MIRCEAN REMUS BIRTZ -COORDONATOR - • Caietele OBSS III

MIRCEA REMUS BIRTZ

- COORDONATOR -

Caietele OBSS III

NAPOCA STAR Cluj, 2002 Editura NAPOCA STAR e-mail: [email protected] str.Horea 47-49/32 tel:094/79 48 09 http://www.napocastar.ro tel/fax:064/43 38 32

Directori: Gabriel Hrdlicska Dinu Virgil

Redactor-}ef: Ileana-Voichi]a Vere}

© Autorul, 2002

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

Mircea Birtz (coord.), Caietele OBSS III, Napoca Star, Cluj-Napoca, 2002

412 p. ; 21 cm. ISBN 973-647-081-4

4 Lectoris salutem in Domino!

Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS. Se cuvine s@ ne exprim@m gratitudinea celor care ^ntr-un fel sau altul ne-au ajutat s@ ajungem cu lucrarea noastr@ ^n acest punct: D-sale D-lui arh. {tefan cav. St@nescu, OBSS, OHSG (Bucure}ti), care ne-a sprijinit material, chiar ^nainte de a suferi o serioas@ interven]ie chirurgical@. Gestul lui este cu at$t mai nobil; Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM (Cluj), care ne-a sprijinit material }i documentar, de}i se bucur@ deja de v$rsta patriarhilor; Pr.Dr. Sabin Sebastian F@g@ra}, care ne-a sprijinit material }i ideatic; mai mult, la Roma, c$nd am cunoscut necazuri sau foamete, el ne-a dat o aleas@ sus]inere moral@ }i de m$ncare; D-sale. Dnei. Lucia Maria Laz@r-Ha]egan }i D-sale Dnei v.Dr.med. Maria Lucia Ha]egan, care ne-au sprijinit material consis- tent }i sus]inut; D-sale Dlui Dr.med. Ciprian cav. B@ncescu, OBSS, pentru ajutorul oferit ^n tehnoredacta- rea prealabil@ a unor materiale, }i pentru contribu]ia ideatic@. Bunul Dumnezeu s@-i binecuv$nteze pe to]i! Se dedic@ acest volum D-sale Dlui Comandor er. Alfons Victor M. Birtz, OHSG, care sper@m s@ fac@ o treab@ mai bun@ ^n Via Domnului dec$t tat@l s@u.

5 Addenda, Corrigenda, Complectanda...

***

Apari]ia celor dou@ volume din Caietele OBSS ^ntr-un ritm destul de rapid a avut desigur }i mici consecin]e asupra tehnoredact@rii textelor. Cu toat@ bun@voin]a truditorilor, s-au mai strecurat diferite gre}eli, care sper@m s@ fie iertate de cititori. Totu}i, c$teva gre}eli flagrante trebuie remarcate: %n Caietele... Nr. 1: p. 20, se va citi Conciliul Lateran al IV-lea, nicidecum luteran. p. 21, r$ndul 3 de sus, se va citi anul 1204, nu 1024. Anul 1204 este anul Marii Schisme, ^n urma Cruciadei a IV-a. %n Caietele... Nr. 2: la pag. 21 se va citi Uvertura 1812 scris@ de P. I. Ceaikovski, nicidecum 1821. la pag. 17 a fost uitat ^n lista Marilor Mae}tri Ereditari Dimitrij al VII-lea Dimitrievici (1629-1688), fiul lui Dimitrij al VI-lea. Articolul „Debellatio }i...” scris de A.S.I. Dimitrij (al X-lea), la pp. 25-27 are multe gre}eli de transcriere. Sper@m ca cititorii s@ fie ^ng@duitori, realiz$nd vremurile ^n care suntem condamna]i s@ tr@im.

***

Apari]ia celor dou@ volume a fost salutat@ diferit de cititori. Volumul doi a fost ignorat de unele „Excelen]e” la care a fost expediat, de}i cel care o f@cuse era o persoan@ v$rstnic@, mult mai bine preg@tit@ intelectual, cu mul]i ani de pu}c@rie pentru credin]@... Deh, bunul sim] e marf@ rar@ la „Excelen]ele” de pe la noi. %n schimb, a fost men]ionat }i confirmat de c$teva biblioteci Ponti- ficale Romane; alte Excelen]e, ba chiar }i Alte]e ne-au ^ncurajat. Un respectuos omagiu Prof.Dr. Iacob M$rza, rector al Universit@]ii „1 De-

6 cembrie” din Alba-Iulia, care ne-a sprijinit moral ^n demersurile noastre intelectuale.

***

%n acest volum vom afla despre trecerea la Domnul a A.S.I. Marele Duce Dimitrij, trist@ veste pe care am primit-o abia ^n februarie anul acesta. Dureros este faptul c@ o persoan@ de talia sa intelectual@, cu fine]ea sa de spirit, a fost spre sf$r}itul vie]ii parazitat de fel de fel de indivizi interesa]i, care au }tiut s@-i smulg@ onoruri ^n amurgul vie]ii, dar nu au fost ^n stare s@-i asigure nici m@car o ^nmorm$ntare decent@. S-a dat buzna la h$rtii, dar la sicriu a fost o dezertare general@... Prin Actul Testamentar din 17.VI.1997, ^ncheiat ^naintea Dr. Alessandro Mattiangeli, notar public la Roma, A.S.I. Dimitrij ^l numea mo}tenitor pe Dl. Massimo baron Silvestri, fiul lui Giovanni Silvestri, baron de Olbia, amic al tat@lui A.S.I. Anterior, Dl. Baron Massimo Silvestri a fost creat Principe de Narev. Testamentul, ^ncheiat ^naintea notarului sus amintit }i a Dnelor Graziella Verduchi }i Elisabeta Menconero (martore), prevedea ca, ^n caz c@ A.S. Massimo Silvestri de Narev (n. 1953) se va face adoptat de c@tre A.S.I. Dimitrij, ^i va succede ^n func]ie. Mai mult, prin acela}i testament, Dl. Alfred Iosif Baldacchino, cet@]ean maltez, este numit Mare Maestru al OBSS pentru Provincia Maltez@ (Republica Malta), acesta din urm@ nefiind adoptat de c@tre A.S.I. (Conform fotocopiilor din posesia noastr@). %n 4.X.2001, ^n prezen]a Dr. Alessandro Mattiangeli (Roma), a Dlor Massimo Michelini, Graziella Verduchi }i Stefania Scuderi (martori), a fost deschis testamentul A.S.I. Astfel, succesorul A.S.I. Dimitrij Maria di Demetrio (Dimitrievici) al X-lea cu numele este A.S.I. Massimo Silvestri, al Rusiei. Acestuia ^i revine sarcina s@ continue opera A.S.I. Marelui Duce. %n ceea ce prive}te pe Dl. A.I. Baldacchino, Prioratul nostru nu are nici un raport cu D-sa, el fiind creat direct de A.S.I. Dimitrij al Rusiei, cu placetul autorit@]ilor heraldice de resort, locale. Mai mult, A.S.I. Massimo

7 (Maxim), prin scrisoarea Sa din 28.02.2002, ne aten]ioneaz@ c@ nu-l recunoa}te pe acest domn ca succesor legitim al A.S.I. Dimitrij. Ultima „cucerire” a grupului maltez, prin istoriile burle}ti atribuite OBSS-ului, }i r@sp$ndite de acest grup, a fost includerea grup@rii Baldacchino, }i compromiterea numelui A.S.I. Dimitrij, ^ntr-un site internet: http://www. chivalricorders.org/orders/self-styled/slfstlod. htm. F@r@ comentarii... Adunarea General@ a Prioratului Rom$n a OBSS, ^ntrunit@ ^n zilele de 6-7.02.2002 a analizat situa]ia survenit@ dup@ decesul A.S. Imperiale. Pe data de 25.03.2003 (Buna-Vestire), la parohia greco-catolic@ omonim@ din Cluj-M@r@}ti, s-a celebrat Sf. Liturghie }i Parastasul ^n memoria A.S.I. Dimitrij }i a str@mo}ilor s@i. Au predicat }i ]inut discursurile de rigoare P.On.Pr. Paroh Grigore Ciupe, v.dr.th. Mircea cav. Birtz, OBSS, }i Priorul nostru, Macarie cav. Hede}iu, OBSS. D-na Tatiana cav. Hede}iu, OBSS, D. de G.M. a Prioratului nostru, a donat ^n memoria A.S.I. Dimitrij o superb@ icoan@ de hram, pictat@ de D-sa, parohiei Buna-Vestire. Mul]umim lui Dumnezeu c@ ne-a ^nvrednicit pe noi, mai s@raci }i mai dep@rta]i, s@ facem cele cuvenite, cre}tine}ti }i dup@ r$nduial@, ^n memoria A.S.I. Dimitrij }i a str@mo}ilor s@i.

***

Anun]@m }i promovarea unor membri ai prioratului nostru. Prin Decretul Prioral Nr. 1/04.02. din 2 aprilie 2002, constat$ndu-se situa]ia prezent@ a ordinului bizantin al Sf. Morm$nt, a fost creat titlul de Mare Maestru de Onoare al OBSS, titlu conces pe via]@, pentru merite deosebite fa]@ de Prioratul nostru. Cu acest titlu au fost investi]i Dl.Ing. Florin cav. Mih@escu, OBSS, Sene}alul Prioratului, pentru ^ntreaga sa activitate doctrinar@, }i Dl. vitez Ing. Arpád Bereczky de Torboszlo, OBSS, OHSG, OCSS, pentru activitatea sa antitotalitar@ }i cea depus@ ^n favoarea ordinelor cavalere}ti din Rom$nia. %n data de 7.02.2002 Dl.arh. {tefan cav. St@nescu, C. de G.M. a primit }i titlul de Cavaler al Ordinului Ungaric al Sf. Gheorghe (cu panglica verde).

8 %n 30.03.2002 Priorul nostru, Dl. Macarie cav Hede}iu, OBSS, OBSG a fost ridicat la treapta de Comandor al OHSG, iar dl.dr.theol. v. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS, OBSG, la treapta de comandor ereditar al aceluia}i OHSG (cu panglica ro}ie). Num@rul cavalerilor Ordinului Ungaric al Sf. Gheorghe ^n Rom$nia este de 6, doi cavaleri dorind s@ r@m$n@ anonimi.

***

Prin scrisoarea din 27.03.2002 (nr. 4/03.02) c@tre A.S.I. & R. Otto al Austriei, Secretarul Prioratului L-a anun]at asupra decesului A.S.I. Dimitrij }i a instal@rii noilor succesori. A.S.I. & R. a binevoit s@ r@spund@ ^n data de 10.04.2002, de la re}edin]a Sa. R@spunsul este publicat ^n prezentul volum. Memoria A.S.I. Marelui Duce Dimitrij a fost astfel onorat@ }i de un ultim salut din partea {efului Nobilimii Europene, ^n ciuda unor diversioni}ti care au dorit s@-i speculeze numele }i mo}tenirea lui. Afirma]iile care pot fi g@site pe internet (http://www.obss.org./ info .htm), f@cute de acela}i grup maltez, cum c@ Marele Duce 2 (Dimitrij) pe data de 6.08.2000 „a renun]at }i a transferat ^n mod absolut }i perpetuu suveranitatea }i fons honorum al OBSS ^n favoarea A.S.E. Principelui Alfred J. Baldacchino de Gagry }i succesorilor s@i legitimi” nu sunt confirmate de Actul Notarial deschis la Roma ^n 4.10.2001 (care vorbe}te doar de „provincia de limba maltez@ a Ordinului”); mai mult, nu putem vorbi de transfer absolut }i perpetuu at$ta vreme c$t donatorul tr@ie}te. Faptul c@ pe acela}i site apar }i formulare de adeziune, redactate f@r@ nici un criteriu valid, cont$nd ^n schimb ^n@l]imea, culoarea p@rului }i a ochilor (!) – oare ce influen]e asupra virtu]ilor cavalere}ti sau aristocratice pot avea culorile p@rului }i a ochilor? – este un excelent argument pentru seriozitatea grupului maltez mai sus men]ionat.

***

%n acest volum, cititorul va g@si o „Via]@ a Msgr. Vladimir Ghika”, redactat@ la ^nceputul anilor '60 de c@tre Msgr. Octavian B$rlea.

9 Acest manuscris a fost salvat la Roma de la distrugerea unor arhive pe la ^nceputul anilor '90, datorit@ unor anumi]i kulturnici travesti]i ^n sutan@, unii chiar monseniori (!), prea pu]in lega]i de valorile autentice ale culturii }i istoriei Bisericii Rom$ne}ti. Publicarea acestui valoros manuscris al Msgr. Octavian B$rlea va aduce clarific@ri inedite din via]a Msgr. Ghika, victim@ }i el a st@rilor de lucruri descris@ de butada „pu]ini am fost, mul]i am r@mas”, butad@ care circumscrie peisajul social lansat de anumi]i pretin}i ucenici de-ai lui. Msgr. Octavian B$rlea, doctor ^n istorie eclesiastic@, doctor ^n teologie, licen]iat ^n drept canonic, capelan al Ordinului de Malta (SMOM) de Onoare }i Devo]iune, n. ^n 1913 la Mogo} (jud. Alba), frate al reputatului folclorist Ovidiu B$rlea, a studiat la Blaj, iar din 1938 r@m$n$nd ^n str@in@tate. %n exil a fost ini]iatorul Societ@]ilor Academice Rom$ne din Europa }i din America, av$nd }i o prodigioas@ activitate [email protected] %mpreun@ cu Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, care, de}i abordeaz@ problemele istoriei Bisericii Rom$ne}ti din alt unghi, Msgr. B$rlea constituie un duet redutabil de istorici ai Bisericii Rom$ne, urm$nd tandemului realizat de Pr.Dr. Zenovie P$cli}anu }i P.S.Dr. Ioan B@lan. „De confessio orthodoxae Petri Mohila” (Frankfurt, 1948), „Ex his- toria romena: Ioannes Bob Eppus. Fogarasiensis” (Freiburg i.Br., 1951), „B.R.U. ^ntre cele dou@ r@zboaie mondiale” (^n volumul „B.R.U.”, Madrid, 1952), volumul „{colile Blajului” (Roma, 1955), curator }i colaborator al revistelor „Acta Scientiarum Socialium”, „Acta Philosophica et Theologica”, „Acta Historica”, „Acta Philologica” ale S.A.R., colaborator constant al revistei „%ndreptar”

1. A se vedea excelentul studiu al regretatului Pr.Dr. Peri} Lucian: Msgr. Octavian B$rlea – O via]@ consacrat@ Bisericii }i istoriei acesteia, mm.dact. 22 p., aflat ^n posesia noastr@. 2. Dr. Peri} Lucian, op.cit. Msgr. B$rlea a fost obligat de c$teva ori s@ ^}i schimbe ]ara de re}edin]@ sau s@ renun]e la ^ndrumarea S.A.R. tocmai ca rezultat al intrigilor unor confra]i pe l$ng@ Congrega]ia Oriental@. Msgr. Kirk a fost cel care a blocat revista „%ndreptar”, una din pu]inele reviste de spiritualitate rom$neasc@ ecumenic@ incomod@ at$t prin erudi]ie, c$t }i prin prestigiul cultural al semnatarilor ei.

10 (Spania, 1950-53) ^mpreun@ cu Gh. Racoveanu, Mircea Eliade }i Alexandru Mircea, redactorul }i scriitorul revistei excelente „Perspective” (apare din 1977/78, la München) etc. – iat@ c$teva din operele fundamentale ale Msgr. Octavian B$rlea. Nu putea lipsi invidia din partea unor confra]i:2 Msgr. John Kirk, fost secretar al Nun]iaturii din Bucure}ti, om limitat, P.S. Vasile Cristea, f@r@ oper@ intelectual@, Pr. Pamfil Carna]iu, M@rgineanu etc., care desigur c@ n-au produs nimic echivalent ^n exil. A purtat o polemic@ intelectual@ cu un alt elev al lui Nae Ionescu, D.C. Amz@r, bucur$ndu-se de sprijin }i solidaritate din partea msgr. Vasile Z@p$r]an, sau a P.S. Valerian Trifa. A activat ^n Austria, Fran]a, Statele Unite }i Germania, unde se afl@ }i ^n prezent. %n [ar@, s-a creat ^n jurul lui o conspira]ie a t@cerii din partea acelor care au parvenit la func]iile eclesiastice f@r@ a avea vreo competen]@ cultural@. Tocmai pentru c@ reprezint@ exponentul unui punct de vedere diferit de analiz@ a istoriei B.R.U., dar cu o important@ oper@ personal@, ^n care erudi]ia }i detaliul sunt acompaniate de o spumoas@ verv@ po- lemic@, argumentul bibliografic }i documentul istoric fiind principalul suport al demonstra]iei sale istorice, public@m o biografie a Pr.Dr. S.A. Prundu}. Chiar dac@ Msgr. B$rlea }i Pr. Prundu} sunt aparent irecon- ciliabili ^n unele teze, am$ndoi distin}ii istorici ajung s@ pledeze pentru acela}i rezultat final: Unirea celor dou@ Biserici Rom$ne}ti. Dup@ cum am scris }i ^ntr-un studiu anterior, pozi]iile istoriografice diferite fiind un semn de vitalitate al unei }coli istoriografice. Mai mult, se poate demonstra c@ at$t ^n Exil (Msgr. Octavian B$rlea), ^n timpul activit@]ilor pastorale din bejenie, c$t }i ^n Prigoan@ (Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM), ^n timpul pastora]iei riscante ^n timpul celor f@r@ Dumnezeu, s-a putut face }i scrie Istorie. Cei doi preo]i }i-au ^nmul]it talan]ii ^n slujba Bisericii c@reia i-au d@ruit via]a lor. Biografia redactat@ de Pr. Clemente Pl@ianu, aprig n@s@udean, ^n onoarea prietenului }i colaboratorului s@u Pr.Dr. S.A. Prundu}, OSBM, reflect@ via]a unui preot care a c@utat ^n permanen]@ solu]ii pentru supravie]uirea Bisericii Sale. Chiar dac@ unele decizii sau lu@ri de pozi]ie ale Pr. Prundu} azi ar putea fi discutate, s@ nu uit@m c@ erau animate de dorin]a de a asigura supravie]uirea unei Biserici a c@rei existen]@ era pur }i simplu negat@, ^n numele unei false concordii, al

11 unei false unit@]i „de neam”. Ac]iunea, uneori chiar eronat@, era necesar@ pentru a dovedi c@ Biserica era vie, ^n ciuda interdic]iei impuse prin decrete sau H.C.M.-uri. Msgr. B$rlea }i Pr.Dr. Prundu}, OSBM, nu numai au scris istoriei, ci au }i f@cut-o. %n aceasta const@ nepieritorul lor merit. Suntem de asemeni onora]i s@ salut@m publicarea ^n revista noastr@ a unui studiu de teologie simbolic@, tradi]ional@ a Pr.Dr. Sabin Sebastian F@g@ra}, OSBM. D-sa ^n via]a laic@, ^n clandestinitate, fusese informatician, specialist ^n calculatoare, intrat ^n Ordinul Sf. Vasile cel Mare, sfin]it apoi preot de %.P.S. , func]ion$nd p$n@ ^n 1990 ca }i Secretar Capitular al Diecezei de Cluj–Gherla. %n 1997 a devenit doctor ^n S. Teologie la Universitatea Pontifical@ Urbanian@, fiind discipolul reputatului profesor Tommaso Federici. Pr.Dr. F@g@ra} este unul din pu]inii teologi rom$ni uni]i care cultiv@ o teologie ^n spirit patristic, ^n care exegeza Scripturii nu este separat@ de duhul liturgic }i cel simbolic. Teologia }i Liturghia l-au obligat s@-}i asume pozi]ii curajoase ^n anumite momente din via]a Bisericii, refuz$nd atitudinile dela]ioniste, justific@rile falselor pruden]e, a falsei diploma]ii, inspirate de cazuism }i spiritualit@]i g@unoase. Studiul Pr.Dr. S. F@g@ra} se ^mplete}te armonios cu cel al Sene}alului nostru, Mare Maestru de Onoare al Prioratului, Dl. Ing. Florin cav. Mih@escu, OBSS, prolific autor de texte tradi]ionale, exeget ^n acela}i spirit al operei lui W. Shakespeare, urma} dup@ mai bine de dou@zeci de ucenicie al Maestrului Vasile Lovinescu. Operele }i traducerile Dlui Sene}al sunt cunoscute cititorului rom$n – prin publica]iile editurii „Rosmarin” din Bucure}ti. Istoria ne ajut@ s@ nu uit@m; teologia ne ajut@ s@ ne rug@m; doctrina tradi]ional@ ne ajut@ s@ discernem; iat@ premisele pentru o ac]iune corect@, chiar dac@ tenebrele vremurilor actuale o fac inactual@, desuet@, sau ridicol@. Nu }tim dac@ vom mai putea scoate alte volume din „Caietele OBSS”, totul depinz$nd de marea mil@ a Bunului Dumnezeu. Ce am urm@rit prin aceste Caiete a fost s@ ar@t@m c@ mai exist@ persoane care sunt sensibile }i la alte valori dec$t banul, renumele,

12 sau puterea vulgar@. Dac@ am reu}it sau nu, timpul o va dovedi, iar Dumnezeu va judeca. Indiferent de vrednicia }i competen]a noastr@, Tradi]ia nu moare; odat@ ce noi vom disp@rea, al]ii ne vor lua locul. Ne rug@m }i sper@m s@ fie mai buni ca noi. Jesus Christus regnare volumus!

v.dr. Mircea Remus com. Birtz, OBSS, OHSG

13 In Memoriam: Alte]a Sa Imperial@ Dimitrij al Rusiei

%n luna februarie a acestui an am primit n@ucitoarea veste a trecerii ^n Cere}tile Loca}uri a Alte]ei Sale Imperiale }i Regale,

Dimitrij Maria di Demetrio (Dimitrievici) al Rusiei,

Mare Duce al Moscovei }i Kievului, al X-lea cu acest nume, care s-a stins fa]@ de suferin]ele p@m$nte}ti ^n 7 August 2001. Alte]a Sa s-a n@scut ^n 22.X.1922 la Triest, ca fiu al A.S.I. Dimitrij al IX-lea Vasilievici al Rusiei, avocat }i medic († la Milano, ^n 1965) }i al scriitoarei Pia Pronio († 1987). A fost singurul b@iat al A.S.I. Dimitrij Vasilievici, av$nd }i o sor@ dulce, A.S.I. Pia Dimitrievna (c@s. Paganini) }i c$teva surori vitrege: Foscarina, Anna Maria }i Sofia. A studiat la Triest, la Paris, Roma }i ^n Anglia, vorbind pe l$ng@ italian@ (limba matern@), excelent franceza, engleza, spaniola. A avut un doctorat ^n filosofie }i teologie de la The Primary College of The Old (Anglia), av$nd }i serioase studii de drept }i heraldic@, fiind unul din pu]inii exper]i competen]i ^n acest c$mp. Activitatea sa a fost orientat@ spre cercet@rile de logic@ matematic@, logica dreptului de proprietate, numerele }i reprezent@rile sansoniene, teoremele lui Goldbach }i Vinogradov etc. A publicat c$teva studii de referin]@ „Rota]iunea temporal@ a Discursului” (1970, Roma), „Dreptul la proprietate }i logica lui” (Roma, 1976), „Principiul lui Mill }i relevan]a lui pentru doctrinele economice” (Roma, 1975), „Drepturile suveranului” (Roma, 1967) etc. A avut }i o prodigioas@ activitate literar@, scriind eseistic@, teatru, poezie, ^n italian@ sau francez@: „Mirra” (Roma, 1960),

14 „Dell'Amicizia” (Roma, 1962), „Museul din Provincie”, „Fabule ale P@m$ntului Rus”, „Gli Affreschi”, „Galeria” etc. Activitatea sa publicistic@ s-a materializat prin nenu- m@rate articole, lu@ri de pozi]ie, polemici ^n cotidienele sau periodicele din Italia. A participat la simpozionul „Teoria e Prassi: Genova Barcelona” (8-15.IX.1976), sub patronajul Ordinului Dominican }i al reputatului dogmatist Cardinalul Giuseppe Siri, cu lucrarea: „Dreptul de proprietate de la Mill }i Marx la Pius al XII-lea”; colegul s@u de simpozion a fost Cardinalul Karol Woityla... A fost invitat }i la congresele decenale ale Academiei Pontificale de Teologie Sf. Toma d'Aquino. La al VIII-lea Congres (1980, Roma), a participat cu lucrarea „Justi]ia practica la Sf. Toma d'Aquino”, iar la al IX-lea Congres (Roma, 1990) cu „Experimentul marxian al lui Iosif (Vechiul Testament) ^n lumina ^nv@]@turii tomistice”. Lucr@rile au fost publicate ^n Actele simpozioanelor. Alte]a Sa a fost membru ^n Comitetul de Onoare al Uniunii Cavaleriei Cre}tine Interna]ionale, al „Académie Internationale de Lutéce”, pre}edintele de onoare al cercurilor monarhiste din Floren]a }i Milano, ca }i membru ^n multe societ@]i culturale. S-a interesat }i de ecumenism, studiind evolu]ia bisericilor vetero-catolice, primind diferite titluri onorifice de la unii reprezentan]i ai acestora. G$ndirea sa tradi]ional@ era metafizic@, studiind problema Unit@]ii metafizice. Simpatiile sale erau net conservatoare, elitiste. Cu toate acestea a fost o persoan@ care a tr@it material foarte modest, ^ntr-o s@r@cie spartan@. Nu a avut familie. Era o persoan@ cu un fin sim] al umorului, iar accentele sale mizantropice ascundeau de fapt o sensibilitate }i o caritate excesiv@. De aceast@ sensibilitate au profitat unii care prin ^ntreprinderile lor i-au am@r$t ultimii ani din via]@.

15 Aprecia mult tinerii studio}i, pe care ^i ajuta cu c@r]i, cu c$te o invita]ie la mas@, fiind ^n stare s@ bat@ un drum lung s@ ^i ajute ^n cercet@rile lor prin biblioteci. Se declara un cre}tin convins, fiind adeptul ortodoxiei dogmatice trinitare. %n ultimii ani tr@ia singur la Civitavecchia (100 km de Roma), ^n condi]ii dure de locuit. S@n@tatea sa a fost ^ntotdeauna destul de precar@, a}a ^ncet, ^ncet s-a instalat o leucemie, care printr-o criz@ fulminant@ i-a pus cap@t vie]ii p@m$nte}ti, ^n ziua de 7 august 2001, ^n timp ce era dus cu ambulan]a la spital. Omul care ^i ajutase pe al]ii nu a avut pe nimeni apropiat ^n momentul mor]ii. Nimeni nu fusese anun]at la moartea lui; la dou@ s@pt@m$ni a fost ^ngropat la Civitavecchia pe cheltuiala spitalului (!). Urma}ul s@u, pe care l-a adoptat juridic ^n 1997, tr@ind la Vene]ia, ^i preg@tise un apartament acolo, ^n care alte]a Sa urma s@ se mute la finele anului 2001. Vestea mor]ii lui a aflat-o abia peste o lun@, iar de atunci ^}i pl@nuie}te s@-i poat@ organiza o re^nhumare cuvenit@. Alte]a Sa Imperial@ Dimitrij Dimitrievici era un corespon- dent constant }i delicat Prin moartea lui, Prioratul Rom$n pierde nu numai pe {eful Ordinului, dar pierde }i un ^ndrum@tor spiritual, care ^n zilele noastre este tot mai greu, tot mai greu de g@sit... Odihn@ ve}nic@ d@-i, Doamne, robului T@u Dimitrij, ^n loc lini}tit, ^n loc luminat, ^n loc cu verdea]@, unde nu este nici durere, nici ^ntristare, nici suspinare, ci via]@ f@r@ de sf$r}it. Odihne}te-l, Doamne, cu sfin]ii, ^n ceata drep]ilor! Dumnezeu s@-i binecuv$nteze amintirea }i s@ ne dea harul s@-i putem continua opera sa.

Prioratul Rom$n al Ordinului Bizantin al Sf$ntului Morm$nt

16 Biserica }i misterul por]ilor de Florin cav. Mih@escu, OBSS

17 18 Despre Biseric@ s-ar putea vorbi, poate, ca despre urma lui Dum- nezeu ^n crea]ie, ^n]eleg$nd acest simbol ca vestigiu, dar }i ca matrice, ca pecete, dar }i ca poart@. Oricum, Biserica este s@la}ul Cuv$ntului divin ^n lume. {i pentru c@ „la ^nceput era Cuv$ntul”, Biserica a fost }i ea dintru ^nceput }i ^n principiu, chiar dac@ s-a manifestat plenar pentru omenirea abia odat@ cu %ntruparea lui Hristos. C@ci spune evanghelistul Ioan: „El (Cuv$ntul) ^n lume era, }i lumea prin el s-a f@cut, dar lumea nu l-a cunoscut” (In. 1, 10). Aceasta era a}adar Biserica tainic@, Biserica nev@zut@, fiin]$nd ^ns@ dinainte de tot veacul. „Taina aceasta este mare; iar eu zic ^n Hristos }i ^n Biseric@”, spune apostolul Pavel ^n aceast@ adev@rat@ eclesiologie, care este Epistola c@tre Efeseni (5, 32). Iar evanghelistul Ioan continu@: „{i celor c$]i l-au primit, care }ed ^n Numele Lui, le-a dat putere ca s@ se fac@ fii ai lui Dumnezeu” (In. 1, 12). Biserica nev@zut@ se transform@ ^ntr-una v@zut@, pentru c@ fiii lui Dumnezeu intr@ }i umplu ^n cele din urm@ Biserica Lui. Cei care au primit Cuv$ntul fac parte din ea, „c@ci nu din s$nge, nici din dorin]@ trupeasc@, nici din voia unui om, ci de la Dumnezeu s-au n@scut” (In. 1, 13). A}adar, ^nainte de a exista ca Ecclesia, ca o comunitate, Biserica era. Ea a fost vasul de rezonan]@ ^n care a r@sunat Cuv$ntul divin }i ^n care s-a precipitat Duhul. %n ea Cuv$ntul a devenit Lumin@ }i Via]@. „%ntru El era Via]a }i Via]a era lumina oamenilor” (In. 1, 14). Biserica era de}teptarea care a chemat la via]@ Cuv$ntul Divin, era acel gol ^n

1. Cuv$ntul este cel care a deschis poarta Bisericii cosmice, prin care a p@truns lumina odat@ cu acel Fiat lux primordial. %n aceast@ nev@zut@ Biseric@ au fost a}eza]i ^ngerii }i ^n mijlocul lor omul, ^n gr@dina raiului, care a fost prima specifica]ie propriu-zis@ a Bisericii universale. Poarta raiului spre lume a r@mas deschis@ at$ta timp c$t omul a tr@it ^n pace la umbra Pomului Vie]ii. Dup@ ce omul a fost alungat pentru gre}eala lui, poarta raiului s-a ^nchis, c@ci Dumnezeu „a pus Heruvimi cu sabia de flac@r@ ^nv@p@iat@ s@ p@zeasc@ drumul spre pomul vie]ii” (Fac. 3, 24). %n acela}i timp ^ns@, s-a deschis poarta scheolului, locul mor]ilor, ^n care s-au str$ns sufletele str@mo}ilor. L$ng@ o gur@ de rai s-a c@scat astfel o gur@ de iad.

19 care s-a reverberat lumina }i ^n care s-a auzit ecoul Cuv$ntului originar, p@str$ndu-le ^n tain@ p$n@ ce au izbucnit prin Hristos.1 Aceasta a fost Biserica nev@zut@ ^ntemeiat@ prin Cuv$ntul lui Dumnezeu ^nc@ ^nainte ca Fiul Omului s-o zideasc@ prin jertfa Sa. C@ci ^nainte de a deveni Biserica v@zut@, ea a r@mas ascuns@ lumii p$n@ ce Iisus i-a pus temelia ^n istorie }i cheia de bolt@ ^n ceruri, ^nceputul }i sf$r}itul care o fac vizibil@ }i accesibil@ oamenilor. %nainte deci de a fi o comunitate de credincio}i, ea a fost un plerom ceresc, angelic; ^nainte de a fi un loc de ^nchinare, ea a fost un topos; ^nainte de a fi umanitate, ea a fost ^ntreg universul. %n ea s-a a}ezat tronul Tat@lui, dup@ spusa lui Iisus: „S@ nu v@ jura]i nicidecum, nici pe cer, fiindc@ este tronul lui Dumnezeu, nici pe p@m$nt, fiindc@ este a}ternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindc@ este cetate a marelui ^mp@rat” (Mat. 5, 34). Ferestrele acestei Biserici cosmice au fost deschise ^ntregii crea]ii, odat@ cu arca lui Noe, dar poarta ei a r@mas ^nchis@, p$n@ ce a deschis-o Iisus („Eu sunt u}a”) ca s@ intre oamenii, o poart@ str$mt@ prin care pot trece cei ce ascult@, ^n]eleg }i s@v$r}esc Cuv$ntul Lui, at$t de misterios din prea mult@ lumin@: C@ci El a spus lucruri ascunse de la facerea lumii. Din Biserica ve}nic@, nev@zut@, tainic@, Cuv$ntul s-a reverberat ^n Biserica v@zut@, f@c$ndu-se trup, dar }i invers, prin ^nduhovnicirea trupului, ^ntr-un ne^ntrerupt circuit de har care ]ine laolalt@ lumile. C@ci ce altceva ^n]elege apostolul Pavel c$nd spune: „Mie, celui mai mic dintre to]i sfin]ii, mi-a fost dat harul acesta, ca s@ binevestesc neamurilor bog@]ia lui Hristos, cea nep@truns@ }i s@ ^nvederez tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascuns@ ^n Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos – pentru ca %n]elepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri s@ se fac@ cunoscut@ acum, prin Biserica Domnilor }i St@p$nilor ^n cere}tile loca}uri – dup@ hot@r$rea cea din veci, pe care a des@v$r}it-o ^n Iisus Hristos, Domnul nostru” (Efes. 3, 8-11). Prin Biseric@, a}adar, se face cunoscut@ din veci nu numai oamenilor, ci }i ^ngerilor („^n cere}tile loca}uri”), iconomia tainei lui Dumnezeu. %ntre lumile v@zute }i cele nev@zute are loc ne^ncetat o osmoz@ de har, care face s@ coboare }i s@ urce %n]elepciunea lui Dumnezeu (sophia) prin Iisus Hristos, form$nd in excelsis o singur@ Biseric@, „una, sf$nt@, soborniceasc@ }i apostoliceasc@ Biseric@”.

20 Biserica lui Hristos

Dac@ Dumnezeu Tat@l, prin Biserica nev@zut@ a dat via]@ omenirii }i ^ntregului cosmos, chiar f@r@ ca acesta s-o }tie, odat@ cu revela]ia Fiului Cuv$ntului }i lumina au ie}it din tain@ }i au izbucnit ^n toat@ puterea }i plin@tatea lor. Iisus le-a spus ucenicilor ^nc@ de la prima Lui predic@ pe Muntele fericirilor: „Nimeni nu aprinde f@clia }i o pune sub obroc, ci ^n sfe}nic, }i lumineaz@ tuturor celor din cas@” (Mat. 5, 15). Dac@ p$n@ la El adev@rata lumin@ a stat ascuns@, Iisus a ^ntors obrocul (vasul) }i a pus f@clia ^n sfe}nic: aceasta a fost Biserica v@zut@, care a revelat omenirii cuv$ntul divin. „C@ci nimic nu este acoperit care s@ nu ias@ la iveal@, }i nimic ascuns care s@ nu ajung@ cunoscut” (Mat. 10, 26). A}a le-a vorbit Iisus apostolilor care au format primul nucleu al Bisericii cre}tine. %n alt moment al propov@duirii sale, Iisus spune iudeilor: „D@r$ma]i templul acesta }i ^n trei zile ^l voi ridica” (In. 2, 14). Deci adev@rata Biseric@ o zide}te Iisus pe locul s@u sau ^n locul vechiului templu. E un semn de continuitate („Eu n-am venit s@ stric legea, ci s-o ^mplinesc” (Mat. 5, 17), dar }i de re^nnoire din temelii. {i evanghelistul Ioan adaug@: „Dar El vorbea despre templul trupului s@u” (In. 2, 21). E poate prima m@rturisire a lui Iisus c@ Biserica e un simbol al trupului S@u. Apostolul Pavel va relua acest simbol spun$ndu-le corintenilor: „Dar voi sunte]i templul lui Hristos }i fiecare ^n parte m@dularele Lui” (I Cor. 12, 27). Iar dup@ %nviere, Iisus devine – in actu – capul Bisericii: „{i toate Dumnezeu le-a supus sub picioarele Lui, }i mai presus de toate l-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, ^mplinirea celui ce pline}te toate ^ntru to]i” (Ef. 1, 22-23). Trupul }i capul, simboluri ale ordinei }i ierarhiei din omenire prin Biseric@. Dar trupul lui Iisus este }i cel care se jertfe}te pentru noi ^n timpul tainei euharistice. %ntre Biseric@, trup al lui Hristos, }i jertfa euharistic@ a trupului S@u se stabile}te astfel o comuniune indisolubil@, care constituie centrul ^ntregii vie]i liturgice. Trupul interior se consum@ }i se sfin]e}te ^n trupul exterior pe care-l transfigureaz@ ilumin$nd umanitatea. Euharistia }i Biserica sunt ca s$mburele ^n fruct, ca m@rg@ritarul ^n@untrul scoicii, ca ^mp@rt@}ania ^n chivotul de pe altar sau precum chipul lui Dumnezeu ^n om.

21 Un alt simbol al comuniunii Bisericii este }i acela al lui Iisus ca mire }i al Bisericii ca mireas@. „B@rba]ilor, iubi]i-v@ nevestele, cum a iubit Iisus Biserica sa }i s-a d@ruit pe sine pentru ea...” (Ef. 5, 25). %ntre Iisus }i Biseric@ exist@ a}adar o leg@tur@ ^ntemeiat@ pe iubire reciproc@, pe care apostolul Pavel o exprima temerar printr-un puternic sentiment al geloziei: „Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, pentru c@ v-am logodit unui singur b@rbat: ca pe o fecioar@ neprih@nit@ s@ v@ ^nf@]i}ez lui Hristos” (II Cor. 11, 2). Se reg@sesc ^n aceast@ hierogamie ^nc@ ecouri din C$ntarea C$nt@rilor, dar amplificat@ la dimensiunile unei ^ntregi omeniri. C@ci Biserica este, ^n extensia ei maxim@, %mp@r@]ia Cerurilor ^ns@}i; de unde }i numele de Biseric@ (venit din Basilica, deviat din basileus – ^mp@rat). Cel pu]in una din parabolele numite ale ^mp@r@]iei, ^n care un ^mp@rat cheam@ nunta}ii la nunta fiului s@u (ecclesia > kalea = a chema), este }i un simbol al Bisericii, unde „mul]i sunt chema]i, dar pu]ini ale}i” (Mat. 22, 14). {i aici e vorba de o anumit@ scar@ (la evanghelistul Luca de o cin@ sacr@, deci euharistic@) semn al leg@turii de iubire dintre Hristos }i Biseric@, leg@tur@ pe care cei ce n-o tr@iesc r@m$n ^n [email protected] {i a r@m$ne ^n afar@ echivaleaz@ cu a r@m$ne ^n ^ntuneric }i ^n b@taia furtunii. Sc@parea este ^n corabie, }i ea un simbol al Bisericii, ^nl@untrul c@reia se afl@ Iisus (Lc. 8, 22). Aceast@ dimensiune interioar@ a Bisericii este subliniat@ de Iisus c$nd spune: „%mp@r@]ia cerurilor este ^nl@untrul vostru” (Lc. 17, 21); }i este }i mai amplu exemplificat@ c$nd adaug@: „Agonisi]i-v@ comori ^n ceruri... C@ci unde este comoara voastr@ acolo va fi }i inima voastr@” (Lc. 12, 33). Apare limpede acum leg@tura ^ntre ^mp@r@]ia cerurilor }i inim@, Biserica fiind cea care face leg@tura ^ntre macrocosmos }i microcosmos.3 {i ca s@ expliciteze lucrul acesta Efesenilor, vorbind despre Biseric@, apostolul Pavel ^l roag@ pe Tat@l: „... s@ v@ d@ruiasc@ dup@ bog@]ia slavei Sale, ca s@ fi]i puternic ^nt@ri]i prin Duhul S@u, ^n omul dinl@untru, }i Hristos s@ se s@l@}luiasc@ prin credin]@, ^n inimile voastre; a}a ^nc$t ^nr@d@cina]i }i ^ntemni]a]i fiind ^n iubire, s@ pute]i s@ ^n]elege]i, ^mpreun@

2. Precum cele cinci fecioare nechibzuite care au g@sit u}a ^nchis@. 3. Inima, ca }i Biserica, e o poart@ de intrare ^nl@untrul %mp@r@]iei, prin ochiul inimii prin care p@trunde lumina duhului.

22 cu to]i sfin]ii, care este l@rgimea }i lungimea }i ad$ncimea }i ^n@l]imea. {i s@ cunoa}te]i iubirea lui Hristos cea mai presus de con}tiin]@, ca pini s@ fi]i de toat@ plin@tatea lui Dumnezeu” (Ef. 3, 17-19). Am dat acest lung citat pentru c@ mi se pare c@ ^nsumeaz@ toate dimensiunile acestei Biserici, nu numai a lui Hristos, ci }i a Tat@lui }i a Sf$ntului Duh, nu numai a oamenilor, ci }i a sfin]ilor (syn pasin tois hagiois), ^nr@d@cinat@ }i ^ntemeiat@ prin credin]@ }i iubire, ^n inima omului, ^n omul dinl@untru (ton eso anthropon), dar }i ^n amploarea cosmic@ a celor patru direc]ii ale crucii; totul contopindu-se printr-o comuniune a cunoa}terii iubirii (tes gnoseos agapen) ^n plin@tatea lui Dumnezeu (to pleroma ton Theon). Iar n@dejdea acestei Biserici interioare o exprim@ tot apostolul Pavel c$nd spune: „... noi cei ce c@ut@m sc@pare, s@ avem ^ndemn puternic ca s@ ]inem n@dejdea pus@ ^nainte, pe care o avem ca o ancor@ a sufletului, neclintit@ }i tare, dincolo de catapeteasm@,... unde Iisus a intrat pentru noi ca ^naintemerg@tor (prodromos), fiind f@cut preot ^n veac, dup@ r$nduiala lui Melchisedec” (Evr. 6, 18-20). Aceast@ referire la Biserica-corabie, }i la ancorarea n@dejdii noastre ^nl@untrul ei (to esoterom ton katapetasmatos), ca }i la punerea ei sub semnul preo]iei lui Melchisedec }i a lui Hristos, c@ unind vechea }i noua lege, face din Biseric@ o chintesen]@ a interiorit@]ii }i universalit@]ii, ca }i a n@dejdii noastre ^nl@untrul ei.4

Biserica Sf$ntului Duh

Iisus ^ntemeiaz@ Biserica fix$ndu-i punctele nodale: piatra fundamental@ („Tu e}ti Piatra }i pe aceast@ piatr@ voi zidi Biserica Mea – Mt., 16-18) }i cheia de bolt@ („Piatra pe care au aruncat-o ziditorii a ajuns s@ fie ^n capul unghiului – Mt. 21, 42). %ntre aceast@ piatr@ tare, durabil@ }i aceast@ piatr@ pre]ioas@ care ^ncheie ^ntr-un punct edificiul, cine umple Biserica, cine o ^nsufle]e}te, dac@ nu Duhul Sf$nt, Domnul de via]@ d@t@tor? C@ci, a}a cum spune Iisus: „{i Eu voi ruga pe Tat@l }i alt M$ng$ietor v@ va da vou@, ca s@ fie cu voi ^n veac...” (In. 14,

4. Nu putem s@ nu remarc@m c@ termenul pentru interioritate este „esote- ron”, fiind folosit aici pentru prima dat@, ^nc@ ^naintea chiar a g$ndirii filosofice.

23 16). Al@turi de Tat@l }i de Fiul, Duhul Sf$nt ia parte la ^mplinirea Bisericii. Lucrul, existent din to]i vecii, se ^nt$mpl@ istoric ^n ziua Cincizecimii, c$nd Duhul Sf$nt a cobor$t peste to]i apostolii aduna]i la un loc, sub forma unor limbi de foc (Fap. 1-2). La Botezul lui Iisus, Duhul Sf$nt se ar@tase ^n chip de porumbel, ^n unitatea sa de ipostas; acum el coboar@ pe fiecare apostol ^n parte sub forma energiei sale increate, simbolizat@ de limbile de foc, }i ^nso]it@ de un vuiet de v$nt. „{i s-au umplut to]i de Duhul Sf$nt }i au ^nceput s@ vorbeasc@ ^n alte limbi...” (Fap. 1-4). Umpl$ndu-se de duh, apostolii vor putea transmite ^ntr-o succesiune ne^ntrerupt@, asigur$nd astfel continuitatea }i eficacitatea Bisericii ^n timp. Iar prin darul limbilor ei vor asigura r@sp$ndirea Cuv$ntului divin pe tot p@m$ntul, d$nd amploare Bisericii. Ceea ce se risipise la Turnul Babel, o fals@ Biseric@, se va aduna de acum ^nainte ^n s$nul adev@ratei Biserici. Prin unitatea Duhului Sf$nt, }i ^n fond a Sfintei Treimi, se asigur@ unitatea Bisericii; iar prin mul]imea limbilor se creeaz@ diversitatea ei. Aceast@ antinomie a Unului }i a multiplului se rezolv@ astfel prin Biseric@, ^n]eleas@ ca trup al lui Hristos }i templu al Duhului Sf$nt, sub ochiul Tat@lui. „Nu }ti]i oare c@ voi sunte]i templu al lui Dumnezeu, }i c@ Duhul lui Dumnezeu locuie}te ^n voi?” (I Cor. 3, 16). A}adar, fiecare apostol devine el ^nsu}i o biseric@; iar Biserica este un organism viu, cu un singur cap }i nenum@rate membre, animate de energia aceluia}i Duh. „Darurile sunt felurite, dar acela}i Duh. {i felurite slujiri sunt, dar acela}i Domn. {i lucr@rile sunt felurite, dar este acela}i Dumnezeu care lucreaz@ toate ^n to]i” (I Cor. 12, 4-6). Iat@ miracolul diversit@]ii ^n unitate pe care-l realizeaz@ Biserica. Trupul, ca organism, asigur@ ordinea, iar capul asigur@ ierarhia. Numai a}a se poate vorbi de o turm@ }i un p@stor. Dar Iisus nu este numai p@storul, el este }i poarta. „Eu sunt u}a; de va intra cineva prin mine, se va m$ntui; va intra }i va ie}i, }i p@}une va afla” (In. 10, 9). %n acest staul care este Biserica, Iisus este poarta str$mt@ prin care se intr@ ^n@untru, acolo unde sunt tainele; }i tot prin El se poate ie}i ^n p@}unile raiului. Aceast@ dubl@ func]iune a por]ii p@storului El o transmite apostolilor: „Pa}te oile mele”, ^i spune la

5. A}adar, ^ntre u}a de intrare ^n Biseric@, dup@ ce ai biruit poarta iadului (gura balaurului zugr@vit@ pe timpanul vestic), ^ntre u}ile altarului }i ochiul cupolei (Iisus Pantocrator) se petrece toat@ taina transfigur@rii prin jertf@.

24 desp@r]ire lui Petru (In. 21, 17); iar apostolii o transmit preo]ilor. Ia na}tere astfel Biserica lucr@toare, „pe care por]ile iadului n-o vor birui”, pentru c@ Iisus este poarta.5

Biserica triumf@toare

Nu vom urm@ri istoria Bisericii lucr@toare }i lupt@toare de-a lungul celor dou@ milenii trecute de via]@ cre}tin@. %nainte de a ^ncheia ^ns@, vom ^ncerca s@ proiect@m dincolo de viitor chipul Bisericii pe urmele Apocalipsei apostolului Ioan, pentru a descifra conturele Bisericii triumf@toare, nu f@r@ s@ privim }i dramele Bisericii p@timitoare. C@ci, a}a cum spune Iisus, va veni o vreme, dac@ n-a }i venit, c$nd vom vedea „ur$ciunea pustiirii”,... a}ezat@ ^n locul sf$nt (cine cite}te s@ ^n]eleag@) (Mt. 24, 15) c$nd ^ns@}i puterile cerului se vor zgudui (Mt. 24, 29). %n acele zile Biserica va avea de ^nfruntat pe cel mai de temut adversar al s@u, Satana, pe „st@p$nitorul acestei lumi” sub ^nf@]i}area sa cea mai teribil@, simbolizat@ ^n Apocalips@ de Balaurul cel mare, de antihrist (I In. 2 }i 4; II In. 7). Luptele se vor da cu aspectele cele mai virulente ale satanei: cu profe]ii mincino}i ^n planul cunoa}terii; cu prostituata pentru salvarea iubirii }i cu fiara ^n planul faptei }i al puterii violente. %n acela}i timp ^ns@, Biserica va avea de rectificat }i propriile sale sl@biciuni, a}a cum spune ^n mesajele trimise de Fiul Omului celor }apte Biserici, din care extragem: te-ai lep@dat de dragostea ta cea dint$i (Efes.); ai acolo pe unii care ]in ^nv@]@tura lui Balaam (idoli }i desfr$nare) (Pergam); tu la}i pe femeia care-}i zice prooroci]@ de ^nva]@ }i am@ge}te pe robii mei (Tiatira); }tiu faptele tale, c@ ai nume, c@ tr@ie}ti, dar e}ti mort (Sardes); nu e}ti nici rece, nici fierbinte }i fiindc@ e}ti c@ldicel – nici fierbinte, nici rece – am s@ te v@rs din gura mea (Laodiceea) (Ap. 2, 3). Tuturor acestor Biserici Fiul Omului le spune: „Eu pe c$]i ^i iubesc, ^i mustru }i ^i pedepsesc; s$rguie}te-te dar }i te poc@ie}te” (In. 3, 19). %n aceast@ lupt@ ^mpotriva propriilor gre}eli, dar mai ales ^mpotriva agen]ilor demonici, Biserica va fi asistat@ de Sf$ntul Duh }i de o}tile ^ngere}ti ca s@ reziste p$n@ la a doua venire a lui Hristos. Cum Biseric@ suntem ^ns@ }i noi, tuturor Iisus ne spune: „Iat@, stau la u}@ }i bat; de va auzi cineva glasul Meu }i va deschide u}a, voi intra

25 la el }i voi cina cu el }i el cu Mine” (Ap. 3, 20). Iisus este o u}@ perma- nent deschis@; dar dac@ noi nu intr@m, atunci chiar Iisus va bate la u}a sufletului nostru, pild@ de iubire }i de kenos@. Trebuie dar s@ veghem ca s@ auzim b@taia ^n u}@, c@ci ea poate s@ vin@ ^n orice clip@, }i s@ putem deschide. Iisus e o poart@, Biserica e o poart@, ^n inima noastr@ e o poart@: at$tea prilejuri pentru a p@trunde ^n sf$nta sfintelor m$ntuirii noastre. C@ci ^n zilele de pe urm@ este de ajuns s@ se pronun]e Numele Domnului pentru ca poarta fericirii s@ se deschid@. Dar pentru a-L pronun]a, trebuie s@-L cunoa}tem, s@-L avem ^n noi, cum L-a avut apostolul care a ^nghi]it cartea dat@ de ^nger: „Ia-o }i m@n$nc-o; ea va am@r^ p$ntecele t@u, dar ^n gura ta va fi dulce ca mierea” (Apoc. 10, 9). A}a se vor deschide, ^n vremurile de apoi, por]ile cet@]ii cobor$te din cer pe p@m$nt, por]ile Ierusalimului ceresc care „nu se vor ^nchide ziua, fiindc@ ^n ea nu va mai fi noapte” (Apoc. 21, 25). {i cei ce vor intra „vor vedea fa]a Lui }i Numele Lui va fi pe frun]ile lor” (Apoc. 22, 4). Biserica ^}i va re^nt$lni Mirele, pe care ^l va chema ^mpreun@ cu Duhul: „Vino, Doamne Iisuse”. Maranatha... Toat@ via]a Bisericii, }i a noastr@ ^n Biseric@, pare s@ fie ^nconjurat@ de un mister al por]ilor: por]i ale infernului de care s@ ne ferim, pe care trebuie s@ le biruim; por]i deschise spre cer, dar str$mbe, prin care po]i intra cu greu; por]i ^nchise ^n care trebuie s@ batem cu credin]@ }i cu dragoste pentru a ajunge la taina jertfei lui Iisus. Toate aceste por]i ni se pot deschide, dac@ ne amintim Numele Domnului: „U}ile, u}ile, cu ^n]elepciune s@ lu@m aminte”...

ing. Florin cav. Mih@escu, OBSS Sene}al al Prioratului Rom$n al OBSS

26 Ce putem ^nv@]a din tristele experien]e ale secolului XVIII?

de v.dr. Mircea Birtz, OBSS

27 28 Problema rela]iilor dintre cele dou@ biserici rom$ne}ti din perioada 1740-1785 este simptomatic@ pentru o anume „forma mentis” care din nefericire se perpetueaz@ p$n@ ^n zilele noastre. Persecu]ia unor clerici sau credincio}i uni]i, ca }i acelor ortodoc}i (din acea perioad@), m@surile represive luate de generalul Nicolaus Adolf von Buccow ^n urma mi}c@rii ini]iate de Sofronie de la Cioara, confuzia dintre represiunea lui Buccow }i m@surile de secularizare ini]iate de Iosif al II-lea – iat@ tot at$tea argumente folosite azi „ad libitum” ^n denigrarea reciproc@ ale „celor dou@ str@ni” rom$ne}ti din Ardeal. Mai mult, exist@ tendin]a s@ se dogmatizeze istoria eclesiastic@, disciplin@ prin excelen]@ supus@ cercet@rilor arhivistice }i deci redimensionabil@ ^n func]ie de noile date descoperite sau de diferitele chei de interpretare ale acestora. Desfiin]area }i persecu]ia Bisericii Rom$ne Unite din 1948 este justificat@ de anumi]i istorici sau oameni de cultur@ ortodoc}i ca o replic@ la m@surile luate de generalul Buccow ^ntre 1761-1763, merg$ndu-se cu confuzia istoric@ p$n@ ^n anul 1785 (c$nd Buccow era mort de 21 de ani!). Pu]ini istorici sau intelectuali uni]i r@spund la aceast@ pozi]ionare, ei ^n}i}i nef@c$nd corect anumite diferen]ieri istorice necesare. Credincio}ii ortodoc}i prigoni]i ^n sec. XVIII sau m@n@stirile orto- doxe desfiin]ate ^n acea perioad@ sunt denigra]i/denigrate, insist$n- du-se sup@r@tor pe abateri morale, mai ales de c@tre istoricii uni]i. Chiar }i ^n planul politicii eclesiastice rom$ne}ti observ@m atitudini care ne contrariaz@. Clericii }i credincio}ii uni]i persecuta]i p$n@ ^n 1762 sunt amenin]a]i cu uitarea. Exponen]ii de drept care ar fi putut ini]ia o investiga]ie istoric@ }i canonic@ de resort, ^n vederea beatific@rii lor (cazul martiriului din punct de vedere teologic }i ecleziologic fiind evident) nu }i-au dat nici o osteneal@ ^n acest sens. Situa]ia se repet@ }i cu cei prigoni]i dup@ 1948. Cazul osemintelor lui Inochentie Micu l.b. Klein, care ar fi putut fi repatriate de la Roma dup@ 1853 (crearea Mitropoliei Blajului), dar mai ales ^ntre 1920-1940 (^n Rom$nia Mare!) este simptomatic. Dup@ cum simptomatic@ este }i „grija”, de fapt indiferen]a cu care sunt ^ntre]inute sau tratate mormintele unor personalit@]i importante din istoria sau cultura Bisericii Unite: morm$ntul mitropolitului

29 Athanasie Anghel se g@se}te ^ntre un lan de porumb }i terasamentul de cale ferat@ din cartierul Maieri – Alba, fiind ^ngrijit de o parohie ortodox@ (!) (nu putea fi re^nhumat la Blaj?), morm$ntul P.S. Ioan Alexi la Gherla este practic scos din eviden]a public@, sau cazul recent al Pr. Ioan Miclea, singurul neo-tomist rom$n († 1982), ^ngropat ^n cimitirul mare al Blajului, aflat ^ntr-o scandaloas@ stare de abandon? Se care c@ ^n optica unora este mai u}or s@ te f@le}ti cu meritele antecesorilor, dec$t s@ le cultivi memoria... Biserica Ortodox@ Rom$n@ a c@utat s@-}i cinsteasc@ corifeii; din p@cate, tonul hagiografic nediferen]iat prezent ^n monografiile care puncteaz@ via]a acestora, ca }i superficialitatea investiga]iei canonice }i istorice ^n cazul unora (exemplul notoriu este cel al lui Sofronie de la Cioara, pripit canonizat ^n 1955), pot compromite orice ini]iativ@, pe c$t de l@udabil@ ar fi ea. Fiecare „stran@” ^}i prezint@ episcopii la modul hiperbolic, c@ut$nd evident s@-i denigreze pe cei din tab@ra opus@; istoricii eclesiastici citeaz@ preponderent surse istoriografice confesionale omonime, discredit$ndu-le pe cele ale altor confesiuni, parti pris-ul fiind flagrant. Ca }i cum episcopii unora sau ai altora nefiind }i ei oameni, cu harurile, calit@]ile sau defectele inerente. Principalul criteriu al sfin]eniei, ^n ambele biserici (catolic@ sau orto- dox@) este unirea intim@ a credinciosului cu M$ntuitorul. Eventualele merite sau gre}eli ale unei personalit@]i biserice}ti fac parte tocmai din manifestarea acesteia ^n anumite momente date, put$nd avea valoare pilduitoare (}i deci cu finalitate pozitiv@) tocmai pentru urma}ii acesteia. Cine nu }tie s@ ^nve]e din succesele sau gre}elile trecutului este condamnat e}ecului perpetuu. Din p@cate, la ^nceputul mileniului III istoricii eclesiastici rom$ni folosesc istoria bisericii ca argument polemic, }i nu pedagogic, cum ar fi necesar. Ultimul lucru de care are nevoie o entitate bisericeasc@ este ascun- derea adev@rului, sau impunerea falselor valori. Nu putem incrimina ^n acest caz doctrina bisericeasc@. Nu Biserica Unit@ ^n sine, sau formula Unirii eclesiastice este culpa- bil@; cazul Bisericii Greco-Catolice Melkite, al celei Ucrainiene, care au ajuns la o tratare deta}at@ a propriei istorii, organiz$nd nu numai

30 simpozioane comune cu surorile lor ortodoxe, dar favoriz$nd }i interco- municarea dintre ele (la fel }i armenii) este edificatoare pentru noi. Nu greco-catolicismul este deci de vin@... Multe biserici ortodoxe au un prestigiu stimat peste tot; ne g$ndim la Patriarhii Antiohiei sau Alexandriei, la Biserica Ortodox@ S$rb@ sau cea Rus@ (unde disciplina eclesiastic@ a propriilor credincio}i este evident@)... Deci nu Ortodoxia ^n sine este vinovat@... S@ lu@m doar cazul Ungariei, ^n care bisericile istorice maghiare au o atitudine de colaborare cultural@ demn@ de invidiat (inclusiv cea Ortodox@ }i cea Greco-catolic@). A}a c@ inevitabil ajungem la concluzia c@ de vin@ nu este doctrina, ci substratul pe care ea este implantat@; ^n cazul nostru, cu durere o spunem, fondul etnic.

***

Observ@m cu nedumerire cum hiatusul dintre rezultatele cercet@rilor istoricilor mireni (din ambele tabere) }i rezultatele istoricilor biserice}ti ale acelora}i tabere nu se estompeaz@. Oare de ce? Defectul acesta metodologic mi se pare inexplicabil. Nu este deci de mirare c@ multe lucr@ri de resort vor fi tributare sloganului }i lozincii, ajung$ndu-se tocmai la un model de tip totalitar ^n citirea istoriei eclesiastice. Lipsa studiului apologetic cre}tin (simptomatic ne apare faptul c@ Persoana M$ntuitorului nu este studiat@ nici p$n@ ast@zi ^n institutele de resort din perspectiva Apologeticii cre}tine) duce ^n mod inevitabil la un apologetism de tip (pseudo)istoric utilitarist. Fiecare biseric@ pedaleaz@ pe cartea na]ionalist@: ortodoc}ii fac o dogm@ din faptul c@ Ortodoxia a conservat neamul rom$nesc, iar unitatea de neam nu poate fi conceput@ ^n afara unit@]ii (}i uniformiz@rii) religioase. Greco-catolicii pedaleaz@ din r@sputeri pe faptul c@ ^n secolul XVIII doar ei au generat de}teptarea na]ional@ rom$neasc@, ca }i realizarea Rom$niei Mari. Mai noi polemica a fost deplasat@ ^n domeniul apar- tenen]elor sau al „integr@rii” culturale: uni]ii se laud@ cu spiritul occi- dental, orientalii ^l contest@, pedal$nd pe propria identitate, uneori cu

31 accente sup@r@toare de protocronism sau chiar de victimizare }i mesianism etnic... Ca }i cum misiunea unei Biserici Cre}tine este cea de a dezvolta con}tiin]a na]ional@, sau mesianismul etnic, }i nu acela, fundamental, de a m$ntui suflete, ^n numele lui Iisus Hristos. S-au achitat (sau se achit@) cele dou@ Biserici Rom$ne}ti de aceast@ ultim@, dar fundamental@ sarcin@? Cu alte cuvinte, au realizat aceste dou@ Biserici o cre}tere spiritual@/duhovniceasc@, a propriilor credincio}i? At$t ^n trecut, c$t }i ^n prezent, un simplu fapt, la ^ndem$na tuturor, ne oblig@ s@ constat@m e}ecul ambelor Biserici ^n aceast@ direc]ie. Faptul, evident pentru to]i, este comportarea credincio}ilor ^n timpul serviciilor divine. Lipsa cras@ a punctualit@]ii la ^nceperea slujbelor, folosirea l@ca}urilor de cult pentru schimbul de nout@]i sociale sunt evidente la credincio}ii rom$ni. Folclorizarea excesiv@ a unor practici religioase este tot un simptom nedorit. C$t@ vreme credincio}ii rom$ni nu-}i dau seama c@ Sf. Liturghie este suprema manifestare a lui Iisus Hristos ^n mijlocul lor, trat$nd problema cu o indiferen]@ manifest@ evident prin lipsa de punctualitate la acest act cultic, orice comentariu devine superfluu. Nu putem da vina nici m@car pe cei 50 de ani de comunism, ca o scuz@ deja ^nr@d@cinat@. Maghiarii sau nem]ii au fost punctuali la serviciile de cult }i sub comunism, fiind }i ^n prezent. {i ne referim doar la conlocuitorii no}tri, indiferent de confesiunea lor. C$t@ vreme Bisericile Rom$ne}ti pierd din vedere c@ raportul personal al credincio}ilor cu Divinitatea este fundamental pentru elevarea lor spiritual@, }i c@ aceast@ elevare spiritual@ trebuie s@ se manifeste }i comportamental (s@ nu uit@m: cre}tinismul este religia %ntrup@rii!), ele ^}i neglijeaz@ misiunea. Lipsa de seriozitate ^n raportarea la singurul lucru serios (fiind vizat@ direct eternitatea persoanei) ar trebui s@ fie principalul simptom care s@ provoace nelini}te }i o legitim@, terorizant@ ^ngrijorare la cei chema]i s@-}i p@storeasc@ turmele. Cui mult i s-a dat mult i se va cere; degeaba ne l@ud@m cu vechimea bi-milenar@ a cre}tinismului pe aceste t@r$muri, dac@ nu trat@m tezaurul spiritual acumulat cu respectul cuvenit. Tocmai necunoa}terea acestui tezaur este cauza substituirii realit@]ilor istorice cu sloganul. Rezultatul, iremediabil, este substituirea

32 „schimb@rii la fa]@” prin har cu „schimbarea la fa]@” prin tumefiere, la care asist@m ast@zi neputincio}i. Cre}tinismul nu a fost nicic$nd asaltat de curente mai potrivnice sau mai perverse dec$t ^n timpurile moderne. Suntem preg@ti]i s@ le facem fa]@, sau ne iluzion@m ^n continuare cu atitudinea inadmisibil@ a lui „dolce far niente”, care ne caracterizeaz@? Ne revin ^n minte ^n]eleptele cuvinte ale Eclesiastului: „Vei fi ca unul care st@ culcat ^n mijlocul m@rii, ca unul care a adormit pe v$rful unui catarg. „M-au lovit... Nu m-a durut. M-au b@tut... Nu }tiu nimic! C$nd m@ voi de}tepta din somn, voi cere iar@}i vin” (Pilde 23: 34-35, trad. Galaction–Radu).

***

%n anul 1733 episcopul Ioan Inochentie Micu Klein ini]ia o conscrip- ]ie a credincio}ilor rom$ni, act fundamental pentru toat@ opera sa pastoral@ de mai t$rziu. Aceast@ conscrip]ie ^nregistra: 2255 preo]i uni]i, 486 preo]i orto- doc}i, }i f@r@ indicarea confesiunii 2. Sate ^n care activau preo]ii rom$ni uni]i erau 1065, cele ^n care activau numai preo]i ortodoc}i erau 176, iar ^n care func]ionau preo]i de ambele confesiuni se num@rau 191.1 Fiind f@cut@ de un episcop greco-catolic competent nu avem de ce s@ o punem la ^ndoial@. Argumentul unor polemi}ti greco-catolici cum c@ ^n 1700 tot clerul rom$n ar fi acceptat unirea nu se poate sus]ine, fiind lipsit de consisten]@. Mai mult, cam tot 400 de preo]i ortodoc}i se num@rau ^n 1716 (458), care prin ordinul ^mp@ratului Leopold I-ul din 12.XII.1701 nu aveau voie s@ fie st$njeni]i ^n aplicarea cultului lor.2 Dup@ r@scoala lui Visarion Sarai }i ^ndep@rtarea episcopului Klein din scaun dieceza Blajului a trecut printr-o perioad@ dificil@, culmin$nd 1. P$cli}anu Zenobie – Istoria Bisericii Rom$ne Unite, I, ^n rev. „Perspective”, München, nr. 65-68, an XVII, iul. 1994-iun. 1995, p. 240. 2. T@utu Aloisie – Unirea calumniat@, ^n rev. „Buna-Vestire”, Roma, nr. 2/ 1975, pp. 38-53 }i 43. Ursu Ioan – Un manifest rom$nesc tip@rit cu litere latine al %mp@ratului Leopold I ^n 1701, ^n An.Acad.Rom., Mem.Sec].Ist., ser. II, tom XXXIV, Socec, Bucure}ti, 1911-1912, pp. 1049-1053.

33 cu criza la nivelul conducerii: Petru Pavel Aron, vicar impus ^n 1745, activ ^n aceast@ pozi]ie p$n@ ^n 1751, fiind excomunicat de Inochentie Micu.3 Este de la sine ^n]eles c@ Petru Pavel Aron avea, m@car din punct de vedere psihologic, o reticen]@ fa]@ de fostul s@u episcop... Aceast@ reticen]@ l-a f@cut s@ eludeze realitatea acolo unde era prezent@. Conscrip]ia ini]iat@ ^n 1750 de Aron indica: 2100 de preo]i greco-catolici, 28/30 ortodoc}i, activi ^n doar 13 sate ortodoxe. (Nu erau incluse ^n calcul Bra}ovul }i P@m$ntul Secuiesc.)4 Acest lucru se ^nt$mpl@ dup@ trecerea lui Nicolae Pop Balomiri, fost vicar }i continuator spiritual al lui Klein la Ortodoxie, }i ^n timpul unor impresionante fr@m$nt@ri religioase printre rom$ni. Petru Pavel Aron, om de pietate exemplar@, cel care a institu]ionalizat ^nv@]@m$ntul modern rom$nesc ^n Transilvania, }i care plin de demnitate lupta ^mpotriva teologului iezuit (lucru pe care istoricii ortodoc}i ^l trec sub t@cere, ca }i cei catolici, de altfel), sau se apucase de tradus Sf. Scriptur@,5 fiind deci un excelent episcop, a avut ^ns@ }i limitele lui. Nici prin g$nd nu i-ar fi trecut c@ recens@m$ntul prezentat de el ^n 1750 va sta la baza unui sinistru r@zboi civil. %n aceea}i perioad@, anumi]i clerici uni]i erau prigoni]i, unii prin atrocit@]i bestiale. Indic@m o list@ incomplet@ a acestora (exprim$n- du-ne nedumerirea c@ cei ^n drept, adic@ preo]ii istorici greco-catolici, nu au scris prea multe despre ei):6 a. prima persecu]ie sistematic@ a clericilor uni]i este pornit@ de sa}ii lutherani. Preo]ii uni]i sunt vexa]i financiar sau brutaliza]i. Episcopul Ioan Giurgiu Patachi lupt@ energic pentru drepturile lor. Abuzuri se ^nt$mpl@ preo]ilor uni]i ^n Miercurea/Sibiu, Bistri]a, Sibiu (preotul Radu

3. P$cli}anu, op.cit., p. 343-388. Subiectul a fost tratat cu mult@ competen]@ }i de acad. S. Dragomir, David Prodan sau Francisc Pal. 4. P$cli}anu, op.cit., p. 375-376. 5. Chindri} Ioan – Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene, Ed. Cartimpex, Cluj, 2001, pp. 268-328. 6. P$cli}anu, op.cit., pag.cit., dar mai ales B@lan Ioan – Les martyrs de l'Eucharistie dans l'Eglise Roumaine Unie, Tunis, Weher ' Co, 1931. P.S. Ioan B@lan, canonist, biblist, istoric al Bisericii, teolog al limbajului liturgic, este (^mpreun@ cu %.P.S. Vasile Suciu) cel mai fecund }i mai mare teolog rom$n unit din sec. XX. P@cat c@ opera sa este ignorat@ ^n primul r$nd de urma}ii s@i.

34 cel t$n@r este b@tut), C$r]a, S@c@date, Sad }i Mohul (P$cli}anu, op.cit., pp. 198-199, 210-216). Luteranii vor continua cu aceea}i atitudine }i ^n vremea episcopului Klein, acesta fiind nevoit ca ^ntr-un memoriu din 1734, adresat ^mp@ratului, s@ se pl$ng@ de maltrat@rile suferite de preo]i ^n Sad, Talm@u }i Boita (P$cli}anu, op.cit., p. 245). Sa}ii lutherani au c@utat prin orice mijloace s@ se opun@ extinderii religiei catolice, specul$nd ideea c@ trecerea la unire ar fi sinonim@ cu schimbarea ritului. Persecu]ia sa}ilor lutherani va culmina cu uciderea bestial@, ^n data de 6 august 1751, a preotului David din Voila }i maltratarea so]iei sale. Acesta dorea ridicarea unei troi]e pe terenul s@u, pe malul Oltului, ^n localitatea Cincul Mic. Sa}ii furio}i au fus m$na pe el }i pe so]ia lui, }i i-au snopit ^n b@taie, p$n@ c$nd preotul a sucombat. La insisten]ele s@tenilor rom$ni, afla]i pe cel@lalt mal, }i a colegului lui David, Pr. Nestor, care cereau doar s@-i poat@ ^mp@rt@}i, sa}ii au r@spuns: „Avem un excrement, cu care ^l vom cumineca” }i „Iat@ onoarea crucii voastre”. Raportul a fost ^ntocmit de protopopul Vasile B@ran al F@g@ra}ului, ^n 20.VIII.1751, trimis lui P.P. Aron.7 b. O a doua persecu]ie violent@ ^mpotriva Bisericii Rom$ne Unite are loc ^n timpul r@scoalei lui Visarion Sarai, ^n (}i dup@) 1744. Interesele mitropoli]ilor s$rbi de la Karlowitz, solicita]i de altfel de rom$nii ortodoc}i s@ le apere nevoile (demonstrasem altundeva c@ ei sunt cei care au desfiin]at din punct de vedere canonic mitropolia ortodox@ a B@lgradului, din 1739, cre$nd o diecez@ a „Bra}ovului” ce urma s@ le fie sufragan@)8 vizau inclusiv starea material@ a acestei virtuale dieceze, mult mai promi]@toare dec$t cea de la Buda, de exemplu. Cazul lui Sofronie a fost pe larg, acribic tratat fie de Zenovie P$cli}anu, fie de acad. Silviu Dragomir ^n monumentala lucrare „Istoria dezrobirei religioase a Rom$nilor din Ardeal” (vol. I, Sibiu, Tip. Arhid., 1920; vol. II, Sibiu, Tip. Arhid., 1930). Ce ne intereseaz@ este o list@ a abuzurilor s@v$r}ite ^mpotriva credincio}ilor uni]i:

7. B@lan Ioan – Un martir al credin]ei noastre, ^n rev. „Cultura Cre}tin@”, Blaj, nr. 2/1936, pp. 85-91. David din Voila a murit martir de Schimbarea la Fa]@; cazul este flagrant. De ce nu este trecut }i el ^n listele cu p@timitorii Bisericii Rom$ne Unite? 8. Birtz Mircea – Caietele OBSS, I, Ed. Napoca Star, Cluj, 2001, p. 33.

35 Stan Micl@u} din S@li}te instiga la uciderea copiilor preo]ilor uni]i „c@ }i aceia sunt papista}i”; preo]ii uni]i au fost b@tu]i ^n satele R@}inari, Poplaca, P@uca, Oralt, Birchi}.9 Protestan]ii vor profita de mi}carea lui Visarion, contribuind la men]inerea persecu]iilor. %n 1749 calvinii distrugeau biserica unit@ din Clopotiva, iar ^n 1755 pe cea din Gala]i – F@g@ra}, maltrat$ndu-l pe preot. %n 28.IX.1755 la Jina biserica unit@ a fost distrus@, iar preo]ii b@tu]i; acela}i lucru s-a ^nt$mplat ^n 17.X.1756 la Sebe}, }i apoi ^n aprilie 1757, tot la Sebe} }i Sasciori. Diaconul greco-catolic din Barghi} a fost omor$t.10 c. Violen]ele din timpul r@scoalei lui Sofronie culmineaz@ cu brutalit@]i. P$n@ ^n anul 1758 alung@ri }i vex@ri ale clerului greco-catolic s-au num@rat ^n S@li}te, Vale, Sibiel, Gal}, Tili}ca }i Cacova, C@rpini}, Poiana, Apoldul Mic, Top$rcea, R@h@u Deal, Loman, R@chita, Pianul Rom$n, Pianul S@sesc }i [email protected] %n 1760, prin proclama]ia din 21.III, Maria Theresa ^n}ira 158 de biserici care au fost luate cu for]a de credincio}ii greco-catolici.12 La 1.IV la Jina, preotul greco-catolic Constantin a fost decapitat noaptea, ^n casa, pe c$nd dormea. Preotul unit {tefan din Galda de Jos a fost omor$t ^n b@taie, iar cantorul Grigore Popa, din aceea}i localitate, a fost torturat ^n mod bestial.13 %n 2.II. era ucis preotul unit din Idicel (1761), care tocmai celebra Sf. Liturghie. Preotul Gheorghe din Ludu} murea ^n 1761 ca urmare a b@t@ilor primite.14 Nici ^n cealalt@ stran@ lucrurile nu au stat altfel. Ne facem o datorie de onoare s@-i pomenim pe acei credincio}i ortodoc}i care au luptat pentru drepturile lor pe cale pa}nic@, urm$nd procedura legal@ (prin memorii sau audien]e la Viena) }i au fost ^ntemni]a]i sau martiriza]i. Dac@ pentru documentarea situa]iei ^n Biserica Unit@ fundamentale

9. P$cli}anu, op.cit., p. 321. 10. B@lan Ioan – Les martyrs..., pp. 10-13. 11. P$cli}anu Z. – Istoria Bisericii Rom$ne Unite, II, ^n „Perspective”, nr. 53-60, iul. 1991-iun. 1993, p. 32. 12. Ibidem, p. 33. 13. B@lan I. – Les martyrs..., p. 13. Bunea Augustin – Episcopii Petru Pavel Aron }i Dionisiu Novacovici, Tip.Semin.Arhid., Blaj, 1902, p. 234-236 etc. 14. B@lan Ioan – Les martyrs..., p. 13.

36 au r@mas lucr@rile lui Samuel Micu Klein, Petru Maior, T. Cipariu, Augustin Bunea, dar mai ales ale dr. Zenovie P$cli}anu († 1959, ^n ^nchisoare, la Jilava), pentru Biserica Ortodox@ ni se par fundamentale operele acad. Silviu Dragomir († 1962), {tefan Mete}, Ioan Lupa}. Turbulen]ele lui Visarion }i Sofronie au fost prezentate ^n lucrarea men]ionat@ anterior, „Istoria desrobirei religioase...”. Credinciosul Ioan Oancea, m@celar din F@g@ra}, dup@ ce f@cuse c$teva drumuri cu jalbe la Karlowitz }i la Viena, a fost arestat la Sibiu ^n 29.XII.1748, r@m$n$nd ^n ^nchisoare. Nicolae Oprea Micl@u} f@cuse }i el drumul la Viena cu jalbe; dorind s@ a}tepte acolo r@spunsul, dup@ vreo 2 ani, a fost arestat dup@ 7.XI.1750, ^mpreun@ cu un alt coleg peti]ionar, preotul Moise M@cinic din Sibiel. Au fost aresta]i }i ^ntemni]a]i la Kuffstein (Tirol), murind ^n deten]ie. Stana, so]ia lui Oprea, ^l ruga pe Iosif al II-lea s@ cerceteze cazul b@rbatului ei, ^n 1784 (!), dar nu i se mai g@sise urma.15 Preotul Ioan din Gale} propov@duia ^mpotriva Unirii prin circulare, predici sau misiuni; ^n mai 1756 a fost arestat, fiind apoi ^nchis la Kuffstein; mai tr@ia ^ntemni]at la 1780 ^n sinistra fort@rea]@. 16 Al]i preo]i ortodoc}i rom$ni care au p@timit ^n ^nchisoare pentru credin]a lor sunt Popa Cosma din Deal (^nchis ^ntre 1751-52); Ioan din R@chita, ^mpreun@ cu so]ia gravid@; Iona} }i Oprea din S@li}te; Petru din C@rpini}, Ioan }i Maniu din Poiana (1754); Avram din Cut, Gherman din C@p$lna, Antirie din R@h@u, George de Jibot, Dan din Tili}ca – care au fost pr@da]i de avutul lor. So]ia lui Dan din Tili}ca a fost de 5 ori arestat@ ^ntre 1747-1755; la fel so]iile preo]ilor Avram din Cugir }i Ioan din Poiana.16 Silviu Dragomir indic@ }i situa]ia unor credincio}i mireni care au avut de suferit pentru credin]a lor: ^n 1746 au f@cut c$teva luni de pu}c@rie 12 ]@rani, c$teva luni la Sibiu; ^n 1747 au fost ^nchi}i pe c$teva luni al]i 12 ]@rani; ^n 1749 erau ^ntemni]a]i }i b@tu]i 2 frunta}i ]@rani, al]i 2 p@]ind acela}i tratament ^n 1751. Sunt pomeni]i }i al]i 36 de credincio}i, ^n principal juzi s@te}ti.17

15. Dragomir Silviu – Istoria desrobirii..., I, p. 191-97; 177-183. 16. Ibidem, II, pp. 47-50; 307-9; 37-41. 17. Ibidem, II, pp. 41-42.

37 Situa]ia tensionat@ din Ardeal ajunsese s@ fie cunoscut@ la Curtea Vienez@, impun$nd c$teva decizii rapide. Pe de o parte, cerin]ele mitropoliilor de la Karlowitz, care reprezentau o for]@ spiritual@ ce nu putea fi ignorat@, }i care se bucurau de privilegiile ilirice, visate pe mai bine de 100 de ani de rom$ni ortodoc}i; activitatea diplomatic@ a Rusiei }i necesitatea conserv@rii unui raport pacific cu aceast@ Putere (de altfel, agen]ii ru}i vor profita din plin de conflictele rom$nilor din Ardea; cazul colonelului Gabriel Vaida din 1762 este revelator – ru}ii vor stimula at$t rezisten]a ortodox@, dar }i propaganda pentru emigr@ri ^n Rusia),18 posibilitatea unor conflicte cu Imperiul Otoman, ca }i R@zboiul de 7 ani, tocmai ^n curs – iat@ factori de care Curtea de la Viena trebuia s@ ]in@ seama. %mp@r@teasa Maria Theresia era o catolic@ practicant@; ^n acela}i timp, era atras@ de latura practic@, educa]ional@ sau filantropic@ a Bisericii, fiind ^ntruc$tva precursoarea unor reforme iosefine; chiar }i ^n plan monastic ^mp@r@teasa va legifera, nemaiadmi]$ndu-se voca]ii sub 24 de ani.19 %n 1758, la 13.X Maria Theresa decidea introducerea unui episcop ortodox ^n Transilvania; aceasta trebuia s@ fie extempt de Karlowitz, s@ r@spund@ doar ^n fa]a Cur]ii }i s@ nu primejduiasc@ opera unirii, fiind amenin]at, ^n caz contrar, cu asasinatul (idea aceasta a introdu-o contele von Barthenstein20 – acela}i afirmase despre rom$ni c@ sunt „instrumentum regni”). 21 Introducerea episcopului ortodox ^n Ardeal (a fost desemnat cel al Budei, Dionisie Novacovici) trebuia preg@tit@ astfel ^nc$t s@ se evite lezarea St@rilor Ardelene; astfel a fost emis Decretul de Toleran]@ din

18. Anuichi Silviu – Rela]iile biserice}ti rom$no-s$rbe ^n sec. al XVII-lea }i al XVIII-lea, ^n rev. „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 7-8/1979. pp. 869-1066. Text fundamental pentru ^n]elegerea raporturilor rom$no-s$rbe. Pentru Vaida – cf. Bunea A. – Episcopii Petru Pavel Aron..., p. 235-238. 19. Zöllner Erich – Istoria Austriei, vol. I, Ed. Enciclopedic@, Bucure}ti, 1997, pp. 387-388. 20. Bunea, op.cit., pp. 127-32; Anuichi, op.cit., p. 978; Iorga Nicolae – Istoria Rom$nilor din Ardeal }i Ungaria, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti, 1989, p. 287-288. 21. Bernath Mathias – Habsburg und die Anfage der Rumänische Nationsbildung, Leiden, ed. E.J. Brill, 1972, pp. 52-61.

38 13.VII.1759, care prevedea amnistierea tuturor conflictelor eclesiastice locale din Ardeal, dreptul ortodoc}ilor de a-}i practica nestingheri]i cultul, ^ns@ }i obliga]ia de a nu ^mpiedica unirea sau pe misionarii ei }i de a restitui bisericile unite luate abuziv.22 Aceasta dup@ gre}eala mandornal@ a Cur]ii vieneze, care ^n 1744/5 consider@ c@ to]i ardelenii s-ar fi unit cu Roma23 }i care-l stimulase pe vicarul Petru Pavel Aron spre o alt@ gre}eal@ fatal@: conscrip]ia din 1750. Cu calmul caracteristic Cur]ii vieneze, se ^ncerca o reparare a situa- ]iei ardelene }i introducerea unor reforme ^n societatea transilvan@, inclusiv pentru rom$nii ortodoc}i. R@zboiul de 7 ani era ^n toi (se va ^ncheia abia ^n 1763) }i un alt deziderat imperial era reforma militar@ a Principelui Transilvan. Nu o putem acuza pe Maria Theresia de reacredin]@, sau de faptul de a fi ignorat situa]ia din Ardeal. M@surile luate urmau s@ fie introduse cu pa}i mici, dar siguri. %n acest moment, ^ncepe ac]iunea iresponsabil@ a lui Sofronie de la Cioara; dac@ ac]iunea lui Visarion Sarai, canonic@ din punctul de vedere al ierarhiei s$rbe}ti (care tocmai crease dieceza virtual@ a Bra}ovului) era de ^n]eles (el ac]ion$nd ca Vicar al Karlowitzului), iar faptul c@ nu a fugit, ci s-a predat autorit@]ilor, asum$ndu-}i r@spunderea pentru mi}carea sa (dovad@ de caracter), fiind }i el ^ntemni]at pe via]@ la Kuffstein (}i martir cinstit al cauzei sale) poate fi ^n]eleas@ }i tratat@ cu respectul cuvenit, ac]iunea lui Sofronie nu merit@ alt calificativ dec$t cel de aventurism politic. Psihologic putem g@si o motiva]ie a ac]iunii lui Sofronie. Acesta, Stan Popovici, preot c@s@torit, r@mas v@duv, a trecut Carpa]ii c@lug@rindu-se, }i re^ntorc$ndu-se la Cioara, unde a

22. Despre decret vezi Bunea, op.cit., pp. 127-32; Iorga, op.cit., p. 288; Dragomir S., op.cit., II, pp. 134-144. Deja rom$nii din Ardeal aflaser@ c@ episcop ortodox le va fi Partenie Pavlovici († 1760), apropiat de rom$ni }i cel mai serios contracandidat al lui Dionisie Novacovici. Ibidem, II, pp. 129-130. Deci, din vara lui 1759, se }tia c@ va veni un episcop ortodox ^n Ardeal. 23. S@l@jan Mihai – Dispozi]iile Consiliului Aulic de R@zboi din Viena privitoare la Rom$nii ortodoc}i }i greco-catolici din Transilvania...”, ^n vol. 300 de ani de la Unirea Bisericii Rom$ne}ti din Transilvania cu Biserica Romei, Presa Universitar@ Clujean@, Cluj, 2000; pp. 125-134; p. 126.

39 deschis un schit }i o }coal@ pentru copii. %n prim@vara lui 1657 „fibir@ul din Vin] cu doisprezece Unguri” (deci fö-birö, magistratul }ef, primarul comunei) ^i d@r$m@ chilia }i schitul, fug@rindu-l. Se pare c@ s-a refugiat ^n Ardeal }i apoi la Karlowitz. %n toamna lui 1759 era deja ^napoi ^n Ardeal.24 Desigur c@ ^mp@r@teasa Maria Theresia nu ar fi numit un episcop ortodox doar pentru 30 de preo]i }i 13 sate ortodoxe, cum ar@ta conscrip]ia din 1750. Se pune o alt@ ^ntrebare: cine erau cei care i-au distrus schitul lui Sofronie? Erau ei greco-catolici? Erau ei oamenii lui Petru Pavel Aron? Categoric nu! %nc@ din sec. al XVII-lea, din vremea principelui Bethlen, comuna Vin] era un puternic centru anabaptist.25 Membrii acestei confesiuni neo-protestante nu aveau nevoie de un preot c@lug@r ^n preajma lor, deci... Sofronie de la Cioara a fost hagiografizat mult ^n istoria bisericeasc@ ortodox@,26 fiind desigur demonizat ^n cea greco-catolic@ (Ex. Augustin Bunea). Cert este c@ el ^}i ^ncepe mi}carea printr-o proclama]ie, emis@ la Brad, ^n 6.X.1759, ^n care afirm@ c@ ^mp@r@teasa a dat dispozi]ie ca fiecare s@ decid@ dac@ vrea s@ fie unit sau ne-unit. Dar oamenii s@ confi}te cheile preo]ilor uni]i, pe care s@-i considere de acum ^nainte oameni simpli.27 Deci o atitudine agresiv@ fa]@ de clerul unit. Scurta ^ntemni]are a lui Sofronie la Bob$lna (sf$r}itul lui 1759) }i eliberarea lui au amplificat r@scoala. Ardealul era ^n fl@c@ri, ^n timp ce Imperiul se g@sea ^n R@zboiul de 7 ani. Masacrele sau violen]ele au alternat cu memoriile }i peti]iile r@scula]ilor. Sofronie }i-a dat seama c@ lucrurile au sc@pat de sub control – se cunoa}te astfel o proclama]ie de-a sa (5.II.1761) ^n care amenin]a drastic pe cei care abuzeaz@ de numele

24. Dragomir, op.cit., II, p. 152-154. 25. A se vedea importanta }i rara carte a Dr. Popovici Alexa – Istoria anabapti}tilor din Rom$nia – 1527-1768, Ed. Bisericii Baptiste Rom$ne, Chicago, 1976, pp. 125-150. 26. Bodogae Theodor – Cuviosul Sofronie de la Cioara, ^n vol. Sfin]i rom$ni }i Ap@r@tori ai Legii Str@mo}e}ti, sub red. %.P.S. Nestor Vornicescu, IBMBOR, Bucure}ti, 1987, pp. 458-465. Petru David Diaconu – Din istoria sfin]ilor poporului rom$n, Ed. Rompit, Bucure}ti, 1992, pp. 52-55. 27. Dragomir S, op.cit., II, p. 155.

40 lui, fac pr@d@ciuni, sau nu respect@ religia altora.28 Mai mult, ^n martie acela}i an (1761), dup@ Sinodul Ortodox de la Alba-Iulia, d@dea o proclama]ie de mul]umire Mariei Theresia, care a restabilit cultul orto- dox.29 Prea t$rziu ^ns@; Curtea a luat dou@ decizii: s@-l instaleze rapid pe Dionisie Novacovici ca episcop ^n Ardeal, }i s@ pacifice ]ara. Cu aceast@ ultim@ misiune a fost ^ns@rcinat generalul Nicolaus Adolf baron v. Buccow. Probabil c@ }i Sofronie era speriat de amplitudinea mi}c@rii, care sc@pase de sub control; v@zusem anterior c@ Maria Theresia, ^n 21.III.1760 vorbea de 150 de biserici unite pierdute.

Cine era generalul Nicolae Adolf von Buccow?

S-a n@scut ^n 7.I.1712, provenind dintr-o veche familie nobiliar@ din Germania de Nord. A fost aghiotantul lui Carol de Lotharingia, a participat la R@zboiul Bavarez (1744) }i la cel de 7 ani, fiind r@nit ^n b@t@lia de la Torgau; a fost numit locotenent feld-mare}al }i general de cavalerie, iar ^n 1761 a fost decorat pentru faptele de arme cu Ordinul Maria Theresia. De}i catolic, ajuns ^n Ardeal a cultivat o prietenie intim@ cu Samuel Brukenthal }i cu familia lui. A murit la Sibiu, ^n 17.V.1764, ^n urma unui accident, fiind ^ngropat ^n biserica romano-catolic@ din acel ora}.30 Era o persoan@ ambi]ioas@, str@in@ de mentalit@]ile ardelene }i de intrig@riile de tot felul, specifice regiunilor sud-estice ale Imperiului. Sosirea lui ^n Ardeal s-a f@cut ^n 1761, ^n timpul guvernatoratului lui Ladislau Kemény (1758-1762); acesta nu putuse controla mi}carea dezl@n]uit@ de Sofronie, fiind }i un adept al constitu]ionalit@]ii Principatului Transilvan }i exponentul solu]iilor de mediere prin intermediul Dietei.31

28. Ibidem, II, p. 156-163; 170-192. 29. Ibidem, II, p. 193-198. 30. von Würzbach, Konstantin – Biographisches Lexicon des Kaiserthums Oesterreichs, vol. II, Typogr. Lit. -Artistische Anstalt, Viena, 1857, p. 187; Kutschera Rolf – Guvernatorii Transilvaniei – 1691-1774, ^n „Anuarul Institutului de Istorie Na]ional@”, IX, 1943-44, Ed. Cartea Rom$neasc@, Sibiu, 1944, pp. 173-187 (despre Buccow). 31. Kutschera, op.cit., p. 170-172.

41 Buccow a ajuns ^n Transilvania ^n prim@vara lui 1761 (ajung$nd la Sibiu pe 5.IV.1761), ca general-comandant; din 1762, dup@ pensio- narea lui Kemény, va cumula }i func]ia de guvernator, cele dou@ func]ii fiind cumulate de exponen]ii lor p$n@ ^n 1770. Care erau ^ns@rcin@rile generalului? 1. Pacificarea religioas@. 2. %nfiin]area regimentelor de grani]@ }i organizarea militar@ a Principatului Transilvan. 3. Reforma sistemului de impozite. 4. %nt@rirea autorit@]ii imperiale.32 S@ nu uit@m c@ Imperiul era ^nc@ ^n r@zboi, iar ultimul lucru pe care un general trimis s@ reorganizeze militar o provincie ^l dore}te este anarhia social@. Buccow nu a fost teolog, ci militar, iar comportamentul s@u trebuie tratat ca atare. El }i-a dat seama c@ Dieta Transilvan@ devenise ineficient@; practic dup@ convocarea ei ^n 1761, Dieta nu s-a mai ^ntrunit timp de aproape 30 de ani, guvernul transilvan fiind controlat de guvernatori. A}a autoritatea imperial@ a fost impus@ eficient. Desigur c@ primul lucru pe care Buccow trebuia s@-l fac@ era problema lui Sofronie. %nt$lnirea dintre cei doi (avut@ pe 2.V.1761) fusese precedat@ de diferite memorii ale rom$nilor ortodoc}i; Buccow a dorit s@ se informeze de la surs@, fiind ini]ial foarte binevoitor cu ace}tia, }i solicit$ndu-i s@-}i trimit@ reprezentan]ii din fiecare district transilvan. %nt$lnirea dintre Buccow }i Sofronie a fost cordial@, schimb$ndu-se chiar }i daruri ^ntre cei doi (!), Buccow insist$nd pentru amnistierea faptelor din trecut }i investiga]ii sumare, ^ns@ pentru res- pectarea strict@ a lini}tii }i pedepsirea oric@rui exces dup@ sosirea lui ^n Transilvania. Sofronie, la r$ndul s@u, a dat o nou@ proclama]ie, ^n care, pe l$ng@ fidelitatea fa]@ de oficialit@]i, se insista pentru lini}te, ^ncredere ^n lucr@rile comisiei (prezidate de general), }i afirmarea deschis@ a revendic@rilor; se men]iona }i introducerea unui episcop ortodox. Generalul a ordonat o nou@ conscrip]ie a credincio}ilor, re- zultatul ar@t$nd o situa]ie catastrofal@ a unirii. Instruc]iunile de la Curte oblig$ndu-l s@ restituie uni]ilor bisericile pe care ace}tia le-au avut,

32. Ibidem, p. 173.

42 dar }i acele biserici din satele majoritar ortodoxe (care li s-ar fi cuvenit credincio}ilor) c@tre minoritatea unit@, Buccow a trecut la ^ndeplinirea acestora, izbucnind nemul]umiri }i opozi]ii. Astfel, s-a folosit for]a (districtul F@g@ra}, comitatele s@se}ti, Solnocul Interior). %n 13.VI.1761 va da faimosul ordin c@tre comisarii din [ara Oltului, prin care cerea distrugerea m@n@stirilor de piatr@ }i incendierea celor de lemn.33 Instalarea lui Dionisie Novacovici fu f@cut@ public, cu onoruri militare, la Bra}ov, ^n 4.IX.1761.34 Sofronie continuase agita]iile, dar se pare c@ p$n@ ^n iulie 1761 fugise peste mun]i. Pentru activitatea sa din vara lui 1761 Sofronie fu condamnat de Buccow la cinci ani de ^nchisoare ^n contumacie, iar colaboratorul s@u cel mai apropiat, preotul George din Abrud, la 10 ani.35 Sofronie instigase }i ^mpotriva episcopului Novacovici (!), care era extempt de Karlowitz, }i ^n rela]ii proaste cu Mitropolitul s$rb.36 Ajungem }i la problema crucial@: c$te m@n@stiri }i biserici a d@r$mat generalul Buccow? Augustin Bunea, ^n lucrarea lui dedicat@ lui Petru Pavel Aron }i Dionisie Novacovici d@ o list@ de 25 de m@n@stiri distruse, 23 din ele fiind din [ara Oltului.37 Zenovie P$cli}anu, ^n „Istoria Bisericii Rom$ne Unite”, d@ o list@ tot cu 23 de m@n@stiri, din [ara Oltului }i restul Transilvaniei.38 Silviu Dragomir, cel mai competent s@ se exprime asupra problemei, nu precizeaz@ un num@r, ci afirm@ c@ distrugerile au ^nceput ^n 1761 }i s-au continuat ^n anii urm@tori, afirm$nd c@ toate m@n@stirile din [ara Oltului au fost distruse.39

33. Dragomir S., op.cit., II, pp. 220-240; referitor la ordin – p. 240. 34. Ibidem, II, p. 247-254. 35. Ibidem, II, p. 255-256; Silviu Dragomir este istoricul care scrie cel mai documentat despre mi}carea sofronian@, preciz$nd inclusiv calendarul evenimentelor. 36. Bunea A., op.cit., pp. 220-221; 249-250. 37. Bunea A., op.cit., pp. 337, 342-357; N.N. Bunea d@ }i o list@ de 45 de m@n@stiri greco-catolice cru]ate de Buccow! (cf. pp. 345-351) 38. P$cli}anu – Vechile m@n@stiri rom$ne}ti din Ardeal, ^n „Cultura Cre}tin@”, nr. 7-8/1919, pp. 151-170, din 108 m@n@stiri indic@ 23; Idem, Istoria Bisericii Rom$ne Unite, II, p. 34. 39. Dragomir S., op.cit., II, p. 240.

43 Unul din cei mai autoritari autori ^n problem@, Pr. Arhim. Dr. Ioanichie B@lan, tributar lucr@rii lui {tefan Mete} („Istoria M@n@stirilor Rom$ne}ti din Transilvania }i Ungaria”, Tip. Arhid., Sibiu, 1936),40 ^n opera sa fundamental@ „Vetre de Sih@strie rom$neasc@” (IBMBOR, Bucure}ti, 1982), precizeaz@ c@ Buccow a distrus 20 de m@n@stiri (nominaliz$ndu-le), alte 12 au fost distruse dup@ 1780 (reformele iosefine) }i un num@r de 57 au fost distruse ^n „a doua jum@tate a sec. XVIII”.41 Tot el ne indic@ alte 25 de m@n@stiri distruse, sau transformate ^n parohii, din Bucovina, tot ca urmare a m@surilor „liberalismului” iosefinist.42 „Dic]ionarul m@n@stirilor din Transilvania, Banat, Cri}ana }i Mara- mure}” coordonat de Adrian A. Rusu, Presa Universitar@ Clujean@, 2000, afirma foarte clar c@ nu bisericile au fost distruse, ci complexele adiacente, nu numai ca urmare a conflictelor dintre greco-catolici }i ortodoc}i, dar }i a m@surilor de suprimare a vie]ii contemplative din Imperiu (pag. 25). [email protected]. Mircea P@curariu ^n „Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne” (vol. II, IBMBOR, Bucure}ti, 1992), la pp. 389-390 afirm@ c@ cea „mai mare barbarie s@v$r}it@ de generalul Buccow a fost distrugerea a zeci de m@n@stiri }i schituri din Transilvania”. Ac]iunea a continuat ^n anii urm@tori, suprim$ndu-se via]a monastic@ din Transilvania. Acela}i autor, ^n lucrarea: „Istoria Bisericii Rom$ne}ti din Transilvania, Banat, Cri}ana }i Maramure}” (Cluj-Napoca, Ed. Arhid., 1992), la p. 220 afirm@ distrugerea a zeci de schituri }i m@n@stiri, d$nd numele a 19 din ele, plus „}i altele”; el recunoa}te c@ unele s-au ref@cut, dar au fost distruse ^n 1785, sub Iosif al II-lea. %ntr-un alt studiu43 el indica 23 de m@n@stiri de lemn distruse (plus „etc.”) }i 4 m@n@stiri de piatr@ (plus „etc.”) din cca. 100 de m@n@stiri fondate de nobili, c@lug@ri sau ]@rani.

40. Favorabil recenzat@ de Zenovie P$cli}anu ^n M@run]i}uri istorice, ^n „Cul- tura Cre}tin@”, nr. 7-8/1936, pp. 390-398. 41. B@lan Ioanichie, op.cit., p. 298-342; pentru Bucovina – p. 32. 42. Vezi nota anterioar@. 43. P@curariu Mircea – M@n@stirile Bisericii Ortodoxe Rom$ne din Transilvania }i Banat, ^n rev. „Biserica Ortodox@ rom$n@”, nr. 1-2/1975, pp. 208-213.

44 %n lucrarea „Pagini din istoria Bisericii Rom$nie – Uniatismul ^n Transilvania” (IBMBOR, Bucure}ti, 1991, lucrare ap@rut@ }i ^n englez@, francez@ }i german@), la p. 49 (ed. englez@) spune c@ a distrus zeci, fiind ^n total 200. Teodor B. Dam}a ^n lucrarea „Biserica Greco-Catolic@ din Rom$nia ^n perspectiv@ istoric@”, Ed. de Vest, Timi}oara, 1994, la pp. 100-101 afirma c@ Buccow a poruncit distrugerea tuturor m@n@stirilor, d$nd impresia c@ Buccow le-ar fi distrus pe toate p$n@ ^n 1785. Autorii manualului „Istoria Bisericii Rom$ne” (IBMBOR, Bucure}ti, 1957, vol. II, p. 227), Pr. Gheorghe Moisescu, {tefan Lup}a }i Alexandru Filipa}cu afirm@ c@ Buccow a poruncit distrugerea tuturor m@n@stirilor ortodoxe. Este straniu c@ nu au fost cercetate c$teva documente contempo- rane acestui trist eveniment, scrise de autori ortodoc}i. Poemul popular „Pl$ngerea Monastirii Silva}ului”, redactat ^n 1762, se pare de monahul Efrem, refugiat de la M@n@stirea Silva} (Prislop) ^n Muntenia (deci persoan@ direct interesat@), afirma c@ Petru Pavel Aron (}i nu Buccow!) a d@r$mat 54 de m@n@stiri de lemn }i de [email protected] Acela}i monah Efrem de la Prislop, ^ntr-o ^nsemnare criptografic@, redactat@ prin 1763-1765, la M@n@stirea Cioclovina (Muntenia), actual- mente conservat@ la Academia Rom$n@ (Mss. 2111),45 spune c@ ^n 1761, Petru Pavel Aron, d$ndu-se cu latinii, a stricat 48 de m@n@stiri; ^n timp ce Efrem se afla ^nchis 9 luni la Sibiu (^n 1762), au mai fost stricate patru m@n@stiri din piatr@: R$me]i, Geoagiu, Plosca }i Prislop. Deci ^n total au fost distruse, dup@ documente ortodoxe contemporane evenimentelor, 52 de schituri }i m@n@stiri. De unde dar cele 150 atribuite lui Buccow, cum vedem ap@r$nd prin articole de duzin@, scrise de ierarhi, clerici sau mireni „bine inten]iona]i” (}i grada]i), cu care suntem inunda]i ^n prezent? Semidoc]ii nu citesc nici m@car istoricii ortodoc}i de prestigiu, care au ^ncercat s@ trateze problema cu o anumit@ rigoare }tiin]ific@.

44. A se vedea obiectivul studiu al lui En@ceanu G. – Pl$ngerea Sf. Monastiri a Silva}ului din Eparchia Chatagului din Prislop, ^n rev. „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 8/1878, pp. 497-507. 45. Mare} Alexandru – Note privind Biserica Rom$neasc@ ^n secolele al XVII-lea }i al XVIII-lea, ^n rev. „Verbum”, Bucure}ti, an I, nr. 1-6, 1990.

45 Care a fost rolul lui Petru Pavel Aron ^n aceast@ trist@ }i categoric reprobabil@ experien]@? At$t din lucrarea lui Bunea, sau studiile lui P$cli}anu sau Silviu Dragomir, }tim c@ Petru Pavel Aron se refugiase la Sibiu de frica r@scula]ilor. Cert este c@ atitudinea de tribun, tipic@ lui Inochentie Klein, nu l-a caracterizat; mai mult, era total sub influen]a confesorului s@u Athanasie Rednic, viitor episcop, „influen]@ pato- logic@”46 de-a dreptul, Rednic fiind un model de activism eclesiastic ^ngust }i limitat. Petru Pavel Aron a cerut insistent lui Buccow cru]area unor m@n@stiri, iar ^n cazul c$nd agita]iile nu puteau fi potolite, recomanda doar dispersarea c@lug@rilor }i conservarea m@n@stirilor. Mai mult, ^n cazul restituirii uni]ilor a bisericilor br$ncovene}ti din F@g@ra}, orto- doc}ii f@c$nd opozi]ie (erau majoritari) }i Buccow condamn$ndu-i la }treang, a fost nevoit s@-i gra]ieze la insisten]ele lui P.P. Aron }i a contelui Bethlen.47 Rela]iile dintre Buccow }i Aron au ajuns at$t de tensionate, ^nc$t generalul dorea destituirea episcopului unit.48 Dac@ putem g@si o vin@ episcopului Aron, aceasta nu a constat ^n distrugerea m@n@stirilor, ci ^n faptul c@ refuza s@ vad@ realitate a}a cum era ea. Cum se explic@ temperamentul violent al lui Buccow, mai ales c@ misiunea lui ^ncepuse sub auspicii ce nu prevedeau un final at$t de combustionat? Desigur, temperamentul lui de militar ^}i spunea cuv$ntul: de asemeni, graba de a ^ncepe organizarea regimentelor de frontier@ din Transilvania; s@ nu uit@m c@ ne afl@m ^n timpul r@zboiului, iar un general responsabil (ba chiar }i r@nit ^n acel r@zboi) nu avea timp de pierdut prea mult pentru a pacifica o etnice care ^nc@ nu avea con}tiin]a propriului interes. De altfel, violen]ele lui Buccow s-au manifestat }i ^n ]inutul N@s@udului, unde rom$nii se pare c@ instiga]i de secui au refuzat ini]ial ^nrolarea (^nc@ o prob@ evident@ a lipsei de cunoa}tere a propriului

46. Micu Samuel – Istoria Rom$nilor, vol. II, Ed. Viitorul rom$nesc, Bucure}ti, 1995, studiu }i note ^ngrijite de Dr. Ioan Chindri}, pp. 445-447. 47. Despre interven]iile lui Aron ^n Bunea A., op.cit., p. 231, 340, 345 etc.; despre gra]iere ^n Dragomir S., op.cit., II, p. 237. 48. Bunea, op.cit., p. 231.

46 interes! S@ ne g$ndim c@ r@scoala lui Horea va ^ncepe 21 de ani mai t$rziu, tocmai din cauza anul@rii conscrip]iei pl@nuite de gen. Preiss ^n vara lui 1784).49 Incidentul cu b@tr$nul T@nase Todoran, executat la cei peste 100 de ani (!), pe motiv c@ nu dorea s@ ^mbr@]i}eze unirea (condi]ie sine qua non pentru ^nrolarea ^n regimentele gr@nicere}ti)50 trebuie analizat tot ^n acest context. (Mai cur$nd este vorba de instigare la nesupunerea ^nrol@rii, un om v$rstnic, aproape centenar, nefiind un infanterist redutabil...). Oricum, procedeul dovede}te o cras@ lips@ de tact. Nu au fost ierta]i nici secuii, care ini]ial }i ei au refuzat ^nrolarea; a}a se explic@ ^n 1763 at$t „siculicidul” ordonat de Buccow, c$t }i substituirea lui ^n comisia de recrutare secuiasc@ cu generalul Siskowits, care a dat dovad@ de mai mult tact.51 Generalul Buccow va fi cel care va produce o reform@ economic@ notabil@ ^n Principat, uniformiz$nd impozitele, introduc$nd judec@toriile s@te}ti, sau reform$nd structura guvernului.52 {i-a adus un aport substan]ial la reformarea structurilor administrative transilvane. Care a fost soarta lui Sofronie de la Cioara? %ntrebarea ni se pare fundamental@, c@ci arunc@ o lumin@ asupra seriozit@]ii cercet@rilor istoriografice de resort. Mai mult, Sofronie a fost canonizat, iar festivit@]ile din 1955 legate de acest prilej au fost ^ndelung mediatizate de publicistica religioas@ [email protected] Cel care a studiat ^n profunzime activitatea lui Sofronie a fost tot academicianul Silviu Dragomir. %n „Istoria desrobirei...” ^i consacr@

49. Kutschera R., op.cit., p. 180-186; c$nd ^n urma dificult@]ilor cauzate de recrutare ^n ]inutul Bistri]ei, Buccow pl@nuise o expedi]ie de pedepsire }i masacrare a r@scula]ilor, a fost ^mpiedicat la aceasta de una din cele mai lucide min]i din Transilvania de atunci, episcopul latin Antal Bajtay (cf. Dragomir, op.cit., II, p. 242). 50. P@curariu Mircea – Istoria Bisericii Rom$ne}ti din Transilvania..., Cluj, 1992, p. 220-221. 51. Kutschera R., op.cit., pp. 182-186; Kõpéczi Bela – History of , Akadémiai Kiadö, Budapest, 1994, pp. 429-434. 52. Kutschera, op.cit., pp. 184-186. 53. Mari festivit@]i religioase din octombrie 1955, ^n „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 11-12/1955, pp. 1121-1133. La 10.X.1955 s-a celebrat slujba solemn@, eliber$ndu-se }i tomosul de resort. Data de pr@znuire a Cuvio}ilor Visarion Sarai, Oprea Micl@u} }i Sofronie de la Cioara a fost stabilit@ la 21.X.

