Alte Fărâme Din Prescura Prigoanei (1948-1989)
Total Page:16
File Type:pdf, Size:1020Kb
P. DR. MIRCEA BIRTZ DR. MANFRED KIEREIN • ALTE FĂRÂME DIN PRESCURA PRIGOANEI (1948-1989) 1 Editura NAPOCA STAR Piaţa Mihai Viteazul nr. 34/35, ap. 19 tel.: 0264/432.547 mobil: 0740/167461 Director de editură: Dinu Virgil-Ureche Redactor şef: Ileana-Voichiţa Vereş © Autorii, 2010 ISBN 978-973-647-737-9 2 P. Dr. Mircea Birtz, Dr. Manfred Kierein, OBSS OBSS, OHSG, OV Consilier aulic, M. Cruce OBSS ALTE FĂRÂME DIN PRESCURA PRIGOANEI (1948-1989) Editura Napoca Star Cluj-Napoca, 2010 3 Gewidmet meinem lieben Freund und Klassenkameraden H e i n z B o b a c z (29. V.1941 – 17. XII. 2007) und seiner Familie in Wien Hofrat Dr. Manfred Dieter Kierein-Kuenring Gross Kreuz des OBSS Das Umschlagbild ist eine Aquarellmalerei von Dr. Manfred Kierein, OBSS, Wien, aus der Aquarellsammlung des Herausgebers. Coperta are ca fond o acuarelă realizată de Dr. Manfred Kierein, OBSS, Viena, provenită din colecţia sa personală de acuarele. 4 Cuvânt înainte Istoria Bisericii nu poate fi scrisă decât după documente, atât cele provenite din interiorul ei, cât şi din exterior. Orice limitare sau ignorare a acestui principiu va duce la concluzii parţiale, părtinitoare sau la simple stereotipii istoriografice. Continuăm publicarea documentelor intraeclesiatice accesibile prin bunăvoinţa Exc. Sale Dlui Consilier Aulic Manfred Kierein, OBSS ce a avut amabilitatea să-şi redeschidă arhiva în acest scop. Volumele noastre precedente pot fi accesate în spaţiul cibernetic, liber, pe site-ul htpp://remusmirceabirtz. wordpress. com. Sperăm astfel că în ciuda tirajului lor redus, ele să fie accesibile celor interesaţi. Volumul prezent va evoca figurile episcopilor clandestini Adalbert Béla Boros şi Ioan Duma, a preotului franciscan conventual Johann Herbert Laschober, cu necesare digresiuni asupra realităţii canonice ale ierarhiei clandestine, precum şi figura maicii Maria Ionela Cotoi, o interesantă exponentă a rezistenţei anticomuniste româneşti. Latura umană a ecleziaştilor va ieşi pregnant în evidenţă, mai ales în cazul epistolarului anului 1970, când trei protagonişti ai dialogului epistolar (Manfred Kierein, Adalbert Boros şi Johann Laschober) au avut de înfruntat realitatea deceselor unor persoane extrem de apropiate. Tristele evenimente i-au unit pe protagoniştii dureroaselor evenimente mult mai trainic decât ar fi făcut-o o prietenie obişnuită. Ecleziaştii prezenţi au avut de asemeni un rol decisiv în transmiterea corectă a datelor referitoare la situaţia Bisericii din România către Sf. Scaun, fiind purtătorii ştirilor despre confraţii lor ce îndurau persecuţia. În cazul maicii Maria Ionela studiul s-a axat pe demontarea unor diversiuni cauzate atât ideologic (marxism, liberalism agnosticizant) cât şi teologic (teologia modernistă). Deconstrucţia diversiunilor perpetuate în literatura de resort a necesitat un efort deosebit, cunoştinţele istorice trebuind să fie permanent dublate de cele teologice. În cazul istoriei fiecare perspectivă este inspirată de un substrat doctrinar (fie el materialism istoric, dialectic şi istoric, structuralism, determinism economic sau social, ideal naţional etc.). La fel şi în cazul istoriei ecleziastice. Din acest punct de vedere autorii recunosc cu francheţe că substratul metafizic este în cazul lor doctrina Bisericii Catolice, nu cea din ultimii 50 de ani, ci cea maturată în 2000 de ani de fiinţare a Bisericii, prin acumularea unei imens patrimoniu dogmatic, liturgic, spiritual, canonic, atât în Răsărit cât în Apus. Istoria eclesiastică nu este o ştiinţă dogmatică, rezultatele ei fiind în permanenţă modificabile în funcţie de documentele accesibile. Autorii înşişi îşi nuanţează permanent concluziile. Prezentarea obiectivă, integrală a documentelor, este o condiţie obligatorie pentru stabilirea unor concluzii cât mai apropiate de realitatea fenomenelor studiate. Interpretarea unui document eclesiastic presupune obligatoriu cunoştinţe teologice de resort. Se demonstrează din nou principiul conform căruia „orthodoxia” (în sensul originar de dreaptă mărire) are drept consecinţe „orthopraxia” (corecta practică bisericească), orice alterare a „orthodoxiei” provocând „kakopraxii” (practici deficitare eclesiastice). Aşa se pot explica aparent ciudatele abateri sau decizii actuale în cursul unui 5 eveniment istoric. Orice persoană eclesiastică va acţiona conform cu intimitatea credinţei lui. Faptul nu presupune excluderea bunei credinţe, dimpotrivă. Teologic atitudinea contradictorie a unor actanţi bisericeşti poate fi rezolvată prin adoptarea teologiei darurilor. Când considerăm ca daruri Revelaţia, Tradiţia, Scriptura, Sf. Taine, instituţiile sau harismele, orice opoziţie se rezolvă prin complementaritate. Analog şi pentru persoanele care într-un anumit moment duc povara Bisericii