c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã ORAª REGAL Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017

Acum o sutã de aGhneorig.h.e .PÃUN otto: Adevãrata renaºtere a unui popor începe cu tinerimea sa; adevãrata decadenþã tot de acolo înceMpe. Constatarea – îndemn ºi avertisment în acelaºi timp – apare pe coperta cãrþii Cãtre noua generaþie, a geografului academician Simion Mehedinþi (19 octombrie 1868, Soveja – 14 decembrie 1962, Bucureºti; membru corespondent al Academiei Române din 1908, titular din 1915, exclus în 1948 din Academie pentru aderenþa la miºcarea legionarã, repus în drepturi popularã, dupã melodia cântecelor sale, în 1990). Cartea apãrea în 1912, la dupã umor ºi alte însuºiri imponderabile „MINERVA, Institut de Arte Grafice ºi ale caracterului, neamul românesc pare Editurã”, Bucureºti, aºadar, acum o sutã a avea într-uun grad superior ceea ce se ºi ceva de ani, în „timpuri tulburi”, când numeºte aplecare spre talent ºi genialitate. „viaþa poporului nostru” trecea „printr-oo (...) În toate manifestãrile sale, Românul fazã aproape haoticã”. Detaliazã savantul, are ingenium.” Se adaugã la acestea parcã pentru a ne reaminti cã nimic nu frumuseþea ºi trãinicia limbii („încercarea e nou sub soare, cã istoria se repetã, dacã de a rãpi unui neam limba lui, încercarea nu ciclic, mãcar pe o spiralã cu buclele de a-ii surpa credinþa, este o încercare descurajator de asemãnãtoare: „Oameni a priori neputincioasã”), biserica (tolerantã care au batjocorit biserica au pretenþia ºi veche, dar ºi ea datoare societãþii, lipsitã sã se îngrijeascã de soarta ei. Profesori de un Antim, de preoþi care sã predice al cãror cuvânt e sãrac de sinceritate evangheliile, nu sã le citeascã, „de arhierei, ºi bogat în contraziceri se cred chemaþi care ar trebui sã fie cele mai distinse per- sã facã ºcoalã tineretului. Propovãduitorii sonalitãþi din fiecare generaþie”; al doilea internaþionalismului ajung purtãtori de capitol al cãrþii este intitulat „Pentru biserica cuvânt în partide ce se numesc naþionale. noastrã” ºi va fi reluat ºi acesta în revistã), Arta se atinge din ce în ce mai mult cu ºtiinþa ºi, desigur, tinerimea! „Munca ºtiin- banul; politica se amestecã cu afacerile; þificã e postul ºi rugãciunea care susþin raþiunea statului face loc raþiunii intereselor o generaþie pânã trece prin pustiul epocilor personale.” de amorþire.” „De aceea, în vremuri de îndoialã ºi lâncezire, când lipseºte suvera- Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, Slatina-OOlt iagnosticul apare deja în Prefaþa nitatea personalã a geniilor, e bine sã cãrþii. Cã toate-ss vechi ºi nouã ne îndreptãm mintea spre suveranitatea toate ne spusese ºi Domnul anonimã a ºtiinþei.” EmDinescu, ºi el rãzboindu-sse, în Epigonii, Din sumar: în publicisticã ºi în alte scrieri, cu vremurile m reprodus atât de multe rânduri Horia Bãdescu: Roata ºi ei „tulburi” pe care le trãia. Poet fiind, geniu- din carte pentru a încerca sã-ii Alex. ªtefãnescu: Vina de a-þi iubi þara conºtiinþã-rromâneascã fiind, îl dureau transmit ºi cititorului uimirile mele: cele din jur, era trist ºi vehement adesea. Ce Afel de oameni erau oamenii mari de Dimitrie Gusti: Fiinþa ºi menirea Poate ºi simþea-ººtia cã nu are prea mult altãdatã?! Din tot ce fãceau, din ce scriau, academiilor (II) timp terestru. Îl invocã de mai multe ori se vede nu numai cã aveau o menire, ci ºi Simion Mehedinþi pe Eminescu ºi pe cei cã erau conºtienþi de menirea lor. Lucrau Acad. Victor Voicu: Quo vadis, Europa? contemporani lui, nu numai spre compa- pentru Neam, pentru România, construiau, Ion C. Hiru: Se cunoaºte istoria Transilvaniei? raþie cu starea societãþii româneºti de la ºi o fãceau firesc-ttenace, aristocratic aº Paula Romanescu: Pictori ºi sculptori români începutul veacului trecut („Timpurile acelea zice (dar nu zic, pentru cã ar pãrea o ironie nu mai sunt, oamenii aceia s-aau dus”, la adresa auto-nnumiþilor „boieri ai minþii” în Rãzboiul cel Mare citeazã autorul, din Schiller), ci mai ales de pe ecranele de azi...), iar în acelaºi Ion Andreiþã: Participant la Marea Unire pentru a ilustra rolul crucial al elitelor în timp chemau la lucru pentru Neam, pentru viaþa unei naþiuni („când geniul se iveºte, România, erau veritabili formatori de opinie Eufrosina Otlãcan: Cabiria Andreian Cazacu. suma puterilor întregii sale generaþii pare (o altã ironie, desigur...), în particular, erau O Doamnã a matematicii româneºti cã se adunã de la sine”), în particular, dascãli, în înþelesul cel mai profund al Dragoº Vaida: Filosofia culturii ºi matematica, pentru naþiunea românã. Privirea pesimistã termenului, cu trimitere, la nivelul dãruirii- în jur este dublatã însã de o încredere iubirii-ttragismului, pânã la Învãþãtorul din cu Blaga ºi Barbilian argumentatã în posibilitãþile de renaºtere Nazaret... Iar Simion Mehedinþi nu e deloc Claudia Voiculescu: Sonetul la Dante a românilor: „Cãci e ceva un exemplu izolat – am reluat în revistã ºi Petrarca mai mult decât geniul – fragmente din Îndreptar pentru tineret, e genialitatea latentã în al lui Anton Golopenþia, biobibliografiile Traian Diaconescu: Ars Amandi. firea unui neam. ªi acesta multora dintre marii interbelici despre Conformism ºi nonconformism politic tocmai mi se pare a fi cazul care am mai vorbit aici conþin ilustrãri poporului român.” Reiau convingãtoare. Ar trebui recitiþi, ar trebui Ion C. ªtefan: Confesiunile unui cafegiu un singur paragraf din reeditaþi (ar merita retipãritã ºi cartea de Ion Pãtraºcu: India în sãrbãtoare demonstraþia care urmeazã la care a plecat discuþia de faþã). Ar ajuta, Dan D. Farcaº: Ne vor copleºi roboþii? aserþiunii anterioare, capi- la vremea noastrã „aproape haoticã”, tolul întreg al cãrþii („pagini nu numai prin luciditatea diagnosticelor, Revista apare cu sprijinul scrise pentru publicaþia ci, mai ales, prin încrederea în Poporul jubiliarã a Societãþii Român. Cu majuscule scrie de cele mai Primãriei Municipiului Curtea de Argeº România Junã din Viena”) multe ori savantul, iar asta, psihanalitic (prin intermediul Centrului de Culturã ºi Arte), va fi reprodus într-uun numãr dacã vreþi, indicã o atitudine – evident, Trustului de Presã Argeº Expres viitor al revistei: „În adevãr, deloc suficientã, dar necesarã ºi, ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. judecat dupã poezia sa cu siguranþã, atât de semnificativã!... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº

Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... i azi cele mai multe numiri în justiþie sunt de pasiuni, pe purtãtorii tradiþiei juridice, bresle ºi nici dictate de interese de partid, abstracþie ca sã-ii împace ºi sã-ii judece. la o altã specie fãcând de meritele ori de ºtiinþa candidaþilor. Mai este oare astãzi tot astfel? de electivitate Numªindu-sse o persoanã nu se pune cestiunea dacã Codicile noastre sunt aproape în totalitate traduse a judecãtorului. ar fi un bun ºi drept judecãtor, ci dacã e roºu. din limbi strãine; ele n-aau a face nimic cu conºtiinþa Nu mai pomenim Cine voieºte însã inamovibilitatea are în vedere juridicã a poporul. Obiceiul pãmântului nu credem cã toatã organizaþia totodatã ºi condiþiile ei organice, acela vrea o lege sã se fi pãstrat decât între þãranii ºi rãzãºii aceia care veche presupune care, abstracþie fãcând de opiniile politice ale can- fug de tribunale ca de ceva strãin lor ºi se-mmpacã, unitatea ºi nestrã- didaþilor, sã confere posturile de judecãtor numai mai bine decât sã riºte a-ººi vedea conflictul lor mutarea credinþelor la bãrbaþi cu titluri ºi pe baza unui concurs. judecat de legi ce nu le pricep ºi poate în contra religioase, cã Oricât s-aar influenþa atunci ministrul, totuºi nu va conºtiinþei lor de drept. comunitatea unei putea înlãtura meritul în mãsura în care o face astãzi. Dreptul nu mai e obicei, ci ºtiinþã, ºi o ºtiinþã bresle forma, la noi Nu inamovibilitatea roºie o vrea cineva, nu foarte complicatã. cel puþin, o enorie; privilegiul exclusiv al roºilor de-aa fi numiþi judecãtori Înainte el era strâns legat cu morala ºi cu cã legãturi cu totul buni-rrãi, cum s-aar gãsi, ci inamovibilitatea ca echitatea; astãzi dreptul pozitiv e indiferent faþã cu de altã naturã, religioase, de familie, de interese principiu, reglementat prin anume condiþii de morala, el trebuie sã fie corect în litera ºi spiritul legii, de breaslã uneau pe fiecare om de-oo comunitate admisibilitate ºi de înaintare, fãrã privire la opiniile fãrã a þine seamã de echitate decât acolo unde-ii este de semeni de ai lui, cã nimeni nu plutea ca frunza scientia rerum divinarum, cãci politice eventuale ale celui ce voieºte a fi judecãtor, dictatã. El nu mai este pe apã, avizat la propriile sale puteri, la propria nu stã în nicio legãturã cu religia, cu credinþele fãrã consideraþii politice c-uun cuvânt. sa persoanã. poporului, ci se mãrgineºte la relaþii pur juridice, Magistratura catã sã fie neatârnatã atât Toate acestea au dispãrut azi. Societatea indiferente fiindu-ii credinþele religioase ale de fluctuaþiunile politice cât ºi de guvern. omeneascã nu mai este un organism precum împricinaþilor. Legea care ar prescrie inamovibilitatea va trebui era înainte, ea este o masã de indivizi, social egali, Fiind însã o ºtiinþã, e evident cã nu alegãtorii pot deci sã reducã facultatea ministrului de-aa numi fãrã legãturi între ei, liberi a lucra ºi a se miºca sã aleagã între omul de ºtiinþã ºi cel ignorant, între oricum vor voi. judecãtori la rolul administrativ de a con- Dar într-oo lume în care breslaºul nu judecã pe stata titlurile candidaþilor ºi de-aa supune brestaº, þãranul nu pe þãran, într-oo lume în care numirii din partea regelui pe aceia care dreptul tuturor a luat locul obiceielor juridice ale prezintã titluri superioare, aºa precum fiecãrei clase e neapãrat sã-ii judece omul de ºtiinþã, bunãoarã ministrul învãþãturilor propune omul care ºi-aa fãcut din legile codificate ºi din numirea în posturile de profesor a can- aplicarea lor un studiu special, o misiune specialã didaþilor acelora care au ieºit mai bine a vieþii. la concurs. Nici în acest caz nu izbuteºte (Timpul, 9-110 septembrie 1881) totdeauna capacitatea, însã în orice caz ea izbuteºte mai adesea decât sub regimul oi s-aa adunat în Sibiu congresul bisericesc patimelor de partid, sub care incapacitatea al românilor rãsãriteni din Transilvania, Banat ºi malonestitatea, departe de-aa fi piedici, ºi Þara Ungureascã. Pesther Lloyd relevã sunt adeseori titluri de recomandaþie cã aJcest congres meritã o deosebitã atenþie, pentru pentru candidaþi. cã în el se va decide înmulþirea diecezelor române. (Timpul, 7-88 septembrie 1881) Se va propune anume crearea a douã dieceze încã. O parte ar voi ca noile episcopii sã fie una la Fãgãraº oi am expus demult în coloanele (deci în Ardeal), alta la Oradea Mare; alþii propun acestei foi o serie de argumente ca amândouã diecezele sã fie dincolo de munþii pentru inamovibilitatea organicã, bazatã judecãtorul cu experienþã ºi cel neexperimentat ºi Ardealului, ºi anume una în Timiºoara, alta în pe-ooN lege strictã de admisibilitate ºi înaintare. cã trebuie sã existe norme obiective pentru numirea, Oradea; iar mitropolia Ardealului sã rãmâie tot atât Am arãtat cã, în Statele Unite chiar, jurisconsulþii înaintarea, întemeiarea corpului judecãtoresc. de mare precum este, dându-ii-sse doar în ajutor cei mai eminenþi sunt în contra electivitãþii. Obiecþiunea principalã a adversarilor inamo- mitropolitului un episcop coadiutor. Electivitatea judecãtorului nu s-aar putea admite vibilitãþii a fost exprimatã numai prin circumscrieri; Amândouã mitropoliile din Ardeal, cea rãsãritea- decât atunci când relaþiile dintre membrii unui popor ei nu gãseau cuvântul cu care sã însemneze ceea nã ºi cea greco-ccatolicã, au una ºi aceeaºi origine. sunt extrem de simple, când sunt regulate prin religie ce lipseºte justiþiei moderne. Din Evul Mediu încã exista archidiecezã rãsãriteanã ºi obiceiul pãmântului, când în conºtiinþa fiecãrui Ei îmblau împrejurul expresiei fãrã a o gãsi, fãrã în Alba Iulia, ai cãrei mitropoliþi se sfinþeau de cãtre membru al poporului dreptul e viu, e necontestat a ºti cã ceea ce dreptul ca ºtiinþã admite numai cum mitropolitul din Bucureºti, ca exarh al patriarhiei de nimenea, e tot aºa de cunoscut ca ºi Crezul grano salis este echitatea, prin care se distinge constantinopolitane. Pe la începutul secolului trecut ºi Tatãl nostru. De aceea în limba noastrã veche dreptul ca obicei. Dar echitatea presupune o altã a început convertirea unui numãr de români la ritul „lege” ºi „religie” sunt noþiuni identice, deºi fãrã organizare a societãþii. E evident cã cel mai echitabil greco-ccatolic, de unde a urmat prefacerea mitropoliei îndoialã multe din dispoziþiile acelui jus olachale judecãtor pentru cizmar e cizmarul, pentru argintar din Alba Iulia în mitropolie greco-ccatolicã. Românii care n-aa fost nicicând codificat nu aveau a face argintarul, pentru breslaº breasla. Dar aceastã justiþie care n-aau primit uniunea au urmat paralel viaþa nimic nici cu Testamentul Vechi nici cu cel Nou. a echitãþii a existat pururea alãturi, paralel cu justiþia lor bisericeascã cu acei ce o primiserã, pânã ce Într-oo asemenea stare a societãþii în care relaþiile strictã, formalã, a statului. în sfârºit ªaguna la 1864 izbuti a reînfiinþa mitropolia sunt bazate pe tradiþie ºi pe o absolutã bunã-ccredinþã Fãrã o organizare analogã, în state întemeiate rãsãriteanã, care curând îºi înfiinþã douã episcopii, s-aar putea admite în adevãr ca, dintre ei, oamenii pe principiul egalitãþii sociale, nu mai e cu putinþã la Arad ºi la Caransebeº. sã aleagã în genere pe cei bãtrâni, pe cei lipsiþi a se reveni la judecãtori aleºi din breslaº pentru (Timpul, 4 octombrie 1881) Redactor-ººef: Gheorghe Pãun CURTEA DE LA ARGEª E-mmail: Redacþie: Daniel Gligore, Maria [email protected] Mona Vâlceanu, Constantin Revistã lunarã de culturã Website: Voiculescu www.curteadelaarges.ro Apare sub egida Trustului de Presã „Argeº Expres” (Str. Cuza Vodã, nr. 131, Colegiu redacþional: Svetlana tel./fax: 0248-7722368) ºi a Centrului de Culturã ºi Arte „George Topîrceanu” Abonamente se pot face Cojocaru – membru corespondent la sediul redacþiei – Trustul de al Academiei de ªtiinþe a (B-ddul Basarabilor, nr. 59, tel./fax: 0248-7728342) din Curtea de Argeº Presã „Argeº Expres” Moldovei, Chiºinãu, Florian Corecturã: Radu Gîrjoabã (25 lei/6 luni ºi 50 lei/12 luni) Copcea – scriitor, membru al USR ºi USM, Drobeta-Turnu Severin, Machetã: Elena Baicu sau trimiþând banii în contul Ioan Crãciun – director al Editurii Ars Docendi, Bucureºti, Spiridon Asociaþiei Culturale Curtea Cristocea – conferenþiar la Universitatea Piteºti, Dumitru Augustin ISSN: 2068-99489 Doman – scriitor, Curtea de Argeº, Sorin Mazilescu – lector la de Argeº (detaliile bancare apar Universitatea Piteºti, Marian Nencescu – cercetãtor asociat la Întreaga rãspundere ºtiinþificã, mai jos) ºi o adresã poºtalã Institutul de Filosofie al Academiei Române, Filofteia Pally – expert juridicã ºi moralã pentru conþinutul prin e-mmail. naþional etnolog, Muzeului Viticulturii ºi Pomiculturii Goleºti, Argeº, articolelor revine autorilor. Octavian Sachelarie – director al Bibliotecii Judeþene „Dinicu Reproducerea oricãrui articol Tiparul: Tipografia Argeº Expres Golescu”, Piteºti, Adrian Sãmãrescu – conferenþiar la Universitatea se face numai cu acordul autorului [email protected] Piteºti, Ion C. ªtefan – profesor, membru al USR, Bucureºti. ºi precizarea sursei. [email protected] Revista poate fi sponsorizatã prin intermediul Asociaþiei Culturale Curtea de Argeº, CIF 29520540, Banca Transilvania, IBAN RO38 BTRL RONC RT0V 1516 7901.

2 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Roata ºi ei Horia BÃDESCU imic urma sã-ººi înceapã cariera de dascãl Ei n-aau avut ºcoli sã le lumineze în durerea spiþelor ei atunci când nu este dãruit, la Ciucea, ºi tot acolo, sub mintea, biserici în care sã se roage, mulþimea anului 1918 urca spre cerul întâm- impresia personalitãþii lui Iuliu Maniu, oaste care sã-ii apere. întâiului Decembrie strigãtul pe care, plãtNor pe lumea pe cea politicã în Partidul Naþional Ei n-aau fost ascultaþi niciodatã. în pragul morþii, buzele Crãiºorului aceasta. Totul Þãrãnesc. Avea sã revinã în Argeº Horea îl vor fi murmurat pentru ultima se leagã, totul cu Transilvania ºi cu versurile lui i, sarea pãmântului arde- oarã, strigãtul libertãþii ºi unirii. se petrece dupã Aron Cotruº în inimã ºi sã-ººi boteze lenesc, s-aau plâns juzilor, Peste ani, dupã ce citisem cutre- ºartul ascuns fiul cu numele crãiºorului. Iar acesta, tablei, comitatului, împãratului. murãtoarea Rãscoala lui Horea a al aºezãrii în firescul þesãturii inex- sub presiunea repercusiunilor acestei Ei, Ecu opincile lor sparte, au cãlcat marelui istoric David Prodan, care-mmi tricabile, în plasa nevãzutã care þine politici a inimii, cea mai pãguboasã de atâtea ori drumul pânã la Alba, la dovedea cu asupra de mãsurã cã în puterea ei miraculoasa alcãtuire dintre toate, avea sã-ººi „piardã urmele” Deva, la Buda ºi la Viena. Tuturor s-aau „viaþa bate literatura”, aveam sã aflu a universului. Întâmplarea face parte, în Transilvania, sã se îndrãgosteascã, rugat, peste tot au trimis jalbe ºi cãrþi. de la un prieten poet cã, în limba nu-ii aºa?, din logica magna, fiindcã nu la rându-ii, iremediabil de ea, sã se lase Numai la bunul Dumnezeu, care pãrea arabã, Horèa înseamnã libertate! doar cãile Domnului sunt necunoscute, robit de frumuseþea tragicã a acestui cã-ii uitase, n-aau fost cu cãrþile lor decât Fiindcã nimic nu este întâmplãtor ci ºi raþiunea care le face sã fie aºa ºi pãmânt românesc ºi de eschilianul dupã moarte. pe lumea aceasta! nu altfel. Ceva trebuie întotdeauna sã destin al celor din rândul cãrora ªi, între uitarea împãratului lumesc se întâmple ºi se va întâmpla, dincolo s-aa zãmislit Horea ºi moþii sãi. ºi a celui ceresc, nu le-aa mai rãmas de aparenþa evenimentelor ºi lucrurilor, decât sã ridice un crãiºor al lor. Unii la ceasul, locul ºi întru scopul rostuit. eacuri de-aa rândul, pe ei zic c-aar fi fost un bãrbat numit Horea. Viaþa îi dezvãluie fiecãruia tâlcuri ale i-aau supus, i-aau umilit, i-aau Dar eu cred cã Horea n-aa fost decât unor întâmplãri pe care le scoate la batjocorit, i-aau chinuit. numele cu care s-aau chemat ei toþi un moment dat de sub semnul alea- PVe ei i-aau tãiat, i-aau spânzurat, la sfânta judecatã a mâniei, a flãcãrii toriului. Sau poate cã noi acordãm i-aau tras pe roatã. ºi a sângelui. Iar actele vremii, actele acestora sensul care pare a le fi fost Pe ei i-aau legat cu capul între nobililor ºi ale tablelor ºi ale comitatelor predestinat. Cine ºtie? Nebãnuite picioare ºi i-aau rostogolit pe coastele ºi ale împãratului nu i-aau numit altfel pe sunt cãile ºi voinþa celui care munþilor pânã la zdrobirea oaselor. ei decât horiani. ne orânduieºte existenþa! Pe ei i-aau crucificat cu apã, scâr- nã ºi ger în feerica puritate a iernii. u numele lui Horea s-aau acã privesc în urmã, mã Pe ei i-aau legat de picioarele botezat toþi, s-aau numit ºi întreb sub ce semn sã aºez laviþelor ºi, în faþa ochilor lor holbaþi s-aau sãvârºit pe roatã. Pe decizia tânãrului valah de groazã ºi de neputinþã, le-aau roatCa umilitã ºi trãdatã în rosturile ei argeDºean, tatãl meu, de a trece peste batjocorit muierile ºi fetele. de cinica minte crãiascã, roata pe care voinþa bunicului ºi a fugi din ªcoala Pe ei i-aau lãsat muritori de foame, de veacuri au trecut spre þarã carele Normalã de la Piteºti pentru a-ººi împlini i-aau scos din pãmântul pãrinþilor care duceau în ele sãrãcia mândrã a studiile la cea din Oradea, în proaspãt ºi i-aau declarat cu trufie naþiune moþilor: doniþe ºi ciubare pentru apa Transilvania româneascã, acolo unde „pro tempora” suferitã. cea vie a vieþii. Roata care va fi tresãrit Vina de a-þþi iubi þara Alex. ªTEFÃNESCU ineva mi-aa spus, fi confecþionat titluri de genul: „Mãmãligã ºi sarmale sã ne spunã maliþios: printre stele”, „În cosmos miroase a mici” etc. ce sã iubim Paradoxul funcþioneazã ºi invers. Dacã un român ºi cum sã C- Alex, tu ai o costiþã vorbeºte cu dispreþ despre oricare alt popor decât iubim. Dacã de naþionalist. poporul român, riscã s-o pãþeascã rãu de tot, fiind naþionalismul - O costiþã?! am replicat acuzat de xenofobie. Dar dacã un român vorbeºte devine legis- eu. Nu o costiþã, coºul cu dispreþ despre poporul român, toþi cei din jurul laþie sau pieptului cu totul. lui îl aprobã cu entuziasm sau tac. acþiune Dacã un român declarã Sã nu mi se spunã cã este vorba de manifestarea politicã, cã iubeºte Cehia, cã îi admirã pe cehi, cã se simte spiritului critic, de luciditate etc. Nu la aceste situaþii da, trebuie emoþionat ori de câte ori aude vorbindu-se limba mã refer. Eu am în vedere denigrãri neruºinate a sã ne simþim cehã, nimeni nu se mirã ºi nu îl dezaprobã. Dar dacã ceea ce este românesc, acte de defulare dizgra- îngrijoraþi ºi sã ne opunem. Sentimentele care fac un român declarã cã iubeºte România, cã îi admirã þioase, care ar trebui sã se petreacã în intimitatea splendoarea literaturii sunt periculoase când se pe români, cã se simte emoþionat ori de câte ori locuinþei sau într-un cabinet psihiatric, nu în public. transformã în program politic. Din sentimente s-au aude vorbindu-se limba românã, este aproape „În fiecare zi ne batem joc/ de pãsãri, de iubire dezvoltat monstruos ºi fascismul, ºi comunismul. sigur cã va fi acuzat de naþionalism ºi blamat. ºi de mare” (Romulus Vulpescu) ºi mai ales de În politicã poate fi admisã numai ºi numai raþiunea. S-a ajuns la o situaþie absurdã. Un român care propria noastrã þarã, cu o lipsã de dragoste ºi de Dar un intelectual nu trebuie sã confunde planurile. îºi iubeºte þara nu ºi-o poate iubi decât pe ascuns, respect despre care credem în mod greºit cã e la cu sentimentul clandestinitãþii. Steagul american, cu modã în Vest, dar care, în realitate, îi consterneazã minescu este pedepsit post-mortem cele cincizeci de stele, este în mod spontan arborat pe vestici. Iar cei care ne iubim þara trebuie sã avem pentru cã ºi-a iubit þara. Blaga a fost de americani, în multe situaþii, pe faþadele caselor grijã sã nu se afle cã o iubim, pentru ca nu cumva pedepsit încã din timpul vieþii pentru aceeaºi lor. Steagul românesc tricolor nu are aproape vinã.E Scriitorii noºtri de azi au învãþat lecþia, ei evitã sã fim stigmatizaþi. nimeni curaj sã-l desfãºoare în vreo împrejurare, cu grijã sã calce pe mina care i-ar putea arunca în ca sã nu fie considerat ridicol. ntelectuali de elitã de azi sunt incapabili aer. Dar din aceastã precauþie are de pierdut chiar sã citeascã literatura corect. Mereu apare literatura lor, ratând mãreþia. Iatã ce scrie Evgheni u ani în urmã, o navetã spaþialã americanã câte unul care nu reuºeºte, de pildã, sã Evtuºenko în impresionantul sãu roman Sã nu mori cu echipaj multinaþional a luat foc în vãzduh înþeleagãI Doina lui Eminescu decât ca pe o înainte de moarte (traducere de ªtefan Dimitriu): ºi toþi cosmonauþii – oameni frumoºi ºi expresie a xenofobiei. Dar Eminescu este un mare „ªi mireasma fumului din cãdelniþa legãnatã deasupra optimiºti,C dupã cum reieºea din fotografii – au murit. poet, nu un autor de doctrinã politicã. Naþionalismul celor botezaþi, ºi duhoarea de putreziciune a celor Ziarele au relatat atunci, printre altele, un fapt care a lui este o formã de sentimentalism. Iubirea lui pentru împuºcaþi fãrã vinã, ce stãruia în minþile noastre, emoþionat pe toatã lumea (m-a emoþionat ºi pe mine): România este metafizicã, nejustificabilã, ca ºi iubirea ºi boarea tufelor de mãceº hrãnit cu sânge, ºi unul dintre membrii echipajului, evreu, ceruse, înainte pentru Veronica Micle. Mâine-poimâine cine ºtie ce respiraþia întretãiatã de emoþie a noilor botezaþi de expediþie, ca proviziile sã cuprindã ºi mâncare lider de opinie o sã-l acuze pe Eminescu cã a fãcut întru Domnul – toate acestea erau aerul patriei „cuºer”, în conformitate cu credinþa lui. M-am gândit o gravã discriminare iubind-o doar pe Veronica Micle ce þi se dã o singurã datã ºi care nu poate atunci cum s-ar mai fi hlizit ziariºtii noºtri dacã printre ºi ignorându-le pe celelalte femei. fi înlocuitã cu nimic.” astronauþi s-ar fi aflat ºi un român, care ar fi pretins Fiecare om – ºi cu atât mai mult un mare poet – Când voi gãsi într-o carte scrisã de un autor sã aibã în cosmos mâncare tradiþionalã româneascã. are dreptul sã iubeascã orice þarã vrea, inclusiv român de azi o asemenea frazã rãscolitoare voi Cu hiperexersata lor aptitudine de a persifla, ei ar propria lui þarã. N-o sã vinã un ideolog de serviciu celebra, în sinea mea, renaºterea literaturii române. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 3 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Fiinþa ºi menirea academiilor (II) Dimitrie GUSTI Domnilor colegi, reflectându-se în alþii, venind în contact cu alte sãvârºeascã Marile academii au izvorât din imperioase descoperiri ºi idei strãine, consacrând, prin aceste ceea ce fiecare necesitãþi culturale ºi ºtiinþifice. Bacon ºi Leibniz noi legãturi, noul. Prin esenþa ei, orice cercetare în particular n-ar n-au fãcut decât sã le dea o expresie strãlucitã, ºtiinþificã individualã este socialã. fi putut face; în sã le formuleze ºi sintetizeze. Prin forþa lucrurilor ºi a diviziunii muncii, cercetãrile aceste lucrãri de Atmosfera era pregãtitã de o nouã formã ºtiinþifice sunt apoi unilaterale, ceea ce ascunde un origine socialã a vieþii, ce-ºi cerea, în mod tumultuos, dreptul ei câºtig mare, dar ºi o primejdie mare; cât de strâmtã sunt condensate de manifestare. Asistãm la prãbuºirea sistemului ºi micã e lumea pentru care imensul imperiu al adesea nu de viaþã medievalã. spiritului se reduce la simple ecuaþii algebrice, numai munca O nouã privire a lumii rãsare din aceste ruine. interpretãri de texte, studii de munþi, vãi ºi pietre unor numeroase În locul cerului misterios apare realitatea înnobila- ori de fapte istorice izolate, când, în realitate, generaþii, ci ºi tã. Natura este descoperitã, fãcutã accesibilã înþele- fiecare cerc de cunoºtinþe nu este propriu-zis aceea a mai gerii tuturor ºi contemplatã ca o operã de artã unitarã. un cerc, ci numai fragment dintr-un cerc. multor perioade Omul are acum o misiune sfântã, precisã, pe Prima chemare a academiilor este a rãspunde de culturã, pãmânt, aceea de a-ºi face datoria ºi a lucra pentru necesitãþii de socializare a creaþiei ºi a înfrunta bravând astfel timpul pentru a crea monumentalul. folosul obºtesc; el are nevoie de o bunã cunoºtinþã pericolul specializãrii excesive a ºtiinþei – ceea Academia devine arhitectul spiritului. pentru a-ºi asigura aprobarea judecãtorului suprem ce nu poate da universalitatea. invizibil. Academia este încoronarea naturalã a activitãþii ntreprinderile colective academice (ediþii Cu Renaºterea ºi Reforma se pregãteºte terenul ºtiinþifice a universitãþii ºi a instituþiilor speciale de texte, dicþionare, corpora ale inscripþiilor, pentru desãvârºita emancipare a intelectului de cercetare; ea reprezintã totalitatea rezultatelor repertorii zoologice ºi botanice, colecþii de de tirania unei ºtiinþe ºarlatane ori sarbede documente,Î tezaure ale limbilor clasice – pentru ºi de încãtuºarea lui într-o construcþie artificialã a spicui câteva numai) iau însã uneori proporþii a tabloului lumii pe tradiþii religioase ºi noþiuni atât de uriaºe, încât asociaþia forþelor naþionale logice. nu ajunge ºi e nevoie de o concentrare a tuturor Galilei, Kepler, Descartes, Newton – iatã energiilor de care dispune, într-un moment adevãraþii legislatori ai universului! dat, întreaga lume a ºtiinþei. Natura, mutã pânã atunci, începe, e forþatã De aci a izvorât ideea „Academiei interna- a vorbi. Nu mai sunt secrete, intelectul nu mai þionale”. De altfel, acest nou tip de academie era e neputincios, paralizat, ci devine un instrument uºor ºi firesc sã se înfãptuiascã, dacã luãm seama activ pentru a strãbate, rãscoli ºi ghici mecanica cã academiile de pretutindeni au fost întemeiate cerului. dupã acelaºi model, în acelaºi spirit, pentru acelaºi Se dezvoltã conºtiinþa mândrã, întreprin- scop ºi cã ele au întreþinut ºi întreþin cele mai zãtoare, îndrãzneaþã ºi învingãtoare, cã omul întinse ºi mai strânse relaþii colegiale ºi amicale, este stãpân pe destinele sale ºi domnitor al prin schimb de memorii ºi dãri de seamã, prin naturii. Entuziasmul epocii imprimã vieþii sociale numiri de asociaþi ºi corespondenþi. ºi spirituale un caracter unic, de sãrbãtoare. În consiliul internaþional al ºtiinþei îi este dat ºtiinþifice, în unitatea lor; ea este imaginea organicã veacului al XX-lea sã salute înfiriparea încã uneia atematica devine evanghelia timpului; a eternului deziderat de sintezã a tuturor ºtiinþelor din „utopiile” veacului al XVIII-lea, când tânãrul matematicienii sunt la modã, ei sunt într-un singur corp. Leibniz, la 21 de ani, cu o privire profeticã, ce îm- comparaþi cu poeþii ºi oratorii; femeile Cadrul tradiþional al activitãþii academiilor este brãþiºa secole, a preconizat „Academia universalã”, nobileM nu au altã ambiþie decât a se înconjura binecunoscut: se fac comunicãri, se provoacã discuþii, menitã a cuprinde, într-un singur mãnunchi, întreaga de ei, ca odinioarã de cântãreþi. Fizica matematicã se alcãtuiesc dãri de seamã asupra progresului lume ºtiinþificã a tuturor continentelor. este chintesenþa ºtiinþei. ºtiinþei, se dau consultaþii când se cer, din partea Iniþiativa „Academiei universale” a venit din þara În aceastã fericitã epocã de credinþã vibrantã în organelor de stat ºi, în sfârºit, se organizeazã ce se glorificã a fi dat pe Bacon, din partea lui Royal puterea magicã a ºtiinþei s-au întemeiat academiile, concursuri ºi se decern premii. Society, în 1900. ca reacþiuni viguroase contra învãþãmântului scolastic Un vast plan de activitate internaþionalã s-a din universitãþi. cademia nouã îºi extinde, însã, sfera ei alcãtuit: s-au proiectat ºi, în parte, pus în lucru: Cãci universitãþile, pe acea vreme, nu erau de acþiune. Ea nu se mãrgineºte numai un institut pentru studiul creierului, asociaþii inter- decât instituþii de dresurã ºi fabricante de compendii, a înregistra descoperirile membrilor ei ºi naþionale pentru studii geodezice, sismologice, în care se propaga gustul de arguþii obscure ºi de de Aa controla pe cele strãine; ea merge mai departe; astronomice, meteorologice ºi vulcanologice, s-au dispute sterile prin reproducerea moartã a ºtiinþelor ea face ºi organizeazã însãºi cercetãri, în numele dat materiale pentru o mare enciclopedie a Islamului, aristotelice banalizate. În faþa universitãþilor, tari în sãu, ca corp ºi cu toate sforþãrile combinate ale s-a preparat o nouã ediþie a operelor lui Leibniz, privilegiile lor, s-a vãzut nevoitã regalitatea, ca, prin membrilor ei, ºi nu numai prin sforþãrile izolate ale un catalog internaþional al operelor ºtiinþifice º.a.m.d. puternica ei tutelã, sã ia sub protecþie instituþiile de unora dintre ei; ea nu va mai provoca numai de Cel puþin tot atât de important ca aceste lucrãri liberã ºi productivã cercetare ºtiinþificã pentru a crea departe cercetãri ºi imbolduri pentru a fi recom- plãnuite ºi, în parte, executate, mi se pare, dacã nu o contramiºcare împotriva spiritului leneº ºi negativ pensate, ci va cârmui ºi coordona ea însãºi grupe de o însemnãtate ºi mai mare, din punctul de vedere cultivat de universitãþi. de lucrãri, dupã o vedere de ansamblu cãtre al psihologiei viitoarei politici internaþionale, faptul Aºa apar, ca concesii fãcute timpului, Collège un scop comun. colaborãrii însãºi a savanþilor lumii civilizate. de France, în veacul al XVI-lea ºi marile academii. Funcþia specificã a Academiei ºi care o deose- Cu timpul, însã, universitãþile au evoluat. Ele beºte de celelalte instituþii ºtiinþifice constã tocmai cademia internaþionalã, arena comunã în au devenit forþe vii de cercetare metodicã pentru în iniþiativa organizãrii creaþiei ºtiinþifice colective. care se va face schimbul reciproc de metode înaintarea cunoºtinþelor, ca ºi pentru îmbunãtãþirea Aceasta este ceea ce face esenþa caracteristicã unei naþionale de lucru, unde fiecare naþiune stãrilor materiale ºi morale ale vieþii popoarelor, prin academii. Cãci, faþã de aceastã menire a academiei, aduceA pecetea geniului sãu propriu ºi unde cele activitatea lor variatã ºi concentratã în numeroasele celelalte forme de manifestare ale activitãþii ei mai alese spirite ºi cele mai inteligente capete ale lor institute. ºtiinþifice sunt de ordin secundar. Într-adevãr, azi diferitelor naþiuni se întâlnesc la o muncã cordialã În acest fel, universitãþile mai bine înzestrate pretutindeni premiile nu mai au rãsunetul de odini- în cele mai înalte domenii ale activitãþii spirituale, au devenit serioasele rivale ºi concurente ale oarã; concursurile aproape au încetat a mai fi imbol- un astfel de sinod ºtiinþific contribuie, mai efectiv ºi academiilor. duri; discuþii ºi dãri de seamã nu se mai fac ºi dacã mai durabil decât congresele pacifice ºi conferinþele Atunci, dacã cele douã principii, care au prezidat nu au intrat în desuetudine, sunt neglijate; consultaþii diplomatice, la crearea acelei atmosfere necesare la organizarea academiilor moderne: principiul câm- ºtiinþifice se cer, dacã se cer, în mod sporadic; în pentru a face ca „Societatea Naþiunilor”, aceastã purilor de experienþã pentru producerea descoperirilor sfârºit, comunicãrile propriu-zise, în þãrile înaintate speranþã a umanitãþii, sã devinã un fapt viu din ºi acel al consecinþei lor practice pentru societate, au în culturã, se pot face ºi în orice altã societate ceea ce este azi un deziderat codificat. fost îmbrãþiºate de universitãþi, se naºte întrebarea: savantã, iar când se cetesc în sânul Academiei, Armonia sforþãrilor oamenilor de ºtiinþã de devenit-au oare academiile instituþii fãrã rost ori, dacã numãrul ascultãtorilor este restrâns ºi întâmplãtor; pretutindeni va fi o temeinicã chezãºie pentru nu, care sã fie acum chemarea ºi funcþia lor specificã, în sfârºit, publicarea acestor comunicãri se poate pregãtirea armoniei popoarelor. pentru a legitima dreptul lor la noua existenþã? face în orice revistã de specialitate. Aparticipa efectiv la lucrãrile Academiei Iatã o întrebare necesarã, fireascã ºi plinã de Dimpotrivã, lucrãrile colective ºtiinþifice nu se pot internaþionale este, deci, o înaltã cinste ºi datorie consecinþe pentru viaþa viitoare a academiilor. face decât prin Academie, pentru cã sunt cercetãri pe din partea oricãrei academii naþionale. Mai ales care individul, oricât ar fi de harnic ºi genial, nu poate cã, dupã normele adoptate, aceastã colaborare Domnilor colegi, sã le întreprindã singur, fiindcã întrec cu mult puterile oferã nepreþuitul avantaj de a permite tuturor Creaþiile ºtiinþifice sunt, prin însãºi natura lor, sale mãrginite. academiilor sã concure la o acþiune comunã, privilegiate, individuale. Nãscute în spirite izolate, Astfel de lucrãri pot fi sãvârºite numai dupã care va fi binefãcãtoare ºi puternicã, fãrã ca ele îºi cautã însã confirmarea în alte spirite, provo- scurgerea câtorva generaþii: ultimii încep unde cei prin aceasta sã atingã ori sã ºtirbeascã acea când lumina din luminã; orice idee ºi descoperire dintâi au sfârºit ºi, legând astfel vieþile ºi lucrãrile independenþã pe care, cu atâta dreptate, fiecare tinde sã-ºi pãstreze ºi mãreascã forþa ei creatoare, câtor mai mulþi, cu toþii împreunã vor reuºi sã academie este geloasã a o pãstra. 4 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Homo sapiens ãci, domnilor colegi, Academia numai activitatea plenului – aºa a fost aceeaºi au fost citite de Europa întreagã. internaþionalã nu înseamnã academie academie sub conducerea lui Maupertuis. Atrebuit sã curgã 29 de ani pânã ce, din iniþiativa cosmopolitã. Istoria academiilor cunoaºte Viaþa sãnãtoasã a unei academii se manifestã ministrului ºi, în acelaºi timp, gânditorului de seamã ºi acestC tip. Este faimoasa academie berlinezã din într-o justã proporþionalitate dintre activitatea secþiilor Guizot, în 1830, secþia de ºtiinþe morale ºi politice timpul lui Frederic cel Mare, când regele, el însuºi, ºi aceea a plenului. sã fie restabilitã, cu numele ºi drepturile ei fireºti. dupã propria-i expresie „un fidèle académicien” Plenul este necesar, ca organ de unificare a Destinul zbuciumat al acestor înfiinþãri, desfiinþãri ºi cel mai activ dintre ei, a impus academiei sale instituþiei; cãci numai el dã acea unitate, fãrã de care ºi reînfiinþãri are o mare valoare simptomaticã ºi este limba francezã în discuþii, publicaþii, ca ºi în titulatura Academia propriu-zis ar înceta sã existe, ca atare, plinã de cele mai sugestive învãþãminte. ei (Académie des Sciences et des Belles-Lettres), ºi s-ar dizolva în secþii izolate, fãrã filiaþie interioarã, a chemat, cu multã insistenþã, pe Maupertuis, ce- fãrã legãturi ºi scopuri comune. rimul consul Napoleon Bonaparte, care, lebrul membru al Academiei de ªtiinþe din Paris, Academia trebuie sã fie un tot unitar ºi nu o sumã de altfel, era mândru cã face parte din secþia ºi i-a oferit preºedinþia Academiei cu puteri dicta- de elemente difuze. mecanicã a Institutului ºi nu uita sã adauge toriale, pentru ca, dupã moartea acestuia, 23 de ani, Pe de altã parte, secþiile nu trebuie sã sufere de la titlurileP sale, în manifestele concepute de el cu sã încredinþeze conducerea academiei lui d’Alambert, tirania acestei unitãþi. Cãci le trebuie sã aibã o viaþã atâta patos pe câmpurile de bãtaie, pe acela de „sublime Anaxagora”, ºi apoi lui Condorcet (ºi a lor proprie, având a întreprinde lucrãri speciale „membre de l’Institut”, a suprimat, fãrã expunere care, pentru aceasta, nici nu au fost nevoiþi dupã planuri ºi metode de cercetare proprii. de motive, în modul cel mai comod ºi simplu, secþia sã-ºi pãrãseascã reºedinþa lor din Paris!). Unificarea secþiilor în Academie va trebui sã fie de ºtiinþelor morale ºi politice. Nu poate sã nu smulgã admiraþia posteritãþii acest naturã federativã, adicã sã le pãstreze o autonomie Totuºi se ºtie cã acest decret de moarte fapt rar în analele istoriei spiritului, ca, dupã cât mai largã, fiecare dintre academicã revenea de fapt „ideologilor”, cãci e succesele militare ale lui Frederic împotriva ele având sfera ei specialã cunoscutã aversiunea pe care Napoleon o purta francezilor, învingãtorul militar sã apeleze, de acþiune, convergând, împotriva acestora, prea independenþi în judecatã cu insinuare, la învinsul rãmas totuºi superior însã, toate lucrãrile cãtre ºi, mai ales, în chestiunile religioase. Religia, stãruia spiritual, pentru ca, prin sfatul ºi colaborarea opera comunã a totului. autorul concordatului, trebuia sã-ºi recapete influenþa lui, sã dea strãlucire ºi viaþã celei mai înalte Numai în acest fel ei binefãcãtoare asupra stãrii morale a poporului. instituþii ºtiinþifice a þãrii! enciclopedia moartã ºi În definitiv, gânditorii sociali, pe care Napoleon Este cel mai impresionant omagiu pe care-l universalismul extensiv, îi numea în derâdere „ideologi”, au fost pururea cunoaºte istoria universalã, adus formidabilei concentrate în Acade- consideraþi ca primejdioºi, pentru cã, fireºte, ei au ºi irezistibilei forþe a spiritului, singura capabilã mie, vor deveni de fapt contribuit totdeauna la fãurirea acelui spirit public a consacra o victorie ori a transforma o enciclopedie vie ºi critic, care, într-un moment dat, putea deveni o ten- pe învingãtor în învins. un universalism intensiv, dinþã irezistibilã de reformã a bazei societãþii ºi a Ca titlu de curiozitate mai adãugãm prin contribuþia activã principiilor ei de guvernare, deci o concurentã temutã cã Academia lui Frederic numãra numai 5 ºi nedoritã puterii publice a timpului. germani, iar restul francezi, elveþieni, italieni, Totdeauna ignoranþa a fost un hughenoþi ºi pe prima femeie academicianã, instrument sigur de guvernare, cãci, pe împãrãteasa Caterina a Rusiei – Licurg la adãpostul ei, se asigura monopolul ºi Solon laolaltã, cum o numea Frederic. domniei prin abilitãþi ºi înºelãtorii, prin Academia cosmopolitã a rãmas fãrã teamã, încredere oarbã, prin exaltarea imitaþie; ea a dispãrut odatã cu personalitatea veleitãþilor mistice ºi a tuturor genialã a lui Frederic. Dacã, însã, Academia superstiþiilor ºi vanitãþilor. cosmopolitã are un scurt ºi neînsemnat trecut, ºi creatoare a fiecãrei Fundamentul teoretic al ºtiinþelor, Academiei internaþionale, ca o instituþie necesarã secþii la însufleþirea ce considerã omul în el însuºi ori trãind de muncã realã ºi nu de faþadã pompoasã, îi aparþine ºi veºnica primenire în societate, a fost posibil sã se producã un viitor plin de perspective bogate. a laturii universalului, numai odatã cu organizarea nouã, Iatã, domnilor colegi, douã concepþii ce stau faþã ce o reprezintã. democraticã a societãþii ºi a statului. în faþã. Concepþia Academiei vechi, ce a culminat Centrul de gravitate a De aceea, sã nu fim surprinºi cã în timpul Academiei cosmopolite, ºi care nu vede în muncii academice trebuie, deci, pus în activitatea ºtiinþele sociale au apãrut ºi au avut recunoaºtere academie decât recompensa ºi consacrarea definitivã secþiilor, ca o consecinþã fatalã ºi necesarã diviziunii atât de târziu în câmpul cugetãrii. Aceasta a fost a meritului literar ºi ºtiinþific; funcþiunile academiei se muncii ºtiinþifice, atât de variatã ºi infinitã. posibil numai dupã ce s-au proclamat acele principii reduc, în acest caz, la douã: a forma un înalt tribunal, Aº vrea sã cunosc acel spirit care ar visa azi la nepieritoare de înãlþare moralã a omului ºi care ºi-au care are a proclama, din înãlþimile unde rezidã, cu construcþia unei enciclopedii în felul celei înjghebate gãsit formula concentratã în drepturile personalitãþii o autoritate totdeauna respectatã, judecãþi suverane în veacul al XVIII-lea. Faþã de extensiunea indefi- ºi în suveranitatea naþionalã. ºi, în sfârºit, a fi reprezentatã la diferitele ocazii de nitã ºi giganticã a fiecãrei ºtiinþe, desigur, cã ºi un Noi baze sociale ºi politice provoacã un nou comemorare cu toatã pompa unei elocvenþe solemne. d’Alambert, un Diderot ar da înapoi. Poliistoria atât sentiment de viaþã ºi, deci, un imbold nou pentru de preferatã ºi de iubitã în veacul al XVIII-lea, când constituirea unor noi ºtiinþe. În acest cadru au cademia nouã, Academia militans, îºi adevãratul savant era savantul universal, nu poate apãrut cu multã întârziere în imensul amfiteatru al propune alte scopuri. Fãrã a contesta cã fi azi decât preocuparea spiritelor stãpânite de vicisitudinilor acþiunii acelei ºtiinþe, care înlesnesc Academia, chiar limitatã la rolul arãtat mai o puternicã dozã de diletantism superficial omului ºi societãþii a-ºi forma conºtiinþa menirii lor sus,A va exercita o influenþã binefãcãtoare asupra ºi prezumþios. istorice, a se gãsi pe ei înºiºi ºi a stabili în ordinea lumii literare ºi ºtiinþifice, fãrã a desconsidera însem- socialã ºi politicã adevãrul. nãtatea ºi valoarea, dacã vreþi pedagogicã, a savan- oliistoria productivã, acel perpetuum mobile Când rolul oficial al academiilor în stat fu recu- tului, ca atare – care, prin simpla-i existenþã, plinã al ºtiinþei, adicã decoperirile ei, sunt depuse noscut, pe lângã academiile de ºtiinþe, ce au fost de jertfe dezinteresate ºi închinate cu devotament în secþiile Academiei, care, îndeobºte, consultate de guverne asupra chestiunilor de interes creaþiei, are mai mult ascendent decât toate comisiile în totalitateaP lor ºi în linii generale, reprezintã social, cum ar fi domeniul transformãrii sociale a lumii ºtiin-þifice la un loc, pilda lor fiind o forþã moralã – fãrã clasificarea ºtiinþelor timpului. materiale (ca vaccinãri, magnetism animal, cadastru, a tãgãdui, deci, cã Academia, ca tot, compus din Memorabila reformã a academiei întocmitã mãsurarea meridianului, telegraf, reforma monetarã) personalitãþi, chiar dacã nu iese din ea însãºi, va de convenþia naþionalã, care, odatã cu reînnoirea a fost chematã sã-ºi spunã cuvântul asupra discuþiilor atrage totdeauna, concepþia academiei noi crede societãþii franceze, a creat Institutul Franþei, a privitoare la transformarea lumii sociale ºi morale totuºi cã stima ºi demnitatea ºtiinþei vor creºte ºi introdus pentru întâia oarã o inovaþie în organizarea ºi Academia de ªtiinþe Sociale, cum s-a întâmplat mai mult dacã academia va ieºi din ea însãºi pentru secþiilor academice, punând alãturi de ºtiinþele în 1848, când Cavaignac, ºeful puterii executive o acþiune comunã naþionalã ºi care-ºi gãseºte tradiþionale, matematice, fizice ºi naturale, ºtiinþele atunci în Franþa, a solicitat Academia de ªtiinþe apoi încununarea într-o operã colectivã mondialã, filosofice ºi sociale, numite morale ºi politice. Morale ºi Politice a pune ºtiinþa socialã în serviciul înfãptuitã în tipul superior al Academiei internaþionale. Desemnându-le o secþie specialã, guvernul societãþii ºi al civilizaþiei, prin rãspândirea de Academia contemporanã are acum a decide care Revoluþiei nu numai cã a creat o instituþie care nu cunoºtinþe menite a pacifica spiritele, luminându-le. din aceste douã roluri convine mai bine progresului exista nicãieri pânã atunci, dar a consacrat, în acelaºi ºi creaþiei ºtiinþifice, rolul static al academiei vechi, timp, seria întreagã a ºtiinþelor sociale, ceea ce este ceasta dovedeºte cã academiile, instituþii mai mult pasiv, ca corp contemplativ ºi de paradã, vrednic de reþinut. Pentru întâia oarã ºtiinþele sociale reprezentative ale credinþei în ºtiinþã, au ori acela dinamic, al academiei noi, activ ºi creator. iau loc, în mod oficial, alãturi de ºtiinþele matematice, devenit adevãrate forþe sociale de opinie, Constituþia ºi eventuala reformã a unei academii fizice ºi naturale, recunoscute în toate timpurile pentruA cã ºtiinþa încetase demult a deveni un orna- va atârna de alegerea ce o va face între aceste ca atare ºi singurele cãrora li se decerna titlul ment spiritual de lux ori o fantezie intelectualã de douã concepþii. de ºtiinþe, fãrã contestaþie, în consensul unanim. amator, devenind deþinãtoarea destinelor sociale Inovaþia secþiei de ºtiinþe morale ºi politice, ºi naþionale, formând însuºi fondul realitãþii Domnilor colegi, pregãtitã, de altfel, de proiectele unui Mirabeau, necesare vieþii. Orice constituþie a unei academii prevede Talleyrand ºi Condorcet, a trãit numai 8 ani; printr-o ªi atunci, dacã epocii de purã barbarie empiricã, o formã organizatoare externã a activitãþii decizie consularã din 3 pluviôse, an X (23 ianuarie capricioasã ºi pasionatã, i se opune reforma societãþii ei în ºedinþe pe secþii ºi ºedinþe plenare. 1803), ea este suprimatã. prin ºtiinþã ºi dacã academia reprezintã, în mod Academia este un tot divers, ceea ce se Mãsura napoleonianã n-a întâmpinat nicio concret, organizarea ºtiinþificã a naþiunii ºi societãþii, oglindeºte în diferenþierea dintre secþii; ea este, opoziþie; sã nu uitãm cã trãim într-o epocã când desigur cã organizarea unei academii contemporane în acelaºi timp, un tot armonic, ceea ce se rãsfrânge numai douã nume aveau curajul unei opinii libere: nu poate fi conceputã fãrã extinderea noþiunii de în plenum. Mme de Stael ºi Chateaubriand, ale cãrui cuvinte ºtiinþã asupra întregului domeniu al ºtiinþelor, care Unele academii au cunoscut numai activitatea înflãcãrate din discursul lui de recepþie, dacã sã cuprindã, deci, ºi ºtiinþele sociale. secþiilor – aºa a fost Academia lui Leibniz, altele, n-au putut fi þinute în ºedinþa publicã a Institutului, Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 5 Curtea de la Argeº