47 numeroase pagini. Acribia istoricului profesionist l-a obligat s@ discute }i asupra sf$r}itului acestuia. Se }tie deci c@ Sofronie s-a refugiat ^n Muntenia prin vara lui 1761; ini]ial, s-a dus ^n Oltenia la R$mnic, apoi la Curtea de Arge}, unde a ajuns arhimandrit la M@n@stirea omonim@, prin porunc@ domneasc@. De aici a instigat contra unirii, organiz$nd chiar }i devastarea propriet@]ii nobilului Petru Barcsay.54 %n 1769 se afla l$ng@ P$rvu Cantacuzino, iar ^n 1771 se puneau premii pe capul lui.55 Silviu Dragomir ^l consider@ un erou al luptei de emancipare ortodox@, exprim$ndu-}i n@dejdea c@ Biserica din Ardeal ^l va prosl@vi ca atare.56 (Lucru care de altfel s-a }i realizat.) Totu}i, el discut@ asupra sf$r}itului lui Sofronie (din 1774, executat la Bucure}ti), sf$r}it aflat din surse catolice. Lui Dragomir sursele i se par nedemne de crezare, de}i se refer@ }i la Samuel Micu.57 Nou@, dimpotriv@, Samuel Micu, contemporan cu evenimentele, }i critic chiar fa]@ de ierarhia greco-catolic@ sau fa]@ de cea latin@ (deci cu un grad superior de obiectivitate), ni se pare cea mai sigur@ surs@. Ce spune Samuel Micu ^n „Istoria” sa: „s-au dus ^n [ara Rom$neasc@, unde f@c$nd tulbur@ri, pe la anul 1768, c$nd muscalii, carii f@cea atunci cu turcii r@zboiu ^n [ara Rom$neasc@, cu rea moarte l-au pierdut”.58 Se pare c@ anul corect este 1774; Sofronie a fost sp$nzurat de c@tre ru}i, pentru c@ f@cuse dezordini ^n Bucure}ti, leg$ndu-se de evrei }i de armeni.59 Deci un final nu tocmai pe m@sura sfin]eniei, venit din partea ru}ilor ortodoc}i, final de care ar fi fost scutit ^n Transilvania. Se }tie c@ corespondase cu Sf. Paisie Velicikovski, pe c$nd era egumen la Robaia (l$ng@ Arge});60 spiritul de aventur@ a fost cel care i-a ^nnegurat sf$r}itul. Indiferent de aceasta, o anchet@ istoric@ precis@

54. Dragomir S., op.cit., p. 256; Bunea, op.cit., pp. 222-223. 55. Dragomir S., op.cit., II, p. 257. 56. Ibidem, p. 259. 57. Ibidem, p. 258. 58. Micu Samuel – Istoria Rom$nilor, II, p. 339. Samuel Micu este una din pu]inele figuri greco-catolice privite cu respect ^n literatura teologic@ }i istoric@ ortodox@ rom$n@. 59. Bunea A., op.cit., p. 223; Economu Radu – C@lug@rul Sofronie de la Cioara ^n [ara Rom$neasc@, ^n rev. „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 1-3/1992, pp. 94-99. 60. Paisij Velickovski – Autobiografia di uno staretz, Ed. Scritti Monastici, Abbazia di Praglia, 1988, pp. 176-179.

48 ar fi fost necesar@ ^nainte de canonizarea lui, evit$ndu-se nepl@cutul echivoc al sf$r}itului s@u. Cititorul ^}i poate imagina }i singur de ce... Ce s-a ^nt$mplat cu restul m@n@stirilor rom$ne}ti? Desigur c@ la ^nceputul sec. al XVIII-lea num@rul lor putea tinde spre 200. Sper@m c@ am l@murit anterior c@ lui Buccow nu i se pot atribui mai mult de 52 de m@n@stiri distruse. Deja ^n 10.XII.1767 Guvernul Transilvan a propus Mariei Theresa casarea m@n@stirilor rurale, averea lor urm$nd s@ fie ^mp@r]it@ ^ntre iobagi, ]@rani }i comunele apar]in@toare. %mp@r@teasa a aprobat aceast@ decizie ^n 6.II.1768.61 Lucrurile s-au t@r@g@nat p$n@ dup@ moartea ^mp@r@tesei, c$nd pe tron s-a suit Iosif al II-lea (1780-1790). Acesta, notoriu franc-mason, a ajuns coleg de loj@ cu Joseph baron de Sonnenfels, de confesiune israelit@ }i rector al Universit@]ii din Viena. Sonnenfels a fost cel care l-a sf@tuit pe Iosif al II-lea s@ promulge edictele anti-monastice.62 Deja anturajul ^mp@ratului, ^nc@ de pe c$nd era coregent cu Maria Theresa, era n@p@dit de franc-masoni. Galicanismul eclesiastic ^n varianta austriac@ (febronianismul) a ajuns politic@ de stat; ^n 13.X.1781 s-a dat faimosul Decret de Toleran]@ pentru protestan]i, ortodoc}i }i israeli]i, iar ^n 29.XI.1781 faimosul decret anti-monastic, prin care se suprimau toate m@n@stirile contemplative din Imperiu. Numai ^n Austria romano-catolicii au pierdut 400 (!) de m@n@stiri; urma suita decretelor asupra cultului divin; s-a desfiin]at faimoasa Diecez@ de Passau, leag@nul cre}tinismului ^n Austria; pelerinajele erau ^ngr@dite; se legifera asupra lum$n@rilor de pe altar, sau a ^nlocuirii sicrielor cu saci (!).63 Romano-catolicii au pierdut ^n Imperiu cam 700 de m@n@stiri; ^n Ardeal au fost distruse m@n@stirile ortodoxe care sc@paser@ de represaliile lui Buccow, sau fuseser@ recl@dite, ca }i cele 45 de m@n@stiri greco-catolice (!) [email protected] M@n@stirile de tradi]ie bizantin@ fiind m@n@stiri principalmente con- templative, soarta lor a fost pecetluit@ tocmai de cei care nu mai ^n]e-

61. Bunea A., op.cit., p. 337. 62. Lennhoff Eugen – Die Freimaurer, Phaidon Vrlg., Zürich-Leipzig-Wien, 1932, p. 139, dar }i pp. 136-144; Eugen Lennhoff a fost Mare Maestru al Masoneriei Austriece, deci este sursa cea mai competent@! 63. Zöllner E. – Istoria Austriei, op.cit., I, pp. 398-402. 64. Vezi nota 37.

49 legeau dimensiunea contempla]iei, ci erau orienta]i spre utilitarismul social. C@tre ace}tia trebuie s@-}i ^ndrepte ieremiadele cei care depl$ng soarta m@n@stirilor rom$ne}ti, nu spre Biserica Greco-catolic@, victim@ }i ea a aceluia}i sistem de valori impus. Ce s@ spunem atunci de romano-catolici }i de pierderile suferite de ei? Incultura polemi}tilor no}tri religio}i ^i coboar@ la nivelul grotescului... Despre febronianismul exercitat }i aplicat ^n g$ndirea corifeilor {colii Ardelene s-au scris studii valoroase de c@tre acad. Pompiliu Teodor }i Camil Mure}an. Trimitem }i la volumul dr. Ioan Chindri}, citat de noi anterior, „Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene”, dar }i la densul studiu al Drd. Daniel Dumitran – „Episcopia F@g@ra}ului la ^nceputul deceniului iosefin (1781-1784). Op]iuni politice }i confesionale”.65 Activitatea masoneriei ^n Ardeal a fost analizat@ ^n studii compe- tente. Ea a cuprins ^n Ardeal }i pe episcopii ortodoc}i Gherasim Adamovici }i Petru Popovici (al Timi}oarei).66 Exist@ indicii c@ }i episcopul Grigore Maior s@ fi apar]inut masoneriei; semnul de recunoa}tere f@cut la Munckacs lui Iosif al II-lea }i exclama]ia: „Sunt Iosif v$ndut de fra]ii s@i...”67 duc cu g$ndul la o parol@ de recunoa}tere dintre doi masoni. A}a se explic@ }i sprijinul ocult dat de Grigore Maior lui Horea, a c@rui r@scoal@ a fost ini]iat@ de masoni, ca un sinistru experiment social ce a precedat cu 5 ani Revolu]ia [email protected]

65. %n vol. Spiritualitate Transilvan@ }i Istorie European@, ed. Iacob M$rza }i Ana Dumitran, Muzeul Na]ional al Unirii, Alba-Iulia, 1999. 66. Prodan David – Supplex Libellus Valachorum, ed. II, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti, 1984, p. 244. 67. Prundu} Silvestru Augustin, Pl@ianu Clemente – Catolicism }i Ortodoxie rom$neasc@, Ed. Via]a cre}tin@, Cluj-Napoca, 1994, p. 79-80. %n Austria }i Ungaria mul]i clerici superiori catolici au fost masoni (cf. Lennhoff E., op.cit.). 68. Despre masonerie }i r@scoala lui Horea: Lupa} Ioan – Cronici }i istorici rom$ni din Transilvania, Ed. Scrisul rom$nesc, Craiova, f.a. (1930), vol. I, p. 355-358. Prodan David – R@scoala lui Horea, 2 vol., Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti, 1984, vol. II, p. 691, 711; tot ^n cele dou@ volume despre masonul Salis, alias Kristian Ignaz Herzog, al IV-lea lider al r@scoalei. L@z@rescu Dan Amadeo – Francmasoneria de la Templul lui Solomon la Pactul de la Yalta, ^n rev. „Lumea – Magazin”, nr. 3/1996, pp. 48-50; cel care a controlat r@scoala de la Viena era tot Joseph Sonnenfels (p. 49, col. II). Util@ este }i lucrarea lui Nicolae Densu}ianu – Revolu]iunea lui Horea ^n Transilvania }i Ungaria, Bucure}ti, Tip. Rom$nul, 1884.

50 Este de asemenea delicios s@ se constate cum istoricii no}tri ecle- siastici, din ambele tabere, care doresc s@ includ@ r@scoala lui Horea neap@rat ^n istoria Bisericii Rom$ne}ti (dar, ^n acela}i timp, sunt vajnici lupt@tori antimasoni...), o fac, neg$ndindu-se la ridicolul situa]iei. Crunta, cinica realitate ^ns@ ne demonstreaz@ c@ ambele biserici rom$ne}ti au ie}it ^nt@rite, revigorate, de pe urma tribula]iilor ^nc@rca- tului secol al XVIII-lea. Biserica Greco-Catolic@ a tins un moment de apogeu la sf$r}itul acestui secol, reu}ind s@ ridice la modul evident spiritul }i cultura credin- cio}ilor ei. Ample }i fundamentale studii au tratat problema. %n mod analog, }i Biserica Ortodox@ s-a adaptat rapid acestei situa]ii. Nu putem subscrie legendei istoriografice ce a f@cut carier@ ^n literatura catolic@ sau protestant@, viz$nd crasa ignoran]@ sau crasa imoralitate a preo]ilor ortodoc}i rom$ni. Elemente inculte sau viciate exist@ ^n toate confe- siunile. Dou@ studii fundamentale, semnate de profesorii Ioan Beju }i Keith Hitchins, analizeaz@ statisticile preo]ilor ortodoc}i din Ardeal, din 1766.69 Vedem c@ marea lor majoritate erau recomanda]i s@ fie sfin]i]i de nobilii sau autorit@]ile s@te}ti, multe din ele de confesiune non-ortodox@. Nu vedem de ce ]@ranii s@-}i aleag@ pe cei mai decrepi]i sau vicio}i membri ai satului s@-i reprezinte ^naintea Sf. Altar. %ntre 1761-63 episcopul Dionisie Novacovici a confirmat peste 677 preo]i „vechi”; ^n 1766 el avea 558.076 de suflete de p@storit, iar preo]ii aronda]i lui erau 1224. Via]a monastic@ transilvan@ a mai p$lp$it la m@n@stirea S$mb@ta (F@g@ra}) }i la cea din R$me]i (Alba), p$n@ pe la 1810.70 La Blaj ea s-a continuat ^n jurul Catedralei (M@n@stirea Sf. Treime), ultimul c@lug@r, urma} al vechilor basilieni nereforma]i murind ^n 1932. Explica]ia supravie]uirii M@n@stirii Sf. Treime din Blaj trebuie c@utat@ ^n faptul c@ ea r@spundea (formal) de ^ntre]inerea seminarului, fiind }i funda]ie imperial@. Cazul analog al M@n@stirii Kru}edol, din [inutul Iliric, care avea }i ea un seminar (la aceast@ m@n@stire s-a

69. Hitchins Keith, Beju Ioan – Documente privitoare la trecutul Bisericii Ortodoxe Rom$ne din Transilvania dup@ 1761, ^n rev. „Mitropolia Ardealului”, nr. 1-3/1974, Sibiu, pp. 13-46; Idem, Ibidem – Statistica rom$nilor ortodoc}i din Transilvania din anul 1766, ^n rev. „M.A.”, nr. 7-9/ 1977, p. 550-551.

51 format Andrei {aguna). O m@n@stire ortodox@ a Aradului a fost cea de la Hodo}-Bodrog. Ambele biserici rom$ne}ti au decis dup@ 1860 s@-}i recupereze forma monastic@. Astfel, Biserica Greco-catolic@, ^n I-ul Conciliu Provincial (1872), titlul VIII, cap. I-IV; apoi ^n al II-lea Conciliu Provincial (1882), ^n titlul III, cap. I-II, respect$ndu-se forma tradi]ional@ de organizare a monahismului bizantin. „Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Rom$ne” (1869) avea al III-lea capitol, art. 66-84, dedicat m@n@stirilor. Priorit@]ile eclesiastice ale acelei perioade au ^nt$rziat revitalizarea monahismului rom$nesc p$n@ dup@ 1919. Regimentul Gr@niceresc N@s@udean, adic@ tocmai cel fondat de Nicolae Adolf v. Buccow, cel care avusese pentru prima dat@ drapelul tricolor inscrip]ionat cu „Virtus Romana Rediviva”, care fusese una din structurile de elit@ ale armatei imperiale, a fost modelul pentru struc- turile militare rom$ne}ti de mai t$rziu. Nimeni altul dec$t poetul na]ional George Co}buc nu a scris cu at$ta nostalgie despre acest regi- ment [email protected] Nu mai are sens s@ vorbim }i de opera de educa]ie f@cut@ prin Fondul Gr@niceresc, opera perpetuat@ }i ast@zi, prin urmele ei, desigur, ^n ]inuturile Bistri]ei.

***

Este interesant s@ constat@m cum vedeau anumi]i protagoni}ti realitatea confesional@ rom$neasc@, }i care era impresia l@sat@ de tristele evenimente discutate mai sus. Amintisem de poemul „Pl$ngerea M@n@stirii Silva}ului”. Autorul prive}te cu simpatie spre episcopul Inochentie Micu, scos din [ar@

70. Pentru S$mb@tat–dr. Literat Valeriu – Bisericile, m@n@stirea de la S$mb@ta de sus }i slujitorii lor, ^n rev. „M.A.”, nr. 1-2/1975, pp. 29-53; pentru R$me]i vezi Birtz, OBSS Mircea – La vita spirituale della Transilvania, riflessa nella vita del m-tero di R$me]i, Roma, 1998, Pont.Univ.Angelicum, vol. II, p. 40. 71. Co}buc George – Opere alese, Ed. Minerva, Bucure}ti, 1979, pp. 115-118, povestind un capitol din b@t@lia de la Arcole, ^mpotriva lui Napoleon.

52 pentru c@ a vrut s@ desfac@ unia]ia. Am v@zut opinia autorului despre Buccow }i despre P.P. Aron. Avem }i m@rturia unui c@lug@r, Monahul Silvestru de la R$me]i (Alba), care consemnase cele dou@ date de stricare a m@n@stirii: „Scris-am eu Silvestru monahul c$nd au stricat necredincio}ii m@n@s- tirea de la R$me] }i cea de la Geoagiu, la anul 1762, ^n august 20, ^ntr-o s$mb@t@, spre peirea lor”. Acela}i monah care nota 23 de ani mai t$rziu: „Aceasta eu aici am ^nsemant aceste lucruri cu jale cu adev@rat c$nd au stricat m@n@stirile cea de la Geoagiu }i cea de la R$me]i; la ^nt$ia stricare au fost num@rul anilor 1762, iar la a doua stricare 1785, luna lui decembrie ^n 23 de zile, ^ntr-o zi de mar]i; scris-am eu Silvestru monahul”.72 Este cutremur@toare ^nsemnarea sobr@ a acestui c@lug@r, care nu s-a desp@r]it de m@n@stirea lui, ^n ciuda tuturor tribula]iilor; n-ar putea fi un exemplu }i pentru monahii actuali? Rom$nii care au realizat ^n profunzime anumite dimensiuni ale politicii Cur]ii Imperiale, d$ndu-}i seama de necesitatea unor reforme structurale, au avut o optic@ specific@. Nu suntem surprin}i de elogiile tributare de P.P. Aron ^mp@r@tesei Maria Theresa, din a c@rui „m@iceasc@ mil@” s-au deschis }colile din Blaj; nici de elogiile ei funebre tributare de Grigore Maior (ajuns epis- cop), de extazul avut pentru membrii familiei imperiale de c@tre regi- mentul gr@niceresc n@s@udean, sau de comemorarea festiv@ a lui Leo- pold I de c@tre episcopul Ioan Bobb.73 Este normal ca cei care au bene- ficiat de avantajele sistemului s@ fie recunosc@tori celor care l-au creat. S@ vedem cum au reac]ionat ortodoc}ii; ^n optica unora, ace}tia ar fi trebuit s@ r@m$n@ insensibili la orice eveniment cronologic al Casei Domnitoare. Or, iar@ c@ ^n {cheii Bra}ovului rom$nii ortodoc}i (din pu]inii care se puteau l@uda cu men]inerea neschimbat@ a Ortodoxiei ^n timp) erau recunosc@tori dup@ moartea ^mp@r@tesei pentru miloste- niile de care au beneficiat, se bucurau ^mpreun@ cu fra]ii lor bistri]eni

72. Iorga Nicolae – Scrisori }i inscrip]ii ardelene }i maramure}ene, Socec, 1906, Bucure}ti, vol. II, pp. 158-159. 73. Nicoar@ Toader – Transilvania la ^nceputurile timpurilor moderne, Presa Universitar@ Clujean@, 1997, Cluj, pp. 364-374.

53 pentru c@ li s-a f@cut acestora dreptate (^mpotriva sa}ilor) de c@tre ^mp@r@teas@; c@pitanul Ilie Bir], aprig oponent al magistratului sas bra}ovean, cu protopopul {tefan din {chei, i-a organizat un parastas care uimise pe concet@]enii lui; un anonim din Sibiu public@ ^n 1781 „Od@ pentru pomenirja Mutheri cea pururea a Augustei Maria Theresia”. Iat@ rom$ni ortodoc}i care au apreciat-o pe ^mp@r@teas@ tocmai pentru binefacerile ei concrete.74 Studiul Dlui Nicoar@ este nu numai curajos, dar }i esen]ial pentru sondarea imaginarului colectiv la rom$nii secolului al XVIII-lea. Opinia ortodoc}ilor lucizi din Ardeal am v@zut-o: at$t a celor ce au suferit, c$t }i a celor care au beneficiat de favoruri. Consemnarea unui apel din 1768, venit din Muntenia (prin stil }i mesaj sigur de sorginte sofronian@), evoc@ scene care par desprinse din repertoriul suprarea- lismului: episcopul Clain, „neam de rum$n prost”, pe care papa-l f@cuse „s@ calce sinaxarul }i s@ }tearg@ pashalia, dup@ un cutremur }i o groaz@, care-i mut@ gura la ceaf@”, s-a ^ntors de la unire }i a luptat contra ei. Visarion era un om sf$nt, P.P. Aron }i Athanasie Rednic erau blestema]i, ^n timp ce proorocul dintr-un mic sat, Cioara, era l@udat, totul termin$ndu-se cu apoteotizarea ru}ilor, „care str@lucesc s@biile ^n Polonia. Iar c$nd se va g@ti pr$nzul acolo, vor veni s@ cineze }i ^n Ardeal”.75 Ceea ce profetul de la Cioara nici nu b@nuise a fost degustarea „desertului” rusesc, cu propria lui via]@, la Bucure}ti... Observ@m aceea}i raportare la realitate, transmis@ p$n@ ^n zilele noastre; nu este de mirare c@ problemele vor fi tratate similar, cu rezultate previzibile pentru cei care persevereaz@ ^n a se documenta.

***

Au fost ^n stare cele dou@ Biserici Rom$ne}ti s@ ^nve]e ceva din

74. Ibidem, pp. 372-373; ba mai mult, cutremur@toare este scrisoarea Patrasiei, so]ia preotului Ioan Molnar din Sad (Popa Tunsu), anti-unionist notoriu, care ^}i exprim@ recuno}tin]a fa]@ de ^mp@r@teas@ ^ntr-o scrisoare c@tre so]ul ei, aflat la Viena, acesta fiind scutit de pedeaps@ (Ibidem, pp. 370-371). 75. Iorga Nicolae – Istoria Rom$nilor din Ardeal }i Ungaria, ed. cit., pp. 293-294 (Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Buc., 1989).

54 experien]a secolului al XVIII-lea? %ntrebarea nu are deloc un caracter retoric, ba dimpotriv@. M@surile de secularizare impuse de cercurile oculte ^n Imperiu nu au fost analizate deloc ^n profunzime de Biserica Ortodox@ din Prin- cipatele Rom$ne. Consecin]a s-a v@zut ^n timpul domniei lui Alexan- dru Ioan Cuza, ba chiar ^n epoca imediat premerg@toare acesteia. Reformele anti-monastice ale lui Cuza au fost }i ele preg@tite din timp. Infiltrarea unor clerici „confisca]i” de masonerie, cum a fost cazul Dr. Scarlat V$rnav, introdus }i impus stare] la Neam], unde a preconizat reforme aparent spectaculare (deschiderea unui seminar, a unui liceu confesional, a unei }coli profesionale), dar printr-o evident@ lips@ de tact76 a luat pe nepreg@tite monahismul ortodox din Principate. Dac@ na]ionalizarea averilor ^nchinate sanctuarelor din Orientul Apropiat sau Athosului a recuperat acest patrimoniu ^n favoarea [@rii, secularizarea averilor m@n@stire}ti autohtone (cele dou@ procese se confund@, de}i sunt diferite) a dus nu numai la pauperizarea m@n@stirilor, dar }i la dependen]a lor de stat, Biserica Ortodox@ din Principate devenind un fief al combina]iilor politice, la cheremul guvernan]ilor }i al partidelor politice. %nlocuirea unor mitropoli]i sau mitropoli]i prima]i indezirabili guvernan]ilor (ex. Sofronie Miclescu, Ghenadie Petrescu, A. Mironescu, Konon A. Donici) a creat un precedent extrem de periculos, autorit@]ile }tiind c@ vor putea dispune de ierarhii Bisericii la bunul lor plac. Precedentul va fi exploatat ad libitum de orice regim politic din Rom$nia. Andrei baron de {aguna a reu}it printr-o diploma]ie genial@ s@ reconstituie Mitropolia Ortodox@ a Transilvaniei. Statutul {agunian ^ns@ a fost inspirat dup@ canonistul lutheran Schuler von Libloy, iar principiile reprezentan]ei mirenilor ^n propor]ie de 2/3, ca }i alte prevederi, aparent banale din Statut fiind introduse la sugestia lui George Ioanovici (1821-1909), membru al Academiei Regale Maghia- re, Mare Maestru al Marii Loji Simbolice a Ungariei, prieten cu baronul

76. A se vedea studiul fundamental – Cronica inedit@ a lui Andronic Duhovnicul sau despre patimile M@n@stirii Neam] de pe urma genera]iei pa}optiste, ^n rev. „Scara”, an V, nr. 7, dec. 2001, Bucure}ti, p. 75-99; Paradais Claudiu – Un ctitor uitat – Scarlat V$rnav, Ed. Junimea, Ia}i, 1984, pp. 23-47, p. 32.

55 Eötvös }i cu Deak Ferenc, ambii masoni, adept al liberalismului kossu- thist. Ioanovici nu }i-a renegat niciodat@ na]ionalitatea rom$n@, ba dimpotriv@, a fost m$ndru de ea. El visa o biseric@ ortodox@ puternic@, reprezent$nd cu demnitate interesele rom$nilor.77 Realitatea este c@ ^n Monarhia Imperial@, urmare a nefastelor reforme iosefine, episcopatele au ajuns focare de na]ionalism. At$t episcopatul german, maghiar, s$rb sau rom$n, de ambele confesiuni, au fost corifei ai na]ionalismului. Statutul {agunian, adoptat ca lege fundamental@ a Patriarhatului Rom$n, ^n 1925, a permis ca deciziile fundamentale eclesiastice s@ fie luate de adun@rile biserice}ti, controlate de 2/3 deputa]i laici, adev@rate mase de manevr@ a feluri]ilor factori politici. Dac@ de bine, de r@u, p$n@ ^n 1947 Rom$nia era un stat declarat cre}tin, Regele put$nd fi ^ncoronat ^n numele Sf. Treimi, dup@ aceast@ dat@ Adun@rile Eclesiastice au fost invadate de laici impu}i cu for]e declarat anti-religioase. Ajunge o simpl@ r@sfoire a revistelor eclesiastice din 1949 sau 1950, pentru a vedea c@ la alegerea unui ierarh participau mini}trii }i deputa]ii comuni}ti, nemaivorbind de delega]ii Departamentului (Ministerului) Cultelor. A}a c@ separarea Bisericii de Stat era o vorb@ goal@... Aici mai trebuie men]ionat ceva: simfonia dintre Stat }i Biseric@ este posibil@, ba chiar de dorit doar c$nd Statul este declarat cre}tin. Imperiul Bizantin, Habsburgic, Rus, Regatul Spaniol sau Vechiul Stat Papal erau state declarat cre}tine. %n cazul unui stat indiferent (crip- to-adversar) sau adversar cre}tinismului, simfonia dintre Stat }i Biseric@ devine un non-sens. Biserica Rom$n@ Unit@ nu putea r@m$ne str@in@ de tendin]ele socio-politice din Monarhie. A fost o adev@rat@ ^ntrecere ^n emularea spiritului patriotic rom$nesc ^ntre to]i ierarhii uni]i, Blajul fiind pe bun@ dreptate un topos sacru ^n acest sens. %n 1.XII.1918 nici unul din ierarhii uni]i nu b@nuia c@ semneaz@ condamnarea la moarte a propriei lor biserici, care urma s@ devin@ o entitate eclesiastic@ provincial@ ^n Rom$nia Mare. Timp de 30 de ani

77. Braharu D. – Un colaborator al lui {aguna – Secretarul de Stat Gheorghe Ioanovici, Cluj, 1932, Tip. Cartea Rom$neasc@, 45 p., p. 10. Lucrare de referin]@, pu]in cunoscut@ de istoricii eclesiastici rom$ni.

56 greco-catolicii nu au realizat c@ rolul na]ional al Bisericii Unite s-a sf$r}it, accentul trebuind s@ fie pus pe o dimensiunea spiritual@ }i pe una ecumenic@ fa]@ de Biserica Sor@. Biserica Unit@ s-a ^nfeudat Partidului Na]ional [@r@nesc ( a ratat o alegere ^n Scaunul mitropolitan fiind b@nuit de simpatii liberale, unii fra]i de-ai lui fiind membri marcan]i ai PNL ^n Ardeal); sau f@cut c$teva gafe politice antologice (refuzul ierarhilor uni]i de a asista la slujba de ^ncoronare a Regelui Ferdinand, la instiga]iile Nun]iului Marmaggi, persoan@ limitat@, necorespunz@toare pentru acel post);78 raporturile cu Biserica Ortodox@ au fost doar polemice, nepropun$ndu-se nici un model practic de Unire cu Roma. Se teoretiza asupra binefacerilor Unirii cu Roma, se d@deau exemple ilustre de converti]i, se d@deau garan]ii de respectare a tradi]iilor bizantine, ^n timp ce ^n}i}i clericii uni]i balansau nehot@r$]i ^ntre tendin]ele de latinizare sau de orientalizare. Lipsa unor propuneri canonice }i diplomatice concrete a fost un handicap de netrecut pentru Biserica Unit@, pe care ulterior Biserica Ortodox@ a }tiut s@-l exploateze la maximum. Persecu]ia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi ^n Vechiul Regat a l@sat complet indiferent@ Biserica Unit@, care nu a vrut s@ vad@ c@ orice minoritate de tradi]ie bizantin@ nesupus@ Patriarhiei controlate de Stat va fi mai cur$nd sau mai t$rziu }icanat@. Autocomplacerea ^n tradi]iile locale ardelene}ti }i indiferentismul fa]@ de tradi]iile religioase ortodoxe din celelalte provincii ale Rom$niei Mari (care aveau }i ele legitimitatea lor istoric@ ^n acele p@r]i), lucru observabil din p@cate }i azi, au provincializat Biserica Unit@, izol$nd-o spiritual de restul [@rii. C$teva excep]ii notabile, realizate de min]ile lucide ale PP.SS. Ioan B@lan, }i Msgr. Vladimir Ghica au trecut neobservate ^n ochii confra]ilor lor. B.R.U. abia a progresat ^n restul Rom$niei. Anul 1948 i-a luat prin surprindere tocmai pe cei care ar fi trebuit s@-}i ia m@suri de precau]ie cu 30 sau 40 de ani ^nainte.

78. Bularca Sorin – Iuliu Hossu – G$ndire }i Ac]iune, lucrare de licen]@ la Facultatea de Istorie-filosofie, UBB, Cluj, 2001, 101 p., pp. 49-51. S-au opus I. Maniu }i clericii PN[. Dumitriu-Snagov, Ion – Rom$nia ^n diploma]ia Vaticanului, ed. I, Garamond, Bucure}ti, 1991, pp. 40-42; tot o victim@ a lui Marmaggi a fost }i arhiepiscopul erudit Raymund Netzhammer.

57 Ambele Biserici Rom$ne}ti au f@cut gre}eala de a confunda unitatea cu uniformizarea, urm$nd consecin]ele de rigoare. Mai trist, ambele Biserici s-au privit nu ca surori, cum ar fi fost normal, ci ca }i concurente. Nici una din ele nu a dorit s@ ^nve]e ceva din experien]a celeilalte. Astfel ^nc$t ^mbr@]i}@rile duioase ^ntre eventualii ierarhi nu erau din p@cate dec$t gesturi de suprafa]@, nefiind urmate de o colaborare rodnic@ ^n vederea ^nnoirii }i a progresului spiritual al credincio}ilor. Primatul politicului d@t@tor de ton ^n via]a social@ a celor dou@ Biserici a f@cut ca dou@ tentative modeste de unire cu Sf. Scaun s@ fie ini]iate de doi oameni politici, Carol al II-lea (^n 1939) }i de Mihai Antonescu (1943),79 tentative f@r@ urm@ri practice. Nu este deci de mirare c@ instaurarea comunismului i-a prins pe to]i nepreg@ti]i. Comunismul a }tiut s@ exploateze din plin toate caren]ele }i diviziunile dintre }i din interiorul celor dou@ biserici, cu rezultatele binecunoscute. Ce ar fi de f@cut ast@zi? Comunismul, dar }i doctrinele utilitariste care l-au precedat sau care ^i succed au introdus o mentalitate cripto-materialist@. Pu]ini credincio}i realizeaz@ ast@zi necesitatea primatului spiritului asupra celor materiale. Problema Puterii }i a Patrimoniului sunt din p@cate ast@zi investite cu dimensiuni metafizice. Tendin]a de individualizare str@mo}easc@, dublat@ de mentalitatea sucomb@rii caprei vecinului este mai pregnant@ ca oric$nd. %n sec. IV, odat@ cu libertatea dat@ de Sf. Constantin cel Mare, prima grij@ a cre}tinilor nu a fost recuperarea cl@dirilor distruse ^n

79. Manoilescu Mihai – Convorbiri cu Mussolini, Ciano, Badoglio }i Papa Pius al XII-lea, ^n rev. „Magazin Istoric”, ianuarie 1992, pp. 53-57, mai ales p. 57. Dumitriu-Snagov, Ion – Rom$nia ^n diploma]ia..., p. 134. %n contextul dezideratului lui Carol al II-lea de a face o unire cu Sf. Scaun trebuie privit@ }i Adunarea din 27.II.1939 de la Alba-Iulia, cu participarea ierarhilor ardeleni de ambele confesiuni, ca }i a unor personalit@]i politice. Adunarea serba, de fapt, 1 an de la Constitu]ia carlist@. S-a programat o nou@ adunare, cu rosturi eclesiastice, care ^ns@ nu s-a mai ]inut. Rezultatul a fost isc@lirea unui document, Pentru unirea tuturor, Domnului s@ ne rug@m!, }i risipirea altor speran]e. Cf. Vornicescu Nestor – Pentru refacerea unit@]ii Bisericii Str@bune, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 7-10/1990, pp. 143-174.

58 persecu]iile ^ncepute ^n 256 d.Hr., ci restaurarea sanctuarelor }i ^ngrijirea relicvelor sfin]ilor. Tot restul a venit apoi de la sine. C$nd mormintele martirilor }i procesele lor de beatificare vor fi ^ngrijite }i finalizate, c$nd mormintele ierarhilor vor redeveni locuri de pelerinaj, sau c$nd se va ^ncerca timida ^mplinire a testamentelor lor spirituale, abia atunci „se va pune ^nceput bun”. Redob$ndirea memoriei face parte din vindecarea persoanei; redob$ndirea adev@ratei memorii istorice a Bisericii }i a bisericilor, ca }i con}tiin]a propriului tezaur spiritual mo}tenit (deci ^n prealabil cunoscut, aprofundat, meditat...), con}tientizarea rolului cristocentric al Bisericii, iar@ cu ce trebuie fundamentat „Restitutio ab integrum”. Rolul de a fi o punte de leg@tur@ dintre Orient }i Occident, rol disputat teoretic de ambele Biserici ar trebui s@ conduc@ nu numai la o str$ns@ cooperare reciproc@, dar }i la ^mbog@]irea cultural@ teologic@ adecvat@. Papa Ioan Paul al II-lea reprezint@ nu numai o firm@ de acoperire sau care poate fi sloganizat@ (dup@ caz), ci ^n primul r$nd un model viu de %nv@]@tor al Bisericii. Cererile de iertare f@cute altor confesiuni cre}tine sau nu, reprezint@ tocmai atribuirea conceptului de „meta- noia” la nivel eclesiastic. C$nd Biserica Ortodox@ ^}i va cere iertare ^naintea celei Catolice }i a celei Unite pentru suferin]a provocate lor? C$nd Biserica Unit@ va cere iertare analog@ Bisericii Ortodoxe? Desigur, pentru aceasta trebuie mult@ smerenie, }i credin]@ ^n ceea ce propov@duim, ^n ceea ce ne rug@m sau ^n ceea ce facem. Vizita Sf. P@rinte ^n Rom$nia a fost o adev@rat@ lovitur@ de tr@znet ^n capul celor cu prejudec@]i (fie ele }i infantile, sau... la ordin!), fie ^n capul celor ce au pus politicul drept m@sur@toare universal@ a propriilor interese. Papa a ^nv@]at poporul rom$n ^n limba sa matern@ (lucru pe care nici un Patriarh Ecumenic nu s-a obosit s@-l fac@) lans$nd o amprent@ de ne}ters ^n istoria Bisericii Rom$ne, amprenta care slav@ Domnului nu poate fi instrumentalizat@ la bunul plac al fiec@ruia. Ar fi frumos ca ambele Biserici s@-}i stabileasc@ o zi a reconcilierii ^n Hristos, ^n care at$t Mucenicii: David din Voila, Constantin de la Jina, {tefan din Galda de Jos }i cel din Idicel s@ fie reconcilia]i cu Mucenicii Oprea Micl@u}, Moise Macinic }i Ioan din Gale}, nu numai ^n Cer, cum deja s-a

59 ^nt$mplat, dar }i pe p@m$nt. Cetele martirilor din pu}c@riile comuniste, Canal sau lag@re, care ^n prigoan@ se reg@seau unite ^n acela}i Potir a}teapt@ }i ele acela}i lucru. Cei care cred, sper@ }i se roag@ ca acest lucru s@ se ^nt$mple c$t mai repede, p@timesc }i ei oprobiul fo}tilor grada]i, a acelora care se reculeg ^n mistica parcurilor de ma}ini sau a ascensiunii sociale, a acelora care ^n calculul lor meschin se bucur@ }i s-ar bucura ori de c$te ori ar fi posibil de R@stignire }i de Ruperea C@m@}ii lui Iisus Hristos. Pentru ace}tia din urm@, ceilal]i sunt ni}te strigoi ce trebuie alunga]i, s@ nu mai tulbure c@ldicica mla}tin@ a propriei imposturi sau comodit@]i. P@zea, c@ci vremea strigoilor vine!

v.dr. Mircea Birtz, OBSS

60 M@run]i}uri heraldice

de dr. Mircea cav. Birtz, OBSS

61 62 %ntr-o societate tradi]ional@ medieval@, ^mp@r]irea persoanelor se f@cea riguros ^ntre „oratores”, „bellatores”, „laboratores” }i „agricul- tores”, respect$ndu-se organizarea ^n cele patru caste (lucru analizat de noi ^ntr-un studiu precedent). Interferen]ele spirituale, culturale, dar }i de alt@ natur@, mai subtil@ s-au materializat ^n spa]iul spiritual }i cultural rom$nesc prin ^ncercarea de a introduce }i anumite forme de organizare a unor caste, prin Ordine de resort. %n cazul nostru, fiind interesa]i de Ordinul Cavaleriei (Cavaleria, asemeni c@lug@riei, fiind Una, voca]iile particulare impun$nd o spe- cificare tardiv@), am dorit s@ urm@rim c$te ceva despre prezen]a unui asemenea Ordin pe la noi. Dac@ asupra Basarabilor }i Mu}atinilor lucrurile sunt destul de clare pentru cercet@torul interesat, principii respectivi integr$ndu-se armonios ^n sistemul Cavaleriei europene (fie prin raporturi de vasalitate,1 fie prin primirea unor ordine – notoriu fiind cazul lui Vlad Dracul, decorat de Sigismund de Luxemburg cu Ordinul Dragonului), iar ^n ceea ce-i prive}te pe nobilii ardeleni lucrurile fiind evidente, ^ncep$nd cu secolul al XVI-lea desele schimb@ri de domnie vor confuziona marcant aceast@ situa]ie. Vasile Lovinescu, ^ntr-un studiu fundamental dedicat realit@]ilor tradi]ionale din Moldova (Lovinescu V., „Monarhul ascuns”) pre- cizeaz@ care ar fi trebuit s@ fie rolul lui Iacob Heraclid Despitul ^n Moldova, tocmai de a restabili anumite comunic@ri subtile ^ntre Orient

1. Vasalitatea trebuie privit@ cu ochii acelor timpuri: ^n primul r$nd, ca o ^nscriere ^n Ordine. Raportul dintre Suzeran }i Vasal era tocmai consfin]irea sacr@ a acelei Ordini, neav$nd nimic umilitor ^n sine; doar odat@ cu dec@derea Evului Mediu se va vedea o ^n vasalitate o simpl@ subordonare, consecin]@ direct@ fiind veleitarismul asociat insubordon@rii, revoltei etc. O vasalitate corect@ nu excludea un conflict, armat (privit ^n acele cazuri la corecta sa dimensiune profan@, accidental@, f@r@ alte conota]ii „mai ^nalte”), ba dimpotriv@. Conflictul armat avea rol fie de ordalie, de arbitraj pe calea armelor, sau de corectare a unor devieri manifestate de o parte sau de alta a pactizan]ilor. Cazul notoriu este cel ^ntre Carol Robert d'Anjou care deviase de la Ordinea local@ existent@, }i Basarab voievod, ap@r@tor violent al acesteia.

63 }i Occident. Cum s-a achitat el de aceast@ sarcin@ este de notorietate, evenimentul fiind magistral imortalizat ^n literatur@ de Vasile Alecsandri, ^n piesa dedicat@ acestuia. Iat@ c@ un urma} de-al s@u, Gheorghe Despot, Ioan Gheorghe Heraclidul, pretins@ rud@ de-a domnului moldovean, la 3 ani dup@ moartea lui Iacob Heraclidul († 1563), se g@sea ^n Lombardia, c@ut$nd sprijin pentru a ocupa Tronul Moldovei. %n scrisorile sale din 1566 }i 1570, reflect$nd sprijinul pe care ^l c@uta din partea %mp@ratului, a genovezilor sau vene]ienilor, Gheorghe Despot se prezint@ interesat de r@zboiul ^mpotriva turcilor, de o posibil@ cruciad@, asociate desigur cu dorin]a de a ajunge s@ domneasc@ ^n Moldova, Muntenia sau Moreea. Gheorghe Despot a creat un Ordin Cavaleresc al Sf. Gheorghe, el fiind Mare Maestru, cu care a decorat anumi]i cet@]eni italieni. Este prima tentativ@ din c$te }tim a unui pretendent la unul din tronurile rom$ne}ti de a crea un ordin cavaleresc dup@ maniera occidental@, pentru a recompensa pe cei dedica]i cauzei sale. Dac@ }ansele sale de a ajunge s@ domneasc@ s-ar fi ^mplinit, suntem convin}i c@ Ordinul Sf. Gheorghe ar fi putut fi o structur@ cu adev@rat util@ pentru re-adaptarea unor realit@]i tradi]ionale ^n acele locuri.1 O figur@ cu un rol important ^n acest plan, chiar dac@ este pu]in cunoscut (dar oare nu acest lucru dovede}te calitatea ac]iunii sale spirituale?) este principele Nicolae P@tra}cu, fiul lui Mihai Viteazul. Dup@ uciderea mi}eleasc@ a tat@lui s@u, Nicolae P@tra}cu a gravitat ^n orbita imperial@, stabilindu-se la Viena. Aici Nicolae P@tra}cu }i Radu {erban au continuat perpetuarea idealului cruciat al Ligii Sfinte, ideal pentru care s-a jertfit }i Mihai Viteazul. Documentul No. 662, fol. 289-290 din Colec]ia Dupuy (Biblioteca Na]ional@ din Paris) care reflect@ aceast@ atitudine, a fost publicat }i comentat ^n „Revista Istoric@” ^n 1935.2 Documentul este redactat ^n italian@. %ntruc$t este pu]in cunoscut, ^ncerc@m s@-l prezent@m ^n traducere:

1. Sacerdo]eanu Virginia – Ceva cu privire la pretendentul Gheorghe Despot, ^n „Revista Istoric@”, nr. 1-3/1934, pp. 3-7. 2. Holban T. – Un plan de cruciad@ din ini]iativ@ rom$neasc@, ^n „Revista Istoric@”, nr. 4-6/1935, pp. 105-108.

64 „Ace}tia care urm@reau s@ creeze un nou ordin de cavaleri a}teptau rezolu]ia Papei, unde l-au trimis pe Petrignano, unul din cei trei ini]iatori, }i ajung$nd scrisorile la nun]iu, s-a v@zut c@ Sanctitatea Sa punea ca }i condi]ie ca acest ordin s@ aib@ sediul perpetuu ^n Germania, iar marele maestru s@ fie german, lucru care nu a pl@cut cavalerilor; ace}tia s-au hot@r$t, vineri, ^n a 8-a zi a lunii curente (martie 1619 – n.n.) s@ distribuie ordinul }i crucile ei ^n}i}i, astfel ^nc$t s-au dus la un loc deschis, aici la Viena, l$ng@ Spitalul Fra]ilor Binef@c@tori, unde fondatorii }i-au dat reciproc colarele cu crucile, apoi le-au ^ncredin]at }i celorlal]i cu solemnitatea }i jur@mintele conforme cu noua institu]ie; chiar dac@ Papa nu a consim]it, s-au intitulat Cavaleri ai Maicii Domnului; se vor numi Cavaleri ai Mili]iei Cre}tine, dac@ Papa le va pune condi]ii bune, ^ntruc$t, consider$nd acest ordin un ordin al francezilor }i al germanilor, cu pu]ini italieni }i nici un spaniol, acesta ar putea provoca dezordini ^n Italia, dac@ marele maestru ar fi fost francez; maxima preten]ie a acestor cavaleri era s@ aib@ o reziden]@ stabil@ ^n Italia; unii spun alte lucruri, }i doar Dumnezeu }tie inima omului. La fel, ^ntorc$ndu-se asupra faptului, ace}ti cavaleri sunt de trei categorii. Unii sunt de Mare Cruce, al]ii Comandori, ultimii sunt cavaleri; cavalerii de Mare Cruce poart@ un colar similar L$nii de Aur, f@cut din 15 stele, ^ntre stele fiind c$te un nod f@cut cu cordonul Sf. Francisc, iar ^ntr-o parte fiind ata}at@ crucea, destul de mare; ^n mijlocul ei se g@se}te Madona ^n c$mp turcoise, ^nconjurat@ de un soare iradiind; de cealalt@ parte se g@se}te (reprezentat) Sf. Mihail. Comandorii poart@ aceast@ cruce, dar f@r@ colar. At$t unii, c$t }i ceilal]i poart@ o cruce mare turchin@ (turcoise), cu ramur@ de aur virgin }i soare, care sunt impresionate. To]i consider@ c@ (ordinul) va avea via]@ scurt@, fiind fondat din ambi]ie, f@r@ autoritate, ba chiar ^mpotriva inten]iilor Papei. Situa]ia cavalerilor este urm@toarea: Nota cavalerilor care au primit crucea ^n confraternitate, la Viena, ^n mijlocul lunii martie 1619. Principalii doi ini]iatori }i-au dat crucea unul altuia, ace}tia fiind: ilustrisimul }i excelentisimul domn duce de Nevers, ilustrisimul domn cavaler d'Altam, iar ei au dat personal crucile }i colarele ^nscri}ilor:

65 colonelul ilustrisim }i excelentisim domn duce al Saxoniei, ilustrisimul }i excelentisimul Radu Voievod, principe legitim al Valahiei, ilustrisimul domn cavaler Giovinienzo d'Arco, gentilom de camer@ al regelui Ferdinand, ilustrisimul domn marchiz de Rovigliach, din Gasconia, ilustrisimul domn conte de Puecham, colonel al M.S. Imperiale, domnul Giovanni Battista Petrignano, italian. Fondatorii au transmis Marea cruce prin procuratori fie unor mari principi, fie unor mari cavaleri: Ilustrisimul }i excelentisimul domn duce al Saxoniei, fratele primului, Ilustrisimul }i excelentisimul domn cavaler Homonai, mare domn din Ungaria, Ilustrisimul }i excelentisimul domn duce Coreski, polonez, Il. }i exc. domn duce de Olica (Uglic) din Rusia, Il. }i exc. domn staroste de Sandomir, 3 care a fost socru al Marelui Duce al Moscovei din trecut, Il. domn Candi, il. }i excel. domn duce de Rossi; il. domn marchiz de Villiers, francez, il. domn marchiz de Mirona din Rusia, il. domn cavaler d'Ampier (Dampierre), loren, il. domn cav. d'Onopalchi, polonez. Cavalerii comandori care au primit crucea personal: Ilustrisimul Petra}cu Vaivoda, fiu al fostului Mihai Voievod }i ginere al Principelui Valahiei, il. domn colonel v@r al M.S. Regelui Poloniei Suiceri (?), il. domn cav. Marc Ant. Scotto d'Agazano, italian, il. d. Martin Strassold, gentilom de camer@ al Maiest@]ii R. Boemiei }i Ungariei, il. d. colonel Tarnoschi, polonez, Mr. de St. Etienne, francez, locotenent general al militarilor francezi, il. d. colonel Gasperghi, gentilom de camer@ a Serenisimului din Bavaria, il. d. Tenaghel, cancelar al Suediei, pentru M.S. Regele Poloniei,

3. Palatinul de Sandomir, tat@l Marinei Mniszek, socrul lui Dimitrij al V-lea Ivanovici, str@mo}ul actualului Mare Maestru al OBSS.

66 il. d. Pietro Petrignano, frate al numitului d. Giovanni Battista. Al]i }ase cavaleri Mare Cruce }i mul]i comandori; al]i mul]i din ace}tia, care ^ntrec num@rul de jum@tate din cei prezen]i, nefiind de fa]@, }i nefiindu-le ^nc@ numit procuratorul, vor primi crucile pe m@sur@ de ajung. Jur@m$ntul pe care-l fac cavalerii Mili]iei Cre}tine: Iisus Maria. Eu... jur pe Dumnezeu pe care-L ador }i pe noble]ea mea c@ voi respecta perpetuu articolele acestui ordin instituit al Mili]iei Cre}tine: 1. Voi media ^ntotdeauna pacea ^ntre principii cre}tini, ^ntre popoare }i mili]iile cavalere}ti cre}tine legitime, cu mijloace legitime. 2. Voi media ^ntotdeauna ^mpreun@ cu mili]iile cre}tine cavalere}ti pentru eliberarea cre}tinilor din opresiunea necredincio}ilor. 3. Voi observa ^ntotdeauna fidelitatea fa]@ de casnici }i principii mei legitimi, sub pedeapsa infamiei perpetue }i privarea insignelor militare }i cavalere}ti al acestui ordin cavaleresc al mili]iei cre}tine. 4. Voi purta ^ntotdeauna crucea ordinului. 5. Voi asculta }i voi respecta ordinele }i onoarea superiorilor din oficiile ordinului. Ei au semnat personal acest jur@m$nt, spun$nd c@ ^ndat@ vor emite }i porunci ^n numele Ordinului, trimi]$nd deja ambasadori c@tre to]i marii principi. Se crede c@ vor ob]ine confirmarea Papei, dat@ ar@t$ndu-se p$n@ acum Nun]iul nu foarte mul]umit pentru concederea acestei cruci ^n afara propunerilor Sf. P@rinte, ba chiar cu oarecare dispre] fa]@ de el, nepun$ndu-se de acord ^n preceden]@ cu el, zic unii c@ ar putea ie}i ni}te nepl@ceri. A ajuns deja un curier al Marelui Duce al Toscanei c@tre ambasa- dorul s@u; se crede c@ ar purta ordinul pentru 1500 de c@l@re]i oferi]i ca ajutor acestor cavaleri...” Consider@m c@ explica]iile asupra naturii, scopurilor, decora]iilor }i claselor Ordinului rezult@ de la sine.

67 Principele Nicolae Petra}cu a ^nfiin]at }i el un ordin cavaleresc, pe care L-a distribuit intimilor lui. Decora]ia acestui ordin a fost g@sit@ ^n morm$ntul lui Stroe Buzescu (^n biserica de la Str@je}ti, fostul jud. Romana]i, ^n 1907), fiul lui Radu Buzescu. Decora]ia este ^n form@ de cruce medaliat@ (panglica nu s-a p@strat) din argint; pe avers sunt ini]ialele N.P. (Nicolae P@tra}cu) }i 2 u intecal$nd un ] (^n alfabet chirilic); pe revers sunt literele VOE (vod) }i literele T, K, U.4 Reputatul heraldist, Prof. Dan Cernovodeanu nu comenteaz@ literele U [ U/T K U. Credem ^ns@ c@ ordinul a fost fondat dup@ 1619, c$nd principele rom$n se bucura de recunoa}terea oficial@ a statutului s@u cavaleresc. Este sigur c@ prin acest ordin principele Nicolae Petra}cu dorea s@ implanteze o structur@ cavalereasc@ occidental@ ^n Muntenia ([ara Rom$neasc@), perpetu$nd idealurile care }i le-a asumat la Viena. %n sec. XVIII la Viena ^}i desf@}ura o activitate efervescent@ prin]ul Radu (Rudolf) Cantacuzino, fiul lui {tefan Cantacuzino, executat de turci ^n 1716. Acesta ^}i f@cuse o adev@rat@ curte ^n capitala Hab- sburgilor, fiind ^nconjurat de sp@tarul Radu Golescu, logof@tul Grigore B@leanu, marele vistier Ilie {tirbei, serdarul Vartolomei de Bragoly, marele c@pitan „Manthos”, Gheorghe Theofil de Branner, cancelar, }i Mihul, vice-cancelar. Distribuia at$t de gramate unor demnitari eclesiastici din Orient (ex. Simeon Taclasie, stare]ul M@n@stirii Sf. Fecioare din Olimpul [esaliei) pentru fidelitatea lor fa]@ de credin]@, c$t }i Ordinul Constantinian al Sf. Gheorghe (consider$ndu-se urma} al Anghelilor, Flaviilor }i Comnenilor).5 Unul din ilu}trii decora]i cu Ord. Sf. Gheorghe a fost episcopul Inochentie Micu l.b. Klein ^n 1743, lucru ce i-a fost imputat la Viena, ^n 1744 episcopului ardelean. Pr. Dumitru St@niloae, coment$nd episodul decor@rii („acest ordin nu i s-a dat degeaba”), credea c@ Ino- chentie ^mpreun@ cu Radu Cantacuzino }i cu fratele acestuia, Constantin (care gravita ^n sfera Moscovei), ar fi fost implicat ^ntr-o atitudine conspirativ@ (Constantin fiind }i b@nuit ^n 1746 c@ ar fi vrut

4. Cernovodeanu Dan – O distinc]ie rom$neasc@ necunoscut@, ^n rev. „Magazin Istoric”, 2 (febr.) 1991, pp. 62-63. 5. Mihordea V. – {tiri nou@ cu privire la Radu Cantacuzino, ^n „Revista Istoric@”, nr. 1-3/1936, pp. 66-72. Bulat T.G. – Politica lui Ludovic al XV-lea }i Radu Cantacuzino, pretendent domnesc, ^n „Revista Istoric@”, nr. 10-12/1920, pp. 229-235.

68 s@-i r@scoale pe s$rbi).6 Dup@ noile studii care au demonstrat orizontul spiritual }i cultural al lui Inochentie Micu, ni se pare pu]in probabil c@ acesta ar fi urm@rit s@-}i lege interesele de cele s$rbe}ti. Credem c@ este vorba de altceva. Radu Cantacuzino urm@rea atent soarta Bisericii Unite, unchiul s@u Gheorghe Cantacuzino fiind unul din sus]in@torii arden]i ai alegerii episcopului Ioan Giurgiu Pataki, episcop mult calomniat, ne^n]eles de mediocritatea confra]ilor [email protected] Mai degrab@ credem c@ principele Radu, ca }i Vl@dica Inochentie erau uni]i ^n idealul restaur@rii dublei comuniuni dintre Roma }i Bizan] („Unirea cea Dint$i”), episcopul av$nd nevoie }i de contactele nobiliare de resort, ca s@-}i fac@ respectat@ vocea nu numai la Curte, dar }i ^n ^mb$csita cu prejudec@]i Diet@ a Transilvaniei. Idealul cavaleresc at$t ^n sec. al XVI-lea, ^n sec. al XVII-lea sau ^n sec. al XVIII-lea a vizat nu numai un aspect ofensiv cruciat, dar ceva mai mult, restaurarea unor raporturi normale, de intercomuniune ^ntre Orient }i Occident. Nobilii rom$ni au r@spuns cu entuziasm acestui ideal. Imediat dup@ ce acest articol a fost terminat, am g@sit ^n libr@rii importanta lucrare a reputatului istoric }i heraldist Constantin Reza- chevici – „Cronologia Domnilor ^n [ara Rom$neasc@ }i Moldova” (vol. I – sec. XIV-XVI), Ed. Enciclopedic@, Bucure}ti, 2001. Pp. 363-408 sunt dedicate Domnului Nicolae P@tra}cu, iar pp. 400-401 sunt dedicate rela]iilor acestui principe cu Mili]ia Christiana. Nu suntem ^ns@ de acord cu reputatul istoric ^n ceea ce prive}te dorin]a Papei de excludere a principilor rom$ni din Ordin pe motiv c@ n-ar fi fost catolici, ci conform documentului din colec]ia Dupuy, publicat de T. Holban, ordinul a avut dificult@]i cu Papa ^n ceea ce prive}te postul de Mare Maestru }i stabilirea sediului s@u. Lucrarea Dlui. Rezachevici con]ine ^ns@ cea mai dens@ monografie consacrat@ fiului lui Mihai Viteazul.

6. St@niloae Dumitru – Lupta }i drama lui Inocen]iu Micu Clain, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 9-10/1968, pp. 1151-1152. 7. Chindri} Ioan – Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene, Ed. Cartimpex, Cluj, 2001, p. 32. Dr. Chindri} este primul care ^i dedic@ eruditului episcop Pataki un studiu ^ntr-adev@r demn de o cercetare istoriografic@ vrednic@ de acest nume.

69

„... Ei, de care lumea nu a fost vrednic@...” de dr.theol. Mircea cav. Birtz, OBSS 72 „... spun acestea, c@ fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel, eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Care s-a ^mp@r]it Hristos? Nu cumva s-a r@stignit Pavel pentru voi? Sau a]i fost boteza]i ^n numele lui Pavel?...” (Sf.Ap. Pavel – I Corint. 1, 12-13) „... }i v-a]i ^mbr@cat cu cel nou, care se ^nnoie}te, spre deplina con}tiin]@, dup@ chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin }i iudeu, t@iere ^mprejur }i net@iere ^mprejur, barbar, scit, rob sau liber, ci toate }i ^ntru to]i Hristos”. (Sf.Ap. Pavel – Colos. 3, 10-11) „Ferici]i ve]i fi c$nd oamenii v@ vor ur^ pe voi }i v@ vor izgoni dintre ei }i v@ vor batjocori }i vor lep@da numele voastre ca rele din pricina fiului Omului. Bucura]i-v@ ^n ziua aceea }i v@ veseli]i, c@ iat@, plata voastr@ mult@ este ^n cer; pentru c@ tot a}a au f@cut proorocilor p@rin]ii lor...” (Sf.Ev. Lc. 6, 22-23) „... Au fost uci}i cu pietre, au fost pu}i la cazne, au fost t@ia]i cu fer@str@ul, au murit uci}i cu sabia, au pribegit ^n piei de oaie }i ^n piei de capr@, lipsi]i, str$mtora]i, r@u primi]i. Ei, de care lumea nu era vrednic@, au r@t@cit ^n pustii }i ^n mun]i }i ^n pe}teri }i ^n cr@p@turile p@m$ntului...” (Sf.Ap. Pavel – Evrei 11, 37-38)

......

„Cum e cunoscut, potrivit Tradi]iei, credin]a a fost purtat@ ^n aceste ]inuturi de fratele lui Petru, Apostolul Andrei, care a pecetluit neobosita sa oper@ misionar@ prin martiriul s@u petrecut ^n Patras. Al]i martori de seam@ ai Evangheliei, ca Sava Gotul, Niceta de Remesiana, provenind din Aquilea, }i Lauren]iu de Novae i-au continuat lucrarea, ^n timpul persecu]iilor din primele veacuri, cete de cre}tini au suferit martiriul: sunt martirii daco-romani, precum Zoticos, Atalos, Camasis }i Filippos, prin al c@ror sacrificiu s-a ^nr@d@cinat profund credin]a cre}tin@ ^n p@m$ntul vostru. S@m$n]a Evangheliei c@zut@ ^n teren fertil a produs ^n perioada acestor dou@ milenii roade abundente de sfin]enie }i martiriu. M@

73 g$ndesc la Sf. Ioan Casian }i Dionisie Exiguul, care au contribuit la transmiterea comorilor spirituale, teologice }i canonice ale Orientului grec, Occidentului latin; apoi, mult mai t$rziu, la voievodul {tefan cel Mare }i Sf$nt, „un adev@rat atlet al credin]ei cre}tine”, cum l-a numit Papa Sixt al IV-lea, }i la numero}i al]i slujitori ai Evangheliei, ^ntre care domnitorul }i martirul Constantin Br$ncoveanul, iar mai recent, numero}i martiri }i m@rturisitori ai credin]ei din secolul dou@zeci.” (Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, 7.V.1999) „La r$ndul ei, Biserica Catolic@ este invitat@ s@ adune dovezi pentru a nu pierde memoria martirilor s@i, pentru a le urma m@rturia de fidelitate }i devotament fa]@ de Domnul.” (Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, Scrisoare adresat@ Conferin]ei Episcopale Catolice din Rom$nia) „A} vrea s@ amintesc aici doar de Sf$ntul Monah }i Episcop Calinic de la Cernica, at$t de aproape de inima credincio}ilor din Bucure}ti.” (Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, 8.V.1999) „Dintre numero}ii martori ai lui Hristos, ^nflori]i pe p@m$nturile Rom$niei, doresc s@ amintesc monahul de la Rohia, Nicolae Steinhardt, excep]ional@ figur@ de credincios }i de om de cultur@ care a perceput ^n chip special bog@]ia imens@ a comorii comune Bisericilor Cre}tine. Aduc mul]umire Domnului ^n special pentru credin]a }i speran]a m@rturisite pe p@m$nt rom$n de membrii Bisericii Ortodoxe }i Bisericii Catolice ^n decursul acestui secol dificil. Gra]ie lor, persecu]iile }i suferin]ele au devenit ocazii pre]ioase de sfin]ire }i de evanghelizare ^n aceast@ regiune. S@ izbucneasc@ dar din Biserica Ortodox@ Rom$n@ }i din cea Catolic@ o singur@ c$ntare de pream@rirea Neamului Domnului!” (Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, 9.V.1999)

74 O modest@ ^ncercare de CALENDAR...

Iisus Hristos }i Sfin]enia unesc; diavolul }i p@catul dezbin@. Din acest motiv, ideea de a face un r@boj al celor care s-au sfin]it, au sfin]it pe al]ii, au sfin]it aceste p@m$nturi, sau plec$nd de aici au sfin]it meleaguri str@ine, a c@utat s@ includ@ reprezentan]i din toate Bisericile cu adev@rata Succesiune Apostolic@ din spa]iul geografic sau istoric locuit de rom$ni }i de str@mo}ii acestora. Sfin]enia nu are etnie, nici na]ie, doar credin]@. Vom ^nt$lni sfin]i }i martiri ai Bisericii Universale Ortodoxe, nesf$- }iat@ de r@utatea omeneasc@; vom ^nt$lni sfin]i }i martiri ai Bisericilor Ortodox@, Unit@ sau Latin@, at$t din cei deja canoniza]i oficial, c$t }i din cei care a}teapt@ ^nc@ o decizie de recunoa}tere a acestui statut, de}i ei ^n Cer se roag@ de mult pentru noi to]i. Unele figuri poate au fost uitate, sau ^n cazul g@sirii acestora, nu le-am putut identifica ^nc@ data de pr@znuire. Desigur c@ orice lips@ poate fi corectat@, la voia }i la posibilitatea de informare }i de ^n]elegere a cititorului. Din sfin]ii martiri }i m@rturisitori din perioada comunist@ am ales doar c$teva nume, din toate Bisericile men]ionate mai sus. Ele sunt foarte numeroase, }i ar fi de dorit stabilirea unei Zile de pr@znuire a lor, m@car colectiv@ (bun@oar@ a III-a duminic@ dup@ Sf. Rusalii); asta desigur dac@ unii urma}i spirituali ar }ti s@ se mobilizeze corespunz@tor, s@ nu zac@ ^n torpoarea slinoas@ a Caiafelor. O alt@ problem@ este eviden]ierea corect@ a datelor biografice a Servilor lui Dumnezeu, iar la acest capitol cercetarea istoriografic@ rom$neasc@, precum }i cea hagiografic@, este la ^nceput, pl@tind }i tributul inerent ^nceputului... Un lucru trebuie re]inut cu luare-aminte: Autoritatea Eclesiastic@ Suprem@ (SF. Scaun Roman ^n Biserica Catolic@, sau Sf. Sinod ^n Biserica Ortodox@) doar recunoa}te carac- terul de fericit sau sf$nt al unui serv al lui Dumnezeu, proclam$nd solemn (printr-un Decret, respectiv Tomos) aceast@ constatare. Autoritatea Eclesiastic@ nu poate crea sfin]i (Dumnezeu singur o face, prin harul sfin]ilor), ci doar o recunoa}te, dup@ criterii precise, ^n urma unor anchete canonice }i istorice (care ar trebui f@cute temeinic) caracterul de sfin]enie al unui credincios.

75 Mai trebuie amintite anumite preciz@ri lexicale: Martirul este cel care decedeaz@ ^n urma unei ac]iuni directe sau indirecte (ex. execu]ie, asasinat, respectiv deten]ie ^n condi]ii de exterminare) impuse pentru a-i cere lep@darea de credin]@. Deci un martir moare pentru credin]@, nu supravie]uie}te... Martirii pot fi teologici (murind pentru credin]a ^n Dumnezeu, ^n Sf. Treime, ^n Divino-Umanitatea lui Hristos) sau eclesiologici (c$nd mor pentru un adev@r definit de Biserica din care provin). Exist@ }i cazul martirilor carit@]ii, care mor ^n urma unei ac]iuni de salvare, de ajutare necondi]ionat@ a aproapelui. Cine moare pentru o idee non-teologic@ (ex. idee politic@) este un erou, dar nu un martir. Sf$ntul este credinciosul lui Dumnezeu care tr@ie}te plenar adev@rul de credin]@ al Bisericii Sale, respect@ virtu]ile la modul eroic (adic@, ^n cazul unor situa]ii limit@, el va reac]iona virtuos cu o spontaneitate superioar@ celorlal]i) }i/sau ^}i ^ndepline}te apoi obliga]iile statului ^n care se afl@ (N.B. stat ^n sens de situa]ie, condi]ie, nu ^n sens adminis- trativ-politic). De pild@, un episcop s@ poat@ fi canonizat (f@r@ a martir) trebuie s@ m@rturiseasc@ credin]a f@r@ gre}eal@, s@ aib@ un comportament virtuos eroic }i s@-}i fac@ bine datoria de episcop. Sf$ntul se bucur@ de un cult extins ^ntregii Biserici din care provine. Fericitul din punct de vedere teologic este tot sf$nt (adic@ se bucur@ de viziunea beatific@/contempl@ gloria increat@ a lui Dumnezeu), dar cultul s@u este localizat la o provincie, un ordin religios, o ]ar@ etc. Nu are ^nc@ un cult extins general. M@rturisitorul sau confesorul este acel credincios persecutat pentru credin]a lui, pe care nu o reneag@ ^n nici o condi]ie sau situa]ie, dar care supravie]uie}te persecu]iei. Aici de deosebe}te de martir (mucenic). Cuviosul (^n ritul latin Venerabilul) este credinciosul care a demon- strat un grad eroic al virtu]ilor cre}tine }i morale, nedefect$nd din credin]a Bisericii Sale. El poate s@ se bucure de un cult local, privat sau oficializat (atunci este fericit). Unii folosesc sinonimul de cucernic, sau prea cucernic. Acestea fiind spuse, ^l mai avertiz@m pe cititor c@ vom ^nt$lni evrei, greci, daco-romani, go]i, maghiari, slavi, s$rbi, armeni printre fra]ii lor rom$ni. Este }i normal, starea paradisiac@ a sfin]eniei este singura

76 care asigur@ pacificarea }i integrarea prin ^mplinire a diferen]elor, }i nu prin nivelare, cenzur@ sau estompare, cum diferite modele (de origine pe care nici n-o mai men]ion@m) azi vor s@ ni se bage pe g$t. Cine deci se va minuna c@ bizantinii se bucur@ ^n clasificarea noastr@ al@turi de latini, iar rom$nii pot fi pu}i al@turi de unguri sau slavi, are doar dou@ motive: ori nu s-a g$ndit c@ sfin]enia une}te, ori nu a ^n]eles nimic din cre}tin@tate. Iar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. C$]iva vor fi intriga]i s@ ^nt$lneasc@ ^n acela}i tabel numele unor episcopi ^ntemni]a]i }i numele unor figuri care au avut o atitudine cel pu]in ambigu@ (^n general, perceput@ ca atare), c$t timp au fost ^n activitate. Poate sta Iuliu card. Hossu al@turi de Patriarhul Justinian Marina? Dup@ logica bunului sim] nu. Dar cercet@rile care ne-au evi- den]iat persecu]iile aplicate ^mpotriva lui Justinian ^n 1958-59, c$nd s-a opus faimosului decret nr. 410/1959, prin care se urm@rea desfiin- ]area monahismului rom$nesc sau faptul c@ acesta (Justinian) a fost otr@vit ^n 1977 pentru c@ s-a opus din r@sputeri ^nceputului demol@rilor bisericilor din Bucure}ti (a se vedea Pr.Dr. Dur@ Ioan – „Monahismul Rom$nesc ^n anii 1948-1989, ^n Bibliografie) schimb@ radical pers- pectiva. Parabola lucr@torilor viei, ^n care cel din ceasul al 11-lea pri- me}te un talant ca cel din ceasul al treilea, ca }i figura Sf. Dismas, cel r@stignit de-a dreapta lui Hristos, ne ^nva]@ s@ fim pruden]i }i s@ re- cunoa}tem, pentru obiectivitate, c@ nu noi suntem antreprenorii parcelelor din Cer, ci cu totul Altcineva... Adev@rul trebuie spus ^ns@, a}a cum a fost. Iar ceea ce reprezint@ sigiliul sfin]eniei este tocmai momentul mor]ii. Cum }i ^n ce moment ne prinde moartea, }i cum ne-am preg@tit s@ murim – iar@ complemen- tarit@]ile care ne valideaz@ sau invalideaz@ via]a pentru Eternitate. Cei care o zi n-au f@cut ^nchisoare sau arest pentru credin]a lor ar da dovad@ de suprem@ obr@znicie s@-i judece pe cei care }i-au asumat sacrificiul p@timirii pentru credin]@. De aceea privim cu venera]ie la to]i cei care }i-au asumat riscul de a suferi mult sau pu]in, dar concret pentru credin]a lor. Noi avem misiunea de a c@uta adev@rul }tiin]ific, }i de-al aprofunda pe cel Dumnezeiesc; Judecata apar]ine doar Bunului Dumnezeu. Laus Deo!

77 Bibliografie legat@ de Calendar

Auner Carol – Martirii Dobrogeni, ^n rev. „Revista Catolic@”, nr. 2/1912, Bucure}ti. B@lan Ioanichie – Pateric rom$nesc, ed. II, Arhiep. Dun@rii de Jos, 1990, Gala]i. Biserica %ntemni]at@ ^n Rom$nia – Inst. Na]ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure}ti, 1998. Bota Ioan, Ioni]oiu Cicerone – Martiri }i M@rturisitori ai Bisericii din Rom$nia (1945-1989), ed. III, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 2001. Bujor Constantin – 65 de ani de persecu]ie a Bisericii Ortodoxe Rom$ne de Stil Vechi – oct. 1924 – dec. 1989, Ed. M@n@stirea Sl@tioara, 1999. Calendarul Oastei Domnului – 1997, ed. Traian Dorz, Simeria. C@linescu {t. – Despre santalu Niceta, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 4/1877. D@nil@ N. – O important@ descoperire arheologic@ la Tropaeum Traiani, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 7/1983. Diaconu David Petru – Din Istoria Sfin]ilor Poporului Rom$n, Ed. Rompit, Bucure}ti, 1992. Dur@ Ioan – Monahismul Rom$nesc ^n anii 1948-1989, Ed. Harisma, Bucure}ti, 1994, mai ales pp. 96-97. Idem – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne a anilor 1945-1989 – Evenimente }i realit@]i din via]a acesteia, Ed. Ramida, Bucure}ti, 1994. Gabor Iosif, Simon Iosif – Necrolog 1600-2000, Ia}i, Presa Bun@, 2001. Hevenesi Gábor, SI – Hungaricae Sanctitatis indicia, Tyrnaviae, 1692, apud Jaubinyi G. Jakubinyi György – A Szentek nyomában Erdélyben, Tip. Gloria, Gyulafehérvär (Alba-Iulia), 2000. P@curariu Mircea – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne, vol. III, Ed. IBMBOR, 1997, Bucure}ti. Prundu} S.A.–Pl@ianu C. – Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Rom$ne Unite, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 1998. R@dulescu Mihai – Rugul Aprins, Ed. Ramida, Bucure}ti, 1993. Idem – Chemarea lui Dumnezeu ^n temni]ele comuniste, Ed. Ramida, Bucure}ti, 1998.

78 R$mureanu Ioan – Sfin]i }i martiri la Tomis Constan]a, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 7-8/1983. Idem – Mi}carea Audienilor ^n Dacia Pontic@ }i Nord Dun@rean@, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 9-10/1979. Sfin]i Rom$ni }i Ap@r@tori ai Legii Str@mo}e}ti, sub red. Dr. Nestor Vornicescu, ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1987. Vie]ile Sfin]ilor – 2 volume, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, vol. I/1983, vol. II/1992.

Diferite calendare liturgice editate de Biserica Ortodox@ Rom$n@, Biserica Rom$n@ Unit@, Biserica Ortodox@ de Stil Vechi, Biserica Romano-Catolic@, ca }i multe alte lucr@ri de documentare, f@r@ a uita desigur de lucrarea Pr.Dr. Mircea P@curariu – Sfin]i Daco-Romani (Ed. Trinitas, Ia}i, 2000), ultima apari]ie de resort ^n limba rom$n@...

Avertisment

Numele martirilor, m@rturisirilor sau cuvio}ilor necanoniza]i ^nc@ oficial pot fi folosite la libera alegere a credincio}ilor, dar doar ^n devo]iuni private (rug@ciuni, novene, parastase etc.), nicidecum ^n cultul oficial public! Doar Autoritatea Ecclesiastic@ Legitim@ a fiec@rei Biserici poate decide cum, c$nd, unde aceste nume pot fi folosite ^n cultul public oficial!

Abrevieri: Sf. = sf$nt Fer. = Fericit Cuv. = cuvios M@rt. = m@rturisitor Mart. = martir Cf. = confesor Mc. = mucenic

79 Ianuarie

Data

1. Marcelin, Argeus, Narcis }i Ep. Filus, sf. martiri (Tomis, † 320) 4. cuv.Pr. Florea Mure}an († 1961, ^nchisoare, Jilava) 6. Pr. Atanasie Oniga († 1953, ^mpu}cat pentru credin]@), L@pu}ul Rom$n 7. Sf.ep. Niceta de Remesiana († 414), misionar daco-roman (^n calendarul ortodox pe 24. VI); I.P.S. Arhiep. (Bucure}ti, † 1954) 8. Sf.abate Severin († 482), misionar ^n Noricum, Panonia, Banat cuv. ierom. Ilie Cioru]@ († 1997, Cernica) 10. Sf.ierom. Antipa Luchian de la Calapode}ti († 1882, M@n@stirea Varlaam) 13. Sf.mart.diac. Ermil }i Statonic (Singidunum, † 303) Ionel Mo]a }i Vasile Marin, mor]i ^n ap@rarea Crucii (Majada- honda, Spania, † 1937) 15. Ep.mart. († 1955, ^nchisoare, Sighet) 16. Msgr. Vladimir Ghica († 1953, dup@ unii 1954, ^nchisoare, Jilava) 18. cuv. Margareta, din dinastia Arpadian@ († 1270) 20. cuv. Eusebiu Cruciferul († 1270), Sf.Mart. Go]i Innas, Rhinnas }i Pimas († 372) 25. Sf. Ep. Bretanion al Tomisului († 381), Ep. Gherontios Tomitanul, participant la al II-lea Sinod Ecumenic 31. Ep. m@rturisitor Ioan Chertes († 1992, Cluj)

80 Februarie

Data

2. cuv. Ioan Marini, osta} al Domnului († 1947, S@sciori, Alba) 6. cuv. Iosif din Bisericani (dup@ 1400, Moldova) 12. cuv.Pr. Iosif Trifa, fondator al Oastei Domnului († 1938, Sibiu) 14. cuv.Ep. Gheorghe Safirin, al R$mnicului (1850-1922, Fr@sinei) 18. Pr.mart. Ambrus György (1923-1960, † ^n Delt@, ^n lag@r) cuv. Valeriu Gafencu (1921-1952, ^nchisoarea T$rgu Ocna), Sf$ntul %nchisorilor. 19. cuv.Pr. Vasile Ouatu, osta} al domnului († 1939, Bucure}ti) 21. Pr.mart. Matei Dumitru, Romuald Druszcz, Ioan Cudalbu († 1951, ^mpu}ca]i la Jilava) cuviosul Corvin Anton Popa (1985-1988, Cluj) 27. Fer. Ladislau Bathory, Cruciferul († 1484) Moare otr@vit la M@n@stirea Neam] Patriarhul Nicodim Munteanu (1948) 28. Fer.reg. Hedwige a Poloniei }i Ungariei († 1399); Ep. m@rturisitor de stil vechi Evloghie O]a († 1979, Bucure}ti) 29. (^n anii bisec]i; ^n anii obi}nui]i 28) Sf. Ioan Cassian Dobrogeanul († 435, Marsilia), Gherman Dobrogeanul (dup@ 450) Pr.mart. Imre Sándor, ordinarius episcopal (1893-1956, ^nchisoare, R$mnicu S@rat)

81 Martie

Data

1. moare otr@vit, dup@ anchete la Securitate, ep. Grigore Leu al Hu}ilor (1881-1949, Hu}i) 5. Fer. Ieremia Valahul († 1625, Napoli), este comemorat }i ^n 8. V. cuv. Maria Magdalena Zarug (1946-1955, Gheorghieni – Harghita) 7. Sf.Ep. Efrem }i al]i 6 episcopi din Taurida Kersonului (Crimeea, sec. III-IV) 15. Pr.mart. Balthasar Mikola, franciscan (1522-1556, Cluj), ucis de protestan]i cuv.pr. m@rturisitor Dumitru Zamnisnicu († 1974, Ia}i) 16. Pr. franciscan mart. Dominic Fortunat Boros (1895-1953, Midia, canal) 20. Fer. Marcus Csáki, dominican († 1336); ep. m@rturisitor (sfin]it clandestin) Gheorghe Pe] (1894-1974, Butea) 23. Ep. m@rturisitor Wilhelm Clofanda (1883-1969, Boto}ani) 26. Pr.mart. Montanus }i so]ia lui Maxima (Singidunum, † 304) Pr.mart. Ioan Fekete (1908-1952, Ghencea) Moare otr@vit Patriarhul Justinian Marina (Bucure}ti, 1977); a doua zi, imediat, se d@r$m@ Biserica Enei 28. cuv. Ioan Sabin Scheibl, misionar (n. 1855, jud. Satu-Mare – 1931, Hankow, China) 31. ^n ultima zi, memoria lui Richard Wurmbrand (1909-2001), m@rturisitor al credin]ei

82 Aprilie

Data

1. Pr.mart. Constantin din Jina; pr. mart. {tefan din Galda († 1760, am$ndoi); Cuv. %mp@rat Carol I al Austriei (1887-1922, Madeira) 2. Fer. Wilhelm Apor, ep. mart. (n. 1892, Sighi}oara – m. 1945, Györ) 3. Sf. mart. Evgariu, Benignus, Chrestus, Acestus, Rut, Patriciu (Scythia, sec. IV); este otr@vit mitrop. Irineu Mih@lcescu († 1948) 4. Ep. m@rturisitor Josif Schubert (1890-1969, München) 6. Ep.Sf.mart. Irineu de Sirmium († 304) 9. Sf. mart.diac. Dimitrie din Sirmium († 304) 10. Sf.mart.diac. Gaianus (Dacia, sec. II) 11. Sf.Ep. Calinic Cernicanul († 1868, R$mnic); sf. arhiduces@ Olga, egal@ cu Apostolii († 969) 12. Sf.Mart. Sava Gotul, Pr. mart. Guthicas }i Sansalas (Buz@u, † 372) 15. cuv. stigmat@ Rafila G@lu] (1910-1939, Bocsig) 20. Sf.Ep. Theotim I al Tomisului († 407); sr.mart. Gabriela Hajdu (1915-1963, Oradea, pu}c@rie) 23. Ep.mart. Adalbert († 997); masacrul de la Cucova/Moldova; c@lug@rul Eftimie Bal} cu ^nc@ cinci martiri; Sf.conf. Frederica Hildegard Reissner, sor@ social@ (SSS) 24. Sf. Mart Pasicrat }i Valentin (Durostor, † 289) Sf. Mitr. Ilie Iorest († 1678, Putna); Sf.Mitr.M@rt. Sava Brancovici († 1683, Alba-Iulia); Ep.sf.m@rt. Iosif Stoica de Maramure} († 1711) 25. Sf. Vasile din Poiana M@rului († 1767); ep.m@rt. Ioan Dragomir († 1985, Arini}, jud. Maramure}) 26. Sf. Mart. Kiril din Axiopolis (Dobrogea), sec. IV 27. cuv.Pr. franciscan Elek Csiszer (1856-1942, Bra}ov) 28. cuv.Pr. franciscan Samuel Didak Kelemen, activ }i ^n Ardeal (1683-1744, Eger/Agria) Sf.Mc. Maximus, Quintilianus }i Dadas († 304, Durostor)

83 Mai

Data

6. cuv. principes@ Elisabeta a Ungariei († 1336) 7. cuv. regin@ Gisela a Ungariei, so]ie a Sf. Rege {tefan († 1059) 8. Fer. Ieremia Valahul († 1625, Napoli) 9. Kiril episcopul, Quindeus, Zenon, Dionis, Acuciu, Crispius sf. martiri (Axiopolis, sec. IV); Ep. martir (1963, ^nchisoare, Gherla) 10. Ep.mart. Vasile Aftenie († 1950, Bucure}ti); cantorul martir Anton Burdea († 1949, ^mpu}cat ^n com. Fundul-R@c@ciuni) 11. Sf. Chiril }i Metodiu, Patroni ai Europei, Apostoli ai slavilor (sec. IX) 12. Sf. Mart. Ioan Valahul (1662, Constantinopol) 13. este otr@vit Andrei Magieru, fost episcop ortodox al Aradului († 1960) 17. Sf.Mc. Eracliu, Paul, Peregrinus, Minerius, Aquilius, Victor, Artemius, Calorum (Noviodunum/Isaccea, sec. IV) 18. cuv. Iustin Nicoar@ (1899-1926, Cluj) 21. Sf. %mp@ra]i asemeni Apostolilor Constantin }i Elena (sec. IV) 25. Ep.m@rt. Marc Glaser fost al Transnistriei }i al Ia}ilor (1880-1950, Ia}i) 27. Sf.Mc. Iuliu Veteranul (Durostor, †289) 28. Iuliu card. Hossu († 1970, Bucure}ti)

84 Iunie

Data

2. Sf.Mc. Ioan cel Nou de la Suceava († 1332, Cetatea Alb@) 4. Sf.Mc. Zoticus, Atalus, Kamasis }i Philippos (Niculi]ei, † 304) Fer. Ioan franciscanul, martir († 1603, Cluj) 6. Pr.cf. Clemente Ernesto Gatti (1880-1952, ^n Italia, dup@ ie}irea din pu}c@riile rom$ne}ti) 8. Sf.Mc. Nicandru }i Marcia (Durostor, † 289) }i ^nc@ cinci martiri la Tropeum Traiani († 289) 9. mart. Emanuel Neri, pr. iezuit († 1603, Cluj), ucis de protestan]i 15. Sf. Mc. Hesihius din Durostor († 289); regina cuv. Jolanda († 1298) din dinastia Arpadian@ 20. cuv. Traian Dorz († 1980, Mizie}, Bihor), conduc@tor al Oastei Domnului; sf.mc. Paul }i Chiriac (Tomis, sec. IV) 23. cuv. Mihai Neam]u, c@lug@r bazilitan (1924-2000, Satu-Mare) 26. cuv.ierom. Moise Maghiarul, din Lavra Pecerskái († sec. XI) 27. Sf. Rege Ladislau († 1095, ^nhumat la Oradea); Ep.mart. († 1953, pu}c@rie, Sighet) 28. (pe stil vechi pe data de 15) Sf. mitropolit M@rturisitor Glicherie T@nase de la Sl@tioara († 1985); Ep.conf. Iuliu Hir]ea († 1978, Oradea) 30. Sf.Mitrop. Ghelasie de la R$me]i (dup@ 1377, †)

85 Iulie

Data

1. Ep.cuv. Leon]iu de la R@d@u]i († 1430) 2. Cuv. Principe {tefan cel Mare, Atlet al lui Hristos († 1504) 5. Mitrop.cf. Galaction Cordun (1959, Sl@tioara); Sf.Mc. Strator, Theodot, Merona, Rodofia, Secundinus (Tomis, sec. IV) 6. Cuv.arhim. Dometie Manolache († 1975, R$me]i); Cuv. protosinghel m@rt. Nicodim M@ndi]@ († 1975, Agapia) 8. Sf.mc. Epictet }i Astion (Halmiris = Dun@v@], † 304); Ep. Evangelicus din Tomis († 290) 9. Sf.Mc. Zenon, Minima, Vitaliu, Rufina, Evangelus, Urisius, Agnitus (Tomis, sec. IV); Rafael de la Agapia, Vasile de la Moldovi]a, Inochentie de la Probota, Epifanie de la Vorone], Eustatie, Mitrop. Ioan de la R$}ca († 1685), Chiriac de la Tazl@u († 1660) sunt pomeni]i ^n „Vie]ile Sfin]ilor” ale Mitropolitului Dosoftei; ^n Biserica rom$n@ sunt serba]i pe 31 decembrie. 10. Sf. 36 martiri tomitani (sec. IV) 11. Ep.cf. Valeriu Traian Fren]iu al Or@zii († 1952, ^n pu}c@rie, la Sighet) 12. dup@ unele cercet@ri, mitropolitul transilvan Theofil Serémy este otr@vit pentru activitatea sa unionist@; ^n data de ast@zi }i-a redactat testamentul († 1697) 15. Sf. Mare Kneaz ^ntocmai cu Apostolii Vladimir († 1015); cuv. Petru Popa-Batiz († 1985), membru activ al Oastei Domnului 16. Ep.cf. Ioan Duma (1896-1981, T$rgu-Jiu) 18. Sf.Mc. Emilian din Durostor († 362) 24. cuv. regin@ Kinga a Poloniei }i a Ungariei († 1292) 29. cuv.pr. Mihail C. Iva}co († 1878), care a rectitorit M@n@stirea Nicula

86 August

Data

4. Ep.conf. Ioan B@lan al Lugojului († 1959, Bucure}ti) 5. Sf.Ioan Iacob Hozevitul († 1960, Hozeva, Israel); Sf.Mc. Eracliu, Dasius (Rasius) }i Irineu din Axiopolis (Dobrogea, sec. IV) 6. Pr. Mc. David din Voila cu so]ia († 1751), martirizat de protestan]ii sa}i; se serbeaz@ ^n ziua urm@toare 7. Sf. Teodora de la Sihla, pustnica († 1760); cuv. pustnice Nazaria }i Maura de la Ceahl@u (sec. XVIII) 8. cuv. Maria Augustin († R@duc@ne}ti, 1913) 11. sf. Patriarh Nifon al II-lea al Constantinopolului († 1508) 13. cuv. Gertruda, fiica sf. Elisabeta de Turingia }i Ungaria († 1297) 16. Sf.Mc. Constantin Br$ncoveanu, fiii lui: Constantin, Matei, {tefan, Radu, sfetnicul Ianache V@c@rescu († 1714, Istambul) Pr. cf. Otto Kanisius Pfarenkopf SI (1888-1967) 18. sf. Sebaldus, fiul unui principe ardelean (sec. V) pomenit ^n cartea lui Gabriel Hevenesi (vezi bibliografia) 19. Ep.mart. Victor Simon Macalik (1890-1953, Ghencea) 20. Sf. Rege {tefan I-ul al Ungariei († 1038) 21. Sf.Mc.diac. Donat din Singidunum; pr. Romul, diac. Silvan }i Venust din Sirmium († 304) 23. Sf.Mc. Lupus din Novae († 303-305) Sf.Mc. Lauren]iu din Novae († 304)

87 Septembrie

Data

5. cuv. stare] Ioanichie Moroi (Sih@stria, 1944) 7. Sf. Mc. Mark Körösi, Melchior Grodecz }i István Pongrácz (Kosice † 1618) uci}i de protestan]i 8. cuv. Amfilohie sihastrul de la P$ng@ra]i (pe la 1750) 13. Sf. Mc. Straton, Valentin Merobiu, Gordian, Valeriu, Lucian Helis, Marcian Victor (Tomis, † 320) Sf. Ioan de la Prislop, ucenicul sf. Nicodim (dup@ 1430) 14. Pr.mart. Alois Boga (1886-1954, Sighet, ^n pu}c@rie) 15, Sf.ep. Iosif de la Partos († 1656); Sf.Mc. Niceta Gotul († 372, Arge}); este otr@vit Mitrop. Sebastian Rusan, al Moldovei († 1956); cuv. principe Neagoe Basarab († 1521); ep.mc. Bela Gajdátsy (1887-1953, Aiud, ^n ^nchisoare) 20. Sf. Eustachie principe dac, cu so]ia Teopista, fiul lor Theopist }i Agapet († 103), martiri; sunt men]iona]i de Pr. Hevenesi 21. Pp. Konon († 687, originar din Dobrogea sau Moesia Inferior) 24. Sf.Mc.Ep. Gellért (Gerard) }i Buldus al Transilvaniei († 1046) 27. Sf.Mc.mitrop. Antim Ivireanul († 1716) 29. ep.cuv. }i cf. Aron Márton († 1980, Alba-Iulia; 1896-1980)

88 Octombrie

Data

1. sf.Mc. Priscus, Crescens, Evacrus (Tomis, sec. IV) 3. ep.mc. Constantin (Szillárd) Bogdanffy (1911-1953, Aiud, ^n pu}c@rie) 14. Sf. Paraschiva de la Ia}i († 1035/50) 18. Sf. Mc. Ermetus din Axiopolis, Tuxius (sec. IV) cuv. Paisie Olaru († 1990, Sih@stria) 21. Sf.Mc.pr. Ioan din Gales, Oprea Micl@u}, pr. Moise M@cinic (sec. XVIII, ^nchisoarea de la Kuffstein) 23. Sf. Antonie de la Iezerul V$lzii, c@lug@r († ^nainte de 1714); Sf.pr. Ioan Capistrano († 1456, Belgrad); Ep.cf. Károly Pakocs († 1966, ^n urma b@t@ilor de la Securitate) Pr.mart. Alexandru M. Cern@u]an (1882-1937), preot al Diecezei N. Novgovod, ^mpu}cat 25. Ep. cuv. Ottokar Prohaska (1858-1927, Alba Regia) 26. Ep. márt. Policarp Morusca (1883-1958, Alba-Iulia), dup@ ce a fost ]inut la domiciliu obligatoriu la Geoagiu }i ^mpiedicat s@ se re^ntoarc@ ^n America. 27. Sf.eremit Dimitrie cel Nou Basarabov (sec. XIII) 30. Sf. 26 de Martiri Go]i Verca, Bathusios }i cei cu ei († 370)

N.B. %n ceea ce prive}te activitatea lui Visarion Sarai (mort }i el ^n deten]ie la Kuffestein, ca }i faptul de a se fi predat autorit@]ilor }i de a-}i fi asumat responsabilitatea actelor sale, toate indic@ spre direc]ia c@ el a fost un erou al credin]ei ortodoxe, asupra canoniz@rii sale fiind serioase dubii. Sofronie Stan Popovici de la Cioara nu }i-a asumat r@spunderea faptelor sale, iar sf$r}itul s@u la Bucure}ti este mai mult dec$t ambiguu; pentru un cercet@tor avizat nu poate exista certitudinea moral@ a canoniz@rii sale. Cu totul altfel se pune problema celorlal]i 3 martiri, care au p@timit ^n urma unor proteste care ^ntotdeauna au ^mbr@cat form@ legal@, martirajul lor fiind evident.

89 Noiembrie

Data

3. cuv. Simeon de la P$ng@ra]i († pe la 1476) 5. Sf. duce Emeric (Imre) fiul Sf. Rege {tefan († 1031) 6. Fer. Ilona (Ileana) († 1240, Buda); pr.mc. Ioan Pálffy (1874-1958, T$rgu Mure}, ^n pu}c@rie); Carmen Maria Bodea (1975-1994, Cluj) 9. Sf.Mc. Claudiu, Castor, Sempronian }i Nicostrat – „Cei Patru Sfin]i %ncorona]i”, episcopul Chiril din Sirmium († 304) }i cei 5 sculptori: Clement, Sever, Severian, Carpofor, Victorin, Simpliciu († 304) 14. Sf.Ap. Filip: dup@ recentele studii ale Prof. Emilian Popescu }i Pr. Nicolae D@nil@ Apostolul Filip ^mpreun@ cu Apostolul Andrei a vizitat }i el ]inuturile Scythiei }i a Moesiei Inferior. 15. Sf. Paisie Velicikovski († 1794, M@n@stirea Neam]) 16. Sf. Margareta, regina Sco]iei }i principes@ a Ungariei († 1093); Cuv.Ep. Maurus din Pecs († 1070) 19. Sf. Elisabeta a Turingiei († 1231); ep.cf. Justin Paven († 1999, Bucure}ti) 20. Sf. c. Dasius, Chiril }i Quindeus (Durostor, † 304) Sf. Ep. Grigore Decapolitul († 842) 28. cuv.pr. Arsenie Zian Boca (1910-1989, M@n@stirea Prislop) 30. Sf.Ap. Andrei, %nt$iul chemat, Evanghelizatorul Scythiei, Patron al Rom$niei

90 Decembrie

Data

1. cuv.pr. Iozsef Pál (1927-1982, Lonea Hunedoara) 3. Cuv. Gheorghe de la Cernica († 1806) 6. Ep.mc. Ioan Scheffler al Or@zii (1888-1952, Jilava, ^n pu}c@rie) 7. Sf.Mc. Filofteia de la Arge} (sec. XIII) 10. Ep.mc. de Ia}i (1888-1951, Sighet, ^n pu}c@rie) 14. cuv. Valentin Pen]a (1933-1978, Cluj) 18. Sf. Daniel Sihastrul († 1482) 26. Sf. Nicodim de la Tismana († 1406); cuv.pr. Irinarh Rosetti de la Horai]a }i Tabor († 1859) 30. Cuv.ep. Ioan Ham de Satu-Mare (1781-1857) 31. Sf.Mc. Hermes exorcistul din Bononia († 304); Sf. Petru Movil@ Mitropolit al Kievului († 1647) Cuv. Chiriac din Bisericani († 1660) }i al]i sfin]i nevoitori pomeni]i de Dosoftei ^n 9.VII; Iosif din Bisericani, Vasile de la Moldovi]a († 1462)

Tot ^n aceast@ zi facem pomenirea martirilor macedo-rom$ni, uci}i pentru credin]@ ^n sec. XVII, Sf. Naum din Voskopole, Sf. Dimitrie din Samarina Pindului, Sf. Nicolae din Metsovo, Sf. Nicolae din C@rpeni}, Sf. George din Ianina, pomeni]i ^n lucrarea dr. Stan Liviu, Sfin]ii rom$ni, Sibiu, 1945, Tip. Arhidiecezan@.

{i mul]i al]ii, }tiu]i }i ne}tiu]i, care au p@timit ^n pe}teri, codri, m@n@stiri, pu}c@rii, lag@re, spitale sau din prea mult@ }i viclean@ r@utate omeneasc@...

91 Rug@ciune pentru beatificarea Mons. Vladimir Ghika

Doamne Iisuse Hristoase, Mare }i Etern Preot al sufletelor noastre, Tu ai trimis Apostolii }i Discipolii T@i ^n lumea ^ntreag@ pentru a duce tuturor oamenilor Vestea Bun@ a dragostei Tale. %n momentul Jertfei Tale supreme pentru m$ntuirea lumii, la Ultima Ta cin@, Tu l-ai rugat pe Tat@l T@u Ceresc ca Biserica Ta „S@ fie Una”! Prive}te cu bun@voin]@ poporul T@u, din care l-ai ales pe Vladimir Ghica, suflet nobil prin na}tere }i voca]ie. El [i-a dat m@rturie cu zel apostolic pe toate meridianele p@m$n- tului, pecetluind credin]a sa nezdruncinat@ ^n Tine cu pre]ul martiriului. F@ ca el s@ str@luceasc@ din ce ^n ce mai mult ^n mijlocul nostru cu exemplul credin]ei }i dragostei sale. %n acela}i fel ^n care, ^n timpul trecerii prin lume, ^mplinea cu puterea Ta at$tea fapte minunate de dragoste, ^mp@c$nd armonios Orientul cu Occidentul, astfel d@ruie}te-ne pentru meritele lui }i pentru sfin]enia muceniciei sale harul..., astfel ^nc$t s@ fie ridicat la cinstea altarelor }i s@ mijloceasc@ pentru unirea cre}tinilor. Tu care vie]uie}ti }i domne}ti ^n vecii vecilor, Amin!

Dup@ P. Clemente Gatti of.m. – Msgr. Vladimir Ghika, eroe della fede, ed. „Unione Cattolica Ecumenica”, Bis. Italian@, Bucure}ti.

92 Rug@ciune pentru ridicarea la cinstea Altarelor a Episcopilor, Martirilor }i M@rturisitorilor din vremea prigoanei din Rom$nia

„Dumnezeule Atotputernic, Providen]a Ta de nep@truns a permis ca ^n acel veac, ce tocmai s-a ^ncheiat, r@utatea oamenilor s@ dea omenirii dou@ r@zboaie mondiale }i ^nsp@im$nt@toarea lor urmare: foamea, mizeria }i suferin]a. %]i mul]umim din inim@ pentru c@, asemeni profe]ilor Vechiului Testament, poporului nostru r@nit s$ngeros de pl@gi mortale ai trimis mari p@stori ^n acest secol: (se pun numele celor ^n cinstea c@rora se face devo]iunea). Te rug@m cu umilin]@, dup@ cum Fiul T@u a ajuns la gloria %nvierii prin moartea Crucii, s@ faci ca prin jertfa vie]ii lor s@-i putem venera pe episcopii, martirii }i m@rturisitorii no}tri, ^n compania sfin]ilor, pentru eternitate. Amin!”

Dup@ o rug@ciune compus@ ^n 1995 de regretatul Pr.Dr. Mihály Tyukodi la Alba-Iulia

Rug@ciune pentru cinstirea unui martir

Mucenicul T@u, Doamne, ^ntru nevoin]ele lui cunun@ nestric@ciunii a luat-o de la Tine, Dumnezeul nostru; pentru c@ av$nd t@ria Ta, pe chinuitori i-a surpat; zdrobit@ }i ale diavolilor neputincioase ^ndr@zniri. Pentru rug@ciunile lui, Hristoase Dumnezeule, m$ntuie}te sufletele noastre. Amin!

(Dup@ Orologhion = Ceaslov)

93 P@timirea Preotului David din Voila († 6.VIII.1751) scris@ de Vasile B@ran, Protopop al F@g@ra}ului }i tradus@ de P.S. Ioan B@lan, Episcop al Lugojului, el ^nsu}i martir pentru credin]@

Reverendisime, Prin acestea ^n}tiin]ez pe P@r. Rvsm. cu cea mai mare smerenie }i din datorin]@. Mar]i, c$nd a fost s@rb@toarea Schimb@rii la fa]@, dup@ calendarul vechiu, Onoratul P@rinte David, parohul Voilei, ^mpreun@ cu so]ia sa }i cu c$]iva parohiani, ducea cu carul s@u o Sf$nt@ Cruce, ca s@ o treac@ dincolo de Olt ^n p@m$ntul s@u, }i s@ o ridice pentru cultul public. Dup@ ce a ^nceput a s@pa groapa pentru Cruce, au venit Sa}ii din Cincul mic, ^narma]i cu diferite arme, }i au intrat ^n p@m$ntul parohului, cu toate c@ el a reclamat }i a voit s@-i alunge, sub pedeaps@ de 500 floreni, }i a protestat solemn. Ace}tia au venit totu}i, }i prinz$ndu-l ^l tr$ntesc ^ndat@ la p@m$nt, lovindu-l cu pari peste cap, }i t@indu-l cu coasele lor (ori: cu secerile). Prinz$ndu-i dup@ aceea }i femeea, o tr$ntesc }i pe ea la p@m$nt, }i lu$ndu-i pe am$ndoi, ^i t$r@sc la Cruce, pricinuindu-le dureri foarte mari; ^i desbrac@ ^n pielea goal@, ^i ^ntind pe Cruce, din jos pe preot, }i peste el pe femeea lui, zic$nd unul dintre Sa}i, cu numele Gheorghe Viegern: „Aceasta este onoarea Crucii voastre!”. {i astfel i-au b@tut }i i-au chinuit, p$n@ c$nd toat@ Crucea era acoperit@ cu }iroaie de s$nge de t@ieturile coaselor (secerilor) lor. Pe urm@ i-au luat de pe Cruce. Pe preot l-au sv$rlit de picioare ^n car; iar pe femee au prins-o de picioare }i de cap, iar Mihaiu, fiul lui Hane} Cincul (a luat-o) cu furca de fie ^n partea (s@ ierta]i) – dinapoi desv@lit@, }i a}a au aruncat-o peste preot, zic$nd Gheorghe Viekern: „Curaj! Omor$]i }i pe femee, c@ci ea ne-ar putea descoperi }i ne vom pr@p@di!”. %n]eleg$nd %ns@ ea s@se}te, s-a f@cut c@ e moart@. Apoi i-au dus cu carul p$n@ la Olt. Iar@ de cealalt@ parte a r$ului st@teau to]i Rom$nii din Voila, a}tept$nd s@ vaz@ sf$r}itul. Observ$nd aceasta Sa}ii luterani, numai dec$t scot toate patru roatele de la car, }i acesta cade pe osii; iar ei a}a ^i trag din car,

94 cum trage hingherul pe c$inii mor]i. R@m$n$nd ei goi p$n@ a doua zi, au stat de straj@ sa}i ^narma]i, oprind s@ nu ^ncerce cineva dintre ai no}tri s@ treac@ de el. Apoi a strigat p@rintele Nestor din Voila: „Vecinilor, de nu cumva mai sufl@, l@sa]i s@-i provedem cu Sfintele Taine }i cu Cuminec@tura dup@ legea noastr@!”. Sa}ii f@ceau sgomot mare ^ntre ei, dar totu}i a ^n]eles so]ia preotului, c@ au zis: „Este aici (s@ ierta]i) un excrement, cu care ^i voi cumineca”. Iar altul a slobozit... un v$nt, }i a zis: „Aceasta este cuminec@tura voastr@!”. %nser$ndu-se, Sa}ii au pus str@ji, }i s-au dep@rtat. Dup@ aceea revenindu-}i femeea, a cerut ap@ de beut dela Pavel, fiul lui Giopek. %ns@ el i-au r@spuns: „Ne vom urina la tine ^n gur@, ca s@ beai”. A doua zi diminea]@, Pavel Giopek a strigat la Voileni: „P@zi]i-i voi de acum, c@ci noi plec@m. Preotul vostru e mort deja, dar so]ia lui ^nc@ nu”. Trec$nd-i dincolo, i-au dus ^n sat. Pe preot l-au ^ngropat, iar so]ia lui }i-a t$r$t sufletul p$n@ ast@zi; }i fiind ^n agonie, mi-a istorisit mie, care am venit la casa lor vrednic@ de comp@timire ^mpreun@ cu juratul meu din Beclean, }i mi-a m@rturisit sub jur@m$nt lucrurile acestea, ce le-am scris mai sus. Din anchet@ vor trebui s@ iese la iveal@ mai multe, c@ci acestea le-au v@zut }i le-au auzit satele din jur. Acestea am dorit s@ [i-le facem cunoscute, P@rinte, rug$ndu-Te s@ te g$nde}ti serios la acest lucru }i s@ binevoie}ti a urm@ri, cum se cuvine, la forurile competente aceast@ tic@lo}ie sacrileg@ }i mai mult dec$t tiran@, mai ales c@ bietul preot martirizat a fost totdeauna statornic ^n Sf$nta Unire }i a servit mult Biserica; altfel noi to]i cei din ^mprejurimi va trebui s@ pierim aici din cauza ereticilor.

Voila, la 20 August 1751. Vasile Barani protopopul F@g@ra}ului.

Dr. Ioan B@lan

Traducerea }i editarea documentului ^n limba latin@, ca }i un pertinent comentariu istoric, au fost publicate de Dr. Ioan B@lan, viitor episcop de Lugoj, ^n revista „Cultura Cre}tin@” (Blaj), nr. 2/1936, pp. 85-91. De atunci nimeni nu s-a mai interesat de soarta martirilor Bisericii Rom$ne Greco-Catolice din secolul al XVIII-lea... Oare de ce?

95 Pietre vii

„Dup@ harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un ^n]elept me}ter am pus temelia; iar altul zide}te. Dar fiecare s@ ia seama cum zide}te; c@ci nimeni nu poate pune alt@ temelie, dec$t cea pus@, care este Iisus Hristos. Iar de zide}te cineva pe aceast@ temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemn, f$n sau trestie, lucrul fiec@ruia se va face cunoscut; ^l va v@di ziua (Domnului). Pentru c@ ^n foc se descoper@, }i focul ^nsu}i va l@muri ce fel este lucrul fiec@ruia. Dac@ lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va r@m$ne, va lua plata. Dac@ lucrul cuiva se va arde, el va fi p@gubit; el ^ns@ se va m$ntui, dar a}a, ca prin foc. Nu }ti]i oare c@ voi sunte]i templu al lui Dumnezeu }i c@ Duhul lui Dumnezeu locuie}te ^n Voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, ^l va strica Dumnezeu pe el, pentru c@ sf$nt este templul lui Dumnezeu, care sunte]i voi”. Sf.Ap. Pavel, Epistola I c@tre Corinteni, cap. 3: 10-17 (trad. Galaction) Templul lui Dumnezeu este zidit din Pietre Vii; ce altceva sunt to]i aceia care av$nd o leg@tur@ personal@ cu M$ntuitorul, nu au trecut indiferen]i prin ^nt$lnirea cu El, indiferent de limitele, nevolniciile sau imperfec]iunile lor, mai mari sau mai mici? Sau aceia care n-au fost indiferen]i, nici du}mani, nici vicleni fa]@ de Biserica fondat@ de El? Aceia sunt pietrele vii, aceia sunt pietrele zidurilor eternului Templu al Sfintei Treimi.

***

Studiile savante, oratoria sau specula]ia teologic@ au }i ele rostul lor, dar niciodat@ nu vor putea substitui Pietrele Vii. C$nd ne disput@m pentru ziduri, c$nd Istoria ne serve}te pentru acuze isterice, sau c$nd pur }i simplu scepticismul mai mult sau mai pu]in voltairian ne d@ acea superioritate cu care ^i milostivim pe ceialal]i din g@unoasa magnanimitate a inteligen]ei noastre, Pietrele Vii tac, Tac }i se sfin]esc. {i aduc roada. %n secolul trecut nu am dus lips@ nici de literatur@ teologic@ erudit@, nici de martiri, nici de cercet@ri istorice sau de bun@ administrare

96 bisericeasc@. Nu au lipsit nici oratorii de for]@, nici predicatorii carismatici, nici ierarhii prestan]i }i erudi]i. To]i ace}tia au cl@dit, fiecare din materialul }i cu harul primit. Dar au fost }i c$te unii care au cl@dit altfel, nev@zu]i sau ne}tiu]i, dec$t de bunul Divinul lor M$ntuitor, sau de restr$nsul lor grup de prieteni. Preo]ii Iosif T$lm@cel, can. Theodor Racovi]an, %.P.S. Ioan Ploscariu, Dr. Iosif Denderle, OSP, au f@cut ^ns@ un lucru esen]ial: au scris despre Pietrele Vii, prin bro}urelele lor f@c$nd ^ntr-adev@r cel mai frumos dar Bisericii. Au scris despre modele, a}a cum le-au putut ^nt$lni. Maria Augustin, Rafila G@lu], ing. Justin Nicoar@, Carmen Bodea, copilul Corvin Anton Popa, ca }i mul]i al]ii, }tiu]i sau ne}tiu]i, care au avut o via]@ obi}nuit@ (dup@ canoanele lumii acesteia), o via]@ din care miraculosul (a}a cum ^l ^n]elegem noi – spectacular) a lipsit, dar care au ar@tat fiec@rei genera]ii c@, ^ntr-adev@r, cre}tinismul func]ioneaz@. Cre}tinismul poate fi tr@it, chiar }i la modul banal al vie]ii cotidiene. Am avut gra]ia de a ajunge ^n posesia unui material nu foarte amplu (c@ci povestea unei Pietre Vii se poate scrie }i povesti la nesf$r}it), care ne-a atras aten]ia asupra unui aspect fundamental: orice genera]ie, mai ales cu prejudec@]ile }tiute fa]@ de sfin]enie, are nevoie de modele, de reprezentan]i din mijlocul lor, din cotidianul lor, care s@ le demonstreze c@... func]ioneaz@. Moartea este singurul lucru cert din via]a noastr@, fiind totodat@ examenul care nu admite corigen]e; Pietrele Vii, indiferent de mediocritatea vie]ii sau o condi]iei lor, au }tiut s@ moar@ frumos. S@-}i treac@ acest examen cu brio, transform$nd specula]iile }i opiniile cel mai adesea filistine asupra acestei Noi na}teri ^n oratoria faptei. Ne este fric@ de moarte, de ce s@ nu o recunoa}tem, dar mai ales ne este fric@ de ce ne a}teapt@ Dincolo, sim]indu-ne pe undeva cu musca pe c@ciul@ c@ „temele noastre de cas@” au fost cam fu}erite; }i atunci prefer@m paleativele stru]ului, sau anestezierea ^n alte domenii. Pietrele Vii ne arat@ cum trebuie s@ ne prezent@m cu temele f@cute ^naintea Examinatorului.

