iar prin documentele de arhivă sau oficiale, începe apoi munca de „sinteză”. Asta denota că „noi” suntem oricum mai buni decât spionii diverselor regimuri …numai sa vrem şi să avem curaj şi mai ales, aş zice eu, credinţă. Surprizele sunt foarte mari dacă doreşti sî studiezi evenimentele aşa cum ele de fapt au fost, cu menţiunea că ceea ce dau securistele arhive sunt doar o parte din viaţa reală a zecilor de mii de personaje implicate. Nici demonica hârcă numită Securitatea nu putea cuprinde tot şi nici alte servicii din lume nu vor putea niciodată ajunge la acest obiectiv, desi asta încearcă să facă acum prin „digitalizare”, oamenii vor sfârşi atunci când vor să facă ceva …să uite de elementul digital şi vor „dispare”din demonicele „vizoare”. Orice drum între Nordul si Vestul Ţării sau spre Sud, spre Esticul Iaşi, spre Vatra Dornei, oricum trece prin zona Mureşului, Târnavelor, Scaunelor Secuieşti, Mureşul devenind un loc nodal de comunicaţii în clandestinitatea greco-catolică. Era normal ca oamenii să se caute, să încerce să ţină legătura unii cu alţii, să menţină Biserica Greco-Catolică vie, activă, prezentă. Este suprinzător să afli că numărul celor din cadrul BRU care ajunseseră să colaboreze direct sau indirect cu demoniaca Securitate comunistă a ajuns in 1988- 1989 la procentul de 40%!!! Enorm, incredibil aproape, nu toţi erau nişte colaboratori „normali”, dar aceasta contează mai puţin. Am putea spune ca fie numai şi teama insuflată celor 40 % a asigurat ca acea astrală clipă numită „1990” sa fie un moment ratat al Bisericii Greco-Catolice Române şi un success a BOR în special în Transilvania. Colaborarea cu serviciile şi cu BOR a unor conducători din rândul I, II,

5 III al BRU după 1990 a făcut să apară adevărate fenomene imobiliare deja semnalate în precedenţă (vezi cartea autobiografică a lui Ovidiu Palcu – Renaşterea Bisericii Durerii sau in articole ce apar periodic în presa locală (« Gazeta de Cluj » bunăoară). Totul însă a început în anii Securităţii RSR si se definitivează în anii modernelor servicii, devenite partenere nord-atlantice, etc. Din păcate însă constatăm că avem în ultimii ani reţele de tip fabrici financiare, turism aşa zis religios, chiar şi afaceri de sorginte sexuală, apucături anormale firii, magie neagra. Îmi asum şi scriu cu tărie acestea pentru ca „ei: să ştie că noi ştim, scriem dar mai ales ne şi rugăm pentru Biserica Catolică Tradiţională, cea dintotdeauna. Rezistenţa Catolică există, acesta este mesajul speranţei. Între toate relele apar însă şi personaje deosebite precum numele de cod „Vlădica”adică preotul protopop şi vicar episcopal (pentru Iuliu Hossu până la sfârşitul vieţii lui, din spusele acestuia) dr. Iosif Pop din Târgu Mureş, la care m-a frapat crezul şi porunca sa de o duritate fără seamăn (consemnată şi în documentele Securităţii...), deşi el era un om blând: „ceea ce e permis oamenilor, nu este permis vouă chiar dacă nu mai aveţi odăjdii, sunteţi preoţi până la sfârşit, deci nu aveţi voie să păcătuiţi precum oamenii simpli”!!! În Sfânta Treime, „credinţa noastră este viaţa noastră” şi mai ales speranţă. Pace şi Bine.

Cristian Butaru Keller, Agenţia de Presă Dalban Press

6 Sub lupa Securității: preoți greco-catolici din județul Mureș

– Operațiunea Mureș 21, 1988 –

Prof. Dimitrie Poptămaș

M. On. Pr. Iosif Pop (†)

Dl. Cristian Butaru (Keller)

Pr. Remus Mircea Birtz

Dl. Cristian Butaru (Keller)1, ziarist și cercetător acreditat la CNSAS a avut șansa obținerii unor documente importante din trecutul recent al Bisericii Greco- Catolice din România. Primul este un text redactat de Preotul mărturisitor Iosif Pop, fost vicar mitropolitan (pentru arhidieceza Blajului) în ținuturile căzute sub administrație maghiară (între 1940-1944)2, text salvat de profesorul Dimitrie Poptămaș, odată Director al Bibliotecii Județene din Târgul-Mureș, text care descrie structura și organizarea Vicariatului Mitropolitan din Ardealul de Nord. Al doilea este Dosarul F. Doc. 199, vol.II, Inspectoratul Județean de Securitate Mureș, Serviciul I, Biroul Culte Secte, finalizat în 1988. Al treilea este faimosul CID (Cartoteca Informatică de Documentare) alcătuit de Securitate în 27.III.1988, cuprinzând câteva sute de preoți greco-catolici arhivați de instituția respectivă. Valoarea acestor documente fiind indubitabilă, publicarea lor chiar și în format electronic este imperativă.

Preotul protopop, vicar mitropolitan pentru Ardealul de Nord Iosif Pop

1 Fondatorul A.I. „Dalban Press” în cinstea jurnalistului Ionel Dalban († 1998), redactor la periodical “Cronica Romaşcană”, care demascând abuzuri locale făcute inclusiv de unii membri ai Serviciilor secrete, acuzat de calomnie şi condamnat în România de o justiţie teleghidată, şi-a câştigat dreptatea şi reparaţia onoarei la CEDO. 2 A se compara cu Memoriile editate de Părintele Iosif Pop; Pop, Iosif – Credinţă şi apostolat. Memorii. Prefaţă de Preot Protopop Liviu Sabău, canonic mitropolitan. Ediţie îngrijită şi Postfaţă de Dimitrie Poptămaş şi Melinte Şerban. Târgu-Mureş, Fundaţia Culturală „Vasile Netea”, 2004, 224 p., memorii care cuprind un interval de timp ce se încheie în 1956, ele fiind finalizate în clandestinitate, în 28.VII.1981. Despre persecuția preotului Iosif Pop vezi Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica Română Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001, p.127-128. (MRB)

7 Oferim textul recuperat de distinsul profesor Dimitrie Poptămaș3, el însuși fiu de preot greco-catolic rezistent și transcris de Dl. Cristian Butaru (Keller) . O variantă a studiului dedicat Părintelui Iosif Pop a apărut și în volumul: Dimitrie Poptămas – O viață printre oameni și cărți, Philobiblon mureșean, vol. 2, Târgu Mureș, Editura Veritas, 2014, p. 100-132. (Fundația Culturală „Vasile Netea”, seria Caiete mureșene, nr. 23), dar având un tiraj de doar 100 de exemplare, republicarea acestuia, cu câteva elemente adăugate devine mai mult decât necesară. De menționat că Dl. profesor Dimitrie Poptămaș a folosit un manuscris al Protopopului mărturisitor Iosif Pop, pe care acesta din urmă îl redactase din memorie. El predase rapoartele parohiilor sale nu doar ordinariatelor diecezane ci și membrilor Delegației Române pentru Tratatul de la Paris (1946-1947) în atența lui Gheorghe Tătărăscu. Desigur că acele còpii nu i s-au mai restituit, fiind nevoit să apeleze la memoria lui. Oferim ca introducere câteva repere biografice, sintetizate de lexicografii detenției greco- catolice românești: ” Părintele vicar Iosif Pop din Târgu Mureş a făcut studiile liceale la Blaj iar cele teologice universitare, la Oradea şi Budapesta, terminându-le în 1917. Ajuns vicar foraneu archidiecezan al Târgu Mureşului, a vegheat la păstrarea fiinţei naţionale în această parte a teritoriului românesc, iar în perioada ocupaţiei horthyste (1940-1944) a fost sufletul rezistenţei naţionale de acolo, fiind vicar general al părților arhidieceyei de Alba-Iulia căzute sub stăpânirea străină. Documentele de la Arhivele Statului – Cluj oferă date concrete despre lupta părintelui vicar Iosif Pop şi a preoţilor uniţi pe care îi conducea, împotriva atrocităţilor şi umilinţelor la care a fost supusă populaţia românească în timpul ocupaţiei maghiare. Atunci au fost trecute mii de familii româneşti la romano-catolici ori reformaţi, în ciuda protestelor episcopului dr. Iuliu Hossu şi a măsurilor luate personal de papa Pius al Xll-lea contra acestei politici duse împotriva populaţiei româneşti din Secuime. Odată cu desfiinţarea oficială a Bisericii Române Unite cu Roma, în octombrie 1948, părintele vicar Iosif Pop a trecut la rezistenţă prin predici, consfătuiri şi prin refuzul categoric de a părăsi credinţa sa catolică românească. A fost arestat, maltratat şi apoi închis. După ani grei de temniţă, a fost eliberat şi a trăit ca muncitor la Târgu Mureş. La înmormântarea sa, în primăvara anului 1985 la Târgu Mureş, oficiată de un sobor de preoţi români romano-catolici din Moldova, conduşi de părintele Iosif Sabău din Vatra Dornei, a vorbit mitropolitul Alexandru Todea – care împreună cu cei aproximativ o sută de preoţi greco-catolici sosiţi din ţară, a oficiat slujba greco-catolică, în încăperile ferite

3 Despre activitatea Profesorului Dimitrie Poptămaș (n. 25.IV.1938, Nima Râciului, jud. Mureș, ca fiu al Preotului Dumitru Poptămaș și a presviterei Maria, învățătoare, într-o căsnicie binecuvântată cu 9 copii) a se vedea Melinte Șerban – Istoricul Bibliotecii Judeţene Mureş – directorul Dimitrie Poptămaş, accesibil la pagina cibernetică https://bjmures.ro/directorii/PoptamasDimitrie/PoptamasDimitrie.htm, accesată în 1.II.2021. (MRB)

8 ale capelei din cimitir.”4 Părintele Iosif Pop (n. 10 .XI.1896, Ocna Dej – d. 18.X. 1986, Târgu-Mureş) a fost întemnițat în 1948 și între 1951-1955. conform fișelor matricole penale5. (NB. În studiul Profesorului Poptămaș notele lui apar inserate in paranteze și îngroșate, (⃰), trimiterile fiind la sfârșitul studiului său, pentru a se deosebi de cele introduse de curatorul ediției).

4 Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica Română Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001, p.127-128. Pentru activitatea vicarului arhiepiscopal Iosif Pop în Ardealul de Nord a se vedea și Tătar, Emil – Problemele economice ale Protopopiatelor Greco-Catolic și Ortodox Târgu Mureş în perioada septembrie 1940 -octombrie 1944, in Acta Marisiensis.Series Historica, Tg. Mureș, 2019, nr.1, p. 53-72. 5 https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iosif%20Matei

9 I. IOSIF POP ŞI VICARIATUL ŢINUTURILOR SECUIZATE6

Prof. Dimitrie Poptămaş

M. On. Pr. Iosif Pop (†)

Despre un vicariat greco-catolic al ţinuturilor secuizate nu se poate vorbi decât în condiţiile în care prin dictatul de la Viena (sept.1940), o parte din trupul României a fost sfârtecat vremelnic în urma unei măsuri arbitrare dorită de Ungaria şi sprijinită de Germania şi Italia, în momentele incipiente ale celei de a doua mari conflagraţii mondiale. Biserica şi-a avut dintotdeauna organizarea sa proprie cu mici modificări corespunzătoare oscilaţiei numărului de enoriaşi, ariei geografice, căilor de comunicare, toate acestea pentru o bună păstorire a preoţilor şi ierarhilor bisericii (protopopi, episcopi şi arhiepiscopi). Pentru Biserica Română Unită cu Roma (greco- catolică), detaliile au fost stabilite în linii mari prin sinodul de la 1700, atunci când o parte dintre românii ardeleni au adoptat religia catolică, ca o reîntoarcere la biserica universală, mizând pe recunoaşterea sa de către autorităţi şi odată cu aceasta a naţiunii propriu-zise şi accesului ei la instruire şi cunoaştere. Trebuie să recunoaştem că în momentele de cumpănă creştinii de o religie ori alta, ortodocşi şi greco-catolici, şi-au îngemănat forţele în folosul naţiunii, au existat momente de armonie, colaborare şi sprijin reciproc când acesta era necesar. Deopotrivă, atunci în anii ocupaţiei horthyste (1940-1944), ambele biserici şi-au plătit tributul de sânge în faţa cotropitorilor, au suferit toţi românii consecinţele unui regim rigid, necunoscut până la acea dată. Ne propunem în cele ce urmează să ne ocupăm de soarta Bisericii Române Unite în cei patru ani de Diktat, într-un spaţiu sortit arbitrajului, la ale cărui graniţe nu s-a ţinut cont de credinţa enoriaşilor şi aria lor de răspândire şi în multe cazuri nici de apartenenţa lor naţională. Îmi povestea cineva din comuna mea natală – Râciu, cum

6 Despre activitatea Episcopiei de Hajdudorogh în Ținuturile Secuiești a se vedea Cârja, Cecilia – Românii greco-catolici și Episcopia de Hajdúdorog (1912) Contribuții documentare, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, 493 p. Despre situația bisericească a românilor din Ardealul de Nord vezi Mureșanu, Florea – Biserica Ortodoxă, in Almanahul „Plugarul” din Ardealul de Nord, Cluj,Ed. Centrala Cooperativelor Românești, 1944, p. 322-326; Buzdugan, Ion – Trei ani de vrednic apostolat, in Almanahul „Plugarul” din Ardealul de Nord, Cluj,Ed. Centrala Cooperativelor Românești, 1944, p. 327-332; Lehrer, Milton G. – Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american, București,Tip. ”Alfabetul„, 1944, 315 p.; Corneanu, Nicolae – Biserica Românească din Nord-Vestul Țării în timpul prigoanei horthyste, București, Ed. IBMBOR, 1986, 221 p.; Fătu, Mihai – Dictatul de la Viena din 1940 și Biserica Românească din Nordul Transilvaniei (1940-1944). Documente, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2001, 458 p..Pușcaș Vasile (ed.) – Transilvania și aranjamentele europene (1940-1944). Ediție, studiu introductiv și note de Vasile Pușcaș, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1995, vezi raportul Comisiei Roggeri-Altenburg și Roggeri-Henke, mai ales pp. 78-80, 137-138. Vezi și punctul de vedere după arhivele maghiare la Ablonczy, Balázs – Transilvania reîntoarsă, Iași, Ed. Institutul European, 2014, p. 171-197. (MRB).

10 graniţa acelor vremuri le împărţea curtea în două, casa fiind despărţită de anexele gospodăriei, nemaivorbind de pământurile care trebuiau lucrate în multe cazuri în ţară străină. În acelaşi fel brăzdarul i-a despărţit pe oameni confesional şi naţional. Pentru a ne da mai bine seama, apelăm la organizarea provinciei Mitropolitane Române Unite de Alba Iulia şi Făgăraş, cu datele sale din anul 1938 (1). Arhidieceza, avându-l ca Arhiepiscop şi Mitropolit pe Dr. Alexadru Nicolescu dispunea de 5 dieceze: Blaj, Oradea, Cluj-Gherla, Lugojului şi Maramureşului. La rândul lor acestea erau împărţite în districte protopopeşti. Ocuparea unei părţi din nordul şi centrul Transilvaniei afecta districtele protopopeşti din secuime: Gheorgheni (26 de parohii), Odorhei (11 parohii), Reghin (97 parohii), Târgu-Mureş (33 parohii) şi câteva din districtele Braşov, Râciu şi Teaca. Corespunzător organizării administrativ-teritoriale ele cuprindeau judeţele Mureş, Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei cu specific secuiesc conform vechii organizări scăunale ale secuilor. Încă din timpul invaziei ocupanţilor din septembrie 1940, Iosif Pop primeşte o comunicare din partea mitropolitului din Blaj, prin care este numit ca locţiitor al acestuia pentru aceste judeţe în care erau aproximativ 100.000 de credincioşi greco- catolici. Preot cu experienţă, numit în urmă cu doi ani la Târgu-Mureş ca preot, apoi ca protopop. După mai multe şovăiri Iosif Pop acceptă să rămână în Târgu-Mureş şi să accepte condiţiile oferite de Episcopul Iuliu Hossu din Cluj, sub răspunderea căruia este şi această parte a arhiepiscopiei Blajului, delegat apostolic şi peste episcopia Orăzii, despre care îşi amintea mai târziu că „Mi-a fost şi mie şi Vicariatului bun Părinte”(2). În aceste condiţii s-a trecut la organizarea vicariatului care cuprindea cele 160 de parohii (împreună cu filiile) după cum urmează: 14 parohii din protopopiatul Braşov, 1 de la Dumbrăveni, 26 de la Gheorgheni, 11 de la Odorhei, 15 de la Râciu, 37 de la Reghin, 4 de la Sărmaşu, 28 de la Târgu-Mureş şi 22 de la Teaca. În urma refugiului după cum îşi aminteşte Iosif Pop după 30 de ai au rămas alături de credincioşi pentru a-i păstori, în pofida numeroaselor expulzări ori refugieri următorii preoţi (3):

Districtul Gheorgheni

Valea Bradului (Bicaz) – Victor Barna, expulzaţi la scurt timp Telec (Bicaz) – Ioan Moldovan Ciuc Sângeorgiu – Husar Roman Bilbor – Un călugăr Minorit din Moldova Corbu – Alexandru Coşocariu Ghimeş Făget – Victor Gergely Hodoşa – Ioan Suciu

11 Izvorul Mureşului – Ioan Petraş Miercurea Ciuc – Izidor Vlad Sândominic – Ioan Solnai Subcetate – Ioan Gergely Sărmaş – Victor Socol Topliţa – Octavian Neamţu Tulgheş – Gheorghe Stânea

Districtul Odorhei

Martiniş – Suciu Petru (izgonit)

Distictul Râciu

1. Băla – Gheorghe Gergely 2. Bozed – Vasile Harşia 3. Crăieşti –Gheorghe Nicolae (fost înv. în Moldova) 4. Mădăraş – Ioan Matei 5. Milăşel – Ioan Moraru (ulterior refugiat) 6. Moişa – Dumitru Poptămaş 7. Râciu – Simion Nicoară 8. Urmeniş – Emil Stanilav 9. Merişor – Crişan (refugiat) 10. Herghelia – Roman Husar (Reîntors din refugiu)

Districtul Reghin

Adrian – Mihail Bărţaşiu Beica de Sus – Augustin Cioloca Caşva – Ioan Racoţianu Chiheru de Jos – Iuliu Cioba Chiheru de Sus – Iuliu Grama Comori – Iuliu Moldovan Filipşul Mic – Emil Damian Glăjărie – Grigore Ungur Gurghiu – Iuliu Man Habic – Victor Fărcaş Hodac – Leon Târnăveanu

12 Jabeniţa – Emil Catarig Mura Mare – Partenia Grama Orşova – Dem. Fărcaş Petea – Gavril Branea Reghin I – protopopul Ariton Popa Solovăstru – Augustin Belea Suseni – Beniamin Maior Toldal – Iosif Mihălţeanu (refugiat) Urisiu – Remus Păcurariu Teleac – Braj Iosif (refugiat), înlocuit de Mihai Crişan

Districtul Târgu-Mureş

Band – Codreanu Pop Bordeşti – Ioan Petraş Chinari – Ioan Crăciun Crăcuneşti – Mihail Roşca Ivăneşti – Petru Natea Glodeni – Ioan Cişmaşiu Hărţău – Ioan Maior Sângeorgiul de Mureş – Ioan Alexandru Şardul Nirajului – Petru Olteanu (bătut şi expulzat) Târgu-Mureş I – Iosif Pop, protopop Târgu-Mureş II – Ioan Dredeţianu Târgu-Mureş II – Aloisiu Simion (refugiat) Sântana de Mureş – Ioan Roman (refugiat) Ungheni – Victor Tufan (maltratat şi expulzat) Voiniceni – Augustin Nilca (refugiat)

Districtul Teaca

Arhiud – Patriciu Tătar Băiţa – Augustin Giurgiu Budurleni – Ioan Moldovan Cosma – Vasile Erseu Fărăgău – Octavian Gherman Frunzeni – Teofil Tătar Goreni – Ioan Jeleriu

13 Logig – Iuliu Dorgo Lunca – Virgil Brătfălean Milaş – Teofil Hossu Orpinţa – Aron Ignat Orosfaia – Ioan Bonifeu Pintic – Ioan Moraru Sântu – Gavril Covăşan Socol – Cornel Matei Stupini – Ioan Lungu Şopteriu – Iacob Borca Teaca – Teodor Pădureanu, protopop

Situaţia era mai gravă cu cât populaţia românească pe districte protopopiate din localităţile vicariatului se prezenta în felul următor (4):

Gheorgheni: Bicazu Ardelean 100%; Bilbor 88%; Corbu 75%; Dămuc 95%; Coşnea 90%; Livezi 90%; Gălăuţaş 65%; Platoneşti-100%; Ghimeş Făget 50%; Poiana Mărului 90%; Sucetate 98%; Sărmaş 88%; Telec 99%; Topliţa 65%; Tulgheş 40%; Valea Jidanului100%; Voslăbeni 75%. Râciu: Băla 95%; Bozed 100%; Crăieşti 99%; Herghelia 60%; Culpiu 25%; Lechincioara 100%; Mădăraş 30%; Ţiptelnic 80%; Merişor 99 %; Păingeni 20%; Milăşel 98%; Moişa 100 %; Păcureni 10%; Nima Râciu 95 %; Râciu 95 %; Sânmartinul de Câmpie 92 %; Şincai 48 %; Urmeniş 90%. Reghin: Adrian 100%; Apalina 45%; Beica de Jos 30%; Beica de Sus 100%; Breaza 30%; Căcuci 100%; Caşva 100%; Chiherul de Jos 100%; Chiherul de Sus 90%; Comori 100%; Ercea 70 %; Filipişul Mare 65 %; Glăjărie 25 %; Gurghiu 40 %; Habic 100%; Hodac 100%; Ibăneşti 100%;: Iernuţeni 35 %; Maioreşti 100%; Porceşti (Vălenii de Mureş) 15%; Mura Mare 100%; Mura Mică 100%; Nadăşa 30%; Orşova 100%; Poarta 100% Nucet (Onuca) 25%; Reghin I 20%; Reghin II 35 %; Săcalul de Pădure 100%; Sânmihaiul de Pădure 100%; Solovăstru 100%; Suseni 95%; Şerbeni 100%; Teleac 100%; Toldal 52%; Urisiul de Jos 100%; Urisiul de Sus 100%; Voivodeni 35% Sărmaş: Budeşti 100%; Nuceştii de Câmpie 100%; Pălata 65%; Petea 100%; Sânmihaiul de Câmpie 95%; Zoreni 100% Târgu-Mureş: Band 18%; Bărdeşti 100%; Bolintineni 100%; Ceauaşul de Câmpie 50%; Porumbeni 28%; Chinari 65 %; Glodeni 15%; Hărţău 50%; Cuieşd 22 %; Ivăneşti 90%; Lăureni 100%; Ogari (Poeniţa) 60%; Sângeorgiul de Mureş 60%; Sântana de Mureş 70%; Sîntioana de Mureş 18 %; ŞardulNirajului 60%; Moşuni

14 60%, Veţa 100%; Târgu-Mureş I-III 35%; Tirimia 70%; Tirimioara 70%; Cinta 30%; Ungheni 80%; Cristeşti 52; Turceşti 70%; Mureşeni 70%; Voiniceni 100%. Teaca: Archiud 90%; Băiţa 100%; Brăteni 100%; Cosma 100%; Fărăgău 100%; Frunzeni 100%; Filpişu Mic 55%; Goreni 40%; Logig 60%; Lunca 100%; Milaş 100%; Ogniţa 100%; Orosfaia 78%; Comlod 60%; Pintic 100%; Posmus 60%; Sântu 100%; Socolu de Câmpie 100%; Stupini 100%; Şopteriu 95%; Teaca 35%. Dumbrăveni: Coroiu 95%

Din afirmaţiile preotului vicar Iosif Pop desprindem responsabilitatea şi atenţia care o acordă obligaţiilor sale creştineşti şi civice, pentru atenuarea dureroasă resimţită de români. Cuprinderea vicariatului cu parohii la mare distanţă se făcea cu trenul sau căruţa în condiţii de intemperii, concomitent cu asigurarea serviciului religios liturgic în localitatea Ungheni de lângă Târgu-Mureş şi Tirimia. În această situaţie a apelat la preotul profesor Augustin Ciceoveanu din Târgu-Mureş. Efortul de zi cu zi, şi alimentaţia neregulată, i-au zdruncinat sănătatea, şi mai mult decât acestea, şicanele zilnice la care era supus, atât la locuinţa sa, în relaţiile ce le avea cu autorităţile şi mai ales îngrijorarea pentru creştinii pe care îi păstorea. Singura mângâiere o resimţea în sânul bisericii în mijlocul credincioşilor, unde limba română era acasă, se învăţau cântări religioase. Mereu era înconjurat de dragostea credincioşilor atât în parohie cât şi în vizitaţiile canonice creştineşti din vicariat. Problemele care se ridicau se refereau la lipsa preoţilor români din vicariat în bună parte expulzaţi, apoi o altă categorie de refugiaţi, demolarea a numeroase biserici, înlocuirea învăţământului românesc cu cel maghiar, obligarea multor români de a trece la alte confesiuni reformate, romano-catolice ori unitariene, hărţuirea pentru credinţă, situaţie insuportabilă pentru populaţia românească. Preotul s-a situat în permanenţă în culegere de date, intervenţii pe lângă autorităţi pentru asigurarea pensiilor preoţilor pensionari şi a celor activi. Alte date erau solicitate de autorităţi, ca cele referitoare la populaţia românească, număr de funcţionari, situaţia învăţământului românesc ş.a. La toate acestea se adăugau cheltuielile din venitul familiar pentru reprezentare şi activitate. Aşa se întâmpla, ca neajutat de nimeni preotul să îndeplinească în vicariat şi serviciile de secretariat, dactilografiere, casier, paroh şi protopop. Un alt pericol mare pentru biserica greco-catolică a fost reactualizarea episcopiei de Hajdudorog, politică promovată de celebrul conte Apponyi prin aşa-zisele legi cunoscute sub denumirea de Apponyi Lex, care au dat mare bătaie de cap încercatei biserici la începutul secolului al XX-lea, respinsă de ierarhia bisericii noastre. Prin acestea s-a desfiinţat învăţământul de stat în limba română, mai mult decât atât, această Episcopie îşi extindea prerogativele asupra multor localităţi din vicariatul său.

15 Prin aceasta se extindea aria de celebrare a liturghiei în limba maghiară, acţiune care viza deznaţionalizarea românilor, care şi până la această dată s-a folosit de toate metodele. Această nouă încercare de maghiarizare prin biserică a fost respinsă categoric de vicariatul local şi de clerici, neputând fi pusă în aplicare. Să vedem aşadar care sunt prejudiciile aduse bisericii române greco-catolice din acest vicariat, situaţie sintetică întocmită de Iosif Pop pentru a o folosi în raportările sale forurilor ierarhice:

I. Biserici şi cruci pângărite

1. Biserici Biserica din Mărtiniş, arsă Biserica din Crăciunel, dărâmată Biserica din Ocland, dărâmată Biserica din Pănet, cărămizi multe scoase din zid Biserica din Troiţa, sparte geamurile Biserica din Curteni, 2 cruci luate de pe ea

2.Cruci La Culpiu, crucea de pe şcoală călcată în picioare (cu muzică) La Tirimioara, crucea batjocorită, lovită La Iedu, scoasă şi aruncată în pârâu La Valea Zălanului, tăiată cu securea, chipul lui Isus luat jos şi aruncat La Chinari, o cruce pe pe hotar (profanată)

II. Amestec în serviciile bisericii Bilbor. Să rostească în ungureşte Hiszekegyül (Crezul) maghiar Ghimes Făget. Introducerea limbii maghiare în biserică. Himnuszul (Imnul) la urmă Imper. Jandarmii au oprit preotul să umble cu crucea Cinesângeorgiu. Părintele Parate a mers acolo. L-au somat jandarmii să plece din sat Voslăbeni. Trei adunări în chestiunea Hajdudorogului Hodoşa Ciuc. Acelaşi lucru (ca mai sus)

III. Prozelitism – treceri (la alte religii) S-a venit cu ordinul, că greco-catolicii din cele trei județe secuieşti să dispară. A spus un comandant la o adunare la care a luat parte şi un preot român greco-

16 catolic şi au executat (ordinul). Prin teroare, dărâmarea bisericilor (Mărtiniş, Ocland, Crăciunel), prin expulzări, tabere de concentrare (Bicaz, Voşlab, Mureş Izvor, Sângeorgiul de Mureş), prin ameinţări că nu vor putea cumpăra pământuri, prin citări la notariate, prin bătăi, prin expulzarea preoţilor lor, prin acţiunea directă a preoţilor (acum cer să dau voie să servească în biserica noastră), mai nou servesc în biserică (călugărul franciscan). Ce să fac? Cer schimbare de rit procese verbale tip (Tekerőpatak [Valea Strâmbă] 16 inşi, cu nume româneşti). Ce normă să se urmeze referitor la aceste cereri. Bolintineni – frica de bătaie Roteni – vandalism fără pereche Păsăreni – tot aşa Sântandrei – bătăi Miercurea (Niraj) bătăi Târgu-Mureş, nu primesc serviciu dacă nu trec

IV. Preoţi batjocoriţi Bătuţi: Tufan Victor, Ungheni Nuţiu Zosim, Tirimia Oltean Ioan, Miercurea Niraj Stino Grigorie, Ogari [Poeniţa] Boeriu Gheorghe, Joseni Celelalte despre preoţi vezi la II. Au fost înjuraţi, purtaţi cu jandarmii, apostrofaţi cu cuvinte batjocoritoare (preoţi) vechi şi rămaşi aici: Ioan Alexandru, Sângeorgiul de Mureş Ioan Crăciun, Chinari Partenie Grama, Mura Mică Ioan Cismaşiu, Glodeni Gavril Covăşan, Sântu

Caracterul plin de dispreţ, înjositor al jandarmilor faţă de preot, îl tutuiesc cum nu se poate. Nu are preotul nici o scânteie de vază în faţa lor. Unii nici nu resalută pe preot.

V. Alte şicane Crăieşti. Să schimbe stilul bisericii

17 Bilbor. Să radă jos brâul galben-albastru de pe biserică, căci cu ţiglele formează tricolorul românesc.

VI. Învăţământul religios Cu foarte mare greutate predau ore. La Târgu-Mureş, Liceul Industrial, a întrebat pe elevii greco-catolici, dacă vreau să înveţe religia la romano-catolicii maghiari ori greco-catolicii români. La liceul romano-catolic, dacă merg la religie greco-catolicii îţi dau nota 4. În general mare şovinism la romano-catolici (călugăriţele nu mi-au dat numărul elevelor) Nu pun săli la dispoziţie (ucenici) Nu anunţă elevii. Nu conduc pe elevi la şcoală. Nu sunt manuale.

VII. Învăţămânul în limba română Dispoziţia nr.2703 a Comandamentului militar, nu se execută deloc. În întreg districtul Târgu-Mureş se propune în limba română numai la Bărdeşti şi ceva mai puţin la Tirimia. Şcoli confesionale pure

VIII. Şcoală – batjocoriri Şard. Copii învaţă cântări batjocoritoare la adresa românilor. Sunt siliţi să meargă la explicările Evangheliei reformate. Cu iscălituri ale copiilor şi altor câţiva părinţi induşi în eroare pretind să nu se înveţe limba română. Băla. Un învăţător unitarian nu dă voie elevilor să-şi facă cruce. Ungheni. Au ars cărţile româneşti. Între ele au fost şi cele de religie.

IX. Credincioşi bătuţi şi fugiţi Jandarmi: Voinceni, Ungheni, Tirimia, Sântana de Mureş, Sântandrei, Pănet. Cetăţeni: Sâtana de Mureş, Hărţău, Sântioana, Maiad, Păsăreni, Tirimioara, Glodeni, Band. Amintesc că, conversaţia în limba română este considerată ca o sfidare, fac observaţie la leat, celor care îndrăznesc a vorbi româneşte. În general o teroare, un tratament atât de plin de ură, dispreţ încât nimeni nu şi- ar fi putut imagina. Elemente moderate maghiare îşi ridică vocea şi condamnă această comportare. Stai uimit şi te întrebi. Unde e creştinismul atât de mult afişat,

18 unde e nobleţea, dreptatea? Unde e executarea programului fixat de către conducătorii Statului. Declaraţii care nu supravieţuiesc zilei în care au fost spuse.

X. Averea bisericii Cea din registrul agricol luată. Recolta sechestrată. Injust. Averi parohiale trecute în masă? Fac licitaţii, încasează bani Servesc în biserică fără permisiune Ornate la primărie (Sovata) Biserici şi case parohiale zidite pe terenuri expropriate (Baraolt) Sântandrei – comandamentul.

XI. Lipsă de preoţi Să revină cei expulzai şi optaţi forţat Celibii Cei cu interese aici (Cei din Dieceze Cluj nu pot cere la noi?)

XII. Şcolarizarea, carnete Cele privitoare la preoţi şi învăţători (Natea – Ungur) Chestionarele – dificultăţi

XIII. Fondul de pensie. Venituri intercalare. Fondul mutual de asigurări Indemnizaţii protopopiale (fondu nostru de pensie) Asigurarea bisericilor. Asigurări la Primea, Ardealul Învăţământ fără posturi Preoţii-învăţători (Natea, Ungur, Hintea) Lipa de preoţi Sechestrarea recoltelor Averea celor trecuţi în masă Averea reuniunilor Curs de cantori (cu vremea) Procesul din Moreşti şi Livezi Cărţi de religie (prin consulat) Şcoli confesionale pure

19 XIV. Maghiarizarea numelui (Suciu-Szőcs)

XV. La Excelenţa Sa Elevul Ţepes Indemnizaţiile de protopop (cu fondul nostru de pensii) Borgovan şi Hintea – chestia lefilor (Alte probleme vizează cele care aparţin de Dr. Emil Haţieganu, preşedintele Comunităţii Naţionale româneşti, Consulatului român şi Administraţiei Centrale). N. Prof. Poptămaș: Facem cuvenita menţiune că aceste note care reprezintă o înregistrare a problemelor cu care se confruntă biserica greco-catolică au fost alcătuite în timpuri de restrişte pentru populaţia românească. Ele preced rapoartele solicitate de Iosif Pop, după reintegrare, în anul 1945 prin care solicita parohiilor date cât se poate de exacte despre toate nedreptăţile suferite de români. După cum mărturiseşte în memoriile sale, a primit cca 50 de asemenea rapoarte, deosebit de preţioase care nu se cunosc (6). Ele au fost împrumutate profesorului târgumureşean Ioan Bozdog, care la rândul său le-a oferit istoricului Silviu Dragomir7 care le-a dus la Conferinţa de Pace de la Paris, pentru a le folosi în caz de nevoie şi care nu i-au mai fost restituite. Tot din această perioadă datează o evidenţă a parohiilor din vicariat cu denumirile în limba maghiară şi română, data instituirii acesteia, numărul enoriaşilor în anii 1900 şi 1937(7), precum şi urmările Dictatului de la Viena. Fişele ne-au fost puse la dispoziţie de către istoricul Dr. Ioan Ranca, pentru care îi mulţumim. Ele nu cuprind întregul vicariat ci numai pe acele parohii care au avut de suferit de pe urma ocupaţiei. La dăm publicităţii în anexă, pe protopopiatele vicariatului acelor timpuri, restabilite de Iosif Pop în memoriile sale. Pentru accesul cititorului român am inversat ordinea denumirii parohiei, punând în faţă denumirea în limba română. În cadrul protopopiatelor am respectat ordinea alfabetică.

7 Istoricul Silviu Dragomir nu a făcut parte din delegația României la Conferința de Pace dela Paris, fiind deja persona non grata a regimului instalat din 6.III.1945. Se „compromisese” și prin susținerea Grevei studențești dela Cluj din 1946. Cel care era unul din experții ardeleni în problem religioase, membru al Delegației României la Paris a fost prelatul papal, viitor ordinariu substitut clandestin și martir Zenovie Pâclișanu (1886-1957) teolog greco-catolic, istoric, secretar al Marii Adunări Naţionale de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia, membru al Comisiei de încheiere a Concordatului cu Vaticanul, consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru problemele Ardealului, membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris, membru corespondent al Academiei Române (1919). Arestat la 6 decembrie 1949, eliberat în 1953 şi rearestat în aprilie 1957, mort în arestul „A” MAI Bucureşti la 31 octombrie 1957, cu o săptămână după condamnarea la 12 ani temniţă grea, recursul fiind respins la 15 săptămâni după moarte. (vezi fișa matricolă https://www.memorialsighet.ro/fisa-matricola-penala-zenovie-paclisanu/, accesată în 25.II.2021) (RMB).

20 Note şi bibliografie

1.Şematismul provinciei Mitropolitane Române-Unite de Alba Iulia şi Făgăraş conţinând datele până la 1938. Editat de gazeta Unirea poporului de la Blaj. Diciosânmărtin, Tipografia Gheorghe Puşcaş, 1938, p.129-151 2.Iosif Pop. Credinţă şi apostolat. Memorii. Prefaţă de Preot Protopop Liviu Sabău, canonic mitropolitan. Ediţie îngrijită şi Postfaţă de Dimitrie Poptămaş şi Melinte Şerban. Târgu-Mureş, Fundaţia Culturală „Vasile Netea”, 2004 (Caiete mureşene – 15), p. 58. 3. Ibidem, p.73-74 4. Datele sunt extrase din notele personale 5.Situaţia întocmită de preotul vicar Iosif Pop, în toamna anului 1941, aflată în manuscris, furnizată de Dr. Ioan Ranca 6. Iosif Pop, op.cit., p.61 7. Şematismul veneratului cler al Arhidiecezei Mitropolitane greco-catolice- române de Alba Iulia şi Făgăraş pe anul Domnului 1900, de la Sfânta Unire 200. Blaj, Tipograifa Seminarului Arhidiecezan, [1900] şi Şematismul clerului Arhidiecezei Mitroplitane greco-catolice române de Alba Iulia şi Făgăraş pe anul 1937. Blaj, Tipografia Seminarului…, 1937.

ANEXĂ PROTOPOPIATUL GHEORGHENI Coşnea –Koslelek Până de curând a fost filia parohiei Csikszép-Frumoasa. În 1900 erau în acest cătun 288 greco-catolici 4 romano-catolici şi 11 reformaţi. Originea românească a greco-catolicilor se vede din numele lor: Vrănceanu, Tăran, Bejan, Olah, Gherţu (acum Vrencsan, Caran, Bezsan, Gercuj). În plus din 1932 găsesc 575 greco-catolici., 1 ortodox şi 48 romano-catolici (Poate s-or fi adus alte cătune către acestea), iar în 1937-677 suflete greco-catolici (celelalte confesiuni nu sunt indicate. Amănunte ne va poate da Părintele Victor Ghergely din Gyümesbükk-Ghimeşfăget. Romano-catolici ne acuză că pe nedreptul au fost înregistraţi ca greco-catolici 150 romano-catolici. Mă întreb, de unde acest număr, când la 1900 sub imperiul maghiar au fost numai 48 romano-catolici. Că erau puţini, se vede şi din faptul că sub imperiul maghiar preoţii romano-catolici nu-şi dădeau osteneala să-i cerceteze. Erau îngrijiţi de preotul greco- catolic care mergea din când în când pe acolo. După pactul de la Viena, câţiva inşi, în frunte cu actualul primar Vrâncenau Gheorghe, despre care însuşi protopopul romano-catolic care a fost acolo în anchetă, a spus minden hájjal mekkent ember, iar unii credincioşi mi l-au caracterizat nagy

21 román biróból lett nagy magyar biró i-a ameninţat în chip şi formă să treacă la romano-catolici. Au bătut toba prin sat. S-a deplasat notarul din Csikszepviz pentru a face formalităţile. Imediat a şi venit un călugăr P. Beniamin, care a început păstorirea. Cu ce inimă s-au făcut trecerile, se poate vedea, că atunci când a mers Părintele Ghergely a 4-a zi de Paşti în anul 1941 acolo să servească, s-au mărturisit vreo 100 de credincioşi, a fost plină biserica, deşi înainte ameninţă primarul, că vor fi trecuţi peste graniţă cei care vor merge la această slujbă. Ca să arate că trecerile au fost făcute din bună voie, parohul romano-catolic din Csikszepviz a mers la ei şi s-a invitat, ca toţi aceia, care ar fi trecut forţat să meargă la notariat (vreo 25 km) să declare că revin la greco-catolci. Dar în această după masă primarul a început a conscrie averea celor rămaşi greco-catolici spunându-le că vor fi trecuţi peste graniţă. În astfel de împrejurări, natural, nimeni n-a mai mers să refacă trecerea. Altădată, când a fost anunţat, că merge iar Ghergely acolo să facă slujbă, a mers şi preotul romano-catolic servind chiar în vecinătatea bisericii noastre şi tot timpul cât a ţinut serviciul, jandarmii se plimbau la cele 2 intrări. Au fost şi alte şicane, pe care le-am adus la cunoştinţa forurilor superioare romano-catolic din Cluj, care au ordonat ancheta. Anchetatorii şi înainte şi după anchetă au trecut pe la jandarmerie. Unele din cele anchetate s-au verificat (purtarea ameninţătoare a cozilor de topor), la altele nu s-au prezentat martori, iar Păr. Beniamin a negat totul, ce i s-a pus în sarcină. Când Părintele Ghergely a spus că o femeie e gata să depună jurământ pe ce spune Păr. Beniamin a spus că vorba lui e mai mult ca jurământul femeii. În general pe tot întinsul Ardealului cedat, nu îndrăzneşte aproape nimeni să mărturisească cele ştiute, în urma terorii dezlănţuite din toate părţile Eu considerând purtarea mai mult decât scandaloasă a unor transfugi precum şi purtarea mai mult decât îngăduitoare faţă de purtarea acestora a preotului romano- catolic, aici n-am îngăduit, că preotul romano-catolic să servească în biserica noastră, mai ales, că le sta la dispoziţie o sală în şcoală, deşi în alte locuri am permis aceasta.

Ditrău – Dietró A fost filia Gyergyóvárhegyului-Subcetate. Pe acel timp, 1900, avea 153 greco- catolici. În 1924 a fost declarată parohie, zidindu-se o frumoasă casă parohială şi biserică. La zidirea acesteia au contribuit cu aproape o jumătate de milion parohiile Gyergyószentmikos – Gheorgheni şi fosta parohie matre Subcetate. În 1932 avea 275 credincioşi, iar în 1937 – 303 suflete. Biserica a căzut jertfă iubirii fraţilor de o religie. În Febr. 1941 a fost dărâmată cu asistenţa autorităţilor Motivul: cu prilejul cutremurului din oct. 1940, biserica ar fi fost crăpată în aşa măsură, încât a devenit primejdioasă. Pentru cine? Doar nimeni nu

22 servea în ea. În întreaga comună n-a fost astfel de stricăciune, deşi vor fi ele case şubrede destule, numai chiar la biserica noastră, nouă nouţă solid edificată. În privinţa aceasta e edificator ce ne-a spus un cărăuş care – când am fost acolo cu Exc. Sa Dr. Iuliu Hossu – ducea din fundament la oborul de vite. Era greu lucru desfacerea – spune textual – nem volt szükében a cementnél. Deci a fost zidită. Interesant, că deşi întreaga comună e catolică, deci să ştie, ce ierarhie avem, apoi deşi preotul romano- catolic încă se tot ce se întâmplă, luând parte – dacă nu mă înşel – la aducerea hotărârilor pentru dărâmarea bisericii, n-a binevoit să înştiinţeze pe adm. protopopial Ioan Gergely, care era numai la 10 km. de Ditrău, nici episcopia Clujului sau autoritatea bisericească. Ne-au pus în faţa unui fapt împlinit. Apoi ca să pună vârf la toate, prin of. Subprefectului, au publicat licitaţie publică pentru vinderea altarului, potirului, amvonului etc., într-o comună pur catolică. Iar ca batjocura să fie completă, au trimis, prin ministerul Cultelor – subsemnatului suma de 503 P. Cât ar fi mai rămas din vânzarea întregului material – după ce s-au plătit cheltielile de dărâmare, dintr-o biserică, care a costat vreo 1.000.000 lei. Apoi mai poate spune cineva, că nu sunt de- a dreptul scrupuloşi! Despre soartea credincioşilor de acolo nu ştiu nimic. N-a mai mers nimeni pe acolo, să nu se expună. Doar un biet român fruntaş Ţepeş văzut în port românesc, a fost aruncat pe fereastră de la etajul casei, unde s-a refugiat din faţa urgiei urmăritorilor, şi a fost linşat.

Frumoasa – Csikszépviz Parohie veche. Are preot de prin 1760. De la 1786 e sediu protopopesc. Chiar şi unguri de aici au nume de Kirban (Cîrlan), Todor, Mariuţa, Andre (Andru) etc. care arată originea. Credincioşii, alături de aproape 3000 romano-catolici cu încetul s-au contopit şi ca limbă şi ca lege, cu romano-cat. unguri. La 1900 erau numai 30 suflete. La 1932 –59, iar la 1937 –70 suflete.

Gheorgheni – Gyergyószentmikos În Erdélyi Egyháztörténelmiadatok tom.I din 1860, se găseşte Regestrum Ecclesiae S. Nicolai in Girgio compus între anii 1629-1660. Aici se vorbeşte despre românii din această parohie. Date sigure despre preot greco-catolic avem la 1790. A devenit apoi sediu protopopesc. Credincioşii s-au maghiarizat. În 1900 au fost 144 sufl., în 1932 –667, iar în 1937-692. Majoritatea credincişilor după pactul de la Viena, au trecut la romano-catolici.

23 Ghimeş Făget – Gymesbűkk Parohie veche. Biserică din 1800. Şcoală confesională românească din 1873. La 1900 erau 1863 suflete greco-catolice şi 1879 romano-catolici. La 1932 erau 3002 suflete greco-catolice şi 2885 romano-catolice, iar la 1937, 3203 greco-catolici. Credincioşii români buni în grai şi port, chiar şi sub episcopia de Hajdudorog au făcut Sf. Liturghie numai româneşte. După pactul de la Viena s-au năpustit asupra lor stăpânitorii cu tot felul de şicane. Autorităţile militare le-au interzis să servească româneşte, când a refuzat să servească ungureşte, chiar pe motivul că nici sub Hajdudorog n-a servit decât româneşte a început a servi cu voce sub misă. Un învăţător ungur cânta la sfârşit Himnuszul maghiar. Mulţi credincioşi plângeau văzând aceste liturghii de jale. Pe urmă, după plecarea comandamentului totul a revenit. Dar terorizările ţineau lanţ. Au băgat spaimă în credincioşi, că fiind Ghimeşul la graniţă, nu vor putea rămâne acolo, decât cei care trec (la altă religie). Restul va fi ori trecut peste graniţă ori în interiorul ţării. Atunci o bună parte a credincioşilor au trecu la romano-catolici. Fiindcă tot au mai rămas, au început să conscrie averile acestora, ca să dea aspectul, că îi vor muta şi vreau să-i despăgubească. Atunci a mai trecut încă un lot mare de credincioşi la romano-catolici. Plebanul romano-catolic de aici, om de o onestitate rară, văzând situaţia, n-a voit să-i primească în sânul bisericii. Chiar cei trecuţi continuau a se mărturisi la preotul nostru. Când preotul nostru Victor Gergely a făcut arătare la minister, s-a ordonat anchetă, care însă a fost făcută chiar de autorităţile care i-au terorizat. Aşa era natural, ca sărmanii oameni înfricaţi să declare că au trecut de bună voie. Părintele Gergely merită a fi ascultat. Foarte bun şi vechi cunoscător a situaţiei din trecut şi prezent din Ghimeş şi jur, poate da lămuriri foarte preţioase. Au cerut şcoală cu limbă de predare românească, fiindcă vorbesc numai româneşte. Pe Dumitru Olteanu, care a semnat primul negarea, aşa a fost bătut de către jandarmi, încât a lăsat aici 8 copii minori şi soţia şi a trecut în România.