în spate... Ioan Dragomir este perfect complementar cu Ioan Ploscaru, Emil Riti cu Justin Ştefan Paven, Octavian Cristian cu Alexandru Todea, Maria Ionela Cotoi cu Rafael Haag, toţi aceştia, în pofida unor momentane incompatibilităţi personale fiind daruri ale Bisericii. Descrierea cât mai apropiată de obiectivitate a faptelor sau deciziilor lor asumate la un moment dat nu trebuie să ne facă să uităm complementaritatea lor. În acest studiu se vor face referiri la fenomenele spectaculare, extraordinare, ele putând avea cauze naturale, preternaturale sau supranaturale. Nu este menirea noastră de a da un verdict asurpa calităţii acestor fenomene, dar spectaculozitatea lor nu ne împiedică să le comentăm. Teologic asemenea fenomene sunt gratia gratis datae, la libera voinţă a Providenţei, independent de calitatea spirituală a recipiendarului, ele putând fi, odată primite, menţinute în restul vieţii beneficiarului, sau pe o durată oarecatre de timp, independent de voinţa acestuia. Din punct de vedere istoric studiul prezent încearcă să clarifice unele aspecte din activitatea arhiereului Béla Boroş, relevând şi personalitatea Pr. Johann Herbert Laschober. Deconstrucţia diversiunilor legate de cazul maicii Ionela este un aspect inedit al acestui studiu. Totodată, pentru prima dată se publică în limba română lista candidaţilor pentru ordinariatele catolice clandestine, redactată de regentul apostolic Gerald Patrick O’Hara, asociată unor documente în limba latină (Anexa I) legate de activitatea acestor ordinariate. Este demolată teoria „ternarelor diecezane”, sintagmă fără nici un suport real, creată cu scop autojustificativ. A perpetua formula „ternarelor diecezane” după prezentarea datelor din acest studiu va demonstra o atitudine străină de scopurile academice. Anexele II şi III prezintă corelarea unor date asupra cărora cititorii români au meditat puţin, fiind o ilustrare a modului în care se poate interpreta un fenomen istoric din perspectiva teologiei mariane, decisiv marcată de apariţiile secolului XX. Nu este un simplu exerciţiu intelectual, ci şi ilustrarea unui mecanism de înţelegere a realităţilor adpoptat într-o mai mare sau mai mică măsură de protagoniştii prezentului studiu. În urma condiţiilor obiective restrictive, chiar şi pe plan material, am fost nevoiţi să renunţăm la traducerea documentelor, preferând oricum publicarea lor facsimilată. Fiecare document este însoţit de un rezumat explicativ, cu comentariile de rigoare, fiind astfel accesibil cercetătorului nefamiliarizat cu limba germană. Pentru simplificarea notelor am decis ca bibliografia lucrărilor frecvent consultate, sau care au constituit repere permanente, să fie prezentată în sistem anglo-saxon. Numele autorului, urmat de anul apariţiei studiului respectiv, urmat de cifre ce indică paginile citate, considerăm că simplifică munca referenţială. În cazul a două sau mai multe opere ale aceluiaşi autor, editate în acelaşi an, după milesim a fost plasată o literă a alfabetului. În cazul unor referinţe strict focalizate pe o notă explicativă s-a folosit sistemul clasic al citării. Istoria Bisericii Catolice din România, indiferent de rit, nu va fi scrisă vreodată corect şi complet prin ignorarea surselor maghiare, germane, cehe, ucrainene, poloneze etc. 6 Pentru Transilvania orice abordare a istoriei recente a bisericii catolice făcute prin ignorarea lucrărilor cercetătorilor P. Dr. József Márton, P. Dr. Imre Tempfli, a Î.P.S. Dr. György Jakubinyi, a dl. Lázsló Virt, Peter Sas, László Bura, Károly Hetényi Varga etc. , va fi întotdeauna carenţată. Apariţia materială a volumului a fost posibilă datorită dărniciei Exc. Sale Dlui Dr. Manfred Kierein, M. Cr. OBSS, la care s-a asociat într-o oarecare măsură şi P. Bernhardt Schweiger din Ruhpolding, Germania. Încurajări scrise pentru munca noastră am primit din partea Em. Sale Christoph cardinal conte Schönborn, arhiepiscop al Vienei, Exc. Sale Î.P.S. Jean-Claude Périsset, odată Nunţiu Apostolic în România, actualmente Nuntiu Apostolic al Germaniei, Î.P.S. Dr. György Jakubinyi, arhiepiscop latin al Transilvaniei, Exc. Sale Rudolf Müller, episcop emerit de Görlitz, Exc. Sale Dr. Dušan Špiner, episcop al Bisericii Tăcerii din Cehia sau din partea regretatului Ioan Holender, dirijor al Operei din Viena, legat sentimental de România şi mai ales de Banat. Tuturor le exprimăm gratitudinea noastră. Sentimente de recunoştinţă aducem regretaţilor P.S. Justin Ştefan Paven, P. Dr. Silvestru Augustin Prunduş, precum şi P. Dr. Sebastian Sabin Făgăraş, OSVM, care ne-au furnizat documente fundamentale pentru cercetarea noastră. O contribuţie documentară decisivă a avut-o Dl. Claudiu Călin, arhivist al Diecezei latine a Timişoarei, sprijinit de Rev. P. Zsolt Szilágyi şi P. Can. Johann Dirschl, vicari generali diecezani, mai ales în obţinerea documentelor anagrafice