97 Avertisment

%n conformitate cu Decretele papei Urban al VIII-lea (1642-43), declar@m c@ nu avem inten]ia s@ prevenim judecata Autorit@]ilor Eclesiastice, iar rug@ciunile sau celelalte semne de cinstire a Robilor lui Dumnezeu asupra c@rora ne-am oprit nu au nici o finalitate de cult public! %n acela}i timp, ne exprim@m speran]a c@ Autorit@]ile Eclesiastice vor ini]ia procedurile anchetelor canonice stabilite prin Constitu]ia „Normae servandae...” (1983) cu privire la aceste activit@]i, finaliz$nd }i anchetele canonice pe rol ^n acest moment.

v.dr. Mircea Remus Birtz, OBSS ex-colaborator extern al S. Congrega]ii pentru Canoniz@ri

98 Maria Augustin

Maria Augustin, fiica lui Ioan Mihai Augustin }i a Anei Mihai Tri}c@ s-a n@scut ^n 15 iunie 1901, la R@duc@neni; a fost ^nvrednicit@ cu lumina Sf. Botez ^n 29 iunie acela}i an. R@duc@nenii au fost ctitori]i pe mo}ia lui Rosetti-R@ducanu, pe valea Bohotinului, afluent al Prutului, prin 1816-1818. Cei mai mul]i locuitori erau catolici, veni]i din Roman, H@l@uce}ti, Adjudeni, S@b@uani etc. Comuna apar]inuse jude]ului Panciu, apoi F@lciu, g@sindu-se ^n prezent ^n jud. Ia}i, la 42 km de Hu}i. Locuitorii catolici }i-au construit o biseric@ ^n 1829, ulterior zidindu-se o biseric@ nou@, prin bun@voin]a preo]ilor Iosif T@lm@cel, Benvenuto Wiener († 26.X.1926, pe c$nd cobora schelele bisericii) }i Daniel Hampel, ^ntre 1903-1931, dup@ planurile arhitec]ilor Jasz }i Ferd. Höflich, sub conducerea antreprenorului Lorenzo Collavigni. P@rin]ii i-au dat fetei din copil@rie o educa]ie moral@ }i religioas@, ^nv@]$nd-o rug@ciunile principale, pe care le rostea cu mama sau cu bunica ei. Casa familiei Augustin fiind ^n preajma bisericii, Maria s-a deprins de mic@ s@ o viziteze. Apoi a ^nceput }coala, termin$nd cele patru clase (^ntre 1909-1913), cu media 8 la materiile }tiin]ifice }i 10 la purtare. Era o fat@ serioas@, care a ^nv@]at cu pl@cere. La 11 ani a f@cut Prima %mp@rt@}ire, iar ^n 21 aprilie 1914 a primit Sf. Mir prin episcopul Nicolae Iosif Camilli. Copila avea o fire vesel@, ^}i ajuta p@rin]ii la gospod@rie, ^i pl@cea s@ ^nve]e, }i era ^n acela}i timp o optim@ camarad@ de joac@. %n perioada }colii ^ncepe s@-l aib@ ca duhovnic pe preotul Iosif T@lm@cel; el a primit-o ^n Societatea Fiicelor Mariei, d$ndu-i }i medalia miraculoas@ a Maicii Domnului. Acest eveniment i-a marcat tot restul vie]ii. Maria ^}i ^ndemna colegele de joac@ s@ viziteze ^mpreun@ Sf. Sacrament, sau s@-}i ^ntrerup@ c$teva minute joaca pentru a se ruga ^naintea unei troi]e sau a icoanei Preacuratei. Vizitele la Sf. Sacrament au devenit tot mai frecvente; la o v$rst@ care nou@ ni se pare prea fraged@ a luat deja decizia de a-}i p@strarea

99 fecioria ^n onoarea Maicii Domnului. %n ciuda unor sfaturi bine inten]ionate de a se r@zg$ndi, sau a unor „^n]ep@turi” din partea altora, hot@r$rea ei a fost ferm@. Ajut$ndu-i pe p@rin]i la munca agricol@, Maria Augustin ^}i ^ntre]inea colegele cu c$ntece religioase, ajung$nd ca un grup de tinere fete s@ c$nte, s@ se roage }i s@ munceasc@ ^mpreun@. Mi}c@tor este episodul cu batoza de treierat: ^ntruc$t unii ]@rani mai ^njurau, fetele au plecat de la ma}in@ numai c$nd ceilal]i au promis c@ vor avea un limbaj cuviincios. Promisiunea a fost respectat@. %nv@]$nd s@ c$nte la armoniul bisericii, Maria a ajuns animatoarea corului parohial. C$ntecele euharistice, cele mariane, c$ntecul tinerimii cre}tine „Sus spre cer ^n zbor...”, compus de Pr. Felix Wircinski, SI, erau c$ntate cu spontaneitate, cu naturale]e. Via]a ei cotidian@ era obi}nuit@: seara ^}i g@sea timp, ^n fiecare zi, s@ viziteze biserica, m@car pentru c$teva minute. Dar ^n interior aceast@ fat@ a ajuns la o ^n@l]ime spiritual@ neb@nuit@. Discut$nd despre moarte la orele de catehism, nu era deloc st$njenit@, nefiindu-i fric@ de Momentul plec@rii... Ea a fost una din credincioasele de n@dejde care l-au ajutat pe Pr. Iosif T@lm@cel s@ corecteze obiceiul priveghiului funerar, care ^n mod obi}nuit se termina cu dimensiuni bahice, }i inevitabilele consecin]e, cu un priveghi cre}tinesc, ^n care c$ntecul sau recitarea Rozariului ^mpreun@ cu lecturi duhovnice}ti d@deau consolarea cuvenit@ ^ndolia]ilor. Carolina Burc@ a ajuns c@lug@ri]@ ^n Institutul „Notre Dame de Sion”, fiind colega de joac@ a Mariei Augustin }i impresionant@ de exemplul ei. %n 1915, ^n 2 august, pe c$nd se celebra indulgen]a Portiunculei (s@rb@toare franciscan@), Maria s-a spovedit }i s-a ^mp@rt@}it, r@m$n$nd mult timp ^n biseric@, s@ mediteze. Tot a}a a f@cut }i ^n zilele urm@toare, p$n@ ^n 6 august. %n acea zi, preotul era absent din comun@; seara, dup@ obi}nuita vizit@ la Sf. Sacrament, Maria s-a dus la bunicul ei, s@-l ajute s@ culeag@ ni}te fructe. %n timp ce era c@]@rat@ ^ntr-un pom, o creang@ s-a rupt, iar fata a c@zut. Un ]@ru} i-a str@puns corpul, r@nind-o foarte grav. A fost descoperit@ mai t$rziu; }i-a scos parul din ran@; ^n drum spre spital ^ng$nase: „Cum m@ duce]i la spital, dac@

100 p@rintele nu-i acas@ s@-mi dea Sfintele Taine?”. Parul ^i lezase ficatul. La spital, de}i suferea atroce, avea puterea s@ c$nte melodiile religioase care at$t de mult i-au pl@cut, reconfort$nd }i celelalte bolnave. „Cel ce sufer@ cu r@bdare mai mult pe lumea aceasta va avea de suferit mai pu]in pe lumea cealalt@” – era una din sentin]ele ei favorite. %n data de s$mb@t@, 8 august 1915, Maria a luat Sf. Sacramente. „Trupul lui Hristos”, „O, M$ntuitoare Hostie”, c$ntecele mariane pe care le c$nta impresionaser@ restul bolnavelor. La orele 9 seara, dup@ ce mai recitase „Tat@l Nostru” }i „N@sc@toarea...”, }i dup@ ce se bucurase pe o frac]iune de secund@ de viziunea Maicii Domnului, }i-a dat sufletul ^n m$inile Creatorului. Neprih@nita Fecioar@ Maria a ^nconjurat-o pe smerita }i credincioasa Sa roab@. Murise ^ntr-o s$mb@t@, la ora 9 seara, sub icoana Mariei, ^n timpul rug@ciunii „Angelus Domini...”. Luni, 10 august 1915, ^n satul R@duc@neni au avut loc funeraliile Mariei Augustin. Au fost funeralii triumfale. Duminica, tradi]ionala hor@ din sat a fost ^nlocuit@ cu un program religios. La cimitir perelinajul la morm$ntul ei a continuat... Iat@ }i rug@ciunea compus@ de P@r. Iosif T@lm@cel: „Doamne, %mp@rate Cresc, Tu care e}ti minunat ^ntre sfin]ii T@i, pe care ^i iube}ti }i prin mijlocirea lor ^mp@r]e}ti haruri }i mila pe p@m$nt; Te rug@m fierbinte s@ sl@ve}ti pe sluga Ta credincioas@ Maria Augustin, }i s@ ne dai un semn al dragostei Tale fa]@ de ea, d$ndu-ne harul pe care ]i-l cerem cu toat@ credin]a }i n@dejdea sufletului nostru. Amin.”

Bibliografie

Pr. T@lm@cel Iosif, OFMC – O floare de la Prut – Fecioara din R@duc@neni sau Via]a sf$nt@ a Mariei Augustin, Tip. Serafic@, Bac@u, 1931, 69 p.; cenzurat de Dr. Diomede Ulici; Imprimatur No. 4316 Ps. S. Mihai Robu. Pr. Gabor Iosif – Dic]ionarul comunit@]ilor catolice din Moldova, Ed. Conexiuni, Bac@u, p. 220. P@rintele franciscan Iosif T@lm@cel s-a n@scut la H@l@uce}ti, ^n 27. XI. 1887; a studiat la seminarul franciscan din localitate, apoi ^n Italia,

101 fiind sfin]it preot la Roma ^n 22.VI.1910. %ntors acas@, a activat ^n parohiile din S@b@oani, R@duc@neni, Valea Mare }i Bac@u. Din 1913, ^mpreun@ cu Pr. Gra]ian Carpati-S@s@reanu au scos revista „Via]a”. Autor a nenum@rate poezii }i c$ntece; a publicat }i „C$nt@re]ul Catolic”; ^ntre 1923-47 protopop al districtului Bistri]a, iar din 1948 paroh la Poiana Micului (Suceava). A murit ^n 12.II.1979 la M@rgineni. A fost }i un popularizator al plantelor }i ceaiurilor medicinale. %ns@ credem ca cel mai de pre] lucru f@cut a fost rodul spiritual pe care l-a adus. Maria Augustin a fost copilul lui spiritual; tot el }i-a dat seama c@ sunt necesare modele contemporane cu tineretul anumitor epoci, pentru ca mesajul sfin]eniei s@ devin@ credibil.

Bibliografie

Pr. Gabor Iosif: Pr. Simion Iosif – Necrolog 1600-2000, ed. Presa Bun@, Ia}i, 2001, p. 50.

102 Inginerul Iustin Nicoar@

[email protected]. Canonic Theodor Racovi]an public$nd „Schi]a portret”, dedicat@ inginerului Iustin Nicoar@ a continuat un drum fundamental ^n spiritualitatea Bisericii Unite, drum ^nceput de episcopul m@rturisitor Ioan Suciu, prin prezentarea unui model de eroism al credin]ei. Degeaba am vorbit de sfin]enie sau de eroism, dac@ nu am avea modelele ^n care aceste no]iuni s@ se ^ntrupeze. Dac@ nu am avea aceste modele, oratoria noastr@ ar fi o simpl@ p@l@vr@geal@. Epoca prezent@ este prin excelen]@ o epoc@ a p@l@vr@gelilor, ^ncep$nd cu cele mai ^nalte nivele; nu-i de mirare deci c@ lucrarea P@r. Racovi]an a trecut quasi neobservat@. P@rintele s-a documentat at$t din seria articolelor dedicate eroismului cre}tin, publicate de Ioan Suciu ^n revistele „Lumea Nou@” sau „Tinerimea Nou@” din 1936, din articolul publicat de revista catolic@ maghiar@ „Katholikus Világ” a societ@]ii „Bonaventura” din Cluj, ^n 1926, sau din arhiva familiei Nicoar@. Iustin Nicoar@ s-a n@scut ^n Luna/Arie}, l$ng@ C$mpia Turzii, ^n 24 august 1899, al doilea copil din cei cinci ai ^nv@]@torului Simion Nicoar@. Copilul Iustin era un copil vesel, zburdalnic, ^ntreb@tor; ceva totu}i ^l deosebea de ceilal]i – fugea de compania celor cu un vocabular prea colorat, savur$nd ^n schimb istorioare biblice fascinat fiind de biserica din sat, „biserica din d$mb”, unde ducea prescurile pentru Sf. Liturghie; va evoca ^n permanen]@ aceast@ biseric@, chiar }i colegilor de studii din str@in@tate. Era fascinat de p@rintele protopop Simion Pop; emo]ionant@ este scena ^n care copilul dore}te un palton similar cu al p@rintelui; paltonul ^l primise, dar marea lui dezam@gire era lipsa crucii pe care o avea p@rintele, cruce pe care o dorea }i el din r@sputeri. Toate acestea le f@cea cu spontaneitatea copilului – odat@ spun$ndu-i tat@lui s@u: „Tat@, eu merg copil@re}te; c$nd voi fi om, oi merge omene}te”. Prima clas@ a ^nceput-o ^n comuna natal@, iar celelalte trei clase primare le-a absolvit la Turda, fiind cel dint$i ^n clas@. S$mbetele, c$nd tat@l s@u era la datorie ^n sat, iar mama lor deja trecuse ^n lumea drep]ilor, fra]ii Simion }i Iustin priveau cu nostalgie la ceilal]i copii, ce se puteau bucura de z$mbetul unei mame. Din 1910 Iustin a ^nceput s@ studieze la Blaj, la liceu, fiind }i bursier al Institutului Vancean; din

103 primul an de studiu s-a ^nscris ^n Reuniunea Mariana; devo]iunea c@tre Sf. Fecioar@ nu-l va p@r@si niciodat@. Ca }i confesor l-a ales pe faimosul orator bl@jean, canonicul dr. Ioan Coltor, care i-a dat o temeinic@ forma]ie spiritual@. La Blaj studiile au fost excelente; ^n 1917 a fost ^nrolat ^n Reg. 50 Honvezi. Timpurile dramatice ale acestor ani l-au dezorientat, Iustin fiind }i el ^n fa]a dilemelor fundamentale care apar ^n anumite momente ^n via]a noastr@. S-a orientat spre Politehnic@; a}a a ajuns s@-}i des@v$r}easc@ studiile la Politehnica din Torino, pe care a absolvit-o ^n 1925, cu media 75/100. %ntre 1917 }i toamna lui 1923 via]a lui a fost obi}nuit@; chiar prea obi}nuit@, ^nc$t o gra]ie divin@ a decis s@-i schimbe drumul. Ioan Coste, coleg de studii de la Torino, ^}i amintea cum Iustin, la ^nceputul lunii septembrie, ^n 1923, trei nop]i consecutive a avut acela}i vis; i se p@rea c@ planeaz@ deasupra trupului s@u, fiind avertizat c@ acest trup ^n cur$nd va putrezi. Bulversat, plimb$ndu-se pe str@zi, g@se}te un rozar; ajung$nd din urm@ ni}te c@lug@ri]e, restituie rozarul uneia dintre ele. Cuv$ntul „grazie” (^n italian@ semnific$nd at$t mul]umesc, dar }i gra]ie, har) ^l treze}te; dup@ 2 zile }i-a f@cut spovada general@, afl$nd cu uimire c@ era tocmai data de 8 septembrie, Na}terea Preacuratei. De atunci via]a lui s-a schimbat. Mergea zilnic la Sf. Liturghie, se m@rturisea frecvent, iar cu colegii, de}i era un bun camarad, }tia s@ impun@ o linie de seriozitate. Avea un duhovnic regulat, cu care s-a sf@tuit constant, fiind de o ascultare des@v$r}it@. Interesant este }i episodul cu comunistul Secondo Rocher, pe care ^l g@sise beat pe strad@, ^l conduse acas@, iar acesta b@nuindu-l c@ ar fi agent al siguran]ei italiene, dup@ ce l-a osp@tat, a asmu]it c$inii asupra lui. Iustin a reu}it s@ scape rug$ndu-se, c$inii st$nd nemi}ca]i. %nainte de a l@sa t@r$mul Italiei, s-a bucurat }i de harul unui pelerinaj la Roma, de Anul Sf$nt (1925), primind o binecuv$ntare de la Papa Pius al XI-lea. Ajuns ^n [ar@, fiind inginer specialist ^n mecanic@ industrial@, a fost numit }ef de serviciu la Gara Apahida. Tat@l s@u, care ^ntre timp orbise, st@tea cu el, bucur$ndu-se de lecturile pe care acesta i le f@cea din Sf. Scriptur@ sau Vie]ile Sfin]ilor. Diminea]a mergea la Sf. Liturghie zilnic.

104 %n data de 18 mai 1926, dup@ ce ascultase Sf. Liturghie }i s-a ^mp@rt@}it, s-a dus ca de obicei la servici. Din neaten]ia unui muncitor care uitase s@ racordeze dou@ vagoane, un accident era iminent. Inginerul Iustin Nicoar@ a s@rit ^ntre cele dou@ vagoane s@ le racordeze, tampoanele vagoanelor strivindu-l. Revenindu-}i, a rugat ni}te muncitori s@-i scoat@ cruciuli]a pe care o ]inea ^n buzunar, }i s@ i-o pun@ ^n gur@. A fost de urgen]@ dus la Clinica Chirurgical@ I, a prof.dr. Iacobici, unde au venit }i fra]ii }i tat@l s@u, consterna]i. Profesorul i-a recomandat o transfuzie, fiind uimit c@ inginerul, de}i pierduse 90 % din volumul sanguin, nu numai c@ tr@ia, dar ^}i }i consola rudele, ^n timp ce s@ruta mereu crucifixul. Justin a refuzat transfuzia: „S$ngele nu poate fi pl@tit. Pentru mine s@ nu sufere nimeni”. Ultimele cuvinte au fost: „Geni (sora lui mai mic@), dac@ m@ vindec, m@ voi c@lug@ri, dac@ nu, ^n Cer voi fi protector al s@rmanilor p@m$nteni”. La orele 13, }i-a dat sufletul ^n m$inile Creatorului. A fost ^ngropat ^n cimitirul greco-catolic din Luna de Arie}, ^n data de 20 mai 1926. O avalan}@ de scrisori a sosit la familia lui de la fo}tii prieteni din str@in@tate. Mai mult, presa catolic@ a scris acolo despre el. P.S. Ioan Suciu l-a comparat cu Fer. Pier Giogio Frassati (1901-1925, student }i el la Politehnica din Torino), observ$nd similarit@]i at$t ^n eroismul, c$t }i ^n voca]iile sfin]itoare ale am$ndorura. Dr. Coriolan Suciu }i canonicul Ioan Coltor au adunat material pentru o monografie dedicat@ inginerului Iustin Nicoar@. Pe unde s-o fi risipit?

Bibliografie

Racovi]an Teodor – O via]@ de cre}tin tr@it@ eroic: Inginerul Iustin Nicoar@ (1899-1926), Ed. Tribuna, Sibiu, f. a. (1999), 31 p.

Rug@ciune

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru }i M$ntuitorul nostru, Te rug@m fierbinte s@-l pream@re}ti pe robul T@u Iustin, }i s@ ne dai un semn al dragostei Tale fa]@ de el, ^mplinindu-ne harul pe care [i-l cerem cu toat@ credin]a }i n@dejdea sufletului nostru. Amin

105 Maria Margareta Zarug

Margareta Maria Zarug s-a n@scut la Gheorghieni (Harghita), ^n 15 august 1946, ca unic copil al lui Ioan Zarug, armeano-catolic, }i al Mariei Balog, romano-catolic@. De mic@ a fost atras@ de adev@rul credin]ei, fiind ^n acela}i timp suferind@ de T.B.C. osos. %n 8 dec. 1954 i s-a amputat deja piciorul st$ng; durerile osoase atroce le-a suportat cu curaj, g@sind cea mai puternic@ alinare ^n biseric@. %n 13 februarie 1955 a f@cut prima ^mp@rt@}anie (^n ritul armean catolic) cu pr. Jozsef Vákár. Pendul@rile ^ntre casa ei }i spital erau iluminate de prezen]a Sf. Spovedanii }i a Sf. %mp@rt@}anii; ultima a primit-o ^n 3 martie 1955, iar ^n 5 martie 1955 a murit. Felul eroic ^n care }i-a suportat durerile, ca }i modul ^n care }i-a tr@it credin]a a ajuns la }tiin]a locuitorilor din Gheorghieni; la ^nmorm$ntarea ei, ^n cimitirul armenesc din Gheorghieni, au slujit 7 preo]i. Devo]iunea ei se p@streaz@ la armenii catolici }i ^n Secuime. Nu putem s@ nu facem compara]ie ^ntre via]a spiritual@ a Mariei Margaretei Zarug }i cea Servei Domnului Montserrat Grases (n. 10 iulie 1941 Barcelona – m. 26 martie 1959 Barcelona), membr@ a Opus Dei, afectat@ de un cancer osos }i care }i-a tr@it boala }i credin]a cu o virtute eroic@, ^nt@rind ^n credin]@ pe cei din jur.

Bibliografie

Dr. György Jakubinyi – A Szentek nyomában Erdélyben, Alba-Iulia, 2000, Tip. Gloria.

Rug@ciune

Doamne, care i-ai ^ncredin]at roabei Tale Maria Margareta harul unei d@ruiri senine }i pline de bucurie Voin]ei Tale Dumnezeie}ti, tr@it@ cu simplitate ^n lume, milostive}te-Te de noi }i m@rind pe roaba Ta, ^mpline}te-ne harul pe care [i-l cerem. Amin.

106 Valentin Pen]a

Valentin Pen]a este un alt erou al tr@irii credin]ei, ^ntr-o via]@ ^n care lucr@rile lui Dumnezeu au fost mai mult dec$t evidente. El s-a n@scut la 9 ianuarie 1933, ^n satul Cesariu (azi unit cu S$ntioana) apar]in$nd comunei [aga (jud. Cluj), ca fiu al lui Ioan Pen]a }i al Lucre]iei; era al optulea copil dup@ tat@ }i al treilea dup@ mam@. A tr@it ca un copil obi}nuit, iubitor de fra]i, f@r@ o evlavie sau pietate exagerat@. Ajung$nd student la medicin@, la I.M.F. Cluj, dorind s@ studieze ceva prin care s@ fie de folos semenilor s@i, ^}i pierde }i bruma de credin]@ pe care o mai avea. %n acest moment, a intervenit ceva ce i-a schimbat ^ntreaga via]@: la 9 septembrie 1957, ^n urma unei poliomielite, ajunge paralizat, pe c$nd via]a i se p@rea mai frumoas@ }i mai demn@ de a fi tr@it@. Internat fiind la Clinica de Boli Infec]ioase din Cluj, pentru a supravie]ui i s-a confec]ionat un „pl@m$n de o]el”, practic patul lui fiind balansat prin intermediul unui motor. Balansul, prin comprim@rile }i destinderile pe care masa abdominal@ o f@cea asupra bazei cutiei toracice, ^i permitea lui Valentin s@ respire }i s@ tr@iasc@ mai departe. La ^nceputul bolii, dup@ cum este ^n ordinea firii, Valentin s-a zb@tut ^ntre revolt@ }i durere. Era student ^n anul IV, avea via]a ^nainte... Sora de caritate Leontina Iernean, fiica lui Teodor }i a Elenei din Grebeni (jud. Mure}), c@lug@ri]@ mai apoi ^n Ordinul Sf. Vasile cel Mare cu numele Serafima (m. ^n toamna lui 1992, la Cluj), a fost cea care a decis s@ se ocupe eroic de bolnav. La ^nceput s-a oferit s@ se roage l$ng@ el, fiind alungat@; la c$teva zile, repet$nd experien]a, Valentin a alungat-o energic; sora nu a disperat, ba dimpotriv@. La a treia ^ncercare de a se ruga l$ng@ el, Valentin, trezindu-se, a f@cut un semn de lehamite, dar nu a mai alungat-o. La sf$r}itul rug@ciunii, ceea ce p@rea imposibil s-a produs: Valentin a cerut un preot, s@ se m@rturiseasc@. De atunci Valentin a colaborat mereu cu harul sfin]ilor. De}i greco-catolic, a fost unul din pionierii ecumenismului practic, ecumenism al rug@ciunii. [inea leg@turi str$nse }i cu romano-catolicii, cu ortodoc}ii, cu „Oastea Domnului” sau cu credincio}ii bapti}ti. %}i dicta scrisorile, multe din ele adev@rate pastorale duhovnice}ti.

107 %n g$ndirea spiritual@ a lui Valentin jertfa omeneasc@, suferin]a, este intim legat@ de suferin]a lui Iisus Hristos; credinciosul poate s@-}i ^n]eleag@, s@-}i accepte }i s@-}i valorifice spiritual propria suferin]@ doar ^n m@sura ^n care are o rela]ie trainic@ }i personal@ cu M$ntuitorul. Sfin]enia este cea care ne readuce ^n Paradisul Pierdut: bucuria spiritual@ transcende pendularea dintre bucuriile obi}nuite sau de necazuri; condi]ia uman@, fiind limitat@, poate avea un sens doar dac@ tinde spre Dumnezeu, care este Infinit. „De fapt cele mai mari bucurii ale vie]ii le-am ^ncercat pe acest pat }i au fost atunci c$nd, gra]ie harului divin, am reu}it s@ m@ desprind de toate p@m$nte}tile griji }i s@ m@ las cuprins de o bucurie ce venea din exterior }i-mi cuprindea sufletul, inima mea }i ^ntreaga-mi fiin]@, ca o lumin@ care te ^nv@luie” – scria Valentin ^ntr-o epistol@ din 1977. Nu ne surprinde c@ patul mobil al lui Valentin a ajuns o crisalid@ de care el nu mai ]inea seama, dup@ cum nu suntem surprin}i c@ Valentin a ajuns s@ fie vizitat de o mul]ime de credincio}i sau necredincio}i c@rora }tia s@ le insufle speran]a }i bucuria. Pastorul Iosif [on ^l considera pe Valentin Pen]a o piatr@ spiritual@, „crunt lovit@ de d@l]ile lui Dumnezeu”. „Eu nu }tiu dac@ din genera]ia noastr@ poate fi cineva mai frumos ca sufletul acesta al lui Valentin!”. %n opinia reputatului pastor, care l-a vizitat adesea pe Valentin, acesta din urm@ era un exemplu tipic de re^nnoire, de „^nviere” spiritual@. Poetul Ioan Alexandru, ^n articolul „Solidaritate” din revista „Flac@ra” din 26 oct. 1978, a avut curajul s@ scrie despre soliditatea ^n suferin]@, prin „care o bucurie ^mp@rt@}it@ este de dou@ ori mai mare }i o durere de dou@ ori mai mic@”, tocmai referindu-se explicit la Valentin }i la Serafima. {i asta ^n anul 1978... De la 1 decembrie 1978 starea s@n@t@]ii sale ^nr@ut@]indu-se, Valentin }tia c@ plecarea sa nu mai ^nt$rzie: „Misiunea mea s-a ^ncheiat, Liturghia vie]ii mele s-a sf$r}it”. A fost spovedit }i ^mp@rt@}it de P@r. Vasile Maria Ungureanu, confesorul lui. „P@rinte, prime}te-mi sufletul”, au fost ultimele cuvinte, rostite ^n 14 decembrie 1978, la 2 h 20', c$nd Crucea lui s-a terminat. Valentin Pen]a a ilustrat ^nc@ o lege paradoxal@ a cre}tinismului: din s@r@cia proprie ^i ^mbog@]e}ti pe ceilal]i.

108 %nmorm$ntarea lui Valentin a avut loc la Cluj, ^n cimitirul Hazsongárd, nu departe de cripta surorilor din Congrega]ia Maicii Domnului. O rud@ de-a sa a chemat preo]ii ortodoc}i care deserveau biserica Bob. Sora Serafima, so]ia lui, ^i invitase pe Pr.Dr. Jozsef Denderle, Dr. Silvestru Augustin Prundu}; desigur a venit }i P@r. Vasile Maria Ungureanu, confesorul lui, Pr. Emil Riti, care ^l cuno}tea bine, mul]i credincio}i, inclusiv cei de la „Oastea Domnului” sau credincio}i bapti}ti. Normal ar fi fost s@ fie o rug@ciune funebr@ ecumenic@, dup@ cum }i Valentin }i-a ^mp@r]it darurile oricui c@ruia ^l vizita. Preo]ii ortodoc}i nu i-au l@sat s@ concelebreze nici pe cel romano-catolic, nici pe cei greco-catolici (totu}i, Pr. Ungureanu a putut ]ine un discurs funebru). Se pare c@ din dispozi]ii superioare, de care n-ar fi fost str@in P.S. Iustinian Chira, arhiereu vicar al Clujului ^n acea vreme. P@cat c@ jertfa lui Valentin a devenit capital confesional. P@r. Dr. Silvestru Augustin Prundu} scria P.S. Ioan Dragomir ^n 20 martie 1978:

„%nalt Prea Sfin]ite P@rinte,

Sunt ^ndurerat pentru boala }i suferin]a prin care trece]i. Jertfa lui Valentin a fost umbrit@ de confesionalismul intransigent. P@cat c@ nu s-a tras folosul deplin din suferin]ele lui. Suntem al@turi de %.P.S. Voastr@ ^n comuniune de rug@ciune. Valentin este ^n gloria cereasc@. De acolo ne va ajuta al@turi de martirii }i m@rturisitorii no}tri. Na}terea Domnului s@ V@ aduc@ bel}ugul harului S@u }i Maica Sf$nt@ s@ V@ ocroteasc@. Rogate †.

Ieromonah S.A. Prundu}”.

Desigur c@ P.S. Ioan Dragomir a f@cut la Arini}, unde locuia, o Sf. Liturghie pentru }i ^n comuniune cu sufletul lui Valentin.

109 Bibliografie

O glorie a Bisericii noastre, autor Pr. Vasile Maria Ungureanu, Tip. ^n Germania, 16 p., f.a. (1986). Exemplarul pe care ^l posed@m a fost fotocopiat dup@ exemplarul d@ruit de autor Bibliotecii Institutului Pontifical Oriental din Roma, ^n 26.VI.1986, av$nd cota 124-1-35. P@rintele Vasile Maria Ungureanu s-a implicat activ, ^n tot timpul vie]ii, ^n activitatea catolicilor rom$ni, av$nd }i curajul unor ini]iative care uimeau prin spontaneitatea }i eficien]a lor. [on Iosif – Fi]i oameni! Predici pentru vremuri grele, Ed. Cartea Cre}tin@, Oradea, 2001, p. 207-208 (predica de la Lugoj, ^n Duminica Floriilor, 1979). Mul]umiri se aduc }i Pr.Dr. S.A. Prundu} pentru datele puse la dispozi]ie.

Rug@ciune

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru }i Lumina lumii, Te rog, din ad$ncul sufletului, s@ binevoie}ti ca prin mijlocirea fratelui Valentin care pe p@m$nt a fost una din luminoasele Tale raze, s@ dob$ndesc harul... dac@ acesta este spre binele meu. De asemenea, Te rog ca, prin harul T@u, fratele nostru Valentin s@ ajung@ c$t mai cur$nd la onoarea altarelor, printre sfin]ii T@i martiri }i m@rturisitor, spre gloria Sfintei Treimi, pentru via]a Bisericii Tale }i pentru fericirea patriei noastre. Prin Inima Neprih@nit@ a Maicii Tale. Amin.

(compus@ de Pr. V.M. Ungureanu)

C$]iva credincio}i au ob]inut haruri prin intercesiunea lui Valentin (ex. fam. V. Botiza, fam. T. Langa). Unii obi}nuiesc s@-i viziteze morm$ntul 9 zile, aprinz$nd c$te o lum$nare, citind Paraclisul Maicii Domnului }i Ps. 24, 26. Efectele se v@d. (Informa]ie dat@ de Dl. Inocen]iu Poru]iu.)

110 Carmen Mariana Bodea

[email protected]. Jozsef Denderle, OSP prin monografia „Oglinda unei vie]i”, bro}ur@ care prezint@ via]a lui Carmen Maria Bodea, a fost practic singurul autor de literatur@ religioas@ care a propus tineretului contemporan un model contemporan de via]@ cre}tin@; un model deci accesibil, imitabil, natural, lipsit de orice dimensiune „spectacular@”, „exotic@” a vie]ii tr@ite ^n Hristos. Tineretul contemporan, mai mult dec$t predicile sau medita]iile are nevoie de instruc]ie apologetic@ }i de modele. Dac@ se poate, modele concrete. Carmen Maria Bodea s-a n@scut ^n 30 noiembrie 1975 ^n Cluj-Napoca, fiind unicul copil al lui Petre Bodea }i al Victoriei. Tat@l era electrician, mama func]ionar@; formau o familie religioas@, care obi}nuia s@-}i recite ^n comun rug@ciunile seara ^mpreun@ cu dna Teodora Ra]iu, bunica lui Carmen. %ntre 1979-1982 a frecventat Gr@dini]a nr. 9, apoi {coala Gen. 2 (1982-1989); av$nd predilec]ie pentru limbile str@ine, a intrat la liceul filologic „Mihai Eminescu” (1990-1994), din Cluj-Napoca. Era un copil normal, excelent@ tovar@}@ de joac@. Din 1988 a frecventat cateheza organizat@ de c@lug@ri]ele greco-catolice din Congrega]ia Maicii Domnului, cursuri ]inute pe l$ng@ Biserica Piari}tilor din Cluj, de c@tre maicile Antonina Gherghel }i Tereza Burc@; aceste cursuri au culminat cu primirea ^nt$iei Comuniuni (conform ritului latin) ^n 19 iulie 1988, de la Pr.Dr. Denderle, care oficia de c$tva timp acolo liturghii ^n limba rom$n@. A fost atras@ de serviciul religios, particip$nd regulat ca ministrant@ }i lector@ la acesta. Desigur c@ imediat ce dup@ 1989 s-au reintrodus orele de religie ^n }coli, Carmen le-a frecventat cu interes }i cu bucurie. Nevoia de o companie disciplinat@ }i moral@ a determinat-o s@ se ^nscrie ^n Organiza]ia Cercet@}easc@ patronat@ de Biserica Catolic@, ^n 1990. Organiza]ia Cerceta}ilor, fondat@ la ^nceputul secolului de generalul englez Baden-Powel, activa }i ^n Rom$nia p$n@ ^n anul 1936 (c$nd va fi ^nlocuit@ cu „Straja [@rii”), era o societate accesibil@ tinerilor,

111 adolescen]ilor, care cultiva spiritul de corp, de onoare, de camaraderie. Taberele, excursiile, munca voluntar@, iat@ c$teva din activit@]ile pe care cerceta}ii (}i nu „scu]ii” sau scou]ii – neologism oribil, n.n.) le f@ceau ^mpreun@. %ntruc$t spiritul masonic impus de Baden-Powell putea compromite idealurile nobile ale acestei institu]ii, Bisericile }i-au creat ele ^nsele societ@]i de cerceta}i, care coopereaz@ ^ntre ele. %n grupul cerceta}ilor catolici rom$ni, afiliat Federa]iei Cerceta}ilor Europeni, Carmen a ajuns s@ aib@ o pozi]ie proeminent@. Acest lucru nu a ^mpiedicat-o s@ fie o elev@ bun@, sau s@-}i ^nceteze programul spiritual, ba dimpotriv@. Beneficiind de ^ndrum@rile duhovnice}ti ale preo]ilor Dr. Jozsef Denderle, OSP, }i Vincen]iu Pop, OSBM, frecvent$nd regulat }i temeinic Sf. Taine, urm@rind constant conferin]ele spirituale sau exerci]iile spirituale (Vin]ul de Jos, Cic@rl@u, C@ian) conduse de p@rin]ii iezui]i, Carmen a ajuns s@-}i dezvolte o frumoas@ via]@ spiritual@, f@r@ striden]e, men]in$ndu-}i vioiciunea }i spontaneitatea comportamentului, caracteristic@ v$rstei ei. To]i cei care au cunoscut-o i-au apreciat tocmai vioiciunea, spon- taneitatea }i camaraderia, Carmen ne}tiind s@ refuze un ajutor sau s@ nu r@spund@ la o solicitare. %n 1994 s-a ^nscris la facultatea de Teologie-Filologie, sec]ia Greco-Catolic@. Ultima participare la Sf. Liturghie la Biserica Piari}tilor a f@cut-o pe 1 noiembrie 1994, ^n ziua de 2 a aceleia}i luni fiind nevoit@ s@ se interneze de urgen]@ la Clinica Chirurgical@ II din Cluj, unde a fost apendicectomizat@. Evolu]ia post-operatorie p@rea bun@; Carmen }tia s@ insufle optimism colegelor de salon. %n data de 6 noiembrie 1994, ^ntr-o duminic@, Carmen ^}i exprimase p@rerea de r@u c@ nu se poate ^mp@rt@}i; le-a ajutat pe colegele de salon cu mici servicii. De la orele 11 s-a sim]it r@u, privind fix spre tavan. C$teva colege de studii care au venit s@ o viziteze (^n jurul orelor 12) au observat o paloare care se accentua. P@rin]ii ei n-au fost l@sa]i ^n salon, tocmai atunci intervenind o inspec]ie sanitar@; medicii responsabili nu erau pe sec]ie. Medicul stagiar }i p@rin]ii fetei, pe c$nd au ajuns, Carmen tocmai ^}i d@dea sufletul* ^n m$inile * probabil era o embolie post-operatorie

112 Creatorului; erau orele 13,30; o situa]ie demn@ de romanele lui Bulgakov, caracteristic@, de altfel, absurdului organiz@rii sanitare de la noi. O mare mul]ime de oameni au condus-o pe ultimul drum, ^n Cimitirul greco-catolic din M@n@}tur, serviciul funebru fiind condus de P@r. Denderle. Bro}ura P@r. Denderle reproduce frumoase scrisori de condolean]e trimise de Dna Prof. Ana {te]iu, fosta ei dirigint@, de Pier Giorgio Monde, W.B., unul din liderii cerceta}ilor italieni, dr.med. Isaia Mircea Ghibu, fam. Prof. Mircea Tudose, teologii C@lin Lauren]iu Tan]@u, Eugenia P@ule], Dana Melina Ciurg@uan, de la prietenii ei Ramona Tan]@u, Florina }i Filip Sa}c@, Mircea Buliba}a, Silvia Pan@, Codru]a Maria {tirban, Mariana Pop. Un articol i-a fost dedicat ^n „Mesagerul Transilvan” (9.XI.1994) de Ruxandra Hurezeanu. Sora dominican@ Andree Bouwau, ^ndrum@toare a Comunit@]ii Surorilor Dominicane din Cluj scria c@ prin intercesiunile lui Carmen, o feti]@ p@r@sit@, aflat@ ^n grija surorilor, s-a vindecat eficient. %ntr-o scrisoare a fostei sale colege, d-}oara Eugenia P@ule] (7.XI.1996) sunt reproduse impresiile lui Carmen la o vizit@ la M@n@stirea R$me]i (Alba): „Ah, ce frumuse]e! Mi-e a}a de dor de Dumnezeu!”. Carmen nu era numai o fire sensibil@, dar deschiderea ei autentic ecumenic@ o f@cea receptiv@ la orice influen]@ haric@. Povestea familiei Bodea nu s-a ^ncheiat aici; tat@l lui Carmen a urmat-o, cuprins de dorul ei, la 113 zile dup@ moartea ei, murmur$nd „Mariana m@ a}teapt@”. Dna Victoria Bodea ^l ^ngrije}te cotidian, cu un devotament Exemplar, pe Pr. Jozsef Denderle, ajuns deja la venerabila v$rst@ de 90 de ani. Practic, testamentul lui Carmen a constat ^n perpetuarea solidarit@]ii spirituale, materializate ^n realitate concret@, a}a cum, de altfel, o aplicase }i ea.

Bibliografie

Dr. Iosif Denderle – Oglinda unei vie]i – Carmen Mariana, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj-Napoca, 1998, dou@ tiraje.

113 Respectuoase mul]umiri at$t Dnei Victoria Bodea }i Pr.Dr. Jozsef Denderle, OPS, pentru informa]iile oferite. Pr. Jozsef Denderle, OSP, s-a n@scut ^n seara de 24. XII. 191!, la N@s@ud, tat@l s@u fiind func]ionar. A studiat la Liceul Gr@niceresc, apoi la Cluj Teologia }i Istoria, intr$nd ^n Ordinul Piarist, ordin care avea principala menire educa]ia tineretului. A studiat }i la Roma }i ^n Ungaria, d$ndu-}i doctoratul ^n istorie la Cluj, ^n 1943, cu o tez@ trat$nd despre rela]iile lui Mathia Corvinul cu Sf. Scaun. A func]ionat ca profesor de istorie la Liceul Piarist (actualmente „István Báthory”) din Cluj-Napoca. Odat@ cu invazia ruseasc@ ^n 1944 la Cluj, a fost arestat pe strad@, la nimereal@, ^mpreun@ cu alte c$teva sute de oameni, urm$nd s@ fie deportat ^n Rusia; a reu}it o evadare ^n centrul de triere de la Foc}ani. S-a re^ntors la Cluj, unde }i-a continuat activitatea didactic@. Din 1948, odat@ cu desfiin]area ^nv@]@m$ntului religios, }i-a continuat activitatea didactic@ (profesor de istorie }i de limba rom$n@, pe care o poseda str@lucit) la diferite licee, renun]$nd temporar la exercitarea ministerului sacerdotal, ^n condi]iile confuziei situa]iei biserice}ti romano-catolice din 1949; odat@ cu pensionarea sa, }i-a reluat (din 1973) ministerul sacerdotal, ale c@rui obliga]ii, de altfel, le p@strase tot acest timp. A slujit la Biserica Franciscan@ }i mai apoi la cea Piarist@ din Cluj. A fost unul din preo]ii clujeni str@ini de orice exclusivism etnic sau religios (de}i, spre deosebire de al]ii, ar fi putut avea resentimente; tat@l s@u a fost ^n repetate ori amenin]at cu moartea }i jefuit de rom$ni ^n 1919). Mai mult, a tradus ^n limba maghiar@ lucr@ri ale lui Dimitrie Cantemir sau ale istoricului {tefan Pascu, cu pseudonimul Jozsef Debreczeny (dup@ mama lui). De prin 1980, 1981 a acceptat s@ celebreze ^n ritul latin ^n limba rom$n@, acord$nd confort spiritual at$t romano-catolicilor, greco-catolicilor sau chiar credincio}ilor ortodoc}i. Catolicii rom$ni din Cluj ^i datoreaz@ enorm, el fiind cel care le-a asigurat „acoperire” }i spa]iul lingvistic necesar, fiind marginalizat sau insultat de unii colegi. Dup@ 1990 a continuat cu acela}i zel apostolatul printre rom$ni. %n 1997 a f@cut un ichtus cerebral (toamna), dar }i-a revenit; celebra acas@ Sf. Liturghie, asistat de Dna Victoria Bodea, }i de

114 prezen]a a doi, trei credincio}i care nu l-au uitat, p$n@ ^n vara lui 2001, c$nd a f@cut un nou accident cerebral. %ngrijirile competente oferite de Dna Prof.Dr. Ghidrai (Clinica Med. V), ca }i abnega]ia Dnei Bodea l-au f@cut s@-}i revin@. Chiar dac@ nu mai poate celebra Sf. Liturghie, centrul vie]ii sale spirituale, la care a ]inut din r@sputeri, o mediteaz@ zilnic, bucur$ndu-se c$nd unul din confra]ii s@i trece pe la el }i ^i face acest Dar. Pr.Dr. Jozsef Denderle, OSP, reprezint@ unul din pu]inele modele r@mase despre cum ar trebui s@ fie ^n g$ndire }i ^n mentalitate un preot romano-catolic clasic. Pr. Vincen]iu Pop, OSBM (n. 6 oct. 1915, admis ^n Ordin ^n 8.II.1939, cu primele voturi depuse ^n 18.II.1945) a fost un membru fidel }i implicat ^n via]a Ordinului Sf. Vasile cel Mare; dup@ 1990 }i-a donat casa Ordinului, dorind s@ faciliteze refacerea unui sediu al Curiei; a fost „aruncat” la azilul de b@tr$ni tocmai de cei pe care voise s@-i ajute; s-a uitat de vorba ^n]eleapt@ „cine n-are b@tr$ni s@-}i cumpere”, prefer$ndu-se, se pare, a}teptarea socotelilor cu Bunul Dumnezeu.

115 Rafila G@lu]

de %.P.S. Ioan Ploscariu (1911-1998)

Dup@ 1 decembrie 1848, c$nd Biserica Greco-Catolic@ a fost desfiin]at@, iar credincio}ii ei cu sila au fost ^ncorpora]i ^n Biserica Ortodox@, unii s-au ^ntrebat: „Care este adev@rata Biseric@ a lui Dumnezeu – a lui Cristos?”. Pentru a ^nt@ri pe cei }ov@itori din toate timpurile, M$ntuitorul ne-a dat pe Rafila G@lu], din Bocsig, jude]ul Arad, o stigmatizat@ (purt@toare a r@nilor Domnului). Fiind chemat@ de preotul ortodox }i de sectari s@ treac@ la ei, ^nsu}i sus Hristos ^i spune: „Adev@rata Biseric@ este cea catolic@” (din raportul Oficiului parohial nr. 91/1934). Din acest motiv, dau aici istoricul acestei stigmatizate, din care se vede Sfin]enia Bisericii. Biserica Catolic@ a avut peste 260 de persoane }tiute care au purtat r@nile Domnului, care ne spun sfin]enia Bisericii Catolice ^n general }i a celei Greco-Catolice ^n special. Unul din sufletele alese de M$ntuitorul a fost Rafila G@lu] n@scut@ la 8 februarie 1910 la Bocsig, jud. Arad. A fost 9 zile la m@n@stirea de la Blaj, dar a fost respins@ pentru s@n@tatea ei }ubred@. Maica Sf$nt@ i-a spus adeseori c@ locul ei este ^n lume.

Din declara]iile stigmatizatei

P.C. Fecioara Maria mi-a ap@rut pentru prima dat@ la 8 sept. 1931 (la Sf$nta Maria Mic@). Am r@mas ^n biseric@ de la 12 p$n@ la 3 d.m. Am recitat rozarul... C$nd am terminat al doilea rozar, am v@zut pe P.C. cobor$ndu-se peste chivot. S-a oprit ^n fa]a altarului, unde st@ de obicei preotul. A stat pu]in. Nu }tiu unde s-a uitat. Dar peste pu]in am auzit-o: „Fiic@, fiic@”, apoi a disp@rut. Pentru a doua oar@ mi-a ap@rut P.C.F. ^n ajunul Cr@ciunului 1931, noaptea... A venit l$ng@ patul meu. %n m$na st$ng@ avea un trandafir ro}u cu frunze verzi, iar dreapta }i-o ]inea pu]in ^ntins@ ^nainte, cu palma ^n sus }i cu degetele ^ndoite pu]in spre palm@... Sta ^n picioare privindu-m@. Era mai ^nalt@ dec$t mine (cam de 165 cm). Avea hain@ f@r@ cus@turi care atingea p@m$ntul. Capul ^l ]inea pu]in ^nclinat spre

116 st$nga... }i st$nd cam la o jum@tate de metru... ^n partea unde erau picioarele mele. Se uita cu bl$nde]e la mine. Atunci nu mi-a spus nici un cuv$nt. %n luna octombrie 1932, la t@iatul de tulei (tulpini de porumb), unde am fost cu sora }i cu fratele meu, ^nainte de amiaz@ am sim]it dureri mari ^n ambele palme }i ^n coasta st$ng@. Nu am spus nimic nim@nui, ci m-am tras la o parte }i m-am examinat. Am sim]it c@ din coaste }i din palme curge s$nge. Dup@ aceast@ ^nt$mplare, ^ntr-o zi am venit la doamna preoteas@ }i, dup@ pu]in@ conversa]ie, a ^nceput s@ citeasc@ dintr-o foaie. %ntre altele, a citit despre Tereza Neumann, care avea r@nile Domnului. La auzul acestora, m-a cuprins un sentiment de bucurie. R@nile nu le-am avut p$n@ ^n 15 martie 1933. La misiunile de la loc. Bocsig, m-am m@rturisit la p@r. Pu}ca}iu din Mocret, care mi-a cerut s@ spun acest lucru }i, ^n afar@ de spovedanie, ca s@ poat@ vorbi cu p@rintele nostru Petru Vancu. I-am spus imediat dup@ Sf. Liturghie, afar@ din Biseric@. %n ajunul Anului Nou, 31 dec. 1932, mai spre ziu@. P.C. a venit la mine. Era ^mbr@cat@ ca ^n trecut, dar nu avea trandafirul ro}u ^n m$n@, ci ]inea pe palm@ o c@rticic@ cu t@blii ro}ii, iar peste ^ncheietura m$inii at$rna un rozar. Ea mi-a zis: „M@ cuno}ti tu pe mine, Rafila?”. Apoi a continuat: „Eu sunt mama ta }i eu te st@p$nesc pe tine! S@ nu te superi de boala ce ai avut, c@ nu-i boal@ trupeasc@, ci e spre m@rirea Tat@lui ceresc!”. Dup@ aceea mi-a spus lucruri pe care nu le divulg. Dup@ aceea mi-a spus c@ 7 ani nu vor rodi holdele cum trebuie. Tot atunci mi-a comunicat c@ ^n ziua de 15 martie 1933 voi avea „semnele” ^n p@lmi }i ^n coasta st$ng@ }i vor ]ine trei zile. „Semnele au revenit la 15 iunie, la palme }i la coast@. Le-a prezis P.C., care mi-a ap@rut la 1 iunie 1933, diminea]a la Sf. Liturghie. A cobor$t deasupra crucii la chivot }i a stat pe prestol l$ng@ statueta de 35-40 cm a P.C. Apoi s-a l@sat jos ^napoia altarului }i numai capul i l-am v@zut. P.C. are glas sub]ire, de femeie. Vorbe}te rom$ne}te. A venit la 29 iunie 1933 (de Sf. Petru) ^n biseric@. Mi-a spus c@ ^n 4 august 1933 voi avea semnele ^n palme }i la coast@ }i c@ vor ]inea 7 zile. De fapt, a}a s-a ^nt$mplat. Tot atunci mi-a prezis c@ voi avea semnele ^n 15 august 1933, ad@ug$nd c@ le voi avea }i la cap, frunte }i picioare. De fapt, le-a avut 7 zile.

117 P.C. a venit la 1 sept. }i mi-a prorocit semnele pe 15 sept. 1933. %n mai multe r$nduri mi-a poruncit s@ nu m@ mai g$ndesc la m@n@stire, c@ci locul meu este ^n lume. Apoi a zis: „Va fi aproape venirea timpului! Va fi v@rsare de s$nge! Va veni un crai de la r@s@rit care va dobor^ lumea ^ntreag@. Atunci va fi aproape venirea timpului”. Pe M$ntuitorul l-am v@zut mai pe urm@... ^n 24 iulie 1934, la Liturghie, c$nd se c$nt@ „Unul sf$nt”. La cuminec@ri am sim]it parc@-s mai tare, „mai cu virtute” (fraza p@r. Herlo, aprobat@ de Rafila, care nu }tie exprima ce anume simte). %n v@d ^mbr@cat pe preot cu „leveleandr@” ro}u ^nchis }i av$nd }i felonul. Patrafir nu am observat. A}a str@lucea, c@ nu i-am v@zut fa]a, numai fruntea. Pe cap avea ca un episcop mitr@ (dar mai mic@) sub marginea felonului, pe piept am v@zut trei litere, C, H, R, nu l$ng@olalt@, ci cam la 10 cm una de alta, dar ^ntre ele erau }i alte litere, pe care nu le-am cunoscut. Rafila zice c@ literele nu au fost a}a C-N-R cu liniu]@ la mijloc. Odat@ Isus Cristos a zis: „Pace vou@!”.

%ncerc@ri }i ispite

Mi s-a ^nt$mplat c@ de trei ori m-a chemat noaptea cineva la uli]@: „Rafil@, hai afar@!”. Am privit pe fereastr@, dar n-am v@zut pe nimeni. Atunci ^mi spune: „De nu te la}i de credin]@, te vei ^mboln@vi a}a, c@ nu te vei mai vindeca”. Eu ^i r@spund: „Ce-o vrea Dumnezeu ! %n El ^mi pun toat@ n@dejdea! Doamne, fie voia Ta! %n m$inile Tale ^mi dau sufletul.”. M@ ^ntreab@ apoi ^nc@ de trei ori: „Nu te la}i?”. Eu ^i r@spund ^ntotdeauna: „Nu!”. Atunci dispare. Este un glas b@rb@tesc. Prezice cu exactitate ziua ^mboln@virii, ar@t$nd cu numele ziua din s@pt@m$n@. Fratele meu m-a sf@dit pentru c@ umblu la biseric@. M-a sf@dit r@u. Apoi a plecat de acas@ spun$nd s@ nu m@ mai g@seasc@ acas@. Fratele s@u o ceart@ c@ umbl@ la biseric@. %i ^ncuie hainele de s@rb@toare, ^n lad@, ca s@ nu se schimbe. Ea ^ns@ nu se nec@je}te, dec$t atunci c$nd suduie }i ^njur@. Fratele }i mama sa doresc s@ o m@rite, dar ea nu vrea ^n ruptul capului. El vrea s@ r@m$n@ singurul st@p$n ^n casa p@rinteasc@. De aceea mult s-a str@duit s@-}i m@rite sora mijlocie (mai t$n@r@ dec$t el, mai mare dec$t Rafila). V@z$ndu-se sc@pat de o sor@, acum vrea s@ scape }i de Rafila. I-a }i aflat un pe]itor.

(Raport Ra]iu, 20.I.1943)

118 Rapoarte, scrisori }i atest@ri

Extras din Procesul-Verbal de la Arad, 16 sept. 1934, redactat de Dr. Nicolae Buteanu, dr. Cucu, dr. Iuliu Vica} }i dr. T. Pop. Despre ]@ranca Rafila G@lu] din Com. Bocsig, constat@m urm@toarele: „De statur@ mijlocie, slab dezvoltat@, pu]in anemic@ cu senzoriu clar. Ea ne prezint@ urm@toarele leziuni. La „dorsum pedis”-ul ambelor picioare, la palmele ambelor m$ini }i la partea st$ng@ a pieptului – la c$]iva cm ^n afar@ de linia mamilar@ }i ^ntre coastele 8 }i 9 se v@d o leziune cutanat@ (solu]ie de continuitate), av$nd o form@ rotund@ }i oval@ de m@rimea unui bob de linte, cu profunzimea p$n@ la coreum }i acoperit@ de s$nge uscat, pe care ^l g@sim }i ^n vecin@tatea acestor leziuni. Pe frunte, exact la marginea p@rului, ^n nr. de 21, se v@d leziuni acoperite de s$nge ^nchegat, dar mai mici, av$nd o m@rime de cca. 2 mm ^n diametru. Aceste leziuni sunt simetric aranjate, av$nd ^n mijlocul frun]ii un diametru de 1 }i jum@tate p$n@ la 2 cm distan]@. Toate leziunile de la frunte au aceea}i m@rime. Rafila G@lu] ne declar@ c@ are vedenii }i i se spune de Maica Sf$nt@ Preacurat@, cam cu 4-16 zile ^nainte, c$nd se vor prezenta stigmatele mai sus descrise }i c$t vor dura. Fenomenul dureaz@ de 2 ani }i a ap@rut ^n urm@toarele intervale: ^nt$ia dat@ s-a ivit ^n oct. 1932, apoi ^n martie 1933, mai apoi ^n iulie 1933, la ^nceputul }i mijlocul lunii august 1933 ^ncep$nd, ie}eau ^nt$i semnele }i, apoi, la trei zile, se ivea menstrua]ia, iar din aprilie 1934 ^ncep$nd, s-au inversat, prezent$ndu-se mai ^nt$i menstrua]ia }i ivindu-se semnele c$teva zile mai t$rziu. Ultima menstrua]ie s-a terminat la 2 sept. 1934, iar stigmatele s-au ivit la 13 sept. 1934. Rafila G@lu] ne mai declar@ c@ vedeniile le are peste zi, c$nd }i neag@ c@ leziunile ar fi produse de ea sau de al]ii... afirm@ c@ se ivesc spontan la orele patru diminea]a. Asupra naturii leziunilor ne-am putea pronun]a numai dup@ o observa]ie mai ^ndelungat@.

(Semnat: dr. Buteanu, dr. Cucu, dr. Iuliu Vica} }i dr. T. Pop)

Din scrisoarea lui Iuliu Maior, dir. {colii Comerciale Superioare Greco-Catolice din Blaj }i dir. al s@pt@m$nalului „Unirea Poporului”,

119 mar]i }i miercuri, ^n 18 }i 19 l.c. am avut fericirea s@ o v@d pe Rafila G@lu] chiar la ea acas@, la Bocsig. Rezultatul acestei vizite l-a} putea rezuma ^n cuvintele: „Fui, vidi, crediti” (Am fost, am v@zut, am crezut). De fapt, ceea ce am v@zut este o minune! Am vorbit cu medicul Vica}, care a m@rturisit c@ r@nile acelea nu se pot explica pe cale natural@... %n fa]a mea }i a p@r. Vancu s-a rugat s@ aducem la cuno}tin]@ P.S.V. dorin]a ei de a-l hirotoni pe clericul Bele Ioan din Gherghelu}. (Rafila a insistat de mai multe ori. Clericul a fost iregular, n@scut nelegitim, a fost demis. La insisten]a Rafilei a fost primit cu dispens@ de la Roma, a f@cut studii la Roma, a fost preot ^n Caransebe} }i a f@cut 5 ani de ^nchisoare).

Din scrisoarea Vicarului General Ioan Marinescu, 29.IX.1934

„Am spus Rafilei s@ nu aib@ nici o grij@ de vizita medicilor (dr. Buteanu, dr. Cucu, dr. I. Vica}, dr. T. Pop), pentru c@ ei se sf@tuiesc cum }tiu ei, iar Maica Domnului face cum vrea Ea. Cuv$ntul i-a pl@cut Rafilei }i a devenit mai comunicativ@. Vorba ei este simpl@, dar ^ntotdeauna ^n]eleapt@, ba chiar z$mbe}te }i r$de; acest r$s este al unei copili]e mici... „O vezi pe Maica Sf$nt@? Cum este ea? Ca o femeie de pe p@m$nt?” „Nu, e mai frumoas@ }i str@luce}te”. „E mare?” „E mai mare ca mine.” „E cu ochi alba}tri }i p@rul pe umeri?” „Nu }tiu cum ^i sunt ochii }i p@rul. Nu am v@zut, pentru c@ str@luce}te.” „Dar Domnul Hristos cum este?” „Str@luce}te!” „Cum ^i sunt hainele?” „Leveleandra este violet@, felonul ^ncheiat.” „Pe cap ce are?” „Nu are nimic!” „Maica Sf$nt@ ]i-a spus ceva?” „%mi spune multe, ^mi spune c$nd voi avea semnele }i c$t@ vreme ]ine...”.

Din Procesul-verbal de la 2 oct. 1934. Dr. T. Pop, medic, str. A. Vlaicu, nr. 134, p@r. Petru Herlo, p@r. Petru Vancu }i Rafila G@lu]

La casa parohial@ a fost }i Rafila G@lu], invitat@ de p@r. Petru Vancu pentru controlarea semnelor anun]ate de Maica Sf$nt@ pe 2 oct. 1934. Supravegherea a ^nceput la orele 10 (22) }i cinci min. }i a durat p$n@ la cinci }i treizeci minute a doua zi, diminea]a de 2 oct. 1934,

120 la orele 11 (23, dou@zeci }i trei) }i jum@tate, din 1 oct. 1934. Rafila simte junghiu la semnele din palm@, pref@c$ndu-se ^n r@ni, ^n care se vede un lichid ro}ietic (s$nge seros). La orele 2 din noaptea 2 oct. Rafila semnaleaz@ dureri mari, la semnele din frunte. Examin$ndu-le to]i trei, cu ochii liberi }i cu lupa, am constatat c@ patru din ele s$ngereaz@. Mai apoi Rafila, av$nd fa]a obosit@ }i, ^ndurerat@, declar@ c@ simte dureri acute ^n toate semnele respective. La ora 3 se prezint@ 16 semne pe frunte. La ora 4 o examin@m din nou. Semnele de la frunte au sporit cu unul. Rana de la piciorul st$ng este mai ad$nc@.

(Semnat: dr. T. Pop, Petru Herlo, Petru Vancu)

Din scrisoarea lui Augustin Pop, sup. bazilitanilor, Bixad, 22.V.1935.

Stigmatele continu@ s@ se arate, la r@stimpuri neregulate }i cu o durat@ neegal@. Din Joia Mare au fost de o durat@ extraordinar@ de 7 zile. S$ngele iese abundent. Cu privire la avizul de a muri ^n luna mai 1935, ea spune c@ la porunca Excelen]ei Sale, a rugat-o pe P.C. s@ o mai lase ^n lumea aceasta, spre m@rirea lui Dumnezeu }i binele bisericii.

Din scrisoarea P@r. Vancu P., nr. 31/1940 din 21.II.1940.

Seara pe la rele 1915, s$mb@t@ 15 aprilie 1939, o vecin@ a Rafilei vine ^n fug@ }i spune so]iei mele s@ mearg@ la Rafila, c@ e pe moarte. %ndat@ m-am dus }i eu. C$nd am ajuns, Rafila era moart@. Se stinsese ca o lumin@, cu rozarul }i Paraclisul ^n m$n@. A fost de la sine p$n@ ^n ultima clip@, a}a declar@ mama sa. Stigmatele erau aproape cicatrizate ^n ziua mor]ii. %n ziua aceea de s$mb@t@, a spus mamei sale c@ susna cu care a fost ^mbr@cat@, s@ aib@ grij@ de ea, poate lipsi la cineva. S@ o spele ca s@ fie curat@. Pe sp@toi se observ@ s$nge ^nchegat, pe partea st$ng@. Cu privire la sp@toi a zis mamei sale: „Cu apa cu care se va sp@la, s@ ai grij@ s@ o arunci la loc sigur. %n locul unde se arunc@ poate va cre}te ceva pomi sau rug (trandafir)”. Din 21 ianuarie 1936,

121 stigmatele au s$ngerat tot la dou@ s@pt@m$ni, c$te trei zile, p$n@ ^n 15 aprilie 1939, ziua mor]ii ei.

Din scrisoarea Oficiului Parohial Bocsig nr. 47/1940

Am ^ntrebat pe mama Rafilei dac@ }tie s@-mi spun@ ceva. Redau ^n continuare cele spuse: „%n s@pt@m$na luminat@, s@pt@m$na ^n care a murit Rafila, nepoata mea Ana, fiica b@iatului meu a ^ntrebat-o pe Rafila ziua: „Nan@, cine vine la tine noaptea?” „Ai v@zut }i tu?” „Am v@zut.” „Cum a fost?” „A fost mare }i cu haine albe.” „Ai grij@, Ana, s@ te por]i a}a, s@ vin@ }i la tine!”. Rafila G@lu] a avut revela]ii particulare }i a purtat stigmatele Domnului, r@nile Lui, timp de 7 ani; de multe ori a fost bolnav@, ^n suferin]e mari. Pentru ce? Isus Cristos }i Maica Sf$nt@ i-au spus direct c@ adev@rata biseric@ este cea catolic@. Unii se ^ntreab@ pentru ce i-a f@cut Preacurata unele comunic@ri }i ^n acela}i timp i-a interzis s@ le spun@ altora? R@spund: i-a f@cut comunic@ri numai ca s@ se roage pentru suflete, rug@ciunea fiind meritorie. Dac@ ar fi spus atunci c@ preo]ii de fa]@, inclusiv „conduc@torul p@m$ntesc” (cum ^l nume}te pe directorul ei spiritual) vor trece la biserica ortodox@, to]i ar fi declarat-o nebun@. Nu ar mai fi stat de vorb@ cu ea. C$t prive}te originea stigmatelor, pentru cei ce ^ncearc@ s@ le explice ca autosugestie, redau dou@ expresii ale Terezei Neumann: „F@c$ndu-i-se cunoscut prin revela]ie, c@ un vestit psihanalist, care avea p@reri preconcepute, vine s@ o vad@ }i s@ o vindece, ea a plecat de acas@, iar la cei ai casei le-a spus: „Va veni doctorul X, spune]i-i s@-}i vindece capul lui!”. Cuiva care a spus c@ stigmatele vin din autosugestie (se tot g$nde}te la Patimile Domnului), i-a r@spuns: „Te tot po]i g$ndi c@ e}ti bou, tot nu-]i cresc coarne”. N@d@jduim c@ at$t Rafila G@lu], c$t }i Icoana Maicii Domnului de la Sc@iu} vor ajuta Biserica noastr@ }i vor spune lumii adev@rul.

122 O completare la dosarul cazului Rafila G@lu] dr. Mircea R. Birtz, OBSS

Dosarul cazului Rafila G@lu] redactat de regretatul %.P.S. D. Ioan Ploscariu († 1998) poate fi completat cu c$teva noi piese:

1. Declara]ia sorei M. Pruden]ia (Radu Maria), domiciliat@ ^n Cluj, str. Unirii, nr. 8, ap. 30.

„%n data de 22 iulie 1984 am fost la comun@ Bocsig, jud. Arad, ^mpreun@ cu nepoata mea Che}a Irina, care locuie}te la Bu}ag – Arad, str. Aron Pumnul nr. 78, unde a tr@it Rafila G@lu], care a purtat r@nile Domnului Nostru Isus Cristos timp de }apte ani. Acolo am stat de vorb@ cu nepoata Rafilei, Ana, care locuie}te ^n casa unde a stat Rafila, acum cas@ nou@. Ana mi-a spus cu mare emo]ie ar@t$nd unde avea Rafila r@ni: la picioare, la m$ini }i la frunte pe l$ng@ p@r (coroana de spini a lui Isus). At$t Ana, c$t }i sora Rafilei mi-au spus c@ atunci c$nd era ^n extaz, mama se speria }i se temea s@ nu moar@ }i o scutura de m$n@ p$n@ se treze. Rafila zicea: „Mam@, de ce m-ai trezit, a fost a}a de frumos unde am fost eu }i a}a lucruri frumoase am v@zut!”. Ana mi-a spus c@ ^n ziua mor]ii Rafilei, mam@-sa a fost chemat@ la alt@ fiic@ a ei, care a n@scut. C$nd a plecat, Rafila s-a uitat lung dup@ ea }i mama a ^ntrebat: „De ce te ui]i a}a lung dup@ mine?”. Ea a r@spuns: „N-o s@ ne mai vedem ^n lumea aceasta”. {i a}a a fost, pe c$nd s-a ^ntors, Rafila era moart@ cu rozarul }i paraclisul ^n m$n@. %n ziua aceea, fiind o ^nmorm$ntare ^n vecini, s-a uitat }i ea din t$rna] }i apoi a trimis pe o femeie s@ cheme pe preoteasc@. Pe c$nd a sosit aceasta, Rafila era moart@. %nainte i-a spus mamei s@ nu pun@ nimeni m$na pe ea c$nd va fi moart@ numai preoteasa. %nainte de a muri, Rafila a spus mamei sale ca sugna (fusta) s@ o spele c@ poate va fi de folos cuiva. A spus ca apa cu care-i va sp@la s$ngele scurs din coast@ s-o arunce ^ntr-un loc curat, c@ va cre}te un rug sau un pom, }i a crescut un gorun mare, ce a fost t@iat c$nd au f@cut casa cea nou@. Din apa cu care a fost sp@lat@ a pus ^ntr-un borcan. %ntr-o zi a venit s@ adape vitele la f$nt$na din strada de l$ng@ ei un om cu un copil

123 epileptic. Acolo copilul a avut o criz@, a c@zut }i s-a lovit foarte tare la cap. Mama Rafilei a avut un ^ndemn s@ mearg@ s@ rup@ o bucat@ din sugna (fusta) Rafilei }i a muiat-o ^n apa cu care-i sp@lase coasta }i a frecat copilul pe cap, care s-a ridicat }i din acel moment n-a mai avut crize }i azi tr@ie}te, este s@n@tos, dar nu }tie cum s-a f@cut s@n@tos, c@ nu s-a spus la nimeni. (sic!) Ana mi-a mai spus c@ ea dormea cu Rafila c$nd era copil@ }i noaptea vedea lumin@ mare ^n camer@ }i un nor alb ^n care era Maica Domnului. Odat@ a ^ntrebat: „Nan@ Rafil@, cine vine la Dta ^n fiecare noapte, de se lumineaz@ camera?”. Rafila o ^ntreab@: „Ai v@zut }i tu? S@ fii bun@, c@ vine }i la tine!”. Ana mi-a spus c@ Maica Domnului era ^ntr-o hain@ alb@, lung@, }i foarte str@lucitoare. Un preot a ^nv@]at pe Ana s@ se roage Rafilei c$nd are un necaz. Ea se ruga a}a”„Rafil@, roag@ pe M@icu]a Sf$nt@ s@ m@ ajute!”, }i ^ntotdeauna era ascult@. Am stat de vorb@ }i cu sora Rafilei, care e de 80 de ani. Ea a zis c@ Rafila era tot timpul suferind@. Mergea zilnic la biseric@ }i o ducea }i pe ea. Odat@ ^i spune Rafila s@ mearg@ la biseric@ s@ se spovedeasc@ }i apoi s@ se ^mp@rt@}easc@ zilnic. Sora ei i-a spus c@ o s@ r$d@ lumea; Rafila a zis c@ unii vor r$de }i al]ii vor pl$nge. {i au f@cut a}a. De atunci to]i se ^mp@rt@}eau zilnic. Rafila a mai spus c@ r@zboiul nu va trece prin comuna lor (1938-39), dar lipsuri vor sim]i. A mai spus c@ }apte ani nu va fi road@ }i a}a a fost. Mai multe persoane din comun@, dar mai ales mama Rafilei a zis despre ea c@ era foarte bun@ }i evlavioas@ }i se ^mp@rt@}ea zilnic. C@rora le-am ar@tat fotografia tres@reau de bucurie.”

2. Declara]ia sorei M. Terezita Lucre]ia Graur, Cluj-Napoca, str. Unirii 8, ap. 30

„Am cunoscut pe Rafila G@lu] la Blaj ^n anul 1931 sau 1932. Era foarte reculeas@, foarte palid@. A}a se spunea c@ Dr. B@ican ^n urma consulta]iei a spus c@ toate organele ei interne ^i sunt putrede. Deci a fost trimis@ acas@ conform constitu]iilor n. %n anii 1951-52, ^n ^nchisoarea Jilava, am ^nt$lnit doamne din Bucure}ti care cuno}teau pe Rafila. Unele au fost la Rafila cu diferite necazuri, s@ se roage. Odat@ una a ^ntrebat-o ce ar dori. Ea a zis c@ o c@m@ru]@ s@ se poat@ ruga singur@. S-au adunat bani }i c$nd au mers la Rafila era moart@ }i au ^ngropat-o cu acei bani. At$t }tiu despre Rafila G@lu]. Graur Lucre]ia Sor@ M. Terezita, Cluj-Napoca, Str. Unirii 8/30”.

124 3. Epistolar ^ntre Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM, }i Pr. {tefan Sánta (Arad – Gr@di}te, str. P. Rare} 32)

„Arad 1985, Mai 10

Per Crucem – ad Lucem!

Drag@ Frate ^n Christos!

Atunci c$nd te-am ^nt$lnit la Cluj ^n luna Februarie am promis c@ urmeaz@ s@ fac o invita]ie pentru binecuv$ntarea noului morm$nt al stigmatizatei Rafila G@lu]i (sic!). Iat@ a sosit timpul. La 21 Mai, de s@rb@torile Sf. Constantin }i Elena la ora 12 la amiaz@ se face Binecuv$ntarea la Bogsig. Cu cea mai mare c@ldur@ spiritual@ te chem ca s@ participi cu confra]ii. Dac@ sose}ti cu o zi ^nainte, este loc s@-i g@zduim cu cea mai mare pl@cere pe to]i cei care vin. Doresc mult@ s@n@tate }i te a}tept cum caritate Christi!

confratele {tefan Sánta István Arad – Gr@di}te Str. P. Rare} 12”

„Cluj-Napoca, 20 mai 1985

Lux in tenebris lucet!

%n Cristos, Drag@ Frate {tefan!

Invitarea ta pentru 21 mai a.c. la morm$ntul stigmatizatei Rafila G@lu] la Bogsig pentru a lua parte la ceremonia binecuv$nt@rii noului ei morm$nt m-a umplut de bucurie }i de speran]@. Dragostea }i c@ldura sufleteasc@ ar@tat@ mie }i confra]ilor mei m-a ^nt@rit ^n credin]a c@ dogma despre Comuniunea Sfin]ilor este o realitate vie pe p@m$ntul ]@rii noastre }i mi-a reactualizat clipele tr@ite odinioar@ ^mpreun@ ^n

125 locuri de pribegie, unde mai bine ca ^n orice loc }i mai mult dec$t oric$nd am ^n]eles c@ Isus Cristos Domnul este totul ^n noi to]i. S@n@tatea }i, mai ales, situa]ia din cas@, cu doi bolnavi }i cu al treilea Frate c@lug@r Damian ^n alt@ parte, foarte grav bolnav, m@ re]ine de la bucuria spiritual@. Nu pot fi ^n mod fizic, dar suflete}te sunt acolo }i m@ rog ^mpreun@ cu voi ca suferin]ele Rafilei unite cu ale sufletelor oferite ca victim@ de isp@}ire }i repetare, prin jertfa Domnului }i a Maicii Sfinte s@ aduc@ rev@rsare de haruri peste Biseric@, Patrie }i Omenire, iar mesajul lui Cristos vestit de Papa Ioan Paul al II-lea s@ fie ascultat. Cu bl$ndul Isus s@ ne binecuv$nteze Fecioara de Sus!

Devotat confrate,

Augustin Prundu}.”

4. Not@ de la Pr.Dr. Silvestru Aug. Prundu}, OBSM

%n 21 mai 1985 au plecat din Cluj Pr. Ilie Peteanu }i cu Pr. Gheorghe Marina (ambii bazilitani – n.n.) – ajun}i la Bogsig – poporul era adunat la morm$nt, dar la u}a cimitirului era preotul ortodox cu Mili]ia care i-a legitimat }i a spus c@ nu este voie s@ se fac@ ceremonie catolic@ ^ntr-un cimitir ortodox. S-au dus }i ^mpreun@ cu poporul adunat la morm$nt s-au rugat pentru ca dragostea }i buna ^n]elegere s@ st@p$neasc@ inimile.

Observa]ie: {i de data aceasta un preot romano-catolic maghiar este mai receptiv la nevoile spirituale ale credincio}ilor rom$ni dec$t preo]ii din acela}i neam. O mentalitate similar@ observat@ }i ^n cazul ^ngrop@rii lui Valentin Pen]a. Cui prodest?

5. Programul spiritual preg@tit de Pr. István Sánta cu ocazia binecuv$nt@rii noului morm$nt de la Bogsig

„Programul Binecuv$nt@rii }i Sfin]irea Sf. Cruci }i a Morm$ntului Rafilei G@lu], stigmatizat@, ^n comuna Bogsig, 1985, mai 21, ^n s@rb@toarea Sf. %mp@ra]i Constantin }i Elena

126 1. Un c$ntec introductiv; 2. Salutul: %n numele Tat@lui... Harul Domnului Nostru Iisus Hristos...; 3. Rug@ciunea introductiv@: P@rinte Ceresc, noi cinstim Crucea pe care a murit Fiul T@u Iisus Cristos }i pream@rim ^nvierea Lui, pentru c@ prin Cruce a venit bucuria ^n lume; prin ea avem parte de m$ntuirea adus@ de Hristos Domnul Nostru; 4. Lec]iunea biblic@: I Corinteni 1, 18-25; 5. Omilia: Ast@zi ^n s@rb@toarea Sfin]ilor %mp@ra]i Constantin }i Elena am venit ^n cimitirul comunei Bogsig la morm$ntul Rafilei G@lu], care s-a n@scut aici ^n 1910, a copil@rit }i a tr@it via]@ cre}tineasc@ ^n modul eroic p$n@ la 29 de ani, c$nd ^n 1939 M$ntuitorul Iisus a luat-o la Sine pentru a-i da r@splata unei vie]i tr@ite ^ntr-o sfin]enie deosebit@, ^nvrednicind-o de a purta vreme de 7 ani semnele Sfintei Patimi ale Sale. Maica Domnului pentru marea ei evlavie avut@ }i pentru cultul deosebit avut pentru Ea, a r@spl@tit-o cu favorul deosebit de a i se ar@ta – ^ncep$nd cu anul 1931, continu$ndu-se cu regularitate ani ^n }ir, p$n@ ^n 1939, c$nd sufletul ei f@r@ prihan@ lua zborul c@tre Cer. Ne-am ^ntrunit ast@zi ca s@ sfin]im }i s@ binecuv$nt@m locul unde odihnesc osemintele ei. Sufletele pioase au ]inut s@ refac@ morm$ntul ei, ^n forma de acum, ^mpodobindu-l cu imagini ale R@stignitului Iisus, care a imprimat pe trupul ei, vreme de 7 ani, r@nile Sale. La fel s-a imprimat ^n pl@cile morm$ntului Icoana Maicii Domnului L@crimoas@ de la Nicula – unde Preacurata Fecioar@ Maria a pl$ns timp de trei luni ^ntr-o biseric@ de lemn ^n anul 1681. S-au imprimat aceste imagini pentru a ar@ta ad$nca }i calda iubire pe care Rafila a avut-o pentru Mama lui Iisus. Pentru sfin]irea Crucii }i a Morm$ntului Rafilei am ales s@rb@toare de 21 mai, ^n care Biserica Rom$n@ s@rb@tore}te aflarea }i %n@l]area Crucii lui Iisus. Istoria ne arat@ c@ Dumnezeu a ales Crucea ca mijloc de biruin]@ a cre}tinismului, ajut$nd pe ^mp@ratul Constantin s@ biruiasc@ pe prigonitorii cre}tinilor, d$nd astfel libertate de cult cre}tin@t@]ii. Mama lui, Sf. Elena, ^n urma s@p@turilor ^ntreprinse vreme ^ndelungat@, a fost ^nvrednicit@ a descoperi Crucea M$ntuitorului ce fusese ^ngropat@ pe dealul Golgotei, }i a o ^n@l]a astfel ca locul s@ devin@ loc de pelerinaj pentru ^ntreaga cre}tin@tate. Sfin]ind aceast@ Cruce }i acest morm$nt vrem s@ ne amintim de acest suflet ales, care a fost pentru Bogsig }i pentru regiunea

127 aceasta Rafila G@lu], care prin virtu]ile ei a fost ca o raz@ a Cerului rev@rsat@ pe p@m$ntul Rom$niei. Ne rug@m s@ ne mijloceasc@ }i nou@ harul de sus, ca s@ tr@im dup@ pilda vie]ii ei, }i s@ ne ^ncunun@m via]a ^n spiritul ei de credin]@ }i de iubire fa]@ de Dumnezeu }i fa]@ de semenii no}tri. Dorim ca amintirea vie]ii }i virtu]ilor ei eroice s@ st@p$neasc@ }i s@ rodeasc@ din bel}ug aceste plaiuri ardelene. Amin” 6. Rug@ciunea de binecuv$ntare: S@ ne rug@m: Doamne Iisuse Hristoase, odihnindu-Te trei zile ^n morm$nt Tu ai sfin]it mormintele tuturor celor ce cred ^n Tine, astfel ^nc$t s@ le foloseasc@ at$t pentru trupurile ^nmorm$ntate, c$t }i pentru ^nt@rirea n@dejdii ^n %nviere; Te rug@m ca slujitoare Ta Rafila s@ odihneasc@ ^n acest morm$nt dormind ^n pace, p$n@ c$nd, prin ^nviere, Tu care e}ti %nvierea }i Via]a, s@ vad@ lumina Fe]ei Tale }i str@lucirea ve}nic@ din paradis. Tu care vie]uie}ti }i domne}ti ^n vecii vecilor. Amin.” 7. Finalul: Ne ^nchin@m [ie }i Te binecuv$nt@m! C@ prin Sf$nta Ta Cruce ai r@scump@rat lumea. S@ ne rug@m: Doamne Dumnezeul Nostru, Fiul T@u preaiubit a murit pe Cruce pentru m$ntuirea tuturor oamenilor. Te rug@m binecuv$nteaz@ aceast@ cruce }i acest morm$nt. %nt@re}te-ne credin]a, ca s@ recunoa}tem ^n misterul Crucii puterea }i %n]elepciunea Ta }i s@ avem parte ^n via]a viitoare de roadele mor]ii }i ^nvierii Fiului T@u, care ^mpreun@ cu Tine vie]uie}te }i domne}te ^n unire cu Duhul Sf$nt, ^n to]i vecii vecilor. Amin. 8. Se rostesc Tat@l Nostru }i N@sc@toarea de 5 ori; 9. Diferite c$nt@ri.

Documentele prezentate au fost luate din arhiva Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM, c@ruia i se aduc respectuoase mul]umiri }i pe aceast@ cale. %.P.S. Ioan Ploscariu a f@cut o vizit@ pastoral@ la Bogsig ^n 1993, ca un tribut adus venera]iei lui Rafila G@lu].

Cf. Ioan Ploscariu – Bucurii }i speran]e, Ed. Helicon, Timi}oara, 1998, pp. 266-267; plan}a.

128 Micul preot Corvin-Anton, mesagerul dumnezeie}tii inimi a lui Iisus Adrian cav. Barbu, OBSS Loredana Barbu

S-a n@scut ^n ziua de 9 ianuarie 1985, ora 7, 30, ^n Cluj-Napoca, fiind al doilea dintre cei trei copii ai familiei Popa. Tat@l s@u este un om simplu, greco-catolic practicant, cu o via]@ curat@, tr@it@ ^n credin]@; la v$rsta de nou@ ani a fost vindecat de c@tre Inima lui Iisus – Patronul s@u – de o boal@ grea }i chinuitoare. Mama lui Corvin-Anton provine dintr-o familie de penticostali; ^nainte de c@s@torie, s-a convertit la catolicismul roman. Este o femeie virtuoas@ }i credincioas@. Micul Corvin-Anton a primit botezul romano-catolic. Amintirile familiei sale ne prezint@ imaginea unui copil viguros, vioi, prietenos }i comunicativ, dar chinuit }i maturizat ^nainte de vreme de traume, de dureri }i de boal@. Momentele de vitalitate }i de expansivitate ale scurtei lui vie]i p@m$nte}ti alterneaz@ cu accese de pl$ns }i de melancolie, care tr@deaz@ sensibilitatea extrem@ a unui suflet marcat de suferin]a proprie }i de a celor din jurul lui. %mboln@virile dese i-au format con}tiin]a posibilit@]ilor }i limitelor trupului s@u; locul jocurilor specifice v$rstei a fost luat de timpuriu de c@r]ile cu tematic@ religioas@ din locuin]a bunicii lui, locuin]@ ^n care Corvin-Anton }i-a petrecut cea mai mare parte a timpului dup@ na}terea fratelui s@u Florin. La v$rsta de doi ani, una din preocup@rile predominante ale lui Corvin era povestirea prin cuvintele proprii a ceea ce vedea }i ^n]elegea din tablourile religioase aflate ^n casa bunicilor sau din c@r]ile ilustrate cu subiect religios pe care le r@sfoia ^ndelung. Astfel, episoade ale vechiului Testament }i mai ales momente ale vie]ii, p@timirii, mor]ii }i %nvierii M$ntuitorului }i-au aflat ecou ^n cuvintele }i gesturile copilului. Corvin ^}i f@cuse o preocupare constant@ din a recita rug@ciuni sau din a mima scene din Drumul Crucii. Momentele rug@ciunilor zilnice ^l g@seau mereu prezent; ^i c@uta }i aduna pe to]i ai casei, veghind ca nimeni s@ nu lipseasc@. %ngenunchia ^n mijlocul familiei, str$ng$nd ^n m$n@ juc@ria preferat@: crucifixul d@ruit de un misionar augustinian. Fascinat de Iisus cel R@stignit, contempla ^ndelung crucifixul; uneori

129 ^ncerca s@ scoat@ piroanele din m$inile }i picioarele M$ntuitorului, m$ng$indu-i r@nile pentru a-i alina durerea. Nu se desp@r]ea de obiectul preocup@rilor sale nici ^n somn; adormea cu el pe pern@ sau ^n m$n@, spun$nd „a}a voi fi }i eu preot”. Se ruga, cu glas tare sau ^n t@cere, pentru cei din familie }i, ^n joac@, oficia liturghii, asistat de sora lui. Mergea cu mare bucurie ^n biseric@, urm@rind pasionat oficiul liturgic }i privind absorbit spre Tabernacol. Seara, cerea membrilor familiei s@ fac@ fiecare c$te cinci cruci pentru r@nile lui Iisus. Tr@ia intens iubirea pentru M$ntuitor }i dorul de a fi l$ng@ El, ^n cer, ca preot al Inimii Lui. Atitudinea lui Corvin, starea lui profund religioas@ reies din fiecare gest sau cuv$nt p@strat ^n memoria celor ce i-au fost aproape. %ntrebarea adresat@ tat@lui s@u: „Tu vlei s@ te faci sf$nt?” a fost urmat@ de r@spunsul clar, dat tot de el: „EU VLEAU S@ FIU SF#NT!”.

Boala }i suferin]a l-au ^nso]it pe Corvin-Anton pe tot parcursul scurtei sale vie]i. Piodermie ^n prima s@pt@m$n@ de via]@, amigdalit@ la patru, }ase }i opt luni; la un an }i dou@ luni, arsuri de gradul II }i III provocate prin op@rire cu lapte fierbinte }i succedate de o infec]ie care a durat }ase s@pt@m$ni. Nici o lun@ mai t$rziu, ^}i face apari]ia angina pectoral@, care avea s@-l chinuie p$n@ la sf$r}it. Tratamentele, lungi, dureroase }i ^n mare m@sur@ ineficiente, l-au transformat ^ntr-o fiin]@ timid@, interiorizat@, h@ituit@; vederea medicilor ^l ^ngrozea }i tratamentele cu antibiotice }i antitermice i-au provocat o alergie urmat@ imediat de o stomatit@ extins@ la nivelul ^ntregii cavit@]i bucale. Febra }i lipsa poftei de m$ncare erau aproape permanente. Dr. Surianu (Cluj) prescrie tratament cu miere, propolis }i romergan. Dup@ un scurt interval de acalmie, amigdalita reapare, determin$nd p@rin]ii s@ recurg@ la investiga]ii clinice, ^n scopul stabilirii unui diagnostic c$t mai precis }i a tratamentului adecvat. Sunt consulta]i medicii dr.prof. Tomescu (ORL), dr.prof. Jianu Butnaru (Pediatrie III) }i dr. Nicoar@ (ORL), care l-a operat pe Corvin de polipi. Deoarece, chiar }i dup@ opera]ie, evolu]ia bolii a continuat, familia a apelat din nou la dr. Nicoar@, al c@rui diagnostic, confirmat }i de c@tre dr.prof. Butnaru, a fost de amigdalit@ herpetic@, boal@ grea }i nevindecabil@.

130 %nghi]irea, printr-o neglijen]@ a celor mari, a dou@ tablete contra tensiunii era s@-l coste pe Corvin via]a, chiar ^n ziua botezului fratelui s@u Florin. Sp@l@turile stomacale administrate la spital l-au salvat, marc$ndu-l ^ns@ profund: somnul i-a devenit agitat }i pofta de m$ncare i-a disp@rut aproape complet. Spre sf$r}itul anului 1987, o nou@ criz@, ^nso]it@ de febr@ mare, este urmat@ de un nou }i chinuitor tratament cu antibiotice injectabile, tratament ^n timpul c@ruia apar primele dureri violente ^n abdomen. %n ultima zi a tratamentului, 18 februarie 1988, temperatura marcheaz@ o u}oar@ cre}tere, accentuat@ ^n cursul celei de-a doua zi. Dr. Surianu diagnosticheaz@ herpanghin@ virotic@ }i prescrie miere, propolis }i supozitoare antitemice. %n ziua urm@toare, survine un acces de sufocare. Dr. Surianu, consultat din nou, stabile}te acela}i diagnostic, ordon$nd ^n plus romergan }i preciz$nd c@ antibioticele nu mai ajut@ la nimic. %n seara aceleia}i zile (s$mb@t@ 20.02.1988), ^n jurul orei 20, febra ^ncepe s@ creasc@; ^n urma administr@rii unui supozitor, apar dureri abdominale, care nu cedeaz@, ^n ciuda tratamentului }i a masajului. De teama unui posibil efect dezastruos al combin@rii a dou@ tratamente opuse, familia ezit@ s@ cheme Salvarea. Somnul zbuciumat al copilului se ^ntrerupea des, punctat de t$nguiri de durere. H@inu]ele ^i erau ^mbibate de transpira]ie. %n jurul orei 4,30, Corvin a ^nceput s@ respire mai ad$nc. Atunci s-au hot@r$t s@ cheme Salvarea, dar era deja prea t$rziu. Starea de com@ se instalase }i toate eforturile f@cute pentru a-l salva s-au dovedit zadarnice. Dup@ ^nc@ dou@ ore de agonie, duminic@ diminea]a, Corvin-Anton a trecut ^n ve}nicie la ora 7,30, ora venirii lui pe lume (21.02.1988). Trupul ne^nsufle]it a fost re]inut ^n spital p$n@ a doua zi, pentru autopsie. De acolo, p@rin]ii inten]ionau s@-l transporte direct la cimitir, dar bunica lui, care la vestea sf$r}itului ^l sunase pe pr. Iustin Sab@u, rug$ndu-l s@ oficieze o Sf$nt@ Liturghie la inten]ia copilului, i-a auzit vocea t$nguindu-se }i rug$ndu-o: „Mama Mia, adu-m@ la tine acas@... Tale l@u m-a dulut stomacul!”. Astfel, trupul a fost adus acas@ unde, timp de dou@ zile, s-au perindat prin fa]a lui vecini, prieteni, rude, ^n murmurul rug@ciunilor conduse de pr. Iustin. Ziua de miercuri 24 februarie a fost ziua procesiunii funebre. R@m@}i]ele p@m$nte}ti ale micului Corvin-Anton au fost a}ezate ^n

131 cripta c@lug@rilor bazilitani, ^n compartimentul care apar]ine p@rintelui Iustin. Acesta oficiase o liturghie ^n apartamentul familiei Popa, cu cinci zile ^naintea trecerii lui Corvin la cele ve}nice, }i fusese ad$nc impresionat de participarea }i tr@irea de c@tre copil a serviciului divin. Poate s@ fie acesta un semn al voin]ei Tat@lui Ceresc de a se odihni la locul cuvenit trupul p@m$ntesc al copilului care, privind ^ntr-o sear@ cerul, exclamase: „Ce frumos e cerul!... A}a a} vrea s@ mor!... Vreau s@ fiu cu Iisus }i s@ primesc haine de preot. S@ fiu preot ^n cer!”. Sau, poate, a}ez$ndu-l ^ntre preo]i, Dumnezeul-Treime ne-a oferit nou@, celorlal]i, }ansa de a fi martorii lucrurilor care aveau s@ se ^nt$mple ^n acel loc binecuv$ntat de prezen]a trupurilor sfin]ite prin suferin]@ ale preo]ilor ^ntre care Corvin-Anton se afl@ ca preot, a}a cum a dorit s@ fie.

Adrian cav. Barbu, OBSS Loredana Barbu

Nota redactorilor

Scrierea, ^n 1988, a paginilor ce urmeaz@, urm@rea p@strarea ^ntru aducerea-aminte a unor fapte }i ^nt$mpl@ri – unele ^nduio}@tor de frumoase, altele cutremur@toare, cumplite. Gestul de atunci al unor oameni care nu voiau s@ uite a ajuns – prin fericite sau dureroase, dar ne^nt$mpl@toare ^mprejur@ri – s@ dob$ndeasc@ valoare de document; aceste pagini prezint@, ^n adev@rata lor lumin@ }i a}a cum au fost percepute de cei ce le-au tr@it evenimente }i adev@ruri fie nu prea bine ^n]elese, fie ^n mod voit r@st@lm@cite sau chiar contestate ^n necuno}tin]@ de cauz@ la vremea ^nt$mpl@rii sau a afl@rii lor de c@tre public. Modific@rile aduse versiunii ini]iale a textului nu vizeaz@ dec$t aspecte de domeniul formei }i al stilului; am ^ncercat – }i sper@m c@ am }i reu}it – s@ nu alter@m printr-o exagerat@ obiectivizare prospe]imea }i farmecul naiv al amintirii sau intensitatea tr@irilor }i gradul de implicare al povestitorului. %n acela}i timp, am ^ncercat s@ d@m relat@rii (destinate ini]ial membrilor familiei, precum }i unui grup restr$ns de prieteni) o form@ „mai obiectiv@”, ^n sensul eliber@rii de

132 termeni, no]iuni }i detalii strict familiale. Am p@strat grafia ini]ial@ a reproducerii de c@tre autor a cuvintelor lui Corvin-Anton }i am reprodus aproape integral aspectele cotidiene ale vie]ii lui (pu]inele modific@ri operate se datoreaz@ inten]iei de a elimina din text am@nunte neinteresante pentru cititor, a c@ror prezen]@ era justificat@ de dorin]a familiei de a le p@stra vii ^n memorie). Credem cu t@rie }i sinceritate c@ Via]a, Lucr@rile ^ntru Dumnezeu }i Comunic@rile lui Corvin-Anton pot produce schimb@ri, revela]ii }i efecte benefice ^n con}tiin]a }i sufletul celor ce le vor citi; vie]ile deja ^ndreptate, vindec@rile trupe}ti }i suflete}ti, ca }i apropierile deja ^nf@ptuite ale oamenilor de Dumnezeu, prin mijlocirea lui Corvin-Anton, o dovedesc cu prisosin]@. Se vor afla, cu siguran]@, }i cititori care nu vor g@si ^n „Via]a lui Corvin-Anton” dec$t o decep]ionant@ }i banal@ biografie a unui copil absolut obi}nuit, un copil ca oricare altul. Ne rug@m }i n@d@jduim ^n venirea unei vremi c$nd ^n vie]ile banale ale tuturor copiilor obi}nui]i din Rom$nia }i din lumea ^ntreag@ va domni acela}i spirit de d@ruire }i aceea}i iubire pentru cele cere}ti. A}a s@ ne ajute Dumnezeu! Amin! A. cav. Barbu, OBSS; L. Barbu *** Completare la DOSARUL C. Anton dr. Mircea R. Birtz, OBSS Din relat@rile Onor. D. Adrian }i Loredana Barbu, ^n 1995, am luat cuno}tin]@ despre cazul lui Corvin-Anton Popa; am putut fi pus la curent cu date inedite, av$nd }i ocazia unei vizite la Cripta Bazilitanilor din Cimitirul M@n@}tur-Central, totodat@ put$nd s@ o cunosc pe Dna Maria S$ngiorzan, bunica patern@ a lui Corvin (care }i-a reluat numele de domni}oar@) – instrumentul dict@rilor automate („mesajele”) atribuite acestuia. Am putut avea acces at$t la mesajele redactate de fam. Barbu (cronologic ele ajung$nd p$n@ ^n anul 1992), redactare care a cuprins corectarea ortografic@ a acestora, ca }i de interesanta bro}ur@ „Via]a ve}nic@ v@zut@ de un suflet trecut ^n eternitate ^n timpul ateismului”, 72 p., editat@ prin Ed. „Recomfinas – Fapta Transilvan@”, Cluj, 1997.

133 Cultura religioas@ a p@rin]ilor lui Corvin-Anton este destul de redus@. Dna Maria S$ngiorzan, din informa]iile noastre, este o persoan@ cu educa]ie religioas@, care se implic@ activ ^n organizarea diferitelor activit@]i spirituale (excursii la Medjugorie, ini]ierea unui grup ter]iar asump]ionist etc.), fiind totodat@ o fire energic@, cu reale voca]ii organizatorice. Implicarea }i d@ruirea P.On.Pr. Iustin Ioan Sab@u (1927-1998), OBSM, }i Bernard {tef, asump]ionist, ^n acest caz, ca }i anumite evenimente (fapte) petrecute ^n preajma trupului lui Corvin-Anton nu ne pot l@sa indiferen]i. Fenomenul }i devo]iunea privat@ exist@; nu le putem ignora. Dup@ cum exist@ }i difuziunea unor mesaje codificate atribuite lui Corvin-Anton. %ntruc$t el a fost luat de Domnul la o v$rst@ fraged@, iar mesajele au ^nceput s@ apar@ prin „scriere automat@” dup@ moartea lui (21.II.1988), formal el nu mai este responsabil de redactarea acestora. Cu alte cuvinte, suntem pu}i ^n situa]ia de a analiza via]a lui Corvin-Anton pe de o parte }i mesajele difuzate ^n numele lui, pe de alta. Din via]a simpl@, dar chinuit@ a copilului Corvin-Anton Popa, care a suferit un calvar al unei s@n@t@]i precare, consecin]@ }i a nepriceperii (indiferen]ei) familiei sale, sau a superficialit@]ii unor reputa]i medici, observ@m c@ el a fost atras de la bun ^nceput de Sf. Liturghie celebrat@ la el ^n cas@. Era fascinat de Crucifix, tr@ia recitarea unor scene din Istoria Biblic@, era impresionat de Calea Crucii, dorea s@ se joace de-a Sf. Liturghie (dar joaca unui copil mic nu este practic tr@irea cea mai sincer@, nepervertit@ de mentalitatea adul]ilor a realit@]ii?) – ^n joaca lui practic el se unea (faptic) cu toat@ seriozitatea cu to]i celebran]ii liturgici. Mai mult, din conversa]iile avute cu numero}i preo]i, locali sau de pe alte meleaguri, ^n virtutea profesiei noastre, am observat c@ 95 din preo]ii % cunoscu]i (}i am cunoscut destui, slav@ Domnului, din confesiuni diferite) se „jucau” de-a preotul la v$rsta inocen]ei. Unul din semnele certe ale voca]iei sacerdotale este tocmai cel de mai sus, descris, de altfel, }i ^n literatur@. Mai mult, copilul era atent ca rug@ciunile s@ fie recitate seara ^n comun, de toat@ familia, }i se exprima adeseori, ^nainte de a adormi, asupra dorin]ei sale de a deveni preot.

134 Practic avem de-a face cu o voca]ie curat@, nepervertit@ de calcule omene}ti, pe care Dumnezeu }i-a ales-o, d@ruind-o unui suport de v$rst@ fraged@. Copiii pot fi instrumentele fidele ale Mesajului Divin, ne asigur@ chiar Sf. Evanghelie (Mat. 21: 16; Lc. 19: 40). Aceast@ voca]ie, din voin]a misterioas@ a lui Dumnezeu, nu a fost l@sat@ ^n mijlocul nostru, una din cauzele eficiente fiind tocmai indiferen]a sau nepriceperea celor din anturajul s@u imediat. Dou@ ^ntreb@ri se ridic@: 1. Care este starea actual@ a lui Corvin-Anton? 2. Este posibil@ sfin]irea }i sfin]enia la v$rsta copil@riei? La prima ^ntrebare, ]in$nd seama de v$rsta fraged@ (3 ani }i o lun@) la care Corvin a fost chemat la Cer, v$rsta ^n care culpa nu te face responsabil, dar }i sensibilitatea lui manifest@, declarat@ fa]@ de lucrurile divine, urm$nd indica]iile Sf. Evanghelii care ne aten]ioneaz@: „L@sa]i copiii }i nu-i opri]i s@ vin@ la Mine, c@ a unora ca ace}tia este ^mp@r@]ia Cerurilor” (Mat. 19: 14), r@spunsul nostru, av$nd certitudinea moral@ atins@, este afirmativ: Corvin-Anton se bucur@ de Starea Sfin]ilor. La a doua ^ntrebare, de mare ajutor ne este Sf. Scriptur@ }i Istoria Bisericii Universale. Patriarhul Iosif, fiul Patriarhului Iacov, ^nc@ din copil@rie viseaz@ planul lui Dumnezeu cu el; Profetul Samuel }i regele David ^nc@ din copil@rie sunt chema]i de Domnul ^n slujba lor; Profetul Daniel }i-a ^nceput activitatea tot ^n pruncie, cum ne istorise}te „Istoria Suzanei”, dup@ cum Cartea a II-a a Macabeilor ne relateaz@ (II Mac. 7), martiriul unei mame cu cei 7 copii ai ei, ^n vremea persecu]iilor lui Antioh Epifanes. Demn de men]ionat este c@ martiriul celor 7 copii a fost con}tient asumat de ace}tia. Biserica Universal@ ^i venereaz@ ca sfin]i pe martirii romani Tarcisiu }i Pancra]iu († 304; imortaliza]i }i de frumosul roman „Fabiola” al cardinalului N. Wiseman), ambii av$nd v$rste de 13, 14 ani. Cei 7 Tineri din Efes (comemora]i ^n Orient la 4 august), al]i 4 tineri martiri bizantini (sec. IV/3 iunie), sfin]ii Alois de Gonzaga (1568-1591/21 iunie; a ^nceput o via]@ intens@ spiritual de la 10 ani), Stanislau Kotska (1550-1568/13 noiembrie) sau Dominic Savio (1842-1857/9 martie) }i-au ^nceput via]a ^ntru sfin]enie la v$rste foarte tinere.

135 Exemplele de mai sus, foarte pu]ine din cazurile eviden]iate de Biseric@, demonstreaz@ c@ }i copiii pot r@spunde chem@rii lui Dumnezeu, uneori p$n@ la sacrificiul suprem, cu o spontaneitate }i o sinceritate mult superioare adul]ilor; ^nadins nu am tratat cazul sfin]ilor martiri inocen]i din Betlehem, ordonat de Herodes spre sf$r}itul domniei sale – cazul acestor martiri este un caz de martiriu pasiv asumat. La a doua ^ntrebare r@spundem deci categoric: da. %n devo]iunile private Corvin-Anton se asociaz@ }i el rug@ciunilor celor care ^l solicit@ ajutorul cu ^ncrederea. Analiza vie]ii sale ne poate da deci certitudinea moral@ a faptului c@ el se afl@ ^n Cer.

***

Cu totul altfel st@ problema mesajelor atribuite lui Corvin-Anton Popa; pentru a ob]ine certitudinea moral@ asupra autenticit@]ii }i veridicit@]ii acestor mesaje, este necesar@ o anchet@ canonic@ }i teologic@ riguroas@, f@cut@ sub supravegherea autorit@]ilor eclesiastice competente. Este necesar@ consultarea prealabil@ a unor tratate de teologie spiritual@ (ascetico-mistic@). Cele mai cunoscute (}i mai la ^ndem$n@) sunt desigur scrise de Ad. Tanqurey – „Précis de Théologie Ascétique et Mystigue” (ed. III, Desclée et. Cie., Paris, Tournai, Rome, 1924), sau cele scrise de Antonio Royo Marin – „Teologia della Perfezione Cristiana” (ed. I/1960; ed. X, Sao Paolo, 1997). Fenomenele mistice extraordinare pot fi intelectuale sau psiho-fiziologice. Cele intelectuale cuprind revela]iile private }i haruri gratuit date. %n cazul nostru, mesajele sunt incluse ^n grupul „cuvintelor naturale”, din categoria revela]iilor private. Cuvintele care compun mesajul se adreseaz@ fie sim]urilor exterioare, fie celor interioare, fie intelectului. Pot fi deci auriculare, imaginative sau intelective. Toate tratatele atrag aten]ia asupra atitudinii pline de pruden]@ pe care trebuie s@ o avem asupra acestor fenomene. C$teva reguli trebuie observate cu stricte]e:

136 1. duhovnicul s@ nu favorizeze „apetitul” pentru asemenea manifest@ri; 2. ^n ceea ce prive}te persoana favorizat@ de revela]ii: – avem de-a face cu o persoan@ s@n@toas@ psihic? Este cazul unei psiho-nevroze sau unei isterii? – intelectul persoanei ^n cauz@ este de bun sim]? Exist@ exalt@ri sau sensibilit@]i excesive? Gradul de instruc]ie; – moralmente persoana este perfect sincer@, sau are tendin]a de a amplifica, a inventa, a ascunde adev@rul? – persoana are virtu]i solide? Are o umilin]@ sincer@? – face cunoscute revela]iile sale ^n primul r$nd p@rintelui ei spiritual? 3. %n ceea ce prive}te obiectul revela]iilor private: – contrazice cumva un adev@r de credin]@ ^nv@]at de Sf. Biseric@? – este cumva contrar legilor morale sau decen]ei? – con]ine cereri imposibile de realizat? 4. %n ceea ce prive}te efectele revela]iilor private se va studia: – care este sentimentul produs ^n urma lor (agita]ia, tulburarea, triste]ea sau descurajarea sunt produse de sugestii diabolice! Pacea durabil@, senin@tatea, bucuria, siguran]a sunt semne ele celor autentice) – stimuleaz@ aceste viziuni la r@bdare, umilin]@, ascultare? – ^n ceea ce prive}te cererea de semne pentru autentificarea sau confirmarea revela]iilor private: ele trebuie cerute cu umilin]@ }i ^n mod condi]ionat. Cel de Sus are libertatea de a da sau a nu da astfel de semne. 5. O revela]ie privat@ poate fi autentic@ ^n fond, dar ^n acela}i timp amestecat@ cu erori accesorii: – activitatea supranatural@ s@ fie amestecat@ cu activitatea uman@ * ex., ^ntr-o revela]ie privat@ s@ existe opiniile timpului respectiv din }tiin]ele fizice sau istorice * amestec cu opiniile directorului spiritual * amestecul unor prejudec@]i istorice – o revela]ie privat@ poate fi gre}it interpretat@ – o revela]ie privat@ poate fi ^n mod con}tient alterat@:

137 * fie de vizionar – c$nd dore}te s-o explice * fie de secretarii s@i. Cazuri celebre sunt cele ale Sf. Brigita a Suediei, a Mariei d'Agreda, a Mariei Latesta sau ^n pu]ine locuri a Annei Katherina Emmerich. (Cf. Ad. Tanquerey, op.cit., par. 1491-1509, pp. 934-944.) %n urma acestor teze analizate de cei mai competen]i teologi din domeniu, a c@ror doctrin@ s-a bucurat de aprecierea a numero}i Papi erudi]i ai secolului trecut, fiind inspirat@ dup@ Sf. Scriptur@, Sf. Tradi]ie, Magister }i Istoria Eclesiastic@, propunem }i noi anumite ^ntreb@ri celor ^n drept. %n cazul nostru, obiectul imediat al mesajelor lui Corvin-Anton este Dna Maria S$ngeorzan. Are un duhovnic? Este acesta competent? A fost supus@ unui examen corespunz@tor, ^naintea unor persoane calificate? S-au str$ns declara]iile jurate (pe Sf. Scriptur@ }i Sf. Cruce) din partea Dnei M.S. }i a celor care au transcris mesajele (^n cazul nostru fam. Barbu), prin care ace}tia declar@ c@ nu au modificat con}tient nimic prin omisiune, adaos sau alterare mesajele respective? Dac@ s-au operat modific@ri con}tiente, din ce cauz@? (Oricum, autoritatea eclesiastic@ delegat@ trebuie s@ aib@ acces la mesajele redactate ^n forma originar@, chiar dac@, ^n anumite cazuri, unele nume sau situa]ii au putut fi trecute sub t@cere). De ce punem astfel problema? Anumite fapte }i anumite variante ale mesajelor impun o atitudine de analiz@ atent@, prudent@. A. Din cele relatate de Dna Maria S$ngeorzan, mesajele ^i erau transmise automat, ^n timpul diferitelor activit@]i: sim]ea o necesitate de a ^ntrerupe lucrul }i de a nota pe ceva la ^ndem$n@ textul mesajelor. Avem de-a face cu ceea ce se nume}te ^n parapsihologie „scriere automat@”. Metoda ^n sine nu prezint@ nici o garan]ie asupra unei autenticit@]i supranaturale, ea put$nd fi exercitat@ de cauze supranaturale, naturale (tocmai domeniul investigat de parapsiho- logie)1 sau demonice (ex. cazul spiritismului – lucrarea lui Bogdan

1. dr.chim. P@tru] Adrian – De la normal la paranormal, Ed. Dacia, Cluj-Na- poca, 1991, p. 118-135; scrierea automat@ poate fi inclus@ ^n cadrul fenomenelor bioinforma]ionale, clasa percep]iei extrasenzoriale.