Hodoşa – Ciuc -. Gyergyóhodos Parohie înfiinţată după 1932, fiind înainte filie la Gyergyóvárhegy-Subcetate. În 1937 avea 884 suflete Credincioşii toţi români. După pactul de la Viena, de trei ori au fost duşi la şcoală, de către şefii militari (ori jandarmu) de acolo, să voteze, dacă vreau să aparţină Arhiepiscopiei de până atunci, sau Hajdudoroghului. De 2 ori în unanimitate au votat contra Hajdudoroghului, a 3-a oară, li s-a spus, că nu pleacă din şcoală până nu votează această alipire. Terorizaţi şi forţaţi, au semnat, dar au izbucnit în hohot de plâns în urmă. În ziua proximă au şi trimis pe cineva la mine, să-mi spună

24 ce s-a întâmplat, ca să lămuresc forurile competente că ei nici de-acum nu vreau Hdoroghul, dar că atunci n-aveau ce face.

Izvorul Mureş Aceleaşi ingerinţe şi aici, ca şi la Voslab. Dar aici mai cu succes. Fiind internaţi mai mulţi, se intimidează şi împreună cu preotul Emil Colceriu, votează pentru Hajdudoroh. Imediat cei arestaţi au fost lăsaţi acasă. Se vede vina arestării. Parohia aceasta înfiinţată după 1932 din cătunele Voslabului: Boteni şi Tuicani, la 1937 avea 414 suflete.

Joseni- Gyergyóalfalu La anul 1760 scrie Balint József preot romano-catolic care a trecut prin comuna în vizită canonică … Valachii sunt copiosi ex Moldavia profugi, hic nostratibus intermixti sub Dominoorum nobilium protectione sine luce et cruce degunt… (Şematismul pag.336) În 1900 erau 440 suflete, în 1932 –492, în 1937-997. Parohie materialiceşte bine aranjată. Cu încetul trăind alături de mai bine de 6000 unguri, s-au maghiarizat. După pactul de la Viena preotul Gheorghe Boeriu a fost bătut şi expulzat. Au fost atacaţi şi credincioşii. De frică au trecut la romano-catolici.

Livezi – Lóvész Se va continua de către P. Gergely A fost mai de mult filia Frumoasei – Csikszép. Afară de 2 rom.cat. în 1900 toţi locuitorii în număr de 289 au fost greco-catolici români. Au avut şcoală confesională. Română. (Cum s-a făcut lit. sub Hajdudorogh?) Au port românesc. Au cerut şi acum şcoală cu limba pe propunere românească. Teroarea dezlănţuită atunci a fost mare. Preotul a fost bătut, lăsat aproape mort, a trecut în acel hal în România, lăsând aici o droaie de copii.

Miercurea Ciucului – Csikszereda Parohie înfiinţată în anul 1922, având în 1932 vreo 187 sufl. (iar în filii vreo 400 suflete.). În 1937 avea 190 suflete. Are terminată o frumoasă biserică. Credincioşii s-au refugiat. Abia au rămas câteva suflete. Preotul Izidor Vlad a fost expulzat de autorităţile maghiare.

Sândominic – Csikszentdomokos Parohie veche. Are preot încă prin anii 1782. În 1900 avea 245 suflete, în 1932 – 554, în 1937 –561. Aşa ştiu, că toţi au trecut la romano-catolici.

Tomeşti – Szent Tamás A fost filia Csikszentdomokoşului. A fost înfiinţată după 1932. În anul 1900 avea 284 suflete, în 1932 – 345, în 1937 –355 suflete.

25 Voşlăbeni – Gyergyóvasláb Parohie veche şi românească. Se ştie de preot înainte de anul 1821. De la 1872 are şcoală confesională română. Port românesc. În 1900 are 1187 suflete. În 1932-1524 suflete. În 1937 are numai 1127 sufl., fiindcă cătunele Boteni şi Tincani formează o nouă parohie, Izvorul Mureşului După pactul de la Viena, conducerea militară cu tot preţul vrea să le câştige adeziunea la Hajdudorogh. Ţine 3 adunări cu ei. Între timp unii credincioşi sunt duşi în tabăra de concentrare. Cu toate acestea în frunte cu vrednicul preot Avisalon Costea, administrator protopial interimar votează hotărât cu nu. Atunci preotului i se pune în vedere ca să treacă în România, căci altfel îl vor duce cu forţa, prin întuneric şi s-ar putea să rătăcească vreun glonţ în el. La aceasta preotul, după ce mai înainte a fost oprit să servească tot de către autorităţile militare, a plecat de bună voie în România. Acum serveşte acolo Părintele Petru Suciu, preot celib.

PROTOPOPIATUL ODORHEI Aldea – Abásfalva Pe vremea lui Klein avea 30 suflete. Parohia s-a înfiinţat la 1786, la 1900 avea 60 suflete, la 1937 – 66 suflete. După pactul de la Viena toţi au trecut la unitarieni. Împrejurările nu le ştiu. Vechea casă parohială e în ruină.

Crăciunel – Homorodkarácsonfalva A fost filia Aldei. Pe vremea lui Klein avea 4 suflete. La 1900 avea 80 suflete, la 1832 –112 suflete şi în 1937 –120 suflete greco-catolice. Localitatea a avut o biserică nouă foarte frumoasă. După pactul de la Viena ungurii din sat au intrat în biserică, un flăcău s-a îmbrăcat în ornate preoţeşti, altul făcea pe cantorul şi au făcut slujbe de batjocură. Apoi cu potirul şi crucea au spart totul din biserică, mai altfel ca vandalii. În zilele următoare s-a început dărâmarea sistematică a bisericii până la temelie. Ornatele etc… au fost împrăştiate prin sat. Cărămida a fost vândută. Clopotele sunt la primărie. Credincioşii au trecut în bună parte la romano-catolici.

Martiniş – Homorodszentmárton A fost filia parohiei Aldea. La 1900 număra 70 de suflete iar la 1937 – 117 suflete greco-catolice. A fost înfiinţată nu cu mulţi ani înainte ca parohie. A avut biserică foarte frumoasă zidită de curând. După pactul de la Viena, ungurii sub conducerea unui funcţionar de la minele din apropiere au intrat în biserică şi au dărâmat totul. În ziua următoare biserica a fost aprinsă, apoi dărâmată. Credincioşii au trecut 50% la reformaţi şi 50% la unitarieni.

26 Mereşti – Homorodalmas Pe vremea lui Klein avea 60 de suflete. Filie a parohiei Aldea, având la 1900, 360 suflete greco-catolice şi biserică de piatră iar la 1937 – 672 suflete greco-catolice. De câţiva ani a devenit parohie. Avea şi o biserică nouă ridicată în roşu. După pactul de la Viena, biserica a fost dărâmată iar materialul în bună parte vândut de către autorităţi. Credincioşi au trecut în majoritate la romano-catolici. În filiala Lövete – Lueta la 1900 erau 100 credincioşi iar la 1937, 193 credincioşi greco-catolici.

Ocland – Oklánd Pe vremea lui Klein avea 15 suflete. La 1900 ca filie a parohiei Aldea avea 39 suflete iar la 1937 – 35 suflete greco-catolice. În anul 1936 a fost ridicat la rangul de parohie. S-a construit o biserică nouă, foarte frumoasă, înzestrată cu toate cele necesare. Acestea din urmă din donaţiile credincioşilor intelectuali de acolo. După pactul de la Viena, biserica a fost dărâmată până la temelii. O masă din biserică au dus-o la cârciumă, apoi la primărie, stranele la sala de dans a unitarienilor, băncile la casa de rugăciuni a unitarienilor din Zsombos. Materialul din biserică a fost vândut. Credincioşii s-au refugiat şi cei rămaşi au trecut la alte religii.

Odorhei – Székelyudvarhely Pe vremea conscripţiei Klein se aflau 235 de români. Episcopul Bob, la 1800 le ridică o biserică. La 1900 avea 75 suflete, iar în 1937 – 314 suflete. Acum sunt refugiaţi, trecuţi la alte credinţe, greco-catolici abia au rămas de sămânţă. Unul e Ioachim Nistor inspector şcolar pensionar. Biserica şi casa parohială au rămas neatinse.

Satul Nou – Marefalva Pe vremea conscripţiei lui Klein ca filie a Odorheiului avea 30 de suflete, la 1900 avea 100 de suflete, iar la 1937 – 128 suflete. A devenit parohie în anul 1925. N-am informaţii despre soarta parohiei şi credincioşilor Pe timpul pactului de la Viena avea ca preot pe Petru Suciu care locuia la Mărtiniş. După venirea ungurilor a stat câtva timp la Odorhei, apoi a trecut ca administrator parohial la Voşlobeni.

Sovata – Szováta La început a fost filia Sovaradului – Sărăţeni. Pe urmă rolurile s-au inversat. Sovata a fost declarată parohie la 1896, având la 1900 – 254 suflete, iar la 1937 – 610 suflete greco-catolice.

27 După pactul de la Viena, credincioşii în mare majoritate au trecut la romano- catolici, alţii la reformaţi, iar o parte au rămas greco-catolici, cerând de la mine să le trimit preot. Am dispus ca părintele Roşca Mihai să le servească din când în când. La prima liturghie au fost aproape 200 de credincioşi. Văzând aceasta, autorităţile şi ungurii din comună au început a-i batjocori pe cei care au luat parte la liturghie şi preotului i-au trimis o scrisoare anonimă ameninţându-l că-l lovesc în cap. Jandarmii i-au poreclit pe ai noştri cu büdös bocskoros oláh. Pe preot l-a chemat la notariat unde în prezenţa jandarmeriei i-a pus în vedere ca să-şi câştige încuviinţare de la subprefectură, dacă vrea să servească româneşte. Credincoşii din filia Ilyésméző – Ilieşi încă au fost siliţi să treacă toţi (în sat ei erau în majoritate), la romano-catolici. Aici în 1900 erau 212 greco-catolici, 9 romano-catolici şi 19 reformaţi. La 1932 erau 14 greco-catolici, 53 romano-catolici şi 85 reformaţi. La 1937 erau 189 greco-catolici. În filiala Sovarad – Sovata a fost zidită biserică greco-catolică nouă. După pactul de la Viena, reformaţii de aici i-au dărâmat turnul şi au forţat pe credincioşi să treacă al reformaţi.

PROTOPOPIATUL TÂRGU-MUREŞ Bolintineni – Nyárádbálintfalva Parohia românească care s-a menţinut ca atare în tot trecutul ei. Deşi trecută la Hajdudorogh, Sf. Liturghie se făcea în româneşte. Are biserică foarte veche de lemn. A susţinut şcoala confes. gr.cat. română, împreună cu învecinatul Păsăreni, până în sfârşit. În 1900 avea 210 gr.cat., la 1932-256 sufl. La 1937 erau 240 suflete. A început o frumoasă viaţă românească aici, duă unirea din 1918. După pactul de la Viena, satele din jur s-au ridicat contra lor. Unguri din Păsăreni, urcându-se pe ridicătura nu prea înaltă, care despărţeşte cele două comune puşcau noaptea în sat. Erau în continuu ameninţate. Actualul învăţător – rămânând stăpân pe situaţie după plecarea preotului nostru de acolo şi cu buna şi cu răul îi chema la adunări, unde îi sfătuia să se facă romano-catolici. Au venit preoţi romano-catolici care au servit acolo. Reformaţii din Păsăreni îi îndemnau să se facă reformaţi. Ungurii din Gălăţeni au venit în sat în mulţime mare şi iau ameninţat, că dacă mai intră preot valah acolo, piatră pe piatră nu rămâne. Că nu au făcut ispravă mai mare, cred că se datoreşte faptului că se ştia înainte de venirea lor despre ce auzind am intervenit cu o zi înainte de Pretură. Probabil au fost liniştiţi, să nu se facă stricăciuni mai mari. De frică oamenii străjuiau noaptea, gata să o ia la fugă. Vexaţi şi ameninţaţi mereu de cei care nu putea suferi că în regiunea aceasta să rămână o insulă românească, la stăruinţa continuă a învăţătorului s- au adunat odată la şcoală, unde au semnat aproape toţi o scrisoare, că trec la romano- catolici. Când însă li s-a spus că această trecere nu-i destulă, ci trebuie să meargă la

28 notariat, mai muţi din cei semnaţi pe declaraţie nu s-au mai dus, rămânând până astăzi greco-catolici. Aprox. 75 % a bărbaţilor, ca să scape de vexări au mers şi au semnat, dar femeile şi tineretul nu. Au rămas credincioşi până acum. Dintre cei trecuţi, mulţi au venit la mine şi au blestemat ceasul, când au semnat, n-aveau linişte. Când le-am spus că pentru trecerea canonică mai e de lipsă aprobarea şi din partea mea, m-au rugat, să nu o dau. Vin mulţi la biserica noastră, de se umple, cântă cu toţii, de răsună biserica. Pe când, s-a întâmplat, că venind preotul romano-catolic aşa puţini au mers la capelă, încât preotul a plecat la Păsăreni fără să le mai servească. De teamă însă încep unii din cei trecuţi să vorbească şi ungureşte chiar şi acasă, mai ales că unii în acest fel vreau să înconjure neplăcerile că pe vremuri, s-au manifestat ca mari români (profitând în urma acestui fapt). Acum dau pe marele ungur. Preotul nostru, care serveşte acolo, e mereu ameninţat. De aceea şi credincioşii sunt timizi.

Crăciuneşti – Nyárádkarácsonfalva Veche parohie. Se ştie de preot de prin anul 1842. Are biserică de lemn şi casă parohială, precum şi preot. În 1900 erau 269 sufl., în 1932 – 295, iar în 1937 –281. Înconjuraţi de comune ungureşti s-au maghiarizat. După pactul de la Viena cu ameninţări (mai ales la adresa ţiganilor de acolo) cu îndemnuri venite de sus, cu vorbe că nu vreţi să fiţi „olá” şi acum au trecut la religia reformată cu excepţia celor 7-8 familii. Greco-catolicii din filia Hagymásbodon – Budiu încă au dispărut aproape de tot. În 1842 erau 111 suflete. În 1932 – 65 suflete, iar la 1939 – 71.. Acum numai câteva. Aceeaşi soartă la Káposztásszentmiklos – Nicoleşti, unde la 1842 era 158 suflete. La 1932, 71 suflete, iar la 1937 – 75. Acum abia câteva. Marea majoritate au trecut la reformaţi. (Unul dintre credincişii noştri din Nicoleşti a fost bătut şi închis în tabără de concentrare).

Ivăneşti – Kebeleszentivány Veche aşezare românească. Chiar sub Hajdudorogh, Sfânta Liturghie s-a făcut româneşte. Au fost mult terorizaţi. Casa de jos a preotului a fost atacată de ungurii, care treceau pe drum la o manifestaţie şi toate geamurile au fost sparte. Tot aşa şi la alţii. Au fost chiar atacaţi de secui. Fiind de-a lungul drumului pe unde trec secuii, au mereu teamă, vorbesc când trece cineva pe-acolo ungureşte, deşi în sufletul lor sunt buni români. N-au fost treceri aproape deloc.

29 Lăureni – Kisszentlörinc Vrednica parohie românească, având pe vremuri biserică de lemn, casă parohială, şcoală confesională. Biserica de lemn şi şcoala stă şi astăzi, casa a fost demolată. Au şi biserică nouă. Au dus şi duc frumoasă viaţă creştinească. În biserică s-a servit numai româneşte totdeauna. Au fost şi ei şicanaţi şi momiţi, dar sunt tari în credinţă şi limba lor.

Ogari – Marosagárd Parohie românească cu sentimente bune româneşti. Sub vechiu Hajdudorog Sfânta Liturghie s-a servit româneşte. Treceri aproape deloc.

Păsăreni – Backmadaras Veche comunitate bisericească, Biserica de lemn veche s-a ruinat. A rămas numai clopotniţa, ca amintire şi dovadă a aşezării noastre acolo. Că aşezarea noastră a fost de origine românească, dovadă numele credincoşilor: Naznan, Bărsan, Boezan, Chirilă, Pop, Precup, Moldovan, Păpuc, Roman, Maxim, Olah, Cintean, Todor etc. Împreună cu Bolintineni a avut şcoli confesionale româneşti greco-catolice. Cu încetul s-au maghiarizat. În Şematismul din 1900 găsim 220 suflete. În cel din 1932 numai 152. La 1937 sunt 107. În 1939 au zidit o biserică care stă gata în roşu. După pactul de la Viena, s-au început terorizările, de altfel generale, spargerile de geamuri, ameninţările. Restul a trecut la reformaţi, respectiv la romano-catolici. Au rămas numai 2 fam. gr.cat.

Roteni – Harasztkerék Veche parohie românească, cum dovedesc matricolele şi pietrele de mormânt din jurul bisericii vechi de lemn. În 1900 erau 219 suflete, în 1932 –149, iar la 1937 –101. Dovadă că în puternica comună reformată, îşi predau şi religia şi limba. În 1939 s-a ridicat o biserică din roş. Cu venirea maghiarilor, românii au fost bătuţi. Numai fruntaşa familie Oros, a suferit pagubă de vreo 10000 P. Au distrus totul în casă, i-au furat toată recolta. Românii speriaţi, în plină noapte, fiind atacaţi, au sărit pe geamuri şi au fugit pe hotar. Reîntorcându-se cu încetul, de teamă au trecut la reformaţi şi unitarieni, fără să aibă şi acum mai multă cinste.

Sântandrei – Nyăsăd Parohie veche, cândva fruntaşă. Biserica din 1843. În 1900-214 suflete, în 1932 – 312 suflete. Tot atâtea şi în 1937. Erau buni credincioşi. Adunau material să-şi facă o frumoasă biserică. Venind pactul de la Viena, preotul lor Ioan Oltean cu soţia au fost

30 bătuţi crunt de către jandarmi şi puşi peste graniţă. Au fost bătuţi mai mulţi credincioşi. Ca să scape, unii au trecut la reformaţi, alţii la romano-catolici.

Tirimioara-Kis-Terem Parohie veche (se ştie preot prin 1820), cu biserică de zid şi casă parohială. În 1900 erau 126 suflete. În 1932 – 150, iar în 1937 – 149 suflete. Au început a se maghiariza, aşa încât mai mult vorbeau ungureşte. Sub episcopia de Hajdudorogh – aşa ştiu – se servea româneşte. Filia Fruntahaza-Ciuta cu biserică comună, pe vremea lui Klein avea 375 suflete. Scăzând în 1900 la 88, iar prin 1937 la 70 suflete. Situaţia ca în matre. Din ambele, puţini au trecut la reformaţi, cei mai mulţi au rămas, deşi li s-au spart ţiglele, geamurile, au fugit prin grădini, iar mai nou preotul reformat a chemat la adunare, unde le-a vorbit în aşa sens că dl. Hitler vrea să facă ţări cu cetăţeni de un singur neam. Deci să se gândească ce vreau să facă să treacă dincolo sau se fac unguri. A început a le conscrie averea. Speriaţi au alergat la mine. S-au liniştit, că nu se va întâmpla nimic. Câţiva au trecut la reformaţi.

Târgu-Mureş – Marosvásárhely Vechi sediu protopopesc român. A fost trecut la Hajdudorogh, când o parte a credincioşilor, mai bine a mers la biserica ortodoxă, decât la cea greco-catolică, unde se servea în ungureşte, din 1916, căci, până atunci se servea româneşte. Pe vremea lui Klein erau vreo 300 suflete. Mai târziu, s-au înmulţit. Mulţi judecători de pe la Curte erau români, apoi o parte a timarilor. În anul 1900 erau 586 suflete. După unire numărul s-a urcat la mai mult de 6000. s-a zidit frumoasa biserică de lângă Primărie, apoi s-a înfiinţat şi parohia III, cu capelă în Remetea. După pactul de la Viena, numărul a scăzut mult. De-o parte prin refugiere, apoi prin trecere. Treceri la toate confesiunile, în special la cea reformată, care era considerată ca religie dominantă şi autentic ungurească. Au trecut o parte, căci altfel ar fi fost daţi afară din serviciu, iar alţii care vorbeau ungureşte şi nu vreau să fie consideraţi ca valahi. Au fost şi aici bătăi, spargeri de geamuri, şicane fără număr. Au rămas vreo 1500-2000 suflete, aproape în totalitate români. Aşa că acum nu mai e situaţia aceea ca la începutul Hajdudoroghului. Acum cine s- a simţit ungur, a trecut, a rămas cine se simte român îşi poartă riscurile. Vor mai fi şi acum – cred puţin – care vor zice, că limba maternă le e maghiară, pentru a rămâne în posturile ce le au, dar aceştia nu sunt mulţi. În cei rămaşi e dragoste de lege şi limbă. Ar fi în stare mulţi să defecţioneze, dacă s- ar introduce limba maghiară ca limbă de serviciu. După pactul de la Viena din cele 3 parohii au emigrat ori au trecut la alte religii.

31 Troiţa – Szentháromság Parochie veche. A fost românească. Dovadă numele de Savu, Radu, Vescan etc. Încetul cu încetul s-a vorbit mai mult ungureşte. Biserică de lemn din 1835 şi alta din 1938. Casă parohială. În 1842 erau 192 suflete, în 1900 –130, în 1932 –139, în 1937 – 159 suflete. După venirea ungurilor, bierica nouă a fost atacată, geamurile sparte, pe masa altarului au găsit pământ şi tolul răsturnat. Credincioşii, cu excepţia celor 6-7 familii, au trecut la romano-catolici, reformaţi şi unitarieni.

Şardul Nirajului – Székessard Parohie veche din 1809. A avut biserică din 1846 acum are una nouă din 1926. În 1900 au fost 282 suflete, în 1932 – 267 suflete. Iar în 1937 – 313 suflete. Sub episcopia de Hajdudorogh se servea româneşte. Credincioşii în bună parte au fost maghiarizaţi. Vorbesc şi româneşte şi ungureşte. Au preot în persoana Părintelui Petru Olteanu care e şicanat mult, mai ales de către învăţător, care lua uneori copiii de şcoală greco-catolică şi îi ducea la biserica romano- catolică, altădată la predici la preotul reformat, cânta, ori îi lăsa să cânte cântece batjocoritoare la adresa românilor. Preotul e mereu învinuit, anchetat, dar nu i se poate dovedi vinovăţia.

PROTOPOPIATUL BRAŞOV Aita Seacă – Szárazajta Parohie înfiinţată la 1854. Credincioşii cu nume româneşti vorbesc ungureşte. La 1900 erau 202 suflete, la 1932 – 213 suflete iar la 1937 22 suflete greco-catolice. În timpul pactului de la Viena şi după aceia avea de preot pe părintele Francisc Parate. În parohie nu era necaz, până în ianuarie 1941, când într-o sâmbătă seara (11 ianuarie), în prezenţa unei mari adunări ungureşti, de la Sepsiszentgyörgy-Sfântu Gheorghe, ungurii reformaţi s-au năpăstuit asupra credincioşilor noştri, le-au spart casele, geamurile, pe unii i-au bătut şi după ce au băgat groază de moarte în ei le-au spus, că în ziua următoare să treacă cu toţii la reformaţi, că dacă pe când vin ei îndărăt de la adunare nu vor fi trecuţi, piatră pe piatră nu rămâne. În ziua următoare ungurii au plecat la adunare, dar notarul şi ajutorul au rămas acasă ca să se poată face trecerile. Au trecut cred toţi. La cei bătrâni care nu puteau umbla s-a dus lunea subnotarul ca să semneze actul de trecere. Când s-au reîntors ungurii de la adunare au mers pare-mi-se înaintea lor jandarmii sau altcineva care i-a avizat că trecerea s-a făcut. Atunci, sosind în sat, au făcut o mare manifestaţie de bucurie.

32 Când preotul romano-catolic Penzes László, trimis de către superiorii lui din Cluj, a mers să le facă Sf. Liturghie cu învoirea mea, neavând noi pe acolo preot de-al nostru, căci pe părintele Parate l-am trimis la Cason înfricoşat de purtarea ameninţătoare a mulţimii adunate înaintea bisericii noastre, n-a intrat în biserică ci a servit în casele parohiale. Şi astăzi sunt cuite şi astupate cu scânduri ferestrele sparte de atunci, altfel le sparg. Mai nou autorităţile pe credincioşii noştri de acolo iarăşi îi consideră de greco- catolici. Este din cale afară de dureroasă scrisoare unui credincios de-al nostru de acolo care îmi scrie „că am ajuns într-o astfel de situaţie, încât nici nu ştiu de care religie ne ţinem”. Închee la urmă: Scrisoarea mea să nu o arăţi nimănui, că dacă ajunge pe mâna prigonitorilor noştri, prigoana noastră va fi şi mai mare. Acum îi îngrijeşte sufleteşte tot preotul romano-catolic Penzes. În filia Zalanpataki – Valea Zălanului credincioşii au trecut la romano-catolici. Lăzăreşti – Lázárfalva La început filie la Csikszentgyörgy. În 1862 parohie, la 1900 avea 300 suflete. Sub vechiul imperiu maghiar au trecut mulţi la romano-catolici. Pentru ceva defecte de formă sub acelaşi imperiu nu li s-au recunoscut trecerea. Observ însă din şematismele noastre mai noi, că românii / cari mereu sunt învinuiţi cu intoleranţă / nu i-au considerat ca greco-catolici căci la 1932 Şematismul arată 18, iar la 1937 – 11 suflete. După pactul de la Viena s-au declarat 142 inşi romano-catolici.

Lemnia – Lemhény Pe vremea lui Klein erau acolo 120 suflete neunite. La 1900 avea 178 suflete, la 1937 – 247 suflete. După pactul de la Viena speriaţi şi ameninţaţi de către diferiţi agenţi, toţi au trecut la romano-catolici. Cei din filia Berek-Breţcu, unde aveam 55 suflete, încă au trecut toţi din frică, căci au văzut cu pe românii ortodocşi din Poiana-Sărată, i-au trecut peste graniţă. I-au speriat, că aşa vor păţi şi ei. Au trecut atunci la romano-catolici.

Lisnău – Lisznyó Pe vremea conscripţiei Klein avea 60 suflete greco-catolice. Episcopul Bob le-a cumpărat biserică cu 3000 florini. La 1900 avea 265 suflete, la 1932 – 300 suflete, la 1937 – 252 suflete. După pactul de la Viena au fost duşi în pădure, la graniţă, şi li s-a spus, ori treceţi la reformaţi, ori în România.

33 Au trecut vreo 200 la romano-catolici, restul la reformaţi. În filia Bikfalva pe vrea episc. Klein erau 130 suflete, la 1937 – 30 suflete.

Poian – Kézdiszentkereszt Pe vremea conscripţiei Klein avea 95 suflete, la 1932-174 suflete, iar la 1937 –181 suflete. La propunerea romano-catolicilor, că ar fi mai bine, să fie numai o singură biserică catolică în sat, au trecut la romano-catolici cu excepţia celor 2 inşi.

Sfântu Gheorghe – Sepsiszentgyörgy Parohie înfiinţată la 1922. La 1932 avea 352 suflete, la 1937, 345 suflete. Probabil au emigrat, fiind majoritatea funcţionari.

Turia – Torja /Al-Torja/ Pe vremea lui Klein cu Turia de Sus avea 155 suflete. La 1900 singură 112 suflete, la 1937 – 200 suflete. După Pactul de la Viena au trecut 80% la romano-catolici, 20% la reformaţi. [Nota RMB] Din nefericire, după 1945 persecuțiile antireligioase vor continua în România (inițial mascate sub motivul apartenenței clericilor la partidele istorice), din 1948 ele intensificându-se, vizând toate cultele religioase, întrecând cu mult abuzurile guvernanților maghiari efemeri dintre 1940-1944.

34 II. OPERAȚIUNEA MUREȘ 1988

Pr. Remus Mircea Birtz

Dl. Cristian Butaru Keller

Ca premisă la această parte a studiului nostru oferim raportul Părintelui Ioan Opriș, numit paroh în comuna Moișa în 1958, despre activitatea preoților din rezistența greco-catolică. Raportul evidențiază lucrarea Părintelui Dumitru Poptămaș, activ în clandestinitate, unul dintre cei care au menținut flacăra vie a credinței sub prigoana comunist-ateistă. Raportul a fost publicat cu o notă introductivă de Profesorul Dimitrie Poptămaș în revista „AGRU arhidiecezan”, din nefericire de efemeră apariție și restrânsă circulație, devenind practic inaccesibil cercetătorilor actuali.8 Părintele Dumitru Poptămaș având 9 copii, cu soția epurată din învățământ, era singurul stâlp al familiei. Reținut de mai multe ori la Securitate se bucura de respectul unor funcționari locali (fapt subliniat de preotul ortodox), fapt ce l-a protejat de măsuri mai dure. Angajându-se ca muncitor la începutul prigoanei a reușit să facă un apostolat clandestin rodnic, stârnind bătaie de cap Securității și zeci de ani mai târziu, el și confrații săi fiind ținta constantă a unor măsuri de „destrămare”. influențare (chiar pe linie eclesiastică!), etc

8 Poptămaș, Dimitrie – Documenta. În clandestinitate. in AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, 1999, II, nr.1 (3), p. 8-12.

35

36

37

38

39

40 Al doilea document, provenit din Arhiva CNSAS, identificat și fotocopiat de Dl. Cristian Butaru, cuprinde, uneori repetitiv, mai multe materiale de interes. Vom reproduce facsimilat documentele așa cum ele arată, existînd și elemente prosopografice de interes, fără repetarea acestora. Astfel de la 114 pagini dosarul ajunge la 94 de pagini. Pentru înțelegerea contextului în care au fost redactate documentele de către ofițerii de Securitate din Direcția I și de la Inspectoratul Județean Mureș indicăm unele volume obligatorii de consultat, volume redactate de Cristian Vasile9 și Călin Florea, ultimul având o contribuție fundamentală pentru arealul geografic ce ne interesează10. Ca instrumente de lucru rămân de neevitat dicționarul clericilor catolici deținuți sub regimul comunist, realizat de preotul Ioan Bota și de Cicerone Ionițoiu (sigla Bota Ionițoiu 2001)11 și volumul profesorului Cornel Sigmirean dedicat preoții Blajului (sigla Sigmirean 2007)12. Ca și lucrări esențiale privind urmărirea unor clerici de către Securitate, în ultima jumătate a regimului comunist sunt obligatorii volumul preotului dr. Sergiu Șoica (sigla Soica 2017)13 și cel al preotului profesor Lucian Dîncă (sigla Dîncă 2020)14. De neînlocuit vor fi câteva volume dedicate Mitropolitului mărturisitor Alexandru cardinal Todea15, dar și unele lucrări de istorie și analiză eclesiastică16. (NB. Inspectoratele Judeţene ale MAI nu lucrau unitar, având fiecare metodologii diverse. Este singurul dosar din acea perioadă pe care l- am întâlnit astfel sistematizat. Încă odată se dovedeşte că judeţul Mureş era

9 Vasile, Cristian – Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București, Ed. Curtea veche, 2003; Vasile, Cristian – Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente și mărturii, Iași, Ed. Polirom, 2003; (RMB) 10 Florea, Călin – Biserica Română Unită, Greco-Catolică din fostele județe Mureș-Turda, Târnava Mare și Târnava Mică 1945-1972, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2005, 312 p. (RMB) 11 Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica Română Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001. 12 Sigmirean, Cornel – Intelectualitatea eclesiastică. Preoții Blajului (1806-1948), Tg. Mureș, Ed. Universității ”Petru Maior”, 2007. 13 Soica, Sergiu (coord.) – Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securității, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2017. 14 Dîncă, Lucian – Martori ai lui Cristos în comunism. Părinții Asumpționiști în dosarele Securității, Tg. Lăpuș, Ed. Galaxia Gutenberg, 2020. 15 Prunduș, Silvestru Aug.; Plaianu, Clemente – Cardinalul Alexandru Todea, Cluj-Napoca, Ed. Unitas, 1993, 132 + 28 pl.; Borda, Valentin; Borda, Mircea – Cardinalul Alexandru Todea, Tg. Mureș, Ed. Petru Maior, 1999, 172 p.; Petărlecean, Alexandru; Moldovan, Ion – Cardinalul Alexandru Todea. In Memoriam . Blaj, Ed. Buna Vestire, 2002, 198 p.; Bercea, Virgil (coord.) – Cardinalul Alexandru Todea, Omagiu. Centenarul nașterii, Tg. Lăpuș, Ed. galaxia Gutenberg, 2012, 203 p.. Activitatea petiționară a cardinalului Alexandru Todea este ilustrată în volumul Todea, Alexandru – Luptele mele. Un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac. Ediție îngrijită de Vasile Sav, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003, 235 p. Foarte interesant este articolul anamnestic al doamnei Elena Petărlăcean, nepoată a cardinalului: Petărlăcean, Elena – Arhiepiscopul și Cardinalul Alexandru Todea, in AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, I) 1998, I, nr. 1, p. 15-18, II) 1998, I, nr. 2, p.18-21, III) 1999, II, nr. 2(4), p. 23-27. 16 Marcu, Vasile – Drama Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Documente și mărturii, București, Ed. Crater, 1997, 464 p.; Andercău, Vasile – Adevăruri trăite, Ed.I, Roman, Ed. Serafica, 2005.

41 considerat un punct nodal al clandestinităţii greco-catolice, având un specific al său, permanenţa Bisericii din clandestinitate asigurând şi o dezvoltare aparte a acesteia după 1990. CBK). Dosarul cuprinde următoarele piese: 1. Concluziile și ordinele colonelului Gheorghe Rațiu17 în urma ședinței convocate în 9.V.1988. p. 2-5. În urma acestor ordine se vor realiza și două rapoarte de sinteză, semnate de același colonel, unul din 30.VIII.198918 și altul din decembrie 198919. 2. Urmează un raport de înaintare ale unor fişe ale preoţilor greco-catolici din jud. Mureş (25.IV.1988), p.5 3. Telex din 10.VII.1988 şi radiograma prin care se cere un plan de măsuri p. 6-7. 4. Nota din 28.VII.1987 privind raportul dat de „Reves” (Preotul medic Sever Camil Peteu, OSBM), p.8-10. 5. Raport către Direcţia I a DSS, Serviciul IV, din 5.II.1986 privind aceeaşi persoană, p.11. 6. Nota „Reves” din 16.I.1986, alcătuită de ofiţerul de Securitate, în urma convorbirilor cu preotul medic Dr. Camil Peteu, OSBM, p.12-17. Nota se referă la vizita făcută de preot la Roma, în toamna anului 1985. P. 12-17. 7. Raport către UM 0544 (CIE) din data de 11.V.1981 privindu-l pe Preotul Dr. Petru Gherman, p. 18-21. 8. Materialul documentar, de uz intern, strict secret, privind situaţia Bisericii Greco-Catolice Române din Străinătate (finalizat în 30.XII.1975), intrat la Inspectoratul Judeţean Mureş în 7.I.1976, p. 22-36. 9. Materialul documentar de uz intern, strict secret, „Ajutorul Bisericii în Suferinţă”, intrat la Inspectoratul Judeţean Mureş în 24.IX.1973, p. 37-44. 10. Notă raport asupra Mişcării Focolarilor, realizat în 28.IV.1988, p. 45-46. 11. Model de fişă pentru luarea în evidenţă a preoţilor clandestini, p. 47-48. 12. Urmează fişele preoţilor şi ale unor călugăriţe sau preotese. Prezentăm în ordine alfabetică (nu cea din dosar!) persoanele fişate în 1988. La indicarea fiecărei persoane vom preciza fie trimiterile la instrumentele de lucru, fie menţiuni în presa scrisă sau cea cibernetică. Din nefericire colecţia completă a

17 Fostul șef al Direcției I a Departamentului Securității Statului a publicat și un volum de memorii: Rațiu, Gheorghe – Raze de lumină pe cărări întunectare, București, Ed. Paco, 1996, 362 p. Vezi și cariera lui la pagina http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/RATIU%20GHEORGHE.pdf, accesată în 1.II.2021. 18 Vasile, Cristian – Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente și mărturii, Iași, Ed. Polirom, 2003, p.128-133. 19 Vasile, Cristian – Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București, Ed. Curtea veche, 2003, p. 348-352.

42 periodicului „Unirea”, al Arhidiecezei Blajului, seria nouă, apărută din 1990 ne este inaccesibilă. Foile matricole penale sunt accesibile la pagina cibernetică a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (https://www.iiccmer.ro/fise-matricole- nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici). 1) Bunea Petru (n. 4.XII.1919, Păltiniş Sibiu, de fapt Păltiniş Botoşani, n.n.), domiciliat în Hodac, MS. Preot din 1942. Iniţial fusese preot la Ilişeşti, Bucovina (Sigmirean,2007, p. 291). A trecut la cele veșnice în 198820. 2) Chifor Liviu (n.31.III. 1925, Chirileni, MS), tuns cleric în 25.III.1947 (Sigmirean,2007, p. 298). A fost deținut politic (1953-1955, deținut la Jilava și la Canal)21. Ciudată este lipsa menţiunii datei hirotonorii sacerdotale22. După 1989 avut

20 COLEGI DE SUFERINTA-PREOTUL BUNEA PETRU SI PREOTUL ROSCA IOAN Au trait in localitati invecinate, de pe valea Muresului,Hodac si Toaca, au suferit impreuna,s-au rugat impreuna, au fost prigoniti amindoi,dar credinta in Biserica Greco-Catolica le-a dat putere sa treaca peste toate greutatile,intimpinate pina la Revolutia din 1989;preotul Bunea Petru fiu al preotului greco-catolic Bunea Petru din Tilisca Sibiului,nepot al Canonicului de Blaj Dr.Augustin Bunea,a ajuns in Toaca Muresului,prin casatorie cu Aurelia Bratianu,fata directorului Bratianu de la scoala din Toaca.Impreuna cu parintele Rosca aflat in Hodac au slujit cu multa credinta si har liturghiile greco-catolice in conditii pline de risc pina la Revolutia din 1989-Cardinalul Todea i-a apreciat pe amindoi pentru jertfa depusa si pentru crezul constant in Biserica Greco-catolica iar la decesul preotului Bunea Petru in anul 1988 la virsta de 68 de ani Cardinalul Todea in semn de pretuire l-a prohodit impreuna cu alti 24 preoti greco-catolici-preotul Bunea Petru a avut ca si tatal sau 5 copii pe care cu multa greutate i-a crescut si educat-preotul Rosca a trait doar cu preuteasa nu a avut copii-dupa Revolutia din 1989, parintele Rosca in semn de pretuire, a fost investit de catre Blaj, cu titlu de Canonic,parintelui Bunea Petru post mortem nu i-a fost recunoscuta nici o jertfa, de catre Blaj nefiind recompensat .nici cu functie -titlu sau mentiune intr-o tiparitura a Blajului-si atunci ma intreb de ce Blajul face o asa mare deosebire intre 2 preoti care au suferit impreuna au slujit impreuna pe ce motiv pe ce considerente? Vezi pagina cibernetică: http://tiliscabrucuromasfnicolae.blogspot. com/2009/09/colegi-de-suferinta-preotul-bunea-petru.html accesatăp la 2.II.2021. 21 Vezi foile matricole penale: https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole% 20penale%20-%20Detinuti%20politici*C*C%2003.%20Cernazeanu%20- %20Chivulescu*Chifor%20Liviu%20A https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*C*C%2003.%20Cernazeanu%20-%20Chivulescu*Chifor%20Liviu%20A 22 A fost hirotonit după scoaterea în afara legii a Bisericii Greco-Catolice, în 8.XII.1948. Excepțională mărturia Dlui. Ioan Moisin despre tatăl său, canonicul Octavian Mosin, hirotonit împreună cu Liviu Chifor și George Guțiu: Ioan Moisin 2 decembrie 2015 · Părintele OCTAVIAN MOISIN, un MARE MĂRTURISITOR al credinței catolice și primul preot al Bisericii Române Unite cu Roma hirotonit în secret (la 8 Decembrie 1948) după începerea prigoanei comuniste (la 1 Decembrie 1948). (I). 8 Decembrie 1948 – 8 Decembrie 2015: 67 de ani de la hirotonirea Preotului Octavian Moisin “5. – RĂSPUNSUL LUI OCTAVIAN LA ÎNCEPEREA MARII PRIGOANE CONTRA BISERICII GRECO- CATOLICE: A DEVENIT PRIMUL PREOT GRECO-CATOLIC HIROTONIT ÎN PROGOANĂ (8 DECEMBRIE 1948). Această pagină deosebită de istorie bisericeacă, scrisă la 8 Decembrie 1948 şi aproape necunoscută, trebuie prezentată în amănuntele ei. I-am cerut tatălui meu, Pr. Octavian Moisin, să-mi relateze cum au decurs lucrurile atunci şi am notat totul în faţa lui la 6 noiembrie 2010. Sunt 10 pagini de manuscris, pe care le redau în Anexa 1 de la acest punct. („Mărturia Pr. Octavian Moisin dspre hirotonirea din 8 Decembrie 1948”). Fiind scrise repede şi prescurtat,se cer expuse separat, culese nu doar fotocopiate, folosind şi subtitluri proprii pentru a fi înţelese mai uşor de marele public. Fiecare pagină poartă semnătura Preotului

43

Octavian Moisin, care să confirme autenticitatea celor relatate (deşi era destul numele meu, pentru că eu nu semnez decât ceea ce este adevărat). Cine a trăit vremurile terorii comuniste, ca urmărit de Securitate, înţelege la ce risc s-au expus cei despre care se vorbeşte mai jos. Domnea spaima în societate; spectrul arestării, torturării şi uciderii era omniprezent zi şi noapte. Ţara era ocupată de Armata Roşie a lui Stalin. Biserica Română Unită era deja scoasă în afara legii. Episcopii închişi. Iar cei din 8 Decembrie 1948, de care vorbim, ce au făcut? a) – O întâlnire providenţială şi hotărârea de hirotonire a celor trei candidaţi: Moisin, Guţiu şi Chifor. Teologii greco-catolici Gheorghe Guţiu şi Liviu Chifor ceruseră aprobarea de hirotonire ca preoţi înaintea lui Octavian Moisin. Guţiu de la Blaj şi Chifor de la Târgu Mureş merseseră împreună la Nunţiatura Apostolică din Bucureşti în acest scop. Octavian s-a dus într-una din acele zile la Bucureşti în delegaţie ca inginer şi „din întâmplare s-a întâlnit cu cei doi”, singuri „pe o străduţă în apropiere de Institutul de Arte Frumoase, lângă Catedrala Sf. Iosif” – cum îşi aminteşte el. „Bucurie, îmbrăţişări. Au discutat, ei i-au spus lui Octavian că au venit cu intenţia de a se hirotoni preoţi. Pe loc, Octavian, plin de bucurie, le spune că şi el vrea să se hirotonească preot. Atunci, toţi 3 (Gheorghe, Liviu şi Octavian) au luat hotărârea comună să se hirotonească împreună, ca primii preoţi greco-catolici în secret după desfiinţarea abuzivă a Cultului Greco- Catolic. Aşa s-a şi întâmplat. b) – Implicarea Arhiepiscopului Alexandru Cisar şi a Episcopului Anton Durcovici în cazul lui Octavian. Situaţia era dramatică după 1 Decembrie 1948, deoarece toţi Episcopii greco-catolici erau în temniţă şi nu era cine să-i mai hirotonească, pentru a nu mai vorbi de pericolul la care s-ar fi expus cel care ar fi hirotonit un preot într-un Cult scos în afara legii. E adevărat că Pr. Ioan Ploscaru fusese sfinţit ca Episcop al Lugojului la 30 noiembrie 1948, cu o zi înainte de desfiinţarea în plan legal al Bisericii Române Unite, dar totul a fost discret, iar Ep. Ploscaru, evacuat din casă, se refugiase pe la diferiţi credincioşi. (Vezi: Anton Moisin, A doua serie de Episcopi greco-catolici români care au suferit pentru credinţă, Sibiu, 2002, p.10). Oricum, cei 3 nu ştiau despre această consacrare, de aceea s-au orientat spre Episcopii romano- catolici rămaşi (încă) liberi. În Decembrie 1948 erau aşa: la Bucureşti, Mitropolitul Arhiepiscop romano- catolic Alexandru Cisar, iar la Iaşi, Episcopul romano-catolic Anton Durcovici. (Primul a murit ulterior în condiţii suspecte, cum a recunoscut chiar dictatorul Gheorghe Gheorghiu – Dej – voi arăta la locul potrivit, probabil în volumul următor -,iar al doilea a pierit în temniţă, închis de regimul ateo-comunist; deci, Cisar a avut, probabil, moarte martirică, Durcovici, în mod sigur, moarte martirică). Arhiep. Cisar Alexandru aflând de hotărârea lui Octavian, a obiectat, spunând că nu-şi putea lua obligaţia de a-l întreţine cu familia lui (soţie şi copii mici) în sursele lui materiale arhidiecezane, ştiut fiind că un episcop avea obligaţia să asigure întreţinerea preoţilor. În plus, ezita pentru că se cam temea de urmări, în situaţia grea de atunci. În mod însă tot mai providenţial, la discuţia lui Octavian cu Cisar asista şi Ep. Anton Durcovici. Erau numai ei trei. Durcovici a intervenit imediat şi ferm, spunându-i lui Cisar: „Nu, acum trebuie hirotoniţi!” Cisar a acceptat. El obiectase invocând obligaţia înteţinerii deoarece îi spusese lui Octavian că ar dori să-l hirotonească pe titlul Arhiediecezei Romano-Catolice de Bucureşti”, pe care o conduceau şi astfel îşi asuma acea obligaţie; dar Octavian era inginer, avea leafa lui, se putea întreţine. Îl cunoştea, fireşte, pe fratele lui Octavian, anume Pr. Laurenţiu Moisin, Parohul Parohiei Greco-Catolice a Câmpinii. Morenilor şi Văii Prahovei, care era însă şi Consilier honoris causa al Arhiepiscopiei Romano- Catolice din Bucureşti, fiind totodată în relaţii de pastoraţie şi cu preoţimea romano-catolică arhidiecezană”. O asemenea hirotonire ar fi fost un unicat. Chiar şovăise din motivele arătate însă Durcovici a intervenit şi aşa s-a hotărât hirotonirea Diaconului Moisin Octavian (greco-catolic) de către Mitropolitul Alexandru Cisar (romano-catolic). c) – Exerciţii pregătitoare spirituale. În Biserica Catolică se acordă o deosebită atenţie exerciţiilor spirituale pentru întregul cler. Cei 3 care se pregăteau de hirotonire ca preoţi nu au făcut excepţie. Au mers la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti, unde au stat o săptămână la exerciţii spirituale, anume la Seminarul de la Catedrala „Sf. Iosif”. Li s-a dat o cameră cu 4 paturi, în al 4-lea stătea Pr. Vamvulescu (un preot şi călugăr foarte bun, cu viaţă spirituală înaltă), celelalte fiind ocupate de Moisin, Guţiu şi Chifor. Îndrumarea şi pregătirea lor a făcut-o Pr. Prof. Raffael (fusese profesor la Iaşi, în Decembrie 1948 era la Bucureşti), precum şi Sf. Spovadă. Despre acest mentor spiritual, Octavian mi-a spus: „El era la romano-catolici cea ce era Eugen Popa la greco-catolici”. Prof Eugen Popa era moralist de mare valoare, l-am cunoscut bine şi eu în prigoană, pentru că am dat examene de Morală când urmam în secret Academia de Teologie Blaj – Cluj – Oradea în catacombe” (am mers la un examen cu el pe Feleac, un deal, până la marginea pădurii, pentru a nu fi interceptaţi de Securitate); tot el a susţinut în faţa Mitropolitului Alexandru Todea să mă numească profesor

