17 Paradoxul Dacic

Total Page:16

File Type:pdf, Size:1020Kb

17 Paradoxul Dacic 17 PARADOXUL DACIC Andrei VARTIC scriitor, editor al revistei de studii carpato-dunărene „Dava International”. 1. Cei peste 1900 de ani care au trecut de la războiul daco- roman din vara anului 106 ar trebui să pună pe gânduri măcar lumea academică din spaţiul cultural românesc. Mai întâi fiindcă strategiile şi tacticele acelui adevărat război mondial sunt, cum arată evenimentele, de mare învăţătură. Apoi, fiindcă unele din tehnologiile dacice rămân neîntrecute până la ora actuală, cum ar fi fierul pur dacic, protejat uluitor contra ruginii, sau mortarele inteligente, fără calciu şi cu proprietăţi chimice active peste două mii ani de la producerea lor. Iar giganticele terase ale Sarmisegetuzei Regia (efortul construirii lor întrece pe cel al Marii Piramide de la Giza), sau troianul de la Cioclovina (lung de peste 2 km, înalt şi acum de peste 3 m şi lat de peste 8 m) lasă neputincioase în jos mâinile celor mai ingenioşi ingineri (troianul este construit într-o zonă de munte greu accesibilă) şi nu-şi găsesc încă alte motivări decât cele ale paradoxului. Aşa şi cetăţile dacilor, cu toate că au fost zidite pe vârfuri greu accesibile de munţi, nu căutau marginea prăpăstiei, ci o îndepărtau cu terase care le fac vulnerabile din punctul de vedere al artei militare [1]. Să amintim că şi piatra din care au fost construite zidurile cetăţilor dacice a fost prelucrată atât de frumos chiar în carieră încât volens-nonlens se pune întrebarea dacă rostul ei a fost anume acela de a fi pusă într-un zid de apărare. Şi prelucrarea rocilor vulcanice numite andezite este misterioasă, fiindcă în zona cetăţilor dacice ele au fost utilizate la construirea unor uriaşe sanctuare, de facto modele matematice perfect armonizate cu diverse ţinte cosmice (cum este Săgeata Soarelui de Andezit de la Sarmisegetusa Regia, orientată spre Polul Nord Ceresc) [2]. Unele dintre aceste andezite cântăresc mai multe tone şi au fost aduse de la mari distanţe. Magnific este şi felul cum au fost tăiate aceste materiale foarte dure (de pilda, ca formă interioară a elipsoidului!), uneori direct în roca vulcanică naturală [3]. Or, chiar şi astăzi sculptorii români nu folosesc andezitul pentru sculpturi, deşi este „veşnic”, din cauza imposibilităţii prelucrării lui cu abrazivele contemporane. Cum atunci au tăiat şi finisat dacii andezitele lor până la o desăvârşire pe care e foarte greu să o repetăm şi în 2006? Cum au transportat pe drumurile prăpăstioase ale Carpaţilor, de la mari CUCUTENI 5000 - REDIVIVUS 18 distanţe, aceste pietre uluitoare? Cum de le-au încadrat în modele matematice, geometrice şi cosmogonice atât de complexe? Dar, mai ales, pentru ce scop? Or, tocmai apariţia acestor adevărate minuni ale lumii într-o epocă când, parcă, ele nu ar fi trebuit să fie, a pus problema cercetării multidisciplinare a civilizaţiei dacice pe care noi o efectuăm de mai multe zeci de ani. Fig. 1. Topografie cosmogonică dacică: Cetăţile Băniţa, Piatra Roşie şi Vârful lui Pătru formează un triunghi dreptunghic spectaculos. Cel mai puternic impuls pentru această cercetare, în special realizată cu metode matematice şi fizico-chimice, l-a dat descoperirea geometriei amplasării cetăţilor dacice, numită de noi „topografie cosmogonică”. Una din primele scheme ale acestei minuni, publicată acum 12 ani (vezi [2]), demonstrează că trei puncte