138 Petriceicu Hasdeu Sic cogito prezint@ multe exemple de scriere automat@). B. %n varianta prim@ a mesajelor, ca, de altfel, }i ^n bro}ura citat@ (p. 45), ni se relateaz@ (data de 2.VII.1991) c@ la cererea Pr. Ioan Maria Justin Sab@u, ^n februarie 1989, mesajele au fost ^ntrerupte, din ascultare, men]in$ndu-se leg@tura numai pe t@r$m spiritual. %n data de 13.V.1991 Pr. Justin Sab@u a suferit un accident de circula]ie, suferind o hemiplegie dreapt@. %ntre accident }i hemiplegie s-au mai efectuat liturghii la Cavoul Bazilitan, cer$ndu-se revenirea mesajelor. %n 21.IX.1991 Pr. Justin Sab@u era deja vindecat. %ntruc$t Pr. Justin Ioan Sab@u, OBSM, a decedat deja († 9. XII.1998, Cluj), este dificil de stabilit: – natura exact@ a bolii; – dac@ a urmat sau nu tratamente medicale; – dac@ vindecarea a fost consecutiv@ unor intercesiuni c@tre Corvin-Anton sau }i c@tre al]i servi ai lui Dumnezeu; – vindecarea a fost complet@, total@, f@r@ remisiune? Spontan@? Vindecarea a fost constatat@ ca un fapt public, iar Pr. Justin a atribuit-o intercesiunii lui Corvin c@tre Preasf. Inim@ a lui Iisus (bro}ura cit., p. 46-48.) O investiga]ie serioas@ ar trebui s@ includ@ }i buletinele de analiz@ sau expertiz@ medical@, ^n cazul ^n care acestea mai sunt p@strate. C. Presupun$nd mesajele autentice – citim ^n bro}ura publicat@: „scrierile mele s@ nu r@m$n@ sterpe, ci s@ fie scrise exact }i legate ^n c@r]i }i date spre }tiin]@ oamenilor prin preo]i”. (bro}ura cit., p. 10; mesaj din 25.III.1988.) (Oricum, ^naintea instan]elor diecezane competente ar trebui s@ ajung@ toate mesajele, sub o form@ complet@, integral@.) %ntrebarea noastr@ legitim@ este: cine }i-a permis cenzurarea mesajelor lui Corvin-Anton, ^n numele c@rei autorit@]i, }i cu ce drept? Bro}ura con]ine toate mesajele cenzurate, cu numeroase puncte de suspensie ^ntre paranteze. Acest lucru ni se pare extrem de grav: ^n ce m@sur@ Dna S$ngeorzan se substituie mesajelor, }i ^n ce calitate determin@ forma }i modul ^n care s@ fie publicate. (N.B. Dac@ presupunem c@ ele sunt autentice, fiind cerut expres publicarea lor integral@?)

139 D. Vindecarea lui Florin, fratele lui Corvin (bro}ura cit., pp. 23-27) (mesaje din 1.VII.-15.VIII.1988) este promis@ ^n c$teva zile, la cavou; ^n realitate, ea are loc dup@ o lun@ }i jum@tate. Ne punem ^ntrebarea dac@ }i ^n acest caz mesajele nu au fost alterate. E. Pe alocuri stilul }i expresiile mesajelor sunt improprii unor fenomenele spirituale. De pild@: bro}ura, p. 24 (m. 1.VII.1988): „Vreau s@-l vindec pe Florinel }i s@-l scap de toat@ boala. Eu ^l pot vindeca cu putere din Inima lui Iisus. %l vindec pe Florin.” bro}ura, pag. 25 (m. 3.VIII.1988): „Florinel va sc@pa }i de febr@ }i de medici. %l fac bine }i cu febr@, vei vedea.” bro}ura, p. 27 (m. 15.VIII.1988): „S@ veni]i la cavou cu Florinel. Ca s@ v@ lini}tesc g$ndurile voastre ^ndoiel- nice, am s@-l scap }i de febr@. Aici s-a f@cut s@n@tos, dar febra a r@mas, fiindc@ voiam s-o ajut pe mama mea s@ mai stea acas@, ^n concediu, s@-l creasc@ pu]in...” idem, p. 46 (m. 30.VIII.1991): „Greu merge cu novena. Greu se las@ antrena]i ^n rug@ciune credincio}ii gre- co-catolici! Asta din lipsa de credin]@ ^n puterea divin@. Ei cred c@ noi facem spiritism }i unora chiar le e fric@. Eu nu fac spiritism cu voi...” idem, p. 52 (m. 26.XII.1991): „Prime}te }i el din mila celor care ^}i amintesc la gr@mad@ din cei ^n suferin]@.” mesaj din 21.II.1992 (^n bro}ur@ la p. 54, trunchiat): „S-au dat la mine spiriti}tii Clujului (sic!), dar eu nu r@spund la chem@rile lor. Eu sunt sub directa ^ndrumare a Inimii lui Iisus cel R@stignit, ^nviat }i ^n@l]at la Cer... Eu sunt Corvin-Anton, dar nu am voie s@-]i spun mai multe, pentru c@ voi nu asculta]i de cele cerute ^n mesajele mele; le ]ine]i ^ndosariate, ^n timp ce tinerii au

140 nevoie de ele.”2 (2. %n bro}ura citat@ (p. 61) Corvin cere ca Rozarul s@ fie reintro- dus din nou ^n familia lui, „ca el s@-i poat@ ridica la nivelul spiritual de care au nevoie”. Propriii lui p@rin]i s@ fi ignorat mesajele precedente? Cert este, din mesaje, c@ pietatea lor nu a crescut, cum ar fi fost normal, ba dimpotriv@.) Toate acestea asociate cu frumoase medita]ii }i rug@ciuni dedicate Sf. Inimi a lui Iisus, Maicii Preacurate, medita]ii despre Rai, Iad sau Purgatoriu, spovad@ sau ceasul din urm@. Este greu de diferen]iat c$t anume provine realmente de la Corvin-Anton }i c$t ^i apar]ine Dnei S$ngeorzan. Dac@ ^n ceea ce prive}te Via]a lui Corvin-Anton avem certitudinea moral@ a unei vie]i recompensate de M$ntuitorul, asupra mesajelor atribuite lui Corvin nu avem aceast@ certitudine. Opinia noastr@ poate fi modificat@ doar ^n urma unei anchete diecezane temeinice, f@cute cu toat@ seriozitatea. Credem ^ns@ c@ o invocare privat@ sincer@ a lui Corvin-Anton poate aduce multe haruri, lucru demonstrat }i prin practica multor pelerini la morm$ntul s@u.

Dincolo de Paradis v. dr. med. Maria L. Ha]egan – Se poate sfin]i un copil aflat la v$rsta inocen]ei ? –

Marea majoritate a persoanelor care au dus o via]@ de sfin]enie au putut num@ra ^n via]a lor multe izb$nzi ^mpotriva p@catului: unii au fost oameni simpli, al]ii au fost personalit@]i marcante (chiar }i ^n plan social). Ce putem spune ^ns@ despre accesul la sfin]enie al unui copil care ^n decursul scurtei sale vie]i, conform mentalit@]ii generale, nu a ajuns nici m@car s@ aib@ con}tiin]a p@catului }i nici tenta]ia de a p@c@tui? %n civiliza]ia cre}tin@ tradi]ional@, spre deosebire de civiliza]iile p@g$ne precedente (cu tot nivelul performant tehnologic sau cultural atins de unele) persoana copilului cap@t@ un statut nou, nobil, v$rsta

141 copil@riei fiind accesibil@ sfin]eniei }i chem@rii divine, la fel ca }i v$rsta adult@. copilul, ^nc@ din p$ntecele mamei, era privit ca o persoan@ demn@ de considera]ie, dob$ndindu-}i ^ntregul poten]ial spiritual ^n momentul botezului, era asigurat copilului dreptul la universalitate. Acest lucru semnific@ un salt uria} fa]@ de anumite culturi precedente, ^n care copilul putea fi arbitrar ucis, respins sau sacrificat, fiind considerat un simplu „obiect” care apar]inea ^n exclusivitate tat@lui sau ambilor p@rin]i. Merit@ studiat din aceast@ perspectiv@ felul ^n care societatea contemporan@ valorizeaz@ (sau de-valorizeaz@) condi]ia copilului, copil@ria ca stare de gra]ie, }i ^n ce m@sur@ aceasta este o regresie fa]@ de condi]ia epocii cre}tine. Deocamdat@, secolul XXI, la fel ca }i cel precedent, este caracterizat de o recrudescen]@ galopant@ a mentalit@]ilor precre}tine (chiar }i ^n plan cultic observ@m o proliferare a vr@jitoriei, ocultismului) }i caricaturizarea prin imita]ii ridicole a lumii }i mitologiei greco-romane. Un simptom atroce al acestei st@ri de fapt este vidarea copil@riei de con]inutul ei de inocen]@ }i inocularea imaginii copilului malefic, ini]iat la o v$rst@ fraged@ ^n anumite societ@]i oculte sau ^n practici magice, imagine cultivat@ asiduu de o anumit@ pres@ }i de superproduc]ii cinematografice cu succes r@sun@tor de box-office. Inaugurat@ de curentul teosofic blavatskian-bessantian prin promovarea aparent@ a copilului „divin” Krishnamurti, auto-denun]at@ de c@tre acesta la v$rsta maturit@]ii ca frauduloas@, trec$nd prin dubioase filiere new-age-iste, aceast@ imagine devine ^n prezent, d$nd c@r]ile pe fa]@, franc satanic@, culmin$nd cu mult mediatizata (}i la fel de mult contestat@) imagine a „copilului de Halloween”, Harry Potter. Pervertirea valorilor este primul semnal decaden]ei: la asta s-a referit André Malraux c$nd spunea c@ „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Asist@m la o ofensiv@ f@r@ precedent de atentate la inocen]a copil@riei: copii abuza]i, b@tu]i, tortura]i, exploata]i pentru munc@ sau pentru imagine, intoxica]i de cruzime }i violen]@, av$nd deci o copil@riei ^n care, ^n cel mai bun caz, bunurile materiale umplu golul l@sat de lipsa dragostei p@rinte}ti. Rezultatul? Copii instabili, violen]i,

142 aliena]i, brutalitatea devenind un mod de via]@, predispun$nd chiar la comiterea unor crime. %n percep]ia individual@, copilul devine un atentat la fericirea }i siguran]a cuplului, un motiv de demisie de la ^ndatoririle p@rinte}ti cele mai elementare: pruncuciderea fizic@ }i spiritual@ ^n diferite stadii de dezvoltare devine un fenomen de mas@. Un exemplu flagrant ^n acest sens este a}a-numitul Sindrom al Mor]ii Infantile Subite (Sudden Infant Death Syndrome – SIDS), care, dup@ ce a fost excesiv teoretizat }i mediatizat de medicii anglo-saxoni ^ncep$nd cu anii '50-'60, a fost recent reconsiderat din perspectiva existen]ei ^n r$ndurile acestei cazuistici a numeroase cazuri de pruncucidere, unii merg$nd p$n@ la a afirma aceast@ etiologie ^n quasi-totalitatea cazurilor. Noua teorie, mai apropiat@ de adev@r, a fost sus]inut@ de o serie de m@rturisiri }i condamn@ri ale unor p@rin]i uciga}i. Nu trebuie uitat c@ acest fenomen a ^mbr@cat propor]ii epidemice ^n perioada postbelic@. „Calcinarea germenilor” f@cut@ planificat }i con}tient este un indicator al culturii mor]ii care ia ^n st@p$nire contemporaneitatea. Departe sunt zilele societ@]ii rom$ne}ti tradi]ionale ^n care na}terea unui copil era o lumin@ ^n cas@, acesta d$ndu-i-se nume pline de alint (prunc, cocon, pui de om }i multe altele), copilul pornind ^n via]@ ocrotit de cei mai v$rstnici membrii ai unei familii numeroase. %n mediul rom$nesc comunismul a considerat pentru prima dat@ persoana drept individ, iar individul drept cantitate, num@r, accesibil planific@rii de orice fel, anihil$nd temelia valorilor perene. Comunismul a transformat copilul din accep]iunea cre}tin@ de persoan@ cu drepturi depline la existen]@ }i spiritualitate ^ntr-un individ definit de o serie de parametri proprii obiectelor ne^nsufle]ite (greutate, lungime, perimetre, diametre, parametri de func]ionare) puse ^n aplicare de anumi]i pediatri zelo}i, sp@la]i pe creier }i dornici de a se conforma ^n numele unei rapide promov@ri profesionale. Dou@ dintre cele mai importante „cuceriri” ale comunismului au fost: 1. transformarea omului ^n for]@ }i mijloc de produc]ie, }i 2. substituirea victimei cu c@l@ul, prin falsificarea istoriei }i favorizarea imposturii }i ^n zilele noastre. Corvin-Anton Popa s-a n@scut }i a tr@it ^ntr-una din cele mai ^ntunecate }i lipsite de speran]@ perioade ale prezentului rom$nesc.

143 Frigul, foamea, lipsa medicamentelor, cultul personalit@]ii, sufocarea libert@]ii de exprimare, de comunicare, ne^ncrederea ^n cel@lalt, toate acestea erau instrumente larg folosite de „poli]ia g$ndirii”. Pe acest fundal dezolant a ap@rut un copil remarcabil, dotat cu toate calit@]ile necesare pentru a bulversa mediul anodin ^n care }i-a desf@}urat existen]a. Este foarte u}or s@ ^mbraci via]a copilului Corvin-Anton ^ntr-o carapace de pietism rigid, golit de con]inut, folosind cuvinte spuse ^nainte de sute de ori; este foarte comod s@ ne ascundem ^nd@r@tul ideii c@ Dumnezeu i-a trimis acestui copil suferin]e neobi}nuite pentru a-l ajuta s@ progreseze pe calea sfin]eniei. M-am g$ndit ^ns@ s@ abordez drumul mai dificil }i mai dureros al ^ncerc@rii de a reconstitui realitatea de zi cu zi a vie]ii acestui copil victimizat de un nefericit concurs de ^mprejur@ri, care constituie un fundal ^ntunecat ce nu face dec$t s@ scoat@ }i mai mult ^n eviden]@ personalitatea sa deosebit@. M@ voi referi la aspectele medicale, psihologice }i sociale care au constituit acest context. %ntr-o societate care institu]ionalizase „supravie]uirea celor mai puternici” ^n modalitatea spartan@, aceea a sacrific@rii celor mai pu]in ap]i din punct de vedere fizic pentru supravie]uire, ^n reale condi]ii de exterminare, Corvin-Anton reu}e}te totu}i s@ se nasc@ s@n@tos }i plin de via]@, a} putea spune dornic de via]@. Reu}e}te s@ scape de momentele critice ale na}terii }i primei s@pt@m$ni de via]@ doar cu o banal@ piodermit@, consecin]a condi]iilor improprii din spital. Problemele reale apar ^n cea de-a patra lun@ de via]@, lun@ ^n care ^n mod obi}nuit se trece la diversificarea alimenta]iei sugarului, folosindu-se hran@ semisolid@ }i vesel@ asem@n@toare adultului. Aici perspectiva noastr@ se modific@, odat@ cu apari]ia la Corvin-Anton a unei amigdalite herpetice. C$t de mult ne poate spune modul de transmitere }i de dob$ndire a acestei boli despre ^ngrijirea copilului? Foarte mult! Virusul herpetic este un ADN-virus care se transmite fie prin contact fizic direct, fie prin folosirea ^n comun a unor obiecte de vesel@ sau de toalet@. Fiind relativ pu]in rezistent ^n mediul extern, transmiterea sa presupune pe l$ng@ o ignoran]@ ^n probleme de igien@ personal@ (consecin]@ a lipsei de educa]ie), }i grave caren]e

144 ^n ceea ce prive}te cur@]enia locuin]ei }i a obiectelor de uz curent. C@ile prin care copilul ar fi putut dob$ndi virusul sunt urm@toarele: a. de la mam@, ^n momentul na}terii. %mpotriva acestei c@i de transmitere pledeaz@ debutul relativ t$rziu al bolii (4 luni de la na}tere), precum }i absen]a bolii la fra]ii s@i. b. de la o alt@ persoan@ infectat@ cu virusul herpetic, prin contact nemijlocit – vezi dezgust@toarele (}i foarte periculoasele }i, din p@cate, foarte r@sp$ndite) obiceiuri de a s@ruta copilul pe gur@ sau de a recupera de pe jos suzeta aruncat@ de copil, a o „igieniza” trec$nd-o prin gura proprie }i apoi a o da ^napoi copilului, fapte incalificabile din punct de vedere medical. c. de pe un vas (pahar, cea}c@) sau tac$m (linguri]@) recent folosite de o alt@ persoan@ infectat@ cu virus herpetic, care a „uitat” s@ le spele ^nainte de a hr@ni copilul. Acestea sunt faptele clinice, care pot fi confirmate de orice medic ce are tangen]@ cu domeniul pediatriei }i/sau al neonatologiei. Ne confrunt@m aici cu o prim@ constatare dureroas@, greu de acceptat, care dinamiteaz@ floricelele pietiste cu care at$]ia dintre noi ^}i oblojesc incompeten]a, nep@sarea, lipsa adev@ratelor sentimente cre}tine}te }i a dragostei fa]@ de cei apropia]i; copilului Corvin-Anton nu i s-a asigurat un mediu curat, igienic de via]@, care este unul din drepturile }i constituentele fundamentale ale demnit@]ii oric@rei fiin]ei umane, }i a (sau poate chiar mai ales a) copilului. Cea de-a doua constatare se refer@ la un alt fapt, pe c$t de greu de acceptat, pe at$t de real. Copilul Corvin-Anton sufer@, la scurt timp unul de cel@lalt, dou@ accidente grave: op@rire cu lapte fierbinte (cu consecin]e severe pe planul s@n@t@]ii copilului), }i ingestie de medicamente „uitate” (!?!) la ^ndem$n@, de asemenea cu consecin]e traumatizante. Este evident: copilul nu a fost supravegheat corespun- z@tor, nu i s-a asigurat un alt drept fundamental (statuat }i de O.M.S.): dreptul la un mediu de via]@ lipsit de pericole majore, dreptul la siguran]a personal@. %n al treilea r$nd: nu trebuie s@ fim genii medicale sau s@ posed@m un dar miraculos al intui]iei, pentru a ne da seama de ce un copil, de altfel inteligent, precoce }i cuminte, trage laptele fierbinte sau ^nghite ce g@se}te prin cas@, ^n loc de m$ncare: copilul Corvin-Anton era

145 fl@m$nd! I s-a negat un drept }i mai important, practic proximul imperativ al supravie]uirii, demnit@]ii }i bun@st@rii unei fiin]e umane – dreptul la hran@. Da, erau sini}trii anii '80, c$nd nu se g@seau nici de unele! Dar as existat preocuparea celor din jur pentru a-i oferi un minim necesar acestui copil deosebit? %i l@s@m s@ r@spund@ con}tiin]ei lor la aceast@ ^ntrebare. %n al patrulea r$nd: s@ revenim la caracteristicile fundamentale ale virusului hepatic: ca orice alt virus, nu se trateaz@ cu antibiotice obi}nuite, ci eventual (^n cazul nostru) cu Acyclovir }i alte c$teva antivirale ^nrudite. Lui Corvin-Anton i s-au dat repetate tratamente (chinuitoare }i d@un@toare, complet inutile lui) cu antibiotice obi}nuite (mai probabil penicilin@, complet ineficient@ ^mpotriva oric@rui virus) – ca dovad@ a acestui fapt el a dezvoltat o stomatit@ micotic@, dureroas@ }i rebel@ la tratament, pentru care mierea, propolisul }i romerganul Dr. Surianu (care ^n mod notoriu trata orice suferin]@ cu acest „panaceu universal”, devenind a}a de faimos, c@ noi, ca studen]i, de}i cu zeci de ani mai tineri, auzisem despre acest tratament „original” ^nc@ din primii ani de facultate) erau eficiente precum benzina rafinat@ pentru stingerea unui incendiu. Un tratament corect ar fi necesitat antimicotice (local glicerin@ boraxat@, completat@ cu tablete antimicotice, ambele fiind disponibile ^n farmacii }i ^n perioada respectiv@, o indica]ie terapeutic@ corect@ fiind suficient@ pentru ob]inerea medicamentelor potrivite). %n mod mai mult dec$t ciudat, ba chiar suspect, familia a suspus acest copil, cu o insisten]@ nu de adev@ra]i cre}tini, ci de posesori ai sindromului Münchausen, unor tratamente chinuitoare }i d@un@toare, care, de la un moment dat, }i-au demonstrat clar inutilitatea, evit@, chipurile, s@ cheme ^n ceasul al doisprezecelea Salvarea, la un copil suferind teribil, impresion$nd orice medic obi}nuit cu durerea }i cu boala, invoc$nd motivul ridicol: „le era team@ de efectul dezastruos al combin@rii a dou@ tratamente opuse”. Dintr-o dat@, aceste persoane, care aveau mari probleme cu asigurarea unui minim de igien@ personal@ a locuin]ei, devin doctori ^n medicin@, ^ncep$nd s@ emit@ sentin]e ^n ceea ce prive}te efectele presupuse ale unor tratamente diferite. Av$nd ^n vedere consecin]a fatal@ a acestei

146 neglijen]e de neiertat fa]@ de copil, ^n orice ]ar@ decent@, mai pu]in imbecilizat@ }i dezumanizat@ dec$t Rom$nia anilor '80, ar fi urmat o anchet@ sever@ a serviciilor sociale. Deci lui Corvin-Anton i s-a negat un alt drept fundamental al oric@rei fiin]e umane, conform unor regulamente pomenite anterior: dreptul la asisten]@ medical@ prompt@ }i calificat@, la demnitatea persoanei, la evitarea suferin]ei inutile iatrogene (generat@ de tratamente medicale sau manopere gre}it aplicate). %n al cincilea r$nd, prin ^nt$rzierea nejustificat@ a transportului copilului la spital, pe l$ng@ dreptul la asisten]@ medical@ corespun- z@toare, i s-a refuzat acestui copil dreptul la o moarte demn@, cu alinarea suferin]ei ^n m@sura ^n care acest lucru este permis de moral@ }i de etica medical@. Mai inexplicabil, ^ndat@ dup@ autopsie, se for]eaz@ nota, ^ncerc$nd s@ se expedieze copilul (corpul lui) la cimitir, f@r@ a i se administra ultimele rituri cre}tine}ti necesare ^ntr-o asemenea ^mprejurare, rituri cuvenite oric@rei persoane din Biseric@! Aberant, nu-i a}a, pentru o familie ce poza ^n figura cre}tinilor militan]i? A}a cum era de a}teptat, copilul, ^nc@ neodihnit, vorbe}te ^n vis bunicii, care, ^ndemnat@ ^n acest fel, face cele cuvenite. Se d@ ocazia celor deloc pu]ini care au cunoscut acest copil extraordinar }i au ]inut la el s@ ^i prezinte ultimele omagii, astfel ^nc$t el s@ fie dus pe ultimul drum nu pe ascuns, pe c@i l@turalnice, f@r@ onoare, f@r@ ca aceia care au ]inut la el s@ ^}i poat@ lua r@mas bun; eventual cu un serviciu religios oficiat ^n fug@, semi-clandestin, singuratic }i trist. Am analizat aceste fapte, pentru a demonstra clar, quasi-mate- matic, consecin]ele acestora, }i de a descuraja (fiind eu ^ns@mi mama unui b@ie]el!) orice obiec]iuni }i proteste veleitar-juridice, sau inspirate dintr-o fals@ spiritualitate, dintr-o moral@ cazuistic@, av$nd ^n vedere c@ orice expert ^n domeniile medicale sau psihologice, ca }i datele din orice tratament de specialitate ar putea s@ confirme concluziile la care am ajuns. Cu toate acestea, exist@ ceva ce nu poate fi pus ^n ecua]ie. Acest „ceva” este dragostea lui Dumnezeu. Ea exist@ }i este infinit@ pentru fiecare dintre noi. Ea compenseaz@ }i vindec@ ceea ce semenii no}tri, fie ei chiar }i membri ai familiei, nu ne pot da.

147 M@ g$ndesc din nou }i din nou, }i totu}i ceva lipse}te din povestea vie]ii micului Corvin-Anton. Am citit-o de mai multe ori, }i acel ceva tot nu este acolo. S@ fie oare o gre}eal@? Nu g@sesc dragostea ocrotitoare a celor din jur pentru un copil binecuv$ntat cu daruri excep]ionale. G@sesc teama }i re]inerea omului comun confruntat cu extraordinarul; }i, desigur, grija bunicii. P$n@ unde merge oare grija noastr@ fa]@ de cei dragi? Martirizat ^n timpul vie]ii, de oameni }i de ^mprejur@ri, micul Corvin-Anton este acum ^ncredin]at celei mai mari Dragoste care exist@: cea a Atotputernicului. El ^l sfin]e}te ^ntru Eternitate, ocrotindu-l }i f@c$ndu-l preot ^n Cer. Orice interven]ie din partea oamenilor, ^n afar@ de rug@ciune, este tardiv@, neavenit@, sortit@ z@d@rniciei. A} fi vrut s@ citesc ^n biografia lui c@ seara la rug@ciune era leg@nat de bra]ele ocrotitoare ale celor dragi. A} fi vrut s@ citesc despre rug@ciunile fierbin]i ^n@l]ate ^n jurul patului s@u de suferin]@. Despre chemarea unui preot ^nainte ca micu]ul s@ fac@ Marea Trecere, cu toate riscurile, chiar }i ^n spital (cultul romano-catolic fiind tolerat pe atunci), chiar }i ^n „travesti”. Despre durerea familiei la moartea sa, }i despre eforturile de a-i oferi o ^nmorm$ntare cre}tineasc@, a}a cum se cuvine. Despre comemorarea sa }i darea lui ca exemplu pentru al]i copii. %ns@, a}a cum a spus marele prozator Marin Preda, ca un epitaf pe piatra de morm$nt a comunismului }i a mentalit@]ilor create de el, a inimilor ^mpietrite ale oamenilor: „Dac@ dragoste nu e, nimic nu e”.

Raport medical dr. med. Ciprian cav. B@ncescu, OBSS.

Din modesta noastr@ experien]@ medical@ putem afirma c@ au existat mai mul]i factori care au condus la decesul pacientului Corvin-Anton ^n v$rst@ de 3 ani. Ceea ce surprinde la acest pacient este imensa list@ de afec]iuni pe care le-a dezvoltat ^n scruta sa existen]@. O parte din aceste afec]iuni au ap@rut datorit@ ^ngrijirii deficitare }i, mai ales, lipsei de supraveghere din partea p@rin]ilor, iar restul sunt complica]ii ale tratamentelor.

148 O arsur@ de gradul II/III la v$rsta de un an }i dou@ luni indic@ cel pu]in o grav@ lips@ de aten]ie din partea p@rin]ilor, aceasta nefiind o v$rst@ la care un copil este con}tient de urm@rile faptelor sale. De asemenea, este necesar de luat ^n considerare c@ cea mai frecvent@ complica]ie a arsurilor de gradul II }i III este suprainfec]ia bacterian@. Aceasta se datoreaz@ at$t imunosupresiei ap@rute post arsur@, c$t }i mediului propice de cultur@, reprezentat de arsura ^ns@}i. Nu trebuie neglijat nici faptul c@ tratamentul prelungit cu antibiotice predispune la dezvoltarea micozelor la nivelul tubului digestiv. Aceste micoze greu tratabile, mai ales la un organism tarat, altereaz@ }i mai mult home- ostazia. Nu trebuie s@ uit@m c@ acest pacient este la o v$rst@ fraged@ }i rezervele lui func]ionale sunt destul de limitate. Traumatismul reprezentat de arsur@, }ocul postcombustional, tratamentul prelungit, suprainfec]ia bacterian@ sunt principalele cauze ale sc@derii }i mai accentuate a rezisten]ei organismului. Febra, lipsa poftei de m$ncare pot fi consecin]e ale infec]iei bacteriene, c$t }i micozei post antibioterapie. Faringitele, faringo-amigdalitele (infec]ii de c@i respiratorii superi- oare) se ^nscriu ^n patologia specific@ v$rstei, mai ales dac@ vine ^n contact cu al]i copii. Anghina herpetic@, cu manifestare de la abia 2-3 ani, ar tinde s@ contrazic@ ipoteza unei infec]ii herpetice congenitale. Pare mai degrab@ o contractare a virusului pe fondul unei imunodeficien]e date de lungul s@u istoric medical. Tratarea acesteia cu produse naturiste (miere, propolis etc.) nu cred c@ reprezint@ o abatere medical@, deoarece trebuie s@ ]inem cont c@ acest lucru se ^nt$mpla ^ntr-o perioad@ ^n care tratamentul antiviral nu cred c@ p@trunsese }i la noi ^n ]ar@, iar ^n str@in@tate era de abia la ^nceputuri. Ceea ce intrig@ pu]in este tratarea unei afec]iuni virale cu antibiotice, dar este posibil ca protocoalele terapeutice din anii '80 s@ prevad@ acest lucru (?). Episodul din perioada 18.02.1988 reprezentat de o cre}tere a febrei }i de alterarea st@rii generale poate indica o suprainfec]ie bacterian@ a herpanghinei. Antibioterapia, ^n lipsa antibiogramei, poate e}ua ^n aceste cazuri. Efectuarea unei antibiograme cred c@ ar fi fost necesar@ ^n acel moment, dar nu trebuie s@ uit@m de faptul c@ ^n acel moment exista un imens deficit al materialelor sanitare.

149 Suprainfec]ia bacterian@, dar nu numai ea, ci }i cea viral@, determin@ o cre}tere a reactivit@]ii bron}ice la adult, ca }i la copii. Hiperreactivitatea bron}ic@ manifestat@ prin bronhospasm este principala cauz@ a episodului de insuficien]@ respiratorie din seara zilei de 20.02.1988. Dac@ acel episod ar fi fost sanc]ionat prompt, posibil c@ ar fi existat o }ans@ ^n plus pentru copil. %n concluzie, din datele ce ne-au fost puse la dispozi]ie s-ar putea trage ni}te concluzii: – lipsa de ^ngrijire din partea p@rin]ilor este principala cauz@ a acestui lung istoric de boal@; – nu cred c@ a existat neglijen]@ din partea personalului medical, ]in$nd cont de condi]iile materiale din acei ani; – dac@ nu ar fi existat re]inere din partea apar]in@torilor (teama de a suna la Salvare), exista o posibil@ }ans@ de supravie]uire a copilului prin tratarea energic@ a insuficien]ei respiratorii ^ntr-un serviciu de terapie intensiv@ respiratori; – ]in$nd seama de scurta perioad@ de lucru cu pacien]ii, exist@ o marj@ de eroare ^n aceste concluzii, pentru care a} dori s@ ^mi cer scuze anticipat. De asemenea, este necesar de precizat c@ ^ntregul ra]ionament s-a efectuat pe baza relat@rilor apar]in@- torilor, }i nu prin consultarea materialelor (foi de observa]ie, bilete de externare etc.) medicale.

150 Biografie Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM

de Pr. Prof. Clemente Pl@ianu (1913-1999)

Cluj-Napoca 1995

151 152 Dr. Silvestru Augustin Prundu}

S-a n@scut ^n 3 mai 1915 ^n comuna C@}eiu, jud. Some}, azi Cluj. Botezat Silviu la starea civil@, pentru maghiarizarea numelui, a fost ^nregistrat Agoston. Str@bunii }i p@rin]ii au fost ]@rani agricultori. Tat@l Ioan a decedat ^n 3 octombrie 1919 pe front la Tisa ^n Karczag, Ungaria, mama Lucre]ia, n@scut@ Boldor, s-a rec@s@torit ^n 10 martie 1921, cu Boldor Gheorghe, decedat ^n 21 februarie 1956; r@mas@ din nou v@duv@, a decedat ^n Cluj-Napoca la 14 iulie 1985. Studiile sunt 4 clase elementare ^n satul natal, 8 clase liceale la „Andrei Mure}anu” ^n Dej, cu diploma de bacalaureat luat@ ^n 1933. Face doi ani de teologie la Academia Teologic@ din Cluj, ^n 1933-1935, iar ^n 21 noiembrie 1935 este trimis la Colegiul „Pio Romeno” din Roma }i urmeaz@ cursurile de filozofie-teologie la Ateneul de Propaganda Fide, lu$ndu-}i licen]a ^n teologie ^n 1939. Urmeaz@ apoi cursurile la Institutul Pontifical de Studii Orientale, lu$ndu-}i doctoratul ^n }tiin]ele biserice}ti orientale ^n 19 februarie 1943. Este hirotonit preot ^n 11 decembrie 1938 de Episcopul Dr. Iuliu Hossu ^n biserica Colegiului Pio Romeno. %n 1 august 1940 este numit administrator parohial la Aluni}, raionul Huedin, l@sat ^n continuare la Roma pentru studii, unde este numit ecleziarh la Colegiul „Pio Romeno” }i prefect (ductor) de camerat@. %ntors ^n ]ar@ la 24.III.1943, este numit la Curia Episcopal@ subnotar consistoral, iar ^n 16.XI notar consistoral. Pe statele de plate este ^ncadrat spiritual la Academia Teologic@ din Cluj din 1.IV.1945. %n toamna anului 1945 este numit profesor de religie la Liceul „Inocen]ie Micu” din Cluj, iar ^n toamna anului urm@tor profesor de teologie la Academia Teologic@ din Cluj, la catedra de Tipic-Liturgic@. %n 29 octombrie 1944 este numit preot la biserica piari}tilor de l$ng@ Universitate pentru Liturghia greco-catolic@ din duminici }i s@rb@tori. %n 21 noiembrie 1947 este eliberat de func]ii }i pleac@ ^n noviciat la m@n@stirea Bixad, pe care este silit s@ o p@r@seasc@ ^n octombrie 1948. Arestat ^n 4 ianuarie 1949, este condamnat la 6 luni pentru ultraj (pentru o scrisoare trimis@ Mitrop. N. B@lan ^n leg@tur@ cu trecerea ^n

153 ilegalitate a bisericii }i ocuparea for]at@ a catedralei din Blaj), 5 luni pentru instigare }i 4 luni pentru r@sp$ndire de manifeste; este ]inut ca lag@rist p$n@ ^n octombrie 1949. %n 4 martie 1950 este arestat de la {coala de recalificare, sec]ia t$mpl@rie cu un grup de fra]i c@lug@ri OSBM }i trimis la Canal cu condamnare administrativ@, de unde se elibereaz@ ^n 14 martie 1953. Intr@ muncitor ^n Gr@dina Botanic@ din Cluj }i este din nou arestat ^n 4 mai 1953 }i condamnat ^n procesul lui Nicolae Pura, ordinariul diecezan de Cluj–Gherla, }i eliberat ^n 25 septembrie 1955. Nefiind admis }i ^ncadrat ^n nici un fel de munc@, se ocup@ cu studii de istorie, iar ^n 25/26 ianuarie 1959 este arestat din nou, refuz$nd oferta de a fi episcop de Oradea cu „pobeda” la scar@ }i 10.000 lei salariu pe lun@; este judecat }i condamnat la opt ani munc@ silnic@ }i zece ani degradare civic@ pentru uneltire contra ordinii sociale. Cu amnistia general@ a de]inu]ilor politici, este eliberat de la Capul Midia ^n 29 iulie 1964. %n 15 octombrie 1964 intr@ ca muncitor necalificat la Fabrica de bomboane I.I.S. „Feleacul”, Cluj-Napoca, unde este ]inut sub supravegherea securit@]ii }i, totu}i, i se ^ncredin]eaz@ sarcini de r@spundere cu expedi]ia, mai ales ^n str@in@tate. Obosit, ajunge internat la Clinica neuro-psihiatric@ }i, ^n cele din urm@, dup@ discu]ii ^ntre Departamentul Cultelor }i Patriarhia Rom$n@, la 10 octombrie 1967 este numit func]ionar principal la Protopopiatul Ortodox rom$n din Cluj }i apoi casier. {icanat }i presat s@ treac@ la ortodoc}i, ^n cele din urm@, prin ^n]elegere ^ntre Dl. Gheorghe Nenciu, pre}edintele Departamentului Cultelor, }i Arhiepiscopul Teofil Herineanu, este numit arhivar la Arhiepiscopie ^n 15 noiembrie 1979, apoi bibliotecar principal, de unde este pensionat pentru limit@ de v$rst@ la 1 iunie 1977. Pe linie ecleziastic@, dup@ 1948 ocup@ urm@toarele func]iuni: %n decembrie 1948, Nun]iatura Apostolic@ din Bucure}ti, prin P@r. Leon I. Manu, protoegumen substitut, ^i comunic@ numirea de Provicar II, av$ndu-l ^n frunte pe Provicarul I Nicolae Pura, devenit Ordinariul locului, dup@ arestarea Episcopului Iuliu Hossu ^n 28/29 octombrie 1948 }i retragerea din ternar a P@r. Canonic Gheorghe Vidican, }i al treilea este [email protected]. Vasile Ilea. Acesta, dup@ arestarea P@r. S.A.

154 Prundu}, se refugiaz@ ^n Italia, la Roma. Ternarul r@m$ne completat de P@r. Vasile A}teleanu, arestat }i el, iar care, ^n 1958, trece la ortodoc}i. Abia ^n toamna anului 1969 P@r. Nicolae Pura, Ordinariul diecezan, ^l cerceteaz@ pe Episcopul Iuliu Hossu la C@ld@ru}ani, pentru reglementarea conducerii diecezei. Episcopul decide: „Eu nu pot schimba dispozi]ia }i ordina dat@ de Nun]iatura Apostolic@ ^n 1948, N. Pura Ordinariu, Prundu} Provicar II }i Vasile Ilea provicar III. %ntruc$t el este plecat la Roma, voi doi s@-l coopta]i ^n conducere pe P@r. Canonic Cosma Avram. Eu nu pot face numiri ^n diecez@, afl$ndu-m@ ^n afara diecezei. Prin ^n]elegere l-am lansat ^n public ca }i conduc@tor de diecez@ pe [email protected]. Cosma Avram, dar el nu a exercitat nici un act de jurisdic]ie f@r@ consultarea lui Prundu} }i decizia P@r. Ordinariu Nicolae Pura. Dup@ decesul P@r. Canonic Cosma Avram, ^nt$mplat ^n 16 oct. 1976, ^n locul ternarului, la data de 9 noiembrie 1978, s-a constituit Capitul diecezan format din Nicolae Pura, Ordinariu, Prundu} Augustin, vicar general episcopal II, Gheorghe Neam]u, Nicolae Pl@ian, Romulus Gorcea }i Tertulian Langa. Dup@ ^mboln@virea P@r. Nicolae Pura ^n data de 9 februarie 1981, acesta s-a retras }i a cedat jurisdic]ia }i conducerea diecezei P@r. S.A. Prundu}. Dup@ decesul P@r. Nicolae Pura ^nt$mplat la data de 10 august 1981, a fost cooptat ^n Capitul diecezan [email protected]. Eugen Popa. %ntre 10 octombrie }i p$n@ ^n 30 noiembrie 1981, P@r. Prundu} a fost la Roma, unde a prezentat un Raport asupra situa]iei Bisericii Catolice din Rom$nia ^n general }i ^ndeosebi asupra Bisericii Greco-Catolice }i a diecezei de Cluj-Gherla. Dup@ decesul Episcopului Ioan Dragomir, l@sat de Ep. Ioan Ploscariu ^n locul s@u, conduc@torul Corului Episcopal, la Arini} ^n 30 aprilie, cu ocazia ^nmorm$nt@rii acestuia, Episcopii I. Chertes, I. Ploscariu }i Ordinarii Diecezani Coriolan T@m$ian de la Oradea }i Silvestru A. Prundu} de la Cluj aleg ^n locul lui Dragomir la Conducerea Mitropoliei pe , ^n timp ce la Baia Mare r@m$ne o situa]ie confuz@ ^n urma hirotonirii de Episcopi clandestini de c@tre I. Dragomir. La Cluj, ^n aceea}i forma]ie, f@r@ dieceza Maramure}ului, este ales mitropolit, recunoscut }i de Episcopul I. Chertes, care a lipsit de la

155 ^ntrunire, dar a semnat ulterior procesul-verbal de alegere, Alexandru Todea, pe care Sf$ntul Scaun, prin Secretarul de Stat Achile Silvestrini, ^l recunoa}te verbal pe A. Todea Mitropolit. %n 31 iulie 1987, din motive de oboseal@, boal@ }i alte greut@]i, S.A. Prundu} se retrage din postul de Ordinar Diecezan, l@s$nd conducerea Mitropolitului Alex. Todea, care ^l confirm@ de vicar general Episcopal pe P@r. Tertulian Langa, ales dup@ retragerea din Capitlu a [email protected]. Eugen Popa, r@m$n$nd la dorin]a Mitropolitului simplu membru ^n Capitul, care ^}i reduce sim]itor ^ntrunirile, ]inute ^nainte de obicei ^n fiecare lun@ }i chiar mai des. De}i bolnav }i obosit, Capitul General Basilitan ]inut la Roma ^ntre 22 iunie }i 5 iulie 1992, ^l nume}te protoegumen sau provincial pentru Rom$nia ^ncep$nd cu data de 1 august 1992, p$n@ ^n 2000. (n.n.) Este sfin]it la 11 decembrie 1938 – Duminica Str@mo}ilor – preot de c@tre Episcopul s@u Eparhiot, Dr. Iuliu Hossu de Cluj–Gherla. Preot nou hirotonit, Silviu Augustin Prundu}, a celebrat la 13 decembrie 1938 o Sf$nt@ Liturghie pe Morm$ntul Sf$ntului Apostol Petru, av$nd ca diacon coliturghisitor pe clericul de la Colegiul „De Propaganda Fide”, Alexandru Todea, viitorul Cardinal }i Mitropolit al Bisericii Rom$ne Unite, hirotonit }i el ^ntru subdiacon }i diacon, ^n cadrul aceleia}i liturghii arhiere}ti, celebrat@ la 11 decembrie 1938 ^n capela Colegiului „Pio Romeno”. Dup@ cincizeci de ani, la aniversarea jubileului sacerdotal al lui Silvestru Augustin Prundu}, la 11 decembrie 1988, Mitropolitul Alexandru Todea ^i adreseaz@ de la Reghin o r@scolitoare }i duioas@ scrisoare de amintire:

„Stimate }i iubite P@rinte Prundu},

Sunt momente ^n via]a oamenilor peste care nu se poate trece f@r@ a fi observate, analizate, f@r@ s@ fie r@scolit con]inutul lor }i f@r@ s@ fie puse ^n fa]a prezentului... Un astfel de moment este cel ^nt$mplat acum 50 de ani pe colina „Gianicolo” din Roma, ^n capela Colegiului „Pio Romeno” de pe aceast@ colin@... Din Colegiul „Pio Romeno” a fost hirotonit preot clericul Augustin Prundu}, clericul Vasile A}tilean a primit diaconatul, iar clericul Simion Felecan lectoratul. Din Colegiul „De Propaganda Fide”, clericul Alexandru Todea a primit

156 subdiaconatul }i diaconatul, iar un egiptean cu numele Melek, la fel, a primit diaconatul. %n ziua urm@toare, la 12 decembrie, P@rintele Augustin Prundu} a cerut conducerii Colegiului „De Propaganda Fide” s@-mi permit@ s@ fac pe Diaconul la Liturghia pe care urma s@ o celebreze pe Morm$ntul Sf$ntului Apostol Petru, ^n Bazilica Sf$ntului Petru, ceea ce s-a }i f@cut. Cu aceste pu]ine g$nduri, amintindu-mi cu mult@ bucurie cele petrecute ^n ziua de 11 decembrie 1938 ^n capela unit@ de pe „Gianicolo” }i cu cele petrecute ^n „San Pietro” ^n 13 decembrie 1938, V@ mul]umesc pentru fidelitate ^n slujba Marelui St@p$n. El s@ ^ncununeze cu cununa gloriei... pe to]i care fac parte din cele trei ordine ale Sf$ntului „Vasile cel Mare” }i s@ str@luceasc@ ^n cadrul Bisericii Rom$ne Unite }i ^n ^ntreaga Biseric@ Catolic@ cele trei voturi mari: ASCULTAREA, S~R~CIA {I CASTITATEA. Cer$nd binecuv$ntarea sacerdotal@, v@ ^mbr@]i}ez cu toat@ dragostea ^n Isus, St@p$nul cel Mare, Maria }i Sf$ntul Vasile cel Mare.

Alexandru Todea

(ss)

11 decembrie 1988”

Func]iuni

Fiind ^nc@ la studii ^n Roma, Silviu Augustin Prundu} a fost numit ecleziarh la Colegiul „Pio Romeno”, ^n care calitate, ^ntre 1 august 1939 }i p$n@ la ^ntoarcerea ^n ]ar@, ^n martie 1943, a predat cursuri de liturgic@. Revenind ^n ]ar@, a fost numit subnotar consistoral (la 15 martie 1943) al eparhiei Cluj-Gherla, cu re}edin]a la Cluj, avansat apoi notar consistorial }i secretar episcopesc. Concomitent, i s-au mai ^ncredin]at urm@toarele func]iuni: – preot pentru servicii rom$ne unite – ^n rit greco-catolic – la Biserica Piari}tilor sau a Universit@]ii din Cluj, ^ncep$nd de la 29 octombrie 1944;

157 – profesor de religie la Liceul rom$n unit „Inochentie Micu Clain” pe anul }colar 1945-46; – profesor universitar la catedra de Tipic }i Liturgic@ la Academia de Teologie Rom$n@ Unit@ Greco-Catolic@, ^ncep$nd cu data de 17 octombrie 1946. %n anul 1946 a ob]inut calificarea de profesor de liceu, urm$nd }i absolvind Seminarul Pedagogic universitar din Cluj (certificat de absolvire nr. 200/1946) }i promov$nd examenul de capacitate pentru specialitatea principal@ religie greco-catolic@ }i secundar@ limba latin@. %n 21 noiembrie 1947, cu aprobarea chiriarhului eparhiot a intrat ^n Ordinul monahal al Sf$ntului Vasile cel Mare (OSBM), ^n noviciat la M@n@stirea Bixad – Maramure}. A fost ^nve}m$ntat monah la 7 februarie 1948, iar dup@ adunarea de la Cluj din 1 octombrie, ^n care s-a s@v$r}it simulacrul de „integrare” a Bisericii Rom$ne Unite ^n Orto- doxia rom$neasc@, a depus voturile devo]ionale, pe care le re^nnoie}te de dou@ ori pe an, conform regulilor monahale. P@r@sind Bixadul }i plec$nd spre Cluj, s-a oprit ^n C@}ei, satul natal, unde a participat la o Sf$nt@ Liturghie ^n biserica parohial@, ^n zi de duminic@, }i a ]inut o predic@ prin care }i-a ^ndemnat cons@tenii la statornicie ^n credin]@. Revenit la Cluj, a vorbit }i aici ^n acela}i sens, credincio}ilor clujeni la Biserica „Bob”, care, ^mpreun@ cu parohia grupat@ ^n jurul ei, era p@storit@ de c@lug@ri bazilitani, cum mai era, de altfel, ^n p@storirea Ordinului monahal al Sf$ntului Vasile cel Mare }i parohia urban@ M@n@}tur II, grupat@ ^n jurul bisericii „Calvaria”, concesionat@ de sf$ntul Scaun Apostolic Bisericii Rom$ne Unite }i repartizat@ de Episcopie ca biseric@ parohial@, administrat@ }i p@storit@ de c@lug@ri.

Persecu]ia

La Cluj s-a pus la dispozi]ia Episcopului Dr. Iuliu Hossu. Fiind iminent@ prigonirea Bisericii Rom$ne Unite, Episcopii eparhio]i au creat din timp conduceri colective, care s@ suplineasc@ eventualele absen]e din eparhii a episcopiilor chiriarhi, ^n guvernarea Bisericii. La Eparhia de Cluj–Gherla, colectivul creat de Episcopul Dr. Iuliu

158 Hossu a fost format din urm@toarele trei persoane, de unde }i numirea de ternar: – Dr. George Vidican, canonic, prelat papal, vicar general episcopesc }i ordinarius (sau loc]iitor de episcop); – Dr. Ioan Chertes, canonic }i profesor de Teologie, provicar general episcopesc I, }i – Nicolae Pura, canonic, profesor de Teologie }i rectorul Academiei de Teologie din Cluj, pro-vicar general II. Episcopul Dr. Iuliu Hossu a fost arestat la 28 octombrie 1948, odat@ cu ceilal]i episcopi greco-catolici eparhio]i, }i depus ^n lag@rul de la Dragoslavele. Odat@ cu Episcopul, a fost arestat }i pro-vicarul general episcopesc I, Dr. Ioan Chertes, }i internat ^n lag@rul de la Neam], iar Dr. Gheorghe Vidican a demisionat. Ca urmare, Nun]iatura Apos- tolic@ din Bucure}ti a format un nou ternar pentru Eparhia de Cluj- Gherla: – Nicolae Pura, vicar general episcopesc }i ordinarius (loc]iitor de episcop); – Dr. Silvestru Augustin Prundu}, pro-vicar general episcopesc I; – Vasile Ilea, c@lug@r carmelitan, pro-vicar general episcopesc II. Cu timpul, vor avea loc }i alte schimb@ri de ternar, dar Nicolae Pura }i Silvestru Prundu} au r@mas ^n aceast@ calitate din octombrie 1948 }i p$n@ la 9 februarie 1981, c$nd Nicolae Pura se retrage din cauz@ de boal@, }i cu aprobarea autorit@]ii biserice}ti, inclusiv a Mitropolitului Alexandru Todea, Silvestru Augustin Prundu} a devenit vicar general episcopesc }i ordinarius sau loc]iitor de episcop, cu deplin@ putere de jurisdic]ie ^n guvernarea Eparhiei de Cluj–Gherla. Aceast@ putere o va de]ine p$n@ la 31 iulie 1987, c$nd, solicitat de problemele monahale, numitul f@c$nd parte din conducerea Ordinului monahal „Vasile cel Mare”, a predat jurisdic]ia eparhial@ Mitropolitului Alexandru Todea, viitorul Cardinal. S.A. Prundu} a r@mas ^n continuare ^n Capitlul eparhial, promovat, mai t$rziu, canonic emerit, fiind, ^n acela}i timp, protoegumen sau superiorul Ordinului monahal bazilitan (OSBM) al Provinciei bazilitane „Sfin]ii Apostoli Petru }i Pavel” din Rom$nia. %n contextul acestei misiuni sacerdotale, trebuie privit@ activitatea Ieromonahului Sr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, devenit@ dup@ 1 octombrie 1948 ilegal@. Realizarea ei reclama ^n mod necesar

159 clandestinitatea care, ^ns@, implica riscul de a fi descoperit@ }i, concomitent, atr@gea dup@ sine sanc]iuni draconice, prev@zute ^n legisla]ia diabolic@ a regimului de teroare comunist@, declarat f@]i}, nu at$t anticre}tin, c$t anticatolic. Dup@ arestarea Episcopilor greco-catolici, inclusiv a Episcopului Dr. Iuliu Hossu, S.A. Prundu} a redactat, ^mpreun@ cu c@lug@rul carmelitan Vasile Ilea, }i a difuzat mai multe circulare pentru orientarea preo]ilor ^n acele zile extrem de grele. %n acela}i timp, a ^ntreprins }i vizite la preo]ii din eparhie, ^ndemn$ndu-i, at$t pe ei, c$t }i pe credincio}i la rezisten]@ ^mpotriva Partidului Comunist, a c@rui deviz@ ^n acea perioad@ nu era sporirea num@rului membrilor de partid, ci a „cre@rii de ortodoc}i”. Tr@dat organelor de securitate de c@tre Pr. Emil Mure}an din D@b$ca, a ^nceput }i pentru el calvarul }i la 3 ianuarie 1949, c$nd a fost arestat de c@tre Securitatea din Dej }i brutalizat ^n mod barbar, dup@ ce l-au ^mbr@cat ^n od@jdiile g@site asupra lui, pentru ca batjocura }i teroarea s@ fie depline }i cu efect. La 31 ianuarie 1949, a fost transferat la Securitatea din Cluj, unde timp de }ase s@pt@m$ni a fost alimentat numai cu a}a-zisa „ciorb@” de cartofi, f@r@ nici un alt aliment. Ancheta a fost }i aici barbar@, cu b@t@i ne^ntrerupte }i cu tot felul de chinuri n@scocite de terori}ti, pentru a-l obliga s@ dest@inuiasc@ pe preo]ii cu care a luat contact, majoritatea acestora fiind ascun}i. Trimis la ^nchisoarea militar@ din Cluj, la 29 martie 1949 a fost judecat }i condamnat la 6 luni ^nchisoare pentru ultraj – pentru o scrisoare trimis@ Mitropolitului ortodox de la Sibiu, Nicolae B@lan –, la 5 luni ^nchisoare pentru difuzare de manifeste }i la 4 luni ^nchisoare pentru instigare, pedeaps@ relativ u}oar@, pentru c@ at$t procurorul, c$t }i judec@torii ^l cuno}teau }i erau oameni cu bun@voin]@. La sf$r}itul lunii mai 1949 a fost transferat de la Cluj la ^nchisoarea civil@ din Lugoj. Cu lan]uri la picioare }i cu m$inile legat de fratele s@u Nicolae – arestat }i acesta, fiindc@ dup@ arestarea fratelui Silviu i-a ridicat de la locuin]a acestuia actele de studii pentru a nu se pierde – }i ^ntr-un convoi de condamna]i de drept comun la c$te 15-20 de ani de temni]@ grea, a fost pus s@ str@bat@ str@zile Clujului p$n@ la gar@, cale ce cca 2 km, apoi ale Lugojului de la gar@ p$n@ la ^nchisoare, trecut }i acolo ^ntre condamna]ii de drept comun, chipurile din cauza

160 „ultrajului” reclamat de Mitropolitul de la Sibiu. Dup@ un timp a fost trecut la „politic”. Trecut apoi prin ^nchisorile de „triere”, V@c@re}ti }i Jilava, a fost transferat la Aiud, unde, dup@ expirarea termenului de 6 luni, a fost trecut ^ntre „lag@ri}ti”, iar la 3 octombrie 1949 eliberat. Dup@ eliberare, conform misiunii ^ncredin]ate, a reluat leg@turile cu preo]ii din rezisten]@. Dar, pentru a avea un alibi ^n fa]a unei permanente supravegheri }i urm@riri, }i, ^n acela}i timp, pentru a-}i crea un alt rost, unul ^ng@duit de autorit@]i, cu care s@-}i agoniseasc@ p$inea cea de toate zilele, a ^ncercat s@ se ^nscrie la Universitatea de Cluj, ca student la sec]ia slavistic@, unde nu se prea ^nghesuiau concuren]ii. Dar nu a fost admis din motive „politice”, ^n realitate, religioase. %ncerc$nd s@ se „fericeasc@” ^ntre muncitori, s-a ^nscris, ^mpreun@ cu un grup de c@lug@ri, la un curs de recalificare, sec]ia t$mpl@rie, ^n toamna anului 1949. Presat s@ treac@ la ortodoc}i, i s-a oferit un post de profesor la Institutul Teologic Universitar din Cluj, dup@ care ar fi urmat, ca ^n timp de o lun@, s@ fie ales ^n Sf$ntul Sinod Episcop al Dun@rii de Jos cu re}edin]a la Gala]i. Dar, refuz$nd }i aceste oferte, la 3 martie 1950 a fost din nou arestat, sub pretextul c@ a intrat ^ntre muncitori, pentru a constitui o organiza]ie muncitoreasc@ subversiv@, ^mpotriva or$nduirii de stat comuniste. La Securitatea din Cluj a fost introdus ^ntr-o celul@ extrem de umed@, ^ntunecoas@ }i lipsit@ de aer, ^n care a fost ]inut p$n@ la 8 iunie 1950, c$nd ajunsese ^n stare de a-}i pierde via]a. Odat@ cu el, a fost arestat ^ntregul grup de c@lug@ri ^nscri}i la cursul de recalificare ^n meseria de t$mplar. %ns@, neexist$nd de data aceasta motive penale pentru a fi trimis ^n judecat@, a fost re]inut }i condamnat administrativ }i, ^n toamna anului 1950, a fost trimis pentru 24 de luni la Canalul Dun@re–Marea Neagr@. Acolo a fost introdus ^n munca at$t de istovitoare la cap@tul de la Cernavod@, de unde a fost trecut la km 4, apoi la km 8 }i, ^n curm@, la cap@tul opus al Canalului, cel de la Capul Midia, supranumit de de]inu]i, pentru munca de exterminare la care erau supu}i, „Infernul Midia”. %n ^nsemn@rile me- moriale, ^ntr-un Curriculum vitae, Silvestru Augustin Prundu}, descriind greut@]ile enorme prin care a trecut la Canal, nu g@se}te cuvinte potrivite pentru a le ^nfiera cum se cuvine, se rezum@ la metafora „nu se pot imagina”, iar pentru a confirma veridicitatea lor, men-

161 ]ioneaz@ faptul c@ la o lun@ dup@ eliberarea sa – care a avut loc abia ^n 15 martie 1953 – comandantul lag@rului, pe nume Borcea, „a fost arestat de propriii lui superiori }i condamnat pentru crime ^mpotriva umanit@]ii }i trimis la ^nchisoare Jilava, era s@ fie lin}at de de]inu]ii pe care i-a maltratat ^n colonia de la Capul Midia”. Dup@ eliberarea de la Canal, S.A. Prundu}, ^n cursul lunii aprilie 1953, a intrat ca muncitor zilier la Gr@dina Botanic@ din Cluj. Dar, la 4 mai, a fost din nou arestat, fiind ridicat din poarta Colegiului Academic, unde a}tepta, cu o lopat@ ^n m$n@, un camion pentru a-l ^nc@rca cu nisip. %n noaptea de 3 mai 1953 fusese descoperit }i ridicat }i canonicul }i loc]iitorul de Episcop (ordinarius) Nicolae Pura, care tr@ia ascuns la C@}ei la mama sa. Cons@tean cu S.A. Prundu}, acesta din urm@ l-a vizitat la C@}ei ^n timpul c$nd era ascuns. Trimis ^n judecat@, S.A. Prundu} a fost condamnat pentru nedenun]are la 2 ani ^nchisoare. Transferat ^ntregul grup la Timi}oara pentru rejudecarea procesului, acolo, la 28 septembrie 1954, a fost eliberat provizoriu p$n@ la rejudecare. A fost citat de mai multe ori la dezbateri p$n@ la pronun]area sentin]ei prin care a fost condamnat la un an ^nchisoare, dar l@sat ^n libertate, fiindc@ avea deja executat ^n aceast@ cauz@ un an }i patru luni. Dup@ aceast@ eliberare, a c@utat din nou s@ ocupe un serviciu. Dar peste tot a fost refuzat. P$n@ }i postul de om de serviciu la ^ntreprinderea „Carbochim” i-a fost refuzat. %n sf$r}it, pentru un salariu derizoriu, 1/ 2 norm@, s-a angajat ca secretar particular }i ^nso]itor de orb la nev@z@torul Ene Constantin, la care, ^nainte, fusese angajat canonicul Nicolae Pura. Nev@z@torul fiind asistent universitar, trebuia s@ i se citeasc@ materialul documentar necesar ^n facultate. Locuia la fratele de c@lug@rie Iustin Ioan Sab@u, ^nghesui]i ^ntr-o camer@ }i o buc@t@rioar@, mai locuind ^mpreun@ cu ei ^nc@ un frate c@lug@r, Vasile Cri}an, precum }i M@rioara, sora lui Iustin Sab@u. %n cursul anului 1956, pornise o puternic@ ac]iune pentru refacerea cultului greco-catolic, promovat@ ^n mod deosebit de Episcopul de Maramure}, ales Mitropolit, Alexandru Rusu, pe atunci fixat cu domiciliul obligatoriu la M@n@stirea de maici Ciorog$rla, l$ng@ Bucure}ti, ^mpreun@ cu episcopii Iuliu Hossu }i Ioan B@lan, muta]i acolo de cur$nd de la M@n@stirea Curtea de Arge}. %naintase un memoriu

162 Guvernului, prin care se solicita repunerea ^n legalitate a Bisericii Rom$ne Unite. %ns@ Episcopul Alexandru Rusu a popularizat memoriul, difuz$ndu-l printre preo]i }i printre credincio}i, fiind trecut }i ajung$nd cunoscut }i peste frontier@. Ac]iunea ini]iat@ de Episcopul Maramure- }ului a generat un av$nt care a dat curaj unor preo]i s@ reia cultul greco-catolic ^n public, ^n scopul de a dovedi c@ Biserica Rom$n@ Unit@ exist@ }i nu a disp@rut, cum sus]ineau reprezentan]ii Bisericii Ortodoxe Rom$ne. Astfel, preotul Alexandru Ra]iu din Eparhia Oradiei a celebrat ^n public, ^n cursul verii anului 1956, cinci Sfinte Liturghii: trei ^n Medie}ul Aurit }i dou@ la Bixad – la datele de 29 iunie, 27 iulie, 7 }i 15 august – , o „ac]iune foarte riscant@”, cum o nume}te ^nsu}i P@r. Alexandru Ra]iu (^n Persecu]ia Bisericii Rom$ne Unite, Oradea, 1994, p. 110). Credincio}ii din Cluj au cerut }i ei [email protected]. S.A. Prundu}, fiind ultimul preot investit oficial pentru servicii religioase ^n rit greco-catolic rom$n la biserica Piari}tilor din Cluj, s@ celebreze ^n aceast@ biseric@ o liturghie public@, bisericile greco-catolice fiind ocupate de ortodoc}i din anului 1948. Dar acesta, neav$nd aprobare, nici pe linie bisericeasc@ de la Episcopul eparhiot Iuliu Hossu, care a fost anun]at ^n aceast@ chestiune ^nc@ la Curtea de Arge}, }i nici de la autoritatea de stat, a refuzat celebrarea. %n schimb, P@r. Vasile Chindri} s-a hot@r$t s@ celebreze el o Liturghie greco-catolic@ ^n public. S.A. Prundu}, fiind ini]iat@ ac]iunea de liturghisire ^n numele lui, l-a avertizat pe P@r. Vasile Chindri} c@ nu este de acord, nefiind deloc prielnic momentul pentru o astfel de manifestare public@ }i care nu poate aduce Bisericii un rezultat benefic, ci, dimpotriv@, va atrage dup@ sine represaliile autorit@]ilor de stat, care nu vor ^nt$rzia. %mpotriva unei astfel de manifesta]ii, S.A. Prundu} s-a declarat }i ^n fa]a celor trei episcopi eparhio]i ^ntr-o vizit@ f@cut@ la Curtea de Arge}. Acum l-a pus ^n gard@ }i pe Episcopul auxiliar de Cluj-Gherla, Dr. Ioan Chertes, precum }i pe superiorul monahal, Ierom. Leon Manu, c@ nu e de acord s@ se celebreze o astfel de Liturghie }i „s@-l opreasc@ }i pe P@r. Vasile Chindri} s@ intre ^ntr-o biseric@ ^n care nu are titlul canonic”. P@r. Vasile Chindri} a fost avertizat }i de parohul romano- catolic al bisericii Piari}tilor, care i-a pus ^n vedere c@ biserica ^i va fi ^nchis@ }i nu va putea celebra ^n ea f@r@ „aprobarea Securit@]ii”. %ns@ P@r. Vasile Chindri} a trecut peste toate avertismentele }i sfaturile }i, duminic@

163 12 august 1956, ^mpreun@ cu P@r. Izidor Ghiurco, au celebrat Sf$nta Liturghie ^n strada Universit@]ii, improviz$nd dintr-o mas@ un altar pe sc@rile Bisericii Piari}tilor. La Liturghie s-a adunat mult@ lume, care se ^ntreba de ce lipse}te P@r. S.A. Prundu}, preotul bisericii p$n@ ^n 1948, pentru serviciile ^n ritul rom$n greco-catolic, b@nuind c@ a fost din nou arestat. Or, el lipsea doar din localitate. Dar, a}a cum se prev@zuse, represaliile n-au ^nt$rziat. Au fost aresta]i preo]ii celebran]i, Episcopii Alexandru Rusu }i Ioan Chertes, Ierm. Leon Manu, prof. Teofil B@libanu, judec@torul Alexandru F@rca}iu }.a. }i condamna]i, ^n procesul de la Tribunalul Militar din Cluj din 9 mai 1957, la ani grei de temni]@, Episcopul Alexandru Rusu primind pedeapsa cea mai mare, 25 de ani munc@ silnic@ pentru instiga]ie }i ^nalt@ tr@dare, Episcopul Ioan Chertes 10 ani, Leon Manu 10 ani, Vasile Chindri} 10 ani, Teofil B@libanu 10 ani etc. Preo]ii din Nordul [@rii au fost aresta]i }i judeca]i }i ei, la Tribunalul Militar Oradea. Alexandru Ra]iu a primit o condamnare de 6 + 5 ani. Nici S.A. Prundu} nu a fost scutit de cercet@ri }i anchete, de urm@riri, p$n@ la sf$r}itul procesului }i condamnarea celor din lotul Chindri}. %n toamna anului 1957 a deveni vacant@ Episcopia ortodox@ a Vadului, Feleacului }i Clujului, prin promovarea Episcopului Nicolae Colan ca Mitropolit al Ardealului, ^n locul Mitropolitului Iustin Moisescu, transferat la Ia}i. Din nou s-au f@cut presiuni asupra lui S.A. Prundu}, oferindu-i-se Episcopia Clujului. A refuzat }i de ast@ dat@. Dar presiunile continu@ }i se intensific@ odat@ cu aniversarea ^n 1958 a zece ani de la „Re^ntregirea Bisericii Ortodoxe Rom$ne”. O parte dintre preo]ii din rezisten]@ au cedat. %ntre ei, peste orice a}tept@ri }i prevederi, preotul dr. Vasile A}tileanu, care a ajuns, mai ^nt$i, consilier patriarhal, apoi arhiereu vicar sub numele de Visarion Ploie}teanul, Episcop vicar la Mitropolia din Sibiu }i ^n urm@ Episcop la Arad, unde s-a stins din via]@, dar nu ^nainte de a abjura schisma }i de a-}i reface leg@turile cu Biserica Romei, fapt asupra c@ruia vom reveni. Cazurile acestei treceri au condus la noi persecu]ii a celor r@ma}i ^n rezisten]@, la noi arest@ri. La 25 ianuarie 1959 este }i S.A. Prundu} arestat din nou. Dup@ trei luni de anchet@ la Securitate, a fost pus ^n fa]a unei alternative: sau accept@ scaunul episcopesc

164 ortodox de la Oradea sau va suporta ^nchisoare mai grea dec$t cea de p$n@ atunci. Episcopatul i-ar fi adus „Pobed@” la scar@ (autoturism marc@ sovietic@, la mod@ ^n vremea aceea) }i un salariu de 10.000 lei – salariu de ministru – dar S.A. Prundu} nu-}i schimb@ hot@r$rea luat@ }i prefer@ ^nchisoarea. Odat@ cu el au fost aresta]i }i cei doi colegi de camer@, Iustin Sab@u }i Vasile Cri}an, }i ^nc@ un frate c@lug@r bazilitan, Dr. Iosif Bal, pe motivul c@ ar fi ^ncercat s@ repun@ ^n func]ie o Academie de Teologie, ^n vederea preg@tirii clandestine a clerului greco-catolic. Acuza]ia nu a fost lipsit@ de adev@r, fiindc@ ^n tot timpul c$t Biserica Rom$n@ Unit@ }i-a dus existen]a ^n ilegalitate, unii dintre fo}tii profesori de Teologie, precum }i al]i preo]i din rezisten]@, bine preg@ti]i, nu au ]inut seam@ de interdic]ia oficial@ }i au preg@tit clerici care s@ asigure continuitatea Bisericii. Primul instructaj teologic clandestin s-a f@cut pe linie monahal@, c@lug@reasc@, profesorii fiind }i ei c@lug@ri: S.A. Prundu}, Leon Manu, Iosif Bal, to]i cu preg@tire superioar@ ob]inut@ ^n institutele teologice occidentale, la care se vor al@tura cu timpul Dr. Eugen Popa }i Dr. Gavril Pop, profesori de Teologie la fosta Academie Teologic@ din Blaj }.a. Preg@tirea viitorilor preo]i nu avea caracterul unei }coli obi}nuite cu profesori }i }colari, ci unul conspirativ, profesorul }i }colarul, }i totu}i activitatea lor a fost descoperit@. Trimi}i ^n judecat@, au fost condamna]i at$t profesorii, c$t }i }colarii. S.A. Prundu}, „recidivist”, descoperit cu o nou@ „infrac]iune”, a fost condamnat la 8 ani ^nchisoare grea pentru uneltire contra ordinii sociale. %ntr-adev@r, ^nchisoarea a fost extrem de grea, fiind purtat de la o colonie de munc@ la alta, din Balta Br@ilei }i Delta Dun@rii. Dup@ o jum@tate de an de munc@ ^n colonie, ^n prim@vara anului 1960 a ajuns distrofic ^n ultimul grad, suferind mai mult de un an de senza]ie permanent@ a unei teribile foame, de care a fost salvat numai cu regim alimentar special }i tratament medicamentos, urmate timp de o lun@. %n toamna anului 1961 a reluat munca la ^ndiguiri }i la agricultur@ ^n Delt@. A fost eliberat la 28 iulie 1964 din colonia Periprava, din Delta Dun@rii, ^n urma decretului de gra]iere dat pentru de]inu]ii politici, cu buletinul de eliberare nr. 16.899/1964 al Ministerului Afacerilor Interne. %n leg@tur@ cu via]a spiritual@ promovat@ de S.A. Prundu} pe tim- pul deten]iei, P@r. Alexandru Ra]iu ne spune ^n lucrarea citat@ mai

165 sus, la pag. 141: „De}i erau absolut interzise rug@ciunile }i conferin- ]ele religioase, sau de orice natur@, ^n duminici sau ^n zilele libere «pe crac@», diminea]a }i seara, ei (de]inu]ii, n.n.) au reu}it cu mare risc s@ se adune }i s@ se roage }i chiar s@ celebreze Sf$nta Liturghie. La s@rb@torile ^mp@r@te}ti, Cr@ciun sau Pa}ti, au reu}it s@ tr@iasc@ momente ^n@l]@toare ca ^n via]a de libertate. Cu ajutorul unor gardieni omeno}i }i credincio}i, st$nd de paz@ sau de veghe, Episcopii }i preo]ii au servit Sf$nta Liturghie, de}i ^n locurile cele mai lugubre }i p@zite de du}mani. Se cuvine s@ amintesc mai ales via]a spiritual@ de la colonia Stoiene}ti }i Str$mba din Balta Br@ilei. Vor r@m$ne memorabile conferin]ele spirituale }i reculegerile de la Str$mba din anul 1962, ^ncep$nd cu luna martie }i p$n@ la 17 mai. %n aceast@ colonie se formase un cerc de studii religioase, condus de un grup de preo]i, ^n frunte cu Preo]ii Prundu} Augustin }i Alexandru Ra]iu, studii la care participau preo]i }i credincio}i ortodoc}i, ^n majoritate, }i care s-au transformat ^ntr-un dialog ecumenic. Pentru s@rb@torile Pa}tilor, ^n baraca compus@ din 200 de oameni, aproape to]i intelectuali, s-au ]inut separat exerci]ii spirituale – pentru preo]i }i separat pentru laici. S@pt@m$na Mare a fost tr@it@ ^ntr-o reculegere perfect@, iar Pa}tile celebrate ^ntr-o atmos- fer@ ^n@l]@toare de manifestare a credin]ei }i ^nfr@]irii ^ntre de]inu]ii celor dou@ Biserici. To]i erau emo]iona]i p$n@ la lacrimi }i se ^mbr@- ]i}au ca adev@ra]i cre}tini, ^n spiritul }i dragostea lui Cristos” (s.n.). Eliberarea nu i-a adus normalizarea problemelor vie]ii. Era c@utat@ ^n continuare compromiterea oamenilor de valoare, a personalit@]ilor, figuri alese, de vaz@, ale Bisericii Rom$ne Unite cu Roma, ^n speran]a c@ „exemplele” lot vor fi urmate de ceilal]i preo]i r@ma}i ^n rezisten]@. Dac@ unii dintre preo]ii de r$nd au reu}it s@ ob]in@ o angajare oarecare, de regul@ ^n munc@ necalificat@, pentru cei cu preg@tire superioar@, care au avut sarcini de r@spundere ^n Biserica Greco-Catolic@, a fost extrem de greu s@ g@seasc@ o angajare ^n afara Bisericii Ortodoxe, spre care erau ^ndruma]i to]i. Lui S.A. Prundu}, ^nc@ ^n colonia de munc@, ^nainte de apari]ia decretului de gra]iere, i s-a pus ^n vedere c@ aderarea la Biserica Ortodox@ Rom$n@ este singura cale de revenire ^n libertate. Dup@ eliberare, iar@}i i s-a pus ^n vedere c@ nu poate primi nici un fel de

166 ^ncadrare corespunz@toare, dec$t ^n cadrul Bisericii Ortodoxe, unde este a}teptat. La aceste oferte r@spundea ca }i ^n anul 1949 Episcopului ortodox al Clujului, Nicolae Colan, la oferta de profesor la Institutul Teologic Ortodox Universitar din Cluj, sau, ^n 1958, Episcopului Teofil Herineanu, care i-a oferit un post de profesor la Seminarul Teologic – Institutul Teologic fiind deja desfiin]at }i studen]ii transfera]i la Sibiu – c@ prime}te orice post administrativ ^n Biserica Ortodox@ „f@r@ obliga]ii preo]e}ti”. S.A. Prundu}, de bun@ credin]@, considera fapt pozitiv c@ ^n vederea rezolv@rii problemei Bisericii Greco-Catolice }i ^n lumina perspectivelor ecumenice deschise de Conciliul Vatican II, c@ poate s@ se ^ncadreze ^n Ortodoxie ca func]ionar, f@r@ obliga]ii preo]e}ti. „Primii pa}i, spune S.A. Prundu} ^n acel Curriculum vitae amintit mai sus, i-am f@cut pe m@sur@ ce prin P@r. Ioan Filip din Ohio, am primit r@spuns afirmativ de la Congrega]ia Oriental@ (a Sf. Scaun, n.n.) }i m-am consultat cu preo]imea clujean@, ^n frunte cu vicarul general (Nicolae Pura, n.n.) }i am avut binecuv$ntarea Presfin]i]ilor Lor Iuliu Hirtea }i Ioan Dragomir. Preasfin]i]ii Ioan Chertes }i Alexandru Todea nu-mi erau accesibili. Preasfin]itul mi-a spus c@ nu este de p@rere, dar peste trei ani c$nd am f@cut pasul nu mi-a repro}at nimic }i a continuat s@ p@streze cu mine acela}i leg@turi de mai ^nainte }i, dup@ ce, ^n anul 1967, am ocupat postul. Totodat@ am cerut ^nvoirea p@rin]ilor din ordinul bazilitan...”. Episcopul Teofil Herineanu a cerut consim]@m$ntul Patriarhului pentru numirea lui S.A. Prundu} ^ntr-un post de bibliotecar. Principial a fost de acord }i Departamentul Cultelor. Speran]a Patriarhului c@ ^n acest caz este un c$}tig pentru Ortodoxie, rezult@ din cuvintele de r@spuns date de el ^n problem@, Episcopului Teofil Herineanu: „Prime}te-l, c@ }i a}a se m$nje}te cu Ortodoxia!”. Opozi]ia ^ns@ a f@cut-o Securitatea din Cluj, care se a}tepta ca S.A. Prundu} s@-i cear@ interven]ia ei, pentru a-l avea la m$n@ }i a crea din el un instrument docil, l-a determinat pe ^mputernicitul jude]ului Cluj pentru Culte, [epe} Hoin@rescu, fost }i el ofi]er de securitate, s@ nu-}i dea acordul la numire. %ntrebat fiind, ^mputernicitul i-a r@spuns lui S.A. Prundu}: „Cred c@ fac un bine Bisericii Ortodoxe opun$ndu-m@ la numirea D-voastr@ acolo”. Dar }i replica lui S.A. Prundu} a fost

167 pe m@sur@: „Nu }tiu dac@ face]i bine Bisericii Ortodoxe, dar mie personal ^mi face]i un mare bine, fiindc@ intr$nd ^n situa]ia aceasta ^n Ortodoxie, voi fi judecat de unii ca tr@d@tor al credin]ei, iar de al]ii ca un intrus ^n cas@”. Nu to]i preo]ii din rezisten]@ au interpretat pozitiv parlamentarea lui S.A. Prundu} cu Ortodoxia, ^ndeosebi unele c@lug@ri]e s-au ar@tat mai rezervate. P$n@ la urm@, se vor convinge to]i c@ s-au ^n}elat ^n presupunerile lor. E}u$nd ^ncercarea de a ocupa un post de func]ionar ^n Biserica Ortodox@, f@r@ obliga]ii cultice, S.A. Prundu} a recurs la Oficiul For]elor de Munc@ }i a fost repartizat ^ntr-un post de muncitor necalificat la Fabrica de bomboane „Feleacul” din Cluj, pe data de 15 noiembrie 1964. Dup@ eliberarea din 1964 a preo]ilor aresta]i }i a episcopilor auxiliari dintre episcopii chiriarhi nemaifiind ^n via]@ dec$t Iuliu Hossu, cu domiciliul obligatoriu la M@n@stirea C@ld@ru}ani – Biserica Rom$n@ Unit@ cu Roma a reluat – clandestin – activitatea de preg@tire a noilor genera]ii de preo]i care s@ ^nlocuiasc@ pe cei disp@ru]i prin ^nchisori }i gulaguri sau prin ^mb@tr$nire natural@. Astfel ^ncep hirotonirile preo]ilor din genera]ia celor preg@ti]i ^n timpul persecu]iei. Cel dint$i dintre ace}tia a fost hirotonit (pentru Eparhia Clujului) clandestin Preotul Pantelimon A}telean la 22 octombrie 1964, prin punerea m$inilor Episcopului de Maramure}, Ioan Dragomir, care a s@v$r}it majoritatea hirotonirilor clandestine, p$n@ ce s-a stins din via]@, la 25 aprilie 1985. %ntre cei hirotoni]i ^n 1964 mai amintim pe Vasile M. Ungureanu, la 17 decembrie 1964, Mitropolitul Lucian Mure}an, hirotonit preot la 19 decembrie 1964, Tertulian Langa, ajuns vicar general episcopesc la Cluj, la 20 decembrie etc. %ntre cei consacra]i preo]i prin punerea m$inilor episcopului Ioan Dragomir sunt }i actualii Episcopi: Ioan {i}estean al Maramure}ului }i Alexandru Mesian, condjutor al Episcopului de la Lugoj. Mitropolitul Lucian Mure}an }i Preotul Pantelemon A}telean provin dintre cei cinci tineri clerici preg@ti]i ^n Institutul Teologic romano-catolic din Alba Iulia, primi]i ^n Institut de Episcopul Márton Áron, dar retra}i ^n 1958/59, ^n anul IV de studen]ie, fiind descoperi]i de organele de securitate. Pentru ei, Departamentul Cultelor a

168 amenin]at cu ^nchiderea institutului. Episcopul refuz$nd s@-i elimine, to]i cei cinci studen]i rom$ni s-au retras, complet$ndu-}i studiile neterminate cu profesori de la Academiile greco-catolice desfiin]ate ^n 1948. Dar majoritatea celor hirotoni]i ^n perioada persecu]iei au fost preg@ti]i ^n cursuri teologice clandestine. To]i aveau o calificare minim@, laic@, profesia din care tr@iau, preo]ia fiind r@spunsul la o chemare de apostolat }i deplin@ d@ruire, legat@ de riscul de a fi descoperi]i }i ^ntemni]a]i, }i nu de urm@rirea unui profit material. La Cluj, organizatorul acestor cursuri a fost S.A. Prundu}, at$t pentru c@lug@ri, c$t }i pentru preo]ii de mir. Lui i s-au ad@uga ceilal]i profesori aminti]i, iar mai t$rziu dr. Liviu Pandrea, ing. Ioan Vasile Botiza, Pantelemon A}telean }i al]ii. Asemeni preg@tiri clandestine au avut loc }i la Baia Mare, unde ^nsu}i actualul Mitropolit, Lucian Mure}an, dup@ primirea Tainei Sfintei Preo]ii }i cu deosebire dup@ numirea sa de ordinarius – loc]iitor de Episcop – s-a ocupat ^ndeaproape de instruirea, educarea }i formarea clerului. Chiar }i la Bucure}ti existau asemenea cursuri de instruire personal@ la ^nceputul persecu]iei, unde }i-au ^nceput studiile teologice preotul Tertulian Langa, cu profesori de excep]ie ca Mons. Vladimir Ghika }i canonicul Dr. Titus Malai (^nainte de 1950).

Func]ionar la ortodoc}i

Angajarea lui S.A. Prundu} la Fabrica de bomboane „Feleacul” din Cluj nu a fost deloc de bun augur pentru el. Munca necalificat@, extrem de grea }i de istovitoare, cu un salariu de 525 lei lunar, jum@tate ^nghi]it de plata chiriei, ca }i angajarea provizorie, pentru numai trei luni, l-au descurajat, mai ales c@ i s-a spus deschis c@ ^n fabric@ nu va putea primi alt post, iar, dac@ vrea reabilitare, s@ o fac@ pe linia de Culte, prin ^mputernicit, care de altfel ^l urm@rea pas cu pas, }i, deci, ^n cadrul Bisericii Ortodoxe. Patriarhul Justinian Marina, afl$nd c@ n-a fost angajat ^n cadrul Bisericii Ortodoxe Rom$ne, i-a trimis ca ajutor 1000 lei, precum }i invitarea s@-i trimit@ o cerere, „fiindc@ el va st@rui pentru ob]inerea buletinului de Bucure}ti” }i-l „va numi ^ntr-un post de cercet@tor la Institutul Teologic din Capital@, iar, ^n caz de nereu}it@, va st@rui la una din

169 Mitropoliile din ]ar@ s@ fie numit ^ntr-un post administrativ”. (Cf. Curriculum vitae.) Deschiz$nd o parantez@, men]ion@m c@ Patriarhul Justinian obi}nuia s@ trimit@ asemenea „ajutoare” }i altor personalit@]i marcante din rezisten]a greco-catolic@. A}a a f@cut cu Pr.Dr. Vasile A}tilean, amintit de noi mai sus, }i cu deosebire cu canonicul Dr. Emil Juga din Cluj, pe care, ca }i pe Vasile A}tilean a reu}it s@-l ademeneasc@, s@-l fac@ la Bucure}ti consilier patriarhal, dup@ care l-a trecut ^ntr-o parohie unde s-a stins, ^n izolare }i anonimat, ba chiar compromis cu n@scociri de necinste la adresa lui. S.A. Prundu} a deslu}it caracterul „ajutorului” }i „ofertelor” patriarhale. Or, el nu dorea dec$t un post de func]ionar administra- tiv, din care s@ se poat@ sus]ine pe el }i pe mama b@tr$n@, v@duv@, avizat@ la ^ntre]inerea lui, f@r@ obliga]iuni cultice, }i ^n Cluj, nu ^n alt@ parte, fiindc@ aici avea mandatul ^n ternarul de conducere al eparhiei greco-catolice de Cluj–Gherla, ^n calitate de pro-vicar general I. A}a c@ i-a mul]umit Patriarhului pentru bun@voin]@ }i i-a spus c@ prefer@ s@ r@m$n@ muncitor ^n fabric@. Merit@ totu}i cunoscut@ replica ^mputernicitului: „Dac@ n-a primit ceea ce i s-a oferit, s@-i putrezeasc@ oasele la «Feleacul»”. Un memoriu ^n termeni energici, adresat }i ^naintat Regiunii de partid din Cluj, i-a rezolvat ^n oarecare m@sur@ problema locuin]ei, dar nu }i pe cea a unei noi ^ncadr@ri, cum ceruse }i cum i se promisese. La 3 iulie 1965 a primit reparti]ie pentru o camer@ }i o buc@t@rioar@, f@r@ baie }i alte dependin]e. Dar era o locuin]@. Munca ^n fabric@, extrem de grea, ^l epuiza de la o zi la alta. A solicitat un transfer la Muzeul de Arheologie, dar profesorii universitari }i academicieni {tefan Pascu }i Constantin Daicoviciu nu l-au putut ajuta. Partidul a trimis pe altcineva ^n postul solicitat. Concomitent, era }i „invitatul” Securit@]ii pentru a da l@muriri asupra contactelor }i leg@turilor cu clericii veni]i ^n ]ar@, cu Roma sau cu clericii din diaspora catolic@. %n 1967, ^n noaptea de Pa}ti, a fost arestat preotul Vasile Chindri}. Pentru leg@turile ce le-ar fi avut cu acesta, S.A. Prundu} a fost }i el anchetat. Suprasolicitat de munca fizic@ din fabric@, fiind ^ngrijorat fa]@ de problemele Bisericii ilegalizate }i tracasat de anchetele Securit@]ii, s-a ^mboln@vit grav. A fost internat ^n Clinica neuro-psihiatric@ din Cluj, de unde a fost

170 dus ca martor la procesul Pr. Vasile Chindri}. O interven]ie f@cut@ ^n favoarea acestuia, printr-o scrisoare adresat@ de S.A. Prundu} Patriarhului Justinian Marina la 20 iunie 1967 a r@mas f@r@ rezultat. Conciliul ecumenic Vatican II (1962-1965) a adus o destindere pe plan interconfesional, mai ales o ofert@ de apropiere ^ntre Biserica Catolic@ }i cele Ortodoxe Autocefale. Ofertele Romei vor duce la ^nt$lniri la nivel ^nalt }i mai t$rziu la dialogul interna]ional teologic ^ntre aceste dou@ mari biserici cre}tine. %n Rom$nia ^ns@ atitudinea Ortodoxiei fa]@ de Biserica Rom$n@ Unit@ se men]inea ^n spiritul de adversitate creat prin „integrarea” din 1948. Vicarul general }i Ordinarius Nicolae Pura, canonicul Cosma Avram, ajuns }i el ^ntre timp ^n ternarul de conducere al diecezei de Cluj–Gherla, }i S.A. Prundu} au fost cu to]ii de acord ca acesta din urm@ s@ solicite o audien]@ la Patriarhul Justinian Marina, cu care purtase }i p$n@ acum o coresponden]@ – ^n problemele ar@tate de noi mai sus – pentru a sesiza atitudinea Bisericii Ortodoxe Rom$ne ^n fa]a problemelor ridicate de Conciliul Ecumenic Vatican II. Anticipat, ^n 25 martie 1967, S.A. Prundu} f@cuse o vizit@ Episcopului Dr. Iuliu Hossu care, ^n acel timp, era internat ^n Spitalul Colentina din Capital@, }i c@ruia i-a ar@tat coresponden]a purtat@ cu Patriarhul, la care Episcopul a r@spuns: „%nainte de toate, anularea decretului din 1948 }i a}ezarea Bisericii Rom$ne Unite ^n drepturile ei }i apoi amnistie, uitare }i iertare deplin@ }i, ^mpreun@ cu Patriarhul, mergem la Roma }i rezolv@m problemele”. Exact aceea}i p@rere a exprimat-o }i S.A. Prundu} ^n fa]a autorit@]ilor de stat (a organelor Securit@]ii), ori de c$te ori a fost „invitat” s@-}i spun@ p@rerea. De altfel, de la un timp, autorit@]ile comuniste s-au convins c@ „integrarea” Bisericii Rom$ne Unite ^n Ortodoxia rom$neasc@ n-a dus la rezultatul scontat, la distrugerea }i dispari]ia ei, Biserica Unit@ r@m$n$nd }i fiind ^n continuare o realitate. S.A. Prundu} a fost primit de Patriarhul Justinian Marina la 18 august 1967. Patriarhul, cunosc$nd punctul de vedere al lui S.A. Prundu}, }i prin el al ^ntregii Biserici Unite, a declarat: „Ave]i r@bdare, eu nu spun c@ unirea este aproape, dar nici departe nu-i. Acum vine Athenagora (Patriarhul Bisericii Ecumenice din Constantinopol, n.n.) la Noi, apoi va veni Cardinalul König, pe urm@ va merge

171 Athenagora la Roma, apoi vom merge }i Noi. Noi vom face unirea, iar canoni}tii }i teologii s@-}i bat@ capul s@ rezolve problemele. Cum }i-au b@tut capul s@ fac@ schisma ^n Biseric@, acum s@-}i bat@ capul s@ rezolve schisma”. „%n urma vizitei la Patriarh, spune S.A. Prundu}, un director din Departamentul Cultelor din Bucure}ti s-a prezentat la Cluj la Episcopie }i m-a chemat – dup@ ce s-a consultat cu organele politice locale }i cu cei de la Episcopie – }i mi-a oferit postul de func]ionar principal la protopopiatul ortodox din Cluj, cu salarizare de 880 lei lunar. S@n@tatea nu-mi permitea s@ reiau munca la fabric@ }i alt@ perspectiv@ de post mai u}or ^n alt@ parte nu aveam }i atunci am r@spuns c@ deocamdat@ accept. – Deocamdat@? – Da. Deocamdat@! Pe urma vom mai vedea. Eu m@ g$ndeam la un progres pe linia ecumenismului, iar el probabil se cugetau la ^ncadrarea mea ^n Ortodoxie pe linie preo]easc@. %n felul acesta am ajuns func]ionar la Protopopiatul ortodox. ” Din comportarea de mai t$rziu a Patriarhului Justinian Marina, se va vedea c@ toat@ „argumentarea” lui pentru Unirea cu Roma, nu p@rea a fi dec$t o poliloghie ticluit@ pentru a-l ademeni pe S.A. Prundu} s@ accepte trecerea la Ortodoxie, c@ }i a}a, nu peste mult timp, cele dou@ Biserici vor fi una. O parte a preo]imii greco-catolice din rezisten]@ a condamnat cu t@rie angajarea lui S.A. Prundu} la Protopopiatul ortodox al Clujului. Unii, „mai gr@bi]i”, l-au informat }i pe Episcopul Iuliu Hossu la C@ld@ru}ani de „sminteala” lor prin gestul lui S.A. Prundu} . Episcopul ^nsu}i i-a cerut s@ p@r@seasc@ aceast@ func]ie }i s@ scrie Istoria Bisericii. %ns@, informat }i de al]i preo]i, care-l cercetau la C@ld@ru}ani }i cuno}teau c@ numirea lui S.A. Prundu} s-a f@cut ^ntr-o func]ie cu caracter exclusiv laic, fiind de la ^nceput stabilit@ condi]ia de a nu-l putea obliga s@ comunice cu ortodoc}ii ^n cele sfinte, vedeau primirea lui nu numai neaduc@toare de prejudicii Bisericii Rom$ne Unite, ci chiar util@ }i necesar@, fiindc@ de acolo, dintre schismatici, se putea cunoa}te mai bine sinceritatea „ecumenismului” Bisericii Ortodoxe Rom$ne, a}a c@ }i Episcopul surghiunit la C@ld@ru}ani }i-a dat acordul.

172 S.A. Prundu} nu numai c@ nu s-a molipsit de schism@, dar ori de c$te ori a avut ocazia, fie ^n discu]ii personale, fie ^n }edin]e publice, a ap@rat drepturile Bisericii rom$ne Unite, sus]in$nd c@ adev@rata unitate religioas@ a neamului rom$nesc se poate realiza numai prin unire cu Biserica Romei. %n Conferin]a de orientare ]inut@ la Cluj la 26 noiembrie 1968, cu preo]ii din Protopopiatul ortodox al Clujului, ^n num@r de peste 100, cu tema: Contribu]ia Bisericii Ortodoxe Rom$ne la p@strarea }i afirmarea poporului rom$n, cu prilejul ^mplinirii a 50 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Patria Mam@, S.A. Prundu} a luat cuv$ntul }i a f@cut o expunere ^n favoarea Bisericii Rom$ne Unite, termin$nd cu rug@mintea „ca at$t autorit@]ile civile, c$t }i cele biserice}ti, s@ g@seasc@ modalitatea ca cei r@ma}i ^n izolare, Episcopi, preo]i }i credincio}i s@ poat@ fi adu}i pe arena vie]ii publice }i unitatea na]ional@ a poporului rom$n s@ poat@ cuprinde }i pe cei ce n-au voit, cu jertfa vie]ii, s@ se despart@ de Roma ob$r}iei noastre”. Reac]ia a avut un caracter dublu: unul de respingere, ^n s$nul preo]imii orto- doxe habotnice }i a autorit@]ilor de stat, fiind anun]at }i Departa- mentul Cultelor, care i-a cerut explica]ii scrise, }i, altul, adev@rat balsam ^n sufletele preo]imii „revenite”. La 3 iunie 1969, S.A. Prundu} a fost primit din nou ^n audien]@ de Patriarhul Justinian Marina. De data aceasta Patriarhul a fost altul. Pun$ndu-se din nou problema Unirii Bisericilor, despre care a fost vorba la 18 august 1967, p@rea acum o problem@ prea ^ndep@rtat@ }i Patriarhul se considera prea b@tr$n pentru a ajunge s@ o vad@ rezolvat@. Dovad@ c@, ^n contextul ^n care-}i tr@ia via]a, ^ntr-o dictatur@ politic@ at$t de anticatolic@, Patriarhul fie c@ n-a avut curajul pe m@sura opiniilor sale intime }i nici concursul Sf$ntului Sinod, format ^n ^ntregime din oameni ai regimului sau timora]i de acesta, fie c@ n-a fost sincer nici la 18 august 1967 }i convingerile lui erau altele, sunt declara]iile f@cute la 13 august 1971, ^n Catedrala Ortodox@ din Cluj, c$nd, trec$nd de la Bucure}ti spre Maramure}, ^nso]it de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Mladin, lu$nd cuv$ntul ^n fa]a preo]imii ortodoxe din jude]ul Cluj, un puternic centru de rezisten]@ greco-catolic@, a spus urm@toarele: „concordatul poruncea episcopilor greco-catolici s@ mearg@ din cinci ^n cinci ani la Roma, s@-l informeze pe Papa de starea

173 bisericilor }i, dup@ hirotonire, ajun}i acolo, cereau Papei s@ fie hitoroni]i dup@ ritul greco-catolic (inexact, n.n.)... %n anul 1940, prin Diktatul de la Viena, Contele Ciano }i Papa (?) au dat Nordul Transilvaniei ungurilor tocmai pentru c@ acolo erau cei mai mul]i greco-catolici (alt neadev@r, n.n.)... Eu m@ g$ndeam, continu@ Patriarhul, c@ trebuia conceput@ (trecerea la Ortodoxie, n.n.) de jos ^n sus. Dr. Petru Groza mi-a spus ^ns@ c@ va sta el de vorb@ cu episcopii greco-catolici. L-am l@sat s@ o fac@, rezultatul a fost c@ n-a putut ajunge cu ei la nici o concluzie. Erau lega]i cu prea multe jur@minte. Rusu de la Baia Mare era un fanatic }i antiguvernamental (anticomunist, n.n.), Suciu de la Blaj un ^nchistat, }i B@lan de la Lugoj }i ceilal]i. Atunci a r@mas tot g$ndul meu s@-l realizez”. Concluzia: „Legea rom$neasc@ este legea ortodox@. Cine nu e ortodox nu e rom$n”. Ascult$ndu-l pe Patriarh, S.A. Prundu}, prezent }i el ^n catedral@, }i-a amintit c$t adev@r exprimau cuvintele Episcopului dr. Iuliu Hossu, c$nd, ^ntre altele, ^n vizita ce i-a f@cut-o la 25 martie 1967, Episcopul i-a spus; „Eu nu sunt nici anchilozat, nici fosilizat, nu sunt str@in de luarea leg@turilor cu Roma prin Patriarhia de la Bucure}ti. Dar nu vezi c@ nu-i cu cine sta de vorb@? Nu reu}esc s@ se desprind@ de prejudec@]ile trecutului. Acela}i idei pline de venin se ventileaz@ }i azi cu mai mult@ violen]@ de cei ce trec interesele majore ale poporului rom$n prin prisma propriilor lor interese. Noi, ^n trecut, am declarat, ^n Senat, c@ vrem s@ ne unim cu Biserica Ortodox@ Rom$n@, dar nu cu pre]ul ruperii noastre de Roma. Dac@ Noi, Episcopii greco-catolici, suntem o piedic@ ^n calea relu@rii leg@turilor irenice cu Roma, de dragul integr@rii Bisericii rom$ne}ti ^n universalismul cre}tin, suntem gata s@ depunem c$rjele episcopale }i s@ ne retragem ^n m@n@stire, dar nu cu risipirea unui tezaur c$}tigat cu at$tea greut@]i”. S.A. Prundu} a func]ionat la Protopopiatul ortodox din Cluj, de la 10 octombrie 1967, p$n@ la 14 noiembrie 1973, ca func]ionar principal }i casier, iar de la 15 noiembrie 1973 p$n@ la pensionare, la 30 iunie 1977, la Episcopia ortodox@ din Cluj, ^n calitate de arhivar, p$n@ la 31 ianuarie 1974 }i bibliotecar restul timpului. A}adar activitatea de serviciu a P@r. S.A. Prundu}, at$t ^n cadrul Protopo- piatului, c$t }i a Episcopiei ortodoxe din Cluj a avut caracter exclusiv

174 laic. Liturghiile }i le-a f@cut acas@, ^n camera improvizat@ ^n capel@, ^n cerc restr$ns, aproape familial, fiind urm@rit ^ndeaproape. %n toat@ perioada persecu]iei comuniste, slujbele biserice}ti greco-catolice au fost interzise prin ^nsu}i efectul decretului de desfiin]are a Bisericii Rom$ne Unite, nr. 358 din 1 decembrie 1948. Oricine era descoperit c@ a celebrat un serviciu bisericesc greco-catolic, sau a asistat numai la un asemenea serviciu era condamnat la ani grei de ^nchisoare. Liturghii, boteze, cununii se mai puteau celebra clandestin, ^n grupuri mici de credincio}i, pentru a se evita divulgarea. Dar ^nmorm$nt@rile erau ^n mod necesar publice, prin caracterul lor de ultim@ festivitate de adio, celebrat@ ^n onoarea celui disp@rut din via]@. A}a c@ mor]ii proveni]i din cei netrecu]i la Ortodoxie erau ^ngropa]i f@r@ preo]i, cu deosebire ^n public, fiindc@ ^ntotdeauna se g@sea un preot care, ^n tain@, ^i d@dea o dezlegare, ^nainte de a fi dus la cimitir f@r@ ceremonial. Au fost multe cazurile ^n care, pentru decedatul a}ezat pe catafalc, se p@strau doar c$teva momente de reculegere }i, ^n cel mai bun caz, cineva din asisten]@, de cele mai multe ori laic, rostea un „Tat@l nostru” }i o „N@sc@toare de Dumnezeu ” }i mortul era dus la groap@ }i acoperit cu p@m$nt. Amintim la Cluj cazul Profesorului Dr. Emilian Lemeni, decanul Academiei de Teologie Greco-Catolic@, decedat ^n vara anului 1956 la Timi}oara }i adus la Cluj, unde a fost ^nmorm$ntat ^n Cimitirul central. A rostit „Tat@l nostru” }i „N@sc@toarea” protopopul nonagenar Ilie D@ianu, f@r@ a fi ^mbr@cat ^n od@jdii, iar asisten]a, ^n totalitatea ei, spontan }i f@r@ dirijor, a c$ntat troparele de la ^nceputul ^nmorm$nt@rii: „Cu sufletele drep]ilor”, „%ntru odihna Ta, Doamne...” etc. }i sicriul a fost ridicat }i dus la groap@ }i decedatul a}ezat ^n morm$nt. Preo]ilor romano-catolici li s-a interzis oficial ^nmorm$ntarea deceda]ilor greco-catolici rom$ni. A}a c@ ^nainte de 1964 nici un preot romano-catolic nu s-a expus s@ celebreze un serviciu de ^nmorm$ntare pentru un mort greco-catolic. Cel dint$i care a oficiat un asemenea serviciu a fost P@rintele de pie memorie Fehér Gábor, de la capela romano-catolic@ de pe strada Arie}ului din Cluj, dar numai dup@ anul 1970, ^n ritual latin }i de limb@ latin@. La groap@, ^nainte de a acoperi mortul cu p@m$nt, preotul rostea o ectenie ^n limba rom$n@, dup@ ritul greco-catolic.

175 La 13 ianuarie 1971 a ^ncetat din via]@ la Turda Ieromonahul Gavril, ^n c@lug@rie Grigore, Bu}ecan. Acestuia i s-a oficiat la domi- ciliu, ^ntr-un cerc mai restr$ns, o Sf$nt@ Liturghie ^mpreunat@ cu r$nduiala ^nmorm$nt@rii c@lug@rilor. Slujba a fost oficiat@ de c@tre S.A. Prundu}, care, apoi, la groap@, a ^ncheiat public ritualul, cu citirea dezleg@rii }i sigilarea morm$ntului. Un ^nceput riscant, fiindc@ ^n acel timp S.A. Prundu} era func]ionar la Protopopiatul ortodox din Cluj. Oficierea ^nmorm$nt@rii deceda]ilor dintre greco-catolicii netrecu]i la Ortodoxie era legat@, de la un timp (dup@ 1975), de numele preotului romano-catolic, dr. ^n istorie Iosif Denderle, supranumit „Popa rom$nilor”. Originar din N@s@ud (n. 1911), unde a urmat }coala primar@ (1918-1922) }i cinci clase la liceul rom$nesc gr@niceresc „George Co}buc” (1922-1927), coleg de clas@ un timp cu Ioan Chertes, ajuns Episcop greco-catolic, }i cu Alexandru Ciplea, ajuns medic }i prof.univ.dr.docent, Iosif Denderle a crescut ^ntr-un spirit de ^nfr@]ire cu rom$nii, f@r@ a-}i renega propria identitate etnic@. Suflet de preot adev@rat, distins om de cultur@, s-a men]inut pe aceea}i linie de ^nfr@]ire, at$t ^n timpul ocupa]iei horthyste (1940-1944), c$t }i al prigoanei comuniste, suferind el ^nsu}i persecu]ia cu urm@rile ei nefaste, a atras la Biserica Piari}tilor din Cluj mii de oameni, rom$ni, maghiari, germani, armeni, catolici din Moldova, studen]i rom$ni }i str@ini, albi }i de culoare, ^nfr@]indu-i pe to]i ^n universalitatea Bisericii catolice. A ^nceput }i el s@ oficieze slujba ^nmorm$nt@rii pentru to]i mor]ii greco-catolicilor. Este adev@rat c@ }i autorit@]ile de stat au devenit mai tolerante fa]@ de acest procedeu, de a ^ngropa mor]ii greco-catolici „nereveni]i” la Ortodoxie, cu preo]i romano-catolici, consider$nd prin aceasta definitiv disp@rut@ Biserica Rom$n@ Unit@, c@reia ^i era, ^n continuare, interzis@ exercitarea cultului propriu. Primul mort greco-catolic rom$n ^ngropat de [email protected]. Iosif Dender- le a fost profesorul de matematici Ioan M@rgineanu, bun credincios greco-catolic, crescut }i educat ^n }colile bl@jene, decedat ^n vara anului 1976, urmat la ^nceputul lunii noiembrie de fostul ministru Ilie Laz@r. Slujba ^nmorm$nt@rii acestora a fost oficiat@ dup@ ritul latin }i ^n limba latin@, iar predica cu cuv$ntul de ^nv@]@tur@ cre}ti-

176 neasc@, biografia mortului }i cuv$ntul de m$ng$iere adresat familiei a fost rostit ^n limba rom$n@. %n asisten]a distins@ de la ^nmorm$n- tarea fostului prefect de Maramure} }i ministru Ilie Laz@r a fost prezent }i Episcopul Maramure}ului, P.S. Ioan Dragomir. Dup@ pu]in timp, a fost ^ngropat conferen]iarul universitar dr. Teodor Oni}or, cel dint$i decedat greco-catolic la care [email protected]. Iosif Denderle a oficiat r$nduiala ^nmorm$nt@rii dup@ ritul latin, dar integral ^n limba rom$n@, at$t ritualul, c$t }i predica. A}a s-a continuat cu to]i mor]ii greco-catolici, prohodi]i fie de [email protected]. Iosif Denderle, fie ^n sobor de mai mul]i preo]i romano-catolici, invita]i dintre catolicii din Moldova, cu deosebire P@r. Ioan Sab@u, pe atunci paroh roma- no-catolic la Vatra Dornei, care a oficiat la multe ^nmorm$nt@ri ^mpreun@ cu P@r. Denderle }i cu al]i preo]i moldoveni. Aceast@ stare de lucruri a durat p$n@ la 26 august 1985. Se stinsese din via]@ la 23 august 1985, la Cluj, Ieromonahul Aurel, ^n c@lug@rie Iosif, Miclea. P@r. Iosif Denderle se ^mboln@vise. P@r. S.A. Prundu}, ^n timpul acela vicar general episcopesc }i ordinarius sau loc]iitor de Episcop, precum }i membri ^n conducerea Ordinului c@lug@resc „Sf. Vasile cel Mare”, secretarul Provinciei monahale „Sf. Petru }i Pavel” din Rom$nia, a solicitat preo]ilor romano-catolici de la bisericile din Cluj s@ delege un preot care s@ s@v$r}easc@ slujba ^nmorm$nt@rii. Nici unul nu a acceptat invita]ia, pretext$nd diferite motive. Sicriul cu osemintele fratelui ^ntru c@lug@rie era depus la capela Clinicilor, care trebuia evacuat@ la or@ fix@, pentru a face loc altei ^nmorm$nt@ri. Era t$rziu s@ se poat@ interveni ^n alt@ parte. %n fa]a unei asisten]e foarte numeroase, format@ din c@lug@ri, c@lug@ri]e, preo]i }i credincio}i, P@r. S.A. Prundu} a luat cuv$ntul }i a ar@tat situa]ia ^n care se g@se}te. Neav$nd alt@ cale, s-a hot@r$t s@ celebreze d$nsul ^nmorm$ntarea, indiferent de urm@rile ce i le-ar putea aduce. A fost cea dint$i ^nmorm$ntare public@ oficiat@ ^n ritualul Bisericii Rom$ne Unite din 1948 p$n@ atunci. Este de remarcat faptul c@, de}i la aceast@ ^nmorm$ntare oficiat@ la capela clinicilor din Cluj la 26 august 1985 n-a fost ^nve}m$ntat ^n sfintele od@jdii dec$t P@r. S.A. Prundu}, la s@v$r}irea slujbei prohodului au participat }i al]i c@lug@ri, care, de}i nu aveau nici cel pu]in epitrahilele la ei, fiindc@ n-au }tiut ce se va ^nt$mpla, au rostit ectenii }i au celebrat prohodul ^mpreun@ cu P@r.

177 S.A. Prundu}, care a avut proedria }i curajul oficierii slujbei. Toat@ asisten]a a participat la c$nt@rile rituale ale slujbei. A fost ^nceputul biruin]ei ^n lupta contra prigoanei. Dup@ aceast@ dat@, s-a constatat o mai accentuat@ toleran]@ politic@, datorit@ }i unei destinderi interna]ionale, care a coincis cu afirmarea tot mai puternic@ a Bisericii Rom$ne Unite de la o zi la alta. %n 1987, la Turda, la ^nmorm$ntarea Ieromonahului Dumitru, ^n c@lug@rie Dionisie, Ispas, mort la 9 martie, slujba prohodului s-a oficiat ^ntre blocuri, ^n cartierul Opri}ani, de c@tre un sobor de 9 preo]i, ^n fa]a unei asisten]e extrem de numeroase. Autorit@]ile de stat au ^nceput s@ nu mai dea curs reclama]iilor Bisericii Ortodoxe, ^nmorm$nt@rile greco-catolicilor f@c$ndu-se de acum at$t de [email protected]. Iosif Denderle, c$t mai ales de preo]ii greco-catolici, ^n sobor de c$te 15-20, ^nve}m$nta]i cel pu]in ^n epitrahile, de la un timp particip$nd }i slujind ^nsu}i Mitropolitul Dr. Alexandru Todea. Camerele de locuit, transformate de preo]i }i c@lug@ri ^n capele, utilizate p$n@ acum pentru nevoile spirituale personale, strict familiale sau pentru un cerc foarte restr$ns de credincio}i, devin publice, cu liturghii zilnice, cu particip@ri tot mai numeroase de credincio}i ce se ^mp@rt@}esc cu Sfintele Taine }i solicit@ servicii religioase. %n curtea casei lui S.A. Prundu} din Cluj, o mic@ „m@n@stire” ^n care mai locuiesc c$]iva fra]i ^ntru monahism, se celebrau liturghii, la care din timp ^n timp, pe l$ng@ sutele de credincio}i, veni]i la o Liturghie Arhiereasc@, concelebra ^nsu}i Mitropolitul cu mul]imea de preo]i }i c@lug@ri, convoca]i pentru a-i pune la curent cu situa]ia la zi a Bisericii.