44 la Catedra de istorie bisericească la Academia de Teologie Blaj, după reînfiinţarea ei în anul universitar 1990/1991, ceea ce s-a aprobat şi am predat mai mulţi ani. d) – Hirotonirea lui Octavian ca preot (8 Decembrie 1948) 9 Decembrie este zi de sărbătoare: Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare Maria. Pentru Octavian era o zi foarte potrivită, pentru că întotdeauna a avut o devoţiune deosebită pentru Maica Domnului, care de altfel îi apăruse în vis când era copil, ca într-o viziune, ea stând pe vârful unui munte din zona Hunedoarei, unde se năsuse Octavian, cu braţele întinse, chemându-l la Ea, iar pe front scăpase din încercuirea sovietică de la Don-Stalingrad (1942) rugându-se la Sf. Maria într-un potop de gloanţe şi obtuze. E menţionat este că Octavian intenţionase să se hirotonească de Sf. Paşti, deci în primăvara 1948, în care scop i-a scris Episcopului Ioan Suciu, Administrator Apostolic la Blaj. Cum zice însă proverbul: „Omul propune iar Dumnezeu dispune”, lucrurile au decurs altfel. De unde era să ştie Octavian că la 1 Decembrie 1948 Biserica Greco-Catolică va fi desfiinţată în plan legal şi că el va fi primul preot hirotonit în ilegalitate? Ep. Ioan Suciu i-a răspuns că nu e potrivită ziua de Paşti pentru hirotonire, cum deja am arătat. Aşa s-a ajuns la ziua de 8 Decembrie, adică la o săptămână după desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice în plan legal, Dumnezeu arătând astfel că Biserica prigonită merge înainte, fără nicio întrupere, în pofida tuturor arestărilor. Hirotonirea s-a făcut în Capela Seminarului Teologic de la Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, de către Mitropolitul Alexandru Th. Cisar. Ordinea hirotonirii a fost următoarea: 1. Octavian Moisin. 2. Liviu Chifor. 3. Gheorghe Guţiu. Prin urmare, primul preot greco-catolic hirotonit după desfiinţarea în plan legal a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice (din 1 Decembrie 1948) a fost Octavian Moisin, la 8 Decembrie 1948. Al doilea a fost Liviu Chifor, iar al treilea, Gheorghe Guţiu – dar şi ei în aceeaşi zi. Tot atunci au fost hirotoniţi ca diaconi şi 4 teologi romano-catolici, absolvenţi ai Seminarului Romano- Catolic Bucureşti: 1. Victor Iacobec. 2. Vittorio Blasutti. 3. Ioan Dragomirescu. 4. Ioan Cervenco. Au mai asistat la hirotonire (inclusiv la Sf. Liturghie săvârşită cu acest prilej): a) Mons. Iosif Schubert, Vicar General (care apoi a fost consacrat Episcop romano-catolic de Bucureşti, în secret). b) Teologii seminarişti. c) Preoţii şi călugăriţele de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti. d) Maria Moisin (soţia Pr. Octavian Moisin). De menţionat că aprobarea hitrotonirii celor trei clerici greco-catoici ca preoţi, hirotonire în ritul romano- catolic, s-a dat de către Nunţiul Apostolic la Bucureşti, Gerald Patrick O’Hara, Arhiepiscop de Savanah (S.U.A.), care a înştiinţat Vaticanul şi a primit acceptul, pe cale diplomatică, sub pontificatul Papei Pius al XII-lea. La hirotonire, Arhiep. Cisar a dat noilor hirotoniţi facultatea de a celebra Sf. Liturghie, pe lângă ritul propriu greco-catolic, şi în ritul romano-catolic, după necesitate celebrând chiar 3 Sf. Liturghii pe zi (mai ales pentru decedaţi), aprobare care a rămas perpetuă. e) – Masa festivă de la Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti. După hirotonirea celor 3 Preoţi greco-catolici şi a celor 4 Diaconi romano-catolici, Arhiep. Al. Cisar a oferit în salonul arhiepiscopiei o masă festivă în cinstea lor. L-a aşezat în dreapta sa pe Octavian Moisin, primul hirotonit în prigoană. Era dovadă de curaj în acele zile de dezlănţuire a prigoanei, pentru el dar şi pentru ceilalţi. La masă au mai participat: Mons. Iosif Schubert, preoţi de la Catedrala Sf. Iosif şi Maria Moisin (soţia lui Octavian Moisin). Ziua de 8 Decembrie 1948 a fost o zi memorabilă dar evenimentele ei nu se încheiaseră aici. f) – Problema jurisdicției noilor preoți. Drumul spre Nunțiatură – o sfidare a terorii stalinisto-dejiste. Ceremonialul de la Nunțiatura Apostolică. Înflăcăratul discurs al Preotului Octavian Moisin la Nunțiatură. „După hirotonire, noii preoți aveau nevoie de jurisdicție pe Arhidieceza Greco-Catolică de Alba-Iulia și Făgăraș, pe titlul căreia au fost hirotoniți cei 3; această jurisdicție, Arhiep. Cisar nu putea să o dea, pentru

45 un rol esențial în ctitorirea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (greco-catolică) din Târgul-Mureș. 3) Comes Aurel (n.18.II.1914, Habic, MS), domiciliat în Tg. Mureş. Se cunoaşte anul primirii clericaturii (25.III.1940) (Sigmirean, 2007, p. 288.) 4) Conţiu Ioan (n. 18.VIII.1918, Glodeni, MS). Catalogul lui Sigmirean nu îl menţionează. Era contabil la Găieşti, MS, în relaţuii cu ofiţerul de securitate. 5) Crişan Gheorghe Iuonescu (n. 26.XI.1920, Sânmihaiul de Câmpie, BN), domiciliat în Tg. Mureş. Nu este pomenit în catalogul lui Sigmirean. 6) Dredeţean Liviu (n. 20.IX.1920, Socolul de Câmpie, MS), tuns cleric în 25.III.1939 (Sigmirean, 2007, p. 286). Nu a mai fost hirotonit.

că el o avea numai pe Arhiepiscopia Romano-Catolică de București”. Întrucât Episcopii greco-catolici erau arestați, nu au găsit altă soluție decât să rezolve problema la Nunțiatură. Aşa a avut loc ceea ce aş putea numi „defilarea celor 7”, de la Arhiepiscopie la Nunţiatură, pe jos, public, în reverendă. Era nu doar un act de mare curaj sub teroarea stalinistă, ci, pur şi simplu o sfidare a oricărui pericol ce ameninţa din partea Securităţii şi a Miliţiei. Ceea ce făceau mai ales cei 3 preoţi greco-catolici era evident împotriva legii comuniste: Biserica lor era desfiinţată, Cultul Greco-Catolic interzis, Episcopii şi alţi fruntaşi arestaţi, iar ei, hirotoniţi în secret, defilau public ca preoţi prin centrul capitalei! Era o afirmare clară a existenţei în clandestinitate a Bisericii Greco-Catolice, a viabilităţii ei în prigoană. Traseul urmat a fost acesta: Str. G-ral. Berthelot, pe lângă Ministerul Învăţământului, prin spatele Grădinii Cişmigiu, au traversat str. Ştirbei Vodă, au ajuns pe Str. Schitu Măgureanu şi, pe prima străduţă pe dreapta – Str. Pictor C. Stahl – în stânga au ajuns la Palatul Nunţiaturii”. Miliţianul de gardă, văzându-i în reverendă pe cei 3 preoţi şi 4 diaconi, i-a lăsat să intre. Au fost primiţi imediat de către Nunţiul Apostolic Gerald Patrick O’Hara, în salonul Nunţiaturii. Acolo a avut loc „un mic ceremonial de luare de cuvânt.” „Din iniţiativa şi acordul unanim al noilor hirotoniţi, a fost desemnat în numele lor să vorbească Pr. Octavian Moisin. Acesta a prezentat mărturisirea de credinţă şi angajamentul de fidelitate faţă de Biserica Catolică şi Scaunul Apostolic al Romei, precum şi, în special devotamentul şi lupta pentru cauza Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) aflată în martiriu.” „A răspuns Nunţiul Apostolic O’Hara, care i-a felicitat pe noii hirotoniţi şi le-a mulţumit pentru sentimentele exprimate, întărindu-i în credinţă şi fapte, transmiţându-le Binecuvântarea Apostolică a Sanctităţii Sale Papa Pius al XIII-lea”. Problema discutată apoi a fost acea a jurisdicţiei. Ea s-a rezolvat în felul următor: A) „Lui Octavian Moisin i s-a încredinţat activitatea pastorală, pe titlul Arhiediecezei de Alba -Iulia şi Făgăraş (Blaj)”. B) Pentru ceilalţi 2 preoţi greco-catolici: a) „Lui Gh. Guţiu i s-a încredinţat pastoraţia călugăriţelor greco-catolice (Blaj); b) „Lui Liviu Chifor (călugăr terţiar franciscan, Târgu-Mureş) i s-a încredinţat pastoraţia în cadrul misiunii călugărilor greco-catolici”. Apoi, drept cadou, Nunţiul a oferit fiecăruia un Breviar comasat şi un Liturghier în limba latină (cu Sfânta Liturghie romano-catolică tridentină). Octavian Moisin mai fusese la Nunţiatură, împreună cu Pr. Roman Karapscinsky, Parohul romano-catolic al Morenilor, cerând să i se aprobe (lui Octavian) hirotonirea în ritul romano-catolic („aprobare care i-a fost dată apoi prin Arhiepiscopul Cisar”), în vreme ce Karapscinsky a cerut să i se aprobe transferul său diecezan din România în Polonia (el fiind polonez), aprobare care de asemenea s-a dat şi Karapscinsky a plecat apoi în Polonia. Acesta era „filmul” evenimentelor din 8 Decembrie 1948, o zi care se cere menţionată în istoricul prigoanei contra Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Preot ANTON MOISIN.” (Notă: Material preluat din lucrarea “65 DE ANI ÎN CATACOMBĂ (1948-2013)” Volumul I, autori: Mons. Pr. Prof. Dr. OCTAVIAN MOISIN, Pr.Prof. MIHAI MOISIN, Pr. Prof. Dr. ANTON MOISIN, Ing. Prof. IOAN MOISIN, anul apariției 2013, pag. 57-61)

46 7) Dogaru (corect Dogariu) Lazăr (n. 8.III.1922, Hădăreni MS de fapt Mădăraş Fânaţe), preot din 8.XII.1946, numit preot la Bereşti, SB. (Sigmirean, 2007, p. 294). A trecut la cele veşnice în 200923. 8) Fiscutean Maria (n. 4.V.1929, Băiţa, MS) călugăriţă greco-catolică asumpţionistă, stabilită la Reghin. 9) Frăţilă Emil (n. 25.IX. 1919, Alba), preot din 1943 (Sigmirean, p. 293) era în contact cu ofiţerul de securitate. 10) Friciu Grigore (n.10.X.1909, Socol, MS), preot din 1933, activ şi la Moişa, MS (Sigmirean,2007, p. 269). În 1938 a plecaqt la Blaj, apoi la Ceuaşul de Câmpie, unde l-a prins prigoana din 1948. Se va întoarce în acea comună după 1990, aducându-şi aportul la zidirea noii biserici greco-catolice. 11) Gherman Vasile (n. 23.IV.1915, Râpa de Sus, MS), preot din 1942, activ la Ulieş MS, din 1945 trecut în dieceza de Cluj-Gherla (Sigmirean, 2007, p. 297). După

23 Boloş, Ioan – Părintele Lazăr Dogariu, un apostol al decalogului, in „Cuvântul Liber”, Tg. Mureş, 19-12- 2009, ediţie electronică: http://www.cuvantul-liber.ro/news/46904/61/center-b-Parintele-greco-catolic-Lazar- Dogariu-_-un-apostol-al-Decalogului-b-center: „ Adevaratii crestini nu trec neobservati prin aceasta lume. Ei sunt cunoscuti prin faptele lor, care au puterea divina sa duca sufletele credinciosilor mai aproape de Dumnezeu _ asa cum a fost parintele Lazar Dogariu. S-a nascut in 8 martie 1922, in localitatea Fanate-Band, judetul Mures, din parintii Grigore si Anica, cel mai mic dintre cei cinci frati. Tatal fiind comerciant in sat, mama isi stabileste domiciliul in Targu-Mures, impreuna cu copiii, pentru scolarizarea si educarea lor. Dupa absolvirea Liceului "Al. Papiu Ilarian", mezinul familiei urmeaza Academia Teologica Greco-Catolica din Blaj, iar la absolvire, in 1946, se casatoreste cu Firuta Dalalau, din Ogra. In 6 decembrie 1946 este hirotonit de catre Arhepiscopul Valeriu Traian Fentiu. Este numit preot in parohia Benesti _ Sibiu, apoi la Petrilaca _ Mures, pana la finele anului 1948, cand cultul greco-catolic este interzis de statul comunist, situatie in care se intoarce la parinti si socri pentru a-si continua activitatea pastorala in secret, fiind urmarit zi si noapte de securitate. Cu greu isi gaseste o slujba de muncitor necalificat in topografie, merceolog la Avicola, casier la Teleconstructia si la Liceul "Bolyai", pentru a-si intretine familia cu cei trei copii care au urmat studii superioare. Parintele Lazar Dogariu si-a inteles misiunea de pastorire a sufletelor, ce i-a fost incredintata de Providenta Divina, remarcandu-se ca un adevarat stalp al credintei greco-catolice, pe care nu a parasit-o in anii de prigoana. Astfel, Sfantul Scaun de la Roma l-a felicitat in 1976, cu prilejul celor 30 de ani de preotie, prin Sfantul Parinte Papa. Dupa 1990, cu ajutorul credinciosilor, amenajeaza o capela in propria sa locuinta _ asa ca, in 21 noiembrie 1994, este deschisa pentru credinciosi, unde isi desfasoara toata activitatea pastorala. Predicile erau bine documentate, si Sfintele Liturghii, in momentul Prefacerii _ credinciosii simteau pacea si linistea profunda in Iisus Euharisticul. Predicile sale erau o logoterapie, in care Cuvantul lui Dumnezeu elibera si inalta sufletele credinciosilor spre sfintenie. Parintele a stiut si a trait invatandu-si fiii spirituali ca toate fericirile se pot cuprinde intr-una singura: "Sa fii fericit cu ceea ce iti da Dumnezeu". Statea ore bune cu fiecare penitent in scaunul de spovada si urmarea cu atentie incalcarea Celor Zece Porunci _ facandu-ne sa intelegem ca "nu ceasul mortii e timpul potrivit de a ne pune in ordine o constiinta incarcata cu pacate, ci lucrul acesta trebuie sa-l facem acum, cand suntem inca in viata si sa ne impartasim cat mai des cu Trupul si Sangele lui Cristos". Parintele Lazar Dogariu a fost preocupat de pregatirea spirituala a credinciosilor prin editarea unor lucrari de baza ca: "Cele Zece Porunci", "Carte de rugaciuni", "Prin Maria la Iisus _ Sfanta spovedanie" si a reeditat alte cinci lucrari de alti autori. Prin tenacitatea sa si activitate prolifica, parintele si-a dus pana la capat misiunea de pastor al sufletelor, invatand pe fiecare ca "numai frumusetea sufleteasca va salva lumea". Preamarit fie Dumnezeu care ne-a dat pe Preotul Lazar, care sa fie model pentru tinerii preoti. S-a stins din viata, dupa o lunga suferinta, in noiembrie 2005. Binecuvantata sa-i fie memoria si Dumnezeu sa-i dea odihna vesnica! »

47 1990 a fost numit protopop al Râciului, dobândind în 2004 titlul de prelat de Onoare al Sanctităţii Sale. A trecut în veşnicie în 2010.24 12) Giurgiu Augustin (n. 30.VIII.1911, Cozma, MS) preot din 1935. Domicilia la Reghin (Sigmirean, 2007, p. 275). Pentru calvarul detenției vezi Bota Ionițoiu 2001, p. 78-7925. A fost parohul maicii Maria-ionela Cotoi, CIN (1927-2018) pe care a îndrumat-o spre vocaţia monastică. A trecut la Domnul în 1996 . Este autorul unui valoros volum memorialistic, editat postum26. I s-a dedicat şi un volum biografic, apărut anterior27. 13) Ilea Emanoilă (n. 18.XII.1918, Vesa, AB), preot din 1942. Domicilia la Tg. Mureş (Sigmirean, 2007, p. 289).

24 Pop, Adin – Pr. Gherman Vasile (Râciu), chemat la Domnul, necrolog la pagina cibernetică https://www.bru.ro/blaj/pr-gherman-vasile-raciu-chemat-la-domnul/: « Părintele Vasile Gherman, fost protopop de Râciu și prelat papal onorific, a trecut la cele sfinte vineri, 18 iunie 2010, la vârsta de 95 de ani și 68 de ani de sfântă Preoție! Pr. Gherman Vasile s-a născut la data de 23 Aprilie 1915, în comuna Vătava, jud. Mureș, necunoscându-și tatăl plecat pe front și dus prizonier în Siberia, de unde nu s-a mai întors. Absolvește primii ani de școală în satul natal, după care intră la Școala Normală din Năsăud, pentru a deveni dascăl. După săvârșirea stagiului militar pe timp de război, ajunge ca învățător la Râciu, de unde își începe studiile teologice la Seminarul greco-catolic din Cluj-Napoca. În anul 1942 se căsătorește cu Bucur Olivia din Râciu, este hirotonit preot la 24 mai 1942, apoi numit paroh în satul său natal, Vătava. După trei ani este numit paroh în Ulieș, lângă Râciu, unde îl găsește anul fatidic 1948. În timpul interzicerii comuniste a Bisericii Greco-Catolice, părintele Gherman a lucrat în diferite locuri, fie ca învățător, fie ca funcționar al CFR, dar a slujit zilnic Sf. Liturghie într-o cameră ascunsă a locuinței sale din Râciu, transformată în capelă. După 1990, a fost numit protopop de Râciu, unde începe construcția unei noi biserici, care din grija lui Dumnezeu a putut fi sfințită de IPS Mitropolit Lucian în anul 1999. La 88 de ani, in 2001 se retrage și devine protopop onorific al Râciului, iar la 30 martie 2004, Sf. Părinte Papa Ioan Paul II i-a acordat titlul de Prelat Papal Onorific, în semn de recunoaștere și apreciere a mărturie sale de credință și a fidelității față de Scaunul Apostolic al Romei. În ultimele rânduri ale mărturisirilor autobiografice „Așa mi-a fost viața”, Pr. Gherman spunea: „Nu pot să închei aceste rânduri fără să mulţumesc pentru darul primit în viaţa mea sufletească prin mijlocirea programului de viaţa spirituală a Apostolatului Rugăciunii, pe care l-am îndeplinit în decursul întregii mele vieţi preoţești. Până ultima suflare programul Apostolatului Rugăciunii îmi va fi izvorul ajutorului dat de Bunul Dumnezeu prin iubirea Preasfintei Treimi, a lui Isus si prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria.” Vezi şi *** In memoriam Părintele Vasile Gherman, in « Unirea », Blaj, 2010, XXI, nr. 6, p. 3. Părintele Vasile Gherman a fost chemat la Domnul vineri, 18 iunie 2010, la vârsta de 95 de ani și 68 de ani de sfântă Preoție. ». A nu se confunda cu Părintele Vasile Gherman din Cluj (1921-2010) hirotonit în 1945, ctitor al bisericii greco-catolice din cartierul Gheorgheni Cluj-Napoca, şi el mărturisitor al credinţei. 25 A fost în detenţie pentru credinţă între 1.V.1953 – 8.X.1955 primind o condamnare de 5 ani, graţiat în 1955. Cf. Fişelor matricole penale: https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*G*G%2004.%20Ghimbaseanu%20-%20Glumat*Giurgiu%20Augustin https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*G*G%2004.%20Ghimbaseanu%20-%20Glumat*Giurgiu%20Augustin 26 Giurgiu, Augustin – Confesiunile unui preot. Vasile Conțiu-îngrijirea ediției, Dimitrie Poptămaș-cuvânt înainte, Mariana Ciurca-lectura, Alexandru Tcaciuc-coperta și tehnoredactarea., Tg. Mureş, Ed. “Veritas”, 2019, 214 p. 27 Pop, Liviu Simion – Trilogie câmpenească, Vol.II, Bistriţa, Ed. “George Coşbuc”, 2009.

48 14) Moldovan Iuliu (n.28.VIII. 1902, Comori, MS). Preot din 1928 (Sigmirean, 2007, p.260. 15) Natea Petru (n. 28.VIII.1911, Oarda de Mureş), absolvise şi cursul de misiuni pentru Secuime, fusese hirotonit preot din 1938, trimis la Adrian, MS (Sigmirean, 2007, p.283). 16) Pop Filip (n. 13.II.1907, Caşva Gurghiului, MS – d.4.I.1993, Caşva), preot din 1934, licenţiat şi în chimie-fizică la Universitatea din Bucureşti, fusese profesor la Liceul „Sf. Vasile cel Mare” Blaj, la Şcolile Normale din Blaj şi Năsăud (Sigmirean, 2007, p. 278-279). Fost deținut politic (Bota Ionițoiu 2001, p.126, fiind condamnat în 1950 la 5 ani închisoare)28. A fost eliberat în 1955, după eliberare funcţionând ca proofesor suplinitor la Târnăveni din 1956, din 1957 chimist în acelaşi oraş, pensionat în 196929. A fost și canonic arhidiecezan. 17) Pop Iuliu (n. 1.IX.1907, Sânmihaiul de Pădure), preot din 1933, activ la Sânmihaiul de Pădure şi Sânmihaiul de Câmpie (Sigmirean, 2007, p. 265). A făcut şi detenţie politică între 6.IX.1952 -2.X. 195230. 18) Pop Ioan (n. 16.X.1922, Caşva Gurghiului, MS), preot din 1948, preot trimis la Căcuciu, MS (Sigmirean, 2007, p. 299). Era evidențiat în rețea, fiind exploatat informativ de Securitate. A făcut detenţie politică între 5.XI.1958 – 14.I.1963, fiind condamnat la 6 ani închisoare pentru omisiune de denunţ a unui grup subversiv31. De menţionat că în foile matricole penale este indicată profesia (la momentul arestării) de funcţionar, iar ocupaţia trecută: elev. 19) Pop Otilia (n. 8.IX.1902, Poiana Aiudului) domiciliată la Tg. Mureş, în calitate de soţie văduvă a Preotului protopop Iosif Pop. 20) Poptămaş Dumitru (n.1.II.1908, Râciu, MS), preot din 1935, trimis la Nima Râciului (Sigmirean, 2007, p. 278)32. A fost numit canonic onorar mitropolitan

28 A fost în detenţie pentru credinţă între 28.VII.1951 – 8.X.1955, conform fişelor matricole penale: https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Filip https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Filip 29 Comşa, Nicolae; Seiceanu, Teodor – Dascălii Blajului, Bucureşti, Ed. Demiurg, 1994, p. 193-194. 30 Fişe matricole penale: https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20-%20Pop*Pop%20Iuliu%20Ioan 31 https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20- %20Pop*Pop%20Ioan%20Ioan%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27 https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*P*P%2009.%20Pop%20- %20Pop*Pop%20Ioan%20Ioan%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27%27 32 Despre activitatea clandestină a preotului Dumitru Poptămaş, care colabora cu preoţii Ioan Conţiu şi Grigore Dogaru (văr al preotului Lazăr Dogariu) a se vedea la Palcu, Vasile – Moişa. File de monografie, Tg. Mureş, Ed. « Veritas », 2016, p.42, 48-52 şi mai ales p. 112-117.

49 de către arhiepiscopul ad personam George Guțiu (administrator apostolic al arhidiecezei între 1992-1994). A trecut în eternitate în 31.X. 2003 – Târgu Mureș. 21) Precup Vasile (n.30.I.1915, Câineni, MS). Nu este pomenit în catalogul profesorului Sigmirean. A studiat nu doar teologie ci şi 3 ani de studii filosofice la Cluj, după declanşarea prgoanei activând ca funcţionar, profesor suplinitor, etc. Era activ în clandestinitate,după 1989 implicându-se activ în pastoraţie. A decedat în 199633. 22) Roşca Ioan (n. 22.X.1920, Milaşul de Câmpie – Răzoare, MS), preot din 1946, trimis la comuna Adrian, MS. Domicilia în Hodac (Sigmirean, 2007, p. 295). Părintele Ioan Roșca era căsătorit! Una din multele date inexacte din evidențele cartotecilor Securității. Fost deținut politic (Bota Ionițoiu, 2001, p. 143-144, unde este publicată și lista celor condamnați în 17/18.IV.1952 –”Procesul din Vinerea mare”)34. Canonic arhidiecezan din clandestinitate, după 1990 a fost numit protopop al Reghinului, şi prelat papal (2004) trecând la Domnul în 200935.

33 Popa, Ioan – Preotul Vasile Precup, in “Unirea”, Blaj, 1996, VII, nr. 10 (63), p. 6. 34 https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*R*R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir*Rosca%20Ioan%20Gh. 35 Rus, Anton; Pop, Adin – Senior al Bisericii Blajului, chemat la slujba Altarului Ceresc: Pr. Ioan ROŞCA din Reghin, la pagina cibernetică: http://www.bru.ro/blaj/senior-al-bisericii-blajului-chemat-la-slujba- altarului-ceresc-pr-ioan-rosca-din-reghin/: « Părintele Ioan Roşca s-a născut în data de 22 octombrie 1920, în satul Răzoare, judeţul Mureş, ca primul copil al lui Gheorghe şi Lucreţia. A început şcoala primară în satul natal, iar apoi a urmat Liceul Papiu-Ilarian din Târgu-Mureş (1932-1940), unde a participat la exerciţiile spirituale ţinute de PS Ioan Suciu de la Blaj şi unde l-a avut ca profesor de religie pe părintele Ioan Miclea. În 1940 tânărul Ioan Roşca a fost primit la Academia de Teologie Greco-Catolică din Blaj, unde a învăţat cu adevărat atât ce înseamnă Biserica Romei şi a Blajului, cât şi dragostea de Dumnezeu şi de aproapele, şi unde a fost printre cei mai buni la învăţătură. A fost propus pentru plecarea cu o bursă de studii la Roma, dar în urma unei analize sufleteşti interioare a decis să se căsătorească şi apoi să se preoţească. După absolvirea teologiei blăjene a urmat stagiul militar de un an şi jumătate apoi, la vârsta de 26 ani, în 3 martie 1946, s-a căsătorit cu Aurelia Fărcaş, de 23 ani, fiică de ţărani din comuna Hodac, absolventă a Şcolii Normale din Blaj. A fost hirotonit preot în data de 25 martie 1946, de către Episcopul Valeriu Traian Frenţiu, în catedrala din Blaj, şi a primit parohia Adrian, de pe valea Gurghiului, protopopiatul de Reghin. A fost introdus în parohie de către protopopul de Reghin, Dr. Alexandru Todea. Enoriaşii s-au ataşat foarte repede de noul preot. În perioada dintre anii 1946-1948 părintele Ioan a desfăşurat o activitate preoţească intensă, cu multă dăruire. Norii negri aveau să se abată şi asupra parohiei Adrian şi a tânărului preot. În duminica din 31 octombrie 1948 a celebrat ultima Sf. Liturghie în biserica parohiei, în zilele următoare fiind nevoit să se ascundă în podul cu fân al unui vecin întrucât maşina Securităţii îl aştepta în faţa casei parohiale, în care a fost instalat preotul ortodox. Părintele Ioan a devenit fugar. Menţinea legătura cu credincioşii, administrându-le în continuare Sfintele Taine şi celebrând Liturghia pe ascuns la Caşva, Toaca, Arşiţa etc. În 1950 a fost arestat şi interogat la Securitatea din Reghin despre locurile unde se ascundea Alexandru Todea, fiind bătut şi maltratat. Ulterior a fost judecat pentru agitaţie publică şi împotriva orânduirii socialiste şi condamnat la 7 ani de închisoare din care a petrecut la penitenciarul din Târgu-Mureş doi ani. După 1989 este numit de

50 23) Şerban Ioan (n. 24.IX.1914, Suseni, HR), preot din 1939, fusese trimis la Baraolt, CV. (Sigmirean, 2007, p. 285). Fost deținut politic (Bota Ionițoiu 2001, p. 155)36. Autor al unui valoros volum autobiografic legat de procesul preoţilor greco- catolici din 17/18.IV.1952 („Procesul din Vinerea Mare”)37. Condamnat la 7 ani de temniţă a fost eliberat în octombrie 1955. 24) Ştefan Maria (n. 14.VIII.1923, Lechincioara), călugăriţă greco-catolică, domicilia la Tg. Mureş, fără interes operativ. 25) Turdean Sabin (n. 30.X.1911, Sânger, MS), preot din 1942, prevăzut inițial pentru Dieceza Lugojului, din 1940 încardinat în arhidieceză. (Sigmirean, 2007, p. 283). Vom reveni asupra acestor preoţi într-o discuţie spre sfârşitul studiului nostru. Pentru continuitate tematică oferim câteva elemente biobibliografie despre preoţii greco-catolici din Exil Petru (Pierre) Gherman şi Jean Iacob Goia, urmăriţi şi ei prin structurile aparatului de Securitate. Pentru Părintele Dr. Petru Gherman oferim o fişă în modelul pregătit pentru Enciclopedia Istoriografiei Româneşti: GHERMAN, Petru (Pierre) N. 22.IV.1921, Grebeniş, Mureş – d. 18.I.2016, Bruxelles. A studiat la Liceul Papiu Ilarian din Tg.Mureş şi apoi la Liceul Sf. Vasile cel Mare din Blaj, unde a obţinut bacalaureatul (1941). A absolvit Academia Teologică din Blaj în 1945

către PS Alexandru Todea protopop de Reghin; astfel organizează viaţa religioasă a credincioşilor, reînfiinţează parohiile din protopopiat, publică în presa locală, participă la simpozioane, reprezintă continentul Europa la Roma în 1996 în salutul adresat Papei Ioan Paul al II-lea cu ocazia jubileului de 50 ani de preoţie, este profesor de Dogmatică la Academia de Teologie din Blaj, a deschis capela şi a iniţiat formalităţile pentru construirea bisericii-catedrale la Reghin etc. În 1997 se retrage dar rămâne în continuare un părinte spiritual model de dăruire şi slujire a Bisericii şi a aproapelui. La 10 octombrie 2004, IPS Lucian Mureşan i-a înmânat în Catedrala Sf. Treime din Blaj distincţia de Prelat Onorific conferită de Sfântul Părinte Ioan Paul II ca semn de recunoştinţă a mărturiei de viaţă creştină catolică şi fidelitate faţa de Scaunul Apostolic al Romei. Părintele Ioan a scris o carte de predici (Cuvânt şi nutremânt, Blaj, 2006), iar despre viaţa preacucerniciei sale s-a scris o carte (Anton Rus, Aura Gherman, Catacombe şi lumini. Viaţa şi activitatea Pr. Ioan Roşca, Blaj, 2003). Părintele Roşca a fost un model al preotului lui Cristos prin bunătatea inimii, sinceritatea cuvântului, dăruirea şi zelul apostolic, rugăciunea profundă, seninătatea privirii, slujirea aproapelui, ataşamentul de Biserică şi exemplul unei vieţi trăită pentru Dumnezeu. De la el am învăţat şi că broboanele de suferinţă din perioada de persecuţie sunt perle strălucitoare în lumina lui Hristos. ». Autorii au uitat să menţioneze calitatea de canonic arhidiecezan. Vezi în schimb Rus, Anton; Pop, Adin – Părintele canonic Ioan Roşca a trecut la cele veşnice, in « Unirea », Blaj, 2009, XX, nr.10-11, p. 12. Despre calvarul preotesei învăţătoare Aurelia Roşca (1923-2007) vezi Man, Maria – Preoteasa dascăl Aurelia Roşca a plecat la Tatăl, in « Unirea », Blaj, 2007, XVIII, nr.10, p. 8. 36 Fişele matricole penale: https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*S*S%2006.%20Senbal%20-%20Serbunski*Serban%20Ioan%20Ghe https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici*S*S%2006.%20Senbal%20-%20Serbunski*Serban%20Ioan%20Ghe 37 Şerban, Ioan – Procesul din Vinerea Mare, Târgu-Mureş, Ed. Mediaprint, 2000, 98 p. + 3 planşe.

51 (licenţiat), obţinând o bursă pentru Franţa în 1947, dobândind o nouă licenţă în teologie la Institutul Catolic din Paris (1950) şi un doctorat în teologie la acelaşi prestigios Institut (1953), fiind şi diplomat în sociologie (Sorbona, 1954). A fost hirotonit preot în 25.III.1946 la Blaj, fiind numit ulterior şi Prelat papal (1986). A rămas în serviciul Misiunii Române Unite din Paris până în 1977, din acel an fiind trimis la Bruxelles unde a fost responsabil diecezan cu păstorirea românilor greco- catolici până în 2007 când s-a pensionat. În Exil s-a impus ca istoric eclesiastic, tratând mai ales problema persecuţiilor religioase din România în timpul regimului comunist. Petru Gherman a fost unul din cei mai competenţi istorici eclesiastici care au investigat persecuţiile religioase din România anilor 1948-1975, şi nu doar cele ale Bisericii Greco-catolice. Lucrările sale, publicate în limba franceză, au constituit puncte de referinţă pentru istoricii străini cu privire la realităţile confesionale româneşti ale acelor timpuri. A publicat printre altele: Du palais à l'autel et à la geôle, Prince Vladimir Ghika, Bruxelles, [1955], 16 p.; Le Problème de la coexistence religieuse avec le communisme, Paris, 1958, 39 p.; L'Ame Roumaine écartelée. Faits et documents, Paris,Ed. Du Cèdre, 1955, 258 p.; L'Église unie de Roumanie, dix ans de persécution, 1948-1958. Paris, 1958, 59 p.; Pensées romaine, peuple roumain. Collection: La Barque de Saint Pierre. Avec une préface S. Em. Le cardinal Tisserant., Paris, 1967, 366 p.; Le bienheureux Jérémie Valaque, humble disciple de Saint François, Bruxelles, 1983, 179 p.. În ţară i s-a tradus şi editat teza sa de doctorat de la Paris: Gherman, Petru- Originea latină a creştinismului din România. Traducere de Aurelia Gherman, Cluj-Napoca,Ed. Ecoul Transilvan, 2020, 294 p. Un excelent volum dedicat Părintelui Gherman este cel al Părintelui conferenţiar dr. Mitrofan, Ioan – Petru Gherman. Medalion aniversar, Blaj, Sibiu, 2013, 228 p. (RMB). Părintele Iacob Jean Goia, OP, Jean fiind numele monahal, s-a născut la 17.IX.1919 la Roşia de Recaş, Alba. A studiat teologia la Blaj, fiind hirotonit preot în 1.IX.1946 (Sigmirean, 2007, p. 296). A reuşit obţinerea unei burse de studiu pentru Franţa în 1947, intrând în Ordinul Dominican (înveşmântat în 7.XII.1949 la Paris, St. Jacques, voturi provizorii depuse în aeeaşi mănăstire 8.XII.1950, iar voturile definitive în 8.XII.1953 la Saulcoir, Etiolles. Va fi agregat redacţiei revistei „Istina” de la Paris, ajungând secretar de redacţie. Era un excelent cunoscător al realităţilor eclesiastice româneşti şi est-europene. A trecut în veşnicie în 17.IV. 2006, la Ivry sur Seine38.

38 « GOIA Jean », Dictionnaire biographique des frères prêcheurs [En ligne], Notices biographiques, G, mis en ligne le 15 janvier 2015, consulté le 05 février 2021. URL: http://journals.openedition.org/dominicains/1930 .

52 Mult mai interesant este cazul medicului psihiatru Camil Sever Peteu,alias „Reveş”, preot clandestin şi monah bazilitan. Câteva elemente biografice le autocităm dintr-o lucrare de-a noastră39, cu note chiar asupra acestei vizite de la Roma din 1985: „Ieromonahul Dr. Med. Camil Pavel Sever Peteu (3.VI.1946- 18.XII.2013, Cluj-Napoca), fiul lui Dumitru şi al Olgăi, provenea dintr-o familie mixtă (tatăl ortodox, mama romano-catolică), fără antecedente greco-catolice. A absolvit Facultatea de Medicină din Cluj în 1970, şi dorind asumarea unei comuniuni între cele două tradiţii liturgice, a intrat în Ordinul Bazilitan în 14.IX.1968, depunând voturile provizorii în 21.XI.1970 iar pe cele definitive în 26.X.1973. A devenit medic specialist psihiatru, terminând specializarea cu o notă finală mai mare decât colegul său, dr. Traian Neamţu, dar care i-a ocupat postul de la Laboratorul de Sănătate Mintală. Cercurile lui Peteu de psihodramă dar şi de apostolat clandestin au iritat Securitatea din Cluj, care au impus trimiterea acestuia la Sighişoara. A fost hirotonit preot în 29.XII.1973 de PS Ioan Dragomir. A fost hirotonit preot în 29.XII.1973 de PS Ioan Dragomir | – în niciun dosar studiat de mine în 10 ani în arhivele ANCNSAS, nu am aflat să se fi ştiut „oficial”ca Peteu Camil Sever să fie cunoscut ca şi preot clandestin, doar că a dialogat cu unii membrii ai Securităţii precum enigmaticul ofiţer Toma din Sighişoara, care în mod suprinzător nu îl propune spre racolare, ci doar ca sursă (as zice „sursă deschisă”).(Obs. CBK) A profesat la Sighişoara între 1978-1990, reuşind ca în 1991 să vină bursier la Roma, obţinând o licenţă în teologie la Ateneul Pontifical San Anselmo (1994). Anterior mai făcuse o excursie la Roma, în 1985, trimis de S.A. Prunduş (cu binecuvântarea sincronă a Securităţii), urmând a fi trimis în Brazilia, la o mănăstire bazilitană, pentru a nu încurca planurile de romano-catolicizare a rezistenţilor greco- catolici. A refuzat propunerea, revenind în Ţară. Adesea evoca acest episod, arătând cum fusese primit de John Bukovski care l-a chestionat despre drepturile romano- catolicilor (Peteu, neinspirat, a afirmat că aceştia aveau drepturi, faţă de greco- catolici), Bukovski considerându-l „ securist de-al lui Prunduş”. A avut întrevederi şi cu arhiepiscopul Achille Silvestrini, fiindu-i prezentat şi Papei Ioan Paul al II-lea, după o audienţă colectivă. Întors în România, dorea plin de zel să-i comunice lui Prunduş „ ce a zis Papa”, la care acesta i-a bătut cu pumnul în masă „ Nu mă interesează ce a zis Papa. Ce a zis Silvestrini este important”. Episodul l-a şocat pe psihiatrul Camil Peteu, care ne istorisea adesea aceste întâmplări caracteristice unui mod de a gândi. Un alt episod rememorat de preotul medic Peteu a fost cel în care,

39 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, 837 p., p. 316-317, nota 7.

53 convocat fiind la Părintele Prunduş, de faţă fiind preotul Vasile M. Ungureanu, acesta din urmă enervat de opoziţia lui Peteu la romano-catolicizarea greco-catolicilor, l-a ameninţat pe medic că va fi călcat de o maşină. Peteu nu îşi amintea anul precis, dar înclina spre 1984. Membru fondator a comunităţii monahale Stavroanastasis din Feleacu (jud. Cluj), Camil Peteu a cerut ieşirea din Ordinul Bazilitan (ceea ce i s-a aprobat) iar printr-un gest gratuit a fost expulzat din Provincia românească a acestui Ordin (2003). Autorul prezentului studiu a avut nenumărate convorbiri cu acest preot extrem de erudit, poliglot, pe alocuri speculativ (ajunsese la poziţii teologice vecine episcopalianismului în ultima parte a vieţii) şi în mod sigur, neconformist. Din păcate, începând cu anul 1994 relaţiile Păr. Peteu cu Păr. Prunduş au ajuns la nivel invectival . 40 Ieromonahul Camil Peteu s-a dovedit şi un excelent analist al istoriei recente eclesiastice, dar din nefericire fiind un tip oral, nu a lăsat în scris decât comentarii şi predici. Contraconcurentul lui Peteu la postul de medic psihiatru în Cluj, medicul Traian Neamţu (1934-2019), fost deţinut politic, din nefericire a acceptat racolarea ca informator al Securităţii încă din timpul detenţiei, având numele conspirative de „Musora Ioan” şi „Eugen Moraru”, fiind activ în reţea până în 198841.” Astfel medicul Camil Sever Peteu era şicanat pe linie eclesiastică de către superiorul său monastic (ieromonahul Silvestru Augustin Prunduş), pe linie profesională fiind luxat de medicul Traian Neamţu. Totul la instigarea Securităţii42. În declaraţia dată la Securitate, la Sighişoara, în 16.I.1986, imediat după sosirea dela Roma, Dr. Sever Camil Peteu omite câteva lucruri. Nu pomenenşte de întâlnirea sa cu Papa, nu se referă la aprecierile lui John Bukovski43 despre Prunduş, nu îşi

40 Vezi şi articolul său anamnestic: Peteu, Camil, OSBM – Biserica din casa lui Matei Boilă, in Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Theologia Catholica, Cluj-Napoca, 2002, XLVII, nr. 2, p. 141-143 . Vezi şi Făgăraș, Sabin; Birtz, Mircea – Capitlul diecezan de Cluj-Gherla intre septembrie 1987 – martie 1990, Cluj- Napoca, Ed. Napoca Star, 2007, 2007, p. 41, 60. 41 Cf. Gorgan, Carmen – Lista completă a clujenilor deconspirați de CNSAS. Vezi unde și-a plantat Securitatea oameni și câți dintre ei ocupă în prezent funcții importante, 28.I.2019, accesibil în pagina cibernetică: https://gazetadecluj.ro/lista-completa-a-clujenilor-deconspirati-de-cnsas-vezi-unde-si-a-plantat- securitatea-oameni-si-cati-dintre-ei-ocupa-in-prezent-functii-importante/ accesată în 30.I.2019. Prunduş era şi el obiect al delaţiunilor sale, dar şi ieromonahul Camil Peteu. Vezi Sentinţa Civilă nr. 72/ 14.I.2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a accesibilă la http://www.cnsas.ro/documente/hotarari/definitive/ Neamtu%20Traian%20Mihai.pdf, accesată în 22.II.2019. 42 O mărturiseşte chiar Părintele Dr. Silvestru Augustin Prunduş, într-un document datat 23.V.1979, publicat facsimilat la Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj- Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p.613. 43 Oferim câteva detalii biografice ale unor funcţionari curiali evocaţi în documente: Despre prezentările şi vizitele lui Luigi Poggi însoţit de John Bukowsky din ianuarie 1975 şi octombrie 1976 a se vedea cu detalii Bozgan, Ovidiu – Cronica unui eşec previzibil. România şi Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul al VI-lea (1963-1978), Bucureşti, Ed. Curtea veche, 2004, mai ales pp. 292-302 (ianuarie 1975) şi 302 – 311 (octombrie 1976). De remarcat că atât în 1975 cât şi în 1976 Luigi Poggi

54 menţionează statutul de preot (aici avem o dovadă certă că ofiţerul de caz din Sighişoara îl acoperea pe Peteu), fiind doar „amator al ritului bizantin”, recunoscând însă conflictele cu preoţii Prunduş şi Ungureanu, pedalând pe reale sentimente patriotice pe care atât psihiatrul cât şi ofiţerul de Securitate le aveau. Doi ofiţeri îl monitorizau pe Camil Sever Peteu. Unul era colonelul Tiberiu Băţagă (1936-2001)44, celălat fiind maiorul Ioan Toma45. Se pare că ultimul era cel care îl acoperea pe Camil Peteu, cei doi având conversaţii în afara biroului şi probabil punându-se de acord asupra unor eventuale relatări informative. De remarcat că nu se menţionează

propunea introducerea limbii române în bisericile romano-catolice din Ardeal (marea lor majoritate maghiarofone), dar Departamentul Cultelor era conştint că măsura viza gruparea „nereveniţilor” (Ibidem, p. 300, 305). Poggi a primit doar în 1976 permisiunea de a vizita mormântul (!) lui Iuliu Hossu, solicitarea de a vizita măcar un episcop greco-catolic nefiindu-i aprobată. Meritul Episcopului romano-catolic Aron Marton este că a organizat întâlniri clandestine între ierarhii uniţi şi emisarii Sf. Scaun, până la sfârşit susţinând relegalizarea Bisericii greco-catolice. Cardinalul Luigi Poggi (25.XI.1917, Piacenza – 4.V. 2010) şi-a finalizat studiile eclesiastice la Academia Diplomatică a Sf. Scaun, fiind cooptat în Secretariatul de Stat, fiind trimis nunţiu apostolic în ţările Africii centrale în 1965 (când a devenit şi arhiepiscop), devenind în 1996 şi secretar al Congregaţiei pentru Afaceri Extraordinare . A fost cooptat în implantarea Ostpolitik-ului, fiind trimis ca internunţiu în Polonia, în URSS, în România. Între 1986-1992 a fost Nunţiu Apostolic pentru Italia şi San Marino, iar între 1992-1998 a fost Arhivistul şi Bibliotecarul Sf. Scaun, fiind creat cardinal în 1994. Pentru o biografie a sa vezi Bozgan – op.cit., p. 283-284. Arhiepiscopul slovac John Bukowsky / Bukovsky (pe numele real Jan Fukna) (18.I.1924, Cerova, Slovacia – 18.XII.2010, Techny, Illionois, SUA) a reuşit să se refugieze în SUA, unde a dobândit cetăţenia, devenind monah al Ordinului Verbiţilor, fiind hirotnit preot în 1950. A fost cooptat în Secretariatul de Stat (1973), fiind şi el implicat în implementarea Ostpolitik-ului.Poliglot, vorbea 9 limbi străine. În 13.X.1990 a fost consacrat arhiepiscop titular de Tabalta. A fost Nunţiu Apostolic în România între 1990-1994 şi apoi Delegat Apostolic în Federaţia Rusă (1994-2000), retrăgându-se apoi la mănăstirea din Techny, unde fusese anterior consacrat preot. A publicat memorii: Bukovsky, John, Strazzari, Francesco – Chiesa del martirio, chiesa della diplomazia.: Memorie tra Cecoslovacchia e Vaticano. Bologna, EDB, 2009. Pentru biografie vezi şi Bozgan –op.cit., p. 292-293, dar şi biografia oferită de Provincia din Chicago a Societăţii Verbiţilor: http://76.227.214.44/news/archbishop_john_bukovsky_19242010.aspx (accesat în 5.IX.2018). Despre o situaţie obiectivă a Bisericii Romano-Catolice din România, indiferent de naţionalitatea credincioşilor a se vedea Broun, Janice – The Latin – Rite Catholic Church of Romania, in Religion in Communist Lands, Oxford, Keston College, 1984, XII, nr. 2, p. 168-184. (Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 320) . N.B. Bukovski nu era cardinal în 1985, ci doar arhiepiscop. Achille Silvestrini (n. 25.X.1923, Brisighella- 29.VIII.2019), doctor în teologie şi în drept canonic, preot din 1946 al diecezei de Faenza, va absolvi Academia Nobililor Eclesiastici în 1952, fiind cooptat în Secretariatul de Stat din 1953. A avut numeroase misiuni diplomatice în străinătate, devenind în 1979 Secretar pentru relaţiile externe al Secretariatului de Stat, în acelaşi an fiind consacrat arhiepiscop titular de Novalliciana. A fost numit cardinal în 1988. În intervalul 1991- 2000 a fost cardinal prefect al Congregaţiei pentru Biserici orientale. Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Achille_Silvestrini, accesat în 6.XI.2018. Adept al Ostpolitikului. (Ibidem, p.387, nota 15). 44 Fişa de cadre este oferită de CNSAS la pagina cibernetică: http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_ securitatii/BATAGA_TIBERIU.pdf, accesată în 5.II.2021. A intrat în Securitate în 1956, activând în cadrul Serviciului III, devenind căpitan în 1968, activ în Harghita, din 1969 trecând în judeţul Mureş. Locotenent Colonel din 1973, colonel din 1979. 45 Au existat mai mulţi ofiţeri de Securitate cu acest nume. CNSAS nu îl publică în listele sale.

55 existenţa unui dosar de reţea pe numele lui Camil Sever Peteu, nefiind deci informator racolat, ci doar „obiectiv” şi eventual „sursă”.

Întâlnirea dintre Pr. dr. Camil Sever Peteu și Papa Ioan Paul al II-lea (Roma, 1985) nu a fost declarată de sursa „Reves” Securității.