Homo sapiens Oul naþional Gabriela CÃLUÞIU SONNENBERG eunãzi mi-aau picat ochii pe un citat grozav Nu numai salariul oferit unui inginer sau medic ªi apoi, cum ar arãta un de sugestiv. Nu-i cunosc autorul, din pãcate. conteazã! ou ridicat la pãtrat? Nu cumva Iatã-l: „Spart din afarã, oul marcheazã Aºa cum membrana invizibilã, care împiedicã cubic? Cine-a mai vãzut aºa sfârºitulD vieþii; spart din interior, tot el anunþã un lichid sã se reverse, se datoreazã unei tensiuni ceva?! începutul. În concluzie, impulsul dinãuntru spre artificiale, de suprafaþã, ºi problema pusã sub forma Vin eu acum ºi susþin în afarã este cel care ne aduce progresul.” rãmânerii sau pãrãsirii þãrii este una de naturã super- contrariul tezei readucerii Brusc mi-a venit în gând România ºi, legat ficialã. Cei plecaþi nu sunt excluºi din tot, ei doar românilor în þarã, riscând prin de emigraþia minþilor tinere ºi a forþei calificate de asigurã un fel de echilibru cu exteriorul, contribuind optimismul meu temperat sã muncã, mi-am amintit de polemica pe tema atragerii la acea subtilã „pojghiþã”. contrazic mainstreamul lor înapoi la vatrã. Deºi sunt convinsã cã, teoretic, Þara, analog modelului-ou, are nevoie de indignat. Unii se vor repezi sã mã atace, amendân- experienþa ºi cunoºtinþele acumulate de indivizii minimale impulsuri atât din interior, cât ºi din afarã. du-mi naivitatea. Dar ce sã fac dacã întâlnesc din itineranþi ar putea veni în beneficiul întregii societãþi Atât de-o parte, cât ºi de cealaltã a cojii þãrii avem ce în ce mai mulþi idealiºti când vizitez România? româneºti, recunosc cã nu prea cred în soluþia români animaþi de dorinþa de a progresa, separat Sã-i omit din ecuaþie? Ar însemna sã falsific tabloul! aceasta, ca model practic. Nu cred în metoda sau împreunã. Numai ei pot decide dacã ºi când N-am niciun motiv sã-i þin sub tãcere. asanãrii din afarã; pentru mine contrariul e un fapt îºi perforeazã „pereþii” înconjurãtori. Cu alte cuvinte, Vãd tineri care se încãpãþâneazã sã rãmânã dovedit! ªi nu se aplicã doar la cazul României; dacã România ar avea nevoie sã se „îmbunãtãþeacã”, la vatrã, în ciuda presiunilor din partea pãrinþilor, principiul este valabil peste tot în lume. s-ar autoajusta. Dacã soluþia de ajustare e situatã care-i încurajeazã sã-ºi caute viitorul prin Occident. Dar ce legãturã are asta cu oul? Ei bine, eu însã în afara þãrii, înseamnã cã nu þine de þarã, S-a întors lumea pe dos! Mai sunt ºi saºi care n-au m-am obiºnuit sã accept cumva cã energia care deci nu îi este necesarã. plecat din Ardeal, preoþi care slujesc în continuare þine lucrurile laolaltã în interiorul unui sistem e un Evident cã acesta e un sofism, dar l-am formulat prin biserici goale, medici care fac vizite la domiciliu fel de principiu de bazã al legitãþilor fizicii, o forþã a intenþionat în formã scrisã, tocmai pentru a zgâria etc. Despre ei prea puþin se vorbeºte! naturii, subtilã energie gravitaþionalã. Analog tensiunii percepþia cititorului vigilent. Ca sã nu mai vorbim despre acei din ce în ce superficiale, ce-mpiedicã lichidele sã se reverse mai mulþi funcþionari ºi medici, care nu neapãrat ireºte cã, dacã românii de pretutindeni peste marginile recipienþilor lor, forþa aceasta menþine din respect faþã de legea anticorupþie (auzi frate, s-ar uni ºi ar pune umãr la umãr la edificarea picãturile în forma lor globularã, îndesatã pânã la s-a ajuns la români sã se respecte legea!), ci ºi þãrii, s-ar crea un efect de potenþare care, refuz, în stadiul de pre-explozie. Sistemul este similar din pietate ºi bun simþ îºi fac datoria fãrã sã aºtepte matematicF vorbind, nu doar ar însuma energiile lor, unui ou, autosuficient în rotunjimea lui imperfectã. ci le-ar multiplica, ridicându-le probabil la pãtrat. Dar favoruri adiþionale, refuzând „mici atenþii” ºi motivând Pentru cã, aºa cum starea de agregare a unui asta ar presupune sã acþioneze toþi la unison, într-o cã existã alþii, mai nevoiaºi decât ei. Sã fie asta doar popor, parþial stãtãtor între graniþele unei þãri, singurã direcþie! Ori aºa ceva nu s-a mai vãzut decât o cacealma regizatã la nivel naþional? N-aº crede. este imperfectã, dar stabilã, la rândul sãu oul la comuniºtii care pretindeau cã planificã totul de rãmâne fidel formei sale vag eliptice, fãrã a tinde la nivel centralizat. De fapt, ei nu fãceau altceva i toþi induc schimbarea din interior, cea sã se adapteze formei geometrice ideale, sferice. decât sã ne priveze de libertatea de a decide cu adevãrat valoroasã. Numãrul lor e în singuri încotro creºtere, incontestabil. Ei sunt factorul prim olemica bazatã pe clasi- de Eprogres, ei sparg oul dinspre interior. Puiul care ne îndreptãm. ficarea strictã a românilor Libera circulaþie vegeteazã în stadiu embrionar sparge coaja oului în în „plecaþi” ºi „neplecaþi” ºi libertatea de care îi e bine momentan ºi nu mai vrea sã rãmânã în porneºteP din start de la o premisã a decide fiecare stadiul de ou ºtampliat, cum zicea domnul Patapievici falsã, considerându-i cumva statici ce anume preia (cred). Albuºul amiotic-matern nu þine de foame decât ºi vrãjmaºi unul altuia. E o abstracþie ºi ce ignorã din pânã la-nþãrcat. neconformã cu realitatea. Situaþia totalul valorilor Parafrazând rãutãcioasa expresie „proºti, dar e mult mai complexã ºi în continuã vehiculate pe linia mulþi”, zic ºi eu „puþini, dar cu scaun la cap” ºi-mi pun miºcare, precum românii, care adesea de demarcaþie dintre speranþa în ei. În fond, nici puiul din ou nu e decât o pleacã ºi vin. Sã nu ne limitãm la „înãuntru” ºi „afarã” mogâldeaþã, dar, dacã apucã la luminã, se poate face a da astfel de verdicte de suprafaþã! sunt mai importante, vultur. Nu-nseamnã cã nu mai are cuib. E deopotrivã Nici atragerea înapoi a celor din afarã acþionând ca un cãlãtor ºi statornic ºi, în mod paradoxal, face asta nu e o simplã ecuaþie, bazatã pe filtru de selecþie, concomitent. mijloace de cointeresare materialã. natural. (Spania, octombrie 2017) Domnilor colegi, se constatã pretutindeni ºi care poartã cele mai diferite nume: cabalisticã, ªtiinþa analizeazã lumea ca pe o maºinã; ea cerceteazã, în parte, elementele gnosticã, magie, spiritism, teozofie, antropozofie, neobudaism, neoparsism. totului: figurile spaþiale, miºcãrile stelelor, razele solare, manifestãrile materiei, Aceste manifestãri, ce trec drept „cuceriri” spirituale ale timpului, sunt, istoria pãmântului, formele plantelor ºi ale animalelor, economia, arta, religia, desigur, semnele unui provizorat intelectual, produse de suflete obosite, ce dreptul. cad în inacþiune, ºi de o umanitate enervantã, ce aspirã a se repausa ºi bucura. Suma ºtiinþificã a acestor elemente dã naºtere universalismului. Universalismul Noroc însã cã dacã melancolia fãrã consolare a atitudinii sceptice ºi agnostice nu înseamnã însã unitate. Pentru aceasta ºtiinþele au nevoie de un stil armonios, ºi fantazia pur obiectivã a ºtiinþei generatoare nu ne pot satisface trebuinþa care, din haosul imenselor cunoºtinþe, sã facã un perfect cosmos al spiritului. metafizicã, spiritul nu dezarmeazã ºi nici nu se descurajeazã, ci încearcã sã Funcþiunea indestructibilã a spiritului uman cere imperios ºi impetuos stabilirea pãtrundã în cunoaºterea intimã a lumii ºi a faptelor spirituale prin acea con- unui raport între experienþa vieþii ºi tabloul lumii în care se miºcã. templare profundã sinteticã, prin acel „transcedental clar de lunã” (transcedental Spiritul trãieºte în conºtiinþa cã fragmentele pe care oamenii de ºtiinþã le þin moonshine), de care vorbeºte Carlyle, ºi care este privilegiul intuiþiei ºi inspiraþiei în mâna lor aparþin unui plan unitar ºi total al realitãþii. artistice. Silabisirea realitãþii prin ºtiinþã ne conduce în acel templu veºnic deschis, Noroc cã lumea nu este numai un cosmos grandios, ci ºi o sublimã poemã. cu perspectivele infinitului ºi ale eternului, în care se oficiazã cultul misterelor Forþa creatoare a inspiraþiei artistice învãluie realul cu un suflu zefiric ideal ºi se mediteazã cu smerenie ºi nobilã îndrãznealã asupra locului ce-l ocupã ºi provoacã sentimentul sublim al ethosului ºi patosului vieþii totale. omul în lume, asupra lumii ºi a lui însuºi. Aripile lui Plato transportã spiritul departe, departe de raþionamentele severe Vorbele pe care eleva lui Leibniz, regina Sofia Charlotte, le-a spus pe patul ale lui Aristoteles ºi fac sã pãtrundem adânc în opera divinã. de moarte, poartã pecetea unei confesiuni tragice, ce ia proporþii simbolice: „Nu plângeþi, zicea ea, cãci acum îmi voi satisface curiozitatea asupra principiilor cademia perfectã, ca sanctuar al spiritului uman, oferã într-un timp lucrurilor pe care Leibniz nu a putut sã mi le explice vreodatã, asupra spaþiului, individual tabloul prescurtat al umanitãþii complete. Umanitatea culturalã asupra infinitului, asupra fiinþei ºi asupra neantului ºi, adaugã ea cu tãioasã este deodatã savantã ºi artisticã; toate feþele ºi elementele ei trebuie persiflare a celor pãmânteºti, prepar regelui, soþului meu, spectacolul înmor- deciA undeva reunite într-o superioarã armonie ºi puternicã unitate. mântãrii mele, când va avea o nouã ocazie sã desfãºoare magnificienþa sa.” Academia trebuie sã devinã adãpostul atât al lui „raison raisonnante”, Aceste reflecþii inerente asupra lui „le pourquoi du pourquoi” conduc la al raþiunii ºtiinþifice ºi filosofice, ca ºi al inspiraþiei artistice. o concepþie ºtiinþificã globalã, la o conºtientã armonie a lumii ºi a vieþii, care, ªtiinþa, filosofia ºi arta nu desemneazã obiecte diverse, ci formeazã un mare în esenþã, este ideea metafizicã. ºi acelaºi cãmin cultural, unde un sistem de gândire valoreazã cât un poem ori o simfonie, o simfonie ºi un poem valoreazã cât o descoperire ºtiinþificã, o viaþã aracterul acestei trebuinþe metafizice, profund umane, îºi face drum de om de ºtiinþã nu este un rol ºi o ambiþie, ci o viaþã de virtute – unde ºtiinþa, chiar la fruntaºii reprezentativi ai ºtiinþelor riguros experimentale; filosofia ºi arta sunt identice –, unde a ºti, a cugeta ºi a admira sunt acelaºi lucru el ia însã o îmbrãcãminte spiritualã dintre cele mai bizare în anumite – unde cad toate opoziþiile – unde natura omeneascã ºi-a regãsit în identitate momente,C când ºtiinþa pierde forþa sa inventivã, cãci sistemele de gândire obiectul înaltei armonii a tuturor facultãþilor ºi aspiraþiilor sale. filosoficã false compromit pe cele adevãrate, când ºtiinþa ºi filosofia sunt cãzute Aceastã apologie a ºtiinþei, filosofiei ºi artei, care formeazã apoteoza creaþiei, în dizgraþia timpului, atunci viaþa spiritualã cade în atavism ºi-ºi alege surogate este actul de pietate pe care Academia perfectã are a-l înfãptui. Academia este din cele mai îndepãrtate epoci ºi rase. centrala optimistã a productivitãþii spirituale fericite ºi a idealismului biruitor. Aºa se explicã, bunoarã, invazia asiaticã de azi, al cãrei marº triumfal (Va urma) 6 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi

Acad. Victor VOICU Quo vadis, Europa? Pe 31 octombrie a.c., în Aula Academiei Române a avut loc Facultãþii de Teologie Romano-CCatolicã de pe lângã Universitatea conferinþa „Geopolitica religiilor, azi“, de lansare a Laboratorului de din Bucureºti, dr. Aurel Vainer, Federaþia Comunitãþilor Evreieºti Sociologia ºi Geopolitica Religiilor, înfiinþat recent în cadrul Institutului din România, muftiul Iusuf Muurat, liderul Cultului Musulman din de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Internaþionale „Ion I.C. Brãtianu“ al România, Victor Opaschi, secretar de stat pentru Culte, prof. univ. Academiei Române (ISPRI). La eveniment au luat cuvântul acad. Dan Dungaciu, director general al ISPRI. Reproducem în continuare Victor Voicu, secretar general al Academiei Române, acad. Rãzvan cuvântarea acad. Victor Voicu, intitulatã Premise la Geopolitica Theodorescu, preºedintele Secþiei de arte, arhitecturã ºi audio-vvizual, religiilor azi – Quo vadis Europa?, cu subtitlul „Cultura ºi civilizaþia P.S. Varlaam Ploieºteanul, episcop-vvicar patriarhal, prof. Wilhelm europeanã creºtinã versus tendinþele ateiste contemporane. Dancã, membru corespondent al Academiei Române, decan al Consecinþe demografice ºi geopolitice”. stãzi se lanseazã oficial Laboratorul de În islamism însã se acceptã primatul, afirmarea Europa cunoaºte de mai mult timp, pe propriul Sociologia ºi Geopolitica Religiilor, o nouã comunitãþii musulmane mondiale, împotriva nemu- sol, rãzboiul anticreºtinism: asasinarea unui preot în structurã de analizã ºi cercetare ºtiinþificã sulmanilor necredincioºi. Normandia, complotul terorist contra Catedralei Notre în cadrulA Institutului de ªtiinþe Politice ºi Relaþii Dame, atacul terorist letal într-o piaþã din Berlin, Internaþionale al Academiei Române, la iniþiativa Ce constatãm în prezent? de Crãciun, etc. conducerii acestui institut. Este surprinzãtoare indiferenþa religioasã ândva, nu foarte demult, marele scriitor O serie de procese care se desfãºoarã de câþiva a europenilor, în special în Europa Occidentalã, german Wolfgang von Goethe spunea: ani în Europa, pe fondul unor disfuncþii complexe cu privire la practica religioasã musulmanã „Limba maternã a Europei este creºtinis- la nivelul UE, contureazã ceea ce era de nedorit: ºi imigraþia în valuri. mul“.C Editorialistul de la Les Observateurs comen- neîncrederea în proiectul generos al fondatorilor Din ecuaþie lipseºte primul termen, adicã dedicaþia teazã însã cã aceastã limbã maternã a devenit Uniunii Europene. religioasã creºtinã a europenilor. un murmur în Europa (Les Observateurs.ch Aceastã neîncredere este evidentã, aºa cum Conveþuirea multiculturalã este costisitoare ºi din 02.05.2017, Giulio Meotti). rezultã din ample analize, multe independente. Ea riscantã. Dupã mulþi analiºti, sinteza multiculturalã Conflictul civilizaþiilor este anticipat de Huntington este fie intrinsecã, rezultatul unor inechitãþi ºi politici între creºtinãtate ºi islamism pare imposibilã! Dacã în 1993-1996. desolidarizante (cum este, de exemplu, conceptul mai musulmanul imigrant refuzã valorile noastre etice În pericol este însãºi civilizaþia europeanã, multor viteze de dezvoltare), fie este indusã extrinsec, ºi politice, nu se va integra niciodatã, spune Giovanni normalitatea europeanului contemporan! Islamul nu a avut parte de un Iluminism, chiar de factori geopolitici interesaþi în destructurarea Sartori. Uniunii Europene. Lipsa unor analize de fond pe dacã existã artã, filosofie, culturã islamicã. termen mediu ºi lung ale cãilor de urmat, afinitatea Aceasta este perioada clasicã, fãrã relevanþã ºi apetitul pentru „politicã corectã” ºi globalism, actualã. În zilele noastre exceleazã funda- pierderea identitãþii spirituale, diluarea ideii funda- mentalismului religios islamic ºi finanþarea mentale cã Europa este o uniune de naþiuni privatã a terorismului! independente care au acceptat, în interes comun, Conflictul nu este interreligios, dovadã sã renunþe la unele atribuþii ale suveranitãþii, este atitudinea ateilor faþã de religie-violenþã. Rezultã cã, în fapt, avem de a face cu ciocniri impunerea unor mãsuri privind imigraþia, cu ale culturilor ºi civilizaþiilor ºi nu interreligioase. consecinþe periculoase pe termen scurt ºi mediu Apariþia societãþilor paralele în marile oraºe atât pentru statele membre cât ºi pentru UE în ale Europei, în suburbii, ghetouri, cu un înalt ansamblu, ar putea fi cauze sinergice. În acest grad de criminalitate, credinþe jihadiste, sharia sens, aº evoca vizibilul dublu standard aplicat faþã etc. sunt relevante pentru viitorul apropiat. de migraþia spre Occident a forþei de muncã din Problema compatibilitãþii (vezi ºi Giovanni centrul ºi sudul Europei, inclusiv din România, în Sartori) unor culturi particulare nu este realistã, comparaþie cu migraþia din teritorii extraeuropene. locuitorii din ghetouri sunt progresiv margi- Am lãsat la urmã partea cea mai consistentã a nalizaþi ºi frustraþi, iar identitatea culturalã scurtei mele analize de astãzi, respectiv a religiei europeanã se diminueazã ºi se „mlãdiazã” europene, evoluþia fenomenului religios în Europa multicultural pentru a-i asimila cultural pe ºi consecinþele sale geopolitice. Suceviþa (internet) imigranþi. Voi prezenta doar câteva aspecte care mi se par Cine pe cine asimileazã? Anxiogenã relevante. Este valabilã concluzia indiferenþei întrebare! religioase în toatã Europa? Ateiºtii occidentali preferã cultura europeanã, Încotro se îndreaptã Europa creºtinã? În numeroase þãri din zona Centralã ºi de Est occidentalã, cu fundamentele ei creºtine, în contrast Este axiomatic, sper, pentru toþi europenii, cã a Europei, existã o strânsã legãturã între identitate cu „obscurantismul islamic“, chiar dacã nu e o Europa are rãdãcini creºtine. Mai exact, rãdãcini ºi religie. Românul se autodeclarã „creºtin”, mai identitate între „islamism” ºi „extremism islamic”. Conceptul de pluralitate a religiilor s-a definit, în greco–romano–creºtine. Eludarea acestui adevãr precis 86% dintre români se declarã ortodocºi, 5% timp, dupã secolul XIII, cu sacrificii din partea unor istoric în Tratatul constituþional al Uniunii Europene catolici ºi 8% neafiliaþi. În Republica Moldova, 92% iluºtri misionari (exemplu, Roman Lull, 1232-1315), sunt ortodocºi. este un eºec al individului care-ºi contestã pãrinþii. pe mãsurã ce aprofundau cunoaºterea religiei În timp ce în Europa de Est numãrul adulþilor Reprezentanþii unei pãrþi a culturii europene islamice concomitent cu cunoaºterea diferenþelor care se declarã ortodocºi creºte, catolicismul este contemporane, spunea Sandro Magister în 2006, culturale ale lumii. considerã creºtinismul separat de civilizaþia în declin, în Polonia (96% în 1991, 87% în 2015), europeanã, deºi Europa îºi are rãdãcinile Cehia (44% în 1991, 21% în 2015), Ungaria (63% ouã secole mai târziu, urmând calea ºi se hrãneºte din creºtinism. în 1991, 56% în 2015). cunoaºterii aprofundate a islamismului, În România a apãrut o lucrare, semnatã de În þãrile occidentale, cu mare regret constatãm concluzia a fost cã adevãrul suprem este Paul Veyne, Când lumea noastrã a devenit creºtinã, cã religia creºtinã este în pericol. Conrad Hackett, inaccesibilD intelectului uman, înþelepciunea constã Editura Tact, 2010. Autorul crede cã „Europa nu are coautor al raportului Pew Research Center, scrie: în recunoasterea limitelor intelectului uman, adevãrul rãdãcini creºtine sau altele, ea s-a constituit prin „creºtinismul va muri literalmente în Europa”. Existã fiind înþeles printr-o intuiþie misticã. De aici, ideea etape imprevizibile,... etc. Este rezultatul unei lideri din vecinãtatea Europei care proclamã rãzboi fundamentalã cã la Dumnezeu se poate ajunge epigeneze.” demografic Europei. Adicã expansiunea islamului prin pe diferite cãi, independente. migraþie. Europa de Nord este slãbitã de ateism, aºa Adicã, aº traduce eu ultima aserþiune, lumea Atitudinea creºtinilor faþã de islam în Evul Mediu cum rezultã din lucrarea Society without God a lui poate fi caracterizatã de conceptul coexistenþei, europeanã este rezultatul unei educaþii pe termen Phil Zuckerman, scrisã dupã ce a petrecut un an în generat în Spania, deºi aceastã coexistenþã a fost lung, de-a lungul generaþiilor, cu trãsãturi compor- Scandinavia. Biserica de „stat” (oficialã) norvegianã subminatã de prejudicii, confruntãri, violenþe. Europa tamentale ºi cognitive transmisibile, cu rãdãcini în a pierdut 25.000 de credincioºi într-o lunã. În Suedia, încerca sã înþeleagã ºi sã se raporteze la celelalte fundamentele ºi reperele culturii ºi civilizaþiei greco- 90.000 de persoane au pãrãsit biserica, de douã culturi ºi religii. Lumea islamicã a avut, însã, cu totul romane ºi a creºtinismului din ultimile douã milenii. ori mai mult decât în anul precedent. În acelaºi timp, altã poziþie, marcatã cel puþin de dezinteres faþã Existã cel puþin douã tipuri de complementaritãþi au intrat în þarã 163.000 de migranþi, preponderent de civilizaþia creºtinã. Acest lucru era evident în ale statului ºi religiei: modelul american (sfera publicã musulmani. În UK, în Manchester s-au închis 20 de abordãrile unor intelectuali islamici de anvergurã democraticã ºi prezenþa religioasã) ºi modelul italian, biserici ºi, dupã anumite rapoarte, Biserica Anglicanã (ex. Ibn Battuta, Ibn Khaldun). al echilibrului dintre statul secular ºi biserica catolicã, va dispãrea în 2033! Extinderea influenþei europene în secolele XII-XVII complementaritate recunoscutã reciproc. Implicit, Arhidieceza din Edinburgh a bisericii catolice asupra lumii musulmane a fost, implicit, o surprizã se acceptã cele douã forme de cetãþenie: profanã intenþioneazã sã reducã parohiile de la 100 la 30, pentru aceastã lume, cu reacþii ºi consecinþe ºi sacrã, pãmânteascã ºi cereascã. iar cea de la Glasgow, cea mai mare, închide jumã- dramatice. În creºtinism, fundamentarea conceptului aparþine tate din parohii! Catolicii din Þãrile de Jos vãd viitorul La originea conflictului stau expansiunea arabã, Sf. Augustin în lucrarea Cetatea lui Dumnezeu, din fãrã biserici. Cardinalul Willem Eijk, arhiepiscopul de pe de o parte, ºi cruciadele, pe de altã parte, ultimele anul 410. Autorul citat admite deci paradigma celor Utrecht, a anunþat cã, pânã în 2025, o mie de parohii ca o revanºã a Occidentului împotriva expansiunii douã cetãþi, una pãmânteascã ºi una cereascã. catolice se vor închide. islamice, în douã secole de rãzboaie. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 7 Curtea de la Argeº

Istoria de lângã noi n secolul XI, conflictele dintre creºtinism ºi proces este „explicat” de imigraþia masivã din Centrul Domnia Sa remarcã faptul cã Europa are tendinþa islamism se desfãºoarã cu sens invers, dinspre ºi Estul Europei în UK. sã piardã conºtiinþa rãdãcinilor sale iudeo-creºtine, Occident spre Orient, în contextul cruciadelor iar consecinþele vor fi teribile în toate domeniile: în (optÎ în total), cu cucerirea Orientului Apropiat n 2016, Pew Research Center publicã o serie literaturã, în artã, în educaþie, în politicã etc. Rabinul de cãtre creºtini. de date, confirmate de serviciile de informaþii reaminteºte cã inima culturii þine de religie. Tradiþia Aapãrut conceptul, elaborat de elita arabã, de din þãrile respective, rezultând cã în UK existã iudeo-creºtinã încarneazã valori fundamentale rãzboi sfânt, jihad, pentru expansiunea islamului, ca 2,96Î milioane musulmani, adicã 4,8% din populatie, indispensabile pentru o societate umanistã, cum o datorie religioasã majorã, divinã. Se considerã însã 0,77 dintre islamiºti fiind jihadiºti extremiºti. sunt respectul demnitãþii persoanei, respectul cã jihadul nu este o credinþã propriu-zisã, un stâlp al În Franþa au fost identificaþi 36.200 de jihadiºti bunurilor personale ºi al valorii muncii sale. islamismului, ci este o rãstãlmãcire pentru a justifica extremiºti, iar în Germania 36.600. Grav este cã decreºtinizarea Europei Occidentale expansiunea musulmanã. Jihadul a fost conceput, În UK se produc fenomene populaþionale, apare în contrast cu expansiunea mondialã a la începuturi, drept o luptã a islamului „cu sine demografice, similare cu cele descrise de Christopher creºtinismului ºi a islamismului. Se estimeazã de însuºi”, în scopul respectãrii principiilor fundamentale Caldwell în cartea Une révolution sous nos yeux: cãtre Pew Research Center cã în 2050 creºtinismul ale acestei religii. În realitate, ca ºi în alte contexte, comment l'islam va changer la France et l'Europe. jihadul reinterpretat a justificat ºi justificã expansiunile Autorul comenteazã: „Imigraþia, indiferent care sunt va reuni 31,4%, iar islamul 29,7% din populaþia islamice. circumstanþele istorice, produce întotdeauna conflicte mondialã. Creºterea cea mai netã este prevãzutã economice, sociale ºi culturale. Islamul, scrie pentru populaþia islamicã, respectiv cu 73%, În acest context, se întrevãd soluþii? Caldwell, este o culturã religioasã care doreºte generând ponderea de mai sus la nivelul populaþiei Se admite însã cã Europa contemporanã ºi globale. „Demografia, spune Giovanni Sartori, a viitorului ar putea integra musulmanii urmând este arma cea mai puternicã a islamului.” o cale cu douã trepte: autoreforma islamismului ºi educarea minþilor, ambele dificile, posibile n acest context, o serie de întrebãri care teoretic, pe termen mediu ºi lung. vizeazã soarta Europei, adresate celor Dar ce se va întâmpla cu Europa în urmãtorii interesaþi, pot fi formulate astfel: 50-60 de ani? O lucrare recentã a profesorilor Î1. Este programatã aceastã imigraþie islamicã Thorsten Beck ºi Geoffrey Underhill (2017), în Europa (chiar dacã, parþial, este justificatã Quo vadis? Identity, policy and the future de ororile rãzboiului)? of European Union, este foarte relevantã. 2. Este Europa conºtientã de consecinþe? Autorii admit cã Europa este în crizã, Existã o abordare unitarã a UE, o analizã o crizã economicã, o crizã socialã ºi o crizã la nivelul liderilor europeni a cauzelor de încredere care interactioneazã periculos ºi consecinþelor imigraþiei? pentru viitorul continentului nostru. 3. Lipsa de reactivitate la actuala imigraþie Întrebarea formulatã de autori, încotro islamicã, în contrast cu reacþia la imigraþia Europa?, este astfel justificatã pe deplin. Voroneþ (internet) din sud-estul european, este fundamentatã? O problemã majorã, esenþialã atât pentru În ce sens? Se aplicã concepte politice diferite, Europa cât ºi pentru naþiunile constituente ale sã structureze societatea în care imigreazã. Este cu dublu standard? UE, este cea identitarã. Autorii considerã cã existã ea compatibilã cu tradiþiile europene? Nu!” Autorul o clarã lipsã de identitate europeanã ºi o creºtere 4. De ce þãrile bogate, islamice, din zona Golfului a fost intervievat de Le Figaro, care remarcã pro- nu oferã sprijin ºi nu acceptã imigraþia coreligionarilor a prãpastiei dintre viziunea elitei socio-economice funzimea analizei, întreprinsã fãrã urã ºi pãrtinire. ºi politice ºi cea a majoritãþii populaþiei, asupra lor? În plan demografic, Caldwell calculeazã cã în 20 5. Nu cumva acest tip de abordare, de politicã Europei. Spontanã sau indusã, existã o obosealã de ani populaþia musulmanã va atinge 28 de a UE de pacificare, conciliere, un aparent umanism, a procesului de integrare europeanã, sporitã de milioane, adicã 40% din populaþia Franþei. de fapt, „corectitudine politicã” ºi neomarxism, este partidele politice antieuropene, scãderea încrederii Aº vrea sã închei cu vorbele unui înþelept con- populaþiei în proiectul Europei Unite etc. Brexitul similarã sau un fel de „appeasement policy”, politicã temporan, marele rabin Jonathan Sachs, reprezen- a fost un simptom! dusã de Neville Chamberlain în anii 1937-1940 faþã Existã susþinãtori care admit o soluþie de la vârf, tantul comunitãþii evreieºti din Commonwealth, care de Hitler? (Tratatul de la München, 1938.) de reconsolidare a entuziasmului pentru proiectul afirma în 2013, în cadrul unei conferinþe „Cultura 6. Au evaluat liderii europeni, cu ajutorul experþilor, european pornind de la suveranitatea statelor naþiuni, iudeo-creºtinã va salva lumea”, la Universitatea consecinþele demografice ºi geopolitice ale imigraþiei concomitent cu reconsolidarea principiului solidaritãþii Pontificalã din Roma: „Cultura iudeo-creºtinã masive la nivelul teritoriului Europei? statelor EU. este la originea fecunditãþii spirituale, economice Desigur, existã multe întrebãri ºi prea puþine Ciudat este cã Brexitul ºi votul pentru acest ºi culturale a Europei”. rãspunsuri! Semn(al) de carte Calinic Arhiepiscopul, Aº vrea sã vã spun..., douã volume, Editura Argeºului iar eu regretam cã plecau flãmânzi. ºi Muscelului, Curtea de Argeº, 2017 Albinele mãrºãluiesc, atingând delicat corolele de flori pline de dulceaþa În splendida serie de cãrþi trimise în librãrii de Editura Argeºului ºi Muscelului nectarului. Le-am urmãrit cu bucurie cum lucreazã întru neodihnã. Mai încolo, din Curtea de Argeº (sub îngrijirea editorialã a Mãnãstirii Aninoasa), în preajma un câine mai afectuos purecã în ceafã un pisoi ce se rãsfaþã întinzându-ºi labele sãrbãtoririi a 500 de ani de la sfinþirea Mãnãstirii Argeºului, au apãrut ºi un numãr pufoase în cãldura soarelui. Pârâiaºul cântã întru neodihnã, iar puii de pãstrãvi de volume care cuprind scrieri anterioare ale ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeºului îºi aratã iuþimea întru strãlucirea argintie, sãltând dupã musculiþele care danseazã ºi Muscelului. Douã volume de mari dimensiuni poartã titlul comun Aº vrea sã deasupra apei. vã spun… Primul volum este intitulat Cu pana printre idei (include cãrþile Bucuria Nicio adiere de vânt. Se pare cã timpul a stat pe loc ºi se bucurã de fru- lecturii, Pace ºi bucurie cu Brâncuºi, Frumuseþea lumii vãzute, Albinele fac museþea lumii vãzute aºternutã de Dumnezeu dinaintea ochilor noºtri, obosiþi politicã, Patriarhul biblic, Traista cu stele, Spre columna lui Traian, Veºnicia de greul zilei! Copiii lui Dumnezeu, sub zãduhul zilei, lucreazã cu mânuþele de zi cu zi, Biserica neamului în pumnii tiranului, Sã ne salvãm de la un nou lor zâmbind nostalgic zilelor care trec ca umbra spre apusul serii. holocaust), al doilea – Când gândul îºi ridicã pleoapa (cu „capitolele”–cãrþi Toamnele la Argeº sunt cele mai frumoase din lume. Amurgul este unic. Fereastra lui Iorga, Mersul printre stele, Dintr-ale lumii, Interviuri, Adevãratul L-am vãzut cum se strecoarã ca un viteaz din poveste ce-ºi unduie pletele aurii Cioran, Iubirea nemuritoare a lui Dumnezeu, Martin Opitz, un poet german ºi îmbrãþiºeazã arborii care duc greul frumuseþii ce nu se mai terminã. Veniþi la îndrãgostit de români). (Redacþia) Argeº ºi vedeþi amurgul de toamnã! (Autorul, pe coperta a patra a primului volum)

Toamna se aratã a fi mai lungã ca de obicei. Am vãzut cum ºopârlele micuþe Ca om, aºa cum mi-a fost dat mie sã-l cunosc, Înaltpreasfinþitul Calinic au ieºit la plimbare într-un calm de luminã spre chindii. Fluturii multicolori, cu aripi atrage prin generozitate ºi voluntarism. Spre deosebire de alþi colegi de breaslã, arãmii ºi desene el nu se pretinde nici uºã de bisericã, nici taumaturg, nici doctor infailibil într-ale perfecte, zboarã nevãzutelor. Felul cum ºtie sã se aºeze în rând cu laicii, iar nu deasupra lor, cu hãrnicie pentru strivindu-i suficient, m-a cucerit. I-am parcurs cu realã bucurie câteva volume a-ºi gãsi bucuria de eseuri ºi schiþe teologice. Unele dintre meditaþiile sale sunt lipsite de retorica ospãþului. teologiei oficiale, refuzã paternalismul oracular ºi ocolesc cuvioºenia de aparat. De mai multe ori, Au ceva stenic, induc destindere ºi bunã dispoziþie. Ca scriitor, Înaltpreasfinþitul câþiva fluturi s-au Calinic nu se simte împovãrat de funcþia arhiepiscopalã. În majoritatea textelor aºezat pe mâna mea sale, gravitatea e sabotatã de aerul mucalit, sfãtoºenia cedeazã în faþa râsului ºi le-am vãzut chipul amical, dãdãceala roºeºte lângã vorba de duh. A fi bun ortodox echivaleazã, minute in ºir. Cãutau în ochii unora, cu încruntarea ºi seriozitatea asepticã. Volumul de faþã propune de mâncare cu un alt fel de portret al bunului ortodox: deopotrivã ferm ºi jovial, ºfichiuitor ºi osârdie. Cu trompa candid, credincios ºi surâzãtor, dezinhibat ºi chiar monden pe ici, pe acolo, adicã lor lungã încercau sã în punctele esenþiale. Fãrã sã vreau sã epatez, aº spune despre Înaltpreasfinþitul strãpungã pielea cam Calinic cã e un fel de haiduc-literat al ortodoxiei româneºti, aºezat la cumpãna groasã a mâinii, dar dintre douã tradiþii frumos armonizate: una, a lui Neagoe Basarab ºi Nicolae Iorga, se lãsau pãgubaºi cealaltã, a lui Anton Pann, Ion Creangã ºi Damian Stãnoiu. (Cristian Bãdiliþã, în cele din urmã, pe coperta a patra a volumului al doilea) 8 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri Se cunoaºte istoria Transilvaniei? Ion C. HIRU Ardealul, starea mea de spirit din Nordul Carpaþilor. Pe lui Coºbuc Rugãciunea din urmã, versul „ªi bun e la 950, se vorbeºte despre Domnul de-om avea la cap o cruce” parcã prevestea Cu care mã gândesc la þarã, episcopul ortodox al cu tristeþe neglijenþa ºi nepãsarea urmaºilor. De parc-aaº respira luminã Transilvaniei, Ieroteiu, în ªi existenþã milenarã. izvoare documentare bizantine, xemplele ar putea curge o mulþime, dar Marin Sorescu unde se aminteºte ºi despre un nu despre asta fac vorbire în acest articol, ornesc în aceste ºef politic al voievodatului transilvan. Despre voievozii ci despre aplecarea istoricilor noºtri asupra rânduri de la din Sudul Carpaþilor se vorbeºte mult mai târziu, pe istorieiE transilvane, pentru cã necunoaºterea ei, acþiunile organizate la 1247. Tot aceste izvoare bizantine vorbesc despre mai ales de cãtre tineret, este profund dãunãtoare în anul 1938, în cadrul conferinþelorP de la ªcoala o oaste româneascã în regiunea Sibiului, la 1210. intereselor naþionale, educaþiei patriotice pe care Normalã Superioarã din Cluj, unde prof. Ion Lupaº Încã din anul 1465 se cunoaºte despre ºcoala trebuie s-o primeascã fiii neamului pe bãncile ºcolii. vorbea despre problemele istoriografiei transilvane, româneascã de la Braºov, în timp ce, în þinuturile Ei trebuie sã fie convinºi de dreptatea cauzei noastre, criticând aspru desfiinþarea Catedrei de Istorie a de peste Carpaþi, ºcoala apare mult mai târziu, în scopul contracarãrii visurilor nechibzuite ºi dorin- Transilvaniei de la Universitate, ºi despre puþina cum de altfel apar ºi primele tipãrituri româneºti. þelor nepotolite ale iredentismului maghiar. Sã atenþie care se dã acestei probleme în învãþãmântul Sunt adevãruri istorice pe care noi, cei de azi, ºtie tineretul când au venit ungurii peste Þãrile secundar. nu avem de unde le cunoaºte. Ce folos cã le ºtiu Româneºti, cum le-au þinut piept românii, sã Trecutul Transilvaniei, tendenþios prezentat istoricii, dacã aceastã ºtiinþã nu poate fi folositã cunoascã faptele lui Ion Corvin, apãrãtorul creº- de iredentiºtii maghiari, trebuie cunoscut de cãtre ca armã diplomaticã întru susþinerea Transilvaniei, tinãtãþii, ºi ale urmaºului sãu, Matei Corvin. Sã ºtie generaþiile de azi, care ºtiu numai atât: Transilvania atât de doritã de maghiari, care folosesc principiul când a cucerit Mihai Viteazul, domnul primei Unirii, Ardealul, sã ºtie despre românii ardeleni ºi despre este a noastrã! De unde sã ºtie de ce este a noastrã paºilor mãrunþi în a-ºi atinge scopul? De ce uitãm suferinþele lor, când s-au sculat la luptã Horea, dacã nu li se predã în ºcoalã, chiar în învãþãmântul adevãrurile istorice? Pentru cã nu le ºtim în totalitate. Cloºca ºi Criºan, sau când s-a rãsculat Avram Iancu, primar ºi gimnazial, istoria acestui þinut românesc?! De ce uitãm ceea ce a dat Transilvania celor douã Crãiºorul moþilor, pentru libertatea românilor din Cum putem ºti cã el a fost pierdut pe cale Principate, din punct de vedere etnic ºi cultural? diplomaticã ºi recucerit cu arma-n mânã, cu vãrsare Ardeal, sã ºtie ce soartã au avut românii supuºi Aºa cum spunea omul de culturã Vasile Bãncilã, Ungariei. Sã ºtie despre aºezarea lui Dragoº ºi de sânge, de cãtre Mihai Viteazul ºi Ferdinand I „cuibul nostru etnic ºi cultural ºi centru de radiere, Întregitorul? Din aceste motive, atât Europa, cât Bogdan în Moldova, sã-i cunoascã pe cãrturarii din de roire istoricã, a fost Þinutul Ardealului (...) acolo Ardeal ºi multe alte pagini ale istoriei transilvane. ºi noi toþi, trãitori ai acestui pãmânt al Daciei, unde a vibrat mai mult sinergia daco-romanã”. trebuie sã cunoaºtem adevãrul etnic ºi istoric despre Unde gãsim astãzi, în manualele de literaturã, Þiganiada, scriere a lui Ion Budai-Deleanu, cel care Transilvania. Datoria de a arãta acest adevãr revine e ce oare se dã puþinã atenþie, în a avut legãturi cu poeþii Vãcãreºti, sau pe Þichindeal, intelectualilor de specialitate, ei trebuie, cu date învãþãmântul de toate gradele, istoriei numit de Eminescu „gurã de aur”, pentru a nu mai ºi documente, sã pãtrundã în minþile ºi inimile românilor de peste munþi, de ce autorii vorbi de marii cãrturari ardeleni Timotei Cipariu, românilor, ale tinerilor mai ales. cãrþilorD de istorie nu revizuiesc manualele ºcolare Gheorghe Bariþiu, Al. Papiu Ilarian, care sunt trecuþi Citiþi un manual de istorie din ºcolile din ziua (chiar ºi a celor de citire, de literaturã)? Unde este la... ºi alþii. de azi ºi vã veþi minuna cã, alãturi de prezentarea, bãdiþa Gheorghe al preotului din Hordoul Nãsãudului, în câteva cuvinte, a lui Mihai cel Viteaz, sau a acest mare poet al þãrãnimii, cântãreþul Zamfirei storia trebuie cunoscutã de popor, nu numai de lui Vlad Þepeº („Dracula Occidentului”), despre celei frumoase „ca un gând rãzleþ”, al lui Fulger, al istorici. Poporul a fãurit istoria, deci el este cel voievozii transilvani nu gãsim mai nimic. Baladelor ºi Idilelor sau Firelor de tort ºi al cãrui bust, care trebuie s-o cunoascã. Dar de unde, dacã Înfiinþarea voievodatului transilvan s-a petrecut în întuneric de noapte, a fost distrus de târnãcoapele manualeleI ºcolare sunt vãduvite de paginile glorioase cu un secol ºi jumãtate înaintea celui muntean. În honvezilor care, în drumul lor spre front, în toamna ale înaintaºilor? Sã cerem, împreunã, revizuirea anul 1103 este amintit cel dintâi voievod transilvan, anului 1944, au þinut sã-ºi arate din nou însuºirile manualelor de istorie, de literaturã, pentru a fi aºezaþi Mercurius, purtând titlul de Princeps Ultrasilvanus. caracteristice. De ce oare manualele cu greu îºi mai la locul lor, chiar de cinste, cei care au fãurit istoria Instituþii cu caracter românesc îºi au tradiþia în þara amintesc de marele poet nãsãudean? Citind poezia ºi cultura Ardealului nostru. Pictori ºi sculptori români