Loc]iitor de Episcop – Ordinarius

%n tot timpul c$t a func]ionat Nicolae Pura ca Ordinarius sau loc]iitor de Episcop al Eparhiei de Cluj–Gherla, primul s@u sfetnic ^n guvernarea diecezei a fost Ieromonahul S.A. Prundu}. LA 18 noiembrie 1976 a ^ncetat din via]@ canonicul Dr. Cosma Avram, membru ^n ternarul de conducere a Eparhiei de Cluj–Gherla. Nicolae Pura a ref@cut Capitlul de conducere diecezan@, mai complet dec$t ternarele de p$n@ acum, ^n urm@toarea formul@: 1. Nicolae Pura, vicar general }i Ordinarius;

178 2. Silvestru Aug. Prundu}, OBSM, pro-vicar general I; 3. Tertulian Langa, pro-vicar general II; 4. Gheorghe Neam]u, canonic; 5. Nicolae Pl@ianu, canonic, }i 6. Romulus Gorcea, canonic. Dat@ fiind colaborarea anterioar@ ^ntre Nicolae Pura }i S.A. Prundu}, de data aceasta, la stabilirea sarcinilor ^n cadrul Capitlului, Nicolae Pura hot@r@}te: S.A. Prundu} are toate drepturile de Ordinarius sau loc]iitor de episcop, cu excep]ia urm@toarelor: – rela]iile externe ale Bisericii; – rela]iile cu autorit@]ile de stat }i Guvern, }i – rela]iile cu Biserica Ortodox@. „Acestea mi le rezerv mie, spune Nicolae Pura, ^n rest poate face tot ce fac eu.” La sf$r}itul anului 1978, vicarul general Nicolae Pura a suferit un preinfarct, un avertisment care a dat semne de ^ngrijorare, boal@ care cu timpul a continuat s@ se agraveze. D$ndu-}i seama c@ ar putea surveni ^n orice moment o surpriz@, Nicolae Pura a stabilit la 6 octombrie 1980 urm@torul ternar: – Dr. S.A. Prundu}, vicar general episcopesc }i Ordinarius; – Dr. Eugen Popa, fost profesor de Teologie la Academia Teolo- gic@ din Blaj, pro-vicar general episcopesc I, }i – Tertulian Langa, pro-vicar general episcopesc II. Restul membrilor Capitlului rom$n cei numi]i ^n 1976. La 27 octombrie 1980, Nicolae Pura a c@zut bolnav la pat }i, ^n ziua urm@toare, a fost internat la Clinica Medical@ Universitar@ I din Cluj. Aici a fost vizitat de Episcopul Alexandru Todea, Mitropolitul }i Cardinalul de mai t$rziu, care l-a ^ntrebat dac@ }i-a aranjat succesiunea. „– Da! L-am numit pe P@r. S.A. Prundu}.” „– Bine!”, }i-a exprimat acordul Episcopul Todea. Dup@ o ameliorare a st@rii de s@n@tate, Nicolae Pura a p@r@sit spitalul. La 9 februarie 1981 a fost vizitat acas@ de S.A. Prundu} }i Tertulian Langa. Era ^n convalescen]@ }i le-a comunicat c@ s-a hot@r$t s@-}i vad@ de s@n@tate, s@ plece ^n acest scop ^ntr-o sta]iune

179 climateric@. Pentru a fi dezlegat de grijile jurisdic]iei eparhiale, i-a cerut lui S.A. Prundu} s@ preia imediat conducerea eparhiei, ^n calitate de vicar general episcopesc }i Ordinarius sau loc]iitor de Episcop. S.A. Prundu} a replicat c@ ^n repetate r$nduri }i-a exprimat dorin]a de a se retrage }i a renun]a la sarcinile avute }i p$n@ acum ^n ternar ^n calitate de pro-vicar general episcopesc I, fiind c@lug@r }i av$nd multiple preocup@ri pe linie monahal@, ^n conducerea Ordinului „Sf. Vasile cel Mare”, provincia „Sf. Apostoli Petru }i Pavel” din Rom$nia }i, concomitent, fiind necesar@ }i aprobarea Superiorului general al Ordinului. „– Nu a} putea fi lini}tit, dac@ nu te-a} }ti pe tine ^n fruntea diecezei”, a r@spuns Nicolae Pura. S.A. Prundu} a acceptat, provizoriu, condi]ionat s@ ob]in@ acordul superiorului general al Ordinului monahal }i s@ fie anun]at Sf$ntul Scaun Apostolic al Romei, Papa, care pot confirma sau infirma numirea. A r@mas ca acestea s@ se cear@ ulterior, c$nd se va ivi posibilitate. Proced$ndu-se la „festivitatea” transmiterii puterii ordinare de jurisdic]ie episcopal@, S.A. Prundu} a ^ngenunchiat }i, dup@ ce Nicolae Pura i-a dat binecuv$ntarea, s-a ridicat }i, ^n semn de umilin]@, i-a s@rutat m$n@, dup@ care Nicolae Pura l-a ^mbr@]i}at }i i-a s@rutat }i el m$na lui S.A. Prundu}. La toate acestea a asistat [email protected]. Tertulian Langa, vicarul general de mai t$rziu al Eparhiei de Cluj–Gherla. La 10 august 1981 Nicolae Pura s-a stins din via]@. Pentru S.A. Prundu}, luarea leg@turilor cu conducerea Ordinului c@lug@resc cu sediul la Roma }i cu Sf$ntul Scaun Apostolic era un act de con}tiin]@. %n acela}i an a ob]inut permisiunea de a pleca ^n Cetatea Etern@, unde a ob]inut acordul pentru schimb@rile intervenite ^n conducerea diecezan@ }i a depus la Sf$ntul Scaun o informare asupra st@rilor din Biserica Rom$n@ Unit@ }i a ^ntregii Biserici Catolice de toate riturile, din ]ar@. De}i Episcopul Ioan Chertes, re^ntors bolnav din ^nchisoare ^n 1964, n-a preluat jurisdic]ia episcopal@ }i s-a retras la sora sa la N@s@ud, totu}i at$t Nicolae Pura, c$t }i S.A. Prundu} ^n calitate de de]in@tori ai puterii ordinare de jurisdic]ie l-au consultat ^n toate

180 problemele care reclamau m@suri mai importante. Prima consultare ce i-o cere S.A. Prundu} este acordul Episcopului Ioan Chertes pentru numirea lui, ^n calitate de vicar general }i Ordinarius ca succesor al lui Nicolae Pura. Dou@ din evenimentele cele mai importante ce au avut loc ^n Biserica Rom$n@ Unit@ ^n timpul de]inerii puterii ordinare de jurisdic]ie de c@tre S.A. Prundu} fac dovada c@ Episcopul Ioan Chertes a fost consultat sunt: alegerea ca Mitropolit a Episcopului Dr. Alexandru Todea }i oprirea „cu des@v$r}ire” de la exercitarea func]iunilor episcopale a episcopilor consacra]i necanonic.

Alegerea Mitropolitului Bisericii Rom$ne Unite de c@tre Corul Episcopilor }i Ordinarilor Provinciei Mitropolitane de Alba Iulia }i F@g@ra} a avut loc ^n Conferin]a ]inut@ ^n Cluj-Napoca, la 14 martie 1986. Conferin]a, „analiz$nd situa]ia ^n care se afl@ Biserica Rom$n@ Unit@, dup@ aproape 38 de ani de la scoaterea ei de pe arena vie]ii publice, ^n vederea unei mai adecvate remedieri, ^ns@rcineaz@ }i Excelen]a Sa Dr. Alexandru Todea, vl@dica Blajului, cu domiciliul ^n Reghin, accept@ s@ preia sarcina de Mitropolit al Bisericii Rom$ne Unite, cu toate drepturile }i datoriile prev@zute de Conciliile noastre Provinciale }i de normele canonice universale ^n vigoare. Drept pentru care se hot@r@}te ca, de azi ^nainte, ^n ^ntreaga Biserica noastr@, la Sf$nta Liturghie }i la toate slujbele divine, la locul cuvenit, dup@ Pontiful Roman, se va aminti %nalt Preasfin]itului Mitropolit Alexandru”. Actul redactat cu titlul „Anun]”, destinat tuturor celor ce se cuvine s@ ia cuno}tin]@ de hot@r$rea adus@, este ^mplinirea unei mai vechi hot@r$ri, luate la data de 30 aprilie 1985, cu ocazia funeraliilor la Arini}, jude]ul Maramure}, a Episcopului Ioan Dragomir, c$nd „Episcopii Ioan Ploscaru, Ioan Chertes }i Alexandru Todea au c@zut de acord }i s-a acceptat ca Episcopul Alexandru Todea, Administratorii diecezei de Alba Iulia }i F@g@ra} s@ conduc@ Biserica Unit@ p$n@ la alt@ prevedere canonic@”. „Anun]ul” redactat la 14 martie 1986 este desemnat de Episcopii }i Ordinarii ^n func]iune la acea dat@: Alexandru Todea, Arhiepiscop al Arhidiecezei Blajului, Ioan Ploscaru, Episcopul Lugojului, Coriolan T@m@ian, Ordinar de Oradea, }i Silvestru Augustin Prundu}, Ordinar

181 de Cluj–Gherla. %n partea st$ng@ este semnat „Chertes Ioan”, ^n urma vizitei ce i-a f@cut-o la N@s@ud S.A. Prundu}. („Am citit }i am semnat” – formula P.S. I. Chertes, n.n.) Alt act de importan]@ major@ ^n Biserica Rom$n@ Unit@, la care Episcopul Ioan Chertes a fost, de asemenea, consultat, a fost hot@r$rea luat@ la aceea}i dat@ de c@tre Conferin]a Episcopilor }i Ordinarilor, la 14 martie 1986, ^ntrunit@ la Cluj-Napoca (^n locuin]a pr. Aurel Pop, Str. Vaslui nr. 17), prin care s-a pus cap@t din timp unui ^nceput de schism@ ^n Biserica Rom$n@ Unit@. %n „Comunicarea” prin care se face cunoscut@ „Decizia” Corului Episcopesc }i Ordina]ilor, se spune: „Dup@ decesul regretatului Episcop Ioan Dragomir (25 aprilie 1985), Episcopia Maramure}ului a r@mas cu situa]ia neclar@, privitor la Administratorul diecezan cu putere ordinar@ de jurisdic]ie, din care motiv nu a fost prezent nici la dezbaterile }i deciziile trecute, nici la cele de fa]@. Situa]ia acestei dieceze se va solu]iona la vremea sa, ^n mod canonic }i adecvat, ^n conformitate cu prevederile canonice, cu instruc]iunile }i cu mandatul pontifical,, cerut }i primit de la Sf$ntul Scaun de c@tre Excelen]a Sa Dr. Alexandru Todea, Vl@dica Arhidiecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}, Mitropolitul nostru. Preo]ii Octavian Cristian, Iustin Paven, Emil Riti (hirotoni]i necanonic episcopi de c@tre Episcopul Ioan Dragomir cu pu]in timp ^nainte de deces, f@r@ ^ncuno}tin]area celorlal]i Episcopi }i f@r@ acordul Sf$ntului Scaun, n. C.P.) }i to]i cei ce s-ar afla ^n situa]ie similar@ }i care pretind c@ sunt episcopi, prin prezenta sunt opri]i cu des@v$r}ire: 1. de a face uz ^n vreo form@ oarecare de titluri episcopale; 2. de a exercita vreo func]ie episcopal@; 3. de a preluat }i accepta... respect }i ascultare cuvenit@ episcopului; 4. de a exercita sub orice form@ }i oriunde jurisdic]ie episcopal@; 5. de a se sustrage pe sine sau pe al]ii de la cuvenita supunere }i ascultare cuvenit@ fa]@ de administratorii diecezani, cu at$t mai mult fa]@ de Episcopii diecezani; 6. de a hirotoni ^n orice treapt@ ierarhic@ bisericeasc@ pe vreo persoan@, fapt pe care ^l men]ion@m ^n mod expres }i ^l oprim cu des@v$r}ire.

182 %nc@lcarea sub orice form@ a prezentei decizii de c@tre preo]ii men]iona]i mai sus atrage dup@ sine c@derea ^n suspendare „ipso facto” (prin faptul ^nsu}i, n.n.) de la celebrarea Sfintei Liturghii }, a Sfintelor Taine }i a tuturor serviciilor sacre. Aceast@ m@sur@ canonic@ se aplic@ tuturor preo]ilor }i clericilor, care ar solicita de la susnumi]ii preo]i acte ori servicii cu caracter episcopal. La fel sunt opri]i to]i credincio}ii s@ recurg@ la sus-numi]ii preo]i, pentru acte ori servicii cu caracter episcopal sub pedeapsa opririi de la Sf$nta %mp@rt@}anie }i de la toate serviciile sacre, pedeaps@ cu dezlegare rezervat@ Episcopului diecezan”... Decizia, ca }i „Anun]ul”, este semnat@, jos ^n dreapta, de Mitropolitul Alexandru Todea, Episcopul Ioan Ploscaru, Ordinarii Coriolan T@m@ian al Oradiei }i Silvestru Augustin Prundu} al Cluj– Gherlei, iar ^n partea st$ng@, autograf: „Am citit }i semnat: Ioan Chertes, Episcopul Clujului }i Gherlei”. %n anul 1983, cu ocazia beatific@rii Fericitului Ieremia Valahul, s-a organizat un pelerinaj la Roma, format cu deosebire din catolici moldoveni condu}i de Ordinarul Episcopiei romano-catolice de Ia}i, Petru Gherghel (din 1990 Episcop de Ia}i). Ceremonia beatific@rii s@v$r}ite de Papa Ioan Paul al II-lea a avut loc pe data de 30 octombrie 1983. La acest grup de pelerini s-au al@turat }i c$]iva clerici din Biserica Rom$n@ Unit@, ^n frunte cu Ordinarul S.A. Prundu} }i P@r. V.M. Ungureanu etc. S.A. Prundu} duminic@, 6 noiembrie, a vorbit ^n cadrul Liturghiei ^n limba rom$n@ ^n rit greco-catolic, transmis@ din Capela Postului de Radio Vatican, adres$nd un mesaj de pace }i iubire rom$nilor de pretutindeni. Se }tie c@ instaurarea Cortinei de Fier dup@ cel de-al doilea r@zboi mondial, ^ntre cele dou@ lumi, cea liber@ }i cea comunist@, a creat o atmosfer@ de suspiciune reciproc@. Orice delegat din lumea liber@ venea ^n ]ar@ s@ se informeze – vorbim ^ndeosebi ^n problemele Bisericii Catolice – era suspectat ca „agent” al Occidentului }i luat ^n primire ^nc@ de la frontier@, la intrarea ^n ]ar@, unde i se da un „^nso]itor” s@-l „ajute”, s@-i fie „ghid” ^n vizita ce o face ^n Rom$nia, p$n@ la terminarea ei }i revenirea la frontier@ pentru ie}irea din ]ar@. A}a au fost ^nt$mpina]i ^n vizitele lor preo]ii Msgr. {tefan Ben]a –

183 Roma, Ioan Dan – Buenos Aires, Mircea Todericiu din Statele Unite ale Americii, Msgr. Octavian B$rlea din Germania }.a., astfel c@ informa]iile ce le ob]ineau nu dep@}eau pe cele oficiale, furnizate de oamenii regimului. %n schimb, un preot din ]ar@ ^n vizit@ peste hotare, cu deosebire la Roma, putea prezenta situa]ia Bisericii din Rom$nia ^n toat@ plenitudinea ei. De aceea vizitele lui S.A. Prundu}, at$t cea din 1981, c$t }i cea din 1983, trebuie evaluate ^n acest sens, la dimensiunea lor real@. La fel trebuie evaluat@ atitudinea sobr@ fa]@ de autorit@]ile statului, diploma]ia adoptat@, c$nd, din prilejul beatific@rii Fericitului Ieremia Valahul, s-a folosit de eveniment ca de o manifestare rom$neasc@ de excep]ie, ^n premier@ ^n centrul lumii catolice }i care a ridicat prestigiul Rom$niei peste hotare, eveniment at$t de rar, ^n acel timp }i, de aceea, bine venit autorit@]ilor de stat rom$ne}ti, pe care le-a ^ncuno}tin]at telegrafic, odat@ cu ^ncuno}tin]area Episcopilor greco-catolici din ]ar@. Destinderea interna]ional@ intervenit@ ^ndeosebi dup@ anul 1985 a determinat o toleran]@ tot mai accentuat@ a factorului politic fa]@ de Biserica Rom$n@ Unit@, ceea ce a dus la o mai mare cerere de servicii religioase din partea credincio}ilor, la solicitarea pastoral@ a pu]inilor preo]i greco-catolici r@ma}i ^n via]@. Referindu-ne la P@r. S.A. Prundu}, trebuie s@ ar@t@m multiplele sale sarcini, de c@lug@r, cu obliga]iile zilnice ale programului monahal – utrenie, liturghie, vecernie, ceasurile canonice, rug@ciunea Rozarului etc. –, apoi cele de membru – secretar – ^n conducerea Ordinului monahal, de loc]iitor episcopesc, Ordinarius, plus multiplele cereri de servicii religioase pentru credincio}i – botezuri, cununii, ^nmorm$nt@ri etc – dep@}eau puterile omene}ti de a le putea satisface pe toate, spun$ndu-}i cuv$ntul }i v$rsta – ^n 1985 ^mplinise 70 de ani –, ^mpreun@ cu suferin]ele trecutului, precum }i lipsa unei mai active particip@ri a celorlal]i membri din Capitlul diecezan la activitatea de conducere eparhial@, obosit }i extenuat, s-a v@zut nevoit s@ renun]e la demnitatea de Ordinarius diecezan }i, astfel, la data de 11 iulie 1987, a depus mandatul de loc]iitor de Episcop al eparhiei de Cluj– Gherla, ^n m$inile Mitropolitului Alexandru Todea, care preia personal puterea de jurisdic]ie ordinar@ a acestei eparhii. O va de]ine, ^n paralel cu cea a Arhidiecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}, p$n@

184 la 17 iunie 1990, c$nd o va preda noului Episcop de Cluj–Gherla, George Gu]iu, chiar ^n ziua consacr@rii acestuia, ^n cadrul festiv al Liturghiei arhiere}ti, celebrat@ ^n mare sobor de arhierei de ambele rituri, latin }i bizantin, cu preo]i, pe stadionul municipal din Cluj-Napoca, ^n fa]a unei numeroase asisten]e de credincio}i, ^ntre care mul]i pelerini veni]i din toat@ ]ara. S.A. Prundu} a r@mas ^n continuare membru al Capitlului diecezan, al curiei eparhiale }i distins la 22 decembrie 1992 cu titlul onorific de canonic emerit. Din 1 august 1992 a devenit conduc@- torul provincial, protoegumenul Ordinului monahal „Sf$ntul Vasile cel Mare”, Provincia „Sfin]ii Apostoli Petru }i Pavel” din Rom$nia, p$n@ ^n anul 2000, 6.01 (n.n.). Nu poate s@ r@m$n@ neconsemnat@ constatarea unanim@ }i certitudinea c@ Biserica Rom$n@ Unit@, odat@ cu renun]area lui S.A. Prundu} la demnitatea de Ordinarius, a pierdut pe poten]ialul Episcop din 1990, c$nd la completarea ierarhiei catolice din Rom$nia, f@cut@ de Sf$ntul Scaun Apostolic al Romei, to]i ordinarii, de ambele rituri, au fost ridica]i la treapta episcopatului, f@r@ excep]ie, numai ^n Eparhia de Cluj–Gherla a fost numit P@r. George Gu]iu, care nu a avut p$n@ atunci calitatea de Ordinarius sau loc]iitor de Episcop. Pr. S.A. Prundu} a r@mas membru al Capitlului Diecezan, preocupat de viitorul bisericii }i al Ordinului Bazilitan, preocupat de viitorul Bisericii }i al Ordinului Bazilitan, consider$nd c@ acest Ordin, ^n virtutea tradi]iei l@sate de ^nainta}i, trebuie s@ contribuie la ridicarea clerului }i poporului drept-credincios. %n februarie 1990, pe c$nd a vizitat Clujul Msgr. Guido del Mestri, fost secretar al Nun]iaturii Apostolice din Rom$nia, expulzat ^n 1950 (ajuns ^n 1991 promovat cardinal), Pr. Prundu} a intervenit la acesta pentru facilitarea ob]inerii de vize }i de burse pentru 10 studen]i bazilitani, clerici }i preo]i, ca ace}tia s@ poat@ studia ^n Cetatea Etern@. %nceputul fusese f@cut ^n 1988, c$nd au reu}it s@ ajung@ la Roma la studii Pr. Iosif Furtun@, Ovidiu Horia Pop }i Tarcisiu Roman. %n 1989, la ^nceputul lunii decembrie, parohul din C@line}ti (jud. Maramure}), profit$nd de ^nt$lnirea istoric@ dintre Mihail S. Gorbaciov }i Papa Ioan Paul al II-lea, s-a declarat cu ^ntreaga sa parohie greco-catolici, pomenindu-l la Sf,. Liturghie pe Papa (Pr. Dumitru Gro}an).

185 Pr. Prundu} a reu}it ca prin intermediul Msgr. Luigi Poggi, ^ns@rcinat al Sf. Scaun pentru ]@rile Europei de Est, s@ prezinte Papei un memoriu asupra st@rii Bisericii rom$ne Unite din decembrie '89-ianuarie '90, memoriu redactat ^n colaborare cu Capitlul Diecezan. Memoriul insista s@ se completeze f@r@ ^nt$rziere scaunele eparhiale vacante din diecezele catolice de orice rit din Rom$nia, altfel soarta Bisericii Catolice din Rom$nia urm$nd s@ fie ^nghi]it@ de un labirint din care s@ fie ulterior foarte greu scoas@. Tot ^n anul 1990 Pr. Prundu} a intervenit pe l$ng@ Msgr. John Bukovski (viitor Nun]iu la Bucure}ti), pentru a ^ncerca o regrupare a tuturor studen]ilor teologi rom$ni din Roma ^ntr-un colegiu, prin redeschiderea oficial@ a Colegiului Pontifical „Pio Romeno”. A fost sus]inut ^n demersurile sale de Pr. Olivier Raquez, OSB, care s-a oferit s@ ad@posteasc@ 10 studen]i rom$ni la Colegiul Pontifical Grec „Sf. Athanasie”. De}i bolnav, ^n convalescen]@ dup@ un infarct miocardic, la 1.VIII.1992 a acceptat s@ devin@ Protoegumen al Provinciei Bazilitane Rom$ne, succed$ndu-i Pr. Sabin D@ncu}, OSBM. (A de]inut aceast@ func]ie p$n@ ^n 8.II.2000, c$nd i-a urmat ^n func]ie Pr. Iosif Furtun@, OSBM – n.red.) Dup@ renun]area la demnitatea de Ordinarius, S.A. Prundu} rundu} s-a ocupat mai ^ndeaproape de ^ndatoririle fa]@ de Ordinul monahal }i a revenit la masa de scris, la condei, at$t p$n@ la Revolu]ia din decembrie 1989, c$t mai ales dup@ repunerea ^n legalitate a Bisericii Rom$ne Unite, prin anularea decretului nr. 358/ 1948, la 30 decembrie 1989. A mai ^ntreprins dou@ c@l@torii la Roma. Acestea dup@ 1989. %n cea dint$i, ^n decembrie 1993, ^n urma discu]iilor purtate ^n mijloacele de informare, pres@ }i audio-vizuale, ^n leg@tur@ cu propunerea de a aduce ^n ]ar@ osemintele Episcopului martir Inochentie Micu Clain (1692-1768), decedat ^n exil, la Roma. Dup@ s@rb@torirea ^n 1992 a 300 de na}terea episcopului, unele „institu]ii }i organiza]ii” mai pu]in ^ndrept@]ite de a-}i crea o nemeritat@ faim@ din aducerea osemintelor lui, Biserica Rom$n@ Unit@ cu Roma, prin declara]ia Episcopatului greco-catolic din 10 februarie 1993 (publicat@ ^n „Via]a Cre}tin@” nr. 4 (74)/ 1993„consider@ c@ are – cea dint$i – voca]ia }i datoria s@ ini]ieze }i colaboreze la aducerea ^n ]ar@ a venerabilelor oseminte }i s@ le a}eze

186 ^n Catedrala Blajului, ctitorie sf$nt@ a marelui ierarh, erou na]ional (}i nu la Bucure}ti sau Sibiu, sau altundeva, cum cereau unii „binevoitori”, n.n.). Episcopatul acestei f@r@ de prihan@ Biserici rom$ne}ti, }i ast@zi nedrept@]it@... nu va fi niciodat@ de acord ca sfintele ceremonii de aducere ^n ]ar@ a vrednicelor moa}te s@ fie convertite ^n capital politic de unii sau de al]ii, fapt posibil at$ta vreme c$t un drept al Bisericii lui Inochentie, moral, juridic sau material, nu va fi integral restaurat... Episcopii greco-catolici vor cere Sf$ntului Scaun s@ nu accepte exhumarea }i transferul cucernicelor oseminte, dec$t dup@ restaurarea deplin@ a drepturilor Bisericii Unite”... %n contextul acestor m@suri luate de Episcopatul greco-catolic, trebuie privit@ c@l@toria la Roma – desigur, pe l$ng@ rezolvarea problemelor de ordin monahal cu autoritatea suprem@ a Ordinului monahal, Superiorul general – a lui S.A. Prundu}, din decembrie 1993, ca reprezentant al Ordinului c@lug@resc „Sf$ntul Vasile cel Mare” din Rom$nia, Episcopul Inochentie Micu fiind }i el c@lug@r bazilitan. Cu ocazia acestei c@l@torii, au fost reidentificate osemintele episcopului martir. C@l@toria f@cut@ ^n Cetatea Etern@ ^n cursul lunii ianuarie 1994 a avut loc la ini]iativa Sf$ntului Scaun, care a convocat la Roma pe epis- copii greco-catolici rom$ni, ^nso]i]i de vicarii generali, rectorii institutelor teologice }i provincialii ordinelor c@lug@re}ti, S.A. Prundu} fiind protoegumenul OSBM al Provinciei „Sf. Apostoli Petru }i Pavel” din Rom$nia. „Vizita a avut un caracter de lucru, cu privire la formarea clerului, via]a liturgic@, activitatea pastoral@, cateheza, apostolatul laicilor, organizarea vie]ii monahale }i dialogul ecumenic. Lucr@rile s-au des- f@}urat ^n cadrul Congrega]iei pentru Bisericile Orientale... %n 21 ianuarie a avut loc audien]a solemn@ la Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea”... (Din Comunicatul Biroului de pres@ al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj–Gherla, publicat ^n „Via]a Cre}tin@” nr. 4 (98)/1994.)1 Odat@ cu relegalizarea Bisericii Rom$ne Unite }i ^nfiin]area in- stitutelor teologice greco-catolice, ^n locul Academiilor Teologice desfiin]ate ^n 1948, S.A. Prundu} }i-a reluat catedra, acum la Institutul Teologic Rom$n Unit din Cluj, disciplina Liturgic@ }i Tipic bisericesc.

1. %n urma respingerii de c@tre episcopii uni]i, printr-o not@ redactat@ de Pr. T. Langa, a Lucr@rilor Conferin]ei de la Balamand (Liban).

187 Opera

Activitatea scriitoriceasc@ a lui S.A. Prundu} s-a desf@}urat ^n domeniul istoric, liturgic }i ^n plan publicistic. Datorit@ ^mprejur@rilor istorice obiective, at$t de potrivnice scrierilor biserice}ti, apari]ia lucr@rilor sale a fost ^nt$rziat@ cu aproape o jum@tate de secol. De aceea, p$n@ acum abia c$teva lucr@ri au v@zut lumina tiparului, c$teva sunt ^n curs de tip@rire, iar altele zac ^n manuscrise, unele ^ncepute }i neterminate }i altele abia planificate ^n elanul tinere]ii, al puterii de munc@ }i al sintezei, r@mase ^n miile de fi}e adunate ^n acest scop. Caracteristicile scrisului lui S.A. Prundu} sunt: obiectivitatea }i profunzimea. Chiar }i atunci c$nd uneori se las@ furat de propria-i erudi]ie pentru a diseca problemele puse, p$n@ ^n cele mai minu]ioase am@nunte, acribia }tiin]ific@ nu e niciodat@ afectat@ sau }tirbit@. %n ce prive}te con]inutul lucr@rilor, toate au o not@ comun@, credin]a neclintit@ c@ adev@rata Biseric@ a lui Cristos este cea Catolic@, al c@rei conduc@tor, Cap v@zut, este urma}ul Sf$ntului Apostol Petru, Papa Romei. Aceast@ convingere st@ la baza ^ntregii sale vie]i }i activit@]i }i numai prin ea se poate explica lan]ul tuturor suferin]elor, priva]iunilor, umilin]elor }i teorii la care s-a expus. Nu numai trecutul, dar nici viitorul Bisericii Rom$ne Unite nu-l descurajeaz@, de}i p$n@ acum f@r@ de dreptul de a-}i ]ine slujbele publice ^n aer liber, altceva nu i-a restituit. %ntr-un interviu publicat ^n revista „Tribuna” din Cluj, nr. 47 din 25 noiembrie - 1 decembrie 1993, la ^ntrebarea reporterului „Cum vede]i evolu]ia Bisericii Rom$ne Unite ^n viitorul apropiat?”, S.A. Prundu} privind problema realist }i ^ncadr$nd-o ^n istoria care se repet@, ^}i d@ seama de dificult@]ile prin care trece Biserica, dar ^n convingerea c@ }i de data aceasta se vor confirma spusele Episcopului Cardinal Dr. Iuliu Hossu – „Biserica lui Inochentie Micu Clain nu va pieri dec$t odat@ cu neamul rom$nesc” – declar@: „Bisrica Rom$n@ Unit@, ^n trecutul ei de aproape 300 de ani, a suferit trei mari }i grele lovituri, ^nc$t, omene}te vorbind, ^ntotdeauna s-a crezut c@ nu se va mai reface. Ca }i tragedia slaviz@rii prin bulgari }i a trecerii rom$nilor ^n orbita Bisericii bizantine schismatice, a}a }i cele trei mari atacuri agresive, violente, au la baz@ elemente str@ine,

188 slave, care au «operat» sub masca Ortdoxiei. R@zmeri]a din 1744, condus@ de c@lug@rul bosniac Visarion Sarai – care a costat Episco- patul lui Inochentie Micu Clain –, ca }i cea din 1759-1761, dirijat@ de Sofronie de la Cioara, au fost instigate de Mitropolitul s$rb de la Carlovitz, cu sprijinul }i sub protec]ia ]arevnei Elisabeta Petrovna a Rusiei, iar cea din1948 a fost hot@r$t@ }i ea la Moscova prin conferin]a pan-ortodox@ din acela}i an. Refacerea Bisericii dup@ r@zmeri]ele din secolul al XVIII-lea a fost destul de grea, Trei Episcopi, la r$nd, Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic }i Grigore Maor, au petrecut mai mult ^n vizita]ii canonice, misionare, dar au reu}it s@ readuc@ la unire cea mai mare parte a parohiilor ^nvr@jbite. Ast@zi pare a fi }i mai greu, una din cauze fiind timpul ^ndeplungat al persecu]iei, aproape o jum@tate de secol, care ne-a distrus cadrele clericale, preo]imea. Mul]i preo]i s-au stins ^n ^nchisori sau din cauza suferin]elor de acolo, al]ii de b@tr$ne]e, prin trecerea timpului. Cei care au ajuns ceasul eliber@rii sunt }i ei b@tr$ni, foarte pu]ini sub 70 de ani. Dar, din fericire, voca]iile preo]e}ti sunt peste a}tept@ri. O parte dintre actualii preo]i au fost preg@ti]i clandestin, ^n timpul persecu]iei, iar, dup@ Revolu]ie, p$n@ la deschiderea institutelor teologice recunoscute oficial, au fost preg@ti]i la cursuri serale o serie de solicitan]i, cei mai mul]i dintre ei famili}ti }i ^n c$mpul muncii ^n diferite profesii, azi preo]i ^ntre cei dint$i osta}i ^n lupta de restaurare a Bisericii... Nu se pot trece cu vederea tinerii clerici preg@ti]i ^n centrele catolice occidentale, Roma, Paris, Madrid, Strasbourg etc., destina]i a deveni cadre universitare la institutele teologice din Blaj, Cluj, Oradea, Baia Mare. Dintre ei se vor recruta cu timpul sfetnici apropia]i, consilierii chiriarhilor }i vor asigura completarea scaunelor episcopale vacante. De asemnea, consemn@m deosebitele voca]ii c@lug@re}ti, ^ndeosebi ^n cel bazilitan al „Sf$ntului Vasile cel Mare”...Azi c@lug@rii }i c@lug@ri]ele sunt implica]i ^n activitatea pastoral@, de catechez@ }i asisten]@ social@... reviriment ^n via]a Bisericii noastre”. Lucrarea sa de ^nceput este teza de doctorat ^n Teologie, sus]inut@ la Pontificium Institutum Orinetaliul Studiorum (Institutul Pontifical de Studii Orientale din Roma), la 18 februarie 1943, cu titlul Introductio linguae romanae in sanctam liturgiam (Introducerea limbii rom$ne ^n Sf$nta Liturghie), XXXIII +

189 335 pagini dactilografiate. Redactat@ ^n limba latin@. La preg@tirea lucr@rii a consultat peste 200 izvoare bibliografice, rom$ne}ti }i str@ine, precum }i un num@r de 467 c@r]i liturgice diferite }i ^n diferite limbi: rom$n@, slav@, greac@, georgian@, arab@, bilingve etc. Lucrarea, ^n raport cu alte lucr@ri de gen publicate ^n ]ar@, este una de erudi]ie ^n specialitate. P@cat c@ n-a reu}it s@ o publice. Vremurile au fost potrivnice. Nefiind tradus@, este necunoscut@ ^n ]ar@. O prezentare cu un scurt rezumat se afl@ ^n Alphonsus Raes S.I., Introductio in Liturgiam Orientalium, Roma, 1947. Citind lucrarea ^n manuscris, profesorul de Teologie A. Despinescu de la Institutul Teologic Romano- Catolic din Ia}i sus]ine c@ „merit@ tradus@ }i tip@rit@”. O alt@ carte a lui S.A. Prundu} cu o soart@ nefericit@ de a nu vedea lumina tiparului a fost un {emantism al Eparhiei Greco-Catolice Rom$ne de Cluj–Gherla pe anul Domnului 1947. Lucrarea a fost terminat@ }i manuscrisul dat la tipar, culeas@ }i trecut@ pe rotativ@. O parte a fost chiar imprimat@. Dar, datorit@ evenimentelor care au urmat dup@ acel nefericit 1 octombrie 1948, care a culminat cu trecerea Bisericii Rom$ne Unite ^n ilegalitate, opera]ia a fost ^ntrerupt@, cartea scoas@ de sub tipar, iar manuscrisul distrus, abia par]ial salvat de la pierire. Spre deosebire de }emantismele anterioare scoase de diferitele eparhii, ^n care se eunmer@ statistic institu]iile biserice}ti }i oamenii care le deservesc, {emantismul lui S.A. Prundu}, pe l$ng@ consemnarea realit@]ii statistice a institu]iilor }i „demografiei” eparhiale pentru sf$r}itul anului 1947, red@ – ^n genul {emantismului jubiliar mitropolitan pe anul 1900 – istoricul eparhiei de la ^nfiin]area ei, al episcopilor care au p@storit-o, al institu]iilor de ^nv@]@m$nt, oficiilor diecezane, m@n@stirilor, protopopiatelor cu dicasteriile lor, parohiilor, ca }i baza material@, bunurile imobiliare ale fiec@rei unit@]i ecleziastice. Din manuscrisul r@mas am putut extrage }i noi c$teva date statistice eparhiale, prinse pe sf$r}itul anului 1947, utiliz$nd din ele la alc@tuirea monografiei Cardinalul Iuliu Hossu (^n colaborarea mai multor autori, inclusiv S.A. Prundu},unul dintre coordonatorii lucr@rii), fiind ultinmele date statistice excte, pentru Eparhia greco-catolic@ de Cluj–Gherla, dinainte de ilegalizarea Bisericii ^n 1948. Lucrarea a fost dat@ la cules

190 ^n vederea tip@ririi. Ne-am rezumat la date de persoane, }i nu de bunuri, pentru a nu ^nc@rca prea mult monografia Cardinalului. Lucr@ri ap@rute: – Cardinalul Alexandru Todea, ^n colaborare, editat@ de Ordinul „Sf. Vasile cel Mare”, Tipografia Gloria – Cluj-Napoca, 1992, 132 p., plus XXXIII pag. cu ilustra]ii, scris@ cu prilejul anivers@rii la 5 iunie 1992 a 80 de ani de la na}terea Cardinalului. – Denatur@ri grave privitoare la istoria Bisericii Rom$ne Unite, Edit. „Via]a Cre}tin@” – Cluj, 1993, un studiu polemic de 30 de pagini, ^n colaborare. – Catolicism }i Ortodoxie rom$neasc@, scurt istoric al Bisericii Rom$ne Unite, ^n colaborare, Editura „Via]a Cre}tin@”, Cluj, 1994, 283 pag. plus XXIV pag. cu ilustra]ii, }i un Cuv$nt adresat cititorilor de c@tre Excelen]a Sa Dr. Alexandru Todea, Mitropolitul Bisericii Rom$ne Unite. Lucrarea a fost conceput@ ca un vast tratat de istorie a Bisericii Rom$ne Unite }i, ini]ial, au fost scrise ^n acest sens peste 200 de pagini dactilografiate, la care, datorit@ precipit@rii evenimentelor politice din decembrie 1989, s-a renun]at }i s-a trecut la redactarea unei lucr@ri mai scurte, mai concentrate, pentru a se putea pune c$t mai cur$nd la dispozi]ia cititorilor, at$t de dornici de a cunoa}te trecutul Bisericii. Cartea cuprinde, pe scurt, istoria Bisericii rom$ne}ti din Transilvania p$n@ la Unirea cu Roma, apoi Unirea de la 1700, dificult@]ile }i adversit@]ile ^nceputului, biruirea acestora, dezvoltarea Bisericii ^n cinci episcopii ^nfloritoare, activitatea ei pe t@r$m na]ional }i cultural, persecu]ia }i desfiin]area ei prin lege la 1 decembrie 1948. Repunerea ei ^n legalitate la 30 decembrie 1989 i- a adus doar dreptul de a „lupta” pentru redob$ndirea patrimoniului pierdut ^n 1948. – Biserica Rom$n@ Unit@ ieri }i azi. Istorie }i adev@r, ^n colaborare, Editura „Unitas”, 1994, Cluj-Napoca, 60 de pag. Cuprinde un rezumat al Istoriei Bisericii Rom$ne Unite, o compara]ie ^ntre Episcopul Inochentie Micu Clain }i Mitropolitul Andrei {aguna }i un succint r@spuns polemic la at$tea provoc@ri „ecumenice” din partea Bisericii „surori”, cu titlul A ^mb@tr$nit Satana.

191 Lucr@ri sub tipar, ^n curs de apari]ie: – Cardinalul Iuliu Hossu, o ampl@ monografie a ilustrului ierarh cu o bogat@ ilustra]ie, scris@ ^n colaborare de un colectiv de preo]i, S.A. Prundu} fiind unul dintre coordonatori. – Considera]ii asupra dialogului teologic interna]ional ^ntre Bisericile Romano-Catolic@ }i Ortodox@ de la Balamand (Liban), 17- 24 iunie 1993, scris@ ^n colaborare. Lucr@ri ^n manuscris: – Via]a Sf$ntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei din Capadocia. Cu ocazia ultimei arest@ri a autorului, o parte din manuscris i-a fost confiscat }i nerestituit. – Comemorare cu r@sfr$ngeri, un studiu de 58 pagini, dactilo- grafiat la 1,5/2 r$nduri, scris cu ocazia ^mplinirii, la 15 septembrie 1971, a 450 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab, „unul dintre cei mai de seam@ voievozi ai [@rii Rom$ne}ti, c@rturar renumit, om de cultur@, ctitor de a}ez@minte sfinte }i una dintre cele mai complexe }i reprezentative personalit@]i ale trecutului rom$nesc glorios... Experien]a c$}tigat@ de poporul rom$n ^n ap@rarea fiin]ei sale etnice }i a hotarelor ]@rii sale este codificat@ de Neagoe Basarab ^n cartea sa %nv@]@turile lui Neagoe Basarab c@tre fiul s@u Teodosie. Studiul lui S.A. Prundu} are la baz@ edi]ia ap!@rut@ la Editura Minerva, Bucure}ti, 1970, prin ^ngrijirea a trei autori: Florica Moisil, care, ^mpreun@ cu Dan Zamfirescu au ales }i restabilit textul, }i C. Mih@il@, care ne-a dat o nou@ traducere dup@ originalul slavon, limba oficial@ ^n care au fost scrise ^nv@]@turile. – C$teva obsrva]ii privitoare la muzica bisericeasc@ la rom$ni, dactilografiat@, 36 pagini. – Poruncile biserice}ti ^n Biserica Catolic@ Rom$n@ de rit bizantin, 56 pagini, dactilografiat@, 1982. Lucrarea are o misiune catehetic@, ^n sensul c@ trebuie cunoscut@ }i de credincio}ii care doresc s@ dob$ndeasc@ m$ntuirea sufletelor, de}i, ^n principal, se adreseaz@ clerului, preo]ilor, cei dint$i chema]i la administrarea Sfintelor Taine, prev@zute ^n Poruncile biserice}ti. Caracteristica de lucrare multilateral@ o motiveaz@ at$t partea liturgic-canonic@, moral dogmatic@, c$t }i cea istoric@, bazat@ pe tradi]ia Bisericii }i ^nv@]@tura Sfin]ilor P@rin]i. E o lucrare ce nu-}i pierde atualitatea prin ^nt$rzierea

192 tip@ririi }i este continuu util@ prin normele obligatorii ce le con]ine pentru to]i credincio}ii prin t$lcuirea competent@ a Poruncilor biserice}ti. – Un material foarte bogat privitor la istoria lui Mihai Viteazul, aspecte inedite din leg@turile domnitorului cu Sf$ntul Scaun Apos- tolic, cu Papa Clemente al VIII-lea, c@ruia i-a f@cut promisiunea c@, ^n cazul c$nd va fi confirmat principe al Transilvaniei, va continua lupta antiotoman@, promovat@ de Papa }i, cu ^ntreg poporul rom$n, se va face catolic, ba mai mult, va elibera Sf$nta Sofia }i acolo va face una Biserica Constantinopolei }i a Romei. Din acest material, care a}teapt@ s@ fie ordonat, S.A. Prundu} a ]inut mai multe comunic@ri, la diferite cercuri istorice, simpozioane etc. – Un m@rturisitor al Credin]ei, Canonicul Nicolae Pura (1913- 1985), ^n colaborare. Monografia cuprinde via]a }i activitatea ca- nonicului, profesor de Teologie, rectorul Academiei de Teologie Gre- co-Catolic@ din Cluj, loc]iitorul de Episcop al diecezei de Cluj–Gherla ^n timpul prigoanei comuniste (1976-1981), scriitorul bisericesc, poetul }i g$nditorul Nicolae Pura. Manuscrisul con]ine 237 pagini dactilografiate }i este gata pentru tipar. – Studii cu caracter liturgic, ^ntre care }i mai multe proiecte pentru restaurarea, restructurarea }i prescurtarea Sfintei Liturghii, unele proiecte trec$nd ^n faza de experimentare, dup@ ce s-au bucurat de aprobarea autorit@]ii biserice}ti.

Publicistica

Abia re^ntors de la studii din Cetatea Etern@, S.A. Prundu} se }i implic@ ^n publicistica bisericeasc@. Era ^n 1943, c$nd Transilvania de Nord era sub ocupa]ie horthyst@, cu pu]ine publica]ii rom$ne}ti. Pentru ^nceput are totu}i la ^ndem$n@ revista „Curierul Cre}tin”, ^nfiin]at@ ^nc@ din 1919 de c@tre Episcopul, pe atunci al Gherlei, Iuliu Hossu, ca organ oficial eparhial, cum, de altfel, se }i numea prima parte a revistei, „partea oficial@”, ^n care se comunicau dispozi]iile centrului eparhial c@tre protopopiatele }i parohiile ^n subordine, mi}c@rile de personal bisericesc }i alte dispozi]ii }i m@suri necesare bunului mers al treburilor biserice}ti. Dar la fel de important@ era

193 partea a 2-a a revistei, cea „neoficial@”, ^n care se publicau studii teologice, reportaje de la solemnit@]i biserice}ti, sfin]iri de biserici, pelerinaje, vizita]ii canonice, prezent@ri }i recenzii de carte de interes spiritual nou ap@rute etc. Colaboratorii cei mai statornici ai revistei au fost, de regul@, preo]ii din centrul eparhial: canonici, profesori de Teologie }i chiar preo]i din pastora]ie. Deja ^n nr. 15-17 al „Curierului Cre}tin” din 15 septembrie 1943, S.A. Prundu} e prezent cu articolul Canoane uitate, un studiu de disciplin@ ecleziastic@ privitor la vestimenta]ia clerului, semnat „P@rintele Silviu”, prin care trateaz@ disciplina canonic@ obligatorie a ]inutei vestimentare a preo]imii, at$t ^n biseric@, la serviciile divine, c$t }i ^n afara ei, ^n orice ^mprejurare. %n „Curierul Cre}tin” va continua s@ publice p$n@ la suspendarea apari]iei tuturor publica]iilor Bisericii Rom$ne Unite de c@tre Guver- nul comunist, ^n 1948, deci }i a revistei eparhiale de la Cluj. A publicat articole }i studii: – liturgice: Tipic pentru slujba Sfintei %nvieri (nr. 8/1947); Tipic pentru binecuv$ntarea ]@r$nei (nr. 10/1947); – de drept matrimonial: Dreptul parohului }i duhovnicului de a dispensa de la piedicile de c@s@torie; – istorie liturgic@: Dou@ liturghicoane rom$ne ^n limba paleo- slav@ (nr. 4/1947); – teologice moral-pastorale: %ngropare f@r@ prohod (nr. 2- 5/1944), G$nduri pentru Anul Nou (nr. 1/1945), Pe Muntele Tabo- rului cu Domnul (nr. 15/1944), Sun@ ceasul Unirii (nr. 2/1945); Treze}te-te (16/1946); Euharistia }i unirea Bisericilor (nr. 2/1947); Sf. Botez (sau Taina chem@rii la unire) (nr. 2/1947). Articolele sunt semnate, pe l$ng@ „P@rintele Silviu”, amintit mai sus, }i cu pseudonimele: „P@r. Eftimie” sau „P@r. Miron Eftimie”. Nota comun@ a articolelor }i studiilor lui S.A. Prundu} o constituie disciplina bisericeasc@, uniformizarea ritual@ }i ^ndeosebi ecume- nismul, ^n sensul colabor@rii cu acatolicii, ^n punctele care ne unesc }i cu deosebire ^n rug@ciune, pentru a contribui c$t de pu]in la ^ndeplinirea dorin]ei M$ntuitorului ca to]i s@ fie una, „o turm@ }i un p@stor”.

194 Articolele enumerate sunt numai c$teva exemple din colaborarea lui S.A. Prundu} la „Curierul Cre}tin”, neav$nd posibilitatea de a reproduce exhaustiv ^ntr-un studiu rezumativ toat@ contribu]ia sa. „Via]a Cre}tin@”, revist@ fondat@ la Cluj ^n 1934 de c@tre preotul greco-catolic Vasile Chindri}, dup@ o suspendare cauzat@ la sf$r}itul celui de al doilea r@zboi mondial de invazia sovietic@, }i-a reluat apari]ia la 30 mai 1946. S.A. Prundu} va fi, p$n@ la o nou@ ^ncetare a apari]iei revistei, la ^nceputul anului 1948, unul dintre principalii colaboratori. Prestigiul revistei s@pt@$nale ^l ridic@ nume de publici}ti biserice}ti consacra]i, ortodoc}i }i greco-catolici, colaborarea c@rora ini]iaz@ un ^nceput de conlucrare interconfesional@ ^ntre cele dou@ Biserici rom$ne}ti surori. E semnificativ ^n acest sens editorialul-apel: Unitu-te-ai cu Hristos? Iat@ calea!, publicat ^n nr. 33-34 al „Vie]ii Cre}tine” din 19-26 ianuarie 1947, sub deviza „Avem un Dumnezeu, suntem o na]iune, vrem o Biseric@”, semnat din partea greco-ca- tolicilor de canonicul }i scriitorul Ion Ag$rbiceanu, profesorul de Teologie S.A. Prundu} }i preotul Vasile Chindri}, redactorul „Vie]ii Cre}tine”, iar din partea ortodox@ de Florea Mure}an, protopopul Clujului, }i Teodor Ciceu, preot catedral poet }i publicist. Reproducem c$teva fraze din acest editorial-apel }i program: „Dezbinarea, schisma, vrajba }i erezia sunt lucruri lesne de ^mplinit, pentru c@ sunt faptele duhului r@ut@]ii }i ale patimilor omene}ti. Ele sunt opera oamenilor mici la suflet, str$m]i la vedere }i sterpi la inim@, «iubitori de sine, m$ndri, trufa}i, hulitori, neiubitori de bine, tr@d@tori, obraznici, ^ng$mfa]i, av$nd numai ^nf@]i}area adev@ratei credin]e, dar t@g@duind puterea ei» (I Tim. 3, 2-5). Acestea au sf$}iat trupul mistic al lui Hristos – Biserica cre}tin@... Singur@ dragostea cre}tin@ este ^n stare s@ zideasc@ din nou unitatea ^ntre cre}tini, s@ fac@ o turm@ }i un p@stor... S@ c@ut@m ce ne apropie nu ce ne desparte... Dezbinarea este o mo}tenire p@c@toas@ }i noi ^i purt@m ponosul. «P@rin]ii no}tri au gre}it }i nu mai sunt, dar noi purt@m f@r@delegile lor.» (Pl$ng. 5, 7). Cine nu se ^ncopciaz@ ^n aceast@ ac]iune nu este dec$t un du}man al lui Hristos }i al neamului omenesc, un tr@d@tor al f@g@duin]elor din Sf$ntul Botez”.

195 Activitatea „Vie]ii Cre}tine” este ^nfloritoare. %ns@ un lucru este de re]inut. Du}manul instalat la putere la 6 martie 1945 prin pumnul lui V$}inski tr$ntit ^n masa regelui supravegheaz@ ^ndeaproape orice manifestare cu caracter religios. Parafraz$nd sloganul marxist „Proletari din toate ]@rile, uni]i-v@!”, apare pe frontispiciul a c$torva numere din „Via]a Cre}tin@”, din ianuarie 1947, „Cre}tini din toate ]@rile, uni]i-v@!”. Con]inutul articolelor publicate ^n revist@ este axat, ^n cea mai mare parte, pe apelul la ^n]elegerea ^ntre fra]i, la unitate ^n lupta cu du}manul comun. Din titlurile articolelor publicate rezult@ o st@ruin]@ reciproc@, a ambelor confesiuni rom$ne}ti ^n acest sens: Privindu-se fra]ii de S.A. Prundu} (nr. 31-32/1947), Unirea credin]ei de Teodor Ciceu, Sun@ ceasul unirii, de S.A. Prundu}, Via]a Cre}tin@ se tr@ie}te ^n credin]@ }i iubire, de dr. Ilie D@ianu, Hristos ne cere unitate, de Gala Galaction, Unitatea Bisericii este dorin]a M$ntuitorului, de Ion Ag$rbiceanu, Rug@ciunea }i unirea Bisericilor, de D. Pop (^n nr. 33-34/1947), Ce stric@ unitatea credin]ei?, de Ion Ag$rbiceanu, De cine depinde, de S.A. Prundu}, A b@tut ceasul, de N. Pura (nr. 35/1947) }i astfel continu@ numerele urm@toare ale revistei, colabor@rile prestigioase de „lupt@” pentru unitate. Dar nici du}manul nu doarme. Cea dint$i victim@ va fi Mitropolitul Moldovei, Irineu Mih@lcescu. O campanie de pres@, dirijat@ de c@tre „zarafii” de la „Tribuna Rom$neasc@” din Capital@, love}te f@r@ cru]are ^n Mitropolitul de la Ia}i, unde abia a fost instalat ca vicar arhiereu Justinian Marina, omul comuni}tilor Gheorghiu-Dej }i Petru Groza. Dar Justinian Marina a fost intrus la Ia}i nu pentru a r@m$ne vicar arhiereu mitropolitan, ci pentru scaunul de Mitropolit, care s@-l propulseze ^n cel patriarhal. Piedica era, ^ns@, Mitropolitul Irineu Mih@lcescu. „Tribuna Rom$neasc@” de sub direc]ia lui Al. Cerna R@dulescu, ^n num@rul din 2 aprilie 1947, public@ un articol sub semn@tura lui Alexandru Olteanu, cu un lung }ir de acuza]ii }i insulte la adresa Mitropolitului Irineu, numindu-l „martor mincinos”, „g@inar”, „jefuitor }i falsificator de acte publice”, „borfa} de r$nd” }.a., ^nvinuiri aduse cu scopul direct de a-l scoate din scaun, pentru a-i face loc impostorului Justinian Marina. S.A. Prundu}, prin articolul Cine sunt zarafii Bisericii, semnat „Redac]ia” }i publicat cu acordul

196 ^ntregului colectiv redac]ional, ^n „Via]a Cre}tin@”, nr. 38 din 13 aprilie 1947, ia ap@rarea Mitropolitului Mih@lcescu, „cunoscut nu numai ^n ]ar@, ci }i ^n str@in@tate, at$t ^ntre ortodoc}i, c$t }i ^ntre catolici }i protestan]i pentru operele sale teologice, care de at$tea ori ne-a reprezentat cu cinste }i demnitate la congresele interna]ionale, al c@rui nume este pronun]at cu venera]ie de ^nv@]a]ii apusului... Noi nu vrem s@ stabilim vinov@]ia sau nevinov@]ia chiriarhului acuzat... dar vrem s@ spunem r@spicat c@ nu aceasta este calea de urmat. Regretatul dasc@l al Neamului, Iorga, ^ntr-un caz similar a declarat: «Rufele nu se spal@ ^n v@zul tuturor, nici murd@ria din cas@ nu se arunc@ ^n strad@». Nu servesc nici Bisericii, nici Neamului aceste balcanisme izvor$te din suflete p@tima}e... care produc grea]@ ^n orice om de bun sim]” (s.n.). Nu ^nt$rzie nici replica „Tribunei Rom$ne}ti” }i, ^n num@rul 133 din 21-23 aprilie 1947, sub acela}i titlu, Cine sunt zarafii Bisericii, aceluia}i semnatar, Alexandru Olteanu, i se pare „Ciudat c@ aceste r@zle]e }i protestatare glasuri pornesc tocmai din r$ndurile slujitorilor Altarului”, pe care ^i nume}te; „ap@r@tori de rea credin]@ ai p$n- g@ritorului... anonimi avoca]i ai Mitropolitului..., naivi confra]i de la «Via]a Cre}tin@»..., (ce) se mai prefac indigna]i... {i mai scriu domnii de rea credin]@ de la «Via]a Cre}tin@» (s. n.)... {i dumnealor se indigneaz@ cu fals@ candoare. Este adev@rat c@ prostia }i ignoran]a dezarmeaz@, dar cu singura condi]ie ca ele s@ fie reale... domnii preo]i gazetari ar face bine s@ cunoasc@ legile ]@rii... impruden]ii avoca]i nechema]i... Ca s@ }tim cum s@-i socotim... dup@ vechiul proverb rom$nesc «Spune-mi cu cine te aduni» nu le-ar conveni s@ le spunem cine sunt.” Mitropolitul Irineu Mih@lcescu a disp@rut ^n timp „util” pentru a-i face loc ^n scaun lui Justinian Marina, cum foarte cur$nd va dispare „la timp” }i Patriarhul Nicodim Munteanu, pentru ca Justinian Marina s@ ajung@ ^n v$rful piramidei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Rom$ne. %n ce prive}te revista „Via]a Cre}tin@”, urmarea imediat@ a interven]iei ^n ap@rarea mitropolitului ortodox de la Ia}i a fost anularea reparti]iei de h$rtie. Toate interven]iile au fost inutile. %nc@ din luna februarie 1947 s-a mic}orat cota de h$rtie pentru publica]iile greco-catolice. Aceasta s-a ^nt$mplat nu numai cu „Via]a Cre}tin@” de la Cluj. „Unirea Poporului” de la Blaj a ap@rut ^n februarie

197 1947 numai ^n dou@ numere ^n loc de patru, s@pt@m$nale. %n martie 1947, „Via]a Cre}tin@”, printr-un num@r ocazional, tip@rit pe h$rtie de ambalaj, o fi]uic@ cu dimensiunile de 12/17, 5 centimetri, ^n patru pagini, ^}i anun]@ cititorii: „A}a am ajuns. St@ruin]a noastr@ de a mai ^mprumuta sau cump@ra h$rtie pe orice cale }i la orice pre] a r@mas zadarnic@. A}a se g@se}te }i ziua de azi h$rtia aprobat@ (sic!) de la Bucure}ti... Am aflat, cu mare greutate, aceast@ h$rtie de ^mpachetat s@ v@ anun]@m c@ mai tr@im }i nu v-am uitat. Acest petec de h$rtie care-l ave]i ^n m$n@ ne-a costat mai mult dec$t un num@r regulat”. Au mai f@cut, cu greu, rost de h$rtie pentru num@rul 38 al revistei, num@rul de Pa}ti, datat pe 13 aprilie 1947. Un num@r foarte bogat, ^n 6 pagini, cu extrase din Scrisorile Pastorale ale celor doi Episcopi clujeni, Iuliu Hossu }i Nicolae Colan, }i cu alte valoroase contribu]ii. Dar printre colaboratori }i articolul redac]ional cu pricina, Cine sunt zarafii Bisericii, despre care am vorbit mai sus, alc@tuit de S.A. Prundu}. Acest articol a adus revista ^n situa]ia de a nu mai primi h$rtie }i a-}i ^nceta apari]ia. Contrareplica scris@ de S.A. Prundu} la atacurile „Tribunei Rom$ne}ti” din 21-23 aprilie, sub titlul Mireasm@ sau duhoare?, nu a mai putut fi publicat. %n esen]@, contra-replica lui S.A. Prundu}, r@mas@ ^n manuscris, sesizeaz@ c@ motivele atacului ^mpotriva Mitropolitului ortodox al Moldovei, ^n realitate, sunt politice; „S@ ni se ierte cutezan]a de a spune deschis: toat@ ac]iune pornit@ ^mpotriva ierarhului ni se pare suspect@ }i cu dedesubturi politice (s.n.). Acuzele nu le vedem ^ndeajuns dovedite }i totul apare ^n episoade de roman senza]ional gre]os, fiindc@ noi altfel l-am cunoscut pe Mitropolitul Irineu... Trecutul nostru bisericesc – durere – a mai cunoscut dezl@n]uiri de patimi politice, care au ^n@l]at oameni nepotrivi]i la conducere }i au r@sturnat oameni de bun@ credin]@, f@c$nd din l@ca}ul Domnului teren de politic@ dezm@]at@” (s.n.) Cele ce au urmat, au confirmat prev@z@toarele afirma]ii ale lui S.A. Prundu}. Lupta ^mpotriva Mitropolitului Irineu Mih@lcescu nu a fost dec$t o t@r@}enie politic@, cu care a ^nceput acapararea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Rom$ne de c@tre Puterea comunist@ instalat@ la 6 martie 1945. %n timpul persecu]iei, ^ntre anii 1948-1989, dup@ cum se }tie, toate publica]iile greco-catolice au fost suspendate ^nc@ ^nainte de trecerea

198 Bisericii ^n ilegalitate. S.A. Prundu} a ^ncercat totu}i s@ publice unele lucr@ri ^n revistele Bisericii Ortodoxe Rom$ne, care s-a bucurat de o existen]@ normal@, doar c@ nu puteau fi valorificate prin oficiile de difuzare a presei }i publica]iilor de Stat, dar pe linie bisericeasc@, prin Mitropolii, eparhii }i protopopiate, le era asigurat@ desfacerea c@tre parohii, care erau abonate din oficiu, obligator, la revistele centrale ale Bisericii Ortodoxe Rom$ne, ca „Ortodoxia” }i „Studii Teologice”, apoi la cele ale Mitropoliilor, precum }i la periodicele oficiale eparhiale. %ncercarea lui S.A. Prundu} de a-}i publica monografia „Sf$ntul Vasile cel Mare” la una din aceste reviste nu a avut reu}it@. Desigur, ^n timpul liber de care s-a bucurat ^n unele perioade, cu deosebire dup@ gra]ierea }i eliberarea din 1964, oric$t de redus ar fi fost acel timp l-a folosit pentru scris. A}a cum am ar@tat mai sus, fiind istoric prin voca]ie, c$t }i de forma]ie, prin studiile postuniversitare de specializare urmate la Institutul Pontifical de Studii Orientale din Roma, pentru S.A. Prundu} cercetarea istoric@, cui deosebire bisericeasc@ sau cu tangen]@ bisericeasc@ }i conspectarea ordonat@ ^n fi}e, pe probleme, au fost prioritare ^n preocup@rile sale. Uneori, recenz$nd unele lucr@ri de istorie publicate de autori ortodoc}i }i neav$nd posibilitatea de a-}i ^ncredin]a recenzia tiparului, o trimitea ^n manuscris autorului lucr@rii publicate, comunic$ndu-i, ^n termeni totdeauna curtenitori, dar hot@r$]i, observa]iile }i complet@rile sale pertinente. Acesta este }i cazul lucr@rii Monografia Mitropoliei Banatului de I.D. Suciu, editat@ de Mitropolia Banatului, Timi}oara, 1977, 320 pag. C@z$ndu-i la m$n@ lucrarea, a citit-o, iar la 14 septembrie 1978, ^i trimite autorului recenzia lucr@rii, ^n 21 pagini de manuscris, dactilografiat la un r$nd }i jum@tate. Dup@ ce ^l felicit@ pentru competen]a cu care a scris, ^i comunic@ autorului c@, dac@ el, S.A. Prundu}, ar fi reu}it s@-}i publice tradus@ ^n limba rom$n@ teza sa de doctorat Introductio linguae Romenae in Sanctam Liturgiam, „multe afirma]ii eronate, care mai continu@ s@ se repete papagalice}te ^n istoriografia rom$n@ – pe care unele le-a]i corectat Dvs. – ar fi fost definitiv ^nl@turate... se constat@, ^n general, c@ fiecare istoric, canonist sau teolog, uit@ de datoria pe care o are, aceea de a face din istorie „magistra vitae” printr-o prezentare obiectiv@ „sine ira et studio” a evenimentelor istorice, din dreptul canonic o

199 ^nf@]i}are a canoanelor }i legilor cu norme de via]@, a}a cum au fost elaborate }i explicate ^n diferitele situa]ii politico-religioase. Este regretabil }i p@gubitor s@ consta]i c@ fiecare istoriografic expune }i interpreteaz@ evenimentele, dup@ p@rerea, pl@cerea }i interesul conformist, pe care ^l urm@re}te }i ^l serve}te }i nu dup@ adev@r }i realitate, sf$r}ind ^n concluzii contrare, care ad$ncesc }i mai mult pr@pastia dintre taberele ^nvr@jbite”. Dup@ aceste observa]ii generale }i de principiu, S.A. Prundu} se opre}te at$t asupra unor lacune, c$t }i asupra unor afirma]ii ne^ntemeiate ale monografiei: „Pentru a elucida m@car o parter a problemelor ce le implic@ cercetarea ^ndep@rtatului }i ^ntunecatului trecut al Bisericii Ortodoxe Rom$ne din Banat, ar trebui s@ avem un studiu de sintez@ complet@, senin@ }i obiectiv@ asupra situa]iei Bisericii cre}tine din sudul Dun@rii, de care a depins situa]ia Bisericii daco-romane }i apoi rom$ne din nordul Dun@rii, mai ales ^n primul mileniu... Trebuie l@murit@ pe epoci jurisdic]ia Romei Vechi }i a Romei Noi, cu implica]iile de o parte de }i de alta a Dun@rii, cunosc$ndu-le }i recunosc$ndu-le a}a cum s-au executat }i c$t s-au exercitat”. Mai trebuie avute ^n vedere o serie de probleme: – „elucidat@ jurisdic]ia }i rolul pe care l-a avut Arhiepiscopia de Tomis”; – „clarificat@ problema Illyricului... implica]iile }i complica]iile sale asupra vicariatului (papal., n.n.) din Tessalonic }i Iustiniana Prima”; – clarificat@ mai bine na]ionalitatea }i credin]a martirilor din prigoana gotic@, ca Nechita Gotul, pe care noi ^l socotim daco-roman al@turi de Sansala... urma]i de }irul nesf$r}it, r@ma}i anonimi”. S.A. Prundu} nu e de acord, printre altele, cu afirma]ia lui I.D. Suciu prin care acesta contest@ apostolatul Sf. Niceta de Remesiana „printre daco-romanii din Banat”. „Cel ce a c@l@torit p$n@ la Nola }i la Roma, spune S.A. Prundu}, nu putem crede c@ horepiscopii trimi}i de el n-au ajuns p@r]ile b@n@]ene }i transilvane... Influen]a Bisericii sale a trebuit s@ se resimt@ }i ^n aceste p@r]i, mai ales prin ritul cristalizat de el... Dup@ p@rerea noastr@, continu@ S.A. Prundu}, acest rit local s-a p@strat ^n Banat }i Transilvania la poporul daco-roman }i apoi rom$n, r@mas p$n@ c$nd se va suprapune peste el ritul greco-slavo-

200 bizantin... Este deplasat }i anacronic s@ vorbim despre formele rituale, de cre}tinism rom$nesc ^n rit latin sau bizantin, ortodox sau catolic... Numai dup@ ce s-a pierdut unitatea de credin]@ s-a pus accentul pe unitatea ritual@, trec$ndu-se la intoleran]@. S@ nu uit@m c@ aceast@ intoleran]@ a ^nceput-o Mihail Cerularie la 1053, c$nd a ^nchis bisericile latine din Constantinopol... secretarul patriarhal Nichifor a trecut la furie bigot@, c@lc$nd ^n picioare Trupul Domnului, pretext$nd c@ din azim@ nu se poate preface”. (s.n.)

***

Revolu]ia din 1989 l-a surprins pe S.A. Prundu} la v$rsta de 74 de ani ^mplini]i, dar nu s-a l@sat cople}it de num@rul anilor }i s-a angajat cu hot@r$re ^n lupta provocat@ de Ortodoxia rom$neasc@ ^mpotriva Bisericii rom$ne Unite, refuz$ndu-i acesteia at$t restituirea credincio}ilor, re]inu]i ^n Biserica Ortodox@ prin teroarea legiuirilor comuniste neschimbate, c$t }i patrimoniul mobil }i imobil, de care a fost despuiat@ ^n 1948 de Partidul Comunist ^n satanic „consens” cu ierarhia Bisericii Ortodoxe Rom$ne. La pu]in timp dup@ Revolu]ie, }i-a reluat apari]ia la Cluj-Napoca revista „Via]a Cre}tin@” din ini]iativa lui S.A. Prundu}, a scriitorului Mircea Vaida Voevod, a economistului Eugen Bogza }i a autorului acestor r$nduri, Clemente Pl@ianu. Primul num@r din seria nou@ a revistei a ap@rut la 1 februarie 1990. Articolul lui S.A. Prundu} ^n acest num@r, Catolicism }i Ortodoxie romanesc@, cu con]inut ecumenic, a fost mai ^nt$i multiplicat xerox dup@ manuscris }i difuzat miilor de credincio}i prezen]i la liturghia greco-catolic@ din Pia]a Unirii sub cerul liber }i apoi publicat ^n revist@ Repunerea Bisericii rom$ne Unite ^n legalitate a ^nc@rcat }i mai mult programul de munc@ al lui S.A. Prundu}, at$t pe linie monahal@, c$t }i pastoral@. Primirile de noi fra]i ^n monahism a implicat }i purtarea de grij@ a acestora, noviciatul, formarea lor spiritual@ }i preg@tirea lor teologic@. Ordinul a achizi]ionat ^n Cluj-Napoca, pe strada Mo]ilor, o cl@dire ^n care a deschis un noviciat. (O alt@ cl@dire, achizi]ionat@ tot ^n Cluj-Napoca, pe strada Br$ncu}i 37 a}teapt@ extins@ }i afectat@ pentru sediul Curiei provinciale.)

201 Pentru studii teologice, tinerii c@lug@ri sunt repartiza]i at$t la insti- tutele teologice din ]ar@, c$t mai ales ^n centrele europene, unde Ordinul monahal bazilitan are a}ez@minte c@lug@re}ti puternic dezvoltate ca Niregyhaza ^n Ungaria, Var}ovia }i, cu deosebire, la Roma, unde, ^ntre tinerii clerici rom$ni, o bun@ parte sunt c@lug@ri bazilitani. O alt@ preocupare a c@lug@rilor ivit@ dup@ Revolu]ie este pastora]ia de enorie. %n lipsa preo]ilor de mir, ^n unele parohii, at$t urbane, c$t }i rurale, pastora]ia o fac c@lug@rii. %nsu}i protoegumeul S.A. Prundu} p@store}te parohia „Sf$nta Maria” din Cluj-Napoca, cu capela ^nfiin]at@ ^nc@ din timpul persecu]iei, ^n demisolul locuin]ei sale. Din lips@ de biseric@ parohial@, ^n capel@ se celebreaz@ Sf$nta Liturghie zilnic, cu participare de credincio}i, se administreaz@ Sfintele Taine: spovedanii, ^mp@rt@}anii, boteze, cununii etc. Odat@ cu „integrarea” Bisericii Rom$ne Unite ^n Biserica Ortodox@, ^n 1948, m@n@stirile bazilitane greco-catolice au fost }i ele trecute ^n „proprietatea” Bisericii ortodoxe. ^n cele mai multe din ele, c@lug@rii duceau o via]@ chinovial@, ^n comunitate. Unele au avut preocuparea r@sp$ndirii culturii cre}tine, religioase-teologice, cum a fost cea de la Bixad, jude]ul Maramure}, unde se tip@reau c@r]i religioase }i revista pastoral-omiletic@ „Cuv$ntul Adev@rului”, altele se ocupau de cre}terea orfanilor, ca cea de la Obreja, jude]ul Alba etc. Un ^nceput de refacere a acestei activit@]i monahale luat fiin]@ la Moliset, jude]ul Bistri]a-N@s@ud. Molisetul este un c@tun al comunei T$rli}ua cu peste 100 de case, a}ezat la poalele [ible}ului. Locuitorii sunt credincio}i greco-catolici proveni]i din satele din apropiere, cu deosebire din Arie} }i Larga, refugia]i aici ^ncep$nd cu anul 1948, ^n fa]a prigoanei comuniste, ce a atentat nu numai la bunurile lor materiale prin „socializarea” agriculturii, ci }i la fiin]a lor spiritual@, prin trecerea violent@ la Ortodoxie. aici, ^n apropierea p@durii, cu un regim economic de munte mai tolerant, deosebit de cel de la deal }i }es, au g@sit o relativ@ lini}te. La o altitudine medie de 900 metri, s-au r@sfirat pe o suprafa]@ de 21 km p@tra]i }i pe 9 ^n lungimea v@ii. Distan]a de cea mai apropiat@ gar@ CFR este 40 km, iar de cea mai apropiat@ }osea 12 km.

202 Dup@ Revolu]ia din 1989, c$]iva intelectuali originari de prin p@r]ile locului, Eugen Bogza }i I. Gorcea din Cluj }i Ionel Gorcea din Ileanda, au f@cut un sondaj cercet$ndu-i pe-acas@ }i au constata c@ din 100 de case cercetate, ^n 97, locuitorii s-au declarat greco-catolici. Dat@ fiind aceast@ situa]ie, s-au hot@r$t s@-i ajute s@-}i organizeze comunitatea, ca un preot greco-catolic s@ le celebreze ^n duminici }i s@rb@tori Sf$nta Liturghie. Unul dintre locuitori a pus la dispozi]ie o cas@ a sa, abia construit@, prev@z@tor, pentru unul din copii s@i care urma s@-}i ^ntemeieze, la timpul s@u, ^n ea, o familie. P@r. Emil Oprea din Dej, octogenar, cu rudenii printre localnici, s-a pus la dispozi]ia credincio}ilor }i a p@storirii lor. Dup@ construirea comunit@]ii de credincio}i, aceia}i intelectuali, ^mpreun@ }i ^n ^n]elegere cu credincio}ii, au luat ini]iativa construirii unei biserici. Lu$nd leg@tura }i cu conducerea provincial@ a Ordinului bazilitan „Sf. Vasile cel Mare”, ^ndeosebi cu P@r. S.A. Prundu}, s-a ajuns la ideea ca la Moliset s@ ia fiin]@ o m@n@stire greco-catolic@ bazilitan@. ^n scopul acesta, bunii credincio}i Ioan }i Virginia Sigart@u au donat un teren ^n suprafa]@ de 7,10 ha. Centrul m@n@stiresc va fi dominat de o biseric@ monumental@ ^n vederea pelerinajelor, ^nconjurat@ de un complex de institu]ii religioase }i social-culturale, ce va purta numele Episcopului martir „Cardinal dr. Iuliu Hossu”. %nceputul s-a f@cut cu o bisericu]@, care ini]ial s@ serveasc@ nevoilor spirituale ale credincio}ilor localnici }i a fost numit primul c@lug@r, Ieromonahul Grigore G. Bujor. Temelia bisericii s-a pus la 22 septembrie 1991, iar la 30 august 1992, sf$ntul l@ca} a fost t$rnosit de Preasfin]iile lor George Gu]iu, Episcop de Cluj–Gherla, }i Lucian Mure}an, Episcopul Maramure}ului, ^nconjura]i de un mare sobor de preo]i }i ^n asisten]a a mii de credincio}i, pelerini din ^ndep@rtate regiuni ale ]@rii. %n jurul bisericii, conform proiectului alc@tuit de arhitec]ii clujeni Flaviu Bizo }i Mircea Moldovan, se vor ^n@l]a urm@toarele institu]ii religioase }i de cultur@: – o }coal@ medie cu 20 de clase cu internatul }i toate dependin]ele aferente; – o }coal@ de trei ani pentru noviciat cu c$te 35 novici pe an; – un orfelinat cu 30 de orfani anual, pe o perioad@ de 7 ani, ^n total 350 copii;

203 – un azil de b@tr$ni; – o bibliotec@, tipografie, editur@, care, pe l$ng@ diferite c@r]i de cultur@ religioas@, originale }i traduceri, va edita revista pastoral-omi- letic@ „Cuv$ntul adev@rului”, a c@rui apari]ie a fost ^ntrerupt@ ^n anul 1948, odat@ cu „revenirea” la Ortodoxie }i alungarea c@lug@rilor greco-catolici din M@n@stirea Bixad-Maramure}, un important centru monahal greco-catolic de cultur@; – un corp de cazare monahal cu chiliile }i dependin]ele anexe, necesare vie]uirii ob}tii c@lug@re}ti, inclusiv grupul de cl@diri gospod@re}ti; – un hotel han }i pavilioane pentru turi}ti }i cu deosebire pentru pelerini, Molisetul devenind o localitate turistic@, unde oamenii se vor putea destinde }i recrea, vara, prin excursii montane, iar iarna pe p$rtiile de schi ce se pot amenaja prin ^mprejmuire, pentru a atrage ^ndeosebi tineretul, c@ruia odat@ cu mijloacele de destindere i se va asigura }i asisten]@ spiritual@. Se vor putea organiza simpozioane, diferite cursuri de var@, la care, pe l$ng@ oamenii de specialitate, monahi bine preg@ti]i ^n toate domeniile, vor fi nu numai amfitrioni cu asigurarea serviciilor de gazd@, ci }i p@rin]i spirituali. Merit@ cunoscut scopul nobil destinat de ^ntemeietori acestui a}ez@m$nt m@n@stiresc, consemnat ^n actul ^ncheiat la 22 septembrie 1991, semnat de peste 300 de sus]in@tori ai proiectului, printre care }i credincio}ii din Moliset, }i ^ngropat la temelia bisericii: „Men]ion@m c@ dorim ca acest a}ez@m$nt s@ contribuie la ^nl@turarea ^ntre fra]i a vrajbei, ne^n]elegerilor }i a lucrului Celui R@u, devenind izvor nesecat de pace, armonie, dreptate, bun@tate }i dragoste”. A}adar, a}ez@m$ntul m@n@stiresc Moliset va fi deschis tuturor orfanilor, tinerilor, b@tr$nilor, indiferent de confesiune, a}a cum institu]iile }colare }i de ocrotire ale Bisericii Rom$ne unite, ^n frunte cu cele bl@jene }i m@n@stire}ti, au fost deschise tuturor rom$nilor, ba chiar }i fiilor altor etnii, aviza]i la ^nv@]@tur@ sau ocrotire. Proiectul „Moliset” fiind adus la cuno}tin]a departamentului Cultelor, acesta }i-a dat acordul f@r@ rezerv@ }i a promis sprijinul }i ajutorul necesar la realizarea lui.

204 %n prezent (^nceputul anului 1995), se lucreaz@ la corpul de cazare, cu celulele destinate c@lug@rilor, cl@dire cu etaj. Cu toate aceste multiple sarcini }i preocup@ri complexe, plus v$rsta ^naintat@, S.A. Prundu} mai g@se}te resursele necesare pentru colaborare la c$te o carte, la c$te un articol pentru o publica]ie, s@ acorde c$te un interviu, fie la c$te o publica]ie, fie la un post de radio, na]ional sau str@in, toate pentru a pune ^n tem@ pe cei interesa]i de via]a Bisericii Rom$ne Unite, de trecutul ei }i de perspectivele ce i le acord@ pentru viitor. Astfel, pe l$ng@ reluarea colabor@rii ^n coloanele seriei noi a „vie]ii Cre}tine” din Cluj, mai public@, sporadic, ^n „De}teptarea Credin]ei”, revista Asocia]iei Bisericii Rom$ne Unite din Dej, „Tribuna”, Cluj, }i „Contemporanul – ideea european@” din Capital@, ca }i interesantele interviuri ap@rute ^n „Tribuna”, „Mesagerul”, comunic@ri la Radio }i simpozioane, exerci]ii spirituale ]inute la colectivele monahale sau la studen]ii institutelor teologice }.a. %n materialele publicate dup@ Revolu]ia din 1989, lucr@ri, studii, interviuri, comunic@ri, istoria r@m$ne pentru el argumentul principal ^n sprijinul dreptului la existen]@ a Bisericii Rom$ne Unite, contestat ^n continuare de cei ce au martirizat-o }i jefuit-o ^ncep$nd din 1948, despuind-o de credincio}i, de bunurile mobile }i imobile, de ^ntregul patrimoniu, biserici, catedrale episcopale, case parohiale, localuri de }coli, biblioteci, jaf c@ruia nu s-a g@sit nimeni s@-i fac@ sf$r}itul.

Din publicistica, interviurile }i lucr@rile protoegumenului Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM

Din toate publica]iile sale, rezult@ o nestr@mutat@ convingere catolic@, erudi]ia }i, cu deosebire, spiritul de ecumenicitate, insist$nd }i milit$nd ^n toate scrierile sale – sine ira et studio – pentru unitatea Bisericii cre}tine, „ca to]i s@ fie una, o turm@ }i un p@stor”.

De cine depinde? articol publicat ^n „Via]a Cre}tin@” din Cluj, nr. 35, din 2 februarie 1947

205 Cu to]ii suntem de acord c@ Hristos Unul este }i o singur@ Biseric@ a ^ntemeiat, care este menit@ s@ propov@duiasc@ o singur@ credin]@, cea l@sat@ de M$ntuitorul }i %ntemeietorul ei, }i to]i din acelea}i izvoare ale harului ne ad@p@m, care sunt Tainele Sfinte. Cu to]ii iar@}i suntem de acord c@ ^mp@r]irea cre}tinilor ^ntr-o mul]ime de cete este ^mpotriva dorin]ei, voin]ei }i doctrinei M$ntuitorului. „Este un Domn, o credin]@ }i un Botez” (Ef. 4, 5). „C@ci noi to]i, fie iudei, fie elini, robi sau slobozi, ^ntr-un Duh ne-am botezat spre a fi un Trup }i to]i suntem ad@pa]i ^ntr-un Duh” (I Cor, 12, 13). Faptul c@ azi ^n loc de un singur Trup sau o singur@ Biseric@ avem o Biseric@ r@s@ritean@ ^mp@r]it@ ^ntr-o Biseric@ nestorian@, alta monofizit@, alta armean@-gregorian@, alta armean@-catolic@, ortodox@ }i bizantino-catolic@ sau unit@ cu Roma; iar ^n Apus o Biseric@ catolic@ roman@, alta anglican@ cu o mul]ime de ramifica]ii, apoi Bisericile protestante: luteran@, calvinian@, unitarian@, zwinglian@, toate pulverizate ^ntr-o mul]ime de secte, este dovada v@dit@ c@ cre}tin@tatea a dep@}it ^nv@]@tura M$ntuitorului. %n urma cataclismului prin care a trecut omenirea, se simte nevoia unirii }i ^nfr@]irii tuturor oamenilor. Dup@ curentele na]ionaliste exagerate, care au voit s@ fac@ chiar }i din Biserica lui Cristos Biserici na]ionale }i ^n urma nebuniilor rasiale }i alte curente extremiste care au incendiat lumea, omenirea caut@ o unificare sufleteasc@. Conduc@torii popoarelor }i marii politicieni vorbesc de „unitatea neamului omenesc”, de „cet@]enia lumii”, de solidarizarea }i ^nfr@]irea tuturor. Se n@ruie barierele na]ionale, se ]in congrese mondiale }i se caut@ organizarea omenirii pe plan mondial. Lozinci ca „Proletari din toate ]@rile, uni]i-v@!”, „Muncitori din toat@ lumea str$nge]i r$ndurile!” ne arat@ v@dit curentul mare ce se porne}te ^n lume. Cre}tinismul este chemat s@-}i dea contribu]ia la unificarea spiritual@ a omenirii. Unii caut@ unirea }i ^nfr@]irea pe baza unor principii de nega]ie; ^nl@turarea oric@rei religii, t@g@duirea lui Dumnezeu }i introducerea necredin]ei }i a nep@s@rii ^n cele religioase. Al]ii, iar@}i, vreau s@ uneasc@ omenirea pe baza intereselor materiale. Iat@ de ce cre}tinismul, care are pe Cristos cel mai puternic principiu de unire }i ^nfr@]ire, este chemat s@ ^nfr@]easc@ }i s@ uneasc@ pe to]i oamenii ^ntr-un singur Trup, Biserica.

206 Cu acest g$nd s-au ^n@l]at rug@ciunile pentru unire, din 18-25 ianuarie, din partea tuturor confesiunilor cre}tine. Au fost }i la noi care s-au rugat, dar au fost pu]ini. Cei mai mul]i nici n-au }tiut de aceasta. Al]ii, chiar dac@ au }tiut, au r@mas nep@s@tori. Aceasta, ^ns@, este o lips@ a ^n]elegerii vremurilor de fa]@. Este o lips@ de dragoste }i solidaritate fa]@ de popoarele lumii. Ba chiar mai mult, este o crim@ fa]@ de neamul omenesc. Cu to]ii trebuie s@ ne d@m seama c@ a sosit momentul s@ lucr@m din r@sputeri la pacificarea spiritelor folosindu-ne de tezaurele credin]ei noastre cre}tine. A sosit clipa ^n care trebuie }i noi cre}tinii s@ ne ^ncadr@m ^n concertul universal }i s@ c$nt@m c$ntecul unirii }i iubirii, ca s@ se ^mplineasc@ credin]a M$ntuitorului „ca to]i s@ fie una”. Biserica, prin glasul Liturghiei, se roag@ zilnic „ pentru bun@tatea sfintelor lui Dumnezeu biserici” – evident din R@s@rit }i din Apus, „pentru unirea tuturor” – evident a tuturor cre}tinilor, f@r@ deosebire de limb@, s$nge sau confesiune. S@ ne rug@m }i noi zilnic }i dup@ ^ncetarea s@pt@m$nii de rug@ciune. Dar mai ales s@ lucr@m zilnic pentru unirea tuturor. P$n@ c$nd masele nu vor ^n@l]a din toate inimile rugi calde spre ceruri, ca s@ vie spre noi ca ploaia harul iubirii }i unirii, p$n@ atunci unirea va ^nt$rzia. Totul depinde de noi!

***

Not@. La 2 aprilie 1947, cum remarcam mai sus, cotidianul „independent” bucure}tean „Tribuna Rom$neasc@” a dezl@n]uit o campanie de denigrare ^mpotriva Mitropolitului ortodox al Moldovei, Irineu Mih@lcescu, pentru a-l debarca din scaun }i a-l ^nlocui cu Justinian Marina, omul Partidului Comunist, numit deja ^n 1945 vicar arhiereu la Ia}i. Revista „Via]a Cre}tin@” din Cluj, prin articolul Cine sunt zarafii bisericii?, publicat ^n nr. 38 din 13 aprilie 1947, alc@tuit de S.A. Prundu} }i semnat „Redac]ia” i-a luat ap@rarea Mitropolitului. Replica „Tribunei Rom$ne}ti” sub semn@tura lui Alexandru Olteanu, ini]iatorul campaniei, n-a ^nt$rziat. A ap@rut ^n nr. 133 din 21-23 aprilie 1947 al „Tribunei Rom$ne}ti”, sub acela}i titlu „Cine sunt zarafii Bisericii?”, la care i-a ad@ugat subtitlul: „Un r@spuns cinstit al unor oameni de rea credin]@ }i a unor fal}i ap@r@tori ai Bisericii”.

207 Acestui r@spuns „cinstit”, S.A. Prundu} i-a preg@tit o contra-replic@, cu titlul Mireasm@ sau duhoare?, pentru a fi publicat ^n „Via]a Cre}tin@”,. Articolul, ^ns@, nu a mai ap@rut, fiindu-i suspendat@ cota de h$rtie stabilit@ revistei. Fiind ambele articole ale lui S.A. Prundu}, at$t cel publicat, c$t }i cel r@mas ^n manuscris, o v@dit@ m@rturie a atmosferei ^n care au ^nceput s@ se „rezolve” problemele biserice}ti, le public@m pe am$ndou@. De altfel, din ambele rezult@ „urbanismul” }i „condescenden]a” utilizate de „Tribuna Rom$neasc@”.

Cine sunt zarafii Bisericii? „Tribuna Rom$neasc@, 2 aprilie 1947, „cotidian independent de informa]ie }i atitudine na]ional@”

Se public@ un articol ce st$rne}te revolt@ ^n sufletul oric@rui cititor cu bun sim]. Mitropolitul Moldovei, %.P.S.S. Irineu Mih@lcescu, cunoscut nu numai ^n ]ar@, ci }i ^n str@in@tate, at$t ^ntre ortodoc}i, c$t }i ^ntre catolici }i protestan]i, prin operele sale teologice, care de at$tea ori ne-a reprezentat cu mult@ cinste }i demnitate la congresele interna]ionale, al c@rui nume este pronun]at cu venera]ie de ^nv@]a]ii apuseni, este ast@zi prezentat ^n postur@ de „martor mincinos }i de g@inar” }i taxat drept „jefuitor }i falsificator de acte publice” }i „borfa} de r$nd”. De ce vin@ s-a f@cut p@rta} acest chiriarh, a}ezat ^n fruntea ctitoriei lui Alexandru cel Bun, }i urma}ul at$tor vl@dici mari, ca Varlaam }i Veniamin, ca s@ fie calificat a}a de odios }i sub orice demnitate de om? Iat@ iar@}i cuvintele pretinsului „cotidian independent”, pentru l@murirea cititorilor: „Cuviosul Ierodiacon Teodosie Ciofoaia, fost ucenic al Mitro- politului }i intendent al Palatului mitropolitan, a declarat sub proprie semn@tur@ c@ }eful Bisericii moldovene }i-a ^nsu}it o parte din lucrurile Palatului; c@ s-a f@cut vinovat de m@rturie fals@ – ca ori borfa} de r$nd – spun$nd c@ o canapea de plu} maron a fost furat@ ^n timpul evacu@rii, pentru ca dup@ descoperirea canapelei la ferma doamnei Chiriachi]a Petreanu, s@ dea ordin protosinghelului Melchisedec Manoilescu s-o trimit@ la Ia}i”. Pentru aceasta, chiriarhul este f@cut martor mincinos }i g@inar”, „p$ng@ritor de biseric@ }i nevrednic slujitor al ei”.

208 Dup@ declara]ia P.S. Valeriu Boto}@neanu, vicarul sfintei Mitropolii, pus de %.P.S.S. Irineu a fost ^ns@rcinat cu evacuarea Palatului dl. Teodor Petreanu. „Printre bunurile evacuate se aflau }i dou@ l@zi mari }i grele, de abia le ridicau doi oameni. Aceste l@zi au fost date de Petreanu la gara Ia}i lui Gh. Miron, om de serviciu al Sfintei Mitropolii }i ^nso]itorul vagonului, cu ordin din partea Mitropolitului s@ le lase la Bucure}ti...”. „Ce au con]inut aceste l@zi, ce obiecte de valoare vor fi fost puse ^n ele cu }tirea Mitropolitului }i a lui Petreanu nu se poate }ti.” Totu}i, zic pretin}ii cur@]itori de Biseric@: Mitropolitul a comis furt }i este „borfa} de r$nd”. %n anul 1942, cu prilejul unui incendiu – presupunem la Palatul mitropolitan – o comisie a ^ntocmit un proces-verbal – zice ziarul – devenit act public, Mitropolitul a f@cut personal modific@ri, ad@ug$nd ca pierderi ^n plus c$teva cearceafuri, fe]e de perne, }ervete de ceai, patru p$nze de storuri etc.” Pentru aceste c$teva lucruri Mitropolitul este f@cut drept „falsificator de acte publice”. Acestea sunt vinele grozave pentru care un %nalt ierarh al Bisericii noastre rom$ne}ti este t$r$t pe banca acuza]ilor. O canapea }i dou@ l@zi ^n care nici chiar acuzatorii nu }tiu ce era, apoi c$teva cearceafuri, fe]e de perne, }ervete, introduse ^ntr-un proces-verbal. Orice om serios }i bine educat poate vedea c@ nu este cazul a se trage clopotul ^ntr-o dung@ }i a se t$r^ ^n noroi un Arhiereu, pentru presupuneri }i b@nuieli }i pentru lucruri ce a}teapt@ s@ fie dovedite }i l@murite. Ceea ce ne mir@ foarte mult este faptul c@ fe]e biserice}ti, un „Cucernic ierodiacon” }i un „P.S. vicar”, fii suflete}ti }i subalterni ai Mitropolitului, ^n loc s@ refereze cazul organelor biserice}ti, singure competente s@ judece un arhiereu, ^l denun]@ ziari}tilor. Uit@ c@ Biserica este o institu]ie cu legi cu canoane, care judec@ }i pedepse}te pe slujitorii ei care se afl@ vinova]i. Biserica ^ns@}i este chemat@ s@-}i apere bunurile sale proprii }i nu %nalta Curte de Casa]ie. Noi nu vrem s@ stabilim vinov@]ia sau nevinov@]ia chiriarhului acuzat, c@ci nu este ^n putin]a noastr@, dar vrem s@ spunem r@spicat c@ nu aceasta este calea de urmat. Regretatul dasc@l al Neamului, N. Iorga, ^ntr-un caz similar a declarat: „Rufele nu se spal@ ^n v@zul tuturor }i murd@ria din cas@ nu se arunc@ ^n strad@”. Cei ce vreau s@ fac@

209 oper@ de „purificare a Bisericii” s@ ia aminte c@ prin aceste metode se fac profanatorii ei. Nu servesc nici Bisericii, nici Neamului aceste balcanisme izvor$te din suflete p@tima}e }i str$mte la vedere, care produc grea]@ ^n orice om cu bun sim]. Numai din condeiul unor oameni „mici la suflet, mari la patimi” au putut ie}i astfel de }tiri ce fac s@-i crape obrazul de ru}ine, c$nd }tii c@ ajung }i pe m$na str@inilor. Un popor civilizat nu poate tolera at$ta neomenie. La noi se poate permite aceast@ „]ig@nie” ce ne discrediteaz@ ^n fa]a lumii, fiindc@ este pe placul du}manilor poporului, care s-au f@cut nu numai „zarafii” Bisericii, ci }i ai Neamului. Merit@ s@ fie sco}i afar@.

Mireasm@ sau duhoare?

Cotidianul „Tribuna Rom$neasc@” de la o vreme duce printr-o serie de articole a}a-zisa „lupt@ pentru purificarea Bisericii de elementele care o compromit }i ^i submineaz@ autoritatea }i campania de demascare a dezastruoasei situa]ii de la Mitropolia Moldovei”. %n articolul Cine sunt zarafii Bisericii? din num@rul de Pa}ti al gazetei noastre, am ar@tat atacurile aduse de respectivul „cotidian indepen- dent” ^n num@rul din 2 aprilie a.c. %.P.S. S. Mitropolitului Irineu }i am precizat c@ nu vrem s@ stabilim vinov@]ia sau nevinov@]ia %naltului ierarh, ci ne-am ridicat ^mpotriva drumului apucat de a face r$nduial@ ^n Biseric@. Acela}i cotidian ^n nr. 133 din 21-23 aprilie 1947, d@ „un r@spuns cinstit unor oameni de rea credin]@ }i unor fal}i ap@r@tori ai Bisericii”, care, evident, ne vizeaz@ pe noi cei de la „Via]a Cre}tin@”, despre care zice, ^n continuare, „cotidianul independent de informa]ie }i atitudine na]ional@”, „departe de a se uni cu noi ^n aceast@ grea lupt@ de restabilire a prestigiului Bisericii – se arat@ foarte grijuliu ^n a ascunde c$t mai bine f@r@delegile }i josniciile, jafurile }i imoralitate, spre a p@stra ^n fiin]a Sfintei Biserici puroiul moral al decaden]ei }i al dezagreg@rii. Noi cerem extirparea focarului de infec]ie pentru salvarea ^ntregului organism, ei se str@duiesc s@ p@streze cangrene, periclit$nd existen]a ^ns@}i a Bisericii”. E lucru u}or de ^n]eles c@ noi nu putem

210 l@sa f@r@ r@spuns aceast@ calomnie ce ni se aduce, c@ci ar ^nsemna c@ suntem a}a cum s-a scris. Cititorii no}tri, care bine cunosc condi]iile grele, criza financiar@ }i lipsa de h$rtie cu care ne zbatem }i, ^n plus, se mai adaug@ }i interven]ia cenzurii, ^}i dau bine seama c@ nu putem duce cum ar trebui – de la egal la egal – lupta cu un cotidian de mare tiraj, care are la ^ndem$n@ toate mijloacele }i toate libert@]ile, totu}i suntem sili]i a ne ap@ra pentru a ar@ta „cine sunt zarafii Bisericii }i fal}ii ei ap@r@tori”. Pe umerii %.P.S. Sale se pun o serie de crime grozave: martor mincinos, t$lhar, falsificator de acte publice, preacurvar etc., lucruri care te fac s@ ^ncremene}ti c$nd te cuge]i numai c@ ar putea fi s@v$r}ite de un simplu om, nici nu de fa]@ bisericeasc@ din %naltul cler. %.P.S. Sa sau e nevinovat de toate acestea }i atunci cei ce-i aduc acuzele sunt adev@ra]i criminali, mai vinova]i ca cei de r@zboi; sau este vinovat }i atunci trebuia de mult pedepsit f@r@ scandalul ce se provoac@ spre ru}inea Neamului }i a Bisericii. S@ presupunem, c@ toate acuzele a}a cum sunt aduse, sunt adev@rate. Atunci ne ^ntreb@m: cine a adus }i a a}ezat un criminal ordinar ^n fruntea Mitropoliei? Oare nu sunt ace}tia mai vinova]i, fiindc@ }i-au b@tut joc de Biseric@, coco]$nd un netrebnic ^n fruntea ei? Ve]i zice c@ la ^nceput a fost om cinstit }i numai dup@ aceea s-a dedat la aceste nelegiuiri. Atunci r@spund: E limpede c@ nu ^ntr-o zi }i dintr-odat@ a comis acele fapte }i atunci ^ntreb: De ce preo]ii }i credincio}ii din jurul %.P.S. Sale, care au trebuit s@ vad@ ce face, n-au sesizat la timp forurile superioare s@-l pedepseasc@ cum se cuvine }i cum scriu canoanele Bisericii noastre? Dac@ n-au f@cut-o, sunt vinova]i de p@catul omisiunii }i p@c@to}i crimelor. Dac@ au f@cut-o, atunci forurile superioare biserice}ti trebuiau s@-l pedepseasc@ }i, dac@ ^nt$rzie, este semn c@ lucrurile nu sunt tocmai a}a cum le descrie „Tribuna Rom$neasc@” }i, ^n acest caz, s@ avem r@bdare p$n@ se vor lua m@surile ce se impun. Nu se poate nici m@car g$ndi, c@ci ar fi ^ngrozitor }i peste m@sur@ dureros s@ presupui c@ forurile superioare biserice}ti nu se mi}c@, fiindc@ voiesc s@ mu}amalizeze chestiunea. A}adar, ar ^nsemna c@ „putreziciunea }i mocirla ^n care se dovede}te a exista ^n dosul celor institui]i de mare autoritate moral@”, pe care dl. Alexandru Olteanu }i cei de la pomenitul ziar voiesc s-o ^nl@ture a

211 p@truns ^ntreg organismul Bisericii, chiar }i ^n p@r]ile lui superioare. Ar ^nsemna c@ Sf$ntul Sinod }i to]i ierarhii ^nchid ochii ^n fa]a crimelor }i se solidarizeaz@ cu un p@c@tos public, iar preo]ii }i credincio}ii sunt ni}te imbecili ce urmeaz@ orbe}te o ceat@ de n@imi]i }i tic@lo}i. Atunci s-a terminat cu Biserica, totul e numai cangren@, partea s@n@toas@, Biserica cea vie, este abia o minoritate ne^nsemnat@, acel mic grup de lupt@tori ai purific@rii, ceea ce ne palce s@ credem c@ nu cuteaz@ s@ o sus]in@ nici domniile lor. S@ ni se ierte cutezan]a de a spune deschis, campania pornit@ ^mpotriva ierarhului ni se pare suspect@ }i cu dedesubturi politice. Acuzele nu le vedem ^ndeajuns dovedite }i totul apare ^n episoade de roman }i senza]ional gre]os, fiindc@ noi altfel l-am cunoscut pe Mitropolitul Irineu }i altceva am a}teptat de la d$nsul. Trecutul nostru bisericesc – durere – a mai cunoscut dezl@n]uiri de patimi politice care au ^n@l]at oameni nepotrivi]i la conducere }i au r@sturnat valori, f@c$nd din l@ca}ul Domnului teren de politic@ de}@n]at@ }i, astfel, compromi]$ndu-ne ^n fa]a lumii civilizate. %n aceast@ lumin@ apare }i campania de „purificare” ce s-a pornit. S@ fim bine ^n]ele}i! Noi nu ap@r@m p@catul }i f@r@delegea nim@nui, nici nu vrem s@ acoperim minciuna }i imoralitatea. Dac@ %.P.S. Sa Irineu este vinovat de crimele ce i se imput@, cerem s@ fie numaidec$t pedepsit dup@ cum cer sfintele canoane ale Bisericii }i numaidec$t s@ fie lep@dat din ceata slujitorilor altarului. [inem totodat@ s@ se }tie }i aceasta: Noi ne ridic@m cu ^nver}unare ^mpotriva scandalului, adic@ a smintelilor ce se produc ^n sufletele cititorilor pe urma articolelor cu adev@rat scandaloase din „Tribuna Rom$neasc@”. Putreziciunea }i mocirla nu se scoate ^n calea trec@torilor, ci se cur@]@ }i se arunc@ ^n cloac@. Chirurgul ce taie rana nu scoate puroiul s@-l poarte pe sub nasul marelui public, ci deschide g@leata }i ^l arunc@ ^n ea. Campania pornit@ nu vindec@ rana, ci r@sp$nde}te infec]ia. Focarele de infec]ie nu trebuiesc prezentate marelui public, care nu poate remedia nimic, ci sunt a se prezenta chirurgului iscusit, care ia bisturiul, taie putrejunea }i panseaz@ rana, ca s@ se vindece. Atmosfera din Biseric@ nu se poate re^nnoi }i purifica prin r@scolirea cuibului de infec]ie }i prin r@sp$ndirea duhoarei ce eman@ de acolo, ci prin r@sp$ndirea miresmei bine-mirositoare, a faptelor bune s@v$r}ite de credincio}i,

212 preo]i }i ierarhi. Deci s@ r@sp$ndim cu to]ii buna mireasm@, }i nu duhoarea, at$t prin faptele noastre, c$t }i prin ]inuta noastr@ }i chiar }i prin scrisul nostru. A}a }i numai a}a vom fi adev@ra]i ap@r@tori ai Bisericii.

***

P.S. Din lectura celor dou@ articole de mai sus, cititorul va ^n]elege, se va convinge de legimitatea „dialogului” purtat de S.A. Prundu} cu „Tribuna Rom$neasc@” }i va putea desigur da r@spuns la ^ntrebarea pus@ de preotul ortodox Boris R@duleanu, ^n scrisoarea deschis@ C@tre Sinodul Bisericii Ortodoxe Rom$ne, publicat@ ^n „Rom$nia Liber@”, nr. 31, serie nou@, din 28 ianuarie 1990, „Lumea cre}tin@”, pag. IV, sub punctul 1. „Preotul de mir Ioan Marina a ajuns ^ntr-un r@stimp scurt de trei ani, vicar la Ia}i ^n 1945, Mitropolit al Moldovei ^n 1947 }i Patriarh al [@rii ^n 1948. Persist@ ^ntrebarea nel@murit@, cum de a murit Irineu Mih@lcescu, Mitropolitul Moldovei }i apoi Patriarhul Nicodim, chiar la timp, pentru a face loc Patriarhului Justinian, care era sus]inut de regimul comunist?”

***

213 Tribunalul Militar Cluj, sec]ia a II-a Copie – Extras Dosar nr. 344/1949

SENTIN[A NR. 116 Ast@zi anul 1949 ziua 29 luna martie. Tribunalul Militar Cluj

S-a ^ntrunit ^n }edin]@ public@ ^n scop de a judeca pe PRUNDU{ SILVIU (AUGUSTIN), n@scut la 3 mai 1915 ^n comun@ C@}ei jude]ul Some}, de profesiune preot profesor, domiciliat ^n Cluj, str. A. Mure}eanu nr. 26, condamnat nu a mai fost, ^nvinuit pentru faptele de delictul de instigare public@ prev. }i pen. de art. 327 al. III c. p.; delictul de r@spundere de publica]iuni interzise prev. }i pen. de art. 325 al. III, lit. c c.p.; delictul de uz de fals prev. }i pen. de art. 412 cp...... %n fapt: Cu ocazia actului istoric din octombrie 1948 de unificare a celor dou@ biserici – Greco-Catolice }i Ortodoxe, prin care se urm@reau interesele superioare de Stat, inculpatul Pr. Prundu} Silviu Augustin a venit la Cluj pentru a lua leg@tura }i primi instruc]iuni de la Episcopia Greco-Catolic@, ^ns@ neput$ndu-se ajunge la un rezultat pozitiv, a plecat ^n comuna sa natal@ – C@}eiu – Some} }i ^n ziua de 10 octombrie 1948 a ]inut o predic@ la biserica din acea comun@, dup@ ritualul Greco-Catolic. B@nuind c@ este urm@rit de autorit@]i, inculpatul Prundu} a p@r@sit comuna C@}ei }i a revenit la Cluj. Pentru a nu fi prins de organele de securitate, }tiindu-se urm@rit, }i-a t@iat barba }i ^mbr@cat ^n haine civile, dup@ care }i-a scos o fotografie pe care a trimis-o fratelui s@u Boldur Nicolae, pentru a-i scoate un buletin-legitima]ie. Inculpatul Boldur Nicolae, primind fotografia ^n cauz@, a aplicat-o pe o legitima]ie asem@n@toare cu a sa, pe care a completat-o pe numele lui Prundu} }i, profit$nd de neaten]ia autorit@]ilor comunale, a aplicat }tampila prim@riei comunei C@}ei – Some}, dup@ care a ^nm$nat-o lui Prundu}. Sosit la Cluj, inculpatul Prundu} cunosc$nd mai demult pe inculpatul B@lan Nicolae, a cerut acestuia s@-l primeasc@ ^n locuin]a sa din str. A. Mure}eanu nr. 26. B@lan accept@ }i astfel c@ Prundu} locuie}te la adresa de mai sus, favorizat fiind de B@lan Nicolae.

214 %ntruc$t Prundu} nu a putut lua leg@tura cu Episcopul Greco-catolic din Cluj, a mers la Blaj la Episcopul I. Suciu, de unde a primit instruc]iuni }i manifeste religioase de rit greco-catolic, pe care le-a adus cu sine la Cluj. Aceste manifeste religioase intitulate tineretului precum }i ar@t@rile Maicii Domnului, inculpatul Prundu} S. le-a multiplicat }i r@sp$ndit ^n public. Din cuprinsul acestor manifeste se desprinde clar c@ inculpatul continua s@ propage mai departe religia Greco-Catolic@ }i a determina pe credincio}i a nu trece la ortodoxism. Mai mult a nu se supune legilor existente ^n Stat. Parte din aceste manifeste au fost multiplicate la ma}ina de scris de c@tre inculpatul Iva}cu Iulian, c$t }i cu ajutorul unui multiplicator procurat de Iva}cu. Parte din aceste manifeste au fost predate inculpatului Boldur Nicolae, care la r$ndul s@u a r@sp$ndit din aceste manifeste }i altor persoane, iar parte le-a ascuns pentru a nu fi g@site la perchezi]ie. Prin luna noiembrie 1948, inculpatul S$ngeorzan Emil a primit mai multe manifeste redactate de inculpatul Prundu} de la o c@lug@ri]@ de la dispensarul studen]esc din Cluj }i la r$ndul s@u le-a r@sp$ndit mai departe altor persoane. Manifestele erau intitulate „Prietenul meu Isus ^mi vorbe}te, iubi]i credincio}i, iubi]i fii”, }i din con]inutul lor tenden]ios rezult@ un ^ndemn la nesupunere c@tre legi }i a nu se lep@da de papa de la Roma. Prin vacan]a Cr@ciunului inculpatul S$ngeorzan a mai r@sp$ndit pe la unii preo]i greco-catolici asemenea manifeste, ^ndemn$nd pe ace}tia s@ le citeasc@ }i s@ le r@sp$ndeasc@ la r$ndul lor popula]iei. Cu ocazia perchezi]iilor efectuate ^n cauz@, s-au g@sit la inculpatul Prundu} Silviu Augustin, c$t }i la fratele s@u Boldur Nicolae, manifestele anexate la dosar, filele 38-176. Dup@ ce inculpatul Prundu} s-a re^ntors de la Blaj, a compus din proprie ini]iativ@ o scrisoare, pe care a scris-o ^n patru exemplare }i a trimis c$te un exemplar Episcopiei Cluj, unul la %.P.S. Nicolae B@lan de la Sibiu, }i altul Patriarhiei din Bucure}ti, iar un exemplar din aceast@ scrisoare a p@strat-o la domiciliul s@u din Cluj, unde a fost g@sit@ cu ocazia perchezi]iei ce i s-a f@cut. Din cuprinsul acestei scrisori – anexate la dosar, filele 12-14, rezult@ c@ inculpatul a adus grave

215 ofense }i amenin]@ri Mitropolitului B@lan, reprezentantului Episcopiei Ortodoxe din Cluj, precum }i Patriarhului...... Cu unanimitate de voturi }i cu acordare de circumstan]e atenuante condamn@ pe inculpatul Pr. Prundu} Silviu Augustin de 34 ani din comuna C@}ei – Cluj – domiciliat ^n Cluj, str. A. Mure}eanu nr. 26, la 6 (}ase) luni ^nchisoare corec]ional@ pentru delictul de ultraj, f@c$nd aplica]iunea art. 253, 158 C.P. prin schimbare de calificare conform art. 292 C.J.M. din delictul de instigare public@ p. p. art. 327 al. 3 C.P. }i la 4 (patru) luni ^nchisoare corec]ional@ pentru delictul de r@sp$ndire de publica]iuni interzise, f@c$nd aplica]iunea art. 325 al. 3 lit. c. c.p. comb. cu art. 157 C.P. Conform art. 101 C.P. va executa pedeapsa cea mai grav@, iar ^n baza art. 304 C.J.M. ^l oblig@ s@ pl@teasc@ Statului 2000 (dou@ mii) lei cheltuieli de judecat@. Achit@ pe susnumitul pentru delictul de uz de fals p. p. art. 412 C.P. ^n baza art. 4 pt. I pct. 1 pr. penal@. %n baza art. 463 C.J.M. se comput@ ^ntreaga deten]iune preventiv@. Dat@ }i citit@ ^n }edin]@ public@ ast@zi 1 aprilie 1949, la Cluj.