topografice, marcate special cu ziduri dacice, – cele de la Piatra Roşie, Vârful lui Pătru şi Băniţa - formează un formidabil triunghi dreptunghic, dotat şi cu unghiul de aur, ce cuprinde partea sudică a munţilor Suryanului. Construirea acestui triunghi magnific în epoca despre care este vorba, adică 1900 - 2500 de ani în urmă, era imposibilă dacă luăm în calcul numai resursele topografice ale acelei epoci (la care avem acces). Urmând algoritmul acestui triunghi topografic dacic, noi am demonstrat că marea majoritate a cetăţilor CUCUTENI 5000 - REDIVIVUS 19 dacice au fost construite pentru a se arhiva un anume model sacro- spiritual cu ajutorul unor marcări ale Daciei preromane cu uriaşe terase şi valuri, cetăţi, sanctuare din piese de andezit, mortare, fier de 99,97% alfa-Ferum fără cimentită, „supe” excepţionale de metale, ceramică colorată supradură cu armonizări ale bradului şi lotosului etc., etc) şi că anume acest model a stat şi la baza rezistenţei dacilor în faţa celei mai puternice armate a lumii, dar şi la unele schimbări radicale ale mentalului european [4]. Unul din oamenii, care a realizat această schimbare anume în „timpul dacic”, a fost Socrate, gânditorul asemuit cu Buddha. Iar schimbarea radicală a mentalităţii lui Socrate (inclusiv saltul spre religia monoteistă) a avut loc în tinereţea lui, pe câmpul de luptă de la Potidea, în anul 432 BC (tocmai anul când s-a finalizat şi construirea Parphenonului), când s-a întâlnit cu unul din medicii lui Zalmox, care, scrie Platon, l-a iniţiat în „arta nemuririi”. Coborârea hermeneutică până la epoca războaielor peloponisiene este, însă, doar unul din reperele „paradoxului dacic”, fiindcă arheologia ne-a oferit nenumărate artefacte sublime anume pe pământul vechii Dacii. Ieşirea dacilor din actuala istorie, întâmplându-se în vara anului 106 pe muntele de andezit al Moigradului, să începem descrierea „paradoxului dacic” anume dinspre acest munte misterios. Fig. 2. Măgura de andezit de Moigrad, cu o vestită cetate dacică pe vârf, dar şi cu o spectaculoasă secantă dacică, şi cu uriaşul municipiu roman Porolissum la poale. CUCUTENI 5000 - REDIVIVUS 20 2. Interpretarea clasicist-ateistă a scenelor de pe Columna lui Traian, ignorarea celor 150 de statui gigantice de tarabostes, pe care Traian le-a pus în Forumul din Roma (zece din ele mai pot fi văzute şi astăzi pe Arcul lui Constantin de la Roma, iar majoritatea au fost recent redescoperite de cercetătorul Leonard Velcescu de la Sorbona [5]), investigarea „monopolistă” a locuirii dacice de la Grădiştea de Munte, diminuarea Kogaiononului ca „munte sfânt” etc, au făcut ca istoriografia românească să susţină că ultima luptă a lui Decebal cu Traian s-a dat în vara anului 106 pe lângă Sarmisegetuza Regia. În felul acesta mai toată Dacia a încăput în munţii Orăştiei (dar şi asta fără Cioclovina, oraşul din Ceata şi Cucuiş, sau cetăţile de pe vârfurile Godeanu, Suryanu, Pătru). Iar cele ce se putură întâmpla în ţara Haţegului pe domeniul transformărilor etno-lingvistice, adică „romanizarea” Daciei, au fost împărţite în secolele XIX-XX întregului neam românesc. Or, numai lupele (turtele) de fier plastic de peste 40 kg (chiar şi recent arheologii au mai descoperit zeci de asemenea lupe) demonstrează că mai repede a fost vorba de o dacizare a Romei, nu de o romanizare a dacilor. Manualele italiene de istorie arată că ultima luptă dintre armatele lui Decebal şi Traian a avut