în Rãzboiul cel MarePaula ROMANESCU n noaptea de 14-115 / 27-228 august 1916, Un grup de plasticieni Dimitrie Mãþãuanu, Alexandru treceau batalioanele române Carpaþii, ataºaþi Marelui Cartier Cãlinescu, Alexandru Severin nu chiar cu frunze ºi flori la arme, ci cu General (M.C.G.) avea ºi G. Stãnescu – sculptori; iar arzãtoareaÎ dorinþã de a-i aduce la trupul þãrii sã se constituie în Secþia pictori – Theodorescu-Sion, pe fraþii noºtri aflaþi de veacuri sub dominaþia a III-a Adjuntaturã, cu Camil Ressu, Nicolae austro-ungarã. misiunea de a elabora Dãrãscu, D. Stoica, Traian În lume se clãtinau imperii – adevãrate iconografia participãrii Cornescu, Alexandru Creþoiu, Emilian Lãzãrescu, caracatiþe multinaþionale. Se configurau naþiuni. româneºti la Rãzboiul de Tache Brãescu, Alexandru Poitevin-Scheletti, Aurel Mai marii lumii, spre a-ºi asigura supremaþia, Reîntregire a Neamului. Bãeºu, C. Petrescu-Dragoe, Remus Troteanu, Aurel fãceau ºi desfãceau tratate, semnau înþelegeri Acestora li s-au alãturat Constantinescu, ªtefan Dimitrescu, Toma Tomescu, secrete, aruncau în luptã milioane de bãrbaþi dintr-o pornire curatã de Andrei Niculescu, Grigore Negoºanu, Nicolae Mantu, tineri dintre care mulþi aveau sã se adauge patriotism ºi alþi artiºti Alexis Macedonsky, Petre Bulgãraº, G. Ionescu-Doru, pãmântului. pictori ºi sculptori, decla- Eftimie Hârlescu, Otto Biese, Constantin Bacalu, Pãmântul, minunata planetã albastrã cea cu rând cã toate operele pe Ignat Bednarik. viaþã raþionalã (?!) însemnatã, nu mai cunoscuse care le vor realiza vor fi o conflagraþie de asemenea grozãvie. La lista cu aceºtia au mai fost adãugate, de mânã, încredinþate în proprietatea alte câteva nume de artiºti: Horaþiu Dimitriu, Paul Era Primul Rãzboi Mondial. I s-a spus Statului, „renunþând Rãzboiul cel Mare. Pe cel de Al Doilea omenirea Scorþescu, Emil Damian, Richard Hette, Anghel la orice fel de rãsplatã nu ºi-l putea imagina încã. Era o monstruozitate Chiciu, Ion Mateescu, Andrei Corneliu, Tudor pentru munca depusã”. imposibil de asociat cu noþiunea de om: deportãrile în Gheorghe. Pe perioada campaniei aceºtia urmau sã fie Siberia, camerele de gazare, lagãrele de exterminare, Vor mai fi fost poate ºi alþii, rãmaºi neconsemnaþi asimilaþi gradului de locotenent cu toate drepturile bomba atomicã ºi ciopârþirea lumii de dupã „pacea” în listele oficiale. bãneºti cuvenite rangului deþinut, aveau permise de ca o cortinã de fier cu, de o parte, ciuma roºie a comunismului biruitor ºi, de cealaltã, autismul celor liberã trecere emise de M.C.G. ºi, prin urmare, totalã a 23 iunie 1917, generalul Constantin care nu doreau sã li se strice siesta cu urletele de libertate de a se deplasa pe front pentru a lua schiþe Prezan, ªeful Statului Major General, durere ale martirilor din închisorile care împânziserã ºi a se inspira pe teren (dupã ce, bineînþeles, a emis un ordin prin care se hotãra „crearea România ca tot atâtea „experimente de reeducare solicitau aprobare de la superiori). unuiL muzeu naþional militar în care sã se pãstreze prin torturã”. pentru viitorime toate lucrãrile ce vor reprezenta e cuvine sã-ii amintim. Numele lor se aflã Dar asta e (ºi nu tocmai!) altã poveste. paginile cele mai alese ale rãzboiului, clipele În vara anului 1917, armata românã se afla la Centrul de Studii ºi Pãstrare a Arhivelor de restriºte, ca ºi sforþãrile prin care nãdãjduim în retragere în Moldova. Militare Istorice Piteºti. Aceºtia erau: Ion a se înfãptui idealul nostru naþional”. Rãzboiul nu dãdea semne cã s-ar încheia. Jalea,S Cornel Medrea, Oscar Han, I. Iordãnescu, Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 9 Curtea de la Argeº 8 Centenarul Marii Uniri

Participant la Marea UnireIon ANDREIÞà Am simþit cã ne-aam nãscut din nou – ºi am plâns de bucurie ºi emoþie. Victor Sabãu onvorbirea cu prof. dr. Victor Sabãu, mai bine pulsul istoriei. Simþeai cum se rupe pentru cauza Unirii îºi participant la Marea Unire din 1918, fost ºandramaua imperiilor; habsburgicul scârþâia din vânduse ºi casa de la Ineu. secretar personal al dr. Ioan Suciu, a avut toate încheieturile. Eram pe frontul italian – ºi cei mai Îmi amintesc cum, odatã, m-a loc Cîn anul 1988, cu prilejul aniversãrii a 70 de ani mulþi eram români, cehi ºi croaþi. Acolo ne-am sfãtuit oprit pe stradã: Victore, zice, de la Marea Unire. Ea s-a desfãºurat în Muzeul noi, românii, cum sã sabotãm rãzboiul: sã trecem de ai ceva bani? Am, dar puþini, Judeþean Arad, dupã ce interlocutorul mã purtase partea italienilor ºi sã continuãm lupta contra austro- rãspund. Nu-i nimic, zice, prin sãlile consacrate Unirii, multe exponate ungurilor. Eu eram comandant de companie. Pe dã-mi 5 lei, cã n-am ce mânca azi. Ãsta era Ioan trezindu-i amintiri duios-tulburãtoare. stegarul Petre Ugliº – trãieºte la Pecica, poate fi Suciu. Rãmãsese sãrac, dar fericit cã ajutã Unirea. Parþial, secvenþe din interviu au apãrut în ziarul întrebat – eu l-am trimis la italieni. ªi pe poetul Aron Tot el este cel care a insistat ca între demnitarii Unirii România liberã (al cãrei redactor eram) în cadrul Cotruº, cu ºase oameni, eu i-am ajutat sã treacã sã fie incluºi ºi reprezentanþii þãranilor ºi ai munci- unei anchete mai largi. El a fost reluat într-o formã linia frontului. Le dãdeam misiuni pe linia întâi, iar torilor socialiºti. Lui îi datoreazã alegerea Iosif cvasicompletã în cartea mea Viaþã, drumuri, litere…, ei treceau dincolo. Urma, la sfârºit, dupã ce-i ajutam Jumanca ºi Ioan Fluieraº. apãrutã în anul 2010, în Editura „Antim Ivireanul”, pe toþi ai noºtri, sã trec ºi eu. Dar am avut ghinion, – În calitate de „ajutor tehnic”, ce îndatoriri din Rm. Vâlcea. Se poate spune cã forma definitivã cã am fost grav rãnit ºi internat într-un spital din vã reveneau? apare acum, în revista Curtea de la Argeº. Budapesta. Acolo… – dar nu vorbesc prea mult? – Nu era vorba de datorie atunci; era vorba despre poate nu intereseazã… ce fãceai. Eu am mers pe toatã Valea Criºului ºi a – Domnule profesor, sunteþi unul dintre oamenii – Dimpotrivã. Continuaþi. Mureºului, în sate, la Ineu ºi Sebiº, lãmurind oamenii care nu doar au participat la Marea Unire, dar aþi – Acolo, la Budapesta, am vãzut pe geam, în legãturã cu Unirea ºi cu participarea la Marea ºi contribuit la realizarea ei. Aveþi frumoasa vârstã de Adunare. Tot acum începea alungarea notarilor 94 de ani (fie-i þãrâna uºoarã! pic astãzi, la 30 de ani unguri din primãrii, cei care au fãcut atât de mult distanþã, lacrimã de gând la cãpãtâiul acestui mare rãu populaþiei româneºti. La Petriº, l-am scãpat greu dispãrut – n.m., I.A.) ºi de aceea v-aº ruga, mai întâi, pe notarul ungur din mâna þãranilor. L-am scãpat ºi sã vã faceþi o scurtã prezentare autobiograficã. i-am zis: Du-te în legea ta! – ºi el a fugit prin grãdini. – De fel, sunt de pe Valea Criºului Alb, din satul Dar sã ºtiþi cã ei, reprezentanþii claselor asupritoare, Gura Vãii, aflat la poalele Muntelui Gãina. Sunt moþ. nu s-au purtat aºa, cât de cât omeneºte. La Beiuº, Tatãl meu a fost învãþãtor, m-a învãþat ºi pe mine o o bandã de unguri, mai ales nemeºi, l-au îngropat parte din ºcoala primarã, dar mai mult nu s-a putut. de viu pe avocatul român Ciordaº. La Marghita, – De ce? învãþãtorul Filip, ascuns într-o stivã de tulei de – Din cauzã cã a murit. Dar nu de moarte bunã, porumb, a fost împuns cu sãbiile ºi ucis. De-asta deºi în patul lui a murit. Începuserã pe atunci sã fie Ioan Suciu, la vârsta de 60 de ani, s-a urcat pe cal desemnaþi ºi români în Parlamentul de la Budapesta, ºi a bãtut satele Zãrandului, pentru a recruta oameni dar se fãcea totul ca ei sã nu fie votaþi. Într-o astfel cu care a alcãtuit Regimentul „Horea”. de campanie electoralã, tatãl meu împreunã cu alþi – Sã revenim la ziua de 1 Decembrie 1918. 12 sãteni de la noi (atât de puþini aveau drept de vot!) – Da, sã revenim, cã ziua aceasta numai din au fugit peste dealuri, noaptea, pe o ploaie cumplitã, durere a fost fãcutã. Cu o searã înainte, se adunase pentru a scãpa de urmãritori. Au ajuns la locul de din spital, cum soldaþii dezbrãcau un general. Atunci mulþime de popor pe Câmpul lui Horea. Sever Bocu votare ºi au votat candidatul român. La întoarcere eu cu încã un român, tot ofiþer ºi el, ne-am rupt fãcuse rost de vreo doi-trei boi, pe care oamenii i-au acasã, tata a rãcit grav – ºi de aici, în câteva zile, semnele de grad de pe uniformã ºi am fugit din spital. fript acolo, pe platou. Unii cântau, dar unii plângeau. i s-a tras moartea. Am mers mai mult pe jos decât cu trenul. De la Adoua zi, Ziua de 1 Decembrie, a decurs într-o – Ce s-a întâmplat, în continuare, cu dumnea- Békéscaba la Arad, cale de vreo 40 de kilometri, disciplinã foarte mare. Eu i-am pregãtit toate actele voastrã? ne-am furiºat numai prin lanurile de cucuruz. lui Ioan Suciu ºi am intrat în sala Marii Uniri. Când – M-am strãduit sã-i urmez sfatul, adicã sã nu mã La Arad am luat cunoºtinþã de întrunirea românilor bãtrânul memorandist Gheorghe Pop de Bãseºti, în rup de carte. El zicea cã poporul român are nevoie de de la Oradea; era în octombrie 1918. vârstã de 84 de ani, a proclamat Adunarea deschisã, luminã, iar lumina aceasta numai din cãrþi putea veni, – Spectaculoasã biografie. Ce însãrcinãri aþi la mulþi ni s-au umezit ochii. Apoi, Vasile Goldiº dacã asupritorii austro-ungari se luptau sã ne þinã în primit, legate de pregãtirea Unirii? a rostit discursul cãtre „Mãrita Adunare Popularã”. întuneric. Gimnaziul românesc l-am absolvit la Arad. – Am fost comandantul Gãrzii Naþionale din Radna Reþin ºi azi finalul acestui discurs. Zicea: „Naþiunile Liceul românesc l-am absolvit la Braºov. Am urmat, (Lipova). Când doctorul Ioan Suciu a fost însãrcinat trebuie eliberate. Între aceste naþiuni se aflã ºi apoi, Dreptul la Budapesta, iar Economia Politicã cu organizarea practicã a Marii Adunãri Naþionale naþiunea românã. Dreptul naþiunii române de a fi ºi Dreptul Internaþional la Paris. Ultima diplomã de la Alba Iulia, acesta m-a ales pe mine ca secretar liberã îl recunoaºte lumea întreagã, îl recunosc acum am obþinut-o în anul 1922 la Cluj. Am fost, astfel, personal – „ajutor tehnic”, cum se zicea pe atunci. ºi duºmanii noºtri de veacuri. Dar odatã scãpatã avocat ºi profesor. La pensie am ieºit din meseria – Ce fel de om era Ioan Suciu, vãzut de aproape? de robie, ea aleargã în braþele dulcei sale mame. de profesor, ca ºi soþia mea, de la o ºcoalã de aici, – Un om foarte drept ºi dârz, dar prea vehement. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei din Arad. Împãtimit de idee; nu era însã fanatic, cum îl acuzau naþiuni înseamnã unirea ei cu Þara Româneascã.” – Vremea apropiatã, premergãtoare Marii Uniri, unii. Era drept ºi generos. ªi-a vândut casa, moº- Atunci, în salã, ca ºi afarã, în mijlocul mulþimii, unde v-a prins? La Arad? tenitã de la nevastã, ºi a cumpãrat tipografia ziarului am simþit cã ne-am nãscut din nou – ºi am plâns – Nu. În rãzboi. Acolo, pe front, se simþea cel Românul. Lucrul acesta nu-l ºtiu foarte mulþi. Tot de bucurie ºi emoþie. n luna septembrie a aceluiaºi an a fost deschisã la ªcoala de Belle-Arte politice, sociale – nu mai trebuie dovedit. Arta se face cu convingere, cu deplina din Iaºi prima expoziþie cu schiþe prinse pe câmpul de luptã. Ecourile n-au credinþã a creatorului cã nu poate face altfel, cã el ascultã de un comandament fost prea vii. „Expoziþia nu va fi publicã”, se preciza în Opinia. Dar jurnalul mai presus de ordinele oficiale: iubirea întru credinþã, iubirea ca sacrificiu NeamulÎ Românesc publica în paginile sale o cronicã, în douã numere – Arta pe altarul Artei. rãzboiului nostru, sub semnãtura gazetarului Aurel Metroniu. Pe câmpul de luptã, dupã ocuparea Þãrii Româneºti ºi a Bucureºtilor, ostaºii În anul 1918, în luna ianuarie pe sfârºite, în localul ªcolii de Belle-Arte de pe români au înscris cu sângele lor epopeea naþionalã numitã Mãrãºti-Mãrãºeºti- strada Arcu nr. 6, avea sã fie deschisã pentru public Expoziþia Artiºtilor Mobilizaþi. La vernisajul din 26 ianuarie participa ºi Regina Maria însoþitã de fiicele sale – Oituz, ca în anul 1918 sã se întregeascã Statul Naþional Român – România Elisabeta, Maria, Ileana, dar ºi nenumãrate personalitãþi militare, civile, diplo- dodoloaþã. matice, între care generalul Constantin Prezan, prefectul Poliþiei din Iaºi, Creatorii de artã s-au angajat în felul lor la ilustrarea acestui moment istoric. generalul italian Bennot, ºeful Misiunii Militare a þãrii sale în România, ªi iatã-ne acum. un general rus, miniºtrii sârb ºi elveþian. Despre valoarea operelor expuse, pãrerile cronicarilor de presã erau diferite. a Biblioteca Academiei Române a fost deschisã Expoziþia (5-31 octombrie Cel mai lucid observator a fost Nichifor Crainic. ªi sarcastic. Afirma el cum cã 2017) Mãrturii din Rãzboiul cel Mare, în care sunt expuse lucrãri de arta nu se poate supune ordinelor militare, iar artiºtii, „constrânºi sã urmãreascã graficã ºi picturã semnate de artiºti pictori români care au ilustrat în opera o tematicã strãinã preocupãrilor lor curente, nu erau pregãtiþi nici tehnic, nici lor sceneL surprinse pe câmpul de luptã, în spitalele de campanie etc. Lucrãrile fac moral”. La rândul sãu, Nicolae Iorga regreta cã artiºtii nu au lucrat în spiritul parte din Colecþiile de Stampe ale Bibliotecii Academiei Române ºi multe dintre marilor lor înaintaºi, cu Nicolae Grigorescu drept maestru. ele sunt pentru prima oarã expuse. Dar cine putea pretinde cã toþi aceºtia erau niºte Nicolae Grigorescu? Erau Sunt scene de luptã, soldaþi în tranºee, în repaus, în rugãciune, cãzuþi pe front, doar niºte artiºti dornici sã surprindã pe pânzã, hârtie, carton, în lemn, piatrã, rãniþi, în spitale, sunt cei din spatele frontului, privaþi de o viaþã normalã, zgribuliþi bronz, scene dintr-un timp al luptelor în care fusese antrenat ºi neamul românesc sub gerul iernilor, mame cu ochii stinºi de lacrimi, înfometaþi la porþile închise ale în marea conflagraþie mondialã care avea sã dea naþiunilor Europei o nouã fabricii de pâine, portrete de luptãtori, refugiaþi în bejenie, scene, scene, scene. configuraþie statalã. Este în fond o ilustrare a Rãzboiului cu tot cortegiul lui de orori. Faptul cã arta nu s-a putut niciodatã subordona comandamentelor – militare, Dar Arta, Doamne, cum ºtie ea sã dea ºi ororilor nobleþe! 10 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Centenarul Marii Uniri Crucea de la Runcu Gen. Ionel DUMITRESCU e 17 septembrie separarea de fraþi cu fraþi ºi surori întru surori, suflete care au rãspuns chemãrii Consiliului Local 2017, în comuna vlãstare ale aceluiaºi unic neam de geto-daci ºi ºi a Primarului; au participat deputaþi ºi senatori Runcu, judeþul pentru a cãrei azvârlire acum precis un veac în urmã ai Parlamentului României, preºedintele Consiliului Dâmboviþa,P a fost inaugurat mult sânge de feciori români a spãlat Pãmântul Judeþean, directori, profesori, numeroºi locuitori un monument în memoria acesta, ruginind apa clarã ce susurã printre pietrele din comunele învecinate... eroilor runceni ºi a militarilor de munte din vãile Leaotei, ºi s-a hotãrât construirea A fost comemoratã vitejia eroilor comunei – jertfa transmisioniºti cãzuþi la unui semn de aducere aminte ºi de pomenire pentru lor de sânge – plãtitã în urmã cu 100 de ani pentru datorie în Primul Rãzboi generaþiile viitoare, idee întregirea Þãrii ºi a Neamului Românesc! Mondial. Cei aproape 100 generos încurajatã de „...Considerãm o datorie de onoare din a enumera de eroi trecuþi pe monument au fãcut parte din primarul comunei Runcu numai câþiva eroi transmisioniºti ai Primului Rãzboi Regimentul 22 Infanterie ºi Regimentul 62, unitãþi ºi întregul sãu colectiv Mondial, fãrã a uita meritele la fel de importante decorate pentru eroismul lor de Regele Ferdinand, de pãstorire asupra ale celorlalþi: cãpitanii Botez Emil ºi Creþu D. Ion, prin Înalt Decret Regal. þinutului acestuia. plutonierii majori Popescu Grigore ºi Cãprioarã Ceremonia a prilejuit ºi revederea, la ºaizeci Cuvântul de Vasile, sergenþii Nistor Gheorghe ºi Drãghici Iancu, ºi unu de ani de la începerea studiilor, a promoþiei pomenire, sãpat în caporalii Mãrgãrit Andrei ºi Pavelescu Gheorghe, 1959 de ofiþeri activi de transmisiuni ai Armatei piatrã pentru viitorime, soldaþii Stãnculeasa Ion ºi Danciu Gheorghe” [citat Române, în ºcoala de profil de la Sibiu. Întâlnirea s-a convenit sã aibã din Ordinul de zi al Ministrului Apãrãrii Naþionale, s-a suprapus ºi cu zilele comunei Runcu, a urmãtorul cuprins: grl. lt. ing. Niculae Spiroiu, 14 iulie 1993, 120 ani sãrbãtoririi tradiþionalei festivitãþi a rãvãºitului de la înfiinþarea Transmisiunilor Militare]. oilor. La adunarea de pe Vârful lui In, la chema- Aºa s-aa nãscut idea construcþiei acestui semn rea Consiliului Local ºi a primarului Gheorghe de pomenire – pe meleagurile runcene – la care Brebeanu, au rãspuns ºi au participat deputaþi ºi au subscris transmisioniºtii ºi invitaþii: col. Andrievici senatori ai Parlamentului României, preºedintele Lucia, fiica colonelului Andrievici Mircea, grl. bg. Consiliului Judeþean ºi consilieri ai acestuia, ing. Benea Valeriu, prof. Benea Marilena, col. Bloþu prorectorul ºi profesori ai Universitãþii Valahia Amilcar, col. Boþilã Dumitru, col. Burcea Victor, col. din Târgoviºte, directori de deconcentrate din Draºoveanu Vasile, grl.div. ing. Dumitrescu Ionel, judeþ, ministrul Apãrãrii Naþionale, Adrian Þuþuianu, col. Dumitrescu Elena, grl. bg. prof. dr. Radu Mihai, fostul ministru de Externe, senatorul Titus Th. Radu Eugenia, col. Vintilã Tache, as. med. Vintilã Ileana, cpt. Vernescu Victor, col. Vladu Viorel. Corlãþean, crescãtori de animale, reprezentanþi ubitori de Neam, de ai unor societãþi de producþie sau persoane fizice Þarã ºi de Datini, „...În ajunul Sântãmãriei anului 1916, în puterea autorizate, numeroºi locuitori ai Vãii Ialomicioarei transmisioniºti din nopþii, clopotele bisericilor de pe toatã faþa þãrii de Apus ºi turiºti din întreaga þarã. proImoþia de ofiþeri activi româneºti pornirã sã sune ... ca sã tãlmãceascã La chemarea organizatorului întâlnirii, colonelul Sibiu 1959 au aniversat întregii simþiri româneºti vestea cã Ceasul cel Mare în rezervã Dumitru Boþilã, din promoþia 1959, au ºasezeci de ani de la a sosit. ... Regimentul 22 Dâmboviþa luptã din greu rãspuns, cu însoþitori ºi camarazi din alte promoþii: intrarea în ºcoala militarã pe meleagurile pentru cucerirea muntelui...” [din Povestea Sfântului Dumitrescu Ionel cu soþia, Radu Mihai cu soþia, binecuvântate de Dumnezeu ale comunei Runcu. nostru Rãzboiu, Constantin Chiriþescu, volum tipãrit Cristescu Marian cu soþia, Vintilã Tache cu soþia, în atelierele „Cãrþii Româneºti” în anul 1930]. Aniversarea s-aa desfaºurat în zilele de 16, 17 Vernescu Victor, Petre Petre, Draºoveanu Vasile, Fie ca memoria istoricã a oamenilor ºi a locurilor ºi 18 Septembrie 2016, la iniþiativa ºi organizarea Bloþu Amilcar, Vladu Viorel, Burcea Victor ºi invitaþii runcene sã pãstreze ºi acest semn de pomenire lor Andrievici Lucia (fiica col. Andrievici Mircea), inimosului nostru coleg, colonelul Dumitru Boþilã, cu în veacurile ce vor veni! Benea Valeriu cu soþia, Cristescu ªtefan cu soþia, sprijinul nemijlocit al primarului comunei, Gheorghe ªi au scris toate aceste, spre cunoaºterea Nãvodaru Dan. Brebeanu. urmaºilor ce va sã fie, hârºitul în ale slovelor Victor Din sfãtuirea lor fãrã de tainã s-a nãscut ideea Serbarea zilelor comunei Runcu în aceeaºi Vernescu ºi robul comunicaþiilor militare Ionel ridicãrii unui semn pe acest popas din þinutul în care, perioadã, sub numele tradiþional de „Rãvãºitul oilor”, Dumitrescu. cândva, se afla o nedreaptã bornã de hotar întru s-aa fãcut pe Dealul In, în prezenþa a mii ºi mii de (Fotografii de Ana Maria Radelu) Semn(al) de carte Johann Joseph Fux, Urcuº spre piscul muzelor Gradus ad Parnassum sau Arta Contrapunctului cum cotidianului Economistul, înzestrat ºi acesta cu (Gradus ad Parnassum) sau Arta Contrapunctului, sunã titlul original al cãrþii magistrului vienez Johann un supliment cultural. Mai apoi, Mari Poeþi ai Iubirii Editura Muzicalã, Bucureºti, 2017. Tãlmãcire în limba Joseph Fux, concentrând în ea 35 de ani de experien- (cu mereu alte completãri) a primit o aleasã gãzduire românã de Radu Pintea, dupã versiunea în limba þã pedagogicã ºi practicã muzicalã, ilustreazã practic în revista Argeº, de asemenea, în Spaþii Culturale englezã a lui Alfred Mann, apãrutã la Londra ºi New modul în care trebuie modelate sculpturile sonore din Râmnicu-Sãrat, precum ºi în Litere, publicaþia York în 1943, 1965, 1971, la Casa de Editurã W.W. pentru a fi plãcute auzului, cu minim de material scriitorilor din Târgoviºte. (Radu Cârneci, la începutul Norton Company Inc. ºi de timp irosit. (Din „Preslovia tãlmaciului pre limba introducerii la volum, intitulate „Iubirea de Iubire”) Micul tratat al magistrului Fux pe care cu drag îl românã”) prezentãm azi în grai românesc este chiar acela dupã Andi ªtefãnescu, Dincolo de farmecul nopþii, care au studiat, peste care au meditat, s-au minunat Radu Cârneci, Mari poeþi ai iubirii, Antologie de Editura Vremea, Bucureºti, 2017 ºi încântat Haydn, Mozart ºi Beethoven, prescurtând liricã universalã, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2017 Nãscut în Bucureºti, actor, evoluând pe scenele teatrelor din Constanþa, Sibiu ºi Bucureºti, Andi cu ignobilã severitate lista celebritãþilor în arta sunete- Cartea de faþã s-a ivit din dragostea de poezie, ªtefãnescu se stabileºte în Germania în 1980. Între lor care i-au absorbit tainele sublime pe care ni le-au mai precis, de poezia iubirii. Pofta pentru aceasta mi 1980 ºi 1995 lucreazã în Redacþia ªtiri din Departa- întors prin opera lor, rãsplãtindu-ne însutit spre delec- s-a definit mai ales dupã ce am împlinit traducerea poemelor Jertfe negre ale lui L.S. Senghor ºi parafra- mentul Românesc al postului de radio Europa Liberã, tarea secolelor ce-au urmat ºi – sã ne rugãm – vor München, sub pseudonimul Horia Costescu. za modernã la Cântarea Cântãrilor. Faptul cã aceste mai urma ºi de-acum înainte. Pe scurt, dacã elevii Dupã ºaisprezece ani de ziaristicã, Andi cãrþi au fost primite cu deosebit interes de cititori ºi sunt atât de strãluciþi precum toatã lumea îi ºtie, cam ªtefãnescu s-a reîntors la teatru ºi film ºi s-a aºezat cum trebuie sã fi fost magistrul din spatele cortinei, de critica literarã de la acea vreme m-a îndemnat uneori ºi la masa de scris. A tradus în româneºte cel de la care au aflat de ce sunã bine ce sunã bine? sã continui, astfel cã am îndrãznit a-l tãlmãci pe Homo Sovieticus de Alexander Zinoviev, a scris Ch. Baudelaire, înnoitorul liricii câteva scenarii de film ºi o piesã de teatru, iar acum europene ºi nu numai. pregãteºte un volum de versuri. Publicul român l-a Când, prin anii 2000, mi s-a revãzut în Undeva la Palilula, regia Silviu Purcãrete. propus o colaborare la sãptã- O reuºitã uimitoare, Dincolo de farmecul nopþii mânalul Feþele Culturii, supli- aduce în scenã bizara lume nocturã bucureºteanã, ment literar-artistic al cotidianu- cu personajele ei misterioase ºi deseori îndoielnice, lui Azi, am decis ca rubrica sã cu primejdiile ascunse ºi cu monºtrii ei fermecãtori se numeascã Mari Poeþi ai ºi letali. Partea a doua, în continuã creºtere, înche- Iubirii. La acea vreme încã se gatã ºi credibilã, cu tot fantasticul ei, dã consistenþã mai citea poezie, iar rubrica – ºi dimensiune întregii povestiri. Andi ªtefãnescu pe care am onorat-o câþiva ani mânueºte cu mãiestrie vocabularul modern al buni – era cãutatã; primeam tineretului bucureºtean, dar ºi al pegrei, restituind telefoane, vorbe de laudã, care armosfera specificã a unei anumite pãrþi a societãþii mã bucurau. Dar acel ziar ºi-a zilelor noastre. Rar am mai întâlnit o carte de debut încetat apariþia ºi a trebuit sã atât de maturã ºi cu o stãpânire atât de sigurã a îmi mut colaborarea în paginile mijloacelor. (Silvia Colfescu, pe coperta a patra) Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 11 Curtea de la Argeº 8 Seniori ai culturii Cabiria Andreian Cazacu -aa nãscut la 18 februarie 1928, la Iaºi. Membru de onoare al Academiei aplicaþii cvasiregulate n-ddimensionale; Române din 24 martie 2006. a introdus o clasã de reprezentãri mai Studii liceale la Iaºi (Liceul „Oltea Doamna”, 1938-11944) ºi Bucureºti vastã decât cele cvasiconforme, denumitã (ªcSoala Centralã de Fete, 1944-11945) ºi universitare (Facultatea de ªtiinþe–Secþia „clasa O”; teoria suprafeþelor ºi acoperirilor de matematicã, 1945-11949) la Bucureºti, unde, în 1949, ºi-aa susþinut, sub condu- Klein, unde, din 1980, a extins teoria lui cerea prof. Dan Barbilian, teza de licenþã Grupuri nilpotente generalizate. În S. Stoilow, caracterizând topologic morfis- 1955, sub conducerea acad. S. Stoilow, ºi-aa susþinut teza de doctorat Suprafeþe mele neconstante din categoria suprafe- riemanniene normal exhaustibile; doctor docent în ºtiinþe cu teza Clase de þelor Klein, ca transformãri interioare acoperiri riemanniene (1967). A fost asistent (1949), lector (1950), conferenþiar ºi a construit teoria acestor acoperiri, (1955) ºi profesor (din 1968) la specialitatea analizã complexã la Facultatea generalizând formula Hurwitz-SStoilow. de Matematicã a Universitãþii din Bucureºti; profesor consultant (din 1993) ºi A publicat monografiile: Teoria funcþiilor conducãtor de doctorat în specialitatea analizã complexã (din 1968). A ocupat de mai multe variabile complexe (1971; diferite funcþii în învãþãmântul superior ºi în cercetare: cercetãtor principal (din apãrutã ºi în germanã în 1975, ed. II, 1976); 1955) ºi ºef de sector (din 1968) la Institutul de Matematicã „Simion Stoilow” al Academiei Române, ºef al Catedrei de analizã matematicã (1974-11975), Foundations of quasiconformal mappings decan al Facultãþii de Matematicã (1976-11984). A fost „visiting professor” la Freie (2005). A editat, în colaborare, monografia Universität din Berlin (1968, 1974, 1976, 1977, 1982, 1989, 1994, 1995, 1998), lui Alexander Dinghas, Wertverteilung la Université Libre din Bruxelles (1970), la Universitatea din Helsinki (1975), meromorpher Funktionen (1979) ºi vol. la Universitatea din Lodz (1975), la Universitatea din Moncton (Canada, 1982). Analysis and Topology, dedicat centenarului În domeniul analizei matematice a obþinut importante rezultate în urmãtoarele S. Stoilow (1998). direcþii: acoperiri riemanniene, unde a construit o teorie unitarã, bazatã pe Membru onorific al Institutului de Matematicã „Simion Stoilow” al Academiei proprietãþile unei extensiuni, a introdus noþiunea de acoperire poliedralã, Române. Doctor honoris causa al Universitãþii din Craiova (1998). A fost distinsã generalizând formula Hurwitz-SStoilow, ºi rezultate despre ramificare, problema cu premiul Ministerului Educaþiei ºi Învãþãmântului (1964), cu Premiul „Simion tipului, teoria lui Ahlfors ºi acoperiri Iversen ale lui S. Stoilow; teoria repre- Stoilow” al Academiei Române (1968), cu „Ordinul Muncii”, cls. III (1971), cu zentãrilor cvasiconforme ºi a aplicaþilor cvasiregulate: a introdus o nouã funcþie Ordinul „Meritul ªtiinþific”, cls. II (1986), cu Ordinul Naþional „Serviciul Credincios” de dilatare, obþinând astfel formule relative la modulul cu pondere al familiilor în grad de Ofiþer (2000). de curbe ºi suprafeþe; a construit o metodã de rezolvare a problemelor de tip (Reluare, parþialã, din Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române. Dicþionar Grötzsch-TTeichmüller-VVolkovîrski; a demonstrat inegalitãþi modulare pentru 1866-22016, Editura Academiei Române, Bucureºti, 2016) O Doamnã a matematicii româneºti Eufrosina OTLÃCAN ândurile care Române), o propune ºi orice talent artistic. Cabiria Andreian Cazacu îi urmeazã sunt pentru a fi aleasã spune reporterului cã de copilã avea o curiozitate un omagiu adus membru de onoare a rarã pentru lucrãrile de matematicã ale tatãlui sãu. DoamneiR Profesor Cabiria Academiei Române, se Vocaþia o moºteneºte de la acest pãrinte, absol- Andreian Cazacu, membru de accentu-eazã valoarea vent de ªcoalã Normalã, învãþãtor, care publica onoare a Academiei Române, deosebitã a activitãþii lucrãri originale de matematicã despre ecuaþiile de în apropierea împlinirii vârstei ºtiinþifice a doamnei gradul al III-lea. La 86 de ani, profesoara noastrã de 90 de ani. Este vorba de Cabiria Andreian admite cã de micã avea ambiþia sã rezolve orice prima femeie conferenþiar universitar la Facultatea Cazacu. (...) [Detalii pot problemã de matematicã înaintea oricui. de Matematici a Universitãþii din Bucureºti. În cariera fi gãsite în prezentarea universitarã, a devenit apoi profesor, decan, director anterioarã, preluatã din ducaþia primitã în familie are o importanþã al Institutului de Matematicã, profesor consultant. Dicþionarul Membrilor cu totul aparte, atât pentru profesie, cât Articolul îºi propune ºi sã puncteze unii factori Academiei Române, ºi pentru atitudinea în faþa vieþii. Despre care, în afara talentului înnãscut ºi perseverenþei, n.red.] tatãlE sãu, participant între 1916 ºi 1918 la Primul contribuie la formarea intelectualului de mare valoare; Este aici locul sã Rãzboi Mondial, la acest Mare Rãzboi pentru vorbim de atmosfera prielnicã în familie ºi societate menþionez cã în rândurile Reîntregirea României, spune: „Tata a luptat la ºi de rolul modelelor umane. celui mai înalt for de Mãrãºeºti, ºi eu tot timpul mã emoþionam când Despre Doamna Profesor Cabiria Andreian culturã al þãrii, Academia îmi povestea despre faptele sale de vitejie pentru Cazacu îmi stãruie în minte calde, luminoase amintiri. Românã, figureazã întregirea þãrii. […] Tatãl meu a fost un foarte mare În anul 1956, când eram studentã în anul III la secþia acum, ca membri activi, patriot ºi un foarte mare iubitor de matematicã.” de matematicã a facultãþii care atunci se numea de doar 18 femei: 5 sunt (adev.ro/nc7r9e) Matematicã ºi Fizicã, renumitul, marele profesor membri titulari (nicio Dar doamna Cabiria Andreian Cazacu nu o uitã Simion Stoilow, intrã în amfiteatru ºi ne prezintã pe matematicianã), 8 sunt nici pe mama sa: „ªi mama m-a sprijinit foarte mult, titularul cursului de Funcþii Complexe, conferenþiar membri corespondenþi dar în alt fel. Îmi spunea tot timpul: Hai, învaþã doctor Cabiria Andreian Cazacu. Nu mi s-a ºters (o singurã matema- tu, cã eu nu am avut ocazia asta. De treburile niciodatã din minte imaginea unei persoane extrem ticianã), iar 5 sunt membri de onoare, singura gospodãriei mã ocup eu. ªi aºa a fãcut. A muncit de tinere, mi se pãrea o fetiþã. Pãrerea mi s-a întãrit matematicianã cu acest înalt titlu academic fiind toatã viaþa, pânã la 96 de ani. […] Uitaþi, o femeie pe tot parcursul semestrului, când, la fiecare curs, Cabiria Andreian Cazacu. care a fãcut doar ªcoala Profesionalã, ºi tot învãþa profesoara–fetiþã era condusã pânã în amfiteatru de o limbã strãinã! Mama era foarte mândrã cã putea sã tatãl sãu, care-i aducea servieta, pe care i-o punea n timpul desfãºurãrii activitãþii sale didactice, spunã câteva cuvinte în francezã, când era nevoie.” pe catedrã. Aceastã atât de tânãrã ºi firavã persoanã, Cabiria Andreian Cazacu a fost nu doar Copilul silitor, care a luat premiul I din clasa întâi cu deplinã autoritate, privindu-ne mereu pe toþi, ºi profesoarã la catedrã, ci ºi ºefa Catedrei de pânã când a ajuns la facultate, a crescut în atmosfera fãrã a apela vreodatã la foi scrise, expunea lecþia AnalizãÎ Complexã (1973-1974) ºi decan al Facultãþii ocrotitoare, de dragoste, a cãminului pãrintesc. de teoria funcþiilor complexe, care curgea limpede, de Matematicã pânã în 1984. Ca ºi colegii mei de an Pãrinþii au înþeles importanþa limbilor strãine înþelegeam totul fãrã sã ne complexeze gradul de ºi ca toþi studenþii domniei sale, putem vorbi ºi despre în devenirea unui matematician ºi a oricãrui om de dificultate al uneia dintre cele mai profunde discipline calitãþile didactice ale profesoarei noastre de Funcþii ºtiinþã. Cu efortul sãu intelectual ºi cu cel material matematice. Este acea disciplinã matematicã despre complexe, aceastã persoanã întotdeauna amabilã, al pãrinþilor sãi, Cabiria Andreian Cazacu vorbeºte care George ªt. Andonie scrie cã „permite zborul plãcutã, binevoitoare ºi corectã în aprecierea curent limbile francezã, germanã ºi englezã. „Fãrã imaginaþiei creatoare, zbor care este de circumstanþã cunoºtinþelor noastre. englezã, nu vedeþi?, nici nu se poate trãi. Ãsta a fost pentru femei” (Istoria matematicii în România, Modestia ºi sinceritatea sunt ºi ele caracteristice un vis al tatei. Voia sã punã bani deoparte, chiar vol. III, Ed. ªtiinþificã, Bucureºi, 1967, p. 330). profesoarei noastre. ªi din interviul pe care Cabiria ºi dupã ce se pensionase, ca sã pot eu sã studiez Andreian Cazacu l-a acordat unui jurnalist, la în Anglia. Da, mi-au gãsit o profesoarã de englezã upã foarte mulþi ani de la terminarea împlinirea vârstei de 86 de ani (adevarul.ro/educatie, încã de când eram la Iaºi.” facultãþii, când am reîntâlnit-o pe doamna 20 septembrie 2014), reies aceste minunate trãsãturi Armoniei din casa pãrinteascã i-a urmat armonia profesoarã, i-am asociat chipul luminos personale. cãsniciei Cabiriei Andreian cu mult talentatul sãu tot cuD al unei fetiþe, de aceastã datã cu pãrul alb, Urmãrind confesiunile fãcute în acest interviu, soþ, regretatul profesor dr. inginer Mircea Cazacu, purtându-se cu tot atâta modestie ca-n primii ani mi-am propus ca, în aceastã prezentare, sã pun care i-a adus în viaþã ºi bucuria concertelor simfonice. ai desfãºurãrii activitãþii la catedra universitarã. în luminã unii factori favorizanþi prin care o persoanã Profesorul universitar din Politehnicã, specialist În recomandarea din anul 2006, prin care poate deveni o valoare de vârf în ºtiinþã, în special în hidraulicã, cu studii de vioarã la Conservatorul acad. Romulus Cristescu, la acea datã preºedinte în matematicã. din Bucureºti, a fost concertmaistru al Orchestrei al Secþiei de ªtiinþe Matematice (în prezent Primordial este talentul; vocaþia pentru matematicã Simfonice a Inginerilor, din 1974 pânã la moartea preºedinte de onoare al acestei secþii a Academiei este înnãscutã, se manifestã timpuriu, aºa cum este sa, în 2014. 12 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

ªtiinþa, parte a culturii Filosofia culturii ºi matematica,

Dragoº VAIDA cu Blaga ºi Barbilian u Lucian Blaga urc interes astãzi, pentru filosofie, dar ºi pentru este enunþat prin citarea lui Blaga: Geometrie înaltã în timp, în lecturile matematicã, sã se vadã cum au apãrut în România ºi sfântã. Preþuirea este reciprocã, în puternic contrast interminabile ale filosofia ºi istoria ºtiinþelor, în particular, studiul cu critica pe care matematicianul o scrie la adresa liceului.C Dupã absolvirea demersului matematic, la cei care printre primii lui Arghezi, la care gãseºte doar „cuvinte potrivite” facultãþii, în 1957, l-am cãutat, s-au ocupat la noi de acesta, Lucian Blaga ºi Dan [6, pp. 63-74]. Neoprindu-ne la poezie, trebuie sã la casa sa din Cluj, oraº Barbilian. Complexitatea temei ºi limitãrile personale subliniem cã Dan Barbilian ºi apoi Solomon Marcus în care mã aflam pentru nu ne permit însã decât câteva vederi parþiale, au scris la noi cele mai interesante pagini de istoria o sesiune ºtiinþificã de informaticã. Filosoful era însã fragmentate. matematicii ºi au formulat idei absolut remarcabile în la spital, într-o evoluþie fãrã întoarcere. L-am gãsit în filosofia matematicii. Este atunci natural sã urmãrim salonul ce-i era rezervat, într-un pat, acoperit pânã la hiar ºi aºa, confluenþe, în afara dialogului menþionat între poeþi. gât cu un cearºaf alb, vegheat de o persoanã dragã. unele date Preocuparea lui Blaga pentru filosofia matematicii Nu m-a întrebat cine sunt sau ce interese mã mânã rezultã apare timpuriu. Probabil, interesul este inspirat sã-l vãd. Conversaþia de idei a decurs natural, fãrã totuºiC din semnalãrile de Liviu, fratele filosofului, care studiase fizica ºi poticniri. M-a întrebat de pãrinþi. A reacþionat cu care urmeazã. matematica ºi avea un doctorat ºi lucrãri de fizicã. uimire când ºi-a dat seama cã ne aflãm la aceeaºi Pe partea dinspre Ca elev particular, la Braºov, în clasa a VII Blaga rãscruce (fie-mi iertatã asemãnarea): tata ardelean Lucian Blaga, avem gãseºte disponibilitãþi numai pentru orele de fizicã ºi mama aromânã (sintaxa ºi semantica, aº spune Trilogia cunoaºterii ºi matematicã ale prof. Aurel Ciortea (coautor, acum). În convorbire nu strãbãtea nicio notã de [8], Trilogia culturii împreunã cu Liviu, al unui manual de fizicã, [10, emfazã, de învãluire romanticã. Mesajul vãdea mai [9] ºi, mai ales, p. 139]). În iarna 1913–1914, Lucian Blaga a scris degrabã firescul, logica. M-a impresionat cãutãtura, Experimentul ºi o lucrare despre numãr ºi judecãþile matematice ochii strãpungãtori, foarte vii, în contrast cu un trup spiritul matematic ºi a trimis-o spre publicare la Luceafãrul, fãrã însã imobil. Închizând uºa, nu am avut simþãmântul [11], [12]. În proza a primi rãspuns. Astfel se face cã abia urmãtoarea desfacerii, ci al purificãrii. Ochii lui Lucian Blaga, scrisã de Dan lucrare, despre H. Bergson, rãmâne prima încercare veghe strãbãtãtoare, lucidã (ochii lui Picasso?), Barbilian – Ion Barbu filosoficã publicatã [10, pp. 144–145]. Tot în 1914, matematicã, priveau în liniºte. În margine de codru, [6], [7], [21], [23], în faþa comisiei de bacalaureat, Blaga vorbeºte gorunul care stãtea sã cadã lãsa sã se vadã infinitul [24], sunt incluse despre geometriile neeuclidiene [10, p. 146]. aproape. articole de mate- Întâlnirea cu profesorul Dan Barbilian a avut maticã, exemplu [4], n analiza unei opere, de cele mai multe ori, loc în 1956, penultimul an de facultate, la cursul cursurile de la se insistã asupra evoluþiei ideilor; mai rar se de Teoria Numerelor, un curs nestandard, aºa cum facultate [2], [3], [7], exemplu, textul despre Galois, aratã cã uneori temele esenþiale ies la supra- era ºi profesorul însuºi (considerat unul dintre primii descoperit de acad. Solomon Marcus ºi comunicat faþãÎ aproape de la început ºi cã eforturile ulterioare lui Dinu Pillat [6], splendidele articole despre Gauss mari poeþi ai literaturii noastre). Am rãmas apropiaþi tind mereu sã le redefineascã ºi sã le reconstruiascã. ºi Hilbert [7], precum ºi textele autobiografice, ºi dupã absolvire, pânã prin 1960, când munca Acesta pare a fi ºi cazul lui Blaga care îºi fixeazã Direcþii de cercetare în matematicile contemporane mea la Institutul de Fizicã Atomicã al Academiei interesul. Referinþele la demersul matematic devin (Mãgurele) a început sã-mi lase mai puþin timp pentru sau Formaþia matematicã [7], [20]. Am remarcat astfel o constantã a filosofiei sale, o componentã a legãturile de odinioarã, cu facultatea îndrãgitã. confluenþe de idei la cei doi autori de care ne ocupãm originalitãþii acesteia care trebuie studiatã cu atenþie. acum ºi în articolul nostru [25] din 1987, reluat ºi În filosofia culturii, Blaga pune în evidenþã mintindu-mmi cele de mai sus, realizez nevoia revãzut în cele de faþã, vezi ºi Angela Botez [13]-[15], ansamble stilistice, în care matematica intrã ca o noastrã de evocãri. Ne face plãcere sã evo- dupã 2000. Lucrãrile amintite constituie o bazã componentã [9, pp. 10, 93]. I se recunoaºte mate- cãm, gustãm dulceaþa lucrurilor care nu mai pentru istoria ºi filosofia matematicii în România ºi maticii statutul de creaþie de culturã. De exemplu, suntA ºi totuºi nu ne putem abandona amintirilor. Este o motivaþie pentru a privi matematica ºi istoria ei ca referindu-se la contribuþia ºtiinþelor la culturã în de trebuinþã, cred eu, ca memoria, evocarea, sã punã parte a culturii. Acestor lucrãri li se alãturã articolele general, Blaga considerã cã „ºtiinþele exacte au în luminã valori, idei, sã genereze finalitãþi, sã fie de ºi cãrþile acad. Solomon Marcus, contribuþii de prim meritul de a fi introdus în conºtiinþa umanitãþii folos, în sens eliberator, sã se refere pertinent ºi la rang în domeniu, exemplu, analogiile Ion Barbu – prezent, la realitatea din jur, judecând-o cât meritã. Dan Barbilian relevate în [20, pp. 120-121]. concepte care nu sunt expresia abstractã a unor Altfel evocarea devine o demisie, poate o evadare, Interferenþa dintre cei doi poeþi apare clar cu obiecte concrete, ci expresia sumarã a unor procese o nostalgie care nu ne duce nicãieri. ocazia articolului lui Ion Barbu, Legenda ºi somnul logice, care se aplicã numai tangenþial asupra Notele de faþã au o motivaþie: cred cã prezintã în poezia lui Blaga [6, pp. 94-98]. Principiul poeziei concretului” [9, pp. 72–73]. odelele umane sunt factori importanþi ai succesului personal în profesie, o grãmadã de matematicieni de renume, pentru conferinþe ºi dezbateri. Erau în ºtiinþã. Aºa cum se destãinuia, Cabiria Andreian Cazacu l-a avut nume deosebite.” mai întâi pe tatãl sãu ca model de viaþã. Ne vorbeºte ºi despre ªi ne mai spune doamna profesoarã: „Generaþia mea era deschisã femeilor. modeleleM sale în universitate, profesorii Grigore C. Moisil ºi Simion Stoilow. ªi era un lucru bun sã ai în colectivul profesoral o femeie.” Moisil era „Sclipitor! ªi câºtiga copiii, tineretul. Avea niºte jocuri de cuvinte, niºte potriviri care stârneau hohote de râs la cursuri.” ªi continuã: „Am avut profesori ici mi-aaº permite o observaþie personalã. Cu dragostea pe care a avut-o extraordinari. Începând cu Simion Stoilow, la care am ºi dat doctoratul.” Despre din partea familiei, cu pasiunea pentru matematicã, cu permanenta faptul cã studenta Andreian Cabiria era apreciatã de cãtre profesorii sãi ca apreciere din partea marilor sãi profesori, cu bunãtatea sa sufleteascã, excelând în matematicã, spune cu modestie: „Sigur cã da. Asta era! Nu era DoamnaA Cabiria Andreian Cazacu a vãzut în jurul sãu doar o lume normalã, vorba despre cine ºtie ce idei geniale, ci despre un copil care iubeºte matematica, bunã, nu ºi pe cele destul de multe cazuri de nedreptate care aveau loc chiar îi place sã lucreze ºi este prezent la toate orele. Nu exista sã lipsesc la vreun ºi în lumea universitarã a matematicienilor. Sunt valabile aici ºi cele spuse de curs, doar dacã eram foarte bolnavã. M-au apreciat toþi.” matematicianul englez Godfroy Harold Hardy (1877-1947), care trãise cumplitele Despre programul de lucru, cercetãtoarea în matematici ne spune cã toatã vremuri ale Primului Rãzboi Mondial: „Atunci când lumea înnebuneºte, mate- ziua îi era dedicatã activitãþii matematice. Precizeazã cã, la facultate, „Fãceam maticianul poate afla în matematica lui un calmant de neasemuit”. expuneri, aveam activitate didacticã, dar pregãtirile acestea nu le puteam face Despre studenþii sãi, faþã de care sperã cã a fost amabilã: „Profesorii de la ºcoalã, alegeam sã lucrez în liniºte, acasã [toatã ziua]”. Altceva? Da, literaturã, matematicã sunt, în general, mai severi, pentru cã ºi materia este mai greoaie. concerte, filme (în special istorice, „mai ales româneºti”). ªi acum citeºte multã Dar la mine nu a fost cazul. La Facultatea de Matematicã erau studenþi foarte literaturã, în special îi plac biografiile. silitori, toatã lumea voia sã înveþe. Tineretul era îndrãgostit de matematicã.” ªi În sfârºit, între factorii favorizanþi excelenþei în profesie, trebuie spus ºi despre despre generaþiile de studenþi ai facultãþilor de matematicã de dupã anul 1990, relaþia omului de ºtiinþã cu societatea, cu lumea în care trãieºte. Pentru Cabiria Doamna Profesor Cabiria Andreian Cazacu are aceeaºi pãrere bunã, de tineri Andreian Cazacu sunt edificatoare rãspunsurile pe care i le dã reporterului, silitori, interesaþi de matematicã. care-i cere sã vorbeascã despre „o epocã din istoria României care a rãmas La aproape 90 de ani, Cabiria Andreian Cazacu priveºte cu luciditate neplã- ca o perioadã foarte neagrã” (adev.ro/nc7r9e). Dacã nu a avut tentaþia de cerile aceastei vârste, regretã întreruperea activitãþii de cercetare matematicã. a pleca din þarã, dacã nu tânjea dupã libertatea de acolo, din Franþa, bunãoarã? ªi aici m-aº întoarce sã-l citez pe Hardy: „Nimeni nu poate gãsi prea multã Pun cap la cap rãspunsurile doamnei profesoare: „Cine fãcea treaba care trebuia, mângâiere atunci când ºi-a pierdut puterea sau dorinþa de a crea”. Este vorba de matematicã, nu avea nicio treabã cu lucrurile rele din jur. […] Fricã nu mi-a de bãtrâneþe, care, spune Hardy, „i se poate întâmpla matematicianului destul fost. Nici colegilor de la Matematicã nu le-a fost fricã. Din punctul nostru de de devreme”. vedere, al copiilor absolvenþi de matematicã, lucrurile mergeau foarte normal În 18 februarie 2018 Doamna Profesor Cabiria Andreian Cazacu va împlini ºi am fost angajaþi imediat. […] Nu, sã plec, nu. Deºi, când am fost tânãrã, 90 de ani. Divizia de Istoria ªtiinþei a Comitetului Român pentru Istoria ºi Filo- cãlãtoream destul de des, mai ales în Germania, eram trimisã la perfecþionarea sofia ªtiinþei ºi Tehnicii (CRIFST) al Academiei Române i-a adus un omagiu studiilor... De ce sã rãmân?! Eram foarte ataºatã de România. Aveam profesorii în adunarea sa generalã din ziua de 19 octombrie 2017, dorindu-i mulþi ani mei aici, profesori pe care-i stimam. În plus, veneau în România, destul de des, ºi multã sãnãtate. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 13 Curtea de la Argeº