Baza: Arhiva Ministerului Ap@r@rii Na]ionale

V@zut Comandantul U.M. 02405 Pite}ti,

ss. (indescifrabil)

Pentru conformitate,

ss. (Indescifrabil)

2 ex./C.D.

216 R.P.R. Copie – Extras Tribunalul Militar Teritorial Timi}oara Dosar nr. 398/1954

SENTIN[A NR. 188 Ast@zi 1 aprilie 1955 Tribunalul Militar Timi}oara

S-a ^ntrunit ^n }edin]@ public@ ^n scopul de a judeca pe inculpatul PRUNDU{ SILVIU AUGUSTIN, acesta fiind condamnat ^n urma unor ac]iuni du}m@noase la adresa regimului }i liber$ndu-se ^n anul 1949. Acesta s-a ^nt$lnit cu Pura Nicolae, care era fugar }i ascuns ^n acel timp cu V. Botiza, }i cu care ocazie este informat c@ Pura Nicolae ^ndepline}te func]ia de vicar clandestin al Diecezei Cluj–Gherla }i tot atunci a aflat c@ inculpatul Pura Nicolae este fugar, ^ntruc$t este urm@rit de autorit@]ile de stat pentru faptul c@ a desf@}urat o vie propagand@ ^n mijlocul credincio}ilor greco-catolici s@ nu treac@ la ortodoxie. %n total, inculpatul s-a ^nt$lnit cu Pura Nicolae de dou@ ori ^n anul 1949 }i de 2 ori ^n anul 1953, cunosc$ndu-i situa]ia sa de fugar, ^ntruc$t aceast@ problem@ au discutat, iar a doua oar@ a primit ^ns@rcinarea de la Pura s@ se intereseze de Riti Emil, care avea leg@tur@ cu el, fapt pe care inculpatul nu l-a dus la ^ndeplinire. Tot inculpatul ^n anul 1950 a luat leg@tur@ cu Man Leon, cu care a discutat situa]ia c@ circul@ unele zvonuri nepotrivite cu c@lug@ri de la Baia Mare c@ unii din preo]i tr@iesc ^n concubinaj, de asemenea inculpatul a mai avut cuno}tin]@ c@ ^n casa lui Farkas Vasile este ascuns Pandrea Liviu......

F@c$nd aplica]iunea art. 292 c. j. m. 228 combinat cu art. 1 cp. p. 304, 463 c.j.m. condamn@ pe PRUNDU{ SILVIU la 1 (un) an ^nchisoare corec]ional@. %l oblig@ s@ pl@teasc@ 100 (una sut@) lei cheltuieli penale pentru delictul de omisiunea denun]@rii p. p. de art. 228 c.p. combinat cu art. 1 c.p. prin schimbare de calificare din art. 327 alin. 3 c.p.

217 %i comut@ arestul preventiv de la data de 26 mai 1953 la 25 septembrie 1954. Dat@ }i citit@ ^n }edin]@ public@, ast@zi 2 aprilie 1955.

Baza: Arhiva Ministerului Ap@r@rii Na]ionale

V@zut Comandantul U.M. 02405 Pite}ti,

ss (indescifrabil)

Pentru conformitate,

ss (indescifrabil)

2 ex. C.D.

218 Coscienza storica, conversione alla Tradizione nella Chiesa locale

Pr. Dr. Sabin Sebastian F@g@ra}, OSBM

219 220 L’apostolo Paolo fa coscienti i cristiani provenienti dalle nazioni (éthnê) di differenza tra il passato, indicato con l’espressione “una volta (poté)”, e il presente, indicato con il vocabolo “adesso (nýn)”, contrapposizione specifica per la “coscienza storica”: - Rm 11,30: una volta (poté) siete stati disobbedienti a Dio, mentre adesso (nýn) avete ottenuto la misericordia; - Gal 4,8-9: una volta (poté) per vostra ignoranza di Dio eravate sottomessi ai dèi falsi, adesso (nýn) avete conosciuto Dio; - Ef 2,11-13: una volta (poté), un tempo (kairós), eravate senza Cristo e cittadinanza d’Israele, senza speranza e senza Dio, estranei ai patti della promessa, adesso (nýn) invece, in Cristo Gesù, voi che una volta (poté) eravate i lontani siete i vicini, essendo concittadini dei santi e familiare di Dio (Ef 2,19); - Col 1,21-22: una volta (poté) eravate stranieri e nemici, adesso (nýn) siete riconciliati, santi, immacolati, per mezzo della morte del corpo di Gesù Cristo (cf. Rm 5,10-11); - 1 Pt 2,10: voi una volta (poté) eravate non popolo, adesso (nýn) invece, siete il popolo di Dio (Rm 9,25); voi esclusi dalla misericordia adesso (nýn) avete ottenuto misericordia; - 1 Pt 2,25: eravate peccatori erranti, ma adesso (nýn) siete tornati al Pastore e Vescovo delle vostre anime. Da un’esistenza immatura e vana, da una vita disorientata, senza senso, sballottati dalle onde e portate in tutte le direzioni dai venti delle ideologie (Ef 4,14), come nuvole senza pioggia portate via dai venti, come alberi sradicati senza frutto, come onde selvagge del mare e come astri erranti (Gd 12-13), con l’iniziazione cristiana l’uomo è inserito nella storia della salvezza, in un tempo (kairós) orientato, favorevole, ed inizia a vivere con senso,1 secondo la verità nella carità, a crescere verso lo stato di uomo perfetto, secondo il modello, la Testa-Archetipo Cristo (Ef 4,13-16). Il ciclo “infernale”, monotono e chiuso, del tempo ciclico, astrale, è spezzato dall’Evento unico Cristo Incarnato, e l’uomo può ritornare dallo smarrimento nel tempo ciclico, al tempo qualificato, “lineare”, a una storia nuova orientata, che si apre verso la casa del Padre.

221 L’uomo può ritornare all’esistenza diretta verso un termine fisso, un punto fermo, il Verbo Incarnato nella storia, il Condottiero verso il Padre. Così che da una temporalità senza senso, segnata dal movimento degli astri, da un destino ignoto cercato con febbrilità nella lettura dei segni del cielo, nella situazione spaziale delle costellazioni astrali, con la “scienza” astrologica, il battezzato si converte ad una temporalità con un senso, segnata dal vero Segno dei tempi, dalla Stella che spunta da Giacobbe (Nm 24,17), dalla Stella del mattino (2 Pt 1,19; Ap 2,28), la Stella, la Folgorante e la Mattutina (Ap 22,16),2 accettando un destino conosciuto, rivelato dal Sole (Anatolê, “Oriente”) sorto dall’Alto (Lc 1,78), dall’Altissimo, che è il Figlio dell’Altissimo (Lc 1,32) Padre della luce (Gc 1,17). Con il lavacro di rigenerazione e di rinnovamento dello Spirito Santo effuso mediante Gesù Cristo (Tt 3,5-6), con la conversione battesimale, il tempo passato invano è riscattato, il tempo perso è ritrovato nella pienezza dei tempi portata da Cristo con lo Spirito Santo. Il periodo d’ignoranza di Dio è assolto con la conoscenza di Dio (Gal 4,8-9). Nasce così con il battesimo la “coscienza storica”3 che è la conversione alla Tradizione storica nella Chiesa di Dio locale, Chiesa “generata” dalla divina Tradizione apostolica. Il cristiano è inserito nella catena della Tradizione-Recezione della vita divina e diventa erede immeritevole di un passato pieno di significato, carico delle opere di Dio, degli interventi storici divini. Diventa, tramite la Tradizione-Recezione storica, recettore della Pienezza realizzata in Cristo Incarnato nella storia. Diventa recettore, cooperatore e realizzatore nel presente di un avvenire d’eterna felicità, di un futuro già presente in anticipo in Gesù Cristo l’Adamo Ultimo. Diventa propagandista del tempo benefico della Chiesa. Avere la coscienza storica nata con la conversione alla Tradizione storica, significa essere coscienti che tutto è collegato alla catena della Tradizione storica, pubblica, fondata nell’Incarnazione storica, e non cercare fuori della Tradizione, dottrine diverse e peregrine (Eb 13,9), rivelazioni private, apparizioni miracolose, innovazioni ingegnose. Significa accettare coraggiosamente come proprio tutto il passato anche quando è sgradevole, come i Profeti accettavano il passato d’Israele disseminato da tante infedeltà (Dn 9; Ne 9), e non fare salti

222 mortali all’indietro alle origini mitiche e mitologiche, a una purezza primitiva immaginaria, riempiendo il passato vuoto con storie inventate. I Concili ecumenici delle Chiese della Tradizione, che non fanno altro che riproporre la fede immutabile trasmessa lungo la catena della Tradizione da Cristo Signore e dallo Spirito Santo agli Apostoli e ai loro Successori legittimi, i Vescovi delle Chiese locali, esprimono la coscienza storica utilizzando nelle “definizioni” (hóros) dottrinali e disciplinari, le “formule della Tradizione” storica, apostolica, le formule della “coscienza storica”. Così, il Concilio di Calcedonia (40 ecum., a 451) nella definizione del Simbolo di fede usa la formula: «Seguendo i santi Padri, all’unanimità noi insegniamo a confessare un solo e medesimo Figlio, il Signore nostro Gesù Cristo, ... come un tempo i Profeti e poi lo stesso Gesù Cristo hanno insegnato, e infine come il Simbolo dei nostri Padri ci ha trasmesso».4 Il Concilio di Costantinopoli II (50 ecum., a 553) fonda la professione di fede sulle verità ricevute «dalla Sacra Scrittura, dall’insegnamento dei santi Padri e delle definizioni intorno all’unica e vera fede formulate dai precedenti quattro santi Concili».5 Il Concilio di Costantinopoli III (60 ecum., a 681) rifiuta le lettere dogmatiche dei monoteleti e del Papa Onorio I, perché «non sono conformi agli insegnamenti apostolici e alle definizioni dei santi Concili e di tutti gli illustri santi Padri», e definisce e confessa la fede nelle due volontà e operazioni in Cristo seguendo «i cinque santi Concili ecumenici e i santi ed eminenti Padri».6 Il Concilio di Nicea II (70 ecum., a 787) definisce con rigore e cura la dottrina della Chiesa sulle sacre Icone «procedendo sulla via regia, seguendo la dottrina divinamente ispirata dei nostri santi Padri e la Tradizione della Chiesa Cattolica (riconosciamo, infatti, che lo Spirito Santo abita in essa)».7 Anche nei Concili del secondo millennio non mancano le formule della coscienza storica. Il sacrosanto Concilio di Trento (1545-1563), «secondo le testimonianze delle sacre Scritture, dei santi Padri, dei Concili più venerandi e il giudizio e il consenso della Chiesa stessa, stabilisce, professa e dichiara quanto segue» o «attenendosi alla dottrina delle sacre Scritture, alle Tradizioni apostoliche e all’unanime

223 pensiero degli altri Concili e dei Padri, ha creduto bene di stabilire e decretare i presenti Canoni».8 I Padri del Concilio Vaticano I (1869- 1870) dichiarano che «basandoci, perciò, sulle chiare testimonianze delle sacre Scritture e seguendo i Decreti esplicitamente definiti dai nostri predecessori, i Romani Pontefici, come dai Concili generali, rinnoviamo la definizione del Concilio ecumenico di Firenze,...».9 La conversione alla coscienza storica portata dal cristianesimo con l’Incarnazione storica, è anche conversione alla Chiesa del Dio Vivente (“nata” dalla divina Tradizione apostolica), la Dimora di Dio, Colonna e Fondamento della Verità (1 Tm 3,15). È conversione, per esempio, «alla Chiesa di Dio, alla sussistente in (tê oúsê en) Corinto» (1 Cor 1,2; 2 Cor 1,1), «alla Chiesa, alla sussistente (tê oúsê)» in Efeso,10 in Tales,11 in Filadelfia,12 in Smirne d’Asia,13 in Magnesia di Meandro,14 o «alla Chiesa che presiede nella regione dei Romani».15 È conversione alle «Parrocchie (paroikíai) della Chiesa santa e cattolica che sono in ogni luogo», alla Chiesa di Dio, «alla residente peregrina (paroikoúsê)» a Smirne o a Filomelio,16 a Filippi,17 a Roma o a Corinto.18 È conversione nella Chiesa e alla Chiesa tradizionale, storica, locale, visibile, spazio-temporale: la Diocesi con le Parrocchie ed i Monasteri.19 La Chiesa, Una Santa, la Cattolica, l’Apostolica, visibile, diffusa su tutta la terra, sussiste ed opera (CD = Christus Dominus, 11), è costituita e ripresentata (AG = Ad Gentes, 20), è veramente presente, tutta e per intero, solo in ciascuna Chiesa locale (particolare) o Diocesi (LG 26), “Chiese figlie” (e “sorelle” tra loro), della Chiesa degli Apostoli, la Chiesa Madre di Gerusalemme. Dunque la Chiesa di Dio sussiste solo, “qui” nello spazio reale centrato sullo spazio sacro celebrativo, chiesa edificio; “oggi” nel tempo storico vissuto dagli uomini centrato sul tempo sacro, “Giorno Sole” Domenica; “in noi” la stirpe di Abramo (Eb 2,16), persone vere, visibile. Dalle cause che indeboliscono, con effetti negativi e spesso devastanti, la coscienza storica di Chiesa locale della Tradizione storica, ricordiamo, il gran numero di “gruppi” e “movimenti” pseudo-ecclesiali troppo incoraggiati e gli innumerevoli ordini e congregazioni religiose occidentali, molti presenti oggi anche nelle Chiese Orientali.20

224 Note

1. Le società, le civiltà, gli imperi si distruggono, si rovinano da soli quando cessano le ragioni per cui esistono, quando manca il senso della loro esistenza, quando l’ideale dominante quale le ha fatto nascere e crescere è realizzato. Questa è la causa principale della “crisi” in cui si trova la Chiesa (Ortodossa) Romena Unita con Roma. La mancanza del senso della funzione unionista perche sono ignorate le condizioni richieste dal Decreto d’Unione (7 ottobre 1698) per realizzare l’unione con Roma e non il “passaggio”, la realizzazione dell’ideale dominante, l’unità nazionale nella “ Grande” (1 dicembre 1918), e il cessare delle ragioni d’esistenza con il reciproco riconoscimento che la Chiesa Cattolica e la Chiesa Ortodossa sono “Chiese sorelle” (Balamand, 23 giugno 1993), porta la Chiesa Romena Unita a una “crisi” d’identità e di senso, rovinosa, suicida. 2. Il “libro della creazione” tramite il “segno dei tempi”, la stella apparsa ai Magi, indica il tempo della nascita del Re dei Giudei, e il “libro della Rivelazione” indica il “dove”, il luogo (Mt 2,4-6; cf. Mi 5,1). Di più, «la Stella di Lui» vista dai Magi nell’Anatolê, Oriente- Sole (Mt 2,2.9), «la Stella fermata sopra dove era il Bambino» (Mt 2,9), è il Bambino Gesù Cristo, il Segno della pienezza dei tempi, il Sole-Oriente dall’Alto (Lc 1,78), la Stella del mattino (Ap 2,28; 22,16) del Giorno senza fine, la Lampada che illuminerà nell’eterno la Gerusalemme celeste (Ap 21,23; 22,5). Per Cristo come la Via e la Stella vedi AMBROISE DE MILAN, Traité sur l’Évangile de s. Luc 2,45, in SChr (Sources Chrétiennes) 45, Paris 1956, p. 93. 3. Cf. P. CHIOCCHETTA, Origini cristiane della coscienza storica, in Euntes Docete 9(1956) 478-496. 4. DS (DENZINGER E SCHONMETZER, Enchiridion Symbolorum, Freiburg 1991) 301-302. 5. Ibid., 438. 6. Ibid., 550.554. 7. Ibid., 600. «Così si rafforza l’insegnamento dei nostri santi Padri, ossia la Tradizione della Chiesa Cattolica, che ha ricevuto l’Evangelo da un confine all’altro della terra. Così diventiamo seguaci

225 di Paolo, che ha parlato in Cristo (cf. 2 Cor 2,17), del divino Collegio apostolico e dei santi Padri» (Ibid., 602). Il Concilio di Costantinopoli IV (80 ecum., a 870) nel Canone 1 mette la Tradizione come criterio della fede (Regula fidei) affermando che: «Volendo percorrere irreprensibilmente la via diritta e regale della divina giustizia, dobbiamo mantenere quali fiaccole sempre splendenti le definizioni (hóros) dei santi Padri; perciò tutto che nella cattolica e apostolica Chiesa è trasmesso, sia dai santi e tuttolodati Apostoli, sia dagli ortodossi Sinodi ecumenici e locali, oppure da ogni di Dio portatore Padre maestro della Chiesa, a custodire e a seguire confessiamo» (Ibid., 650.652). 8. Ibid., 1510.1600. 9. Ibid., 3059. Il Concilio Vaticano II (1962-1965) che, si è voluto un Concilio pastorale, in dialogo con il mondo contemporaneo, con tutti gli uomini di buona volontà, senza emanare “definizioni” dogmatiche, ha esplicitato poco (un esempio LG = Lumen Gentium 1) la “coscienza storica” con le formule della Tradizione. In comparazione con la teologia ante Vaticano II, fortemente apologetica, difensiva (che cercava di dimostrare che siamo buoni e nella verità perché gli altri sono peggiori ed erranti), la teologia postconciliare è fortemente “storicizzante”, presentando sempre l’evoluzione storica delle realtà ecclesiali (non senza l’influsso dell’ideologia del progresso continuo, ascendente). Con tutto questo non mancano tanti segni dell’indebolimento della coscienza storica. 10. IGNACE D’ANTIOCHE, Lettres, in SChr 10, Paris 1958, p. 66. 11. Ibid., p. 110. 12. Ibid., p. 140. 13. Ibid., p. 154. 14. Ibid., p. 94. 15. Ibid., p. 124. 16. «La Chiesa di Dio, la residente peregrina (paroikoúsa) a Smirne, alla Chiesa di Dio, alla residente peregrina (paroikoúsê) a Filomelio e a tutte le Parrocchie (paroikíai) della Chiesa santa e cattolica che sono in ogni luogo», Martyre de saint Polycarpe, Evêque de Smyrne, in SChr 10, Paris 1958, p. 242.

226 17. Cf. POLYCARPE DE SMYRNE, Lettre aux Philippiens, in SChr 10, Paris 1958, p. 202. 18. «La Chiesa di Dio, la residente peregrina (paroikoúsa) a Roma, alla Chiesa di Dio, alla residente peregrina (paroikoúsê) a Corinto, ai chiamati e santificati secondo la Volontà di Dio da Gesù Cristo nostro Signore», CLÉMENT DE ROME, Épître aux Corinthiens, in SChr 167, Paris 1971, p. 98. 19. L’Oriente cristiano ha conservato un forte senso della Chiesa locale, nel quale la Chiesa di Dio è edificata e cresce (UR = Unitatis Redintegratio, 15). I fedeli uniti al vescovo, nella celebrazione dei divini Misteri nella chiesa cattedrale (chiesa e celebrazione modello per la Diocesi), nel giorno di Domenica, esprimono il senso della Chiesa locale, visibile, inserita nello spazio e tempo storico. Il senso della Chiesa Una Santa lo manifesta l’unità di “comunione” delle Chiese locali espressa nella concelebrazione liturgica (UR 15). Nell’Occidente cristiano il senso della Chiesa locale è stato indebolito dalla scarsa preoccupazione per il patrimonio della Tradizione apostolica e dalla molta preoccupazione per l’uniformità liturgica e per l’unità “piramidale” della Chiesa universale, l’unità espressa nel “centralismo” romano che ha ridotto il titolo di Metropolita, di Patriarca e di Primate a un titolo onorifico (CIC = Codex Iuris Canonici, Can. 436.438) e ha cambiato, in rapporto con il primo millennio, il modo d’esercitare il primato del Vescovo di Roma (CIC, Can. 331,333). Per il modo nel quale il Concilio Vaticano II, ricorda e ripropone la realtà essenziale delle Chiese locali, vedi T. FEDERICI, Per conoscere Lui e la potenza della Resurrezione di Lui, Napoli 1987, pp. 339- 360. 20. A differenza della vita monastica vissuta nei Monasteri integrati nella storia e nella Chiesa locale di struttura sacerdotale- monastica, la vita consacrata vissuta negli ordini e nelle congregazioni religiose apparse in Occidente dal secolo 12-o ad oggi, non è integrata nella Chiesa locale e nel tempo benefico della Chiesa, così che i religiosi sono diventati “cristiani senza Chiesa”. Sottrattisi alla giurisdizione dei Vescovi legittimi delle Chiese locali, gli ordini e le congregazioni religiose istituiscono la loro gerarchia e “magistero

227 parallelo” dei “superiori”, lacerando le Chiese locali, cf. D.C. HOYOS, Arcivescovo di Bucaramanga, Colombia, L’intervento al Sinodo dei Vescovi sulla Vita consacrata, 4 ottobre 1994, L’Osservatore Romano, fascicolo, pp. 32-33. Il superiore locale è un tipo di “parroco”, il superiore provinciale è una specie di “vescovo”, e il superiore generale un “piccolo papa” per il suo Ordine. Curiosa è poi la situazione dei sacerdoti religiosi che esercitano il ministero sacerdotale sotto la giurisdizione di un “superiore” che non è vescovo. Di più, il riferimento alle Regole e Costituzioni fisse, atemporali, e non agli Anziani, ai Padri spirituali (regole vive), alla Tradizione spirituale (come i protestanti si riferiscono alle Scritture e non alla Tradizione apostolica viva), indebolisce la coscienza storica specifica alle Chiese di Tradizione apostolica. Per il rapporto Regola-Tradizione nella spiritualità orientale, vedi Metropolita A. PL~M~DEAL~, Tradi]ie }i libertate ^n spiritualitatea ortodox@, Sibiu 1983, pp. 18-82.

228 Msgr. DDr. Octave B$rlea, SMOM

Prince Vladimir Ghika

Ambassadeur de Dieu

PARIS - ROME 1960

229 230 Introduction

La nouvelle de la mort en prison de Msg. Vladimir Ghika perça le Rideau de Fer pendant l’été 1954. Elle mangua un coup douloureux pour bien $mes en Occident. Un grand nombre d’amis et disciples, enthousiastes du ma^tre vénéré que fut Mgr. Ghika, se recuiillirent et, avec un sentiment à fois de douleur, de l’admiration et de joie dans le Seigneur, prièrent et louèrent Dieu pour la lutte soutenue per son seviteur et pour son suprême sacrifice. Ils sont allé jusq’à exprimer, alors, la voeu ardent de le voir un jour élévé à la dignité des autels. La prudence de la Sainte Eglise, dans le domaine des canoni- sations, este bien connue de tous, et on est en dorit de prévoir qu’one declaration de Sa part sera précédée d’un long procès d’éclair- cissement. Suivant la même règle de prudence, des amis et disciples de Mgr. Ghika ont dèjà pris sur eux la charge de présenter leur contribution, afin de faire revivre peu à peu et resplendir dans leurs $mes et dans celles d’autrui, la figure de l’illustre «Père». Jusqu’à présent plusierurs articles ont été publiés dans ce but dans divers journaus.1 Une brouchure biographique aussi venait d’être publiée par le Père Pierre Gherman,2 qui a ébauché cette belle figure même dans un article de revue.3 Présentement, dans ce volume, nous présentons au public une biographie plus étendue, afin d’établir une plus large base pour des rechercehs ultérieures, et de faciliter la connaissance d’une $me d’élite, qui par sa teneur élevée de vie, par ses nombreuses initiatives

1. Louis Chaigne, dans La Croix, 23-24, Fév. 1955. Giovanni Filip, dans L’Osservatore Romano, 8 Déc. 1955. 2. Du palaias à la geole — Prince Vladimir Ghika, dans la collection Convertits du XX-eme siècle, Nr. 42, Bruxelles, 1955, 16-o. 3. La Pensée Catholique, 43 (1956), pp. 28-49.

231 et par son enseignement, peut erichir l’esprit et le coeur du lecteur. Cete biographie, écrite pour réprondre à de bienveillantes suggestions, ne veut être ni une narration débordante d’enthousiasme, qui puisse favoriser la création de légendes; ni le récit d’un esprit adverse; mais unei marche dans la simplicité et la verité. Les faits ici présentés sont tirés d’importants témoignanges, qui viennent de ses parents, de ses amis, de ses disciples. Ainsi nous avons utilisé les Notes biographiques du Prince Démètre Ghika, frère de Mgr. Ghika, et de la Princesse Elisabeth D. Ghika, riches de détails sur la vie familiale et les premières annés; du Rév. Père R. Garigou-Lagrange, qui l’a connu à Rome et à Paris; du Prof. Louis Massignon, qui fut son ami dès ses premières annes à Paris; des MM. Jacques Maritain, Olivier Lacombe, Antoine Lestra et M-elle Petrovano, qui l’ont connu à Paris et en France; de M-ele Ybonne Estienne et M. Jean Daujat, qui ont été ses disciples à Auberive; du Mr. Jean Mouton, président de l’Institut françias à Bucarest, et surtout du Rév. Père Georges Chorong, aumonier des Filles de la Charité toujours à Bucarest: aux auteurs de ces mémoires et notes biographiques en revient donc tout le mérite, et c’est donc à eux que les lecteurs sont priés d’adresser leur reconnaissance pour tout le bien qu’ils pourront tirer de ses pages.1

1. Nous ajoutons notre reconnaissance aussi envers la Très Rev. Mère Marie-Cécile Amat — Supérieure de «La Natività» de Rome —, et envers Mademoiselle Claire, pour la bienveillance d’améliorer le français de ces pages.

232 Prince Vladimir Ghika Ambassadeur de Dieu

En 1931, le Prince Démètre Ghika, Ministre des Affaires êtrangères de Roumanie, se trouvait en audience auprès du Saint Père Pie XI. Quand il était sur le point de se retirer, le Souverain Pontife le charges de ses «souvenirs paternels» chaleureux, pour Monseigneur Vladimir Ghika». «Pour mon frère l’abbé?» – demanda le Ministre, tout surpris par le titre de «Monseigneur», qu’il attribuait plutot à un lapsus. «J’ai dit Monseigneur Ghika – reprit le Pape –, car Nous l’avons nommé Protonotaire Apostolique».1 C’est ainsi qu’on Ministre d’Etat devenait le messager d’une marque d’estime et d’affection du Saint Père pour un ministre de Dieu. Cette renconatre des deux frères Ghika, Vladimir et Démètre, dans leur activité publique, n’avait rien de fortuit; car élevés ensemble, ils restèrent très unis après leurs études. Leurs voies, c’est vrai, se séparèrent. Démètre, le cadet, suivant les traces de son père, choisit la carrière diplomatique et devint représentaint officiel de la Roumanie dans les divers pays d’Occident et enfin Ministre des Affaires Etrangeres. Vladimir, orienté par la bonté compatissante et généreuse envers le petit peuple de la vrai dame roumaine qu’était sa mère, se dévoua aux soins des pauvres et des malheureux, entra ensuite dans l’église catholique, devind héraut du Royaume de Dieu en Occident et presque partout dans le monde, mais surtout, dans ses dernières annés, en Roumanie ou il donna son suprème témoignage – sans qu’il cess$t d’être, en même temps et partout, l’ambassadeur très qualifié, quoique non officiel, de son pays. Le divergence des voies dans la vie des deux frères, ne les sépare pourtant pas. Ils furent unis dans un même amour, dans un même désir de faire de grandes choses pour leur pays,2 – l’un selon le

1. Démètre Ghika, Notes biogr., p. 31/5. 2. Georges Chorong, p. 56.

233 monde, l’autre selon Dieu –, et c’est un sort semblable qu’eurent tous les deux: Démètre, en témoignage de son attaschement à la Monarchie, accepta l’exil en Occident; Vladimir choisit de rester en Roumanie et de finir sa vie en prison, en témoignage de son attachement au Chirst Roi.

1. Les premières années

La famille de Monseigneur Vladimir Ghika compte un glorieux passé, car elle a gouverné à plusieurs reprises l’une ou l’autre des Principautés Roumaines. Le grand-père de Vladimir, Grégoire V. Ghika X, fut le dernier Prince régnant de Moldavie (1849-1856), et son père, Prince Jean Ghika, choisissant la carrière des armes, devint général de division, ministre de la guerre et enfin représentant diplomatique de la Roumanie à Constantinopole et en Russie.1 Du coté de sa mère, il descendait de la famille de Moret de Blaremberg, d’origine française, ou plus precis: sin grand-père fut le capitaine V Moret de Blaramberg, officier russe dans l’armée commandée par le général Kisseleff, qui en épousant Pulcherie Ghika, soeur du Prince régnat de Valachie Alexandru Ghika IX, s’était naturalisé roumain, et était devenu officier d’ordonnance du Prince régnant.3 Les parents étaient tous deux orthodoxes. Le Prince Vladimir Ghika naquit le 25 Décembre 1873 à Constantinopole, ou son père était alors diplomate, et fut baptisé et confirmé dans l’Eglise orthodoxe. Il était le cinquième enfant de la famille. C’est dans cette capitale qu’il vécut ses premières annés, avec ses parents, ses frères et soeur a^nées, et avec son frère cadet Démètre, né le 21 Janvier 1875.4 La santé de Vladimir, dans sa petite enfance, fut durement secouée par les erreures d’alimentation dues à sa nourrice. Lorsqu’on s’en aperçut, c’était trop tard, et des graves troubles de digestion s’en

1. Démètre Ghika, p. 31/1. 2. Démètre Ghika, p. 30. 3. Le fils ainé de Jean Ghika et d’Alexandrine de Blaramberg, Grégoire, «etait mort à 22 mois, étonnament précoce. (Ses cadets le furent aussi, mais à un degré moindre. ) Pendant la maladie qui l’emportail disait: «Il faut prier le bon Dieu de me guérir bien vite, pour que Maman ne se fatigue pas tant avec moi. »(Note, par Princesse Elisabethe D. Ghika). 4. Dém. Ghika, p. 31/1.

234 suivirent. A trois ans il fut atteint d’une pleuresie. Ces souffrances et faiblesses physiques lui apportèrent en échange un surcroit d’affection maternelle.1 Les événements politiques et militaires de 1877 amenèrent des changements de vie pour la famille Ghika. Le Prince Jean Ghika, rentré de Constantinopole en Roumanie, prit part à la campagne russo-roumaineo—turque de 1877, qui se termina par la procla- mation de l’indépendance de la Roumanie. Après la guerre. en 1879, il reçut, de la part du Gouvernement roumain, une délicate mission diplomatique auprès l’Empereur de Russie, Alexandre II: par le fait qu’ayant été détaché, durant la guerre, auprès du Tsar, avait vécu avec lui dans une grande intimité, «il était considéré comme le seul qui put faire fléchir la décision russe de se saisir de la Bassarabie du Sud». 3 De retour de St. Petersbourg, il devait se rendre en France, ou il était déjà nommé in petto Ministre de Roumanie à Paris. Entre temps sa femme, la Princesse Alexandrina, suivaint les conseils d’amis franais, conduisit ses enfants à Toulouse (en 1879), pour promouvoir leur éducation. Les plans conçue par la famille ne se réalisèrent pas. Le général Jean Ghika ne rentra pas de Russie: aux obsèques du Tzar Alexandre, assasiné, il gagna une congestion pulmonaire (mars 1881) et mourut à St. Petersbourg. Sa femme, la Princesse Alexandrine, n’ayant plus de raison de se rendre à Paris, prolonges son séjour à Toulouse jusqu’en 1886. C’est alors qu’elle retourns en Roumanie, pour s’occuper de sa fille Ella, 18 ans, et de ses débuts dans le monde. La Princesse Alexandrine, partant pour la Roumanie, laises ses enfants à Toulouse, les confient à Mademoiselle Sophie Divorne, gouvernante d’origine suisse, qui dès Constantinopole avait suivi la famille Ghika. Vladimir vivait surtout avec son cadet Démètre. Ils suivaient ensemble le lycée à une classe de distance. «A cette époqur de sa vie, Vladimir avait une santé suffisante. »Doué d’une esprit beaucoup plus mur que son $ge, «très réfléchi, lent dans son travail scolaire, pour apprendre par coeur et achever ses devoirs, il retenait tout ce qu’il avait appris, avec une réflexion et des gouts de lectures

1. Dém. Ghika, p. 31/1.

235 sérieuses qui faisaient que son instruction gardait tout son poids et sa valeur, en sorte qu’il avait – en dehors du palmarès de fin d’année, riche en prix et accessits –, un bagage de connaissance audessus de son $ge et de ses camarades de classe.1 Plus que les dons de l’esprit, ce qui caracterisait Vladimir, dès sa première enfance, c’était surtout une sensibilité d’$me exceptionnelle. Son instruction religieuse avait commencé assez tot et ses souvenirs religieux remontaient au mois à l’$ge de 5 ans: dès lors «il était pénétré du sentiment de la présence divine».2 Aussi, dès son enfance, il fut initié aux joies de la charité, puisque «tout petit, il donnait déjà ses souliers aux pauvres, et la première fois qu’il se fit expliquer ce qu’était un ‘Palais de Justice’, ne se mit-il pas à pleurer en constatant qu’il pouvait exister des hommes ennemis les uns des autres».3 Vladimir et Démètre connurent une grande épreuve au temps de leur adolescence. Leur soeur Ella, «une créature d’élite, douée des plus rares qualités physiques et morales»,4 venait de mourir, dans la fleur de l’$ge, à 22 ans (février 1890). Le coup fut«ressenti avec d’autant plus d’intensité, que leur soerurétait leur confidente «a ce premier tournant hors de l’enfance, à l’$ge difficile et inquiet de la quinzième – Déméttre – et de la dix-septième – Vladimir – année». Et Démètre a pensé que Vladimir «a ressenti alors, dans le désarroi de ce deuil et de ses larmes, un vide complet et douloureux quant aux secours d’une religion».5 A Toulouse l’éducation des deux garçons était confiée aux protestants, et plus spécialement à Mademoiselle Divorne. Elle conduissait Vladimir et Démètre, les dimanches, au culte protestant, ou ils écoutaient les sermons des pasteurs. Néanmois leur esprit et leur coeur ne trouvaient pas dans ces discours le secours religieux qu’ils désirarient.6 Chez leurs camarades de lycée, dans familles de confession protestante, ils ont eu aussi l’occasion de voire observé avec rigueur les règles de vie

1. Dém. Ghika, pp. 31/1-2. 2. Yvonne Estienne, p. 35. 3. Yv. Estienne, p. 36. 4. Dém. Ghika, p. 31/2. 5. Dém. Ghika, p. 31/2. 6. Dém. Ghika, p. 31/2-3.

236 puritaines. Cependant les disscussions sur la Bible – qui étaient de rigueur à table –, semblent avoir laissé en Vladimir, et pour toute sa vie, une veritable aversion pour les discussions bibliqurs. Même l’action de gr$ces, que le ma^tre de la maison faisait fidèlement après le repas, à genoux, le nez sur son siège, exerça plutot une influence négative: le jeune homme, qui fut toujours spirituel, trouvait cette manière de prier bien cacasse.1 On n’y avait pas à Toulouse d’église orthodoxe. Mais «venant en vacances d’été en Roumanie, Vladimir et Démètre... communiaient avec leur mère, au hasard des con- jonctures, et gardaient un médiocre souvenir de leurs contacts avec des pretes de qualité assez médiocre eux mêmes».2 Et Vladimir dut souffrir pendant de longues années de ces peines intérieures, de cette crise d’$me, avant d’arriver à une solution. De Toulouse, en Octobre 1893, Vladimir et Démètre Ghika, accompagnés toujours par Mademoiselle Divorne, partirent pour Paris, dans le but de suivre tous deux l’Ecole des Sciences Politiques. Ils apportaient avec eux non seulement les connaissances obtenues au lycée, mais aussi la licence en droit, passée à l’Université de Toulouse. A Paris Vladimir, portant, fut atteint d’une fausse angine de poitrine. Les médecins le considerèrent comme risquant, plus tard, une vraie maladie du coeur – ce qui ne s’est pas avéré –, et outre l’obtention de disperse de service militaire, lui firent suspendre ses études de Sciences politiques et lui prescrivirent une vie calme et sans effort cérébral. Il poursuivit, cependant, son séjour à Paris avec son frère. Démètre, ses études terminées, entra dans le Corps Diplomatique roumain, comme attaché à la Legation de Paris. En 1895, comme il devait faire son service militaire, les deux frère rentrèrent en Roumanie. De retour dans son pays, Vladimir préféra n’accepter aucune charge officielle, et rester auprès de sa mère, pour l’aider dans l’administration des biens de la famille. Ces occupations lui laissaient le temps de fréquenter la haute société roumaine et même de poursuivre des études. Son sens aigu de l’art et son esprit ouvert à

1. Dém Ghika, p. 31/2; G. Chorong, p. 70. 2. Dém. Ghika, p. 31/2.

237 tous les problèmes de culture, l’amenèrent à entrer en relation avec les milieux intellectuels et spécialement avec les membres de la société littéraire «Junimea», qui tint le sommet de la culture roumaine pour un bon demi siècle. L’amour de ses glorieux ancêtres et la vénération pour le passé du peuple roumain, le conduisirent vers la bibliotèque de L’Académie roumaine, ou, en feuilletant livres et manuscrits, il fit des études très poussés d’histoire des Principautés roumaines.1 Ainsi il compléta sa culture acquise en Franse, se familiarisant avec le présent et le passé du peuple roumain.

2. Perspectives roumaines (1898-1904)

Le séjour du Prince Vladimir Ghika en Roumanie ne dura cependant que deux ans. In suivit les vicissitudes de la vie de son frère. Le Prince Démètre Ghika, durant l’été de 197, alla à Paris, accompagé par sa mère et son frère, et ici une consultation de médicine amena un séjour d’un an a Berck-Plage, dans une villa, du trio familial. Se relevant de cette «assez longue maladie»,2 Démètre, nommé secrétaire de la Légation roumaine de Rome, partit en Décebre 1898 pour la Ville éternelle, toujours en compagnie de sa mère et son frère. A Vladimir Rome ouvrait de vastes perspectives spiritualles. Il y resta six ans. Cette période fut le temps «d’emprise de la foi catholique sur son esprit et son coeur».3 Sur le processus de sa covnersion à l’Eglise catholique la concordance des témoignages n’est pas parfaite. On peut facilement expliquer ces divergences, car Vladimir était «d’une réserve extrême sur certains sujets et avec certaines gens»,4 et il n’a révélé que rarement et avec beaucoup de discrétion cette évolution spiituelle. D’après le témoignage du Père George Chorong, la marche de cette conversion aurait été lente. A Rome, Vladimir et sa mère entrèrent en relation non seulement avec le milieu russe orthodoxe,

1. Dém. Ghika p. 30. 2. Dem. Ghika, p. 31/2. 3. G. Chorong, p. 55. 4. G. Chorong, p. 70.

238 mais aussi et surtout avec les catholiques. Ainsi «travaillant dans les oeuvres catholiques, fréquentant les milieux catholiques, priant dans les églises et restant orthodoxe»,1 Vladimir laissa croire, un jour, au cours d’une covnersation, qu’il étasit catholique. Or, se reprenant, «il ne put se souffrir dans ce demi-mensonge, et, pour faire de suit sa profession de foi, il alla trouver le Ma^tre du Sacré Palais que celui qui avait éclairé son $me lui avait recommandé de voir à l’heure de la décision».2 La covnesion aurait donc été une prise de conscience,

1. G. Chorong, p. 70. 2. G. Chorong, p. 70. «Je maintiens la version que m’a donne Mgr. lui-mème de sa profession de foi faite dans les circonstances que j’ai indiquées. Je ne connais pas tout le fond de la pensée de Mgr. au sujet de l’état d’$me ou il s’est trouvé durant le temps, ou, catholique d’esprit et de coeur, je dirais presque de pratique, il demeurait cependant sans faire officiellement profession de foi... Dans la pensée du jeune Prince Ghika, à cette époque, avec le sens aigu des réalités surnaturelles, de l’efficacité des signes sacrés que sont les sacrements,... il devait y avoir la ferme conviction... qu’il était par ces sacraments incorporé à l’Eglise... — A l’époque ou il était à Rome, dans ce débat de conscience, il avait peut être déjà trouvé à la Bibliothèque Vaticane les actes realtifs à la conversion de son ancètre, Grégoire Ghika. Ces actes lui montraient les exigences de autorité catholique à ce sujet. En recherchant chez ses ancètres les liens qu’ils avaient eus avec l’Eglise de Rome, il avait retrouvé dans les archives du Vatican, les actes d’abnjuration et de foi catholique de Grégoire Ghika faits à Vienne, après son passage avec ses troupes, en pleine bataille, à Leqentz, en 1664, de l’armée turque à l’armée chrétienne – geste qu’il renouvella devant Hotin, le 11 Nov. 1674, avec le Prince de Moldavie, en passant de l’armée turque à l’armée polonaiese. Et il avait vu avec étonnement le mécontentement de la Cour de Rome à l’égard des autorités ecclesiastiques de Vienne qui avaient reçu le Prince Grégoire Ghika dans l’Eglise catholique avec une profession de foi rédigée pour les protestants, et ces autorités s’excusant sur le fait qu’elles n’avaient pas de formulaire de profession de foi pour le passage de l’Orthodoxie à foi catholique. D’autre partil ne devait probablement pas se sentir privé de la gr$ce du Christ, du moins par le fait d’un péché de schisme ou d’hérésie, n’ayanmt robablement jamais adhéré au schisme par opposition à l’Eglise catholique. Il avait du se trouver dans l’état d’esprit, très général chez les Roumains, qui sont en celàtrès différents des orthodoxes de Gréce, et considérer l’Eglise catholique comme véritable Eglise du Christ, mais pour l’Occident, comme l’Eglise orthodoxe l’est pour l’Orient. Une convertie me disait au moment de faire sa profession de foi: «Je n’abjure pas. J’ai été bonne chrétienne orthodoxe; je serai bonne chrétienne catholique. Je vais de moins de lumière à plus de lumière». L’affection de Vladimir pour sa mère était très grande; il est bien possible que la difficulté de se séparer de sa mère sur ce point ait arrété quelque temps le jeune homme... S’il chercha, pendant un temps, à se mettre en tranquilité de conscience par des raisonnements, il vint un moment ou il ne put demeurer devantaje dans l’ambiguité; il dut entendre la parole de Notre Seigneur: «Ce; lui qui aime son père ou sa mère plus que moi, n’est pas digne de moi». Il adu céder à la gr$ce». (C. Chorong, Notes.)

239 après cette marche lente, d’être déjà «de l’$me» de l’Eglise catholique, et une décision «brusquée» d’ajouter l’acte d’adhésion exterieure. Un autre témoignage – de Mademoiselle Yvonne Estienne – situe la décision d’entrer dans l’Eglise catholique beaucoup plus tot, et le considère influencée par l’amour fraternel. «En grandissant, toutes les sympaties allaient vers l’Eglise catholique, mais moralement, il lui était impossible de songer à l’abjuration. L’occasion lui en fut donnée à Berck-Plage, au chevet de son frère, si gravement malade qu’on l’estimait perdu: ‘S’il guérit, je me convertis!’, promit V. D’ou l’accomplissement de la promesse en 1902.1 Que dans la décision de V. d’entrer dans l’Eglise catholique, son frère, Démètre, aie joué un certain role, sans qu’il le sache, ceci semble hors doute. Le Prince Démètre, parle lui-même des préoccu- pations que son frère a^ne a eues pour lui, bien qu’il les place plus tard et pour d’autres raisons. «Il est difficile, écrit-il, de savoir si cette emprise – de la foi catholique – a été renforcée, alors, par les craintes ‘fraternelles’ qu’il éprouvait à voir son frère Démètre lancé dans la vie mondaine que la carerière diplomatique fait vivre à ses adeptes, avec le danger de certaines aventures passionnelles ou autres. » La Reine Nathalie de Serbie, cousine proche de V, convertie elle-même au catholicisme après l’assassinat de son fils à Belgrade, a confié au Prince Démètre ‘qu’a son avis, la conversion de ces craintes fraternelles, avec, peut-être déjà, un ‘voeu’ formulé, vis à vis de Dieu, de se vouer plus tard au sacerdoce».2

1. Yv. Estienne, p. 36. «Longtemps après la maladie de son frère Démètre, Vladimir Ghika parla occasionnellementet discrètement d’un rêve qu’il avait fait durant cette période d’angoisse et ou il s’était vu, avec sa mère, soignant et soulevant son frère vers le ciel». (Elisabeth D. Ghika, Notes. 2. Dém. Ghika, pp. 31/2-3. «Je tines pour très vraisemblable les témoignages du Prince Démètre et de la Reine Natalie au sujet de l’aspect d’oblation, de sacrifice de sa vie du Prince V au moment de consacrer sa vie à Dieu. Il a souffert de la vie et de la fin de son frère a^né. Il a du ressentir les angoisses de sa mère pour son frère cadet... Et je sais par lui-même qu’à différentes époques il s’est imposé de très rudes états de vie pour le salut de telle et telle $me». (G. Chorong, Notes. )

240 Quelques soient les témoignanges apportés sur sa conversion, on peut retenir qu’elle fut une conguête lente et couteuse, scellée pour finir par une décision rapide et ferme. Les témoignages eux-mês contiennent de précieux fragments d’une réalité complexe, qui peuvent servir à retracer le chemin, pas toujours égal, qu’aurait parcouru cette $me à la recherce de Dieu. Ainsi est-uil certain que la maladie di Prince Démètre devait provoquer chez V une forte secousse. Il avait perdu sa soeur Ella, et cette séparation lui avait été très douloureuse. La mort de son frère lui aurait été une nouvelle et terrible épreuve, et non seulement à lui, mais à sa mère. Devant ce frère gravement malade, il pensa qu’il pouvait obtenir de Dieu sa guérison. Il était alors normal qu’il se pos$t en même temps le problème de ses relations avec Dieu. Eut-il alors conscience d’une faute de tergiversation, d’une mangue de générosité en face de l’idéal qui déjà si vivement l’attirait? Ou était-ce plutot chez lui, le désir d’offrir à Dieu qu’il en soit, chacun de ces motifs était assez puissant pour déterminer sa résolution d’entrer dans l’Eglise catholique. L’Accomplissement de sa promesse ne fut sans doute pas immédiate. Cette atteinte pouvait facilement réouvrir la lutte intérieure, les hésitations: d’une part, la piété filiale qu’il avait pour sa mère et son attachement à la tradition de l’Eglise orthodoxe, étaient des motifs aptes à lui suggérer de réserver sa décision pour «demain»; d’autre part, la perspective de la vie diplomatique et mondaine qui s’ouvrait à son frère, pouvait renouveller ses inquiétudes et le pousser vers le pas décisif. Partagé et hésitant, il continua a s’intéresser à l’Eglise catholique, à ses Ouevres. Vint enfin cette conversation sur son appartenancereligieuse et dans lacquelle il laissa entendre, malgré lui, qu’il était catholique: la réaction de son $me droite fut probablement la dernière goutte qui fait déborder la coupe. C’est au cours de cette crise d’$me qui décida de son orientation, que V reçut le conseil de s’adresser au Père Albert Lepidi O. P. , Ma^tre du Sacré -Palais de SaSainteté. Ce choix était dans la ligne traditionelle, les Princes régnants et leur descendants ayant accès directement auprès du Saint Père pour leurs problèmes spirituels. Petit fils d’un Prince regnant, V était donc confié au «théoloque» du

241 Vatican, afin qu’il le prépar$t à son entrée dans l’Eglise catholique. Mais c’est le Cardinal Mathieu, Archvêque de Toulouse et ami de sa famille, qui reçut sa profession de foi, en 1902, à Sainte Sabine, à l’occasion d’un voyage à Rome.1 C’est égalment ce prélat qui prépara la Princesse Alexandrine, mère de V, à cette entrée dans l’Eglise catholique. En entrant dans l’Eglise catholique, Vladimir Ghika opta pour le rite latin. Cette décision pourrait para^tre surprenante aujourd’hui. Mais pour la comprendre il fault se rappeler qu’au temps de cette conversion, l’Eglise catholique, en Roumanie, avait une situation spéciale: elle était seulement de rite latin, avec un nombre assez restreint de fidèles organisés en deux diocèses. (Les Roumains catholiques de rite oriental, habitant en Transylvanie, commencèrent à faire partie de l’Etat roumain à la fin de la première guerre mondiale.) Dans ces conditions, Vladimir Ghika, s’il avait voulu demeurer dans le rite oriental, aurait eu probablement le sentiment de se singulariser. Peut-être jugea-t-il aussi, quel’apartenance au rite oriental, diminuerrait ses possibiliés d’apostolat, en dehors de la Roumanie. L’exemple de quelques familles de l’aristocratie russe – qui, à cette époque, en acceptant la foi catholique, préféraient le rite latin –, peut aussi avoir exercé sur lui une certain influence. Le Père Lepidi peut également avoir eu son mot dans cette prise de position. Il reste cependant que Vladimir Ghika aura plus tard, pour les roumains de rite oriental, une spéciale affection. En Roumanie, en effet, il se sentait plus lié aux catholiques orientaux et il s’est prodigué pour eux, comme nous le verrons plus loin.2 S’il a embrassé le rite latin, par sa formation

1. Dém. Ghika, p. 31/3; Yv. Estienne, p. 36. Les relations de la famille Ghika avec le Cardinal Mathieu se sont nouées seulement à Rome, en 1899 (Dém. Ghika, Notes.) 2. P. Georges Chorong, lettre du 31 Décembre, 1955: «Je voilais donc vous faire parte... que Mgr. Ghika était aussi ‘ab Oriente et Occidente’ et que, s’il avait été ordonné dans le rite latin à tire patrimonial, il était aussi de rite oriental. Il célébrait dans les deux rites et avait du Saint Père des facultés pour dire la messe partout et des pouvoirs de jurisdiction pour la confession sur toute l’étendue de la Roumanie, comme aussi sur toute la France et être considéré du rite oriental, surtout si l’on regardeson activité apostolique vis-à-vis des gréco-catholiques roumains et des russes de l’exil».

242 spirituelle déjà profonde avant sa conversion, per ses traits d’ame, il es resté attaché au rite oriental. De cette façon même si le problème, juridiquement, peut être tranché en faveur du rite latin, spirituellement Vladimir Ghika ne peut être pas limité à ce rite. La Princesse Alexandrine envisages sans difficultés la conversion de son fils.1 La Cardinal Mathieu ne fut sans doute pas étranger à cette attitude. La Princesse, «orthodoxe croyante et pratiquante, avait les idées les plus larges et une grande richesse de coeur; elle avait été très frappée, das une audiance particulière de S. S. Pie X, par la noblesse du Pontife, sa simplicité et sa douceur chrétienne».2 Elle consentit donc à la conversion de son fils, mais sa difficulté fut d’accepter qu’il devint prêtre et elle demanda même au Saint-Pêre, qu’il ne permette pas à V d’entrer dans le clergé. Le Souverain Pontife le tranquillisa, en disant pour V «qu’il fallait aussi des apotres dans la société».3 Cette intervention de la Princesse Alexandrine eut-elle pour motif la crainte de voir V s’éloignerd’elle? Ou le désir de le voir fonder une famille? Ou la peur que V, en entrant das le sacerdoce, ne mettre plus de limites au désir de se sacrifier pour son prochain? Peut-être aussi la crainte de le voir exposé aux pires attaques de certains journaux roumains, qui avaient déja commenté «avec une prose venineuse la conversion de Vladimir Ghika au catholicisme, considérée comme une geste de «renégat», de la part d’un petit fils d’un Prince régnant.4 Il est difficile de savoir les vrais motifs de cette intervention auprès du Saint Père, mais il est un fait certain que la Princesse fut «affectée» et «révoltée» par ces articles. Et V, attentif à 1. «Vladimir Ghika avait pour sa mère si bonne, pieuse et charitable, la tendresseet le respect les plus profondes; mais la sachant très attachée à sa foi orthodoxe, il craignit de la peiner en lui annonçant sa conversion au catholicisme et se propose de ne lui en parler que plus tard. Elle l’apprit cependant par une autre voi, en fut d’abord fort affligée, mais ne lui en voulut pas et le seconda dans toute son activité bienfaisante, s’habituant à se réjouir avec lui de son emprise sur les $mes». (Elisabeth D. Ghika, Notes.) 2. Dém. Ghika, p. 31/3. 3. G. Chorong, pp. 71, 45; 4. Dém. Ghika, p. 31/3. En Roumanie, alors, la confesions orthodoxe était considérée comme religion officielle des roumains et le passage à l’Eglise catholique, aux esprits sans une vraie compréhension, pouvait paraître un abandon de la nationalité romaine.

243 sa peine, «ne se souciait pas alors d’ajouter à ces attaques un surciait de souci maternel»,1 puisqu’il acceptait de rester dans le monde. Cette préparation à sa profession de la foi, faite sous la direction du Père Lepidi, accentua chez Vladimir Ghika le gout d’études plus poussées de philosophie et théologie. Il se fit inscrire à l’Institut dominicain de Santa Monica sopra Minerva de Rome – c’était avant la fondation de l’Angelicum –, ou le Père Lepidi était lui-même, alors, professeur. Ainsi à l’$ge d’environ 30 ans il devint un étudiant «attentif et de bon aloi» et obtint, à la fin de ses études, la licence en philosophie et le doctorat en theologie.2 Ces études théologiques, V les fit «avec le consentement et l’intérêt de la Princesse Alexandrine».3 Mais son zèl, limité seulement à la théologie, pouvait l’exposer, de la part de sa mère, au soupçon d’une orientation vers le sacerdoce et il ne voulait pas alors la contrarier. Ainsi traça-t-il à ses préoccupations intellectuelles un horison encore plus vaste et, parallèlement à ses études théologiques, fit-il dans la bibliothèque et les archives vaticanes des recherches d’histoire roumaine. Son mentor, dans ce domaine, était le grand historien Mgr. Duchesne, alors direteur de l’Ecole française d’histoire et archéologie de Rome. 4 «De fait, il accumuilait les notes. Trois mile pages de sa fine écriture, furent plus tard confiées à un académicien et disparurent».5 Certainement ces recherches n’étaient pas les

1. Dém. Ghika p. 31/3. 2. G. Chorong, p. 71. 3. Dém. Ghika, p. 31/3. 4. Vlad. I. Ghika, Arhivele rom$ne }i istoria Rom$nilor, dans Revista Catolic@, I (1912), p. 208, n. 1. 5. G. Chorong, p. 71. «Am trimis la Academie ca rezultat al acestei anchete par]iale }i vremelnice, copii care ^nsumeaz@ mai bine de o mie de pagini in folio». (Vl. Ghika, Arhivele rom$ne }i istoria Rom$nilor, Revista Catolic@, 1912, p. 218.) «Je l’ai entendu dire qu’il avait peut-être consacré trop de temps à ses recherches. Cependant, il avait constaté de bien nombreuses relations entreles Principautés roumaines et l’Eglise catholique, de bien nombreuses alliances des Princes Moldaves, Valaques et Transylvains avec les Princes catholiques pour défendre la Chrétienté, de nombreuxex unions des Princes et des boiards avec des épouses catholiques, et enfin de nombreuxex professions de foi catholique.

244 premières que les Roumains faisaient dans les archives vaticanes, car un Roumain de Transylvanie, Jean Ardeleanu, avait publié des documents tirés des archives romaines, bien avant les travaux du Prince Ghika.1 Mais c’est lui qui fut le premier à commencer les recherches systématiques et c’est lui qui a indiqué à l’historiographie roumaine les larges perspectives qu’offrent ces archives pour la connaissance de l’histoire roumaine – comme nous le verrons plus loin. L’amour des études n’a pas étouffé chez le Prince Vladimir Ghika l’amour du prochain. Au contraire, il l’a ravivé. Ses visites aux malades, en compagnie de sa mère, continuèrent. Il y a fit même le premier apprentissage de «soignant», en vue de ses projets pour l’avenir.2 Car dès lors il concevait de grande projets d’action de charité pour la Roumanie. Son rêve devait être de «donner à un pays qui l’attend, la bénédiction de la charité du Christ».3 Il parle mêmeau Saint Père Pie X de ses projets, et le Souverain Pontife voulu bien «les apercuver et leur assurer toutes les facilités qui dépendraient de lui».4

Il savait que le patriotisme de certains historiens rumains orthodoxes s’éffarouchait lorsqu’ils avaient à constater ces faits, mais il avait confiance que gr$ce aux jeunes historiens de valeur alors en Roumanie les textes verraient le jour, les faits seraient connus, le Schisme entre l’Eglise catholique et la Roumanie para^trait beaucoup moins tranché et que l’Union en serait facilitée. Comme Mgr. Dupront, alors Directeur de l’Institut des Hautes Etudes Françaises en Roumanie, m’avait dit son intention d’etudier l’action des Jesuites dans les principautés Roumaines, j’en avait faitpart à Mgr. Ghika. Il me dit tout de suite qu’il y avait beaucoup à prendre sur ce sujet et en particulier sur Possevino à la Bibliothéque Vaticane dans les dossiers constitués par Theiner». (G. Chorong, Notes.) 1. G. Chorong, p. 71; Cfr. Foaia bisericeasc@ }i scolastic@, a. 1887-1888. 2. Vl. Ghika, p. 84. 3. Vl. Ghika,. 85. 4. Elisabeth D. Ghika, Notes: «Déjà avant sa profession de foi catholique, Vladimir Ghika menait dans le monde ou il était resté, une vie monacale, ne s’accordant que le strict nécessaire, prenant discrètement sur sa nourriture tout ce qu’il pouvait en dérober pour ses pauvres, réconfortant, soignant les malades atteints des affections les plus répugnantes, le plus contagieuses».

245 C’est aussi dans ce temps qu’il se donna à une intense vie de prière.1 Son entrée dans l’Eglise catholique correspondait à un vrai soif spirituel. Quand letemps le permettait, il visitait souvent les églises de Rome. Il apportait à ses prières un soin presque méticuleux. «Ne racontait-il pas l’histoire de son premier chapelet – qu’on doit certaiment placer dans cette période –, quand il passa le tiers d’une nuit à le réciter, tant il le voulait parfait: chaque fois qu’un Ave ne lui semblait pas impeccabnle, il le recommençiat!».2 D’ailleurs, par la teneur de sa vie, il témoignait non seulement en faveur de la prière des lèvres, mais aussi de celle de l’action: «Pour être parfaites – dira-t-il plus tard –, il faut que tes prières deviennent de véritables actions et tes actions de véritables prières».3 Les études théologiques et la vie spirituelle de Vladimir Ghika n’eurent pas pour cadre les murs d’un séminaire, car il vivait avec sa mère et avec son frère Démètre. Avec ceux-ci il prenait part aux «réunions mondaines», faisant – emporté par son gout du beau – des voyages touristiques à travers l’Italie, et se laissait aussi «alleraux cotés de gaité foncière de son caractère, car Vladimir Ghika était très enjoué, amateur de choses risibles et amusantes et, dans les conversations intimes, c’était un partenaire qui pouvait être des plus divertissants».4 A l’ecole, dans les bibliothéques et les archives, dans les églises et dans les hospitaux, il puisa durant ce premier séjour en Italie une vie riche et profonde. Après les études qu’il avait eu avecles courants de pensée roumains, il vécut cette troisième phase de foration intellectuelle et morale, qui donna l’empreinte à toute sa vie. Doréavant il orientera ses pasd’après ce qu’il interprétera comme volonté divine. «Homme du monde, sans fonction spéciale, il n’avait pour faire l’oeuvre du Christ, passant dans le monde, d’autres directives que les inspirations providentielles et, de temps en temps, le conseil d’un confesseur qu’il recevait comme l’expresion de la

1. Yv. Estienne, pp. 35-36. 2. Dém. Ghika, p. 31/3. 3. Vl. Ghika, Pensées. 4. G. Chorong, p. 56.

246 volonté divine».1 Il accueillit comme providentielle la parole de Pie X lui conseillant, suivant le désir de sa mère, de rester comme un missionnaire dans le monde, et il suivit ce conseil tant qu’il eut sa mère auprès de lui.

3. De Salonique en Roumanie (1904-1914)

L’hereux séjour du Prince Vladimir Ghika dans la Ville éternelle prit fin quandson frère Démètre, secrétaire de la Légation roumaine à Rome, reçut une autre charge diplomatique. En effet, celui-ci, en 1904, au moment de l’internationalisation de la Macédonie, fut envoyé à Salonique, en qualité de Consul Général, et fut accopmpagné dans sa nouvelle résidence, par sa mère et par Vladimir.2 Le nouveau milieu a été accepté par Vladimir comme une occasion que Dieu lui offrait d’orienter son activité missionaire dans le monde. «Alors que son frère s’en occupait du point de vue diplomatique» des Roumains de Macédonie, il «a intéressé les Lazaristes, dès 1904,... pour leur conversion à l’Union, comme ils s’etaient intéressé aux Bulgares et avaient amené un bon nombre de villages à la foi catholique... Mais les Turcs, à ce moment, ne voyaient pas d’intérêt à ce que les Roumains de Macédonie passent à l’Union comme bon nombre de villages bulgares l’avaient fait s’opposant par là aux Grece orthodoxes».3 Ainsi ces intentions d’apostolat ne purent pas se réaliser. Le séjour à Salonique prit cependant une grande importance pour V et pour son activité future, car en s’inéressant aux oeuvres de charité, par l’intermédiaire de sa mère, il en vint à découvrir l’hospital des Filles de la Charité (Soeurs de St. Vincent de Paul). La directrice de l’hopital, Soeur Marianne (Marie) Pucci, italienne d’origine (descendante d’une famille patricienne de Florence),4 lui fit une

1. G. Chorong, p. 56. 2. Dem. Ghika, p. 30. 3. G. Chorong, Notes. 4. Marianne (Marie) Pucci naquit en 1848. L’habit religieux elle l’a revêtu le 2 Joulliet 1870. Après douze ans elle est envoyée à Salonique. Mouru le 26 Mars 1918 à Ia}i. Sa soeur, Vincenza Pucci, fut supérieure des Filles de la Charité à Turin (Cfr. Giulio Foddai, Suor Vincenza Pucci Figlia della Carità, Torino, 1936.)

247 profonde impression. «L’amitié qui se noue entre les trois Ghika et la bonne Soeur devient vite très solide».1 V voit en elle une $me dirigée tout particulièrement par Dieu, toute prise par le besoin de charité évangelique, et en même temps «instruite des voies ascétiques et mystiques et avancée en perfection chrétienne».2 Pour ces raisons il la vénerait comme une seconde mère. Son estime pour elle était si grande que lorsqu’il devait faire quelque long voyage, lui, jeune homme, Prince et docteur en théologie, lui demandait sa bénédiction, sans se soucier du «Shocking!» que lançait Soeur Augustine, grande Anglaise, en détournant la tête.3 Il avait conçu, dès son séjour à Rome, le projet d’une action de charité en Roumanie, en s’initiant lui-même à l’art de soigner les malades. Maintenant, qu’il connaissait Soeur Pucci, n’était-ce pas la meilleure bénédiction qu’il pouvait porter à son pays, que de faire venir en Roumanie cette Soeur qui était «’ex- pression de la Charité du Christ?».4 Il considérait en ce projet la volonté de Dieu. Et l’occasion de mettre le plan en oeuvre ne tarda pas. La famille Ghika ne demeura, en effet, qu’une année à Salonique. Démètre, étant nommé à Vienne, en 1905, la Princesse Alexandrine et Vladimir partirant avec lui, et rentrèrent en Roumanie. De Bucarest, V écrivit, le 26 Novembre 1905, au Supérieur général des Lazaristes, Mr. A. Fiat, et comme à celui qui préside à la Charité» de la famille de St. Vincent de Paul, il décriait la situation de l’Eglise catholique en Roumanie et mettait en évidence l’urgente nécessité d’une oeuvre de charité. L’Eglise catholique de Roumanie – écrivait Vladimir Ghika –, compte 30.000 fidèles, grouprés en deux diocèses, et cependant elle «ne possède aucune congrégation de Charité pour s’occuper du corps et de l’$me des pauvres qu’elle renferme, pour opérer la circulation divine de l’amour du prochain qui porte la vraie vie du Christ dans toute l’éntendue de l’organisme de l’Eglise... Les prêtes, peu nombreux, occupés à des sesognes très circonscrites, n’atteignent qu’une part infime des misères et des besoines des fidèles. Leur action est extrêmement restreinte sur les catholiques eux-même et tout à fait nulle sur les schismatiques qui forment la majorité de la population et qui, plus qu’en aucun lieu d’Orient,

1. Dém. Ghika, p. 31/3. 2. G. Chorong, p. 69/1. 3. G. Chorong, p. 81. 4. G. Chorong, p. 69/1.

248 seraient pourtant bien disposés, par leur origine latine, leur civilisation toute occidentale, la doucer de leur caractère, à recevoir, sous toutes formes, l’influence bienfaisante de la foi romaine». Il exhorte donc le Supérieur général à ne pas s’opposer à un projet qui semble tellement voulu par Dieu, mais «de cotoyer la Providence», en permettant la fondation d’une maison des Filles de la Charité dans un «pays neuf, plein d’avenir», en y affectant les «éléments les plus appropiés à ce pays... et en assez petit nombre». Il ne désire pas que cette oeuvre débute sur une large échelle: «pour commencer, esquisse-t-il, ce serait Bethléem, une modeste et minuscule ‘étable’. Un rudiment de dispensaire et 3 soeurs de charité» (le minimum possible pour une communauté religieuse). Et, pour ce commence- ment, «la Providence a merveilleusement arrangé les choses... et semble les avoir menées à point». L’inauguration de l’oeuvre est désiré pour P$ques 1906. Mais, «en attendant» l-approbation du Père Fiat, il remet sa requête «entre les mains de Dieu, sous la protection de la Sainte Vierge», à lacquelle il veut vouer l’oeuvre naissante.1 Le Père Fiat ne tarda pas à donner son consentement à l’oeuvre projetée. Mais quand tout semblait prêt, une exigence de Rome semblait remettre tout en question. Vladimir Ghika écrivit à Rome, en apportant non seulement de raisons surnaturelles qui suggéraient de ne pas donner trop de poid aux formalités, mais aussi celles d’ordre pratique. Et Rome, à la suite de cette lettre, approuva elle aussi l’entrée des Soeurs en Roumanie.2 1. Lettre du Prince Vladimir Ghika à Mr. A. Fiat, écrite à Bucarest, le 26 Nov. 1905 (pp. 84-85). 2. G. Chorong, Notes: «Au dernier moment, une exigence de Rome, une formalité, vint remettre tout en question. Des retards pouvaient rendre impossible l’entrée des Soeurs, une fois l’occasion de ‘exposition passée. Le Prince Ghika écrivit à Rome et exposa les plus surnaturelles raisons de passer sur ces formalités et de ne pas tarder d’avantage. Il montra sa lettre à Mgr. Baud, curé de la cathedrale, avec lequel il agissait en toute confiance et entente. Mgr. Baud lui dit: «Je connais assez ces Messieurs de Rome. Ces belles considérations, ces bonnes raisons ne les feront pas changer de détermination. Mais ce sont des honêtes gens. Dites encore, dans votre lettre, qu’un retard amènerait la perte des provisions déjà faites. Ils ne voudront pas faire ce tort. Il y avait bien quelque petite provision de faites, comme du chocolat... mais pouvait-on parler de cela? Avec beaucoup de vergone et de docilité le Prince Ghika écrivit donc en fin de lettre ce que Mgr. Baud lui suggéré. La permission vint. Les Soeurs entrèrent en Roumanie. »

249 Les Soeurs, en fait, arrivèrent à Bucarest le 20 Mai 1906, c’est à dire un peu plus tard que la date prévue. Elles étaient trois: Soeur Pucci, Soeur Soppi (l’une des trois célèbres Soeurs Soppi) – d’origine albanaise –, et une Soeur anglaise (Soeur Augustine). Le passage de la frontière se fit sous le signe du provisorat, avec les facilités qu’on accordait alors aux visiteurs de l’exposition jubiliare de Bucarest de 1906, car c’était la voie la meilleure qu’on pouvait alors envisager.1 Mais, à Bucarest le terrain était en quelque mesure réparé pour le séjour des Soeurs, et devait d’être encore davantage après leur arrivée. Vladimir à éxposé au premier ministre Démètre Stourdza ses projets.2 En dehors de lui, les Soeurs avaient encore la protection sure de la Princesse Alexandrine, mère de V, qui dans sa qualité de bru de Prince régnant était traitée à la Cour du Roi Charles I-er avec des égards spéciaux; elle contribua beaucoup à créer un climat fa- vorable à l’établissement de cette ouevre de charité. La Reine Elisa- beth (Carmen Sylva), a reçu avec bienveillance la nouvelle de l’entrée des Soeurs de St. Vincent de Paul en Roumanie. Vladimir Ghika lui a demandé une audience, ou elle a promis sa visit pour l’automne 1906. Déjà au printemps de cette même année la Reine«s’est vu

1. G. Chorong, p. 73. «Il faudrait savoir que pour introduire une nouvelle congrégation en Roumanie, Etat orthodoxe, il fallait qu’une loi ait été discutée et votée par le Parlament; qu’il n’y avait aucune chance qu’une telle loi fut voté en faveur du petit groupe de Filles de la Charité. Il faudrait savoir que pour tourner la difficulté, le Prince Ghika profita, pour faire entrer ces trois soeurs dans le pays, des facilités données pour le passage de la frontière à l’occassion de l’exposition jubiliaire de 1906, organisée sur le champ de Filaret, devenu depuis lors le parc Carol. Il faudrait remarquer encore sa prudence dans le choix des soeurs dont aucune n’était française. Les Affaires Etrangères de France eussent alors été incapable de défendre une religieuse française en difficulé avec le Ministère de l’Intérieur roumain. Nous étions en France en période combiste... C’est le consulat anglais qui défendit très fermement son sujet jusqu’à ce que du coté de la cour et par Démètre Stourdza, Premier Ministre, qui dans son appartement de la rue Christian Tell, a bien souvent partagé les idées du Prince Vladimir Ghika, les difficultés eussent été écartées et l’établissement assuré». (G. Chorong, lettre du 8 Janvier 1956.) 2. G. Chorong, p. 72.

250 présenter les Soeurs à la distribution des prix Notre-Dame de Sion; elle s’est entretenue un bon moment avec celles-ci».1 A ces protections on doit ajouter celle du docteur Paulesco, un grand homme d’action, qui devint le premier collaborateur de Vladimir Ghika. Entre V et Paulesco existaient de grandes affinités: ils étaient presque du même $ge, en pleines forces tous les deux et épris du même idéal, puisque V voyait dans son ami «une des $mes les plus sincèrement et les plus efficacement chrétienne» qu’il ait rencontrée.2 «Jeune, agé de 34 ans, ce que ses cheveux prématurément blanchis semblent démentir, il est déjà un savant de premier ordre – écrivait Vladimir Ghika en 1906 –, à idées neuves et à méthodes nouvelles, en matière de philosophie des sciences surtout. A peine rentré dans son pays, on a du le pourvoir d’une chaire à la Faculté de Médicine et lui accorder une position exceptionnelle, à cause de ses incontestables mérites et malgré ses idées, fort e désaccord avec le matérialisme agressif de la plupart de ses collègues».3 Ses études il les avait faites en Frace, avait pratiqué plusieurs années à Levallois-Perret, dans la maison du Perpétuel Secours, tenue par les Soeurs, et avait aussi remporté avec lui l’image du sacrifice fait par elles pour les infirmes. Avec Paulesco, V travailla pour la mise sur pied de l’oeuvre de charité, du dispensaire, qui fut ouvert les 20-21 Juin 1906, c’est à dire juste un mois après l’entrée des soeurs en Roumanie. Paulesco «a constitué tout le coté médical de l’oeuvre; s’est offert lui-même à conduire tous nos débuts – disait V –, malgré la distace de plusieurs kilomètres qui le séparede notre maison; nous a procuré un personnel gratuit de docteurs adjoints et de préparateurs; nous a fait bénéficier d’une autorisation déjà accordée à lui-même, rare et précieuse faveur qu’il eut été difficile d’obtenir pur des religieuses catholiques, et qui assure complètement nos positions vis à vis des pouvoirs publics».4

1. Vl. Ghika, lettre au Père Fiat, écrite à Bozieni, le 2 Aout 1906. (p. 88) 2. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906. (p. 88) 3. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906. (p. 88) 4. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88).

251 Fidèle à sa pensée, Vladimir Ghika nomma l’ouvre naissante «Bethléem Maria». Pour arriver à l’ériger on employa le premier mois au travail d’une «installation rudimentaire, mais laborieuse».1 A cette fin on fait apel aux personnes de bonne volonté. La Reine «a fait parvenir un petit secours d’argent en promettant mieux et plus».2 Les Soeurs de Notre-Dame de Sion prêtent leur concours: elles meublent généreusement, à leur compte, le «Bethléem».3 La communauté des Dames Anglaises, le curé de la Cathédrale, apportent également leur aide.4 Vladimir Ghika travaille même de ses mains à cette installation: il fait en particulier le badigeon des murs.5 «Des contributions volontaires, en nature, ou en argent, sont venues de la part d’une foule de personnes faciliter la t$che, comblant, l’une après l’autre, une lacune du petit ménage, de la chapelle ou du dispensaire, intéressant chacun des bienfaiteurs à la vie de l’oeuvre, l’attachant à elle par les liens très doux d’un service rendu pour l’amour de Dieu».6 Ces contributions venaient non seulement de la part des catholiques, mais aussi des orthodoxes, qui offrirent même dessecours d’argent de 1000 et 500 fr.7 Une autre aide très precieuse l’ont constitué «les dames infirmières, une quinzaine environ, toutes de la meilleure société de Bucatrest, très zélées et fidèles à leur poste»:8 c’était un honneur de travailler à cette oeuvre! Après cette préparation, le second mois commença avec la période d’activité extérieure. «La maison à peu près montée, la chappelle à peu près garnie, la situation, vis à vis des autorités à peu près assurée, la première messe a eu lieu. Depui, Notre-Seigneur habite ‘à demeure’, à ‘Bethléem’. Le lendemain, à la suite, il voyait venir ses pauvres, pour l’ouverture des premères consultations gratuites, rendues particulièrement précieuses ar les qualités de sciece, de foi et de charité» du docteur Paulesco. «Ces consultations

1. Idem (p. 86). 2. Idem (p. 88). 3. Idem (p. 86). 4. Idem (p. 89). 5. G. Chorong, Notes. 6. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 86). 7. Idem (p. 89). 8. Ibidem.

252 ont eu un succès au dessus de toute attente. De 7 qu’elles étaient le premier jour, le 28 le second, elles ont passé, pour la 9-e séance à 167». Le 18 Juillet, la fête de St. Vincent de Paul et donc, de la maison, fut célébrée en travaillant pour les pauvres. En ce jour – la 10-e séance –, les consultations «ont fait un bond juisu’à 210», c’est à dire jusqu’au maximum possible dans une matinée. Ce fait fut accueilli par Vladimir et les collaborateurs de l’oeuvre «comme une bénédiction de Dieu et une attention spéciale de son serviteur».1 Les soins prodigués à la guérison du corps à ‘Bethléem’ ne faisaient pas perdre de vue la guérison des $mes. «La leçon muette du dévouement chrétien» de Vladimir, des docteurs et des soeurs, «à coté des gr$ces invisibles de la présence du Sauveur, au milieu de ses pauvres et de ses serviteurs, les uns s’occupant des autres et tous ‘reunis e son nom’», orientaient déjà vers ce but. Mais Vladimir Ghika voulut en outre «énvoquer d’une manière sensible, par des images nombreuses et des inscriptions tirées de l’Evangile (en roumain), les vérités les plus consolantes de la foi», parmi lesquelles il réserva la place d’honneur aux 8 béatitudes. Ces inscriptions et images, mises sur les murs, devaient faire mediter les visiteurs. Les longues attentes, imposées aux patients à cause des nombreuses consultations, offrait le loisir de s’occuper encore plus directement des $mes. Déjà au commencement du mois d’Aout 1906 Vladimir Ghika songeait à un programe: «Nous établirons dans l’antichambre un petit service d’allocution sur le sens, le bon usage, la valeur de la souffrance en union avec Dieu, sur la puissance de la prière pour la guérison du corps et de l’$me, sur la leçon de charité donnée ici ar tant d’$mes dévouées, etc. etc., et nous ferons prier ensemble tous ceux qui attendent, en des prières collectives (comme par exemple le chapelet). Le Moyen-Age avait songé à fournir quelque chose d’analogue, les antichambres du Vatican, ne fut-ce que pour empécher les conversations ciseuses, et, dans la meilleure hypothèse, d’ingrates pertes de temps. Le charge de «Ma^tre des Sacrés-Palais apostoliques (actuelle ment pourvue d’autres attributions) est sortie de là. Nous auron aussi, notre ‘Ma^tre des dispensaires

1. Vl. Ghika, idem (p. 87).

253 apostoliques’» (Vl. Ghika n-oublisit donc pas le Ma^tre du Sacré Palais, qui l’avait préparé à l’entrée dans l’Eglise catholique. Celui-ci était même devenu pour lui modèle de vie, en quelque sorte. Car tandis que le docteur Paulesco guérissait le corps, lui, Vladimir, s’apprétait à guérir l’$me et à devenir ainsi «Ma^tre des dispensaires apostoliques». Le rayonnement spirituel de l’oeuvre ne s’éntendit pas seulem, ent aux pauvres, mais elle fut aussi le point de départ d’une véritable promotion d’$mes d’élite. «Nos colaborateurs direct ou indirects, disait Vladimir Ghika, se réunissent souvent et forcément à la ‘petite étable’ – come il la nomait avec complaisance —; ils viennent à l’énvie à travailler, par des conspirations bien intentionnées, à l’avancement, un peu de toute façons, du Règne de Dieu. Un des bons cotés de l’oeuvre a été d’arriver à rendre plus cordiales, plus fraternelles les realtions entre tous les éléments catholiques de la capitale... Le besoin d’un terrain ou l’on put fusionner, sans se taire comme à l’Eglise, se faisait fortement sentrir.»1 C’était le coté délicat de la Mission, mais cher à Vladimir Ghika; c’était la mise en marche de la «circulation divine de l’amnour fraternel», de l’«amour de Dieu et du prochain dans l’acceptation du mot la plus large, la plus simple en son principe, la plus compelxe en son application».2 Les éfforts en ce sens plurent à Dieu, puisque «Bethléem» devint «le centre de vie chrétienne le plus actif» de Bucarest.3 Les Soeurs n’étaient pas occupées seulement au dispensaire. Elles faisaient des visites aux malades à domicile, «apportant aux malhereux beaucoup de consolation».4 Mais les distance étaient tellement grandes et le nombre des Soeurs – trois! – si réduit, qu’elles étaient débordées. La nécessité poussait donc à l’agrandissement de l’oeuvre. A Bucarest s’etaient réunis, autour des soeurs, les meilleurs coeurs de la capitale. La t$che pour Vladimir Ghika était maintenant d’organiser une association. En effet, en Juilliet 1906, il

1. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 87). 2. Idem (p. 87). 3. Idem (p. 87). 4. Idem (p. 88) 5. Idem (p. 87).

254 réunit ces élements, créant l’institution des Dames de la Charité, fondée canoniquement le 2 Décembre 1906. A ces auxiliares des Soeurs de la Charité était proposé un très haut idéal, de sanctification personnelle et de bonté envers le prochain. On leur résentait la haute dignité de secourir Jesus Christ Souffrant sous l’image du pauvre, en revêtent l’image du Christ Consolateur, et de contribuer ainsi que «ces deux resemblances se retrouvent, se comprennent, se pénètrent et ne laissent plus entre eles que le Christ».1 Et pour mieux réparer ces $mes à l’oeuvre divine, Vladimir Ghika leur adressa, en Janvier 1907, une série de conférences, qui éveillèrent un grand intérêt. En effet, ces conférences, imprimées pour la première fois à Bucarest en 1909, contiennent des «conseils... pleins de sagesse pratique, mais, ce qui est mieux encore, pleins de noblesse d’$me et d’élévation surnaturelle».2 Les projets de Vladimir Ghika allaient encore plus loin. Il pensait, dès le début (1906), consturire le plus tot possible, une aumonerie «afin de n’avoir plus la servitude d’une messe cherchée trop souvent au dehors, à des heures relativement tardives et parfois incommodes, qui dérangent la bonne règle de la maison». Ensuite d’utiliser le b$timent de l’ancien séminaire de Cioplea (aux environs de Bucarest) – plus de 20 grandes pièces –, que l’archevêque de Bucarest, Netzha- mmer, était prêt à mettre à sa disposition, sans les frais de réparation,3 pour toute une série d’oeuvres: un dispensaire, une crêche, une orphelinat. Le dernier et le plus cher projet comportait «un petit hopital modèle, modèle aux yeux de la foi et de la charité comme à ceux de la science, construit pavillon par pavillon, au milieu

1. Discours composé par Vladimir Ghika et prononcé par l’Archevêque de Bucarest Raymond Netzhammer, le 2 Décembre 1906 (pp. 92-93). 2. Yves de la Brière, dans «Etudes», 1923 (t. 175), p. 755. 3. «Une cousine du Prince Ghika, beizade Marie Ghika, mère de Matilda Ghika, fit les frais des réparations qui furent considérables. Les oeuvres furent installées: orphelinat, dispensaire, ouvroir. Néanmois, Mgr. Netzhammer ne fit jamais l’acte de donation promis. Il semble que le conseil paroissial de Cioplea, considérant ce bien comme un bien paroissial, se soit opposé à la volonté de l’archevêque» (G. Chorong, Notes).

255 d’un grand terrain semé d’arbres».1 Pour ce «grand projet d’hopital», toujours à coté du Prince Vladimir Ghika «la cheville ouvrière» était le docteur Paulesco, «l’un des futurs donateurs et fondateurs».2 Le réalisation de ces idées demandait cependant des fonds qui n’existaient pas. Mais V avait une confiance sans bornes en Dieu, qui «a poussé»3 à la création de l’oeuvre; car «tout vient de Lui – écrivait-il –, et nous ne travaillons que pour Lui. Il rouvera a nous faire donner, par les dispensateurs de ses largesses, ce qui manque à des oeuvres que non seulement Il doit bénir, mais qu’Il inspire Lui-même et dont il est l’Auteur responsable, Lui, le seul bon».4 Il prevoyait des contributions de la part des Roumains, mais il croyait que «pour ne rien froisser des intentions possibles de la Providence», l’emploi de ces ressources devait être limité à «Brthléem» même, «dont l’importance et les besoins vont croissant». Il adressa alors un chaleureux appel au Supérieur des Pères Lazaristes, lui demandant son aide. «Des secours extérieurs et des secours assez prompts, voilà ce qu’il faudarit – écrivat-il. Ils nous viendront, je l’espère. Nous étions jusqu’ici, comme je vous le disais naguère, un pays plus maltraité que la Chine, puisque, à la différence de l’Empire du Milieu, nous ne possédions aucune congrégation de Charité et pas une oeuvre vraiment catholique. La Chine intéresse beaucoup de bonnes $mes. Que la Roumanie les intéresse aussi!... sans compter que c’est moins loin et qu’on peut plus facilment y aller voir. Tachons de le rappeler au monde catholique».5 L’oeuvre de charité, conçue sur de plus larges bases, prit en réalité un grand essor. Les prévisions de Vladimir Ghika se réalisèrent. Les Filles de la Charité «ont, en un rien de temps, conquis le coeur de tout le monde». Jusqu’à la veille de la première guerre mondiale on parvint à établir «tour à tour deux dispensaires, un asile, un orphelinat, un hopital, un ‘home’, une association très vivante de

1. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 89). 2. Idem (p. 88). 3. Vl. Ghika, lettre à Mr. A. Fiat, écrite à Bucarest le 26 Nov. 1905 (p. 85). 4. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 89). 5. Idem (p. 90).

256 Dames de la Charité, des oeuvres paroissiales, des ambulances de guerre».1 Le couronnement, certes, de tous ces oeuvres, était le Sanatorium St. Vincent de Paul, fondé avec l’aide du docteur Paulesco et de Madame Arion-P@cleano. La réalisation de ce dernier projet donna auxoeuvres des Filles de la Charité un caractère plus stable. L’archevêque Netzhammer, quelques années après l’arrivée des Filles de la Charité, leur demanda de n’appuyer plus leur oeuvres sur la charité publique. C’est ainsi que «le petit hopital modèle en projet deviont une nécessité vitale pour gagner sa vie, le pain des orphelines, l’entretien du dispensaire gratuit... C’est alors que M-me Arion-P@cleano donne le terrain et la maison de la Chaussée Jianu, que l’on quitte le b$timent de la rue Popa Tatu».2 Les plans mêmes de ce Sanatorium furent l’oeuvre du docteur Paulesco,3 qui en assura le functionnement avec l’aide de ses disciples.4 L’enthousiasme et l’abnégation qui animèrentles créateurs de cet hopital lui conquirent la renommée d’être «le plus beau sanatorium de Roumanie».5 Le succès de l’oeuvre réunit plusieurs esprits cultivés autour du Prince Vladimir Ghika. Les projets d’activités se multipliaient, se superposaient. Cette plénitude de vie chrétienne, d’abnégation pour Dieu, eut aussi son débordement sur le terrain d’activité intellectuelle. Vladimir Ghika, en 1906, ayant à son coté le docteur Paulesco, voulait former un groupe de militants «pour la diffusion des idées chrétiennes et la propagation de notre foi (catholique) par la presse, la parole publique (série de conférences), l’association».6 MM. Trifu, J. Frollo et. Cern@ianu se joignirent à eux. Plusieurs de ces miltiants jouèrent un role des plus actifs. Paulesco a publié un volume intitulé Sinagoga }i Biserica (La Synagoge et l’Eglise),

1. La Revue des Jeunes, 1921, p. 9. Cfr. aussi G. Chorong, pp. 50, 62. 2. «L’ouvroir des orphelines de Cioplea devait faire vivre les 24 orphelines; et les bazars annuels subvenir aux besoins des autres oeuvres. Le Prince Ghika dessinait des broderies et Soeur Pucci, avec des jeunes filles, exécutaient, veillant très tard dans la nuit, se tenant éveillées à coup de café». (G. Chorong, Notes.) 3. G. Chorong, p. 61. 4. G. Chorong, p. 54. 5. Dém. Ghika, p. 31/3. 6. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88).

257 avec des intuitions profondes sur le problème de l’unité de l’Eglise – car le but du goupement était de promouvoir l’union avec rome. Frollo s’est distingué opar son activité de journaliste. Trifu a mené une lutte $pre surant toute sa vie, cotnre le franc-maçonerie. Cern@ianu, qui restait orthodoxe, s’est mis en relief par ses écrits polémiques, dirigés surtout contre quelques évêques de l’Eglise orthodoxe roumaine.1 Cependant Vladimir Ghika ne s’est pas laissé entra^ner sur la voie de la lutte confessionnelle. Il rentre de nouveau dans le cercle de la société littéraire «Junimea», et dès 1907, il publie plusieurs articles d’histoire poilitique et culturele de la Roumanie dans la revue «Convorbiri literare», éditée par cette société. Plus tard, en 1912, la «Revista catolic@» est fondée à Bucarest; c’est une revue purement catholique, et Vladimir Ghika en est l’un des premiers collaborateurs. C’est dans cette revue qu’il publie, de 1912 à 1914, des articles d’histoire roumaine, s’appuyant sur des documents tirés des archives romaines ou des archives de famille. Parmi ces articles citons spécialement ceux concernant expose les vues qu’il a acquises dans le domaine des recherches historique, pendant qu’il était à Rome. Il souligne, pour les historiens roumains, que les archives du Vatican présentent non seulement un intérêt général pour l’histoire de l’Eglise et de la culture, pour le problème de l6union chrétienne et de l’indépendance vis à vis des incroyants, mais qu’eles revêtent aussi une importance toute spéciale pour les Roumains; elles donnentm, en effet, une vision de l’nhistoire, différente de celle qu’on pourrait avoir de Constantinopole ou d’ailleurs; de Rome provient «l’histoire unique» des Roumains; là se trouve leur «histoire d’élite», leurs «titres de noblesse dans le monde», «leur axe – par la latinité – le plus

1. G. Chorong, p. 54. Les écrits du Mr. C. Cern@ianu, que nous connaissons, sont: Biserica }i rom$nismul, Bucarest, 1909; Patru ani de lupt@, Bucure}ti, 1912; Preotul ca P@stor, Bucure}ti, 1908; Biserica din Regat 1908-1918, Bucure}ti, 1920; Primejdia bisericeasc@ }i na]ional@ din Basarabia, Bucure}ti, 1921; Cancerul Bisericii noastre, Bucure}ti, 1935. A ce groupe de personnes on doit certainement ajouter aussi Mr. Theodorian-Carada, qui «était bien et depuis longtemps connu de Mgr. « Ghika ». Il traduisit, du français en roumain, un certain nombre d’ouvrages religieux et c’etait là une oeuvre que Mgr. estimait beaucoup et qu’il recommandait aux jeunes. Il a traduit en roumain le petit drame écrit par Mgr. Ghika: La femme adultère (G. Chorong, Notes).

258 sur et le plus durable».1 Pour le dépouillement de ces archives, il prévoit la nécessité d’une équipe, d’une école – voeu qui s’est réalisé après la première guerre mondiale par la création de l’Ecole roumaine de Rome. Ces articles du Prince Vladimir Ghika sont les premiers qu’on ait eu, en Roumanie, au sujet des Archives du Vatican. Ainsi leur auteur ouvre une nouvelle voie à l’historiographie roumaine. Sa manière de présenter les choses est toute positive, il en écarte soigneusement la polémique, et imprime aux divergences d’opinions les traits d’une noble discussion. Plus tard, il dira du polémiste Cern@ianu: Voici quelqu’un qui, autrefois, a failli m’entra^ner dans une voie qui n’était pas la mienne».2 A coté de cette activité, le Prince Vladimir Ghika continuait à travailler aussi sur le terrain purement religieux. Nous avons de lui, de cete époque, Méditations de «L’Heure Sainte» – de cette Heure-Sainte qu’’il fit le Jeudi Saint 1910, dans la chapelle des Soeurs de St. Vincent de Paul à Bucarest. Elles furent publiées à Rome, en 1912, avec l’imprimatur du Père Lepidi, qui certainement ne pouvait que se réjouir de ce petit chef-d’oeuve, dense de pensée et de sentiments éléves. Vladimir Ghika s’interessa beaucoup aussi, dans ce même temps, aux Roumains catholiques de rite oriental, qui en étaient à leurs débuts à Bucarest. Il les aida, en collaboration avec l’archevêché catholique de rite latin de Bucarest, à organiser leur culte, d’abord dans la chapelle des baptêmes de la cathédrale St. Joseph, puis à l’eglise unie de Strada Polon@, quiand celle-ci fut édifiée (1909).3

1. Revista catolic@, 1912 (I), p. 204-206. 2. G. Chorong, p. 54. 3. G. Chorong,. 71. Pour les Roumains unis on a essayé d’envoyer des missionnaires en Valachie au commencement du XIX-e siècle, mais sans succès. Plus tard, l’évêque de rite latin à Bucarest, Mgr. Hornstein, «n’ayant pu avoir de prêtre uni pour Bucarest, demanda lui-même au Saint Père Léon XIII qu’il fut permis au diacre de rite latin, Stanislas Bartnowschi, élève au Collège Romain de Propagation de la Foi, de passer au rite roumain. Ce qui fut bienveillament accordé du métropolite roumain Victor Mihaly, l’onction sacerdotale dans le rite uni, en Juin 1903, et prit aussitot les foncions pastorales pour les unis de Bucarest, exerçant les fonctions sacrées dans la chapelle baptismale de la Cathédrale Saint Joseph. (La curé de la cathédrale était alor le chanoine Baud, monégaste, qui fut pour le Prince Vladimir Ghika un ami et un conseiller.)

259 De tous ces domaines d’activité, celui qui attirait pourtant de plus Vladimir Ghika c’était toujours l’action de charité. D’après lui, ce sont les «oeuvres de charité qui agissent par une inoubliable leçon de choses». Il leur avait donne son premier enthousiame et il continuait à les considérer comme «le meilleur artisan de l’oeuvre divine» en Roumanie.1

4. La médaille militaire (1913)

Peu après l’installation des Filles de la Charité à Bucarest, on vit la nécessité d’un rayonnement plus étendu de leur bienfaisante activité. En 1907, notamment, éclata «la révolte des paysans» qui gagna plusieurs régions de la Roumanie.2 Pour la réduire, il fallut en venir aux armes. Il y avait donc des blessures à guérir. El surtout des blessures morales.

En 1907, le Père Bartnowski, avec la permission de l’archevêque, quitta le diocèse, et les unis de Bucarest de nouveau demeurèrent sans pasteur. L’archevêque demanda directement un prête uni au Saint Siège et celui-ci en demanda un à la métropolie de Blaj. Durant tout le temps des échanges de lettres, la charge pastorale fut remplie par divers prêtres envoyés de Transylvanie et en particulier par le R.P. Ioan B@lan, prosecrétaire de la métropolie de Blaj, qui, à partir de la fin de l’année 1908, vint plusieurs fois à Bucarest, y demeurant quelques semaines au temps des grandes fêtes pour y remplir les fonctions sacrées. Le 13 septembre 1909, nommé curé de la paoisse unie, il devint administrateur et en même temps professeur au séminaire archiépicopal de Bucarest. Il fut aidé, à partir de 1910, par le Père Ioan Vanca, professeur au lycée archiépiscopal et, à partir de 1914, par le R. P. Siméon Opri}, curé» (G. Chorong, Notes, d’après le Schematismus de l’archevêché de Bucarest de 1932). Pour les unis à Bucarest on a construi aussi, en 1909, l’église St. Basile le Grand, dans Strada Polon@. Elle fut b$tie dans le pur stuyle roumain d’après le plan de l’architecte Ghika — Bude}ti, et bénie le 19 Décembre 1909 par l’archevêque Netzhammer. Peu après, en 1911, elle fut peinte dans le style des Benedictins de Beuron, par les peintres Schiller et Ostermeyer de Ravensburg, d’après le plan du Père André Göser (Revista catolic@, I (1912), pp. 130-131). 1. La Revue des Jeunes, 1921, p. 9? 2. «Mgr. Ghika attribuait le déclanchement de la révolte des paysans à une agitation créée par les Russes» (G. Chorong, Notes).

260 Le Prince Vladimir Ghika, emu, parla tout de suite avec le Premier Ministre Démètre Stourdza, offrant l’aide des Soeurs de la Charité, et il obtint son consentement. Les Soeurs parirent mais durent revenir aussitot, parce qu’une opposition s’était formée contre elles.1 Malgré leur notabilité religieuse, elles étaient trop nouvellement installés en Roumanie – à peine une anné – et encore trop étrangères à certain milieux, surtout orthodoxes, pour pouvoir aborder avec efficacité ce problème délicat de la revolte. Mais le temps de l’épreuve et de la grande charité tarda peu. En 1913, à l’occasion de la guerre balkanique, la Roumanie mobilisa ses forces et entra en Bulgarie, pour faire cesser les attaques des Bulgares, contre leurs ex-alliés Serbes et Grecs. Pendant cette campagne, l’oeuvre patronnée par Vladimir Ghika eut l’occasion de donner ses preuves. Les Soeurs, qui avaient déjà à cette date 7 ans de vie et d’activité en Roumanie, n’étaient plus vues d’un oeil méfiant. A coté d’elles se dépensèrent quelques Dames de la Charité et les docteurs. Dans cette campagne militaire il y eut «quatre campagnes d’ambulances» – comme les nomma Vladimir Ghika –, entreprises par les Soeurs, les médicins et les dames de l’oeuvre. Dans la première, après l’entente avec la Reine Elisabeth, se sont occupées des soldats tombés malades pendant la période initiale de la guerre balkanique. 65 soldats furent abrités dans la Sanatorium St. Vincent, aménagé à cet effet. «L’oeuvre a reçu pour ça, à coté des remerciments chaleureux et répétés du Ministère de la Guerre, la vive expression de la satisfacion royale. Quand aux Hospitalisés leur reconnaissance s’est traduite de façon touchante: lettres et fruits du travail de leurs mains sont venus, du fond de leur village, témoigner de la gratitude de ces braves gens».2 Aux cotés de Vladimir Ghika et Frollo, se dévouèrent 4 médecins et un grand nombre de dames et demoiselles. L’école militaire, à la suite de l’intervention du Général Coand@, avait fourni les lits nécessaires. Une foule de personnes «ont

1. G. Chorong, p. 72. 2. Vl. Ghika, Compte-rendu fait en 1913 (p. 48).

261 aidé par leurs dons, soit en espèces, soit en nature à couvrir les frais extraordinires nécessités par ces charges imprévues».1 Peu après aparurent des cas plus grave. La Bulgarie en ce moment était infestée par le choléra. Ainsi parmi les soldats roumains en marche en Bulgarie éclata cette épidémie. La Princesse Marie de Roumanie avait aménagé des lazarets au bord du Danube, mais on devait avoir des personnes expertes et dévouées pour prodiguer les soins. La Princesse alors appela télégraphiquement les soeurs de St. Vincent de Paul, afin de leur confier le soin des cholériques de Zimnicea. Elles y allèrent dans cette «deuxième campagne d’ambulances», accompagnées par Vladimir Ghika. «Plusieurs centaines de cholériques ont été ainsi soignés jour et nuit» par les Soeurs de St. Vincent,. aidées d’un groupe de Dames anglaises. Les 6 docteurs, qui s’occupaient des malades, étaient secondés par Vladimir Ghika et le Père Jammet. En échange de ces sacrifices, le Prince Ferdinand et sa famille enturèrent les équipes d’attentions touchantes. En peu de temps l’inflammation passa aussi aux villages qui entouraient le lazaret, en décimant la population. Les Soeurs, après entente avec la Princesse Marie et les autorités sanitairs, étendirent leurs soins aux villages les plus frappés du district Teleorman, en établissant leur centre de rayonnement à Vii}oara. Gr$ce à leurs soins et à ceux du docteur, l’epidemi cessa dans cette contrée. De Zimnicea 17 typhiques gravement malades furent amenés – dans la troisième «campagne» –, dans le Sanatorium St. Vincent à Bucarest, ou les Filles de la Charité furent aidées par les Dames Anglaises et les Soeurs de Sion. La plus grande campagne fut celle des cholériques de Caracal. 1 «Cette fois, ce fut la Direction du Service sanitaire qui fit directement

1. Pour Vladimir Ghika — on ne précise pas l’endroit — «un incident marqua cette période de bon samaritain: dans les premières heures d’installation, alors que les phares d’éclairage au pétrole comprimé n’avaient pu être déjà installés pour assurer un rayon de lumière puissant, — Vladimir Ghika, entendant dans la nuit malgré une tempête de pluie, des gemissements proches, s’en va à la recherche, trouve par terre, en pleines coliques de choléra, un soldat de garde, le ramène, dans ses bras, jusqu’à la baraque de malades la plus proche, et puis,

262 appel aux Soeurs de St. Vincent de Paul et les affecta au grand Lazaret civil de Caracal, centre de cholériques de Romana]i». La situation était très difficile, mais les résultats furent brilliants. Avec les docteurs, les Soeurs soignèrent plusieurs centaines de cholériques. La reconnaissance fut grande et se manifesta publiquement. «La ville de Caracal a remis aux Soeurs une adresse de remerciements à laquelle le médecin en chef a tenu à en joindre une personnelle et la Direction du service sanitaire ne sachant comment recona^tre des services qui ne voulaient êntre rétribués d’aucune façon, a demandé à S. M. le Roi de décorer les Soeurs, a fait insérer dans les journaux un communiqué de remerciements et d’éloges, et a offert aux pauvres seourus dans nos Etablissements – relatait Vladimir Ghika –, une somme de mille francs».1 Les témoignages de reconnaissance apportèrent certainement de la joie aux $mes qui s’étaient prodiguées pour endiguer et éloigner la souffrance. Chez Vladimir Ghika le succès des «campagnes», après «l’offrande répétée d’une vie sans cesse en péril et certains faits que Dieu seul doit conna^tre, mais qu’il connait bien», raffermit aussi la joie de savoir que ses oeuvres de charité étaient protégées d’une manière particulière par la Providence. Mais la joie la plus haute pour lui fut «de sentir que tout ce qui avait été fait, a été fait pour l’amour de Dieu et selon son coeur». La reconnaissance royale ne tarda pas elle aussi à se manifester. Le Roi Charles I-er «n’accorda aucune décoration militaire au cours de cette campagne ‘blanche’ de l’armée roumaine». Pourtant il «decerna à Vladimir Ghika la seule décoration militaire conféré alors, à savoir la médaille militaire conférée à titre militaire à Vladimir Ghika, civil».2 L’honeur qu’on lui faisait étaiet pleinement justifié.

perdant la diréction, en pleine obscurité, vers la baraque des médecins ou il loge, tombe la tête la première dans la fosse, en activité de service, des dejections des cholériques. — Cet accident, qui eut pu-être mortel, se solda par un bain de propreté nécessaire, sans autre suite f$cheuse» (Dem. Ghika, p. 31/4. Le même témoignage est apporté par la Princesse Elisabeth D. Ghika et par le Père G. Chorong). 1. Vl. Ghika, Compte-rendu de 1913 (pp. 48-50). 2. Dém. Ghika, p. 31/4.

263 Car c’est lui qui avait été l’$me de ces campagnes d’ambulances. Il y «vécut des heures constantes de péril de contagion, en se multipliant auprès des malades».1 De plus, le mérite de l’existence des Filles de Charité en Roumanie ne remontait-il pas à lui? Les Soeurs le voyaient auprès d’elles comme un aide constante, presque comme faisant partie de leur communauté religieuse: elles l’appelaient «Soeur V »; et tout Prince qu’il était, il les laissait faire.2 «L’admirable»3 Soeur Pucci a continué son activité en Roumanie jusqu’à la première guerre mondiale. Une amitié, fidèle jusqu’à la mort, se lia entre la Princesse Marie de Roumanie et elle. Pendant la guerre, dans l’hiver 1916/1917, durant la retraite de l’armée et de la population vers la Moldavie, par un froid intense, une épidemie de typhus exantématique éclata. Les Soeurs, à coté des organismes sanitaires du pays, donnèrent leur dévouement et leur vie. Soeur Pucci mourut le 26 Mars 1918 à Ia}i, ayant à son chevet la Reine Marie et le Père Gervais Quénard – plus tard Supérieur général des Assamptionnistes.4 La Reine Marie, la même nuit de cette mort, écrivit «Les adieux d’une Reine à Soeur Pucci».5 Vladimir Ghika ne se trouvait pas en Roumanie à ce moment là. La nouvelle de la mort de la Soeur Pucci fut pour lui douloureuse. En l’apprenant, il écrivit de Sachino (Basses Pyrénées), le 16 Avril 1918, à la Soeur Vincenza Pucci de Turin: «La mort de votre soeur est venue mettre le comble à mes peines. Vous savez ce qu’à été notre labeur fraternel, coté à coté, pendant quinze ans d’union, de prières et d’efoorts au service de Dieu. C’est le meilleur de ma vie qui s’en va avec elle, et quelque consolation que je puisse avoir à me la figurer près de Dieu, enfin en possession du bonheur et du repos, je ne puis pas ne pas me sentir comme amputé, et ne pas me demander ce que deviedront, sans elle, des oeuvres en butte aux violences de différents partis et plus que compromises par les difficultés que la guerre a causée. Priez bien pour moi et pour nos oeuvres».1 Il savait

1. Dém. Ghika, p. 31/4. 2. Ibidem. 3. G. Chorong, p. 82. 4. Dém. Ghika, p. 30. 5. G. Chorong, Notes.

264 combien les vertus de cette Soeur avaient contribué au succès de l’oeuvre de charité. «Il est difficile de calculer – disait-il plus tard –, ce qu’y a ajouté le renom personnel de sainteté vécue et de bonté fiévreusement agissante dont a joui la première supérieure, l’hero^que soeur Pucci, devenue parmi nous la plus populaire des figures secourables de la guerre et de l’avant-guerre, mort à la t$che, avec la croix de la Légion d’honneur sur la poitrine, et veillé par l’amitié désolée de notre Souveraine».2 Et il a trouvé consolation à écrire la vie de cette Soeur.3

5. De retour à Rome (1914-1918)

La joie donnée par l’oeuvre de charité fondée à Bucarest et par le succès de la campagne des ambulances en 1913 furent suivies, pour Vladimir Ghika, d’une grande douleur: en Octobre 1914 mourut sa mère, la Princesse Alexandrine, à l’$ge de 79 ans. Mais à ce moment là intevint de nouveau dans sa vie son frère Démètre Ghika, Ministre de Roumanie à Rome près le Quirinal, qui après les obsèques l’emmena chez lui, dans la Ville Eternelle. Ce retour à Rome fut pour V comme un baume sur son chagrin. Là, dominant sa douleur, il commença une periode d’activité intense. Une des consolations que Rome pouvait lui offrir c’était de revoir ses amis et les personnes qu’il vénérait depuis son premier séjour romain, et dans leur milieu il fut le bienvenu. Il était considéré come une vocation singulière et était «reçu dans toute la haute société romaine».4 «Au Vatican il a des rélations d’amitié suivies avec Mgr. Pacelli, alors employé au Secrétariat d’Etat».5 La Ma^tre du Sacré Palais, le Père Lepidi, continue à être son ami. Il est bien connu par le Père Garigou-Lagrange.6 Paul Claudel – pour lequel Vladimir a

1. G. Chorong, p. 69/1. 2. Chronique des Filles de la Charité, a. 1919, p. 153. 3. La Revue des Jeunes, 1921, p. 9? 4. G. Chorong, p. 69/1. 4. Louis Massignon, p. 33. 5. Dém. Ghika, p. 31/4. 6. Garigou-Lagrange, p. 32.

265 mis son don du dessin à cotnribution—, l’admire.1 Le peintre Albert Besnard, de l’Académie française, est aussi son ami.2 Il est tout proche spirituellement de l’Admiral japonnais Yamamoto Shinjiro, aide de camp du Prince Impérial, converti lui aussi au Catholi- cisme.3 Il voyait, de plus un grand nombre de personalités du monde religieux et civil. Avec l’aide de son frère Démètre Ghika, Vladimir conserva et développa les rélations qu’il avait avec les milieux diplomatiques de Rome. Attache de toute son $me à son pays, pendant la guerre il était naturallement, à coté de la Roumanie et des Alliés occidentaux. Quand la Roumanie, en 1917, semblait devoir se plier sous le poids de la guerre, il eut des appréhensions pour l’avenir de sa patrie, et t$cha de trouver une solution. Il entra en rélation avec le Conseil National de Paris – formé par Take Ionescu pendant l’occupation militaire de la Roumanie par les Forces Centrales –, initia des pourparlers et fut mélé au projet de paix séparée de l’Autriche. C’est alors qu’il connut Masaryk et Benes, qui travaillaient eux aussi à l’indépendance de leur pays.4 De plus, en 1917 il se prodigua, avec le grand nationaliste roumain de Transylvanie, Père Basile Lucaciu, pour la formation de régiments de volontaires roumains, et assista – ensemble avec son frère Démètre, avec Titulesco, des autorités italiennes et tchekoslovaques –, à la bénédiction du drapeau du régiment, officiée par le Père Lucaciu.5 Les relations les plus intenses, Vladimir Ghika les avait pourtant avec le Vatican et les milieux religieux. Et ici il s’occupa non seule- ment des problèmes religieux des Roumains. Dejà pendant son premier séjour à Rome il avait pris à coeur le cas – porté devant le Saint Père –, concernant le grand tribun des roumains de Transylvanie, Basile Lucaciu, qui était en conflit avec son évêque de Gherla, Szabo († 1912) pour des raisons nationales: il avait contribué à éclairer les autorités

1. L. Massignon, p. 33. 2. Dém. Ghika, p. 31/4. 3. L. Massignon, p. 33. 4. G. Chorong, Notes. 5. Dém. Ghika, lettre du 21 Juin 1956.