Două materiale documentare de uz intern, secrete, unul privind ajutarea Bisericii în Suferinţă (din 1973) şi unul privind organizarea Bisericii greco- catolice din strănătate (redactat în 1975) au constituit sursele pentru o broşură cu caracter strict secret, coordonată de colonelul Aurel Zapodeanu: Zapodeanu, Aurel; Bordeianu, Nicolae – Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente autohtone incitate de emisari ai unor culte şi organizaţii religioase reacţionare din străinătate. Măsuri întreprinse de organele de securitate pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea religiei, Bucureşti, Departamentul Securităţii Statului, Serviciul editorial şi cinematografic,1983, 44 p.46 Deşi scopurile de identificare, izolare, control şi neutralizare a nucleelor religioase rezistente au rămas, obiectivele de atingere a acestora de către DSS s-au diversificat, pe lângă intervenţiile de forţă (şi folosirea forţei) insistându-se pe avertizare, intoxicare, diversiune, manipulare, exploatare şi folosire informativă în scopurile Securităţii. Dacă istoria Bisericii Greco-Catolice din Exil a fost măiestrit sintetizată de fostul deţinut politic Aurel Sergiu Marinescu (1929-2008)47, alţi cercetători şi-au adus contribuţia în cercetarea, deconstrucţia şi reconstrucţia mecanismelor de diversiune ideologică, prin care

46 Broşura, având caracter strict secret, eliberată doar sub semnătură ofiţerilor de caz, a fost publicată în spaţiul cibernetic de CNSAS la poziţia: http://www.cnsas.ro/documente/materiale_didactice/ D%20008712_001_p12.pdf . Ea fusese precedată de o altă broşură „didactică”, coordonată de generalul Aristotel Stamatoiu: Forme, metode, mijloace de acţiune folosite şi categorii de informaţii căutate de serviciile de spionaj şi cercurile reacţionare din străinătate în activitatea ostilă desfăşurată împotriva Republicii Socialiste România, Bucureşti, Departamentul Securităţii Statului, Serviciul editorial şi cinematografic,1980, 42 p., insistându-se pe ideologie, organizaţii „laice” şi aspecte tehnice,, accesibilă la pagina: http://www.cnsas.ro/documente/materiale_didactice/D%20008712_001_p11.pdf . 47 Marinescu, Aurel Sergiu – O contribuţie la istoria Exilului Românesc, Vol.VIII, Bucureşti [Ed. Vremea], 2008, p. 33-430, volumul făcând parte dintr-o suită de 11. Volumul IV este dedicat istoriei Bisericii ortodoxe Române din Exil şi din Diaspora.

56 Securitatea afecta şi cercurile greco-catolice româneşti din Exil: Florian Banu48 şi Denisa Bodeanu49. Din fericire există traduse şi memoriile Părintelui praemonstratens olandez Werenfried van Straaten (1913-2003) creatorul Organizaţiei Kirche in Not (Biserica în Suferinţă), iniţial cu rostul de a ajuta 14 milioane de germani rămaşi sub ocupaţie sovietică şi în spatele Cortinei de Fier, ulterior de a ajuta Bisericile sub persecuţie comunistă din Europa şi URSS, ulterior din regiunile unde ea este persecutată50. Unul din responsabilii distribuirii ajutoarelor Caritas, Părintele János Szöke (1927-2012); Szöke, János – Göröngyös úton (Pe drumul cu hârtoape)51, acesta din rumă fiind emisarul oficial în România al organizaţiei Hilfe in Not. Într-un studiu anterior am sintetizat poziţia Securităţii în privinţa preoţilor greco- catolici rezistenţi beneficiari ai ajutoarelor Caritas: „ Departamentul Securităţii Statului (DSS) va monitoriza atent şi influenţa constant activitatea unor ordinariate diecezane, planurile de măsuri fiind normative în acest sens. Astfel, prin decretul Consiliului de Stat nr. 121 din 3.IV.1978 prin care DSS era reorganizat, se prevedea în mod expres „apărarea securităţii statului în scopul prevenirii, descoperirii şi lichidării acţiunilor serviciilor de spionaj străine şi agenturile acestora, precum şi ale organizaţiilor, cercurilor şi persoanelor din străinătate întreprinse împotriva suveranităţii, independenţei şi integrităţii statului român”, „persoanele” incluzând şi categoria „ostililor şi reacţionarilor” – anume foştii membri ai partidelor burghezo-moşiereşti”, „persoanele condamnate anterior pentru crime împotriva securităţii statului”, dar şi „cele care foloseau masca religiei pentru a înfiinţa noi secte, a incita elementele băştinaşe la fapte anarhice sau pentru a invoca false probleme de natură religioasă ca pretext pentru implicarea în afacerile interne ale ţării.”52(s.n.) Direcţia I (responsabilă de monitorizarea internă şi de poliţia politică) va include şi Serviciul IV, având în obiectiv dizidenţele religioase (tocmai cazul Bisericii Greco-Catolice clandestine)53. De altfel profesorul Cristian Troncotă va concluziona că „înainte de 1989, prin organele sale abilitate, Securitatea a controlat structura confesională a populaţiei României din două motive: 1) menţinerea supremaţiei Bisericii ortodoxe ca leagăn al fiinţei naţionale; 2) împiedicarea sau contracararea unor acţiuni de misionariat şi prozelitism ale unor secte ori culte, ale căror acţiuni erau contrare ordinii de drept şi

48 Banu, Florian (ed.) – România şi „războaiele minţii”: manipulare, propagandă şi dezinformare (1978- 1989). Studiu introductiv, selecţia documentelor şi indice de nume de Florian Banu, Târgovişte, Ed. Cetatea de Scaun, 2013, 433 p., 433 p., pentru diversiunile făcute de unii preoţi greco-catolici cărora li s-a permis accesul la Sf. Scaun fiind importante p. 299-310,333-345, 379-387, 402-403. 49 Bodeanu, Denisa (ed.) – O rază de speranţă în întuneric. Ajutoarele primite din străinătate de cultele religioase din România în anii '70-'80, Denisa Bodeanu, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2018, 288 p. Pentru documentarea de către Securitate a activităţilor societăţilor Palatinus şi Caritas în 1982 vezi p. 176- 178, iar pentru anul 1988 vezi p. 228-246. Pentru judeţul Mureş şi activitatea unor emisari interesaţi în ajutorarea unor credincioşi vezi p. 233-234. 50 Van Straaten, Werenfried – Acolo unde Dumnezeu plânge, s.l.[Cluj-Napoca], Ed. Gloria, 2000, 312 p. 51 Szöke, János – Göröngyös úton (Pe drumul cu hârtoape), Budapest, Kolozsvár, Ed. Gloria şi Don Bosco, 1993, 336 p. Paginile dedicate României sunt 224-265, în ample amintiri fiind evocate vizitele la Reghin, la episcopul Alexandru Todea şi cooperarea comună cu preotul, viitor episcop Emil Riti. 52 Troncotă, Cristian – Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România (1965-1989), Ed. II, Bucureşti, Ed. Elion, 2014, p. 57-58. 53 Ibidem, p. 61.

57 aduceau atingere moralei creştine tradiţionale a poporului român”54. Clericii greco-catolici „nereveniţi” se integrau perfect în aceste definiţii, ei fiind anterior condamnaţi pentru crime împotriva securităţii statului comunist, iar prin solicitarea libertăţii de cult „invocau false probleme de natură religioasă”. Prin revendicările lor, greco-catolicii ofereau o alternativă concurentă Bisericii Ortodoxe (având acelaşi rit bizantin), morala catolică fiind mai fermă decât cea ortodoxă (cazul divorţurilor) dar contraveneau „ordinii de drept” impuse în 1948, atentând la „supremaţia Bisericii ortodoxe”. În 1983 Minsiterul de Interne va edita broşura manual, cu caracter strict secret „Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente autohtone incitate de emisari ai unor centre şi organizaţii religioase din străinătate. Măsuri întreprinse de organele de securitate pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea religiei”55 Manualul va acorda atenţie catolicilor, neoprotestanţilor şi martorilor lui Iehova. Conform autorilor, organizaţiile religioase reacţionare din Occident urmăreau printre altele:” intensificarea propagandei anticomuniste, instigarea unor elemente la revendicări cu privire la aşa-zisa respectare a libertăţilor de conştiinţă, în vederea dezorientării şi dezinformării opiniei publice internaţionale, a acreditării ideii existenţei îngrădirilor religioase şi a necesităţii sprijinirii opoziţiei faţă de autoritatea de stat, culegerea de informaţii tendenţioase cu privire la politica statului faţă de culte, starea de spirit în rândul credincioşilor, precum şi date din acest domeniu, nedestinate publicităţii...”56. În cazul Bisericii Catolice „Societatea Internaţională Caritas”, era prezentată ca „agenţie de informaţii a Vaticanului, deghizată în organizaţie filantropică, iniţiată pentru reactivizarea cultului romano-catolic şi refacerea fostului cult greco-catolic în România”57. Lucrarea menţionată a acordat atenţie acţiunii Papei Ioan Paul al II-lea din 6.I.1982 (consacrarea episcopală a monseniorului Traian Crişan), relevând protecţia acordată de Papă Bisericii Greco- Catolice, dorinţa acestuia afirmată explicit de a se ocupa personal de problemele Bisericii Catolice din România. Acţiunea papei era privită ca un stimulent al relansării luptei pentru legalizarea Bisericii Greco-Catolice (fiind menţionată şi vizita diplomaţilor pontificali Poggi şi Bukovski la Bucureşti în septembrie 1982 la Bucureşti), „foştii” episcopi greco-catolici urmând să-şi relanseze mişcarea petiţionară iar „reacţiunea din Occident” să-şi revigoreze activitatea.58 Ofiţerii de Securitate vor menţiona şi detaliul interesant al transferului de valută făcut de Vatican prin organizaţiile Caritas şi Palatinus, doar în 1982 acestea trimiţând în România două milioane de dolari, dar şi autoturisme şi aparatură tehnică, beneficiarii fiind 2000 de persoane59. Măsurile propuse de cei doi autori se înscriau în coordonatele documentelor directoare ale DSS-ului: depistarea şi cunoaşterea grupurilor religioase dizidente, supravegherea lor informativă, prevenirea

54 Ibidem, p. 62-63. 55 Zapodeanu, Aurel: Bordeianu, Nicolae – Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente autohtone incitate de emisari ai unor centre şi organizaţii religioase din străinătate. Măsuri întreprinse de organele de securitate pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea religiei, Bucureşti, 1983, Ministerul de Interne, Serviciul Cinematografic, 50 p., accesibilă în spaţiul cibernetic la poziţia http://www.cnsas.ro/documente/materiale_didactice/D%20008712_001_p12.pdf . 56 Ibidem, p. 4. 57 Ibidem, p. 5. 58 Ibidem, p. 6-7. 59 Ibidem, p. 12. De aceste ajutoare beneficiau atât romano-catolicii cât şi greco-catolicii, seminariile teologice de la Alba-Iulia şi de la Iaşi. În condiţiile impuse de politica achitării datoriei extterne a României, politică iniţiată de Nicolae Ceauşescu, acest aport valutar ar fi trebuit considerat ca benefic. A se vedea analiza pe larg a situaţiilor în excelentul volum de documente Bodeanu, Denisa (ed.) – O rază de speranţă în întuneric. Ajutoarele primite din străinătate de cultele religioase din România în anii 80 – 90, Târgovişte, Ed. Cetatea de Scaun, 2018.

58 măsurilor anti-socialiste, neutralizarea şi anihilarea acestor grupuri60. Pe lângă supravegherea informativă, mijloacele specifice de atingere a obiectivului asumat includeau avertizarea preventivă, dezinformarea, diversiunile şi intoxicarea informativă. O întrebare firească ar fi în ce măsură dezinformarea şi intoxicarea informativă asumate de ofiţerii de Securitate se suprapuneau cu cele iniţiate (din diverse scopuri) de către fruntaşii eclesiastici? Diversiunea cu romano-catolicizarea greco-catolicilor rezistenţi şi cu românizarea serviciilor divine din bisericile romano-catolice (aparţinând minoritarilor) din Transilvania era un obiectiv major al Securităţii, asumat şi de unii ordinari diecezani. Dezinformările legate de situaţia confesională greco-catolică din România (Biserica Ortodoxă Română nega existenţa Rezistenţei greco-catolice sinergic cu Departamentul Cultelor) se suprapuneau cu dezinformările cauzate de interpretarea abuzivă (inedită) a istoriei bisericeşti recente (introducerea conceptului fals al ternarelor diecezane) sau cu interpretarea abuzivă a dreptului canonic (ignorarea decretului De nominatione substitutorum, a tradiţiei canonice proprii greco-catolice, apelarea la dreptul canonic latin sau la anumite proiecte legislative canonice) lansate de unii ordinari diecezani clandestini în scopul justificării şi autoconsolidării propriei poziţii. Intoxicarea informativă (de pildă prin lansarea de zvonuri asupra unor eclesiastici incomozi: „nebun”, „sclerozat”, „prost informat”) a fost folosită plenar nu doar de către ofiţerii de Securitate ci şi de eclesiasticii care doreau să-şi impună propriul punct de vedere”61. Unde este dezinformare, intoxicare manipulare diversiune există şi şantaj. Clericii puteau fi uşor şantajaţi în urma exercitării actelor de cult neoficiale, în urma posesiei de valută (prin ajutoarele primite din străinătate), etc., fiind pasibili de încadrare la delicte de drept comun. Recurgem din nou la o autocitare „Securitatea ca instituţie represivă a fost implicată din primul moment în războiul ideologic, până la desfiinţarea (formală) a acesteia. Dacă în 1948 ea era „braţul armat al clasei muncitoare şi al Partidului împotriva reacţiunii”, în ultimii ani ai regimului Nicolae Ceauşescu Securitatea şi-a păstrat şi dimensiunea ideologică, Nicolae Ceauşescu considerând cadrele Securităţii ca activişti politici de primă linie62. Securitatea a reuşit penetrarea şi controlul Departamentului Cultelor, acordând o atenţie deosebită nu doar cultelor legal recunoscute, ci şi celor clandestine, Biserica Greco-Catolică neconstituind o excepţie. Dacă în preioada 1948-1965 violenţa fizică şi teroarea erau instrumente de lucru comune ofiţerilor de Securitate (fără a fi niciodată abandonate!), după 1965, odată cu primenirea cadrelor, metodele de reprimare, de control sau de neutralizare s-au diversificat, folsosindu-se avertizarea, intimidarea, persuasiunea, ultima aducând rezultate informative nebănuite. Dacă majoritatea clericilor şi fruntaşilor diecezani greco-catolici au avut în detenţie un comportament eroic, exemplar, constituind un real spijin spiritual şi model

60 Zapodeanu, Aurel: Bordeianu, Nicolae – Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente autohtone incitate de emisari ai unor centre şi organizaţii religioase din străinătate...... , p. 17-19. 61 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 389-392. 62 Troncotă, Cristian – Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România (1965-1989), Ed. II, Bucureşti, Ed. Elion, 2014, p. 61. Acelaşi autor precizează că în baza de date a Securităţii (reorganizată între 1977-1981) figurau toţi cei cărora li s-a deschis dosar de urmărire informativă, cei aflaţi în reţeaua informativă, cei cu antecedente penale reacţionare, cei condamnaţi pentru delicte ce interesau organele de anchetă ale Securităţii, cei asupra cărora s-au exercitat măsuri de prevenire şi avertizare (Ibidem, p. 59-60) categorii în care se înscriau şi clericii greco-catolici.

59 comportamental pentru ceilalţi deţinuţi politici, majoritatea au capotat la aplicarea persuasiunii, comportamentul manierat, dorinţa de „a repara erorile trecutului”, solicitarea de ajutor „ în probleme de interes patriotic” fiind stimulente la care decidenţii clandestini au răspuns pozitiv, oferind informaţii, date, proiecte şi soluţii la care ofiţerii de Securitate nici nu puteau tânji cu câţiva ani înainte. Era firesc deci ca după stabilirea unor asemenea „simbioze” anumiţi clerici să fie ocrotiţi tacit de Securitate, să li se permită călătorii (mai mult sau mai puţin frecvente) în Occident, mai ales la Roma, la Sf. Scaun (!), să fie toleraţi în a gestiona ajutoarele Caritas (valutare din străinătate), sau să li se faciliteze promovarea eclesiastică. „Alegerea mitropolitană” din 1986 a fost făcută cu acordul cel puţin tacit al Securităţii, Departamentul respectiv având nevoie de o conducere maleabilă, docilă la sugestii, a cultului greco-catolic. Regimul comunist (adversar ideologic al oricărei credinţe religioase) şi-a asigurat printr-o legislaţie adecvată posibilitatea de control şi dirijare a tuturor cultelor recunoscute legat (prin faimosul Decret Lege a Cultelor Nr. 177 din 1948 dar şi prin Decretul Nr. 410 din 1959 cu privire la monahism), orice funcţionar superior al cultului recunoscut legal trebuind să fie recunoscut de autorităţile de stat printr-un decret adecvat, adunările generale sau sinoadele neputând fi convocate şi susţinute fără aprobarea Ministerului / Departamentului Cultelor, iar la nivel local, analog, orice consfătuire între deservenţii cultului respectiv fiind supusă aprobării autorităţilor locale . Orice document pastoral trebuia trimis în precedenţă funcţionarilor Ministerului / Departamentului Cultelor, aceştia având drept de cenzură, după cum aveau şi dreptul de a anula hotărârile organelor de cult care contraveneau inclusiv moralei socialiste (art. 24-25). După semnarea Acordurilor de la Helsinki, pentru a evita acuzaţia de represiune religioasă, autorităţile comuniste s-au folosit de Codul Penal al Republicii Socialiste România, care, prin diversele sale paragrafe, puteau facilita uşor încadrarea unor fapte ale clericilor (mai ales a celor nerecunoscuţi legal) în delicte de drept comun63.”64

63 Antoniu, George; Popa, Marin; Daneş, Ştefan – Codul Penal pe înţelesul tuturor, Bucureşti, Ed. Politică, 1976. Art. 155 CP legat de trădare, includea şi delictul de ajutor al unei puteri străine (de pildă vatican, prin datele oferite); art. 166 CP sancţiona dur propaganda împotriva orânduirii socialiste; art. 167 CP sancţiona grupările cu caracter complotist, reacţionar, etc.; art. 170 CP condamna omisiunea de denunţ, art. 240 CP incrimina folosirea abuzivă a unei calităţi oficiale (de pildă cea de episcop); art. 281 CP condamna exercitarea fără drept a unei profesii (cea de cleric clandestin, neaprobat de Departamentul Cultelor); art. 295 CP incrimina specula (inclusiv cu obiecte personale); art. 318 CP pedepsea tulburarea activităţii unui cult legal recunoscut; art. 323-324 CP prevedea circumstanţe agravante pentru grupele infracţionale organizate (aici puteau fi incluşi şi monahii clandestini, preoţii în sobor, etc.), art. 326 CP osândea parazitismul social (aici putând fi incluşi superiorii eclesiastici clandestini care trăiau de pe urma ajutoarelor şi nu erau angajaţi în câmpul muncii); Vezi pe larg in Ibidem, p. 174-180,p. 223, p. 298, p. 419-20, 425, 463-67, 474-76. Preoţii, episcopii, călugării sau călugăriţele clandestine puteau uşor fi încadraţi într-unul din aceste articole penale, fapt care de altfel s-a şi întâmplat. Codul Penal al Republicii Populare Române, amendat începând cu 1948 introducea principiul culpei şi condamnării prin analogie (nemenţionată în Codul din 1968) prin care putea fi condamnat un cetăţean, de pildă prin apartenenţa la o grupare neincriminată la momentul promulgării Codului Penal sau a legii penale, dacă acea grupare era analogă cu una incriminată. De pildă un activist catolic din Asociaţia Generală a Românilor Uniţi (AGRU) putea fi condamnat prin analogie cu apartenenţa la o grupare reacţionară, fascistă, etc. Regimul comunist a introdus şi principiul legislaţiei represive secrete, neadusă la cunoştinţa populaţiei. Un exemplu este cel al Decretului Consiliului de Stat nr. 98/1980, modificat în Legea nr. 12 / 1983 privind regimul aparatelor multiplicatoare de scris, ce impunea declararea şi evidenţa strictă a maşinilor de scris. Editările samizdat erau şi ele condamnate, prin Legea Presei nr. 3 /1974 (28.III.1974). Pe larg a se vedea Focşeneanu, Eliodor – Istoria Constituţională a României (1859-2003), ed. IV, Bucureşti, Ed. Eikon, 2018, p. 207-209, 223-224. 64 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla

60 Lista preoţilor greco-catolici oferită de dosarul pe care îl publicăm nu cuprinde pe toţi clericii clandestini din judeţul Mureş. Lipsesc fişele lui Alexandru Todea, Gheorghe Guţiu, Teodor Racoviţan, Liviu Sabău, etc., fişe desigur conectate la alte dosare de caz. Toţi preoţii clandestini erau luaţi în evidenţele operative ale Securităţii, măcar sub aspectul datelor anagrafice. Prin parcurgerea listei din acest dosar observăm că doi preoţi (Ioan Conţiu şi Emil Frăţilă) erau în contact cu ofiţerul local de Securitate, analog şi Liviu Dredeţean, iar un altul (Ioan Pop) a fost „în reţea” (deci fusese informator), urmând a fi recuperat pentru exercitarea influenţării pozitive asupra altor clerici şi exploatare informativă. Mai interesant este cazul preoţilor Liviu Chifor, Aurel Comes, Lazăr Dogaru, Augustin Giurgiu, Dumitru Poptămaş, Vasile Precup, Ioan Roşca unde fişele precizează stereotip: „Prin urmăritul Tudor care îndeplineşte rol de conducere pe linia fostului cult greco-catolic se va acţiona cu măsuri de temperare şi descurajare de a nu desfăşura acţiuni ostile” (pe linia preoţilor dela Cluj, Vasile Precup), „pentru a nu desfăşura activităţi clandestine ostile” (Chifor, Comes, Dogaru, Giurgiu, Roşca) sau „pentru a adopta o atitudine loială statului nostru şi a nu desfăşura acţiuni clandestine ostile” (Poptămaş). Cu alte cuvinte Tudor, la cererea Securităţii trebuia să îi tempereze, să-i descurajeze, să-i controleze pe preoţii clandestini prea activi în apostolatul lor... Sub numele de cod Tudor se află episcopul Alexandru Todea. Numele de cod i-a fost dezvăluit într-un articol extrem de important de cercetătoarea Dr. Andrea Dobeş- Fürtös 65. Alexandru Todea a mai avut ca obiectiv nume de cod operative (nume date de ofiţerii de Securitate care îl urmăreau) Tănase şi Toma. Ele au fost menţionate în studiul editat de Preotul Dr. Sergiu Soica66. Din nefericire şi inexplicabil perioada analizată se opreşte la anul 1973 / 1974. Volumul oferă note informative legate de episcopul domiciliat în Reghin, începând cu perioada anterioară persecuţiei, cu detenţia şi după 1964. Preoţi greco-catolici netrecuţi, trecuţi la Ortodoxie, preoţi ortodocşi, cunoscuţi (inclusiv librarul67!), chiar şi rude dădeau note informative asupra episcopului, el fiind conştient de acest fapt, impunându-şi măsuri de autoprotejare. Şi aşa, tensiunea psihologică în care era obligat să trăiască în Reghin era imensă. Din notele editate de

între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 466-468. 65 Dobeş- Fürtös, Andrea – Episcopul Alexandru Todea în dosarele Securităţii (1961-1989), in Budeancă, Cosmin; Olteanu, Florentin (coord.) – Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste, Iaşi, Ed. Polirom, 2009, pp. 310-323. 66 Soica, Sergiu (ed.) – Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securităţii – note informative, Cluj-Napoca,, Ed. Mega, 2017, 816 p. 67 Librarul Zeteş din Reghin alias « Valer » era un informator prolific (Soica –op.cit., p. 440-43,495- 97,546,550, 698). Protopopul ortodox al reghinului, Mihai Ciobanu dădea şi el note (Ibidem, p. 502,565), Nicolae Moldovanu era candidat la recrutare (Ibidem, p. 564), într-o notă era deconspirat de Securitate „Dumbravă” Nicoară din Reghin (Dr. Nicoară semna Roşianu sau Rozeanu, Ibidem, p. 560, 730-731). În nume propriu dădea note informative Teodor Todea, nepot al episcopului (Ibidem, p.505-506).

61 Păr. Soica vom observa un episcop lucid, sperând neclintit în relegalizarea Bisericii, având inclusiv soluţii propuse pentru slujire alternativă sau combinată cu preoţii ortodocşi, având o atitudine deschisă faţă de ortodocşii „de suşă” deschişi faţă de drama Bisericii greco-catolice şi de înţelegere faţă de cei trecuţi68. Suntem departe de poziţiile rigide din 1990. Activitatea petiționară a episcopului Alexandru Todea a început din 1964, imediat după eliberarea din închisoare, oprindu-se în 1982, reluată doar în noiembrie 1989. Tonul ferm și argumentat al memoriilor, ca și activitatea sa pastorală demonstra neastâmpărul eăiscopului clandestin, la un moment dat luându-se în calcul soluția otrăvirii acestuia69. Problema episcopului Todea (speculată abil de Securitate) a fost voluntarismul său adesea căzut în veleitarism, prin faptul că era administrator apostolic al Arhidiecezei mitropolitane70. Alexandru Todea dorea să fie conducător al Bisericii Unite, această dorinţă determinându-l spre anumite decizii discutabile: propunerea către Sf. Scaun a unor noi episcopabili (18.IV.1981)71, dezavuarea iniţiativelor canonicilor Cosma Avram, Nicolae Pura şi ieromonahului Silvestru Augustin Prunduş din Cluj72, dorinţa de a prelua conducerea diecezei de Cluj-Gherla73, repudierea a trei episcopi propuşi anterior de el (1981) în 198574, (după moartea lui Ioan

68 Vezi raportul sinteză semnat de col. Pavel Sălcudeanu, şef al Inpsectoratului Mureş, din 18.VII.1973, la Soica Sergiu – Op.cit., p. 734-739. 69 Petărlăcean, Elena – Arhiepiscopul și Cardinalul Alexandru Todea, in AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, 1998, I, nr. 2, p. 18-21. Doamna Petărlăcean își amintea cum un ofițer de Securitate i-a adus episcopului prescură și vin, insistând să fie consumate în acea zi. Episcopul, reticent, a preferat să le supună unei examinări toxicologice, rezultând că ele errau otrăvite. Se pare că acel ofițer a murit la scurt timp după acest incident. 70 Faptul că era Administrator Apostolic al arhidiecezei nu îl indrituia pe Alexandru Todea să fie conducător al întregii Biserici Greco-Catolice din România. Episcopul Mucenic Ioan Suciu avusese şi el această poziţie din 1947, dar n+a îndrăznit să conteste alegeerea lui Alexandru Rusu în calitate de Mitropolit ales (1946), nici şefia Bisericii Greco-Catolice a Locotenentului Mitropolit Valeriu Traian Frenţiu. Despre Locotenentul Mitropolit Valeriu Traian Frenţiu vezi importantul volum Soica, Sergiu – Eparhia Greco-catolică de Oradea şi Securitatea în anul 1948, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2014, 343 p., mai ales p. 179- 194, p. 181. Şefia Bisericii greco-catolice (proedria) era transmisă celui mai vârstnic episcop aflat în treapta episcopală. După moartea lui Iuliu Hossu ar fi urmat la proedrie episcopul Ioan Ploscaru (consacrat episcop în 30.VIII.1948) dar acesta refuzând a urmat episcopul Ioan Dragomir (consacrat în 6.III.1949). Alexandru Todea a fost consacrat în 19.XI.1950. Pe larg, pe baza dreptului canonic particular şi dispoziţiilor Sf. Scaun în condiţii de prigoană vezi Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 195-236, mai ales p. 214-215. 71 Marcu, Vasile – Drama Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Documente și mărturii, București, Ed. Crater, 1997, 464 p., mai ales p. 201-204. 72 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, ad libitum p. 381-429. 73 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 303-411, 429-460. 74 Vasile, Cristian – Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București, Ed. Curtea veche, 2003, p. 306.

62 Dragomir 1985), alegerea necanonică în poziţia de mitropolit al Bisericii (1986)75, amestecul nepermis în dieceza de Maramureş schimbând succesiunea legitimă dată de episcopul Ioan Dragomir76, colaborarea activă şi apoi dezavuarea maicii Maria Ionela Cotoi, CIN (1927-2018)77, iată acţiuni care îl vulnerabilizau pe ierarhul dela Reghin. Astfel se explică pilotarea lui de către Securitate78, Alexandru Todea ajungând în postura de a-şi îndruma preoţii fideli după cerinţele acestei instituţii. Spre onoarea lui, viitorul mitropolit şi cardinal nu s-a dezis niciodată de această ulterioară colaborare. Recurgem la o altă autocitare: „Cu francheţe va recunoaşte cardinalul Todea rolul Securităţii în favorizarea consolidării poziţiei sale, faţă de ofiţerul care îl monitorizase, prilejul fiind cauzat de un interviu cu doamna Lucia Hossu-Longin, în vederea unui episod din serialul „Memorialul durerii”: „ Am fost presat de reporteră să spun că am fost torţionat (sic!) de securitate, că nu ştiu ce mi-au făcut. La un moment dat, i-am spus: Doamnă, vreţi să vă spun adevărul? Pe mine securitatea m-a ajutat. Dacă nu era securitatea după 1964, eu astăzi nu mai discutam din această postură (de mitroplit, n.n.). Nu eu ca persoană trebuie să mulţumesc, ci tot clerul greco-catolic trebuie să mulţumească. N-a vrut să bage în emisiune această secvenţă şi atunci i-am spus: dacă aşa stau lucrurile, vă rog, doamnă, să nu-mi mai călcaţi pragul, că vă dau afară. Eu nu denaturez realitatea.79” Ulterior cardinalul s-a reconciliat cu doamna Hossu-Longin. Comentariile noastre nu mai sunt necesare.”80 La fel de explicit va fi generalul Nicolae Pleşiţă (1929-2009): „ Au ieşit toţi din puşcării în 1964. Erau cinci episcopi greco-catolici clandestini şi au continuat legăturile

75 Andercău, Vasile – Adevăruri trăite, Ed.I, Roman, Ed. Serafica, 2005, p. 139, discuţii la Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 287 – 290, 410-418. 76 Birtz, M., Kierein, M., Făgăraş, S. (ed.) – Fărâme din prescura prigoanei 1948-1990, Claudiopolis (Cluj- Napoca), Ed. Napoca Star, 2008, p. 57 – 75. 77 Birtz, Remus Mircea, Kierein, Manfred (ed.)– Alte fărâme din prescura prigoanei (1948- 1989),Claudiopolis Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2010, p. 28-54,171-238. 78 Dobeş Fűrtös, Andrea – Episcopul Alexandru Todea în dosarele Securităţii (1961-1989), in Budeancă, Cosmin; Olteanu, Florin (coord.) – Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste, Iaşi, Ed. Polirom, 2009, pp. 310-323, mai ales p. 320-22. Todea a fost influenţat pozitiv de ofiţerii de Securitate, mizându-se pe patriotismul lui şi combaterea iredentismului maghiar sau a clericilor care în trecut au manifestat atitudini politice reacţionare.. Todea urma să ceară aprobare ofiţerilor de Securitate pentru celebrarea publică a înmormântărilor, să tempereze acţiunile anarhice ale unor preoţi rezistenţi, să se acomodeze liniei eclesiastice reprezentate de Prunduş, legătura cu ofiţerul fiind ţinută prin telefon operativ, cei doi mimând dialogul dintre unchi şi nepot. (Vezi Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj- Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 402, nota 50). 79 Borda, Valentin; Borda, Mircea – Cardinalul Alexandru Todea. – protopop, episcop, mitropolit şi cardinal în Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Târgu-Mureş, Ed. Petru Maior, 1999, p. 122. Datorită acestei secvenţe, dar şi altor dezvăluiri, deşi volumul este elogios la adresa cardinalului, distribuţia sa a fost blocată de unii eclesiaşti interesaţi în cosmetizarea adevărului, asemenea lucrărilor epurate ale juristului Vasile Marcu. 80 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 454-455.

63 cu Papa.Ofiţerii au pactizat apoi cu ierarhii până la relaţii personale. Todea era în legătura colonelului Banciu81, care îl tempera. Desigur preoţii nu au fost informatori ordinari, cum s-a scris după 1990 dar colaborau pentru rezolvarea problemelor catolice. Prin decretul din 1948 greco-catolicii erau desfiinţaţi iar prin cel din 1964 erau eliberaţi fără să se precizeze statutul lor. Vaticanul îi căuta peste tot. Dacă nu-şi făcea timp Banciu să-l consulte pe Todea, îl căuta episcopul pe colonel:” Cum rezolvăm această situaţie, tovarăşe colonel?” „82 În 1987 un alt preot clandestin, ieromonahul asumpţionist Bernard Ştef (1916- 2010)83 va da o declaraţie la Securitate (Notă din 3.VIII.1987)84 în care va relata cum a decurs călătoria sa la Roma şi în Franţa, cu ocazia Capitlului General Asumpţionist, călătorie aprobată de Securitate în urma recomandării lui „Tudor”85. Părintele profesor Lucian Dîncă îl va califica pe „Tudor” drept „unul din cei mai interesanţi recruţi”86, acesta fiind nevoit să-şi tempereze preoţii, să-i îndrume potrivit cerinţelor Securităţii, să se plieze în pastoralele emise la aceleaşi cerinţe, dar în acelaşi timp să nu renunţe la solicitarea redobândirii libertăţii Bisericii. Bernard Ştef de altfel se va implica în măsurile sugerate de Alexandru Todea, intervenind şi în treburile altor dieceze (unde nu avea căderea canonică de a se amesteca), bunăoară în scrisorile trimise preotului Alexandru Chindriş din Satu-Mare, rămas credincios episcopilor desemnaţi de Ioan Dragomir pentru dieceza Maramureşului87. Părintele Lucian Dîncă va oferi o listă a informatorilor care îi urmăreau pe asumpţioniştii rezidenţi pe teritoriul arhidiecezei, dintre cei „ocupaţi” cu Bernard Ştef fiind marşrutizaţi şi pentru Alexandru Todea. Lectura paralelă a volumelor editate de Sergiu Soica şi de Lucian Dîncă permite evidenţierea unor astfel de informatori: Eugen

81 Este vorba de colonelul Ioan Banciu, colonel din 1978. A nu se confunda cu un alt ofiţer de Securitate, activ la Cluj, colonelul Constantin Banciu. Cf. Banciu Ioan (n. 30.I.1927 Teiuş, fratele lui Banciu Constantin) a activat în Securitate (Batalionul de Securitate din Timişoara) din 1950, a devenit membru de partid în 1954, din 1978 fiind colonel în cadrul Direcţiei I, Serviciul IV (răspunzând de sectorul Culte), fiind adjunct şef de serviciu din 1962, iar din 1VI.1972 devenind şeful acelui serviciu. Cf. http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/7397_011%20fila%20411-413.pdf . Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 114. 82 Patrichi, Viorel – Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă, Ed.I, Bucureşti, Ed. Ianus Info, 2001, 245 p., p. 148-149. 83 Dîncă, Lucian – Martori ai lui Cristos în comunism. Părinţii asumpţionişti în dosarele Securităţii, Tg. Lăpuş, Ed. Galaxia Gutenberg, 2020, 420 p., pentru biografia părintelui Bernard Ştef AA p. 299-302. 84 Ibidem, p. 328-330. 85 Ibidem, p. 321. 86 Ibidem, p. 321-326. 87 Ibidem, p. 310. Părintele Dîncă aici greşeşte: Preotul Alexandru Chindriş nu a trecut nicicând la Ortodoxie, ci împreună cu prepozitul Gheorghe Marian i-au rămas credincioşi episcopilor Octavian Cristian şi Iustin Ştefan Paven, ultimului până în 1990. Pe largt la Birtz, M., Kierein, M., Făgăraş, S. (ed.) – Fărâme din prescura prigoanei 1948-1990, Claudiopolis (Cluj-Napoca), Ed. Napoca Star, 2008, p. 57 – 75, unde este descrisă şi analizată succesiunea evenimentelor din Dieceza de Mararmureş după moartea proedrului Dr. Ioan Dragomir.

64 Vultur (recrutat informator din 1958)88, „Făgăraş Gheorghe” (preot greco-catolic nerevenit, având o nepoată Peterlicean)89, „Liviu Olteanu” (asupra acestui informator vom reveni)90. Asupra lui Todea s-au concentrat şi fostul informator „Nicu Georgescu” (preotul Ioan Badea, ortodox)91. Doi informatori („Făgăraş” sau „Făgăraş Gheorghe” şi „Pop Ştefan”) discutând între ei în 1972, prin notele informative duc la posibila deconspirare a unuia dintre ei92. Unul din autorii volumului dedicat mitropolitului Alexandru Todea, Mircea Borda, fost ofiţer de Securitate şi ziarist, va oferi şi acesta note informative în calitate de persoană de sprijin93. Aceşti informatori aveau misiunea nu doar de a raporta noutăţi despre obiectivul Toma devenit Tudor, despre alţi preoţi ci şi de a stimula zâzanie şi neînţelegeri dintre preoţii clandestini. Se miza pe crearea de animozităţi între cei încadraţi în câmpul muncii (de pildă George Guţiu pe de o parte, Todea şi Bernard Ştef pe de alta), pe intoxicări94, urmându-se destrămarea grupurilor preoţilor Ioan Roşca, Augustin Giurgiu, Dumitru Poptămaş, Liviu Chifor, Lazăr şi Grigore Dogaru95, tocmai a acelora pe care îi regăsim în fişele din 1988, urmând a fi „temperaţi” de Tudor. Nu tuturor informatorilor le convenea acest rol. Unii „jucau dublu”96, alţii dădeau informaţii telegrafice, alţii dimpotrivă, erau extrem de cooperanţi cu Securitatea. Unul din aceşti informatori, toxic şi prolific, era „Liviu Olteanu”97, nu doar Todea ci şi ceilalţi preoţi din Mureş fiind victime ale delaţiunilor sale. Persoana lui presupune un excurs aparte.

88 Dîncă, Lucian –op.cit., p. 314, Soica, Sergiu – Cardinalul Alexandru Todea...., p. 26, 27,82, 84, 87,119, 138,187,462,478,521,529,564, 576,643,691 -92,797. 89 Dîncă, Lucian –op.cit., p. 317-318, Soica, Sergiu – op.cit., p. 465, 471, peste 20 de pagini. Din relatările doamnei Elena Petărlăcean ea se înrudea cu familia Mera, mama ei numindu-se Raveca Mera. (Petărlăcean, Elena – Arhiepiscopul și Cardinalul Alexandru Todea, in AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, 1998, I, nr. 2, p. 18.). Un preot Ambrosiu Mera, n. 29.IV.1900, Ercea, MS, hirotonit la Blaj în 1922. activ în 1932 la Ceuașul de Câmpie (Sigmirean, 2007, p. 250), era activ în zona Mureșului și după 1964. Totuși e dificilă identificarea lui ca informatorul „ Făgăraș” sau „Gheorghe Făgăraș”, întrucât acesta din urmă dădea note informative și în 1989 (la 89 de ani??), vezi Dîncă, op.cit., 317-319. Nu este exclusă transferarea numelui conspirativ de informator de la unul la altul, după încetarea activității primului. 90 Dîncă, Lucian –op.cit., p. 316. 91 Soica, Sergiu – op.cit., p.500, 505, 569, 573, 579, 589, 592, comparate cu p. 624, 660, 663. 92 Soica, Sergiu – op.cit., p. 606 şi p. 611. Din comparaţia celor 2 documente rezultă că „Făgăraş” ar fi Petru Natea. Ştefan Pop era activ şi mai târziu, în 1987 (Dîncă, Lucian – op.cit., p. 320). 93 Soica, Sergiu – op.cit., p. 627, 628-32, 661-662. 94 Soica, Sergiu – op.cit., p. 684-685 (în 1973 monahul bazilitan Cornel Ficică fiind obligat să dea o declaraţie şi să predea cărţi de cult editate la Blaj, interbelic, ofiţerul de Securitate îi spune că fosta călugăriţă Susana Costinaş este „doamna Todea”). 95 Volumul lui Soica Sergiu, ad abundantiam. 96 Este cazul episcopului Emil Riti („Nicolae Popescu”). Vezi Soica, Sergiu – op.cit., p.716-17, Cf. Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981- 1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p.279- 285, 361, nota 69. 97 Soica, Sergiu – op.cit., p. 426-27, 454-55, 456-57, 469, 480-87, 510-13,514-16,530, 552, 554-55, 571, 573-74, 586-88, 649-50,680-82, 685-707, 707-09, 721-25. Fusese preot greco-catolic la Căpuşul de Câmpie, în 1942 invitându-l pe preotul Todea la misiuni în parohie. Fusese coleg de studii cu preotul Vasile

65 Avem următoarele date: Din relatările familiei: Preotul Teodor Branea, paroh în Căpuşul de Câmpie, judeţul Mureş, a refuzat – potrivit mărturiei fiicei sale, doamna Iacob Melania din Petroşani – în toamna lui 1948, să treacă la Ortodoxie, fapt pentru care i s-a interzis să mai slujească şi a fost evacuat forţat din casa parohială, mutându-se la o familie de creştini, iar de aici, la fiica sa la Gurghiu, judeţul Mureş, unde a decedat în 1964. https://www.facebook.com/855833757761428/posts/984442291567240/ Parohia Greco-Catolica Visuia. 18 mai 2015. (accesat în 4.II.2021). Este tatăl preotului Gavril Branea, Jr. Din surse ortodoxe: https://ziarullumina.ro/societate/historica/preotul-ga vril-branea-sub-persecutia- comunista-6140.html accesat în 2.II.2021. « Preotul Gavril Branea sub persecuţia comunistă » Un articol de Adrian Nicolae Petcu – 25 Aug, 2011: S-a născut la 24 noiembrie 1917, într-o familie de creştini din Hodacul Mureşului. După şcoala primară din Tulgheş, tânărul Gavril şi-a făcut studiile liceale la Piatra Neamţ şi Gheorgheni. Au urmat doi ani de studii la Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj, însă apropierea tot mai mare de slujirea oamenilor prin misiunea creştină l-a determinat să-şi continue studiile superioare la Academia Teologică din Blaj. După absolvire, în 1940, a fost numit catehet la şcoala primară din Căpuşul din Câmpie, jud. Mureş, pentru ca, un an mai târziu, să fie hirotonit şi să ajungă preot ajutător la parohia din aceeaşi localitate. La această parohie a fost prins de evenimentele din toamna anului 1948, atunci când greco-catolicii au revenit la Ortodoxie. După o perioadă de rezistenţă, la 12 iulie 1949, preotul Branea a semnat pentru revenire, pentru ca pe 29 iulie să fie numit la Parohia Voiniceni, jud. Mureş. Însă, câteva luni mai târziu, la 28 ianuarie 1950, preotul Branea a fost luat din sânul familiei, arestat şi trimis în ancheta Securităţii din Târgu Mureş. Fusese denunţat că în perioada anterioară revenirii avusese legături cu grupul de rezistenţă anticomunistă condus de Teodor Mărgineanu. Timp de un an de zile de anchete interminabile şi chinuitoare, preotul Branea a declarat că legăturile sale cu grupul anticomunist s-au consumat în ianuarie 1949, când l-a găzduit pe Teodor Mărgineanu, şi în iunie acelaşi an, atunci când a ajutat cu alimente. La procesul desfăşurat la Tribunalul Militar Cluj, părintele Branea a fost acuzat de "uneltire contra ordinii sociale", fiind condamnat prin Sentinţa nr. 23 din 15 ianuarie

Chiciudean (+ 1983), avea o soră stabilită la Petroşani, fusese deţinut între 1950-52, trecut prin închisoarea Tribunalului din Cluj, trecuse la Ortodoxie, era rudă cu Alexandru Nicolescu, nepotul mitropolitului, etc.

66 1951 la un an închisoare corecţională. După detenţie, părintele Gavril Branea a slujit la Parohia Petelea din judeţul Mureş.98 Date oficiale: Catalogul studenţilor teologi, al seminariştilor şi al preoţilor hirotoniţi la Blaj între 1806-1948: Sigmirean, Cornel – Intelectualitatea eclesiastică. Preoții Blajului (1806-1948), Tg. Mureș, Ed. Universității ”Petru Maior”, 2007. Precizează: Branea Gavril, n. 24.XI.1917, Hodac, MS, hirotonit preot la Blaj în 1941 (Sigmirean 2007, p. 286) fiind coleg cu preoţii mureşeni Vasile Chiciudean şi Crişan Mihaiu şi cu clericul nepreoţit Liviu Dredeţean (Idem, ibidem, p. 286). Ceea ce uită să precizeze cercetătorul Adrian Petcu este că tatăl lui Gavril Branea Jr. era şi el preot greco-catolic, deci implicit creştin. Este vorba de preotul Teodor Branea Popu (n. 1884, preot din 1907, numit la Căpuşul de Câmpie, ulterior preot în Hodac. Vezi Sigmirean 2007, p. 217 Popu Branea Teofil, şi Şematismul Veneratului Cler al arhidiecezei mitropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş, Blaj, Tip. Seminariului, 1911, p. 192). Acesta (trecut în veşnicie în 1964) era frate cu Gabriel Popu Branea sau Gavriil Branea Senior (Sigmirean 2007, p.212, Şematism 1911, p. 193: n. 1880, hirotonit preot în 1903, paroh în Peţelea Mureş). Gavril Dumitru Branea jr. va ajunge şi el preot în Peţelea, slujind la biserica ortodoxă din localitate. A trecut la cele veșnice în intervalul 1988 /199599.

98 Întâmplător fişa matricolă penală a Pr. Gavril Branea nu este publicată în colecţia cibernetică a Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20- %20Detinuti%20politici). Dar nici fişa unui preot Teofil Branea, figurând doar fişa lui Branea Mihai M. (nota RMB) 99 Lista preoților ortodocși trecuți la Domnul între anii 1975 – 1996 din Eparhia de Alba-Iulia, fără a include însă anul decesului lor, (județul Mureș fiind inclus în acea eparhie) a fost publicată în Episcopia Ortodoxă Română de Alba-Iulia – Îndrumător Pastoral 19951996. Număr jubiliar. 20 de ani de la refacerea Episcopiei, Alba-Iulia, 1996, XVIII. La pag. 207, protopopiatul Reghin (de care aparține parohia Petelea), este pomenit preotul Branea Cosma Gheorghe. Credem că este vorba de Gavril Branea.

67 III. DOCUMENTAR 1973 Dl. Cristian Butaru Keller

Pr. Remus Mircea Birtz

Un document esențial depistat și transcris de Cristian Butaru (Keller) este „Documentarul în problema greco-catolică redactat în februarie 1973”, pe care, datorită importanței sale, îl reproducem integral. (Este un dosar de „fond documentar”al Securității, de tip Raport de Analiză Sinteză și Concluzii, asupra „problemei”Biserica Greco-Catolică, pe o lungă perioadă de timp 1948 – 1972). Acest Documentar va sta la baza câtorva decizii importante ale organismelor represive, cu atât mai mult cu cât în anul următor va continua mișcarea petiționară a episcopilor greco-catolici100. Vor fi abandonate (cel puţin într-un interval de timp) măsurile dure, optându-se pentru „politica dialogului” (ofiţerii de Securitate realizând că prin persuasiune, politeţe, evocarea „interesului naţional” obţin mult mai multe date decât cele prin mijloace brutale)101, prin implementarea politicii de romano- catolicizare a greco-catolicilor în Ardeal şi crearea diversiunilor anticatolice102, achiesarea Securităţii la dorinţele episcopului Alexandru Todea (administrator apostolic al arhidiecezei) de a ajunge conducător de facto şi de iure al Bisericii Greco-Catolice, în dauna intratabilului (la măsurile Securităţii), rigidului Ioan Dragomir, adevăratul proedru al Bisericii Unite. Evoluţia orientării aparatului de Securitate va fi condiţionată şi de accederea la Tronul Petrin al Papei Ioan Paul al II- lea, provenit din Polonia populară (membră a Tratatului dela Varşovia), care va intensifica spiritul rezistenţei anticatolice dincolo de Cortina de Fier. Dacă la Bucureşti în noiembrie 1980 miniştrii apărării (forţelor armate ale) ţărilor Tratatului dela Varşovia agreau soluţia suprimării Papei103 (suprimare ratată prin eşuarea

100 Vezi memoriile episcopatului greco-catolic din 18.X.1974 către Congresul PCR și cel al lui Alexandru Todea din 5.IV.1975 la Todea, Alexandru – Luptele mele. Un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac. Ediție îngrijită de Vasile Sav, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003, p. 81-91,96-104. Ele au fost publicate anterior de profesorul Dimitrie Poptămaș în revista AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, 1998, I, nr. 1, p. 5-10 (cel al lui Todea din 5.IV.1975) și în AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, 1998, I,nr. 2, p. 11-17. 101 Momentul va fi consemnat de episcopul Ioan Ploscaru în urma vizitei ofiţerului Vasilescu, din Bucureşti, la el acasă în Lugoj, în 12.VII.1975, care îi va comunica trecerea „de la persecuţie fizică la etapa dialogului”. Ecourile vizitei vor fi propagate în schimbul epistolar al arhiereului. Cf. Kierein, Manfred; Birtz, Remus Mircea – Episcopul Ioan Ploscaru într-o prietenie epistolară de douăzeci de ani, Cluj-Napoca, Napoca-Star, 2009, p. 57-58, 204-05, 215-17,220, 223, cu documente facsimilate. 102 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020,, p. 328-330, 343-44, notele 33-35, 384-86. 103 De Villemarest, Pierre; de Villemarest, Danièle – KGB în inima Vaticanului, Bucureşti, Ed. Pro, 2007, p. 160, vezi şi Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin...., p.381- 382, cu alte precizări şi confirmări bibliografice

68 atentatului din 13.V.1981), măsurile preconizate de Centrala Aparatului de Securitate, vizând obiectivul final de destructurare şi neutralizare a cercurilor „reacţionare” greco-catolice şi a celor „reacţionare” din Occident care le sprijineau104 căpătau, în spatele sintagmelor limbii de lemn, dimensiuni mult mai sinistre. Accidentul în care decedau monseniorul Vasile Zăpârţan şi profesorul Dumitru Leontieş (Germania, 1976), atentatele şi măsurile de otrăvire ale directorilor postului de radio Europa Liberă (Noel Bernard, Radu Gorun, Vlad Georgescu), atentatele asupra crainicului de la Europa Liberă Emil Georgescu, asupra scriitorului Paul Goma (mai multe între 1981-1989), a criticului literar Monica Lovinescu (1977), a oamenilor politici din Exil Nicolae Penescu şi Şerban Orăscu (1981)105, etc, ilustrau concret că aparatul Securităţii nu utiliza conceptul de „neutralizare” doar în sens metaforic.

