Statele Uniunii Europene -Sinteze Istorice
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
Adepţilor construcţiei Comunităţii Continentale contemporane, dar şi euroscepticilor, omagiile noastre istorice. PETRE POPA. STATELE UNIUNII EUROPENE. SINTEZE ISTORICE Documentarişti: Dan Gabriel POPA Cristina Mirela POPA Coperta I: Europa Federală (2009) Coperta IV: Microportret Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României POPA, PETRE Statele Uniunii Europene. Sinteze istorice/Petre Popa Bibliogr. Index ISBN: PETRE POPA. STATELE UNIUNII EUROPENE. SINTEZE ISTORICE Redactor responsabil: Gabriel TUDOSE Tehnoredactare: Cristina TUDOSE Lectori: Dana STANA, Doru Gabriel STAN Apărut: Piteşti, 2009 PETRE POPA STATELE UNIUNII EUROPENE SINTEZE ISTORICE PITEŞTI 2009 Volume elaborate de Petre POPA: . Municipiul Piteşti pe noi coordonate (în colaborare), Tipografia „Argeş”, Piteşti, 1969 (64 p.); . Plaiuri argeşene. Album. Studiu introductiv, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1982 (242 p.); . Preşedintele României Socialiste Nicolae Ceauşescu şi Argeşul. Album, Tipografia Piteşti, 1983 (76 p.); . Piteşti 600. Memento, Editura „Museum”, Tipografia „Argeş”, Piteşti, 1983 (196 p.); . Argeş. Cartea eroilor (Coordonator ştiinţific şi Studiu introductiv), Tipografia Piteşti, 1984 (334 p.); . Mausoleul de la Valea Mare Mateiaş-Câmpulung Muscel, Tipografia „Argeş”, Piteşti, 1984 (90 p.); Ediţia a II-a, 1988 (84 p.); . Piteşti. Ghid de oraş (în colaborare), Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1985 (144 p.); . Piteşti. Pagini de istorie (în colaborare), Editura „Museum”, Tipografia „Argeş”, Piteşti, 1986 (336 p.); . Istoria Municipiului Piteşti (în colaborare), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1988 (360 p.); . Piteşti. Microalbum (în colaborare), Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988 (48 p.); . Liceul „Alexandru Odobescu” Piteşti. 75 [de ani]. 1919-1994, Imprimeria S.C. „Leu Grup” S.R.L. Piteşti, Piteşti, 1994 (192 p.); . Istoriografie universală (I), Editura „Cultura”, Piteşti, 1998 (170 p.); . Istoria economiei naţionale a României (I), Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 1999; Ediţia a II-a, 2001; Ediţia a III-a, 2003 (120 p.); . Istoria sistemelor administrative (I), Editura Universităţii din Piteşti, 1999; Ediţia a II-a, 2000 (128 p.); . Tradiţia şi actualitatea în istoriografia românească, Editura „Cultura”, Piteşti, 2000 (202 p.); . Istoria administraţiei în România, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2000; Ediţia a II-a, 2001; Ediţia a III-a, 2002 (164 p.); . China. Sensuri istorice, Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2000 (232 p.); . Ion Ionescu de la Brad. Enciclopedist român, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000 (372 p.); . Studii istorice (Culegere antumă), Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2000 (344 p.); . Permanenţe istoriografice româneşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 2000; Ediţia a II-a, 2002 (316 p.); . Istoria sistemelor administrative (II), Editura Universităţii din Piteşti, 2001; Ediţia a II-a, 2003 (90 p.); . Istoriografie universală premodernă, Editura „Tipnaste”, Piteşti, 2001 (250 p.); . Medalioane universitare. Dicţionar (Coordonator), Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2002 (260 p.); . Studii culturale (Culegere antumă), Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2003 (440 p.); . Pagini de istorie modernă universală, Facultatea de Istorie, Filosofie, Jurnalism, Universitatea din Piteşti, Piteşti, 2003 (356 p.); . Monografia Universităţii din Piteşti, Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2004 (414 p.); . Studii politice (Culegere antumă), Editura Universităţii din Piteşti, Piteşti, 2004 (622 p.); . Administraţie sistemică universală, Editura „Tipnaste”, Piteşti, 2005; Ediţia a II-a, 2006, Ediţia a III-a, 2007 (236 p.); . Istoriografie universală modernă şi contemporană, Editor, Facultatea de Istorie, Filosofie, Jurnalism, Universitatea din Piteşti, Piteşti, 2005 (254 p.); . Evoluţii istorice moderne universale (1618-1848), Editor, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Piteşti, Piteşti, 2006 (146 p.); Ediţia a II-a, 2007 (162 p.); . Redimensionări istorice naţionale şi continentale (1848-1918), Editor, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Piteşti, Piteşti, 2006 (160 p.); Ediţia a II-a, 2007 (205 p.). Europa. Destin continental, Editor, Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Piteşti, Piteşti, 2006 (96 p.); Ediţia a II-a, 2007 (166 p.); . Piteşti. Tradiţie şi contemporaneitate (în colaborare), Editura „Tiparg”, Piteşti, 2008 (260 p.); www. bjargeş. ro, Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu” Argeş, Piteşti; . Piteşti 620. Memento, Editura „Paralela 45”, Piteşti, 2008 (456 p.). Complexul Memorial de Război Mateiaş, Valea Mare