loc mult mai spre nord de Sarmisegetuza Regia, pe teritoriul actualului judeţ Sălaj, la vreo 12 kilometri est de Zalău, la poalele Dealului Măgurii [6]. Acest hotar de bătălie mai demonstrează că cea mai mare parte a Daciei nu a fost cucerită de Roma şi că peste 165 de ani dacii liberi, împreună cu dacii rustici, rurali, sedentari, care nu au iubit urbea adusă de Roma, cei ascunşi în pădurile şi munţii lor (unde şi în aceste zile nu au nevoie de electricitate, televizor şi gazetă!), i-au şi izgonit pe cotropitori... Încă nu s-a găsit locul acelei ultime bătălii epocale, parte dintr-un mare război mondial (practic toate naţiunile lumii civilizate de atunci au participat la acel război), dar o diplomă militară romană din vara anului 106, descoperită anume în zona Moigradului, consfinţea dispariţia statului dacilor montani şi apariţia provinciei romane Dacia Felix. Aici, la poalele Măgurii de andezit de la Moigrad, după moartea lui Traian, care s-a întâmplat în anul 117, împăratul Hadrian (cel mai erudit din toţi împăraţii Romei, cel care va stopa războaiele de cucerire ale Romei şi va construi neasemuitul Pantheon, cu cea mai mare cupolă rotundă până la finele secolului XIX), va ridica încă o capitală militară a Dacii romane, Porolissum (fig. 3). După înălţimea şi întinderea zidurilor de apărare, arhitectura caselor, fastul CUCUTENI 5000 - REDIVIVUS 21 Fig. 3. Harta amplasării castrelor romane in jurul Porolissumului. templelor şi a amfiteatrului, luxul băilor şi a altor centre de relaxare şi odihnă, Porolissumul nu este mai prejos decât Ulpia Traiana din Ţara Haţegului, devenită abia după moartea lui Traian şi venirea la putere a lui Hadrian – Sarmizegetusa Ulpia Traiana Augusta Dacica. Aşadar, la numai câţiva ani, în 114, Roma a revenit în forţă la Măgura Moigradului şi a început să construiască, în scopuri de apărare, dar şi comerciale, uriaşul megapolis Porolissum care, în opinia cercetătorilor, păstra o mai veche denumire a locului pe care romanii nici nu au încercat să o traducă (aşa, de altfel, au procedat şi cu misteriosul termen dacic Sarmisegetuza, devenit în citirea lui Hadrian - Sarmizegetusa, termenul cel vechi fiind onorat genial de Eminescu în poemul „Sarmis” – şi nu Sarmiz: „Sarmis, craiul tânăr din Getia cea veche”). Ce însemna, însă, bătrânul termen carpato- dunărean „porolissum”? Muntele de andezit? Râul ce curgea pe acolo? Uriaşa pădure transilvană, care denumeşte ţinutul până în zilele noastre? Un mare mister, de elucidarea căruia cercetătorii nici nu au încercat să se apropie, deşi Ardealul este plin de CUCUTENI 5000 - REDIVIVUS 22 antroponimicul „Pora”, iar toată vechimea a susţinut că această matcă a omului s-a numit Silvania, ţara pădurilor sfinte, lissumul, lessumul. O fi fost Porolissumul capitala pădurii pure (vezi transformarea lingvistica din substrat poro>puro, în latină purus înseamnă pur, curat, liber), vechi (porro, în latină, îndepărtat, din timpuri vechi), sfinte şi libere a neamurilor carpato-dunărene? Or, legarea dacilor anume de Măgura de andezit de la Moigrad, construită şi cu o enigmatică necropolă pe vârful ei legat de partea de nord a cerului înstelat (spre care duce şi un drum secant), retragerea lor anume spre acest Porolissum mitic, indică pentru cercetare, chiar dacă intră pe domeniul paradoxului, alte hotare pentru Dacia, inclusiv spirituale, mult mai mari decât cele pe care le învăţăm la şcoală sau la universitate.