ªtiinþa, parte a culturii ceste ºtiinþe exacte au oferit un foarte ne-o facem în mod obiºnuit despre algebrã este Litografia Facultãþii de ªtiinþe, Bucureºti, 1948. bun model pentru înþelegerea abstracþiunii, aceea de ºtiinþã a calculului. Calculul înseamnã însã [4] D. Barbilian, Argumentul lui Euclid asupra în forma cea mai purã, ca mãsurã a com- atât (darea unui) domeniu, cât ºi operaþie. Algebra infinitãþii numerelor prime, în St. Cerc. Mat., VIII, 1–2, plexitãþiiA gândirii. În plus, o mare descoperire a în care aceºti doi termeni intrã în titluri egale este 1957, pp. 7–72, ºi în D. Barbilian, Opera matematicã, matematicii este inventarea unui limbaj care nu algebra algoritmicã... Algebra axiomaticã e o ab- sub îngrijirea lui P. Mocanu, vol. II, Algebra, Ed. este destinat comunicãrii, ci mai degrabã gândirii stracþiune a algebrei algoritmice. Ea reþine operaþia Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1967, pp. 532–594. independente, solitare; aici îºi gãsesc izvorul în sine, indiferent de orice idee de reprezentare, [5] G. Barbilian – Ion Barbu, Amintiri, cuvânt de inspiraþie multe dintre teoriile structuraliste. de orice domeniu cãruia operaþia sã i se aplice. înainte de Ov.S. Crohmãlniceanu, Cartea Româneascã, Din încadrarea gânditã de Blaga rezultã cã ar Domeniul intervine numai ca mulþime abstractã Bucureºti, 1979. trebui sã existe mai multe stiluri de a face matema- ºi numai în mãsura în care relaþiile determinate [6] I. Barbu, Pagini de prozã, ediþie, studiu ticã. A vedea în matematicã exclusiv o maºinãrie de operaþii organizeazã mulþimea. Totul se reduce introductiv ºi note de Dinu Pillat, Ed. pentru Literaturã, de înlãnþuit teoreme înseamnã a face plat peisajul astfel la aspectul structural. Orice reprezentare este Bucureºti, 1968. ideilor. eliminatã... Aºa fiind, operaþiile matematice, golite [7] I. Barbu, Poezii. Prozã. Publicisticã, Ed. Suntem astfel aproape de idei importante ale de conþinutul lor cantitativ, devin asimilabile între Minerva, Bucureºti, 1987 (ediþie îngrijitã de Dinu Pillat, gândirii matematicii. Pentru Barbilian, „matematicele, ele, în scheme unice” [2, p. 3], vezi [3]. antologie de Mihai Dascãl, repere istorico-literare la fel cu celelalte activitãþi omeneºti, ridicã probleme Ideea principalã din reprezentarea lui Barbilian realizate de Mihai Dascãl ºi Maria Rafailã). de stil care nu pot fi indiferente filosofilor culturii” [6, despre matematicã o gãseºte matematicianul când [8] L. Blaga, Trilogia cunoaºterii – Eonul dogmatic, p. 233] (ºi iatã cã lui Blaga nu i-au fost); mai departe, îl citeazã pe Gauss dupã cum urmeazã. „Ad nostro Cunoaºterea lucifericã. Cenzura transcendentã, „A vedea în matematicã o simplã colecþie de proble- quidem judicio hujusmodi veritates ex notionibus Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, me ierarhizate dupã greutatea lor e o concepþie frag- potius quam notationibus hauriri debebant”, afirmã 1943 (întocmai citat în 1987 [25], cu acordul mentarã de tehnician” [6, p. 235]. În Autobiografia Gauss în celebrele Disquisitiones aritthmeticae redactorului de carte Sorin Mãrculescu). omului de ºtiinþã, Barbilian îºi dezvoltã ideile: „Astfel, (1801), pp. 74-75. Pe româneºte: „Însã niciunul [9] L. Blaga, Trilogia culturii – Orizont ºi stil, cercetarea matematicã majorã primeºte o organizare din doi (nici Wilson, nici Waring) n-a putut s-o dove- Spaþiul mioritic, Geneza metaforei ºi sensul culturii, ºi orientare învecinate cu aceea a funcþiunii poetice, deascã, iar vestitul Waring, afirmã cã demonstraþia Fundaþia Regalã pentru Literaturã ºi Artã, Bucureºti, care, apropiind prin metaforã elemente disjuncte, îi apare cu atât mai grea, cu cât nu se poate închipui 1944 (idem). desfãºoarã structura identicã a universului sensibil” nicio formulã care sã exprime numãrul prim. Dupã [10] L. Blaga, Hronicul ºi cântecul vârstelor, [6, pp. 160–161]. În Direcþii de cercetare în matemati- judecata noastrã însã, adevãruri de acest fel trebuie ediþie îngrijitã ºi cuvânt înainte de George Ivaºcu, cele contemporane este vãzutã o asemãnare între extrase mai mult din noþiuni, decât din notaþiuni” Ed. Tineretului, Bucureºti, 1965. creaþia literarã ºi creaþia matematicã [6, pp. 223–224]. [6, p. 226]. [11] L. Blaga, Experimentul ºi spiritul matematic, Ideea de a plasa creaþia matematicã într-un Barbilian preconizeazã „o algebrã ºi o teorie prefaþã de Cãlina Mare, Ed. ªtiinþificã, Bucureºti, 1969. ansamblu stilistic apare ºi în nota acad. Solomon a numerelor cât mai liberã de servitutea calculului, [12] L. Blaga, Opere, 8, Trilogia cunoaºterii: Despre Marcus relativã la acad. Gheorghe Marinescu, în care în care formule reduse la un minimum sã aibã conºtiinþa filozoficã. Eonul dogmatic. Cunoaºterea este schiþatã o tipologie a stilurilor unor matematicieni oarecum rolul figurilor geometrice: acela de a fixa lucifericã. Cenzura transcendentã. Experimentul ºi români: Dimitrie Pompeiu ºi Octav Onicescu – ideile, fãrã a participa esenþial la þesãtura internã spiritul matematic, ediþie îngrijitã de Dorli Blaga; studiu romantismul filosofic; Dan Barbilian ºi Grigore a raþionamentului” [6, p. 226]. introductiv de Al. Tãnase, Ed. Minerva, Bucureºti, 1983. C. Moisil – barocul; Simion Stoilow ºi Gheorghe [13] A. Botez, Matematicã – filosofie – poezie. Vrãnceanu – clasicismul; Alexandru Ghica, Gheorghe ste remarcabilã intuiþia lui Blaga în Lucian Blaga ºi Ion Barbu, Revista de filosofie, 5–6, Marinescu, Gheorghe Mihoc, Romulus Cristescu – caracterizarea spiritului algebric în termeni 2000. neoclasicismul [19]. Chiar dacã acum am propune similari cu cei citaþi: „Aceastã tendinþã de [14] A. Botez, Convergenþe matriciale: alte categorii stilistice, rãmânem cu ideea cã în a substituiE «concretului» abstractul, de a ancora totul Blaga–Barbu, în Arhitectura sistemului ºi conceptele matematicã existã stiluri. în abstract, de a vedea în concret numai un veºmânt integrative blagiene, Ed. Ardealul, Tg. Mureº, 2004. Dan Barbilian releva semnificaþia culturalã accidental al abstractului, este de fapt o trãsãturã [15] A. Botez, Blaga ºi Barbu despre matematicã, a geometriei la greci. Geometria lui Euclid este spiritualã algebrizantã” (Curs despre evoluþia gândirii filosofie, poezie, în Lucian Blaga. Confluenþe filosofice consideratã ca apolinicã [9, p. 53]. Barbilian ºtiinþifice, ms.). Suntem departe de teoria empiristã în perspectivã culturalã, coord. Angela Botez, Victor considerã cã „poarta prin care poþi aborda lumea a matematicii, care vede în puncte, drepte sau Botez, Mihai Popa, Ed. Academiei, Bucureºti, 2007. greacã – fãrã de a cãrei cunoaºtere, dupã pãrerea cercuri cópii ale imaginilor concrete ºi care reduce [16] M. Flonta, Istoria ºtiinþei ºi analiza culturalã mea, cultura cuiva nu poate fi socotitã completã – axiomatica la o generalizare a experienþei. a cunoaºterii pozitive (în volumul citat la ref. [25]). nu este obligatoriu Homer. Geometria greacã e o Încadrarea matematicii într-o filosofie a stilului [17] M. Florian, Reconstrucþie filosoficã, Casa poartã mai largã, din care ochiul cuprinde un peisagiu nu trebuie însã vãzutã numai într-un singur sens, ªcoalelor, Bucureºti, 1943. auster dar esenþial” [6, p. 229]. Este remarcabilã anume exclusiv ca o raportare a creaþiei matematice [18] K. Gödel, Über die Vollständigkeit des Logik- prezentarea de cãtre Barbilian a argumentului lui la categoriile stilistice tradiþionale, ci ºi invers, ca kalküls, Doctoral Dissertation, University of Vienna, 1929. Euclid asupra infinitãþii numerelor prime: „Modul lui o extindere a tipologiilor uzuale, prin adãugarea [19] S. Marcus, Academicianul Gheorghe Euclid de a conchide la infinitatea mulþimii numerelor referinþelor cu specific matematic, exemple tratarea Marinescu la 60 de ani, în Gaz. Mat., LXXXV, 2, 1980, prime... apare totuºi (regândit, restituit momentului integrativã din sintezele ideilor matematice, realizate pp. 49–51. sãu originar) ca una din cele mai înaripate încorporãri de Barbilian în articolele de istoria matematicii [7]. [20] S. Marcus, Întâlnirea extremelor, Ed. Paralela ale geniului elinesc” [4, p. 532]. În continuare, trimitem la articolul acad. Mircea 45, Piteºti, 2005. Flonta [16] privind analiza culturalã a cunoaºterii ºi [21] B. Nicolescu, Ion Barbu cosmologia jocului eorema lui Euclid trebuie reþinutã pentru a mai ales la renumitul discurs de recepþie la Academia secund, Ed. pentru Literaturã, Bucureºti, 1968. vedea cât de simpliste sunt prezentãrile care Românã a acad. Solomon Marcus. În concluzie, [22] C. Reid, Hilbert (with an appreciation of vor sã ne arate cã întotdeauna demersul susþinem cã Lucian Blaga ºi Dan Barbilian – Ion Hilbert’s mathematical work by Herman Weyl), matematicT este iniþiat de obiecte ºi relaþii concrete, Barbu trebuie consideraþi ca precursori la noi Springer-Verlag, Berlin, 1970. din lumea materialã. Frecvent, dãm peste expuneri în istoria ºi filosofia matematicii (ne propunem [23] E. Simion, Ion Barbu’s Prose, Romanian privind originea empiricã a matematicii, cu puþine sã reluãm tema). Review, 1–2, 1995. probe. Lucian Blaga ne spune cã legile ºi conceptele [24] B. Suceavã, Matematicile ºi umanismul cel relaþionale iau un aspect matematic „fie cã aceste legi Bibliografie nou – note pe marginea unui text din 1940 al lui Dan [1] D. Barbilian, Determinism ºi ordonare, în Octav sau concepte se obþin pe cale inductivã, fie cã ele iau Barbilian: Formaþia matematicã, Familia, vol. 41, nr. 10, Onicescu, Gr.C. Moisil, ªtefan Þiþeica, Dan Barbilian, fiinþã prin procese teoretice mai complexe, care duc 2005, pp. 102–103. Problema determinismului, Ed. Societãþii Cooperative la idei ce iau uneori în rãspãr empiria” [12, p. 627]. [25] D. Vaida, Demersul matematic în filosofia lui Oficiul de Librãrie, Bucureºti, 1940. La noi, în matematicã, Barbilian exprimã un punct Lucian Blaga, în Lucian Blaga – cunoaºtere ºi creaþie, [2] D. Barbilian, Curs de algebrã axiomaticã, de vedere înrudit, în conceperea algebrei axiomatice, coord. D. Ghiºe, A. Botez, V. Botez, Ed. Cartea Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti, 1945 (partea I). de exemplu, în termenii care urmeazã: „Ideea pe care Româneascã, Bucureºti, 1987. [3] D. Barbilian, Curs de Algebrã Axiomaticã, Ana Lacrima Anei Trec pe strãzile oraºului ca printr-uun tunel al fricii, s-aa nãscut la 21 noiembrie 1954 Ion Þoanþã þipete stranii ca niºte bãtãi de clopot la Goleºti, Vâlcea. Activitate susþinutã în media îmi taie urechile pe jumãtate, localã, mulþi ani membru al SZR, membru al Societãþii strigã zidurile, Culturale „Anton Pann” din Rm. Vâlcea ºi membru de se jeluiesc clãdiri neterminate, onoare al Asociaþiei Culturale italo-rromâne „Lumina”. glas de femeie, rãguºit de vreme, Cinci volume de autor (poezie): Templul devenirii istorii scrise la comandã noastre, Echinocþiu fragil (2015), Ispitei se dedã cuprinse în ºiraguri de blesteme, poetul (2015), Singurãtatea culegãtorului de scoici enigma zãmislitã la timpul trecut (2016), Alfa mirabilis (2016). dau, nefericit, a zidului ofrandã. Frecvente lansãri de carte la Torino, Bucureºti, În miez de noapte Târgoviºte. punctat de-aa cocoºilor necântare, Poemul alãturat este reluat din Antologia poeticã vine un meºter, vâlceanã, alcãtuitã de Puiu Rãducan (Editura Mircea trist ºi obosit de-aatâta nedormire, cel Bãtrân, Bãile Olãneºti, 2017), de unde sunt ºoptind uºor cu implorãri amare preluate ºi informaþiile anterioare. „taci, Anã, dã-ii zidului ’nãlþare!” 14 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