D 013078 – Vol. 6 „Problema greco-catolică” „Documentar în problema greco-catolică” Bucuresti – FEBRUARIE 1973 Dosarul cuprinde 37 de file Filele 1-37: Fila 1: MINISTERUL DE INTERNE NESECRET DIRECTIA I Ex. 1

Nr. 00133.914 din 17 februarie 1973

DOCUMENTAR

Cultul greco-catolic (unit) provine din bisericile ortodoxe care s-au „unit” cu biserica catolică, la începutul secolului XVIII, păstrînd vechile ritualuri, însă depinzînd din punct de vedere organizatoric si politic de Vatican. Principala metodă folosită de Vatican pe teritoriul Tării, pentru „unire”, a fost presiunea exercitată în timpul domniei habsburgilor în Ardeal, fată de iobagii români ortodocsi si unele avantagii economice acordate celor trecutai la greco-catolicism.

104 Zapodeanu, Aurel: Bordeianu, Nicolae – Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente autohtone incitate de emisari ai unor centre şi organizaţii religioase din străinătate. Măsuri întreprinse de organele de securitate pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea religiei, Bucureşti, 1983, Ministerul de Interne, Serviciul Cinematografic, p. 15-17. 105 Muraru, Andrei; Bosomitu Ştefan; Drăghia, Dan – Securitatea şi atentatele din 1981 cu colete-capcană împotriva lui Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orescu în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu- Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste, Iaşi, Polirom, 2009, pp. 386-406.

69 După 1918, biserica greco-catolică din România, s-a folosit intens de agentura manistă. Episcopii au activat deschis în P.N.T., iar clerul s-a încadrat în acest partid, în proportie de 80%. Concordatul încheiat în 1929 între Vatican si România, în timp ce la conducerea Tării era guvernul greco-catolicului IULIU MANIU, a creiat o situatie de stat în stat pentru biserica catolică. După 23 August 1944, Vaticanul s-a folosit de această pozitie cîstigată pentru biserica catolică din România, pentru a submina instaurarea si întărirea regimului democratic în tara noastră. Pentru a pune capăt acestei situatii, Concordatul a fost denuntat de guvernul R.P.R. în iulie 1948. Fila 2: Sarcinile bisericii greco-catolice din tară, în cadrul atiunilor întreprinse de Vatican, ca agentură imperialistă, au rămas de la Concordat încoace în mare aceleasi si anume: – de a latiniza treptat clerul greco-catolic, pentru a integra biserica mai strîns influentei Vaticanului; – de a canaliza nationalismul sovin al unor pături de preoti si credinciosi înapoiati, în folosul Vaticanului; – de a creia o stare de pirit antipatriotică în rîndul clerului si al credinciosilor, stare de spirit favorabilă angrenării acestora în actiuni directe sau indirecte de diversiune si spionaj a agenturilor imperialiste. De la 23 August 1944 si pînă în septembrie 1948 (începutul revenirii în masă a greco-catolicilor la ortodoxie), activitatea bisericii greco-catolice s-a concretizat în: – instigări violente în si în afara bisericii, ca de pildă predicile episcopului ALEXANDRU RUSU dintre anii 1946-1948 si circulările episcopului IOAN SUCIU din primăvara anului 1948; – actiuni diversioniste pe linia P.N.T. – MANIU, ca de pildă: activitatea canonicului IOAN MOLDOVAN în comitetul executiv P.N.T., colaborarea episcopului VASILE AFTENIE cu MANIU; – culegerea de informatii pentru legatiile imperialiste, ca de pildă: rapoartele predate de episcopul IULIU HOSSU în 1945 maiorului YOUNG, dările de seamă despre situatia politică predate de vicarul IOSIF SÎNGEORZAN în 1948 consulului SKELTON; – pregătiri pentru o actiune coordonată de „rezistentă” în eventualitatea trecerii cultului greco-catolic în ilegalitate, între care planul întocmit de episcopii întruniti la Oradea în iunie 1948.

70 Revenirea în masă a greco-catolicilor la ortodoxie s-a desfăsurat în perioada mai-decembrie 1948, după cum urmează: – apelurile patriarhului JUSTINIAN din mai si apelurile mitropolitului BĂLAN făcute în iulie 1948; – constituirea comitetului celor 36 preoti greco-catolici, în septembrie 1948; Fila 3: – adunarea de la Cîmpia Libertătii ce a avut loc cu ocazia împlinirii a 250 ani de la înfiintarea bisericii greco-catolice în România si cu care ocazie au semnat actul revenirii la ortodoxie cca 900 preoti si 90% din credinciosi; – decretul Consiliului de Ministri din 23 octombrie 1948, în legătură cu desființarea cultului greco-catolic. Revenirea în masă la ortodoxie a fost înlesnită de faptul că, majoritatea credinciosilor nu au dat importantă conducerii bisericii de către Vatican, ci mai mult ritualului care a rămas neschimbat în perioada „unirii cu Roma”. De asemeni, nu au existat o sudură între vîrfurile reactionare ale bisericii unite pe de o parte si masa credinciosilor pe de altă parte. Trebuie subliniat că între cei 36 preoti greco-catolici care au participat la solemnitatea semnării revenirii la ortodoxie, nu a fost nici un episcop, vicar, canonic sau cu altă functie de răspundere în cadrul bisericii. În momentul revenirii greco-catolicilor la ortodoxie (1948) situatia bisericii greco-catolice era următoarea: – cuprindea 6 eparhii si anume: episcopiile Blaj, Cluj, Baia Mare, Oradea, Lugoj si Vicariatul Bucuresti; – avea 5 episcopi: IOAN SUCIU de Blaj, IULIU HOSSU de Cluj, RUSU ALEXANDRU de Baia Mare, TRAIAN FRENTIU de Oradea, BĂLAN IOAN de Lugoj si vicarii acestora. Eparhia Bucuresti era condusă de vicarul general VASILE AFTENIE, deja sfintit episcop din 1941; – avea 24 canonici care formau capitlurile (consiliile eparhiale) pe lîngă fiecare eparhie; – avea 5 seminarii teologice cu 250 seminaristi; – avea 24 scoli confesionale cu 3000 elevi; – cuprindea 2600 biserici si 6 mănăstiri; – avea un număr de 1557 preoti, cca 500 călugări si călugărite si 1.532.000 credinciosi. Fila 4: – Răspîndirea greco-catolicilor fată de populatia totală era: în regiunea Rodna cca. 80%, în regiunile Baia Mare, Cluj si Mures cca. 50%, regiunile Hunedoara si Sibiu cca. 14%, în regiunea Bihor cca. 9%, în regiunile Arad,

71 Timisoara, Severin cca. 5%, în regiunea Brasov cca. 4%, în judetele Ilfov, Prahova, Gorj, Constanta și Galati cca. 2%. În Moldova nu au fost greco- catolici, în afară de ruteni, despre care vom mentiona mai jos. – Influenta bisericii greco-catolice în rîndul populatiei era resimtită în special în jurul Blajului si în regiunile Rodna, Cluj si Baia Mare. – Din cei 1557 preoti, au revenit la ortodoxie 1021, iar restul de 536 nu au trecut la ortodoxie. Din cei reveniti la ortodoxie, cca. 70% au fost reconvertiti în perioada 1949-1951, „retractînd” în secret. Acestia activează în fond pe linie catolică fără a părăsi însă cadrul bisericii ortodoxe. Această tactică de păstrare a cadrelor si de mentinere a influentei în rîndul credinciosilor, a fost initiată în decembrie 1948 de Papa personal. De asemeni, la unificare nu a trecut la ortodoxie nici un episcop, nici un vicar si nici un canonic greco-catolic. Au trecut doar un număr redus de protopopi dintre care unii au „retractat” ulterior. – Ruteano-catolicii (de rit greco-catolic) au fost răspînditi în nordul regiunilor Baia Mare, Rodna (Maramures), Suceava si Severin. Desi aveau un vicariat propriu, totusi, depindeau de biserica greco-catolică. Revenirea acestora la ortodoxie s-a făcut mai tîrziu decît cea a greco-catolicilor români, în 1949 au revenit rutenii din Ardeal si la începutul lui 1950 cei din nordul Moldovei. În perioda unificării (octombrie-decembrie 1948) biserica greco-catolică si- a mobilizat fortele pentru a antrena clerul si credinciosii la luptă deschisă contra regimului nostru, sub masca „apărării bisericii”. – Astfel, a fost pusă în functie – de către nunciatura papală – ierarhia clandestină care urma să conducă pe viitor biserica în secret. (Ex.: sfintirea clandestină a episcopilor PLOSCARU ION din Lugoj, HIRȚEA IULIU de la Oradea, TODEA ALEXANDRU din Reghin si CHERTES ION din Bistrica si desemnarea canoni- Fila 5: cului POP DĂNILĂ ca succesor al episcopului RUSU de Baia Mare etc, efectuate între octombrie-decembrie 1948). – S-au inițiat de episcopii greco-catolici campanii de instigări deschise contra regimului. (Ex.: discursurile episcopului IOAN SUCIU și circulările lui PLOSCARU ION, ce au fost difuzate între octombrie-decembrie 1948). – S-au organizat rebeliuni în diverse localităti din Transilvania, cu participarea unor mase de credinciosi fanatici înarmati cu furci, topoare etc. Pentru lichidarea acestor rebeliuni, a fost necesară interventia armatei. (Ex.: rebeliunile de la Groși, Ieud, Bixad, Blaj si Tg. Lăpus, ce au avut loc între octombrie-noiembrie 1948).

72 – Organizarea unei retele informative care a informat Vaticanul prin Nunciatura Papală, despre situatia trecerii greco-catolicilor la ortodoxie. (Ex.: deplasările călugărilor IOAN RAȚTĂ, NOHAI IOAN, HAAG RAFAEL care au făcut curierat ținînd legătură între episcopii din Ardeal si nunciatură). În urma activității subversive desfăsurată de agentura greco-catolică, a fost nevoie să se treacă la măsuri: – la 28 octombrie 1948 au fost arestati 8 episcopi (doi dontre ei fiind sfintiti clandestin), 4 vicari, 9 canonici si 10 principali instigatori, apartinînd tuturor fostelor episcopii greco-catolice din Ardeal. Conform liniei Vaticanului transmisă prin nunciatură si planul de activitate stabilit la conferinta episcopilor de la Oradea, în iunie 1948, au fost elaborate măsuri care prevedeau: – pregătirea trecerii cultului în ilegalitate, în eventualitatea desființării bisericii și lupta prin toate mijloacele împotriva tendinței de revenire la ortodoxie a majorității clerului și credincioșilor; – inițierea unei rezistențe împotriva autorităților sub formele în care va fi posibilă, strîngerea de material „compromițător” împotriva „abuzurilor” și înaintarea acestuia la nunciatură etc.; – agentura greco-catolică își continuă activitatea subversivă pe baza reorganizării în secret a bisericii. Fila 6: Această reorganizare s-a făcut prin mobilizarea elementelor dușmănoase și fanatice în jurul episcopilor sau vicarilor clandestini împuterniciți de Vatican să conducă fostele episcopii, să înainteze rapoarte informative la Roma, să susțină cu bani elementele reacționare și să agite masele de credincioși împotriva regimului. Agentura greco-catolică a reușit să-și pună în aplicare planul de reorganizare clandestină a bisericii, în raza fostei episcopii de Alba Iulia- Făgăraș (Blaj), cea mai mare eparhie greco-catolică din R.S.R. Pe teritoriul acestei eparhii au fost în 1948, 412.000 credincioși, 567 preoți și 1100 biserici. Din cei 536 preoti netrecuti la ortodoxie, în Ardeal pe teritoriul fostei eparhii Blaj, a activat un număr de 215. După arestarea episcopului IOAN SUCIU, nunciatura numeste vicar clandestin de Blaj, în aprilie 1949, pe canonicul GHEORGHE DĂNILĂ din Alba Iulia.

73 Prin intermediul lui GUTIU GHEORGHE, fost teolog si sfintit preot în secret, nunciatura trimite bani lui DĂNILĂ pentru a fi difuzati la preotii dusmănosi, netrecuti la ortodoxie. După instructiunile Vaticanului, la propunerea lui DĂNILĂ GHEORGHE, nunciatura numeste pe prof. de teologie IOAN VESA – decedat – al doilea succesor al lui DĂNILĂ. Primul succesor urma să-l numească nunciatura, din motive de conspirativitate, fără stirea lui DĂNILĂ. În acelasi timp, TODEA ALEXANDRU, fost protopop, care se afla ascuns la Reghin, din octombrie 1948, a intrat în legătură cu nunciatura pe care a anuntat-o unde se află ascuns, cerînd instructiuni prin functionarul ARON GHEORGHE din Reghin (condamnat). Prin intermediul lui ARON GHEORGHE, nunciatura a trimis bani în repetate rînduri lui TODEA pentru a fi distribuiti la preotii dusmănosi si instructiuni în legătură cu reconvertirea preotilor trecuti la ortodoxie. Fila 7: În mai 1950, DĂNILĂ GHEORGHE a murit, fără a reusi să organizeze biserica în eparhia lui. În iunie 1950, nunciatura trimite pe GHEORGHE GUȚIU la TODEA, cu o scrisoare semnată de O’HARA. În scrisoare se prevedea numirea lui TODEA ca succesor al lui DĂNILĂ si al lui ION VESA ca succesor al lui TODEA. Nunciatura s-a oprit asupra persoanei lui TODEA, pentru că acesta a studiat la Roma, s-a dovedit a fi un zelos sustinător al Vaticanului, si fiind tînăr si energic, avea posibilitatea să conducă cu hotărîre eparhia în secret. Tot în iunie 1950, TODEA a fost chemat la nunciatură pentru a fi cunoscut personal de O’HARA si DEL MESTRI. Cu această ocazie i s-a cerut lui TODEA să desemneze un succesor al lui VESA (TODEA a propus pe SIMION CRISAN, care, însă după 15 zile a fost arestat pentru activitate dusmănoasă) si i s-a dat 1.000.000 lei lui TODEA pentru ajutorarea preotilor clandestini. În noiembrie 1950, TODEA ALEXANDRU a fost sfintit episcop în secret, la Bucuresti, de către IOSIF SCHUBERT (decedat). Ajutat fiind în mod activ de GHEORGHE GUTIU, episcopul TODEA ALEXANDRU trecu cu hotărîre la reorganizarea bisericii din eparhia Blaj, pe baza instructiunilor primite de la nunciatură, dintre care enumerăm: – renuntarea la metode prea drastice împotriva preotilor trecuti la ortodoxie. Chiar participarea la cursurile de îndrumare preotească poate fi admisă în unele cazuri, cu conditia ca participantii să ia atitudine pasivă la cursuri si să nu pună în aplicare îndrumările date acolo;

74 – preotii reconvertiti (retractati) vor trebui să îsi înceapă efectiv activitatea clandestină, cu orice riscuri, netolerîndu-se numai revenirea formală (un jurămînt) la catolicism; – interzicerea sub pedeapsa excomunicării, de a colabora cu partidul comunist si organizațiile de masă. si a propagării sau ascultării materialului comunist; Fila 8: – necesitatea disciplinei ierarhice în activitatea clandestină si a măsurilor de conspirativitate; – informarea permanentă a Vaticanului despre activitatea preotilor si credinciosilor din eparhia condusă de TODEA. Episcopul TODEA ALEXANDRU si-a întocmit un plan general de activitate, pentru atingerea scopului de reorganizare a bisericii, cuprinzînd între altele: – crearea ierarhiei din preoti de încredere care să conducă cîteva protopopiate, protopopi clandestini care să reorganizeze protopopiatele, sefi de grupe de parohii, care, să grupeze si să îndrumeze activitatea cîtorva parohii secrete, parohi clandestini care să ducă activitatea în cadrul parohiilor si să informeze pe superiori de tot „ce interesează” etc.; – organizarea credincioșilor fanatici în diferite nuclee, organizarea catehizării elevilor, reînființarea seminarului în clandestinătate etc; – pregătirea preluării „la timpul potrivit” a tuturor parohiilor și instituțiilor greco-catolice din eparhie, într-o singură zi. TODEA a reusit să pună în aplicare în cea mai mare parte acest plan. Astfel, la început, cu ajutorul lui GHEORGHE GUTIU, a identificat încă 5 preoți de încredere, cărora le-a dat misiunea de a supraveghea fiecare cîteva protopopiate grupate după o schemă întocmită de TODEA. Acesti responsabili de raioane (sau referenti) au fost recrutati din rîndul preotilor netrecuti la ortodoxie si neîncadrati în cîmpul muncii, unii dintre ei avînd domiciliul clandestin, care puteau astfel să activeze, deplasîndu-se în fiecare protopopiat. Ulterior, TODEA a reusit, cu ajutorul lui GUTIU si a celorlalti referenti, să recruteze 19 protopopi clandestini care au primit misiunea de a reorganiza în secret protopopiatele lor. Continîndu-si actiunea de reorganizare a eparhiei, TODEA ALEXANDRU, recrutează treptat 7 responsabili de grupe de parohii, subordonati protopopilor si 44 de parohi clandestini. Fila 9:

75 Majoritatea acestor elemente au fost de asemeni, recrutate din rîndul preotilor netrecuti la ortodoxie. Unii dintre acestia au ocupat functii în productie. Ccca. 5% din parohii clandestini au rămas formal la ortodoxie. Întreaga activitate a organizatiei lui TODEA s-a desfășurat în baza instructiunilor concepute de acesta si difuzate de GUTIU în rîndul membrilor organizatiei. Redăm mai jos cîteva din instructiunile date pe această linie de TODEA, membrilor organizatiei lui: – către sefii de raioane (referenti), instructiuni amănuntite de felul cum trebuie să dirijeze reorganizarea clandestină a bisericii în cadrul protopopiatelor controlate de el, instrucțiuni privind conspirarea activitătii, indicîndu-se recrutarea unei persoane laice eventual fostă în organizatia „MARIANA”, pentru a face legătura între responsabili si protopopi, indicatia de a folosi eventual case conspirative pentru întîlnirile cu protopopii si redactarea rapoartelor etc.; – către șefii grupelor de parohii, instrucțiuni privind organizarea fostelor parohii greco-catolice pe grupe, despre ținerea contactului cu protopopul clandestin, despre raportarea la timp a celor constratate, măsuri de conspirativitate etc; – către parohii clandestini, instrucțiuni privind reorganizarea parohiei, insistîndu-se în special pe formarea „grupelor de elită” constituite de laici care sîă sprijine activitatea clandestină a preotului. De asemeni, parohul e dator să raporteze superiorului său tot ce se întîmp,lă în cadrul parohiei sale etc; Rețeaua organizatiei episcopului TODEA s-a extins în raioanele Reghin, Tg. Mures, Tîrnăveni, Ludus, Turda, Aiud, Alba Iulia, Medias, Sighisoara, Făgăras, Sibiu, Brasov. Principala activitate însă s-a concentrat în raioanele Reghin (domiciliul secret al lui TODEA), Ludus, Tîrnăveni, (aici a avut sprijinul credinciosilor fanatici din jurul Blajului) si Turda. Paralel cu instructiunile de reorganizare si extinderea acesteia în eparhii, TODEA a difuzat în rîndul organizatiei lui si a credinciosilor, un însemnat număr de publicatii mistice Fila 10: instigatoare. Majoritatea publicatiilor difuzate de TODEA, orientau preotii si credinciosii la luăta împotriva regimului nostru. Astfel: – manifestul intitulat „Venerați frați” cuprinde instigatii deschise împotriva campaniei pentru pace, insulte aduse conducătorilor nostri si instigatii contra regimului;

76 – manifestul intitulat ”Cine va fi învingătorul?” cuprinde o interpretare politică a unui text biblic. Se dă o orientare în spre un iminent conflict urmat de victoria americanilor. Si celelalte publicatii difuzate de TODEA, cum ar fi „Triumful adevărului”, „Există Dumnezeu?”, „Pedeapsa persecutorilor” si altele, dau o orientare nationalist-șovină, potrivnică conducătorilor si regimului nostru, fie deschis, fie sub aspect biblic. Majoritatea acestor publicatii au fost difuzate atît în rîndul clerului clandestin cît si în rîndul credinciosilor care formau asa zisele grupuri de elită, cu ocazia întrunirilor pentru oficierea slujbelor clandestine. TODEA a reusit astfel reorganizarea în mare parte a bisericii din eparhia Blaj. Functiona o ierarhie care avea în frunte un episcop, avea 6 referenti si oameni de încredere, 19 protopopi, 7 sefi de grupe de parohii si 44 parohi clandestini. Cea mai mare parte a preotilor trecuti la ortodoxie, au fost reconvertiti sub jurămînt, rămînînd însă formal la ortodoxie. Preotii clandestini din organizatia lui TODEA, oficiau liturghii, botezuri, cununii etc., în secret, prin case particulare, în parte catehizarea elevilor se făcea de asemeni, în secret, sub îndrumarea parohilor clandestini si a unora dintre tinerii fanatici, a functionat un tribunal bisericesc care efectua divorturi etc. Raportarea detaliată se făcea cu regularitate, pornind de jos, de la parohi, la sefii grupelor de parohii, protopopi, referenti etc. GUTIU GHEORGHE care a avut un rol principal în această actiune, colecta rapoartele de la referenti, le ducea lui TODEA, care le centraliza si le înainta Vaticanului. Fila 11: Atîta timp cît a fst nunciatura în tară, TODEA trimitea rapoarte destinate Vaticanului prin nunciatură. După plecarea reprezentantilor nunciaturii (iulie 1950), TODEA a înaintat rapoartele la Vatican prin filiera franciscanilor MIHOC MARTIN, TĂTARU STEFAN, GATTI CLEMENT si legatia italiană. Legătura cu acestia i-a făcut-o GUTIU, care a avut însărcinarea specială în acest sens, de la nunciatură. Conform planului de activitate, TODEA a început actiunea de reînfiintare clandestină a semniarului teologic, care, să pregătească noi cadre, tinere, pentru întărirea episcopiei clandestine. Exemplul fostilor teologi GUȚIU GHEORGHE, principal om de încredere a lui TODEA, BOIERIU VALER care a actionat intens ca referent si organizator de protopopiate, ȘUȘMAN IERONIM care a sprijinit activitatea fratilor săi, banditi fugiti în munti si activitatea ilegală a lui TODEA, toti trei sfintiti preoti, în secret, în luna decembrie 1948, a dovedit că această categorie

77 de elemente (teologii) reprezintă o bază importantă de recrutare a cadrelor pentru desfăsurarea activitătii clandestine. Astfel, la începutul anului 1950, TODEA a hotărît împreună cu GUTIU să-l roage pe IOAN VESA (care se afla functionar la Orăstie) să se ocupe cu examinarea teologilor. VESA a făcut un proiect de circulară pentru mobilizarea teologilor la semniarul clandestin, proiect pe care GUTIU l-a multiplicat si difuzat la protopopii clandestini, din ordinul lui TODEA. Urma ca GUTIU să ajute efectiv pe VESA la examinarea teologilor. De asemeni, GUTIU personal a încercat să recruteze pentru semniar cîtiva dintre fostii teologi. TODEA nu a mai avut însă timpul să restabilească un semniar solid, întrucît a fost arestat în februarie 1951. Ulterior, IOAN VESA, care avea în pregătire cîtiva teologi, a aranjat hirotonisirea în secret a doi dintre acestia. Sfintirea lor ca preoti a fost făcută de către arhiepiscopul romano-catolic CISAR ALEXANDRU cu domiciliul obligatoriu la Orăştie. Reorganizarea pe baze clandestine a bisericii în eparhia Blaj, sprijinită de nunciatură, din punct de vedere material si Fila 12: moral, a creat un teren prielnic pentru actiuni contrarevolutionare din partea unor preoti greco-catolici. Astfel, preotul AUREL LELUȚIU (fost coleg de studii la Roma, cu TODEA), a activat în banda lui DABIJA din regiunea Sibiu, fiind omul lui de legătură si aprovizionînd-o cu bani, alimente, manifeste etc. În momentul cînd banda a fost depistată (1949) LELUȚIU a fugit la nunciatura papală, unde a stat ascuns pînă în 1951 cînd a fost prins. Un timp, nunciatura l-a ascuns pe LELUȚIU la o gazdă particulară, l-a care s-a întîlnit si cu TODEA o noapte. ȘUȘMAN IERONIM a participat la banda condusă de cei doi frati ai lui fugiti în munti. A fost arestat cu ocazia unificării, în 1948, stînd închis pînă în primăvara anului 1951. După eliberare si-a început activitatea clandestină în cadrul organizatiei lui TODEA, difuzînd manifeste instigatoare ale acestuia, fapt pentru care a fost din nou arestat în august 1951. Un alt aspect al activitătii organizatiei lui TODEA, a fost si acela de propagare a „viziunilor” călugăritei IONELA zisă Maica Suflet, care a stat ascunsă pînă la arestare la nunciatură si apoi la TODEA. „Viziunile” lui IONELA aveau un caracter instigator, unele dintre ele cum de exemplu cele intitulate „Armata mea albă” îndemnau deschis la luptă armată împotriva regimului.

78 Activitatea subversivă a organizatiei lui TODEA este resimtită în rîndul preotilor greco-catolici fie trecuti, fie netrecuti la ortodoxie, luînd în considerare atitudinea ostilă a unora dintre acestia. Majoritatea preotilor greco-catolici încadrati în productie se manifestă dusmănos cu orice prilej, unii dintre ei încercînd să saboteze chiar munca la locul de productie, cum e cazul lui POP IULIU, încadrat ca sef contabil la cooperativa 23 August din Reghin, care a refuzat să calculeze noile preturi, cu ocazia reformei bănesti, din ianuarie 1952, în conformitate cu hotărîrea partidului si guvernului, radio-difuzată si publicată în ziarul „Scînteia”, afirmînd că nu poate să execute aceasta numai pe bază de comunicări, ci îi trebuie un ordin scris. POP IULIU a primit de două ori cîte 6000 lei din partea organizatiei lui TODEA. Fila 13: (Între februarie si august 1951 au fost arestati: TODEA ALEXANDRU, IOAN VESA, GUȚIU GHEORGHE împreună cu 67 de complici ai lor, care, au activat în cadrul episcopiei clandestine de Blaj. Din anchetă nu s-a putut stabili dacă există si cine este urmasul lui IOAN VESA, însă informativ am obtinut semnalări din care rezultă că preotul călugăr bazilitan POP AUGUSTIN din Turda, ar fi actualul conducător al eparhiei clandestine de Blaj). * Pe teritoriul fostei eparhii Baia Mare, s-a reusit de asemeni, închegarea unei organizatii clandestine, însă de proportie mult mai redusă ca în eparhia Blaj. Pe teritoriul episcopiei Baia Mare, au fost în 1948: 395.000 credinciosi, 215 preoti cu 316 biserici. Din cei 536 de preoti netrecuti la ortodoxie din Ardeal, există în prezent un număr de 61 în raza fostei eparhii Baia Mare. În raza acestei eparhii activează de asemeni, cea mai mare parte a preotilor ruteni greco-catolici. După arestarea episcopului TODEA ALEXANDRU, nunciatura dă împuternicire canonicului POP DUMITRU să conducă episcopia în secret. După scurt timp însă POP DUMITRU predă jurisdictia de vicar canonicului VASILE SABO din Baia Mare, care intră imediat în legătură cu nunciatura. Pînă în vara anului 1951, VASILE SABO a reusit să-si creeze o organizatie formată din 4 protopopi clandestini, un secretar ca principal om de încredere si cca. 35 parohi clandestini. Caracteristici asemănătoare ale activitătii organizatiei lui SABO cu cea ale lui TODEA, sînt:

79 – folosirea ca principali oameni de încredere a teologilor hirotonisiti preoti în secret după decembrie 1948. Asa de pildă, cazul fostilor teologi MOIS LIVIU, care a fost sfintit la nunciatură în 1949 si a activat ca principal curier între SABO si nunciatură, TINCA VASILE care a fost hirotonisit de episcopul romano-catolic SCHEFFLER IOAN – decedat în 1949 – si Fila 14: a fost de asemeni, folosit în misiuni de curierat de VASILE SABO, PERENY ANTON, care, imediat după hirotonisire a activat în bandă ca duhovnicul banditilor si apoi a sprijinit activitatea clandestină a preotilor din organizatia lui SABO etc.; – folosirea laicilor fanatici în sprijinirea activitătii ilegale, cum e de pildă cazul surorilor MIHALY si a altora din Sighet, care, s-au ocupat în special cu instigări si difuzarea unor manifeste greco-catolice subversive, sau cazul studentului OȘEANU MIRCEA, care în urma instructiunilor primite de la SABO, a creat un grup de tineri greco-catolici la Baia Mare, încercînd să reorganizeze în parte asociatia A.S.T.R.U. (Asociatia studentilor români uniti); – reorganizarea bisericii, începînd cu reconvertirea preotilor, ajutorarea celor dușmănăși, efectuarea slujbelor si a altor ceremonii clandestine prin case particulare etc. Ierarhia clandestină a avut un caracter deosebit în această eparhie. Canonicul DRAGOMIR IOAN, care s-a refuhiat la nunciatură în anul 1949, fiind urmărit pentru activitate subversivă pe linie P.N.T., a fost sfintit episcop la nunciatură, unde a stat ascuns pînă în iunie 1950, cînd a fost prins. În timpul cît a stat la nunciatură, episcopul DRAGOMIR, a tinut legătura cu SABO prin curieri, primind de la SABO rapoartele destinate Vaticanului. Ca si în eparhia Blaj, activitatea agenturii greco-catolice din eparhia Baia Mare, a creat un teren preilnic pentru activitatea subversivă din partea unor preoti greco-catolici. Astfel, la începutul anului 1949, preotii DUNCA IOAN, JOLDEA si CHINDRIS ALEXANDRU din Maramures, se constituie în bandă cu alsi complici si fug în munti. Fiind ulterior arestati si condamnati. În perioada 1949- 1950, SABO a dat ajutoare bănesti fugarilor JOLDEA si CHINDRIS prin familiile acestora. Tot la începutul anului 1949, călugării bazilitani (din ordinul Sf. Vasile), SĂLĂJEAN GAVRIL si BOB LEON, se asociază cu preotul RIȚIU GRIGORE si o serie de chiaburi înarmati, Fila 15:

80 toti din regiunea Baia Mare, se constituie bandă si fug în munti. Banda a fost sprijinită de nunciatură căreia i s-au transmis rapoarte, (SĂLĂJEAN GAVRIL si ceilalti preoti din bandă au apărut în procesul spionilor catolici din septembrie 1951). În aceiași perioadă de timp, teologul PERENY ANTON din Satu Mare, a fost recrutat în banda teroristă „Armata din munți”, devenind confesorul organizatiei, fapt pentru care a stat arestat pînă la începutul anului 1951. După eliberare continuă să activeze în organizația clandestină a lui VASILE SABO, pînă în februarie 1952, cînd a fost din nou arestat. La 8 noiembrie 1951, preotul greco-catolic SABO MIHAI din Satu mAre, din organizația clandestină a lui SABO, a sărbătorit la el acasă ziua fostului rege MIHAI I, cu participarea cîtorva elemente între care si PERENY ANTON. În aceiasi zi, au sărbătorit ziua lui MIHAI I, MARIA CHINDRIȘ (soția fugarului CHINDRIȘ ALEXANDRU), surorile FLORA si MARIA MIHALY si altii din Sighet, la locuinta învătătorului CIPLEA MIHAI. În iunie 1951, preotul SABO MIHAI, s-a întrunit la o petrecere cu alti greco-catolici din Satu Mare si au cîntat cîntece nationaliste. (În februarie 1952 au fost arestati VASILE SABO si 17 dintre complicii lui). Pe teritoriul eparhiei Baia Mare activa si majoritatea rutenilor greco- catolici (26 preoti si 40.000 credinciosi). Acestia, desi au trecut la ortodoxie între anii 1949-1950, majoritatea dintre ei au fost reconvertiti în secret. Conducătorul clandestin al clerului rutean este preotul ULICSAK ADALBERT din Satu Mare, care instigă preotii să boicoteze Vicariatul legal ruteano-ortodox de la Sighet. Desi există Vicariatul ruteano-ortodox ca for conducător al clerului rutean din R.P.R., totusi ULICSAK ADALBERT si ceilalti preoti clandestini, se consideră ca depinzînd de episcopia de Haidudorog, în raza căreia intră si ruteano-catolicii din Ucraina Subcarpatică (URSS), episcopie ce are centrul în R.P. Ungară. Fila 16: Importanta activitătii rutenilor catolici constă în faptul că această agentură este situată la frontiera cu URSS. Există informatii, încă neverificate, că unii dintre preotii ruteni ar întreine legături clandestine cu preotii ruteni din Ucraina Subcarpatică. În regiunile Arad si Severin, activează 4 preoti ruteni si există un număr de 4000 credinciosi, ruteni greco-catolici, trecuti la ortodoxie. *

81 Pe teritoriul eparhiei Oradea, nu s-a putut stabili pînă în prezent, dacă si în ce măsură a fost reorganizat cultul în clandestinitate. Pe teritoriul acestei eparhii, au fost în 1948: 200.000 credinciosi, 152 preoti si 187 biserici. Din cei 536 preoti netrecuti la ortodoxie, sînt 74 în eparhia Oradea. Imediat după înlăturarea episcopului TRAIAN FRENTIU, la sfîrsitul anului 1948, nunciatura a sfintit episcop în secret pe HIRTEA IULIU, care însă nu a putu activa deoarece a fost si el arestat. Împuternicirea a fost dată lui MAGHIAR AUGUSTIN, care, a functionat ca vicar clandestin pînă în vara anului 1949, cînd a fost si el arestat. Pînă la acea dată ierarhia clandestină nu a avut timp să reorganizeze biserica în secret. S-a dus doar activitate pe linia reconvertirii preosilor la catolicism. Din anchetarea retinutilor nu s-a putut stabili cine este succesorul lui MAGHIAR AUGUSTIN. Din informatii incomplet verificate, în acel timp, preotul GAVRILĂ STAN din Oradea, ar fi fost numit conducătorul eparhiei greco-catolice din Oradea. El este urmărit în cadrul unei actiuni informative. GAVRILĂ STAN a fost arestat în cursul anilor 1949 si 1950, pentru activitate subversivă pe linia P.N.T. (MAGHIAR AUGUSTIN a decedat în închisoare în cursul anului 1951). Fila 17: * Pe teritoriul fostei eparhii Cluj, activitatea agenturii greco-catolice este mult mai puternică decît în eparhia Oradea. În raza eparhiei Cluj au existat în 1948: 420.000 credinciosi, 400 preoti si 570 biserici. (Este a doua mare eparhie după cea a Blajului, procentajul credincioșilor fiind mai mare chiar ca în eparhia Blaj). Din cei 536 preoti netrecuti la ortodoxie în Ardeal, există în prezent un număr de 116 în raza eparhiei Cluj. Imediat după arestarea lui IULIU HOSSU, la sfîrșitul anului 1948, nunciatura a sfințit episcop pe prof. de teologie NICOLAE PURA, căruia i s-a dat misiunea de a reorganiza biserica din eparhia Cluj. La începutul anului 1949, teologul EMIL RITTI este desemnat de PURA NICOLAE pentru hirotonisire si astfel RITTI a fost sfintit preot la nunciatură. După aceia, RITTI a devenit principalul om de legătură între nunciatură, PURA NICOLAE si restul preotilor clandestini, transportînd bani și instrucțiuni. PURA NICOLAE a înaintat raporate la nunciatură, personal si ulterior prin EMIL RITTI. După plecarea nunciaturii, rapoartele lui NICOLAE PURA

82 au fost trimise de RITTI la Vatican prin filiera franciscanilor TĂTARU STEFAN, GATTI CELMENT si legatia italiană. În noiembrie 1950, EMIL RITTI a fost prins în timpul cînd transporta la Cluj, suma de 400.000 lei, luată de la STEFAN TĂTARU, pentru distribuirea banilor la preotii clandestini. După cum s-a putut stabili, în raza eparhiei Cluj, activitatea de reorganizare a bisericii a fost si mai activă în regiunea Rodna, unde s-a constituit un protopopiat clandestin sub conducerea protopopului LAZĂR VASILE. În Cluj, există un nucleu puternic, format din fostul vicar VIDICAN GHEORGHE, preotii călugări bazilitani BALL IOSIF (bănuit a fi episcop clandestin), PRUNDUȘ AUGUSTIN si altii, care se întrunesc cu regularitate, ascultă posturile de radio imperialiste si întretin o stare de spirit nefavorabilă în rîndul populației. Fila 18: Activitatea agenturii din eparhia Cluj, a fost urmărită în cadrul unei actiuni informative si pe baza probelor acumulate, nucleul clandestin a fost lichidat. Si în raza eparhiei Cluj, activitatea subversivă a agenturii greco-catolice a dat imbold altor actiuni contrarevolutionare din partea preotilor si călugărilor greco-catolici. Astfel, între 1950 si 1951 a activat în regiunea Cluj, o bandă teroristă în care au avut roluri organizatorice: preotul greco-catolic CUTCAN EUSEBIU si călugării bazilitani MICLEA TEODOR si MOLDOVAN. MICLEA TEODOR a luat jurămîntul membrilor din bandă, în pădure, iar călugăritele greco-catolice BUIA IOZEFINA si MOLDOVANU IERONIM(A) au sprijinit activ această bandă, prin alimentare si actiuni de curierat. RITTI EMIL a distribuit bani lui CUTCAN EUSEBIU si altor preoti, stiind că acestia activează în bande. (Această bandă a fost depistată în 1951, iar CUTCAN EUSEBIU si complicii săi sînt arestati). În legătură cu ierarhia clandestină din judetul Cluj, se mentionează si faptul că, preotul canonic KERTES IOAN, în prezent pensionar în judetul Bistrita-Năsăud, care a functionat la episcopia Cluj si a fost arestat în octombrie 1948, a fost sfințit episcop în timpul cît se afla închis la mănăstirea Căldărușani, nunciatura fiind informată că acesta urma să fie eliberat. Faptul că în acel timp NICOLAE PURA funcționa deja ca episcop clandestin, dovedește că linia Vaticanului este de a avea o rezervă de episcopi

83 pentru a fi folosită în scopul reorganizării bisericii, în mod continuu, în eventualitatea arestării unora dintre ei. * Activitatea agenturii greco-catolice din eparhia Lugoj, după decembrie 1948, nu a fost urmărită în mod sistematic pînă la începutul anului 1951. Această eparhie avea în 1948: 125.000 credinciosi, 200 preoti si 450 biserici. Fila 19: Din cei 536 preoti netrecuti la orotdoxie în Ardeal, există 66 în prezent în eparhia Lugoj. (Regiunile Arad, Timioara, Severin si Hunedoara). După arestarea episcopului IOAN BĂLAN, în octombrie 1948, nunciatura a sfințit în secret ca episcop pe fostul vicar general IOAN PLOSCARU, care a activat pînă la sfîrșitul anului 1949, cînd a fost arestat. Ca succesor al lui PLOSCARU IOAN a fost numit preotul VASILE BORDA din Timisoara. LA începutul anului 1951, BORDA a difuzat un manifest instigator în rîndul preoților clandestini din eparhia Lugoj, dintre care au fost identificați 7. VASILE BORDA a fost inginer, însă influentat de PLOSCARU, a urmat teologia greco-catolică si a fost sfintit preot în 1948, chiar în perioada unificării. Cu această ocazie, PLOSCARU l-a prezentat pe BORDA la nunciatură. În legătură cu iererhia clandestină din eparhia Lugoj, se mentionează faptul că preotul canonic SĂLĂJEAN DUMITRU din această eparhie, a fost si el sfintit episcop în secret, însă nu a mai avut timp să activeze, deoarece la începutul anului 1950 a fost arestat. * Biserica greco-catolică a luat fiintă în Muntenia si Moldova mult mai tîrziu, întrucît baza acestei biserici este Transilvania. Au existat în total 34 parohii greco-catolice în regiunile Bucuresti, Gorj, Prahova, Galati si Constanta. De aceia cultul greco-catolic a avut o influentă mai slabă în mase, în acestă parte a tării. Majoritatea preotilor care au functionat în eparhia Bucuresti, au fugit după unificare, în Transilvania, parte au fost arestati. Totusi, activitatea agenturii greco-catolice de după decembrie 1948, a devenit foarte importantă întrucît activînd în Bucuresti, ierarhia a avut posibilitatea să tină permanent contactul cu nunciatura si legatiile imperialiste si astfel să facă oficiul de intermediar direct între Vatican si restul agenturii greco- catolice din Ardeal. Fila 20:

84 Astfel, după arestarea lui VASILE AFTENIE, în octombrie 1948, jurisdictia a fost predată lui ZENOVIE PÂCLIȘEANU, care a activat pe linia reorganizării cultului în clandestinitate, pînă în decembrie 1949 cînd a fost arestat. După aceia, nunciatura a împuternicit pe preotul NATANAEL DUMITRU cu conducerea clandestină a bisericii. NATANAEL nu s-a limitat la activitatea ilegală din eparhia București, ci a făcut totodată legătura între nunciatură și organizația lui TODEA ALEXANDRU, pînă în 1950 cînd a fost arestat. Succesorul lui NATANAEL MUNTEANU a fost franciscanul TĂTARU ȘTEFAN, care a desfăsurat o intensă activitate stabilind legături informative atît în eparhia Bucuresti, cît si în Ardeal, a difuzat banii primiti de la nunciatură si ulterior de la legatia italiană, a transmis rapoarte la Vatican prin intermediul lui GATTI CLEMENT si legatia italiană etc. TĂTARU ȘTEFAN a fost arestat în februarie 1951, împreună cu 10 complici ai lui. Există unele informatii că, după arestarea lui TĂTARU STEFAN, jurisdictia ar fi fost deTinută de franciscanul MATEI GHIUZAN. * Din atitudinea rezervată pe care o adopta majoritatea preotilor greco- catolici la locul de productie unde erau încadrati, rezulta că linia Vaticanului ar fi fost ca aceștia să aibe o comportare corectă la locul de muncă pentru a nu periclita activitatea lor clandestină. Au fost totusi cazuri cînd unele din aceste elemente au avut o atitudine negativă la locul de productie, cum de pildă a fost preotul VASILE CHINDRIȘ din Cluj, care, ulterior a fost licentiat din serviciu pentru dezinteres fată de muncă si propagandă greco-catolică între functionari, sau preotul JAKOB care functiona ca învătător la Reghin, aduna copiii din scoală si-i ducea la biserică etc. Fila 21: Cea mai mare parte a preotilor netrecuti la ortodoxie, cu si fără ocupatie, este masată în special în regiunile Cluj, Baia Mare, Mures, Rodna si Bihor. În general, însă, aceste elemente sînt împrăstiate în toate regiunile din Ardeal. Situatia actuală a preotilor netrecuti la ortodoxie inclusiv cei care activează organizat, este următoarea: – În total există 536 preoti netrecuti la ortodoxie, dintre care: – 83 functionează în învătămînt, marea majoritate ca profesori (19 în regiunea Cluj, 12 în Mures, 24 în Bihor, 11 în Baia Mare, 4 în Sibiu, 4 în Hunedoara, 2 în Timișoara, 3 în Arad si 2 în Brasov).

85 – 22 în diverse functiuni la Sfaturi Populare (7 în regiunea Baia Mare, 4 în Sibiu, 5 în Bihor, 3 în Mures, 3 în Cluj). – 8 la Banca R.S.R. (3 în regiunea Bihor, 2 în Baia Mare, 2 în Cluj si 1 în Timișoara). – 8 în diverse functiuni la Gospodăriile Agricole de Stat si S.M.T. (3 în regiunea Bihor, 1 în Sibiu, 1 în Baia Mare, 2 în Mures si 1 în Cluj). – 31 în diverse functiuni la C.F.R., transporturi, constructii si combustibil (14 în regiunea Cluj, 7 în Baia Mare, 2 în Bihor, 6 în Mures si 2 în Timisoara). – 53 în diferite functii la alimentara, aprozar si întreprinderi mai mici (15 în regiunea Cluj, 10 în Bihor, 6 în Mures, 2 în Baia Mare, 3 în Sibiu, 4 în Timisoara, 2 în Hunedoara, 2 în Brasov, 1 în Arad si 1 în Severin). – 24 în functiuni la diverse cooperative (14 în regiunea Mures, 3 în Cluj, 3 în Bihor, 3 în Baia Mare, 1 în Brasov). – 68 functionează ca muncitori si functionari la diverse fabrici (19 în regiunea Mures, 9 în Cluj, 11 în Baia Mare, 7 în Bihor, 7 în Sibiu, 7 în Hunedoara, 4 în Brasov, 2 în Timișoara, 2 în Arad). – 65 nu au nici un fel de ocupatie (15 în regiunea Mures, 18 în Cluj, 12 în Baia Mare, 5 în Bihor, 4 în Sibiu, 5 în Timisoara, 3 în Arad, 1 în Hunedoara, 1 în Severin si 1 în Brasov). Fila 22: – 117 stau la tară si-si muncesc pămîntul propriu (33 în regiunea Cluj, 21 în Baia Mare, 2 în Bihor, 4 în Rodna, 7 în Sibiu, 12 în Hunedoara, 4 în Arad si 34 în Mures). – 57 pensionari (21 în Cluj, 16 în Mures, 6 în Bihor, 2 în Baia Mare, 1 în Rodna, 6 în Hunedoara, 4 în Timisoara si 1 în Arad). – 110 din soțiile preotilor netrecuti la ortodoxie, ocupă diverse functii la institutii de stat. Majoritatea dintre ele sînt învătătoare. S-a constatat tendinta unora din aceste elemente de a face propagandă religioasă în cadrul scolilor unde functionează. În prezent se acionează pentru identificarea tuturor preotilor greco-catolici, în vederea cunoasterii activitătii si legăturilor de natură ostilă pe care le întretin. * Un rol important în cadrul agenturii greco-catolice îl au călugării. În toate actiunile subversive duse pe linie greco-catolică au fost si sînt folositi călugării si călugăritele greco-catolice apartinînd diferitelor ordine si congregatii. Astfel, principalii instigatori si organizatori ai rebeliunilor ce au avut loc în 1948 la Bixad, Ieud si Moisei, au fost călugării bazilitani (din ordinul Sf. Vasile).