Recommended publications
  • Archäologie Und Politik
    1 CHRISTIAN WITSCHEL Römische Außenpolitik Kaiser Trajan, die Dakerkriege und die Donauprovinzen Politica externă romană Împăratul Traian, războaiele dacice și provinciile dunărene Roman Foreign Policy Emperor Trajan, the Dacian Wars and the Danube Provinces 28 CHRISTIAN WITSCHEL Im Zentrum dieses Bandes steht ein În centrul acestui volum se află un At the centre of this volume stands an imposantes Monument, das der römi- monument impunător, înălțat de imposing monument built by the Roman sche Kaiser Trajan (reg. 98–117 n. Chr.) împăratul roman Traian (domnie: emperor Trajan (r. 98–117 CE) to com- zur Erinnerung an seine Siege über 98–117 d. Hr.) pentru a comemora vic- memorate his victories over the Dacian das Volk der Daker errichten ließ: das toriile sale asupra poporului dacilor: people: The Tro paeum Traiani at Adam- Tro paeum Traiani bei Adam klissi [4]. Tro paeum Traiani, de la Adam clisi [4]. clisi [4]. It is located south of the Danube, Es befindet sich südlich der Donau, Acesta este situat la sud de Dunăre, în in the Dobruja landscape in southeast in der Landschaft Dobrudscha ganz peisajul Dobrogei, în sud-estul Româ- Romania. Given the location of the Tro- im Süd osten des heutigen Rumänien. niei de astăzi. Având în vedere locația paeum, one question immediately arises: Angesichts des Standortes des Tro- monumentului, survine nemijlocit între- Why was it not built in the heartland of paeum stellt sich unmittelbar eine barea: de ce nu a fost edificat în inte- the Dacian Empire conquered by Trajan, Frage: Warum wurde dieses nicht im riorul Regatului Dac, cucerit de Traian, i.
    [Show full text]
  • Heritage for Sale!
    Heritage for sale! The role of museums in promoting metal detecting and looting in Romania Iulian Ganciu Iulian Ganciu Address: Langebrug 40, 2311TM, Leiden Email: [email protected] Mobile: +40755279259 2 Heritage for sale! The role of museums in promoting metal detecting and looting in Romania Iulian Ganciu: s1586262 Supervisor: Profesor J.C.A. Kolen and Professor I. Lilley Research Master’s Thesis Specialization: Archaeological Heritage Management in a Globalizing World Course code:ARCH 1046WTY University of Leiden, Faculty of Archaeology Leiden, 13.06.2016, Final Version 3 How can we live without our lives? How will we know it's us without our past? John Steinbeck, Grapes of Wrath 4 Table of Content 1. Chapter: Introduction ....................................................................................... 9 1.1. Problem statement .................................................................................................... 10 1.2. Opinion of the author and research question ........................................................... 13 1.3. Methods of collecting data ........................................................................................ 14 1.4. Theoretical framework .............................................................................................. 15 1.5. Thesis structure ......................................................................................................... 16 2. Chapter: Analysis of crucial documents ........................................................... 18
    [Show full text]
  • Commagenorum
    CASTELUL DE LA CAPUT STENARUM ŞI COHORS I FLAVIA COMMAGENORUM Cristian SCHUSTER* Fortificaţia de la Boiţa/Caput Stenarum Înainte de a părăsi Transilvania, Oltul face un unghi de aproape 90 de grade, pornind apoi spre sud, prin Carpaţii Meridionali, devenind ulterior „graniţa” dintre Oltenia şi Muntenia. Chiar în dreptul respectivului cot, pe malul drept al râului, investigaţiile arheologice au permis descoperirea resturilor unei fortificaţii romane. Acestea, aflate în punctul cunoscut sub denumirea În Rude (fig. 1), se găsesc astăzi pe teritoriul satului Boiţa (oraşul Tălmaciu, judeţul Sibiu)1. Aşa cum se ştie, cei mai mulţi dintre specialişti consideră că în acest sat trebuie localizat ceea ce Tabula Peutingeriana indică a fi Caput Stenarum2. Prezenţa urmelor romane a fost semnalată încă de la sfârşitul veacului al XIX-lea - începutul celui următor3. Primele cercetări arheologice s-au derulat în 19574, fiind continuate în 19585, 19736, 19797 şi, în cadrul practicii arheologice a studenţilor de la Facultatea de Filologie-Istorie din Sibiu, în vara anului 19818. Fortificaţiei, prin dimensiunile sale reduse – „de 46 x 47 m, fiind, deci, aproape pătrată”9, i se potriveşte mai degrabă termenul de castellum decât cel de castrum. Cu privire la momentul ridicării fortificaţiei din piatră, dar şi a „termelor cu palestrele, tabulariului vămii şi construcţiile cu caracter gospodăresc” s-a emis ipoteza că ele au fost realizate „după anii 167-169 e.n., când s-a operat reorganizarea administrativă şi militară de către Marcus Aurelius”10. Spre această concluzie * Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” - Centrul de Tracologie, Bucureşti; e-mail: [email protected]. 1 Ghinea 1998. Despre denumirea În Rude a punctului, vezi: Albescu 1938, p.