266 du Vatican1 et Lucaciu eut gain de cause. Dans ce second séjour il s’interessa aux Roumaine de Transylvanie qui se sentaienet doulouresement frappés par la création du diocèse de Hajdudorogh, de langue hongroise (1913) et chercha, en leur faveur, d’éclairer le milieu Vatican.2 Ainsi tandis que son frère exerçait officiellement la fonction de Ministre près l’Etat italien, il accomplissait en quelque sorte – quoique non officiellement –, par ses connaissances, par son prestige, la fonction de Ministre près du Saint Siège, et justement dans un temps où la Roumanie n’avait aucune rélation diplomatique avec le Vatican. Ce role non officiel que Vladimir Ghika – par sa seule présence à Rome – tenait auprès du Saint Siège,3 se transforma même – avec la contribution de celui-ci –, en une t$che officielle. En effet, entre Vatican et la Roumanie, par l’intemédiaire de Vladimir Ghika, commenèrent à se nouer des rélations diplomatiques. V put avérer que à l’égard de la Roumanie «correspond du coté de Rome, de manière fort heureuse, une faveur prononcée. Aucune des chrétientés séparées d’Orient (dira-t-il plus tard),4 ne s’est trouvée, au cours des siècles, plus près de Rome que notre pays. Les dernières marques de cette cordialité ont été visibles jusque dans la période de cette dernière guerre (1914-1918), si scabreuse pourtant pour le Saint Siège, et, avec la classique prudence romaine, si forcément discrète en manifestations pozitives. Outre les formelles déclarations pontificale, reçues personellement on par autrui, dont la teneur bienveillante n’a guère varié au cours même des pires vicissitudes, ces tendances favorables se sont avérées de façon concrète en Octobre 1916 lors d’une tentative concertée entre les gouvernements alliés pour l’épurement du clergé des diocèses roumains, qu’il y avait urgence à purger d’élements germaniques et à pourvoir de prêtres français; puis en novembre 1916 au moment ou la Reine et les princesses royales échapées aux bombes teutonnes reçurent le message éloquemment significatif de Beno^t XV (seul de son espèce

1. Dém. Ghika, p. 31/7. 2. Dans cette question aussi, les Roumains ont eu gain de cause. 3. «C’est par le Père Lepidi qu’il eut accès auprès du Saint Père en certains cas, d’après ce que j’ai toujours compris» (G. Chorong, Notes). 4. Vl. Ghika, L’Eglise et la nouvelle Roumanie, dans La Revue des Jeunes, 1921, pp. 4-5?

267 durant tout le conflit); puis, ensuite, au début de 1918 quand une communication dont je fus chargé, fit savoir en haut lieu qu’on désirait à Rome accorder à Roumanie ce qu’on avait refusé à tout autre pays d’Orient avant la paix générale, une reprise de relations diplomatiques avec de cordiaux accordds; enfin, après la victoire, quand la liberté desmouvements et des sentiments fut rendue à chacun, alors que, durant une période malheureusement courte, j’avais été chargé par le Conseil National de représenter auprès du Pape les interêts roumains, le Cardinal Gasparri, donnant une nouvelle expression publique des dispositions de Rome à notre égard, m’ecrivait, dans une lettre très vibrante, pour saluer le premier établissement d’un lieu trop longtemps attendu: ‘... Le Saint Siège ne peut céler sa joie d’avoir à entrer en relations avec un peuple de civilisation latine, pour lequel il a nourri constamment les plus vifs et les plus profonde sentiments de sympahie. Et rien ne lui est plus doux que de pouvoir prêter sa coopération au meilleur avenir de la généreuse nation roumaine, avenir pour lequel il forme les voeux les plus fervents’». Cette charge de représentant de la Roumanie auprès du Vatican ne fut pourtant confiée à Vladimir Ghika que provisoirement. Peu de temps après, en 1920, on envoye un Ministre «de carrière». Le changement ne signifiait pas que Vladimir Ghika n’ait été une personne très qualifiée pour sa mission, puisque il réunissait en lui la pleine confiance des plus hautes personnalités du Vatican à un grand amour pour la Roumanie. Il aurait continué à être – s’il était (resté en charge –, un excelent trait d’union entre Rome) et sa patrie. En dehors de ces problèmes, Vladimir Ghika, pendant la guerre, était en rapports constants avec les réfugiés belges.1 C’est par lui «que le Cardinal Mercier et son secrétaire Mgr. Deploige purent faire parvenir à la connaissance du Saint Père certains renseignements concernant l’Eglise de Belgique».2 «L’entrevue du Cardinal Mercier avec Aristide Briand à la Villa Médicis (chez son ami Besnard, directeur de l’Académie de France à Rome) eut aussi lieu par ses soins, en vue de la reprise des relations diplomatiques entre Frace et St. Siège.3

1. Elisabeth D. Ghika, Notes. 2. G. Chorong, Notes. 3. Elisabeth D. Ghika, Notes.

268 En fréquentant la haute société de Rome, Vladimir, malgré le bon accueil qu’il rencontrait, n’oubliait pas les humbles et les souffrants. LEs oeuvres de charité l’attiraient irrésistiblement. Et la souffrance on la trouvait partout. En 1915 il a travaillé beaucoup «à l’hopital qui hébergeait les victimes du terrible tremblement de terre d’Avezzano».1 Peu après, les hostilités de la guerre ayant comme conséquence des blessés et aussi des prisonniers roumains, il chercha à se prodiguer auprès d’eux. Il ne possède d’argent autant qu’il en aurait fallu, pour leur venir en aide. Mais il se découvrit un talent... celui d’artiste!2 «Il met

1. Elisabeth D. Ghika, Notes: «Durant ses précédents séjours à Rome, il avait soigné un grand nombre de tuberculeux à St. Jean de Latran». 2. Vladimir Ghika, «etraordinairement adroit de ses mains, il était aussi délicat infirmier que dessinateur de talent, et ses aptitudes musicales auraient fait de lui un excellent pianiste et organiste sans sa miopie qui ne lui permettait pas la lecture des notes posées sur un pupitre. Il se contentait d’improviser, ce qui souvent lui réussissait fortbien, surtout dans la pénombre. Son jeu grave, fin et sonore révélait la profondeur de son $me. Sa ligne mélodique, sobre, longue, floué, était soutenue par des harmonies originales, pénétrantes. — Lorsqu’il maniait crayons et princeaux, son sens décoratif dénotait à la fois une vaste culture et un gout personnel inné. Le moindre bout de papier, de velour, de gaze, de soie, de toile, s’animait sous ses doigts qui faisaient ma^tre d’un trait de mine, d’encre, de vermillou ou d’or, papillons, hérissons, paons, colombes, tigres, écureils, parmi des fougères en volutes, des nénuphars, chardons, roseaux, glycines, ifs, daturas; parfois, des personnages, se détachant sur un fond de ville médievale ou de b$tisses lacustres, de paysages touffus et mouvementés, de cascades ou de calmes étangs, de nuage en folie, de crépuscules lumineux — une fantaisie pleine de multiples variations, imprévues et savoureuses. — Il composait aussi de ravissants motifs décoratifs pour ouvrages de lingerie, napperons, coussins, tissus d’ameublement, robes du soir; des ex-libris, culs de lampe, un véritable petit tableau, parfois apparenté aux enluminures des vieux antiphonaires ou aux encadrements de portes, des églises moldaves, parfois très personnels et libres, toujours d’un gout raffiné» (Elisabeth D. Ghika, Notes). V. Ghika «a beaucoup admiré, feuilleté, copié, durant son enfance une très belle édition de chez Firmin-Didot dont toutes les pages reproduisaient des ornements de manuscrits anciens de différentes époques. D’ou n art assez extraordinaire pour dessiner des antrelacs... Il a fait beaucoup de dessins pour des broderies exécutées par l’ouvroir de Soeur Pucci... De même, il a beaucoup dessiné et avec beaucop de fantaisie et de gentillesse pour les bazars de charité: boites d’allumettes et autres brinborions (G. Chorong, Notes).

269 à profit un don de dessin – donn inné qui n’a pas été cultivé –, pour vendre des enluminures et des dessins décoratifs au profit des prissoniers roumains... aussi bien dans la province de Lucques ou la famille réside chez la Princesse Altieri-Cantacusine (depuis la fin d’année 1917, jusqu’a la fin de la guerre), qu’en Haute Savoie, chez le peintre Albert Besnard».1

6. Le «Saint Nicolas» de Paris

A la fin de la première guerre mondiale le Prince Démètre Ghika recevait la charge de représenter son pays, comme Ministre, à Paris, et de participer, comme délégué roumain, à la Conférence de la Paix. Vladimir Ghika, qui déjà au commencement de l’année 1918 se trouvait à Saschino (Basses-Pyrénées) comme hote de sa cousine, la Reine Natalie de Serbie, et avait fait des séjours aussi en Haute Savoie chez sa cousine Jeanne Guilland (apparentée avec la famille Blaramberg), suivant maintenant de nouveau son frère, changes aussi de demeure et de camp d’activité.2 A Paris, V portait avec lui la même préoccupation qu’il avait eue en Italie pour les blessées et les prisonniers roumains. En leur faveur il continua son activité de dessinateur pendant le temps de la Conférence de la Paix.3 C’était pour lui comme une continuation non seulement de l’activitité développée en Italie, mais aussi de celle qu’il avait eue à «Bethléem» et dans sa patrie, à laquelle il restait spirituellement très attaché.

1. Dém. Ghika, p. 31/4. En Septembre 1917 Démètre Ghika refusant aller créer aux Etats Unis une légation (dans conditions pas correspondantes pour la Roumanie), passa en disponibilité. Ainsi il accepta l’hospitalité de la Princesse Olga Altieri à Galtajola (prov. Lucques). D’ici Vladimir allait souvent en Savoie. 2. Dém. Ghika, lettre du 21 Juin 1956. Vladimir Ghika «fit vers la fin de la guerre un voyage à Londres en passant par Paray le Monial. Le but principal de ce voyage était d’une grande importance politique, mais les conjonctures changèrent... Le but religieux en passant par Paray le Monial était de déposer un drapeau national roumain brodé a Rome» (G. Chorong, Notes). 3. Dém. Ghika, p. 31/4.

270 Le nouveau milieu offrait à Vladimir en même temps la possibilité de se mettre en contact avec la haute société, car avec l’aide de son frère il entra dans les milieux diplomatiques: et par ses amis de Rome, qu’il retrouva à Paris, il fur reçu dans les cercles de l’élite catholique. Ainsi il fréquenta les réunions mondaines, fut agréé dans les réunions des intellectuels catholiques, prit part aux exercises spirituels et s’intéressa en même temps à la vie du peuple. Dans le monde politique il connut Benes et Masaryk.1 Pour la partie religiese il participa «aux grands mouvements de rénovation chretienne et c’est ainsi qu’on le vit exposer, dans de grandes assises, ‘La nécessité d’un rapprochement des forces catholiques dans tous les pays’».2 En effet, on assistait en France à une véritable florsison chrétienne. Dans la mince production littéraire, après les sacrifices de la guerre, les rares auteurs qui eurent alors audience, furent surtout les auteurs religieux. Un courant de pensée thomiste, à la suite de celui de Louvain, prit éssor. Des groupes d’études et de revues prospèrent. Un cercle de Pères Dominicains entraint à la Revue des Jeunes. Jacques Maritain entre dans la pensée thomiste avec beaucoup de succès, en créant une école. En même temps, pour la conversion de la pensée moderne, travaillent Jacques Chevalier. Père Portal et d’autres disciples du Père Pouget. Vladimir Ghika vit avec contente- ment toute cette activité en faveur du Christianisme. Le cercle qu’il choisit fut celui de Jacques Maritain de Meudon. On peut facilement expliquer cette affinité, puisque Maritain lui-même était un convertit, venu au Catholicisme du camp protestant, et que tous les deux étaient admirateurs sans réserves de la philosophie thomiste. Ainsi Vladimir Ghika s’inséra dans le mouvement de renaissance thomiste qui se developpait dans ces années d’après guerre. «L’importance du reveil de la pensée thomiste a du donner à Vl. Ghika une grande espérance tant du point de vue du triomphe de la pensée chrétienne et d’un réveil religieux et mystique que du point de vue de la réorganisation d’une Chrétienté à la faveur des traités dont il pouvait suivre l’élaboration avec son frère Démètre qui y travaillait comme

1. G. Chorong, p. 69/2. 2. G. Chorong, p. 73.

271 diplomate».1 Il venait de conna^tre le Professeur Louis Massignon, qui fut son ami d’idéal et de prière, et assista aux exercises spirituels donnés par le Père Garigou-Lagrange.2 Prenant part aux réunions d’une aprtie des meilleurs esprits de la France catholique, il «entra dans le problème de la déchristianisation des masses, avec un état d’esprit oriental, et sacerdotal qui nous surprit – dit le Professeur Massignon –, nous, Latins, ‘hommes d’oeuvres dcha^nes’, chez ce la^que roumain francisé, et passé au rite latin».3 Dans les entretienhs, pleins d’esprit et de jets d’enthousiasme qu’il ouvait entendre, « Ghika, de très bonne heure, – et il disait que s’est la gr$ce due à la collection, en Orient, de la Confirmation en même temps que le Baptême –, gardait... un recueillement d’enfant attentif à l’Unique nécessaire, à cette humble et sourde méditation libre d’une présence intérieure, à la beauté glorieuse du Pantocrator cachée audedans de nous, misérables».4 C’était une $me de traits contemplatifs, malgré sa multiple activité. Et chez le Prince Vladimir Ghika non seulement l’attitude, mais aussi la figure était singulière: son visage venait d’être encadré par une large barbe, qu’il décida de garder après la guerre.5 Un «Saint Nicolas de style moderne... curieux de toutes choses et informé de tout!» – comme le caractérise Jacques Maritain. Quand il parle, «une imagination extraordinairement vive et précise le porte à ourler sa pensée d’un contour verbal minutieux et singulier, et à vêtir parfois d’une certaine préciosité une spiritualité exigenate et élevée, une piété toujours en éveil»:6 c’est ainsi qu’il cherche à donner «une forme plastique aux inspirations de son coeur».7 Sa voix était d’une

1. G. Chorong, Notes. «C’est là, sans doute, les vues immenses que Mgr. Ghika, avec le groupe Maritain, avait entrevu pour l’avenir de l’Eglise de Dieu, à la réalisation desquelles il avait avec eux travaillé et que 25 ans plus tard il ne trouvait pas réalisées lorsqu’en refermant les derniers volumes de l’Illustration, il constatait que le monde était autre qu’ils avaient voulu le faire» (Ibidem). 2. Garigou-Lagrange, p. 32. 3. L. Massignon, p. 33. 4. Ibidem. 5. Dém. Ghika, p. 31/1. 6. J. Maritain, Préface à la 2-e série des «Pensées» de Vladimir Ghika, edition 1936, p. 18. 7. Olivier Lacombe, p. 24.

272 «singulière douceur»1 et vibrait de «sensibilité» et de «tendresse».2 En collaboration avec ses amis de Paris, Vladimir Ghika déploie une activité culturelle intense. Il porte son attention aux discussion du domaine de la religion, de l’art, de la politique même. Après avoir publié un article, en 1919, dans le «Correspondant» de Louvain, tiré aussi en brochure,3 il s’insère parmi les collaborateurs de la «Revue des Jeunes» de Paris, ou il publie en 1921 l’article: «L’Eglise et la nouvelle Roumanie».4 A une enquête des «Lettres» sur «Le nationa- lisme et la conscience catholique», ouverte par M. Vaussard en Janvier 1923, Vladimir Ghika donne aussi sa réponse, et contre les opinions radicales qui pouvaient facilement sortir dans un temps encore chargé des ressentiments de la guerre, il s’élève autant contre «l’impérialisme matérialiste», que contre le «nationalitarisme idéaliste», mais il approuve un nationalisme modéré, qui n’opprime pas l’Eglise.5 Il juge ce nationalisme un «acte de défense énergique... généralement salutaire, quoique accompagné de phénomènes morbides (qui) se produit quand une lésion a été apportée soit à l’integrité de l’$me d’un peuple à travers les siècles (révolution etc.), soit à l’intégrité de ce qu’on peut apeler son corps (lésion territoriales etc. )».6 Il le considère que «même dans ses excès, il est préférable à son contraire: l’internationalisme».7 Dans un article sur la vie et la philosophie de Jacques Maritain, écrit «à l’appel d’une haute personnalité ecclesiastique» non nommée,8 qu’il publie dans «La Documentation catholique»,9 il présente avec tout son coeur son ami, en prenant part pour les idées de celui-ci dans la discussion

1. Francis Jammes, Préface aux «Pensées» de Vl. Ghika, ed. 1923, p. 5. 2. Olivier Lacombe, p. 24. 3. Anniversaire de Louvain (26 Aout 1914-26 Aout 1918), Louvain, 1919, 120, 28 p. 4. L’article a du être imprimé en 1921. Le texte, en transcription, nous l’avons obtenu par le bienveillance du Père Chorong. 5. La Documentation Catholique, 1930 (XXXIV), col. 271; L’Observatore Romano, 19 Janv. 1930. 6. La Documentation Catholique, col. 362. 7. Idem, col. 361. Voir aussi col. 356-357, 360, 433. 8. C’était le Cardinal Mecier? Ou Mgr. Deploige? 9. La Documentation Catholique, 1923 (X), col. 643-660.

273 angagée avec Charles Chevalier concernant Aristote.1 Il réimprime aussi ses conférences de Bucarest intitulées «La visite des pauvres», avec en tête, une préface du Cardinal de Cabrières et deux lettres des Cardinaux Mercier et Dubois, qui obtiennent un réel succès par la pureté de l’idéal de la charité chrétienne présenté.2 Puis il recueille dans un volume ses «Pensées pour la suite des jours»3 – qu’il avait commencé de publier dans la „Revue des Jeunes” –, avec une préface de Francis Jammes; et pour ce livre il reçoit de hautes louanges: „Feuillets semés élégamment de phrase légères et harmonieusement cadencées, riches de pensées et de leçons. Nous dirons, avec François Jammes – écrit Léon Dufour – que cette voix nous este douce à entendre, voix aussi dépouillée que la lumière d’un astre ou que l’eau qui sourd du rocher. L’$me en est désaltérée et rafra^chie, illuminée et réchanffée pour vivre courageu- sement sa vie quotidienne”.4 Puis, en 1924, il fait imprimer „Les intermèdes de Talloires – fantasieis décoratives présentées sous forme d’albym”, avec préface d’Albert Besnard.5 Cet album, préparé à la

1. G. Chorong, Notes, p. 61. 2. Cfr. Etudes, 1923 (t. 175), p. 755; La Documentation Catholique, 1923 (X), col. 685-686. 3. «Ces pensées étaient vraiment des pensées notées à la suite des jours. Comme je les ai connues, elles étaient inscrites en caractère très fine sur de minuscules bandes de papier et entassées dans de petites boites. Je suppose qu’inscrites aussitot que pensées sur le tout petit agenda qu’il portait sur lui, elles étaient plus tard découpées de l’agenda et gardées telles quelles. A différentes époques, Mgr. en fit un choix qu’il a publié en volume, puis au Roseau d’Or et enfin dans une dernière édition préfacée par Jacques Maritain et publiée par Beauchesne ou on les trouve encore. Il en restait qui n’étaient pas publiées et Mgr. y tenait. — souvent, Mgr. donnait ces pensées à lire à des catéchumènes, à des nouveaux convertis, à des amis pour orienter, éclairer, élever leur $me. L’une ou l’autre pensée accrochait, donnait souvent un sens à toute une vie, la mettait dans la bonna voie pour toujours» (G. Chorong, Notes). 4. Etudes, 1924 (t. 179), p. 748. Voir aussi Bulletin des Ecrivains et Artistes catholiques, Fév. 1924, p. 159. 5. „Durant une visite estivale prolongée chez les Besnard (à Talloires, au bord du Lac d’Annecy) le célèbre peintre, son ami, le voyant occupé à ses dessins et gravures, lui déclara qu’il fallait les publier et que ce serait lui, Besnard, qui en écrirait la préface. Vladimir Ghika réunit donc ces compositions qu’il n’avait pas songé à faire para^tre, et les relia entre elles par de petits textes en vers, tantot humoristiques, tantot à portée philosophique et religieuse, d’une émouvante noblesse. —„Les Intermèdes de Talloires”, edités en 255 exemplaires, sous la signature de „Vladimir Ghika, imagier”, furent exposé à Paris avec beaucoup de succès, et vendus pour les pauvres” (Elisabeth D. Ghika, Notes).

274 plume, „avec des détails extraordinaires, d’une précision et imagination merveilleuses”,1 qui venait d’être éxposé au Salon desTuileries,2 lui acquiert l’admiration pour son don d’artiste. A coté de cette activité il cultivait une itnense vie intérieure de foi et de prière. Certes, „parce qu’il était venu de l’éxterieur à l’Eglise catholique, sa préoccupation constnate fut d’être accordé à l’Eglise oar le Chef et par le Centre, et tout pariculièrement quand il s’agissait de doctrine”.3 La même preocupation il l’avait aussi dans le domaine de la piété; car outre le cachet marial qu’il donnait à sa dévotion4 – en restant fidèle a ses premières oeuvres de charité de Bucarest –, il cherchait ausii d’accordes sa piété avec ce que la Providence présentait à l’homme du temps moderne. Son ami de prière était le Prof. Louis Massignon. Ensemble – nous dit celui-ci—, „depuis le 16 Juillet 1920, où furent canonisés les jeunes pages du roi d’Ouganda, martyrs de la chasteté virile, nous avons prié, lui et moi, fidèlement, à chaque Angelus du soir, pour les ‘rescapés de la Mer Morte’ ”.5 On parlait beaucoup à Paris, dès l’après guerre, de Charles de Foucauld, mort après avoir atteint une vie de haute spiritualité, et

„Pour ce qui s’apelle ‘Intemedes de Talloires”, celà fut executé alors qu’il résidait chez Albert Besnard. Tandis que la conversation se tenait en groupe auprès de la cheminée, Mgr. , ayand découvert sur le bureau d’Albert Besnard de très belles feuilles de papier à dessin, se mit à dessiner tout en suivant la conversation. Une imagination fantastique se donne libre cours. Pour moi, celà évoque les dessins des illustrateurs de contes allemands avec une fermeté et une sureté de traits qui me rappelle Albert Durer. — Il fit ainsi, au long des soirées, un certain nombre de feuilles. Lorsque Albert Besnard les vit, il les admira et jugea qu’elles valaient la peine d’être publiés. Mgr. voulu bien suivre son conseil. Mais celà était né de la plus grande fantasie... Il fallut donner à chaque dessin un sens et les ordonner quelque peu. C’est ainsi que naquirent les Intemèdes de Talloires. — Un petit fils d’Albert Besnard, filleul de Mgr. Ghika... . avait lors de la composition de ces dessins de quatre à cinq ans. Il se souvient de la présence de Mgr. à Talloires” (G. Chorong, Notes). 1. Paul Scortesco, lettre du 23 Mars 1956. ) 2. Dém. Ghika, p. 31. 3. O. Lacombe, p. 24. 4. L. Massignon, p. 33. 5. Ibidem.

275 après avoir redigé un projet de forme d’apostolat. Vladimir Ghika reconnut en lui une $me soeur. Et pria pour lui. „Les ‘trois Angélus’ quotidiens – nous dit L. Massignon –, l’avaient attaché à Charles de Foucauld, dont l’oeuvre inachevée lui fit pitié; c’est en 1920 que nous avons patiememnt rédigé et expédié ensemble, dans le monde entier, à toutes les Trappes (d’homme et de femmes), un appel à leurs prières et sacrifice: sous forme d’une plaque imprimée portant, in fine ‘IESUS = CARITAS’; en souvenir d’un Religieux de l’Ordre des Cisterciens Réformés, le Père Alberic (Charles de Foucauld) autorisé par Indult à vivre en ermite au Sahara... Il avait commencé d’établir une Union de prières, de sacrifices et de travaux pour la conversion des Infidèles’”.1 La pensée de Vladimir Ghika allaist souvent non seulement aux pays non évangelisées, aux infidèles des regions chrétiennes, aux malades de corps, mais aussi à ceux qui sont infirmes spirituellement. La dissolution de la famille, la dégradation de la vraie dignité de la femme dans la vie moderne, le faisait méditer sur Marie Magdalène. Par son exquise bonté penchée sur les déshérités, „par un parti-pris de très grand artiste, sa compassion allait aux plus méprisés des pécheurs, comme à des frères; de noble origine, comme lui; à faire retrouver leur blason; non comme à des délinquants rejetées”. Il faisait à ce sujet, à son ami Prof. Massignon, „des récits de rêves admirables; il avait essayé d’en publier un, sous forme de drame, injouable, d’ailleurs, sur la parabole de la femme adultère.2 De là jaillissait dans son $me une autre source de prières. L’intense prière qu’il faisait alors valait, certes, pour les autres, mais aussi pour lui-même. En cherchant la voie du Seigneur, dans ce temps là il passait par une haute tension intérieure. On sait que dans son premier sejour à Rome il avait eu le désir de devenir prêtre. C’est dans ce but certainement qu’il avait étudié la théologie d’un façon systématique. Mais après la résponse de Pie X, provoquée par la Princesse Alexandrine, ce désir était entré dans l’ombre. Ainsi

1. Ibidem. 2. Ibidem.

276 Vladimir avait accepté la mission d’apôtre en jaquette, mais maintenant, puisque sa mère était morte, il eut des doutes sur son avenir. Pour trouver la lumière, il aurait surement demandé conseil à la soeur Pucci, mais elle était morte aussi. Dans cette situation, ni les amis, ni les connaissances auxquells il dévoila l’état de son $me, ne lui donnèrent le calme. Il voulut „cotoyer la Providence”; et pour savoir que la voix d’un Saint Pontife ne l’obligeait plus, il désira entendre le jougement d’une sainte $me. Il se mit en devoir de trouver une telle personne privilégiée. L’amiral Yamamoto, „le voyant dans l’anxiété sur la voie à suivre, lui suggéra que la volonté de Dieu pourrait bien lui être signifiée par une extatique qui, dans une certaine circonstance, lui avait révélé ce qu’il devait faire, et comme lui, amiral Yamamoto ne se décidait pas à exécuter ce qui lui était demandé, Violette Susmann (devenue plus tard Soeur Agnes, carmélite), pour le convaincre, lui avait rappelé un angageament qu’il avait pris avec Dieu dans le secret de son $me, dans la solitude de sa cabine, sur son vaisseau amiral, au large de Ceylon. Puisque Dieu s’était manifestement servi de cette $me religieuse pour guider l’amiral Yamamoto dans la voie qu’il avait à suivre, le Prince Vladimir Ghika pensa que ddans l’incertitude où il était dans la contradiction des conseils (il parait que le Père Lobry Visiteur des Lazaristes et des Filles de la Charité de Constantinopole était opposé à son entrée dans le sacedoce) Dieu pourrait se servir du même moyen pour faire conna^tre sa volonté. Il alla à Londres et après avoir pris contact avec le Cardinal Bourne, tenu au courant des faits extraordinaires concernant cette personne, il lui fit visit”.1 Le conseil qu’il reçut fut d’entrer dans le clergé. Ainsi il eut la réponse qu’il attendait. En 1923 Violette Susmann fut transportée de Londres à Paris. Elle venait avec la recommandation du Card. Bourne pour le Card.

1. G. Chorong, Notes. „Je pense que ce voyage est distinct de celui qu’il fit vers la fin de la guerre après avoir passé par Paray le Monial” (Ibidem). Sur le moment que Vl. Ghika recontra Violette Susman, il n’y a as pleine concordance entre les témoins. „Des personnes paraissant très documentées sur Violette Sussmans... disent que Vladimir Ghika la vit pour la première fois en 1922 lorsqu’elle vint à Paris, où elle resta jusqu’en 1925” (Elisabeth D. Ghika, Notes).

277 Dubois. „Elle vivait, auprès de la S. te Réserve, dans un jardin, 16 rue de la Boissonnade, et c’est là durant toute cette année 1923, que, toutes les semaines, et presque tous les jours, parfois, Ghika, s’entretint, auprès d’elle, alitée, de ses directeurs (P. Richard, P. Loth, Corato), avec nous, d’une oeuvre, assez foucauldienne de structure, de ‘bons samaritains’. Il y avait là le Dr. Vincent Bunkei Totsuka,1 Charles Henrion,2 J. P. Altermann, qui prirent tous, cette anné-là, la décision de devenir Prêtres, dansl’esprit de cette oeuvre. Et Ghika le premier”.3 Procédant avec sa manière réfléchie, V voulut avoir aussi l’avis des personnes du clergé, qui le connaissaient bien. Et son ami, Mgr. Deploige, directeur de l’Institut philosophique de Louvain, „le maintint dans cette voie que le Cardinal Mercier approuve et facilite”.4 Le Cardinal de Paris dut être de la même option. La décision de devenir prêtre posait pour Vladimir Ghika aussi la question de l’incardination dans un diocèse. Roumain de nationalité, avec des préoccupations pour l’Eglise roumaine, il dut méditer certainement s’il devait entrer dans le clergé de l’Eglise catholique de Roumanie ou non. Il aurait été naturel pour lui d’entrer dans un diocèse roumain de rite latin, puisque à la conversion il avait opté pour ce rite. Pourtant en 1921 il avait décrit l’Eglise catholique de rite latin en Roumanie comme contenant „dans son sein une trop forte proportion d’étrangers imigrés, flottants, attirés par l’app$t du lucre et sans pratique religieuse comme sans principes moraux, genéralement recrutés, en outre, dans la population la moins relevée des Empires Centraux, si détestés en nos pays”.5 Pour lui, de culture et d’$me française, s, c’était pas facile de s’incadrer dans un clergé

1. „Le Docteur en médicine Vincent Bunkei Totsuka, avec un autre, fonda au Japon une oeuvre de miséricorde pour des incourables, dans le même esprit, Saint Jean. C’est dans ce cercle de spiitualité et d’activité apostolique que Mgr. Ghika fit deux voyages au Japon” (G. Chorong, Notes). 2. „Charles Henrion fut de l’oeuvre d’Auberive. Il quitta l’oeuvre pour vivre en ermite avec l’amiral Malcor, dans le sud Tunisien” (G. Chorong, Notes). 3. L. Massignon, pp. 33-34. 4. Dém. Ghika, p. 31/4. 5. Revue des Jeunes, 1921, p. 1?

278 d’une autre formation.1 Il avait de l’éstime pour l’archevèque Netzhammer de Bucarest,2 néanmois le même archevêque, quelque temps après la fondation de l’oeuvre des Filles de la Charité, avait éxigé (probablement à la suite de l’opposition du clergé local) que les Souers ne demandent plus rien à la charité, mais qu’on subvient aux oeuvres par le travail.3 Vladimir Ghika déjà en 1906 avait parlé en général – mais de la Roumanie – de la „bonne administration diocésaine, décidée sans choix spécial de façon artificielle et bureaucratique”:4 ne craignait-il donc pas que ses projets d’apostolat „foucauldien” puissent ne pas être trop favorisés par „une mesure de bonne administration diocésaine”? On avait déjà en ce temps là en Roumanie une Eglise catholique de rit oriental, l’Eglise unie. C’est vers elle qu’allaient les sympathies de Vladimir Ghika. Elle contenait „un noyay compact de citoyens roumains sédentaires, celui de Transylvanie, pourvus d’une réputation éprouvé de nationalisme miltant cotnre l’oppression étrangère qui leur donne devant l’opinion un précieux sauf-conduit – dués de titres historiques d’incalculable valeur à la reconnaissance des roumains de l’ancien Royaume comme initiateurs premiers de leur renaissance nationale,5 – en fin fournis d’un shock très sain de patriarcales vertus par lesquelle la famille demeure fortement constituée et peut faire prospérer sur des bases naturlles et religieuses point ébranlées jusqu’ici, la paroisse, le diocèse et la province ecclesiastique”.6 C’est à eux qu’on donnait la prédominance parmi

1. Idem, p. 8? 2. Idem, p. 7?lVl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88). 3. G. Chorong, Notes. 4. Vl. Ghica, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88). 5. A Rome, dans son premier séjour, Vladimir Ghika avait connu Badea C$r]an, un berger roumain de Transylvanie, qui épris par l’idée de l’origine latine du peuple roumain, avait fait un éspèce de pèlerinage, à pied, jusqu’a Rome. Pendant cette visite, en présence des Frères Ghika, „une petite cérémonie a eu lieu à la Colonne de Trajan” (Dem. Ghika, lettre du 21 Juin 1956). Vladimir Ghika probablement a connu aussi quelques étudiants en théologie roumains, de Transylvanie, qui se trouvaient alors à Rome. 6. Revue des Jeunes, 1921, p. 1?

279 les Catholiques de Roumanie.1 Mais avec ce milieu des Roumains de Transylvanie Vladimir Ghika n’était pas encore familiarisé. Dans cette situation il prit la décision d’entrer dans le diocèse de Paris. Probablement ses amis appuyèrnt ce choix, car on jugea qu’il „est devenu le serviteur dévoué, militant, de la cause de l’Eglise et du Saint-Siège” non seulement en Roumanie, mais pareillement „dans toute cette élite européenne ou il possède tant de relations influentes”,2 et pour ce rayonnement la meilleure place était Paris. L’ordination sacerdotale du Prince Vladimir Ghika eut lieu le 7 Octobre 1923 et fut accomplie par le Cardinal Dubois. En signe de vénération pour Soeur Pucci et pour le Patron des premiers oeuvres de Bucarest, la cérémonie se dérula dans la chapelle des PP. Lazaristes de Paris, aux pieds de St. Vincent de Paul. La chapelle était remplie par des amis et connaissances. On y „avait aménager une tribune pour que Sr. Violet pùt y assiter, sur une civière (ce qui ne put avoir lieu)”.3 Le R. Père Chorong remplissait la fonction de diacre. En contemplant le nouveau prêtre, les assistants furent „frappés de sa piété et de sa foi dans les signes sacrés qui, dans l’Eglise, transmettent la gr$ce”. Après la cérémonie „avec quel esprit de foi il donnai à baiser ses longues et blanches mains, qui venaient d’être ointes du Saint Chrême, aux parents et amis, avant de leur donner, et avec quelle ferveur, sa première bénédiction!”.4 A Rome on avait suivi avec intérêt l’évolution spirituelle de Vladimir Ghika, et en réalité celui-ci, pour l’ordination, reçut ce télégramme: „Rome, 6 Octobre. Heureuse occasion votre ordination sacerdotale, Saint-Père daigne s’associer à votre joie et votre bonheur et, avec ses félicitations et ses meilleurs voeux, vous envoie de tout coeur, comme gage abondantes faveurs divines, paternelle bénédiction apostolique. – Je prie Votre Altesse agrées mes félicitations et voeux personnels. Cardinal Gasparri”.5

1. Idem, pp. 5-6? 2. Etudes, 1923 (t. 175), p. 755. 3. L. Massignon, p. 34. 4. G. Chorong, p. 68. 5. La Doc. Cath., 1923 (X), col. 685 n. 1.

280 La cérémonie de l’ordination fut faite d’après le rite latin. L’abbé Vladimir Ghika continua donc d’être de ce rite, incardiné „à titre patrimonial” dans le diocèse de Paris.1 Mais on peut dire qu’il appartenait in radice – par le baptème, par la confirmation, par la déscendance de parents orientaux –, au rite oriental. Le Souverain Pontife Beno^t XV, d’ailleurs, lui donna la faculté de célébrer aussi dans le rite constantinopolitain.2 Et même en célébrant en rite latin, il conservait quelque chose de son accent oriental. A l’abbé – puis à Monseigneur – Vladimir Ghika on témoigna le plus grand respect. Aux amis et disciples il donnait „le sentiemnt immediat d’un rare privilège, celui d’avoir approché la sainteté”.3 Il avait „une auréole de blancheur autour d’une physionomie singulièrement fine et douce”4 à ses 50 ans au moment de l’ordination. C’était „un saint de Vitrail”.5 Mais cette figure „teintée d’hiératisme” était aussi „habitée par une indomptable énergie”6 et par de grandes vertus.

7. La théologie du besoin

L’abbé Vladimir Ghika commença son apostolat dans un esprit de pauvreté parfaite. Il s’installa chez les Pères Bénédictins (rue de la Source), attiré cetainement aussi par l’esprit liturgique de cet Ordre qui répondait bien à ses tendances contemplatives, et là, étant chaleureusement accueilli, il eut sa „résidence habituelle”, „son port d’attache”7 pour tout le temps de son apostolat parisien, c’est à dire

1. G. Chorong, p. 56. 2. Dém. Ghika, p. 31/5. Vladimir Ghika „avait demandé et obtenu l’usage des deux rites, puis la permission de dire la messe n’importe où (au chevet des malades, en voyage, à domicile etc. ) et de confesser de même. C’étaient les seules faveurs qu’il eût sollicitées, avec celles de se rendre où il se croirait utile, de ne pas toucher de traitement, et, dès ses débuts sacedotaux d’être envoyé ‘où il y aurait beaucoup à fournir’” (Elisabeth D. Ghika, Notes). 3. Jean Mouton, p. 34/1. 4. Olphe-Gaillard, p. 4. 5. J. Mouton, p. 34/1. 6. O. Lacombe, p. 24. 7. Dém. Ghika, p. 31/4.

281 jusqu’en 1939. Dans cette Abbaye il avait une chambre de moine, „pleine de livres où la religion, les lettres, les arts, l’histoire, la diplomatie se disputaient ses rares loisirs”.1 Mais dorénavant, absorbé par le soin des $mes, il aura peu de temps pour se donner aux études. Dans l’activité apostolique, qu’il venait d’inaugurer, il joiussait d’une grande liberté. Puisque il n’avait „d’autres fonctions que celles auxquelles il allait librement se donner, il n’eut encore pour directives dans son apostolat que des signes providentiels interprétés par sa foi, son zèle et, parfois, par providentiels inteprétés par son confesseur, qui était alors Mgr. Beaussart”.2 Il reçut sans doute, différentes charges de la part de l’Archevêché, mais l’autorité ecllésiastique cherchait par ces mésures de seconder les bonne dispositions et les impulsions de son $me. Au commencement d’Archvêché lui confia la charge des étrangers à Paris – fonction bien délicate qui requirait une large connaissance des langues et une grande souplesse d’$me. Il y avait dans le diocèse surtout une très nombreuse colonie russe, formée dans la plus grande partie de refugiés. „Mgr. Chaptal, évêque coadjuteur du Cardinal archevêque de Paris, et lié d’amitié depui Rome avec Vladimir Ghika”, qui avait la charge de s’occuper des réfugiés russe à Paris, „eut l’idée que l’abbé Ghika serait très utile pour ‘encadrer’ ces russes orthodoxes” et le nomma aumônier – à partir de Novembre 1923 –, pour devenir – en 1930 – chapelain de l’église des Etrangers. Ainsi Vladimir Ghika eut à sa disposition „l’église de la rue de Sèvres, où, de temps en temps, le dimanche, en adaptant devant des Messes (Liturgies) en rite oriental”, chantée par lui-mème et par „d’autres prêtres qualifiés”.3 Il fut de tout coeur pour ces Russes réfugiés. Il admirait beaucoup l’action de charité entreprise par Benoit XV en faveur des peuples de la Russie par

1. Antoine Lestra, p. 45. 2. G. Chorong, p. 56-57. 3. Dém. Ghika, p. 31/5. Les dates, concernant la nomination de l’Abbé Vl. Ghika, sont dues à la bienveillance de Mr. l’Abbé Dubois, secrétaire de l’Archevêché de Paris. Vl. Ghika s’était occupé de Russes même à Rome (G. Chorong, p. 70).

282 des aides généreuses et par la Commission Pontificale envoyee en Rusie dans les années de famine qui suivirent la guerre civile, et dans sa chambre, à Bucarest, on y avait un grand portrait de Benoit XV, dont la dédicace, de la main du Saint Père, était un hommage à Mgr. Ghika pour tout le dévouement que celui-ci avait porté aux Russes réfugiés.1 Dans l’oeuvre pontificale de secours à la Russie il avait reconnu ses meilleures aspirations personnelles qui l’avaient guidé dans son premier apostolat. Maintenant, travaillant parmi les Russes de Paris, il cherchait à prolonger l’action du Vatican parmi les émigrés. L’activité prmi les orthodoxes russe ne pouvait être, au fond, qu’une oeuvre de liaison et de connaissance réciproque entre l’Orient et l’Occident. Pour aider aussi les Occidentaux à connaître mieux les valeurs de l’Orient, Vladimir Ghika fit imprimer à Paris, en 1924, une nouvelle traduction en français de la Liturgie / Messe/de St. Jean Chrysostome. „Il importe que ce rite soit connu – écrit-il dans l’Introduction –, non seulement vu le nombre et la qualité de ceux qui le professent... mais pour ses richesses liturgiques, à peu près inaltérées depuis dix siècles – pour tout ce qu’il peut fournir d’aliment à la piété catholique – et pour les besoins d’un apostolat soucieux de voir revenir a l’Unité de l’Eglise ceux de nos frères qui en son encore séparés”.2 A ce moment-là, certes, on avait en vente la traduction de la même Liturgie, par le zèle du P. De Meester OSB, sortie en 1920 de l’imprimerie vaticane avec texte grec à côte. Mais”le Prince Ghika a voulu faire une brochure plus mince, moins coûteuse et peut-être plus commode pour les fidèles de rite latin”.3 A cause de la multiplicité des langues liturgiques du rite constantinopolitain, d’ailleurs inconnues par la masse catholique, il donna seulement le texte français. Cependant il indiqua avec soin „les mouvements des officiants et les alternances du choeur avec le diacre et le prêtre”, afin que

1. G. Chorong, Notes. 2. Vl. Ghika, La Messe byzantine de St. Jean-Chrysostome, Paris (1924), p. 1. 3. M. J. Rouet de Journal, dans Etudes, 1924 (180), p. 228-9.

283 les fidèles puisent suivre facilement „les très belles cérémonies de la messe orientale”.1 Cette version eut un grand succès, puisque on arriva à avoir une seconde édition, imprimée à Lille, et enfin une troisième en 1934, chez Desclée. Elle constituait le premier pas que l’abbé Vladimir Ghika faisait pour intéresser l’Occident catholique aux beautés des Eglises orientales. Plus tard il voulut continuer cette route par l’édition d’autres ouvrages concernant l’Orient religieux.2 Parallèlement il chercha aussi par la parole à faire goûter les richesses de la Liturgie orientale. Ainsi il „a aidé plusieurs /Occidentaux/... a aimer – la liturgie byzantine – d’un désir de prédilection”.3 La vie sacerdotale du Prince Vladimir Ghika, dès l’ordination, fut profondément imprégrée d’esprit liturgique. „Il ne perdait jamais conscience de porter dans ses mains consacrées la force de Dieu qu’il renouvelait chaque matin à l’autel. Sa Messe était le foyer inextinguible d’une vie intérieure rayonnante... . C’était la plus grande leçon de foi”.4 „c’était une agonie dans laquelle il revivait... toute la souffrance du Christ en Croix”.5 Ces traits de contemplation liturgique il les a conserves toute sa vie, car même 20 ans après l’ordination, sur son visage était saisissante „la sérénité apportée par la présence de Dieu”.6 A l’esprit de la liturgie, et en dehors de la Messe, Vladimir Ghika unissait un intense esprit de prière. L’église de l’Abbaye S. te Marie de Paris – ou il habitait – fut témoin de ses „longues et ardentes prières”. „Là, aux pieds de la Sainte Vierge, devant le Reposoir du Saint Sacrement”, il passa même „en oraison toute la nuit du Jeudi au Vendredi Saint se conformant en cela, disait-il, à la coutume de l’Orient”.7 Cette vie surnaturelle se traduisait chez lui par une grande influence sur autrui. Il était venu au sacerdoce avec son expérience

1. Ibid., p. 229. 2. Il n’arriva pas à réaliser ces projets. 3. L. Massignon, p. 34. 4. A. Lestra, p. 45. 5. J. Daujat, p. 12. 6. J. Mouton, p. 34/2 7. Olphe-Gaillard, p. 4.

284 de converti et il devint un infatigable convertisseur. Il voyait clairement le côté faible du monde moderne, spécialement des intellectuels, de bonne instruction mais d’insuffisante volonté, qui a force de penser et repenser n’arrivait pas à prendre l’essor. Il savait que „en fait d’actes plus rares, notre coeur... demande cette espèce de bond intérieur qui permet d’accomplir le sacrifice dans un saint oubli de soi-même, l’élan qui fait franchir un obstacle mauvais, le mouvement héroïque et pur qui s’empare d’une décision, le geste de sécurité souveraine qui projette l’être tout entier dans la seule certitude de la foi”.1 Pour cette raison „en général, quand il prenait quelqu’un, il ne le laissait plus jusqu’au moment ou il arrachait la décision! Il était très tenace et ne se décourageait pas, même s’il était mis à la porte, il retrait par la fenêtre... Cela lui arrivait très rarement à cause de sa prestance et de sa sainteté qui en imposaient”.2 L’influence sur les âmes il l’exerçait surtout à travers les confessions et la direction spirituelle. Dès son ordination „il fut d’une assiduité quotidienne au confessionnal dans l’église des étrangers. Le nombre de ses diriges augmenta vite. Se bonté, se douceur s’épanouissaient dans le sourire des lèvres et des yeux au milieu d’un visage encadré de chevaux longs et boucles comme sa barbe, elles attiraient les âmes. La sûreté, la fermeté de sa direction, les mettaient dans leur voie. Il enseignait l’Amour comme St. Jean pour conduire au Maître, et dans se parole on entendait l’Evangile tout pur, comme on le reconnaissait dans sa vie”.3 Il s’émouvait au spectacle des misères humaines –des misères spirituelles-, et par son „don des larmes” – don mis en très haute valeur dans la spiritualité orientale- , „nombre de grands pécheurs” a été convertis.4 „Un grand nombre de personnes... au simple contact de Monseigneur Ghika, après quelquefois quelques instants seulement passés en sa présence, quelques mots seulement échangés avec lui”, furent „complètement transformées, soit des satanistes, des occultistes, des personnes atteintes depuis très longtemps par des vices contre nature, des

1. Vl. Ghika, Méditation de „l’Heure Sainte”, Rome 1912, p. 14. 2. Paul Scortesco, lettre du 23 Mars 1956 3. A. Lestra, p. 44. 4. J. Daujat, p. 19.

285 blasphémateurs, des prêtres défroqués, les cas qui pouvaient paraître les plus éloignés, et pour qui il a été l’artisan d’une conversion totale, soit des âmes tièdes, indifférentes, entièrement transformées, amenées du jour au lendemain a une vie intérieure fervente, à une vie intérieure à un christianisme entièrement vécu, et cela dans bien des cas sans aucune préparation, de la manière la plus surprenante, la plus rapide”.1 Dans ses démarches pour sauver les âmes il entraîna même ses amis; et quelquefois ils étaient mis „quasi à la porte, a la‚ joie parfaite’ de Ghika”.2 Dans sa manière de parler, Vladimir Ghika n’avait pas l’impétuosité d’un tribun. Il frappait à la porte des âmes d’une voix douce et cherchait non à les pousser par le fouet, mais à les attirer par l’amour céleste. Sa façon habituelle d’instruire était „une affable conversation”.3 Il cultivait avec soin cette sorte de contact spirituel et même il ne se rendait à des dîners officiels qu’avec préparation. „il orientait, dirigeait, élevait la conversation après s’être recueilli, avant la réception, longuement devant le Saint Sacrement”.4 Sa douceur, pourtant, ne manquait pas de fermeté; car „il accusait aussi une surprenante autorité et une extraordinaire force et ténacité dans la prise en mains d’âmes, que la Providence lui envoyait, jusqu’à ce qu’il les ait mises en pleine correspondance avec la grâce, après quoi, il les laissait a l’emprise de Dieu. Cette ténacité était très consciente et voulue. Il opposait le succès des conversions aux échecs des organisations. Il ne cédait pas au démon qui avait de singuliers retours... Il y avait dans cette attitude l’expression du sens qu’il donnait au passage du psaume. „In spiritu principali confirma me... „auquel il donnait une grande importance comme il l’a dit un jour. Cet empire il ne l’exerçait pas seulement dans ses rapports avec les convertis mais aussi dans la conversation. Il semble bien qu’il se sentait redevable devant Dieu du ministère de la parole mais non pas tant dans la chaire qu’en tous lieux et en toutes circonstances,

1. J. Daujat, p. 13. 2. L. Massignon p. 33. 3. G. Chorong, p. 80 4. Ibidem.

286 avec n’importe qui. Et quand il avait pris la parole, il n’était pas facile de la lui reprendre ou de détourner la conversation du sens qu’il voulait lui donner”.1 Quoique son cote fort était la conversation, il parla aussi dans de grades réunions, en donnant des conférences ou des sermons. Il prêcha même le carême „au moins une fois” à l’Abbaye Ste Marie de Paris.2 Dans ses sermons il était toujours dirigé par la pensée que „prêcher... c’est prière en public”.3 Pour cette raison le genre de „prière en public” qui lui a crée plus de renommée, c’était la méditation de „l’Heurs Sainte”, qu’il modelait suivant la forme d’une affable, sublime conversation avec Dieu. Ces méditations étaient aimées par les catholiques et les non catholiques. On cite cet exemple. Un jour Vladimir Ghika este invité „à prêcher une heure sainte en l’avertissant que parmi les auditeurs présents il y aura deux pasteurs protestants qui viennent par curiosité pour l’entendre parler”. La réaction de Vladimir Ghika fut inattendue. „L’heure sainte commence. Monseigneur Ghika expose le Saint Sacrement. Puis il se retourne vers son auditoire et il dit. ‚Si nous croyons en la réalité de Jésus-Christ ici présent, puisqu’il y a ici Jésus-Christ, il ne convient pas de parler mais de nous taire. Je passerai cette heure sainte à rester en silence devant le Christ présent et je vous demanderai de rester en silence avec moi’. Il s’este alors agenouille et est resté en silence... Mais à l’issue de cette heure sainte en silence, les deux pasteurs protestants sont venus lui demander d’abjurer et d’entrer dans l’Eglise catholique”.4 Cet „oubli de soi” 5, qui produisit son effet, n’était pas de circonstance, car Vladimir „rêvait de toujours demeurer un ‚témoin de la vérité’, mais un ‚témoin anonyme’ qui dans un livre par exemple aborderait l’âme des lecteurs à la façon des anges‚ mystérieusement, dans un silence mutuel”.6

1. G. Chorong, Notes. 2. Olphe-Gaillard, p. 4. 3. Vl. Ghika, La Liturgie du Prochain, Paris 1932, p. 3. 4. J. Daujat, p. 22. „C’est au Japon que se passe le fait de la conversion de 2 pasteurs protestants” (G. Chorong, Notes). 5. Yv. Estienne, p. 36. 6. J. Mouton, p. 34/6

287 La conception d’apostolat de Vladimir Ghika était dominée par ce qu’il appelait „la théologie du besoin”, qui le conduisait à chercher à découvrir les besoins que la Providence met sur notre chemin et à répondre à l’appel de Dieu. „Jamais il n’a voulu donner à se vie un cadre fixe. Il voulait être toujours disponible pour cette théologie du besoin” 1, qui „le portait effectivement à se donner très généreusement partout au il voyait un besoin spirituel qui attendait du secours.2 Cette manière de concevoir l’apostolat lui fit faire des démarches même au delà de Paris, même outre les frontières de la France. Il lui suffisait de savoir qu’une âme avait besoin de son secours, pour que les distances ne comptassent plus pour lui. Ainsi il suivit avec grand intérêt les Conversations de Malines entre le Cardinal Mercier et Lord Halifax et en apprenant qu’elles n’aboutirent pas à une conversion, il fut prêt a essayer lui même de convaincre Lord Halifax. Ce fut son confesseur, Mgr. Beaussart, qui „l’arrêta e route, lui assurant que sa démarche était inutile”.3 Pareillement quand Henri Bergson vint à publier „Les deux sources de la Morale et de la Religion”, il lui sembla que celui-ci n’était pas loin de la porte de l’Eglise et il essaya de le décider à la conversion. La tentative n’obtint pas le résultat désiré. Mais on rapporte ces mots de Vladimir Ghika adressés a Bergson: „Non, Monsieur, vous n’avez pas le baptême de désir, vous avez le désir de baptême, ce qui est tout autre chose”.4 Si ces cas n’aboutirent pas à la conversion, d’autres eurent un plein succès. On cite par exemple celui de l’écrivain roumain Panait Istrati, „qui à Bucarest, sur son lit d’hôpital de Zerlendi, se révolte,

1. J. Daujat, p. 17 2. Garigou-Lagrange, p. 32. 3. G. Chorong, p. 70. 4. Ibidem. „Mgr. Ghika avait constitué un petit dossier de ses rapports avec Bergson. Il serait intéressant de la retrouver. Bergson, après lui avoir fait longuement la genèse de sa pensée, lui avait indiqué quatre raisons de son attitude devant le baptême. J’aimerais bien m’en souvenir exactement pour, pouvoir les rapporter. Il y avait la crainte de paraître faire un acte de sénilité, il y avait la crainte de voir le témoignage de son œuvre perdre sa valeur pour n’être plus le témoignage de quelqu’un du dehors,... il y avait aussi le motif indiqué dans le testament” (G. Corong, Notes).

288 s’importe avec véhémence, avec rage et blasphèmes, en des lettres que les journaux reproduisent contre les très belles, très littéraires et sublimes lettres de consolation chrétienne que lui envoie François Mauriac”.1 Mgr. Vladimir Ghika fut invité à son chevet et il s’empressa de suivre cette invitation. Durant l’été de 1934 il arrive „avec un jour de retard, ayant été accroché en route par une conversion. Déjà quelques unes de ses lettres et la grâce de Dieu ont fait leur oeuvre. Je lui remets – nous témoigne le R. P. Chorong –, de la part du malade un lourd mémoire rectificatif de ses oeuvres. La conversion est complète. Mgr célèbre le Saint Sacrifice dans la chambre du malade qui communie après s’être confesse, je crois, la veille à la cathédrale St. Joseph un mardi soir, à l’heure du service en l’honneur de St. Antoine et y avoir entendu, avec Mgr Ghika, un bon sermon. Quelques mois plus tard, a la mi-avril 1935, Panait Istrati mourait chrétiennement”.2 Les pérégrinations apostoliques de Vladimir Ghika suivirent des routes même plus longues. Il faisait partie du Comité des Congrès eucharistiques, et en cette qualité il prit part aux Congrès internationaux de Buenos Aires, de Manille, de Budapest (1938), de Melbourne, de Rio.3 Il se rendit deux fois au Japon, pour l’installation d’un Carmel et l’organisation de l’œuvre médicale de St. Jean avec le docteur japonais Vincent Bunkai Totsuka.4 Une des raisons de ces voyages fuel l’appel de Soeur Violette.5 Une activité sur une échelle si vaste lui créa parmi les amis une réputation bien méritée. „Disponible à tous les appels qui l’invitent au service des âmes – écrivait de lui Jacques Maritain-, Mgr Ghika este toujours en route. Le matin au Congo, à midi a Buenos-Aires, pour le thé de 5 heures à Tokyo – que dis je? Le voilà à Calcutta;

1. G. Chorong, p. 57. 2. Ibidem. 3. Olphe-Gaillard, p. 4, Dém. Ghika, p. 31/6. 4. G. Chorong, Notes. „Mgr. aimait à raconter qu’il avait eu là – au Japon –, la joie de faire un acte qui ne s’était jamais fait. Dans une audience de l’empereur du Japon, il avait béni l’empereur, en disant a formule en japonais, qu’il avait apprise et qu’il aimait à redire en racontant la fait” (G. Chorong, Notes). 5. L. Massignon, p. 34.

289 puis à Melbourne. Et toujours a Paris par le coeur. Cette étonnante disponibilité este l’apparence mouvante d’une bonté sans frontières”.1

8. „Le taudis” de Villejuif

La tâche délicate d’aumônier des étrangers de Paris et l’apostolat parmi les élites de cette ville et d’ailleurs, pouvait donner de peines et de hautes joies spirituelles. Cependant ceci ne satisfaisait pas pleinement l’âme de l’abbé Vladimir Ghika. Il sentait la soif d’un plus grand dévouement. Il voyait a côte de lui une misère sociale et surtout morale beaucoup plus profonde et son désir de se pencher sur la souffrance des humbles – désir qu’il nourrissait des sa jeunesse –, l’attira en cette direction. Ainsi en franchissent les barrières de prêtre d’une seule classe sociale, il chercha de toucher du doigt l’infime degré de la misère. Cet „abaissement” du Prince Vladimir Ghika se fit sous le signe de Charles de Foucauld. nous avons vu l’attachement que Vladimir Ghika eut pour ce Père de désert des son entrée en France. La figure de cet apôtre occupait d’ailleurs les plus beaux esprits et les plus généreux coeurs de ce temps de réveil chrétien en France. Vladimir Ghika, en fréquentant leurs cercles, fut aussi saisi par cette figure, et non seulement il donna le conseil à René Bazin, qui s’apprêtait à tracer la biographie de Charles de Foucauld, „de s’en tenir... . à sa vie spirituelle plutôt qu’à l’histoire anecdotique” 2, mais il voulu aller plus loin. On ne sait pas dans quelles circonstances il connut un prêtre de Lyon, qui avait été directeur spirituel de Charles de Foucauld, „mais toujours est-il qu’il possédait, comme lui, un crucifix sur lequel étaient gravés ces mots: ‚Jésus mon Maître’, que ce prêtre donnait à

1. Préface à la Seconde série des Pensées pour la suite des jours, ed. 1936, p. 17. Vladimir Ghika, pendant le temps qu’il était à Paris, s’est occupé aussi des étudiants catholiques roumains: en s’entretenant librement avec eux sur les Arts et d’autres thèmes, il les édifiait; il faisait avec eux des pèlerinages à Chartres au ailleurs; parfois il les visitait à la maison, et les étudiants venaient le chercher à St. Julien le Pauvre (Guntza-Eléonore Petrovano, p. 43). 2. G. Chorong, p. 73.

290 ses disciples. C’est dans l’esprit de Charles de Foucauld, ou du moins à son exemple, qu’il demanda a l’Archevêché de Paris de lui désigner le coin le plus déshérité de la banlieue parisienne pour y exercer un apostolat”.1 Cette demande détermina une enquête générale, et l’Archevêché, tenant compte de ce voeu, lui désigna Villejuif. Ici donc, dans la „zone rouge” de Paris, il devait trouver „ l’endroit pratiquement le plus délaissé au point de vue religieux et social” 2, qu’il désirait. Dans ces nouveaux champs d’apostolat Vladimir Ghika se rendit „tout songeur”, avec une petite valise 3 dans une main, et avec le voeu de „pauvreté totale” 4 dans l’autre. Il prit demeure dans une baraque en bois installée par Mr. Genin sur le grand terrain vague lui appartenant.5 La manière de s’installer fut pittoresque et révéla non seulement son amour pour la pauvreté, mais aussi son don artistique: son art de la pauvreté! Il „dispose, dans cette baraque, un espace de quelques mètres pour une sorte d’oratoire où il dit sa Messe et ouverte au public, un réduit adjacent comporte une planche avec matelas, faisant fonction de lit, rabattue au mur pendant le jour pour laisser place a une chaise, à une planche à charnière devenant table – et sur un des murs, sur une autre planchette un réchaud à alcool, et un couvert pour la nourriture. C’est dans ce décor misérable que Vladimir Ghika a vécu plusieurs années”.6 Ici non seulement la demeure fut pauvre, mais aussi la nourriture et toute la vie: „que de „ quignons de pain’, comme il disait, mangés par lui dans les tramways en guise de repas! Que de ‚voyages sur la planche’, pour assurer ses déplacements! Que d’ouvertures du port monnaie qui en restait béant, et dont le propriétaire ne gardait pas même le souvenir”.7 „Vladimir Ghika n’aurait peut-être pas eu la

1. Ibidem. 2. Yv. Estiene p. 41. „En prenant ce genre de vie dans la zone de Villejuif... l’abbé Ghika... ne perdit d’ailleurs pas contact avec la ville et ses amis qu’il engageait dans son œuvre” (G. Chorong, Notes). 3. Yv. Estienne, p. 41. 4. Dém. Ghika, p 31/4, G. Chorong, p. 73. 5. G. Chorong, Notes. 6. Dém. Ghika, p. 31/5. 7. Yv. Estienne, p. 36.

291 force physique pour résister longtemps à ce régime s’il n’avait bénéficié de l’intérêt agissant et amical d’un directeur d’usine, voisin du terrain où était la baraque... Mr. Génin”.1 Le terrain de cet apostolat fut pourtant très dur. L’hostilité que les gens portaient envers la religion, n’épargna pas Vladimir Ghika. Il fut „cambriolé deux fois”; on lui vola les vases sacrés – „les objets du culte, en cuivre, pris sans doute pour de l’or ou du vermeil...2 Ceux qu’il venait évangéliser „parfois lui jetaient des pierres”.3 Mais avec le temps il réussit à approcher la population de la région. Sa manière familière de se comporter lui attira peu à peu des sympathies. Il entra dans le rythme de vie du peuple simple. Pour avoir de l’eau, par exemple, il se rendait lui-même” à une borne fontaine lointaine”4, ou il causait avec les femmes venues aussi avec des brocs pour porter de l’eau.5 Dans ces conversations, dans son comportement malgré le milieu modeste de vie et d’activité, il conservait les traits d’une âme très distinguée. Il s’humiliait, mais c’était une „majestueuse humilité”, et sa „finesse native” dans l’exercice de la charité, laissait présager le „grand seigneur”.6 Par cette attitude il attira les coeurs. Ceux, pourtant, qui deviennent davantage les amis du missionnaire Ghika furent les enfants de la zone. Ils „le sentaient d’instinct quand, le voyant passer, ils se précipitaient pour tenir à plusieurs, en un geste hiératique, les pans de sa grande cape, tout en marchant en cadence derrière lui: le cortège tenait toute la largeur des ruelles! „Pour eux il faisait des cours de catéchisme, tâche qu’il partagea ensuite avec une équipe de catéchistes. Dans leurs petits coeurs il alluma l’amour de Dieu de telle sorte qu’ils s’accrochaient au mur pour embrasser le Crucifix.7 Aujourd’hui, sur le lieu de cette baraque s’élève une nouvelle église paroissiale, édifiée par le Cardinal de Paris8 pour continuer l’œuvre commencée par Vladimir Ghika dans un temps héroïque. 1. Dém. Ghika, p. 31/5. 2. Ibidem. 3. A. Lestra, p. 46. 4. Dém. Ghika, p. 31/5. 5. G. Chorong p. 80. 6. Yv. Estienne, pp. 37-38. 7. Idem, pp. 41-42. 8. J. Daujat, p. 20.

292 9. „L’Ordre de Saint Jean”

L’insuffisance de l’amour, chez beaucoup de chrétiens de notre époque, fut vivement ressentie par Vladimir Ghika dès sa jeunesse. Déjà au temps de sa conversion, il songeait „à fonder une Famille d’âmes, groupée sous la Règle, adoptée déjà par lui, de l’Amour de Dieu”.1 On peut supposer que c’était un des sujets qu’il discuta avec ses amis, dans les entretiens qu’il eut auprès de la Soeur Violette, avant l’ordination sacerdotale, quand on parla „d’une œuvre assez foucaldienne de structure, de ‚bons samaritains”.2 L’idéal de la fondation de cette famille d’âmes venait s’enrichir d’autres éléments. Ainsi ayant l’infidélité du temps moderne sous les yeux, il méditait sur l’histoire de l’Eglise, pour tirer des conséquences pratiques. L’époque des croisades surtouts exerçait sur lui une grande fascination. „Durant une nuit d’intimité avec St. Bernard, Mgr. Ghika avait vu l’utilité de lancer une Croisade, - pour délivrer la Tombeau du Christ, mort dans nos âmes par le péché, – des mains des infidèles, représentés par nos infidélités, - avec le signal de ralliement, non plus: ‚Dieu le veut’, mais. ‚Dieu le préfère’, sous le vocable de l’apôtre qui connut les préférences du Ma^tre en reposant sur son coeur”.3 Avant d’entreprendre quelques pas dans cette voie, il se fit pourtant la demande. Est-ce que c’est la volonté de Dieu de fonder une communauté? Comme à la veille de plusieurs grandes décisions de sa vie, il dut avoir des hésitations. Il ouvrit son âme à ses amis, notamment au Père Lamy, curé de la Courneuve, esprit mystique qui, durant un temps „anima un petit groupe qui comptait le Prince Ghika et Jacques Maritain... Dans une apparition du 9 Septembre 1909, la Très Sainte Vierge aurait dit – au Père Lamy-, qu’Elle désirait une nouvelle congrégation... “ L’homme qui puisse réaliser ce voeu, il lui sembla l’avoir ainsi trouvé, et „dans une réunion, ou se trouvait Jacques Maritain, le Père Lamy dit à l’abbé Ghika, le doigt sur sa poitrine: „C’est vous qui la ferez. La Très Sainte Vierge le veut”.4

1. Yv. Estienne, pp. 36-37 2. L. Massignon, p. 34. 3. Yv. Estienne, p. 39. 4. G. Chorong, p . 74.

293 C’est à la suite de cette indication, considérée comme providentielle, que Vladimir Ghika prit la résolution de réaliser son projet. Il implora la bénédiction du Saint Père Pie XI – qu’il obtint 1 –, et demanda à son frère le Ministre Démètre Ghika de lui racheter sa part du domaine de Bozieni (Roumanie).2 Ainsi il acheta le château d’Auberive – dans le Plateau de Langres-, édifié au XVIII- e siècle sur une Abbaye cistercienne, et entouré d’une propriété de 65 ha. Ce beau coin forestier lui sembla approprié pour réaliser son dessin. Ici le directeur spirituel ne devait pas être seul à prêcher, puisque la nature elle-même parlait aux âmes. Il recruta, parmi ses amis et disciples, une „poignée d’âmes”3 et les conduisit dans ce lieu choisi. „Il s’agissait de réunir des laïques, hommes, femmes, enfants, de toutes couleurs spirituelles pour vivre ensemble et les amener doucement au christianisme”.4 On commença avec les „Soeurs de Saint Jean”, puis s’ajoutèrent les „Frères de Saint Jean”.5 La suprême règle de la maison fut celle de l’amour, raison pour laquelle on prit St. Jean Apôtre comme „patron de ce Foyer sanctifié par le feu de l’Amour divin”. Rien ne devait être fait par contrainte, mais tout avec élan. Sous le guide du désir de surpasser la loi, on cherchait de réaliser non seulement ce que Dieu veut, mais ce qu’il préfère. Ainsi cette œuvre „fut la ‚Maison des Préférences de Dieu’, ou rien ne sentait ‚la Maison bourgeoise de la spiritualité’. On y cherchait des formes de générosité d’autant plus requises que moins exigées”.6 Ici le titre même de „Supérieur” fut remplace par celui de „frère aîné”: „celui-ci ne commandait pas au nom de l’obéissance, mais demandait seulement, au nom de l’Amour”.7 D’ici donc devait être prêchée la Croisade.8

1. Yv. Estienne, p. 41. 2. G. Chorong, p. 74. 3. Yv. Estienne, p. 39 4. Paul Scortesco, lettre du 25 Avril 1956. 5. Yvonne Estienne, p. 39. 6. Yv. Estienne, p. 39 7. Elisabeth D. Ghika, Notes. 8. Yv. Estienne, p. 39.

294 L’œuvre fut mise sous le même patronage que celle de Bucarest, réalisée dans la jeunesse de Vladimir Ghika. „Ayant donné la Maison à la Sainte Vierge, il avait composé d’admirables prières qui, grâce à Dieu! Nous restent, et sont autant de cris d’amour: à Notre Dame, au Saint – Esprit, a St. Jean, au Saints d’Auberive... d’autres pour toutes les modalités de la vie des Frères et des Soeurs, telle l’absolution mutuelle donnée chaque soir, après le Confiteor”.1 Avec cette fondation, l’activité de Vladimir Ghika prit un plus grand essor. Et puisqu’il était „follement obéré de travail” 2, il voulut concentrer en quelque sorte ses activités et chercha d’introduire aussi ses disciples dans le champ de l’apostolat. Ainsi il forma une équipe de catéchistes pour l’aider à Villejuif3 et s’efforça de les entraîner tous à la charité, car, après ses „Pensées”, „les occasions de charité envers le prochain sont des moyens de contrôle pour savoir si notre amour de Dieu est oui, ou non, du chiqué”.4 De telle manière l’œuvre devait arriver à rayonner. Cependant cette oeuvre, commencée avec tant d’âme, hélas! Ne dura pas longtemps. Après trois ans5, l’Ordre cessa d’exister et la Maison fut confiée par Mgr. Vladimir Ghika a l’abbaye Ste Marie des Bénédictins de Paris (1938) 6, avec, peut-être, un sentiment de soulagement mais aussi de regret, car cette Maison de St. Jean „lui valut tant de joies et de larmes, tant de grâces et de croix.7 Les disciples ont été trop loin du maître; et la règle de l’amour pur, des préférences de Dieu, à été trop sublime „pour les humaines faiblesses incapables d’accéder à la hauteur spirituelle du Fondateur”.8 „Mgr. Ghika, trop bon, trop doux, n’a pas tenu compte, hélas, de la tare originelle de la nature humaine: intrigues, jalousies entre hommes,

1. Idem, p. 40. 2. Idem, p. 38. 3. Idem, p. 41. 4. Idem, p. 37, J. Daujat, p. 18. 5. P. Scortesco, lettre du 25 Avril 1956. 6. Aujourd’hui la maison se trouve dans les mains des Cisterciens. 7. Yv. Estienne, p. 38. 8. Idem, p. 39.

295 femmes etc. Un seul résultat: Jean Daujat et sa femme sortirent de cette expérience. Beaucoup d’appelés, peu d’élus’”.1

10. Les reprises de la plume

Les multiples travaux apostoliques dirigés par la „théologie du besoin”, malgré toute leur intensité, laissaient par intervalles un peu de temps libre à Vladimir Ghika. Alors celui-ci, guidé non seulement par l’amour des lettres, mais par celui des âmes, reprenait volontiers la plume, pour étendre ainsi son action en faveur d’autrui. Ses premières années de sacerdoce, trop pleines d’activité extérieure, ne lui donnèrent pas le loisir d’écrire. Mais en 1928 commença pour lui une nouvelle période d’activité littéraire, qui dura jusqu’en 1932. Plusieurs oeuvres, non de grande môle, mais de haut intérêt, sortirent en ce temps là de ses mains. Puis, en 1935-1936, ce fut une autre période de féconde activité, qui donna elle aussi quelques ouvrages. Une pensée presque – on peut le dire- constante, appliqua Vladimir Ghika à ses „Pensées pour la suite des jours”, qui en réalité obtinrent un grand succès. Nous avons vu qu’en 1923 il avait publié un volume avec ce titre, volume muni d’une Préface de Francis Jammes. L’enthousiasme avec lequel fut accueilli cet ouvrage par le public et par la presse, encouragea l’auteur à continuer sur cette route. Ainsi en 1928 il publia – dans le Roseau d’Or-, la seconde série de „Pensées”, avec préface, cette fois-ci, de Jacques Maritain, Suivirent les „Pensées” publiées dans „Vigile” (1930). Enfin, en 1936, il réunit toutes ces séries de „Pensées en un seul volume, y ajoutant encore un grand nombre de Pensées inédites, „le tout repris dans... . un ordre à peine perceptible”.2 Dans ce livre, écrit par petits

1. P. Scortesco, lettre du 25 Avril. 1956. „On peut dire que la fondation de St. Jean a marque les autres formes d’apostolat du Prince Ghika, même le CENTRE D’ETUDES RELIGIEUSES qui a fait si remarquable carrière sous la direction de Jean Daujat” (Yv. Estienne, p. 41). On doit ajouter ici, parmi les disciples de Mgr. Ghika Charles Henrion – ermite dans le sud tunisien – l’abbé Cafarel, directeur de la revue „L’Anneau d’Or”; Mademoiselle Yvonne Estienne etc. (G. Chorong, Notes) 2. Pensées, ed. 1936, p. 9.

296 traits sous forme de maximes pour la vie pour la vie en Dieu-, on peut bien entrevoir la conception profondément religieuse de Vladimir Ghika. Les problèmes qu’il aborde deviennent cristallins. Il commence par les Béatitudes. Ces maximes de l’Evangile chantées par l’Eglise orientale presque chaque jour à la Liturgie, qu’il voulait écrites sur les mus du dispensaire de Bucarest, gravées dans l’esprit et le coeur des Dames de la Charité, et il finit toujours par les Bénédictions: ce chant de louange des jeunes dans la fournaise, et la bénédiction de la mort. Adoptant ainsi, dès le seuil du livre, les perspectives du Discours sur la Montagne, l’auteur cherche à réunir les contrastes – les apparentes contrastes crées par un besoin didactique: par l’adoption du point de vue de l’homme, ou de ses limites de jugement –, et de voir tout en Dieu. De cette façon, sous les yeux du lecteur passent, comme un léger mouvement d’ailes, „des pensées... qui font penser” 1: sur Dieu, la grâce et la liberté humaine, sur la joie et la douleur, le bonheur et le malheur, la bonté et la justice, la noblesse et la grossièreté, l’amour de Dieu et du prochain, le sacré et le profane, la vie contemplative et la vie active, la prière et l’action, la richesse et la pauvreté, l’originalité et la charité etc. Les problèmes touchés sont d’une grande variété, et avec un minutieux examen on pourrait reconstruire facilement le monde intérieur de l’auteur et la réponse qu’il donne aux questions de son temps. C’est donc un recueil de perles précieuses, qui a déterminé Francis Jammes à parler dans sa préface du „génie” de Vladimir Ghika. Le désir de franchir les limites du cercle des amis et des disciples, pour aller à la rencontre du „grand public”, décida Vladimir Ghika, vers 1930-1931, à concevoir le projet d’une collection intitulée „Les réalités de la foi dans la vie – les réalités de la vie dans la foi”. Et en considérant la tâche d’écrire cette „bibliothèque” trop difficile pour lui, à cause de la vie active d’apostolat qui l’appelait en toutes directions, il parla aux amis de ce qu’il désirait faire et pria des Religieux de haute vie spirituelle, familiarisés avec la contemplation, d’accepter ce travail. Ses amis ne furent pas tous de même avis: une partie d’entre eux trouva le dessein admirable, une autre partie montra du scepticisme: „Traiter de la vie spirituelle pour le grand public des lecteurs de toute sport, quelle 1. A. Brou, dans Etudes, 1938 (t. 234), p. 860.

297 entreprise risquée! Quelle étrange prétention!”1 – lui ont-ils dit. Les Religieux dont il demanda la collaboration trouvèrent le plan bon, mais comme ils étaient aussi chargés d’autres travaux, ils n’eurent pas le temps nécessaire pour se consacrer à cette mission. Ainsi Vladimir Ghika resta seul, mais il ne se découragea pas. L’entreprise lui semblait nécessaire. „Le geste est attendu”; et non seulement parce que „il est dans le développement d’une foi qui sait ce qu’elle renferme”, mais aussi parce que ce „grand public” il le croyait prépare pour cette action. „La foule à laquelle on s’adresse est la foule saintement travaillé par la communion fréquente, et secrètement bénie par la communion des enfants. Ce n’est plus la foule d’hier... Les leçons de la grande guerre ont prêché en quelque sorte... l’Evangile... du Précurseur, le baptême de pénitence et de larmes, et... . l’Evangile du Crucifié. La préparation ascétique et purificatrice a été faite ainsi sur une échelle massive et grandiose pour beaucoup d’âmes. Jusque dans la foule indifférente, il s’est fait une sorte de gymnastique spirituelle”.2 C’était donc le moment de l’action apostolique et Vladimir Ghika se sentait obligé de commencer le travail même sans collaborateurs. Son plan n’était pas de faire des exposés scientifiques, mais de donner „une sorte d’essai de culture spirituelle des masses”.3 Pourtant ses écrits ne manquèrent pas d’originalité. De sa plume sortirent trois livres, tous en 1932, notamment: La Présence de Dieu, La Liturgie du Prochain, et La souffrance (première partie). La point de départ était „sacramentel et liturgique, personnel et domestique, et bien a la porte de chacun”.4 Mais surtout sacramentel! Dans La Liturgie du Prochain, par ex., il voit l’action de charité comme une liturgie unique accomplie par le Christ bienfaiteur qui se penche sur le Christ souffrant: la présence de Jésus dans la misère d’autrui devient „une sorte de transsubstan- tiation”.5 „Cette sorte de messe blanche, tout le monde peut la dire,

1. Vl. Ghika, La présence de Dieu, Paris 1932, p. 1. 2. Idem, pp. 1-10 passim. 3. Idem, p. 13. 4. Vl. Ghika, La Présence de Dieu, p. 16. 5. Vl. Ghika, La Liturgie du prochain, Paris 1932, p. 11. Cet opuscule contient l’allocution prononcée à la réunion annuelle des Dames de la Charité, à Paris, le 12 Déc. 1924.

298 avec une étrange et tacite consécration sur le modèle de l’autre, et la même démenti des apparences qui ne sont pas le Christ et le recèlent partout”.1 Dans La souffrance il développe le même point de vue: „Il y a dans la douleur – dit-il-, quelque chose de l’essence mystique du sacrement. Elle este comme un sacrement du néant, le sacrement des absences réelles, une sorte de sacrement a rebours... Dieu porté par le vide”.2 Le programme d’édition conçu par Mgr. Vladimir Ghika était assez vaste. En 1932 il voulait publier encore un seconde volume sur La souffrance: puis Physionomie spirituelle de la Messe orientale, Chant grégorien et chant oriental, Leçon sur l’Histoire de l’Eglise, Barrabas ou le préfère (mystère évangélique), Patrie-Nationalisme- Eglise, et Au fil de la Vie. Mais ces volumes ne parurent pas. D’autres activités absorbèrent son temps et conduisirent ses énergies dans d’autres directions. Plus tard, en 1935, continuant son activité a Paris, il revient a ses premières études et publications faites en Roumanie, c’est a dire a l’Histoire; car a cote de ses oeuvres pour la culture spirituelle des nouvelles générations, l’histoire resta pour lui une activité de préférence. Cette année la il publia a Ia}i (Roumanie), dans un volume intitule Spicuiri istorice (Glanures historiques), les articles et les documents qu’il avait publies dans les revues roumaines „Convorbiri literare” et „Revista catolic@” (1907-1914). Ici aussi le projet était vaste... Il promettait que „ ce volume serait le commencement d’une série de publications historiques, tirées surtout des archives romaines et des archives familiales”.3 Il donna le deuxième, avec des documents concernant le Prince Grégoire Ghika II-e (1660-1673) et Grégoire Ghika VII-e (1777). Pourtant il n’arriva pas à continuer cette publication. Nous ne connaissons pas les raisons de cette interruption, mais nous supposons qu’il n’eut pas le loisir de réaliser ses projets. était la „théologie du besoin” qui, dans la vie, avait la première place.

1. Vl. Ghika, La Liturgie du prochain, p. 13. 2. Vl. Ghika, La souffrance, I, Paris 1932, p. 9. 3. Vl. Ghika, Spicuiri istorice, Ia}i 1935, Introd.

299 11. Les lépreux

La clôture de la Maison St. Jean, d’Auberive, fut considérée par Vladimir comme voulue par Dieu, afin d’être rendu libre pour une autre oeuvre, et il s’appela a en commencer une beaucoup plus dure que celles auxquelles il s’apprêta a en commencer une beaucoup plus dure que celles auxquelles il était entraîne jusqu’alors: le soin des lépreux Son voyage au Japon (19339 avait laisse dans son âme une affreuse image. Il était aller dans ce pays pour „installer... une Maison de Carmélites”, et avait célèbre la Messe de Noël parmi les lépreux. „Les chants sortis des gosiers mutiles par le mal affreux”1 l’avaient bouleverse. „Il racontait que donnant la communion... il ne pouvait plus dans certains cas reconnaître le dessin du visage qu’il avait devant lui; il ne savait ou poser l’hostie”.2 Cette image, qui ne le quittait plus, attirait sa générosité. Les autres souffrances humaines, qu’il avait connues, lui semblaient assez loin de cette forme de fléau. Ces lépreux représentaient donc une plus fidèle image du Christ souffrant et appelaient davantage l’image de Christ consolateur, pour célébrer ensemble „la liturgie du prochain”. Pour se consacrer au soulagement de ce mal, Mgr. Vladimir Ghika n’avait pas besoin d’aller très loin. Cette maladie existait même en Roumanie. A Isaccea près des embouchures du Danube, il avait un lazaret pour lépreux, et les malheureux avaient besoin de secours. En 1934 les Dames Orthodoxes (ou celles de la Croix Rouge Roumaine) avaient prie le Père Georges Chorong de Bucarest d’intervenir afin que les Filles de la Charité acceptassent de s’occuper d’eux, Mais le Supérieur général des PP. Lazaristes avait répondu: „Des Filles de la Charites pour aller soigner les lépreux on en trouvera toujours, mais il leur faut un aumônier pour le service religieux et nous n’avons pas de prêtre”.3 Entre trempa Mgr. Ghika eut connaissance de cette situation. Et comme il avait toujours le désir de faire de grandes choses pour la Roumanie.4 Il décida de se dédier lui même aux lépreux 1. Dém. Ghika, p. 31/6 2. J. Mouton, p. 34/2 3. G. Chorong, p. 54. 4. Idem, p. 56.

300 Pourtant une pareille mission de charité demandait une certaine préparation. Mgr. Ghika n’hésita pas à la faire, de sorte qu’en 1939 tout était prêt pour commencer. Il „était entendu avec les autorités roumaines, était, entre en contact avec les services médiaux spécialises de Paris, avait fait un long stage a l’hôpital St. Louis; s’était familiarise avec les derniers traitements (cela ne l’étonnait guerre car il était toujours occupe de sciences médicales et de dispensaires), et enfin était employé, pendant plus d’une année, au service des lépreux soignes a hôpital St. Louis / Paris /, y avait fait fleurir, dans ces corps décomposes, des âmes de saints”. Un corps médical français était même engage pour se consacrer a cette tache.1 Durant l’été 1939, a la veille de la nouvelle guerre, Mgr. Ghika se rendit le premier en Roumanie, pour ouvrir la route a la nouvelle œuvre de charité. Néanmoins cette œuvre ne peut être fondée, parce que „les événements ne le permirent pas”. Les Soeurs de Munich, comme prix de l’approbation de leur entrée à Bucarest et de la fondation d’un hôpital ({oseaua Panduri), se chargèrent de s’occuper elles-mêmes des lépreux.2 Mgr. Ghika, ainsi, n’eut pas l’occasion de faire le sacrifice pour lequel il était prépare. Dieu le voulait ainsi, afin qu’il plût, une fois arrive en Roumanie, se consacrer a une tache plus grande encore.

12. Les misères d’une autre guerre (1939-1945)

Pendant l’été 1939, Mgr. Vladimir Ghika se rendant en Roumanie, s’arrêta, comme d’habitude, chez son frère Démètre Ghika, dans la villa de Bozieni. C’était une „demeure accueillante avec un vaste parc, ou Mgr. Ghika avait fait construire un petit pont en bois, d’un dessin japonais, au dessus d’un étang, en souvenir de ses voyages au Japon”3, et avait fait tracer un „petit jardin a la française”, qu’il avait lui même dessine.4 La, dans une petite orangerie, il avait installe 1. G. Chorong, pp. 34-35, Les visites aux lépreux à Paris ont inquiété les disciples de Mgr. Ghika, qui l’ont, „toujours soupçonné de souhaiter attraper la lèpre pour mourir au service des lépreux” (J. Daujat, p. 29). 2. G. Chorong, p. 55. 3. J. Mouton, p. 34/3 4. G. Chorong, p. 73.

301 aussi une chapelle pour la maison et pour lui. Chaque année il venait passer ses vacances dans ce lieu de paix, qu’il semait beaucoup.1 Pourtant cette année-la, contrastant avec la douceur du paysage de Bozieni, un spectacle de grandes souffrances venait s’offrir aux frères Ghika. La seconde guerre mondiale avait éclate, et comme conséquence de la pénétration des Russes en Pologne, des milliers de Polonais, militaires et civils, se réfugiaient en Roumanie. Les misères de ces gens, qui pour sauver leur liberté quittaient patrie et biens, émurent profondément le coeur de Vladimir Ghika. Il voyait que ceux-ci avaient un plus grand besoin d’aide que les étrangers de Paris, d’autant plus, qu’il pouvait facilement attendre que des souffrances pareilles s’étendissent aussi aux Roumains, et, toujours prêt a suivre la voix du besoin, il „écrivit au Cardinal archevêque de Paris qu’il se considérait comme plus utile en Roumanie qu’a son ministère de l’Eglise de la rue de Sèvres” 2 et demanda la permission d’y rester. Cette permission lui fut facilement octroyée. Ainsi il commença un nouveau chapitre de sa vie. Rentré à Bucarest, Vladimir Ghika se vit plongé dans un nouveau milieu. C’était la première fois – outre les brefs séjours de vacances – , qu’il y venait comme pr$tre pour ouvrir un nouveau champ d’apostolat. La capitale de la Roumanie, depuis qu’il l’avait quittée en 1914, avait subi des changements non seulement d’architecture, mais aussi de population. Le docteur Paulesco n’était plus (il mourut en 1931) 3, et avec lui plusieurs autres personnes de ses anciennes connaissances. Mgr. Ghika peu a peu reprit des relations avec ce qui restait encore de ses amitiés d’autrefois, et tâtonna devant de nouvelles difficultés, en se laissant toujours guider par sa théologie du besoin. Le séjour en Roumanie, qu’il commença en 1939, ne devait apporter aucun changement dans sa dépendance canonique. Il continuait à se considérer incardiné dans le diocèse de Paris, et maintenait son attachement à la France, pour laquelle il priait.4 Pour 1. „Tant qu’il fut copropriétaire du domaine, Mgr. devait faire chaque année un séjour dans le pays, selon la loi romaine” (G. Chorong, Notes) 2. Dém Ghika, p. 31/6. 3. G. Chorong, Notes. 4. J. Mouton, p. 34/3, „Au moment de la défaite de la France, en 1940 il réunissait quelques amis autour de la meese du matin et récitait avec eux les litanies des saints de France”.

302 raisons d’apostolat, il devait avoir, néanmoins, des relations avec la hiérarchie et le clergé catholique de Roumanie. Il est intéressant do constater que “tout le temps de son séjour en Roumanie, depuis 1939, il a été complètement a part du clergé latin local, sauf pour les relations de convenances et en particulier avec le Nonce Apostolique et avec Mgr. l’Archevêque”1 de Bucarest, Alexandre Cisar. Pourtant il eut des sympathies, mais elles allaient plutôt vers le clergé catholique roumain de rite oriental. avec celui-ci il était “en bons rapports” et “il travailla avec lui à certaine époques et en certaines circonstances et en particulier après la conversion de Horia Cosmovici. Il y officia quelquefois, ayant la faculté d’officier dans les deux rites”.2 Au début il mit son tems a la disposition des réfugies polonais. Mais comme d’une part cette occupation n’était pas trop absorbante et d’autre part il n’y avait pas encore un grand mouvement de fidèles vers lui, il eut le loisir de se dédier aux études. Il se mit ainsi a travailler “ a la rédaction d’une Histoire de la Roumanie pour laquelle il avait une masse énorme de documents recueillis durant une grande partie de sa vie et en particulier aux Archives du Vatican”.3 Mais il n’arriva pas à finir ce travail, parce que peu après les visiteurs et la vie pastorale prirent son temps de sorte qu’il dut abandonner ses occupations littéraires. Les matinées de Mgr Ghika étaient consacrées à la vie liturgique et aux visiteurs. La vie de prière il la continuait assidûment. En habitant dans la maison de son frère Démètre, „comme il jouissait de pouvoirs spéciaux donnes par le Souverain Pontife, il célébrait la Messe chez lui, au salon, a laquelle assistaient quelques personnes, catéchumènes ou convertis... Apres la Messe, il en retenait généralement, au petit déjeuner, quelqu’un des assistants: catéchumènes ou nouveau convertis, et causait a se manière, toute bonne, gaie, encourageante, édifiante”. Souvent, pourtant, il disait la Messe au dehors, „chez les malades, chez les blesses dans les hôpitaux, et, pendant quelque temps, a la prison des femmes de

1. G. Chorong, p. 52. 2. Ibidem. 3. Ibidem.

303 V@c@re}ti, une fois par semaine, il célébra aussi au camp des prisonniers américains et anglais. Aviateurs descendus, dont un bon nombre étaient de fervents catholiques”.1 Pour les grandes fêtes il célébrait quelquefois chez les Pères Assomptionnistes.2 Les assistants restaient toujours frappes de la manière dont in célébrait la Messe. Mr. Jean Moutron y était pressent a Bucarest juste au temps du tremblement de terre (Nov. 1940), et il témoigne: „Jamais la sérénité apportée par la présence de Dieu ne m’avait parue si saisissante”.3 D’ailleurs, après le Père Chorong, „il avait une telle foi dans le Saint Sacrifice et si souvent Dieu avait accorde des grâces extraordinaires alors qu’il célébrait dans une chambre de malade!”4 Les après-midi il les utilisait habituellement pour rendre des visites. Au commencement, après son arrivée, „ce furent les grands malades du voisinage” qui eurent ses attentions; puis les Polonais; ensuite les blesses de l’hôpital militaire, de Sanatorium St. Vincent, et des „différents hôpitaux de la ville”. Il fit des visites aussi aux prisonniers politiques relègues dans les différentes prisons, et aux aviateurs américains et anglais enfermes comme prisonniers de guerre. „Aux malades et aux blesses, il imposait, la petite relique’, parcelle de la couronne d’épines de la cathédrale de Paris, et il s’en suivit parfois manifestement des guérisons extraordinaires et en particulier celle d’un officier blesse a la colonne vertébrale et paralyse”.5

1. Ibidem. 2. J. Mouton, p. 34/5. 3. Idem, p. 34/2. 4. G. Chorong. p. 81. 5. Idem, p. 53. „Année 1942. L’officier miraculeusement guéri lui avait demande d’aller voir d’autres officiers blesses et incurables. L’un d’eux était désespère et voulait se tuer. Il appela Mgr. Avec la petite relique comme dernier espoir. Mgr. Terrasse par le mal – il était gravement malade- ne vint pas et l’officier se donna la mort. Ce fut longtemps un sujet de peine pour Mgr. Quant a l’officier guéri et converti, après une violente reprise de l’esprit du mal durant laquelle Mgr. Montra son admirable ténacité, il demanda a reprendre du service mais a l’Ecole militaire de Timi}oara, pour avoir l’occasion d’enseigner aux jeunes la foi qu’il avait retrouve” (G. Chorong, Notes). „L’interdiction de visiter les blesses du Sanatorium nous fut signifiée durant la guerre-en 1942 –, après la guérison de l’officier blesse, par un chef de service de renseignements ou de police secrète, qui l’imposa devant moi au directeur, le professeur Hortolomei” (G. Chorong, Notes).

304 Etant prie de visiter une Française – qui pour des raisons politiques se trouvait dans la prison de V@c@re}ti –, son action s’étendit, „grâce a la directrice, a toute la prison. Le bien qu’il fit la, auprès des détenues politiques et celles de droit commun, n’est guerre imaginable... Je suis aller – nous dit le Père Chorong-, a la prison de V@c@re}ti avec Mgr. Plusieurs fois, le vendredi, jour consacre par la directrice à la formation religieuse, pour y faire des projections lumineuses sur la Vie et l’Enseignement de Notre Seigneur. Je ne saurais exprimer l’élan de confiance, de repentir, de ferveur dont sa présence était l’occasion”.1 „J’ai vu les prisonnières... se presser autour de lui, lui demandant de les écouter, d’entendre et toutes leurs fautes, et toutes leurs misères et toutes leurs peines; de prier pour elles, de les bénir. Toutes étaient la, et catholiques et orthodoxes, et intellectuelles et criminelles”.2 „La, entre les châlits de fer qui s’élèvent presque jusqu’au plafond, toutes ces malheureuses femmes étant a genoux, tournées vers l’église de V@c@re}ti dont, par les fenêtres, on voyait les belles tours et les croix, de l’autre cote de la route, j’ai entendu une prière d’une ferveur et d’une beauté telles que je ne crois pas en avoir entendu de semblable ailleurs. Tandis que je changeais les films, la voix d’une jeune communiste s’élevait pour chanter en vers les scènes de la vie de Notre Seigneur qui venaient de passer sous leurs yeux. Plus tard, Mgr. Reçut un joli travail en cuir exécute par elle. Ensuite, pour la messe de rite oriental a la prison, Mgr. Se fit accompagner d’un prêtre greco-catholique/c’est a roumain uni/, puis il lui laissa cet office pour se consacrer aux centaines de personnes qui venaient se réfugier, pendant les fréquentes alertes, dans les caves de l’immense bâtiment ou il habitait avec son frère, boulevard Dacia”.3 Les bombardements anglo-américains, diriges sur la Roumanie vers la fin de la guerre, mettaient la population dans l’angoisse, et non sans raison, „car lors du premier bombardement qui fit environ 12. 000 morts/a Bucarest/, un grand nombre de personnes avaient péri dans les caves de la maison juste en face” de l’habitation de

1. Idem, p. 53. 2. Idem, p. 81. 3. Idem, p. 53.

305 Mgr. Ghika.1 Pour ceux qui s’abritaient, durant les alertes, dans le sous-sol de sa maison, Mgr. Ghika mettait a disposition toutes ses ressources spirituelles „Il les faisait prier et même chanter”2, en s’entretenant avec eux. „La suite de ces prises de contact, pendant les alertes et ailleurs, était, assez souvent, des conversions, des professions de foi catholique dont il envoyait les actes directement a Rome”.3 Les soirées, il ne les passait pas toutes a la maison, puisque il se dirigeait toujours la ou sa conception du besoin spirituel le portait C’est ainsi qu’”une fois, de nuit, en temps de black-out, il est tombe dans une tranche creusée sur le trottoir et il s’est assez abîmé”.4 Ses sorties étaient faites souvent pour les Roumains Unis, c’est à dire pour les Catholiques de rite oriental. Parmi eux „a certaines époques son activité a été grande et en particulier dans la paroisse de la strada Polon@”.5 Il collabora étroitement avec Mgr. Aftenie et avec le protopope de Bucarest, Père Chinezu, donna des conférences dans le cadre de l’ASTRU (Association des étudiants roumains unis) et s’intéressa aussi a la vie monacale chez les Unis. „Il fit au moins une fois un voyage chez les unis en Ardeal et poussa jusqu’a Bixad/ centre des moines Basiliens roumains/dans l’extrême nord du pays. Ce ne fut évidemment pas sans raison ni sans résultat. Il dirigea le Père Bonteano/converti de l’Orthodoxie au Catholicisme/, devenu Basilien, dans son apostolat a Bucarest pendant la guerre. L’archimandrite Ciobotaro, Exarque des monastères de Bessarabie, réformateur des couvents d’hommes et de femmes de Moldavie et de Valachie, vint lui demander conseil au moment de se décider a quitter officiellement l’Orthodoxie et les hautes fonctions, pour faire sa profession de foi catholique et devenir lui aussi, comme son élève Téodosie Bontéano, moine basilien de Bixad” 6; et ce fut Mgr. Ghika qui l’aida a céder a la grâce sans tergiversation.7

1. Ibidem. 2. J. Mouton, p. 34/4. 3. G. Chorong, p. 53. 4. Idem, p. 51. 5. Idem, p. 67. 6. Ibidem. 7. Idem, p. 70.

306 En dehors des conférences qu’il donnait aux étudiants a la paroisse de Strada Polon@, il fit, pendant la guerre même, des conférences pour un public plus étendu. A Bucarest notamment, en 1941 ou 1942, tout le monde lisait „Les clefs du Royaume” de Cronin. Pour effacer la fausse impression que cette lecture pouvait laisser, Mgr. Ghika prit l’initiative de donner a l’Institut français de Bucarest 1, „tout en combattant ce livre”, une série de „6 conférences sur la Chine ou il était passe, lors de ses voyages au Japon et a Manille. Ces récita toujours marques de faits extraordinaires et de conversions faisaient grande impression et orientaient bien les âmes”.2 „La parole, si souvent disqualifie dans les années d’entre-deux guerres par de trop nombreux orateurs qui s’écoutaient parler, reprenait toute sa dignité dans la bouche de ce prêtre”.3

13. Sous la domination communiste

La fin de la deuxième guerre mondiale ne donna pas a la Roumanie le soulagement désire. Au contraire, elle ouvrit chez elle une période de plus grandes souffrances encore. Apres l’occupation du pays par les troupes russes, la misère se fit sentir, spécialement dans la capitale et dans les villes. Sous la protection des forces d’occupation, des bouleversements sociaux et politiques s’ensuivirent, qui aboutirent graduellement a la suppression des partis politiques – sauf le parti communiste-, a l’expulsion du roi, a la dictature du prolétariat et même – des 1948 – a une persécution ouverte contre l’Eglise catholique. C’est ainsi que pour la population roumaine les années d’après guerre devinrent beaucoup plus dures que celles de la guerre elle-même. Aux cotes de la population, Mgr. Vladimir Ghika entra, lui aussi, dans une période après souffrances. Il continua d’habiter avec son frère, Prince Démètre Ghika, mais dans des conditions toujours plus difficiles. La reforme agraire proclamée après la guerre enleva a Démètre Ghika sa propriété de Bozieni, qui fut nationalisée. On les laissa dans l’appartement de Bucarest, boulevard Dacia, jusqu’a la

1. J. Mouton, p. 34/3. 2. G. Chorong, p. 78. 3. J. Mouton, p. 34/3.

307 fin de l’année 1947; car des le moment que la Princesse Elisabeth Ghika – en qualité de dame d’honneur de la Reine Hélène – et son mari Démètre Ghika se décidèrent de suivre le Roi Michel en exil, cet appartement dut être aussi libère. Ainsi Mgr. Vladimir Ghika fut contraint a ce moment – la de quitter la demeure de son frère et de chercher un abri ailleurs.1 Il se rendit au Sanatorium St. Vincent de Paul – l’œuvre de sa jeunesse, ou il avait continue, des son arrive a Bucarest, de venir une fois par semaine pour les repas: la, Soeur Soize, supérieure des Filles de la Charites, lui avait prépare une chambre. Mais quand le Sanatorium fut réquisitionne (le l-er Août 1948), pour être nationalise le l-er Septembre 1948/, et occupe par le docteur Parhon, Président de la République Populaire Roumaine, Mgr. Ghika dut quitter de nouveau sa chambre et s’installer a l’aumônerie de la chapelle du Sanatorium2, dans „les deux petites pièces ou il logeait autrefois, lorsqu’il était de passage a Bucarest”.3 Au moment ou éclata la persécution communiste contre l’Eglise catholique de rite latin en Roumanie (Noël 1949) 4, il continua d’habiter a aumônerie, mais seulement grâce au docteur Parhon: celui-ci était un des disciples du docteur Paulesco, premier collaborateur du Prince Vladimir Ghika et cofondateur du Sanatorium, et lui, par piété pour son maître, protégea aussi Mgr. Ghika.5 Ces ennuis de changement de chambres étaient accompagnes aussi de souffrances physiques et morales. Déjà avant le départ de son frère, il avait eu, en 1942, „une assez extraordinaire syncope, due à une chute de tension artérielle, et qui aurait été certainement

1. G. Chorong, p. 59. Démètre Ghika, avec son épouse, partit pour l’Occident avec ceux de la Cour, après le départ du train royal, c’est à dire le 25 Janvier 1948 (Elisabeth D. Ghika, Notes). 2. „La loi de nationalisation concernait les hôpitaux et tout ce qui avait eu une utilisation sanitaire. Elle ne concernait donc ni la chapelle ni l’aumônerie. Les communistes durent lâcher en partie l’aumônerie. Les communistes durent lâcher en partie l’aumônerie; mais ils ont pu en prendre la propriété par un autre biais” (G. Chorong, Notes). 3. G. Chorong, pp. 51-52 4. La persécution contre l’Eglise catholique de rite oriental avait commencé en 1948. 5. G. Chorong, p. 75.

308 fatale }i le docteur Paulian, qui venait le prendre pour visiter des officiers blesses, ne fut arrive à ce moment. Pendant quelque temps, il fut encore sujet a ces syncopes, ne pouvant, de sur son lit, relever la tête sans perdre connaissance”.1 Plus tard, après la conversion monétaire du 15 Août 1947, sa détresse avait pris un haut degré: les plus frappes alors furent „ceux qui étaient pas salaries et qui n’avaient pas d’or a changer. Chez Démètre Ghika, ou résidait Mgr., il n’y eut pas de viande durant quatre mois au moins”, et dans le grand bâtiment, ou il habitait, régna aussi un „immense... désespoir”. Ces souffrances d’autrui certainement n’ont pas laisse indifférent Mgr. Ghika.2 De suite, en Janvier 1948, il subit une opération de hernie dans le Sanatorium St. Vincent, mais la guérison ne fut pas parfaite, car la blessure, a la suite d’un faux pas, se rouvrit, et ainsi en Septembre 1949 il dut être opère une seconde fois, dans l’hôpital Col]ea. Les infirmités se prolongèrent même après, puisque en 1950 il demandait des médicaments.3 A toutes ces souffrances on doit ajouter la douleur de la séparation d’avec son frère.4 Les misères de la vie, dans ces années difficiles, n’arrêtèrent pas son activité. Tout le temps qu’il resta avec son frère, il eut le même rythme de vie, recevant le matin et faisant des visites l’après-midi. Transfère au Sanatorium, il put aussi continuer à recevoir tous ceux qui voulaient l’approcher. Mais après la nationalisation du Sanatorium, habitant a aumônerie, il n’avait plus la même liberté; il célébrait la Messe a la chapelle du Sacre Cœur „et recevait a la sacristie, car, chez lui, il ne pouvait recevoir que deux fois par semaine, le dimanche et le jeudi, de 2 h. A 4 h. Et encore le visiteur devait-il laisser au portier son bulletin d’identité”. Néanmois „il circulait un peu en ville pour visiter régulièrement un ou deux malades”.5

1. G. Chorong, p. 51. Mgr. Ghika „en avait déjà subi une /opération/, très longue et grave, bien des années auparavant, à Rome, où, durant sa pénible convalescence, lui parvint la nouvelle du commencement de désagrégation de ses fondations religieuses à Auberive” (Elisabeth D. Ghika, Nottes). 2. G. Chorong, pp. 51,59. 3. G. Chorong, p. 51. Après cette dernière opération, Mgr. Ghika a fait „une douzaine de jours de convalescence à la Nonciature” (J. Mouton, p. 34/ 6. G. Chorong, Notes). 4. G. Chorong, p. 60 5. Idem, p. 53.

309 Quand la population roumaine fut éprouve par la grande famine – à la suite des réquisitions et des mauvaises récoltes (1946 – 1947), Mgr. Ghika voulut se prodiguer pour les souffrants. C’est ainsi que en 1947, „assiste de Bonteano et a l’aide d’un des camions de l’Aide catholique Américaine, il porta des secours aux monastères de Moldavie et en particulier a V@ratec et a Agapia. On ne peut dire quelles joies espérances” lui laissa ces visites.1 In chercha aussi, malgré toutes les difficultés, de continuer son activité et même de l’amplifier en d’autres champs d’apostolat. Ainsi „durent l’année 1945, tandis qu’un assez curieux mouvement pour une unité d’action entre les orthodoxes et les catholiques contre le Patriarche/Nicodim/était fomenté par un service d’agitation communiste, Mr. Joseph Frollo engagea Mgr. A faire des conférences sur l’Union a l’Eglise catholique. Mgr. Fit alors des causeries assez suivies. Il disait ses convictions, il éclairait, il instruisait, surtout à l’aide d’histoires et de traits vécus. Il s’en suivit des professions de foi et en particulier” l’adhésion formelle de C. Cern@ianu, un des connaisances du premier temps.2 En Mai 1946 Mgr. Ghika tint a la chapelle du Sacre Coeur un discours remarque. était la 40-a anniversaire de l’installation des Filles de la Charité en Roumanie et de l’ouverture du premier dispensaire gratuit. L’événement valait pour les Soeurs, pour la communauté catholique de Bucarest, et pour celui qui avait introduit les Soeurs dans le pays et les avait aidées dans la période la plus difficile, celle du commencement. Dans son discours, Mgr. Ghika jeter „un regard sur la suite des actions de la Providence dans sa vie depuis la charité qu’il apprend de sa mettre et de Soeur Pucci, jusqu’au moment pressent ou il voyait l’œuvre de Charité qu’il avait commencée dans toute son extension alors que bien des projets et des entreprises avaient péris”.3 En parlant, „a la surprise de bien de personnes” 4, il insiste sur le rôle de sa mère „comme instrument de cette Providence. Sa mère, qui en vraie dame roumaine, pratiquait la charité, se sachant née pour cela,... 1. Idem, p. 67 2. Idem, p. 53. 3. G. Chorong, Notes. „En Mai 1946, ni même plus tard, Mgr. Ghika ne semble pas avoir entrevu la fin de l’œuvre” (Ibid.) 4. G. Chorong, p. 71-72.

310 qui l’initia a Rome, a Salonique, lui fit connaître Soeur Pucci, ... qui sans doute, dans le souci de garder son fils pour son pays, demanda au St. Père qu’il ne fut pas prêtre, et qui occasionna ainsi sa mission de charité et de christianisation dans la société et dans le peuple et en particulier chez lui en Roumanie, en fondant cette œuvre si féconde et durable; sa mère, qui avait été la, pour protéger l’œuvre a ses débuts”.1 Ainsi, en pressentant sa mère comme instrument de la Providence, il accomplit aussi un acte de piété filiale envers la Princesse Alexandrine qui, vue travers les yeux de son fils, avait joue un grande rôle La plus intense activité, Mgr. Ghika la développa d’une manière suivie, en cette période, en collaboration avec la paroisse roumaine unie de strada Polona. On peut même dire que si de iure il était déjà en bonne partie incardiné au diocèse de Paris, de facto, par son activité, il était déjà en bonne partie incardiné dans l’Eglise roumaine unie. Chaque dimanche il allait à l’église St. Basile de Str. Polon@ et y exerçait son ministère. Il était arrive a prendre la direction des étudiants roumains unis groupes dans l’ASTRU, en qualité de conseiller ecclésiastique, et il leur manifestait un grand intérêt. Aux réunions périodiques de cette Association des Etudiants Roumains Unis il amenait régulièrement un de ses grands convertis, l’avocat Horia Cosmovici, ancien sous-secrétaire d’Etat (Sept. – Oct. 1940), venu lui aussi de l’Orthodoxie, mais passe a l’Eglise catholique de rite oriental.2 Cet homme, doue d’un remarquable don oratoire et d’un grand coeur, était devenu pour Mgr. Ghika un second Paulesco. Avec lui ils enthousiasmaient l’esprit des jeunes, parmi lesquels se trouvaient les disciples de Mgr. Jean Suciu, du Petre Chinezu, venus de Blaj ou d’ailleurs, tous formes par la nouvelle génération des prêtres unis, et suivis même d’un grand nombre étudiants orthodoxes, qui venaient aussi aux réunions de l’ASTRU. Quand la France offrit 50 bourses a Paris pour des étudiante roumains, en 1946, Mgr. Ghika insista avec succès pour insérer dans la liste quelques jeunes de cette nouvelle élite.

1. Idem, Notes. 2. Ibidem. Cosmovici, de Juin 1941 jusqu’au mois d’Août 1944, fut en campagne contre l’armée soviétique. Il etait au paravant l’avocat du C.Z. Codreanu.