La curtea clasicilor Sonetul la Dante ºi Petrarca Claudia VOICULESCU eparte de gândul cã lui Petrarca, scris în italianã, folosindu-se de „rime poetul se nãscuse, luna învierii naturii, luna florilor eseul meu ar aduce sparse” stã martor în acest sens. ºi a trilurilor de pãsãrele. ceva inedit, totuºi, Fericiþi robi ai sonetului, savanþi în alcãtuirea lui, Culoarea roºie a veºmintelor sale simbolizeazã încãrcatãD de miracolul Dante seduºi de el, Dante ºi Petrarca, poeþi de prim plan, puterea de seducþie a învingãtoarei care stãpâneºte ºi Petrarca, mã încumet sã au fost atinºi de nimbul genialitãþii ºi al eternitãþii, inima, dar nu ºi raþiunea învinsului, a aceluia care parcurg, fie mãcar ºi puþin, s-au bucurat de recunoaºterea contemporanilor lor, se îndrãgosteºte de ea. Poetul e tulburat, vãzând drumul prin labirint, încer- care le-au pus pe creºtetul capului, regeºte, cununa în iubitã o „fãpturã îngereascã” ce-i înalþã iubirea când sã decodific tâlcurile, cea de lauri. Dimensiunii acestui fel de poezie, la sublim sub îndrumarea „credincioasã a raþiunii”. simbolurile, nuanþele ºi încorsetatã în matca prozodiei fixe, i s-a adãugat sensurile ascunse din sonetele acestora. Demersul una spiritualã, îndreptând-o astfel spre eleganþã, n 1283, tot cãtre sfârºitul lunii mai, Dante e temerar, dar, recunosc, precum Kant, „cã o poezie metafizic ºi absolut. primeºte „plin de sfialã” salutul Beatricei cea frumoasã mi-a fãcut întotdeauna o plãcere curatã”. Astfel, încercând ºi eu, cu puterile-mi modeste, „plinã de virtute”. Acum culoarea veºmântului Aºadar, subtile bucurii poetice iscate de fântâna sã „construiesc” sonete, voi face demersul, mai întâi esteÎ „alb neprihãnit”, simbolul credinþei. El avea spiritualitãþii, iatã ce mã face sã trãiesc sonetul de toate, în a desluºi câte ceva din esenþa unicã 18 ani ºi, din tumultul pasiunii pentru Beatrice, scrie ºi pura lui armonie! Azi, ca ºi ieri ºi întotdeauna! ºi purã a sonetului în extensiunea sa. ªi îi voi invita primul sonet închinat „slãvitei doamne a cugetului Gândesc la ipoteticul nãscocitor al sonetului, pe Dante ºi Petrarca la un „banchet” platonician sãu”. Precum în poezia trubadurilor, Dante þine în Jacopo da Lentini (1210-1260), ºi la „întru frumuseþe spiritualã” dupã cum afirma Platon. secret numele iubitei sau, cel mult, o va numi înflorirea acestei forme de poezie de dupã cu hipocoristicul Bice. Ea-l impresioneazã adânc, el în „catolica Italie, care ºtie atât de bine dintr-o datã, va fi un coupe de foudre. Va fi muza sã cadã la învoialã cu zeii greci ºi romani” lui. Ea este, ca însãºi luna mai, „în plinã înflorire (Théophile Gautier). Ce putere de iradiere ºi strãlucire”. Subjugarea lui e totalã, semãnând a avut aceasta? Ce forþã spiritualã a cu aceea a unui vasal pentru stãpâna frumoasã emanat ºi s-a materializat mai apoi, ºi inaccesibilã de la curtea medievalã cãreia înnoindu-se pe înalte principii pur spiri- nu-i divulgã numele nici prietenilor: „eu îi priveam tuale în sonetele lui Dante ºi Petrarca zâmbind ºi nu le spuneam nimic” (Viaþa nouã, 4). ºi, depãºind graniþa ºi timpul, în acelea Bineînþeles, Dante foloseºte simbolul numerelor ºi al culorilor, iar revelaþia spiritualã e pe mãsura ale lui Ronsard? Reverberaþia muzicii puternicelor sentimente sublimate. Este o poezie din antichitatea lui Homer (când Iliada ºi evoluatã, desprinsã din poezia trubadurescã, dar Odiseea au fost scrise pentru a fi cântate înnoitã cu alte valenþe expresive. În registrul sãu de cãtre aezi) a fost atât de puternicã, artistic sunt cuprinse împresii vizuale exacte ºi încât a durat ºi s-a prelungit în urechea puternice, pline de o expresivitate nouã. Beatrice ºi simþirea „muzicanþilor” de mai târziu, va fi simbolul aspiraþiilor poetului cãtre „o fericire fie ei trubaduri sau truveri. El, cântãreþul, în ceruri”. Tot ceea ce a acumulat poetul, ºtiinþã, a stãpânit mai întâi de toate, el a filtrat poezie, scolasticã, lirism, se contopesc pentru ºi a transmis suflul ºi fiorul atât de intim a da unicitate scrierii sale care este un cumul în inima ascultãtorului, plãmãdind muzica de realitate ºi ficþiune. Shelley afirma cã opera pe tiparul poeziei. El, iluminat ºi însufleþit Dante Petrarca lui este „puntea azvârlitã peste fluviul timpului ca de o flacãrã, ºi-a ridicat glasul ºi a fãcut care uneºte lumea modernã cu cea veche”. cunoscut ceea ce compuneau poeþii, La 8 iulie 1290, poetul o vede pentru ultima fãcând ca scrierile acestora, în sensul lor profund ºa cã, încep cu Dante... Somma Poeta... Primul mare poet de limbã italianã, „poet în datã pe Beatrice, stinsã la doar 24 de ani. El îºi uman, sã strãbatã veacurile, cântul, vocea fiind un mãrturiseºte durerea, vãrsând „câteva lacrimi” instrument, o unealtã suplimentarã care se impunea, cel mai înalt grad”. Dante, cel exilat de papa BonifaciuA al VIII-lea ºi condamnat la moarte... Dante ºi la moartea unei „tinere doamne cu o prea nobilã totuºi, pe primul plan. Pentru cã, la început, sonetul Alighieri (29 mai 1265, Florenþa – 14 sept. 1321, înfãþiºare” pe care o vãzuse „în tovãrãºia celei a fost pretext pentru muzicã. S-a impus forma fixã Ravenna), poet ºi filosof italian, cel „cu o cãutãturã preaalese”: „trupul ei l-am vãzut zãcând neînsufleþit a prozodiei pentru cã poezia trebuia sã se plieze pe melancolicã ºi gânditoare” (dupã cum ni-l descrie în mijlocul multor femei care plângeau foarte forma exactã a muzicii. Se poate afirma cã Evului primul sãu biograf, Boccaccio, care se nãscuse îndurerate”. Mãrturisirea este directã, fãrã înflorituri Mediu nu i-a lipsit sentimentul genului literar în cu 48 de ani mai târziu ca el ºi i-a supravieþuit 54 inutile. De altfel, chiar moartea în sine impune o exprimarea sentimentului de iubire. Iatã cum Bernard de ani), va isca, din sentimentul sãu de dragoste anumitã solemnitate. Va scrie, cu acest prilej, douã de Ventadour (nãscut dupã 1120) îºi cântã iubirea pierdutã pentru Beatrice Portinari, o nouã formã sonete: Amanþi, sã plângeþi ºi O, moarte – ostilã milei. pentru Agnès de Montluçon, pe care a cunoscut-o ºi de sonet, în care împleteºte atât de armonios filosofia a iubit-o din copilãrie, dar care era soþia protectorului cu celebrarea dragostei savante. Iar el a simþit nevoia ânã la moartea ei, Dante dedicase deja sãu, Eble de Ventadour: sã-ºi explice sonetele la sfârºitul fiecãruia dintre iubitei sale sonete cuprinse apoi în Vita ele. Fermentul noii sale viziuni, opusã scolasticii, nuova, cea dintâi operã a sa. În intenþia Vai! dor ºi-alean cum mã sfâºie a fost cunoaºterea Antichitãþii: lui Dante,P aceasta trebuia sã fie o operã perfectã. cã-ades, visând ca-ntr-o uitare, Puterea de sugestie, fizionomiile enigmatice, gradaþia tâlhari de m-ar lua-n robie, E unei inimi nobile-Amor semen, viziunilor spirituale, tainicele frumuseþi pe care le tot nu m-ar scoate din visare. Cum înþeleptu-n scrierea-i expune; întrezãrim ca printr-o pânzã finã, toate conferã expre- Pe cer, uºor mã-nvingi, Iubire rea! Când se despart, c-un suflet îi asemeni: sivitate ºi graþie poeziei sale. Pentru a sugera cât N-am domn ºi-ortaci, alãturi ca sã-mi stea! Cel raþional, lipsit de raþiune. timp a durat viaþa Beatricei pe pãmânt, el va folosi De ce n-o-nfrângi pe ea, cea adoratã, din nou perifraza astronomicã: „Ea zãbovise în viaþa cât nu mor în ardoarea mea turbatã? Natura iubitoare-i face-asemeni: asta atâta încât cerul înstelat se rotise înspre rãsãrit (Traducere, Teodor Boºca, Poezia trubadurilor În inimã, lãcaº de-afecþiune, cu a douãsprezecea parte a unui grad”. Contempla- provensali, Ed. Dacia, 1980) Spre-a sta mai scurtã, ori mai lungã vreme-n rea iubitei este comparabilã cu starea de extaz în Repaos, pe Amor ca sire-l pune. faþa creaþiei divine. Fiindcã Dante, tânãrul, va face n timp, joncþiunea dintre poezie ºi muzicã, din Beatrice un simbol al graþiei divine ºi o va numi, dintre vers ºi expresia lui sonorã, a fost atât În chip de doamnã prea-cuminte-apare în paragraful 3, „minunata madonã”. În acest sens, de perfectã, încât, pe nesimþite, s-a transformat, Splendoare-apoi, ce place-atât privirii, el poate fi socotit un creator de poezie absolut liber, pe Îtipare vechi, în inovaþie, în esenþã rarã. ªi aceasta Cã a dori-o inima îndeamnã: despovãrat de „pretenþia totalitarã a scolasticii” s-a numit sonet. Puritatea ºi desãvârºirea sonetului (E.R. Curtius, Literatura europeanã ºi Evul Mediu, ªi e-n dorinþã-atât stãruitoare, ºi-a luat seva din Antichitate ºi din misterele medie- Ed. Univers, 1970). Vita nuova este una dintre cele Încât trezeºte spiritul iubirii: vale europene ºi orientale, mergând pe firul ºi mai valoroase realizãri literare europene din punct La fel – bãrbatul nobil la o doamnã. meandrele infinite ale aceloraºi ºimþiri înalt umane. de vedere al versificaþiei. Însuºi Dante considera cã (Dante, Opere minore. Viaþa nouã, Ediþie îngrijitã El, sonetistul, jertfea acum pe cântãreþ ºi scotea la frumuseþea sãlãºluieºte în podoaba cuvintelor. Iar de Virgil Cândea, Ed. Univers, 1971) suprafaþã, prin elocvenþa sonetului, alte valenþe, alte filologul italian Corrado Bologna adaugã: „Datoritã faþete ale firii tainice, alt catharsis al adâncului sub- condensãrii imaginilor, datoritã comprimãrii emoþiilor, l o va zãri pentru prima datã pe nobila realizate de opera de artã a unui geniu, dintr-o datã conºtient uman, alte accente ale emoþiei ºi imensitãþii florentinã Beatrice Portinari la sfârºitul lunii lãuntrice. Revenind, aceºtia s-au numit Dante ºi memoria noastrã vie de cititori sau spectatori ºi mai 1274 ºi se va îndrãgosti de ea: el avea miºcarea imaginaþiei creatoare legatã de ea reuºesc, Petrarca – douã dintre marile repere ale devenirii nouãE ani („cerul luminii revenise prin propria-i rotire acestui gen. Sonetul latin (sudic), ºlefuit de cei doi, la lecturã, sã ne facã sã vedem ºi sã simþim propriile aproape în acelaºi punct”), iar ea, opt ani ºi patru emoþii, propriile sentimente, în sentimentele repre- cât ºi cel elizabetan (nordic), modelat de Shakespeare, luni (dupã explicaþiile lui Dante, numerotate 2 ºi 3). au rãmas irevocabil consfinþite în Panteonul Poeziei zentate, precipitate, obiectivate de artist într-o Perifraza astronomicã folositã aici ni-l aratã pe Dante mirabilã icoanã: ºi în cele din urmã ne cãlãuzesc ca modele de solemnitate inalienabilã, asemenea ca pe un bun cunoscãtor în ale astronomiei. Beatrice spre a cunoaºte ºi recunoaºte propria noastrã figurilor dintr-o magnificã frescã. Cu Dante ºi Petrarca este înveºmântatã într-un „roºu smerit ºi cuviincios”. viaþã, reînnoind-o.” se face ruptura dintre muzicã ºi poezie. Canþonierul Nu-ºi vorbesc. Dar se zãresc chiar în luna în care Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 15 Curtea de la Argeº 8 La curtea clasicilor e Beatrice Portinari a celebrat-o Dante cuvinte (Laura/l’aura), comparaþii ºi metafore vegetale, ca pe „o frumoasã fãrã corp”, numai cu zâmbet ºi în toate poeziile lui cât ºi în Divina comedie. ceea ce-i va conferi acestuia o maximã semnificaþie privire, Petrarca ne-o aratã încãrcatã cu atributul unui Ea îl va cãlãuzi pânã în empireu. Strãlucirea, simbolicã ºi o valoare esteticã pe mãsurã. Poetul va suflet nobil, senzualã, dar departe de plãceri telurice. „virtuþileP privirii” ei derivã din contemplarea lui întrebuinþa interogaþia retoricã ºi negarea negaþiei Figura ei palpitã de viaþã. Ea, cu ochii frumoºi, cu Dumnezeu (acel „vãz desãvârºit ºi pur”). Poetul (Sonetul CXXXII, din volumul Sonetul italian în Evul pãrul blond, cu surâsul dulce, este punctul de sprijin va ridica aceastã fiinþã la rangul de personificare Mediu ºi Renaºtere, antologie ºi traducere de în viaþa sentimentalã a poetului, care o considerã un a inteligenþei divine. Poate cã poetul credea cu C.D. Zeletin, Bucureºti, Ed. Humanitas, 2008): model de virtute ºi frumuseþe. Pe deasupra, poetul adevãrat în perpetuarea sufletului dupã moarte. De nu-i iubirea ce eu simt, ce-i oare? i se închinã cu o pietate adâncã ºi discretã. Dupã Maeºtrii lui Dante ºi Petrarca? Trubadurii, care Iar dacã-i ea, mã-ntreb ce e iubirea? cum afirmã Curtius, se aflã aici un „cosmos spiritual scriau poezia pentru a fi cântatã, proslãvind în ea E-un lucru rãu? De ce-i râvnesc rãnirea? a cãrui coeziune stã în legãtura dragostei”. Totul, iubirea ca izvor al tuturor virtuþilor ºi calitãþilor ome- E-un lucru bun? Atunci de ce mã doare? într-un conþinut etic atât de fin stilizat. Metaforele neºti. Dar femeia iubitã de aceºtia era cãsãtoritã ºi Exprimã ºi transmite, de asemenea, stãri capãtã la Petrarca o „funcþie spiritualã centralã”. deci inabordabilã. Ea este soþia stãpânului, castelana. sufleteºti. Iar iubirea lui Petrarca va fi atât de Cu ajutorul lor, Petrarca ne face sã simþim cu el Iubirea, la ei, nu-ºi va afla nicidecum împlinirea. puternicã încât în ochii iubitei sale vede, temãtor, cea mai profundã durere la moartea Laurei, dar ºi Dupã 1230, renaºterea artisticã meridionalã va deopotrivã ºi viaþa ºi moartea: speranþa cã ea „sclipeºte-n cer frumoasã” precum stagna, astfel cã poezia artistic cizelatã a trubadurilor Doi ochi îmi þin ºi moarte ºi iubire; Aurora. Nobleþea formei ºi jocul de idei cu atâtea va fi încheiatã cu Guiraut Riquier. Dante ºi Petrarca privirile se tem spre ei sã meargã faþete ºi sclipiri ca-ntr-o umbrã transparentã provoacã au admirat poezia trubadurilor ºi chiar s-au inspirat ºi fug cum fug copii mici de vargã: în cititor o plãcere esteticã rarã. Este un salt enorm din aceasta. „Dulcele stil nou” ºi-a tras seva din demult feresc privirea de privire. care-l aduce pe poet mai aproape de sufletul nostru cântul trubaduresc înnobilat cu frumuseþea mesajului În acelaºi sonet, poetul, într-un spaþiu maritim, ºi-l desparte net de poezia trubadurilor. care transmitea, arãta celor ce-i ascultau, valorile trãieºte sentimentul celui singur ºi deznãdãjduit: morale, generozitatea ºi iubirea în sensul curtoaziei. În barcã fãrã cârmã stau cu plânsu-mi omparând doar câte un sonet al fiecãruia Dante, din respect pentru nobleþea ideilor din poezia furtuni pe mare vin sã se aºtearnã. dintre cei doi, ilustrãm din plin cele afirmate trubadurilor, va adapta principiile acesteia într-o mai sus. Iatã ce zice Dante în Sonetul arhitecturã modernã. El va ilustra sentimentul XXIC din Viaþa nouã (Opere minore, Ed. Univers, într-un proces de îmbinare cu alte ºi alte motive, Bucureºti, 1971), pe care îl ºi explicã (cum de altfel dând mai multã putere expresiei poetice. ªi sensul ºi pe celelalte din volum): e mai adânc, ca de altfel ºi conþinutul etic al sonetului. Iar emoþia cititorului, bineînþeles, va Ai doamnei mele ochi sunt purtãtorii fi alta. Tulburãtoarea evocare a Beatricei, pe care Iubirii-nnobilând tot cu-o privire: o va arãta ca pe o icoanã a lui Hristos, o fiinþã Când trece, se-ntorc toþi ca s-o admire, de mit, va tulbura profund. Fiindcã Dante e în- Cei salutaþi îi simt în piept fiorii. zestrat cu simþul efectului. Ca un mare magician. El îmbogãþeºte structura constrângãtoare a Astfel, plecându-ºi fruntea, robi palorii, sonetului, conferindu-i o altã strãlucire, o altã Deplâng puþina lor desãvârºire; încãrcãturã, o altã profunzime a înþelesurilor Din faþa-i fug mânie ºi mãrire: de descoperit în el. Nimb, Doamne, sã dãm nobilei ei glorii. Curtius face o remarcã paradoxalã în ceea ce-l priveºte pe Dante: „Ca ºi Homer, Dante De gând smerit ºi de blândeþe stimul a adus þãrii sale gloria supremã, dar n-a adus E inimii ce-aude vocea-i clarã; noroc literaturii italiene”. Beat e cine-o vede prima oarã, Tot aici, foloseºte cu mãiestrie epitetul personi- Iar umbrei ei de zâmbet – rar spectacol – u Petrarca (20 iulie 1304, Arezzo – 18 iulie ficator antepus substantivului: „...blânda mare/ în Nu-i poþi rosti, nici aminti sublimul, 1374, Padova), nãscut la 39 de ani dupã patul fãrã nicio undã zace”. Personificarea se face Atât de nobil e ºi nou miracol. Dante, ieºim din mituri, din simboluri, din prin insistenþã, prin verbul „zace”. Metafora e ºi abstracþiuniC teologice ºi scolastice, minunându-ne ea prezentã: „Dintr-o fântânã vie ºi cereascã/ beau Sã vedem cum o cântã Petrarca pe Laura, cãreia de înnoitorul lui aport în versificare. El va relua forma mierea ºi veninul”. Expresivitatea e datã de folosirea îi închinã sonetul cu toatã devoþiunea sa cuprinsã sonetului ºi o va mãri, dându-i noi valenþe. Se va antitezei: „mi-i vara frig ºi ard în plinã iarnã”. În în el: Sonetul XC exprima ºi el în operele sale, ca ºi Dante, în latinã Sonetul CCXCII, folosind comparaþia („râsul ca un ºi în italianã. În italianã, printre altele, va scrie ºi cele fulger pe figurã”), epitetul substantival metaforic ºi Îi tremurau în vânt unduitoare peste 300 de sonete. Autor medieval, el deschide cel adjectival participial în acelaºi vers („cosiþa ei ºi-n mii de dulci vârtejuri rãsucite drumul spre umanismul renascentist al cãrui Cicero de aur ondulatã”), poetul, distrus de moartea Laurei, ºuviþele de aur însorite, este. Ca ºi Dante, va iubi ºi va fi fascinat de anti- metamorfoza: „tot ce fãcea pãmântul rai, azi, iatã/ ºi-n ochii-azi ºtinºi, lumini mistuitoare. chitatea greacã. Astfel el va fi primul traducãtor e-un pumn de rece pulbere-n naturã”. Deºi el trãieºte, al lui Homer. Îl va copia, ca un autentic grãmãtic, viaþa lui, ruptã de a Laurei, alunecã spre moarte: Pãrea cã vãd o umbrã de-ndurare în întregime, pe Terenþiu ºi va mai traduce ºi câteva ªi eu trãiesc! De-aceea plâng pe strunã! (ori mã-nºelam), sub pleoapele umbrite din scrierile lui Platon. Citind Banchetul, ºi-a adãugat Rãmas fãrã lumina-i din privire ºi cum tânjeam de doruri ne’mplinite, bogãþiei sale spirituale concepþia filosoficã a acestuia Sunt barcã fãrã vâsle în furtunã. ca iasca-am ars, ca ceara-n lumânare. asupra iubirii cu un Eros care „este iubirea frumosului Doliul poetului e cumplit, viaþa lui este în declin, ºi nicidecum a urâtului” (zisa lui Socrate cãtre nu-ºi mai gãseºte putere ºi se gândeºte la propria Curgeau din gura ei dumnezeieºte Agaton din Banchetul ºi Phaidon). Se va îmbãia, extincþie: cuvintele ºi-n mers, uºor ca vântul, de asemenea, în scrierile lui Cicero, Tit Liviu ºi Pliniu. Pun capãt cântecului de iubire: ca îngerii pãºea, fãrã prihanã. Cu acest bagaj va porni la drum Petrarca, membru secatã-i vâna geniului ºi sunã al bisericii, în serviciul cardinalului de Colonna. Toate întoarsã-n plânset vocea tristei lire. Fãpturi ca ea n-a cunoscut pãmântul; au dus la etapa care va revoluþiona ºi va marca Poetul pune în acelaºi sonet ideea de viaþã- ºi dacã astãzi chipul ei pãleºte, sonetul. Istoria sa. El îi va fãuri tiparul ºi „canoanele moarte. sãgeata smulsã doare încã-n ranã. formale ºi stilistice”. În alt sonet, cel care poartã numãrul CCXCI (Canþonierul lui messer Francesco Petrarca. Omul se descoperã acum altfel. Putem sã-l (tradus de Teodor Boºca), existã în deplinã armonie Traducere ºi tabel cronologic de Eta Boeriu, definim pe fiul guelfului alb, Ser Petraco, prieten realitatea cu fantezia: Ed. Dacia, Cluj, 1971) cu Dante, ca pe un mare tâlcuitor al sinelui, fiind ...Aurora din înalt se lasã un adevãrat maestru al introspecþiei psihologice. cu pãr de aur ºi-n obraji rubine. etrarca coboarã tot universul în Laura cu o Sufletul e ca spart în mii de cioburi, dar poetul va pietate adâncã ºi discretã. ªi revarsã asupra putea sã sublimeze suferinþa. Inspirat de mitologia rta cuvântului va fi ridicatã pe cel mai înalt sa o avalanºã de trãiri: melancolie, duioºie, anticã (Metamorfozele lui Ovidiu), adesea va face, piedestal. Conceptul de rigiditate va fi de- delicateþe,P visare molaticã ºi voluptuoasã. Dante în sonetele sale, adevãrate referinþe încãrcate de pãºit prin modul de folosire a limbii. Poetul îºi contemplã iubita ca pe o zeitate intangibilã. sens, fãrã a le înãbuºi cu ornamente inutile. Sonetul se miºcãA într-o lume de libertãþi pe care ºi le ia La Petrarca femeia se aratã în toatã frumuseþea sa. sãu alcãtuit din douã catrene ºi douã terþine are conºtient cã spiritul sãu va aduce un suflu nou în Ea nu este un simbol ca la Dante. Viaþa Laurei este echilibru (asemeni celui clasic) ºi armonie depline. constanta expresivã a sonetului. Muza lui în sonet omeneascã ºi devine cereascã doar atunci când ea Proporþia planurilor ºi a simetriilor, tainic disimulate, este Laura di Noves (1310- 1348), fiica lui Audibert moare, nemaiavând, în aceastã stare, prerogativele dau impresia de proporþie, de sobrietate, de simpli- di Noves ºi, la acest moment, soþia lui Hugues de senzualului, ale carnalului. Figura Beatricei este citate, care nu sunt impuse prin indigenþã, ci prin Sade de doi ani. Poetul o întâlneºte în ziua de 6 ca aceea a unui sfinx. Doar misterul le învãluie egal chiar echilibrul deplinãtãþii spiritului sintetic... În el aprilie 1327 în Biserica Santa Chiara din Avignon. pe amândouã atunci când sunt plecate în lumea se regãseºte un vocabular ales, periat de ceea ce Laura are acum 17 ani ºi iubirea lui Petrarca pentru de dincolo. Pe fiecare dintre ele, cât sunt în viaþã, înseamnã loc comun. Nu va practica nici folosirea ea va dura 21 ani, adicã pânã la moartea ei. O îndrãgostiþii Dante ºi Petrarca le zugrãvesc ca pe imaginilor ºi a metaforelor excentrice, a declaraþiilor va mai iubi, cu o pasiune nemãrginitã, „încã zece”, niºte fiinþe tãcute ºi neclare. Ele vor trãi doar în dupã cum singur mãrturiseºte. Dar o va iubi pânã pline de ardoare sãlbaticã. Se vor aduna în sonetul moarte. Precum s-a spus în Biblie: „Cine îºi va sãu combinaþii pline de virtuozitate: sinonimii, anti- la sfârºitul vieþii lui cu o pasiune devorantã. Dante pierde viaþa o va câºtiga” (Matei 16:25; Luca 17:33). teze, anafore, paralelisme, enumerãri, jocuri de o zugrãvise pe Beatrice în stilul poeziei trubadureºti, 16 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Brâncuºi - 60 Documentar BBC despre Brâncuºi Sorin Lory BULIGA rezentatorul Patrick se poate vedea faptul cã Arethia Tãtãrescu (care a descris atelierul în termeni de „catedralã”, „templu” McGuinness ºi reactivat atelierul de covoare olteneºti din Târgu-Jiu, ºi „sanctuar”. Chiar capodopera sa de la Târgu-Jiu producãtorul Kate obþinând cu ele numeroase premii la Paris, New (formatã din Masa Tãcerii, Poarta Sãrutului, Coloana BlandP au fost la Târgu-Jiu ºi York, Viena) a dorit o modernizare a fondului popular Infinitã, dispuse pe un ax ce strãbate oraºul de la la Hobiþa vineri, 15 septembrie gorjenesc. Din acest punct de vedere, Arethia vest la est ºi îl include totodatã), pare cã alcãtuieºte a.c., în vederea realizãrii Tãtãrescu era empaticã cu Brâncuºi, a cãrui operã un uriaº templu, pe linia vechilor sanctuare din Egipt, documentarului A Column are certe influenþe ale artei populare româneºti, India, Mexic, Stonehenge etc. for Infinity (O coloanã pentru aºa cum este, de pildã, cazul lucrãrilor din cadrul infinit), despre Brâncuºi, Ansamblului „Calea Eroilor”, realizate în urma atrick McGuinness a surprins foarte bine Ansamblul Monumental „Calea Eroilor” ºi România, comenzii fãcute chiar de ea, ca preºedintã a Ligii atmosfera spiritualã pe care o degajã pentru postul de radio BBC Radio 3. Femeilor Gorjene (iniþial cãtre Miliþa Petraºcu operele lui Brâncuºi de la Târgu-Jiu, Kate Bland este producãtor la Cast Iron Radio ºi apoi cãtre marele sculptor). considerândP cã acestea sunt într-o strânsã corelaþie and Recording Ltd., o companie independentã de Un alt punct de interes pentru realizatorii docu- cu natura. Cu multã sensibilitate, a descris într-un radiodifuziune ºi producþie audio din Londra, care mentarului BBC a fost expoziþia „Atelier de front. mod original ambianþa din jurul celor trei lucrãri mo- este în asociaþie cu numeroºi producãtori, scriitori Artiºti români în Marele Rãzboi” de la Muzeul numentale ce formeazã ansamblul, transfigurându-l ºi prezentatori experimentaþi. Clienþii au nume Naþional de Artã al României, unde au fost cãlãuziþi pentru ascultãtorii BBC. În demersul sãu inedit ºi prestigioase: BBC, The Barbican, Hodder, Pushkin de Alina Petrescu, curatorul acestei expoziþii- interdisciplinar (criticã, poezie ºi artã), a þinut cont de Press, Royal College of Art, Royal Society of Arts, eveniment care marcheazã contribuþia artiºtilor modul în care se întrepãtrund liniile verticale ºi cele Imperial War Museum, The Wellcome Trust, Camden la procesul de formare orizontale ale peisajului în raport cu Arts Centre, Copenhagen Youth Project and Salzburg a memoriei colective lucrãrile brâncuºiene, de felul în care Festival. Ea a produs numeroase (ºi premiate) în legãturã cu Primul cade lumina peste opere ºi de umbrele programe radio, seriale ºi cãrþi audio. A strâns laolaltã Rãzboi Mondial (pe formate în funcþie de momentul din producãtori ºi oameni de culturã de înaltã clasã, simeze sunt reunite zi (care creeazã ºi ele o impresie), de realizând proiecte majore de ºtiinþã, artã ºi muzicã. peste 120 de lucrãri sunetele ºi de mirosul ierbii ºi al florilor Prezentatorul Patrick McGuinness este critic, ale artiºtilor mobilizaþi din jur, de prezenþa oamenilor sau romancier, poet ºi profesor de francezã ºi literaturã în Primul Rãzboi animalelor etc. Am asistat astfel la comparatã la Colegiul St. Anne al Universitãþii Oxford Mondial, un loc aparte o modalitate completã de a percepe din Anglia. A publicat numeroase cãrþi, a susþinut ocupându-l lucrãrile o realitate, interpretatã în adâncimea o tezã de doctorat (având ca subiect teatrul francez) realizate de Nicolae ei printr-un filtru plin de sensibilitate ºi a obþinut mai multe premii importante. Primul Tonitza, Camil Ressu, poeticã. Aceastã nouã înfãþiºare liricã roman al sãu, Ultimele o sutã de zile, a fost nomina- ªtefan Dimitrescu, a lucrãrilor brâncuºiene, în viziunea lizat pentru Man Booker Prize, în anul 2011. Este Oscar Han, Dimitrie prezentatorului englez, are darul o carte incitantã, despre colapsul comunismului în Paciurea, Ion Jalea, sã reveleze noi sensuri ale acestora, timpul regimului Ceauºescu din România, unul dintre Cornel Medrea). nebãnuite pânã acum. cele mai paranoice regimuri totalitare, care spiona La Hobiþa, la Casa-muzeu vieþile private ale propriilor cetãþeni, ameninþând toate a Târgu-JJiu, „Constantin Brâncuºi”, a remarcat relaþiile umane. Protagonistul este un student englez Patrick McGuinness ºi Kate Bland au fost frumuseþea ancestralã a acesteia ºi a obiectelor din Bucureºti, unde McGuinness însuºi a trãit în anii întâmpinaþi de subsemnatul, consilier al þãrãneºti utilitare, faptul cã unele case sunt neschim- premergãtori revoluþiei. CentruluiL de Cercetare, Documentare ºi Promovare bate ca aspect de multã vreme (având încã stâlpi „Constantin Brâncuºi”, specializat în exegeza de cerdac de lemn), a descris atmosfera rusticã plinã a Bucureºti, Patrick McGuinness ºi Kate brâncuºianã (cu tezã de doctorat în estetica operei de farmec a Hobiþei, dar ºi faptul cã nu existã lângã Bland s-au întâlnit cu poeta Ana Blandiana lui Brâncuºi ºi autor al mai multor cãrþi ºi articole casa-muzeu un chioºc unde s-ar putea bea o cafea, (prestigioasã prin opera sa, disidenþa anti- în domeniu), ºi i-am însoþit în permanenþã în periplul un mic magazin cu suvenire sau un spaþiu cores- comunistã,L fondarea Alianþei Civice ºi iniþierea lor de-a lungul axului capodoperei brâncuºiene din punzãtor pentru parcarea autocarelor cu turiºti. Memorialului Victimelor Comunismului ºi al Rezis- Târgu-Jiu ºi la Casa-muzeu „Constantin Brâncuºi” S-a declarat mâhnit ºi de aspectul dezolant al tenþei de la Sighet), Ioana Vlasiu (doctor în istoria din Hobiþa, oferind informaþii pe larg despre opera lucrãrilor de artã distruse din zãvoiul de lângã artei, fost director adjunct al Institutului de Istoria maestrului, mai ales în ceea ce priveºte diversele apa Bistriþei (opere realizate în simpozioane Artei din Bucureºti), Alexandra Croitoru (predã la interpretãri ale lucrãrilor ce constituie Ansamblul de sculpturã din anii ‘80). Universitatea Naþionalã de Arte din Bucureºti ºi a „Calea Eroilor”. susþinut un doctorat cu o tezã despre „naþionalizarea” În esenþã, le-am explicat cã Brâncuºi a fost un ate Bland este o profesionistã a acestui lui Brâncuºi în România) ºi Sorana Georgescu-Gorjan artist-filosof, cu o gândire mito-religioasã de sorginte gen de înregistrãri, ea încercând sã (care a condus redacþia de limbi strãine a Editurii arhaicã ºi tradiþionalã, care a preluat în noua sa surprindã cât mai bine nu numai dialogul Academiei, a publicat mai multe cãrþi în domeniul artã simboluri sacre ºi universale, mai ales din dintreK subsemnatul ºi P. McGuinness (uneori în creaþiei brâncuºiene ºi este deþinãtoarea arhivei arta popularã româneascã, cu origini neolitice, ºi condiþii nu tocmai uºoare), în timp ce ne plimbam regretatului ªtefan Georgescu-Gorjan, autorul le-a dat un sens modern (a suferit ºi alte influenþe de-a lungul axului „Cãii Eroilor” sau în Hobiþa, concepþiei tehnice a Coloanei fãrã Sfârºit). „primitiviste”, în special din arta africanã ºi din arta cât ºi ambianþa sonorã, care conferã o anumitã Discuþia cu Ioana Vlasiu s-a centrat pe contextul ºi metafizica indo-tibetanã). Mai exact, Brâncuºi particularitate unui loc. A þinut, de asemenea, ca politic din momentul ridicãrii ansamblului brâncuºian a preluat astfel de elemente folclorice româneºti, dialogul dintre noi sã fie adaptat mereu, în sensul de la Târgu-Jiu (context analizat pe larg într-o comu- le-a transformat conform propriei sale viziuni ºi prin înþelegerii mesajului brâncuºian de cât mai mulþi nicare a cercetãtoarei în volumul After Brâncuºi). procedee ale artei moderne, le-a relocat, le-a dat ascultãtori ai postului de radio BBC, chiar cu preþul Alexandra Croitoru s-a axat mai ales pe modul o denumire ºi a creat astfel o nouã gândire asupra repetãrii ºi reajustãrii unor idei sau secvenþe întregi. de receptare a figurii lui Brâncuºi în mediul cultural, lor (procedeu folosit ºi de dadaiºti sub influenþa Vizita unor profesioniºti de talia lui Patrick social ºi politic al României ºi pe legãtura artiºtilor lui Marcel Duchamp, prieten bun cu Brâncuºi). McGuinness (care cunoaºte foarte bine ºi realitãþile contemporani cu moºtenirea maestrului. Unul dintre cele mai constante scopuri în arta sa a româneºti) ºi Kate Bland, pentru a realiza un Fiica inginerului Gorjan le-a prezentat oaspeþilor fost acela de a reprezenta ceea ce el numea „spiritul” documentar plin de inedit ºi de originalitate pentru britanici documente ºi fotografii legate de construcþia din fiinþe, lucruri ºi fenomene, ce þine de sacru ºi de prestigiosul post de radio BBC Radio 3 despre Coloanei fãrã Sfârºit, ca ºi relaþiile dintre familia lumea nevãzutã. Astfel, Brâncuºi a reuºit sã transmitã operele lui Brâncuºi de la Târgu-Jiu, este un fapt Gorjan ºi Brâncuºi. De asemenea, le-a arãtat albumul sacralitate operei pe care a creat-o, aceasta fiind notabil, care va fi consemnat fãrã îndoialã în istoria Covorul oltenesc de Al. Tzigara-Samurcaº, din care resimþitã de cãtre numeroase persoane care i-au radiodifuziunii europene. mândoi poeþii au celebrat dragostea ca pe un principiu pur spiritual. Constantin Noica, în Cuvânt cãtre cititorul tânãr, scrie: „cineva care a vrut ªi totuºi, Petrarca rãmâne ºi el tributar poeziei medievale. Dar seducþia sã petreacã în lumea aceasta, ºi nu doar sã treacã, vã ureazã petrecere bunã!” esteticã este mare ºi mereu alta dupã citirea sonetelor sale în care Petrarca o face aidoma, îndemnându-ne, la rându-i, sã ne extaziem în faþa se regãsecA felurite tonuri. De aceea, au crescut dupã el o seamã de epigoni, nenumãratelor faþete ale diamantului-sonet, unde vom desluºi o unitate numiþi petrarchiºti, fãrã ca vreunul sã se poatã compara în mãiestrie cu el. în diversitatea de înþelesuri pline de atâta expresivitate. De-a lungul vremii, compozitori celebri ºi-au ales drept suport pentru lucrãrile Privind peisajul literar al epocii, putem întãri încã ºi încã afirmaþia lui Curtius lor muzicale opera acestor titani ai sonetului. Astfel, Franz Liszt (1811-1886) cã aceºti trei mari toscani (Dante, Petrarca, Boccaccio) ai secolului XIV au fost compune opera simfonicã Dante, între 1885-1886. Opera e inspiratã din primele declaraþi modele de limbã. Iar Pietro Bembo îi aºazã într-o triadã canonicã. Viaþa douã cântece, Infernul ºi Purgatoriul, din Divina commedia a lui Dante. sonetului va dãinui cât lumea. Reputatul critic spaniol Dámaso Alonso prezice: La douã sute de ani ºi ceva distanþã de naºterea lui Petrarca, poetul francez „Vor trece ani dupã ani, mode vor veni, mode vor trece, dar aceastã fãpturã, atât Ronsard (1524-1585) închinã uneia dintre iubitele sale, Casandra, sonete de complicatã ºi inocentã, atât de înþeleaptã ºi atât de copilãreascã, acest nimic dupã modelul acestuia, iar compozitorul Claudio Monteverdi (15 mai 1567, alcãtuit din douã catrene ºi douã terþine va dãinui ca un viers etern al omului, Cremona – 29 nov. 1643, Veneþia) transpune în muzicã sonetele sale sub formã de madrigale. mereu la fel, însã mereu nou, mereu distinct.” Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 17 Curtea de la Argeº 8 Cãrþi ºi autori Modelul de existenþã al lui Eugen Simion în viziunea lui Mihai Cimpoi Florian COPCEA igurã canonicã, emblematicã, a literaturii ierarhiei axiologice pe care o dicteazã fiecare operã Sensul ecstaziei lui Mihai române, Mihai Cimpoi îl trateazã pe Eugen nouã importantã”. Cimpoi este acela de a Simion asemeni cum Umberto Eco pe Observãm cã logosul eruditului exeget, ipostaziat reþine cã, din orice unghi Baudelaire,F ca pe o operã deschisã, proiectatã între în spectralitatea operei deschise a lui Eugen Simion, ar fi studiat „declicul herme- „coduri de emitere ºi coduri de destinaþie”. În limbajul conferã o dublã existenþã multi-textelor supuse neutic” al lui Eugen Simion, current, Mihai Cimpoi pãtrunde în labirintul discursului analizei. Cum spuneam ceva mai înainte, autorul constructivismul ºi eclec- ilocutoriu, respectând, evident, „reguli de interpretare Eugen Simion, nu este abandonat de „judecãtorul” tismul sãu spiritual sincro- textualã”, nu pentru a recupera elementele reducti- Mihai Cimpoi, chiar dacã aserþiunile celui din urmã nizeazã potenþialul sãu critic la „modul de Fiinþã bile ale unei retorici cu apartenenþã la noul limbaj ne determinã sã acceptãm/meditãm ideile propuse existenþialã”, obligatoriu în literaturã. Tocmai de metacritic, ci pentru a susþine/universaliza „modelul de marii gânditori ai lumii, bine portretizaþi de aceºtia. aceea, Mihai Cimpoi constatã: „Homo universalis, de existenþã al unui critic authentic, vãzând în Efectul inculcã paradigme, acestea la rându-le defi- Eugen Simion trateazã cu severitate articulãrile aceasta un modus vivendi, o raþiune de a fi, nind subiectul axiologic al actului de reprezentare precare, impreciziile în definire ºi formulare, dibuirile o modalitate de autoconstruire a personalitãþii” a condiþiei duble a sinelui, în temeiul formulãrilor lui ºi orbecãirile pe cãile cunoaºterii” (p. 122). unui spirit estetic de mare forþã – Eugen Simion. Roland Barthes. Nimic deci mai firesc decât sã ne Cu lucrarea Modelul de existenþã Eugen asumãm polisemia scriiturii lui Mihai Cimpoi: „criticul semeni lui Mihai Cimpoi, ºi Eugen Simion Simion (Ed. Semne, Bucureºti, 2014), exegetul ne îºi modeleazã, în acest sens, ºi un anume fel de este un „filosof al fiinþei” (p. 123), drept propune cheia de descifrare a operei „excelentului comportament moral ºi psihic mulându-se pe modelul pentru care trece fiecare dintre lucrãrile fenomenolog” situat „mereu într-un proces de scriitorului modern care, sfidând retorica, devine un realizateA prin filtrul unei gândiri hermeneutice, disocieri, elucidãri, ierarhizãri” (p. 29). La drept destructeur, vorba lui Sartre, ºi gândind literatura în dominatã de idee ºi de ceea ce numim Fiinþã. Astfel, vorbind, cuvântul descifrare nu este cel mai inspirat termenii unei rupturi fundamentale: El nu face decât textul, ca sã-l urmãm pe R. Barthes, devine rezultatul pentru a demonstra mecanismul de pãtrundere ceva constituit, acceptat, sacralizat. Antonin Artaud unui fapt de conºtiinþã, capabil sã demonstreze în substanþa textelor simionene, dar l-am utilizat spune lucrurilor pe nume: orice scriere este (…) limita atât existenþa autorului, cât ºi a universului unde, pentru a motiva demersul arhetipal al unui autentic unei revolte pe care artistul modern (poetul, cu esenþialmente, s-a format. Ce este, pentru Mihai demistificator de forme estetice ºi culturale clasice, precãdere) o simte ºi-o afirmã sub diverse forme.” Cimpoi, criticul decât un „om de culturã care crede ºi nu numai, care ºi-au pãstrat semnificaþiile, Noþiunea de retoricã indicã unitatea circularã cultura ca ºansã de supravieþuire a omului ºi spaþiu transferându-le în postmodernitate. a unei analize ontologice al libertãþii” (p. 76), sincronizat la valorile Criticul este convins cã întreaga operã literarã prin care criticul – spune umanitãþii: „Ceea ce putem remarca mai a lui Eugen Simion este un produs puþin la alþi critici, este la Simion o simbiozã „materializat în limbaj” (Adrian Marino), a variantelor ºi invariantelor personalitãþii sugerându-ne astfel cã „în cazul lui sale. El este un meditativ în miºcarea ºi Eugen Simion, personalitatea intelec- în schimbarea dialecticã, fãrã a-ºi schimba tualã este inseparabilã de conºtiinþa marca (de)ontologicã, datele structural intelectualã” ºi cã aceasta „urmeazã fundamentale. Figurã dinamicã, agitatã, neabãtut modelul Lovinescu, care-i place dar respingând agitaþia conjuncturalã, de pentru voinþa lui de a moderniza literatura moment, nu acceptã clasificarea definitivã a românã ºi pentru voinþa lui de a face din scãrii valorilor, considerând relectura ca fiind critica româneascã o instituþie intelectualã ceva logic ºi în firea lucrurilor. κi schimbã, ºi moralã, bazatã pe ideea autonomiei prin urmare, instrumentarul, se remodeleazã esteticului” (p. 41). dupã starea de spirit a zãrilor ºi etapelor Inserþiile textuale ale enciclopedis- ce instituie paradigme socio-culturale, se tului Mihai Cimpoi, operate în interiorul repliazã asupra lui însuºi, se confruntã cu intenþionalitãþii operei autorului Frag- cele ce se întâmplã în epocã ºi în societate. mentelor critice, nu reprezintã punctele Spiritul polemic se exercitã împreunã cu de fugã ale lecturii, desigur sistematicã ºi, spiritual remodelator permanent, care-i în termeni barthesieni vorbind, pozitivistã, propune, în afarã de fidelitatea faþã de sine ºi faþã George Cãlinescu – încearcã sã construiascã devenind „obiect de dorinþã a lectorului, o fantasmã de propriile fantasme, reconsiderãrile valorice ale în care acesta se proiecteazã” (p. 475), ci amplificã personalitatea autorului, figura sa moralã. Din aceste considerente, Mihai Cimpoi „îºi propune un demers timpului, ale noilor optici, stiluri, paradigme. Este transgresiunea „intenþiei estetice a autorului” cãtre încercat de întrebãrile de sine, eminescian vorbind, filosofia marelui „spirit al totalitãþii”. intersubiectiv, hermeneutic prin excelenþã, o re- simþire, o re-gândire, o re-imaginare a interiorului de moment, de (auto)revoltã ºi libertate, oscileazã între pragmatosferã ºi logosferã (termenii îi aparþin ihai Cimpoi construieºte în jurul cercurilor operei (lui Eugen Simion – n.n.), o substituire a autorului prin asumarea rolului de subiect” (p. 6). lui Michel Tournier), prima fiind individualã, confi- pe care ni le oferã Eugen Simion în denþialã, taciturnã, iar cea de-a doua colectivã, interpretarea comprehensivã a textelor Pentru a argumenta necesitatea absolutizãrii valorii publicã, vorbãreaþã, bazatã pe tinereþea spiritului sale,M în întregime capabile sã dialectizeze o literaturã estetice a operei lui Eugen Simion, exegetul îºi (care presupune blugi ºi geacã tinereascã)” (p. 58). de identificare, un cerc hermeneutic de reflecþie. conduce excursul investigând organicist intertextele ªi, în continuare: „Roland Barthes, mult citat în Urmare a acestui construct, Mihai Cimpoi ne intro- noii critici, mânat, nu de ambiþia de a-i dubla vocea, eseuri, în Timpul trãirii, timpul mãrturisirii ºi în duce în universul esenþialmente cosmogonic al ci de convingerea cã numai aºa poate cunoaºte Convorbirile cu Andrei Grigor, stabileºte cã pentru autorului Sfidãrii retoricii. Jurnal german (Bucureºti, „secretul templului” (A. Gide, Prétextes), operaþiune a putea studia ceea ce deosebeºte structuralismul 1985, p. 151), interesat „în cel mai înalt grad de orice justificabilã pentru a identifica „soluþii pentru a elucida de alte moduri de gândire trebuie sã ne întoarcem metodã care duce mai departe interpretarea ºi mã relaþia creator-operã”. la cupluri precum semnificant–semnificat, care ajutã sã vãd ceea ce impresionismul mã împiedicã ntoarcerea autorului ne dã posibilitatea de reprezintã modelul lingvistic de origine saussurianã, sã vãd: pivniþele textului, nu numai suprafeþele lui”. a-i aduce în central discuþiilor, gloseazã Mihai ºi la acela de sincronic–diacronic, care presupune Demonul teoriei care, indubitabil, îi dominã atât pe Cimpoi, printre alþii, pe Roland Barthes, Jean- o revizuire a noþiunii de istorie” (p. 112) ºi: „Eugen emitent, cât ºi pe destinatar, asigurã o de necontestat PierreÎ Richard, Jean Rousset, George Poulet, Sartre, Simion surprinde funcþionarea unui mecanism, iarãºi solidaritate, dualã, între aceºtia, ambii asumându-ºi I.A. Richards, P. Valery, Proust, Sainte-Beuve, T.S. rolul de „dedoxificare” a producþiilor scriitorilor asupra diabolic, al inversiunii: negaþiunile admirabile devin Eliot, fiecare dintre aceºtia fiind studiat sub aspectul cãrora îºi direcþioneazã tirul critic pentru a „salubriza” frumoase, estetizând prin excesiva lor acumulare în care a influenþat, epistemologic ºi pragmatic, pesimismul sãu radical” (p. 120). câmpul literar de nonvalorile culturale. Conceptul ca modelul interpretãrii propus/utilizat/contextualizat de atare, admitem, negreºit poate avea sensul unei Eugen ªimion. Trebuie evidenþiatã strategia lectorului axiome, aceasta derulându-se în structura unui u vom încheia aceastã exegezã fãrã sã care, spre a fascina ºi susþine demonstraþia, apeleazã invocãm poziþia manieristã, cu care deja meta-limbaj paradigmatic, excelent implicitat la elementele intertextualitãþii. Dintr-un început am de Autor ºi Emitent. suntem obiºnuiþi, faþã de modernitate ºi fost de pãrere cã „divagaþiile/deviaþiile” criticului Mihai postmodernitate,N în ansamblul lor. Plecând de la Încercarea noastrã de interpretare a volumului Cimpoi au darul de a decripta convenþiile semiotice, Modelul de existenþã Eugen Simion intenþioneazã jocþiunea comentariilor sale cu cele ale lui Eugen de a ne familariza cu realitãþile-limitã ale înþelegerii Simion, criticul face un excelent excurs despre sã postuleze „semiotica explicitã a textului” (Lector noastre: opera de artã, despre care ne vorbeºte în in fabula, Ed. Univers, Bucureºti, 1991, p. 78). Mihai modul în care este perceput modernismul în special Pagini de criticã literarã, I (Ed. Academiei Române, în literatura contemporanã, supusã controlului prin Cimpoi nu destructureazã textul lui Eugen Simion, Bucureºti, 2006, p. 322). din contrã, îl valorizeazã sub o altã grilã, îl integreazã prisma teoriilor sincronice ale artizanilor curentului Mihai Cimpoi, hermeneut cu o largã respiraþie în discuþie. De aici, susþine el, decizia, cu recurs la într-o pluralitate de perspective nodale, în mãsurã umanistã ºi filosoficã, îºi raporteazã continuu funcþiile metodã, a lui Eugen Simion de a redefini conceptual sã obiectiveze „transcodajul” (Jean Starobinski, logicii la reperele blagiene – ec-statice, nãscãtoare de „orientare a spiritului” cãtre un fenomen bine Textul ºi interpretul, Ed. Univers, Bucureºti, 1985, de stãri „în afarã de sine” ºi generând „evadarea instrumentat de Mihai Cimpoi: p. 59) realitãþii „mereu reînnoitã prin revizuirea centrului în afarã de cerc”, adicã în afara „templului”. 18 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Al. Piru - 100 Simona-ªªtefania LUPESCU ãscut la 53 de zile ultima colaborare la revista Literatorul, Al. Piru se nesupuºi vreodatã domnitorului sau boierilor, speci- de la moartea lui þinea falnic. Era, ca în prima tinereþe, un brad semeþ, ficã localnicilor (majoritatea români de confesiune Titu Maiorescu, o mândreþe de bãrbat. Niciodatã fragil ori ºovãielnic, catolicã), putea fi cititã uºor pe chipul profesorului. petrecutãN la 1 iulie 1917, în Magistrul trecea prin viaþã cu pas apãsat ºi sigur, ªi, cum bãcãuanii se alintã, uneori, cu gândul vremea ocupaþiei germane þinându-se drept, nemarcat de trecerea anilor. cã pot fi consideraþi oltenii moldovenilor, criticului din Primul Rãzboi Mondial, Pãrea om al pãdurii, dar se considera citadin ºi istoricului literar din urbea de baºtinã a lui Vasile Al. Piru – care a semnat cu prin naºtere ºi atitudine. Alecsandri ºi George Bacovia i-a fost uºor sã prenumele întreg, Alexandru, Mãrturisea cã s-a nãscut se rãsãdeascã la Craiova, unde personalitatea pânã la anii maturitãþii de- în Bacãu, însã îi plãcea sa plurivalentã a înflorit în deplinã libertate. pline, când a copiat modelul creat de G. Cãlinescu – sã se considere din sud, ar fi împlinit în 2017 vârsta de 100 de ani. poate chiar bucureºtean – rãsãturile chipului sãu – bãrbie puter- S-a retras intempestiv la cele veºnice în prima mãrturiseºte un apropiat al nicã, voluntarã, nas bine conturat, ochi sãptãmânã din noiembrie 1993, deºi era sãnãtos tun, sãu, profesorul Constantin apropiaþi, cãprui, sprâncene stufoase – dar se simþea „ca leul în iarnã” ºi fãcuse o infecþie Parascan, bãcãuan el exprimãT caracterul dominator al bãrbaþilor care stupidã (cu evoluþie galopantã), de la un burete de însuºi. (http://www.convor poartã asemenea însemne, conform cercetãrilor sârmã în care se tãiase pe când spãla vasele, cu biri-literare.dntis.ro/ antropologice de datã recentã ale specialiºtilor gesturi lente, de parcã ar fi dat cea din urmã lustruire PARASCAN dec3.html) de la Universitatea Charles din Cehia, coor- unei bijuterii inestimabile. donaþi de Karl Kleisner. Era singur ºi însingurat. Învãluit în hlamida a doi paºi de Fiind ºi nãscut în zodia Leului, Al. Piru, cu invizibilã a solitudinii încã din anul 1974, când îºi centrul municipiului obârºii de aromân fârºerot, avea toate atuurile pierduse soþia, care trudise decenii la rând alãturi de Bacãu, satul unei þinute impunãtoare. I-ar fi plãcut sã fie el, verificând cu devoþiune benedictinã mii, zeci de mii Mãrgineni,L în care vãzuse dizeuz – ca Jean Moscopol, dacã s-ar fi lãsat de documente de arhivã, copiind la mânã numeroase lumina zilei, se numise furat de lumea artelor – sau, mai degrabã, acte (inclusiv de naºtere, de deces) pentru ediþia Rãzeºi pânã în februarie mitropolit, înalt ierarh bisericesc, pentru a-i a doua a Istoriei literaturii române de la origini pânã 1968, când s-a aplicat noua împãrþire teritorial- învârti rapid, pe toþi, ca pe roate – mãrturisea rareori, în prezent a lui G. Cãlinescu, în care apare citatã, administrativã a României, revenindu-se de la la un pahar de vin rubiniu. A avut talent ºi în muzicã, la bibliografie, de zeci de ori. regiunile ºi raioanele sovietice la tradiþionalele judeþe. ºi în picturã, dar a ales literatura. Pânã spre finele lui octombrie 1993, când ºi-a dus O anume mândrie rãzeºeascã, de oameni liberi, odernitatea din epoca modernitãþii ca atare este cea care intereseazã ºi introduce în poem miturile fundamentale ale existenþei, dintr-o perspectivã ca orientare a spiritului, ca fel de a fi esenþialmente opozitiv ºi ca ºi cu o conotaþie pe care, pânã la el, poezia româneascã nu o cunoscuse. doctrinã esteticã, esenþa acesteia fiind greu de surprins, cãci este Descoperim în poezia lui ecouri baudelairiene ºi nervaliene, dar, în esenþã, vorba„M de un amestec babelic de categorii, criterii, planuri ºi de un mod de a gândi Eminescu considerã modernitatea (în sfera socialã ºi în artã) o vorbã goalã lumea într-un chip excesiv de maniheist. În toatã aceastã avalanºã în care se (Eugen Simion, Fragmente critice, V, Bucureºti, 2007, p. 160). insinueazã incertul, atât de nefamiliar lui Simion, sunt cãutate Introducerea tuturor formelor noi de culturã s-a fãcut, dupã contururile raþionaliste ale unor tabele care sunt ºi nu sunt Eminescu, fãrã controlul, fãrã elementul moderator al tradiþiilor trecutului. elocvente. Sunt panoramate, mai întâi, precizãrile teoretice Bineînþeles cã, în poezie, Eminescu este mai deschis filosofiei ºi poeziei general acceptate – de la Barth ºi Habermas la Ihab Hassan: moderne. 1. Modernismul are tendinþa de a cultiva limbajul ºi tehnica 4. Saltul spre modernitate se face prin Macedonski, care realizeazã în defavoarea conþinutului (John Barth); o sintezã de romantism întârziat, de parnasianism ºi simbolism incipient, 2. Modernitatea înseamnã prevalenþa unei filosofii miºcarea poeticã din care vor ieºi, ceva mai târziu, doi poeþi: Bacovia, a subiectivitãþii (Jürgen Habermas); produs al simbolismului, ºi Arghezi, cel mai mare poet al secolului 3. Modernitatea se caracterizeazã prin: a) proiectul al XX-lea. universalist al civilizaþiei; b) încrederea totalã în progresul 5. Modernitatea româneascã îl are drept moment principal pe tehnico-ºtiinþific; c) stãpânirea raþionalã a existentului; Arghezi, pornit din simbolismul de specie baudelairianã, dar care îºi d) sensul constructiv al istoriei (Christine Buci-Gluksmann); construieºte un univers propriu prin fuziunea de universuri – cel religios, 4. Modernitatea are istoria, filosofia ei de existenþã, lumea boabelor ºi a fãrâmelor, cele degradate, cel al copilãriei. fantasmele, bolile, miturile, tehnicile, nihilismele, vizionarismul 6. Prin modernism E. Lovinescu înþelege autonomia esteticului, ºi cãderile (decepþiile), are avangarde ºi contraavangarde intelectualizarea (poeziei), evoluþia (prozei), de la sat la oraº ºi de la care se manifestã diferit în fiecare culturã naþionalã. Este drept liric la obiectiv, sincronizarea literaturii cu miºcarea de idei a timpului. cã spiritual modern presupune (mai mult: impune) un spirit 7. Blaga ºi Ion Barbu sunt alte douã puncte de reper: unul reprezintã sincronic, o internaþionalizare a temelor, o viziune comunã, expresionismul, cel de-al doilea hermetismul mallarméan ºi balcanismul. care este ceva mai mult decât o acþiune comunã (cum îi scrie Barbu îl respinge pe Arghezi pentru poezia intelectualã ºi prea epicã. Rimbaud, în 15 mai 1871, lui Paul Demeny: „poezia nu va mai 8. Momentul avangardei este bogat, fecund ºi de lungã duratã: mima acþiunea, ea va merge înainte”) cum vom vedea Brâncuºi, Tzara, Ilarie Voronca, Victor Brauner, Gherasim Luca, deîndatã – procesul sincronizãrii întâmpinã în culturã ceea ce E. Lovinescu suprarealiºti ºi chiar oniriºti (Dimov, Þepeneag). numeºte filtrul diferenþierii. Din distingerile lui Ihab Hassan sunt menþionate: 9. Modernismului lovinescian i se opune clasicismul cãlinescian. Modernismul greºeala de a confunda modernitatea cu avangarda, care reprezintã doar o vârstã a pãtruns mai greu în epicã, deºi modelele în vogã au fost îmbrãþiºate fãrã a modernitãþii, crezutã de Simion rebelã, ereticã, negatoare. Modernitatea este ocoliºuri, fãrã reticenþe deosebite – modelul Gide, modelul Proust, modelul Joyce caracterizatã de unii rece ºi hieraticã, hipotacticã ºi formalizantã, în timp ce (Mircea Eliade) ºi fãrã a pãrãsi realismul în favoarea prozei de analizã (Hortensia postmodernitatea ar fi ludicã, paratacticã ºi deconstrucþionistã. Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Anton Holban). Tabelul dihotomic al lui Ihab Hassan se prezintã astfel: 10. Modernitatea româneascã pare a fi încheiatã în 1941, odatã cu înre- – modernismul presupune finalitate, ierarhie, stãpânire/logos, creaþie/ gistrarea ei în Istoria... lui Cãlinescu ºi impunerea ideologicã a realismului totalizare, sintezã, gen literar, semanticã, metaforã, paranoia, metafizicã, socialist. transcendenþã; 11. Momentul '60 (Stãnescu, Sorescu, Dimov, Blandiana, Pãunescu, Ioan – postmodernismul are drept categorii definitorii: jocul, anarhia, epuizarea/ Alexandru), momentul oniric (Dimov, Þepeneg, Mazilescu, Tãnase), noul roman, tãcerea, declaraþia/deconstruirea, antiteza, textul/intertextul, retorica, metonimia, textualismul, care preia procedee ale suprarealismului, sfideazã canoanele schizofrenia, ironia, imanenþa. ideologice ale timpului. Printr-o deschidere stãruitoare de paranteze, tabelul fenomenologic se 12. A primit modernitatea româneascã de la modernitatea europeanã ºi ce i-a amplificã considerabil, axialã fiind consideratã heideggeriana regândire ºi regãsire putut da?, se întrebã criticul; ºi rãspunde: a primit, dupã cum s-a vãzut, un numãr a omului în uitarea fiinþei” (p. 79-80). de modele pe care le-a adaptat spiritului românesc. Marea poezie se datoreazã ugen Simion, ne avertizeazã Mihai Cimpoi, stipuleazã cã modernitatea acestei influenþe modelatoare: Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu, Stãnescu. Ceea româneascã este, totuºi, sincronizatã la cea europeanã, fapt care ce a dat este ºi mai impunãtor: de la Brâncuºi la Tzara, Eugen Ionescu ºi Cioran probeazã valenþele literaturii române, racordatã ireversibil la arhetipurile (un nihilist în interiorul modernitãþii). universale:E Am putea spune, conchide Eugen Simion, cã modernitatea româneascã a „…1. Modernitatea româneascã începe prin a recupera tradiþia culturalã, trimis în Europa (îndeosebi în Franþa), un contingent important de detonatori” prin ceea ce am putea denumi azi canonicitatea (în sensul lui Harold Bloom). (pp. 82-84). Preromanticii apar odatã cu clasiciºtii întârziaþi ºi romanticii pozitivi (Cãlinescu), scriind în acelaºi timp cu autorii de satire ºi epistole; primii moderni pun arta m extras acest lung pasaj din Modelul de existenþã Eugen Simion, în slujba politicii naþionale, pornind de la gramaticã. din dorinþa expresã de a evidenþia arhitectura unei construcþii ale 2. Constituirea modernitãþii româneºti s-a fãcut sub presiunea Europei cãrei elemente valideazã/conferã, inevitabil, sens ºi existenþã operelor ºi cu teama de a nu o deziluziona. evaluateA ºi de interpret ºi de autor, ca sã urmãm „calea nobilã” pe care ne-o 3. Momentul Eminescu este precizat ca þinând nu doar de romantismul sugereazã Jean Starobinski în tentativa de integrare a obiectului ce-ºi revendicã întârziat; este un ultim mare romantic european ºi un mare liric care dã prin dreptul de a-l întoarce pe creator la Idee. În consecinþã, cartea lui Mihai Cimpoi infuzia de spiritualitate rãsãriteanã ºi nordicã (germanicã) o altã dimensiune este poarta prin care un mare cãrturar pãtrunde în lume ºi a cãrui operã deschisã a romantismului european: un poet care deschide enorm poezia spre metafizicã este receptatã necondiþionat. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 19 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori Ars amandi Conformism ºi nonconformism politic Traian DIACONESCU elaþia dintre literaturã ºi politicã pe vremea principes iuventutis (5). Înãlþarea la supreme erotic al tinerimii romane lui Augustus este o paradigmã care strãbate magistraturi, la vârstã prematurã, neagã practica are elemente contrare cultura europeanã din antichitate pânã azi. republicanã ºi atesta tendinþa de succesiune ere- programului de restaurare (9), IstoriculR Syme (1) ºi filologul La Penna (2) au cercetat ditarã (6). Ovidiu justificã acest fapt prin meritele spirit liber ºi observaþii drepte cu sagacitate adeziunea lui Horaþiu ºi Vergiliu la divine ale familiei imperiale: Parcite natales timidi ºi generice. Reflectã viva- ideologia principelui, dar ºi „integrarea dificilã” a lui numerare deorum:/ Caesaribus virtus contigit ante citatea intelectualã a lui Properþiu. Condiþionarea artei ºi religiei la programul diem/ Ingenium caeleste suis velocius annis/ Surgit Ovidiu, înclinaþia sa ludicã spre demitizare, joc de restaurare civilã ºi moralã va da rezultate memo- et ignavae fert male damna morae (v. 183-186) ironic despre orice principiu moral sau politic impus. rabile în opera care celebreazã idealul Romei („Cruþã pe cei timizi, sã nu-þi fie greu sã numeri E necesar, în aceastã perspectivã anticonformistã, renãscute, trecutul eroic ºi prezentul glorios. Ovidiu aniversãrile zeilor, vitejia pentru cezari se aratã sã coborâm la exemple în care scapãrã arguþia însã n-a putut sã adere total la aceste idealuri, cu înaintea vârstei, geniul celest se înalþã mai repede polemicii ideologice. Exegeþii (10) lui Ovidiu consi- toate cã opunea trecutului (simplicitas rudis) opulenþa decât anii ºi îndurã greu paguba zãbavei.”), iar derã cã poetul practicã parodia, dar Augustus nu prezentului (aurea Roma; Ars amandi, 3, 113) ºi Augustus transmite puterea fiului: Auspicis annis- gustã gluma (cf. Syme, 471), întrucât Ovidiu nu este rafinamentul ºi gustul public (cultus) victorios faþã que patris, puer, arma movebis/ et vinces annis strãin de politicã. Ovidiu se declarã magister cu aluzii de rusticitatea strãbunã (Ars, 127). Respingând însã auspiciisque patris. Poetul nu se mulþumeºte sã-l polemice la Hesiod ºi Vergiliu. Poetul din Mantua tradiþia (prisca iuvent aliis; Ars, 121), Ovidiu acþiona salute ca iuvenum princeps, ci îl numeºte princeps cultiva o didascalie gravã, declarându-se vates. contra fundamentelor ideologice ale principatului (3). senum, fãcând aluzie la succesiunea lui Augustus. Vergiliu, în Elogiul Italiei, declarã: Ascraeumque cano Poetul din Sulmo rãmâne rezervat faþã de Mai mult încã, îl numeºte pe Augustus genitor Romana per oppida carmen (Georg. II, 176). Aºadar, idealurile restaurãrii augustane chiar când celebreazã patriaeque tuusque (v. 197) pater patriae, titlu pe Ovidiu se contrapune lui Vergiliu, poet oficial care în familia imperialã. Scene de ataºament la ideologia care îl va primi dupã puþin timp (an 2 î.Hr.), iar, mai Georgice scrisese o operã literarã cu larg orizont civic oficialã sunt sensibile, mai ales, în Fasti departe, declarã viitoarea divinizare ºi politic. ºi în Metamorfoze, pe care poetul le a lui Augustus (v. 203-204). Toate reaminteºte (4) lui Augustus în Tristia, 2, aceste versuri demonstreazã electãm, mai jos, din Ars amandi, versuri 59, dar ºi în poezia eroticã din tinereþe cã Ovidiu nu era detaºat de viaþa nonconformiste. (Ars, 171-228), ba chiar ºi în alte poeme politicã (7) a vremii sale. 1. Despre puterea banului ºi a privilegiului scrise în exil. Poetul, amintind de bogãþieiS în societate, poetul declarã: Aurea sunt Naumachia organizatã pentru inaugurarea acã ciclul epistolar vere nunc saecula; plurimus auro/ venit honos, auro templului lui Mars Ultor în anul 2 î.Hr., Heroides reflectã o conciliatur amor. (Ars, 2, 271) („Acum, vremurile sunt, prevede proximul triumf al lui Gaius detaºare de tradiþia într-adevãr de aur; onoarea cea mai înaltã vine din Caesar asupra parþilor ºi fãgãduieºte poezieiD augustane, ciclul erotico- aur, amorul se cumpãrã cu aur; chiar dacã veni-vei sã-l celebreze printr-o votiva carmina (Ars, didascalic este cel mai legat de tu însuþi, Homer, însoþit de muze, dacã nu vei aduce 177-186). Dar aceastã aderare la idealurile experienþa mundanã a poetului ºi nimic, vei pãºi afarã.”) Faþã de versurile lui Vergiliu vieþii oficiale nu este singularã, proprie lui profund inseratã în viaþa cotidianã din Eneida VI, 791-94, în care Anchise declarã cã Ovidiu, ci întregului public care participã la (8) a Romei imperiale. Este o operã Augustus va aduce o nouã vârstã de aur – aurea festivitãþi. Cu mulþi ani în urmã, în 20 î.Hr., literarã cu implicaþii morale ºi saecula Saturni –, Ovidiu se exprimã parodic, ironic, Properþiu se manifestase ironic faþã de politice unde întâlnim iniþiative respingând idealizarea principelui echivalat cu un viitorul lui Augustus, în elegia III, 4, datorate contactului cu cercul lui salvator: Hic vir, hic est, tibi quem promitti saepius imaginând cã va aplauda pe Via Sacra Messala, dar, mai ales, propriei audis,/ Augustus Caesar, Divi genius, aurea condet/ spectacolul unui triumf, bucurându-se in sale voinþe. Este un poet la modã, saecula qui rursus Latio regnata per arva/ Saturno sinu carae puellae, „la sânul iubitei dragi”, legat de politica oficialã, dar care quondam. (Vergiliu, Eneida, 791-94) („Acesta-i lãsând altora gloria rãzboiului (v. 21) (5). are ºi atitudini nonconformiste, bãrbatul, acesta despre care auzi adesea cã-þi este Dar, uneori, ºi la Ovidiu celebrarea este polemice, pe care cercurile inte- promis, Cezar Augustus, mlãdiþã de zeu, care va numai genericã, cum este propunerea lectuale mondene le preþuiau. întemeia iarãºi vremile de aur în Latiu ºi ogoarele atribuirii unor onoruri lui Gaius ºi Lucius, Punctele polemice pot fi de stãpânite odinioarã de Saturn.”) Versurile ovidiene nepoþi ºi fii adoptivi ai lui Augustus, cãrora, naturã politicã, opuse temelor (11) ironizeazã întoarcerea la vârsta de aur, primitivã, deºi erau minori, senatul le acordase rang propagandiste oficiale sau chiar a lumii ºi, indirect, chipul idealizat al principelui. de consuli, iar cavalerii i-au declarat casei princiare. Acest manual a 24 de ani de la trecerea bruscã la cele veºnice, se impune cunoaºterea Destinul lui Al. Piru – demn de acela al unui protagonist de roman – cunoaºte temeinicã a vastei opere create de Al. Piru, discipolul cel mai devotat al instantaneu o cãdere, explicabilã doar prin ferocitatea regimului stalinist: în mentorului sãu, G. Cãlinescu, cãruia i-a fost student la Iaºi, apoi asistent octombrie 1947 i se interzice sã mai scrie în presa românã, iar în septembrie universitarL în Bucureºti, ºi care i-a deschis larg coloanele revistei Jurnalul literar, 1949 este alungat din învãþãmânt, deºi era de mai bine de trei ani ºi jumãtate de la primul numãr (1 ianuarie 1937), în vremea când învãþãcelul era abia în asistent universitar. al III-lea an de formare în amfiteatrele Facultãþii de Litere ºi Filosofie din cadrul Trãieºte din expediente ºapte ani, fiind pe rând ºomer, muritor de foame, Universitãþii de pe Dealul Copou, pe unde îºi trãise iubirile ºi reveriile, sub clar paznic, salvator de la înec pe lacul Floreasca, instalator de gaze, strungar, de lunã, Eminescu. tehnician topometrist, copist – în douã rânduri – al celor peste 4.000 de pagini Tot G. Cãlinescu i-a creionat, în linii ferme ºi cu profundã încredere, un A4 ale Istoriei literaturii… de G. Cãlinescu. microportret în Istoria literaturii române de la origini pânã în prezent (1941), deºi Revine în funcþia de asistent universitar în toamna lui 1956. Publicã într-o nu trecuserã nici doi ani de la un prim conflict, stârnit de faptul cã „inclementul cadenþã uluitoare. Cãrþile, de referinþã, îi sunt încununate cu importante premii critic”, cum bine îl definise pe Al. Piru autorul de mai târziu al romanelor capo- naþionale. Unele îi sunt reeditate de câte patru ori. doperã Enigma Otiliei ºi Scrinul negru, fusese neîndurãtor cu poetul George La 1 februarie 1964 este ales prodecan al Facultãþii de Limba ºi Literatura Topîrceanu, marea febleþe a doamnelor ºi domniþelor din dulcele târg al Ieºilor. Românã din Bucureºti. În mai 1966 este numit decan al Facultãþii de Filologie Portretul iniþial a fost aprofundat ºi augmentat în ediþia princeps a Com- din nou înfiinþata Universitate din Craiova. În intervalul iunie 1969–martie 1976 pendiului publicat de Cãlinescu în 1945, înainte ca Al. Piru sã fi debutat editorial, conduce Ramuri, pe care o metamorfozeazã în revista fanion a criticii literare însã – avându-l înscris la doctorat – divinul critic ºtia cã urmaºul sãu pregãtea din România. temeinic un studiu monografic despre viaþa ºi opera lui G. Ibrãileanu. Dupã un an de profesorat la Liceul Naþional din Iaºi, urmat de stagiul militar n 1973 este ales prorector al Universitãþii din Bucureºti, pentru ca în 1982, (1941-1943) ºi lãsarea la vatrã în urma unei rãni, care a necesitat spitalizare, dupã ce reuºise sã-ºi încununeze cariera prodigioasã de critic, istoric literar Al. Piru se stabileºte în Bucureºti, de la 1 septembrie 1944 fiind professor ºi editor prin publicarea propriei Istorii a literaturii române de la început pânã de românã la Liceul de Construcþii Civile ºi Edilitare. azi κi prin lansarea pe piaþã a monumentalei Istorii a literaturii române de la origini Se lanseazã într-o susþinutã activitate publicisticã, recenziile, cronicile literare pânã în prezent de G. Cãlinescu (ediþie nouã, revãzutã de autor), un grup infam ºi studiile sale apãrând frecvent în Revista Fundaþiilor Regale (condusã de Al. de adversari sã-i cearã pensionarea. Rosetti, care, în februarie 1942, fusese preºedintele comisiei pentru examenul Solicitarea este respinsã ºi continuã sã predea pânã în 1990, când Senatul de capacitate unde Piru obþinuse media cea mai mare pe þarã), Tribuna popo- Universitãþii din Bucureºti, cãlcându-i în picioare meritele incontestabile, îi ia rului, Naþiunea, Ecoul ºi Viaþa Româneascã, a cãrei redacþie se mutase din Iaºi dreptul de a mai profesa. în Bucureºti, sub conducerea fostului sãu profesor Mihai Ralea ºi a criticului Îi ia, astfel, dreptul de a-ºi exercita vocaþia fundamentalã: aceea de Profesor. D.I. Suchianu. Îi ia, în fond, dreptul la viaþã. Devine senator de Bucureºti (1990-1992), director al cotidianului Dimineaþa, e la 1 februarie 1946, este promovat de patronul sãu spiritual, prin colaborator al revistelor Literatorul ºi Caiete critice (pânã la rapidul, incredibilul concurs, ca asistent titular provizoriu la Facultatea de Litere ºi Filosofie deces). din Capitalã, catedra de literaturã românã modernã. În acelaºi an îi Moare demn, ascunzându-ºi durerea generatã de faptul cã fusese alungat apareD cea dintâi carte, Viaþa lui G. Ibrãileanu, iar în iunie 1947 trece examenul definitiv din învãþãmântul superior, deºi era un profesor-mit, iar Academia Românã de doctorat (calificativ: Magna cum laudae) cu teza Opera lui G. Ibrãileanu. tergiversa primirea sa în rândul „nemuritorilor”. 20 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori 2. Reminiscenþe polemice, realizate tot aluziv, singurã cu Paris, hospes non rusticus (2, 359-72), în despotism ºi represalii (19). Poetul s-a apãrat de se referã la elogiul Italiei fãcut de Vergiliu (Georg. 2, pentru cã Nil Helene peccat; nihil hic committit adulter acuzaþii, subliniind singularitatea mãsurii legislative, 135-176) ºi de Properþiu care spusese: Omnia (v. 365). („Nici Elena nu-i vinovatã, nici Paris nu-i dar puterea imperialã, apãrând programul de Romanae cedent miracula terrae/ natura hic posuit nelegiuit.”) Legea matrimonialã a transformat adul- restaurare moralã a societãþii, a pedepsit (20), quidquid ubique fuit. (3, 22, 17, s.) („Toate minunile terul dintr-o ofensã privatã sancþionatã privat într-un fãrã clemenþã, un poet genial pentru libertatea lumii sã se plece pãmântului roman, aici a rodit delict: Viderit Atrides; Helenen ego crimine solvo sa de cuget. natura tot ce a fost pretutindeni.”) Ovidiu însã (15) (v. 371), „Ai vãzut Atrizii; pe Elena eu o absolv Soarta lui Ovidiu urmeazã o paradigmã tragicã parodiazã efortul patriotic al lui Vergiliu, ca ºi de vinovãþie”. a conflictului dintre tirania politicã ºi arta Properþiu, prin deprecierea valorilor morale create nonconformistã. de Augustus. Ovidiu afirmã cã Roma are cele mai 6. Legea principelui obligã familia sã educe frumoase fete din lume ºi, de aici, glorificarea iubirii tinerimea. Familiile diriguitoare trebuie sã fie instruite Note galante: Non ego quaerentem vento dare vela în ºtiinþe, arte, filosofie, dar cu precãdere în drept 1. R. Syme, The Roman Revolution, Oxford, 1939 iubebo/ nec tibi ut invenias longa terenda via est./ ºi în oratorie. Ovidiu îndeamnã tinerimea romanã – (1951), trad. ital. La revoluzione romana, Torino, Andromedan Perseus nigris portavit ab Indis/ rap- iuventus Romana – la studiu, cum sunã versurile lui 1962, p. 462-68. taque sit Phrygio Graia puella viro,/ tot tibi tamque Ennius, parodiate de Horaþiu în Sermones 2, 2, 52: 2. A. La Penna, Orazio e l’ideologia del principato, dabit formosas Roma puellas/ haec habet ut dicas Disce bonas artes moneo, Romana iuventus (I, 459- Torino, 1963; Virgilio e la crisi del mondo antico, quidquid in orbe fuit. (I, 51-56) („Nu-þi voi spune 62). Dar Ovidiu le aplicã nu la scopuri înalte, etico- Introd. la Virgilio, Tutte le opere, Firenze, 1966, cã tu care cauþi, sã dãrui vântului pânza ºi nici sã politice, ci la cucerirea fetelor (I, 459-62), realizând p. IX-XCVI; Properzio ovvero l’integrazione difficile, gãseºti nu-þi trebuie cale îndelungã, Perseus adusese ºi aici o parodie noncoformistã (16). Intr. la Properzio, Elegie, Torino, 1970, p. VII-XCII. pe Andromeda de la inzii cei negri, ºi Elena fost-a Pentru protectoratul lui Mecaena v. J.M. André, rãpitã de un bãrbat frigian; Þie Roma îþi va da tot 7. Multe ipostaze nonconformiste îmbracã hainã Mecene, Essai de biographie spirituelle, in Ann. atâtea ºi încã mai multe frumoase copile, ea are, mitologicã. Ovidiu prezintã rãpirea sabinelor (I, 101- Litt. de l’Univ. de Besançon, vol. 86, Paris, 1967. ca astfel sã zic, tot ce în lume se aflã.”) Dupã 134) ca joc al unor galante insidii, comiþând astfel 3. Ovidiu, prin v. 113-115, se referã la Eneida, aceastã lungã comparaþie poetul conchide cã Mater ireverenþe faþã de legendarele origini ale Romei. VIII, 347-48. Ovidiu spune Simplicitas rudis ante fuit; in Aeneae constitit urbe sui. Aºadar, Versurile finale (131- nunc aurea Roma est/ et domiti magnas possidet Venus a fãcut din Roma capitala s.) cheamã versul orbis opes/ Aspice quae nunc sunt Capitolia, unei vieþi galante, fapt ce contravine iniþial (101 s.) – quaeque fuerunt. („Simplitate rusticã a fost mai restaurãrii valorilor morale augustane Primus sollicitos înainte; Acum Roma este de aur ºi stãpâneºte ºi compromite descendenþa familiei fecisti, Romule, bogãþiile uriaºe ale lumii cucerite. Priveºte Capitoliu Iulia din legendarul Enea (12). ludos („Tu, Romule, de azi ºi cele care au fost.”) ai fãcut, primul, 4. Curtoazia lui Ovidiu cu Metamorfoze ºi Fasti 3. Un procedeu nonconformist jocuri hãrþuitoare”) – a fost subliniatã de H. Bardon, Les empereurs et constã în resemantizarea unor ºi pot provoca les lettres latines d’Auguste à Hadrien, Paris, 1940 sentinþe filosofice cum este dictonul sugestii maliþioase: (1968), p. 922 s.s. delfic nosce te ipsum inserat în Ars II, Romule, militibus 5. Res gestae 14. 493-501. Aici întâlnim utilizarea scistis dare 6. R. Syme, op. cit., supra, nota 1. jucãuºã a cuvintelor lui Apolo cu sens commoda solus:/ 7. S. D’Elia, Ovidio, Napoli, 1959, p. 16. antiaugustan. Sic monuit Phoebus: haec mihi si dederis 8. S. Mariotti, La cariera poetica di Ovidio, Phoebo parete monenti:/ certa dei commoda, miles ero, în Belfagor, XII; 1957, p. 617 ºi 620. sacro est huius in ore fides./ Ad „Romule, tu singur 9. S. D’Elia, Echi del „De officis” nel „Ars amatoria” propiora vocor; quisquis sapienter ºtii sã dai militarilor ovidiana în Atti del I Congresso Internazionale di amabit/ vincet et e nostra quod petet, avantaje,/ dacã îmi Studi Ciceroniani, Roma, 1959, 1961, p. 129. arte feret. (v. 509-512) („Astfel m-a vei fi dat aceste 10. G. Viansino, La tecnica didascalia nel Ars sfãtuit Apolo: plecaþi-vã lui Apolo avantaje ºi mie, voi fi ºi eu soldat”. Verbul dederis amatoria di Ovidio, în Rivista di Studi Salernitani, sfãtuitorul. Fermã credinþã se aflã în gura lui sacrã. este ambivalent, poate sã se refere la Romulus, IV, 1969, p. 487. Sunt chemat la cele mai apropiate. Oricine iubi-va dar ºi la Augustus care este noul Romulus. Poetul, 11. Relaþia versurilor ovidiene cu versurile cu înþelepciune va obþine ceea ce cere prin arta aºadar, ironizeazã propaganda oficialã, vizând vergiliene este însã pur genericã, vezi D. Marin, noastrã.”) Apolo era zeu protector al casei Iulia, criza armatei ºi slaba adeziune a tineretului faþã de Intorno alla cause dell’exilio di Ovidio a Romi, în dar ºi profet, aºa cum apare în Eneida. Implicarea serviciul militar. Idealizarea trecutului mitologic ºi a Atti del Convegno Internazionale Ovidiano, Sulmona, lui în context amoros este, desigur, un gest mai principelui prezent de cãtre propaganda oficialã apare 1958, Roma, 1959, p. 37. ireverenþios decât gestul lui Properþiu despre victoria nu numai în corelarea lui Augustus cu Romulus, ci ºi 12. Pentru importanþa politicã a descendenþei de la Actium (c. IV, 57) în care spusese: Vincit Roma mitice a lui Octavian vezi M.A. Levi, Il tempo di fide Phoebi, „Roma învinge prin credinþa în Poebus”. cu Enea. Vergiliu ºi Horaþiu conferiserã strãbunilor valori morale ºi religioase supreme. Enea întruchipa Agusto, Firenze, 1951, p. 198. Augustus are, ca Asupra credinþei în Phoebus insistã ºi Vergiliu ºi Enea, misiune sacrã. (Aen. 6, 343-47). Dar Ovidiu afirmã, sub influenþa eroismul ºi pietatea ca erou eponim al poporului roman ºi al regimului augustan. Dar Ovidiu, în 13. P. Ferarrino, Laus Veneris, în Ovidiana, Paris, lui Lucreþiu, cã poezia sa e mai adevãratã decât 1958, p. 313. trepiedul lui Phoebus (v. III 789-81 s.) (13). contrast cu pietas, îl prezintã ca un perfidus hospes (17): Et famam pietatis habet tamen hospes et 14. P. Grimal, L’amour a Rome, Paris, 1963. 15. F. Della Corte, Perfidus hospes, în Hommages 4. Ovidiu parodiazã valorile morale oficiale ensem/ praebuit et causam mortis, Elissa, tuae a Marcel Renard, Bruxelles, 1969, p. 312-321. transfigurate de Horaþiu în Carmen Saeculare: (3, 39 s). („ªi oaspetele are faima pietãþii ºi totuºi 16. J. Kenney, Nequitiae poeta, în Ovidiana, Di, probos mores docili iuventae... date (v. 45). Aluzia el þi-a oferit spada ºi pricina morþii tale, Elissa.”) op. cit., p. 205-209. nu vizeazã forma, ci substanþa. În partea secundã 17. F. Della Corte, I miti delle Heroides, în Mythos, a odei oficiale, Horaþiu elogiazã legile etico-politice 8. Propagandistica regimului imperial cultiva Scripta in honorem Marii Untersteiner, Genova, 1970, referitoare la familie, date în anul 18 î.Hr. cu numele frecvent, în echilibru cu tema rãzboaielor de cuce- pp. 157-169, releva faptul cã Enea, dupã Ovidiu, a de Lex Iulia de adulterii: iam Fides et Pax et Honor rire, tema pax Romana. Ovidiu ironizeazã motiva- pãrãsit pe Didona gravidã (Her. 7, 133: Forsitan et Pudorque/ Priscus et neglecta redire Virtus/ audet... rea propagandei oficiale: At vos, si sapistis, vestri gravidam Didon, scelerate, relinquas). Ovidiu a mers (v. 57 s.) („Acum Credinþa ºi Pacea ºi Onoarea ºi peccata magistri/ Effugite et culpae damna timete mult peste Vergiliu, care nu afirmase cã Didona era Pudoarea strãbunã ºi Virtutea neglijatã cuteazã sã meae/ Proelia cum Parthis; cum culta pax sit amica/ gravidã, Ovidiu a inventat aceastã ipostazã pentru a se întoarcã.”), la care Ovidiu rãspunde: Fuge rustice Et iacus et causas quidquis amoris habet (2, 173-76). longe/ hinc Pudor (I, 607 s.). („Fugi departe de-aici („ªi voi, dacã sunteþi înþelepþi, fugiþi de pãcatele spori dramatismul despãrþirii, neurmãrind sã salveze rusticã Pudor.”) Deci Pudor, personificatã ca la magistrului ºi temeþi-vã de pagubele vinovãþiei mele. onoarea lui Pius Aeneas ºi nici prestigiul gintei Horaþiu, nu trebuie sã se întoarcã, ci sã fugã departe, Sã fie rãzboaie cu parþii, dar sã fie cultivatã pacea dinastice Iulia, coborâtoare din miticul Enea. întrucât reprezintã rusticitatea pe care Ovidiu o prietenã ºi jocuri ºi tot ce aprinde amorul.”) Aceastã 18. G. Boissier, L’oposition sous les Césars, respinge: mihi, rusticitas, non Pudor ille fuit. (I, 672 s.) referire parodicã la actualitate erodeazã un slogan Paris, 1892, p. 52, nu crede cã exista o disidenþã („Pentru mine aceea a fost rusticitate nu Pudoare.”) politic. organizatã, ci disensiuni intelectuale (p. 52 ss), dar H. Bardon, op. cit., declarã cã Ovidiu frecventa 5. Poetul polemizeazã ºi cu legislaþia matri- postazele nonconformiste selectate mai sus cercuri ostile reformelor lui Augustus: ordinul cava- monialã, impusã fãrã rezistenþã, în anul 18 î.Hr. nu alcãtuiesc totuºi o probã convingãtoare lerilor ura legile de reformare a moravurilor ºi August Legea punea familia sub protecþia statului (cf. Syme, pentru o disidenþã organizatã (18), ci numai se arãta iritat de aceastã ostilitate (p. 90 s). p. 446). Poetul cere o formã de moralitate superioarã, mãrturiiI ale vivacitãþi spirituale a unui mare poet 19. R. Syme, op. cit., p. 484. bazatã pe iubire, care substituie funcþia legii (14). care aspirã la libertate de cuget ºi exprimare. Ovidiu 20. Motivele relegãrii lui Ovidiu sunt multiple – Non legis iussu lectum venistis in unum/ fungitur a elogiat familia princiarã, dar se detaºeazã, în ton politice, erotice, religioase, dar poziþia lui R. Boissier in vobis munere legis Amor (2, 157). („Nu veniþi ironic, de scheme ale restaurãrii augustane. Am rãmâne aproape de adevãr: „Se pretinde, în mod într-un singur pat prin porunca legii, Amor se achitã limitat cercetarea noastrã la Ars amandi pentru obiºnuit, cã aventura Iuliei a fost singurul motiv al prin voi de datoria legii.”) Ovidiu aminteºte riscurile cã aceastã lucrare a fost încriminatã de oficialitãþi pedepsirii lui Ovidiu ºi cã Ars amandi nu era decât un adulterului: Nec mea vos uni donat censura puellae/ datoritã tendinþelor anticonformiste. Ovidiu nu era pretext; eu cred, dimpotrivã, cã poeziile sale au fost di melius/ vix hoc nupta tenere potest (2, 387 s.). detaºat de viaþa civicã a Romei ºi se complãcea adevãrata cauzã a exilului sãu ºi cã restul n-a fost („Cenzura mea nu vã dãruie doar unei iubite, zeii în arguþii faþã de dogmele oficiale, probând inde- decât circumstanþe” (op. cit., p. 144). Pentru relaþiile aprobã, matroana poate cu greu sã îndure faptul pendenþa sa spiritualã, nicidecum proteste sau între poet ºi principe vezi ºi A.W.J. Holleman, Ovidii acesta.”) În exemplul clasic de adulter al Elenei, opoziþii ameninþãtoare faþã de regim. Opera lui Ovidiu Metamorphoseon liber XV, 622-870. Carmen et error, Ovidiu învinuieºte pe Menelaos care a lãsat soþia a fost toleratã pânã când involuþia regimului a coborât în Latomus, XXVIII, 1969, pp. 42-60. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 21 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori

Printre gânduri, departe Ion C. ªTEFAN a un cititor de cursã lungã, cu gusturi târzii/ ºi trosnesc sub picioare/ vreascurile pãdurii/ acoperã mirarea ºi plânsul/ formate de-a lungul unei vieþi de lecturi ºi oasele îngerului meu rãtãcit” (Într-o dupã-amiazã ºi nu gãsesc rãspunsul atente ºi comentarii, prin experienþa de octombrie, p. 112). în ºuvoiul/ care-mi duce acumulatãC prin activitatea la catedrã, încerc o Poeta aparþine pe de-a-ntregul farmecului naturii întrebãrile dincolo,/ în lumina mare satisfacþie când mã aflu pe vârful unei culmi înconjurãtoare, germinând printre cuvinte ca o de cobalt a lumii,/ dincolo, înzãpezite, mai înaltã decât toate din jur, de unde poruncã de înflorire: „Numai iarba ºtia/ cântecul de unde pasc mieii tristeþilor îºi ia zborul cocorul-cãlãuzã. În acest zbor al auto- leagãn/ care înflorise aici/ ºi plecase apoi/ spre cele uitate” (Poem într-un ochi de depãºirii, tresar dacã întâlnesc ºi un chip inspirat patru zãri/ cu pãsãrile cãlãtoare/ Numai iarba mai vultur, p. 38). Poeta se înalþã de o prea frumoasã doamnã poetã. ªtiu cã, uneori, aduna acum/ cuvintele din uitare,/ din oasele zilei din lumea comunã, pentru a frumuseþea ºi feminitatea unei poete pot sã-i asigure de ieri,/ de cândva,/ de uitarea acelui cândva/ risipit se regãsi cât mai departe. Acest departe poate fi ºi în un loc mai înalt decât cel real – dar când talentul dincolo de þipãtul luminii” (Dincolo de þipãtul luminii, þinutul de jertfã al creaþiei mioritice, specific românilor: Viliei Banþa îi înfloreºte pe umãr, ca un trandafir p. 11). Pare aproape dureros acest þipãt al luminii „Sã mori ori sã te naºti/ încã o datã/ sã pleci ori sã purpuriu, iar profunzimea poeziilor sale îi lumineazã din cãlãtoriile poetei dinspre ºi înspre Shangri-La, rãmâi/ în oraºul morilor de vânt,/ cioplind în piatra obrazul, îmi dau seama cã versurile pe care ni le adicã pendularea anotimpurilor ºi sentimentelor statuilor?.../ Ar trebui sã-nveþi/ ce-nsemnã prea spune sau le scrie, în acest volum cu nume exotic, din copilãrie pânã la maturitatea deplinei creaþii. devreme, prea târziu,/ niciodatã (Cioplind în piatra Departe de Shangri-La (Editura Bibliotheca, statuilor, p. 45). Fiindcã în acest þinut se aflã pãrinþii, Târgoviºte, 2016), cântate pe o coardã a sufletului, cestea sunt iubirile, durerile ºi nedumeririle îi sunt, deopotrivã, egale ca împlinire. Viliei Banþa, cãlãtorind în departele unei strãbunii, fiorul despãrþirilor definitive: „Mãria Ta, sã Despre cãrþile sale de versuri au scris critici ºi existenþe de creaþie. Ce nume exotic ºtii, nu mi-e totuna/ de ce ºi când ºi-apoi cum e sã literaþi competenþi, între care îi amintim pe George de Avolum de versuri: Departe de Shangri-La! ce mor./ Pe brânci, ori în genunchi, poate cu luna/ pe Coandã, Radu Cârneci, Mircea Micu, D. Zeletin, retragere în sine, din tumultul vieþilor celorlalþi! câtã spate putrezindu-mi cãtre zori.// Eu vreau, Mãria Ta, Valeriu Filimon, convinºi de împlinirea lor ºi fãrã a-i modestie! „Sunt ºi voi fi a cerurilor vinã,/ o lacrimã sã plec la miezul nopþii,/ Sã nu mã amãgeascã-n aduce laude nemeritate sau a-i face vreun rabat din steaua rãtãcind/ pe masa mea sfinþitã-ntr-un somn nãpasta/ ªi sã mã uite vremea-n voia sorþii./ calitativ. Mai mult încã: poate cã gingãºia, femini- colind./ În aºteptare, fruntea mi se-nclinã” (De E-o ºtiinþã sã înveþi ºi asta! (Când arde-n cer tatea ºi delicateþea o înconjoarã ca un veºmânt unde, Doamne…, p. 9). Da! Poeta este conºtientã pãdurea, p.78). Ce ar mai fi de înþeles, ce ar mai de sãrbãtoare. „E undeva, acolo, o vatrã primitoare/ de înfloririle sale succesive, nu într-o prea frumoasã fi de adãugat, ce ar mai fi de spus, decât sã reluãm ºi-un cântec de leagãn aproape uitat,/ unde mã pot doamnã, ci într-o nemuritoare poetã: „Mã pierd lectura acestei cãrþi minunate, cu multiple înþelesuri pierde oricând,/ ascultând cum trec mistreþii în nopþile în aburul misterului din adânc,/ un soare violet ºi puternice rezonanþe de simþire?!

Ion C. ªTEFAN Confesiunile unui cafegiu uþine sunt apariþiile editoriale din Florescu: scriitori, pictori, Iancu Nicolae, din Pipera, ori din magazinul Rosetti, ultimii ani care sã se fi bucurat compozitori; profesori univer- aflat pe strada Radu Cristian, din apropierea Pieþei de o popularitate atât de mare ca sitari ºi avocaþi; oameni cu Rosetti, unde am fãcut ºi eu douã vizite, fãrã vreo volumulP Confesiunile unui cafegiu, semnat alte funcþii în angrenajul speranþã cã am sã fiu asimilat ca personaj, în cea de Gheorghe Florescu ºi tipãrit la Editura statului socialist, ofiþeri, secu- de a doua carte a sa, cu numele provizoriu Jurã- Humanitas, aflat acum (2017) la cea de riºti, turnãtori, politicieni de-ai mântul unui cafegiu – încercând un sentiment cu a treia ediþie. Aceastã carte a fost întâmpi- vremii, ofiþeri M.A.N, propa- totul deosebit. Prima datã am sosit acolo însoþit de natã, încã de la prima ediþie, cu cronici gandiºti, jurnaliºti, în exercita- scriitoarea piteºteancã Maria Mona Vâlceanu. Nu favorabile, semnate de Dan C. Mihãilescu, rea rolului lor, uneori dubios, bãnuiam cã vom fi ºi noi captivaþi de acest vrãjitor Mircea Cãrtãrescu, Cosmin Ciotloº, ªtefan între sinceritate ºi minciunã, al cafelelor de cea mai bunã calitate, aºa cum a fost Agopian, Adriana Bittel, Vali Florescu, amestecatã cu subtilitãþi, ea comercializatã ºi prezentatã în România de câteva Stelian Tãbãraº, Serenela Ghiþeanu, apelând mereu la stimulenþii sute de ani încoace. Trebuia sã mã reapuc de citit pe Ovidiu ªimonca, Mihnea Mãruþã ºi alþii; cafelei de bunã calitate, dar îndelete, cu tact, înþelegere ºi semnificare, iar, uneori, de diverse prezentãri în presã, la radio cu scopuri diferite, fãcând cu creionul ºi caietul de notiþe alãturi, sã restrãbat ºi televiziune, de lansãri spectaculoase mãrturii uneori în contradicþie acest imens spaþiu afectiv, ca pe o poveste a la Târgurile de Carte ori în mai multe cu ceea ce efectuau sau ªeherezadei, care ne poate oferi oricând surprize. municipii din þarã, aºa cum a avut loc credeau în viaþa lor activã. ºi la Curtea de Argeº. N-am bãnuit niciodatã cã, i, pornind de la aceastã descoperire, cât de „Debutând editorial la 64 de ani – de fapt, eroina principalã a mare a fost uimirea mea: multe intrigi, câte afirmã Dan C. Mihãilescu, în articolul O acestei cãrþi este cafeaua, iar neliniºti, alte contradicþii ºi trãdãri, pentru a lume-ntr-un ibric, publicat în Evenimentul cavalerul ei de onoare domnul reuºiª sã bei o ceaºcã de cafea bunã, într-o Românie zilei, noiembrie 2008, Gheorghe Florescu pritocea Gheorghe Florescu. Ei bine, s-a gãsit un armean, a tuturor posibilitãþilor (ºi imposibilitãþilor!) comuniste. amintirile astea încã de prin anii ’80. Era vorba sã cu o memorie bunã, cu rãbdare ºi perseverenþã, Gheorghe Florescu nu este un om politic, doar i le prefaþeze bunul prieten Alexandru Rosetti, boierul diplomat, blând ºi sfãtos, care s-a strecurat prin toatã un cavaler al adevãrului, iar dezvãluirile sale ocupã mason de partid, a cãrui prezenþã gâlgâitoare umple aceastã adunãturã pestriþã, care a ascultat ºi a notat, un loc aparte, pe care nu ºtiu cum sã vi-l explic… aici multe pagini magnetice… O lume vãzutã din rând pe rând, multe dintre istorioarele ºi mãrturisirile O oglindã de buzunar are douã feþe, între care se subteranele cu plãceri clandestine ale nomenclaturii, de-atunci, uneori duplicitare sau cu tendinþe contra- aflã o zonã întunecatã; ei bine, însufleþiþi ºi perso- pentru care pasul nostru agitat, al pietonilor de rând, dictorii, în funcþie de tabãra în care se afla personajul nificaþi aceastã parte ºi veþi face descoperiri uimi- nu fãcea (ºi nu face) nici mãcar cât un foºnet de – în rol de narator secundar sau de organ al puterii toare, despre o lume care vi se pãrea cunoscutã, umilã viermuialã.” de stat comuniste. într-un fel, ºi care era cu totul altfel, protejatã O numesc simplu carte sau apariþie editorialã, Acesta a fost Cafegiul Numãrul Unu, Gheorghe ºi defãimatã, uneori, chiar de caracteristicele ei fiind o tipãriturã greu de încadrat într-o anumitã Florescu, autorul unor ample consemnãri, care au principale. Aceastã a treia faþã n-ar fi fost niciodatã specie literarã în prozã, deºi întruneºte toate condi- luat chipul unei cãrþi de 520 de pagini, iar apoi un scoasã la luminã, fãrã acele domoale vorbãrii la þiile unei naraþiuni de calitate. Nominalizat la Premiile redactor priceput ºi pasionat de la Editura Humanitas, o ceaºcã de cafea. Iatã serviciul pe care-l face Uniunii Scriitorilor din România ºi la cele ale revistei care a intuit boabele de aur printre firele de nisip, memoriei noastre, prin rectificãri repetate, autorul: Observatorul cultural, volumul a primit, în anul 2009, l-a sfãtuit cum sã procedeze mai departe ºi poate ne reactualizeazã lumea pe care am cunoscut-o doar Premiul pentru Memorialisticã „ªerban Cioculescu” l-a ajutat în redactarea ºi sistematizarea acestui parþial ºi ne înfãþiºeazã cealaltã faþã a oglinzii care, al Muzeului Literaturii Române. minunat material literar, alcãtuit din þesãturi, intrigi doar aparent ºi înºelãtor, pãrea asemãnãtoare primei ºi confesiuni – fiindcã a intuit cã notiþele povesta- dintre ele. Succesul de piaþã atât de mare al cãrþii mai degrabã, o înºiruire de amintiri fugare, ºului (vorba lui Llosa), prezintã un mare interes ºi sale s-a datorat (ºi probabil se va datora!) faptului rememorate de acest mare meºter armean, pentru alþi cafegii pasionaþi – cei de astãzi, dornici cã autorul ei n-a urmãrit nici glorie, nici avantaje al cãrui neam s-a stabilit cu sute de ani în sã afle amãnunte despre lumea de curând apusã. materiale, nici laudã, dar nici nu contrazice acea lume urmãE în România,, specializându-se în comercializa- pestriþã pe care o cunoaºte aºa de bine, ci urmãreºte rea ºi pregãtirea unor soiuri speciale de cafea, oferite ãrturisesc faptul cã am fost puþin derutat doar reliefarea unei anumite atmosfere sociale. de-a lungul anilor unor personalitãþi diferite ºi de în faþa unei astfel de argumentaþii sufleteºti, Cartea Confesiunile unui cafegiu nu este o nara- excepþie, prin desfãºurarea unei ceremonii speciale de relatãri ºi acþiuni dintre cele mai diverse þiune de relatat, prin reluare, ci doar de citit, cu uimire în consumarea cafelei ºi, mai ales, în tãifãsuirea ºi cãM am încercat sã-mi îndrept percepþia de ansam- ºi interes, o apariþie atipicã, greu de calificat ºi de ei de cãtre niºte personaje tipice, trecute apoi de blu pornind de la indexul alfabetic de la sfârºitul cãrþii: înþeles, tocmai datoritã sinceritãþii autorului ei, fiindcã, patronul cafenelei în paginile amintirilor sale. Fiindcã câteva sute de nume, fie celebre, fie cu totul anonime, dupã mãrturisirea lui: „În acel moment, pentru mine, existã o formidabilã deschidere de suflete în jurul unei dintre care multe de armeni ºi de evrei, din comerþul intervenise însuºi Dumnezeu. Eram convins, pentru ceºti de cafea aromate ºi dinamizatoare, predispuse cu amãnuntul, încercând, în faþa unei ceºti de cafea, cã mi-am dat seama cã eu fusesem cel ales.” Adaug la confesiuni dintre cele mai interesante, ale unor servitã alãturi de autor, în prãvãlia acestuia ori în alte eu: într-adevãr, Gheorghe Florescu a fost ales sã fie protagoniºti specifici, oaspeþi ai lui Gheorghe anexe, la Librãria Mihai Eminescu, pe strada Erou un scriitor de excepþie, pentru bucuria cititorilor sãi. 22 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Cãrþi ºi autori „Puciul” de la Adevãrul (1892) Marian NENCESCU ecent, la o mare la 11 februarie 1866, când, practic, fãrã a se trage din partea lui Beldiman, ºi de I.G. Bibicescu, din adunare publicã un foc de armã, primul domnitor legal al României partea lui Basilescu, a decis cine e adevãratul de la Barcelona, moderne este obligat sã abdice, prin intervenþia unui proprietar, silindu-l pe Basilescu sã înceteze publi- laureatulR Nobelului pentru grup militar organizat. În cartea sa, Din memoriile carea seriei „ilegale”. De semnalat cã „avocatul” literaturã din anul 2010, mele. Detronarea ºi înmormântarea lui Cuza Vodã, lui Beldiman, în fapt, cel care i-a susþinut pro bono scriitorul peruan Mario Vargas gazetarul ºi omul politic I.G. Valentineanu aminteºte cauza, juriul invocat nefuncþionând ca un tribunal Llosa (n. 28 martie 1936) cã principalii artizani ai complotului au fost doar propriu-zis, a fost, nimeni altul decât Constantin Mille, i-a numit pe reprezentanþii în subsidiar militarii care, „deºi juraserã credinþã viitorul patron, din februarie 1895, al gazetei. guvernului catalan „puciºti”, Domnitorului, ºi-au cãlcat jurãmântul”. Între aceºtia, iar miºcarea pe care o reprezintã drept „o conjuraþie sunt amintiþi maiorul Dimitrie Lecca, comandantul onsecinþele acestui veritabil „puci” de presã, separatistã”. La cei 81 de ani ai sãi, Llosa, el însuºi gãrzii Palatului, colonelul Nicolae Haralambie, fãrã participare militarã, dar cu similitudini trãitor la Barcelona în anii '70, nu s-a sfiit sã declare comandantul artileriei, coloneii Creþulescu ºi Berindei, frapante cu unele evenimente recente din în faþa celor aproape 350.000 de antiseparatiºti, cã cãpitanii Melinescu, Lipoianu, Handoca, Pillat ºi viaþaC breslei jurnaliºtilor, au reveberat inclusiv în „Pasiunea poate fi distructivã ºi feroce atunci când Candiano Popescu, „alãturi de alþi câþiva civili”, plan politic, semn cã nimic nu e întâmplãtor în viaþa e animatã de fanatism”, ºi cã „e nevoie de ceva cu toþii „seduºi” de gruparea liberalã, în spatele publicã. Astfel, doi dintre cei mai apropiaþi aliaþi ºi mai mult decât o conjuraþie de puciºti (s.n.) pentru cãreia se afla C.A. Rosetti, „marele complotist”. susþinãtori ai lui Beldiman ºi, implicit, ai demersurilor a distruge ce s-a construit în câteva sute de ani sale de independenþã publicisticã, de democraþie”. in pãcate, respectiv redactorii Eduard Dioghenide Evident, termenul de puci (putsch, în germanã, astfel de ºi I. Hussar, au fost, primul condamnat coup d'etat, în francezã) are conotaþii diferite în „derapaje” la un an cu executare, pentru un funcþie de zona geopoliticã unde este invocat, sensul democratice,D petre- pretins ultragiu public, la adresa unui unanim recunoscut fiind acela de „rãsturnare bruscã cute la nivel naþional, subcomisar de poliþie, celãlalt, pur ºi neconstituþionalã a puterii legitime de stat, de ºi, dupã cum ne ºi simplu expulzat din þarã. De ase- cãtre o minoritate alcãtuitã, de obicei, din militari sau previne Mario Vargas menea, la iniþiativa unui „grup de forþe paramilitare, folosindu-se forþa”. În politologie, Llosa, inclusiv la ofiþeri”, conduºi de cãpitanul Savopol, trecerea armatei de partea forþelor revoluþionare se scarã europeanã/ constituiþi în „parte civilã” (?), compusã numeºte loviturã de stat militarã, iar noþiunea de puci planetarã, nu sunt dintr-un aºa-zis „grup etnic maghiar”, a se foloseºte exclusiv în cazul când un grup militar atât de rare, cum ar fi urmat o adevãratã încãierare, derulatã preia puterea, înlãturând guvernul legitim. Adesea, de dorit. Iatã, de pildã sub ochii „bulversaþi”, ai publicului puciul este asociat cu o loviturã de palat, în sensul o întâmplare, poate prezent în Pasajul Român, unde se cã se desfãºoarã departe de ochii publicului, în nu atât de gravã, prin afla sediul ziarului, iar redactorii au anonimat chiar, atunci când o facþiune din tabãra urmãri, faþã de cele invocate anterior, dar suficient fost salvaþi in extremis de lucrãtorii tipografi, ieºiþi în aflatã la putere, uneori chiar apropiatã de grupul de pilduitoare pentru cei care lucreazã în presã (ºi stradã sã-ºi salveze ziarul lor. Seara, bãtãuºii, între conducãtor, se impune prin forþã ºi, sprijinindu-se nu numai!) privind consecinþele unor gesturi nesãbui- care s-au aflat ºi câþiva agenþi de ordine deghizaþi, pe unii comandanþi, sau pe ºefii de servicii secrete, te ale unor aventurieri, dispuºi sã „preia” ce nu li se au spart biroul lui Beldiman, de unde au furat 1.000 preiau puterea, transformându-se într-un grup cuvine. Evenimentele s-au petrecut în martie 1892, de lei ºi s-au oprit doar la intervenþia hotãrâtã a lui complotist activ. Un politolog american, dar cu când Toma Basilescu, administratorul Adevãrului – C. Mille, care, cu pistolul în mânã, l-a somat pe rãdãcini etnice româneºti, Edward Luttwak (n. la serie veche (gazetã fondatã, dupã cum se ºtie, în comisarul de poliþie aflat în zonã sã ordone încetarea Arad, 4 noiembrie 1942), nota în cartea sa Coup 1872, la Iaºi, de Alexandru Beldiman ºi care a apãrut ostilitãþilor, prevenindu-l asupra consecinþelor faptelor d'Etat, a Practical Handbook (1968) cã un astfel de cvasineîntrerupt, la Bucureºti, din august 1882, pânã sale. Urmarea a fost cã, în cursul aceleiaºi nopþi, eveniment se petrece atunci când un segment mic, la 31 martie 1951, pentru a reapãrea, în serie nouã, C. Mille este arestat, odatã cu patronul Tipografiei dar suficient de bine susþinut politic, al aparatului de la 20 mai 1990 ºi pânã în prezent) îºi însuºeºte Noi, care tipãrea Adevãrul. „Trei zile a durat fierbe- de stat, este folosit (s.n.) pentru a prelua controlul toþi banii aflaþi în casã ºi, preluând abuziv registrele rea în capitalã”, scrie cronicarul ziarului, în albumul ºi a îndepãrta de la putere autoritatea legitimã. de abonaþi ºi anunþuri ale ziarului, încearcã sã scoatã aniversar Adevãrul, 25 de ani de acþiune, timp în care Cu alte cuvinte, prezenþa elementului militar nu un ziar „piratat”, similar ca format ºi denumire, în fond gazeta a continuat sã aparã cu sprijinul lucrãtorilor este obligatorie, atunci când se vorbeºte de un puci. o „clonã”, a veritabilului Adevãr. În aceste condiþii, tipografi, dar ºi al Sindicatului vânzãtorilor de ziare, Beldiman, conºtient cã îl aºteaptã un lung ºi costisitor dupã care „vandalii” s-au potolit (Atelierele esigur, astfel de consideraþii, pur teoretice, proces de presã, decide, în mod surprinzãtor, sã pu- Adevãrului, 1913, p. 68). meritã sã ne dea de gândit, mai ales cã blice în continuare Adevãrul „sãu”, explicând, într-un România a trecut, în istoria ei recentã, editorial din 24 martie 1892, cã: „Am fost rãsplãtit cu esigur, a forþa o similitudine cu unele prinD evenimente similare, numite când complot, pus ingratitudinea cea mai asprã de cãtre cei care au vrut întâmplãri actuale e riscant. Rãmân, totuºi, la cale de „monstruoasa coaliþie”, când insurecþie sã facã, dintr-un ideal mãreþ, o marfã de exploatat”. învãþãmintele, mai ales cã cine ignorã armatã, ori, pur ºi simplu revoluþie/evenimente(le) Convins cã „cine mã cunoaºte mã va încuraja ºi istoria,D riscã s-o repete. Puciuri au fost ºi vor mai din decembrie etc. Cum fiecare din aceste episoade mã va urma”, Beldiman anunþã publicul cititor cã e fi în viaþa publicã. Importantã este reacþia presei, politice, cu reverberaþii sociale ºi etice de duratã, hotãrât a lupta „cu slabele mele mijloace”, rãmânând ºi implicit a comunitãþii de ziariºti, faþã de astfel riscã sã provoace, pe fond, discuþii ample ºi aplicate, încrezãtor în cauza sa ºi în „bunul simþ al cititorilor”. de evenimente. Cu bune ºi cu rele, presa rãmâne vom evoca doar momentul înlãturãrii de la putere Drept urmare, în urmãtoarele luni au apãrut la o instituþie profund democraticã, capabilã sã-ºi al lui Cuza Vodã (Alexandru Ioan I, oficial), într-o Bucureºti douã gazete cu titlu similar, pânã când gestioneze singurã devierile de la legalitate, ori singurã noapte (sunã cumva cunoscut?), un juriu arbitral, prezidat de G. Panu ºi C. Dissescu, de la moralitate. acestei negãri, susþinute pe o perioadã de peste 150 de ani, începând din secolul al XIX-lea, reevaluate ºi în ziua de azi ºi puse în aceeaºi luminã a negãrii unui eveniment istoric crucial pentru Þara Româneascã, le vom dezvãlui în prezenta Semn(al) de carte lucrare. Cornel Bîrsan, Cristian Moºneanu, Adrian Anghel, Istorie furatã. Întemeierea Prezentarea noastrã se doreºte una strict ºtiinþificã, folosindu-ne mai ales de Þãrii Româneºti. Radu Negru Vodã, între legendã, mit ºi adevãr, Editura Librex dovezile documentare ºi arheologice, a rezultatelor cercetãrilor genetice ºi fizico- Publishing, Bucureºti, 2016 chimice, a studierii stilurilor arhitectonice ale bisericilor ºi cetãþilor atribuite lui Ascrie o carte despre Radu Negru Vodã ºi Descãlecatul Þãrii Româneºti Radu Negru Vodã, dar ºi a informaþiilor transmise prin tradiþii populare. (Autorii, este o provocare ºi în acelaºi timp o dovadã de curaj. la începutul Introducerii la carte) Mulþimea lucrãrilor ºi a articolelor scrise de cãtre istoricii ºi cercetãtorii români dar ºi strãini ºi a con- Ilie Popa, editor ºi coordonator, Experimentul Piteºti. Conference cluziilor acestora nu Proceedings. Comunicãri prezentate la Simpozionul PERT’16, Piteºti, 30 te duc decât la ideea septembrie – 02 octombrie 2016, Metode ºi forme de represiune a individului în renunþãrii abordãrii unui regimurile dictatoriale comuniste, Fundaþia Culturalã Memoria, Filiala Piteºti, 2017 asemenea subiect! Volumul de faþã conþine lucrãrile prezentate la ediþia a XVI-a a Simpozionului Cercetarea ºi Internaþional Experimentul Piteºti – reeducarea prin torturã care a avut loc concluziile marilor noºtri în perioada 30 septembrie – 02 octombrie 2016. Sperãm cã ºi acest volum, istorici sunt unanime, împreunã cu celelalte 15 apãrute pânã acum sub egida Fundaþiei Culturale negarea existenþei MEMORIA, Filiala Piteºti, va însemna un mic ºi modest pas în lupta împotriva persoanei ºi identitãþii uitãrii, contribuind la prezentarea adevãrului despre istoria recentã a spaþiului celui care a fost Radu românesc, inclusiv a românilor din Basarabia ºi nordul Bucuvinei, foste provincii Negru Vodã ºi eliminarea româneºti, în timpul dictaturii comuniste. în totalitate a ideii de Amintim ºi cu acest prilej cã deviza tuturor ediþiilor simpozionului este expri- Descãlecat ºi Întemeiere matã în ultimele cuvinte rostite înainte de moarte de renumitul om de culturã a Þãrii Româneºti! român Mircea Vulcãnescu în închisoarea Aiud: „Sã nu ne rãzbunaþi, dar sã Care sunt motivele nu ne uitaþi”. (Editorul, la începutul Prefeþei) Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 23 Curtea de la Argeº 8 Nevoia de românism De vorbã cu Adrian-SSilvan Ionescu Nicolae MELINESCU Situaþia monumentelor de for public este dramaticã. Adrian-SSilvan Ionescu ecolul al XIX-llea a fost perioada în care Prima foaie ilustratã din România este aceea impresia unor personalitãþi ca spiritul naþional românesc s-a consolidat iniþiatã de Carol Popp de Szathmari, Ilustraþiunea. Bãlcescu sau Kogãlniceanu. ºi a cãpãtat manifestãri definitorii. Termenul Jurnal universal, care avusese ca model L’Illustration de Sromânism a fost pus în circulaþie de intelectualii de la Paris, de unde el ºi primea cliºeele. Szathmari in iniþiativa ºi sub epocii, care au regãsit în acest concept o descriere a încercat sã foloseascã ºi gravorii din România, – influenþa scrierilor esenþialã a identitãþii naþionale. Ca istoric ºi cercetãtor nici nu erau prea mulþi – ºi a introdus propriile sale lui Bãlcescu, cultura al artei, profesorul Adrian-Silvan Ionescu, Directorul ilustraþii. Pe 30 august 1860 apare ca imagine pe celeiD de-a doua jumãtãþi a Institutului de Istoria Artei „George Oprescu” al prima paginã o ceremonie la curtea domneascã în secolului al XIX-lea a resimþit Academiei Române, a profilat în interiorul fenome- cinstea Sfântului Alexandru, ziua onomasticã a lui nevoia promovãrii unei istorii care sã evidenþieze nului de ansamblu al afirmãrii acestei identitãþi Alexandru Ioan I. Domnitorul este prezentat într-o mai ales fapte de glorie ºi evenimente emblematice manifestãrile artelor culte ºi populare care au perspectivã ierarhicã. Alexandru Ioan Cuza nu era populate cu eroi naþionali în intenþia de a stimula contribuit la consacrarea valorilor românismului. prea înalt, avea o staturã medie, dar toþi oficialii care-l spiritul naþional ºi de a consolida identitatea naþionalã Cred cã plastica a ilustrat în chip salutar acest înconjoarã în imagine sunt mult mai mãrunþi decât el. tocmai prin fapte de vitejie ºi personaje de dimensiuni sentiment ºi începuturile se regãsesc chiar în aceastã Sã trecem acum la Rosenthal, un foarte bun român, mitologice. vreme a renaºterii naþionale dupã 1830. Un ardelean deºi din naºtere era evreu ungur. Naturalizat român Creatorii, în special plasticienii, aveau contact cu studii în Occident, chiar dacã nu au fost foarte printr-unul dintre primele acte pe care le-a emis direct cu documentele, mergeau direct la surse. Între temeinice, Constantin Lecca, a fãcut o cãlãtorie peste Guvernul provizoriu la 1848, el a creat practic icoana timp, cum am fost rãvãºiþi de un prim Rãzboi Mondial, munþi în Þara Româneascã, prin 1831 sau 1832, românismului, chiar dacã, amuzant, reprezentanta de la Al Doilea Rãzboi Mondial arhivele au fost cu intenþia sã parcurgã un itinerar care-l ducea pe acestui românism era Mary Grant, scoþianã, soþia lui mutate de colo colo ºi s-au pierdut multe dintre ele. la monumentele din vechime. Proiectul nu s-a mai C.A. Rosetti. În acelaºi spirit, un foarte bun român a Acum, când discutãm, este anul 2017 ºi cei care vor finalizat, dar a fost practic o sãmânþã aruncatã pe fost Carol Popp de Szathmari, care în ultimii douãzeci veni dupã noi vor risca sã nu mai gãseascã paleo- tãrâmul ilustratorilor ºi al graficienilor români, ºi nu de ani este revendicat cu furie de cultura vizualã grafi, sã nu mai poatã nimeni sã citeascã documente numai al lor, cu intenþia de a imortaliza vestigiile ungarã. Într-adevãr, se nãscuse în Transilvania, în chirilicã, nu mai vorbesc de documentele în latinã istorice. În 1860, Ministerul Cultelor ºi al Instrucþiunii dar avea ºi niºte origini româneºti îndepãrtate, prin sau scrieri cu caractere gotice. Ne aflãm într-o Publice instituie o comisie care sã facã secolul al XVII-lea, ºi situaþie dramaticã în momentul de faþã din acest inventarierea monumentelor din Valahia fusese crescut în cultura punct de vedere. La Facultatea de Istorie nu mai Mare ºi din Valahia Micã, comisie maghiarã. Vorbind foarte existã cursuri de paleografie þinute de experþii anilor alcãtuitã din scriitorul, poetul ºi tradu- bine germana, a ajuns 1950–1960. Pânã la nivelul universitar, în ºcoalã cãtorul Alexandru Pelimon, poetul Cezar sã fie fotograful de Curte nu se mai studiazã istoria ºi nici limba românã. Bolliac, istoricul ºi geograful Dimitrie al lui Carol I, pentru cã Papazoglu, colonel ieºit la pensie, dedicat se înþelegea bine cu ierderilor menþionate de profesorul Adrian- ilustrãrii ºi alcãtuirii unei istorii naþionale Vodã în nemþeºte, nu Silvan Ionescu provocate de evenimente ºi bucureºtene, precum ºi scriitorul, în francezã, chiar dacã tragice li se adaugã o neglijenþã condam- arheologul ºi omul politic Alexandru aceasta era limba nabilãP faþã de soarta monumentelor istorice care Odobescu. Acesta din urmã a avut ideea aristocraþiei. ne reprezintã. Apar anomalii greu de înþeles. de a-l lua în tovãrãºie pe Henri Trenk, Municipalitatea Bucureºtiului a cheltuit peste opt pictor român nãscut în Elveþia, foarte ânã la apariþia milioane de lei pentru un ansamblu monumental corect reproducãtor al monumentelor publicaþiilor dedicat fostului prinþ de Monaco, Rainier. Însã, nu ºi al detaliilor decorative. Ilustraþiile lui ilustrate ºi, s-au gãsit iniþiatori pentru un binevenit monument Henri Trenk rãmân în posesia iniþiatorului ulterior,P a fotografiei, dedicat savantului Henry Coandã, cel care, la proiectului, dar sunt trimise ºi la Minister pentru arta plasticã, mai ales pictura, a fost creatoarea senectute, a revenit în þara de origine, în 1969, a se executa cópii dupã ele. unei galerii de imagini care refãceau nu numai per- când a cerut ºi i s-a redat cetãþenia românã. La sonaje importante, dar ºi situaþii, evenimente, scene Cluj-Napoca, un minoritar antiromân a vandalizat ecurgerea la alegorii istorice ºi la o cotidiene. De aici ºi tendinþa spre o fidelitate sporitã a monumentul lui Baba Novac, cãpitanul lui Mihai imagisticã a tradiþiei ºi a identitãþii naþionale desenului ºi a culorii, ambele eliberate spre sfârºitul Viteazul. Timp de ºase ani urmele barbariei nu au i-a atras ºi pe alþi pictori ai vremii din inte- veacului, când pictorul nu a mai fost constrâns sã fost înlãturate ºi nici nu s-a anunþat public rezultatul riorulR sau din exteriorul provinciilor româneºti. Prin rãmânã un cronicar în imagini ºi a putut sã-ºi exprime unei posibile anchete, deºi actele de vandalism sunt îmbogãþirea galeriei de portrete, ei au dat chip ºi au emoþiile ºi trãirile în faþa frumosului. Pânã în aceastã condamnate prin lege. Ori, spaþiul public poate ºi însufleþit nu doar personaje emblematice ale vieþii fazã a emancipãrii faþã de model ºi uneori chiar ar trebui sã fie ºi el loc de promovare ºi respectare sociale ºi artistice ale vremii. Ei au oferit o punte ºi dupã aceea, arta plasticã a consacrat entitatea a simbolurilor identitãþii naþionale. spiritualã între ideile identitare ºi o anumitã imagine. naþionalã, înscriindu-se în încercãrile altor creatori, Situaþia monumentelor de for public este drama- Facem o trecere de la Constantin Lecca la literaþi, muzicieni, oameni de culturã hotãrâþi sã dea ticã. Eu fac parte din Comisia naþionalã pentru monu- Comisia Monumentelor, care era creatã tocmai în expresie artisticã valorilor supreme ale românilor. mente de for public, am fost votat ca preºedinte al ei. spiritul Comisiei Heliografice din 1851 de Ministerul Arta plasticã ºi nu numai reprezentanþii ei au Comisiei i se prezintã proiecte de monumente care Instrucþiunii de la Paris, în care au fost trimiºi numai fãcut-o în cel mai înalt grad, pentru cã toþi plasti- nu sunt demne de a fi puse într-o piaþã de comunã, fotografi care sã ia imagini. Intenþia noastrã a fost cienii au adoptat o viziune unitarã în jurul anilor 1857, cu atât mai puþin de Bucureºti sau oricare alt mare aceea de a avea doar o consemnare documentarã 1860, înainte ºi dupã Unire, ºi în 1864, când este oraº al þãrii. Trãim o situaþie pe care nu o pot explica cu descrieri suficient de amãnunþite, dar nimeni fondatã ªcoala Naþionalã de Belle Arte. Cea de la decât prin marasmul general al unor guvernanþi care nu s-a gândit, în afarã de Odobescu, sã includã Iaºi începuse sã funcþioneze încã de la 1860, la nu dau douã parale pe culturã în general, nu mã refer pe cineva care sã execute aceastã ilustraþie. Între iniþiativa ºi sub directoratul lui Gheorghe Panaiteanu- numai la cultura vizualã. Tot ceea ce se face în mo- ei a existat un alt îndrãgostit de imagine, Dimitrie Bardasare. Debutul acesteia din urmã se produsese, mentul de faþã se face în miºcarea artisticã neoficialã, Papazoglu, care îl atrage alãturi de el pe Carl Isler, cumva, într-un stil limitativ, pentru cã programa practic nu mai existã o miºcare artisticã instituþionalã, un litograf foarte robace. Într-un caiet de schiþe, analiticã era redusã doar la foarte mult desen. aceasta este în zona experimentului, în zona instala- acesta adunã o mulþime de imagini pe care i le Studenþii executau studii dupã antici, dupã ghipsuri þiilor, a lucrurilor pasagere care nu se pãstreazã. imitând celebre statui clasice ºi abia spre finele indicase Papazoglu sã le ilustreze. Papazoglu a n primul deceniu al secolului trecut ºi apoi în perioadei de ºcolarizare desenau ºi dupã model fost legat de litografia popularã care sã se distribuie perioada interbelicã, elita româneascã a mers viu. În 1864, ªcoala de Belle Arte avea un program în rândul maselor. Era primul litograf, chiar dacã nu la perfecþionare, la instruire în strãinãtate. Tatãl identic la Bucureºti ºi la Iaºi, conceput de Theodor realiza personal imaginile, pentru cã apela la litografi profesoruluiÎ ºi cercetãtorului român, Silvan Ionescu, Aman în colaborare cu Gheorghe Tãttãrescu ºi cu de meserie, cum a fost Isler, care a iniþiat planºe s-a aflat printre privilegiaþi ºi a fost trimis în 1929 la Petre Alexandrescu. Tematica era strâns legatã de cu subiect patriotic cu o mare rãspândire în mase. Charlotenburg, la Berlin, ca sã devinã inginer arhitect. istoria naþionalã, iar la examenele pentru bursa de În 1936, dupã ce a învãþat ºi limba germanã ºi tainele semenea producþii imagistice la Paris întotdeauna era propusã o asemenea temã aveau o unei profesiuni puþin cunoscute la noi pe atunci, cu subiect naþional. Aman, spre pildã, a fost cel distribuire semnificativã prin intermediul fiul unui inginer petrolist, bunicul lui Adrian-Silvan mai important autor de picturã istoricã din întreaga presei din epocã, pentru care portretele ºi Ionescu, a devenit un specialist valoros în branºã, dar vigneteleA realizate de artiºti erau singura modalitate plasticã româneascã, cel mai ilustrativ fiind tabloul lui ºi un intelectual care ºi-a depãºit statutul profesional Tudor Vladimirescu. El a creat, practic, ºi o Mihaiadã de ilustrare a unor evenimente pânã la proliferarea ºi a devenit grafician apreciat, colaborator al unor în imagini, o istorie a lui Mihai Viteazul, care era eroul fotografiei în industria tiparului. La rândul lor, ziarele reviste culturale de prestigiu înainte ºi dupã cel de-Al naþional al Valahiei, în vreme ce pentru Moldova era ºi revistele erau singurele mijloace de comunicare în Doilea Rãzboi Mondial. Asimilând valori ale culturii ªtefan cel Mare. Nu e vorbã cã el s-a ocupat masã pânã la apariþia ºi rãspândirea radioului, odatã tehnice ºi spirituale, Silvan-senior a circulat în cercuri ºi de zona moldoveneascã, a executat acea picturã cu începutul secolului XX. Presa a rãmas un medium intelectuale elevate, în care i-a întâlnit pe Petre ªtefan cel Mare ºi aprodul Purice, a fãcut dupã aceea care oferea nu numai receptarea mesajelor jurnalis- Þuþea, pe Herbert von Karajan, pe contemporanii sãi tice, ci le dãdea intelectualilor vremii posibilitatea Moartea Lãpuºneanului, ilustrãri ale unor personaje din þarã care au fãcut carierã, fiecare în domeniul de a-ºi comunica opiniile ºi de a intra în polemicã literare. Iatã cum veneau în convergenþã literatura sãu. Cu toþii au dat consistenþã sufletului românesc. pe teme politice, culturale, economice sau sociale. naþionalã, istoriografia ºi plastica naþionalã sub 24 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Vecina mea, Africa