86 În eparhia Bucuresti, activitatea subversivă greco-catolică a fost dusă în cea mai mare parte de călugării franciscani. Activitatea episcopului TODEA în eparhia Blaj, a fost sprijinită în mare măsură de preoti călugări asumptionisti. Principalii curieri cu misiuni de spionaj si altele ai nunciaturii, au fost călugării apartinînd ordinelor iezuit si „Fratii Scolilor crestine” si călugăritele apartinînd ordinului „Maica Domnului”, „Surori sociale” etc. Fila 23: Și în prezent, călugării si călugăritele greco-catolice sînt factorul cel mai activ al clandestinitătii greco-catolice. Iezuiții ce au fost concentrati la Gherla, au îndrumat activitatea dușmănoasă pe linie catolică din întreaga tară. Elementele centrale care activează pe linia ierarhiei clandestine în diverse eparhii, sînt călugări (bazilitani AUGUSTIN POP din Blaj si BALL IOSIF din Cluj, franciscanul GHIUZAN MATEI din Bacău). Situatia călugărilor si călugăritelor greco-catolice (în număr toatl de 500) este următoarea: 1. Ordinul greco-catolic ”Sf. Vasile cel Mare” (bazilitan) cuprinde 98 călugări, dintre care 35 mai sînt în viată. 2. Ordinul greco-catolic ”Maica Domnului” (călugărițe) cuprindea un număr de 286 membre, dintre care numai 50 trăiesc, fiind încadrate în mînăstiri sau clauzuri. 3. Ordinul greco-catolic ”Buna Vestire” cuprindea 20 călugărite, dintre care 5 sînt în viată (locuiesc la mănăstirile Timis si Agnes). 4. Ordinul mixt assumptionist (amestecati romano cu greco-catolci). Cuprindea 40 călugări si călugărite greco-catolice, în afară de cei romano- catolici, dintre care trăiesc 20, toti identificati (10 infirmiere la Bucuresti, 2 călugări în Bucuresti, 5 călugări în regiunea Mures si 3 plecati din tară). 5. Ordinul mixt iezuit, cuprindea un număr de 10 călugări greco-catolici, care în prezent sînt răspînditi în diverse localităti din tară: Bucuresti, Deva, Gherla, Satu Mare. – În cadrul ordinelor mixte: Sf. Vicentiu, Surorile sociale, Notre Dame de Sion, franciscan, Fratii scolari si Sf. Maria, exista un număr de cca. 136 călugări si călugărite greco-catolice, dintre care sînt identificati 32 persoane încadrate în diferite institutii sau pensionari. (Nici un călugăr sau călugărită nu a trecut la ortodoxie, cu ocazia unificării si nici ulterior). Astfel, în Bucuresti, a fost arestat canonicul greco-

87 Fila 24: catolic PÎCLIȘANU ZENOVIE, suspectat că ar avea o functie importantă în conducerea cultului pe tară. Din anchetă a reiesit că se ocupa cu îndrumarea elementelor rezistente din fosta eparhie Bucuresti, informînd însă occidentul despre situatia cultului greco-catolic. Sus-numitul, a fost condamnat în 1957 si în acelasi an a si decedat în detentie. Pe raza fostei eparhii Cluj a fost trimis în instantă călugărul MAN LEON, superior clandestin al călugărilor greco-catolici bazilitani. În anchetă a reiesit că cel în cauză a avut un rol important în conducerea si organizarea clandestinitătii greco-catolice din raza regiunii Cluj. A decedat în detentie în anul 1958. În raza regiunii Crisana, a activat o perioadă, episcopul clandestin TĂMÎIANU CORIOLAN. După documentarea activitătii, acesta a fost trimis în instantă, fiind condamnat în 1959 la 25 ani închisoare corectională. În raza fostei episcopii a Blajului, a activat preotul greco-catolic SIMION CRISAN, care de la începutul anului 1956 a preluat conducerea clandestinitătii greco-catolice. Si acestuia i s-a documentat activitatea si a fost condamnat în anul 1960. La cele de mai sus, mai adăugăm trimiterea în instantă a episcopului greco- catolic RUSU ALEXANDRU, învinuit pentru trădare de patrie si condamnat în anul 1958.

- Aspecte actuale ale activitătii clandestine desfăsurată de unii fosti clerici greco-catolici. În ultimul timp organele noastre au obtinut informatii verificate, din care rezultă că unii fosti preoti si călugări greco-catolici si-au intensificat activiatea clandestină. Această situatie se datoreste îndeosebi influentei exercitată asupra lor, atît de emigratia greco-catolică din Italia, Franta, R.F. a Germaniei, sprijinită de Vatican cît si de episcopii clandestini si alti preoti greco-catolici din tară. Fila 25: Analiza informatiilor obtinute, a reliefat preocuparea emigratiei greco- catolice, care, folosind posibilitătile oferite de asociatiile catolice – CARITAS si ”Biserica în Suferintă” etc., trimit pe căi legale si ilegale, episcopilor, unor preoti si călugări fosti greco-catolici, ajutoare materiale substantiale în bani sau obiecte. Actiunea are ca scop să stimuleze activitatea episcopilor si a altor elemente, pentru a obtine”reconsiderarea” cultului si totodată să ”dovedească” Vaticanului că, în tara noastră există problema ”unită” care-si cere rezolvarea.

88 Prin trimiterea acestor ajutoare, episcopii si celelalte persoane, pot să desfăsoare activitate sustinută, întrucît nu sînt nevoiti să intre în cîmpul muncii pentru a-si cîstiga existenta. Datele pe care le posedăm rezultă că ajutoarele ce se trimit din străinătate, sînt dirijate în principal de: WERENFRIED von STRAATEN din Roma – presedintele asociatiei ”Biserica în Suferintă”, BAYER CAROL – directorul asociatiei CARITAS din Viena, ZAPÎRŢAN VASILE, preot greco-catolic, legionar, conducătorul bisericii greco-catolice din R.F. a Germaniei, COSMA GEORGE – preot greco-catolic din Paris, care, foloseste drept căsută postală pe călugărul dominican GOIA IACOB – tot din Paris si altii. Activitatea acestora este dirijată de episcopul greco-catolic VASILE CRISTEA din Roma – care este si principalul agitator al ideii refacerii fostului cult unit din R.S. România. Periodic, cei mentionati, pe lîngă faptul că întretin legături prin corespondentă cu multe persoane din tara noastră – în care întrebuintează limbaj conventional, se folosesc de venirea în tară a unor persoane din tările respective, prin care culeg informatii cu privire la situatia cultului si a clericilor, iar din discutiile ce le poartă cu unii fosti greco-catolici, îndeamnă la activitate pentru ”reconsiderarea”cultului. Astfel, preotul MENGES HERONIM, originar din R.S. românia în prezent în München, în perioada 1969-1972, a venit de mai multe ori în tară ca turist, contactînd pe PLOSCARU ION din Fila 26: Lugoj, SURDU GHEORGHE din Medias, FILITTI MARIA din Bucuresti, PRUNDUS AUGUSTIN din Cluj, HIRȚEA IULIU din Oradea, DRAGOMIR ION din comuna Ariniș-Maramureș si altii, de la care a cules date referitoare la situatia cultului si a fostilor deserventi. Totodată, el a predat celor în cauză substantiale ajutoare în bani si obiecte de valoare (televizoare, radio, autoturisme, articole de imbracaminte, masini de scris, sobe de încălzit etc.) precum si materiale de propagandă mistică, asigurîndu-i de sprijin în activitatea pentru obtinerea „reconsiderării” cultului. Pe aceiasi linie se înscrie si activitatea pe care o desfăsoară fratii GORCINSKI VLADIMIR si LIUBOMIR din Sidney – Australia, periodic trimit ajutoare în bani si obiecte unor fosti preoti greco-catolici ca: PLOSCARU ION din Lugoj, VEZOC IOSIF din Timisoara si altii. Preotii greco-catolici din Italia în frunte cu episcopul CRISTEA VASILE, TĂUTU ALOIS, CAPROS CAROL si PAMFIL CARNATIU, în contactele pe care le realizează cu diversi vizitatori români, caută să culeagă informatii despre

89 situatia existentă în tara noastră, instigînd la „rezistentă” si luptă pentru ca statul să repună în drepturi cultul greco-catolic. Ei folosesc presa si radio-ul Vaticanului, pentru a face propagandă ostilă tării noastre – care, spun ei – nu acordă libertate religioasă tuturor cetătenilor. Recent, Vaticanul a numit pe GIOVANNI CHELLI ca secretar pentru problemele catolice a tărilor din est. În această calitate, sus-numitul sustine cu tărie în fata papei, că nu trebuie să se renunte la biserica greco-catolică din România, desi el cunoaste perfect, pozitia statului nostru în acest sens. În fata unor persoane din tară, care l-au vizitat, referindu-se la biserica unită, GIOVANNI CHELLI a afirmat: „stiu că sînteti curiosi să aflati, cînd se va încheia un acord între statul dv. si Vatican. Îmi pare rău, dar trebuie să vă spun că, într-un timp mai apropiat, nu este sperantă să ajungem la rezolvarea acestei Fila 27: chestiuni. Pentru noi este imposibil să începem tratative fără a lua în seamă si biserica greco-catolică. Pînă acum statul român a rămas definitiv pe punctul său de vedere si n-a cedat nimic. Ne-a atins foarte neplcut declaratia nereală a patriarhului Justinian, în Belgia, la sedinta interconfesională, spunînd că, în România biserica greco- catolică s-a dizolvat voluntar si toti au trecut cu bucurie la biserica ortodoxă. Dar ne este cunoscut că multi dintre episcopi, preoti si laici au suferit mult pentru credinta lor. De aceea, momentan nu pot să vă precizez perspective favorabile” a conchis CHELLI. Referindu-se la aceiasi problemă, în luna iulie 1972, Papa Paul al VI-lea, primind în audientă un preot greco-catolic din România, a spus că pe greco- catolici nu-i poate abate de la convingerile lor si orice ar face, n-ar reusi să-i convingă, deoarece sînt peste două milioane cu astfel de mentalităti, dar cu timpul s-ar putea rezolva. Atît pozitia Papei cît si a vechilor greco-catolici români, care lucrează la Vatican, de incitare la actiuni potrivnice statului nostru pe asa zisa temă a refacerii fostei biserici unite, au determinat pe fostii episcopi, unii preoti si călugări să treacă la activitate concretă. Folosind diferite ocazii, patru dintre cei cinci episcopi, respectiv PLOSCARU ION din Lugoj, HIRȚEA IULIU din Oradea, TODEA ALEXANDRU din Reghin si DRAGOMIR IOAN din comuna Arinis, se informează reciproc asupra activitătii lor, a actiunilor viitoare si a legăturile pe care le au.

90 Ei au acordat asistentă religioasă si au îndrumat activitatea unor credinciosi, constituiti în mici grupuri. Astfel, în Bucuresti, au existat două grupări formate din cîte patru persoane, care desfăsurau activitate clandestină greco-catolică organizată, asupra cărora s-au luat măsuri pentru destrămare. Una din grupări avea sediul în strada Abrud nr. 78 si era formată din: PAVEN JUSTIN (proprietarul imobilului); Fila 28: DANCIU ANGENOR, TEGZEŞ PAVEL (fost legionar si preot greco- catolic) si fosta călugărită COTOI MARIA IONELA, considerată „sfîntă”, care în „proorocirile” sale ”prevedea” si schimbarea regimului din tara noastră. O altă grupare era formată din fostele călugărite CIORA SUZANA, FĂGĂRĂȘANU MINERVA, DREȚEAN VALERIA si preotul pensionar CRISTIAN OCTAVIAN. Acestia si-au cumpărat un imobil în strada Brătuia nr. 5, unde amenajaseră si un altar. În ambele locuinte se tineau slujbe si se făceau exercitii spirituale în rit greco-catolic. Pentru „păstrarea credintei traditionale”, persoanele mentionate, intentionau să atragă de partea lor, elemente tinere pe care să le îndoctrineze. Întreaga activitate a acestor două grupări, era îndrumată de episcopul clandestin greco-catolic DRAGOMIR IOAN. Cu prilejul aplicării măsurilor pentru destrămarea acestor grupări, în camera lui CRISTIAN OCTAVIAN, a fost găsit fostul preot greco-catolic LELUȚIU AUREL din Blaj, care, în momentul pătrunderii în încăpere încerca să ascundă o sutană preoțească, unele publicatii religioase si cîteva scrisori pe care le avea asupra sa. Verificînd materialele găsite la LELUȚIU AUREL, s-a constatat că una din scrisori – datată 10 octombrie 1972 – provenea de la Vatican si era adresată episcopului clandestin greco-catolic – DRAGOMIR IOAN din comuna Ariniș, judetul Maramures, căruia i se comunica faptul că „cea mai recentă scrisoare a sa, a ajuns la Vatican si a provocat mare bucurie preafericitului părinte”. Tot la locuinta lui CRISTIAN OCTAVIAN, au fost găsite 5 „ANTEMISE” (altare imprimate pe pînză, sfintite de episcopul VASILE CRISTEA din Roma, în anul 1968, folosite la tinerea de slujbe în orice loc), hostii, lumînări de altar si alte lucruri necesare slujbelor preotesti. Existenta antemiselor, confectionate si trimise de Vatican, greco-catolicilor din tara noastră, dovedeste încă o Fila 29:

91 dată că Vaticanul, fiind informat de situatia greco-catolicilor „rezistenti” din România, transmite instructiuni si materiale prin care stimulează aceste elemete să desfăsoare activitate clandestină. Retine atentia faptul că, DRAGOMIR IOAN s-a mai ocupat de organizarea si a unei grupări de călugărite greco-catolice din judetul Sălaj, pe care le îndruma în activitatea ce o desfăsurau, uneori le vizita, ocazie cu care, primea de la ele alimente si bani pentru întretinere. În urma măsurilor luate, asupra acestora, în decembrie 1972, au fost găsite si confiscate însemnate cantităti de materiale mistice pe care le foloseau în activitatea lor de îndoctrinare si atragere a unor elemente mai tinere. De mentionat atitudinea mistică, fanatică si dusmănoasă a acestor călugărite precum si a preotului DRAGOMIR IOAN, care, cu ocazia audierilor făcute în acest caz, au refuzat cu încăpătînare să dea vreo explicatie asupra provenientei acestor materiale, motivînd că le-ar detine de la o fostă călugărită greco-catolică, care, însă decedase cu cîteva luni înainte. De altfel, DRAGOMIR IOAN, este cunoscut ca un element care, în permanentă se agită si cu ocazia deplasărilor ce le face, incită pe cei cu care vine în contact la activitate clandestină, vehiculînd ideea că, în curînd se va reveni la situatia din trecut. Cu preocupări similare pe această linie este cunoscut si episcopul clandestin greco-catolic PLOSCARU ION din Lugoj, Fila 30: care, începînd din anul 1968, folosind plecarea în străinătate a unor preoti romano-catolic si venirea în tară a unor emisari (MENGES HERONIM, MOTISAN CORNELIA, VALENTIN JAQUES si altii) a transmis unor prelati, informatii însotite de propuneri cu privire la actiunile ce trebuiesc întreprinse – după părerea lui – pentru reconsiderarea bisericii unite. După conceptia lui PLOSCARU ION, orice actiune sau tratative initiate de Vatican, cu privire la cultul greco-catolic din România, să se facă numai cu asentimentul lor, întrucît ei „au suferit” si cunosc realitatea din tară. Fiind stăpînit de un fanatism exagerat, PLOSCARU ION, în contactele pe care le realizează direct sau prin corespondentă cu diferiti fosti clerici greco- catolici, îndeamnă la suferintă si chiar la martirizare pentru credintă, întrucît – după părerea lui – numai astfel vor putea dovedi Vaticanului că, în România există problema greco-catolică. El solicită unor persoane din anturajul său, ca SURDU GHEORGHE din Medias, PRUNDUS AUGUSTIN din Cluj, BELLE ION si BRAHARIU ZAHARIA din Arad, PELLE ION din Cluj, ARMEANU NICOLAE din

92 Orăstie, TODEA ALEXANDRU din Reghin, BERINDE STEFAN din Craiova, TĂMÎIAN CORIOLAN din Oradea si altii, să facă totul pentru „cauza cultului” chiar dacă va trebui să suporte închisoare. De fapt, PLOSCARU ION, fiind contactat de organele noastre, sub pretext că vrea să fie „om corect”, a încercat să afle care anume fapte ce au tangentă cu fostul cult greco-catolic, ar putea constitui infractiuni, în ideea ca apoi să actioneze tocmai în această directie, pentru a fi arestat si condamnat. Cu preocupări pe linia activitătii clandestine este semnalat si episcopul HIRTEA IULIU din Oradea, care este considerat ca fiind urmasul lui HOSSU IULIU, deși DRAGOMIR IOAN își arogă acest drept. În mai multe rînduri, HIRȚEA IULIU s-a angajat și a contribuit la întocmirea unor memorii către conducerea de stat, Fila 31: în care se ridicau pretentii de „repunere în drepturi” a fostei biserici greco- catolice, afirmînd totodată că, măsura luată în 1948 a fost ilegală, dar conducerea statului ar fi fost informată eronat în această problemă. Sperînd într-o apropiată revenire la vechea formă, HIRȚEA IULIU l-a contactat pe mitropolitul ortodox NICOLAE MLADIN, căruia i-a solicitat să-i sprijine în eventualitatea că se va discuta problema legalizării cultului greco- catolic. Despre această discutie, HIRȚEA IULIU a informat pe ceilalti episcopi precum si pe PRUNDUȘ AUGUSTIN din Cluj, care de fapt i-a sugerat această idee. Episcop clandestin greco-catolic, TODEA ALEXANDRU, pretendent la functia de arhiepiscop clandestin greco-catolic din Blaj, este initiatorul mai multor memorii referitoare la reconsiderarea cultului greco-catolic, Ultimul, redactat la 30.I.1973 si trimis Consiliului de Stat, cuprinde atacuri vehemente la adresa politicii partidului nostru fată de unele probleme interne. Desi se angajează mai putin în actiuni concrete deschise, TODEA, este însă mereu preocupat de a incita la activitate legăturile sale si fidelitate fată de Vatican. Lunar primeste din străinătate însemnate sume de bani, folosindu-se de adresele si numele unor persoane de încredere. În discutiile pe care le poartă cu alti fosti clerici, caută să le mentină moralul, arătîndu-le că, în curînd biserica greco-catolică va fi repusă în drepturi. În ultimul timp, s-au obtinut informatii că si episcopul clandestin CHERTES ION din Năsăud, care după ce s-a pensionat, a început să reia legătura, prin corespondentă, cu unii fosti clerici domiciliați pe raza altor judete,

93 ca: PRUNDUȘ AUGUSTIN si SUSMAN IERONIM – din Cluj, cunoscuti că desfăsoară activitate clandestină pe linie greco-catolică. Cu preocupări asemănătoare a fost semnalat COSMA AVRAM din Timisoara, fost profesor de teologie si preot greco-catolic nerevenit, care, aflînd că, un preot romano-catolic din judetul Timis va face o călătorie în Occident, ia confiat că: „rezolvarea problemei bisericii unite, Fila 32: Vaticanul a lăsat-o în sarcina celor din Franta, întrucît din această tară s-ar putea exercita o influentă mai rodnică. COSMA a solicitat acestui preot să discute cu oameni competenti de la „Sf.Scaun”, sau de la organizatia de ”Ajutorare a bisericilor în suferintă” si să le spună că, greco-catolicii au nevoie de ajutorul lor moral si material. Să trimită bani lunar sau trimestrial, pe adresa sa ori a preotilor PLOSCARU ION din Lugoj, HIRȚEA IULIU din Oradea, PRUNDUȘ AUGUSTIN din Cluj, „căci noi stim cui să-i împărțim” a precizat sus-numitul. Totodată, COSMA a atras atentia preotului asupra faptului că „la Roma sînt trădători care lucrează împotriva bisericii greco-catolice”. În timpul verii, sus-numitul locuieste în orasul Timisoara, ca flotant, la avocatul FODOR ALEXANDRU, ocupîndu-se cu scrierea memoriilor. Este în relatii cu persoane care în trecut au făcut ăarte din partide burgheze, majoritatea juristi, fată de care sustine si dezvoltă idei filozofice, idealiste, căutînd să justifice „necesitatea” reînfiintării bisericii greco-catolice. În perioada de iarnă, COSMA AVRAM, se deplasează în diefrite localităti ca: Satu Mare, unde are o soră, comuna Salva, judetul Bistrita-Năsăud, la numitul PUPĂZĂ ION, fost profesor, element cunoscut cu atitudine ostilă prezentă si cu legături strînse în rîndul fostilor greco-catolici, în comuna Sîngiorz Băi, la învătătorul BLAGA ION, Sibiu la fostul preot greco-catolic POMPEI ONOFREI, cunoscut cu atitudinea ostilă prezentă, Bucuresti, la vărul său SILAȘI ION, str. Danielopol 17, si altii, fată de care sustine ideea că, biserica unită va fi „legalizată” si că vor fi schimbări esentiale pe plan politic. Am obtinut, de asemenea, informatii verificate, din care rezultă că unii fosti preoti si călugări greco-catolici, au început să desfăsoare activitate clandestină. Animatorii unor asemenea activităti, sînt fostii călugări bazilitani, în frunte cu BOROTA EMIL din Turda, judetul Cluj, la domiciliul căruia, periodic, se strîng mai multe persoane, se poartă discutii cu privire la organizarea activitătii viitoare si se oficiază slujbe în rit greco-catolic. Fila 33:

94 Din afirmatiile călugărului BOROTA EMIL, fată de unele persoane care l- au vizitat, se despinde faptul că, activitatea lor este îndrumată direct de către „preasfintitul” de la Oradea (n.n. episcopul clandestin HIRTEA IULIU). Pînă în prezent, s-a stabilit că, BOROTA EMIL are legături strînse cu mai multi fosti preoti si călugări greco-catolici, între care: PRUNDUS AUGUSTIN, BALL IOAN si JIMAN PETRU din Cluj, cunoscuti cu atitudine ostilă si cu preocupări pentru reactivizarea cultului greco-catolic, HIRTEA IULIU din Oradea, MARE VASILE din Baia Mare si altii. Pentru ca activitatea pe care o desfăsoară să nu fie descoperită, cei mentionati si îndeosebi BOROTA EMIL, pun un deosebit accent pe păstrarea conspirativitătii. Astfel, într-o discutie pe care BOROTA EMIL a avut-o cu MARE VASILE din Baia Mare, i-a confiat că, la nevoie, va apela si la sprijinul altor preoti greco-catolici, cum este de exemplu MICLEA ION tot din Turda, pe care să-l antreneze la diferite activităti fără însă ca acesta să stie despre ce este vorba si nu-i va spune nimic cu privire la intentiile si mai ales la legăturile pe care le au. Tot în acest context, se înscrie si o altă discutie a aceluiasi BOROTA EMIL cu POP VASILE din Turda (fost preo greco-catolic), din care se desprinde faptul, că atunci cînd se află mai multi fosti călugări la un loc, este bine să nu se pună întrebări si să nu se dea răspunsuri în cazul că cineva ar fi curios să afle unele lucruri, afirmînd: „nu este bine să se întrebe dacă cutare este preot, sau cutare urmează a deveni preot”. La rîndul său, MARE VASILE l-a atentionat pe BOROTA EMIL, să nu întreprindă nimic fără stirea si încuviintarea lui HIRTEA IULIU din Oradea. În cadrul aceleiasi discutii, BOROTA EMIL a fost de părere că întreaga lor activitate, ar trebui îndrumată în mod sistematic asupra modului de acțiune, dar legătura cu HIRȚEA IULIU – după părerea lui BOROTA EMIL – se realizează greoi, din cauza distantei mari la care se află acesta. De aceea, BOROTA EMIL a sugerat ideea alegerii unui superior local pentru a le Fila 34: îndruma activitatea, în ultimă analiză, găsind că cel mai indicat ar fi PRUNDUS AUGUSTIN din Cluj, pe care de fapt l-au si ales ulterior, cu ocazia unei convocări la care au participat mai multi călugări si preoti greco-catolici, care s-a ținut în orasul Cluj. De altfel, în ultimele zile, PRUNDUS AUGUSTIN este semnalat că, a încercat să comunice preotului ZAPÎRTAN VASILE din R.F. a Germaniei, să raporteze Vaticanului, că biserica greco-catolică din România, se află în fata

95 unor noi presiuni din partea statului, solicitînd interventii urgente pe lîngă guvernul R.S. România. El solicită de asemenea, să se studieze posibilitatea ajutorării materiale a preotilor din tara noastră, dar, care să nu trezească suspiciuni organelor de stat. Fată de situatie fostei biserici greco-catolice – si a clerului său – manifestă preocupare si episcopul clandestin romano-catolic BOROS ADALBERT din Timisoara. El a confiat – la 6 iunie 1972 – unui preot din acelasi oras, că „persoanele clericale greco-catolice române, nerevenite la ortodoxie, ar trebui să primească dreptul de a functiona ca preoti romano-catolici, să fie repartizati la parohii, unde sînt cetăteni români, să slujească în limba lor, la fel cum fac preotii romano-catolici din Moldova. În anul 1971, i-am spus această părere lui CHELLI GIOVANNI, dar după cîte am observat, ei sînt de altă părere si tătărănarea va fi în detrimentul întregii biserici catolice din România”. Informatii recente, atestă că unii fosti călugări greco-catolici din Satu Mare, au încercat să desfăsoare o intensă activitate de prozelitism si de fanatizare a unor credinciosi pe care să-i mentină sub influenta lor. În această situatie se găseste fostul preot-călugăr MARINA GHEORGHE din Bixad, judetul Satu Mare, care, periodic, la domiciliul său sau a altor persoane oficia slujbe în fata mai multor credinciosi, o afluentă mai mare a acestora fiind semnalată în prima vinere a fiecărei luni (după ritul greco-catolic). În urma măsurilor luate, acesta a încetat să mai desfăsoare o astfel de activitate. Fila 35: Detinem date din care rezultă că MARINA GHEORGHE din judetul Satu Mare, s-a deplasat la Timisoara, unde a fost cazat de fostul călugăr bazilitan PAUL VASILE. Aici, a mai contactat pe CUT TEODOR, fost călugăr bazilitan si TURCU TRAIAN cu care a fost coleg de teologie. În discutiile purtate cu CUT TEODOR l-a sfătuit pe acesta să se ocupe de credinciosii greco-catolici ruteni din localitățile Căpăcele si Zorile, judetul Caras-Severin, iar deplasările pe care le va face să fie motivate sub pretextul că îsi vizitează rudele. MARINA si CUT s-au deplasat la Căpăcele, pentru a trece la actiune, unde a luat legătura si cu GOZCINSKI WILHELM, despre care afirmau că numai formal a revenit la cultul ortodox si deci pot conta pe sprijinul lui. De asemenea, l-a sfătuit pe CUT TEODOR să tină legătura – personală – mai strîns cu BOROTA EMIL din Turda, care-l va ajuta în activitatea pe care va trebui să o desfăsoare. Am obtinut date care scot în evidentă preocuparea fostului preot greco- catolic DELIMAN IOAN din Arad, recent eliberat din detentie, de „a milita” în continuare, „pentru corecta informare a Papei, cu privire la situatia bisericii unite din tara noastră”, în sensul – spune el – că în R.S. România, n-ar mai

96 exista conditii pentru reconsiderarea bisericii din care a făcut parte. În acest scop, DELIMAN IOAN, „așteaptă momentul propice să ceară pasaport pentru Italia, unde va prezenta Vaticanului părerea sa”. Aspectele prezentate de DELIMAN IOAN în forma sus-amintită, nu concordă cu realitatea, deoarece, în anul 1969, el a prezentat altfel situatia unui grup de emisari ai Vaticanului, condus de MARTY JEAN, care i-au propus să fie sfintit episcop greco-catolic. De altfel, datorită faptului că cei patru emisari, în frunte cu MARTY JEAN, în urma măsurilor luate de organele noastre, nu si-au îndeplinit misiunea – de a realiza o rezistență greco-catolică – suferind un esec, conducerea organizatiei „Biserica în Suferintă” a hotărît, în iulie 1972, destituirea lor din functiile pe care le-au deținut. Fila 36: Atît pozitia Papei cît si vîrfurile greco-catolice din România, stabilite la Vatican, de incitare la actiuni potrivnice statului nostru, pe asa zisa temă a refacerii fostei biserici unite, se va reflecta si în alte actiuni ale unor preoti greco-catolici din tară. Astfel, la 27 octombrie 1972, s-a difuzat la Cluj, cinci scrisori dactilografiate, în care – printre altele – se mentiona: „a sosit timpul pentru a actiona în mod unitar, pentru eliberarea bisericii greco-catolice, a parohiilor, a bunurilor răpite si să obligăm organele de stat la despăgubiri. În fapt, actul din 1948, a fost o samavolnicie”. Pe linia incitării greco-catolicilot la actiuni ostile, se înscrie si ciclul de conferinte început duminică, 11 februarie 1973, de radio Vaticanului, în limba română, prin care se încearcă să se atribuie rolul istoric preponderent jucat de biserica greco-catolică pe linia unirii Transilvaniei cu Tara Românească, la 1 decembrie 1918. Tinînd seama de activitatea ostilă greco-catolică, de faptul că în prezent există o recrudescentă în unele localităti din tară si la nivelul episcopilor clandestini, al clericilor nereveniti si al unor laici, că au sporit preocupările pe linia legăturilor clandestine cu Vaticanul, a fost elaborat un plan amplu de măsuri prin care, organele de securitate îti propun rezolvarea tuturor problemelor care afectează securitatea statului, prin descoperirea si anihilarea tuturor activitătilor catolice ilicite. De mentionat este si faptul că, timp de 24 de ani (de la revenirea bisericii greco-catolice la cea ortodoxă) Departamentul Cultelor, considerînd rezolvată problema, nu a mai initiat nici un fel de măsuri în scopul cunoasterii atmosferei între preotii reveniti si cum îti duc activitatea în cadrul bisericii ortodoxe. De

97 asemenea, a pierdut din vedere să actioneze prin inspectori teritoriali, pentru a cunoaste ce fac cei nereveniti. Fila 37: Nici Biserica ortodoxă română, nu a făcut aproape nimic pe linia consolidării unificării religioase din Transilvania, atît în ceea ce priveste eliminarea latentelor greco-catolice din biserici, cît si pentru aducerea la ortodoxie a celorlalti preoti nereveniti.

______o0o______

Documentul furnizat de Securitate face un istoric al transmiterii jurisdicțieiilor diecezane după 1948106, relevând poziția proedrică a lui Ioan Dragomir după moartea cardinalului Iuliu Hossu, activitățile lui Alexandru Todea, Ioan Ploscaru sau Iuliu Hirțea. O informație deosebită este legată de episcopul Ioan Chertes care a redevenit activ, asemeni lui Gheorghe Vidican, Cosma Avram, Nicolae Pura. Chertes era deci posesorul jurisdicției episcopale pentru dieceza de Cluj-Gherla. Nu sunt ignorate nici activitățile monahale, activitatea deosebită a grupului Maicii Maria Ionela Cotoi sau mișcările petiționare și de ”samizdat”.(RMB)

106 Pe larg despre aceste jurisdicții, datele anagrafice ale protagoniștilor a se vedea Jakubinyi, György – Romániai katolikus, erdélyi protestáns és izraelita vallási archontológia (Arhondologie religioasă catolică, protestantă și izraelită din Ardeal), Cluj-Napoca Kolozsvár, Ed. Verbum, 2010, 154 p.; Birtz, Remus Mircea – Cronologia ordinarilor greco-catolici (uniți) 1948-1989. Încercare de reconstituire, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2007, 139 p. Despre Preotul Ioan Vesa (23.IV.1913, Orăștie – 21.VIII.1971, Gara Făurei), care a studiat la Roma între 1931-1938, doctor în teologie, fost profesor la Blaj, din 1964 conferențiar la catedra de Istoria Bisericii la Institutul Teologic Ortodox din București, singurul ordinariu substitut clandestin care a trecut la Biserica Ortodoxă, vezi *** Preotul Profesor Dr. Ioan Vesa, in Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1971, XVI, nr.7-8, p.608.

98 IV. EVIDENȚA Centrului de Informatică și Documentare

Pr. Remus Mircea Birtz

Dl. Cristian Butaru Keller

Documentul Nr. 00735564 / 07.03.1988 al Centrului de Informatică și Documentare (CID), în exemplar unic, strict secret, identificat și prelucrat de Dl. Cristian Butaru (Keller), catagrafiază lista episcopilor și a unor preoți greco-catolici identificați, înregistrați și monitorizați de Securitate. Datele consemnate prevăd: numele, numele părinților, data și locul nașterii, domiciliul complet la momentul raportării, apartenența politică, locul de muncă, măsuri de prevenire luate, studii, antecedente politice, antecedente penale. NB: ordinea alfabetică a consemnaților nu este întotdeauna respectată. O particularitate a documentului, redactat la calculatoarele acelor timpuri (1988) este uneori inserarea datei precizându-se anul, luna, ziua, în această ordine. Sunt precizate (dar nu întotdeauna): luarea în evidență, măsurile de prevenire sau atenționare, calitatea de informator și eventuala încetare a colaborării, motivele de abandon (când era cazul). Pentru perioada ce ne interesează ultimele date sunt relevante. Observăm un anacronism: apar evidențe sau recrutări ale inspectoratelor județene între 1951-1967 pe când România era împărțită administrativ în raioane și regiuni. Odată cu rearondarea teritorială arhivele raionale au ajuns la noile județe, inspectoratele județene de Securitate folosindu-le în documentarea lor. Transcriem lista concisă a persoanelor evidențiate. Vom observa că nu la toți preoții cunoscuți ca informatori le este consemnată această calitate în fișe. Mai mult, unele fișe au erori, fiind precizată calitatea de „călugăr ortodox” unor preoți celibi nereveniți, de pildă Pr. Dr. Liviu Pandrea. Se va observa că mulți preoți recrutați informatori au jucat dublu („nesinceritate, dezinformare”) alții se deconspirau avertizându-și apropiații de calitatea lor, alții dădeau informații inutile sau de mică relevanță („fără posibilități”, „fără capacitate”). Eroi au fost cei care au refuzat colaborarea, când acest fapt implica și dimensiuni penale. Dosarele de observație a problemei – cunoscute si ca dosar de obiectiv- (DOP), dosarele de supraveghere informativă (DSI) sau dosarele de urmărire informativă (DUI) se finalizau fie prin constatarea: 1.„ materialelor de mică importanță” (cel în

99 cauză fiind îndeajund de prudent de a nu se expune în afara apropiaților de încredere), 2. prin recrutare sau 3. prin măsuri de prevenire, avertizare sau influențare. Prevenirea putea fi urmată de influențare (convingerea de a adopta o anumită poziție) sau avertizare, caz în care cel observat era chemat la un birou al Securității sau contactat de un ofițer de Securitate și i se punea în vedere să înceteze comportamentul său anterior, fiind pasibil de sancțiuni („discuțiile”erau in realitate asezonate de episoade „forte”marcate prin diverse forme de tortură, teroare etc, „acțiuni”ce nu apar niciodată, dar niciodată consemnate, n. CBK). Unii clerici au fost racolați prin șantaj, ținându-se seama de foste apartenențe la Mișcarea Legionară, partidul Național Țărănesc, etc., fiind marșrutizați (dirijați în anturajul unor anumite persoane sau medii de observat și delaționat, mutați in diverse zone sau județe) și pentru urmărirea vechilor confrați politici. Clericii în atenția inspectoratelor județene (ISJ) erau „obiective” de urmărit și de ținut sub observație, cel mai adesea devenind „surse”. Obiectivul supravegheat sau / și urmărit primea un nume de cod (pe care acesta nu-l știa), folosit în rapoartele sau notele interne ale Securității (ex. Tănase pentru Alexandru Todea, Dogaru pentru Iaon Dragomir, etc.). O sursă era și cel care comunica informații de interes operativ pentru Securitate, fără ca uneori să realizeze acest lucru (de pildă unor rude / prieteni pe care nu-i bănuia racolați), o sursă era și cel care dădea o declarație în nume propriu la Securitate sau în urma contactării pe față din partea unui ofițer responsabil de caz. După cum „candidații” la recrutare și „informatorii” (simpli sau calificați sau posibili viitori „agenți” care nu erau angajați cu uniformă ai Securității Aceasta categorie a fost foarte puțin cercetată de cei interesați de arhivele ANCNSAS și materialul documentar este destul de puțin prezent până acum) erau și ei „surse”. Informatorul depunea un angajament, își asuma o relație de conspirativitate cu ofițerul recrutor, își adopta un nume de cod și accepta să fie dirijat („marșrutizat„) în misiunile stabilite de ofițer. Categoria superioară era cea a rezidentului, informator calificat, verificat, care coordona alți informatori. Sursele primeau și ele un nume de cod în documentele interne ale Securității, legate de dosarele de caz sau de problemă. Mai existau „informatori păcăliți” fie cu un angajament smuls și care nu erau niciodată luați sau chemați „la contact” ci pentru folosire la „maculatura” securistă ceea ce de multe ori a creat probleme după 1989. Uneori în anchete sau discuții „amicale”de informare cu securistul fabricii etc. în loc de „Declarație” i se spunea să scrie sus pe foaia albă „NOTĂ” astfel mai târziu apărea ca sursă și informator și chiar cu nume de cod. Se creeau și rețele false pentru ca ofițerul să arate ca are o rețea mai mare și să încaseze venituri suplimentare, mulți informatori figurând ca și plătiti pe chitanță cu sume variabile clasic 300, 500 lei sau chiar si 1000, puteau fi și mai multe pe o lună de

100 zile . În decembrie 1989 nu puțini ofiteri au fugit cu plicuri sigilate cu liste de rețea și pline cu bani, banii rețelei, nu de puține ori aceștia au fost bani folosiți pentru privatizare sau viață liniștită. Am ținut să precizez și aceste aspecte, demonul securist nu era invincibil și nici perfect. (CBK) Informatorii abandonați „ pe motive de sănătate” erau aceia de care ofițerii de Securitate se puteau dispensa, odată cu recrutarea altora mai performanți. Se prea poate ca unii să fi refuzat „in extremis” să mai colaboreze, sau să înceapă furnizarea unor date nerelevante, „de mică importanță”. Desigur că realele probleme de sănătate duceau la suspendarea / anularea colaborării. Cei „ fără calități”, fără capacitate apar grupați în două categorii: prima, cea în care cei racolați își demonstrau rapid ” incapacitatea”, aceștia fiind de regulă cei ce se deconspirau, dădeau informații irelevante, „făceau pe proștii”, și cei care erau categorisiți ca atare după un interval semnificativ de timp (câțiva ani). Ultima categorie era formată fie din cei care refuzau colaborarea de la un anumit moment, fie jucau dublu, iar ofițerii optau pentru încadrarea lipsei de calitate, pentru a nu își compromite propriul statut de recrutor în ochii superiorilor. Nu toţi ofiţerii de Securitate erau adversari ai clericilor clandestini sau ai militanţilor religioşi. Unii dintre ei chiar îşi respectau „obiectivele” (generalul Nicolae Pleşiţă respecta erudiţia istorică a Părintelui S. A. Prunduş dela Cluj, maiorul Băţagă respecta impostaţia romană a lui Alexandru Todea), alţii îşi acopereau sursele (cazul ofiţerului Ioan Toma din Sighişoara). Unii probabil, chiar prin tradiţia familiei, s-ar fi simţit apropiaţi de Biserica Greco-catolică (dovada indirectă fiind dată de acei ofiţeri şi familiile lor care după 1990 s-au (re)integrat formal acestei Biserici). Dar indiferent de sentimentele sau de opţiunile lor private ofiţerii erau supuşi ordinelor superioare, care trebuiau aduse la îndeplinire. Mulţi ofiţeri îşi „exploatau sursele în orb”, sau pe criterii de prietenii, de relaţii de familie se foloseau de informaţiile primite de la „surse” (nedivulgându-le pe acestea, cel mult probabil în rapoarte ultrasecrete), utilizând ulterior aceste informaţii în dosarele de problemă. În aceste cazuri este posibil ca prietenul sau ruda ofiţerului să nici nu bănuiască investirea cu calitatea de „sursă”. (CBK). Din nefericire prea puţini ofiţeri au recunoscut după 1990 modul în care participat la „destrămarea şi neutralizarea” grupărilor religioase107. Un element interesant este oferit de codul precizat în anumite fișe, de tip (A1SG) sau (0100LL), etc. Ultimele 2 inițiale sunt cele ale ofițerului care a sintetizat fișa din teritoriu. Putem doar bănui ce reprezintă cifrele.: sau biroul care se ocupa de

107 Un exemplu notabil este cel al fostului ofiţer de Securitate Roland Vasilievici dela Timişoara, care a publicat o lucrare valoroasă Vasilievici, Roland – Piramida umbrelor, Timişoara, Ed. De Vest, 1991, 146 p., unde sunt descrise măsurile de compromitere şi de supraveghere luate împortiva unor clerici din Banat (episcopul Ioan Ploscaru, pastorul Lászlo Tökés, etc.).

101 obiectiv (Direcția I, biroul județean – de regulă biroul 1 și 4 din cadrul Direcției 1 se ocupau de cazuri) sau tipul de măsuri luate. Atenție la data trecută în finalul documentului 11.VI.1991, deci clerul greco-catolic era sub supraveghere și atunci! Există și dosare de persoane închise in 1990 sau 1991, unele aflate chiar in posesia noastră. „Persoanele necunoscute” reprezintă o categorie aparte. Fie sunt persoane care nu au avut condamnări penale pe motive politice sau nu au suferit detenție politică (nefiind catagrafiate în arhivele sistemului opresiv) fie sunt persoane care nu au fost anterior în atenția Securității, dar ajungând în contact cu obiective ale acesteia stârneau curiozitatea ofițerilor responsabili de problemă sau de obiectiv. Acesta era cazul eventualilor candidați la hirotoniri clandestine sau a celor ce frecventau regulat servicii religioase ale preoților urmăriți. Un ultim grup al acestei categorii era reprezentat de cei luați în studiu pe plan local de către ofițerii de Securitate, până la clarificarea importanței / relevanței acestora pentru problema respectivă. Mai există posibilitatea „acoperirii” acestor persoane de către ofițerii locali, în vederea optimizării procesului de urmărire. Nu ne explicăm altfel de ce o persoană ca medicul psihiatru, preot clandestin și monah bazilitan Dr. Camil Peteu era trecut ca persoană necunoscută, cînd era urmărit de Securitate încă din timpul studenției (pe temeiul relației cu unii preoți clandestini din Cluj) iar odată cu dobândirea specializării medicale a fost mutat la Sighișoara, în urma delațiunilor medicului Traian Neamțu, a intervenției Pr. Dr. Silvestru Augustin Prunduș și a generalului de Securitate Constantin Ioana în 1979108. Analog pentru preotul Lucian Mureșan care era desemnat ordinariu diecezan pentru Dieceza Maramureșului de către Alexandru Todea în 1986, ca o contrapondere la capitlul diecezan maramureșan constituit de episcopul proedru Dr. Ioan Dragomir și împotriva episcopului Octavian Cristian, cel care avea calitatea de ordinariu diecezan legitim după decesul episcopului Ioan Dragomir. La anumite persoane vom preciza în paranteze observațiile noastre. (RMB) Episcopii greco-catolici și ordinarii diecezani sunt consemnați: 1)Todea, Alexandru, n.05.06.192, sat Teleac, MS, ..., in atenția I.S.J. Mureș din 26.III.1982 (A1B1), la I J Mureș la urmărire informativă în perioada 16.XI.1970 – 28.V.1980, linia informații interne, activitate dușmănoasă sub acoperire religioasă, soluționate prin luare de măsuri de prevenire, măsuri de influențare. (Despre „Tănase”, „Toma” și „Tudor” a se vedea paginile anterioare, n.n. Rămâne de referință studiul dnei. Dobeș – Fürtös Andrea – Episcopul Alexandru

108 Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p. 316-17, 323.

102 Todea în dosarele Securităţii (1961-1989), în „Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 310-323.n.n .) 2)Ploscaru, Ioan, n. 19.XI.1911, com. Frata, CJ, ... La I J Timiș urmărit informativ în perioada 21.IX.1965 – 14.XI.1986, pe linie informații interne foști condamnați, soluționat prin luare măsuri de prevenire și influențare. (Era doar sursă, privită cu ostilitate de ofițerii de Securitate. Pe larg Fürtös Robert – Ierarhi greco-catolici în atenția Securității. Studiu de caz: episcopul Ioan Ploscaru, în „Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2015, pp. 452-467., nn.) 3) Chertes Ioan, n. 10.X.1911, sat Sărățel, BN, ....La I J Bistrița-Năsăud urmărire informativă în perioada 29.XII.1977 – 25.XI.1987, linia informații interne, activitate dușmănoasă sub acoperire religioasă, soluționate prin luare de măsuri de prevenire și măsuri de influențare. 4) Cristian Octavian fost Găinaru, n. 31.V.1920 Lăscud, MS...La CID Hotărârea 22. 12. 1959, introducere în C(entralizarea) Generală a D(atelor) / propagandă împotriva orânduirii socialiste. În atenția la IM București din 6.VIII.1986. 5) Paven Justin, n. 1.XI.1925, București.....La C.I.D. Urmărire informativă de I.M.București, în perioada 10.II.1974 – 26.V.1981, linia informații interne, activitate dușmănoasă sub acoperire religioasă, soluționate prin luare de măsuri de prevenire și măsuri de destructurare. 6) Riti Emil, n. 15.XI.1926, com. Sînmartin, CJ....În atenție la I J Cluj din 09.II.1968. DUI ISJ Cluj între 12.II.1982 – 28.II.1985, soluţionat prin materiale de mică importanţă. (Emil Riti a fost informator, având numele de sursă „Nicolae Popescu”, semnând notele tardive cu „Relu”. Pe larg la Birtz, Remus Mircea; Kierein, M., Făgăraş S. – Fărâme din prescura Prigoanei 1948-Ǧ1990. Cluj-Napoca, 2008, Ed. Napoca-ǦStar, p. 80-83. n.n.). Obs.: în situatia sa specifică, nu avea cum să nu ajungă și informator, altfel posibil stătea in pușcărie, sau mai rău (CBK). 7) Langa Tertulian, n. 26.X.1922. Tîrgu-Mureș...La ISJ Mureș dosar preluare arhive, luat în evidență în 12.XI.1976, La ISJ Cluj, dosar observație problemă luat în evidență 3.V.1964 închis la 10.IX.1972, trecut din S(upraveghere) I(nformativă) la U(rmărire) I(nformativă), urmărit informativ de ISJ Cluj pe linia informații interne prob. organizația legionară, soluționat prin luare de măsuri de prevenire, măsuri de influențare. Măsuri de prevenire avertizare luate de ISJ Cluj (A100 NV) la data 04.VIII.1983, măsuri de prevenire avertizare luate de ISJ Cluj (0100 TG) la data de 22.II.1979. În atenția ISJ Cluj din 11.I.1988 (A1R1).