311 Outre ce cercle de Strada Polon@, Mgr. Ghika forma aussi chez lui un cercle étudiant, qu’il recevait à la sacristie de la chapelle Sacre Cœur. C’étaient des étudiants originaires des diverses parties du Royaume, catholiques et orthodoxes, „jeunes gens de valeur a qui il faisait des cours de philosophie et théologie thomiste”. A ceux-ci „il communiquait quelque chose de son âme”.1 Cette activité parmi les étudiants procura à Mgr. Ghika des joies exquises. „La connaissance de cette jeunesse fut pour lui une révélation et une consolation, ainsi qu’un grand motif d’espérance pour l’avenir de pays”.2 Portant, a la joie succéda la douleur, parce que peu après ces jeunes gens, „presque tous, harcèles par la police communiste, ex-matriculés des Facultés auxquelles ils étaient inscrits, finirent par disparaître en 1950”.3 Leur départ laissa un vide dans l’âme du maître et „il y eut souvent pour Mgr. Des heures creuses. Il allait alors à la chapelle et, sans notes, épanchait son âme sur l’harmonium ou sur l’orgue. Parfois il allait jusqu’a une maison amie o il était reçu comme a Béthanie”.4 Plus tard en 1948, il fut amener a connaître aussi des jeunes gens et de jeunes filles faisant pâtie du mouvement mystique issu du monastère Antim de Bucarest 5, adeptes du Palamisme, qui par conséquence montraient des réserves envers le Thomisme. Devant ces jeunes gens, „tout d’abord, il avait cru pouvoir traiter cette mystique comme il faisait pour d’autres erreurs, par la raillerie. C’est, leur disait- il, une religion ombilicale’. Mais devant la résistance de ces âmes, leur beauté, leur ferveur et leur zèle, il dut regarder les choses de plus près 1. G. Chorong, p. 55. 2. Idem, p. 55. 3. G. Chorong, p. 53 „À cette époque – quand Mgr. Ghika discutait avec les adeptes du mouvement du monastère Antim, ses étudiants ont déjà disparus. Pour la rentrée des facultés, des comites d’étudiants imposèrent des taxes a qui ils voulurent (1948-1949) et ils radièrent sous différentiels prétextes, par ex. pour absence aux cours, vrais ou supposées. Un fils du quincailler de la place St. Georges fut impose a l 200 mille lei stabilises. Somme ramenée ensuite à un chiffre un peu plus bas” (G. Chorong, Notes). 4. G. Chorong, p. 59. 5. On parla que l’écrivain Sandu Tudor, devenant moine, s’est retire dans la tour du monastère Antim. Est ce qu’il a eu quelque rôle dans ce mouvement palamiste?

312 et il se mit a les étudier en utilisant l’étude du Père Jugie A. A. dans le Dictionnaire de Théologie Catholique”.1 Ainsi en certaines périodes, entre 1949-1950, il retourna de nouveau aux études.2 Ces jeunes gens adeptes du Palamisme, que Mgr. Ghika venait de connaître, furent envoies après en mission en Transylvanie.3 Pendant tout le temps de cette période, Mgr. Ghika eut à préparer un grand nombre de conversions. Chez lui affluait aussi un bon nombre de personnes déjà converties, pour être reçues dans l’Eglise catholique: n’ayant plus d’évêques libres des 1949, les prêtres, connaissant les pouvoirs spéciaux qu’il avait, lui envoyaient les personnes qui étaient sur le point de faire le passage au Catholicisme.4 Parmi les personnes qui approchèrent Mgr. Ghika fut aussi l’évêque orthodoxe Galaction- Cordun. En 1949, Mgr. Ghika étant reçu dans l’hôpital Col]ea, fut mis dans une salle commune, à cote de cet évêque. Des bonnes relations se nouèrent entre eux deux a cette occasion.5 En sortant de hôpital, Mgr. Ghika avouait lui-même que „durant les deux semaines passées... en salle commune”, il eut l’occasion „de faire un apostolat presque invraisemblable”.6

14. La fin

En 1950, Mgr. Vladimir Ghika, a 76 ans passes, était encore „un vieillard alerte, au pas rapide, au caractère vif”.7 Mais a cause des mesures prises par les communistes contre les Catholiques, il se ésentait toujours plus isole. Il était espioné de près8, comme d’ailleurs 1. G Chorong, p. 59. 2. Ibidem. 3. „Je suppose que ce fut pour y combatte l’influence exercée par des révélations faites a une religieuse gréco-catholique de Blaj (la sœeur Maria Ionela Cotoï dont un choix, fait par Mgr. Suciu, était colporté dans tout le pays. Dans le même moment se développait une vague de dévotion envers le Coeur Immaculé de Marie et se répendaient des images imprimées clandestinement. – Mgr. Suciu et le Père Chinezu ont dû avoir à souffrir pour celà” (G. Chorong, Notes). 4. G. Chorong, p. 55. 5. G. Chorong, pp. 55-56,70. 6. J. Mouton, p. 34/5. 7. G. Chorong, p. 51. 8. Idem, p. 63-64.

313 d’autres personnes, et les visites qu’il recevait se faisaient de plus en plus rares. Il cherchait à considérer le régime communiste de très haut, et la conclusion qu’il tirait des événements, pour l’avenir, était optimiste. Pour lui, le communisme était „un état de fait différent de ce qu’exige la doctrine philosophique communiste”.1 Il se plaçait volontiers, en le jaugeant, après la crise.2 Dans sa manière de parler a ce sujet, peut-être il était ému par la „volonté d’encouragement ou prudence”.3 „Il considérait que le régime fait à l’Eglise par le communisme n’était pas tellement différente de celui fait à l’Eglise catholique sous l’empire de tzars... En Janvier 1950, alors que la police faisait signer par les prêtres des motions pour la paix avant l’appel de Stockholm), Mgr. Ne voyait pas que ce fut la une prise de position contre l’Occident et particulièrement contre l’Eglise de Rome. Il du sans doute s’en rendre compte quand, peu après, les signataires furent ramasses par la police pour composer le Congres de Târgu- Mure}, 27 Avril 1950, ou ils durent accepter ’ de travailler a l’encadrement de l’Eglise romano catholique dans la République Populaire Roumaine”.4 Une attitude encourageante il tirait aussi de l’Histoire de la Roumanie, qui offre plusieurs exemples de ces abaissement et relèvements, de la formation insuffisante des hommes du régime communiste, et, peut-être aussi de l’idée d’une mission spéciale, a lui donnée,... idée renforcée par quelques mystérieuses paroles de mystique autrefois entendus”.5 Néanmois, après 1950, „il était souvent triste”.6 C’était, peut-être, du a la fatigue de la guerre des nerfs a laquelle il était soumis, car en 1949 il écrivait a Mr. Jean Mouton. „Je ne vous parle dans de l’incroyable génère de vie qu’on mène dans notre malheureux pays. La terreur sourde qui y règne agit surtout sur les nerfs et sur la volonté”.7 C’était probablement la regard qu’il jetait sur sa vie passe,

1. Idem, Notes. 2. Idem, p. 60. 3. Idem, Notes. 4. Ibidem. 5. Idem, p. 60. 6. Idem, p. 59. 7. J. Mouton, p. 34/6.

314 sur tout ce qu’il avait entrepris, qui déjà avant 1950 le faisait s’exclamer: „Comme les choses ont été autres que ce que nous avons voulu les faire!”.1 Ou était plutôt l’avenir: „comme s’il avait prévu son dénouement.2 Car il se trouvait dans le Gethsémani de sa vie. Son appartenance au diocèse de Paris lui donnait, canoniquement, le droit de venir en France. Mais en 1939 il „était venu en Roumanie sans espoir de retour en France ou du moins sans espoir de s’y rétablir. Il avait consacre le reste de sa vie aux lépreux et s’y était prépare. Les circonstances de la guerre ne permirent pas de donner suite à ce voeu, à cette consécration. Durant la guerre, il ne fut pas question..., de son retour en France. Immédiatement après, alors que son ami Maritain était ambassadeur de la France auprès du Vatican, oui, sans doute, il songea de quitter le pays” pour un but précis. Mais „ce qu’il pensait ne s’étant pas réalise”, il ne chercha plus partir.3 Certes, „après la guerre et encore dans le courant de l’année 1947, des démarches furent faites, non sur son initiative, auprès du Gouvernement roumain par l’entremise de la Légation de France, de la part de l’Archevêché de Paris ”.4 Pareilles démarches en 1947 furent faites aussi par le Père Choral. Pourtant, Mgr. Ghika, en l’apprenant, „n’en marqua pas de satisfaction”.5 En Janvier 1948, lors du départ de la Cour royale, contrairement a l’opinion diffusée en Occident, la question du départ de Mgr. Ghika ne se posa pas.6 Plus tard, quand il était déjà en prison, son dernier mot transmis en Occident fut: „Dieu m’a mis ici, j’y reste!” (M-a pus aicea Dumnezeu, r@mân)7. C’était l’acceptation volontaire du sacrifice. La parole „sacrifice”, pour la fin de la vie de Mgr. Ghika, nous semble la meilleure qu’on puisse trouver. Car c’est pour son activité de „BON Samaritain”, pour son attachement à l’Eglise catholique, pour ses conversions, qu’il fut mis en prison. En Mai 1952, le docteur Parhon ayant accompli son mandat de président de la République

1. G. Chorong, p. 54. 2. Idem, p. 59. 3. Idem, p. 74. 4. Idem, p. 75. 5. Idem, p. 74. 6. Idem, p. 74-75. 7. Idem, lettre du 8 Janvier 1956.

315 Populaire Roumaine, devait se retirer. Ce changement laissait Mgr. Ghika sans aucune défense devant les organes communistes. La situation était d’ autant plus dangereuse, qu’on savait même a Paris, juste en Mai 1952, „que Mgr. Ghika recevait la profession de foi d’un bon nombre de jeunes gens”.1 On ne doit pas perdre de vue qu’on était en pleine persécution contre l’Eglise catholique. Et en effet, Mgr. Ghika, „le 19 Novembre de la même année... fut enlève par la police alors qu’il était en route pour aller voir un malade2 et mis en prison.3 Cette mesure occasionna de nouvelles démarches pour sa libération, mais sans écho. En Octobre 1953 on apprit qu’il était libre, mais était pour se préparer à son procès. D’une lettre, envoyée par un disciple en se temps la, on peut déduire le régime auquel il fut soumis en prison et l’activité qu’il déploya parmi les détenus: „Il vient de passer 3 semaines chez un ami (sic). Il a les cheveux et la barbe coupes, il n’a plus que la peau et les os, mais il semble rajeuni, l’air de la campagne lui ayant fait du bien. Ce matin, 5 Octobre, il pleurait sur mon missel, avant le Sanctus... Il lutte avec dignité et courage, je dois même dire, sans crainte et avec grandeur. Il est bien digne du Maître dont il est le disciple. Il éclaire par son exemple nos jours angoisses et nos désespoirs }i nous avons la faiblesse d’y tomber... Rare est l’instant ou j’ai le bonheur de voir la joie sur sa figure; alors le rire qui éclaire son visage est un rire d’enfant”.4 Il racontait au disciple qu’à la „campagne” – c’est à dire en prison-, „il a fait la connaissance d’une jeune personne et que la liste de ses convertis et disciples s’allonge. Plaisamment il invite a s’inscrire au nombre de ceux qui en prison l’entourent et par l’intermédiaire de conversations sur la poésie, la musique, sur tout, se font ses disciples religieux”.5 Le procès contre Mgr. Vladimir Ghika, annonce en Octobre 1953, ne tarda pas a s’ouvrir. A la fin de Novembre 1953, étant condamne a 30 ans de réclusion, il fut mis de nouveau en prison. Le motif de cette condamnation „ne peut être que parce qu’il a eu, ou qu’il a été 1. Idem, p. 62. 2. Idem, p. 62. 3. Idem, p. 75. 4. Idem, p. 75. 5. Idem, p. 77.

316 soupçonne d’avoir eu des pouvoirs religieux, tels que des pouvoirs épiscopaux, durant l’emprisonnement de tous les Ordinaires”.1 Ainsi sa situation de détenu venait être „légalise”, et les autorités communistes pouvaient répondre négativement aux insistances des autorités françaises en vue d’obtenir sa libération. Arrivé de nouveau en prison, Mgr. Ghika déploya aussi parmis les détenus de Jilava – ou il venait remplir sa peine-, son activité apostolique. Il „a continué d’employer sa manière d’instruire, d’édifier, de convertir, en racontant avec beaucoup d’amabilité, d’esprit, une pointe de gaieté, des traits vécus par lui en ses nombreux et lointains voyages, agrémentes de réflexions ou s’exprimaient ses convictions, son amour de Dieu et des âmes et surtout l’action providentielle de Dieu parmi nous quand on vit de la foi”.2 Il leur parla de la Chine, de l’Australie et d’autres pays.3 Le bruit courait, au dehors de la prison, „qu’il faisait beaucoup de bien, qu’il partageait sa nourriture avec ses détenus”.4 Et un prisonnier de sa casemate, devenu libre, rapportait „que chaque soir il donnait la bénédiction a toute la salle”.5 Ainsi il dirigeait spirituellement cette société de malheureux. En Janvier 1954 se rependit le bruit que Mgr. Ghika serait mort. En réalité il fut alors seulement transfère d’une casemate dans l’autre, parce qu’il était devenu }i faible qu’il ne pouvait plus marcher.6 La mort, pourtant, ne devait pas tarder beaucoup. Le 16 mai 1954, Mgr. Ghika, assiste par un prêtre, rendait son âme à Dieu.7 Son corps était trop extenué par l’apostolat et l’ascèse... Les privations de rourriture (par le partage qu’il en faisait avec les compagnons de captivité), pesèrent trop sur son organisme a l’age avance de 80 ans. Dans les casemates de Jilava „l’hiver a été trop rude”8, pour qu’il puise survivre longuement. Ce corps, maintenant inanimé, mais 1. Idem, p. 62. 2. Idem, p. 77. 3. Idem, p. 78. 4. Idem, p. 62. 5. Idem, p. 81. 6. Idem, p. 78. 7. D’autres témoignanges disent qu’il fut assisté par deux prêtres (G. Chorong, p. 81). 8. G. Chorong, p. 68.

317 vénère, „a été enseveli dans sa grande cape”, dans le cimetière de la prison.1 Ses disciples, connaissant se mort, ne pouvaient se consoler de le savoir toujours entre les murailles de la prison. S’ils n’avaient pas pu le rendre libre de son vivant, qu’ils obtiennent au moins sa libération après la mort ! En effet une exhumation fut demandée2, mais „il semble... que le projet de réinhumation au cimetière de Bellu avec les Filles de la Charité, n’ait pas été exécute”.3 En tout cas, soit en prison a cote des détenus, au dans le cimetière catholique de Bucarest – a cote de quelques Filles de la Charité et de sa cousine, Soeur Madeleine Bossy, fondatrice d’un couvent de Soeurs de l’Annonciade Céleste, c’est en Roumanie qu’il attend la résurrection. Les disciples pensèrent aussi a l’âme de leur maître, car des services funèbres furent célèbres a Bucarest et a Paris, On pria pour Mgr. Vladimir Ghika, mais encore on rendit grâce „au Divin Maître d’avoir suscite près de nous un serviteur qui a tant et si magnifi- quement travaille pour sa Gloire”.4 De plus, on pria Mgr. Ghika, le bon et doux Mgr. Ghika, puisque s’il a aime ses disciples et les souffrants quand il était sur la terre, il porte le même coeur au Ciel. Une âme a lui dévouée écrivait récemment. „Comme vous le savez, les morts qui nous ont aimes nous protègent quand nous les en prions. Nous le faisons/pour Mgr. Ghika/ et il nous le rend bien”.5

Conclusion

La vie de Mgr. Vladimir Ghika – même expose en survol-, donne l’impression d’une richesse d’initiatives et d’actions. Elle s’étend de l’activité diplomatique jusqu’au martyre pour la foi, de l’œuvre de charité pour les malheureux, jusqu’a l’apostolat des élites; du travail d’historien, aux traites de haute initiation dans la vie mystique; du rayonnement dans un cercle restreint de disciples, dans le cadre d’un pays, jusqu’a l’action a l’échelle mondiale. C’était – d’après le portrait 1. Idem, p. 81. 2. Idem, p. 82. 3. Idem, Notes. 4. Olphe Gaillard, p. 6. 5. G. Chorong, p. 82.

318 très juste trace par Jacques Maritain-, un homme d’une „étonnante disponibilité... évoquant a tous les carrefours de la charité l’image d’un Saint Nicolas de style moderne... curieux de toutes choses et informe de tout”.1 En méditent sur se vie, si on la prend fragmentairement, par petits traits, on pourrait conclure qu’il a eu des succès et des insuccès, et qu’il n’a pas conduit bien loin toutes ses excellentes initiatives. L’œuvre heureuse de charité fondée à Bucure}ti, après quelques années de riche épanouissement, L’action diplomatique en Italie a été de brevet durée. activité littéraire il l’a exercée par périodes et ses projets il ne les a accompli ni en histoire, ni en spiritualité. activité admirable a Villejuif a été seulement de quelques années, et l’Ordre de Saint Jean, d’idéal sublime, s’est termine par un apparent échec. Certes, il voulait faire toujours la volonté de Dieu, mais il semble que chez lui l’action de Dieu s’est manifeste „par des lenteurs, des étapes, des détours et des contradictions”.2 De plus, on trouverait, peut-être, des personnes qui seraient prêtes à soulever des objections aussi du fait que Mgr. Ghika a travaille surtout en deux pays. Ses amis de France admirent, sûrement, sans réserves, le geste héroïque du martyr mais pourraient penser qu’il aurait mieux fait de vive ses dernières années dans l’amour parfait de Dieu et d’autrui non en Roumanie, mais dans l’Occident libre, et d’y continuer ainsi son apostolat avec d’autres résultats. Les Roumains, au contraire, pourraient objecter qu’en déployant son activité en France pendant de longues années, il prive son pays d’origine d’un secours très précieux. Quelques orthodoxes roumains ne lui ont-ils reproche le fait que par sa conversion au Catholicisme il aurait abandonne se nation? Ainsi ses actions, vu isolement et avec des yeux humains, peuvent éveiller plusieurs doutes. Pourtant, si l’on regarde la vie de Mgr. Ghika de la cote de Dieu, on découvre entre les diverses actions un lien étroit. D’ici tout devient lumineux, car Vladimir Ghika a été un homme de grand esprit surnaturel: toute sa vie il voulut „côtoyer la Providence”, de sorte

(1) Jacques Maritain, Préface aux „Pensées...” de Vl. Ghika. (2) Yv. Estienne, p. 39.

319 qu’il considérait ses œuvres comme les oeuvres de Dieu. De cette façon, dans les diverses étapes de sa vie, il suivit une logique divine. Son passage à l’Eglise catholique n’a pas été un acte de „trahison” envers son peuple, comme on le lui a reproche. Il n’est pas nécessaire de nous perdre en considérations théoriques pour prouver que la vraie fidélise envers Dieu este en même temps la meilleure forme de fidélise envers son peuple: les faits parlent d’une manière suffisamment éloquente. Il suffit d’évoquer l’œuvre de charité fondée à Bucarest, avec ses fruits riches et abondants. Mgr. Ghika continua d’aimer la Roumanie, il parlait partout avec chaleur de ce pays, pour lequel il avait constamment le désir de faire de grandes choses. S’il était reste dans l’Eglise orthodoxe, il serait devenu ministre de Roumanie en quelque lieu. Mais il est devenu plus qu’un ministre. Il a apporte a son pays, par son action dans les milieux de l’élite européenne, et même du monde, plus de prestige qu’il n’aurait pu le faire comme ministre dans les réceptions officielles. Il a donc été, par l’activité religieuse, sociale et culturelle déployée a l’étranger, un très bon ambassadeur de son pays, quoique sans lettres de créance, et dans sa patrie il a été aussi un excellent ambassadeur de Dieu. Si Mgr. Ghika s’este adonne a une multitude d’oeuvres sans pourtant les accomplir a fond, il a obéi a la voix de Dieu qui le guidait de temps en temps ailleurs, Car Mgr. Ghika a eu ne voie personnelle dans son apostolat. Place sous le protectorat de l’Archevêché de Paris, sanscrit mission bien définie, et dirige plutôt par sa théologie du besoin, il est aller a la rencontre du temps moderne avec une âme mure en charité Son abnégation apostolique de Villejuif, en faveur des plus humbles, dur seulement quelques années, mais elle a fait école. L’Ordre de Saint Jean, avec la règle de l’amour parfait, constitue pour le monde moderne un mémento, montrant qu’au dessus des lois il y a une voie meilleure. Ses œuvres de spiritualité font présager aux Occidentaux les richesses de l’Orient. Ses travaux historiques montrent aux Roumains que leur source d’enrichissement spirituel doit être cherchée en Occident, à Rome. Et surtout son sens très aigu du sacre -qu’il prouvait par ses gestes, ses paroles et ses livres-, n’est-il pas le correctif nécessaire pour un monde trop plonge dans la matière? Ainsi place au carrefour du temps moderne, par

320 son exquise souplesse aux suggestions de la grâce, il a indique et a ouvert a l’homme d’aujourd’hui une multitude de voies pour l’amélioration spirituelle. Néanmois Mgr. Ghika ne fut pas seulement l’apôtre de la diversité des chemins verres le même but, vers Dieu, mais il a promu aussi une vision synthétique du monde en Dieu. Il était thomiste dans ses conceptions, et en même temps franciscain dans la prédominance accorde a l’amour; occidental par beaucoup de traits de son éducation, et pourtant oriental, très actif, et tout de même contemplatif; latin de rite, mais aussi byzantin; de haute société, et cependant très humble. Ainsi il a fondu en lui les divergences des classes sociales, ou de la vision du monde, en les unissant dans l’amour chrétien. La vie de Mgr. Ghika peut offrir une autre vision encore plus synthétique et plus appropriée à nos temps, quand on la considère dans la perspective de sa mort. Elle peut être interprétée comme une préparation graduelle au martyre, qui fut son acte le plus mur. Si dans le cours de ses 80 ans Mgr. Ghika, après d’excellentes initiatives, fut continuellement amené a interrompre, a renoncer, il fut prépare ainsi pour son sacrifice suprême. Si tous ses voyages n’avaient pas porte d’autres fruits que ceux de raconter e prison, aux compagnons de souffrances, ses pérégrinations, et d’utiliser des traits vécus pour son apostolat, ils ont accompli leur but. Si ses écrits sur la Présence de Dieu, la Liturgie du prochain, l’Heure Sainte, la Souffrance etc. n’avaient servi qu’a consoler les détenus; s’il n’avait mûri son âme dans la culture occidentale que pour devenir en prison l’apôtre des personnes qui directement ou indirectement étaient influencées par la civilisation laïque occidentale; si l’Ordre de Saint Jean n’avait passe été qu’une préparation pour faire vivre aux souffrants des casemates de Jilava le précepte de l’amour divin et la règle des préférences divines; si son sacerdoce n’avait servi que pour écouter les confessions des reclus, et pour donner chaque soir la bénédiction a ceux qui étaient dans la nuit, pour les faire vivre dans la lumière répandue par les Anges dans la nuit de noël: alors on ne peut plus parler d’échecs, mais d’une noble préparation, et d’un prélude pour une mission aux fruits plus parfaits.

321 La mort de Mgr. Ghika a été un sacrifice pour le salut des âmes; mais surtout elle e été un martyre pour l’Unité de l’Eglise, a cote du témoignage d’autres martyrs roumains pour la même Unité. Dans ses écrits, Mgr. Ghika a parle avec enthousiasme de la Liturgie du prochain. Dans sa mort, il a vécu la Liturgie de Unité de l’Eglise. Car, en prolongeant sa pensée, on peut dire que le Corps mystique déchire de l’Eglise, c’est le Christ souffrant. Ici vaut, plus que n’importe ou, la règle de la charité que la Christ consolateur se penche sur le Christ souffrant, pour l’aider par l’amour divin, afin de célébrer ensemble la Liturgie du Christ glorieux dans l’Unité de l’Eglise. C’est le suprême témoignage que Mgr. Ghika a rendu sur la terre, et c’est son testament.

322 Bibliographie

de Monseigneur Vladimir Ghika

Des articles, dans la revue „Convorbiri Literare” (1907 - 1911). Articles dans la „Revista Catolic@” (Bucarest), 1912 - 1914. Conférences tenues à l’Association des Dames de la Charité de Bucarest, I-ere série. La visite des pauvres (1-ere-4-eme Conf.). L’Esprit de la maison (5-deme Conf.), Bucarest 1909 - 67 p. 16. Méditation de l’Heure Sainte, Rome 1912, 16o, 16 p. Anniversaire de Louvain (26 Août 1914-26 Août 19189, Louvain 1919, 12o, 28 p. (Extr. du „Correspondent”). Des articles dans „La Revue de Jeunes” (1921- ) La visite des pauvres (5 Conf, réedit), Paris 1923. Pensées pour la suite des jours, Paris 1923. Les intermèdes de Talloires, Paris 1924, 8o (fig.) 140 p. La Messe byzantine, dite de St. Jean Chrysostome, Paris 1924 Lille 1924. L’Heure Sainte, Paris, 1928. Nouvelles pensées pour la suite des/jours, dans Roseau d’Or, 1929. La Sainte Vièrge et le Saint Sacrement, Paris 1929. Nouvelles pensées pour la suite des jours, Paris 1931. La femme adultère, mystère évangélique, Paris 1931. La présence de Dieu, Paris 1932. La Liturgie du prochain, Paris 1932. La souffrance, I-ère partie, Paris 1932. La Messe byzantins, dite de St. Jean Chrysostome, Desclée, 1934. Spicuiri istorice, ser. I, Ia}i 1935. Pensées pour la suite des jours, Paris 1936.

323

Traducerea libretului Operei „La Traviata”

Dr. med. Mircea Birtz (1919-1983) Personajele:

Violeta Valery soprana Flora Bervoix mezzo – soprana Anina soprana Alfredo Germont tenor Georges Germont bariton Gaston (viconte) tenor Baron Duphol bariton Marchizul d’Obigny bas Dr. Grenvil bas Giuseppe (serv. Viol) tenor Servit (Florei) bas Comisionarul bas

326 Actul I

Corul: Ce târziu sosesc musafirii ast@ sear@ Venim de la Flora }i la joc timpul trece u}or Violeta: Prieteni, de acum pân@ la ziu@ Veseli vreau s@ petrece]i cu to]ii, Printre cupe }i glume voioase. Flora: {i pute]i s@ petrece]i… Violeta: Fire}te C@ci nimic nu-i pe lume mai bun Ca pl@cerea care alin@ orice durere. Flora: Da, via]a rena}te în pl@ceri. Marchizul: Da via]a rena}te în pl@ceri. Gaston: În Alfred Germont, scump@ Doamn@ Ave]i cel mai sincer prieten. El v@ admir@ demult în t@cere. Violeta: Darul vostru îl primesc cu pl@cere. Marchizul: Scumpe Alfredo. Alfred: Marchize Gaston: [i-am spus eu, nu e gazd@ mai plin@ de farmec Violeta: Totu-i gata? V@ rog dragi prieteni. În jurul mesei mai veseli vom fi. Flora }i to]i ceilal]i: Ave]i mult@ dreptate, în vin se înneac@ orice necaz, orice chin. Violeta }i ceilal]i: În jurul mesei mai veseli s@ fim. Gaston: Doar la voi se gânde}te. Violeta: E o glum@. Gaston: Cât de trist }i îngrijorat venea zilnic s@ afle cum v@ mai este. Violeta: Sfâr}e}te! Ce sunt eu pentru el. Gaston: E adev@rul. Violeta: A}a este? Nu în]eleg, nu pot crede. Alfred: Da este a}a. Violeta: Mul]umesc sunt mi}cat@ (c@tre Baron)

327 Dumneavoastr@ venit-a]i vreodat@? Baronul: V@ cunosc doar de un an scump@ doamn@. Violeta: Dânsul numai de câteva clipe. Flora: De t@ceai era poate mai bine.(baronului) Baronul: Îmi este antipatic acest tân@r. Violeta: De ce? Mie îmi place în schimb foarte mult. Gaston (lui Alfred): Ai de gând s@ nu sco]i nici o vorb@? Marchizul: Doamna va face s@ fie mai vesel. Violeta: Dac@ a} fi Habe, zei]a. Alfred: Ca }i ea sunte]i nemuritoare. Flora }i ceilal]i: S@ bem dar. Corul: S@ bem dar (cu to]ii) prieteni s@ bem! Gaston: O, baroane, un vers, o închinare, a}tept@m s@ auzim o urare. (c@tre Alfred) tu atunci? Violeta, Flora: Da o urare vrem. Alfred: Muza nu-mi surâde. Gaston: Nu e}ti doar un maestru? Alfred: V-ar face pl@cere (îmi da]i voie). Violeta: Da. Alfred: Voi cânta. Marchizul: Deci t@cere. Cu to]ii: Deci cu to]ii v-ascult@m. Alfred: Prieteni, voio}i s@ închin@m azi paharele ca s@ cânt@m frumuse]ea. {i în clipa aceasta uitând triste]ea, noi veseli s@ fim neîncetat. Închin paharul fiorului, ce dragostea preveste}te, privirea ce ne ame]e}te, în suflet s-a strecurat. Închin pentru dragoste, pentru aceea ce inima mi-a fermecat. Flora }i Ceilal]i: Ah, s@ bem, s@ închin@m pentru aceia care inima ne-a fermecat.

328 Violeta: Cu voi dragi prieteni, eu vreau s@ împart timpul în râs }i veselie; totul în lume este o nebunie, dac@ n-am }ti s@ iubim. Gusta]i pl@cerea dragostei, c@ci ea este trec@toare, ea ]ine doar cât o floare, ce nu o pre]uim. Ne cheam@, ne cheam@ la via]@ un dor arz@tor, veseli s@ fim. Flora }i ceilal]i: Ah, sorbi]i din paharul ce înneac@ amarul, c@ci noaptea la vis ne îmbie, la cântece, glume }i veselie, s@ bem pân@ în zori de zi. Violeta: Via]a e o desf@tare. Alfred: Când nu }tii ce este iubirea. Violeta: S@ suf@r nu-mi este firea. Alfred: Altfel este al meu destin. Violeta: Ah, sorbi]i din paharul , ce înneac@ amarul, c@ci noaptea la vis ne îmbie, la cântece, glume }i veselie, s@ bem pân@ în zori de zi. Ah, pân@ în zori de zi, ah pân@ în zori de zi. To]i plus Alfred: S@ sorbim, s@ sorbim din paharul ce înneac@ amarul, c@ci noaptea la visuri îmbie, la cântece glume }i veselie, ne îmbie s@ bem, da s@ bem pân@ în zori de zi, s@ bem pân@ în zori de zi, da s@ bem pân@ în zori de zi, da s@ bem. Violeta: Nu v-ar pl@cea oare s@ se danseze? To]i: Primim voio}i cu veselie. Violeta: Atunci s@ mergem. Ah, vai! To]i: Ce este? Violeta: Nimic, nimic. To]i: Ce v@ opre}te. Violeta: S@ mergem, o Doamne! To]i: Ce este asta? Alfred: Ce v@ doare? To]i: Oare ce este? Violeta: M@ simt sl@bit@ }i tremur. V@ rog s@ trece]i. Peste pu]in vin }i eu.

329 To]i: V@ facem voia. Violeta: O ce paloare. Dumneata? Alfred: Voiam s@ aflu cum v@ mai este. Violeta: Mai bine. Alfred: În felul acesta v@ ve]i ucide. Sunte]i datoare s@ v@ cru]a]i via]a. Violeta: Dar ce pot face? Alfred: De a]i fi a mea, cu ce nespus@ grij@ asupra voastr@ a} veghea. Violeta: Ce spune]i? Nimeni nu ]ine la via]a mea. Alfred: Pentru c@ nimeni nu v@ iube}te. Violeta: Nimeni. Alfred: În afar@ de mine (da numai eu). Violeta: A}a este. Cum de am putut s@ uit iubirea voastr@. Alfred: Voi râde]i. N-ave]i dar suflet. Violeta: Suflet, da, poate, de ce vrei s@ am suflet? Alfred: De ar fi a}a, n-a]i putea acum s@ glumi]i. Violeta: S@ v@ cred oare? Alfred: Spun adev@rul. Violeta: De mult m@ iubi]i dumneavoastr@. Alfred: Aproape un an este. Mi-aduc aminte ce ginga}@ mi-a]i r@s@rit în cale. Din ziua aceea iubirea inima mi-a tulburat De-un fior negr@it ce farmec@ {i-mi st@pâne}te întreaga mea fiin]@ Tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@ Vraj@ }i suferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat. Violeta: De este a}a, l@sa]i-m@, nu vre]i s@ fim prieteni. O dragoste prea mare s@ o simt eu nu a} fi în stare. Firea mea este prea vesel@, v@ c@uta]i o alta, o ve]i g@si, }i de îndat@ }i u}or atunci m@ ve]i uita. Alfred: Iubire tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@, vraj@, suferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat, iubire, dor nesecat.(3x) Violeta O ve]i g@si îndat@ }i u}or eu voi fi uitat@, pe mine atunci (conco- cu u}urin]@ m@ ve]i uita, u}or m@ ve]i uita (bis) cu mitent) u}urin]@ m@ ve]i uita, ah u}or m@ ve]i uita.

330 Gaston: Dar voi singuri ce face]i? Violeta: St@team de vorb@. Gaston: Pricep, r@mâne]i. Violeta: {i acum nici un cuvânt despre iubire. Alfred: M@ voi supune. Plec dar. Violeta: A}a degrab@. V@ rog lua]i aceast@ floare. Alfred: De ce? Violeta: S-o readuce]i. Alfred: Când dar? Violeta: Când va fi ofilit@. Alfred: Atunci chiar mâine. Violeta: Ei bine pe mâine. Alfred: Ah cât@ fericire. Violeta: Vorbi]i dar de iubire. Alfred: Vorbe}te o a mea pornire, vorbe}te a mea sim]ire de cât@ fericire, vorbe}te a mea pornire, vorbe}te a mea sim]ire. Violeta: Iubire, vorbi]i iar de iubire. Iubire. Pleca]i! Adio! Alfred: Plec dar ! Ce fericire! Violeta: Adio! Adio! Corul: Zorile pe cer s-arat@, este vremea de plecare. Mul]umim prea scump@ doamn@, de serbarea ce ne-a]i dat (se repet@). Munca în ora} începe }i noi nici nu ne-am culcat. Este vremea de odihn@, ca s@ prindem noi puteri. Da este vremea de culcare, ca s@ prindem noi puteri. {i astfel vom fi în stare, s@ reîncepem noi pl@ceri. Violeta: Ce straniu, ce straniu, cuvintele lui mi-au p@truns în suflet. Voi fi nefericit@ iubindu-l sincer. Care î]i este hot@rârea biet suflet, tu care n-ai iubit pe nimeni. Comoar@ nepre]uit@ iubind, s@ fiu iubit@. Dar putea-voi eu oare, s@ duc o alt@ via]@, S@ uit trecutul

331 Poate c@ el, când a aflat zbuciumul meu din suflet, via]a-mi fr@mântat@, mi-a în]eles cu adev@rat fiin]a mea ascuns@, sim]irea mea curat@. A lui iubire tân@r@ inima mi-a cuprins }i cu v@p@i aprinse firea mi-a tulburat. De un fior negr@it ce farmec@ }i-mi st@pâne}te întreaga fiin]@, tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@, vraj@ }i suferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat (se repet@). Ce gânduri nebune! De}at@ am@gire! Biat@ femeie, singur@, p@r@sit@ în mijlocul acestui pustiu populat numit Paris. Ce pot spera, ce pot eu face? Divin@, voioas@ desf@tare, s@-mi fie via]a mea, iat@ ce-a} vrea! Ve}nic liber@ în dulce desf@tare }i veselie, din pl@cere-n pl@cere vreau s@-mi treac@ via]a mea. Ziua, vin@ ziua, treac@, totul în mine vrea s@ petreac@. Gândul meu la noi pl@ceri, la desf@tare va zbura. Da va zbura la noi pl@ceri, gândul va zbura, va zbura, gândul meu. Alfred: Amor, amor ce farmec@ }i-mi st@pâne}te întreaga mea fiin]@, tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@, vraj@ }i suferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat. Violeta: Ce gânduri nebune! A iat@ ce-a} vrea! Ah, ve}nic liber@, în dulce desf@tare }i veselie, din pl@cere-n pl@cere vreau s@-mi petrec via]a mea. Ziua, vin@ ziua, treac@, totul în mine vrea s@ petreac@. Ah, gândul meu la noi pl@ceri, la desf@t@ri va zbura. Da va zbura (3x) La noi pl@ceri va zbura, da va zbura (bis) La noi pl@ceri el va zbura. Alfred concomitent cu Violeta: Amor ce farmec@ fiin]a-mi întreag@.

332 Actul II

Alfred: De-i ea departe, nimica nu-mi prie}te Trei luni se-mplinir@ Violeta-mi drag@, pentru mine-a l@sat bel}ugul, prietenii, serb@rile pompoase }i vana sa ambi]ie de a face un sclav din ori}icine. Azi mul]umit@, în col]ul acesta tainic pentru mine uit@ tot. Ce ren@scut me simt azi lâng@ dânsa }i trezit la via]@ prin iubire, când o v@d fericit@, uit ce-a fost alt@dat@. Al meu avânt prea arz@tor, tân@ra mea pornire ea le-a învins cu blândul s@u surâs fermec@tor de amar. Din ziua-n care ea mi-a spus, a} vrea doar mereu al t@u s@ fiu, de nimeni nu mai vreau s@ }tiu. Tr@iesc, eu tr@iesc într-una, de atunci tr@iesc ca-n vis. Din ziua-n care ea mi-a spus, vreau s@ fiu mereu al t@u. De nimeni nu mai vreau s@ }tiu, tr@iesc, tr@iesc într-una, de atunci tr@iesc ca-n vis, tr@iesc ca-n vis. De nimeni nu mai vreau s@ }tiu, de atunci tr@iesc ca-n vis, din ziua aceea eu tr@iesc, de atunci ca-n vis tr@iesc. De unde vii Anina? Anina: De la Paris. Alfred: Ai fost cu treburi? Anina: M-a trimis chiar Doamna. Alfred: De ce? Anina: S@ vând tr@sura }i caii cu tot ce mai are. Alfred: Ce aud oare? Anina: Tr@ind aici cheltuiala e prea mare. Alfred: {i de ce taci? Anina: S@ tac mi-a dat porunc@. Alfred: Porunc@. {i cât v@ trebuie? Anina: O mie de galbeni. Alfred: Acum la Paris plec iute, despre acest lucru nimic s@ nu-i spui Doamnei, încerc s@ mai îndrept ce se mai poate mergi, mergi.

333 Violeta: Alfredo! Anina: La Paris pleac@ acum. Violeta: {i când se-ntoarce? Anina: A spus c@ se întoarce mai c@tre sear@. Violeta: Foarte ciudat e. Anina: Pofti]i. Violeta: Mul]umesc a}tept un om de afaceri s@ vin@, s@ intre îndat@. Ah, ah, Flora mi-a descoperit refugiul, m@ invit@ la bal ast@ sear@. Zadarnic a}teapt@. Servitorul: Un domn e afar@. Violeta: A}tept s@ intre. Germont: Domni}oara Violeta. Violeta: Chiar eu sunt. Germont: Eu sunt tat@l lui Alfredo. Violeta: Cum? Germont: Tat@l celui ce se ruineaz@ fermecat de dumneavoastr@. Violeta: Uita]i c@ sunt femeie }i la mine acas@, }i c@ astfel de vorbe nu le pot asculta. Germont: Iertare totu}i. Violeta: Sunte]i gre}it cu totul. Germont: Vrea averea s@ v-o d@ruiasc@. Violeta: N-a îndr@znit s@ o fac@, }i-a}i refuza. Germont: Dar luxul acesta. Violeta: Acest act nu-l cunoa}te nimeni, v@ rog citi]i-l. Germont: Ah, ce descop@r. Toat@ averea voastr@ hot@rât-a]i s-o vinde]i. Ah, de ce , de ce v-acuz@? Violeta: Nu mai exist@, drag mi-e Alfredo, cerul m-ar ierta v@zând a mea c@in]@. Germont: Nobile sentimente. Violeta: Ah, cât de blând îmi sun@ aceste vorbe. Germont: Pot s@ v@ cer dar atunci un sacrificiu? Violeta: Ah nu nu-mi spune]i un lucru groaznic, sigur îmi ve]i cere, prevedeam eu, era doar prea mare fericire. Germont: Tat@l lui Alfredo v@ cere s@ v@ gândi]i la soarta celor doi copii ai s@i.

334 Violeta: Celor doi copii. Germont: Ginga}@ }i curat@, Domnul mi-a dat o fat@ {i dac@ Alfredo acas@ nu se-ntoarce-ndat@ Tân@rul ei logodnic Sigur o p@r@se}te {i fericirea-ntreag@ Tuturor astfel se nimice}te Nu ve]i stropi cu lacrimi Floarea iubirii lor Nu ve]i stropi cu lacrimi Al dragostei fior La rug@mintea mea fierbinte De p@rinte Sigur sunt c@ ve]i ceda. Violeta: Ah pricep, a]i vrea s@ cât@va vreme de Alfredo s@ stau deoparte. Ce durere voi resim]i dar. Germont: Nu v@ cer aceasta. Violeta: Doamne ce mai îmi cere]i n-ajunge aceasta? Germont: Nu, n-ajunge. Violeta: Vre]i poate s@ renun] la el cu totul. Germont: Desigur. Violeta: Ah, nu pot, nu, nu De-a]i cunoa}te, cât de mare, e iubirea-mi arz@toare, c@ n-am rude, nici prieteni, n-am pe nimeni, pe-ast@ lume {i c@ Alfredo-i pentru mine, totul tot pe-acest p@mânt. {ti]i c@ via]a-mi este roas@ De o boal@ nemiloas@ L@sa]i r@ul care nu iart@ De Alfred s@ m@ despart@ Ah supliciul e prea mare Prea e crud, }i greu m-apas@. Nu-l voi putea suporta, mai bine mor, da mai bine mor, a} vrea s@ mor, ah, mai bine s@ mor, s@ mor, ah mai bine s@ mor.

335 Germont: E mare sacrificiul, dar totu}i asculta]i-m@, sunte]i frumoas@ }i tân@r@, cu timpul… Violeta: Mi mult nu-mi spune]i. {tiu totul, dar mi-e peste putere. Zadarnic, nu pot s@-n]eleg, el singur mi-e drag pe lume. Germont: Se poate, îns@ omul este scimb@tor. Violeta: O doamne. Germont: Orice frumuse]e, cu timpul se-ofile}te }i vremea iute trece, ce faci atunci? Gânde}te de-a voastr@ suferin]@ ve]i fi nenorocit@, c@ci leg@tura voastr@ nu-i binecuvântat@. Violeta: O Doamne, a}a e. Germont: Ah, iat@ visul am@gitor, se risipe}te-n bine, fi]i îngerul mângâietor al familiei mele. Violeta: A}a e, a}a. Germont: Violeta, gândi]i-v@, cât timpul nu-i peirdut, c@ numai Dumnezeu, numai El a inspirat cuvintele, unui p@rinte, adânc îndurerat. Violeta: Astfel o biat@ femeie c@zut@, nu-}i va reface via]a-i pierdut@, chiar dac@-n urm@ ea se poc@ie}te. Omul condamn@, f@r@ a ierta, da f@r@ a ierta, Omul condamn@ f@r@ a ierta.(bis) Germont: Reda]i familiei mele pacea consolatoare, vei fi îngerul consolator. Vei fi, vei fi înger consolator.(bis) Violeta: Spune]i copilei dragi nevinovate, c@ via]a mea-i va fi sacrificat@, c@ n-am decât un gând, comoara mea scump@ a iubirii, s@ I-o jertfesc }i apoi voi muri, }i voi muri, voi muri. Germont: Lacrimi, nu mai plânge, o biet copil. Lacrimi, nu mai plânge, }tiu ce supliciu }i ce durere, }tiu cât de mare e sacrificiul ce ]i se cere, am }i eu inim@ }i-]i simt durerea }i numai curajul te va ajuta s-o-nvingi. Oh }tiu ce supliciu }i ce grea durere e-acest sacrificiu ce-acum ]i se cere… Am }i eu inim@, }i-]i simt durerea, curajul te va ajuta s-o-nvingi. Las@-]i

336 plânsul biet copil s@rman, curajul te va ajuta s-o-nvingi.(bis) Soarta ta curajul te va ajuta s-o-nvingi(bis). Violeta: Spune]i copilei dragi nevinovate, c@ via]a mea-i va fi sacrificat@, c@ n-am decât un gând, comoara mea scump@-a iubirii, s@ I-o jertfesc }i apoi voi muri, voi muri…Ca s-o jertfesc }-apoi voi muri (bis) eu voi muri, eu voi muri, via]a mea eu vreau s-o jertfesc, s-o jertfesc… Violeta: Ce-i pot spune? Germont: S@-i spune]i c@ nu-l iubi]i. Violeta: Nu m@ va crede. Germont: Pleca]i dar. Violeta: M@ urmeaz@. Germont: Atunci… Violeta: S@ m@-mbr@]i}a]i ca un p@rinte, tare astfel voi fi. Al vostru va fi iar@}i, dar greu lovit în suflet. S@ fi]i aproape, spre a-i da o mângâiere. Germont: Ce ve]i face? Violeta: De-a]i }ti, v-a]i opune gândirii mele. Germont: Generoas@ }i la rându-mi, ce pot face, ce pot face, o generoas@. Violeta: Murind a} vrea ca amintirea mea, urât@ s@ nu-i fie }i suferin]a groaznic@, a} vrea m@car s@ }tie. Germont: Nu, suflet nobil, vei tr@i o via]@ fericit@, c@ci fapta-]i într-o zi de Dumnezeu va fi r@spl@tit@. Violeta: S@ }tie }i el c@ jertfa-mi porne}te din iubire Pân@ la ultimul suspin, pe el îl voi iubi, S@ }tie c@ numai pe el îl voi iubi (bis), pe el îl voi iubi, îl voi iubi. {i ultimul suspin al meu, lui îl voi d@rui. Germont: De-a voastr@ jertf@ nobil@, v@ ve]i putea mândri. Cu al vostru sacrificiu, cu al vostru sacrificiu, r@splat@ va primi, ah , da, atunci cu fapta voastr@, atunci cu fapta voastr@, v@ ve]i putea mândri.

337 Cu a voastr@ fapt@ nobil@, cu-a voastr@ fapt@ nobil@, v@ ve]i putea mândri. Violeta: Pleca]i v@ rog acuma. Germont: V@ mul]umesc din suflet. Violeta: Pleca]i. Nu ne vom mai vedea. Fi]i ferici]i dar adio. Germont: Fi]i fericit@ adio. Violeta: S@ }tie }i el c@ jertfa-mi porne}te din iubire {i pân la ultimul suspin…Adio. Fi]i ferici]i dar. Adio. Germont: Fi]i fericit@ dar, adio. Violeta: D@-mi puteri, o Doamne. Anina: Doamna m@ cheam@? Violeta: Da, iat@ s@ duci scrisoarea aceasta. Anina: Oh. Violeta: Du-te iute, lui îi voi scrie acuma. Ce-o s@-i spun? Cine-mi va da curajul? Alfred: Ce faci? Violeta: Nimica. Alfred: Scriai doar. Violeta: Da, nu. Alfred: Ce turburare. {i cui scrisese}i? Violeta: Chiar ]ie. Alfred: D@-mi scrisoarea. Violeta: Nu acuma. Alfred: Cer iertare, dar sunt preocupat. Violeta: Ce ai? Alfred: A venit tata. Violeta: L-ai v@zut? Alfred: Ah nu. Mi-a scris doar o scrisoare aspr@, îl a}tept totu}i, îi vei fi }i lui drag@. Violeta: N-a} vrea s@ m@ surprind@, s@ plec ar fi mai bine. Lini}te}te-l, eu în genunchi îl voi ruga, cu mine-aici te va l@sa. Vom duce-o via]@ de fericire, c@ci sunt de tine iubit@, Alfredo, de tine sunt iubit@, r@spunde Alfredo, r@spunde Alfredo, nu-]i sunt drag@? Alfred: Iubito nu mai plânge.

338 Violeta: De lacrimi avem nevoie. Nu voi mai plânge. Te uit@, pot surâde, te uit@ sunt lini}tit@, lini}tit@. M@ ascund printre flori, voi fi aproape de tine-n preajma ta. Vreau ca iubirea ta, la fel cu a mea s@ fie. A} vrea Alfredo, cât mi-e}ti drag, s@-]i fiu }i eu drag@. Adio. Alfred: Inima ei tr@ie}te doar pentru mine. Târziu e nu cred ca ast@zi s@ mai soseasc@ tata. Giuseppe: Nu este în taxi. Spune c@ v-a plecat cu o tr@sur@. Alfred: Se aud pa}i în gr@din@, cine-o fi? Comisionarul: Domnul Germont. Alfred: Chiar eu sunt. Comisionarul: O doamn@ într-o tr@sur@, mi-a dat pentru voi aceast@ scrisoare. Alfred: De la Violeta. De ce atâta turburare. Poate vrea s@ merg }i eu spre dânsa. Cum tremur. O ceruri asta… Alfredo, când vei citi aceste rânduri.. Ah…Drag@ tat@. Germont: Copile. Ah ce mult suferi, opre}te-]i plânsul, vei fi din nou mândria, speran]a familiei. De-al Proven]ei drag p@mânt Cine te-a înstr@inat Cine te-a înstr@inat De-al Proven]ei drag p@mânt S@-]i la}i leag@nul t@u sfânt Ce destin te-a fermecat Ce destin te-a fermecat S@-]i la}i leag@nul t@u sfânt. Aminte}te-]i cum tr@iai Lini}tit }i alintat Doar acolo vei afla Fericirea ce-ai visat(bis) De Dumnezeu ce m-a trimis vei fi salvat Tat@l t@u de griji albit

339 Nu }tii cât a suferit Nu }tii cât a suferit Tat@l t@u de griji albit Fiind departe de-al s@u fiu Totul îmi p@rea pustiu Tot era trist }i pustiu Fiind departe de-al s@u fiu Dac@ azi te-am reg@sit Tu speran]a mi-ai redat Glasu-onoarei ]i-a vorbit Calea dreapt@ ]i-a ar@tat. Dac@ azi te-am reg@sit Tu speran]a mi-ai redat C@ci Dumnezeu m-a ascultat Copile drag m-a ascultat Da azi te reg@sesc, c@ci bunul Dumnezeu m-a ascultat Îmi r@spunzi chem@rii de tat@. Alfred: Ah, la Flora îi voi pedepsi purtarea sa. Germont: Ce zici tu, opre}te!

340 Actul III

Flora: Vom avea bal mascat ast@ sear@; vicontele conduce. Violeta }i Alfredo sunt invita]i. Marchizul: Cum, nu }ti]i noutatea? Violeta }i Alfredo s-au desp@r]it. Flora: Cum asta? Marchizul: Dânsa vine aici cu baronul; I-am întâlnit chiar ieri, p@reau foarte veseli. Flora: T@cere, lua]i seama, ne sosesc prieteni. Corul: Noi suntem ]ig@ncu]e, venite de departe În urma fiec@rui, ghicim în viitor În stele noi putem citi ca într-o carte Nimic nu ni s-ascunde, noi ghicim Ori când, oriunde, de noroc, de-amor În prezent }i în viitor. De ne uit@m în stele ca-n carte Noi cânt@m }i lucruri bune ori rele La to]i noi prevestim, dac@ ne uit@m în stele Ca-ntr-o carte noi citim {i-orice lucruri bune ori rele Noi prevestim soarta, oricumo }tim Dac@ ne uit@m în stele, ca-ntr-o carte noi citim {i-orice lucruri, bune ori rele, noi prevestim Soarta oricui o }tim S@-ncepem. Doamn@ Dumneavoastr@ ave]i rivale ,multe.. Flora: Marchize cum se vede, nu sunte]i credincios Iar face]i pe galantul, mi-o ve]i pl@ti îndat@. Marchizul: Pute]i s@ crede]i oare un lucru mincinos? Flora: C@ vulpea-}i schimb@ p@rul, a}a e zic@toarea Schimba]i-v@ n@ravul, altfel ve]i regreta.(3x) Dr.: Trecutul da]i uit@rii, gonind orice-amintire A fost doar am@gire, privi]i spre viitor. Flora, Dr Marchizul, Corul: Trecutul da]i uit@rii, goni]i orice-amintire

341 Totul a fost doar am@gire, privi]i spre viitor (bis) În viitor, da mereu în viitor Totul a fost am@gire, privi]i în viitor (bis) Privi]i mereu, privi]i în viitor Ah da privi]i în viitor, privi]i mereu în viitor. Corul: Din Madrid au sosit matadorii Cei mai stra}nici din to]i toreadorii Ve]i vedea cum Parisul petrece În iubire nimeni nu ne-ntrece E o poveste de-i da]i ascultare Ve]i vedea de ce suntem în stare. Flora: Da voinicilor, spune]i povestea, ne va face chiar pl@cere. Corul: Deci t@cere. În Biscaia a fost odat@, un tân@r matador temut Bra]ul tare, ochiul ager, iar în lupt@ neîntrecut De o tân@r@ andaluz@ ca nebun s-a-ndr@gostit Dar frumoasa lui ursuz@ iat@ astfel i-a vorbit Vreau s@ v@d de po]i r@pune patru tauri într-o zi Ca r@splat@ î]i voi spune, mâna mea a ta va fi. Da r@spunde el pe dat@ }i-n aren@ s-a }i dus Patru tauri dintr-o dat@, bra]u-i sprinten a r@pus (bis) Flora, Dr. Marchizul: Bravo, bravo matadorul ca un viteaz el s-a purtat Dac@ tinerei amorul, astfel l-a ar@tat. Corul: Plin de lauri el pe dat@ c@tre mândr@ s-a-ndreptat Ea atunci drept r@splat@ inima cu drag i-a dat Matadorii pe a lor mândre astfel }tiu a cuceri Dar aici sunt firi mai blânde }i-i de ajuns doar a glumi. Flora, Dr. Marchizul, Corul: Vesel s@-cerc@m norocul, c@ destinu-i schimb@tor S@ l@s@m deci liber locul, pentru bravul juc@tor (bis)

342 Veseli s@-ncerc@m norocul, c@ destinu-i schimb@tor S@ l@s@m deci liberi locul pentru bravul juc@tor, deci pentru bravul juc@tor. Flora: Alfredo, voi? Alfred: Da prieteni. Flora: Violeta? Alfred: N-o mai v@d. Flora, Corul: Nimeni n-ar crede – bravo. Cum putem juca? Flora: Mult a}teptata-n fine. Violeta: N-am putut rezista pl@cerii. Flora: V@ mul]umesc baroane, de cinstea ce ne-o face]i. Germond e-aici, uite-l colo. Violeta: Doamne a}a e. Este dânsul. Marchizul: S@ nu-i spui nici o vorb@ acestui domn Alfredo. Nici o vorb@; nici o vorb@. Violeta: Ah de ce-am venit, ai mil@ o Doamne sfânt, ia-m@ în paza ta. Flora: Ce-am auzit, spune-mi, ce-i noutatea asta? Alfred: Un patru, câ}tig într-una, înfrângerea-n iubire la joc noroc î]i poart@. Marchizul, Gaston, Corul: Ce norocos este ast@zi. Alfred: Dac@-nving ast@ sear@, cu suma câ}tigat@, vesel ca alt@dat@, m@ reîntorc la ]ar@. Flora: O, singur? Alfred: O nu, cu aceea ce-odat@ a fost cu mine }i azi e cu altul. Violeta: O, Doamne. Gaston: Fi mai blajin. Baronul: Domnule. Violeta: Fi]i calm sau plec îndat@. Alfred: Baronul ce dore}te? Baronul: E un noroc al vostru, s@ joc m@ ispite}te. Alfred: Da.

343 Violeta: Ce va mai fi, m@ simt sfâr}it@, o Doamne sfânt ia-m@ în paza ta. Alfred: O sut@ }i la stânga. Baronul: Suta de franci la dreapta. Gaston: Nu as, figur@, câ}tigi iar. Baronul: Vre]i dublu? Alfred: Primesc }i dublu. Gaston: Nu patru, nu }apte. Alfred: Norocul cu mine. Dr., Marchizul, Corul: Câ}tig@. Norocul pe Alfredo p@rtine}te. Flora: {ederea lui la ]ar@, baronul o pl@te}te. Alfred: Continua]i. Servitorul: Servit@-i masa. Flora: S@ mergem. To]i: S@ mergem. Violeta: Ce va mai fi, m@ simt sfâr}it@, o Doamne sfânt ia-m@ în paza ta. To]i: Haidem. Alfred: Continua]i partida. Baronul: Acum nu mai e vreme, îmi iau revan}a mai târziu. Alfred: La jocul ce v@ place. Baronul: Acum la mas@. Haidem. Alfred: La dispozi]ia voastr@, haidem. Baronul: Haidem. Violeta: I-am }optit aici s@ vin@, va vrea oare s@ m-asculte. Va veni c@ci ura lui mai mult ca glasul meu îl vrea. Ce? Alfred: Ave]i Doamn@ vreo dorin]@? Violeta: S@ pleca]i de-aici îndat@, un pericol v-amenin]@. Alfred: %n]eleg. Da ajunge, atât de la} de ce m@ crezi? Violeta: O nu, dar totu}i. Alfred: De ce v@ teme]i? Violeta: De baron mai mult mi-e fric@. Alfred: Între noi e-un caz de moarte.

344 Dac@ el de bra]u-mi cade, gându-acesta v@-fr@mânt@ c@ odat@ cu amantul, va dispare protectorul. Soarta-aceasta v@-nsp@imânt@. Violeta: Dac@ dânsul te omoar@, iat@ ce m@ înfioar@ }i ce sufletu-mi apas@. Alfred: De-a mea moarte, ce v@ pas@? Violeta: Pleac@-ndat@, te rog m@ las@. Alfred: Voi pleca, dac@-nainte, tu te legi prin jur@minte c-ai s@ m@ urmezi îndat@. Violeta: Ah, niciodat@. Alfred: Niciodat@? Violeta: Te du }i uit@-m@. O femeie desfrânat@. Pleac@-ndat@ }i m@ las@ sunt legat@ }i-am jurat s@ fug de tine. Alfred: Dar cui, spune, spune, cine. Violeta: Celui care-avea tot dreptul. Alfred: Lui Duphol. Violeta: Da. Alfred: Îl iube}ti deci? Violeta: Ei bine, îl iubesc. Alfred: Veni]i cu to]ii. Dr., Flora, to]i: Cine ne cheam@, ce se-ntâmpl@? Alfred: Pe-ast@ Doamn@ o cunoa}te]i? Violeta: Cum, Violeta? Alfred: Ce-a f@cut, nu }ti]i desigur? Violeta: Ah taci! To]i: Nu. Alfred: {i-a risipit averea sa }i numai pentru mine, eu orbul, la}ul, am r@bdat aceast@ grea ru}ine dar mai e înc@ timp destul pentru aceast@ murdar@ pat@. Aici v@ iau drept martori, v@ iau pe to]i drept martori, c@ cel pu]in odat@, aci, eu însumi o pl@tesc. Gaston, Corul: Ai s@vâr}it cea mai groaznic@ fapt@, zdrobind o inim@ nevinovat@. E ru}inos s@ insul]i o femeie. De-aici

345 s@ pleci e}ti nevrednic de noi, pleac@, nevrednic e}ti de noi. Corul: E ru}inos s@ insul]i o femeie, pleac@ de-aici, e}ti nevrednic de noi, nevrednic e}ti s@ stai cu noi, te du de-aici, nevrednic e}ti s@ stai cu noi.(bis) Germont: Dispre] acelui, ce umile}te pe o femeie care-l iube}te Nu pot în tine s@-mi v@d copilul, în tine pe Alfredo, nu pot s@-l reg@sesc Nu pot în tine, s@-mi v@d copilul, nu pot pe Alfredo s@ v@d, nu pot pe Alfredo s@-l reg@sesc. Alfred: Vai ce f@cut-am, ce r@t@cire, doar gelozia m-a scos din fire. Crunt-am@gire, mintea îmi fur@ fapt@-mi nedemn@, de neiertat. S@ fug din cale-i n-am fost în stare Mânat de ur@, am venit iar@ {i-acum dispre]u-i cumplit m@ doare De remu}care sunt torturat. To]i: O. Flora, Marchizul, Corul: Ce nedemn@-i purtarea sa. To]i suferim de durerea ta, Concomitent aici te afli între prieteni, alung@-]i plânsul }i jalea ta. Alfred: Doar singur }tiu; vai mie; ah vai. Vai ref@cut-am, ce r@t@cire, în veci iertare nu voi afla. Gaston, Concomitent cu Germont: Doar singur }tiu cât@ cinste biata femeie în suflet ascunde, }tiu c@-l iube}ti, cu toate acestea tot voi t@cea. Baronul (concomitent):Ai spus acestei Doamne, acestei Doamne, cuvinte grele, insult@toare, ce nu vor trece nepedepsite, v-o voi proba-o (bis); purtarea voastr@ pedeaps@ vrea. Violeta: Alfredo, Alfredo, cu-a ta orbire, nu po]i s@ în]elegi a mea iubire. De-ai }ti tu pre]ul ce azi mi-atrage }i umilin]a din partea ta.

346 To]i: Vei uita, ai curaj. Alfred (concomitent): Ce r@t@cire am avut. Baronul (concomitent): V-o voi proba. Violeta: Veni-va vremea când vei putea afla Ce nesfâr}it@ a fost iubirea mea De remu}c@ri Dumnezeu te scape Dumnezeu de remu}c@ri te fereasc@ Ah cât voi tr@i, te voi iubi, te voi iubi De remu}c@ri s@ te fereasc@ Dumnezeu Cât voi tr@i, te voi iubi, te voi iubi. Chiar dincolo de moarte eu te voi iubi, te voi iubi mereu.(bis) Ah tot mereu, chiar de-am s@ mor, te voi iubi, te voi iubi.(bis) Flora Concomitent Gaston: Vei uita, ai curaj (3x) e}ti cu prieteni, da, alung@-]i plânsul }i jalea ta (5x). Ah, curaj. Curaj. To]i suferim, to]i suntem de partea ta (bis) curaj, curaj. Alfred: Ce r@t@cire am avut, sunt un nemernic, vai ce-am f@cut (bis) doar gelozia m-a îndemnat; vai ce f@cut-am, ce r@t@cire, doar gelozia m-a scos din fire. Crunt-am@gire, mintea îmi fur@, fapt@ nedemn@, de neiertat. S@ fug din cale-i, nu-am fost în stare, dus de mânie, am revenit iar@ }-acum dispre]u-i, cumplit m@ doare, de remu}care sunt torturat (bis) }i-acum dispre]ul…(bis). S@ fug din cale-i…(bis) Germont: {tiu c@-l iube}te, c@-i credincioas@, cu toate acestea, tot vei uita, }tiu c@-l iube}ti, dar voi t@cea (pân@ la fine). Baronul: V-o voi proba purtarea voastr@ pedeaps@ vrea.

347 Actul IV

Violeta: Anina! Anina: Ce vrea Doamna? Violeta: S@rmana, adormise}i. Anina: Da, cer iertare. Violeta: D@-mi un pic de ap@. Te uit@, s-a f@cut ziu@. Anina: E ora 7. Violeta: D@ drumul la lumin@. Anina: Domnul de Grenvil. Violeta: Bun prieten. Vreau s@ m@ scol. Ajut@-mi. Cât e}ti de bun c@ te gânde}ti la mine. Dr.: Da, v@ sim]i]i mai bine? Violeta: Trupul mi se chinuie, dar am pace-n suflet. M-îmb@rb@tat asear@ un bun prieten. Ah cum spovedania u}ureaz@ suferin]a. Dr.: {i-ast@ noapte? Violeta: Am dormit lini}tit@. Dr.: Ave]i r@bdare, c@ci convalescen]a nu-i departe. Violeta: Ah, s@ min]i din mil@, permis e pentru doctor. Dr. Adio, m@ voi reîntoarce. Violeta: Cât mai degrab@. Anina: Cum îi merge Doamnei? Dr.: Mai are de tr@it doar câteva ore. Anina: Mai mult curaj. Violeta: Azi este s@rb@toare. Anina: Parisul tot petrece - e carnavalul. Violeta: Ah în acea mul]ime, câ]i nenoroci]i vor fi f@r@ pâine. Câ]i bani mai avem în cas@? Anina: 20 de galbeni. Violeta: Din ei s@ dai s@racilor 10. Anina: Pu]ini vor mai r@mâne. Violeta: O îmi vor ajunge. Vezi de-am vreo scrisoare. Nu te-ngriji, te rog te du degrab@. “V-a]i ]inut f@g@duiala. Duelul a avut loc. Baronul a fost r@nit, dar merge spre îns@n@to}ire. Alfred e pe

348 p@mânt str@in. Eu însumi I-am ar@tat sacrificiul ce a]i f@cut. El se va întoarce spre a v@ cere iertare }i voi veni }i eu. Îngriji]i-v@. Merita]i o soart@ mai bun@.” E prea târziu. {i dânsul nu vine. A}teptarea-i lung@. Ah cât sunt de schimbat@. Doctorul mi-a dat îns@ mult@ speran]@. Dar boala aceasta nu iart@ niciodat@. Adio, trecute visuri de iubire nepieritoare pe obraji-mi suava roz@ azi este ofilit@ }i calda iubire a lui Alfredo îmi lipse}te, în ea mângâiere al meu suflet g@se}te. Mângâiere a aflat. Ah pentru trecutul meu Doamne ai îndurare. Dorin]a mea o ascult@ }i d@-mi tu iertare. Ah totul s-a sfâr}it, totul, totul s-a sfâr}it. Anina: O Doamn@. Violeta: Ce e, spune? Anina: A}a e c@ at@zi v@ sim]i]i mai bine? Violeta: Da de ce? Anina: F@g@dui]i-mi c@ ve]i fi calm@. Violeta: Da ce vrei? Spune! Anina: V@ aduc o veste, bucurie nea}teptat@. Violeta: Bucurie, vorbe}ti. Anina: Da, a}a-i Doamn@. Violeta: Alfredo, Alfredo, e aici, mai iute, Alfredo, scumpe Alfredo, scumpe Alfredo, dragul meu. Alfred: Ah Violeta, scump@ Violeta, scumpa mea te reg@sesc, sunt vinovat, dar }tiu tot iubito. Violeta: {tiu doar atât, c@ te-ai întors bine. Alfred: De doru-]i inima tresalt@-n mine }i nu mai pot tr@i f@r@ de tine. Violeta: Ah, dac@ ast@zi mai sunt în via]@, voi }ti s@-nving durerea mea, mereu. Alfred: Iart@-mi durerea pricinuit@ de mine }i de tat@l meu. Violeta: Îmi ceri iertare, vina a mea e, dar din iubire te-am min]it. Alfred: De-acum-nainte, lâng@ tine, înger scump voi sta necontenit. Violeta: De nimeni nu vom fi de-acum-nainte desp@r]i]i. Alfred: De nimeni. Violeta: De nimeni.

349 Alfred: De nimeni. Violeta: Nimeni nu ne va mai desp@r]i. Alfred: Parisul p@r@si-l vom drag@, vom fi împreun@ o via]@ întreag@, uita-vom de lacrimi }i de suspine }i s@n@tatea-]i va reînflori. Vei fi lumina tu pentru mine }i fericirea ne va zâmbi. Violeta: Acuma, nimic nu ne mai desparte, vom fi împreun@ pân@ la moarte; uita-vom de lacrimi }i de suspine }i s@n@tatea-mi va reînflori. Vei fi de acum tu pentru mine }i fericirea ne va zâmbi. Alfred: L@s@m Parisul, scumpa mea drag@. Violeta: Uitând de lacrimi }i de suspine întreaga fericire ne va zâmbi. Alfred: Da l@s@m Parisul. Vom fi-mpreun@ o via]@ întreag@. Violeta: Uitând de lacrimi }i de suspine tot viitorul ne va zâmbi Uita-vom de lacrimi, de lacrimi }i de suspine }i s@n@tatea va reînflori, va reînflori, va reînflori }i fericirea din nou ne va zâmbi. Alfred: Da }i s@n@tatea va reînflori. Violeta: Ah, acum la slujb@ Alfred s@ mergem, drept mul]umire c@ te-ai întors iar. Alfred: Vai ce paloare. Violeta: O bucurie nea}teptat@ nu vine f@r@ s@ r@scoleasc@ s@rmanu-mi suflet. Alfred: O Doamne, Violeta. Violeta: Din vina boalei, o sl@biciune. Iat@ sunt bine vezi tu, surâde chiar. Alfred: Ce crud@ soart@. Violeta: Acuma Anina vino, s@ m@-mbrace. Alfred: Acuma a}teapt@. Violeta: Nu chiar acuma. O Doamne, nu pot, nu. Alfred: Doamne, ce-i asta? La doctor iute. Violeta: Spune-i, spune-i c@-i Alfredo e lâng@ mine, sunt fericit@ }i vreau acuma s@ mai tr@iesc, vreau s@ mai tr@iesc doar pentru a mea iubire. Dac@ venirea ta nu-mi d@ via]@, nimic pe lume nu m@ salveaz@.

350 “Ah, s@ mor atât de tân@r@, atât de chinuit@ s@ mor în clipa-n care-a} fi putut fi fericit@ a fost o n@lucire al meu vis de iubire, credin]a mea a fost zadarnic@, credin]a mea”. Alfred: Iubita sufletului meu acum e}ti lâng@ mine A mele lacrimi cu-al t@u plâns s@ se uneasc@ Fiin]a mea e dornic@ de-a ta statornicie. Ah, nu goni orice speran]@ din inim@. T@iat. Violeta: O iubite Alfredo, ce crud ce crud sfâr}it iubirea noastr@ va avea. Alfred Concomitent: O Violeta ce crud m@ chinuie, durerea ta, durerea ta. Violeta: Ce soart@, ce soart@ rea. Alfred Concomitent: Violeta, iubita mea. Germont: Ah Violeta. Alfred: O tat@. Violeta: Nu m-a]i dat uit@rii. Germont: Vreau s@-mi ]in cuvântul ca s@ te strâng la piept ca pe copila mea iubit@. Violeta: O vai, prea târziu e. totu}i sunt mul]umit@. Grenvil prive}te, mor în bra]ele celor mai scumpi ce-i am pe lume. Germont: Ah ce spune]i! O Doamne a}a-i. Alfred: Acum prive}te tat@. Germont: De ce vrei s@ m@ chinui, destul îmi frige pieptul remu}carea. Ca un tr@znet cad asupr@-mi vorbele sale. O b@trân f@r@ minte, ce r@u f@cut-am azi îmi dau seama. Violeta: Vino mai aproape. Ascult@ iubite Alfredo. [ine acest portret al meu din vremuri mai fericite, ca el s@-]i aminteasc@ ce mult te-am adorat. Alfred: Nu vei muri, nu spune-a}a, vreau s@ tr@ie}ti, c@ci Dumnezeu spre tine nu m-a îndreptat s@ suf@r un chin atât de groaznic.

351 Germont concomitent:Scump@ copil@ nevinovat@, victim@ a disper@rii, iertare cer de r@ul ce ]i-am pricinuit. Violeta: {i dac@ vreo fecioar@, tân@r@, ca o floare, inima-]i d@ruie}te, doresc s@-]i fie a ta so]ie, o vreau, s@-i dai portretul acesta, spune-i c@ e un dar al acelei ce se va ruga pururi pentru amândoi. Anina: Atât cât ]ine, în ochi sunt lacrimi, voi plânge ne-ncetat. Alfred concomitent: Atât de iute nu po]i s@ ne despar]i, moarte nu po]i, nu po]i s@ ne despar]i. Germont: Atât timp cât în ochi-mi lacrimi voi avea, voi plânge-ntr-una copil@, plecând acum dintre noi, Domnul te cheam@, Domnul te cheam@ la sânul s@u. Dr. concomitent:Atât timp cât în ochi sunt lacrimi, voi plânge neîncetat. Violeta: S@-i dai portretu-acesta. Spune-i c@ e un dar al acelei ce se roag@ mereu pentru amândoi. Anina Germont Dr. Alfred: Plecând azi dintre oameni, te cheam@ Dumnezeu (bis) Mormântul ne va ]ine al@turi, pe amândoi uni]i, pe amândoi, pe amândoi, uni]i. Violeta: Ce straniu, acum s-au sfâr}it }i spasmele }i durerea în mine, via]a rena}te simt c@ am puteri de necrezut. Ah acum, ah acum revin la via]@… To]i: Oh cerule…moart@. Oh ce durere.

352 Unde ne sunt ofi]erii de alt@dat@ sau note la traducerea precedent@

Desigur c@ mul]i vor fi surprin}i ca ^n paginile Revistei noastre s@ g@seasc@ traducerea libretului scris de Francesco Maria Piave, inspirat din drama „La dame aux camélias” de Alexandre Dumas fiul, pentru nemuritoarea muzic@ a lui Giuseppe Verdi (1853). Totu}i, drama reflect@ drumul spiritual al Violetei Valery, care din curtezan@ ajunge s@ moar@ conform canoanelor cre}tine; dragostea ei sincer@, ca }i ipocrizia societ@]ii franceze, au ac]ionat asemeni unor borne electrolitice pentru separarea aurului de detritusuri... Cel care a ^ncercat aceast@ traducere, la ^nceputul anilor ’60, Dr. med. Mircea Birtz, s-a n@scut la Viena ^n 1919, ca unic fiu al colonelului Dumitru Birtz († 1974), ajuns ulterior {ef al Biroului II al Jandarmeriei Regale Rom$ne, }i al Wilhelminei n. Humpolec. S-a bucurat de o educa]ie frumoas@ ^n familie, absolvind ^n 1943 Institutul Medico-Militar, }i particip$nd at$t pe Frontul din R@s@rit, c$t }i pe cel din Apus. Modelele unor ofi]eri de carier@ din familie (tat@l s@u, unchiul patern col. Pavel Birtz fiind comandantul Regimentului de Gard@ Mihai Viteazul etc.) }i-au pus amprenta asupra t$n@rului medic militar, acesta arbor$nd o prestan]@ specific@ acestei caste pe tot restul vie]ii. Poseda cuno}tin]e temeinice de istorie }i literatur@ rom$n@, vorbind o aleas@ limb@ francez@, descurc$ndu-se bini}or }i cu limba german@ (din familie) }i ^nv@]$nd singur limba italian@, fascinat fiind de muzica lui Verdi. Epur@rile din armat@ l-au atins }i pe el, ^n 1958 fiind trecut ^n rezerv@. Ar fi putut opta pentru carier@, dar a renun]at, prefer$nd s@ aib@ grij@ de familia lui, }i s-o apere atunci c$nd ghearele tenebroase ale sistemului ^ncercau s-o sf$}ie. Practic a tr@it pentru al]ii, fiind un apreciat medic }i g@sindu-}i ^ntotdeauna timp pentru a asculta necazurile interlocutorilor s@i. Cel ce scrie aceste r$nduri prive}te spre figura lui cu recuno}tin]@, Dr. med. Mircea Birtz, trecut ^n lumea celor drep]i ^n 1983, fiind cel care i-a vorbit ^ntotdeauna frumos }i conving@tor despre cei doi pila}tri ai societ@]ii normale: Biserica }i Monarhia. Plimb@rile f@cute la Bra}ov au r@mas memorabile ^n mintea celui ce scrie, instruc]ia tradi]ional@ fiind transmis@ }i atunci...

353 %n Armata Regal@ Rom$n@, cazul ofi]erilor intelectuali nu era o raritate. La un parastat f@cut la Bra}ov, ^n 1984, subsemnatul a avut onoarea s@ cunoasc@ un prieten al tat@lui Dr. Mircea Birtz, pe col. (r.) Dumitru Botoroag@, care, de}i era la o v$rst@ venerabil@, ^nc@ ^l putea comenta temeinic pe Kant. Se creaser@ premisele gener@rii unui corp ofi]eresc bine preg@tit, cu largi orizonturi cuturale }i intelectuale, care, ^ncet, dar sigur, ar fi schimbat fizionomia marii mase din Armat@. Aceste premise au fost retezate brutal dup@ 1944... Rezultatul ^l vedem acum: solda]ii no}tri trimi}i prin Angola, Afganistan, Bosnia, ^n timp ce Basarabia geme sub jugul comunist ^n continuare. T@v@lugul mondialist nu are nevoie de instrumente umane cu orizont intelectual (atunci nu ar mai fi instrumente...), ci de simpli executan]i financiari, politici sau militari. Cei care opun rezisten]@ sunt ^ncet, dar sigur, ^nl@tura]i. Privind cu aten]ie cozile de la Administra]ia Financiar@, sau trecerea maselor la stopuri, vom observa ce ^nseamn@ imbecilizarea ^n mar}, imbecilizare care este unul din primele fructe ale sinistrei politici de globalizare. Nu trebuie s@ ne am@gim: dac@ la noi birocra]ia este cultivat@ artificial, pentru a favoriza corup]ia }i a anula timpul liber al cet@]eanului (astfel ^nc$t el s@ nu se mai g$ndeasc@ la problemele cu adev@rat importante...), nici ^n ]@rile cu un standard material superior lucrurile nu stau mai bine. Conformismul tembel }i sp@larea creierelor prin }coli deformante sau mass-media vor crea mase de robo]i care vor m@r}@lui spre nic@ieri. Atunci existen]a unor ofi]eri medici care s@ traduc@ librete de oper@ va ]ine de inexorabilul domeniu al trecutului. (M.R.B.)

354 Din arhiva unei preot greco-catolic „nerevenit”...

dr.theol. Mircea Birtz, OBSS

355 356 Despre preotul Victor Laz@r (n. ^n 31.XII.1911, la Lörincz, jud. Alba, † 30.XI.1978, Benic, jud. Alba) s-a scris pu]in.1 Fiul lui Nicolae Laz@r }i al Elisabetei n. Radu, sor@ cu Augustin Radu († 1937), viitor protopop unit al Devei, }i cu istoricul Pr. Iacob Radu, rud@ }i cu episcopul Demetriu Radu, ucis la Senat de bomba comunistului Goldstein,2 a absolvit Teologia la Blaj, fiind sfin]it preot de c@tre %.P.S.S. Dr. Alexandru Nicolescu, mitropolitul Blajului, ^n 6.III.1938. A fost preot mirean, c@s@torit cu Ana Laslo (corect Laszlo) (1918-1999), de la care a avut dou@ fete: pe Lucia-Maria }i pe Ana. A func]ionat ca preot la Bucerdea Vinoas@ }i la Benic, ^ntre timp absolvind la Cluj }i Academia Comercial@. Era ^ndr@gostit de filosofie }i de literatur@, admir$ndu-l pe I. Kant }i acumul$nd o bibliotec@ de c$teva mii de volume. %n anul 1940, dup@ cedarea nevolnic@ a Basarabiei, a f@cut cerere de a deveni capelan militar, av$nd }i aprobarea Regelui Carol al II-lea de a fi dispensat de stagiu (20.08.1940); a fost ^ns@ refuzat, datorit@ condi]iilor precare de s@n@tate. %n 1948, a}a cum se remarc@ pe adnot@rile c@r]ilor r@mase de la el, a participat la exerci]iile spirituale ]inute de P.S. Ioan Suciu, ^n vederea preg@tirii pentru prigoan@. Mascarada din 1948 l-a g@sit neclintit ^n convingeri, ^n decembrie refuz$nd trecerea impus@ la Ortodoxie. A stat ascuns p$n@ ^n 1949 ^n zona Geoagiului (Alba), fiind ulterior arestat }i condamnat ^n 29.III.1949 (sentin]a nr. 848) la 3 ani de ^nchisoare, sub acuza]ia de a fi favorizat Grupul de Rezisten]@ condus de eroul Nic. Dabija, a f@cut ^ns@ patru ani, conform „legisla]iei” socialiste. Ie}ind din ^nchisoare, a continuat s@ celebreze regulat }i clandestin, iar, pentru a-}i ^ntre]ine familia, a reu}it s@ se angajeze ca }i contabil la Hunedoara. S@n@tatea i-a fost zdruncinat@ dup@ stagiul carcerar, a}a c@ dup@ 60 de ani s-a retras la Benic. Era ^n leg@tur@ cu Pr. Ioan O]oiu (alt erou al credin]ei) }i cu Pr. Ioan Coman (Alba), cel care l-a g@zduit pe viitorul episcop Andrei

1. Ioni]oiu Cicerone, Bota Ioan – Martiri }i m@rturisitori ai Bisericii din Rom$nia (1945-1989), Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 2001, p. 81. 2. A se vedea B@descu Emanuel – Max Goldstein aplic@ la Bucure}ti teroarea bol}evic@, ^n revista „Dosarele Historia”, aprilie 2002, pp. 20-27.

357 Andreicu], care ^n acea vreme desigur c@ manifesta alte sentimente fa]@ de B.R.U.3 Dac@ Pr. Victor Laz@r a fost urma} spiritual al protopopului Augustin Radu (acesta ^ncredin]$ndu-i }i actele sale de studii), dup@ moartea sa cea mai mare parte a bibliotecii, obiectele de cult }i majoritatea c@r]ilor de slujb@ au fost date Pr. Coman. Cu toate acestea, at$t c$t a r@mas ne poate edifica destul asupra vie]ii spirituale }i a rug@ciunii pe care Pr. Victor a practicat-o. Printre materialele dactilografiate g@site ^n arhiva sa se afl@ }i aceast@ frumoas@ Litanie Euharistic@ a Bisericii T@cerii, g@sit@ ^n Molitvelnicul (Euhologiul) s@u, pe care, suntem convin}i, a meditat-o adesea cu credin]@. El n-a mai apucat s@ tr@iasc@ pe p@m$nt eliberarea Bisericii din captivitate; cert este c@ a tr@it cu speran]a c@ aceasta va avea loc. Documentul spiritual pe care ^l public@m a fost redactat (dictat) de Sr. Maria Ionela Cotoi, fondatoarea Congrega]iei Inimii Neprih@nite a Mariei.4

3. Andreicu] Andrei – S-au risipit f@c@torii de basme, Ed. Re^ntregirea, Alba-Iulia, 2001, p. 27-32. 4. Despre Congrega]ia Sorei Maria Ionela a se vedea: a. lucr@ri polemnico-satirice: romanul lui Denes Ivan – P@pu}arul, Editura Pentru Literatur@, Bucure}ti, 1968, pp. 85-94. {erbulescu Andrei (Zilber Bellu) – Monarhia de drept dialectic, Ed. Humanitas, 1991, Bucure}ti, pp. 115-116. b. lucr@ri cu valoare obiectiv@: Dr. Marcu Vasile – Drama Bisericii Rom$ne Unite cu Roma (Greco-Ca- tolic@) – Documente }i m@rturii, Ed. Crater, 1997, Bucure}ti, care a ajuns o veritabil@ raritate, fiind epurat@ (!) din libr@riile transilvane.5 Gr@dinaru Anca– Congrega]ia Inimii Neprih@nite -- la o jum@tate de veac de slujire a lui Dumnezeu }i a oamenilor, ^n ziarul „Adev@rul” (Bucure}ti), nr. 3231, 28-28.X.2000, pag. 8. Slujba jubiliar@ a fost celebrat@ de %.P.S. Mitropolit Lucian Mure}an (foto). P@durean Mia – Spini }i aureol@ – Via]a Episcopului Ioan Suciu, Ed. Napoca Star, Cluj, 2001, p. 68. P.S. Ioan Suciu a fost convins de autenticitatea fenomenelor spirituale ivite. Ciurunga Andrei – Madona sf@r$mat@ – Dramatica existen]@ a unei m@n@stiri din inima Bucure}tilor, ^n ziarul „Cuv$ntul Rom$nesc” (Hamilton, Canada), ianuarie 1993. Lorenzi Eugenia – Romania, precisazioni su Madre Ionela, ^n revista „Il Regno” (Roma), nr. 22/15.XII.1991, p. 736.

358 Pr. Victor nu a dorit func]ii (nici m@car ^n clandestinitate), refuz$nd }i ajutoarele venite prin re]eaua clandestin@ care ajuta pe preo]ii netrecu]i, sau care au suferit. Dac@ ar mai fi tr@it }i azi, desigur s-ar bucura s@ vad@ eliberarea B.R.U.; ^n acela}i timp, ar fi foarte dezam@git de fripturi}tii care dup@ 1990, fie ei laici sau clerici, s-au c. lucr@ri provenite din partea Congrega]iei: Sr. Maria-Ionela – La Congrégation du Coeur Immaculé de Marie de Bucarest, en Roumanie, ^n revista „Stella Maris”, nr. 308, octobre, 1995, p. 9-10. Ore de Adora]ie Euharistic@, Ed. Cybela, Baia-Mare, 1993. Teologia Patimilor, Calea Crucii, Ed. Adoremus a Congrega]iei Inimii Neprih@nite, Bucure}ti, 1999. 5. Din informa]iile pe care le avem, ^n spateleunei ^ntregi ac]iouni subversive care literalmente a paralizat activitatea B.R.U. ^ncep$nd cu ani 1975 s-a aflat Pr. Pantelimon A}teleanu († 2001), infiltrat de fosta Securitate ^n Biserica Unit@. Este (era) practic singurul (!) preot unit care nu a fost niciodat@ }icanat ^n clandestinitate, ba, din contr@, s-a bucurat }i de gra]iile Mili]iei.

Spiritul de lingu}eal@, de turn@torie, de intrig@, instaurat de aceast@ perioad@, teroarea pe care a exercitat-o asupra seminari}tilor, nu au f@cut dec$t s@ sporeasc@ ne^ncrederea tinerilor cura]i ^n structurile Bisericii. Este ciudat c@ nimeni nu a fost ^n stare, din cei responsabili, s@ ia o m@sur@ energic@ ^mpotriva lui. Ceea ce este uimitor ^ns@, c@ anumi]i discipoli de-ai s@i, care ^n timpul vie]ii sale ^l considerau „spiritus rector”, acum, dup@ decesul s@u, n-au fost ^n sare nici s@-i scrie numele pe crucea de morm$nt, nici lui, nici surorii sale Aurelia, care fusese uzat@ ca servitoare de protocol pentru anumi]i domni din anumite structuri... Aceast@ persoan@, estropiat@ intelectual, a reu}it s@ impun@ nu numai o cenzur@ de tip stalinist asupra unor c@r]i biserice}ti, dar s@ }i corup@ un curent istoriografic ce urma s@ trateze istoria recent@ a B.R.U. Oare spiritul istoriografic al lui Mihai Roller s@ se fi refugiat ^n Biserica Martir@ Unit@? Ar fi scandalos. Totu}i, a}a se explic@ }i infiltrarea unor laici ^n structurile B.R.U. din Cluj, care, arbor$nd un veleitarism nejustificat, au distrus sau au sabotat multe ini]iative constructive. Problema uzurp@rii A.G.R.U. de la Sibiu tot de la Cluj a ^nceput, chiar din 1990, de c@tre nume sonore ale agri}tilor de pe aici. (Cf. Moisin Anton — Ce a f@cut B.R.U. Greco-Catolic@, pentru neamul rom$nesc, ^n Almanah-Calendar — „De}teptarea Credin]ei 2002”, Ed. Via]a Cre}tin@, 2002, Cluj, p. 186.) Aceia}i laici s-au remarcat prin ^nsu}iri frauduloase ale ajutoarelor venite din Occident pentru Biseric@, }i-au trimis de repetate ori rudele la stagii prin str@in@tate etc., etc., etc. Unii, ne}tiind ce s@ fac@ cu Flac@ra Spiritului Sf$nt, ^}i aprind cu Ea ]ig@rile.

359 ^nghesuit s@ profite de pe urma acestei Biserici. Deh, pu]ini au fost, mul]i au r@mas... * * * Aceast@ Litanie pe care o prezent@m cititorilor a constituit sursa de inspira]ie intelectual@ a „Marii Ectenii a Bisericii Rom$ne Unite”, compus@ de P. On. Pr. Tertulian Langa. Prima edi]ie a „Ecteniei” a fost realizat@ ^n albumul „Buna- Vestire / Dr. Alexandru Todea – mitropolit – 50 de ani de preo]ie: 25.03.1939-25.03.1989 / Dieceza de Cluj-Gherla”, cu 68 p. format A4, prin facsimilare. Textele frumosului album au fost compuse de pr. Tertulian Langa, pe atunci vicar general diecezan, iar grafica a fost realizat@ de prof. Mariana Go]ia. %n c@rticica „Acatistier – texte tradi]ionale }i contemporane”, Ed. Miracolul Cuv$ntului, Cluj, 1995, „Marea Ectenie” este reprodus@ la paginile 179-190.

360 „%ndr@zni]i! Eu am biruit lumea.”

Litania Euharistic@ a Bisericii T@cerii

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Lumina Bisericii T@cerii din anii de prigoan@ }i T@ria Ei ne^nfr$nat@! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse, Euharistic, Glasul Bisericii S$nger@rii, ce r@sun@ din Catacombele secolului XX }i cheam@ lumea la Credin]@, la Poc@in]@, la Pace, la Unire }i M$ntuire, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Via]a de fiecare clip@ a Bisericii T@cerii }i m$ng$ierea prigoni]ilor, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, P$inea Vie]ii ce hr@ne}ti m@dularele ^nfometate ale Trupului T@u Mistic, din Biserica T@cerii, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Izvor de Ap@ vie, ce adapi inimile ^nsetate dup@ Adev@r }i Dreptate, adap@ Biserica T@cerii ^n setea Ei arz@toare dup@ libertate }i Apostolat, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Adev@rul }i Via]a, Lumina lumii, lumineaz@ pe cei din ^ntuneric, s@ Te vad@ pe Tine Lumina popoarelor din Biserica T@cerii, ^n care suferi }i lup]i, ^n care ceri adorarea Tainei Iubirii Tale, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Speran]a dezn@d@jdui]ilor }i consolarea fiilor Bisericii t@cerii ^n anii de suferin]@, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre!

361 Invoca]ie: Isuse Euharistic, T@ria Martirilor }i M@rturisitorilor din veacuri, Puterea Bisericii T@cerii }i %nvierea Ei grabnic@, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, P@storul ne^nfr$nt al Turmei Tale, Tu continui s@ spui celor ce Te ador@: „Nu te teme, Turm@ mic@, c@ ai binevoit Tat@l s@-]i dea ^mp@r@]ia”, p@ze}te }i ocrote}te Biserica T@cerii ^n anii de furtun@, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Dumnezeule Atotputernic, Onoarea Bisericii T@cerii, vorbe}te ^n locul Ei }i f@ ca Glasul T@u s@ se aud@ p$n@ la marginile P@m$ntului, cer$nd dreptate, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel ce s$ngerezi ^n Biserica T@cerii pentru consolidarea Credin]ei cre}tine, pentru Unitatea Pontifical@, Episcopal@, Sacerdotal@ }i Mirean@ a Bisericii, pentru Pacea lumii, pentru Triumful T@u ^n omenire }i pentru M$ntuirea sufletelor, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel ce spui }i azi: „Tu e}ti Petru }i pe aceast@ piatr@ zidesc Biserica Mea }i Por]ile iadului nu o biruiesc”. P@streaz@ Biserica t@cerii ^n Inima Ta Euharistic@ }i ^n Unitatea Bisericii Catolice zidit@ pe Petru. Sub p@storirea }i ascultarea Vicarului T@u s@ lupte pentru Tine }i s@ propage ^n lume adorarea Euharistiei Tale ^n [ar@ }i ^n toate Popoarele P@m$ntului. R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, CENTRUL DE UNITATE AL BISERICII, %n]elepciunea P@storilor Turmei din Biserica T@cerii, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre!

362 Invoca]ie: Isuse Euharistic, T@ria Episcopilor Bisericii T@cerii r@mas@ ^n via]@, p@str@tori }i ap@r@tori ai Credin]ei str@bune, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Preotule Ve}nic, Puterea Preo]ilor r@ma}i credincio}i [ie, m@rturisitori ai adev@rului, sus]in@tori ne^nfrica]i ai Bisericii t@cerii de acum }i din veacuri, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Mire sf$nt }i Unic al Mireselor Tale, al c@lug@ri]elor fidele r@mase statornice ^n chemare }i credin]@ p$n@ la sf$r}it, pe drumul Crucii, pe calea suferin]ei ^ndurate cu pre]ul vie]ii, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, P@storul cre}tinilor, rezisten]a credincio}ilor adev@ra]i, gata s@ moar@ pentru Tine }i Biserica Ta, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, DUMNEZEULE VE{NIC PREZENT, care ^n fericirile de pe Munte ne dai asigurarea spun$nd: „Ferici]i cei prigoni]i pentru dreptate, c@ a lor este %mp@r@]ia cerurilor”, ferice}te }i f@ biruitoare Biserica T@cerii ^n lupa Ei pentru ap@rarea CREDIN[EI }i a DREPTURILOR SALE LEGITIME! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Purt@torul de grij@ al tuturor celor ce sufer@, pl$ng }i sunt ^ntrista]i, prigoni]i pentru Tine }i Biserica Ta, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, ^nving@torul mor]ii }i %nvierea Bisericii T@cerii din morm$ntul ^n care zace de decenii, sigilat@ de cei ce ne vor pierirea,

363 R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Temelia Credin]ei, Tu }i azi spui tuturor: „De ve]i avea Credin]@ c$t un gr@unte de mu}tar, ve]i spune muntelui aceasta s@ se mute }i se va muta din loc”, D@ Bisericii Rom$ne Unite %nvierea Ei prin Tine }i prin mijlocirea Inimii Neprih@nite! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, CALEA, ADEV~RUL }i VIA[A, d@ Bisericii noastre, Episcopilor, Preo]ilor Ei, C@lug@rilor, C@lug@ri]elor }i credincio}ilor ne^nfrica]i ^n credin]@ }i jertf@ harul de a Te m@rturisi p$n@ la sf$r}it pe Tine, ADEV~RUL }i Biserica Ta. S@ Te urmeze pe drumul ador@rii pe Tine, Calea ce duce la Fericire! S@ ia via]@ din via]a Ta Euharistic@, din Tine Euharistie, Trup }i S$nge Glorice, P$inea Vie]ii, Apa Vie Izvor de dragoste curat@! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Ap@r@torul }i Sus]in@torul Bisericii, Tu asiguri pe to]i Fiii Ei: „Cu voi sunt p$n@ la sf$r}itul veacurilor”. R@m$i pururea PREZENT ^n Centrul Bisericii T@cerii, acum c$nd suntem prigoni]i, f@r@ ad@post, risipi]i, amenin]a]i, fl@m$nzi, ^nseta]i, goi, tr@da]i de prietenii }i fra]ii no}tri, molesta]i }i f@r@ ajutor, ^nl@crima]i }i nem$ng$ia]i, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, P@storul }i Poarta Staulului Turmei Tale, deschide Bisericii T@cerii drumul s@ predice CUV#NTUL T~U }i s@ Te d@ruiasc@ sufletelor! S@ te adore ^n intimitatea Ei la altarele ^mpodobite de Ea ^n scopul ador@rii Tale! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Singura Pace adev@rat@, Tu continui s@ spui: „Pacea Mea o dau vou@”. Instaureaz@ prin Biserica t@cerii, Pacea ta ^n omenirea fr@m$ntat@ }i r@zboinic@.

364 %ntoarce pe cei p@c@to}i, converte}te pe atei }i pe cei indi- feren]i. Elibereaz@ pe cei ^nchi}i! P@ze}te pe cei amenin]a]i! Sus]ine Credin]a }i curajul celor condamna]i pentru Tine }i pentru Biseric@! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Pecetea Iubirii Eterne, Tu acum sigilezi Biserica }i sufletele noastre cu cererea: „R@m$ne]i ^n dragostea Mea”. Binecuv$nteaz@ Biserica T@cerii, Comoara Inimii Tale %ns$ngerate, cu dragostea ^nfl@c@rat@, cu fidelitate, cu via]@ de rug@ciune }i adorare. R@m$i ^n iubirea noastr@! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Eternul %nsetat de suflete, Tu }i azi spui sufletelor noastre: „Mi-e sete”. Iar@ Biserica T@cerii e ^nsetat@, e oprimat@, lipsit@ de libertate. Ea ^n]elege setea ta arz@toare dup@ suflete adoratoare ale Euharistiei Tale. Este suflet din sufletul T@u, Cuv$nt din Cuv$ntul T@u, sete din Setea Ta! P@streaz-o l$ng@ Tine! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Scop de adorare, PREZENT PE ALTARUL suferin]ei Bisericii T@cerii, pe Crucea prigonirii! Tu prin fiecare fiu al Ei r@mas credincios [ie, spui: „P~RINTE, de ce m-ai p@r@sit?”. Aceast@ agonie o simte Biserica Unit@ ^n clipa de fa]@. Ea ^ndur@ durerea din DUREREA TA. Are via]@ din VIA[A TA! Nu e moart@! E vie! Fii cu Ea }i ^n Ea! R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, STRIG~TUL T~U DE PE CRUCE r@sun@ }i azi ca un ecou ve}nic al R@scump@r@rii ^n Biserica T@cerii: „Mam@, iat@ Fiul T@u” — „Fiule, iat@ Mama Ta”. Ea ^]i prime}te oferta; Ce har! Ce alegere! Tu ne dai pe Mama Ta drept Mam@ }i sus]in@toare, iar pe noi ne ^ncredin]ezi

365 Inimii Ei Neprih@nite, milostive }i ^ndur@toare, salvatoare de suflete BISERICA S#NGERR~RII O prime}te cu dragoste }i recuno}tin]@ }i vrea ca ^n toat@ existen]a Sa s@ r@m$n@ Fiica Ei iubit@ }i Adoratoare perpetu@ a EUHARISTIEI TALE ^n orice timp, de pace ori de prigoan@. R@spuns: Prin Maria }i cu Maria Te ador@m! %ndur@-Te de noi }i d@ libertate de ac]iune Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Bl#ND {I %NDUR~TOR! %ndur@-Te de Biserica T@cerii }i prin suferin]ele, jertfele }i rug@ciunile Ei ^ndur@-Te de ^ntreg neamul omenesc! Ea vrea ^ntoarcerea tuturor la Tine. %n toate agoniile Sale, ^n toate loviturile primite din partea celor ce prigonesc %]i cere asigurarea pe care ai dat-o T$lharului poc@it: „Ast@zi vei fi cu Mine ^n Rai!”. R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel ce ne ar@]i drumul spre ADEV~R, singura cale spre fericire, accentu$nd: „Nu cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne, va intra ^n %mp@r@]ia Cerurilor, ci cel ce face voia Tat@lui Meu care este ^n Ceruri”. D@ Bisericii T@cerii }i fiilor ei perseveren]@ ^n a se sacrifica din iubire pentru Tine prin credin]@ }i prin m@rturisirea Ta. R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cuv$ntul T@u este Adev@r }i acum c$nd ceri: „Ia-]i Crucea de fiecare zi }i vino dup@ Mine”. Aceasta e chemarea Bisericii Rom$ne Unite }i a tuturor credincio}ilor Ei. Veni]i dup@ Mine; Sta]i ^n adorarea Mea. R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Isuse Adorat, Isuse P@r@sit pe Altarele Omenirii, d@ Bisericii T@cerii harul s@-}i ^mplineasc@ misiunea de a chema toate na]iunile omenirii la adorarea Ta ve}nic@! Ea acum pl$nge, sufer@ }i Te strig@! %n durerea Ei se adreseaz@ [ie cu propriile Tale cuvinte: „%n m$inile Tale ^mi dau sufletul Meu”. Fie voia Ta! Aceasta este misiunea Ei; s@ moar@, ca s@ ^nvie cu Tine %nviatul din mor]i ^n glorie,

366 ca lumea s@ }tie c@ ea a fost ^nmorm$ntat@ }i a ^nviat prin Tine. A fost dezr@d@cinat@ din P@m$ntul ei }i iat@ rode}te ^n bel}ug de adoratori }i adoratoare; E m@rturisirea Ta. R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel pururi Prezent }i Viu! %n amintirea anilor T@i de via]@ ascuns@ }i rug@ciune; ^n amintirea anilor T@i de apostolat }i lipsuri; ^n amintirea PATIMILOR TALE pentru noi p@c@to}ii; ^n amintirea PREZEN[EI TALE EUHARISTICE %N MIJLOCUL NOSTRU; ^n amintirea celor o mienou@sute}aptezeci}icinci de ani de c$nd ne prive}ti, ne chemi de ani de c$nd ne prive}ti ne chemi, ne ascul]i }i ni Te dai drept hran@ DE VIA[~ }i pentru ^ndurarea lung@ a Ta ^n fa]a popoarelor r@zvr@tite contra Prezen]ei Tale ^n centrul Omenirii, ^n amintirea anilor de agonie a Bisericii T@cerii, ^n numele Episcopilor no}tri martiri }i ^n numele celor r@ma}i solda]i ^n prima linie de lupt@, a credin]ei adoratoare, R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericii noastre! Invoca]ie: Isuse Euharistic, %nving@torul mor]ii, f@ s@ r@sune ^n chivotul T@u, ^n Biserica T@cerii Glasul R@scump@r@rii din toate veacurile — „S-a sf$r}it” —; S-a sf$r}it vremea de prigoan@, de lacrimi }i suferin]@: „Pace vou@”. „Pacea Mea o dau vou@ ^n triumf de biruin]@. Eu sunt %nvierea }i Via]a Voastr@”, R@spuns: %n ^mplinirea Voin]ei Tale asupra noastr@! Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate de ac]iunea Bisericii noastre! Amin!

367 COMUNICAT

PRIORATUL ROMÂN AL ORDINULUI BIZANTIN AL SFÂN- TULUI MORMÂNT (sau ORDO BYZANTHINUS SANCTI SEPULCHRI sau O. B. S. S.), implantat în România de c@tre Domnii Cavaleri ereditari Mircea Remus Birtz, OBSS }i Radu Florin Motoca, OBSS, începând cu anul 1993, având binecu- vântarea A. S. I. Dimitrij Dimitrievici al X-lea, al Rusiei, În dorin]a de a evita anumite confuzii heraldice, sau de alt@ natur@, precizeaz@ în mod oficial: 1. Diplomele purtând titulatura „Ordo Byzanthinus SScti. Sepulchri” sau „Erdély Szent Sir Lovagrend”, precum }i oricare alt@ diplom@ care nu este semnat@ de: a. Domnii Mircea Remus cav. Birtz, OBSS }i Radu cav. Motoca, OBSS (pân@ în data de 28. XI. 2000). b. Domnii Mircea Remus Birtz, OBSS }i Macarie Hede}iu, OBSS începând cu luna August 1999. c. Priorii Regen]i (Dl. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS pân@ în data de 28. XI. 2000; Dl. Macarie cav Hede}iu, OBSS, dup@ aceast@ dat@) sunt declarate nule }i neavenite. 2. Posesorii unor diplome false, nesemnate }i neînregistrate de conducerea legitima a Prioratului, nu posed@ calitatea de Cavaleri ai Prioratului Român al O. B. S. S., nici nu pot beneficia de avantajele heraldice oferite de Prioratul Nostru, decât în urma unei eventuale „sanatio in radice” }i a depunerii jur@mântului de credin]@ fa]@ de Priorul Regent }i succesorii s@i legitimi. 3. Se precizeaz@ c@ în conformitate cu Statutele Prioratului Nostru, (promulgate cu Decretul Prioral din 15 - 16. IX 2000 cu nr. 1/09. 00) în Principiile Sale Fundamentale (C 1) ca }i în cap. vii, art. 9, la intrarea în ordin, promov@ri, sau onorificen]e, nu se percep taxe de nici o natur@; orice contribu]ie pecuniar@ pretins@ în numele O. B. S. S. reprezint@ un abuz flagrant, }i un semn cert c@ persoanele care pretind aceste lucruri nu sunt îndrept@]ite s@ ac]ioneze în numele Prioratului Nostru. 4. Orice membru al prioratului Nostru trebuie s@ fie înscris în arhivele Priorale, fiind ]inut în eviden]@ de Prior }i de Secretar.

368 5. Statutul valabil pentru Prioratul Nostru este cel promulgat în 15 - 16. IX. 2000, la Cluj - Ale}d, de Priorul de atunci, Dr. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS, Cancelar Radu cav. Motoca, OBSS }i Secretar Macarie cav. Hede}iu, OBSS, tehnoredactat intr-o form@ specific@ de Dr. Ciprian cav. B@ncescu, OBSS. Sigiliul Prioral trebuie s@ con]in@ legenda: “Prioratul Român – O. B. S. S.” Apari]ia diferitelor artefacte, semnate de alte persoane decât cele amintite anterior, prev@zute cu }tampile altele decât cea a Prioratului sunt rezultatul unor escrocherii de care Prioratul Nostru se disociaz@ categoric. Cluj - Napoca, la 1. V. 2002

Conducerea legitim@ actual@:

com. Macarie cav. Hede}iu, OBSS, OHSG Prior Regent.

Radu Florin cav. Motoca, OBSS Cancelar.

Dr. v. com. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS, OHSG Secretar, fost prior.

Ing. Florin cav. Mih@iescu, OBSS Mare Maestru de Onoare }i Sene}al.

Ing. v. Mare Cruce Árpád cav. Bereczky, OBSS, OHSG, OCSS Mare Maestru de Onoare }i Ceremonier.

369 Cuprins

Lectoris salutem in Domino! 5

Addenda, Corrigenda, Complectanda... 6

In Memoriam: 14

Biserica }i misterul por]ilor de Florin cav. Mih@escu, OBSS 17 Biserica lui Hristos 21 Biserica Sf$ntului Duh 23 Biserica triumf@toare 25 Ce putem ^nv@]a din tristele experien]e ale secolului XVIII?

de v.dr. Mircea Birtz, OBSS 27 Cine era generalul Nicolae Adolf von Buccow? 41 M@run]i}uri heraldice

370 de dr. Mircea cav. Birtz, OBSS 61

„... Ei, de care lumea nu a fost vrednic@...”

de dr.theol. Mircea cav. Birtz, OBSS 71

O modest@ ^ncercare de CALENDAR... 75

Rug@ciune pentru beatificarea Mons. Vladimir Ghika 92

Rug@ciune pentru ridicarea la cinstea Altarelor a Episcopilor, Martirilor }i M@rturisitorilor din vremea prigoanei din Rom$nia 93

Rug@ciune pentru cinstirea unui martir 93

P@timirea Preotului David din Voila († 6.VIII.1751) scris@ de Vasile B@ran, Protopop al F@g@ra}ului }i tradus@ de P.S. Ioan B@lan, Episcop al Lugojului, el ^nsu}i martir pentru credin]@ 94

Pietre vii 96

Avertisment 98

371 Maria Augustin 99

Inginerul Iustin Nicoar@ 103

Maria Margareta Zarug 106 Carmen Mariana Bodea 111 Rafila G@lu] 116 de %.P.S. Ioan Ploscariu (1911-1998) 116 Din declara]iile stigmatizatei 116 %ncerc@ri }i ispite 118 Rapoarte, scrisori }i arest@ri 119 O completare la dosarul cazului Rafila G@lu] 123 1. Declara]ia sorei M. Pruden]ia (Radu Maria), domiciliat@ ^n Cluj, str. Unirii, nr. 8, ap. 30. 123 2. Declara]ia sorei M. Terezita Lucre]ia Graur, Cluj-Napoca, str. Unirii 8, ap. 30 124 3. Epistolar ^ntre Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM, }i Pr. {tefan Sánta (Arad – Gr@di}te, str. P. Rare} 32) 125 4. Not@ de la Pr.Dr. Silvestru Aug. Prundu}, OBSM 126

372 5. Programul spiritual preg@tit de Pr. István Sánta cu ocazia binecuv$nt@rii noului morm$nt de la Bogsig 126 Micul preot Corvin-Anton, mesagerul dumnezeie}tii inimi a lui Iisus 129 Completare la DOSARUL C. Anton 133 Dincolo de Paradis 141 – Ce poate sfin]i un copil aflat la v$rsta inocen]ei – 141 Raport medical 148 Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM 151 Dr. Silvestru Augustin Prundu} 153 Func]iuni 157 Persecu]ia 158 Func]ionar la ortodoc}i 169 Loc]iitor de Episcop – Ordinarius 178 Opera 188 Publicistica

373 193 Din publicistica, interviurile }i lucr@rile protoegumenului Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM 205 Coscienza storica, conversione alla Tradizione nella Chiesa locale 219

Prince Vladimir Ghika

229

Ambassadeur de Dieu 229 Introduction 231 Prince Vladimir Ghika Ambassadeur de Dieu 233 1. Les premières années 234 3. De Salonique en Roumanie (1904-1914) 247 4. La médaille militaire (1913) 260 6. Le «Saint Nicolas» de Paris 270 7. La théologie du besoin 281 Bibliographie 323

374 323 de Monseigneur Vladimir Ghika 323

Traducerea libretului Operei „La Traviata” 325 ...... 325 Dr. med. Mircea Birtz (1919-1983) 325 Unde ne sunt ofi]erii de alt@dat@ sau note la traducerea precedent@ 353

Din arhiva unei preot greco-catolic „nerevenit”... 355 Litania Euharistic@ a Bisericii T@cerii 361

375