    [Show full text]
  • Materiale Şi Cercetări Arheologice
    ACADEMIA ROMÂNĂ INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE „VASILE PÂRVAN” MATERIALE ŞI CERCETĂRI ARHEOLOGICE SERIE NOUĂ IX 2013 EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE BUCUREŞTI, 2013 Colegiul de redacţie PROF. DR. ALEXANDRU BARNEA (Universitatea Bucureşti), DR. SANDA BALESCU (Université des Sciences et Technologies de Lille, Laboratoire de Préhistoire et Quaternaire, CNRS), PROF. DR. CLIVE BONSALL (University of Edinburgh), PROF. DR. NIKOLAUS BOROFFKA (Deutsches Archäologisches Institut – Eurasien Abteilung, Berlin, Germany), DR. GH. I. CANTACUZINO (Institutul de „Arheologie Vasile Pârvan” Bucureşti), DR. UWE FIEDLER (Berlin), DR. RADU HARHOIU (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti), DR. ANNIE RENOUX (Université du Maine, Le Mans), PROF. DR. ERIK TRINKAUS (Department of Anthropology, Washington University), PROF. DR. ALAIN TUFFREAU (Université des Sciences et Technologies de Lille, Laboratoire de Prehistoire et Quaternaire), ACAD. ALEXANDRU VULPE (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” Bucureşti). Comitetul de redacţie ROXANA DOBRESCU – redactor-şef ADRIAN IONIŢĂ – redactor-şef adjunct IRINA ACHIM, ADINA BORONEANŢ, ADRIAN DOBOŞ, LIANA OŢA, ADRIANA PANAITE, DANIEL SPÂNU, VLAD VINTILĂ ZIRRA – membri LILIANA ZAHARIA – secretar de redacţie Redactor Editura Academiei Române: ADRIAN MIRCEA DOBRE Tehnoredactor Editura Academiei Române: DOINA STOIA Revista se poate procura contracost la sediul EDITURII ACADEMIEI ROMÂNE, Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, 050711, Bucureşti, România; tel. 4021-318 8146, 4021-318 8106, Fax 4021-318 2444, e-mail: [email protected]. ORION PRESS IMPEX 2000 S.R.L., P.O. Box 77-19, sector 3, Bucureşti, România, Tel./Fax: 4021-610 6765, 4021-210 6787, Tel.: 0311 044 668, e-mail: [email protected]. S.C. MANPRES DISTRIBUTION S.R.L., Piaţa Presei Libere, nr. 1, Corp B, Etaj 3, Cam.
    [Show full text]
  • El Culto Imperial En La Dacia Romana. Consideraciones Sobre La Presencia De Aspectos Análogos En La Religiosidad De Los Pueblos Daco-Getas
    ‘J)~, Revista de ciencias de los Religiones ISSN: 11354712 2001, númoro 6, Pp. 7-32 El culto imperial en la Dacia romana. Consideraciones sobre la presencia de aspectos análogos en la religiosidad de los pueblos daco-getas. JUAN RAMÓN CARBÓ RESUMEN: Cuando el culto imperial Ite introducido en la Dacia, justo después de la conquista romana, en el 106 d.C., algunos de sus aspectos más característicos no debieron de resultar muy extraños a los habitantes autóctonos, dado que unos aspectos bastante similares ya tenían lugar en el mareo de la organización religiosa daca-geta y en el culto de Zalmoxis, su principal divinidad. Estas similitudesaparecen al comparar eí papel del culto imperial y el del culto de Zalmoxis como elementas de integración y cohesión política y religiosa de los pueblos del Imperio y los pueblos daco-getas, respectivamente; al reconocer el papel de los sacerdocios de ambos cultos en esa integración y cohesión politico-religiosa; al comparar también el fenómeno de la divinización de los altos sacerdotes daco-getas con la divinización de los emperadores romanos; y finalmente, al estudiar las influencias exteriores en esas deificaciones mencionadas. SIiIMMARY: When imperial cult was intraducal inDacia, just afta te Roman conquest, in 106 A])., sorne of ita most characteristic aspecta shouldu’t be toe strange for te autochthonous inhabitanta, assuming that a few enough similar aspects ‘vete prcsent in te ñame of the Daca- getish religious organization aral in te cult of Zainioxis, their main divinity. These similitudes show up v4ien ‘ve compare te role afilie imperial cult withthat other of te Zalrnoxis cult liXe elerncnts of poitical and religious integration arid cohesion ofthe people of te Enipire and te Daco-getish people, respectively, vihen we inspect ILe role of bolh culta priesihoeda fox that political and religious integration and cohesion; vdien ‘ve compare, toe, te phenornenon of te Oaca-getish high priest divinization with te Roznan emperors divinizatiorz and finally, uten ‘ve study te foreigninlkencc farthose mentioned deificationa.