103 Obs DUI închis la 10.IX.1972 ...90% informator („Decebal”?) (CBK). 8) Mureșan Lucian, persoană necunoscută. (Suspectă ignorarea lui Lucian Mureșan, numit ordinariu diecezan de Maramureș de către Alexandru Todea în 1986, n.n.) Obs. Există elemente multiple reliefate în dosare ale mai multor eroi ai luptei pentru Biserică, respectiv Marian Gheorge, Iustin Paven, Octavian Cristian și modul cum col. Santa Ghoerghe il cheamă în 1989 să își preia teritoriul sub control.(CBK) 9) Prunduș Silviu, n. 3.V.1915, com. Cășeiu, CJ...La I J Cluj dosar preluat arhive, luat în evidență 9.XII.1969. I J Cluj esențe. În atenție la I J Cluj din 19.III.1971 (A101). (Numele de sursă era „Popa”, n.n.. În 1983 era în evidența CIE, el și Ungureanu alias agentul ANGELO ce a acţionat puternic în Italia, mult pe linia de dezinformare, a colaborat inclusiv cu Ion Coja atunci si director al „tainicului” ziar Universul, cu misiune de a-l dezinforma direct pe Papa Ioan Paul II)(CBK). 10)Tămâian Coriolan, n. 16.XII.1904, sat Fărcașa, MM....În atenția I J Bihor din 10.I.1979 (A1FF), măsuri de prevenire avertizare (0010RA) luate de IJ Bihor în data de 29.VIII.1981. (Din nefericire a fost informator, vezi pe larg Fürtös Robert – Ierarhi greco- catolici în atenția Securității. Studiu de caz: canonicul Coriolan Tămâian, în „Acta Musei Porolissensis”, XXXVI, Istorie-Etnografie, Zalău, 2014, pp. 379-394.) Lista preoților: 1) Agliceriu Fulviu, n. 17.I.1923, sat Alios, TM...în atenție ISJ Timiș din 6.VI.1962 (A1VB). 2) Anca Petru, n. 9.X.1910, Petreștii de Jos, CJ, în atenția ISJ Cluj,hotărîre 21.VI.1956, introducere în CID. 3) Andercău Vasile Silvestru, n. 24.XII.1914, Valea Vinului, SM. Luat în evidență ISJ Maramureș 24.III.1970, la ISJ Satu-Mare luat în evidență în 12.III.1963, închis la 26.VII.1968, material de mică importanță, linia informații interne. Luare în lucru pentru stabilirea poziției actuale. În atenție la ISJ Satu-Mare din 22.V.1968, (A1WG). 4) Arboreanu Ioan persoană necunoscută. 5) Armean Coriolan, n. 5.VII.1918, Pricaz, HD, recrutat colaborator de ISJ Hunedoara 13.I.1954, pe linia informații interne, încetarea legăturii în 5.VII.1955, fără rezultat. Luat în evidență IJ Brașov 27.X.1967. Luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente.

104 6) Arieșan Gheorghe, n. 23.X.1920, Visuia, BN....Măsură de prevenire avertizare luată de IJ Bistrița în 24.IX.1983 (0100PF), Măsură de prevenire și avertizare luată de IJ Bistrița în 13.III.1986 (0100PF). 7) Arieșan Grigore, n. 26.I.1928, Visuia, BN...Luare în evidență ISJ Cluj, 15.IV.1974. 8) Arieșan Ioan, n. 18.IX.1922, Visuia, BN...Recrutat informator de IJ Cluj în 13.XI.1951, pe linia informații interne, încetarea legăturii în 12.V.1955, deconspirare. Supraveghere informativă de IS J Bistrița între 18.VI.1974 – 10.X.1987, pe linia informații interne, soluționat prin măsuri de prevenire și avertizare. Măsură de prevenire și avertizare (0100PF) luată de IJ Bistrița în 18.III.1986, Măsură de prevenire și avertizare (0100PF) luată de IJ Bistrița în 24.IX.1983. 9) Aron Aurel, n.26.VIII.1915, Roșia de Secaș, AB.... recrutat informator de IJ Hunedoara în 14.VII.1958, pe linie informații interne, încetarea legăturii în 23.II.1964, fără posibilități. În atenția IJ Hunedoara din 27.IV.1968 (01II). 10) Arva Ioan, persoană necunoscută. 11) Aștileanu Pantelimon, n. 22.XI.1931, Râciu, MS...În atenție la IJ Cluj din 20.III.1974 (A1LL). 12) Aștilean Gheorghe, n. 14.XII.1920, Sâncraiu, Cluj...Recrutat gazdă pe lina contrainformații sector economic, alte probleme, de IJ Mureș în 5.VIII.1953, încetarea legăturii în 14.V.1956, fără posibilități. 13) Aldea Isidor, n. 22.II.1909, Cisteiu, AB, luat în evidență ISJ Hunedoara în 18.IV.1974. 14) Bacinski Ștefan persoană necunoscută. 15) Bălan Ștefan, n. 22.X.1907, Teiuș, AB, dosar de observație IJ Timiș între 16.III.1967 închis la 13.XI.1969, material de mică importanță. În atenție la IJ Timiș din 14.XI. 1974 (A1VT). 16) Balea Grigore, n. 14.X.1920, Ieud, MM...Luat în evidență de IJ Maramureș în 10.XII.1966. 17) Bandiciu Emilian, n.11.V.1905, Vasadm BH în atenția IJS Bihor 25.VIII.1982. 18) Bele Ioan, n.8.VII.1908, Chereluș, Arad, Supraveghere informativă ISJ Arad între 12.IV.1968 – 28.VI.1986 pe linia informații interne, soluționat prin măsuri de prevenire, măsuri de influiențare. 19) Berbecar Vasile, n.21.V.1917, sat Lacu jud. Cluj, în atenția ISJ Cluj din 6.VI.1973. 20) Bilțiu-Dăncuș, Petru, n.26.IV.1932 Ocna Șugatag, MM, măsură de avertizare și de prevenire luată de ISJ Satu-Mare (0200BD) la 16.XII.1987. 21) Biriș Felician, persoană necunoscută.

105 22) Bârsan Vasile, n.2.IV.1905, Inău, jud. Sălaj. luat în evidență de ISJ Maramureș 4.XII.1958 – 4.V.1965, materiale fără importanță. 23) Bârna / Bîrna Maximilian, n.25.I.1913 Jidvei, AB, în atența IJS Alba din 4.III.1973 (01R1). 24) Bob Iosif, n.13.III.1912, Craidorolț, SM luat în evidență de ISJ Maramureș la 7.IX.1971. 25) Bodea Gheorghe, n.23.IV.1927, Seini, MM în atenția ISJ Maramureș din 10.XI.1966 (01 IA) 26) Boia Iosif, n.2.IX.1912, Mociu, Cluj, luat în evidență de IJ Prahova la 27.IV.1974. DUI pe linia informații interne închis în 25.XI.1987, soluționat prin măsură de avertizare și de prevenire. 27) Boilă Matei, n.17.VI.1926, Blaj, AB în atenție la ISJ Cluj din 9.III.1973 (A1BE), măsură de avertizare și de prevenire la 12.III.1979 (0100CT), măsură de avertizare și de prevenire 4.VIII.1983 (A100MV). 28) Boitoș Ignat, 20.VIII.1917, Blăjel, Sibiu, recrutat informator în 1.I.1958, încetarea legăturii în 25.VII.1958, nesincer, dezinformare. În atenția ISJ Sibiu din 25.III.1976. (A1FA). 29) Bolchiș Gheorghe, n.20.XI.1907, Săcălășeni, MM, recrutat informator în 25.II.1959 ISJ Maramureș, încetarea legăturii în 26.XII.1964 motive de sănătate., supraveghere informativă de ISJ Maramureș între 18.IX.1982 – 01.IX.1983 soluționat prin decesul persoanei. 30) Bondrea Ilie, persoană necunoscută. 31) Bolfă Otic, Alexandru, persoană necunoscută. 32) Bordeanu Emil, n. 9.XII.1914 Sînbenedic, AB, luat în evidență CID în 11.VII.1963. 33) Bolbuc / Bulbuc Ovidiu, n. 5.V.1905 Măgura Ilvei, BN luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente. 34) Borota Emil, n.10.XI.1920, Ciumești, SM, luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente. 35) Bosa Ioan persoană necunoscută. 36) Botiza Ioan Vasile, n.16.X.1926 Dej, CJ, eșuat recrutarea de ISJ Cluj la 22.V.1966, încetarea colaborării 22.V.1966, refuză colaborarea. În atenție ISJ Cluj din 26.III.1979, măsură de avertizare și de prevenire ISJ Cluj la 19.IV.1979 (0100LL), măsură de avertizare și de prevenire 20.V.1983 (A100MS). 37) Botoș Eugen, n.9.IX.1916, URSS, în atenția ISJ Maramureș din 19.VII.1962 (01VA). 38) Branea Gavrilă Dumitru, n.24.XI.1917, Hodac, MS în atența ISJ Mureș din 15.III.1952.

106 (A fost un informator prolific sub numele de „Liviu Olteanu”). 39) Breazu Petru, n.8.V.1912 Obreja, AB, DUI ISJ Alba în perioada 7.VI.1980 – 13.VI.1987 pe linia informații interne, soluționat prin măsură de avertizare și de prevenire. 40) Breharu Gheorghe, n. 28.IV.1918 Petreștii de Jos, CJ, recrutat informator de SJ Cluj în 10.XI.1963 pe linie de informații interne, încetarea legăturii în 8.II.1965 pe motive de sănătate, în atenția ISJ Cluj din 7.XI.1984 (A1HI). 41) Breharu Zaharia persoană necunoscută 42) Bruchental / Brukental Mihai n.15.I.1908, Derni, BH, Dosar UI ISJ Bihor 29.VIII.1958 – 30.IV.1965, închis pentru materiale de mică importanță. 43) Buga Anton, n. 11.IV.1905, Sângeorz Băi, BN, DUI ISJ Bistrița între 13.IV.1983 -27.IV.1987, închis pentru materiale de mică importanță. 44) Bugnariu Gavrilă, n. 2.IV.1910 Mica, jud. Cluj, recrutat informator în 13.XI.1956 ISJ Cluj pe linie contraspionaj, încetarea legăturii 30.VIII.1960, fără calitate. 45) Bujor Gheorghe, n.16.VIII.1930, Coplean CJ, în atenție la ISJ Cluj din 10.IV.1976 (A1IM), măsură de prevenire și avertizare luată de ISJ Cluj la 19.IV.1979. 46) Bunea Ioan, n. 7.IX.1922 Bunești CJ, fiul lui Andron și Ana, DUI ISJ Bistrița 11.I.1965-1.II.1968, măsuri de avertizare. 47) Bunea Ioan, n. 9.IX.1922, Bunești, CJ fiul lui Adrian și Ana, recrutat informator ISJ Cluj 27.V.1961-22.II.1963 întreruperea legăturii pe motive de sănătate. 48) Bunea Petru, n.4.XII.1919 Păltiniș, Sibiu, luat în evidența ISJ Sibiu în 14.X.1969 49) Bursuc Martin, n.21.IX.1916, Doljești Neamț, recrutat informator de ISJ neamț între 30.V.1972 – 26.V.1975, încetarea legăturii, fără posibilități. DSI ISJ Bacău între 15.III.1982-7.XII.1985, soluționat prin materiale de mică importanță. 50) Butaciu Aurel, persoană necunoscută. 51) Buzaș / Buziaș Gavril n. 13.X.1910 Sfirnaș, Bihor, luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente. 52) Bălan Florea persoană necunoscută. 53) Bako Antal, n. 8.II.1948, Lupeni, Harghita, în atenția ISJ Cluj din 28.III.1982. 53) Balta Dumitru, persoană necunoscută. 54) Bulzan Aurel, n. 3.X.1940, Ciucea, CJ, DUI ISJ Cluj între 10.II.1982- 11.VIII.1986 pe linie informații interne, materiale de mică importanță. Măsuri de prevenire și avertizare luate de ISJ Cluj lșa 13.III.1980 (010PBD).

107 55) Cadar Ioan, n. 21.II.1922, Deleni, CJ, recrutat informator de ISJ Cluj între 19.X.1954 – 19.XII.1958, încetarea legăturii, refuză colaborarea. În atenția ISJ Cluj din 20.I.1983 (A1SS). 56) Cardoș Augustin, n. 26.IV.1912, Hideaga, MM, luat în evidență de IS Maramureș în 30.VI.1961. 57) Ceaclean / Ciaclean Alexandru, persoană necunoscută. 58) Cerghizan Ioan, n.7.X.1936, Sălcud, MS. În atenția ISJ Alba din 15.IX.1977 (01NL). 59) Chindea Nicolae, 21.XII.1907, Mirăslău, AB, recrutat informator de ISJ Alba în 18.XI.1974 pe linia informații interne, încetarea legăturii 21.VII.1987, motive de sănătate. 60) Chiorean Vasile, n.11.II.1919.Gădălin, Cluj, domiciliat în Gădălin, jud. Cluj. luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente. 61) Chiorean Vasile, n. 18.I.1934, Gădălin, Cluj, luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente. 62) Chira Ioan, n. 4.VI.1915, Dealu Mare, CJ, în atenția ISJ Sălaj din 2.III.1973, măsuri de prevenire avertizare luate de ISJ Sălaj la 1.IX.1985. 63) Chindriș Alexandru, n.24.IV.1902, Ieud, MM, în atenția ISJ Satu-Mare din 20.I.1985, măsuri de prevenire avertizare luate de ISJ Satu-Mare în 5.I.1978 (0100II). 64) Bora Florian persoană necunoscută. 65) Chișu / Chișiu Simion persoană necunoscută. 66) Ceaca / Ceaco/ Ceacu Liviu, n. 19.VIII.1921, Ceaca, SJ luat în evidența CID 5.VI.1969. 67) Ciobanu Coriolan persoană necunoscută. 68) Ciungan Augustin, n. 5.XII.1911, Alecuș, AB, DSI IM București între 24.VI.1971- 3.X.1987 soluționat prin materiale de mică importanță. 69) Cădaru / fost Cadar Ioan, n. 7.IV.1913, deleni CJ, luare în evidență CID în 30.V.1963. 70) Cîmpeanu Gheorghe, n. 23.V.1901, Băița, CJ, luare în lucuru pentru stabilirea poziției prezente. 71) Cocora / Cocoru Ilarion, persoană necunoscută. 72) Codarcea Ioan, n.2.II.1914, Icland, MS, luat în evidență IS Mureș 3.X.1956, închis în 26.VIII.1966, materiale de mică importanță. 73) Coman Ioan, n. 7.XII.1902, Sîntimbru, AB, măsuri de prevenire avertizare luate de ISJ Alba 28.IV.1981, luare în lucru pentru stabilirea poziției prezente. 74) Comes Aurel, n. 18.II.1904, Habic, MS recrutat informator de IS Mureș în 30.III.1963 pe linia informații interne, abandonat în 13.XI.1967, dezinformare, nesinceritate.

108 75) Cozma / Cosma Ioan persoană necunoscută. 76) Cosma / Cozma Aurel (nu se pot citi datele, n.n.) luat în lucuru pentru stabilirea poziției prezente de ISJ Cluj. 77) Cosma/Cozma Octavian, persoană necunoscută 78) Constantin, Ilie n. 26.VII.1905, Tîrnova, Caraș-Severin, luat în evidența ISJ timiș în 18.III.1965. 79) Conțiu Ioan, n.14.VIII.1918 Moișa, MS, recrutat informator de IS Mureș la 5.I.1950, pe linia informații interne, încetarea legăturii în 13.XII.1969, transfer la Miliție. (devenise informator al Miliției, n.n) 80) Cotuțiu Viorel, n. 15.IX.1950, Dumitra, BN, DSI Inspectoratul BN între 6.IX.1977 – 1.III.1985, materiale de mică importanță, suspect de evaziune (!). 81) Cornea Samoilă / Samuilă, n. 10.VI.1931 Ileni, BV, recrutat colaborator pe linie contrainformații, economice, de ISJ Brașov, între 6.V.1969-21.VIII.1972, abandonat, fără posibilități. 82) Coșbuc Ovidiu persoană necunoscută. 83) Cosmovici Horia, n. 4.IV.1909 URSS, în atenția IM București din 7.IV.1987, DUI IM București 30.V.1978 -24.V.1983, soluționat prin material neconfirmat. 84) Cornea Teodor Iosif, n. 12.III.1923, Orașul Nou, SM, recrutat informator de ISJ Bihor în 31.III.1963 pe linia contrainformaţii, sector economic, agricultură şi industria alimentară, abandonat în 25.XI.1985, fără posibilităţi. 85) Costin Teodor, persoană necunoscută. 86) Coprean Valeriu, n. 129.XII.1912, Aschius, Bistriţa Năsăud, recrutat informator de ISJ Artad în 27.V.1955, linie informaţii interne, încetarea legăturii în 25.VIII.1959, trădarea legăturii. În atenţia ISJ Arad din 5.VII.1963 (A1DM). 87) Cristian Simion, n.30.X.1914, Bozânta Mare, MM recrutat informator de IS Maramureş în 25.III.1957 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 29.VII.1961, pentru nesinceritate. Dezinformare. Luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. 88) Craşovan / Craşovean Ioan, n.6.VIII.1903, Lugoj, TM luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. 89) Crişan Ionescu-Gheorghe, n.26.XI.1920 Beclean, BN, Dosar observaţie problemă început în 26.III.1964 IJ Bistriţa Năsăud, închis la 31.I.1968, materiale de mică importanţă. 90) Crişan Alexandru, n.8.VI.1906, Teiuş, AB luat în evidenţă ISJ Cluj în 19.VII.1966, decedat 1982. 91) Crişan Melinte, n.3.I.1913 Crişeni, Cluj, D observaţie problemă (DSO) IS Cluj, 10.V.1955 – 6.III.1968, materiale de mică importanţă.

109 92) Crişan Dumitru, n. 1.XI.1906, Căpud, AB în atenţia I SJ Alba din 27.III.1973. 93) Crucian Teodor, persoană necunoscută. 94) Chezan Vasile, persoană necunoscută. 95) Căpuşan Augustin, n. 30.III.1908, Chimitelnic, MS, recrutat informator de ISJ Cluj în 22.V.1972, încetarea legăturii 16.III.1985, motive de sănătate. 96) Cismaş /Cizmaş Ilie, persoană necunoscută. 97) Cupşa Iulian, persoană necunoscută. 98) Ciordaş Gheorghe, n.18.V.1924, recrutat colaborator de IJ Bihor la 29.VIII.1951, încetarea legăturii 26.V.1956, fără capacităţi. 99) Chiş Gheorghe, n.17.II.1931 Reteag, BN, recrutat informator de ISJ Maramureş în ...1978 (nu se citeşte data) pe linia contrainformaţii economice, încetarea colaborării în 31.XI.1978, refuză colaborarea. 100) Chifor Liviu, n. 31.III.1925, Chirileu, MS, în atenţia IJ Mureş din 17.VI.1974. 101) Condor Gheorghe, n.28.IV.1924, Lipău, SM, în atenţia ISJ Satu-Mare din 23.VI.1983 (A1NS). 102) Dăncuş Gavrilă, n.22.XI.1930, Ieud, MM, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 25.I.1975, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 20.X.1983. 103) Dărăban Dumitru, n. 29.X.1915, Tiream, SM, recrutat informator de IS Bihor la 22.III.1961 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii din 9.I.1965, fără posibilităţi. 104) David Ioan, n. 2.X.1927, Cusa, în atenţe la IS Satu-Mare din 22.XII.1977. 105) David Ioan, n. 28.?. 1921, Rona de Jos, MM, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 28.XII.1978, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 1.X.1982. 105) Deliman Ioan, n. 27.X.1912, Şeitin, AR în atenţia ISJ Arad din 22.VI.1974. (A fost un informator performant, sub numele „Dinescu”, Cf. Fürtös Robert – De la rezistență la colaborare. Părintele Ioan Deliman și Securitatea, în „Destine individuale și colective în comunism”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2013, pp. 93-111., n.n.) 106) Dipşe Gheorghe, n.26.II.1921, Surdeşti, MM, recrutat informator de IS Maramureş în 14.VI.1959, abandonarea legăturii în 4.IX.1959, plecare definitivă (arestat şi condamnat); în atenţia ISJ Maramureş din 19.VII.1984 (01S1)., în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. Măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Maramureş la?.XII.1985.

110 107) Dobreanu Petru, n.11.VII.1910, Subcetate, Harghita, luare în lucru de ISJ Harghita pentru stabilirea poziţiei prezente. 108) Dogaru /Dogariu Grigore, n. 3.II.1921, Boz, MS, în atenţia ISJ Mureş din 6.IV.1976 (A1B1). 109) Domuţa Gheorghe, n.16.II.1900 Homorod de Sus, SM luat în evidenţă de IS bihor la 28.V1954, închis 12.VI.1968, materiale de mică importanţă. 110) Dulău Iustin, n.18.VI.1910, Biia, AB, în atenţie ISJ Alba din 26.I.1966. 111) Denderle Iosif, n.24.XII.1911 Năsăud, BN în atenţe ISJ Cluj din 29.III.1972, luare în lucru pentru studierea poziţiei prezente. 112) Daraban Teodor, n. 1.I.1918, Dicăneşti, BH DUI Isj Bihor între 16.XI.1971 – 14.I.1974, materiale de mică importanţă, soluţionat prin SI (supraveghere informativă). 113) Dogar Lazăr, n. 8.III.1922, Fânaţe MS, DUI de ISJ Mureş între 1.VI.1984 – 25.VI.1987, soluţionat prin măsuri de prevenire şi de influenţare (A1BI). 114) Egreanu Augustin, n. 28.III.1908, Hrip, SM, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Satu-Mare la 6.I.1978 (0100SM). 115) Erseni Vasile persoană necunoscută. 116) Făgăraş Sabin, n.1.X.1950, Pogăceaua, MS, în atenţie la IJS cluj din 10.III.1978 (A1LL), măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 7.VI.1979. 117) Fartan Ioan, persoană necunoscută. 118) Fătu Eusebiu, persoană necunoscută. 119) Felecan Aurel, persoană necunoscută. 120) Fernea Ioan, persoană necunoscută. 121) Fernea Vasile, n. 3.II.1913, Valea Vinului, SM, recrutat informator de IJ cluj în 27.VII.1963, întreruperea legăturii în 27.VII.1963, fără calităţi, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 21.XII.1978 (0100BE), măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 9.VII.1979, luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. 122) Filip Ioan, n. 24.I.1914, Boarta, SB, în atenţia ISJ Sibiu din 16.XI.1971. 123) Florea Nicolae, n. 3.V.1910, Ţapu, Sibiu, în atenţia ISJ Alba din 6.III.1973 (01RI). 124) Florian Virgil, n.26.VII.1931, Cătina, CJ, recrutat informator de IS Cluj în 29.XI.1961, încetarea legăturii în 10.VII.1962, refuz de colaborare; în atenţia Direcţiei I din 4.III.1983, DUI în perioada 12.I.1983 – 4.V.1985, soluţionat prin recutare ca informator pe linia informaţii interne. (Numele de sursă-informator era „ Mureșan Nicolae”, n.n.) 125) Frăţilă Emil, n.25.IX.1919, Sâncel, AB, recrutat ca informator de IJ Mureş în 8.VI.1950, încetarea legăturii în 7.VII.1956, fără calităţi.

111 126) Friciu Grigore, n. 10.X.1909, Socolu de Câmpie, MS în atenţia IJ Mureş din 5.III.1985 (A1B1). 127) Frîncu / Frâncu Ioan, n. 24.IV.1929 Benic, AB recrutat informator de ISJ Suceava la 13.III.1967 pe linie filaj şi investigaţii, încetarea legăturii 6.VI.1970, schimarea domiciliului. 128) Farţade Paul persoană necunoscută. 129) Ganga Axente, n. 14.II.1914, Crăciunelul de Jos, AB, DOP deschis de ISJ Timiş din 18.VIII. 1955 închis la 21.VIII.1974, material de mică importanţă. 130) Gavriş Vasile, n. 14.II.1915, Hurezu Mare, SM, în atenţie la IJ Satu-Mare din 23.VI.1983 (A1HG). 131) Gazdac Mihai, n. 5.IX.1915, Pădureni, CJ, în atenţie la ISJ Cluj din 6.X.1984 (A1SS). 132) Georgescu Ion, persoană necunoscută. 133) Gherghel Lazăr, persoană necunoscută. 134) Gherman Vasile, persoană necunoscută. 135) Gherman Ioan, n. 3.III.1923, Lunca, AB, DOP deschis de ISJ Harghita în 20.III.1965, închis la 15.XII.1967 pentru transfer la alte organe. În 1988 locuia la Braşov. 136) Gherman Vasile, n. 10.I.1902, Straja, AB luat în evidenţă CID 9.VIII.1969, în 1988 locuia la Turda. 137) Ghic Vasile, n.28.XII.1928, Turda, CJ, recrutat informator lde IJ cluj în 25.II.1954, pe linia informaţii interne, încetarea colaborării în 25.I.1956, refuz colaborare., în atenţie ISJ Cluj din 27.VI.1968. 138) Giurgiu Augustin, n. 30.VIII.1911, Cozma, MS, în atenţia ISJ Mureş din 16.VII.1973 (B1CV). 139) Ghizdavu Victor, n. 27.XI.1897 Ileni, BV, DSI la ISJ Alba, între 6.III.1973 – 16.I.1978, închis pentru materiale de mică importanţă. 140) Gorcea Romulus, n. 20.I.1919, Gârbău, DUI la ISJ Cluj între 16.XI.1976 – 7.III.1984, soluţionat cu materiale de mică importanţă, măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Cluj la 6.VI.1978. 141) Greabu Iacob, n. 4.I.1905 Tiha Bârgăului, BN, în 1988 locuia la Bucureşti, evidenţa CID din 29.V.1965. 142) Gorzo Gavril, n.1.VII.1923 Ieud, MM, luat în evidenţă IS Maramureş în 14.X.1955. 143) Guţiu Gheorghe, n. 30.III.1924, Vaideiu, MS, în atenţie la ISJ Mureş din 1.VII.1987 (A1ME), DUI al ISJ Mureş între 10.X.1978 – 4.XII.1986, soluţionat prin măsuri de influenţare şi de prevenire.

112 144) Grama Vasile, n. 29.XII.1929, Sâncel, AB în atenţie la ISJ Alba din 13.II.1973 (01H3). 145) Goţia Anton, persoană necunoscută. 146) Gherman Gheorghe, n. 10.X.1911 Viştea, BV, în 1988 domiciliat în Făgăraş. Luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. 147) Gherman Vasile, n. 19.X.1917 Ciumeşti, SM, recrutat informator de IS Satu-Mare în 12.XI.1968 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 5.XII.1986, refuz de colaborare. În 1988 domicilia în Cluj-Napoca. 148) Hotico Vasile, n. 28.XI.1922 Ieud, MM, recrutat informator de ISJ Maramureş în 1.II.1962, contrainformaţii militare, încetarea legăturii în 30.XI.1970, dezinformare, nesinceritate; recrutat informator în 20.VIII.1987 pe linia informaţii interne, în atenţia ISJ Maramureş din 20.VIII.1987. 149) Hossu Ioan, n. 20.III.1924, Răstoci, SJ, DOP de ISJ Sălaj între 20.IV.1966 – 17.X.1968, soluţionat cu materiale de mică importanţă. În 1988 domicilia în Cluj- Napoca. 150) Hossu Vasile, n. 17.V.1919 Carei SM, în atenţia IJ Bihor din 23.XII.1986, DUI de ISJ Bihor între 25.X.1983 – 24.XII.1986, soluţionat prin măsuri de prevenire şi măsuri de influenţare. 151) Husar Roman, n.3.XI.1918, Ceuaşul de Câmpie, MS, în atenţia IS Mureş din 6.IV.1976 (A1B1). 152) Holatiu / Halatiu Ioan, persoană necunoscută. 153) Iancu Gheorghe, persoană necunoscută 154) Ignat Eugen, n. 6.V.1916, Petreştii de Mijloc, CJ, eşuat recrutarea de ISJ Cluj în 9.X.1958, refuzat colaborarea, DOP de ISJ Cluj între 2.VI.1955 – 6.III.1968, soluţionat cu material de mică importanţă. 155) Ilea Constantin, n 21. X.1932, com.Lita, CJ, DUI ISJ Cluj soluţionat în 26.VI.1978, prin materiale de mică importanţă. Măsură de prevenire avertizare luată de ISJ Cluj în 12.III.1979. 156) Ilea Emanoil / Emanuel, persoană necunoscută. 157) Ilieş Ştefan, n. 5.I.1907, Baia-Sprie, MM, luat în evidenţă la IJ maramureş în 20.VI.1962. 158) Irimieş / Irimeş Mircea, n 8.II.1919, Romuli, BN în atenţia ISJ Cluj din 16.XII.1981 (A1NV). În 1988 locuia în Cluj-Napoca. 159) Istrate Petru, n. 6.VI.1917, Războieni Cetate, AB, în atenţie la ISJ Maramureş din 25.VIII.1978 (01 II), în 1988 trăia în Baia-Mare. 160) Iunian Ioan, n. 28.VI.1910, Pomi, SM, DOP la ISJ Satu-Mare între 4.VII.1956 închis la 7.VI.1968, materiale de mică importanţă. 161) Ispas Dumitru, persoană necunoscută.

113 162) Jacodi Traian, n.8.XI.1906, Blaj AB recrutat informator de ISJ Mureş în 20.IV.1960, încetarea legăturii în 16.X.1968, fără calităţi. În 1988 domicilia în Tg. Mureş. 163) Juca Grigore, n.9.X.1912, Sălăjeni, SJ, măsură de prevenire şi avertizarte ISJ Sălaj în 12.IV.1978 (0100JI), DUI ISJ Sălaj între 20.VIII.1978 – 31.I.1979, soluţionat prin materiale de mică importanţă, în atenţia ISJ Sălaj din 31.I.1979. 164) Jiman / Jimen Pantelimon, n. 29.XI.1907, Lşujerdiu CJ, în atenţie ISJ Cluj din 10.VI.1974 (A1H1). 165) Jucuţ Ştefan, n. 19.VII.1907, IctaR Budinţi, TM, recrutat gazdă casă în 26.X.1963 pe linie de contraspionaj, încetarea legăturii în 3.II.1970, fără calităţi. 166) Jurjea / Jurja Ioan, persoană necunoscută. 167) Jidveianu Vasile, n. 15.VI.1907, Sântămărie AB, în atenţie la ISJ Alba din 29.VI.1979 (01HI). 168) Jidveianu Nicolae, 25.VI.1913, Sântămărie, AB, dosar luat în evidenţă de ISJ braşov în 9.III.1963, în 1988 domicilia în Blaj. 169) Lazăr Andronic, n.3.III.1916, Marca, SJ, dosar luat în evidenţă de ISJ cluj în 19.VIII.1969, în 1988 domicilia în Câmpia Turzii. 170) Lazăr Aurel, n. 3.X.1901, Sânlazăr, BH dosar luat în evidenţă de IJ satu- Mare în 28.XII.1967, în 1988 domicilia în Arad. 171) Lazăr Ioan, n. 16.VII.1905, Valea Chioarului, MM, DSI al ISJ Maramureş între 28.XI.1973 – 12.IV.1982, soluţionat prin materiale de mică importanţă. În 1988 domicilia în Şomcuta Mare, MM. 172) Lelea Dumitru, n. 18.VII.1908, Arad, ISJ Arad luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. 173) Leluţiu Ioan Liviu, n. 22.VII. 1912, Olteţ, BV, în 1988 domicilia în Bucureşti. (Era și el colaborator al UM 0544, CIE, dar și o sursă cu state vechi de serviciu, vezi Catalan Gabriel – Documente despre colaborarea cu Securitatea a unor preoti romano-catolici, in frunte cu arhiepiscopul de Bucuresti, Ioan Robu, profesor doctor de teologie si morala, 3.IV.2015, https://gabrielcatalan.wordpress. com/2015/04/03/documente-despre-colaborarea-cu-securitatea-a-unor-preoti- romano-catolici-in-frunte-cu-arhiepiscopul-de-bucuresti-ioan-robu-prof-dr-de- teologie-si-morala/, accesat în 24.II.2021, vezi și Dîncă Lucian –op.cit., p.226 –sq.)). 174) Lupan Gheorghe, n. 2.VII.1909, Amati, SM, luare în lucru de către ISJ Satu-Mare pentru stabilirea poziţiei prezente. 175) Lupea Nicolae, n. 16.X.1918, Tiur, AB în atenţia ISJ Alba din 6.II.1978 (01RI). 176) Lupşea / Lupşa Vasile, persoană necunoscută.

114 177) Lupu Sever, persoană necunoscută. 178) Lupu Vasile, n. 18.VIII.1909, Iara, CJ în atenţie la IJ Cluj din 13.I.1974 (A1LL). 179) Medan Ioan, persoană necunoscută. 180) Man Darius, n. 17.X.1915, Meşcreac, AB, în atenţia ISJ Alba din 7.II.1987 (01BA). 181) Man Simion, n. 8.V.1910, Bădăcin, SJ, recrutat informator în 23.XII.1960 de ISJ Maramureş, încetarea legăturii în 13.XI.1961 pentru nesinceritate. DUI ISJ Maramureş închis în 28.III.1975 soluţionat prin măsuri de prevenire şi atenţionare. În atenţia ISJ Maramureş din 1.X.1983 (01 I). 182) Mangra Gheorghe, n. 18.X.1911, Rogoz, BH, recrutat informator de IJ Bihor în 7.VI.1951 pe linia informaţii interne, abandonarea legăturii în 10.II.1953, fără calităţi, în atenţia ISJ Bihor din 30.VII.1964 (A1RA), măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Bihor în 26.XII.1980 (0100RA). 183) Marcu Aurel, n.26.VII. 1901, Dumitra, AB, recrutat informator de IS Cluj în 2.II.1952, încetarea legăturii în 3. X.1952, nesinceritate dezinformare. Dosar arhivare preluat de ISJ Cluj în 5.VIII. 1965. În 1988 domicilia în Turda. 184) Mare Augustin, n. 8.V.1928, Carei, SM, recrutat informator de ISJ Satu- Mare în 29.IV.1968, linia informaţii interne, încetarea legăturii în 16.II.1972, fără posibilităţi . În atenţie la ISJ Satu-Mare din 5.IV.1968, măsură de prevenire şi avertizare luată de ISJ Satu-Mare în 11.I.1978. 185) Mare Vasile, n. 20.IV.1919 Vezendiu, SM, în atenţie la IJ Maramureş din 18.IX.1982 (01 I), DUI ISJ Maramureş între 3.I.1975 – 8.VI.1982, soluţionat prin măsuri de prevenire şi avertizare. 186) Marele Liviu, n. 14.IV.1900 Urviş de Beiuş, BH, dosar arhivat de IS Bihor în 5.III.1965, materiale de mică importanţă. 187) Mărgineanu Gavrilă, persoană necunoscută. 188) Marian Gheorghe, n. 13.VI.1903, Sanislău, SM, dosar preluat arhive de ISJ Maramureş în 14.III.1970, în atenţie la IJ Maramureş din 7.I.1969 (01 II), măsură de prevenire şi avertizare luată de IS Maramureş în 13.IV.1984 (0100SG). 189) Marian Nicolae fost Miklos, n. 1.XII.1912, Moftinul Mic, SM, DSI la IS Satu-Mare între 29.XI.1971 – 1.VII.1981 pe linia informaţii interne, soluţionat prin recrutare. 190) Marina Gheorghe Dumitru, n. 25.V.1937, Satu-Mare, recrutat informator de IS Satu-Mare pe linia informaţii interne, încetat legătura în 22.II.1956, lipsă de posibilităţi. DSI ISJ Satu-Mare între 19.I.1986 – 12.V.1986 pe linia informaţii interne, soluţionat prin măsuri de prevenire şi influenţare. 191) Marina Ioan, n. 6.V.1953 Beclean, BN, în atenţia IS Cluj din 23.X.1981.

115 192) Matei Eugen, fost Jenö Mátyás, n. 8.II.1920, Satu-Mare, dosar preluat arhive IS Maramureş în 24.I.1970. În 1988 domicilia în Satu-Mare. 193) Matei Gavrilă, persoană necunoscută. 194) Medveşan / Medveşean Ştefan, n.6.XI.1912, Lopadea Nouă, AB, DUI Is Hunedoara între 9.IV.1979-21.V.1982, pe linie de informaţii interne, soluţionat prin luare de măsuri de prevenire şi de infuenţare (01SI). 195) Mercea Dumitru, n.1.II.1912, Şomcuta, MM, în atenţie la IJ Maramureş din 18.IX.1982 (01PV). 196) Mesaroş / Mezaroş Alexandru, n. 12.I.1937, Baia-Mare, în atenţie IS Maramureş din 13.II.1979 (01II). 197) Mesaroş Augustin, n. 27.IX.1915, Baia-Mare, în atenţie IJ Maramureş din 1.IV.1985 (01II). 198) Mesaroş / Mezaroş Simion, n. 1.II.1942, Baia-Mare, recrutat informator de ISJ Maramureş în 5.IX.1974 pe linie contrainformaţii economice, încetarea legăturii în 10.IX.1977, refuză colaborarea., DUI ISJ Maramureş între 1.VII.1983 – 8.XI.1986, soluţionat prin măsuri de prevenire şi avertizare. Măsuri de prevenire şi avertizare luate de ISJ Maramureş în 21.VI.1979 şi 1.X.1985. 199) Meseşan / Mezeşan Dumitru, n. 18.X.1921, Câmpia, SJ, în atenţie la ISJ Sălaj din 30.VIII.1976 (01GV). 200) Miclea Teodor, n. 4.IV.1917, Racova, SM, DSI închis la 18.V.1968 de IS Mureş, materiale de mică importanţă. În 1988 locuia în Călan, Hunedoara. 201) Micu Ioan,n. 17.VI.1922, Elciu, CJ, DOP IS Cluj între 2.III.1965- 4.III.1968, soluţionat prin materiale de mică importanţă. 202) Micu Ioan, n. 28.X.1919 Şomcuta Mare, MM, în atenţie la IJ Satu-Mare din 8.IV.1970. 203) Mihali Gheorghe, n. 18.VIII.1919, URSS, recrutat informator de IS Timiş în 11.X.1963, încetarea legăturii în 14.IX.1964, nesincer, dezinformare. 204) Mihu Ioan, n 27.IV.1916, Cugir, AB, DUI IS Alba între 10.V.1979 – 21.IV.1980, soluţionat prin măsuri de prevenire, izolare, compromitere. 205) Mînda Gheorghe, n.13.IV.1913, Vărădia, Caraş Severin, recrutat ca informator de IS Caraş Severin din 14.IV.1971, încetarea legăturii în 7.X.1976, fără posibilităţi. 206) Mândraş / Mîndruş Ioan, n. 11.IX.1918, Beudiu, BN, DUI Is Cluj între 30.VII.1979-19.VI.1987, soluţionat prin amteriale de mică importanţă. 207) Mocanu Teodor, persoană necunoscută. 208) Mociran Alexandru, n. 3.IV.1914 (?), Posta (?) Maramureş [nu se citeşte bine], în atenţie la IS Sălaj din 22.II.1973 (010v), în 1988 domicilia în satul Purcăreţ, SJ.

116 209) Modoran Ispas, persoană necunoscută. 210) Moholea Isidor /Izidor, persoană necunoscută. 211) Moisin Octavian, n. 9.IX.1944, Veştem, SB, DUI IS prahova între 24.IV.1973 – 14.X.1974, soluţionat prin măsuri de prevenire şi de advertizare. . În atenţia ISJ Prahova din 13.II.1981 (01AI). În 1988 domicilia în oraşul Victoria, BV. 211) Moldovan /Moldovean Bazil, persoană necunoscută. 212) Moldovan / Moldovean Iuliu, n. 29.VIII.1902, Comori, MS, recrutat informator de IS mureş din 29.VIII.1951, încetat legătura în 15.XI.1953, fără posibilităţi, luat în evidenţă arhive IS mureş în 21.Xii.1956. În 1988 locuia în Reghin, MS. 213) Moldovan / Moldovean Vasile, persoană necunoscută. 214) Moraru / Morar Victor, n. 29.VII.1910, Podeni, CJ, dosar arhivat de IS braşov în 21.XII.1967, în atenţie la IJ Cluj din 4.IV.1986 (A1LL). În 1988 locuia la Podeni, CJ. 215) Morna Gheorghe, n. 23.VII.1918, Băiţa, BH, în atenţia IS Satu-Mare din 24.XI.1976, în atenţie la IS Satu-Mare din 5.VIII.1977 (A1MG). În 1988 domicilia în Satu-Mare. 216) Moza Liviu, persoană necunoscută. 217) Munteanu Alexandru, n.24.XI.1924, Alecuş, AB, recrutat informator de IS Bihor între 18.X.1971 – 22.I.1973, pe linia contrainformaţii economice, legătura încetată „fără posibilităţi”, recrutat informator de IS Bihor în 27.III.1964, încetarea legăturii 6.III.1968, pe linie informaţii interne, abandonat din „lipsă de posibilităţi”. În 1988 locuia la Oradea. 218) Munteanu Horea, persoană necunoscută. 219) Munteanu Ioan, n. 24.X.1912, Brateiu, SB,DUI Is Sibiu între 7.IV.1980 – 27.IV.1987, soluţionat prin material de mică importanţă, în atenţia ISJ Sibiu din 12.V.1987 (A1OC), în 1988 locuia la Mediaş. 220) Mureşan Alexandru, fost Fenyesi Marosan, n. 4.I.1919, Ungaria, luat în evidenţă arhive IS Călăraş în 19.XII.1956, a cerut plecarea definitivă în Ungaria. 221) Mureşan Dumitru, n. 17.II.1915, Ungaria, DUI IS Bihor între 20.XI.1980- 9.XI.1987, soluţionat prin măsuri de prevenire şi avertizare. Avertizare de ISJ Bihor în 3.VIII.1987 (A100FF). 222) Mureşan Gavril, n. 6.III.1899, Mintiul Gherlii, CJ, luat în evidenţă în arhive de ISJ Cluj în 15.X.1963. 223) Mureşan Gavril, n. 3.IV.1922, Hăşdate, CJ în atenţia IS Cluj din 31.X.1962.

117 224) Mureşan Gavril, n.8.VIII.1950, Mintiul Gherlei, CJ, recrutat colaborator de UM 0632/4A linia contrainformaţii militare în 8.IX.1971, încetarea legăturii în 26.III.1973, schimbarea domiciliului. 225) Mureşan Gavril, n.11.VI.1907, Buşag, MM, recrutat informator de IS Maramureş în 5.VII.1957, încetarea legăturii în 5.VII.1957, refuză colaborarea. DUI IS Maramureş între 13.X.1973 – 2.VIII.1982, soluţionat prin materiale de mică importanţă. 226) Mureşan Gheorghe, n. 17.VII.1909, Sanislău, SM luat în evidenţă de IS Maramureş în 2.X.1984. 227) Muste Emil, n.29.XI.1957, Bobota, SJ, în atenţia ISJ Sălaj din 7.X.1980. 228) Moldovan / Moldovean Teodor, persoană necunoscută. 229) Mireşan Vasile, n. 2.X.1915, Sasarm (?), BN, tentative de recrutări eşuate ale IS Bistriţa în 24.XI.1961 şi 11.I.1964, în atenţia IS Cluj din 26.X.1976, (A1HI) măsură de prevenire şi avertizare ISJ Cluj în 27.XI.1986. În 1988 domicilia în Gherla. 230) Marcu Victor, persoană necunoscută. 231) Mitrofan Ioan, n. 12.III.1949, Oiejdea, AB, recrutat colaborator de ISJ Alba în 29.VIII.1974, încetat legătura în 4.VIII.1979, refuză colaborarea. DUI ISJ alba între 14.VIII.1979 – 21.VI.1986, soluţionat prin măsuri de prevenire şi influenţare. 232) Miclea Emil, n. 1.IX.1920 Dej, recrutat informator de IJ Cluj în 28.II.1961, pe linia contrainformaţii economice, încetat legătura în 22.IX.1970 pe motive de sănătate. 233) Miclea Gheorghe Alexandru, n. 13.I.1929, Cluj-Napoca, recrutat informator de ISJ Cluj în 27.V.1980,pe linie informaţii interne, încetarea legăturii în 11.VI.1982, refuză colaborarea. 234) Naghiu Gheorghe, persoană necunoscută. 235) Nap Gavrilă, n. 16.VIII.1906, Ocna Şugatag, MM DSI ISJ Maramureş între 13.XI.1979 – 26.II.1980, soluţionat prin materiale de mică importanţă. 236) Natea Petru, n. 21.X.1911, Oarba de Mureş, eşuată recrutarea de IS Mureş din 9.IX.1963, fără calităţi. DOP al IS Mureş între 24.XII.1966 – 1.VIII.1968, materiale de mică importanţă. 237) Neamţu Gheorghe, n. 27.XII.1919, Lujerdiu CJ, în atenţia IS Cluj din 26.III.1980 (A1LL). 238) Negruţiu Vasile, persoană necunoscută. 239) Nemeş Vasile, n. 12.VIII.1914, Călineşti, MM, recrutat informator de IJ Maramureş în 8.X.1950, pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 24.XII.1971, fără posibilităţi. În atenţia IS Maramureş din 29.XI.1974 (01CP).

118 240) Nicula / Necula Alexandru, n. 14.II.1913, Tîrlişua, BN, recrutat informator de IS Cluj în 19.VI.1969 pe linia informaţii interne, abandonarea legăturii în 16.III.1973, pe motive de sănătate. În atenţia IS Cluj din 10.XII.1983 (A1TM). Măsură de prevenţie avertizare luată de IS Cluj în 27.VII.1979. 241) Nireştean Emil, n. 21.VII.1907, Iernut, MS, recrutat informator de IS Alba în 14.XII.1976 pe linie informaţii interne, încetarea legăturii în 25.XII.1977, refuză colaborarea. În atenţia IJ Alba din 8.I.1979 (01PI). În 1988 domicilia în Blaj. 242) Negoiţă Liviu, n. 7.VII.1953, Băneasa, Constanţa, în atenţia IJ Timiş din 3.III.1982, cerere de plecare în SUA în 9.II.1982, cu renunţarea la cetăţenia română, ieşit din ţară în 10.VII.1984 intrat în ţară în 1.IV.1985. 243) Opriş Vasile, n. 7.III.1915, Turbuta, SJ, luare în lucuru pentru stabilirea poziţiei prezente (fusese ţinut sub observaţie, cu rezultate de mică importanţă, pe motivul că a fost prizonier într-un lagăr american după al II-lea Război Mondial). 244) Oşanu / Oşeanu Ioan, n. 28.VII.1942, Bârsăul de Jos, SM, recrutat colaborator pe linia contrainformaţii ecomnomice de IS Maramureş din 24.IV.1969, încetarea legăturii în 22.IX.1972, fără posibilităţi. În 1988 domicilia în Baia-Mare. 245) Oceanu Dimitrie, persoană necunoscută. 246) Olaru Nicolae, n. 10.V.1919 Laureni, MS, luat în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. În 1988 domicilia în Turda. 247) Oltean Ioan, n. 22.I.1906, Urecheni, Neamţ, DSI ISJ Timiş pe linia informaţii interne, între 30.IX.1972 – 6.X.1980, soluţionat prin materiale de mică importanţă, luare în studiu pentru stabilirea poziţiei prezente. 020 codul furnizorului neatribuit (!), în 1988 domicilia în Periam, TM. 248) Olteanu Ioan, n. 20.II.1928, Stoiceşti, Dolj, recrutat colaborator de ISJ Timiş în 8.IV.1953 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii 15.IV.1954, fără calităţi. 249) Oniga Ioan, n. 3.IV.1905, Sâncel, AB, recrutat informator de IS Alba 4.VII.1972, încetarea legăturii în 12.II.1978, lipsă de sinceritate, dezinformare. În atenţia IS Alba din 21.I.1978.(01RI) În 1988 domicilia în Blaj. 250) Onofrei Pompei, n. 24.VI.1909, Sărata, BN, DUI Isj Sibiu între 8.II.1973 – 6.IV.1987, pe linie informaţii interne, materiale de mică importanţă. În atenţia IS Sibiu din 19.VI.1987 (A1CN). 251) Oprea Emil, n. 1.I.1910, Agrieş, BN, DUI ISJ Cluj pe linie informaţii interne, între 15.X.1975 – 2.IV.1983, soluţionat prin măsuri de prevenţie şi avertizare. În atenţia IS Cluj din 23.IV.1983 (A1RE). În 1988 locuia în Dej. 252) Oprea Ioan, n. 12.IV.1922 Ulmeni, SJ, DUI ISJ Cluj pe linie informaţii interne între 14.II.1964 – 5.II.1969, materiale de mică importanţă. Recrutat

119 informator de ISJ Cluj în 22.VI.1957, încetarea legăturii în 13.XI.1961, fără calităţi. În 1988 locuia în Fizeşul Gherlii, CJ. 253) Orma Avram, n. 23.VIII.1907, Ruseni, SM., luat n videnţa arhivelor, ISJ Maramureş din 29.X.1970, în 1988 locuia în Baia-Mare. 254) Oşanu /Oşeanu Mihai, n. 24.II.1906, Pomi, SM, dosar preluat la arhive de IS Satu-Mare în 19.II.1966. 255) Oţoi Liviu, persoană necunoscută. 256) Pădurean Ioan, n. 18.I.1913, Cergăul Mare, AB, recrutat informator de IS Sibiu în 13.IX.1950 pe linia informaţii interne, legătura întreruptă în 29.III.1952, refuz de colaborare, recrutat informator IS Sibiu în 23.IX.1969, încetarea legăturii în 7.V.1970, refuz colaborare. În 1988 locuia la Mediaş. 257) Pop / Pap Victor Adrian Iacob, n.20.X.1918, Bătarci, SM recrutat informator de IS Maramureş în 24.VII.1969 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 23.XII.1986, pe motive de sănătate. 258) Pop / Pap Victor, n. 27.VIII.1951, Oradea, măsuri de prevenire, luare în evidenţă în 20.XI.1970, IS Maramureş, punere în dezbatere (asculta posturi de radio străine, trimitea comentarii duşmănoase). În atenţia IS Maramureş din 4.VI.1986. ÎN 1988 locuia în Baia-Mare. 259) Pallai Adalbert, n. 7.XII.1949, Satu-Mare, în atenţia ISJ Satu-Mare din 10.I.1981. 260) Pali Florian, n. 14.III.1921, Vadu Crişului, BH, în atenţie ISJ Bihor din 2.III.1973 (A1BA). 261) Pandrea Augustin, n. 12.XI. 1920, Ceanul Mic, CJ, recrutat informator de IS Cluj din 23.IV.1953 pe linie informaţii interne, încetarea legăturii în 31.V.1956, refuz colaborare. DOP ISJ Cluj între 28.VII.1966 – 6.III.1968, materiale de mică importanţă. 262) Pandrea Liviu, n. 10.VIII.1915, Frata, CJ, în atenţie ISJ Cluj din 3.IX.1964 (A1LL). 263) Pantea Eugen, n.9.V.1909, Minişul de Sus, Arad, recrutat informator de ISJ Arad problema legionară în 1.VII.1970, încetarea colaborării în 13.IV.1987, fără posibilităţi. 264) Partene Augustin, persoană necunoscută. 265) Pascadi Emilian, n. 1.XII.1907, Sânmiclăuş, SM, în atenţie ISJ Satu-Mare din 8.IV.1978, măsuri de prevenire avertizare luate de ISJ Satu-Mare din 8.I.1978 (0100GL). 266) Paul Augustin, n. 10.VIII.1915, Letca, SJ, recrutat de ISJ sălaj în 21.X.1956, încetarea legăturii în 21.X.1956, refuz colaborare, în atenţie IS Sălaj din 29.V.1978 (01TS), măsuri de prevenire şi avertizare ISJ sălaj în 29.V.1978.

