c y m k Curtea de la Argeº Revistã de culturã ORAª REGAL Anul VIII Nr. 12 (85) Decembrie 2017 Acum o sutã de aGhneorig.h.e .PÃUN otto: Adevãrata renaºtere a unui popor începe cu tinerimea sa; adevãrata decadenþã tot de acolo înceMpe. Constatarea – îndemn ºi avertisment în acelaºi timp – apare pe coperta cãrþii Cãtre noua generaþie, a geografului academician Simion Mehedinþi (19 octombrie 1868, Soveja – 14 decembrie 1962, Bucureºti; membru corespondent al Academiei Române din 1908, titular din 1915, exclus în 1948 din Academie pentru aderenþa la miºcarea legionarã, repus în drepturi popularã, dupã melodia cântecelor sale, în 1990). Cartea apãrea în 1912, la dupã umor ºi alte însuºiri imponderabile „MINERVA, Institut de Arte Grafice ºi ale caracterului, neamul românesc pare Editurã”, Bucureºti, aºadar, acum o sutã a avea într-uun grad superior ceea ce se ºi ceva de ani, în „timpuri tulburi”, când numeºte aplecare spre talent ºi genialitate. „viaþa poporului nostru” trecea „printr-oo (...) În toate manifestãrile sale, Românul fazã aproape haoticã”. Detaliazã savantul, are ingenium.” Se adaugã la acestea parcã pentru a ne reaminti cã nimic nu frumuseþea ºi trãinicia limbii („încercarea e nou sub soare, cã istoria se repetã, dacã de a rãpi unui neam limba lui, încercarea nu ciclic, mãcar pe o spiralã cu buclele de a-ii surpa credinþa, este o încercare descurajator de asemãnãtoare: „Oameni a priori neputincioasã”), biserica (tolerantã care au batjocorit biserica au pretenþia ºi veche, dar ºi ea datoare societãþii, lipsitã sã se îngrijeascã de soarta ei. Profesori de un Antim, de preoþi care sã predice al cãror cuvânt e sãrac de sinceritate evangheliile, nu sã le citeascã, „de arhierei, ºi bogat în contraziceri se cred chemaþi care ar trebui sã fie cele mai distinse per- sã facã ºcoalã tineretului. Propovãduitorii sonalitãþi din fiecare generaþie”; al doilea internaþionalismului ajung purtãtori de capitol al cãrþii este intitulat „Pentru biserica cuvânt în partide ce se numesc naþionale. noastrã” ºi va fi reluat ºi acesta în revistã), Arta se atinge din ce în ce mai mult cu ºtiinþa ºi, desigur, tinerimea! „Munca ºtiin- banul; politica se amestecã cu afacerile; þificã e postul ºi rugãciunea care susþin raþiunea statului face loc raþiunii intereselor o generaþie pânã trece prin pustiul epocilor personale.” de amorþire.” „De aceea, în vremuri de îndoialã ºi lâncezire, când lipseºte suvera- Monumentul Ecaterinei Teodoroiu, Slatina-OOlt iagnosticul apare deja în Prefaþa nitatea personalã a geniilor, e bine sã cãrþii. Cã toate-ss vechi ºi nouã ne îndreptãm mintea spre suveranitatea toate ne spusese ºi Domnul anonimã a ºtiinþei.” EmDinescu, ºi el rãzboindu-sse, în Epigonii, Din sumar: în publicisticã ºi în alte scrieri, cu vremurile m reprodus atât de multe rânduri Horia Bãdescu: Roata ºi ei „tulburi” pe care le trãia. Poet fiind, geniu- din carte pentru a încerca sã-ii Alex. ªtefãnescu: Vina de a-þi iubi þara conºtiinþã-rromâneascã fiind, îl dureau transmit ºi cititorului uimirile mele: cele din jur, era trist ºi vehement adesea. Ce Afel de oameni erau oamenii mari de Dimitrie Gusti: Fiinþa ºi menirea Poate ºi simþea-ººtia cã nu are prea mult altãdatã?! Din tot ce fãceau, din ce scriau, academiilor (II) timp terestru. Îl invocã de mai multe ori se vede nu numai cã aveau