    [Show full text]
  • NOMADS and NATIVES BEYOND the DANUBE and the BLACK SEA: 700–900 CE Ii
    300 i NOMADS AND NATIVES BEYOND THE DANUBE AND THE BLACK SEA: 700–900 CE ii BEYOND MEDIEVAL EUROPE Beyond Medieval Europe publishes monographs and edited volumes that evoke medieval Europe’s geographic, cultural, and religious diversity, while highlighting the interconnectivity of the entire region, understood in the broadest sense—from Dublin to Constantinople, Novgorod to Toledo. The indi- viduals who inhabited this expansive territory built cities, cultures, kingdoms, and religions that impacted their locality and the world around them in mani- fold ways. The series is particularly keen to include studies on traditionally underrepresented subjects in Anglophone scholarship (such as medieval eastern Europe) and to consider submissions from scholars not natively writing in English in an effort to increase the diversity of Anglophone publishing on the greater medieval European world. Series Editor Christian Raffensperger, Wittenberg University, Ohio Editorial Board Kurt Villads Jensen, Stockholms Universitet Balázs Nagy, Central European University, Budapest Leonora Neville, University of Wisconsin, Madison iii NOMADS AND NATIVES BEYOND THE DANUBE AND THE BLACK SEA: 700–900 CE ̆ SERGIU MUSTEA Ţ A iv British Library Cataloguing in Publication Data A catalogue record for this book is available from the British Library. © 2018, Arc Humanities Press, Leeds Permission to use brief excerpts from this work in scholarly and educational works is hereby granted pro- vided that the source is acknowledged. Any use of material in this work that is an exception or limitation covered by Article 5 of the European Union’s Copyright Directive (2001/ 29/ EC) or would be determined to be “fair use” under Section 107 of the U.S.
    [Show full text]
  • 165 Years of Roman Rule on the Left Bank of the Danube. at The
    92 Chapter III PROVINCIA DACIA AUGUSTI: 165 years of Roman rule on the left bank of the Danube. At the beginning of the 2nd century, in the Spring of 101AD, Roman Forces marched against the Kingdom of Decebal. We already know what the Roman's rationale was for starting this war and we also know that the real reason was likely to have been the personal ambition of the first Provincial Emperor, Trajan (he was born in Hispania a man of Macedonian background among Greeks). The Roman armies marched against a client-state of Rome, which was a subordinate ally of Rome. Decebal did not want to wage war against Rome and his recurring peace offers confirm this. It is unlikely that Trajan would only have decided on the total conquest of the Dacian Kingdom after he waged his first campaign in 101-102. After this, Roman garrisons were established in the Province - their ongoing presence is reflected by the Latin names of towns (as recorded by Ptolemy). At Dobreta they begin to build the stone bridge which will span the Danube. It was built in accordance with plans made by Apollodorus of Damascus to promote continuous traffic - it was an accomplishment unmatched - even by Rome. This vast project portends that Trajan began the expedition against Dacia in 101 with the intention of incorporating the Kingdom into the Roman Empire. The Emperor, who founded a city (Nicopolis) to commemorate his victory over Dacia, has embarked on this campaign not only for reasons of personal ambition. The 93 economic situation of the Empire was dismal at the beginning of Trajan's reign; by the end of the second Dacian War it has vastly improved.