Nicolae MECLINEiSnCUe cade în plasa extremismului? socierea forþatã într-uun teritoriu conven- teroriste sã-i identifice pe indivizii radicalizaþi ascunºi de-al treilea mileniu creºtin insurgenþele ºi atacurile þional a alimentat în Africa postcolonialã între tot mai numeroºii migranþi care populeazã noua unor grupãri disidente erau îndreptate împotriva separatismul, instituþiile tribale ºi conflictele rutã de refugiu pe Marea Neagrã. Într-o singurã lunã, autoritãþilor locale, contestate pe motive etnice sau interne.A Din 1960 încoace, continentul negru a fost august 2017, au ajuns în România 475 de migranþi politice, în ultimele trei decenii au apãrut organizaþii victima a 17 rãzboaie civile ºi a 95 de lovituri de ilegali ºi Paza de Coastã a arestat ºapte traficanþi din militante suprastatale care le-au preluat pe cele stat, dintre care 17 au avut loc în Djibouti. (Nicolae Bulgaria, Turcia, Siria ºi Cipru. Anterior, între 2013 dintâi, le-au radicalizat acþiunile ºi le-au plasat sub Melinescu, Uriaºul care se trezeºte, CA Publishing, ºi 2015, deci în aproximativ doi ani, numãrul total dictatul solidaritãþii confesionale dincolo de graniþe vol. I, Cluj-Napoca, 2009) al migranþilor ilegali ajunºi în România a fost de 500. ºi regimuri politice. Disidenþele ºi insurgenþele au provocat apariþia O a doua motivaþie pentru cunoaºterea procesului În mod paradoxal, crezul islamist s-a generalizat ºi miliþiilor înarmate, intrate în rândul extremiºtilor de coagulare a fenomenului extremist african este s-a modelat dupã sloganuri universale, dar recrutarea ºi al entitãþilor nonstatale sângeroase, care s-au prevenirea îndoctrinãrii ºi a radicalizãrii grupurilor s-a fãcut strict în mediul local, la nivelul satului sau al manifestat tot mai agresiv prin campanii de atentate, de migranþi de pe continentul negru stabiliþi deja în clanului. Originile extremismului violent se regãsesc rãpiri, asasinate, prin piraterie maritimã ºi prin crimã România, care vor fi tot mai numeroase, fie prin în înfrângerea umilitoare a cauzei arabe în Rãzboiul organizatã. Ameninþãrile acestor protagoniºti deveniþi acceptarea de cãtre guvern a cotelor impuse de de ªase Zile din 1967. „El s-a inspirat ºi s-a sprijinit inamici internaþionali a generat conºtiinþa comunã birocraþia bruxellezã, fie prin traficul ilegal orchestrat pe revoluþia islamicã din Iran care a provocat prãbuºi- a statelor cã numai unul singur dintre ele nu le de crima organizatã externã. rea monarhiei Pahlavi în 1979. În lumea musulmanã poate face faþã, oricât de puternic ºi de bogat ar pe ansamblu, o miºcare tot mai cuprinzãtoare a fi. „În termeni militari, Al Qaeda este un pitic faþã n document extrem de riguros elaborat a cãutat sã reînvie Islamul, cerându-le credincioºilor o de gigantul american, dar impactul atacurilor sale se fost dat publicitãþii la mijlocul anului 2017. adeziune tot mai strictã, convinsã cã religia, mai mult bazeazã mai puþin pe numãrul combatanþilor implicaþi Programul Naþiunilor Unite pentru Dez- decât ideologia secularã, oferã soluþii pentru proble- ºi mai mult pe efectele spectaculoase ale acþiunilor voltare,U PNUD, a finanþat un studiu efectuat pe mele economice, sociale ºi politice.” (Martin Meredith, ºi retoricii sale, precum ºi pe reacþiile supradimensio- parcursul a doi ani, menit sã identifice manevrele The Fate of Africa. A History of Fifty Years of Inde- nate pe care le produce gruparea.” (Joseph Nye Jr., de recrutare a extremiºtilor africani. Journey to pendence, PublicAffairs, New York, 2005, p. 443.) The Future of Power, PublicAffairs, New York, 2011) Extremism in Africa. Drivers, Incentives and the De la disidenþã la separatism, la terorism politic ºi Tipping Point for Recruitment a fost realizat dupã bdulaye Dieye, asistentul administratorului la genocid, Africa a fost condamnatã la suferinþã ºi la sondaje ºi interviuri la care au participat aproape cinci ºi directorul Biroului pentru Africa al PNUD, crize umanitare devastatoare care i-au urmat decolo- sute de foºti teroriºti sau indivizi anchetaþi pentru constata cã penetrarea tot mai adâncã ºi nizãrii. Sub o asemenea povarã, Africa nu a avut cum acþiuni teroriste aflaþi în custodia autoritãþilor naþiunilor consecinþeleA devastatoare ale extremismului violent sã evite ciocnirea zguduitoare cu terorismul transfron- africane. „Reþelele teroriste internaþionale au lovit se aflã între cele mai grave ameninþãri la adresa pãcii talier pus în miºcare de extremismul violent. Mecanis- obiective israeliene sau americane de pe pãmânt mondiale. „În Africa, 33.300 de decese se presupune mele ºi procedurile prin care un numãr tot mai mare african, au construit celule locale care pot oricând cã au fost provocate de extremism între 2011 ºi 2016, de africani sunt atraºi în grupãri sã atace din nou sau care pot recruta noi combatanþi cãrora li se adaugã migraþia internã ºi devastarea teroriste impun prin succesele pentru operaþiuni economicã rezultând într-una dintre cele mai cata- recrutãrii de noi membri, cunoaº- în alte zone, pe strofale crize umanitare înregistrate vreodatã pe terea originilor ºi a cauzelor alte continente.” continent.” (www.jeuneafrique.com/354674/societe/ extinderii extremismului violent (Princeton N. abdulaye-mar-dieye-pnud-la/afrique-devenir- de origine africanã. Lyman, The War pionniere-questions-de-genre, accesat 17 septembrie on Terrorism in 2017) În Africa, terorismul confesional s-a grefat pe omânia are cel puþin douã Africa, în John fondul unor conflicte ºi rãzboaie interne mai vechi, motive, impuse de siguran- H. Harbeson and continuate de bandele paramilitare din Republica þa colectivã ºi individualã, Donald Rothchild, Democratã Congo, de Frontul Revoluþionar Unit din ca sãR studieze fenomenul teroris- Africa in World Sierra Leone, de Miºcarea pentru Democraþie din mului sub-saharian ºi a cauzelor Politics, Westview Liberia, de miliþiile Banana Mura din Republica sale. Cunoaºterea resorturilor ºi a Press, Boulder Congo, de Al Shabaab din Somalia, de Boko Haram motivelor adepþilor extremismului CO, 2009) din Nigeria, care s-au angajat în lupte interne, dar violent îi poate ajuta pe specialiºtii Dacã pânã s-au conectat, cel puþin declarativ, cu organizaþii români în prevenirea atacurilor la începutul celui ca Al Qaeda sau ISIL/Daesh.

tâta vreme cât din ºcoalã au dispãrut orele serioase de istorie, de culturã Al României oricare rãu…” ªi cei primiþi ºi naturalizaþi aici au venit cu contribuþii vizualã, de culturã muzicalã, dispare tot ceea ce înseamnã o iniþiere majore, cum a fost fotograful Popp de Szathmari, amintit anterior. în niºte preocupãri absolut esenþiale pentru sufletul românesc. Cum El a cerut ºi a primit cetãþenia românã în 1880, dupã un referat foarte frumos putemA explica faptul cã studenþii mei actuali rãmân cu gura cãscatã când încep întocmit de senatori, care au subliniat serviciile inevaluabile pe care le-a adus sã le recit din Sergentul lui Vasile Alecsandri atunci când la cursul de istoria pentru cunoaºterea României ºi pentru care merita sã fie fãcut cetãþean român. cinematografului rulez Independenþa României? Acum elevii nu mai trebuie Eu sunt ferm convins cã mai existã instituþii care pot sã dezvolte modalitãþi de sã înveþe versuri. Acest exerciþiu, departe de a fi mecanic, dezvolta capacitãþi consacrare a valorilor identitare nu numai în cazuri de excepþie cum a fost cel retorice, îmbunãtãþea rostirea ºi pronunþia. Atâta vreme cât nu se lucreazã în menþionat. Academia Românã poate sã promoveze românismul ºi sã difuzeze cursul inferior la bazele dragostei copilului pentru patrie, pentru locul în care a cunoºtinþele necesare pentru o revigorare a sentimentului patriotic. Cinema- crescut, pentru pãrinþi, pentru mormântul bunicului sau al strãmoºilor, nu putem tograful are ºi el un rol esenþial în cultivarea ºi impulsionarea sentimentului antrena spiritul naþional, sentimentul apartenenþei la aceastã þarã. Dacã profesorul naþional. Abuzul comis în perioada comunistã pe teme istorice alterate în spirit nu este el însuºi conºtient de necesitatea educãrii micului discipol ca sã trãiascã triumfalist ºi ideologizat a produs o repulsie a publicului pentru filmul istoric. în spiritul românismului, sã se bucure la vederea unui costum popular autentic, Am revãzut de curând câteva filme de acest profil fãcute de regizori români sã se bucure de o trataþie în sens tradiþional, spiritul naþional are de suferit. ºi am descoperit cã sunt impecabile din punctul de vedere al jocului actorilor, al restituirii istorice, cu mici erori în scenografie, în costumaþie ºi uniforme n 2008, cercetãtorul român a beneficiat de un grant din partea Muzeului Internaþional al Fotografiei de la Casa George Eastman, inaugurat în 1949 de epocã. Dacã spectatorul reuºeºte sã se distanþeze de mentalitatea la Rochester, statul New York, pentru a studia în arhivele acelei instituþii perioadei în care au fost realizate ºi sã elimine reziduurile propagandistice, ºi aÎ conferenþia în faþa unui grup de studenþi care se specializau în conservarea ajunge la esenþã ºi este foarte bine. fotografiei. Studierea colecþiilor i-a oferit profesorului Adrian-Silvan Ionescu in pãcate, cuvântul patriotism, în perioada actualã, este doar un posibilitatea evaluãrii istoriei cu ajutorul imaginilor surprinse de aparatul accesoriu facil fluturat prin campaniile electorale, este golit de înþeles de fotografiat, unele dintre ele, total inedite ºi necunoscute. ºi, din acest motiv, este respins în semnificaþia sa profundã. Când Am gãsit trei fotografii fãcute de Szathmari în timpul Rãzboiului Ruso-Otoman, o persoanãD publicã încearcã sã-l reabiliteze ºi sã-l punã într-un context care în prima fazã a Rãzboiului Crimeii, purtatã la Dunãrea de Jos, cu bãtãliile de la Cetate, de la Calafat, de la Giurgiu, ºi dupã aceea, mai departe în Dobrogea, readuce termenul la adevãrata lui valoare, în ochii lumii utilizatorul devine sau la Olteniþa ºi la Silistra. Sunt imagini foarte interesante, necunoscute în restul naþionalist sau demodat. În þãri cum este Franþa sau cum sunt Statele Unite, lumii. M-am uitat pe numeroase albume ºi pot sã spun fãrã falsã modestie cã patriotismul nu este un cuvânt de ruºine, ci un element de respect. le-am identificat imaginile cu doi generali americani din timpul Rãzboiului Civil Aºa ºi este la ei ºi aºa ar trebui sã fie ºi la noi. La noi nu mai existã acest de care ei nu ºtiau. Erau generalul Ambrose Everett Burnside ºi generalul Joseph respect ºi, uneori, în unele locuri, nu mai arborãm drapelul de stat nici mãcar Hooker. Au scris în album numele personajelor ºi mi-au rãmas recunoscãtori. în zi de sãrbãtoare. Ne aflãm într-o situaþie foarte neclarã, plinã de incertitudini, cufundatã într-un fel de ceaþã atunci când vine vorba despre patriotism, echivalat rocedee de descoperire a unor urme istorice care sã ne ajute în cu naþionalismul agresiv. Cred cã voit s-a construit aceastã ambiguitate, pentru refacerea modului în care românismul a progresat de la primele decenii ca oricine recurge la termenul respectiv sã fie recuzat sau ponegrit când invocã ale secolului al XIX-lea au urmat calea de afirmare a identitãþii naþionale, naþiunea românã. Eu sper foarte mult în programele de promovare a identitãþii îmbogãþitãP de fiecare artist, om de culturã sau cercetãtor cu propria contribuþie. naþionale ºi de marcare a Centenarului Marii Uniri. Existã ºi pericolul sã cãdem Unele dintre acestea au devenit emblematice la nivelul lui Eminescu, Ce-þi doresc în acele programe festiviste care au golit de conþinut manifestãrile aniversare eu þie, dulce Românie, sau al lui Ciprian Porumbescu. Lor li se adaugã versurile din 1978 sau 1988, când se fâlfâiau niºte steaguri, dar totul era gãunos. Sper mai puþin citate ale lui Alexandru Macedonski din Ce-aº vrea?: „Aº vrea odatã din tot sufletul ca intelighenþia româneascã sã se implice ºi sã ducã aºa cum iubita-mi þarã/ Sã se ridice din somnul sãu/ ªi cu glas tare sã strige: Piarã/ trebuie acest stindard al românismului. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 25 Curtea de la Argeº

Vecina mea, Africa

u puþini sunt liderii rebeli care ordonã iniþiat de arabi ºi transformat în industrie de europeni violent. În multe þãri în care guvernele au instru- uciderea civililor, incendierea a sate întregi, dupã secolul al XVII-lea. Al doilea ºoc l-a provocat mentat antiterorismul, mãsurile luate au limitat spaþiul numai ca sã li se ºtie de fricã, numai colonizarea europeanã sub constelaþia celor trei C: de manifestare a opoziþiei politice ºi a actorilor ca laN simpla rostire a numelui lor înfometaþii ºi comerþ, civilizaþie, creºtinism. În mod paradoxal, nonstatali, cum sunt societatea civilã ºi media.” marginalizaþii sã tremure de groazã. „Teroriºtii locali decolonizarea, la mai puþin de un secol, a fost al (CIVICUS, Civil Society Watch Report, Washington implicaþi în rãzboaie locale au omorât un numãr treilea ºoc, pentru cã a plasat tinerele state africane D.C., 2016) îngrozitor de civili, motivaþi de cauzele ºi ideologiile într-una dintre zonele de influenþã ale celor doi unei organizaþii cu ramificaþii globale. Conflictele hegemoni ai Rãzboiului Rece. Odatã cu încheie- rocesul de trecere ascendentã de la africane în desfãºurare au afectat aproximativ 20 la rea acestuia, a urmat al patrulea ºoc, produs dictaturã la o societate deschisã ºi, mai sutã din populaþia continentului, majoritatea victimelor de incertitudinea locului Africii în context planetar ales, decãderea unui regim anocratic spre fiind civili.” (Adam Lusekelo, Africa’s War on Terror ºi revenirea unor state sub umbrela strategicã dictaturãP creeazã punctul critic în care segmentul Targets Poverty, BBC News, February 27, 2003, ºi economicã a fostelor metropole coloniale. cel mai vulnerabil al civililor poate sã cadã în plasa http://news.bbc.co.uk/1/hi/business/2797405.dstm, accesat 17 septembrie 2017) n prezent, grupãrile extremiste din Africa se grupãrilor islamiste. Cincizeci la sutã dintre aceºtia au Unul dintre marile pericole în articularea strate- autodefinesc în termeni religioºi, invocând manifestat un scepticism accentuat faþã de atitudinea giilor locale pentru limitarea recrutãrilor ºi a activi- interpretãri distorsionate ale Islamului drept guvernului în conducerea þãrii. Slaba sau proasta tãþilor teroriste este mascarea unor mãsuri represive fundamentÎ justiþiar. „Legãtura dintre religie ºi radi- guvernanþã, mai ales în regiunile periferice, depãrtate ale unui regim totalitar sub imaginea combaterii calizare a fost stabilitã ca derivând din faptul cã de centrul de putere, este completatã sau suplinitã jihadismului, aºa cum a procedat în Djibouti preºe- religia poate sluji ca expresie puternicã a identitãþii de manifestãrile abuzive ale agenþiilor de securitate. dintele Ismail Omar Guelleh, care în 2003 a expulzat individuale ºi de grup, mai ales în contextul în care Atitudinea dominatoare ºi, de multe ori, brutalã 15 la sutã din populaþia adultã a þãrii sub pretextul identitatea religioasã intrã în concurenþã cu loialitatea a acestora provoacã o reacþie ostilã a populaþiei eliminãrii unor complici ai terorismului ºi ai pirateriei faþã de stat.” (Journey-to-Extremism.undp.org, p. 45) chiar ºi atunci când sunt lansate iniþiative de justiþie maritime. (John Davis, Africa and the War on Exploatarea sentimentului religios al recrutului socialã. Extinderea acþiunilor extremiste violente Terrorism, Ashgate, Burlington VT, 2007, pp. 31-40) legitimeazã extremismul extrem tocmai prin dorinþa devine o consecinþã fireascã, în asemenea context. Africa are cea mai tânãrã populaþie de pe glob, de conectare a militantului cu divinitatea. Paralel cu racolarea unor noi combatanþi, are loc cu o medie de vârstã de 19,5 ani (Worldometers) faþã O altã zonã a experienþei personale care influen- ºi o cimentare a sentimentelor antiguvernamentale. de 42,6 ani media din Uniunea Europeanã (Eurostat). þeazã apropierea individului de extremismul violent Dacã acestea ar fi ilustrate printr-o structurã pira- Lipsa locurilor de muncã, a pregãtirii profesionale, este situaþia economicã a fiecãruia în momentul midalã, la baza ei s-ar plasa scepticismul ºi neîn- marginalizarea socialã fac vulnerabilã categoria de recrutãrii, la care se adaugã autoevaluarea stãrii crederea în autoritãþi ca reacþia cea mai rãspânditã. vârstã 15 – 25 de ani, uºor de ademenit în mirajul Pe o arie mai restrânsã, înspre vârf, urmeazã aventurii ºi al adevãratei maturitãþi masculine cu nemulþumirea, revolta, dominate de susþinerea care recrutorii jihadiºti acþioneazã asupra tinerilor grupurilor jihadiste rezultând în atitudinea extremã sãraci. Vârsta fragedã a noilor susþinãtori ai de înrolare în rândul combatanþilor extremiºti. extremismului violent se traduce ºi prin prelungirea ªaptezeci ºi unu la sutã dintre subiecþii unui în timp a acþiunilor teroriste în Africa ºi pe alte sondaj specializat pe studierea extremismului au continente. identificat acþiunile ostile ale guvernului, mai ales Interconectarea tot mai facilã ºi mai extinsã a asasinarea unor membri de familie, prieteni sau recrutorilor africani le permite sã-ºi dezvolte reþele cunoscuþi, ca fiind motivul hotãrâtor pentru intrarea de racolare al cãror scop este sã instruiascã tot mai în rândul formaþiunilor teroriste. Patruzeci ºi opt mulþi teroriºti gata sã acþioneze dincolo de propriul la sutã dintre aceºtia s-au înrolat în mai puþin de mediu în centre aglomerate din Europa sau din o lunã de la actul opresiv ºi 32 la sutã s-au hotãrât America de Nord. Numãrul victimelor provocate de dupã o perioadã mai lungã de câteva luni sau chiar atacuri teroriste a crescut dramatic în ultimele douã decenii. 2015 a rãmas al doilea an record ca numãr de un an. Extremismul violent în Africa nu este de civili uciºi de atentatele islamiste. Costurile un blestem al vracilor. El a fost rãspândit odatã economice globale ale extremismului violent au cu manifestãrile teroriste transfrontaliere ale totalizat $89,6 miliarde în acelaºi an, aproape un sale sociale. În regiunile Africii cel mai grav afectate fundamentalismului islamist executate de Al Qaeda, sfert dintre ele înregistrându-se în Africa. (Ibidem) de extremism sunt copleºitoare ºomajul ºi degra- ISIL, Boko Haram sau Al Shabaab. Aderarea În 2015, patru grupãri declarat jihadiste – darea economicã. „ªomajul în rândul tinerilor în zona la mentalitatea jihadistã a fost stimulatã de margi- ISIL/Daesh, Al Qaeda, Boko Haram ºi Al Shabaab – costierã a nord-estului Kenyei este cu 40 – 50 la sutã nalizarea socialã ºi economicã, de ºomajul în rândul au provocat 74 la sutã dintre victimele terorismului mai ridicat decât în restul þãrii.” (Peter Collier, Doing tinerilor, de acþiuni represive ale regimurilor dicta- internaþional. Africa sub-saharianã a devenit a doua Well out of War: An Economic Perspective, în M. toriale împotriva civililor, motivate de conflicte etnice zonã cu cei mai mulþi morþi dupã Orientul Mijlociu ºi Berdayand, D. Malone (eds.) Greed and Grievances: ºi confesionale. Îndoctrinarea islamistã, explicarea Africa de Nord. Între 2000 ºi 2010, 1.699 de atacuri Economic Agendas in Civil Wars, Lynne Reiner, credinþei de cãtre intermediari radicalizaþi, instabi- au ucis 8.900 de oameni ºi au rãnit 6.605. Din 2010 Boulder CO, 2000) Ori, tocmai aceasta este regiunea litatea politicã ºi incapacitatea autoritãþilor din statele pânã în 2016, 575 de atacuri cu bombe, teroriºti bântuitã de combatanþii somalezi Al Shabaab, care eºuate sau în curs de eºuare sã asigure ordinea sinucigaºi ºi maºini capcanã au omorât 33.300 fie racoleazã, fie rãpesc tineri pe care îi radicalizeazã publicã ºi securitatea individualã ºi colectivã au de oameni ºi au rãnit 10.190. (Global Terrorism ºi îi transformã în teroriºti. favorizat extinderea recrutãrii militanþilor extremiºti Database, University of Maryland, Prince George’s în zonele periferice ºi în zonele urbane supra- County, USA, 2016) O agresiune masivã a declanºat nsãºi relaþia individului cu statul condiþioneazã aglomerate, cãzute în haos social ºi economic. migraþia internã, i-a împins pe refugiaþi spre alte zone vulnerabilitatea recruþilor extremiºti. În situaþia de conflict etnic sau religios ºi a provocat noi crize Africii, care cunoaºte state slabe, în curs de tãvilirea radicalizãrii sãracilor, a ºomerilor, umanitare. eºuareÎ sau eºuate, cetãþeanul nu mai existã ca a analfabeþilor ºi a marginalizaþilor nu poate entitate nici mãcar ca plãtitor de taxe, pentru cã fi realizatã din exteriorul continentului, iar rocedeele de recrutare a teroriºtilor s-au a dispãrut în haos sistemul care sã le colecteze. blocareaS radicalizãrii le-ar reveni statelor africane. adaptat condiþiilor lumii în schimbare ºi Importanþa forþei unui stat ca ºi caracterul ºi orien- Dar trecerea la regimuri democratice, includerea vizeazã periferiile geografice ºi sociale, tarea regimului sãu sunt extrem de pertinente pentru civililor în procesul guvernãrii, stabilirea unor legãturi structuraP familiilor ºi atitudinea faþã de copii, nivelul înþelegerea extremismului violent. „Din 23 de þãri funcþionale, interactive, între autoritãþi ºi populaþie de educaþie ºcolarã ºi angajarea civicã sau inte- aflate în conflict, 17 au cunoscut extremismul violent. sunt utopii în Sudanul de Sud, în Eritreea, în Ciad, grarea socialã. Atacurile din marile oraºe ajung Optzeci la sutã dintre toate atacurile teroriste s-au în atenþia media, însã zonele în care extremismul în Zimbabwe, în Gabon sau în multe alte locuri produs în þãri implicate în confruntãri armate.” (World sugrumate de preºedinþi pe viaþã, de poliþia politicã, a prins rãdãcini sunt regiuni izolate, periferice în Bank, Conflict, Security and Development, World termenii dezvoltãrii, apropiate de o graniþã comunã de corupþie ºi de paternalism tribal. Forþa de atracþie Development Report 2011, Washington D.C., 2011) a douã sau mai multor state, zone în care au trãit a îndoctrinãrii jihadiste porneºte ºi se bazeazã Sondaje efectuate de organisme independente au generaþii neglijate ºi marginalizate din punct de ve- tocmai pe defectele guvernãrii. dere politic, social ºi economic. Dacã unul sau mai constatat cã mai mult de jumãtate dintre respondenþii ªi totuºi, nu este totul pierdut pentru Africa ºi mai multe state învecinate sunt eºuate sau în curs de africani sunt neîncrezãtori în angajamentul guvernelor existã variante. „Crearea unor societãþi umane des- eºuare, deci nu au control total în zonele periferice, de a se pune în slujba cetãþenilor. Încã o trãsãturã chise, echitabile, inclusive ºi pluraliste, bazate pe acestea devin poligoane de recrutare, aºa cum comunã a slabei guvernãri în regiuni periferice, respectarea deplinã a drepturilor omului, crearea de se întâmplã în Mali, în nord-estul Nigeriei sau abandonate în programele de dezvoltare, este oportunitãþi pentru toþi locuitoriii reprezintã alternativa în regiunea costierã a Kenyei. prezenþa, fie ºi ocazionalã, a forþelor de securitate cea mai realizabilã ºi mai semnificativã faþã de extre- Grupurile teroriste au exploatat asemenea zone corupte care accentueazã sentimentul de neglijare mismul violent.” (Antonio Gutteres, secretar general practic neguvernate ºi au insistat cu discursuri a civililor de cãtre stat. Asemenea forþe prezintã ONU, în Journey-to-Extremism.undp.org, p. III) ipocrite, speculând nemulþumirile populaþiilor aban- faþa ostilã a regimului în relaþia cu cetãþenii sãi. Pânã la instaurarea unui mecanism eficient de donate. Africa ºi-a pierdut simþul geografiei în urma „Încrederea, sau mai bine zis, lipsa de încredere în combatere a recrutãrii teroriºtilor africani mai e cale a cel puþin patru ºocuri geopolitice. Primul s-a produs forþele de securitate a fost identificatã ca un factor lungã. Între timp, lumea rãmâne tot mai vulnerabilã odatã cu dezvoltarea comerþului cu sclavi africani crucial, care a influenþat extinderea extremismului în faþa atacurilor lor surprinzãtoare ºi sângeroase. 26 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

La pas prin satul global India în sãrbãtoare Ion PÃTRAªCU ndianul gãseºte normal Conform credinþei hinduse, cu cât fierberea este mai participã de fiecare datã milioane de credincioºi. ca, la mozaicul etnic ºi agitatã, cu atât recoltele de orez vor fi mai bogate Dupã unele statistici, cifrele sunt fantastice: pânã religios, sã corespundã în anul agricol urmãtor. la 15 milioane într-o singurã zi, cu un total de 40 ºi unI mozaic al festivalurilor Pentru hinduºi, Shiva este Atotputernicul, cel care de milioane în cele patru zile ale festivalului. ºi târgurilor, prin orice colþiºor poate distruge, dar ºi reface Universul, douã principii Menþionam la început cã mozaicului religios al de þarã ºi în tot timpul anului. contrare, care amintesc de dualismul chinezesc Indiei îi corespunde ºi unul al festivalurilor ºi târgurilor Aºa se face cã India este Yin ºi Yang. Soþia lui, plurinominalizatã (Saki, Kali, populare. Este adevãrat cã religia hindusã, majoritarã þara cu cele mai multe zile Parvati, Gauri, Minakshi, Durga etc.) poate fi, dupã în India, are partea leului din manifestãrile despre de sãrbãtoare dintr-un an caz, zeiþa vieþii ºi a morþii, zeiþa rãzboiului, zeiþa care vorbim. Însã, într-o þarã tolerantã precum India, calendaristic. Sunt sãrbãtori la nivel naþional, dar ºi devoratoare a lumii. Ea este fiica Munþilor Himalaya, spiritul de pace ºi convieþuire între etnii ºi religii este pe plan local, în statele componente ale republicii. unde îºi avea lãcaºul sfânt Shiva. Cei doi zei pot dominant. Aici, nu numai cã fiecare îºi pãstreazã ºi Sunt festivaluri religioase, dar ºi laice, într-un evantai fi veneraþi uneori doar o singurã noapte în faþa respectã propriile tradiþii ºi obiceiuri, dar manifestarea impresionant, cu o densitate ºi duratã generoase. templelor lui Shiva, cu procesiuni, incantaþii, muzicã, acestora nu rãmâne ferecatã pentru fiecare etnie Toate acestea, într-o paletã coloristicã greu de dans ºi clinchet de clopoþei, sau timp de o sãptã- ºi religie în parte. La ele participã toþi, indiferent imaginat de noi, cei veniþi de pe alte meleaguri. mânã, când, din procesiuni, nu lipseºte defilarea de castã, religie sau culoare. Un adevãrat vulcan de culori, care irup din îmbrã- elefanþilor. În Rajasthan, cel mai important festival al cãmintea participanþilor, din podoabele de pe animale primãverii este dedicat zeiþei Gauri, zeiþa care aduce udismul, cândva printre cele mai puternice (mai ales ale elefanþilor) ºi decoraþiunile din locurile abundenþã ºi fertilitate. În templele hinduse, femeile religii indiene, este încã bine reprezentat de desfãºurare. se roagã la statuile zeiþei pentru ca aceasta sã le în cadrul manifestãrilor populare ºi, mai ales, Îmi vine greu sã cuprind, chiar ºi cu ochii minþii, sorteascã fericire ºi împlinire în cãsnicie. Urmeazã în domeniulB artei ºi culturii (dupã cum vom vedea în feeria sãrbãtorilor tradiþionale de pe imensitatea procesiunea demersurile noastre viitoare). Astãzi, budiºtii teritoriului indian. Nu-mi rãmâne decât sã încerc în care din India au o suitã de festivaluri dintre cele o scurtã diagonalã a acestui evantai de procesiuni statuile mai interesante. În lunile mai sau iunie, la Festivalul Buddha Purnima, într-o noapte ºi festinuri. Îmi recunosc subiectivismul în abordarea zeiþei sunt purtate pânã cu lunã plinã, budiºtii sãrbãtoresc naºterea, cu prioritate a temei enunþate, nu neapãrat pentru la un lac, iluminarea ºi atingerea Nirvanei de cãtre cã ea ne oferã tabloul cel mai încântãtor al vieþii unde sunt Buddha. Peste o lunã, urmeazã un festival cotidiene a indianului. Imboldul meu vine, mai ales, îmbãiate. de douã zile care, pe lângã suita obiºnuitã de la postura de protagonist al unuia dintre festivaluri, Unirea dintre de ritualuri, include ºi spectacole de panto- încã din primele zile ale vizitei în India. ªi, nu orice zeitãþi oca- mimã, în cadrul cãrora cãlugãri înveºmântaþi festival! Era în luna martie, la echinocþiul de primã- zioneazã în mãtase ºi cu mãºti înspãimântãtoare varã, când se desfãºoarã Festivalul naþional al cele mai interpreteazã (de fapt, mimeazã) scene culorilor – Holi, care marcheazã atât venirea primã- fastuoase dramatice din mitologia budistã. Este ºi verii, cât ºi victoria binelui asupra rãului (temã domi- sarbãtori. un Festival Kalinga, cunoscut ºi sub numele nantã la festivalurile religioase, mai ales). Festivalul În cazul lui de Festivalul Naþional al Dansului Rãzboinic. este asociat cu un zeu important din panteonul Shiva, numãrul festivalurilor de acest gen corespunde Acesta este printre cele mai importante festivaluri hindus, Krishna. Din gama largã de manifestãri sã numãrului de soþii. Amintesc doar festivalul din Jaipur, ale lor, pentru cã, la Pagoda Pãcii din Orissa, este ne imaginãm cam cum aratã prima parte a zilei Holi, unde credincioºii, îmbrãcaþi de sãrbãtoare, ca la toate celebrat împãratul Ashota care, dupã bãtãlia de când dispar toate zãgazurile sociale ºi oamenii se manifestãrile de acest gen, împreunã cu elefanþi în la Kalinga, a renunþat la sabie, pentru a îmbrãþiºa dezlãnþuie în petreceri inocente, în cadrul cãrora podoabe luxoase ºi ei, însoþesc statuile lui Shiva ºi budismul. La acest festival mesajul credincioºilor femeile ºi bãrbaþii danseazã pe strãzi, flirteazã chiar, Parvati pânã la o simbolicã locuinþã a pãrinþilor zeiþei, budiºti este pace ºi liniºte, nu rãzboaie. se stropesc cu apã coloratã ºi diverse vopseluri. de unde se îndreaptã spre casa soþului. Festivalul Din mozaicul religios, sã-i amintim ºi pe jainiºti, Este exclus albul pentru cã reprezintã doliul, dar Sabarimala din Kerala (noiembrie-ianuarie) este cei care îl comemoreazã pe fondatorul religiei lor, ºi negrul care, considerã ei, aduce ghinion. Noi, închinat de hinduºi lui Ayyappa, cel nãscut din unirea Mohavira (numit ºi marele erou), prin pelerinaje oaspeþii strãini, am avut un teren de joacã amenajat lui Shiva cu Vishnu, devenit simbol al unitãþii dintre la lãcaºurile lor sacre. Apoi, adepþii sikhismului lângã hotel, beneficiind ºi de haine de protecþie: cei doi zei ai Trinitãþii Divine. La el participã pelerini sãrbãtoresc ziua de naºtere a fondatorului, Guru bluzã, pantalon ºi bonetã. Cum arãtam dupã acest din întreaga lume. Festivalul impune reguli foarte Nanak (primul din cei zece Guru), la Templul de Aur joc, numai imaginile fotografice deþin adevãrul. stricte. Înainte de pelerinaj, bãrbaþii participanþi din oraºul lor sfânt Amritsar. La rândul lor, sufiºtii În cele ce urmeazã, am ales sã mã refer, trebuie sã þinã un post de 40 de zile, sã se abþinã de indieni comemoreazã dispariþia sfântului Moinuddin aleatoriu, la o suitã de festivaluri religioase ale la bãuturã, tutun ºi femei; sã poarte o centurã neagrã Chisti, cel venit din Persia. Sute de mii de credincioºi principalelor culte din India. În primul rând, hindu- în jurul taliei. Deplasarea se face fãrã încãlþãri, pe fideli merg în oraºul Ajmer pentru a se ruga ºi a ismul, religie majoritarã, care oferã cea mai largã poteci ºi locuri accidentate, purtând în spate ofrande depune ofrande (flori de iasomie ºi trandafiri, pastã ºi mai plinã de semnificaþii panoplie de ritualuri, cu pentru zeul Ayyappa (ananas, camfor, unt lichefiat, din lemn de santal, parfumuri, tãmâie etc.). Cât rãdãcini milenare. Gama bogatã a acestora derivã din orez). Este obligatorie spãlarea de pãcate în râul despre credincioºii musulmani, sã amintim de cele panteonul suprapopulat al acestei religii, cu structuri întâlnit înainte de templu. douã mari sãrbãtori ale lor: Id-Fitr (încheierea bine definite, unde Universul este creat, distrus ºi Postului Ramadanului) ºi Bakrid, când este sacrificat refãcut de zeii Trinitãþii Supreme, Brahma, Vishnu ºi u este uitat nici Krishna, marele avatar un berbec sau o caprã, animale crescute cu acest Shiva. Ei nu vor lipsi din poveºtile noastre, însã am divin, venerat în hinduism pentru cã în gând ºi tãiate numai de un om foarte credincios. ales sã încep cu odiseea Divinului Prinþ Rama, care el s-a întrupat zeul suprem Vishnu. De ziua Carnea, preparatã în casã, se împarte între rude lui (august-septembrie),N Krishna este sãrbãtorit, printre ºi prieteni, iar sãracilor li se oferã, aici în India, haine ocupã un loc special în inimile credincioºilor hinduºi, pentru cã el este cel care l-a învins pe demonul altele, cu dansuri lirice, sub formã de cerc (horã!), ºi bani. Din acest calendar al sãrbãtorilor religioase nu lipsesc nici creºtinii indieni. De exemplu, cei din Ravana, care-i rãpise soþia, pe Siva. Într-o suitã aºa cum apare el în miniaturi, alãturi de soþia sa, Radha. În Panteonul mozaicat al hinduºilor se aflã insula Goa (fostã colonie portughezã) au un carna- de festivaluri, Rama este sãrbãtorit în cadrul unor la loc de cinste ºi Ganesha, zeul cu cap de elefant, val anual, dominat de spiritul iubirii ºi al veseliei. procesiuni religioase cu incantaþii, cântec, dans ºi venerat de credincioºii hinduºi ca zeu al înþelepciunii, Cum altfel? O adevãratã explozie de culori care focuri de artificii. Când cei doi membri ai panteonului cel care înlãturã toate obstacolele. El este invocat nu este strãinã de o anumitã moºtenire portughezã. se întorc însoþiþi de zeiþa bunãstãrii, Lakshmi, calea atunci când se începe o activitate importantã, când Credincioºii merg la carnaval nu oricum, ci dupã le este luminatã cu lãmpi de ulei. Însã, Lakshmi are se pleacã în cãlãtorie sau în prima zi de ºcoalã. Este 40 de zile de post ºi penitenþã. ºi propriul ei festival (noiembrie, în Bengal), când un fel de Doamne ajutã al românilor. La sãrbãtoarea credincioºii o întâmpinã cu luminã, multã luminã. lui Ganesha, din septembrie, credincioºii se roagã in aceastã gamã largã de festivaluri ºi Apoi, tot pentru orientarea corectã a zeiþei, pe poteca la statuile lui, prezente în toate casele. Festivalul târguri, aº mai aminti câteva care mie mi se de la poartã, pânã în pragul casei, se deseneazã are ca punct central procesiunea cu statuile zeului, par emblematice pentru India. Am în vedere, cu fãinã de orez urme de tãlpi. în ritm de muzicã ºi dans, care, în final, sunt în primulD rând, elefantul – mândria indianului, care-i încredinþate apelor. este partener, membru de familiei ºi, mai important rezul, element central în viaþa de zi cu zi Fiindcã a venit vorba de îmbãiere, sã amintim decât orice, el este zeul Ganesha. El nu poate lipsi a indienilor, nu poate lipsi din obiceiurile ºi de Festivalul de purificare Mela, apreciat ca fiind de la marile parãzi ºi sãrbãtori ale indienilor. Sã lor religioase sau laice. De aceea, în sudul cel mai mare din lume, dupã numãrul de participanþi. ne imaginãm marºul elefanþilor de la Festivalul din þãrii,O ei au ºi un Festival al orezului, considerat una El are loc la confluenþa cursurilor de apã Gange, Kerala (ianuarie), când o sutã dintre ei, împodobiþi dintre cele mai pitoreºti manifestãri tradiþionale. Yamura ºi miticul Saraswati, în oraºele în care Marele din cap ºi pânã în picioare, defileazã între douã Pentru aceasta, casele se dereticã ºi picteazã. Vishnu a vãrsat acea picãturã de nectar, care îi ajutã centre zonale, timp de trei zile. În cea de a patra zi, Boii, nelipsiþi de la sãrbãtorile populare, sunt gãtiþi pe credincioºi sã treacã mai uºor în lumea cealaltã. elefanþii se odihnesc ºi începe întrecerea cu bãrcile, ºi ei cu ghirlande de flori ºi coarnele viu colorate. Conform legendei, nectarul ºi-ar avea originea la o altã manifestare tradiþionalã. În ultima zi, dupã atâta Ca parte a programului, ei vor fi mânaþi la o cursã momentul Creaþiei, când zeiþele hinduse au cerut efort ºi concentrare, participanþii se pun pe petrecere, tradiþionalã, în ritm de muzicã ºi dans. Femeile fac ajutorul demonilor în agitarea apelor, pentru obþinerea cu muzicã ºi dans, trecând ºi pe la mesele bogate desene geometrice cu fãinã de orez în faþa caselor. lui. Odatã dobândit, zeiþele nu l-au mai împãrþit cu cu bucate exotice, fãrã de care nu sunt de imaginat Cu acest prilej, se preparã ºi prima fierturã de orez. demonii. Dar, sã revenim la baia purificatoare, unde sãrbãtorile indianului. Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 27 Curtea de la Argeº

La curtea epigramei Sã-ll mai reþinem puþin pe

Mircea Ionescu-QQuintus Elis RÂPEANU ircea Ionescu-QQuintus s-a nãscut la spre curtea acestuia, unde comandantul, cred cã acest club (care includea 18 martie 1917, la Kerson, în Ucraina. Bercea se numea, ne-a spus cã suntem condamnaþi ºi mulþi membri din þarã) Tatãl sãu, Ion Gh. Ionescu, ºi-a adãugat pentru crime politice, cã nu suntem într-un pension ºi apoi, în 1990, Uniunea ºi ºi-aM legalizat supranumele Quintus pentru cã era ºi cã va trebui sã muncim zi ºi noapte la sãparea Epigramiºtilor din România, al cincilea copil ºi pentru a nu se produce confuzii Canalului Dunãre-Marea Neagrã. a fost, pânã în ziua în care cu atâþia Ion Ionescu, câþi existau în Ploieºti (ºi nu Adoua zi, dupã numai câteva ore de odihnã, s-a dus sã-i întâlneascã pe Cincinat Pavelescu, numai). Fusese cãsãtorit cu viitoarea mare artistã fiind cu neputinþã sã adoarmã cineva, am început Al. Clenciu º.a., Preºedintele de onoare al U.E.R. Marioara Voiculescu, care venea ca o moºiereasã, programul de lucru de 12 ore fãrã pauze, o sãptã- în trãsura plinã de bagaje, pe drumul Valea Popii mânã ziua ºi alta noaptea, sãpam ºi încãrcam rmonia catrenului epigramatic este strâns la via din Valea Cãlugãreascã, trecea pe lângã neîncetat vagoane, supuºi unui regim de muncã înruditã cu poezia, în sensul clasic al casa bunicilor mei, se oprea, pentru un salut, la tiranic ºi imposibil de suportat, din care pricinã cuvântului. Cum spunea Jules Renard via Mitropoliei ºi urca, salutând lumea, ieºitã la porþi, cãdeam cu lopeþile în mâini, sub teroarea paznicilor. (1864-1910),A în Merinettei, cap. XXXVI, adeseori din casele rare de pe drum (caii aveau clopoþei!), În asemenea dramatice clipe, am simþit din nou „rima slujeºte drept cârlig ca sã tragi, pânã ce versul la conacul cu brazi din vârful dealului care despãrþea sprijnul frãþesc al celor suferinzi ca ºi noi: atunci, din se desprinde ºi apare la suprafaþã”, luminând me- zona viilor de codrul care se întindea pânã la nou am primit încurajãrile sajul, aºa cum, în epigramã, rima duce, uneori, la Plopu ºi Nisipoasa. Familia n-a fost de acord Pãrintelui Galeriu, sfârºit ca cuvinte care atrag sensuri noi ce pot schimba ºi/sau cu aceastã cãsãtorie, încheiatã la 21 ianuarie ºi noi, ºi care, cu mãrinimie îmbunãtãþi ideea. Versul a devenit familiar lui Mircea 1910, retrãgându-i sprijinul material. Se de sfânt, a fost în stare sã se Ionescu-Quintus, realizând ºi douã volume de poezii: desparte ºi, pe 29 mai 1916, se recãsãtoreºte desculþe ºi sã dea bocancii Lacrima scoicilor (Bucureºti, 1979) ºi Moara Dracilor tot cu o Marioarã – Marioara Naumescu, sãi unui sãrman bãtrân, cu (Bucureºti, 1999). A scris, de asemenea, prozã. divorþatã ºi ea, de epigramistul Radu D. Rosetti picioare goale ºi sângerân- Umorul învãluie volumul de schiþe Mãrturie minci- (sã nu uitãm cã Ion Ionescu-Quintus se de. ªi iarãºi am înþeles ºi noasã (Bucureºti, 1983), iar experienþa acumulatã în afirmase, ºi el, ca epigramist, încã din 1896, am cunoscut neobiºnuita domeniul juridic, ca avocat, îi inspirã un roman reuºit cu valorosul volum Epigrame, prefaþat de lui dãruire, lepãdare de sine, – Citaþie pentru un necunoscut (Bucureºti, 1988). V.A. Urechiã ºi ilustrat de Nicolae Vermont). îmbrãþiºându-l ºi mândrin- Arealizat ºi o piesã de teatru, scrisã în maniera În 1916-1917, se refugiazã cu un grup de du-mã cã neamul nostru, unui proces – Cazul Dorin Condrea (1958). parlamentari în Rusia, luându-ºi ºi soþia. Stã vrednicit cu astfel de fii, Afost sãrbãtorit, cu mult fast, ca epigramist la Odessa ºi Kerson, unde se naºte Mircea. nu poate fi umilit, îngenun- centenar, la Festivalul de poezie ºi epigramã, Ediþia În 1919, a venit pe lume, la Ploieºti, al doilea cheat ºi nici nu poate pieri a XI-a, care, prin amploare, poate fi numit Zilele copil, Ion, ºi el viitor mare epigramist, semnând vreodatã. Culturii Mizilului. Cu aceastã ocazie a fost lansat Nelu Ionescu-Quintus sau Nelu Quintus. Mult mai târziu, scãpaþi volumul omagial Quintus 100%! coordonat de Cu toatã viaþa zbuciumatã pe care a dus-o, din osândã, ne-am revãzut la Bucureºti, fiecare în profesorii Laurenþiu Bãdicioiu ºi Victor Minea cu lucrurile bune ºi rele, cu evenimentele fericite rosturile lui, ºi de câte ori încercam sã-i amintesc (Ed. Opera Magna, Iaºi, 2017, 163 p.), cuprinzând ºi nefericite care s-au succedat într-o viaþã care a binefacerile de la Coasta Galeº, mã oprea, spu- catrene/madrigaluri închinate venerabilului sãrbãtorit. depãºit 100 de ani – perioadã care a cuprins mare nându-mi cu aceeaºi modestie, cã n-au fost faptele Astfel, Eugen Iliºiu din Deva îl considerã pe „MIQ” parte din secolul al XX-lea ºi aproape douã decenii sale, ci voia Domnului.” A fost eliberat în 1954 din „maestrul orator” care Adus-a epigrama în Senat,/ din cel prezent – Mircea Ionescu-Quintus ºi-a pãstrat lagãrul de muncã de la Borzeºti. Fiind aplaudat cu-nflãcãrare/ ªi-n felu-acesta el a vigoarea, forþa spiritualã ºi încrederea în oameni. Ca avocat în Baroul Avocaþilor din Prahova, inventat/ Un gen deosebit de cuvântare. Ion Diviza Celui caracterizat ca „liberal din tatã-n fiu”, membru în care s-a înscris încã din 1940, Mircea Ionescu- din Chiºinãu susþine acelaºi lucru: Epigramiºtii au al acestui partid din 1934, când avea 17 ani, exis- Quintus cunoaºte realitãþile sociale ºi politice din un bun atu/ De Mircea-Quintus binecuvântat:/ Le tenþa i-a fost marcatã de douã perioade cu cel mai perioadele care se succed. Dupã cum am mai scris, place unor literaþi sau nu,/ Dar locul epigramei e-n mare risc existenþial: rãzboiul ºi detenþia politicã. un ºef de cadre de la Colegiu l-a sfãtuit pe cel care, Senat! Dar Constantin Sechelaride (1926-2000), din Serviciul militar ºi participarea la rãzboi, pe toatã dupã ’90, avea sã ajungã, ca Preºedinte al Senatului, Bucureºti, considerã cã nu e normal Ca dintr-un prinþ perioada lui, între anii 1938-1945, au fost datorii al doilea om în stat ºi, apoi, cel mai în vârstã senator al epigramei/ Sã ajungi un biet ministru! Tereza Duca împlinite cu onoare, deºi pericolele n-au lipsit. În anii din istoria parlamentarã a României, sã renunþe la din Iaºi susþine ideea cã epigrama constituie un 1948 ºi 1952-1954 a fost deþinut politic. „În noaptea Quintus, „mai ales cã sunã evreiesc”, dar Domnul balsam existenþial: Epigramele v-ajutã/ Sã ajungeþi la o sutã,/ Dar un lucru se impune:/ Trebuie sã fie de spaimã a Sfintei Marii din 1952”, se reîntâlneºte Mircea a refuzat. cu Pãrintele Constantin Galeriu, pe care-l cunoºtea bune! Aceastã constatare devine îndemn în catrenul ca slujitor la Biserica „Sfântul Vasile” din oraºul sãu, nzestrat cu umor ca ºi tatãl sãu, precum ºi ca lui Eugen Iliºiu: De vreþi sã vieþuiþi la nesfârºit/ ambii arestaþi, „în Penitenciarul de pe strada Rudului, produs spiritual al oraºului natal, îºi manifestã ªi sã vã fie viaþa fãrã drame,/ Un „sport” se reco- împreunã cu un mare numãr de deþinuþi politici, de timpuriu calitãþile de epigramist ºi, în 1943, mandã negreºit:/ Trudiþi-vã sã scrieþi epigrame! întreaga elitã a oraºului ºi judeþului”. Acestea sunt debuteazãÎ cu un volum de epigrame intitulat Haz S-au dat ºi replici la Ultima dorinþã a Domnului cuvintele sale, consemnate în prefaþa la volumul de necaz, beneficiind de o prefaþã semnatã de Radu Mircea: nostru Vrednicul Pãrinte Galeriu (Ed. Semne, 2015), D. Rosetti. Publicã apoi Epigrame, în 1973, cu un La locuinþa mea de veci din care ne permitem sã mai citãm un fragment Cuvânt înainte de Mircea Iorgulescu, Epigrame ºi Tot mai aºtept sã vie-o fatã edificator. „Spre deosebire de toþi aceºtia, buimãciþi Epitafuri (Bucureºti, 1976), Trident Quintus – Ion, Cã nu e nimeni pe poteci ºi treziþi din somn, care nu ºtiau ce ºi de ce li se Mircea, Nelu; a îngrijit volumul Ion Ionescu-Quintus, ªi am intrare separatã! Scrieri, în Colecþia Restitutio, Ed. Minerva, Bucureºti, întâmplã, îmi amintesc ºi acum calmul ºi seninãtatea icuºor Constantinescu din Bucureºti îl 1981, cu o prefaþã de Valeriu Râpeanu, tot ploieº- Pãrintelui Galeriu, arestat ºi el politic, dãtãtoare îndeamnã sã nu se grãbeascã: La locuinþa tean, care s-a aplecat, cu preþuire, în studiile sale, de liniºte, încredere ºi speranþe celor din jur. ta de veci/ Nu-i cazul prea curând sã pleci/ asupra epigramei. Este prezent, cu epigrame, în toate Cã Npoþi, prin faptã ºi cuvânt/ Sã mai faci multe pe upã zile ºi nopþi în care eram supuºi unui culegerile ºi antologiile de profil apãrute în ultima pãmânt. ªi patriarhul epigramei româneºti n-a putut inuman regim de izolare ºi înfometare, fãrã jumãtate de secol. Amintim, printre altele, Dansul „sã plece” mai devreme, având-o alãturi pe Doamna asistenþã medicalã mãcar celor bãtrâni, ne Sãbiilor (Timiºoara, 1975), Epigramiºti români de azi Viorica – fiinþa care i-a fost sprijin aproape trei sferturi târamD ca niºte umbre, sprijiniþi doar de îndemnurile (Ed. Eminescu, 1979), Muschetarii Prahovei (Ploieºti, de veac: În cimitir, pe-acea alee rece,/ Demult ar ºi predicile numeroºilor preoþi aflaþi alãturi de 1996), En garde! (Ploieºti, 2001), Perle de umor fi-ntâlnit-o pe fetica/ De nu-l þineau acasã sã nu Pãrintele Galeriu, în pãtimire cu noi. (Ploieºti, 2000), Cimitirul Vesel (Ploieºti, 2000) etc. plece/ Catrenele ºi Doamna Viorica. (Elis R.) Cum Criza ºi cazna penitenciarã s-au curmat într-o etc. A colaborat cu epigrame, cronici rimate, schiþe i-a plãcut sã stea mai mult acasã cu Doamna Viorica, searã din noiembrie 1952, când am fost transportaþi umoristice la Gluma, Urzica, ªopârla, Magazin, Astra, a ratat întâlnirea... Constantin Moldovan – primar ºi ºi înghesuiþi în bou-vagoanele unui tren, în care am Moftul român, Palatul de Justiþie, Orizont etc. Din epigramist din comuna Mãnãstirea Humorului scrie, cãlãtorit sfârºiþi de puteri, spre o destinaþie necunos- 1970 devine membru al Clubului Epigramiºtilor cu umor ghiduº, urmãtoarea Replicã: Pãi, fetele ar fi cutã. ªi tot noaptea, mohorâtã ºi friguroasã, am fost „Cincinat Pavelescu”, înfiinþat în 1969, având carnetul venit –/ Erau frumoase ºi deºtepte –/ Dar, între timp depuºi într-o staþie din preajma lagãrului Coasta cu nr. 16. Încã din timpul preºedinþiei lui Mircea s-au prãpãdit/ Cã le-ai lãsat prea mult s-aºtepte! Galeº, abia înfiinþat, aºezaþi în lungi ºiruri ºi mânaþi Trifu (1922-1994), la iniþiativa cãruia a luat fiinþã

m vorbit de festivaluri (religioase, este adevãrat) ale primãverii, dar se ce a avut loc vânzarea/cumpãrarea animalelor. Nu lipseºte nici aici îmbãiatul cuvine sã amintim ºi câteva târguri cu specific agrar. Undeva, pe malul în lacul local Sarovar, cu speranþa cã acest ritual ajutã la salvarea sufletului. Fluviului Gange, are loc cel mai mare târg de animale ºi produse agricole India este enormã, diversã ºi foarte complexã. Cu aceste scurte incursiuni prin din Alume. Apoi, la un târg de animale din Rajasthan sunt tocmiþi anual cca 70.000 festivalurile ºi târgurile indiene am început sã ne încãrcãm cu imagini ºi impresii de tauri, cai ºi cãmile. Animalele apar în þinutã extravagantã, iar stãpânii lor îºi fãrã egal, aproape ireale, ale obiceiurilor ºi tradiþiilor unui popor care a creat una etaleazã cu mândrie turbanele colorate ºi bãrbile lungi. Nu ar putea fi omis Târgul dintre cele mai mari civilizaþii ale omenirii. ªi, ar mai fi încã ceva, ar fi remarca de cãmile din Rushkar (octombrie-noiembrie), inegalabil în întreaga Indie. Aici se lui Mircea Eliade, legat puternic de aceastã þarã: India are meritul de a fi adãugat târguieºte orice, de la animale ºi pânã la organizarea de pelerinaje ºi festivaluri religioase. Componenta religioasã a festivalului se desfãºoarã în liniºte, dupã o nouã dimensiune Universului: aceea de a exista liber. 28 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