Pravăţ, Câmpulung, Argeş, Editura „Tipnaste”, Piteşti, 2009 (158p.). STATELE UNIUNII EUROPENE. SINTEZE ISTORICE INTRODUCERE a finalul anului 2009, Europa, unul dintre cele mai importante L continente de pe Mapamond, cuprinde 47 de state, entităţi naţionale clasice, respectiv, regate, republici, federaţii. Ultimul (2008) este Kosovo, desprins, unilateral, din Serbia, nerecunoscut de România. Dintre acestea, 27 sunt integrate Uniunii Europene: şase regate (Belgia, Danemarca, Marea Britanie şi Irlanda de Nord, Olanda/Ţările de Jos, Spania, Suedia), un mare ducat (Luxemburg), precum şi 20 de republici (Austria, Bulgaria, Cehia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Irlanda/de Sud, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria). Se află în tratative, pentru o posibilă integrare continentală, republicile: Turcia, Croaţia, Albania, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Macedonia. În ceea ce priveşte dinamica iniţierii noilor structuri, ori aderarea ulterioară, precizăm că şase ţări, Regatul Belgiei, Republica Federală Germania (între 1945-1990, de Vest), Republica Franceză, Republica Italiană, Marele Ducat Luxemburg, Regatul Olandei/Ţările de Jos, sunt considerate fondatoare ale actualei Uniuni Europene (UE). Pentru început, au format, la Paris, 18 aprilie 1951, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Paralel apare NATO (1949), emblemă din 1953. Apoi, aceleaşi şase state întemeiau (25 martie 1957), prin Tratatul de la Roma, funcţional din 1 ianuarie 1958, Comunitatea Economică Europeană (CEE), cunoscută, frecvent, sub genericul Piaţa Comună, având sediul la Bruxelles, precum şi Euratom. Treptat, s-au raliat Comunităţii Economice Europene (CEE), devenită, ulterior, Uniunea Europeană (UE), ceea ce numim: Valul I, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Regatul Danemarcei, Republica Irlanda de Sud (1 ianuarie 1973); Valul II, Republica Elenă/Grecia (1 ianuarie 1981, cu drepturi depline din 1985- 1986); Valul III, Regatul Spaniei şi Republica Portugalia (1 ianuarie 1986); Valul IV, Republica Austria, Regatul Suediei şi Republica Finlanda (1 ianuarie 1995); Valul V, republicile Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria (1 mai 2004); Valul V extins, republicile Bulgaria şi România (1 ianuarie 2007). PETRE POPA Prin Tratatul de la Maastricht (9-10 decembrie 1991), s-a decis ca Piaţa Comună/ Comunitatea Economică Europeană (CEE) să devină, inclusiv ca sens politic, Uniunea Europeană/ UE, având, atunci, 12 state: Belgia, Danemarca, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda de Sud, Italia, Luxemburg, Olanda/Ţările de Jos, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Spania. Documentul, parafat la 7 februarie 1992, după ratificarea de către toate parlamentele ţărilor respective, are, uneori, titulatura Tratatul de la Amsterdam. Intenţia adoptării, în 2003-2006, a unei Constituţii a Uniunii Europene nu s-a finalizat, existând rezerve din partea mai multor state (Franţa, Olanda). În schimb, Tratatul de Reformă, lansat la Lisabona (18 octombrie 2007), definitivat după acceptul forurilor legislative interne (13 decembrie 2007), a relansat conceptul federalizării. Concomitent cu potenţialul economic, teritorial şi demografic, ori cu sistemele politic, administrativ sau juridic, relevate în etapele preaderării la noua construcţie europeană, entităţile amintite mai sus au intrat, în spaţiul continental, cu ample şi valoroase rezonanţe istorice, proprii naţiunilor amintite. Sunt domenii suficient de sensibile, mai ales atunci când vorbim de amalgamarea prevăzută expres în Acquis-ul european, prin libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului. Asupra acestor specificităţi ne propunem o sumară introspecţie, regăsită în cele 27 de studii care urmează. Succesiunea statelor ţine cont de titulatura, grafierea şi alfabetul folosite în România. Descripţia consacrată fiecărei ţări se raportează, ca principiu, la tradiţia şi rolul exercitat în istoria continentală. Aşa, de exemplu, fără să minimalizăm importanţa naţiunilor actuale, spaţiul acordat Greciei, acolo unde s-au pus bazele civilizaţiei clasice europene, iar tipologia guvernărilor a fost complexă şi diversificată, este dublu comparativ cu Estonia. Suport distinct relevă ampla prezentare a primei continentalizări de factură imperială (27 î.Hr.-476), având ca nucleu antic actuala Italie, idee relansată, medieval, de Otto I cel Mare (936-973) şi Carol Quintul (1516/1519-1556), modern, de Napoleon I (1804-1814/1815) sau contemporan de Adolf Hitler (1933-1945). Ca urmare, paginile rezervate Peninsulei depăşesc, aleatoriu, pe cele dedicate Danemarcei. Cu deosebire după 1973 (modificarea Constituţiei), s-a adus în prim-plan modelul societăţii suedeze. Aspectul ne-a determinat să insistăm asupra caracteristicilor istoriei acestui stat, reevaluând, în sinteză, dinamica segmentelor cardinale. Totodată, vocea Suediei