    [Show full text]
  • Elements of Specificity Regarding the Technical State of Historical Constructions with Defense Role
    BULETINUL INSTITUTULUI POLITEHNIC DIN IAŞI Publicat de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi Volumul 65 (69), Numărul 2, 2019 Secţia CONSTRUCŢII. ARHITECTURĂ ELEMENTS OF SPECIFICITY REGARDING THE TECHNICAL STATE OF HISTORICAL CONSTRUCTIONS WITH DEFENSE ROLE BY ANDREI-VICTOR ANDREI* and LIVIA INGRID DIACONU Technical University “Gh. Asachi” of Iasi, Faculty of Civil Engineering and Building Services, Received: May 17, 2019 Accepted for publication: June 27, 2019 Abstract. Historical defensive construction is a term that defines a construction designed to provide protection, capable of serving military action and having implications for local, national and universal history, culture and civilization. The construction of the fortifications, their type and strategic positioning required a special architecture, special siege weapons, the choice and adoption of a strategy and tactics appropriate for conquest or defense. For a proper assessment of the technical state of a historic building with a defense role, particular attention should be paid to specific architectural elements such as: defense walls built of earth or stone, defense towers that can have shapes, ramparts, firing holes, guard roads, water supply, cellars, the reserve of building materials, made up for the reconstruction of the enemy's destruction, not least, these elements with a strategic, technical and tactical role are added to the living quarters, the care of the wounded, the preparation of the food and the rest. Keywords: historical defensive construction; fortifications; technical state; degradation, stone. *Corresponding author: e-mail: [email protected] 102 Andrei-Victor Andrei and Livia Ingrid Diaconu 1. Introduction In particular, in the case of historical constructions, knowledge and assessment of constructive features is an important source of information for establishing the course of the rehabilitation.
    [Show full text]
  • Eliade, Mircea
    Mircea Eliade / Z ,4 L M 0 X I S In a celebrated passage Herodotus tells us what he had learned from the Greeks who lived beside the Hellespont and the Black Sea concerning the religious beliefs of the Getae and, more par- ticularly, concerning their god Zalmoxis. The Getae, says Hero- dotus, are "the bravest and most law-abiding of all Thracians" (4.93). They "claim to be immortal [and], this is how they show it : they believe that they do not die, but that he who perishes goes to the god [daimon]Salmoxis or Gebele'izis, as some of them call him" (4.94, trans. A. D. Godley, in Loeb Classical Library, vol. 11). Herodotus next describes two rituals consecrated to Zalmoxis : the sacrifice of a messenger, performed every five years, and the shooting of arrows during thunderstorms. JTe shall examine these rituals later. For the moment, let us read what else Herodotus had learned from his informants. "I have been told by the Greeks who dwell beside the Hellespont and Pontus that this Salmoxis was a man who was once a slave in Samos, his master being Pythagoras, son of Nnesarchus ; pre- sently, after being freed and gaining great wealth, he returned to his own country. Now the Thracians were a meanly-living and simple-witted folk, but this Salmoxis knew Ionian usages and a fuller way of life than the Thracians; for he had consorted with Greeks, and moreover with one of the greatest Greek teachers, This is a chapter from Zalmozis: The Vanishing God, translated from the French by Willard R.
    [Show full text]
  • Dacia Superior West
    Durham E-Theses The evolution of roman frontier defence systems and fortications the lower danube provinces in the rst and second centuries AD Karavas, John How to cite: Karavas, John (2001) The evolution of roman frontier defence systems and fortications the lower danube provinces in the rst and second centuries AD, Durham theses, Durham University. Available at Durham E-Theses Online: http://etheses.dur.ac.uk/3957/ Use policy The full-text may be used and/or reproduced, and given to third parties in any format or medium, without prior permission or charge, for personal research or study, educational, or not-for-prot purposes provided that: • a full bibliographic reference is made to the original source • a link is made to the metadata record in Durham E-Theses • the full-text is not changed in any way The full-text must not be sold in any format or medium without the formal permission of the copyright holders. Please consult the full Durham E-Theses policy for further details. Academic Support Oce, Durham University, University Oce, Old Elvet, Durham DH1 3HP e-mail: [email protected] Tel: +44 0191 334 6107 http://etheses.dur.ac.uk 2 THE EVOLUTION OF ROMAN FRONTIER DEFENCE SYSTEMS AND FORTIFICATIONS IN THE LO\VER DANUBE PROVINCES IN THE FIRST AND SECOND CENTURIES AD Volume II JOHN KARA VAS UNIVERSITY COLLEGE The copyright of this thesis rests with the author. No quotation from it should be published in any form, including Electronic and the Internet, without the author's prior written consent. All information derived from this thesis must be acknowledged appropriately.