o menire, ci ºi Simion Mehedinþi pe Eminescu ºi pe cei cã erau conºtienþi de menirea lor. Lucrau Acad. Victor Voicu: Quo vadis, Europa? contemporani lui, nu numai spre compa- pentru Neam, pentru România, construiau, Ion C. Hiru: Se cunoaºte istoria Transilvaniei? raþie cu starea societãþii româneºti de la ºi o fãceau firesc-ttenace, aristocratic aº Paula Romanescu: Pictori ºi sculptori români începutul veacului trecut („Timpurile acelea zice (dar nu zic, pentru cã ar pãrea o ironie nu mai sunt, oamenii aceia s-aau dus”, la adresa auto-nnumiþilor „boieri ai minþii” în Rãzboiul cel Mare citeazã autorul, din Schiller), ci mai ales de pe ecranele de azi...), iar în acelaºi Ion Andreiþã: Participant la Marea Unire pentru a ilustra rolul crucial al elitelor în timp chemau la lucru pentru Neam, pentru viaþa unei naþiuni („când geniul se iveºte, România, erau veritabili formatori de opinie Eufrosina Otlãcan: Cabiria Andreian Cazacu. suma puterilor întregii sale generaþii pare (o altã ironie, desigur...), în particular, erau O Doamnã a matematicii româneºti cã se adunã de la sine”), în particular, dascãli, în înþelesul cel mai profund al Dragoº Vaida: Filosofia culturii ºi matematica, pentru naþiunea românã. Privirea pesimistã termenului, cu trimitere, la nivelul dãruirii- în jur este dublatã însã de o încredere iubirii-ttragismului, pânã la Învãþãtorul din cu Blaga ºi Barbilian argumentatã în posibilitãþile de renaºtere Nazaret... Iar Simion Mehedinþi nu e deloc Claudia Voiculescu: Sonetul la Dante a românilor: „Cãci e ceva un exemplu izolat – am reluat în revistã ºi Petrarca mai mult decât geniul – fragmente din Îndreptar pentru tineret, e genialitatea latentã în al lui Anton Golopenþia, biobibliografiile Traian Diaconescu: Ars Amandi. firea unui neam. ªi acesta multora dintre marii interbelici despre Conformism ºi nonconformism politic tocmai mi se pare a fi cazul care am mai vorbit aici conþin ilustrãri poporului român.” Reiau convingãtoare. Ar trebui recitiþi, ar trebui Ion C. ªtefan: Confesiunile unui cafegiu un singur paragraf din reeditaþi (ar merita retipãritã ºi cartea de Ion Pãtraºcu: India în sãrbãtoare demonstraþia care urmeazã la care a plecat discuþia de faþã). Ar ajuta, Dan D. Farcaº: Ne vor copleºi roboþii? aserþiunii anterioare, capi- la vremea noastrã „aproape haoticã”, tolul întreg al cãrþii („pagini nu numai prin luciditatea diagnosticelor, Revista apare cu sprijinul scrise pentru publicaþia ci, mai ales, prin încrederea în Poporul jubiliarã a Societãþii Român. Cu majuscule scrie de cele mai Primãriei Municipiului Curtea de Argeº România Junã din Viena”) multe ori savantul, iar asta, psihanalitic (prin intermediul Centrului de Culturã ºi Arte), va fi reprodus într-uun numãr dacã vreþi, indicã o atitudine – evident, Trustului de Presã Argeº Expres viitor al revistei: „În adevãr, deloc suficientã, dar necesarã ºi, ºi al Asociaþiei Culturale „Curtea de Argeº”. judecat dupã poezia sa cu siguranþã, atât de semnificativã!... www.curteadelaarges.ro Curtea de la Argeº Domnul Eminescu scris-aa Toate-ss vechi ºi nouã toate... i azi cele mai multe numiri în justiþie sunt de pasiuni, pe purtãtorii tradiþiei juridice, bresle ºi nici dictate de interese de partid, abstracþie ca sã-ii împace ºi sã-ii judece. la o altã specie fãcând de meritele ori de ºtiinþa