GO-uul, dincolo de joc Valoarea educativã ºi terapeuticã a GO-uului Yasutoshi YASUDA, 9 dan mpactul GO-uului. piese. Copiilor le place ºi simplul fapt cã plaseazã Fiecare dintre ei a jucat GO-capturã cu bãiatul cel O grãdiniþã din Shonai. o piesã pe tablã. Ce poate fi amuzant în asta? puternic la GO ºi toþi l-au bãtut. Copiii de grãdiniþã (II) Peste o lunã, am Educatoarele mi-au spus cã unul dintre factori au trecut apoi la alt joc, lãsându-l pe cel învins vizitatI din nou grãdiniþa. este descoperirea sau bucuria de a gãsi ceva cu gura cãscatã. Educatoarele le spuseserã prin forþe proprii. copiilor cã vin, iar ei erau cu GO-ul are variaþii infinite, prin urmare, o poziþie ntâmplarea avea loc la numai câteva luni dupã toþii pregãtiþi sã joace GO cu mine. Când am întrebat nu va fi probabil niciodatã repetatã. Existã nume- ce copiii începuserã sã joace GO la grãdiniþã. cine vrea sã joace, s-a format o coadã foarte lungã. roase moduri de a captura ºi nenumãrate moduri Pânã la urmã, nici mãcar educatoarele nu-i mai Am jucat conform regulii „eu câºtig dacã voi captura de apãrare. Fiecare mutare este un pas într-o lume puteauÎ învinge pe copii. Este uimitor sã vezi ce mari trei piese, tu câºtigi dacã reuºeºti sã-mi capturezi necunoscutã, iar copiii practicã jocul folosind o puteri de concentrare au copiii ºi cât de flexibili sunt o piesã”. concentrare totalã a capacitãþilor lor de intuiþie ºi atunci când ceva îi distreazã. Potenþialul copiilor este Am fost surprins cât de bine jucau unii copii. gândire. Capturarea ºi apãrarea sunt amândouã cu mult mai mare decât ne imaginãm noi, adulþii. Pânã atunci, era o convingere curentã cã numai o descoperiri. Dacã stãm sã ne gândim, ºi noi, Ataºându-le eticheta de imaturi, putem sã pierdem persoanã care cunoaºte bine GO poate sã-i înveþe ºi profesioniºtii GO-ului, facem exact acelaºi lucru. ceva foarte important. pe alþii. Ceea ce am aflat astfel a fost cã un educator Bucuria descoperirii duce la o creºtere a încrederii În acelaºi timp, ºi educatoarele descopereau care nu ºtie nimic despre GO este cea mai indicatã în sine, ceea ce poate stimula potenþialul copiilor. singure diferite lucruri. Domniºoara Chiga Iwamura, persoanã pentru a-i învãþa GO-capturã pe copii. Dacã de la grãdiniþa Shonai, mi-a vorbit într-o zi despre una cineva ºtie foarte bine GO, atunci va încerca sã-ºi dintre observaþiile sale. Grãdiniþele conþin materiale împingã elevii spre a învãþa regulile mai dificile, iar pentru o mare mulþime de activitãþi, cum ar fi desenul copiii vor fi derutaþi ºi vor fugi. Chiar ºi adulþii cãrora sau împãturirea hârtiei (origami), dar e o diferenþã li se prezintã concepte dificile pe care nu le înþeleg fundamentalã între GO ºi celelalte activitãþi. La GO vor fi îndepãrtaþi, iar asta cu atât mai mult este valabil se începe prin a te aºeza faþã în faþã cu partenerul pentru copii. În plus, orice tendinþã spre explicarea de joc ºi spunând „onegaishimasu”, o expresie care plictisitoare a regulilor îi va face pe copii sã urascã exprimã îndatorarea pentru disponibilitatea adver- jocul. Privind înapoi spre propriile mele eºecuri sarului de a þi se alãtura în jucarea unei partide; în predarea jocului ºi privindu-le pe educatoare, mi-am dat seama care era abordarea potrivitã. la terminare, jucãtorii îºi mulþumesc unul altuia Pentru cã ºtiam cã nu pot veni foarte des la pentru partidã. grãdiniþã, am propus ca jucãtori locali de GO sã facã Cei doi jucãtori încep împreunã ºi terminã asta, dar dl Tamura a respins imediat propunerea. împreunã. Dupã o partidã de GO, ambii jucãtori sunt „Am înþeles cã intenþia a fost de a incorpora GO-ul satisfãcuþi de joc ºi trec la altceva. În schimb, atunci în programa noastrã. Totuºi, aici nu este un club de când deseneazã sau GO”, mi-a spus el fãrã menajamente. „Nu este nevoie Ei îºi îmbunãtãþesc împãturesc hârtie, copiii de instructaje privind jocul de GO serios.” Dl Tamura abilitãþile în diverse terminã la momente înþelesese bine cã GO-ul era doar unul dintre instru- domenii. Aceste diferite. Cei care terminã mentele de utilizat pentru a-i ajuta pe copii. Amintin- rezultate i-au fãcut le vor propune celorlalþi du-mi acestea, îmi dau seama cã fãrã judecata sa pe educatori sã sã joace ceva, iar cei tranºantã, proiectul meu nu ar fi continuat. creadã cã GO-ul care nu au terminat se „Oameni care nu ºtiu GO, învãþându-i GO pe este un joc diferit vor simþi nesatisfãcuþi. alþii” sunã ca o zicere cripticã din Budismul Zen, dar de alte distracþii, La GO, toate partidele se acesta este un punct crucial. Faptul cã am încredinþat unul cu un mare încheie cu un sentiment predarea jocului GO-capturã unor educatoare care potenþial privind de satisfacþie pentru nu aveau nicio idee prealabilã despre joc a funcþionat dezvoltarea copiilor. ambii parteneri. foarte bine. Suficient de ciudat, acest lucru a devenit Pe de altã parte, copiii un factor critic în acceptarea GO-ului capturã n grãdiniþã au obiceiul sã se joace cu ca instrument educaþional nu numai în Japonia, exista ºi un copil mai ciudat, pe nume Ichan. prietenii favoriþi, într-un grup bine delimitat. Dar, dupã dar ºi în alte þãri. Avea cinci ani, îi curgea tot timpul nasul ºi nu ce joacã GO cu mai mulþi prieteni, adesea copiii merg se împãcaÎ bine cu ceilalþi. Ichan a devenit interesat împreunã la joacã. În felul acesta, relaþiile între copii rofesorii de la clasã pot foarte bine intui de GO ºi a început sã joace în fiecare dimineaþã sunt extinse. O partidã de GO nu are niciodatã sentimentele copiilor ºi-i pot înþelege. A te cu directorul grãdiniþei. Jocul sãu a devenit tot aceeaºi desfãºurare ºi, deci, copiii îºi dezvoltã bucura jucând GO cu copiii, a fi la acelaºi mai puternic, pentru cã juca zilnic, iar ceilalþi copii puterea de concentrare, anticipând mutãrile adver- nivelP la care poþi împãrtãºi bucuria jocului este au început sã-i spunã ce jucãtor bun era. Colegii sarului. Se pare cã acest gen de activitate nu suficient; explicaþiile complicate nu sunt necesare. au început sã-l bage în seamã. Pânã atunci, a existat pânã acum în educaþia copiilor. În pofida unei bune înþelegeri a GO-ului, jocul îi ignoraserã nasul mereu umed, dar de-acum ªi educatoarele au experimentat o extindere nu va avea succes fãrã înþelegerea simþãmintelor au început sã-i spunã când îi curgea, iar Ichan a relaþiilor lor umane prin GO ºi s-au amuzat copiilor. Ceea ce este important nu este nivelul a devenit ºi el mai grijuliu. la fel de mult precum copiii. cunoºtinþelor tehnice, nici priceperea la GO, Ichan a cãpãtat încredere prin acceptarea de ci capacitatea de a înþelege copiii. cãtre colegi ºi a gãsit tãria de a încerca noi provo- aloarea activitãþii educaþionale prin Pentru copii, importanþa petrecerii timpului cu un cãri. A început sã se încalþe singur, sã foloseascã intermediul GO-ului a fost prezentatã educator nu poate fi uitatã niciun minut, nici mãcar foarfecile, lucruri la care nu era bun mai demult. la o conferinþã privind educaþia copiilor pentru o secundã. ªi nu trebuie sã fie un educator, Pânã atunci, tãia doar hârtia în bucãþi, dar într-o din Vprefectura Fukuoka. „Nu existã date concrete poate fi un prieten sau un pãrinte cel care stã faþã zi a fãcut din hârtie un elefant de forma unui cuib despre acest lucru, dar fiecare copil a devenit capabil în faþã cu copilul, în contact vizual. Mi-ar plãcea de pasãre. Pe nesimþite, a devenit un lider al clasei sã-ºi exprime opinia ºi sã asculte opiniile celorlalþi. sã vã gândiþi ce important este un asemenea lui. Educatoarele erau cu adevãrat surprinse de Schimbarea este uimitoare pentru copiii de cinci lucru pentru copii. schimbarea lui, evoluþie care a afectat ºi alþi copii ani.” – a spus domniºoara Keiko Yamamoto. La grãdiniþa din Shonai nu a existat o perioadã din jur. specificã prevãzutã explicit pentru GO. Dimpotrivã, Urmãtorul episod a survenit într-o zi lângã (Fragmente din cartea GO as Communication. au fost pregãtite table ºi piese de GO ºi lãsate la grãdiniþã. Era acolo o salã de recreaþie unde se aflau The Educational and Therapeutic Value of the Game îndemâna copiilor, pentru ca aceºtia sã le foloseascã deja jocuri de GO, iar elevii din clasele mai mari ale of GO, de Yasutoshi Yasuda 9 dan, Tosho-bunka, spontan. Rezultatele le-au surprins ºi pe educatoare, ºcolii elementare jucau în salã GO dupã lecþii. Printre 2000, traducere în englezã de Yoshimi Nakao m-au surprins ºi pe mine. ei era un jucãtor mai puternic care fãcea pe ºeful pentru Editura Slate and Shell, Richmond VA, 2002; GO-ul începe cu o regulã simplã, pe care ºi un printre cei din jur, arãtându-le cum sã joace. S-au informaþii din GO-ul românesc se pot gãsi pe site-ul copil de cinci ani o poate înþelege: capturarea unei apropiat încrezãtori mai mulþi copii de la grãdiniþã. Federaþiei Române de GO, www.frgo.ro) ot în acest volum, ca un ecou la perioada epigramaticã a lui Topîrceanu, de madrigal, închinate celui care va rãmâne printre noi prin zâmbetul, echilibrul care, în parodie, se substituie lui Cincinat (Talentul vostru-ntr-adevãr/ sãu interior, capacitatea de a fi mereu pe fazã. Secretul lui Mircea Ionescu- S-a mãrginit numai la pãr,/ Dar toatã strãlucirea mea/ Nu stã-n chelie, Quintus – Cum bate suta-n vervã, eu, pe faþã,/ Vã spun cinstit, dezvãluind ci subT ea), Grigore Chitul din Bistriþa scrie: Cã Mircea-i sclipitor, într-adevãr,/ esenþa,/ Cã a exploatat întreaga viaþã,/ Avid, umorul ºi inteligenþa. (Gh. Putem vedea ºi-acum ca ºi-nainte/ Cãci pe chelie n-are dram de pãr,/ Dar Bãlãceanu, Iaºi); Umorul de la tatã-i este dat,/ Dar a pãstrat ºi duioºia mamei/ sub, mai are un quintal de minte! ªi-atâþia ani de viaþã-a adunat/ Sorbind din elixirul epigramei. (Elis R.) Volumul include peste 100 de autori, cuprinde multe catrene cu tentã Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 29 Curtea de la Argeº

Orizont SF Poezia unor efecte holografice Mircea OPRIÞà utoare de prozã fantasticã ºi SF, Rodica iar ca urmare textele sale amestecã genurile cu pãstrând urmele colþilor care Bretin s-a nãscut la 6 noiembrie 1958, în uºurinþã, fãcând dificilã catalogarea lor fermã într-o o rupseserã… – însã n-a putut, Braºov. A urmat cursurile Liceului Teoretic secvenþã genericã sau alta. Povestirile din volumul nu era teamã, ci altceva, ºtia „AndreiA ªaguna” ºi ale Facultãþii de Tehnologie Efect holografic (1985) închipuie cu uºurinþã lumi cã odatã va afla ce, îºi va a Construcþiilor de Maºini de la universitatea hibride ºi mitologii insolite, un amestec de aventurã cunoaºte menirea.” braºoveanã, implicându-se totodatã în miºcarea cosmicã ºi ritual medieval (Noaptea Sanyasinilor, cenaclierã a anilor ’80, când în anticipaþia noastrã se Cetatea fãrã trecut). Invenþia onomasticã frizeazã lteori, întâlnirea dintre produceau deja vizibile mutaþii de gust ºi de interes. exoticul, ca ºi terminologia specialã menitã sã neamurile rãtãcitoare Momentul „estetic” este sincron cu apariþia unei noi încifreze în sonoritãþi poetice nume de locuri ºi prin jungle, prin generaþii de fani ºi de autori: cea care avea sã-i dea obiecte, de fiinþe terestre ºi extraterestre, de peºteri,A prin labirinturile unei primitivitãþi concomitent pe Alexandru Ungureanu, Mihail Grãmescu, Cristian nebuloase funcþii sociale, sugestive pentru universul eroicã ºi lipsitã încã de orizont, conduce la firave Tudor Popescu ºi, pentru a rãmâne încã în zona recompus de autoare în scurte secvenþe insolite. scãpãrãri ale conºtiinþei, intuiþia unui destin comun, oraºului natal al autoarei, pe Leonard Oprea Dincolo de convenþia elegantã a intrigii ºi perso- temãtoare recuperãri ale încrederii, în sfârºit, senti- ºi Ion Doru Brana, acesta din urmã un remarcabil najelor, prozele acestea degajã o atmosferã specificã, mente nemaiîncercate de vechile triburi amorfe. traducãtor din SF-ul anglo-saxon. Rodica Bretin a de saga transferatã secvenþial în spaþiile cosmice. Prefigurarea ºi descrierea lor reprezintã obiectul de condus Cenaclurile „Antares” din Braºov ºi „Universal Dezinteresul pentru psihologia personajelor e com- constant interes al autoarei ºi prilejuieºte adesea Fandom” din Bucureºti, dupã stabilirea sa în Capitalã. pensat aici de frenezia gestului cosmogonic ºi de pagini de poezie discretã, vibrantã totuºi (Lumea lui Adebutat publicistic în 1982, an fructuos pentru poezia în general tristã pe care o emanã tablourile Hind, Rãzboiul pentru Alana, Ploaia cea mare º.a.), autoare, întrucât i-a adus un „pachet” de odatã constituite revãrsatã peste porniri contrarii, atracþie ºi urã, din distincþii în concursurile de creaþie organizate ºi puse în relaþie ciocnirea lor violentã nãscându-se mugurii unei noi de revistele genului. Astfel, povestirilor cu fiinþa umanã. înþelegeri în acea lume bântuitã de ceþurile ºi beznele Noaptea Sanyasinilor ºi Efect holografic Un peisaj extra- nedesãvârºirii. Dacã la J.-H. Rosny Aîné purtãtorii li s-a decernat premiul II al magazinului terestru are mesajului de ieºire din primitivitate erau bãrbaþii timiºorean Helion, acelaºi premiu II al revistei puterea de a inventivi ºi dinamici, Rodica Bretin degajeazã din ªtiinþã ºi tehnicã pentru Ultimul gdar, iar la absorbi privitorul miezul aceleiaºi atmosfere de început de lume o Sibiu, în cadrul întâlnirii pe þarã a cenaclurilor în interiorul holo- întreagã galerie de femei cu calitãþi exemplare, de de anticipaþie (RomCon XII, cum figureazã gramei care îl la tinere care descoperã în ele „gândul ce aprinde manifestarea în lista actualizatã a convenþiilor reproduce, unin- vâlvãtãi sub frunte” (uluitoarea basculare a sexului naþionale), premiul revistei Tribuna, pentru du-i destinul cu animalic spre fiorii unei iubiri adevãrate, ori fulgerul povestirea Cetatea fãrã trecut. Unele dintre al lumii muribunde primelor impulsuri artistice, generatoare de picturã lucrãrile premiate se regãsesc în sumarul de unde provine rupestrã), pânã la ºamanele dominatoare ºi volumului cu care autoarea a debutat imaginea (po- rãzbunãtoare lansate asupra purtãtorilor de editorial: Efect holografic (1985). În 1987 îi vestirea Efect nesupunere asemeni Eriniilor mitologice, precum apare ªoimul alb, cel de-al doilea volum mai holografic). O „femeia-leoaicã” din Rãzboiul pentru Alana: direct legat de tematica SF-ului. Alte cãrþi se nebãnuitã legãturã „Iar acum avea sã ucidã o altã asharã. A întors adreseazã copiilor (Uriaºul cel bun, 1989) ori se stabileºte peste capul: femeia abia se desluºea. S-a oprit, privind satisfac o dominantã înclinaþie spre fabulosul abisele spaþiului norul de colb, femeia ce se ivea dinãuntru. Mereu feeric ºi spre fantezia eroicã – orientare existentã între descendentul unui strãvechi clan scoþian ºi un de altfel, într-o formã controlatã, ºi în prozele extraterestru inform, marcat de un similar sentiment mai aproape, lepãdase veºmântul-scut, securea, cu mai clarã motivaþie SF. al singurãtãþii (Lumea Wurilor). Simbolica pierdere a gonea izbindu-ºi trupul cu coatele, cu sânii azvârliþi Dupã 1990, Rodica Bretin ºi-a orientat activitatea zborului se rãsfrânge, de la pasãrea tutelarã, asupra dintr-o parte în alta, nefiresc de mari, de albi în vipia spre Editura Baricada, unde îndeplinea la un moment unei întregi populaþii planetare (Ultimul zbor al pãsãrii ce rumenea totul. Gura sorbind vãzduhul, pântecele dat funcþia de redactor-ºef, iar câteva iniþiative per- Thul). Aºteptatã ca pe o milenarã eliberare de teamã sãltând, strigãtele care nu reuºeau sã-l ajungã… sonale au lãsat urme ce trebuie pomenite. Împreunã ºi, totodatã, ca promisiune a regenerãrii unei naturi ªi-a luat seama – femeia aceea nu era Alana, cu soþul ei, Dan Apostol, a realizat seria de patru viciate, pasãrea stârneºte, prin ipostaza sa ne- nu era nici mãcar femeie! antologii Antares (1991-1995), cu texte traduse, dar vrednicã, disperarea unui iminent sfârºit general: Leoaicele dintr-o haitã nu-ºi rãpuneau surorile. ºi cu câteva de autori autohtoni, mãrturisind înrudiri „Înaintea ochilor mei îngroziþi, coaja Oului Iar uriaºa trãise atâtea ploi cu Alana, ca sã o spirituale pe care fantezismul Rodicãi Bretin le are, s-a crãpat pe întreaga lungime, dintre jumãtãþile cãsãpeascã – i-a vãzut iarãºi mâinile întinzând indiscutabil, cu creaþia lor (Vladimir Colin, Horia desfãcute de gheare puternice târându-se afarã – sângele gros, mânjind chipul împietrit de durere – Aramã, bunãoarã). Ca editor, a înfiinþat la „Baricada” orbitã de nãvala luminii solare – o creaturã oribilã, numai pentru cã alesese altceva decât ºtiau, decât colecþii de literaturã fantasticã, horror ºi SF. S-a care se clãtina nesigurã pe labele uriaºe, purtând erau asharele. Aidoma Înþelepþilor, aidoma Mounei, exersat ºi în practica traducerilor, cu o preferinþã cu stângãcie pe trupul solzos rudimentele unor aripi femeia cu plete roºii se hrãnea cu supunerea, fireascã pentru J.-H. Rosny Aîné, cu scrierile cenuºii. […] Clãtinându-ºi capul diform, cu pleoapele cu dorinþele celor ce crezuserã în ea.” sale de exaltare poeticã a preistoriei umane ºi a coborâte peste ochii diformi ºi apoºi, monstrul înce- primitivismului eroic în care s-ar fi desfãºurat destinul puse sã sape cu frenezie un tunel în solul pietros crieri mai noi interfereazã teritorii ale istoriei. raselor primordiale (Leul uriaº, 1993). A tradus, de din jurul cuibului. Cu lacrimile ºiroindu-mi pe obraji, Povestirea Conquistadorul (2001) combinã asemenea, povestiri fantastice din H.P. Lovecraft, m-am îndepãrtat alergând, urmãritã de imaginea o relaþie contemporanã oribilã cu fantasticul E.A. Poe, Prosper Mérimée, Villiers de L’Isle-Adam, aceea grotescã ºi înspãimântãtoare. ªtiam acum unorS alunecãri prin timp, acestea din urmã produse precum ºi lucrãri din curentul principal al literaturii cã Zborul murise, iar Thul, pasãrea albã, nu se va la nivelul conºtiinþei, ca la Jack London (Rãtãcitor universale (romanul lui D.H. Lawrence, Amantul mai înãlþa niciodatã în vãzduh, pornind spre Stele…” printre stele) sau Liviu Rebreanu (Adam ºi Eva), doamnei Chatterley). Alte câteva cãrþi (Drumul fãrã ceea ce reconfirmã convingerea autoarei cã realis- sfârºit, Cel care vine din urmã, Lumea lui Hind, Omul xistã în povestirile pomenite o poezie a mul fantastic are virtuþi net superioare SF-ului, pe de nisip ºi Fecioara de fier) constituie rodul creaþiei tragicului, stabilitã pe coordonate abstracte care Rodica Bretin îl vede cantonat într-o ipostazã sale din ultimul deceniu al secolului trecut ºi începutul mai degrabã decât în substanþã concretã. revolutã, ca ficþiune bazatã pe ºtiinþã, incapabilã sã anilor 2000. În aceeaºi perioadã publicã în Editura PoeziaE aceasta tinde sã se apropie de simþurile scape din „atmosfera artificialã, manieristã, uneori „Cartea de buzunar” cãrþi de popularizare a unor personajelor în volumele ulterioare (Drumul fãrã dezumanizantã ce caracterizeazã, inevitabil, genul”. subiecte senzaþionale, intrate brusc în atenþia publi- sfârºit, 1991, ºi Lumea lui Hind, 1998), ale cãror Ideea trebuie corectatã inclusiv prin reuºitele dovedite cului larg: Dosarele imposibilului, Poarta vrãjitoa- texte, cu acþiunea fixatã într-un trecut straniu ºi de autoare pe parcursul propriei evoluþii literare, relor, Cãlãtorii în timp ºi lumi paralele, Poltergeist – incert, sunt „trãite” din perspectiva unui spirit profund ca ºi prin reuºitele altora. În povestirea pomenitã, atacatorii invizibili, Naufragiaþi în timp. Interesul feminin. Un gen de realism fantastic amestecã acum atmosfera tragicã se naºte din neputinþa unei pentru faptele neexplicate consemnate de-a lungul supranaturalul cu oroarea, precum în cazul teribilei frumoase cercetãtoare a trecutului aztec de a istoriei conduce la reluarea, din 2016, a Dosarelor femei negre Yraine; din acuplarea ei silitã cu vrun- se sustrage presiunilor unui potentat mexican imposibilului sub forma unei rubrici lunare în nul-ºopârlã se iveºte fãptura mutantã care, la prima cu manifestãri tiranice, dar care îºi gãseºte fie publicaþia digitalã Helion Online. Pe lângã premiile alãptare, îi mutileazã sânul cu colþii sãi crocodilieni ºi o iluzorie salvare în comuniunea cu spiritul revistelor SF care i-au remarcat primele proze, (Vânãtoarea celorlalþi). Atât Femeia-Vânãtor, cât ºi autoarea a obþinut cu unele povestiri de suflu fan- transtemporal al unuia dintre cavalerii lui Cortez, tatãl reptilian vor fi eliminaþi din cursa impusã de tastic ºi câteva distincþii internaþionale, la festivaluri dãrâmãtori de imperii ºi constructori ai unei ale artei fantastice din Franþa (Annecy, 1996) propriul lor destin implacabil de cãtre progenitura nebuloase Lumi Noi. ºi Spania (Valencia, 2001). purtãtoare a unei meniri ºi mai cumplite: „Moartea Conquistadorul reconfirmã inclusiv înclinaþia tuturor”. autoarei spre portretizarea femeilor de excepþie, emele favorite ale autoarei sunt cãlãtoria „Ce spunea Legea? Cine era Legea? Oamenii, ceea ce va face de altfel ºi romanul Fecioara de fier în timp, explorarea unor epoci revolute, jivinele, Vânãtorii fugeau din calea celui ce crescuse (2002), unde aventura imaginatã pe fundalul Evului contactul cu alte lumi, ciocnirea unor civilizaþii în pântecele ei – ori viaþa li se curma fãrã greº. Mediu Mijlociu cade în seama unor eroine de profil diferiteT ca origine ºi structurã, interacþiunile speciei În ziua dintâi încercase ºi ea sã fugã – o flacãrã memorabil: Isabeau de Chaumay a rãzvrãtiþilor umane cu alte specii. Toate acestea sunt considerate i-a aruncat pete strãlucitoare pe sânul retezat la catari ºi Anaïs, moºtenitoarea memoriei ºi spiritului de Rodica Bretin comune fantasticului ºi literaturii SF, jumãtate, carnea se strânsese parcã spre-nãuntru, Atlantidei. 30 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Curtea de la Argeº

Orizont SF Ne vor copleºi roboþii? Dan D. FARCAª -aa vorbit mult, a feþelor, traducerea automatã etc. nonprofit OpenAI, care sã promoveze dezvoltarea imaginând viitorul, Din pãcate, variantele cele mai spectaculoase de responsabilã a inteligenþei artificiale. Au existat despre roboþi ºi, în roboþi autonomi sunt ºi azi cele utilizate pe câmpurile donaþii importante ºi pentru alte societãþi cu obiective particular,S despre posibilitatea de luptã, începând din 1995, cu dronele echipate similare. ca aceºtia sã depãºeascã cu rachete aer-sol. Lucrurile par cu atât mai îngri- omul în toate privinþele, iar, jorãtoare, cu cât, la ora actualã, circa 50 de þãri, otuºi, opinia celor cu adevãrat experþi în în cele din urmã, sã preia inclusiv Statele Unite, China, Rusia ºi Regatul Unit, acest domeniu este cã o lume a inteligenþei controlul asupra Pãmântului, au preocupãri privind dezvoltarea unor roboþi militari. informatice nu reprezintã, într-un viitor ca o „specie” învingãtoare, subordonând sau Recent, personalitãþi precum Stephen Hawking, previzibil,T un pericol pentru umanitate. Încã din anii înlãturând complet pe homo sapiens. Elon Musk ori Bill Gates au cerut limitarea utilizãrii 1970, Joseph Weizenbaum a scris cã inteligenþa Cuvântul robot (înrudit cu românescul „a roboti”) soldaþilor artificiali sau interzicerea acestor tipuri artificialã nu va putea, prin definiþie, sã simuleze a fost popularizat de o piesã de teatru, publicatã de roboþi, anume fãcuþi pentru a ucide oameni. cu adevãrat valorile umane ºi empatia umanã realã. în 1920, a scriitorului ceh Karel Capek. Ideea unor La o conferinþã, din 2009, a Asociaþiei pentru El era profund deranjat de cei ce înþelegeau mintea fiinþe artificiale, create de om, este veche de când Progresul Inteligenþei Artificiale (AAAI), s-a discutat umanã ca pe un program de calculator. O seamã de umanitatea. Se spune cã Ptolemeu Filadelful, ori dacã autonomia roboþilor ºi a computerelor aferente alþi specialiºti au subliniat ulterior diferenþele esenþiale Heron din Alexandria, ar fi construit, încã înaintea ar putea reprezenta o ameninþare sau un pericol. în acest sens: Roboþii ºi calculatoarele nu au iniþiativã erei noastre, androizi mecanici, capabili sã imite Specialiºtii de aici au remarcat cã unii roboþi au ºi lucreazã doar pe baza unui „input” uman. Ele nu au oamenii. În Metamorfozele lui Ovidiu, sculptorul dobândit diferite forme „interese”, ambiþii, ori scopuri proprii, ci Pygmalion se îndrãgosteºte de creaþia sa. În Evul de semi-autonomie, doar îºi îndeplinesc sarcinile atribuite de Mediu, alchimiºtii vorbeau de posibilitatea creãrii unui inclusiv posibilitatea utilizatorul lor. Deci nu vor poseda, prin homunculus, ori circula legenda cã rabinul din Praga de a gãsi surse construcþie, nici ambiþia de a prelua a însufleþit o statuie de lut numitã Golem. Dar lista de energie pe cont vreodatã, de la oameni, stãpânirea lumii. e mult mai lungã. propriu ºi de a putea Calculatorul ºi mintea umanã, chiar În timp ce majoritatea lucrãrilor mai vechi, pe alege în mod inde- dacã par în competiþie, sunt extrem aceastã temã, pun pe prim-plan actul de creaþie, pendent þintele pe de diferite. Calculatorul efectueazã, cãtre mijlocul secolului XX a început sã fie discutatã care sã le atace cu secvenþial, operaþii logice ºi aritmetice posibilitatea eventualelor pericole pe care fiinþele arme. Ei au remarcat, asupra unor entitãþi considerate perfecte, artificiale le-ar putea reprezenta. Isaac Asimov, într-o de asemenea, cã unii în timp ce omul dispune de o gândire nuvelã din 1942, a fost primul care a enunþat trei „legi viruºi de calculator ale roboticii”, menite sã reglementeze libertatea de se pot sustrage pluralistã, care ia în considerare global, acþiune a maºinilor, ºi anume: (1) Un robot nu are eliminãrii ºi posedã simultan, adevãruri, adesea parþiale, vag voie sã vatãme o fiinþã umanã sau sã permitã, prin deja o „inteligenþã definite, care se pot ºi contrazice între ele, inacþiune, ca o fiinþã umanã sã fie vãtãmatã. (2) Un de gândac”. amestecate cu argumente nonverbale, ba robot trebuie sã se supunã ordinelor date de fiinþele chiar ºi cu unele venite din inconºtientul umane, cu excepþia cazului în care astfel de ordine ceste progrese au reaprins teama ca individual sau colectiv. Calculatorul face alegeri ar intra în conflict cu prima lege. (3) Un robot trebuie nu cumva, la un moment dat, inteligenþa raþionale, bazate pe calcule asupra unor „funcþii de sã-ºi protejeze propria existenþã, atâta timp cât o artificialã sã înlocuiascã inteligenþa umanã. utilitate”, dar numai omul poate lua decizii, pe baza astfel de protecþie nu contravine primei sau celei ÎncãA din anii 1950, John von Neumann simula, pe a nenumãrate argumente ºi contraargumente, de-a doua legi. Dar, peste un timp, chiar Asimov un calculator, automate care se autoreproduc ºi se adesea neclare, ponderate cu valori care nu pot fi a scris un roman cu un robot care a ucis pe cineva, autoperfecþioneazã, eventual prin selecþie naturalã. aduse la un numitor comun. Numai astfel poate fi fiind dirijat sã facã niºte acþiuni despre care nu avea În 1965, Irving J. Good iniþia conceptul de „explozie înþeles liberul-arbitru ºi responsabilitatea aferentã. cum sã ºtie cã vor fi mortale pentru victimã. de inteligenþã”: un calculator care ar depãºi cu mult Calculatorul poate recombina, algoritmic, elemente toate activitãþile intelectuale ale oricãrui om ar putea prefabricate, dar numai omul poate crea o operã n 1948, Norbert Wiener a formulat principiile proiecta calculatoare mai bune decât el º.a.m.d., în remarcabilã, cu totul ineditã ºi imprevizibilã. Drept ciberneticii, care stau la baza roboticii practice. crescendo. Astfel, în timp scurt, inteligenþa omului ar consecinþã, la ora actualã, nu se întrevede nici Pe aceastã bazã, s-a ajuns la roboþii opera- fi lãsatã mult în urmã. În 2014, ºi Stephen Hawking þionali,Î programabili, utilizaþi în industrie ºi într-o serie relua ideea, spunând: „Dezvoltarea unei inteligenþe posibilitatea ca o maºinã sã dobândeascã o con- de alte domenii. Apoi au apãrut cercetãrile vizând artificiale atotcuprinzãtoare ar putea însemna ºtiinþã de sine, aºa cum gãsim în unele lucrãri SF. autonomia roboþilor. Calculatoarele electronice, sfârºitul rasei umane. Inteligenþa artificialã dezvol- aflate în spatele lor, au fost dotate cu programe tatã de oameni va decola pe cont propriu ºi se nþelegem astfel cã – pe cât putem extrapola de inteligenþã artificialã ºi cu capacitatea de a învãþa va reprograma într-un ritm tot mai mare. Oamenii, în viitor – calculatoare de tipul actual vor întrece din propria experienþã. Performanþele, cel puþin care sunt limitaþi la o evoluþie biologicã lentã, nu omul prin multe performanþe punctuale, logice, în anumite direcþii, au crescut exponenþial. Ca o vor putea concura ºi vor fi înlocuiþi.” ªi alþi oameni formalizate,Î dar nu-l vor ajunge niciodatã din urmã un exemplu, dacã în mai 1997, calculatorul Deep de ºtiinþã au declarat cã maºinile ºi roboþii care de- în ansamblul însuºirilor minþii sale. În schimb, omul Blue învingea la ºah pe campionul mondial Garry pãºesc performanþele oamenilor ar putea progresa ºi maºina vor putea conlucra excelent. Desigur, nu Kasparov, într-un turneu de 6 partide, iatã cã, în dincolo de controlul nostru, iar „interesele” lor ar putem exclude ca, într-un viitor foarte îndepãrtat, 2017, programul AlphaGo a reuºit sã depãºeascã, putea sã nu se alinieze cu cele ale noastre. sã aparã ºi calculatoare ori roboþi care vor poseda repetat, mai mulþi maeºtri, de nivel maxim – 9 dan – Pentru a rãspunde unor asemenea provocãri, în un creier imitat dupã cel uman. Atunci problema ai jocului GO, între care ºi pe campionul mondial, decembrie 2015, un grup de organizaþii tehnologice va trebui pusã altfel. Existã însã argumente cã chinezul Ke Jie. Dar progrese notabile s-au obþinut proeminente, ca ºi miliardarul Elon Musk, au investit nici atunci diferenþa om-maºinã nu o sã disparã. ºi în numeroase alte domenii: recunoaºterea vorbirii, un miliard de dolari pentru înfiinþarea companiei (Va urma)

Sonnenberg, care ne dezvãluie o Spanie fascinantã, încãrcatã de istorie, de personaje celebre, de procesiuni religioase spumoase, de contrarii nebãnuite, dar ºi de un spaþiu spectaculos, cu peisaje frumoase ºi incitante. (...) Semn(al) de carte Gabriela Sonnenberg are marele talent de a privi cu iubire oamenii ºi lucrurile, Gabriela Cãluþiu Sonnenberg, Bolero, Editura România Pitoreascã, Bucureºti, frumuseþile ce o înconjoarã, mãrturiile materiale ale unei istorii germinative 2017 în evenimente. (...) De aceea, despre Gabriela Sonnenberg, dupã lecturarea M-au tulburat profund itinerariile spirituale ale Gabrielei Sonnenberg, relatate cãrþii sale Bolero, avem dreptul sã spunem: „Qué maravilla, qué pasada!“ în cartea Bolero, (Ion Deaconescu, în introducerea la carte) consideraþii ºi reflecþii ce ne amintesc de Puiu Rãducan, editor, Antologie poeticã vâlceanã, Editura Mircea cel Bãtrân, sensibilitatea unui Bãile Olãneºti, 2017 poet adevãrat, dar O antologie însumeazã creaþii literare ale diferiþilor autori dintr-un anumit spaþiu ºi de profunzimea sau timp. Antologia poeticã vâlceanã este rodul unei munci riguroase, a unui act ideilor unui gânditor nobil de însumare a creaþiilor poetice din spaþiul vâlcean, Puiu Rãducan înfãptuind cu o culturã vastã. un gest cultural notabil. Adunarea materialului nu este o muncã deloc uºoarã, Este o radiografie ci din contrã, e nevoie de spirit ambiþios, de seriozitate, de meticulozitate. Autorul sentimentalã a Spaniei, acestei cãrþi e un om care iubeºte frumosul artistic, poezia, ceea ce l-a determinat cea de-a doua patrie sã adune într-un volum poeþii vâlceni din trecut ºi din prezent. (...) a autoarei, þarã de Antologia poeþilor vâlceni va fi un punct de referinþã în identificarea elementelor care ºi Cioran a fost specifice poeziei acestui spaþiu, o mãrturie fundamentalã ce va eterniza activitatea fascinat. (...) culturalã de pe tãrâmul vâlcean. Puiu Rãducan e un spirit nobil, care prin iubirea Aceleaºi gânduri faþã de cuvântul scris, a reuºit sã adune poeþii vâlceni într-o lucrare ce va rãmâne ºi simþãminte nobile vie în conºtiinþa cititorilor de azi ºi de mâine. (Mihaela Rãdulescu, în introducerea irigã volumul Gabrielei la carte, „Despre autor ºi lucrarea sa...”) Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 31 Curtea de la Argeº c y m k Ars longa... Viorela Mihãescu Viorela Are lucrãri în colecþii publice ºi Mihãescu particulare din România, Franþa, Italia, s-aa nãscut la 6 aprilie Austria, Germania, Suedia, Olanda. 1948 la Iaºi. Între Site personal: www.mihaescu-aart.net 1969 ºi 1974 a urmat Institutul de Arte uita de tapiserii semnate de Plastice „Nicolae Viorela Mihãescu ºi Vintilã Grigorescu” din Mihãescu, în care culoarea ºi gSeometria reconstituie forme ale Bucureºti, secþia de graficã (prof. cochiliilor marine, sugereazã o ordine Vasile Kazar). ascunsã ºi în acelaºi timp miraculoasã În 1990 a avut o a naturii. bursã de studii la Universitatea din Perugia, Italia. Este membru al Uniunii Artiºtilor Plastici din România din 1975, Secþia de arte decorative – Tapiserie. Expoziþii personale la Bucureºti, Craiova, Slatina, Caracal, Câmpulung, în mai multe locuri din Italia (Roma, Veneþia, Lucca, Pompei, San Minato, Orvieto), Aceastã lume a naturii transpusã Germania, Austria, Franþa, Olanda, participare la numeroase expoziþii de grup geometric o regãsim ºi în grafica în þarã ºi peste hotare. pe computer a Viorelei Mihãescu: Împreunã cu soþul, Vintilã Mihãescu, a realizat mai multe tapiserii ºi lucrãri o vegetaþie mirificã, figuratã în planuri de artã monumentalã ºi religioasã, în România ºi Italia: 1976 Decorarea Casei multiplicate, cu accente cromatice de Culturã din Reºiþa, saturate, dar ºi cu transparenþe diafane. 1980 Decorarea Casei de Culturã din În contrast cu aceste compoziþii, Botoºani; Tapiserii peisajele în acuarelã din oraºele pentru Primãria meridionale ale Italiei sunt realizate Judeþului Tulcea, într-oo gamã de brunuri ºi ocruri, Vâlcea, Bucureºti; sugerând patina impregnatã de Palatul Parlamentului melancolie a timpului care s-aa scurs. Bucureºti (tapiseria (Din prezentarea Expoziþiei de Delta; 1985 Mozaicuri picturã, graficã ºi tapiserie din octombrie ºi picturã pentru 2007, deschisã la Muzeul de Artã decorarea a trei ºcoli din Galaþi, http://www.mavgl.ro/index.php/en/evenimente/ 229-ppictura-ggrafica-ssi- din Bucureºti; 1997 tapiserie.) „Via Crucis” – 14 icoane mari pe lemn prezentare a soþilor artiºti Viorela ºi Vintilã Mihãescu o face Adrian pentru Mãnãstirea Radu, în numãrul din luna iunie 2017 al revistei (numãr ilustrat „San Francesco” din cu opere ale lui Vintilã Mihãescu). Tirrenia, Italia; 2004 – O Catapeteasma bisericii de lemn „Schimbarea la Faþã” din Drumul Taberei, Bucureºti; 2008 – Catapeteasma bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Drumul Taberei (60 de icoane); 2009 – Catapeteasma bisericii de lemn de la Schitul „Sf. Pantelimon” Colþul Chiliilor Zãrneºti (54 de icoane). Dintre premiile primite: Premiul pentru acuarelã la Festivalul „Voroneþiana”, Suceava, 1978; Premiul Asesoratului pentru Culturã, Roma, 1983; Premiul „Caravaggio” Roma, 1988; Premiul pentru tapiserie (ambiental/ parietal) la MIX-SSalonul de tapiserie, Bucureºti, 2012. Numãr ilustrat cu lucrãri de Viorela Mihãescu. Semneazã în acest numãr Horia BÃDESCU – scriitor, Cluj-NNapoca Florian COPCEA – scriitor, Turnu Severin Alex. ªTEFÃNESCU – scriitor, Bucureºti Simona-ªªtefania LUPESCU – profesor, Craiova Gabriela CÃLUÞIU SONNENBERG – scriitor, Traian DIACONESCU – prof. univ., Iaºi Spania Ion C. ªTEFAN – scriitor, Bucureºti Acad. Victor VOICU – Bucureºti Marian NENCESCU – scriitor, Bucureºti Ion C. HIRU – profesor, Domneºti, Argeº Nicolae MELINESCU – publicist, Bucureºti Paula ROMANESCU – scriitor, Bucureºti Ion PÃTRAªCU – diplomat, Bucureºti Ion ANDREIÞà – scriitor, Bucureºti Elis RÂPEANU – scriitor, Bucureºti Gen. Ionel DUMITRESCU – Bucureºti Yasutoshi YASUDA, 9 dan – jucãtor de GO, Eufrosina OTLÃCAN – prof. univ., Bucureºti Japonia Dragoº VAIDA – prof. univ., Bucureºti Mircea OPRIÞà – scriitor, Cluj-NNapoca Claudia VOICULESCU – scriitor, Bucureºti Sorin Lory BULIGA – istoric de artã, Târgu-JJiu Dan D. FARCAª – scriitor, Bucureºti 32 Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 32 pag. - 5 lei