    [Show full text]
  • CONSTANTIN PREDA (1 Noiembrie 1925 – 28 Martie 2008)
    CONSTANTIN PREDA (1 noiembrie 1925 – 28 martie 2008) La prea puţină vreme după ce colegii îl omagiau pentru împlinirea a 80 de ani de viaţă, Domnul Constantin Preda s-a petrecut, la 28 martie 2008, în lumea celor drepţi. Îl revăzusem, cu puţină vreme înaintea acestei date, la Cabinetul Numismatic al Institutului de Arheologie de care îl lega o viaţă, preocupat de unele chestiuni tehnice ale PC-ului care îi blocaseră continuarea redactării unui studiu de specialitate. Ne-am bucurat amândoi sincer de revedere, fără să ştim că era ultima. Ne legau mai multe apropieri şi bune înţelegeri. Prima, în urma căreia s-au adăugat celelalte, a fost experienţa de început a subsemnatului la cercetarea arheologică a necropolei romane târzii de la Callatis, coordonată de Constantin Preda. Cu acel prilej, dincolo de primul exerciţiu în domeniu dobândit de autorul acestor rânduri graţie responsabilului sus-numit al cercetărilor, am avut bucuria unei apropieri de la profesor la student, chiar dacă dânsul nu era acreditat atunci cu o asemenea poziţie didactică. Ar fi meritat-o, desigur, dar condiţiile administrative şi politice din acei ani nu favorizau o atare recunoaştere. Nu a uitat să menţioneze, la începutul volumului apărut în 1980, participarea subsemnatului la cercetare, în rând cu ceilalţi colaboratori. Cea de-a doua, mai importantă, a fost legată de numirea mea ca secretar ştiinţific al Institutului de Arheologie din 1982, sub directoratul lui Constantin Preda (1981-1989). Perioadă extrem de dificilă, marcată de arbitrariul dictaturii pe de o parte şi, pe de alta, de eforturile noastre solidare de a menţine cercetarea la un SCIVA, tomul 59-60, Bucureşti, 2008-2009, p.
    [Show full text]
  • Arceologia Este Ştiinţa Care Se Ocupă De Faptele Omenirii Din Epocile
    https://biblioteca-digitala.ro Dimitrie C. Butculescu Călătorii şi exploraţiuni arheologice în Muscel https://biblioteca-digitala.ro Tehnoredactare computerizată & layout: Dragoş Măndescu Coperta: Sorin Dumitrescu Tiparul: Copy Net Maf, Bucureşti Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: BUTCULESCU, DIMITRIE C. Călătorii şi exploraţiuni arheologice în Muscel / Dimitrie C. Butculescu ; ed. îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii şi trad.: Dragoş Măndescu. - Piteşti: Ordessos, 2009 Bibliogr. ISBN 978-973-88414-6-8 I. Măndescu, Dragoş (ed. şt.; trad.) 902 (498 Muscel) https://biblioteca-digitala.ro DIMITRIE C. BUTCULESCU CĂLĂTORII ŞI EXPLORAŢIUNI ARHEOLOGICE ÎN MUSCEL Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note, comentarii şi traduceri de Dragoş Măndescu EDITURA ORDESSOS PITEŞTI 2009 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Dimitrie C. Butculescu (1845-1916) „Arceologia este ştiinţa care se ocupă de faptele omenirii din epocile trecute, sondeză obscuritatea secolilor neistorissiţi pentru a le da viaţă, pune în lumină existencia lor ignorată, sau cel pucin păstrată printr-o tradiţiune vagă.” https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro C U P R I N S Dimitrie C. Butculescu – viaţa, personalitatea şi preocupările sale arheologice (Studiu introductiv) ............................................ 9 Dimitrie C. Butculescu – Lista bibliografică (scrieri edite, cu conţinut arheologic şi istoric) ................................................ 33 Lista lucrărilor referitoare la Dimitrie C. Butculescu
    [Show full text]