candidaþilor. Mai este oare astãzi tot astfel? de electivitate Numªindu-sse o persoanã nu se pune cestiunea dacã Codicile noastre sunt aproape în totalitate traduse a judecãtorului. ar fi un bun ºi drept judecãtor, ci dacã e roºu. din limbi strãine; ele n-aau a face nimic cu conºtiinþa Nu mai pomenim Cine voieºte însã inamovibilitatea are în vedere juridicã a poporul. Obiceiul pãmântului nu credem cã toatã organizaþia totodatã ºi condiþiile ei organice, acela vrea o lege sã se fi pãstrat decât între þãranii ºi rãzãºii aceia care veche presupune care, abstracþie fãcând de opiniile politice ale can- fug de tribunale ca de ceva strãin lor ºi se-mmpacã, unitatea ºi nestrã- didaþilor, sã confere posturile de judecãtor numai mai bine decât sã riºte a-ººi vedea conflictul lor mutarea credinþelor la bãrbaþi cu titluri ºi pe baza unui concurs. judecat de legi ce nu le pricep ºi poate în contra religioase, cã Oricât s-aar influenþa atunci ministrul, totuºi nu va conºtiinþei lor de drept. comunitatea unei putea înlãtura meritul în mãsura în care o face astãzi. Dreptul nu mai e obicei, ci ºtiinþã, ºi o ºtiinþã bresle forma, la noi Nu inamovibilitatea roºie o vrea cineva, nu foarte complicatã. cel puþin, o enorie; privilegiul exclusiv al roºilor de-aa fi numiþi judecãtori Înainte el era strâns legat cu morala ºi cu cã legãturi cu totul buni-rrãi, cum s-aar gãsi, ci inamovibilitatea ca echitatea; astãzi dreptul pozitiv e indiferent faþã cu de altã naturã, religioase, de familie, de interese principiu, reglementat prin anume condiþii de morala, el trebuie sã fie corect în litera ºi spiritul legii, de breaslã uneau pe fiecare om de-oo comunitate admisibilitate ºi de înaintare, fãrã privire la opiniile fãrã a þine seamã de echitate decât acolo unde-ii este de semeni de ai lui, cã nimeni nu plutea ca frunza scientia rerum divinarum, cãci politice eventuale ale celui ce voieºte a fi judecãtor, dictatã. El nu mai este pe apã, avizat la propriile sale puteri, la propria nu stã în nicio legãturã cu religia, cu credinþele fãrã consideraþii politice c-uun cuvânt. sa persoanã. poporului, ci se mãrgineºte la relaþii pur juridice, Magistratura catã sã fie neatârnatã atât Toate acestea au dispãrut azi. Societatea indiferente fiindu-ii credinþele religioase ale de fluctuaþiunile politice cât ºi de guvern. omeneascã nu mai este un organism precum împricinaþilor. Legea care ar prescrie inamovibilitatea va trebui era înainte, ea este o masã de indivizi, social egali, Fiind însã o ºtiinþã, e evident cã nu alegãtorii pot deci sã reducã facultatea ministrului de-aa numi fãrã legãturi între ei, liberi a lucra ºi a se miºca sã aleagã între omul de ºtiinþã ºi cel ignorant, între oricum vor voi. judecãtori la rolul administrativ de a con- Dar într-oo lume în care breslaºul nu judecã pe stata titlurile candidaþilor ºi de-aa supune brestaº, þãranul nu pe þãran, într-oo lume în care numirii din partea regelui pe aceia care dreptul tuturor a luat locul obiceielor juridice ale prezintã titluri superioare, aºa precum fiecãrei clase e neapãrat sã-ii judece omul de ºtiinþã, bunãoarã ministrul învãþãturilor propune omul care ºi-aa fãcut din legile codificate ºi din numirea în posturile de profesor a can- aplicarea lor un studiu special, o misiune specialã didaþilor acelora care au ieºit mai bine a vieþii.