120 267) Paul Sever, n. 20.III.1916, Baia-Mare, în atenţia ISJ Satu-Mare din 10.V.1968, luat în evidenţă arhive ISJ Maramureş în 9.VIII.1971. În 1988 locuia în Satu-Mare. 268) Pall Mihai, persoană necunoscută. 269) Pădurean Ioan, n. 13.VI.1933, Valea Largă, MS, luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. Recrutat informator de ISJ Mureş în 16.XI.1964, încetarea legăturii în 11.VII.1967, refuz colaborare. 270) Pereni / Peroni Anton, n. 12.V.1925, Hodişa, SM, în atenţia ISJ Satu-Mare din 6.VIII.1974 (A1NG). 271) Pereni Antoniu, n. 12.VIII.1925, Gerăuşa, SM, dosar preluat de ISJ Mararmureş în 8.IX.1971, în 1988 domicilia în Satu-Mare. 272) Pereni / Peroni Iuliu, n. 20.VI.1906, Sânmiclăuş, SM, recrutat informator de ISJ Satu-Mare pe linie de contraspionaj în 27.II.1957, încetarea legăturii 15.V.1959, refuz colaborare., măsură de prevenir şi avertizare luată de ISJ Satu-Mare în 1.III.1983 (0100TI). În 1988 domicilia în Satu-Mare. 273) Peteanu Ilie, n. 2.VII.1907, Pălatca, CJ, DSI ISJ Cluj pe linie informaţii interne, între 16.XII.1979 – 15.V.1986, materiale de mică importanţă. 274) Peteu – Petcu Sever, persoană necunoscută. (Un exemplu tipic de protejare din partea unui ofițer de Securitate. Dr. Camil Sever Peteu era sursa „Reves”, binecunoscut în Sighițoara și de ofițerii de caz din județul Mureș. N.n.) 275) Pinca Ioan, n. 12.II.1922 Blaj, recrutat informator de IS Alba în 10.I.1962, linie de informaţii interne, încetarea legăturii în 28.XI.1968, refuz de colaborare. În evidenţa IJ Alba din 21.VIII.1972. 276) Petruţa Petru, persoană necunoscută. 277) Pintea Nicolae, n. 22.VI.1919, Delani, BH, DOP deschis de IS Satu-Mare din 25.XII.1956 închis la 2.II.1966, transfer la alte organe. În 1988 locuia în Baia- Mare. 278) Pintea Ştefan, n.22.I.1919 Carei, SM, DOP decshis de IS Bihor din 12.III.1958 închis la 12.VI.1968, materiale de mică importanţă. În 1988 locuia în Oradea. 279) Plaian Clement, n. 11.IX.1914,Chiuza BN DOP DOP deschis de IS Cluj din 4.VIII.1959 închis la 4.III.1968, materiale de mică importanţă. 280) Plaian Victor, n. 10.VI.1919, Silivaş, CJ, eşuată recrutarea de ISJ Cluj din 2.VII.1960, refuz colaborare, DOP deschis de IS Cluj din 24.II.1960 închis la 10.VI.1977, materiale de mică importanţă, luat în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. 281) Plaian Nicolae, n. 12.V.1918, Chiuza, BN, DSI deschis de ISJ Cluj în 12.XI.1955, închis în 6.III.1968, materiale de mică importanţă, DUI deschis de ISJ

121 Cluj în 21.III.1979, închis în 13.XII.1983, soluţionat prin măsuri de prevenire şi influenţare, în atenţia ISJ Cluj din 31.X.1983. 282) Pop Alexandru, n.4.V.1909, Chiheru de Jos, MS luat în evidenţă în arhive de ISJ Braşov în 16.XI.1967. În 1988 locuia în Braşov. 283) Pop Aurel, n. 13.III.1903, Chechiş, SJ, decedat în 1978, întroducere în CID ISJ Cluj în 18.IV.1958. 284) Pop Dumitru, n. 24.XI.1915, Mojorid, BH, recrutat informator de ISJ Bihor în 1.XII.1971 pe linie informaţii interne, încetarea legăturii în 3.III.1987 pe motive de sănătate. 285) Pop Filip, n. 13.II.1907, Caşva, MS, în atenţie IS Mureş din 27.III.1969 (A1BI). 286) Pop Ioan, n. 11.IXD.1914, Deseşti, MM, luat în evidenţă în arhive de IS Hunedoara în 4.IV.1963. 287) Pop Ioan, persoană necunoscută. 288) Pop Ioan, n. 5.X.1921, Caşva, MS, recrutat informator de ISJ Cluj în 3.III.1974 pe linia contrainformaţii economice, încetarea legăturii în 6.I.1982, în urma schimbării domiciliului. (S-a mutat în Mureş). 289) Pop Iuliu, n. 26.IV.1903, Hodac, MS, decedat în 1973, DOP arhivat de ISJ Mureş în 6.X.1971. 290) Pop Iuliu, n. 1.VIII.1909, Sânmihai de Pădure, MS, recrutat informator de IS Mureş în 22.IX.1958, încetarea legăturii în 17.XII.1962, fără calităţi, mai fusese informator al IS Mureş între 9.XI.1951-10.V.1957, abandonat „fără calităţi”. 291) Penta Ioan, n. 5.IX.1909, Tîrnava, SB, în atenţie ISJ sibiu din 13.IX.1973 (A1DA). 292) Pop Vasile persoană necunoscută. 293) Pop Mihai, n.11.XII.1923, URSS, recrutat informator de IS Securitate Cluj în 18.VII.1963, informaţii interene, abandonat în 12.III.1968, refuz de colaborare, DUI ISJ cluj între 7.IX.1972 – 2.X.1980, materiale de mică importanţă, în atenţia ISJ Cluj din 28.XII.1978. 294) Pop Romulus, n. 23.VI.1920, Suciu de Sus, MM, recrutat informator de IS Cluj în 11.IV.1959, încetarea legăturii în 17.VI.1960, descoperire. În 1988 domicilia în Cluj-Napoca. 295) Pop Mihai Petru, n.27.IX.1948, Oradea recrutat de IS Harghita în 13.VI.1974, contrainformaţii economice, încetarea legăturii în 11.IX.1974, refuză colaborarea, rămas ilegal în Austria din 8.VIII.1985. 296) Pop Mihai Petre, n. 30.IX.1946, Tohanul Nou, BV, în atenţia IS Covasna din 16.XII.1976, în 1988 domicilia în Sf. Gheorghe.

122 297) Pop Petru Adrian, n. 22. 12.1947, Oradea, în atenţia IS Bihor din 23.X.1981, fusese suspectat de tranbsmitere de informaţii secrete către Marea Britanie, suspiciune neconfirmată. 298) Pop Petru, n. 25.VI.1948, Slătioara, MM, în atenţia ISJ Maramureş din 15.III.1984. 299) Pop Vasile, persoană necunoscută. 300) Pop Vasile, n. 8.VIII.1910, As...? de Sus, Măsură de prevenire şi avertizare luată de ISJ Cluj în 23.XII.1980, în atenţia IJ Cluj din 27.X.1980. În 1988 domicilia în Cluj-Napoca. 301) Pop Osian Iacob Victor, n. 20.X.1918, Batarc, SM, recrutat informator de ISJ Maramureş în 21.VII.1969, încetarea legăturii în 23.XII.1986, motive de sănătate, în 1988 domicilia în Baia-Mare. 302) Popa Eugen, n. 26.II.1913, Hăşdate, CJ, recrutare eşuată de IS Cluj prin refuzul colaborării în 22.III.1960, în atenţia ISJ Cluj din 22.II.1962 (A1LL), măsură de prevenire şi avertizare în 3.VII.1980. 303) Podina Gheorghe, n. 21.BVII.1905, Meseşenii de Jos, SJ, în atenţie IS Braşov din 9.IV.1977, în 1988 domicilia la Braşov. 304) Popa Dionisie, n. 1.II.1904, Mărgineni, BV, recrutat informator de IS Alba în 11.XII.1961, linia informaţii interne, încetarea legăturii în 22.VI.1964, refuz de colaborare, în atebnţia ISJ Alba din 6.III.1973 (01RI), în 1988 domicilia la Blaj. 305) Popa Ioan, n. 10.XI.1910, Lechinţa, MS, în atenţia ISJ Alba din 10.XII.1981, luare măsuri de prevenire şi influenţare în 7.X.1981, în 1988 domicilia în Blaj. 306) Popa Iuliu, persoană necunoscută. 307) Precup Vasile, n.30.I.1915, Ciceu Giurgeşti, BN. Recrutat informator de IS Mureş în 24.X.1961 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 7.XII.1970, fără posibilitate, în atenţia ISJ Mureş din 5.III.1985 (A1BI). În 1988 locuia în Tg. Mureş. 308) Puşcă Nicolae, n. 6.IX.1909, Tăuni, AB. DOP IS Sibiu între 22.IV.19666- 31.III.1968, materiale de mică importanţă, luare în lucru pentru stabilirea poziţiei prezente. În 1988 locuia în Mediaş. 309) Puşcaş Vasile, n. 3.I.1920, Blaj, AB, dosar luat în arhive de ISJ Braşov în 17.IX.1968. În 1988 locuia la Braşov. 310) Pop Ioan, n. 16.X.1922, Caşva, MS, recrutat informator de IS Mureş în 19.II.1957, linia informaţii interne, încetarea legăturii în 29.IX.1958, schimbat domiciliul. În atenţia ISJ Mureş din 27.V.1969.

123 311) Puni Emil, n. 28.VIII. 1916, Ceuaşul de Câmpie, MS, DUI Hunedoara între 5.III.1971 – 12.IX.1986, soluţionat prin măsuri de prevenire şi de influenţare, în atenţia IJ Hunedoara din 23.IX.1986. În 1988 avea domiciliul în Deva. 312) Petărlăcean Ioan, persoană necunoscută. 313) Pop Grigore, n. 1.XII.1916, Valea Unguraşului, CJ, în atenţia ISJ Cluj din 23.II.1979, măsuri de avertizare şi prevenire IS Cluj în 18.VIII.1979 (010SOG). În 1988 domicilia în dej. 314) Pop Gavrilă, n. 30.XI.1906, Feleacu, CJ, DOP IS Cluj între 3.II.1960 – 12.VI.1968, materiale de mică importanţă. 315) Pop Ion Gheorghe, n. 6.V.1926, Sânmiclăuş, SM recrutat informator de IS Timiş în 1.IV.1957, pe linia informaţii interene, încetarea legăturii în 6.XII.1957, fără calităţi, în atenţia ISJ Braşov din 2.VII.1986 (01SM), în 1988 domicilia la Braşov. (Pop Gheorghe Teofil, n. 4.V.1924, Sânmiclăuș, SM, recrutat informator după anchete repetate în 1957 abandonat în 21.XI.1957, pentru nesinceritate, urmărit apoi ca obiectiv „ Roman”, vezi Dîncă Lucian, op.cit., p. 334-351. RMB) 316) Pădureanu Ioan, n. 8.IX,1918, Glogovet, AB, eşuat o recrutare de informator a IJ Braşov în 7.V.1958, fără calităţi, în 1988 domicilia în Hunedoara. 317) Racoviţan Teodor, n. 7.III.1913, Grindeni, MS, DOP ISJ Mureş între 27.II.1956 – 13.II.1968, materiale de mică importanţă, luare în studiu pentru clarificarea poziţiei prezente. În 1988 domicilia la Târnăveni. 318) Radeş Gheorghe, n. 6.VI.1908, Berivoi, BV, DOP ISJ Braşov între 5.VI.1955 – 22.XI.1968, materiale de mică importanţă. 319) Ranca / Rance Aurel, n. 27.IX.1904, Pagida, AB, IJ Cluj preluat dosar în arhive în 10.II.1967, în 1988 domicilia în Aiud. 320) Raţă Ioan, n. 11.III.1919 Ardusat, MM, în atenţia ISJ Maramureş din 21.XI.1977, DSI 6.IV.1972 – 21.I.1978, pe linia informaţii interne, soluţionat prin recrutare. (A fost un informator redutabil în Baia-Mare, sub numele „Vasile Puiu”,deconspirat de Gabriel Catalan, în studiul Documente despre colaborarea cu Securitatea a unor preoti romano-catolici, in frunte cu arhiepiscopul de Bucuresti, Ioan Robu, profesor doctor de teologie si morala, 3.IV.2015, https://gabrielcatalan. wordpress.com/2015/04/03/documente-despre-colaborarea-cu-securitatea-a-unor- preoti-romano-catolici-in-frunte-cu-arhiepiscopul-de-bucuresti-ioan-robu-prof-dr- de-teologie-si-morala/ accesat în 24.II.2021 n.n.) 321) Raţiu Iuliu, n. 15.XII.1902, Moftinul Mic, SM, în atenţia IJ Timiş din 26.IV.1978 (A1VT). În 1988 locuia în Lugoj. (Trecuse la ortodocși să scape din iadul dela Sighet, apoi după pensionare revenise la greco-catolici, dar a fost și informator, cf. Dobeș Fürtös, Andrea –

124 Limitele asumării identităţii religioase. Cazul părintelui Iuliu Raţiu, în „Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2015, pp. 435-452., n.n.) 322) Riţiu / Raţiu Sever, persoană necunoscută. 323) Raţiu Zahei, persoană necunoscută. 324) Răfan Andrei, n. 11.X.1919, Medieşu Aurit, SM, în atenţia IJ Maramureş din 14.XI.1973 (01II), măsuri de prevenire avertizare luate de IS Maramureş în 4.I.1986 (0100SG). 325) Roman Teodor, n.24.X.1966, Crasna, SJ, în atenţia IS Sălaj din 14.XI.1987 (01JI). 326) Rogojan Iuliu, persoană necunoscută. 327) Ruta Teodor, persoană necunoscută. 328) Roşca Ioan, n. 22.X.1920, Răzoare, CJ, DUI IJ Mureş între 12.IV.1966 – 8.II.1968, materiale de mică importanţă. În 1988 figura cu domiciliul în Hodac, MS. 329) Roşca Ioan, n. 22.X.1920, Miheşu de Câmpie, MS, în atenţia ISJ Mureş 3. VI.1968. În 1988 domicilia în Iernut, MS. 330) Runcu Ioan, persoană necunoscută. 331) Rusu Octavian, n. 26.VI.1914, Voşlăbeni, HR, recrutat informator pe linia informaţii interne de IS Harghita în 16.XI.1962, încetarea legăturii în 26.VI.1963, refuză colaborarea, DUI IS Harghita între 10.VIII.1976-27.IIII.1980, soluţionat prin măsuri de prevenire şi avertizare. (A decedat în 1985, cf. vezi Dîncă Lucian, op.cit., p. 319. A figurat în cartotecă „ din inerție”) 332) Rusu Victor, n. 28.VI.1906, Hoteni, MS, în atenţia IS Alba din 14.I.1975 (01RI), în 1988 domicilia în Blaj. 333) Rusu Vasile, persoană necunoscută. 334) Rusu Petru, n. 16.VI.1910, Şăulia, MS, în atenţia IS Mureş din 27.VIII.1970, în 1988 avea adresa în Tg. Mureş. 335) Roman Ioan persoană necunoscută. 336) Sabău Alexandru, n. 16.III.1911, Odoreu, SM, în atenţia ISJ Satu-Mare din 25.IV.1968, măsură de prevenţie şi avertizare, IS Satu-Mare în 7.I.1978. (A1OV). 337) Sabău Ioan, n. 21.III.1927, Ariniş, MM, recrutat informator de IS Cluj în 23.VII.1958 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 13.IV.1959, prin deconspirare, în atenţia ISJ Cluj din 18.VII.1974. 338) Sabău Mihai, persoană necunoscută. 339) Sabău Liviu Maximilian, n. 10.XI.1919, Grebenişu de Câmpie, MS. Recrutat informator de ISJ Harghita în 14.II.1959 pe linia informaţii interne, încetarea legăturii în 25.IV.1961, fără posibilităţi, recrutat de ISJ Mureş pe linie

125 contrainformaţii economice în 14.II.1959, încetarea legăturii în 6.I.1968, fără posibilităţi. În atenţia IS Mureş din 26.III.1984 (A1BI). 340) Sălăjean Dumitru, n. 29.X.1913, Vişinel, MS, DOP al IS Timiş între 4.VIII.1965 – 13.VII.1970, materiale de mică importanţă, în 1988 locuia în Lugoj. 341) Sălăjean Grigore, persoană necunoscută. 342) Sălăjean Vasile, persoană necunoscută. 343) Săsărman Ioan, persoană necunoscută. 344) Şchiopu Ioan, n. 23.IX.1962, Vadu Crişului, BH, DSI IS Bihor între 25.IX.1977 – 16.X.1980, materiale de mică importanţă, în 1988 domicilia în Vadu Crişului. 345) Sechel Alexandru, n. 8 .X.1918, Cergăul Mic, AB, dosar preluat în arhive de IS Maramureş în 30.III.1963. 346) Seicean Gheorghe, n. 24.XI.1908, Tiur, AB recrutat informator ISJ Alba în 22.II.1958, linia informaţii interne, întrerupt legătura în 24.VI.1968, schimbat locul de muncă, recrutat informator de IS Alba în 22.X.1968, informaţii interne, economice, încetarea legăturii în 7.VIII.1971, motive de sănătate. În 1988 locuia în Secăşel, AB. 347) Şerban Ioan, n.16.V.1959, Crăciunelu de Sus, AB, în atenţia IS Mureş din 27.XI.1987, în 1988 domicilia în Sărmaşu, MS. (Ștef Ștefan Bernard, n. 22.X.1922, Lăscud, MS, supravegheat informativ de repetate ori, ajunge să fie influențat pozitiv, devenind cel puțin o „sursă”. Cazul său pe larg la vezi Dîncă Lucian, op.cit., p. 299-333, n.n.) 348) Şteţca Ioan, persoană necunoscută. 349) Sever Paul, persoană necunoscută. 350) Silaghi Emil Virgil, n.5.III.1953, Ardud, SM, recrutat colaborator de IS Satu-Mare din 10.III.1972, încetarea legăturii în 30.XII.1972, fără posibilităţi, recrutat informator din nou de ISJ Satu-Mare în 30.VI.1981, linia informaţii interne, încetarea legăturii în 6.II.1986, fără posibilităţi. 351) Şişeştean Ioan, n. 11.VI.1936, Şişeşti, MM, în atenţia IJ Maramureş din 9.XII.1976 (01IA). 352) Sîrbu Eugen, n. 30.X.1915, Armeni, SB, în atenţia IS Alba din 4.XII.1979 (01RI), în 1988 domicilia în Blaj. (Era și acesta informator, vezi Dîncă Lucian, op.cit., p. 393). 353) Sîrbu Leon, n. 16.XI.1901, Armeni, SB, în atenţia IJ Sibiu din 17.XII.1973 (A1DN), în 1988 locuia în Sibiu. 354) Sîrbu Moise, n. 5.IV.1906, Armeni, SB, în atenţia IJ Alba din 5.XII.1978, măsură de prevenire avertizare luată de IJ Alba în 21.IX.1979 (0100RI), în 1988 domicilia în Blaj.

126 355) Sofron Roman, n....? (nu se poate citi), MS, DOP IS Hunedoara, între 5.VIII.1974 – 22.XI.1978, materiale de mică importanţă. În 1988 locuia în Deva. 356) Soran Marin Felician, n. 9.II.1914, Racova, SM, DSI IJ Maramureş între 18.XI.1977 – 17.VI.1981, materiale de mică importanţă. În 1988 locuia în Baia-Mare. Fusese urmărit informativ de IS Satu-Mare între 1962-1976, rezultând materiale de mică importanţă. 357) Stoica Iosif, persoană necunoscută. 358) Stana Iuliu, n. 10.VII.1912, Fildu de Jos, SJ. Recrutat informator pe linia informaţii interne de IJ Cluj în 24.II.1967, încetarea legăturii în 27.X.1980, motive de sănătate. În 1988 locuia în Cluj-Napoca. 359) Stoian Valer, n. 11.XII.1909, Ghijasa de Sus, SB, DUI ISJ Sibiu între 13.X.1977 – 9.X.1980, materiale de mică importanţă, în atenţia IS Sibiu din 9.IV.1983, în 1988 domicilia în Mediaş. 360) Suciu Ioan, n. 20.II.1913, Strugureni, BN, DOP IS Cluj între 8.III.1957 – 24.II.1968, materiale de mică importanţă. 361) Suciu Onoriu Dumitru, n. 7.XI.1898, Voiniceni, MS, DUI IS Alba între 29.III.1979 – 9.X.1979, soluţionat prin măsuri de prevenire şi influenţare (01RA), în 1988 domicilia în Ocna Mureş, AB. 362) Suciu Octavian, n. 22.III. 1921, Bucuresci, HD. În atenţa IJ Timiş din 18.VI.1963, în 1988 locuia în Timişoara. 363) Suciu Valer, n. 30.VIII.1908, Tătîrlaua, AB, în atenţia IS Alba din 8.IV.1977, AB, în 1988 locuia în comuna natală. 364) Surdu Gheorghe, n. 11.VI.1914, Boian, SB, DUI IS Sibiu între 6.XI.1977 – 13.IV.1987, soluţionat prin măsuri de prevenire şi avertizare. Măsuri de prevenire şi avertizare luate şi în 19.III.1986, mai fusese urmărit între 1964-1965, 1970-1977 pe linie de informaţii interne şi de contraspionaj. În atenţia IS Sibiu din 21.IV.1987 (A1OC). 365) Şuşman Ieronim, n. 28.VII.1925, Mănăceni, AB, măsură de prevenire avertizare luată de IJ Cluj în 20.X.1983. În 1988 locuia în Cluj-Napoca. 366) Socaciu Ştefan, n. 23.VII.1906, Vultureni, CJ, DUI ISJ Cluj între 21.X.1966 – 19.II.1968, materiale de mică importanţă. 367) Subrovicz Simion, persoană necunoscută. 368) Sima Valer, n. 23.X.1910, Vişagu, CJ, recrutat informator de ISJ Cluj în 31.III.1975, încetarea legăturii în 2.VI.1977, refuz colaborare, fusese anterior informator al ISJ Sălaj între 1961-1966, abandonat pe motive de sănătate, şi contrainformator al UM 0642/5A contraspionaj militar între 1961-1966, abandonat prin deconspirare. În atenţia ISJ Cluj din 26.VI.1978 (A1SD). În 1988 domicilia în comuna Poieni, CJ.

127 369) Sălăgean / Sălăjan Grigore, persoană necunoscută. 370) Stanislav /Stanislau Emil, n. 9.VII.1896, Lisa, BV, dosar preluat în arhive de IJ Mureş în 3.XI.1966, în 1988 domicilia în Predeal,BV. 371) Tătaru Ioan, n. 28.VII.1908 Mănăceni, AB. DUI ISJ Cluj între 29.XI.1977 – 24.III.1981, materiale de mică importanţă, măsuri de prevenire şi avertizare luate de IJ cluj în 28.IX.1979 (0104BV). În 1988 domicilia în comuna Corneşti, CJ. 372) Tămâian Iosif, n. 29.III.1912, Dradea, BH, dosar preluat în arhive de IS Maramureş în 4.III.1971. În 1988 locuia în Seini, MM. 373) Ţăran Nicolae, n. 3.IV.1936, Balautas HR, în atenţia IJ Braşov din 19.III.1986 (03VM). 374) Ţărmure Vasile, n. 15.III.1909, Sărăţel, BN, DUI IJ Bistriţa-Năsăud între 17.VI.1971 – 24.XI.1987, soluţionat prin măsuri de prevenire şi de influenţare. În 1988 domicilia în Năsăud. 375) Ţicrea Vasile, n. 13.XI.1917, Cluj-Napoca, recrutat informator în 15.VIII.1951 de IS Cluj, abandonat în 14.XI.1952, fără calităţi, DOP de IJ Cluj între 1962-1968, materiale de mică importanţă. 376) Timiş Simion, n. 23.VII.1920, Rodna, BN, luare în evidenţă în arhive de IS Bistriţa-Năsăud în 15.VI.1966. 377) Tîrnovan / Târnovan Sabin, persoană necunoscută. 378) Tîrziu Iacob, n. 22.X.1909, Turdaş, AB, În atenţia IS Alba din 13.VI.1968 (01SG), în 1988 locuia în Ocna-Mureş, AB. 379) Trufaşiu Liviu, n. 8.VII.1902, Valcăul de Sus, SJ. DUI ISJ Cluj între 17.X.1975 – 13.XII.1983, soluţionat prin măsuri de prevenire şi avertizare. Măsuri de avertizare anterioare luate de IS Cluj la 25.V.1978 şi 20.V.1983. În 1988 avea domiciliul în Cluj-Napoca. 380) Trifu / Trif Vasile, n.14.VIII.1912, Baia-Sprie, MM. Recrutat informator de IS Maramureș în 5.XII.1951, încetarea legăturii în 6.IV. 1955, fără calități, luat în evidență în arhive de IS Maramureș 28.III.1971. În 1988 locuia în Baia-Sprie. 381) Turcu Ioan, n. 13.VIII.1917, Sărmaș, HR., recrutat informator de ISJ Alba în 21.XII.1974, linia informații interne, încetarea legăturii în 21.IX.1979 prin rezolvarea problemei, în atenția IS Alba din 23.IX.1979. În 1988 locuia în Ocna- Mureș, AB. 382) Turdean Sabin, n. 30.X.1911, Sânger, MS. În atenția IS Mureș din 25.VI.1986. 383) Turcu Traian, persoană necunoscută. 384) Toniuc Izidor Stanislav, n.12.II.1912, URSS, DUI ISJ Suceava între 16.I.1978 – 22.VIII.1987, rezolvat prin măsuri de prevenire avertizare, în 1988 domicilia în Rădăuți.

128 385) Todereanu Ioan, persoană necunoscută. 386) Toma Ioan, persoană necunoscută. 387) Teodorescu Nicolae, n. 20.IX.1948, București, în atenția IJ Argeș din 6.VIII.1986, măsuri de prevenire și avertizare luate de IJ Argeș în 12.XII.1982 (01BF). În 1988 domicilia în Pitești. 388) Tanco Ioan, n. 28.IV.1921, Monor, BN. Luat în evidență în arhive de IJ Mureș în 9.V.1966. În 1988 domicilia în Brașov. 389) Tămaș Vasile, persoană necunoscută. 390) Tibor Costan, persoană necunoscută. 391) Țălnar Ioan, n. 26.IV.1913, Gârbova de Jos, AB, în 1988 domicilia în Câmpia Turzii, era în evidențele IJ Cluj cu dosarele de detenție politică. Nu sunt precizate alte elemente operative. 392) Ulicsak Alexandru, n. 13.VIII.1916, Ungaria, DOP IPJ Satu Mare între 11.VI.1963 – 24.IV.1968, materiale de mică importanță. În 1988 domicilia în Satu- Mare. 393) Ulicsak Adalbert Nicolae, n. 6.VII.1923, Livada, SM, dosar preluat în arhive de IJ Maramureș în 27.VI.1960. În 1988 domicilia în Baia-Mare. 394) Ulicsak Mihai, n. 16.X.1925, Livada, SM, luat în evidență de IPJ Satu- Mare în 12.X.1971, repatriat în RF Germania în 23.V.1964. 395) Ungureanu Vasile, n. 4.IV.1926 Sagna, Neamț, DUI ISJ Cluj între 24.II.1978 – 23.III.1984, soluționat prin recrutare. Prevenire și avertizare IJ Cluj în19.III.1979. În atenția Direcției I din 27.III. 1984. În 1988 domicilia în Cluj- Napoca. (Sub numele „Angelo” era un harnic informator pe probleme catolice. Vezi și Banu, Florian (ed.) – România și războaiele minții. Manipulare propagandă și dezinformare 1978-1989, Târgoviște, Ed. Cetatea de Scaun, 2013, 426 p.) 396) Ungureanu Virgil, n.7.VI.1911, Mușca, AB. În atenția IPJ Maramureș din 12.I.1983 (01II). În 1988 domicilia în Baia-Mare. 397) Vale Vasile, n.12.VI.1913, Ciocnani, SJ., DOP IJ Sălaj între 22.VII.1963 – 10.VI.1965, materiale de mică importanță. În 1988 domicilia în Jibou. 398) Vameșiu Gheorghe, persoană necunoscută. 399)Vranău Ioan, persoană necunoscută. 400) Voina / Voinea Constantin, n.22.XI.1922, Cergău, AB. Luat în evidență în arhive de IJ Mureș în 9.IV.1976. În 1988 domicilia în Sălcud, MS. 401) Zăgreanu Grigore, persoană necunoscută. 402) Zetea / Zotea Ștefan, n.1.VI.1913, Moftinul Mic, SM, eșuat recrutarea pe linia informații interne de ISCluj în 17.V.1957, luat în evidență arhivare IPJ Cluj în 6.III. 1968. În 1988 domicilia în Cluj-Napoca.

129 403) Zurbău Barnaba, n.5.XII.1919, Tarcea, BH., dosar preluat în arhive de IJ Bihor în 16.XII.1969. În 1988 domicilia în comuna Valea lui Mihai, BH. ”Prezentul dosar conține 124 (una sută douăzeci și patru) file. 11.06.1991.” La această catagrafie adăugîm câteva nume ce au apărut într-o conscripție similară, dedicată clerului romano-catolic, finalizată în 29.VI.1981, cei trecuți mai jos fiind greco-cato0lici. Dosar CID 121/559/6595/ 29.VI.1981 1) Bujor Gheorghe, n. 16.VIII.1930, Coplean, CJ, dosar SI 00777, unitatea 12A105 OG I OASA, măsuri de prevenire: avertizare, data înregistrării 10.IV.1976, în 1981 locuia la Coplean. CID rom-cat., p. 2. 2) Chișbora, Florian, n. 18.IX. 1910, Chioag, BH, tip dosar SI 00356, unitatea 050100RL I OASA, data înregistrării 6.X.1980, în 1981 locuia în Oradea. CID rom-cat., p. 2. 3) Mărgineanu Vasile, n. 22.X.1922, Valea Lungă, AB, repatriat din Italia, 31.V.1976, tip dosar SI 01105, unitatea 0401000. În 1981 domicilia în comuna Valea Seacă, Bacău. CID rom-cat., p. 3. 4) Morar Victor, n. 27.VII.1910, Podeni, CJ, dosar SI 00142, 120108A, I OASA, data înregistrării 26.IV.1975. În 1981 domicilia în Cluj-Napoca. CID rom- cat., p. 3. 5) Mureșan Alexandru, n. 25.X.1914, Satu-Mare, dosar SI 00012, 300100 CG, I OASA, data înregistrării 21.I.1978, în 1981 domcilia în Satu-Mare. CID rom- cat., p. 3. 6) Neamțu Gheorghe, n. 27.XII.1919, Lujerdiu, CJ, dosar SI 00142, unitatea 12A100LL I OASA, data înregistrării 26.III.1980, în 1981 locuia în Cluj- Napoca, CID rom-cat., p. 4. 7) Plaian Nicolae, n 17.V.1918, Chiuza, BN, dosar SI 00142, unitatea 12A100LL, data înregistrării 21.III.1979, măsură de avertizare, în 1981 locuia la Cluj. CID rom-cat., p. 4.

Până aici lista faimoasă CID. De remarcat că în 1.X.1988 sursele Securității pentru problema greco-catolică erau 44, ajungând în vara anului 1989 la 263, din totalul de 586 preoți, călugări, călugărițe, 476 fiind ținuți sub observație. De la procentul surselor de 7,5% la cel de 44,8%, mult peste media națională109. Se explică astfel toate derapajele și priza diversiunilor confesionale apărute imediat după Decembrie 1989. Arhivele Securității confirmă din nefericire concluziile la care unul

109 Pe larg analiza la Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj-Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, p.448-450.

130 dintre autori a ajuns în urma studiilor sale precedente, realizate pe baza susrelor eclesiastice, ultimul fiind citat în nota precedentă. Din nefericire cu excepția câtorva clerici care în articole sau lucrări memorialistice precizau cum erau vizitați / convocați sau urmăriți de ofițeri de Securitate, niciunul din cei ce au acceptat sau au fost obligați să devină informatori nu a recunoscut public acest fapt, necum să-și ceară iertare celor delaționați sau Bisericii. Și-au purtat povara în suflet, acceptând teleghidarea și șantajul din partea unor forțe adverse, explicându-se comportamentul nevolnic în situațiile în care s-ar fi cerut o fermitate biblică sau profetică. Așa ne-am trezit cu o falsă istorie și cu o falsă credință, antropocentrică și imanentă, nicidecum Theocentrică și orientată spre supranatural, o credință afectată de diversiuni cu substrat materialist („proprietățile”), credință care în afara unor preapuține elemente liturgice nu are mai nimic în comun cu cea arzătoare, transfiguratoare și militantă din 1948. (RMB).

131 V. FASCIMILE

1. Dosar 1988 (Mureș)

132 133 134 135 136 137 138 139 140 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150 151 152 153 154 155 156 157 158 159 160 161 162 163 164 165 166 167 168 169 170 171 172 173 174 175 176 177 178 179 180 181 182 183 184 185 186 187 188 189 190 191 192 193 194 195 196 197 198 199 200 201 202 203 204 205 206 207 208 209 210 211 212 213 214 215 216 217 218 219 220 221 222 223

224

2. Dosar CID (1988)

225

226

227

228

229

230

231

232

233

234

235

236

237

238

239

240

241

242

243

244

245

246

247

248

249

250

251

252

253

254

255

256

257

258

259

260

261

262

263

264

265

266

267

268

269

270

271

272

273

274

275

276

277

278

279

280

281

282

283

284

285

286

287

288

289

290

291

292

293

294

295

296

297

298

299

300

301

302

303

304

305

306

307

308

309

310

311

312

313

314

315

316

317

318

319 Bibliografie generală

*** Episcopia Ortodoxă Română de Alba-Iulia – Îndrumător Pastoral 19951996. Număr jubiliar. 20 de ani de la refacerea Episcopiei, Alba-Iulia, 1996, XVIII.

*** Şematismul Veneratului Cler al arhidiecezei mitropolitane greco-catolice române de Alba-Iulia şi Făgăraş, Blaj, Tip. Seminariului, 1911

Ablonczy, Balázs – Transilvania reîntoarsă, Iași, Ed. Institutul European, 2014, 368 p.

Andercău, Vasile – Adevăruri trăite, Ed.I, Roman, Ed. Serafica, 2005, 151 p.

Antoniu, George; Popa, Marin; Daneş, Ştefan – Codul Penal pe înţelesul tuturor, Bucureşti, Ed. Politică, 1976.

Banu, Florian (ed.) – România şi „războaiele minţii”: manipulare, propagandă şi dezinformare (1978-1989). Studiu introductiv, selecţia documentelor şi indice de nume de Florian Banu, Târgovişte, Ed. Cetatea de Scaun, 2013, 433 p., 433 p.

Bercea, Virgil (coord.) – Cardinalul Alexandru Todea, Omagiu. Centenarul nașterii, Tg. Lăpuș, Ed. galaxia Gutenberg, 2012, 203 p.

Birtz, Remus Mircea – Activitatea Ordinariatului Greco-Catolic Diecezan Clandestin de Cluj- Gherla între 1981-1989 (pe baza documentelor intraeclesiastice)., Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2020, 837 p.

Birtz, Remus Mircea – Cronologia ordinarilor greco-catolici (uniți) 1948-1989. Încercare de reconstituire, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2007, 139 p.

Birtz, Remus Mircea – Episcopul Emil Riti:(1926-2006); tentativa unei-recuperări istoriografice (cu documente inedite), Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2006, 210 p. + 4 pl.

Birtz, M., Kierein, M., Făgăraş, S. (ed.) – Fărâme din prescura prigoanei 1948-1990, Claudiopolis (Cluj-Napoca), Ed. Napoca Star, 2008, 257 p. +16 pl..

Birtz, Remus Mircea, Kierein, Manfred (ed.)– Alte fărâme din prescura prigoanei (1948- 1989),Claudiopolis Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2010, 296 p. +18 pl.

Bodeanu, Denisa (ed.) – O rază de speranţă în întuneric. Ajutoarele primite din străinătate de cultele religioase din România în anii '70-'80, Denisa Bodeanu, Târgovişte, Editura Cetatea de Scaun, 2018, 288 p.

Borda, Valentin; Borda, Mircea – Cardinalul Alexandru Todea, Tg. Mureș, Ed. Petru Maior, 1999, 172 p.

Bota, Ioan M.; Ionițoiu, Cicerone – Martiri și mărturisitori ai Bisericii din România (1945-1989). Biserica Română Unită, Greco-Catolică. Biserica Romano-Catolică, Ed. III. Cluj Napoca,Ed. Viața Creștină, 2001.

320 Bozgan, Ovidiu – Cronica unui eşec previzibil. România şi Sfântul Scaun în epoca pontificatului lui Paul al VI-lea (1963-1978), Bucureşti, Ed. Curtea veche, 2004, 496 p.

Broun, Janice – The Latin – Rite Catholic Church of Romania, in Religion in Communist Lands, Oxford, Keston College, 1984, XII, nr. 2, p. 168-184.

Comşa, Nicolae; Seiceanu, Teodor – Dascălii Blajului, Bucureşti, Ed. Demiurg, 1994.

Corneanu, Nicolae – Biserica Românească din Nord-Vestul Țării în timpul prigoanei horthyste, București, Ed. IBMBOR, 1986, 221 p.

Dîncă, Lucian – Martori ai lui Cristos în comunism. Părinții Asumpționiști în dosarele Securității, Tg. Lăpuș, Ed. Galaxia Gutenberg, 2020.

Dobeș Fürtös, Andrea – Limitele asumării identităţii religioase. Cazul părintelui Iuliu Raţiu, în „Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2015, pp. 435-452.

Dobeş- Fürtös, Andrea – Episcopul Alexandru Todea în dosarele Securităţii (1961-1989), in Budeancă, Cosmin; Olteanu, Florentin (coord.) – Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste, Iaşi, Ed. Polirom, 2009, pp. 310-323.

Făgăraș, Sabin; Birtz, Mircea – Capitlul diecezan de Cluj-Gherla intre septembrie 1987 – martie 1990, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2007, 286 + 4 pl.

Fătu, Mihai – Dictatul de la Viena din 1940 și Biserica Românească din Nordul Transilvaniei (1940-1944). Documente, Alexandria, Ed. Tipoalex, 2001, 458 p.

Florea, Călin – Biserica Română Unită, Greco-Catolică din fostele județe Mureș-Turda, Târnava Mare și Târnava Mică 1945-1972, Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2005, 312 p.

Focşeneanu, Eliodor – Istoria Constituţională a României (1859-2003), ed. IV, Bucureşti, Ed. Eikon, 2018.

Fürtös Robert – De la rezistență la colaborare. Părintele Ioan Deliman și Securitatea, în „Destine individuale și colective în comunism”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2013, pp. 93-111.

Fürtös Robert – Ierarhi greco-catolici în atenția Securității. Studiu de caz: canonicul Coriolan Tămâian, în „Acta Musei Porolissensis”, XXXVI, Istorie-Etnografie, Zalău, 2014, pp. 379-394.

Fürtös Robert – Ierarhi greco-catolici în atenția Securității. Studiu de caz: episcopul Ioan Ploscaru, în „Identități sociale, culturale, etnice și religioase în comunism”, coord. Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu, Editura Polirom, Iași, 2015, pp. 452-467.

Giurgiu, Augustin – Confesiunile unui preot. Vasile Conțiu-îngrijirea ediției, Dimitrie Poptămaș- cuvânt înainte, Mariana Ciurca-lectura, Alexandru Tcaciuc-coperta și tehnoredactarea., Tg. Mureş, Ed. „Veritas”, 2019, 214 p.

Kierein, Manfred; Birtz, Remus Mircea – Episcopul Ioan Ploscaru într-o prietenie epistolară de douăzeci de ani, Cluj-Napoca, Napoca-Star, 2009, 402 p. + 14 pl.

321 Jakubinyi, György – Romániai katolikus, erdélyi protestáns és izraelita vallási archontológia (Arhondologie religioasă catolică, protestantă și izraelită din Ardeal), Cluj-Napoca Kolozsvár, Ed. Verbum, 2010, 154 p.

Lehrer, Milton G. – Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american, București,Tip. „Alfabetul”, 1944, 315 p.

Marcu, Vasile – Drama Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Documente și mărturii, București, Ed. Crater, 1997, 464 p.

Marinescu, Aurel Sergiu – O contribuţie la istoria Exilului Românesc, Vol.VIII, Bucureşti [Ed. Vremea], 2008.

Muraru, Andrei; Bosomitu Ştefan; Drăghia, Dan – Securitatea şi atentatele din 1981 cu colete- capcană împotriva lui Nicolae Penescu, Paul Goma şi Şerban Orescu în Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu- Stat şi viaţă privată în regimurile comuniste, Iaşi, Polirom, 2009, pp. 386- 406.

Palcu, Vasile – Moişa. File de monografie, Tg. Mureş, Ed. « Veritas », 2016.

Patrichi, Viorel – Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă, Ed.I, Bucureşti, Ed. Ianus Info, 2001, 245 p.

Petărlăcean, Elena – Arhiepiscopul și Cardinalul Alexandru Todea, in AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, I) 1998, I, nr. 1, p. 15-18, II) 1998, I, nr. 2, p.18-21, III) 1999, II, nr. 2(4), p. 23-27.

Petărlecean, Alexandru; Moldovan, Ion – Cardinalul Alexandru Todea. In Memoriam . Blaj, Ed. Buna Vestire, 2002, 198 p.

Peteu, Camil, OSBM – Biserica din casa lui Matei Boilă, in Studia Universitatis Babeş-Bolyai. Theologia Catholica, Cluj-Napoca, 2002, XLVII, nr. 2, p. 141-143.

Pop, Iosif – Credinţă şi apostolat. Memorii. Prefaţă de Preot Protopop Liviu Sabău, canonic mitropolitan. Ediţie îngrijită şi Postfaţă de Dimitrie Poptămaş şi Melinte Şerban. Târgu-Mureş, Fundaţia Culturală „Vasile Netea”, 2004, 224 p.

Poptămaș, Dimitrie – Documenta. În clandestinitate. in AGRU arhidiecezan, Tg. Mureș Blaj, 1999, II, nr.1 (3), p. 8-12.

Prunduș, Silvestru Aug.; Plaianu, Clemente – Cardinalul Alexandru Todea, Cluj-Napoca, Ed. Unitas, 1993, 132 + 28 pl.

Pușcaș Vasile (ed.) – Transilvania și aranjamentele europene (1940-1944). Ediție, studiu introductiv și note de Vasile Pușcaș, Cluj-Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1995.

Rațiu, Gheorghe – Raze de lumină pe cărări întunectare, București, Ed. Paco, 1996, 362 p.

Soica, Sergiu (coord.) – Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securității- Note informative, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2017, 816 p.

322 Soica, Sergiu – Eparhia Greco-catolică de Oradea şi Securitatea în anul 1948, Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2014, 343 p. van Straaten, Werenfried – Acolo unde Dumnezeu plânge, s.l.[Cluj-Napoca], Ed. Gloria, 2000, 312 p.

Szöke, János – Göröngyös úton (Pe drumul cu hârtoape), Budapest, Kolozsvár, Ed. Gloria şi Don Bosco, 1993, 336 p.

Şerban, Ioan – Procesul din Vinerea Mare, Târgu-Mureş, Ed. Mediaprint, 2000, 98 p. + 3 pl.

Sigmirean, Cornel – Intelectualitatea eclesiastică. Preoții Blajului (1806-1948), Tg. Mureș, Ed. Universității ”Petru Maior”, 2007.

Tătar, Emil – Problemele economice ale Protopopiatelor Greco-Catolic și Ortodox Târgu Mureş în perioada septembrie 1940 -octombrie 1944, in Acta Marisiensis.Series Historica, Tg. Mureș, 2019, nr.1, p. 53-72.

Todea, Alexandru – Luptele mele. Un strigăt în pustiu vreme de un pătrar de veac. Ediție îngrijită de Vasile Sav, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2003, 235 p.

Troncotă, Cristian – Duplicitarii. Din istoria serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România (1965-1989), Ed. II, Bucureşti, Ed. Elion, 2014.

Vasile, Cristian – Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București, Ed. Curtea veche, 2003.

Vasile, Cristian – Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist 1945-1989. Documente și mărturii, Iași, Ed. Polirom, 2003.

Vasilievici, Roland – Piramida umbrelor, Timişoara, Ed. De Vest, 1991, 146 p.

Zapodeanu, Aurel: Bordeianu, Nicolae – Aspecte din activitatea ostilă desfăşurată de elemente autohtone incitate de emisari ai unor centre şi organizaţii religioase din străinătate. Măsuri întreprinse de organele de securitate pentru prevenirea şi contracararea acţiunilor duşmănoase desfăşurate sub acoperirea religiei, Bucureşti, 1983, Ministerul de Interne, Serviciul Cinematografic, 44 p.

323

CUPRINS

Prefață ...... 3 P.ddr. Remus Mircea Birtz, OBSS

Fruntar din partea unui ziarist teolog...... 5 Cristian Butaru Keller

Sub lupa Securității: preoți greco-catolici din județul Mureș ...... 7

I. IOSIF POP ŞI VICARIATUL ŢINUTURILOR SECUIZATE ...... 10 Prof. Dimitrie Poptămaş, M. On. Pr. Iosif Pop (†)

II. OPERAȚIUNEA MUREȘ 1988 ...... 35 Pr. Remus Mircea Birtz, Dl. Cristian Butaru Keller

III. DOCUMENTAR 1973 ...... 68 Dl. Cristian Butaru Keller, Pr. Remus Mircea Birtz

IV. EVIDENȚA Centrului de Informatică și Documentare ...... 99 Pr. Remus Mircea Birtz, Dl. Cristian Butaru Keller

V. FASCIMILE 1. Dosar 1988 (Mureș)...... 132 2. Dosar CID (1988) ...... 225

Bibliografie generală ...... 320

324